Revista 13 octombrie 1934

(«*

Octombrie 1934.

5 Lei

Anul I, Nr. 8

r

SEMNAT DE :

■

Bg r

il * i ■

r

Mi

j

1

r

APOSTOL FULGA GEORGE NEGREA VASILE OORNEANU ŞTEFAN BAC IU E. AR. ZAHÂRIÂ FLOREA CALIN I, FRUNZETT! DIMITRIU-NICOREŞTI AL, CALINESGU GEORGE m PAVEL NEDELCU

REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ Şl CRONICĂ

EPILOG

j

'Viţeii <J4n zatn S-ir. Okuz 23

53GO FOCŞANI

De sgură şi fum cărările-s pline.

Mi-aplec genunchii peste durerile mute.

Neclintit ascult liniştea din mine Ca pe-o tăcere din apele verzi, stătute.

La actul ultim, trei, fără pereche, Tribut voiu da lui Châron, azi, obolul, Voiu înăl|a la tîmplă, lin, pistolul, Ca’ntr’un salut de melodramă veche...

Pleoapele mi s’au închis învinefite Peste luminile şterse de aşteptări — Şi gîndurile licăresc obosite Ca felinarele noaptea prin gări...

Vieţii, punct voiu seri lîngă ureche, O virgulă de sînge ca nămolul, Mă voiu rabate paralel cu solul Cînd plumbul călător, cuprins de streche,

Ghemuită ca un cîntec adormit In cutele singurătăţii, inima a svîcnit Insîngerare de muguri printre ruine

Va fi durat, deja, tunel, prin creer...

Ehei, de-acum sentinţa n’o mai treer Ca bardul slab sedus de-un tril de greer...

Şi'n inima ta se strînge să’ncapă, Iar sufletul se adînceşte în tine Ca umbra unei sălcii într’o apă.

...Doar voi, din minte, chipuri dragi, cărunte, Fugiţi din calea gloanţelor mărunte, Retrageti-vă în fa(ă, mai spre frunte...

GEORGE NEGREA

VASILE DORNEANU

2

=

Ar

de APOSTOL FULGA

Ol ADR im

Nu mai înţelege nimic! Nici nu vrea să înţeleagă.

Priveşte numai, afară, pierdută, cum sîngeră sub geamuri şi ultima zi frumoasă de toamnă. Desigur ultima.

Apoi se'ntoarce din nou sub călăuza ace­ leiaşi întrebări, dar nu-i află nicio desluşire mulţumitoare. Şi întrebarea aceasta o rosteşte mereu, simţind-o cum i se frînge pe buze ca 0 pedeapsă, şi răspunsul pe care-1 capătă — mereu acelaş, deşi în alte cuvinte înfăţişat — 1 se încurcă prin suflet, ca o biciuire.

— Te desparţi de mine ?!... E posibil, Onţi ?

— Foarte posibil! S’a mai văzut! o asi­ gură el, hotărît, incapabil parcă, să-i măsoare durerea ascuţită pe care vorbele lui o năză­ resc într’însa.

— Nu se poale, Onţi! Spune că nu ! că tot mai ţii la mine! că mă iubeşti mult, mult, ca la începutul legăturii noastre !

— Nu te*am iubit niciodată.

— Cum ? Niciodată ? !

Ochii lui Jeni clocotiră^printre pleoape, ca două grămezi de jar. stropite cu apă.

— Da, niciodată. Te-am minţit neîntrerupt dela început şi până astăzi.

Laurenţiu Simionescu (Onţi), vorbeşte clar, sonor, punînd în fiecare cuvînt, în despreţul locului şi-al oamenilor, numai bătaia de inimă care convine hotărîrilor sale. Vorbele lui, stăpînite atent, i se preling pe sub nările lipite şi se învăluiesc cu privirile-i jucăuşe, asvârlite pretutindeni, de doi ochi mici şi neaslîmpăraţi de om şiret. Fiecare silabă pronunţată de dînsul, scrijilă în bucăţi sufletul muribund al lui jeni, ca o pînză de ferăstrău trecut prin carne.

— E posibil, Onţi ? In două luni de dra­ goste, nicio clipă de sinceritate ? Numai min­ ciună ?

— Da, posibil! E adevărat însă că acum sunt sincer. Şi fiind sincer, îţi spun că între noi nu mai e şi nu va mai fi nimic.

„Iubirea noastră a murit aici. ” Tu frunză cazi, tu creangă te ridiciu.

T. ARGHEZI _ Ah I şi nu te gîndeşti tu cum mă laşi?!.. ; Nu se poate, On|i! Trebuesă rămîi cu mine, aşa cum mi-ai promis! să ne căsătorim! Trebue!... Ah! să ştie mama! mama care întot­ deauna a avut încredere în mine! care m a trimis aici, ca să învăţ, ca să deviu cineva!

S ar omorî, sărmana ! (Pauză încadrată într’un gînd. Apoi vocea-i deveni mieroasă ca o alin­ tare.) Nu se poate, Onţi! Nu trebue să pleci!

Rămîi cu mine, mereu! Vom fi fericiţi! Ai să vezi! Am să te iubesc mult, mult! înţelege!

Eşti întăia mea dragoste. Te-am lăsat că faci cu mine ce-ai vrut... M’am dat ţie.,. Nu trebue să mă părăseşti! Gîndeşte-te. Vom fi fericiţi amîndoi.

— Nu ! Eu nu sunt făcut pentru aseme­ nea fericiri.

Jeni tresări cu fiecare picătură de sînge.

O isbucnire de revoltă o cuprinse brusc, ca un vîrtej, şi-i gîlgîi în piept ca un spasm.

— Atunci dece ţi-ai bătut joc de mine, de fecioria mea? Spune! Pentruce m’ai minţit?

— Simplu. Pentrucă animalul din mine te-a vrut.

— Şi animalul din tine nu găsia altă fe­ meie ca să-şi astîmpere poftele ?

— Altă femeie ?... Era mai greu.

Mai greu ? Dece ? Pentru-o sută de lei sunt atîtea femei care-ar fi primit să ţi se dea.

— Nu-mi plac femeile care se vînd.

— Bine, dar sunt în Capitala asta, atîtea vînzătoare, atîtea manichiuriste, atîtea guvernante, atîtea femei însfîrşit, care nu mai au nimic de pierdut şi cărora prin îmbrăţişările tale nu le-ai fi adus decît mulţumire ?

Onţi păru încurcat. Nu ştie ce să facă. închide ochiul stîng, cu celălalt voind parcă să ţinliască un punct nestabil, purtat fulgeră­ tor prin depărtări. Şi-apoi, pe nevoite, tot su­ fletul din el şuvoi într’o spovedanie caldă , sinceră, ca înaintea unei primejdii care-ar fi şi mai crudă dac ar minţi cît de puţin.

— Am încercat. Era prea greu. La înceceput, acum doi ani, cînd m’am instalat aci

!

I

IWoL

M

Ct.

„13“

în Bucureşti, ca student, mi-am zis şi eu ca şi tine, că aceste femei, vînzătoare, manichiuriste, guvernante, nu aşteaptă decît să fie posedate Şi unele sunt destul de bine. Am încercat.

Nu-mi mergea deloc. Vezi tu, femeile astea sunt prea deosebite de mine, de cultura mea, de întregul meu fel de a fi. Nu mă puteam deloc înţelege cu ele şi'n orice legătură din­ tre un bărbat şi-o femeie, o înţelegere oare' care tot e necesară. Niciodată nu le interesa ce le vorbiam eu, după cum la rîndu-mi întodeauna în spusele lor nu găsiam decît stu­ piditate şi prostie.

Nu ne puteam înţelege nici chiar atunci cînd ne culcam împreună — parcă eram două animale de specii deosebite, un cîine şi-o gă­ ină spre exemplu, adăpostite alături într’un grajd. Apoi, eu întotdeauna am văzut în feme­ ile astea un fel de cocote. E şi firesc de altfel.

Sunt prea hărţuite de grija zilei de mîine, prea obosite de muncă, prea împovărate de lipsuri şi necazuri.

Pentru ele idealul în viaţă nu este ferici­ rea unei iubiri intense, ci fericirea unei bucăţi de pîine, a unei rochii elegante, a unei căsă­ torii modeste. Ele se simt mai mulţumite dacă le plăteşti o masă îndestulătoare sau o intrare Ia cinema, decît dacă le faci o declaraţie, chiar sinceră, de dragoste. N’aveam de unde, nu pu­ team face cheltueli cu dînsele, deşi în decla­ raţii am fost întotdeauna meşter, chiar cînd nu simţiam nimic. Am renunţat.

Iată-mă aşadar silit să-mi caut alte rosturi.

Mînat mai mult de împrejurări decît de-o anu­ mită hotărîre, m’am amestecat printre studente.

Am încercat o apropiere mai intimă de ele.

Uimitor! Le-am găsit exact aşa cum îmi conveniau mie. Studentele I Niciodată n’am să mă despart de lumea lor. Vesele, fără nicio grijă, crezînd în iubire ca’n fericirea supremă, cu carnea întotdeauna aţîţată de odihnă, de mîncare suficientă, de alintarea mătăsurilor depe ele, de lecturi sentimentale şi excitante, stu­ dentele se voiau, se lăsau posedate... Fete fru­ moase, elegante, fine, virginei O singură ga­ ranţie cereau pentru a-ţi permite să faci cu ele ce vrei,— să le iubeşti şi să te obligi de-a le lua în căsătorie. După cum vezi, o garanţie de vorbe, o minciună. Le-am servit-o întotdea­ una fără nicio ezitare. Calculat, nu le-am pre­ tins nimic altceva, decît să-mi dea voie de-a

3

le iubi nebuneşte, iar pentru mai tîrziu, cînd voiu fi licen(iat, le făceam să-mi promită că se vor căsători cu mine. Atît! Şi ele în schimb, acceptau imediat să fie sărutate, mîngîiate, desvirginate chiar, convinse că şi-au realizat dintr’odată un ideal, o ambiţie şi o necesitate Spune şi tu dacă nu-i mai uşor aşa ? Numai după două săptămîni, tu însu|i mi te-ai dat şi acum doi ani, o vînzătoare de prăvălie m’a chinuit trei luni pîn’am reuşit să fac cu ea acelaş lucru...

Jeni se nărui fărâmiţată, ca sub o stîncă prăvălită din munte şi slobozită la vale, peste dînsa. Ar vrea să vorbiască şi ea, să-i spună că nu toate studentele sunt la fel, să-şi apere cel puţin colegele dacă pe ea nu se mai poale apăra, să-i răspundă hotărît, mustrător. Dar nu poate. îşi simte gura amară ; în gît o doare apăsarea unei sufocări şi’n colţul ochilor parcă vor să-i scape şiroiri de lacrimi. Totuşi nu plînge. Pierdută, îl încleştează pe Onţi într’o privire încordată şi deloc nu-1 poate desluşi transformat în călău. îşi dă seama că aşa cum îi apare în această clipă, cu părul lins, casta­ niu, cu cărare în stînga, cu sprîncenele şterse, cu fruntea înaltă, obosită, încreţită orizontal, cu gura subţiată ca o linie sub nasul ascuţit, cu pardesiul lui maron, elegant, cu insigna de stu­ dent la drept, prinsă la butonieră — aşa cum stă nemişcat înainte-i, ar putea face crime, ar putea dărîma dumnezei, ar putea strivi suflete, fără să se schimbe întrucîlva. Dar o bolborosire prea haotică a sîngelui dintr’însa, o încre­ dere oarbă în viaţă şi’n oameni, îi şopteşte slab, dar continuu, că dînsa nu-i o victimă, că totul nu-i decît o glumă, că despărţirea pe care Onţi i-o cere, nu-i decît tortura capricioasă a unui om care ţine sa fie şi rău «• • — Jeni, eu mă duc. (Se ridică elastic, îşi luă pălăria, servieta şi se pregăti să plece li­ niştit, ca după o vizită de etichetă, care nu trebue să fie prea lungă). La revedere. Şi fii calmă. Nu dispera. Caută-ţi un altul şi iubeşte mereu. Sunt aşa de frumoase schimbările astea î — Pleci ? Nu ! Nu se poate, Onţi I Nu se poate I Rămîi 1 Te implor!

— Nu pot spune aceleiaş femei, aceiaş minciună, de prea multe ori. Păstrez minciuna, dar schimb femeia. E rîndul alteia.

Apoi, rece, îi luă mîna, i-o strînse ca de obicei, fără niciun tremur şi ieşi.

f I

„13“ numai pentru dînşii, ca un miraj pe care 1-ău Jeni încremeni într’o sfîrîire de nelinişti. furat şi care nici lor nu lc-ejunge deplin, ca Ar vrea să iasă după el, să-l ia în braţe, să-l să fie fericiţi. aducă înapoi şi să-l ţintuiască în patul ei, aOprită în loc, dreaptă pe picioare, Jeni ii colo unde împreună gustaseră atîtea plăceri, învălui pe Jean într’o privire lungă, mîngîiedar plecarea aceasta neaşteptată, care-i trecu toare, ca înaintea unei despărţiri grele, pentru prin faţă şi prin suflet ca o secătuire, o lăsă multă vreme. Apoi îşi încheie la piept ilicul ei goală de toate forţele, de orice vorbă şi ori­ cafeniu, cu fluturi de aur pe margini; îşi ne­ ce gînd. tezi părul negru ca o încurcătură de inele multe ; Rămase locului, nemişcată, împrăştiată în îngenunchie lin dinaintea patului şi, puţin cîte nesimţire... puţin, se tîrî sub el. Jean ştie pentruce. A mai Şi tîrziu, din suflet, ca depe un perete de văzut-o odată făcînd la fel. îşi încheie şi el la casă pustie, văzu îndurerată, cum i se des­ piept haina lui verde, croită după ultima modă ; prinde un dreptunghiu de hîrtie albă, fină, pe îşi îndeasă pe cap şapca bleumarin de student care două perechi de părinţi au onoarea să ala Politechnică şi se aşează şi el jos, pe po­ nunţe tuturor căsătoria fiicei lor Eugenia Voidea alături de picioarele ei rămase afară din nea (Jeni) şi a fiului lor, Laurenţiu Simionescu ascunzătoare. Repede, o ispită încercă să-i fure Simţi, surprinsă, cum o destrămare duş­ ochii... Privirile îi rămîn paralizate pe arcuiri mană se încaeră peste visul ei aşa de scumpi­ provocătoare... Şi înfrînîndu-şi timiditatea, mîişi ochii îi gîlgîiră isvoare de lacrimi, şi nile îi alunecară fin, fin, peste pulpele vibrante, începu să plîngă deasupra trecutului înmorprinse’n ciorapi lucioşi de culoarea cărnii... O mîntat, privită de-afară, prin geamuri, de noap­ gîdilă tea apăsată ca o piatră funerară, peste ulfima — Jeane I Dece nu te-astîmperi, Jeane ? zi frumoasă de toamnă... îl mustră ea, sonor, de sub pat, agitîndu-şi pi­ O iarnă grea, rece ca un bulgăre de cioarele furnicate de atingerea aceasta neaşghiafă, frămîntă Capitala. teptată.

E sîmbătă seara. Jeni şi cu Jean s'au în­ Jean tăcu, clipind uşor din ochi, sfios ca tors dela cantină mai devreme ca oricînd. Nici un copil care-a supărat-o pe „mama". Se simte nu era opt. Jean şi-a adus şi vioara. Vor cînta, vinovat c’a îndrăznit să-i gîdile pulpele. Nu vor vorbi. Va fi aşa de frumoasă liniştea apoate bănui că i-a făcut plăcere. ceslei petreceri în doi, cînd pe-afară crivăţul De subpat, apar mereu, una cîte una, bu­ vîjiie ca o spaimă ! căţi despicate de lemn, îngrămădindu-se ne­ In cuprinsul camerei forfoteşte un frig regulat pe podeaua rămasă liberă între picioa­ care ustură. rele ei şi genunchii lui Jean. Grămada crescu Abia au aprins lumina şi amîndoi, ca dup’o repede. Şi după ultima bucată de lemn apăru orînduială consacrată, îşi desbracă paltoanele şi Jeni, zburlită, plină de praf la coate şi pe şi le pun în geamuri, astupîndu-le, pentruca piept, îmbujorată de eforturi, zîmbitoare că-şi nicio adiere a vîntului îngheţat de-afară să nu revede tovarăşul. mai treacă prin ele. Peste geamul stîng se în­ — Haidej ajută-mă şi tu, leneşule î îl în­ tinde paltonul ei, culoarea cafelei cu lapte; deamnă dînsa, îmbufnîndu-se dintr’odată. peste geamul drept, paltonul lui, negru, cu gu­ Amîndoi iau cîte-o bucată de lemn şi în­ ler de catifea puţin ros la ceafă. Şi paltoanele cep s’o examineze atent. Fiecare aşchie pe lor, supuse, rămîn astfel la geamuri, de strajă care o descoperă şi o pot desprinde, este cuparcă, să le ascundă noaptea şi iarna care-i leasă cu grijă şi pusă deoparte, întro grămăadulmecă şi-ar vrea să omoare în ei amintirea juie anume — surcele pentru aprins focul. primăverii.

Dupăce examinară astfel toate bucăţile de E nevoe de foc. Trupurile lor tremurînde, lemn, ajustindu-le cit putură mai mult, observară cer foc. Şi Jeni nu are în casă nici gaz, nici surcele ca să-l aprindă ! Ar putea chema ser­ că n au avut noroc şi nau putut strînge des­ vitoarea ca să le aducă jar, dar nu vor pe ni­ tule surcele. Şi Jeni dispăru din nou în vizuină meni lîngă ei, între ei, să le răpiască din înlăsindu-şi din nou afară picioarele rotunde , ca cîntarea acestor clipe, pe care ţin s’o păstreze o provocare şi ca o flacără misterioasă peste-o 4

Îl

I

i

1

„13“

*

f

I

comoară. Degetele lui Jean ezitară... Apoi o gîdilă din nou...

— Jeane! Nu fii afurisit I se răsti ea, tropăindu-şi pantofii pe podea cu încăpălinarea unui copil, care aşa crede că s’a răzbunat.

Din nou se face linişte. Alte bucăţi de lemn apar, una cîte una, din subpat. Apoi, după ele, iese şi Jeni Ia ivială, întreagă, aducînd în obraji mai mult bujor ca oricînd. Şi operaţia continuă, aceiaşi, în tăcere — smulg fiecărei bucă(i de lemn toate surcelele pe care le pot desprinde.

Au strîns acum destule surcele. Aprinseră focul, ajutîndu-se unul pe altul, dar neisbutind decît să se încurce reciproc. Limbi de flăcări se împletiră, gălăgioase, în soba mică de schijă.

Apoi în cameră începe să fîlfîie o căldură prietenoasă ca un zîmbet. Jean îşi scoate şapca din cap, cu care stătuse tot timpul aco­ perit, ca şi cînd ea i-ar fi fost cea mai bună apărătoare în contra frigului. Tac mereu. Şi multă vreme nu se mai auzi decît vîjîitul vi­ forului de-afară şi murmurul focului dinlăuntru.

Se aşezară pe pat, unul lîngă altul, dînsa (inînd pe genunchi cartonul cu prăjituri multi­ colore, pe care le cumpărase Jean din ultimii bani pe care-i mai avea. începură să mănînce...

Degetele ei roze şi manichiurate, ciugulesc Ia nimereală, de ici un colj de tort, de dincolo o fructă zaharisită, o alună, un miez de sava­ rină, o bucată de cremă, şi încărcate astfel, pornesc mai întăi spre gura lui Jean şi îngrijate, îi dau să mănînce, ca unui bebe iubit, care nu trebue să se obosiască. Apoi mănîncă şi ea, calmă, cu mişcări încete, ca o mamă mulţumită, căreia nu i-au mai rămas decît griji nostime, care-o încîntă. Şi Jean, ca un puişor lacom pe-o margină de cuib, aşteaptă nerăb­ dător să i se dea mereu, nu pentrucă* i plac dulciurile, ci pentrucă Jeni îl răsfaţă, hrănindu-1 astfel, şi pentrucă de cîte ori ea îi dă să mă­ nînce, buzele Iui îi pot săruta vîrful degetelor.

E aşa de frumos ce fac ei acum! Le place aşa de mult!

Apoi beau pe rînd apă dintr’o cană mare, înaltă, de tablă albă, smălţuită, care mai ser­ veşte şi Ia lavabo; şi Jeni regretă foarte mult că nu mai are cele două pahare aduse de-acasă, pe care din greşeală Ie-a spart. Să dea unui copil aşa de scump şi de mic ca Jean, să bea dintr’o cană aşa de mare ?! Dar re­ gretul acesta îi trece repede. Cîteva clipe ră-

5

maseră pierduţi, visăiori, spălîndu-şi buzele cu vîrful limbilor înegrite de şocolată. Şi dornici să mai facă şi altceva, părăsesc prăjiturile, ciun­ tite toate, dar niciuna mîncată în întregime, ca pe un joc de care s’au plictisit.

Pe sub geamuri iarna chihoteşte înebunită şi dinăuntru doar soba neagră, care dudue neobosită, îi răspunde în glumă. Şi ei tot nu încearcă să vorbiască, pentrucă tăcerea îi îm­ pacă mai bine şi le lasă sufletele împreunate în acelaş ritm lăuntric. Aşteaptă parcă amîndoi, ceva frumos, o primăvară care să le înfloriască în ochi, pe buze, în liniştea care le îngînă bătăile inimii...

Apoi ca dintr’un potir de floare sau ca dintr’un joc de fluturi, răsări glasul cu minuni ale vioarei lui Jean • • • Sufletele li se desprinseră din ei, ca două bărci cu pînze albe, dintr’o radă orien­ tală...

Cîteva romanţe duioase... Un vals ca o curgere lină de apă... „Tu saia", ca o fîlfîire de flacăre... „Tango des roses", cu două lacrimi agăţate pasionat în colţul ochilor sclipitori ai lui Jeni... Şi „Serenada" lui Braga, tandră, în­ fiorată ca o patimă care creşte, se descătu­ şează din materie şi se înalţă prin văzduhuri, ca să se înţepeniască în sublim...

Un suflu de reînviere porni să colinde toată clădirea...

Jean se opri. E tîrziu şi delicateţea Iui de copil cuminte nu vrea să supere chiriaşii din camerele vecine, cari de sigur sunt obosiţi şi vor să doarmă. Vioara încremeni ca un lucru mort pe colţul mesei. Dar sufletele lor trans­ figurate, rătăcesc înainte, ca două visuri furate de vînt dintr’un parfum de crin, şi se opresc sus de tot, acolo unde le-a ridicat „Serenada" Iui Braga, pe-o muche de stea, de unde lumea Ii se destăinue delir şi nălucă.

Mai mult ca oricînd, Jeni găseşte în seara aceasta că Jean seamănă cu Ramon Novarro. Şi privirile ei cercetătoare trec în revistă foto­ grafiile artistului de cinema, înşirate pe pere­ tele de deasupra patului, pe care le-a strîns cu grijă şi le-a aşezat acolo, decînd l-a cunos­ cut pe Jean. Se opri în deosebi asupra uneia dintre ele, din filmul „Heidelbergul de altădată", în care Ramon, cu expresia lui de copil alin­ tat şi c’o scrisoare în mînă, aşezat Ia biurou, visează fericit, desigur la Kătly a Iui. Şi Jeni

6 parcă-I vede pe Jean după lectura unei scrisori de-a ei, visînd Ia dînsa.

— Ce frumos cînţi tu din vioară, Jeane!

Admirabil, dragul meu! Păcat că nu cînţi şi din voce! Ramon cîntă. Să ai tu o voce frumoasă de tenor ca Ramon ! Admirabil ar fi, Jane !

— Da, dar Ramon nu cîntă din vioară, se apără el.

— Ai dreptate ! aprobă dînsa, mulţumită că oricum marele artist de cinema tot nu-1 în­ trece pe Jean.

Se aşezară din nou pe marginea patului.

Se lipiră unul de altul. Se sărutară. In carnea ei scrîjni un tremur. In sufletul lui miji o do­ rinţă, dar o înăbuşi repede, găsind-o vinovată.

Apoi sărutările se îndesiră şi se apăsară din ce în ce mai aprinse, mutîndu-se din cînd în cînd, pe frunte, pe coada ochilor, pe vîrful nasului, pe bărbie, pe bujorii obrajilor, ca să revină mai înflăcărate pe plinul buzelor şerpuite de patimă.

Un gînd sfîrîi într’însa ca o pierzanie...

De-ar şti Jean ? De i-ar putea măsura vina ?

Ar mai iubi-o are? Desigur, nu! Ar dispretui-o... Şi-o trudă cutropitoare îi năpădi carnea şi braţele-i încolăciră trupul lui Jean, disperate, tremurînde, ca un naufragiat care-şi prinde viaţa de-o rază de soare... De n’ar afla niciodată !

De-ar putea să-l înşele !... Şi ochii îi luciră în orbite, fosforescenţi, ca o lăcomie de fiară.

S’a făcut noapte tîrziu. In sobă focul s'a stins, fără ca ei să prindă de veste. In cameră e frig acum şi căldura îmbrăţişărilor abia îi mai poate feri de răceala uscată care vrea să-i cuprindă, Niciunul nu se îndură să se des­ facă de celălalt, temîndu-se parcă, să nu se aştearnă o prăpastie în despreunarea lor.

— E tîrziu, Jeni dragă!

— Da! şi tu trebue să pleci acas’la tine Jeane ! regretă dînsa. li plăcu mult cum i-a spus Jeni, c’o alintare copilărească „acas’la tine". Apoi deveni îngîndurat. O şovăire de-o clipă trecu peste el ca gîrbovire de bătrîn.

— Ce bine-ar fi, Jeni, să nu mai plec • • • să rămîn aici... pe un scaun... să te veghez toată noaptea la căpătâi • • • — Ţii mult ?

— Da ! Mult! Foarte mult!

— Atunci, rămîi... Dar e frig Jeane! Ai să răceşti! Ştii ce ? Mai bine dormi cu mine • • • Numai să fii cuminte! îl iscodi dînsa.

.13' — Desigur, dragă Jeni! Vom dormi frăţeşte!

Jean tresări cuprins de-o fericire mare. Să rămînă o noapte întreagă alături de Jeni! E prea mult pentru dînsul! Neaşteptat!

Se mai sărutară odată înfierbîntat, hotărîţi să pecetluiască o înţelegere şi să-şi măsoare o speranţă. Apoi Jeni, zorită dintrodată, des­ chise un scrin şi scoase două cămăşi de noapte, albe, nedesfăcute, de olandă. Pentru el şi pentru dînsa.

Aşternură patul... Stinseră lumina... înce­ pură să se desbrace. Un foşnet de haine mîngîie liniştea încăperii şi-a întunericului.

Fiecare îşi puse camaşa de noapte... Şi se culcară nevinovaţi, ca doi copii în suflete­ le cărora nu mai pluteşte decît seninătatea ru­ găciunii de seară...

Cîteva clipe stătură astfel, nemişcaţi, sub adăpostul îmbietor al plapomei... Fiecare aş­ teaptă să i se încălziască locul .. Nici-o atin­ gere nu Ie aprinde nervii şi nu le vîntură prin închipuire vre-o taină pe care-ar voi-o desci­ frată... Apoi, ademeniţi de căldura pe care-ar putea să şi-o împrumute reciproc, se apropi* ară... Se lipesc unul de altul... Se îmbrăţi­ şează... Un sărut sfredelitor le mărturisi exis­ tenţa împătimită... Şi-apoi, magnetizaţi, fără să înţeleagă, smulşi din făgaşuri de un clocot de viaţă pe care nu pot să-l mai stăpînească, în fiecare fibră de carne, simţiră o pîndă de pofte Şi copiii n’au mai rămas copii... Şi deslănţuirea din ei nu i-a mai lăsat să doarmă alături, cuminţi/ ca un frate şi-o soră.

N’au dormit deloc toată noaptea. Hu­ ruitul vehicolelor din stradă le vesti din ce în ce mai stăruitor, ivirea unei alte zile.

Dar în cameră e tot întuneric. Jean se dădu jos din pat şi luă paltoanele din geamuri. O lumină spălăcită, difuză, năvăli înlăuntru ca o împînzire de viaţă peste-o înţepenire de bolnav.

Apoi Jean reveni la loc, în patul cald, lîngă Jeni. începură să se priviască amîndoi, atenţi, serioşi, înţeleşi. Au părul în desordine, ochii în cearcăne, buzele supte, obrajii acoperiţi de-o paloare densă, dar sănătoasă — o paloare de adolescenţi în care viaţa a pus doar atîta sevă ca într o floare care trebue să fie mereu fragedă. Dar înfăţişarea aceasta nu-i nelinişti deloc şi se îmbrăţişară din nou, povîrnindu*şi pe buze o sărutare solemnă, ca un jurămînt care trebue să-i uniască deapururi.

ş

\ ;

*13“

L

|

Toate adîncurile din ei se svîrcoliră înir o schimbare din temelii.

Jean nu se mai poate socoti copil. Nu se mai descoperă studentul fără griji de pînă acum. Simte apăsîndu-i pe umeri o sarcină grea pe care-o cunoaşte deplin dela tatăl său, care şi-a iubit sofia, şi-a înstărit căminul, şi-a năs­ cut urmaşii. Şi pe neaşteptate, se lămuri trans­ format, ca un ogor verde peste care într’o noapte se aşează auriul grînelor coapte. Co­ pilul din el a rămas undeva, uitat, pierdut de curînd, dar pierdut ca să nu-1 mai găsiască niciodată. Întins aci, în patul cald şi moale, finînd în braţe carnea vibrîndă a visului său împo­ dobit cu inele de păr negru, Jean svîcni cu toată făptura din el, în curăţenia unei hotărîri pe care numai cerul o are uneori, cînd se în­ seninează fără de margini, ca să apară nevi­ novat înaintea lunii: — Orice-ar fi, niciodată să nu ne despăr­ ţim, Jeni !

Subit, niciun hotar nu mai putu îngrădi isbucnirea lui Jeni... Aşadar nu i-a înţeles vina?!

Nu i-a descoperit-0 ? ! Copilul! Nu ştie ! Nu se pricepe!... 0 iubeşte înainte! Să nu fi înţeles el că ea n’a fost virgină ? Se poate ? Da ! Da !

Se poate ! O iubeşte înainte, mult, mult, mai mult ca oricîndL. Şi revelaţia aceasta svîrli înlăuntrul ei, un spor de viaţă exaltată, alergînd ca o furtună.

— Suntem goi acum, unul în faţa celui­ lalt. Să rămînem goi, Jeni! Goi la suflet şi goi la trup ! Şi-apoi, modeşti, să punem pe noi nu­ mai atît cît ne trebue ca să fim fericiţi! Pe trup, o haină simplă, şi’n suflet, o încredere deplină, o sinceritate caldă şi mai ales, o iu­ bire mare şi adevărată. Numai aşa vom fi fe­ riciţi.

In ochii lui Jean, două lacrimi cresc ti­ mide, ca două stele pe cer în drumul unor ră­ tăciţi pe mare. Şi’n lacrimile astea, Jeni îşi măsoară nădejdea ei firavă de altădată, schim­ bată pe neaşteptate în siguranţă deplină. Cu­ tremurată de fericire, îşi îmbrăţişă iubitul, vi­ jelioasă, ca să-l sufoce şi ca să şi-l încrusteze la piept. Apoi, potolită, îl sărută lin între sprîncene, mulţumită nu că I-a înşelat ci că l-a cucerit.

— Jeane, şi tu ai să fii întotdeauna băia­ tul meu drăgălaş şi scump ?

— Băiatul tău ? Nu! Soţul tău !

7 O altă sărutare, mai înflăcărată decît toate de pîn’acum, năvăli între dînşii, şi’n dulceaţa ei, neştiutori, văzură numai sublimul posibil în­ tr’o legătură fericită dintre un soţ şi o soţie.

Atît. Nicio umbră de amărăciune î Apoi atraşi de lumina dimineţii care în­ cepu să se facă tot mai vie, amîndoi îşi arun­ cară privirile şi gîndurile prin geamuri, departe, în zare, ca într’un viitor pe care de-aci înainte şi-l desluşesc comun... Se găsesc Ia al patrulea etaj, şi la distanţă, peste multe acoperişuri de case mai scunde, li se propti în lumina ochilor şi’n primăvara sufletului, un colos de casă gal­ benă, mută, neînţeleasă, ca un semn de între­ bare şi ca un destin. Şi pornirea nestăpînită din privirile lor ar vrea să dărîme clădirea aceasta ursuză şi să treacă peste ea, liberi cît tot largul orizontului Apoi se culcuşesc din nou în ei şi’n des­ fătarea apropierii lor, minunaţi amîndoi de acelaş gînd — că astăzi e duminică! Şi iarăşi se îmbrăţişară fericiţi că toată ziua vor fi li­ beri şi că viaţa lor comună, împreunată defi­ nitiv, începe c’o sărbătoare.

II simte la spatele ei, ca o prăpastie care vrea s’o înghită.

Dar nu! Nu trebue să se înlîmple nimic I îşi porunci dînsa. Jean o iubeşte mult! Şi ea îl iubeşte la fel. Se vor căsători sigur. Penlruce să-şi spulbere o iubire şi-o situaţie cîştigată ?

Mai ales că are convingerea că împreună cu Jean va fi fericită... Şi mersul i se repezi brusc şi gîndurile i se înlănţuiră liniar pe un drum limpede şi cunoscut, dar carnea înfiorată, Ia un Ioc cu toată primăvara dimprejur şi cu toată tinereţea dintr’însa, o sgudui trudnic şi-i strigă prin simţuri o rătăcire nouă, Costaş Ignat o urmăreşte ! Din vedere, îl cunoaşte de mult, îl ştie, şi-acum îi aude paşii isbiţi regulat şi prudent, pe caldarîmul bule­ vardului. Ciudat! Parcă aude paşii aceştia ce se deapănă pînditori şi’n sufletul ei. Costaş Ignat! Jeni ştie că are la spate, pe urmele ei, nu un om, ci un mister. Intr’adevăr, Costaş Ignat nu-i numai studentul condamnat de unii, invidiat de alţii, iubit de toate colegele lui dela Facultatea de litere. El e un fizic perfect, o eleganţă isbitoare, o inteligenţă ascuţită, şi’n plus, ca o aureolă romantică, o împletire de aven­ turi, un trecut de neastîmpăr şi de păcate, un prezent de legături suspecte, de petreceri or­ giace, de perversităţi ispititoare. Şi omul acesta

5

8

o urmăreşte mereu, de-aproape, şi cum şi-ar mai întoarce capul să-l vadă, dacă nu s'ar teme de privirile lui paralizante şi dacă paşii lui, la fel, neschimbaţi, nu i-ar spune convingător, că el este şi-o urmăreşte mereu.

O preocupare neînţeleasă o străbătu ca o obsesie şi-i aduse în amintire tot ce-a auzit vorbindu-se despre urmăritor... Trăeşte numai din expediente, joacă la bursă, pariază la curse, poate fi văzut pretutindeni, prin tripouri, prin taverne, prin varieteuri, prin culisele teatrelor, şi ce e mai grav, face dragoste pentru bani — e „peşte". Lui Jeni nu-i vine să creadă, dar prea i s’a vorbit mult despre această vi­ novăţie a lui Costaş. Ea singură l-a văzut odată, într’o seară, ieşind dela Facultate şi urcîndu-se într’o limuzină luxoasă, alături de-o femeie înfăşurată’n blănuri scumpe, încît numai ochii i se mai vedeau. Cine putea să fie această femeie ? Mama lui ? Sora lui ? Vre-o rudă ? Poate Mai sigur însă, vre-una din iu­ bitele lui, care-i admiră fascinată, expresia Iui de adolescent teribil, privirile diabolice, capri­ ciile de copil afurisit, şi mai ales mişcările lui feline de panteră mereu excitată... Apoi cîte nu mai aflase Jeni dela atîtea guri ştiutoare despre viaţa lui Costaş ? Că stă la Hotel Splen­ did, într’un apartament somptuos, pe unde femei multe trec, una după alta, ca să-şi primiască îmbrăţişările; că deseori face chefuri monstre, cu prieteni mulţi şi femei de toate condiţiile ; că în asemenea ocazii, urlă, plînge, cînta, ri­ sipeşte sume fabuloase, îşi satisface capricii bizare de cocotă şi de cezar atotputernic, iar la urmă mai întotdeauna face scandal şi doar­ me la poliţie ; că vara poate fi văzut prin toate marile staţiuni balneare şi climaterice, elegant ca un dandy, cheltuitor ca un prinţ şi avînd altă parteneră pentru fiecare localitate pe unde îl mînă aventura...

Subit, realitatea clipei îi adună îniprăştierea gîndurilor, strîns, ca într’un pumn.

Paşii urmăritori, mereu aceiaşi, cunoscuţi, îi asvîrl în urechi refrenul unei ispite. Şi fără să-şi dea seama, voind parcă să supravegheze o primejdie, întoarse capul. II văzu î E el, aproape, la un pas doar, îndărătul ei. Dar ur­ mărirea aceasta aşa de mult prelungită, începu s’o enerveze... Să fie oare aşa de puţin îndrăz­ neţ ? Se poate ? El ? Să nu aibă curajul de-a intra în vorbă ?... Şi-un gol se vîntură prin su-

43“

fleful Iui Jeni, dureros, ca în urma unei speranţe care se stinge.

Dela un punct bulevardul se întunecă. Frobabil un bec defect. Şi de undeva, din înserarea aceasta de primăvară, un parfum aţîţător de tei, i se aşeză pe simţuri şi se împleti cu ele, ca un stupefiant care exaltă şi desaxează.

Dar parfumul acesta perfid şi îmbătător, dis­ păru prea repede, şi toată fiinţa ei voi să sară în lături, în văzduhuri, pretutindeni, să-l caute şi să şi-l adînciască în carne.

Apoi, de undeva, din acelaş întuneric plin de surprize, din aceiaş primăvară înebunită de viaţă, o încleştare îi cuprinse mîna dreaptă, de jos, dela încheetura palmei, şi-o aiingere fier­ binte o inundă ţoală, ca un început de febră.

— Cine mi-a luat mîna ?! întrebă ea, c’o supărare prefăcută, dar abia putîndu-şi stăpîni un zîmbet de mulţumire.

— Un prieten!

— Nu te cunosc! minţi dînsa.

— Se poate ?

— N’am fost niciodată prezentaţi î O clipă de tăcere descinse între dînşii ca o provocare.

— Ştii cum mă chîamă ? reluă vocea băr­ bătească.

— Da... Ştiu — Ştii ce sunt ?

— Da... Ştiu...

— Atunci pentruce spui că nu mă cunoşti?

Dacă fiecare din noi ştie despre celălalt cum îl chiamă şi ce este, prezentarea nu mai are niciun rost. Mai mult. Eu mă consider cu d-ta prieten vechi, din atâtea după-amezi petrecute împreună la biblioteca Facultăţii, cînd amîndoi ne apucăm hotărîţi să citim, dar pare-se, ne lăsăm repede furaţi de acelaş gînd — ce face celălalt ?...

Da, într’adevăr la biblioteca Facultăţii Jeni îl văzuse pentru întâia oara, acolo îi admirase frumuseţea, acolo îi măsurase distincţia, acolo îl declarase cel mai bine student dela Litere. Şi-o curiozitate de atîtea ori repetată, îi reveni şi-acum, şi-i stîrni pe buze o întrebare îndrăz­ neaţă, dar necesară ; Şi cum se face că d-ta, care, după cît ştiu, nu prea te ocupi cu studiile, de-o lună şi ceva, vii aşa de regulat la bibliotecă ?

Da, îţi spun. Intîia zi am venit ca să-mi reiau legătura cu Universitatea, ca să-mi pre­ par licenţa pe care vreau s’o dau acum în lu*

9

»13“

I

1

I

nie şi mai ales, am venit ca să-mi mai schimb viaţa pe care-o duceam. A doua zi, am venit în plus şi pentru d-ta. A treia zi şi’n zilele ur­ mătoare, am venit numai pentru d-ta.

Un rîset sonor şi măgulit, clocoti pe bu­ zele lui Jeni, ca un delir. Şi cînd porţiunea întunecată a bulevardului se termină, apărură la lumină, doi prieteni plini de voioşie, cari-au isbutit să se vadă cu greu dup’o despărţire prea lungă — Ţi-am spus că mă consider cu d-ta, prieten vechi, reluă dânsul. Deaceia m’ar su­ păra foarte mult dacă mi-ai impune să-ţi spun wd-ta“. Găsesc c’ar fi cu totul nefiresc pentru noi. Aşadar îţi cer permisiunea de a-ţi spune pe nume şi te invit să-mi spui şi mie tot pe nume î Primeşti ?

— Şi cum trebue să-ţi spun? întrebă ea, alintîndu-şi vocea, — Ca toată lumea — Costaş.

— Costaşi... Dai... îmi place numele ăsta I...

— Şi eu cum trebue să-ţi spun?

— Jeni 1 — Jeni I Mie însă, îţi spun drept, nu-mi place numele ăsta Dacă ai intra într’un varieteu, într’o casă de rendez-vous, sau oriunde se găsesc femei care se vînd, şi-ai striga : „Jeni", sigur ţi-am răspunde măcar una. E cel mai comun nume de cocotă. Te respect prea mult ca să-ţi dau acest nume.

— Nu ştiam că Jeni e nume de cocotă... îl poartă atîtea fete bine!

— In orice caz eu nu-ţi pot spune astfel.

— Atunci, cum vrei să-mi spui ?

— Simplu. Jenica. Numele ăsta nu mai are nicio nuanţă de conrupţie.

— Aşa îmi spun numai tata şi mama...

Toţi ceilalţi îmi spun Jeni.

— Prin urmare eu îţi voi spune ca şi „tata şi mama* I Ajunseră înaintea unei intrări încăpătoare, dar simplă, adîncită în faţada unei clădiri înalte, masive — clădirea în care se află camera lui Jeni. Se opriră amîndoi şi începură să vor­ biască despre toate c’o veselie exuberantă de copii în excursie. Şi vorbesc înainte, mereu, înflăcăraţi... Abia acum îşi dau ei seama cît de mult s’au gîndit unul la altul şi cum îm­ prejurările pline de grijă, le-au determinat a-

propierea. încep să-şi răstălmăcească unul al­ tuia, clipă cu clipă, trecutul lor comun, alît de scurt şi înfiripat din atît de puţină viaţă — doar cîteva priviri şi cîteva gînduri I Dar sunt deabinelea convinşi că aceste priviri din trecut, ţîşniau dela unul la altul, inconştiente ca un blestem şi ca un înţeles.

Din cînd în cînd explodează rîsul lui Jeni, sonor, puternic, ca un imn în încîntarea acestei seri de sfîrşit de Mai, care le aţîţă ti­ nereţea. Totuş ceva lugubru pluteşte în rîsul acesta — pare mai mult jocul ucigător al unui stol de fluturaşi, în jurul unei lumini de bec electric. Se ghiceşte în învăluirea lui, o forţă demoniacă, străină, care apasă şi chinue. Şi subteran, dincolo de sonorităţile rîsului acesta, tot viitorul ei aşa cum şi-l imaginase pînă acum, începe să i se dărîme haotic, neînţeles, în scînteierea unui gînd bolnav, şi-i gata să se spulbere deplin în arderea unei respiraţii pre­ cipitate şi gîfîinde, ca un parfun de tei dis­ părut în noapte.

Apoi, fără să ştie cum, o tăcere grea, su­ părătoare, se aşeză lîngă ei, ca un strigoi. Şi Jenica, mai mult aşa ca să alunge tăcerea această incomodă pentru amîndoi, începu să vorbiască moale, stîngaci : — Te-aş invita la mine... Dar e atîta de­ zordine în camera mea!

— N’are nicio importanţă, Jenica. E destul să fii tu acolo, ca să pui drăgălăşie şi ordine peste toate.

(Va urma)

Convalescentă Pentru prima dată duc tocul greu la gît Ca pe un revolver la tîmplă, ca pe o floare la nară.

Haina cotidiană am aninat-o (de hîrtie) Ia scară Ca inspiraţia să nu mă vadă negru şi urît.

Număr nervurile pline de sevă ale poeziei Le desfac în salbe de vers şi’n făşii de gherghină, Le adun în vasul inimii plin de lumină Şi umplu cu ele prieteneasca pernă a bucuriei.

Pentru ultima dată recitesc poemul ca pe-o scrisoare Şi-l desfac în silabe, ca pe un rug în jar şi în lemn, Cu glonţul cernelii cicatricea numelui o’nsemn Cum termometrul o aşteptare sau o bolnăvicioasă paloare. ŞTEFAN BACIU \\

„13“

10

•)

de GEORGE CAR Plugurile s’au oprit faţă’n faţă. Onel, om pipernicit şi fără suflet, şi-a scos plugul din brazdă, şi-a dat căciula mai pe ceafă, a tras oticul din grindei şi-a început să cureţe încet, încet pămîntul depe cormană.

Gîndurile împrăştiate, de-abia şi le poate aduna sub căciulă. Curăţă, grăunte cu grăunte, hleiul de pe fier şi sudorile îi curg gîrlă. Trage haina dela cot şi cu mîneca aspră a cămăşii usucă fruntea din care ies aburi, aburi, în boa­ rea dimineţii. De cînd a ajuns la ogor, a tras patru brazde pe dreapta, patru pe stînga, dar nu vede nici un spor. Boii sunt obosiţi şi cu bale la gură ; el simte deasemeni în gură o pastă cleioasă care-1 face să nu-şi poată mişca limba.

— Ce-o fi cu mine, Doamne ? De mititel am fost la arat — şi cu tata şi cu străini la clacă, dar n’am păţit aşa niciodată : ca să n’am niciun spor la treabă, — îşi zise Onel, scuipînd pastă cleioasă în palme...

— De ani de zile muncesc eu şi copiii mei pe ogoare, dar n'am văzut această mi­ nune, să n’am niciun gust de muncă.

Din partea cealaltă a hatului, plugul celalt, cu patru boi, s’a oprit şi el. Plugarul, om mai în vîrstă, se face că lucrează ceva la plug, că bagă o bulfcie, că îndreaptă un răsleu; dar nu zice nimic.

Onel, doborît de gînduri, în brazdă, mai pipernicit şi mai fără suflet, abia răsuflă şi scoate din cînd în cînd cîte*un oftat din fun­ dul inimii.

— Ce-oi fi avînd ! Ce-oi fi avînd, de nu-s în toate firile — îşi zice Onel din nou, scuturîndu-se parcă pentru a se trezi dintr’un somn greu. *

*

*

In depărtări se aud chiote şi răcnete; la vale plugul merge mai uşor, la capătul ogo­ rului boii o iau razna pe drum şi plugarii îi opresc şi-i îndeamnă din nou spre brazdă.

Limanul vitelor şi al omului — este capă­ tul ogorului. Aici boii rumegă, iar muncitorul — culcat pe spate, cu pumnii sub cap — pri­ veşte azurul cerului, care parcă ar vrea să se coboare tot mai jos, — pînă-1 prinde pe om somnul.

Din brazdele proaspăt trase, aburi calzi în răcoarea dimineţii, se ridică întocmai ca un fum de tămîie, în faţa cerului.

Un vînticel călduţ dinspre sud mîngîie făp­ tura, alintă frunzele rămase şi susură plăcut în sălciile din vale, văduvite de foi.

Ciurlani de mirişti, zănatici, aleargă pros­ tiţi pe ogoare, se coboară vertiginos în rîpi şi mor fără suflet agăţaţi de-o tufă de porumbei.

Ciori multe, negre ca pămîntul, întunecă văzduhul, croncănesc sinistru, se rotesc în aer şi se întind ca nişte cîrpe vechi şi murdare pe întinsul ciocănăişlilor. * * *

— Bine, mă Onel, nu ţi-a fost ţie păcat de Dumnezeu, să intri tu în ogorul meu cu două palme şi mai bine ?

— N’am intrat nici cu-un palmac, tată; unde a fost hatul, acolo am pus plugul şi pe acolo am tras brazda Iv >— Cînd ştii că eu cu tine am pus pietrele şi am însemnat partea care ţi se cuvenia, cum spui tu acum că n’ai cotropit dela mine nici un palmac ?

— Ştiu foarte bine asta, dar hotarul e ho­ tar şi el e făcut de oameni şi nu poate fi schim­ bat de oricine î — Piatra a fost mutată de tine, de altul, e mutată, şi eu văd că ogorul meu s’a mai strîmtat; şi dacă măsori cu pasul nu cu stînjănul, eu văd că nu es la socoteală.

— Orice ai spune, tată, acesta-i dreptul meu pe care mi l-ai dat mata şi o iotă nu poţi schimba.

Onel, palid, a uitat şi de plug şi de otic şi de boi şi de el. Şi-a scos căciula din cap şi o învîrteşte mereu în mîini — cînd la dreapta, cînd la stînga — parcă n’ar mai cunoaşte-o.

Mîna dreaptă umblă fierbinte împrejurul curelei dela brîu, în căutarea unui lucru pe care ca prin vis şi-aminteşte că şi I-a luat cu el de-acasă.

Un corp rece ca ghiaţa îi atinge mîna; *) Frg. din „Răzaşie veche", în mss.

11

,13

I

sudori grele şi reci îi curg şiroaie pe frunte şi pe gît: o parte din ele se unesc şi se stre­ coară pe sub cămaşă, alunecînd ca un şarpe pe şira spinării.

Face un pas spre plugul tătîni-su, încă unul, doi, trei şi iată-1 în faţa bătrînului.

Cum a ajuns aici ? Nici el nu ştie.

— Porc bătrîn, nu te mai saluri de pă­ mînt nici în pragul gropii ?

— Porc eşti tu, că nu te saturi cu ce ţiam dat I Numai muerea ta te-a învăţat să calci ha­ turile ca să i faci ei zorzoane, să placă la tot satul, iar tu munceşti şi te sfădeşti cu toată lumea pentru un lucru de nimic. Nu mi-a spus mie Vasile a Lupoaei că muerea ta a jucat astă noapte pînă în ziuă, la crîşmă la Ţuţurug, cu toţi flăcăii de gît, iar tu dormiai ca un cîine în ţol şi'n paie la plug ?! Deschide bine ochii, băete, că mîine-poimîne o să te gonească si din casa pe care ţi-am dat-o zestre şi o să-şi aducă un hătălău care o să-ţi bată averea la tălpi.

— îmi batjocoreşti femeia şi casa, porc bătrîn şi neruşinat, şueră omul vorbele la urechea lui tată-su ; am să-ţi arăt eu cine suntl — Degeaba te înfurii, ticălosule, că nu eşti bun de nimic I Eşti o mămăligă, toată lu­ mea te prosteşte. Nevestele din sat rîd de tine, la nunţi eşti codaş, Ia botezuri nici n’ajungi, iar Ia horă, nevasta ta trece din mînă în mînă, iar tu stai ca un feteleu- Păcat că am muncit şi te-am mai făcut.

— Eu, feteleu ? Candela şi Dumnezeul tău de ghiuj bătrîn, şueră Onel din gîtlej vorbele arse.

Cu o smuncitură, Onel trase dela brîu securea şi — cît ai clipi — o ridică asupra bătrînului.

Acesta făcu o mişcare şi lovitura nu*l atinse.

Se retrase apoi cîţiva paşi înapoi şi cu capul gol, cu părul alb vîlvoi, în care vîntul se juca sburdalnic, ca un apostol în faţa soa­ relui ce se ridica încet, ridică în sus mîna şi cu un glas cavernos, gîtuit, strigă : — Onel, Onel, cum ridici tu braţul asu­ pra părintelui tău care te-a născut şi te*a cres­ cut, nu te temi de pedeapsa lui Dumnezeu ?

Un Dumnezeu ai şi tu şi eu — şi, mai dăvreme sau mai tîrziu, te va pedepsi.— Cine ridică mîna asupra părintelui, aşa rămîne, se usucă şi se face ciont.

îmi

Onel îngheţă în gestul lui, cu securea ri­ dicată. Faţa i se crispă, ochii i se bulbucară, părul i se ridică, mîna stingă îi bălăbănea lingă corp ca o vergea, iar gura simţia cum i se încleşta, dinţii îi clănţăniau şi nici un pas nu putea face nici înainte nici înapoi.

Grămadă, ca o stîncă căzută din vîrf de munte, se prăbuşi la pămînt, cu capul în ţărîna brazdelor.

Prin cap simţia alergîndu-i un val de sînge fierbinte, care-1 podidi pe nas şi gură; muşcă pămînt proaspăt cu gura plină de sînge; se tăvălia în fel şi chip şi securea din mină nu-i căzu.

Intr’un tîrziu, bătrînul îşi puse căciula în cap, scuipă în palme cu scîrbă, înşfăcă coar­ nele plugului, iar boii, îndemnaţi, urniră plugul pe brazda ce se întindea neagră şi adîncă în­ tocmai ca un mormînt pentru Onel,— feciorul său fără suflet şi fără Dumnezeu, — care con­ tinua să se zvîrcoliască parcă ar fi fost apucat de un duh necurat.

EXOTICĂ Departe destinul împreunat acoladă cu tine pe ţărmurile marelui Amazon (Sappho decentă s’ar da lui Anacreon) am trăi’n selvas, păduri albastre virgine.

Cine ne-ar cunoaşte ori vedea ?

Nimeni, să ne despartă sau ucidă.

Ai fi ca o pleuresie-a mea stăpînă peste-o veche Propontidă.

Ne*ar stărui în păr şi pe umeri boabe multe de aur (acelea ar fi luceferi de cei mari).

Pajuri şi urşi ne-ar aduce deserturi şi stare-ar s’asculte limba ta (aceia ar fi îngeri ori suflete bune cu cari) ne-am coborî'ntr’o iarnă în vale, — mănoasă, cu frumuseţea ta împreună: ar fremăta fruntea cerului (aceea ar fi de-bună-seamă lună) şi sălbătăcia s’ar îndulci lîngă mînile tale.

Limpezimi, svon de-azur, aspirînd alizee, ne-am culca’n ierburi ca şerpii, am cina cu vulpi în vizuine, iTam despărţi hotar răului de bine trăind complect bărbat şi femee.

Cînd am muri — c’ar trebui şi asta cîndva — m'ai îngropa în rîu ca pe marele Crai vizigot şi ai muri şi tu... şi asta ar fi tot...

Pe urmă... Pe urmă ce-ar putea urma?

E. AR. ZAHARIA

J

i

13“

12

GlNTEG PENTRU O DRAGOSTE SIMPLA

PREFAŢA

Drumul ascuns în desimea de umbre Jupoaie mersul tău catifelat.

Intîlnirile noastre sunt semne Că-mi voi ucide sufletul luminat.

Descumpănit în pîrghii, slăvitul veac atîrnă Cu sufletul în iasca pădurii cuibărit Din ziua mîntuirii, cînd înzăuatul rit I-a sărutat statuia cu mir sfinţit de scîrnă.

Toamnele ce ţi-au desfrunzit melancoliile S’au strîns în brazdă de lut — Cînd ţi-ai risipit adolescenţa*n efluvii erotice— Zîmbetul meu te-a durut...

îmbălsămate umbre convoiul şi-au pornit In oglindita beznă să-şi cate faţa cîrnă, Cum peste rîpa vieţii — de fiecare bîrnă — îşi leagănă hamacul stîrvitul semn smerit.

Mă cau|i în spiralate bucurii Şi’n cîntări murmurate'n vînt — Ţi-ascult bătăile inimii, Ifi sorb răsuflarea de arşiţă Pînă mă smulgi din vis ca pe-o iarbă din pămînt.

E fiara domolită în blidul de parfum In care lintea-şi sună viu ceasul ei mărunt Şi sclipătu’n viitoare al pasării de scrum ?...

O, dacă aş fi putut să te adun, Să te păstrez Fără să dibuesc prin coapse Mugurii cu amprente digitale, Ţi-aş fi urcat paşii în fluere de alun Şi’n sunete primitive de chimvale.

GEORGE NEGREA

STROFE

Te-aştept mereu... te-aştept de ani... au stat Aicea trenurile — cine ştie!

Poate cobori să-mi fii o bucurie...

In seara asta altul a plecat.

De-acum, semnalele iar nu mai bat.

Un singur plop a mai rămas afară.

O frunză intră repede în gară, Dar cade jos, văzînd că-a'ntîrziat...

Tăcerile atîrnă la porţile cetăţii Precum la geamuri pleoape de storuri şi pustiu ; Cu orele pe umăr m’adun singurătăţii Şi-agrafa nopfii-o clatin cu mîna — şi o scriu.

Şi cum nu mai străbate nici un svon Tăcerea ce se cerne ca o floare, Cu cea mai umilită călătoare Făraşu-o să mă ia de pe peron...

NEVUOZl Mă dor cumplit svîcnirile dorinjii Şi trupul tot, mi-1 simt o vîlvătaie.

Din carnea-mi infantilă şi bălaie Aş vrea să muşc, sălbatic, cu toţi dinfii.

M’a’nnebunit tăcerea din odaie Şi glasul imbecil al conştiinfii, De cînd îndur, mai pustnic decît sfinţii, Un traiu hirsut şi sterp, de cucuvae.

Mi-e sete de parfumul cărnei coapte, De'mpreunări cu miros de tavernă, De contopiri în spasmuri ce ucid 1 Şi cînd mă văd, mereu stingher în noapte, îmbrăţişez halucinat o pernă Şi plîng aşa, ridicol şi stupid...

I. FRUNZETTI

9

Zăpezile grădinii prin ceafă le desparte, Cu borangicul putred,luceafărul cărunt: Pecete în legendă şi semn uitat în carte.

FLOREA CĂLIN

Cînd sfîşiat de spaime i-afişul alb al lunii In seara răvăşită pe tîmple şi pe zări, Pădurile tristefii în suflet sună funii De cer — uzat de stele, de vast şi de crispări.

PAVEL NEDELCU

\

ALEXANDRU CĂLINESCU Lui O. Han, cu ocazia desuelirii monumentului „Biruinţa“, de pe cîmpia Mârăşeşti.

Ci;

Ingrămădit-ai bronz şi piatră Creind un monument voinic.

Cu cît îi contemplam mărimea, Maestre, deveniai mai mici Unui grup de georgişti, cari, în frunte cu d-nii Prof. Giurescu şi Mehedinţi, au donat un clopot Schi­ tului Lepşa.

Cum soarta nu li se mai schimbă, Şi-au zis: Turnăm un clopot, vere, Că’n van cerem cu-a noastră limbă, Lui Dumnezeu, rînd la putere 1 AL CĂLINESCU

*—

i

13

,13“

TOAMNĂ

\

STIH DE VEGHE

Cu aiurări de geamăt şi de sînge, Aleargă toamna ftizică pe drum — Şi ploaia’ntinde pînze lungi, de fum —• Şi-i prăpăd.. tuse... şi o fată plînge...

Spaime bat în tîmpla nopţii — cum un ceas — stîlpiri de desnădejde şi înfrîngeri, Cînd pe peronul sufletului sună pas fluturarea despletită-a unei plîngeri.

In ramuri calcinate, fără rod.

Agonic Jipă-o cucuvea departe — Şfn cartea nopţii mirosind a moarte înseamnă vîntul ritmuri de prohod...

Tristeţile pun gîndului pecefi de lut, între sprincene scrijilă durerea semn; De arc de linişti — tremurînd durut — cadavrul lunii spînzură solemn.

Cetatea-i plină de tristefi şi frig, De suflete si foi şi toamnă gravă...

Căzut sub visuri, hohotesc şi strig Prin bezna tot mai grea şi mai jilavă...

PAVEL NEDELCU

Pe muchiile zării năluciri şi ore siluetează dur singurătatea; Trozneşte cerul presimţiri sonore în dricul nopţii — clătinînd cetatea.

Dimitriu-Nicoreşli — „La Fînlînă* — Soveja,

:r

Dimilriu-Nicoreşli — Biserica Stamaflneşti.

PAVEL NEDELCU

,ţ

«13“

14

N I O I cArti Ion Focşeneanu: In sus (poeme) Coleciia „Braşovul literar".

Ca să vorbeşti despre poezie, în genere, trebue să-fi treci sufletul prin focul purificator al tai­ nei însăşi de care a fost creiata, să-ţi îngenunchi insul lăuntric — ca'n fa|a altarului — scuturat de lacătele şi lanţurile zgurii faptului mărunt, cotidian şi să-fi urci pe podişul palmelor luminii bucuria limpede a lăuntrului de cleştar. „Pentru ca să scrii despre poezie, trebue s’o ai în suflet prin ce are ea mai caracteristic şi mai emotiv— şi mai ales prin acel suflu interior, nelă­ murit, turburător, insesizabil, dar generator de re­ zonante, cari, izbind sufletele receptive, produc ecouri ce ocolesc multă vreme în eul nostru artistic — din ce în ce mai slab ca intensitate, dar mai turburător — ca ecourile acelor gonguri orientale, care cu ultima lor vribaţie înfloresc o lacrimă în ochii străinului" — fraze scrise de poet însăşi, acum vre-o doi ani — ca un avertisment acidulat şi ca un pre-mesoj trimis celor ce vor scrie despre volumul In sus.

Filonul de metal pur al unui suflet pendulat sideral între stîncile spaimei de lut şi jos şi ale tăcerilor vibratorii, unduie luminos prin albia versu­ rilor poetului de autentică şi eclatantă inspiraţie, Ion Focşeneanu. întreg crezul şi modul său poetic sînt închise minunat în Prefaţă: Am patinat pe vorbe ’nvăluit In şaluri lungi de brumă şi de vis: Spre care problematic cer închis ?

Spre care adormit în piatră, mit?

Am prins între răgazuri şi tăceri O coardă înroşită... cînd... şi cînd.

Fugiam în urma vremii galopînd, Să-i bat la şea o stea căzută ieri. Şi ’ncet, am ostenit. In foi din drum Foşnia copita timpului pierdut; Eu patinam pe Iunecuş de lut, S’arunc o stea în urma unui fum • • • In poema In sus sau Povestea unui troglodit, alegorie măestrit susţinută, poetul se vrea rupt din „besna de jos“, spre a se avînta pe crestele lumi­ nii, săltat prin sine-şi „din destin", fiindcă sus e clipa mare şi senină.

Contopire şi întrepătrundere de vis şi senza­ ţii în rotunda Elegie pentru gînd: Fruntea, noaptea, s’a culcat peste răcori de unde,

Dar şi acolo tremură ’ntre stele şi flori.

Nu ştiu ce vînt cu scuturate ninsori A smuls-o de pe ghizduri de smarald, rotunde.

Pe canavaua sufletului poetului Focşeneanu^ faptul auditiv, îmbinat indestructibil cu cel viziual, se auto-ţese — curgînd spre un final cu miros de crin stelar — ca în Linişti: Trec linişti, ca lebede pe ape Printre sălcii, în lună, spectrale; Le-aud cum trec, le simt aproape Din lumi, şi înspre lumi transcedentale.

Trec linişti ca norii peste stele Şi nici una nu este liniştea mea...

Poeme profund exemplificatoare a lotului în care poetul a tras semnul de aur al întregei şi au­ tenticei puteri de creaţie, trebuesc menţionate : Pâ' mînt şi Soare, Drum, Ornic ascuns, Eoa, Nud. Volumul In sus— completat cu reuşite tradu­ ceri din Baudelaire — deschide luminos şi promi­ ţător, poetului Ion Focşeneanu, poartă albă viitoa­ relor conturări, evolutive.

PA VEL NEDELCU

REVISTE Pagini literare. Anul 1, nr. 5 (Septembrie).

Despre această revistă am scris în multe rînduri şi vom continua — de cîte ori prilejul se va ivi — să crestăm linii luminoase pe răbojul lui „13", deoare­ ce, prin materialul publicat şi ireproşabilitafea technică, se situiază în fruntea tuturor revistelor ce apar în ţară, astăzi. Nr. 5 oferă : Romulus Demetrescu — Scrisori despre filo sofia timpului, Grigore Popa — Poeme, V. Beneş — Despre arta egipteană, Pavel Dan — Vedenii din copilărie (schiţă), Yvonne Rossignon — întoarcere spre sine şi Baladă (ver­ suri), Radu Brateş — Cîntec de’nceput (versuri), I. I. Russu — Cultură fascistă, Teodor Murăşanu — Barzii din Wels. Trebuesc subliniate cele două mi­ nunate esseuri ale tinerilor gînditori: Bucur Ţincu — Reflexii asupra ireoersibilitâfii şi al Iui Grigore Popa — Definiţia intelectualului... „Şi mai puţin poate însă purta acest nume (de intelectual) „profesionis­ tul diplomat“. Faptul că ai dobîndit o diplomă, că eşti medic, inginer, advocat, profesor, contabil, agronom sau doctor în filosofic, nu acordă nimănui privilegiul intelectualităţii. Deaceea, aşa numita „cla­ să a intelectualilor", care din punct de vedere al conştiinţei sociale nu există, ni se pare o ficţiune.

Credinţa în existenţa unei clase sociale a intelec­ tualilor este fructul unei superstiţii..." „Ceeace for-

i

15

,13 mează caracteristica esenţială a intelectualului este atitudinea tn jaţa „ Totuluiu sau a „Părţii". Această atitudine este o atitudine „de nostalgie metajizică în făţa lumii şi a vieţii*. Este profund emotivă în străfundurile ei, un dor de stepă nemărginit şi tur­ burător ca stepa, o sete după linişte şi certitudine, tocmai din cauza incertitudinilor, relativităţii şi mo­ bilităţii tuturor punctelor de vedere, cari formează însăşi substanţa intelectualului".

Restul „paginilor literare" e completat cu cronici bogate şi obiectiv scrise.

►

Munca literară. Anul II, nr. 16 (Septembrie).

Poetul Ioan Georgescu — redactorul — fîlfîic stea­ gul acestei reviste pe reduta aceleaşi de mult cu­ noscute atitudini şi altitudini artislice. Decupăm: Şerban Ionescu — Modernismul... şi literatura, cam didactic; Dan Smîntănescu — Idealul tinerei gene­ raţii, Adrian Maniu, M. Ghimbăşanu — versuri, Lăudatu Vasilescu — Nicolas BerdiaefJ: „L’homme ei la machinea, D. Mărăcineanu — Sufletul poporului în lirica lui. Reviste, informajii, cronici literare ample completează şi numărul de astăzi.

Orientări. Anul III, nr. 9 (Septembrie). Nu pu­ tem menţiona decît studiul lui Const. R. Crişan — Viaţa şi Familia şi Recenziile. Restul —slab, slab, pînă la lacrimi şi durere. Şi-i trist, foarte trist şi păcat.

Progres şi Cultură. Anul II, nr. 7 (Septem­ brie). Din bogatele şi bunele pagini ale acestei re­ viste a „Asociaţiei învăţătorilor din jud. Mureş", în­ semnăm: Concepţia biologică a unei culturi integrale de dr. G. Preda, Şcoala şi viaţa romîneascâ de Ion Covrig-Nonea, Individualitatea în educaţie de I. Butnariu. Versuri publică: Gherghinescu Vania, C. S. . Anderco, C. Ştefăniu, George Popa, efc. Cronici li­ terare semnează: Septimiu Bucur — „Nuu de Eugen Ionescu, Nicolae Ursu — nZilele şi nopţile unui stu­ dent întîrzial" de Gib. I. Mihăescu. Revistele, la zi.

\

Gîndirea. Anul XIII, nr. 6 (Octombrie) „Gîndirea apare după un an şi patru luni de tăcere".

(Nichifor Crainic — Mărturisire de credinţă). Şi promitem, solemn, că vom reveni pe larg într’un apropiot număr al lui „13“ asupra luminosului şi grandiosului loc pe care-I ocupă Gîndirea pe harta spirituală a scrisului romînesc.

Astăzi — cum n’avem la îndemînă răgazul priincios — prezinlăm, pe lângă mai sus menţio­ natul articol de Jond al directorului: V. Voiculescu — Cîntec de toamnă şi In zori (versuri), Lu­ cian Blaga — Fragment despre Agia Sofia, Emilie Gumansky — Poesii (trad. de Nichifor Crainic), Dan Botta — Charmion sau despre muzică, Ştefan Neniţescu—Şapte dune (versuri), Victor Ion Popa— Schivnicul din Ţuia Neagră, Gh. Tuleş — Pastel (versuri), Al. Busuioceanu — Poesia lui Nichifor Crainic, Arh. 1. D. Enescu — Arhitectură şi urba­ nism, Ovidiu Papadima — Cronica literară (Victor Papilian : „In credinţa celor şapte sfeşniceroman), Toma Vlădescu — Cronica spectacolelor, Toma Vlădescu şi N. Ceainic — Cronica măruntă.

Adevărul literar şi artistic. Anul XIII, nr. 723 (14 Octombrie). Din bogatul sumar desprindem: V. Lovlnescu — Vieţi excepţionale, Paul Bujor — Băr­ buţă Lăutarul, Coriolan Bărbat — Cinci jără • cinci, G. Călinescu — Cronica literară. Const. Salcia pu­ blică o minunată poezie — Ascultă departe..., pe care o transcriem: Şuer adînc loveşte pietrele ’n prund.

Vîntul strecoară tăcerea rămasă prin foi.

La cotitură, strînse din ploi, Apele-şi duc tristeţUe’n fund...

Tresare satul din somn de metal.

Drumurile s’au închis la răscruce, Vremea-a pus cenuşă lîngă-o cruce, Cimitirele aşteaptă sus pe deal...

••

Noaptea cu candele siinse’n mîni Părul de smoală şi-l flutură’n vad.

Ascultă departe, mamă, cum cad Lacrimile mele în gol de fîntîni...

Frize. Anul I, nr. 8 (Octombrie). Se menţine pe acelaş plan de elevată substanţă temperamen­ tale, cunoscută. Scrisul îşi are — şi în acest nr. — închinare sufletească tînăre, demnă. Inima noastră caldă trimite conducătorilor: Emanoil Radian şi Niculae Cantonieru (poetul Aurel Marin s’a retras, tăcut şi discret) răvaş drag. Astăzi scriu: Geo Bogza — Oraşe tristeţi, poemă scrijilată cu tuş şi me­ lancolii de balalaici: Oraşe basarabene pe malurile dramatice ale Nistrului oraşe tristeţi bătute de vînturi şi de desnădejdi la ora nouă seara, cimitire.

Emanoil Radian în Frîngere continuă — cu fra­ ză de silex scrîşnitor — puternica nuvelă începută în nr. 3 (Mai) al „FrizeMor. Poemele celelalte ale acestui bătăios c a e t sînt semnate de Silviu Roda, Ştefan Stănescu, Mircea Cioroiu, Ştefan Baciu, Teodor Scarlat, Pavel Nedelcu, Ovid Caledoniu.

M. Blecher are cîteva alerte şi bine rotunjite In­ sinuări.

Litere. Anul II, nr. 13 (1 Octombrie). Acelaş nivel de substanţialitate şi tinereţe — şi discernămînt critic îşi gîlgîie sîngele în cele patru pagini mari şi în nr. acesta. Necrologul despre cel ce-a fost G. Bogdan-Duică, plin de pioşenie şi obiecti­ vitate. Radu Gyr publică două autumnale dintre care Toămnă e admirabilă; cităm: Un basm de gală, Toamna, angelică mătase.

Nufăr imens, o borză pe harfe s’a deschis. Şi piersicele roze, crăiţele sfioase, Cu carne de madonă se scutură pe vis.

I. E. Toroujiu, just şi documentat, atacă în Su­ perbă inocenţă I... pe falsul şi ignorantul comenta­ tor (?) al operei lui Eminescu, Al. Ciorănescu. Al. Ionescu scrie, la Cronica Ideii, despre cartea lui C.

16 . * % Noica: Mathesis sau bucuriile simple. Aurel Chirescu, Mircea Pavelescu, Al. Ralcu sîngeră în poeme. Din Vecernia ultimului desprindem: De strîngem întunericul pe deget Trec peste nuci vîntiri adînci de duca.

In noi se sparge via|a ca o nucă Cu treceri lungi de ceasuri şi de preget.

Un fragment bun are Isaiia Răcăciuni din ro­ manul „Mîl" ce va apare în curînd la „Ciornei".

In rest: Matei Alexandrescu—Cronica literară; Re­ dacţional\e, Reviste, continuarea anchetei asupra poeziei actuale, Note literare.

Manifest. Anul I, nr. 1 (5 Octombrie). O nouă revistă apărută la Iaşi. Băetii „şi-au amanetat hai­ nele ca să ajungă la finlă", cum mărturisesc în pornim 1a drum. Noui nădejdi, noui visuri. Din bo­ gata şi diversa colaborare a acestui prim număr, în­ semnăm : George Lesnea — Printre crengi (trad. din Esenin), George Moroşanu, Victor Măgură, Şte­ fan Baciu, Ion Manolescu, Mircea Ceauşu, Silviu Roda — versuri, Iosif Ion Baiu — Puncte de rugind, Aurel Lambrino — Flu'erâuînt şi Anna Maria (frag. de roman), Virgil Pavelescu—Personalitatea politică.

P. N.

NOTE

„13“ lat şi Perpessicius şi a d-lui Z. Slancu ? 11) Orice alte propuneri aveţi de făcut în legătură cu aceasta. 12) O fotografie, eventual clişeu.

Antologia poetică ±919—1954 se va tipări în condiţiuni excelente. Este probabil că studiul critic privind această poezie postbelică va fi semnat de d. Perpessicius, ca unul din rarii cunoscători şi preţuitori al ei. Răspunsurile se vor trimite de urgenţă: D-lui Matei Alexan­ drescu, Şoseaua Viilor 11, Bucureşti IV. — Pavel Nedelcu va trece, pînă la sfîrşitul lunii Octombrie, din zaţul tipografiei „Gh. D. Mircea", în vitrini, volumul de poezii şi fabule pentru copii, Leagăne cu flori şi rouă. Co­ perta şi desenele din interior vor fi lucrate de pictorul Dimitriu-Nicoreşti.

— Prietenul I. Minius a scos primul număr din revista literară Lotus.

— D-ra Coca Farago a scris o carte, care îşi adastă editorul: Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim.

— Nuvela de mare întindere şi puternică analiză psihologică, Trepte, a lui Apostol Fulga, va continua în nr. pe Noembrie şi Decembrie ale lui „13".

— Desaprobăm cu toată energia gestul desechilibrat al descreeraţilor tineri cari au atacat pe poetul Ion Vinea, N. Carandino, T. Bobeş şi pe ceilalţi radactori ai „Faclei".

— Din cele 21 manuscrise primite la „Con­ cursul Sonetului", ale cărui condiţiuni au fost anunţate în nr. 5 al lui „13", pasabil am găsit numai „Prefaţă" de Florea Călin, sonet publi­ cat în acest număr al revistei noastre. Atît.

— S’au împlinit 18 ani decînd poetul N. Vulovici — în oştire : Căpitanul N. Vulovici — a murit eroic, în cumplita noapte dela 16 August 1916, lovit în frunte. Răsfoiţi orice istorie a li­ Revista „ 13" apare la Focşani, sub conducerea: teraturii — exceptînd pe aceea a d-lui N. Iorga AI. Călinescu, George Car şi Pavel Ne­ (voi. II, 1934) — şi numele poetului amintit de delcu. noi aci, nu va fi găsit. Opere tipărite : Vitejeşti, Abonamentul anual 100 lei.

Stihuri oţetite, Abonaţii primesc „13" pe hîrtie de lux.

— Matei Alexandrescu şi Şt. Mengoni vor Rugăm abonaţii să ne comunice orice schim­ scoate în curînd Antologia poetică 1919— 1934. bare de adresă, pentru ca revista să poată Intenţionînd să o redacteze „în cît mai strînsă ajunge la destinaţie. colaborare cu viitorii poeţi antologaţi, au lan­ sat şi în revista „Litere" următorul chestionar: Abonaţii sînt insistent rugaţi să ne achite abo­ 1) Ce înţelegeţi printr’o asemenea antologie? namentul.

2) Debutul dvs. 3) Colaborări indicînd numărul revistelor, anul şi direcţia. 4) Date autobiogra­ Cărţile şi revistele primite la redacţie vor fi fice complete. 5) Ce poeme doriţi să intre în recenzate în limita spaţiului de care dis­ aceaslă antologie ? Scrieţi eventual chiar ulti­ punem. mul lor text. 6) Referinţele critice privind ac­ Tot ce priveşte redacţia se va trimite pe una tivitatea dv. poetică/ 8) O încercare auto cri­ din adresele : Pavel Nedelcu, ştr. Crîngu, tică. Perspective, realizări, 9) Ce autori cre­ 2 sau AI. Călinescu, str. Caramzulea, 28. deţi că nu ar trebui omişi dintr’o asemenea Antologie ? 10)_____________ Cum apreciaţi Antologiile Pil_ =_______ AjministraUa: George Car, str. Coteşti, 12.

Librăria, Tipografia şr Legătoria de Căr|i Gh. D. Mircea, str. Mare Nr. 107, —^"Focşani.

REDACŢIONALE

l