________________________________________________________________________________
CENTENARUL BIBLIOTECII JUDEȚENE ”Duiliu Zamfirescu” VRANCEA 25-27 OCTOMBRIE 2012
"Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul ca o Bibliotecă" "Citatul te citează să citeşti, Cititul te citeşte cine eşti. Cunoaşterea cunoaşte şi cutează, Citind cunoşti şi ceilalţi te citează." ( Cornel Stelian Popa) Mă aflu astăzi aici pentru a mărturisi, din perspectiva elevului voluntar al Bibliotecii, ce înseamnă pentru mine CARTEA, BIBLIOTECA,CITITUL. Pentru mine, cititul a reprezentat de mică,o mare pasiune. Exact așa, pur și simplu. Dacă mă întrebați astăzi sau dacă mă întreb, pe mine însămi „de ce citesc?”, nu voi ști ce să răspund, pentru că așa cum e îndemnat de o forță lăuntrică ascunsă, un copil, spre borcanul de dulceață din dulap, așa sunt și eu ademenită spre lectură, ca stârnită de un gol ce strigă a fi umplut, o pasiune ce trebuie împlinită. Și cum această pasiune a avut nevoie de o casă, au apărut bibliotecile, locuri mărețe, născute din dorințe și vise. Așadar, în definitiv, mă aflu aici pentru a vă spune nimic în comparație cu TOTUL ce îl reprezintă pentru mine biblioteca. Spun nimic, pentru că toate cuvintele pe care credeam ca le am s-au ascuns în cărțile din aceasta frumoasă instituție de căpătâi a societății. Într-un secol în care bac-ul a ajuns să fie diferențiat, deoarece cartea nu mai face obiectul interesului pentru toți cei care îndrăznesc să calce dincolo de pragul bibliotecii, sunt considerați oameni cu adevărat speciali. Nu ne putem explica astăzi cum cititul a ajuns un așa fenomen grozav, de mi-e teamă ca în ritmul în care mergem, vom ajunge în câțiva ani să îl considerăm un fenomen paranormal. În astfel de contexte, ce poate deveni biblioteca în viziunea unui elev, stresat și încolțit să învețe comentarii pe de rost și nu să fie liber și încurajat în a-și alege lectura proprie, daca nimeni nu vine în sprijinul acestuia? Aici intervine rolul major al bibliotecarilor, acei omuleți care demult, consider eu, au depășit faza înmânării cărților și sunt azi, întocmai ca Margo, aici de față, plini de energie și implicați în ceea ce poate duce la 100 DE ANI
1912 - 2012
________________________________________________________________________________
conturarea și apoi desăvârșirea tinerilor ca mine. Cu alte cuvinte, aceia care vad mai departe de raftul de cărți, care sunt rezultatul spiritului bibliotecii și duhul generațiilor ce se apropie. Convingerea mea este că, până la urmă, biblioteca reprezintă îmbinarea perfectă dintre static și dinamic, dintre latura însuflețită, umană - bibliotecarii și cea teoretică, reprezentată de cărți. Google îţi poate returna 100.000 de răspunsuri, un bibliotecar ţi-l poate da pe cel corect în micul paradis, la intrarea căruia ne lăsăm grijile, problemele, durerile, tristețile și înmulțim liniștea, cunoștințele, orizonturile. „Nu e altă şi mai frumoasă şi de mai folos în toată viaţa omului zăbavă decât cititul cărţilor”- spune atât de frumos Miron Costin iar această zăbavă are nevoie de a fi cultivată și ajutată să crească în zilele noastre. Tinerii de azi nu cer a fi învățați, ci ajutați să găsească în ei înșiși ceea ce îi definește, iar biblioteca are acest rol, de instrument auxiliar de o mare importanță. Mai mult decât școala, ea ajută la dezvoltarea opțională a elevului, caci niciodată nu vom merge la bibliotecă pentru o carte ce face parte dintr-un domeniu care nu ne place. În încheiere aș aminti un citat care pe mine mă motivează oricând am nevoie. L-am ales în virtutea faptului că biblioteca începe să se îndrepte într-o direcție nouă, curioasă poate, pentru tradiționaliști - aceea de a fi mai mult decât o încăpere cu cărți. Iar pentru ca acest lucru să fie dus la capăt, e nevoie de toata motivația, interesul și dragostea celor care practică, în viziunea mea, una dintre cele mai frumoase meserii de pe pământ. Știm prea bine că motivația aceasta trebuie hrănita, că ea vine din interior și că rareori mai putem aștepta ca cei din jurul nostru să schimbe ceva, căci „oamenii spun adeseori că motivația nu există sau nu rezistă timpului. Eu zic la fel - se întâmplă ca și cu baia. Tocmai de aceea e recomandată zilnic” O bibliotecă este una dintre puținele dovezi pe care le avem că oamenii încă gândesc - Fiți bucuroși, așadar, de acest privilegiu de a ajuta oamenii să mai gândească și să se formeze și acordați-vă, pentru copiii ca noi, timp de a găsi acea motivație în dumneavoastră, ca biblioteca să fie în continuare un paradis al sufletelor iubitoare de carte. Emanuela Manolache Elevă clasa a XII-a, Colegiul ”Al.I.Cuza” Focșani
100 DE ANI
1912 - 2012