Starea podgorenilor din județul Putna

•VU;VO?4. A. pyu»

>' •'

V'i't1 ■

•

b^yjsBt -

■

• •

,

\

'

■

\ '

■

• •.-

■

Sftipeg.fio.dG'Qrii\VCT ' •

'

'

•

-

•

1

-

*■

■ ■.

•_.v •

■

:

i;

•-

••

WMăV$&0rSm

r;.;:

’

.

.

•

.

'

*

k-::V'7'

%-v

;; ■

■

'.

•

v: a-yr.;.

■■■

;; '-i- .'

.

; V-f

,

■

7 m ?m

■

\

'

,

.V

<

• '? V- ■ :■

■:

-

/

•

/

,•

;

'

: .... ' . .w

l ' r .

■

' rp <ppp U{

■m% "

> ■■■

1'

...

proprietari mkh rr'i%-:55i-V

.•

I?

*

• r-, .

.

••• ■ ' • • *.

.

'• . .

•>;

...

•

ir’:-

• /

::

•• ; .

VULTiL" ou. liAivL

■■ :

r-.r

. . prppiprppr .

■ V.: ^:vC5;; .•

.v . •-

1

't > VICTOR A. PUIU.

i

Starea podgoriilor di/] judeţul putrja. ;

Jr/to v araşire a viticultorilor, proprietari mici.

■

: 1 .

O FOCŞANI ** * 1

o

01, AUG. 2019 FOCŞANI

TIPOGRAFIA AL. CODREANU

j

1904.

O ■*

t.

.

/

J

r

iZh MX.

i&uilyiS-ÎS"

.

pas !

4 ‘

I i

i ■

':

PRIN NOI ÎNŞINE.

i

!

*

ÎNTOVĂRĂŞIRILE aSigOră SĂTEANULUI bCipa star^ njatţrială Şi Gi) bGi) trai, prii) Cirn)ars îi) gQO^ral o Stare bCii)ă qqoi)Ofi)ică; coi)diţiCii)i, qari daG o şxiStepţă traipică ŢĂRCL

!

4

Starea podgoriilor din judeţul Putna şi proprietatea mica.

Comercial vinurilor.

Numai ÎNTOVĂRĂŞIRILE VITICUL­ TORILOR MICI asigură progresul acestei ram li­ re de producţiune, care constitue un isvor de bo­ găţie. dc

VICTOR A. PUIU

j

: \

Făcând această expunere, n’am pretenţiunea să dau la iveală vre-o cestiune nouă, nici complectă, căci e greu să spui totul în câte-va rânduri.

Voesc să aduc din nou în discuţiune cestiunea CooperaUvelor aplicate la producţinnea viticolă şi vinicolă şi anume pentru proprietatea mică; pentru că aceste întovărăşiri sânt de o importanţă capitală şi se impun pentru judeţul Putna.

— 5 —

!

,1

De la apariţiunea filoxerei în ţara, s’a făcut încercari asupra constituirei acestor gen de Societăţi, şi încă cu însufleţirea ce se cuvine acestei cauze, dar nici una n’a dat roadele aşteptate. Aşa: In 1892 la Ploeşti, sindicalul viticol pentru replantarea viilor distnise de filoxeră.

In 1896 aci în Focşani, Sindicatul pentru replantarea viilor, de a contribui la educaţiunea viticultorilor prin conferinţe teoretice şi practice şi mai cu seamă vinde­ rea vinurilor în comun. Resultatul, nimic.

La Huşi în 1898, resultatul, nimic, La Iaşi 1900, o societate, cViticolă,» etc. etc.

Situaţiunea creată judeţului Pulna prin distrugerea de filoxeră a viilor, cari erau singurul isvor de bogăţie, tre­ bue să atragă atenţiunea tutulor doritorilor de binele ge­ neral; căci o lume iutreagă sufere: Proprietarul mic în special dacă nu este completa­ mente de plâns, apoi nare mult până va ajunge într’o astfel de stare, şi este trist, când ne gândim la situaţiunea de care se bucură când viile erau bune.

Că mii de muncitori, mijlocitori, etc. etc. simt consecinţele.

Că piaţa Focşanului, a cărei situaţiune atârnă de această activitate de producţiune, cu atât mai mult că şi cea mai mare parte din podgoriile judeţului R.-Sarat se aprovizionează de aci, încă din anul 1897 merge spre decădere.

Nici odată, un dezastru asemenea al filoxerei n’a lovit o ramură aşa de importantă a Agronomiei, nici o— 6 —

7

dată istoria Agricolă n’a avut să înregistreze o aseme­ nea calamitate.

Prin faptul că, câţiva proprietari mari de vii şi-au replantat viile, aceasta nu însemnează că podgoria este sau va fi replantată; aici nu proprietatea mare, ci proprietatea mică formează marea întindere a viilor; că, prin urmare nu proprietari mari aduc bogăţia oraşului, etc., ci proprietarii mici. Deci, pentru proprietarii mici, cari nu dispun de capitalul necesar replantârei trebue in­ tervenit, pentru ca producţiunea vinicolă să nu ajungă după un număr de ani monopolul proprietăţei mari; căci nu monopolul este normala unei stări bune econo­ mice, ci stabilirea unei concurenţe echitabile. Şi înlradevâr, să se observe că, cu elanul de replanlare care creşte pe zi ce mergem, proprietatea mică aproape dispare. Se văd proprietari mari care şi măresc ogrăzile cu mica proprietate din jurul lor, pe care o cumpără cu preţuri derizorii.

Nu este însă de loc vina proprietarului mare, căci acesta, ca ori şi care om, este condus de interesul său propriu, fapt legitim. Cauza se datoreşle strâmtorărei', lipsei de mijloace la podgoreanul, proprietar mic.

Prin forţa lucrurilor şi proprietarul mic a contribuit în rău pe timpul când toate viile erau bune; căci acesta din cauza nevoilor, a lipsei de mijloace şi a unei gos­ podării vinicole, fiind la placul mijlocitorului (misit, etc), îşi vindea vinul pe preţ de nimic. întinderea acestei pro­ prietăţi fiind mare, prin urmare şi vinul în cantitate mare constitueau o putere, se impuneau; ceea ce făcea să se stabilească pe piaţă nişte preţuri păgubitoare. Aceste preţuri cauzau mari perderi proprietarului, mare însă — 7 —

acesta era silii să primească preţul aşa format de mijlocitor.

Deci, în timpurile de belşug, proprietarul mic strica târgul şi lovea interesul proprietarului mare; în timpu­ rile de azi, proprietarul mic, tot din pricina lipsei banu­ lui, este ameninţat sil ajungă mai rău.

Nu se crede dar, că a venit timpul, când totul să se refacă pe baze echitabile şi temeinice?, căci azi lo• tul e distrus: să nu lăsăm ca propietatea mică să dis' pară, căci va fi un rău, şi să se remedieze în acelaş timp situaţiunea ce proprietarul mic crea în anii de bel­ şug; îndemnându’i ca să se grupeze acum, nu numai în. tr’o societate pentru replantarea viilor, ci imperios şi pentru comercial de vinuri.

Părerea mea este, că aşa va fi în câştig nu numai proprietarul mic, ci şi cel mare.

Acum deci, este momentul pentru a face: 1° Să nu dispară proprietatea mică, ci să se asigure mai mult micului viticultor avutul, şi cu acesta, aplicaţiunea, meşteşugul său moştenit din tată în fiu; şi 2° Pentru a pune pe viitor baze temeinice comerciului de vinuri; Cu un cuvânt să se dea o organizaţiune cu totul nouă modului de producţiune şi schimbului.

— 8 —

1. înainte vreme proprietarii mari de moşii, arendau do­ meniile lor şi îşi cheltuiau venitul afară din ţară, căci nu voiau a cunoaşte ce e necazul sau a şti cum se face banul; iar alţii pentru a se uşura de povara muncei, a grijei, vindeau chiar pe preţuri derizorii pământul lor.

De la un timp încoâ, lucrurile s’au schimbat prin exemplele date de Domeniul Coroanei, de Principele Barbu Stirbey, de un Cantacuzino şi mulţi alţii: îngrijesc de domeniile lor, îşi găsesc cea mai plăcută ocupaţiune, a ajuns chiar să considere o fală în a se întrece să întroducă toate perfecţiunile timpului, respândesc cât mai mult produsele lor şi cu preţuri cât mai avantagioase.

Pe aceste proprietăţi se hrănesc şi se înavuţesc atâţea şi atâţea muncitori...!

Cam lot asemenea s’a petrecut şi cu viticultorii, pe când aveau viile bune. Viile, erau mai mult ca nişte mo­ şii. Ca lucru? le dedeau trei, patru praşile, o ridicare, o încordare şi toamna se puneau pe cules rodul; voesc să zic, că greutatea până obţinea acest rod nu o sim­ ţeau. Odată apariţiunea rodului, mijlocitorii şi negustorii răsăreau ca ciupercile, două cuvinte şi vinul era vân­ dut, aceasta cu atât mai mult cu cât şi mijlocitorul şi — 9 —

negustorul cunoşteau prea bine lipsa unei gospodării la viticultor, ca: cramă sau pivniţă, vase etc. etc...

Astăzi cu replantarea s’a îngreuiat lucrurile. Cu toate acestea, marii proprietari, dispunând de capitalul trebuin­ cios, nu numai că ’şi replantează viile, dar, acum apre­ ciind adevărata valoare a acestei producţiuni, mai cum­ pără şi alte vii filoxerate pe cari Ie replantează, sau chiar pământ ce n’a servit de vie, transformă locuri cu păduri, sute de hectare sau moşii întregi, în ogrăzi cu vii!

Deci, ce este de făcut cu proprietarul mic, care se găseşte în cea mai mare imposibilitate de a face un pas în această direcţiune?

Trebue făcut să iasă din piroleala, care e urmarea descurajărei provocată de dezastrul viei sale, de grija că poate mâine va fi forţat să ’şi vândă puţinul său avut, rămânând pe drumuri.

Trebue îndrumaţi, îndemnaţi să se grupeze ca să lu­ creze în comun, pentru a’şi vedea într’o zi micele lor proprietăţi replantate! O sută, două, cinci sute de pro­ prietari la un loc, vor putea cu cea mai mare uşurinţă să’şi îmbrace locurile, astăzi pline cu bălării, sau cari produc mai nimic, cu vegetaţinnea frumoasă şi mănoa­ să a viilor!

I

.

Naşte întrebarea: cum, unde se va găsi, sau în ce mod vom putea strânge capitalul ce ne trebue? La o aşa întreprindere, cu greu şi în condiţiuni prea egoiste se poate avea capitalul persoanelor neinteresate direct.

Cum? Să se imbrăcişeze această binefăcătoare acţi­ une de câteva persoane, cari să presinte terţelor destule garanţii de serioziiate în propunerea ce fac.

- 10 —

o

\

'

De preferinţă ar fi câte unul din conducătorii socie­ tăţilor anonime locale, în unire cu o persoană cu cunoş­ tinţe practice de viticultură, sau ceea ce propun acestor societăţi să facă, propun şi comercianţilor din Focşani servind tot odată causa lor, propun în fine ca toţi aceidin oraşe şi orăşele, a căror stare materială atârnă de producţiunea vinicolă, să se unească contribuind Ia alcă­ tuirea acestei importante întovărăşiri, fie prin îndemn şi convingerea podgoreanului mic, fie prin a pune în aceas­ tă tovărăşie şi proprietatea lor, destinată să se replanteze.

Am zis, de preferinţă din conducătorii societăţilor anonime cin Focşani; pentru că acestor societăţi, cari azi au devenit pe piaţă stâlpi puternici financiari, li se datoreşte desvoltarea spiritului de economie făcându-1 să pătrundă pînă şi ’n clasele cele mai de jos; lor, li se datoreşte sustragerea omului strâmtorat de nevoi de la carnala imprumutâtorului; lor, li se datoreşte multe şi multe iniţiative duse pînă la sfîrşit cu succes deplin; în fine aceste societăţi au adus şi aduc încă servicii realenu numai pieţei Focşanului, dar chiar, întregului judeţ.

Mă adresez deci lor, înaintea altor persoane, ca dânsele să continue să se manifeste cu aceeaşi râvnă, dacă nu şi mai înverşunat căci e timpul care le-o dictează, ca factori propagatori ai progresului stărei economice recla­ mat de judeţ, piaţă, prin urmare de interesul societăţilor chiar. Aşa dar azi, menirea acestor societăţi este mai importantă şi anume de a îndruma această clasă de pro­ prietari, în cari odinioară au sădit şi încă cu rodnicie spiritul de economie, să’şi reconstitue avutul ei.

Prin urmare, nu trebue să se zică piaţa este proastă, şi nu mai putem lucra; căci n’avem cu cine, care să pre­ zinte o solvabilitate sigură. Ci, trebue să se cerceteze,.

— 11 —

• care e causa care produce aceste efecte atât de dezastroase, simţite până şi in punga aceluia ce nu te gân­ deşti. Cauza găsită, Societăţile în interesul general, în interesul lor propriu chiar, să lucreze în această direcţiune cu aceeaşi râvnă ca pînă acum, şi sânt sigur, că vor şti a duce la bun sfîrşit rezolvarea acestei cesiiuni de importanţă capitală!

Deci, sunt de părere că consiliile de administraţiune a tuturor acestor Societăţi, căci din fericire în Focşani avem trei societăţi româneşti, să se unească, delegând câţi-va membrii cari vor constitui un Consiliu general perma­ nent., pentru a discută această cestiune, cum şi tot ceea ce va asigura un bun mers economic al pieţei, al jude­ ţului, ele.

In cazul de faţă, eu unul, datoresc starea rea a pie­ ţei Focşanului numai distrugerii viilor şi în special viile froprielăţei mici; şi nu propun nici societăţilor, nici vre­ uneia din persoanele cari fac parte din Consiliile de administraţiune ale acestora, nici vre-unor altor persoane străine de aceste societăţi, să subscrie Capitalul acestei Cooperative; ci, fac apel la aceste Societăţi, la aceste persoane să pună stăruinţă, îndemnând pe proprietarii mici să se întovărăşească; pentru ca mâine aceştia să se bucure de o situaţiune materială bună, piaţa Focşanului să’şi reiâ avîntul de mai înainte şi cu dânsa Societăţile să’şi atingă scopul, pentru care au fost constituite.

Comitetul de acţiune, să aleagă deocamdată pentru încercare una din comunele, care se găsesc în zona podgoriei, şi să stârue la constituirea unei Societăţi co­ operative, având de scop la început înfiinţarea unei pe— 12 —

pinierc. care va procură plantele necesare Societarilor, pentru a’şi replanta viile, cum şi materialul trebuincios; toate, conform condiţiunilor prevăzute în statutele ce se vor alcătui. înainte de a intra în fondul cestiunei, ţin a pune în evidenţă două principii fondamentale, pe care le am avut în vedere la alcătuirea mijloacelor de îndreptare a răului: 1°. Ori şi cine nu trebue să cheltuiască mai mult de cât venitul de care dispune, dacă nu din el chiar, şâ’şi facă o economie pentru vremuri grele; .

Dator însă e, să facă ca imobilul său rural şi chiar urban (capital imobilizat) să producă cât mai mult po­ sibil. şi 2°. Nu este permis la o întreprindere cât de micâr cu perspective ori cât de mănoase, ca primul pas să se facă cu bani străini pungei acelui întreprinzător, (cu do­ bândă). .

Dorinţa pentru un viticultor mic e mare văzând câş­ tigurile frumoase, pe care le încasează vecinul său cu dare de mână. Recunosc, sântem oameni şi prin urmare această râvnă de o situaţiune mai bună e legitimă!

Dar, nu trebue să ne lăsăm duşi de această dorinţă, ca nu cum-va la un moment dat să ne dăm orbeşte pradă ei: să replantăm îndatorindu-ne cu dobânzi; pen­ tru ca în scurt timp, în loc ca acea iluzie, ca acea do­ rinţă de o bună stare materială să ne fie înplinite; să ne pomenim, că ni se vinde până şi cenuşa din vatră!

Imprumutătorul nu poate pierde, nici capetele, nici dobanda !

— 13 —

r pentru ca Societatea să înceapă să funcţioneze, şi a nu fi nevoită, ca la primul pas ce face, să recurgă a’şi pro­ cura Capitalul cu dobîndâ. şi b) Dinlr’un capital fond dc garanţie, depus de toţi societarii. El reprezintă valoarea reală a proprietăţei fie­ cărui asociat (pământul, pe care a fost via distrusă de filoxeră). Această proprietate va fi transmisă Societăţii drept Capital, pe baza unui act autentic, şi va servi să garanteze banii ce Sociteatea vă da societarului în plan­ te, unelte etc.

Evaluarea proprietăţei în asociaţiune se va face de comisiur.ea delegată dintre asociaţi sau cum se va crede mai bine, pe baza actelor presentale.

Pentru aceste puternice motive, numai prin cl înstişi şi numai cu propriile sale mijloace, viticultorul mic sâ’şi replanieze via. Aceasta să fie norma, căci numai aceasta va fi cu trăinicie! Prin urmare, viticultorul mic să năzuiască să’şi replanteze via, dar numai prin tovă­ răşie cu alţii şi numai atât, cât averea Iui îl îngădue; fie chiar, că această avere constă numai în pământul pe care a avut odată vie.

Deci, se impune să părăsim cărarea bătută de pînă acum, adecă de Ia Stal până la opincă, să lucrăm nu­ mai cu banul din punga altuia; trebue să ne chemăm la ordine, şi să începem o nouă cărare, aceea de a lucra •de azi înainte numai şi numai cu proprieîe noastre mij­ loace !

Baza ast-fel stabilită, prima întrebare ce se impune să ne facem este : Cu ce capital?

Societari vor fi numai micii proprietari din comuna sau comunele respective, şi numai dânşii cu puţinul lor să înjghebeze capitalul sociclăţci.

Vor putea fi societari, chiar acei dintre podgoreni, cari se vor constata bine, că sânt lipsiţi cu toiul dc mij­ loacele băneşti, şi nu au altă avere de cât via lor dis­ trusă de filoxeră.

In vedere dar, că această clasă de proprietari nu dispune de mult capital numerar, propun ca Capitalul sociclăţci să se formeze ast-fel: a) Dintrun capital în numerar, depus de toţi socie­ tarii, ce va servi pentru constituirea şi susţinerea pepi­ nierei. Acest capital în numerar este absolut trebuincios, — 14 —

Să expun acum mai pe larg întrebuinţarea ce-am dat ambelor capitaluri, ce propun să se formeze: A) Pentru strângerea Capitalului în numerar, se va face trei categorii de societari, cari vor vărsa anual so­ cietăţii în decurs de 5 ani drept capital: 1° Categorie câte 10 lei de pogon.

2° 3°

i

S

20

î

5

»

»

40 »

j>

»

Fracţiunile de pogon se vor considera pogon întreg.

Fie-care societar va avea o partidă deschisă, în care se va trece vârsăminlele efectuate drept Capital în nu­ merar.

Acestor vârsăminte, ce vor servi la înjghebarea pe­ pinierei şi menţinerea ei, li se vor socoti o dobândă zisă de fructificare de . . la sută, cu începere din anul care urmează toamnei când s’a distribuit viţă societarilor; dobândă, care sc? va plăti asociatului, din anul când via — 15 —

Pământul trebuincios pepinierei se va închină de la societari, socotind un preţ, pe care aceştia l’ar incasă de pe sămânâturile lor obişnuite.

Societatea va fi obligată, ca toate aceste lucrări să le facă numai cu braţele societarilor.

să rodească, sau din momentul când va fi în va începe achite datoria sa. stareLasădistribuirea viţei se va avea în vedere proporţia pepinierii şi îniinderea pământului societarului. produsului destiDacă am presupune, că avem 1.000 pogoane fie replantate şi pentru dânsele s’au vărsat în nate primulsăan o medie de pogon de 20 lei, adică un capi­ tal de 20.000 lei, vom putea înjgheba pepiniera, stabilind următorul budget: 20 lei, Lei 1° Costul viţei port-altoi 350 mii a , 2° Altoitul (lucru oamenilor) Lei 3° Desfundatul I Hectar pământ 4° Uneltele (bricege, lopeţi) ere.

5° O echipă de patru oameni, socotit pe tot anul (deşi va lucra numai 8 luni) » 6° Salarul unui şef de pepinieră 7° Reserva numerică, care se va depune spre fructificare Lei

7.000 4.000 500 500 2.000 2.000 4.000

20.000

Se va altoi deci, 350.000 viţe. Socotind prinse 40°|o, vom avea 140.000 altoi buni, cu cari vom putea replanta în primul an 108 pogoane, adecă câte 1200 viţe de pogon , cu distanţa de Im.50 pătrat.

Aşa dar, 1.000 pogoane se vor replantă în timp de 10 ani, plusul de 8 pogoane anual servind pentru înlo­ cuirea lipsurilor. Din restul de 210.000 şi anume viţă altoită nereuşită, însă a cărei rădăcină este deplin for­ mată, asemenea să se distribue societarilor pentru a fi replantată Ia locul definitiv, în scop de a se atoi la timp în verde.

întrucât însă, societatea nu este menită a face şcoala de viţă numai într’un singur an, ci îşi propune ca, replantarea să continue, să vândă chiar cu timpul din viţa altoită, evitând ast-fel eşirea din judeţ, la atâta numerar; pentru a economisi pe viitor cifra cea mare din budge­ tul pepinierii lei 7.000 plata port-altoiului; cred, că va fi nemeritcacu economiile ce ar resultă din 16.000 lei afec­ taţi pentru pepinieră şi ceva din reserva de lei 4.000 să’şi creeze singură o plantaţie definitivă de port-altoi.

Iată şi budgetul acestei plantaţiuni, representând clieltueli, din cari cea mai mare parte se vor face odată pentru totdeauna : Desfundarea 4 Hectare pământ Lei 2.000.—' Plantatul şi nivelatul 1.000.— în primul an.

Viţa cu rădăcini 1.500.— Parii L500.—jla mai mulţi ani.

Cultura 1.500.—}în fie-care an.

Lei . . 7.500. -

Deci, o plantaţie de 10.000 butaşi cu rădăcini pe o suprafaţă de 4 Hectare, va produce port-altoi 350.000.— Toate aceste lucrări, Societatea va fi obligată să le facă numai cu braţele societarilor.

Pământul necesar producţiunii de port-altoi, fie-care societar va fi obligat sâ-1 dea gratis, pentru ca treptai, treptat şi cu mijloacele de cari va dispune Societatea, fie-care asociat să aibă o producţiune de port-altoi; ceea

ţ

I"

— 17 —

— 16 —

î

i

ce va constitui pe viilor o economie, căci pe societari îi va costă viţa mult mai eftin şi anume cu 7.000 lei, pe de altă parte un venit pentru societate, deoarece nu­ mărul de port-altoi produşi mai mult decât cei trebuincioşi pepinierei, se vor vinde.

Locul însă pe care se va face această plantaţie se va alege asl-fel, ca să nu se stingliirească societarul, de venitul ce ar putea încasă.

Pentru a face însă ca viţa ce se dă societarilor de Societate să coste cu mult mai eftin, scop ce urmăreşte societatea, se va putea luă ca procedeu de replantare, cel mai nou. Şi iată cum: a) Din cele expuse mai sus, prin obligaţiunea ce so­ cietarul îşi ia ca pe pământul său să aibă cultură de viţă americană, Societatea va fi asigurată cu timpul de un număr de port-altoi în deajuns de mare. b) In loc de a face ca pepiniera să primească viţă americană fără rădăcini ca să o altoiască, în scop de a distribui societarilor viţă altoită cu rădăcini; această pe­ pinieră va fi menită să primească port-altoi fără rădă­ cină de pe proprietăţile societarilor, numai ca să le for­ meze rădăcină. Aceşti butaşi cu rădăcini se vor distri­ bui societarilor, pentru ca să ’i planteze la Ioc definitiv, unde după un an se vor altoi în verde sub supraveghe­ rea şefului pepinierei, persoană specială cu mai multă practică.

Din informaţiunile luate de la persoane demne de toată încrederea, acest procedeu presintă inconvenientul, că replantarea se întârzie cu un an pentru fie-care serie — 18 —

!

de butaşi distribuiţi; foloasele însă sunt mari, căci altoi­ rea se face direct pe butaşul american, care timp de un an devine viguros, calitate care o transmite şi altoiului; că datorită acestui fapt, numărul pierderilor de viţă replantată este aproape nimic faţă de acel dat de siste­ mul de a plantă viţa gata altoită, luată din pepinieră; că această replantare e cea mai puţin costisitoare.

Cu un cuvânt, altoind în verde, replantarea va costă pe asociat cu mult mai eftin, căci cheltuelile sânt pe jumătate; şi va fi cu mult mai trainică, deşi se întrebu­ inţează timp mai mult.

Primul resultat este chiar urmărit de societate, prin urmare realizat, remâne deci pentru al doilea, şi ce este de făcut, căci societatea are de scop a replantă viile societarilor şi cât se poate de neîntârziat.

Pentru aceasta, propun, ca în primul an, în loc de 350.000 port-altoi, să se cumpere: 50.000 butaşi viţă americană cu rădăcini a 30-40 lei mia şi 300.000 port-altoi viţă americană fără rădăcini a 15-20 lei mia.

Cei 50.000 să se planteze direct pe pământul asodatului şi la timp să se altoiască în verde, iar cei 300.000 să se altoiască, formând o pepinieră.

Din aceşti 300.000 atâi acei reuşiţi altoiţi cum şi acei a căror altoi nu sa prins, însă li s’a format rădăcini, să se distribue societarilor proporţional.

Infine, să se adopte procedeul, care va da cele mai bune resuliate. Nevoia şi experienţa hotărăsc calea ce fie-care societate va trebui să urmeze.

Faţă de calculele expuse până aci, s’ar zice poale de cei interesaţi, atâtea ani de zile !

19 —

Cred, că nu trebue descurajat şi nu este chiar cazul să se alarmeze, căci numărul de ani de replantare a 1.000 pogoane depinde de societarii cari le represintă; mijloa­ cele ce expun cred, că garantează ca timpul de replan­ tare să se reducă mult. Şi apoi, mai folosiţi cred, că vom fi cu acest început modest datorit capitalului nos­ tru propriu şi cu perspectiva să avem viile replantate; decât să replantăm îndatorindu-ne cu dobânzi mari, sau să remânem ca în starea de azi, când stăm cu mâincle încrucişate şi ne plângem soarta !

Fie-care societar îşi va săpa pământul din timp, iar replantarea o va face tot dânsul, conform instrucţiunilor date de şeful pepinierei la faţa locului.

Această lucrare, să aibă dragostea să o facă asocia­ tul însuşi, cu atât mai mult cu cât, că va fi în profilul său şi din punctul de vedere al economiei şi din acela al cunoştinţelor; mai târziu el remânând conducătorul viei lui.

In interesul viitorului, se vor lua măsuri ca numărul Jetului de viţă replantată să fie în raport cu întinderea pământului tutulor societarilor şi să se facă astfel, ca un singur fel să fie pe o întindere mai mare. Aceasta în scop ca să se recolteze numai pe fel de vită, căci numai aceasta va fi cu adevărat aplicarea progresului în replan­ tare, nu ca la majoritatea acelora, cari au replantat până acum.

Fie-care societar va fi strict obligat a da societăţei toată recolta, fie ca struguri, fie ca vin, a se conformă instrucţiunilor ce se vor da pentru recoltarea strugurilor şi a se supune deciziunilor majorităţei Adunărei gene-

— 20 —

nerale cu privire la punerea în vânzare a recoltei, sub pedeapsă de escludere din societate, reţinându-i-se su­ mele avansate pentru replantare cu procente de ... . la sulă. Şeful pepinierei, un om destoinic, cinstit, va presentâ rapoarte detaliate de toate vizitele făcute şi de instruc­ ţiunile ce a dat proprietarilor, atât în privinţa culturei cât şi a fabricârei vinurilor, va presentâ la timp un ta­ blou de numărul viţelor primite de fie-care societar, lipsu­ rile ce are, de cantitatea vinului ce-a obţinut fie-care so­ cietar, indicând în parte calitatea şi gradul de tărie pen­ tru a se putea aprecia valoarea faţă de timp şi preţu­ rile curente.

Preţul strugurilor şi a vinului şe va stabili de Con­ siliul de administraţiune. Preţul definitiv pentru societari nu se va fixă, de cât după închiderea Bilanţului, având în vedere chielluelile făcute.

B) Dacă însă Capitalul care se va constitui din mi­ zele depuse anual nu va fi suficient: pentru a da pepi­ nierei o desvoltare mai mare, fie în vederea unei acce­ lerări de replantare, ştiind că ast-fel ne apropiâm de ob­ ţinerea roadelor, fie ca prisosul de viţă altoită cum şi de port-altoi sâ-l vindem în folosul mărirei fondului so­ cial ; pentru ajutorarea cu unelte; pentru alte chieltueli neprevăzute, dar trebuincioase fie-cârui asociat; — Ce este de făcut?

Pentru acesie motive, propun formarea unui al doi­ lea capital numit: Capital fond de garanţie.

Pentru îndeplinirea şi acestui punct, fie-care societar — 21 —

/63W

r

va fi dator să aducă Societăţii drept capital pământul de vie ce voeşte să replanteze, fiind ţinut să probeze cu acte în regulă paşnica lui posesiune. Şi întradevâr, de ce să lăsăm ca acest capital sigur, representat prin „pământ“ să dea un venit ridicul!

De ce viticultorii mici să nu dea fiinţă, viaţă acestui ban imobilizat, pământul, lransformându-1 vremelnic în ban sunător, cu care sâ’şi replanteze via, asigurându’şi ast-fel un venit frumos!

Aci este locul să scot la iveală, şi să’mi permit a atrage atenţiunea celor ce se vor interesă de alcătuirea acestui al doilea capitol: Trecerea pământului drept capital către societate, nu constitue o hypotecâ propriu zisă; ci, cum am zis, o garanţie pentru sumele ce va datoră asociatul; şi cum acesta n’are altă avere cu care să asigure, aduce in torătâşie pământul său.

Pentru acest gaj, pentru această garanţie, pământul în cazul de faţă, se face acel act autentic. Aceasta este însă singura asemănare cu hypotecâ propriu zisă, căci ca formă, şi unul şi altul sânt împrumuturi, că, şi pentru unul şi pentru altul intervine o garanţie, un gaj, în fine şi unul şi altul sânt contractate în baza unui act făcut prin Tribunal.

Deosebirea însă, este de o importanţă marc, şi anume în favoarea acelui ce face, ceea ce se numeşte în termeni de lege şi contabilitate, un împrumut pe gaj în Cont curent, căci primul şi de câpitenie lucru este că, pe când la împrumutul hypotecar propriu zis, dobânda se — 22 —

plăteşte la primirea sumei împrumutată şi împrumutatul are sau nu are trebuinţă de întreaga sumă, treime să o ridice toată de la împrumutător; — Sistemul împru­ mutului pe gaj în Cont curent este mai milos pentru acel ce este nevoit să se împrumute, se constitue chiar ca moralizator şi îndulceşte tocmai această grea condiţiune a împrumutului hypotecar propriu zis, dobânda, condiţiune, care a dat şi dă mereu ca resultate, îndrumarea a trei părţi din patru de împrumutaţi, pe calea rui­ nei, la starea de mizerie!

Dobânda, prin acest fel de împrumuturi, se ia nu• mai la atâta sumă, cât se ridică de împrumutat în baza gajului depus; se socoteşte numai de Ia ziua când a ridicat fie-care sumă treptat cu trebuinţele, şi numai pe atât timp cât împrumutatul s’a servit de dânsa. La aceste condiţiuni atât de echitabile, mai adăogându-se şi o do­ bândă omenească; iată calea, pe care omul strâmtorat şi forţat să se împrumute, este în măsură să’şi scuture jugul, în cazul de faţă pus din senin de filoxeră viticul­ torului mic, să iasă la liman, să’şi restabilească starea sa materială, prin urmare să'şi asigure un bun trai, o stare bună sufletească! Ţin să fac să mai reeasâ aci, că: aceste condiţiuni binefăcătoare ce deosebesc împrumutul pe gaj în Cont corent, de împrumutul hypotecâ propriu zis, vor fi cu­ prinse în actul de hypotecâ împrumut în Cont curent, că pentru un asemenea act se reclamă, o cheltueală de timbre etc., însă numai de aproximativ 20 Iei pentru o pro­ prietate evaluată Ia 1.000 lei, adică o proprietate de 5 pogoane, socotit pogonul a 200 Iei. In vederea iar a unei economii, cred, că se va găsi — 23 —

r un om de lege doritor de binele general, să conceapă gratis actele necesare.

Să se noteze bine, că aşa, societatea va duce la bun sfîrşit această importantă afacere, făcând chiar din asociatul eventual boclucaş, omul cel mai corect.

Pentru ce ?

Pentru că, societarului nu i se va avansa nici un ban sunător, ci totul numai iu plante, unelte, etc., că societarul nu va plăti un ban sunător pentru dobândă, etc. până la sfîrşitul a 5 ani; când primul scop şi de câpitenie al socieiăţei, rcplantarca tuiulor pământurilor asociaţilor, este ajuns, când societarii încep să culeagă roadele, când prin urmare afacerea replanlărei intră în domeniul lichidărei;— Pentru că, în timp de 5 ani, societatea, pe lângă foloasele reale ce aduce asociatului, îl va susţine, îi va îndulci traiul de azi prin ocnpaţinnea, munca ce’i va da, care, conform obligaţiunii luată prin statute, i-o va plăti fără întârziere şi cu bani sunători!

altuia, fie chiar, că pe această cale va ajunge să şi-o replanteze într'o zi şi o noapte!; căci, acest ban nu vine din dragostea ca să’i vadă via replantatâ, ci numai şi numai să fructifice în favoarea lui însuşi.

Deci, viticultorul mic£să se ferească de ori-ce ade­ menire, de gândul să’şi replanteze viile cu banul din punga

Astfel, de unde societatea dispunea numai de un mic capital în numerar, prin urmare puterile ei erau limi­ tate; acum fie-care societar mai depunând un al doilea capital, averea imobiliară destinată să fie replantatâ, şi societatea find constituită legalinente, va putea dispu­ ne deocamdată de credit la una din societăţile anonime din Focşani, pentru a’şi procură banii trebuincioşi pentru mărirea pepinierei, pentru cumpărarea uneltelor gos­ podăriei vinicole, şi în viitor pentru întinderea operaţiu­ nilor societăţei la comerciu în comun a vinurilor socie­ tarilor.

Pentru acest Capital depus, fie-care societar va avea o a doua partidă deschisă, în care se va trece: pe deo­ parte suma ce i s’a acordat, şi sumele ce le va plăti pentru stingerea datoriei; pe de alta sumele avansate pentru replantare, la cari va plăti minimum de dobândă posibilă, faţă de cea stabilită de piaţă.

Am zis că, Cooperativa constituită legalmente îşi va putea deschide credit la o Societate.. Da, pentrucă fie­ care Asociat pentru sumele avansate va da societăţei o poliţă. Societatea formându’şi astfel un portofoliu real comercial, îl va scontâ acelei Societăţi, care îl va primi în condiţiuni avantagioase, fiind în deajuns de garantat.

Numai societăţile anonime din Focşani sânt în mă­ sură şi în interesul lor propriu datoare, să vină în aju­ torul acestei societăţi, procurându’i banii trebuincioşi cu cel mult 2 °/o peste dobânda plătită de dânsele, contra

— 24 —

— 25 —

Faţă dar, de o asl-fel de alcătuire a capitalului fond de garanţie, proprietarul mic să aibă curajul şi să’şi formeze convingerea, că nu'şi înstrăinează nimic dinavutul său, ci dă drept garanţie şi numai vremelnic pă­ mântul său, cu siguranţa că în scurtă vreme îl va avea liber şi încă cu un mare câştig! Să vină dar mândru, nu umilit, căci vine cu capitalul său propriu, mic aşa cât este, şi să ceară să i se deschidă un credit la socieiate, la acea famile, ce el împreună cu vecinii lui o formează!

L

r I

portofoliului cu semnăturile asociaţilor, pe care-1 va reescontâ la rândul lor. Deci, şi pentru acest mic servi­ ciu, însă în realitate mare pentru coopoativâ, societăţile vor avea un câştig.

Dobânda plătită pentru procurarea banilor prin scontarea portofoliului va fi în contul asociaţilor respectivi, cu o mică diferinţâ de . . la sută în plus, care se va trece la Beneficiile societăţei şi împărţi prin urmare tot lor societarilor.

La epoca când via replantată va rodi complect, So­ cietatea va începe treptat, treptat, a se acoperi de su­ mele avansate, până când proprietatea va fi liberă cu totul.

Societarul va mai putea continuă a face parte din societate prin vărsarea unui capital de ... în asociaţiune. Susţin însă, că pentru menţinerea si progresarea societăţei, cum şi în interesul viitorului, societarul va trebui să rămână pentru totdeauna în societate.

Toate acestea, cum şi diferite alte cestiuni privitoare la funcţionarea societăţei se vor stabili într’un statut şi un regulament, anume alcătuite.

II.

CorpţrciCil ViQtirilor De cultura viei sânt strâns legate: facerea şi des­ facerea produsului ei; urmează dar, ca acţiunea comună în replantarea viilor să o întindă cu vremea şi la co­ mercial vinului, şi ast-fel acţiunea lor comună va fi complectă.

Numai punând sub acelaş acoperemânt cooperaţiunea producţiunei cu cooperaţiunea în comerciul vinurilor, se va garanta şi se va vedea adevăratele mari beneficii ce'poate să se realizeze din cultura viilor.

Prin urmare al II-lea scop al cooperativelor să fie desfacerea vinului societarilor, în virtutea unui regulament întocmit anume. Acest punct are un îndoit scop: a) A face ca vinurile societarilor să se desfacă în condiţiuni avantagioase, şi b) A regulă piaţa vinurilor.

A face vin, se pare lucru uşor. Din nişte struguri buni să obţii vin bun, nu este de loc uimitor; greu este însă să faci vin măcar bunişor din nişte struguri răi, putrezi sau nu tocmai copţi, cum se întâmplă în anii cu toamne reci şi ploioase, bunioarâ anul acesta.—Se ştie, prea bine ce pagube nasc din o astfel de recoltă !

— 26 —

■—

— 27 —

r

H

Daca însă, înainte de a da vinul în consumaţiune i s’ar ameliora calitatea, producătorul ar obţine preţ mai bunişor. Insă, pentru aceasta trebue oare-care cunoştinţe vinicole şi oare-cari cheitueli, pe cari micul proprietar, nu le poate avea, de cât asociiudu-se.

Dar, ori-cât de bună ar îi recolta obţinută, dacă va lipsi micului proprietar vase, căzi, etc., cum şi o pivniţă sau o magazie, va fi forţat să o vândă pe nimic; sau, dacă acest material va fi de proastă calitate, atât, cât îi permit mijloacele, vinul va eşi şi el de proastă calitate. Şi aceste neajunsuri, ca resultate păgubitoare pentru mi­ cul proprietar, se pot înlătură numai asociindn-se.

Numai prin asocia re, micul proprietar va avea vi­ nul său bine îngrijii şi păstrai cu puţină chieltuiâlă, dat find concursul şi supraveghierea lutulor asociaţilor.

Numai depunând în o pivniţă comună vinul, va pu­ tea aştepta ocaziunea propice pentru a-1 vinde, şi de a-1 vinde numai în momentul, când a câştigat toate calită­ ţile care ’i trebuesc.

;

Precum azi dar, a sosit timpul pentru emanciparea mi­ cilor viticultori prin cooperaţiunea de producţiune, tot a-

semenea trebue grăbit a rupe cu trecutul în ce priveşte modul cum se practică şi se practică încă vinderea aceslni preţios produs „vinul*.

Deci, odată cu replantarea, trebue organizată vinde­ rea vinului, trebue să o scoatem de sub puternica şi reaua făcătoare influenţă a mijlocitorilor: misiţi, negus­ tori, etc., căci se ştie, că cumpărările directe sunt escepţiuni. Şi iată de ce: Luând în vedere preţul de vânzare a producătorului şi preţul de cumpărare a consumatorului, vom constata o mare diferinjă de pref, care rămâne în punga mijlo­ citorului. Este oare greu a susţine, că acesta nu lucrează în folosul producătorului şi a consumatorului?

Nu, dar în starea de până acum întrebuinţarea mij­ locitorului devenise regulă; pentru că, pe de oparte mi­ cul viticultor avea vie, dar nici o gospodărie vinicolă, deci se simţea bucuros să vândă imediat vinul, cu preţ mai bun sau mai râu indiferent, este forţai să-l vândă; pe de altă parte mijlocitorul este condus ca toaiâ lumea de interesul personal: producătorului, cumpărându’i pro­ ductul său cu preţul cel mai jos posibil, fără a ţine sea­ mă de diferinţele de calitate; şi consumatorului, vânzândifi cu cel mai scump posibil un product, căruia foarte adesea îi denaturează cu totul origina. — Prin urmare, pentru producători, mijlocitorul face preţul pielei, pentru consumatori, mijlocitorul formează calitatea.

Faţă dar de toate aceste neajunsuri, dacă toţi aceşti proprietari mici ce’şi replantează viile, prin o înţelegere comună, ar face la timp în cooperaţiune o pivniţă co­ mună, unde ar avea depozitat tot productul lor; cum s’ar vinde vinurile lor? Ce calitate va cumpără consu-

— 28 —

— 29 —

Numai prin ast-fel de grupări, proprietarul mic, în ori-ce moment seva puieaînlesni cu bani, dat fiind va­ loarea vinului depus în pivniţa comună; căci societatea va avea deschis credit la o Bancă, dat find solvabilitatea sigură ce presiniă, bazată pe capitalul depus şi pe soli­ dari lalea socielar Hor. In fine numai prin cooperaţiune se poate apără produejiunea viticolă şi vinicolă de abuzurile speculaţiunei, de noianul mijlocitorilor.

.

I

r matorul? Producătorii constituind o forţă, ce ar deveni influenţa acestor mijlocitori, cari azi figurează ca coman dilari indispensabili ai producţiunei şi în acelaş timp stă­ pânii regularei pielei de vinuri ?

Viticultorii mici dar, să se întovărăşească şi pentru vinderea în comun a vinului, căci numai ast-fel rolul mijlocitorilor îl vor reduce la simpli funcţionari cu leafă, ca voiajori, etc.; societatea având chiar nevoe de aceşti câţiva, căci afară de consumaţiunea locală, se va ne­ cesită căutarea de debuşeuri noui; şi în acest caz, nici producătorul, nici consumatorul nau timpul de a se că.ută şi de a trată direct.

— 30 —

\ i

Este de necontestat, că viile sânt isvorul de bogăţie, mai ales pentru proprietarul mic; căci pe o suprafaţă mică de teren şi cu un capital mic, proprietarul îşi asi­ gură independenta sa materială!

Deci: 1° Pentru a nu vedea mâine mica proprietate dispă­ rând şi trecând sau la proprietatea mare, sau în mâna străinilor, cum şi comercial vinurilor complect în mâ­ na acestora; 2° Pentru a face să trecem acest moment de grea cumpănă pentru proprietatea mică, care azi ea însăşi este silită ca şi multe altele să concurg Ia acumularea de averi, fapt, contra căruia totul strigă; 3° Pentru reintegrarea micului viticultor şi crearea din nou a slărei lui materială de odinioară, dacă nu chiar mai bună; 4° Pentru înflorirea pieţelor de consumaţiune, în spe­ cial piaţa Focşanului, de unde noianul- de proprietari mici din judelui Putna şi parte din R.-Saral, şi miile de muncitori se aprovizionează pentru traiul zilnic; 5° Pentru regularea comerciului de vinuri; 6° Pentru mărirea veniturilor comunelor respective, — 31

w

L

a liniei ferată a statului Focşani-Odobeşli, despre care se zice, că azi nu scoate nici cheltuiala cărbunilor, şi a prunei linii ferate în ţară din iniţiativă particulară, Mărâşeşti-Panciu, pentru care s’a riscat capital, care recla­ mă, şi cu drept cuvânt, renta ce i se cuvine; Trebne să punem stăruinţă, ca proprietarii mici să se constitue in întovărăşiri de replantarc, producţiune, facerea şi desfacerea vinuluipe comună sau comune unite, cum se va crede mai bine în avantajul reuşitei.

Prosperarea acestor întovărăşiri va fi asigurată sub tote raporturile, grupându-se cu timpul înlr’un Syndicat.

Iată în rezumat şi marele foloase ale acestor în­ tovărăşiri: a) Pune în picioare proprietatea mică, îi dă viaţă şi îi întreţine această viaţă, o fac de sine stătătoare; b) Sustrage pe proprietarul mic de la carnala împrumutătorului, în mâna căruia va cădea în cazul când singur, lipsit de elementul de căpitenic banul, va năzuî să’şi replanteze via; c) Deschide credit societarului pe baza avutului său propriu; d) Pune stavilă eşirei a câtorva zeci de mii lei nu­ mai din judeţul Putna pentru viţele altoite ce importăm şi vom importă încă din Ungaria; scutindu-ne de a mai vedea vaiajorii acestor casse, cari ne încântă cu o mar­ fă, pe care nici ei singuri nu o cunosc; e) micşorează mult chieltuelile de replantare a viilor şi de păstrarea vinului până la desfacere; face ca capi­ talul depus de asociat, aşa puţin cât este, să frulifice;

T .

. : ! i

f) înlocueşte monopolul ce ameninţă, cu concurenţa echitabilă; g) asigură comerciul de vinuri, formează piaţa şi luptă contra concurenţei neleale, cari constituesc importante foloase şi pentru proprietarul marc; h) anihilează influenţa mijlocitorilor, căci de unde odinioară micii proprietari erau la discreţia acestora, acum asociându-se, constituesc o singură familie „Soci* etatea“, care lucrează pentru contul său propriu şi nu­ mai cu mijlocelc sale; i) profită de toate înlesniriele ce se vor crede trebu­ incioase şi se vor putea acordă de stat, ceea ce un proprietar singur nu va putea obţine; j) a stabili cu timpul un biurou de informaţiuni, pen­ tru a permite societarilor să obţină în mod gratuit avi­ zul asupra tutulor diferendelor şi cestiunilor ce’i privesc; k) a presentă cu timpul un proect de asigurări mu­ tuale contra grindenei, incendiului, etc. contra diferitelor accidente, cari ar putea surveni societaritor; l) a organiză concursuri, expoziţiuni şi conferinţe vi­ ticole, singurele mijloace eficace de propagare a progre­ sului ori-cărei ramure de producţiune; m) a înlesni societarilor cumpărarea de vinuri de la persoane străine de societate, cu consimţământul şi apre­ cierea Administraţiunei Societăţei; Şi alte multe avantaje, pe cari numai practica le pune în evidenţă.

1 Este trist, că, în întreaga ţară, de la apariţiunea fi­ loxerei şi până azi, nu s’a putut ajunge la constituirea

— 32 —

— 33 —

I

r i

unei întovărăşiri de replanlare, numai zic şi pentru eo­ ni erciul de vinuri.

Nu trebue aşteptat totul de Ia Stat. Statul are des­ tul de făcut. Azi, cred, că a' venit vremea, când iniţia­ tiva particulară, şi mai ales acei ce suferă să aiba cu­ vântul ! ' Să stăruim dar, prin toate mijloacele posibile, să dăm ajutorul ce se reclamă şi care se poate, ca să înjghe­ băm aci, unde e regiune însemnată viticolă, un început fără prcleuţiuni; înlăturând idea nenorocită, că lotul ti ebue început în unire şi numai cu bau străin.

Toţi acei ce vor pune umărul pentru reuşita acestei alcătuiri vor avea mulţumirea sufletească, că a izbutit să pună în picioare o clasă de proprietari ameninţată să’şi pieardă avutul; că a redat pâinea de toate zilele la miile de muncitori, creăndu-lc cu vremea şi acesto­ ra o bună state materială; că ă reînsufleţit comer­ cial acestui judeţ şi parte din judeţul R.-Saral; înfine, că a redat totul la viaţă; căci totul în regiunea noastră atârnă de la prodneţiunea vinicolă! Iar acei din micii proprietari, cari se vor grăbi a formă această fa­ milie, nu numai că, vor face prin propriile lot mijloa­ ce să guste, în scurtă vreme din rezultatele binefăcă­ toare, că vor face ca puţinul capital depus să crească; dar vor avea şi mândria, că au constituit în ţară prima Societate menită să’i păstreze avutul, şi să’i asigure în scurtă vreme o stare de belşug!

\ ■

r

1

târnă îndreptarea răului în ramura viticolă şi vinicolă; pentru a curmă urmările dczaslroase ce mereu ies la iveală cu mai multă furie.

Se va găsi greşită, să se îndrepteze acolo unde va cere trebuinţa; nu se va găsi bună, să se dea la oparte, arătându-se calea ce trebue să se urmeze; în fine să se facă ceva, pentru a readuce acea stare înflori­ toare de odinioară. Şi pentru că azi, sântem mai pricepuţi, dat fiind experienţa căpătată, vom şti, să în­ cepem prin a’i pune o temelie mai trainică ca în trecut.

Sânt însă convins, aşa după vederile mele, că pro­ cedeul ce propun pus în practică, va da reuşită deplină!

Creând ast-fel săteanului-viticultor mic o te­ meinică gospodărie, prin urmare o bună stare materi­ ala, îi vom da mijlocul sâ’şi realizeze şi o reală eco­ nomie, cu care vom complectă, vom face mai rodnică acţiunea binefăcătoare a Băncilor Populare!

:

Aceasta este părerea mea, pentru asigurarea unei stări bune materiale a viticultorului mic, de la care a-

- 34 —

— 35 —

C u deplina satisfacere, fac cunoscut ca, azi 7 Noembrie 1004, datorita energici per­ soanelor doritoare do binele obştesc, datorita destoiniciei locuitorilor, cari şi-au dat bine seama de starea materială în care se găsesc, cum si de nevoile ce ’i aşteaptă în viitor, s’a pus în comuna Mărasişti temelia unei Înto­ vărăşiri, alcătuită în sensul cum reesă din cuprinsul acestei Broşuri, depună ndu-se chiar par/c din Capitalul in numerar.

IpQCS^ O \ ^/Z/L

: 1 ' ‘