Testamentul meu_Gheorghe Șuer

m

• -:v

T

I: ptm pmxrtk ■ a» t«sm

■

/

•

jfţ

“j.

/

v. ’fîi--? . 7V. -V"••'/ ■:

T> /T

■\

H \

V. ' t " -v

V^ ,

rnmX-'

.

Testamentul

meu

' dk

DE.

»

V

GHEORGHE ŞUER (CĂPITANUL GHEORGHE STĂNCULţSCU) * ’

:

:

y

;

’■ i/r

CU. 0 PŞECUVÂhTÂRE de, ■

i

i

./■:

COLONS! A. D^STU.RPZA' ‘ >■

î *

7

J? r—

i Ir

c

J

r,>s‘S--r-ş*-r?S- J~ J~-J~ ■■-'ş-

• -- n, a: ax JWflrFvifcjţJL«-.; ~

f scQing mumii* bs wp0mm i 8-

'$£ ASMWÎSTMTlg

1

• ;

£*?e®tu pentru stltnfX M insă. ţătură şl bună purtar$0 „■ ;

-V5 - •

’ 1

J—v" V

/• •>

/

*.î

•* < :: ■

i

i

‘

■

( :•

£?

■A

♦

I

i

f!/

l1 » »-• ! !

i

i

IH ■

TESTAMENTUL MEU DE

GHEORGHE ŞUER (CĂPITANUL GHEORGHE STĂNCULESCU) CU 0 PRECUVÂNTARE DE >■.

COLONEL A. D. STURDZA

■:

; i

I 15 ir C L’ K K N T I

ATELIERELE GRAFICE «UNIVERSALA», TANCU IONESCU ' Strada Covaci No. Î L — Ti li fon i/bS 1910

:

O fi

47'■ •? r

\%

01. AUG. 2019

•^®cs

4

f\^ ,,...

Ct ^

/

PRECUVÂNTARE A tinde. împreună cu camarazii săi, spre un înalt ideal: a munci frăţeşte cu dânşii pentru îndeplinirea lui: a dispreţul in mij­ locul acestor străduinţe comune deşertă­ ciunea şi amorul propriu:, a pune aceste nobile ambiţiuni ce/ătejieşti■ mai'-'prgsjis de interese particular#[şi personale, darijdepbi­ ceiu prea midi jrăjnânlă lumea: in aceasta.. constă cea mau ii\arc fericire jicnim 'iui., bărbal.

Aciinifalca vie!ei aiifel' croită îndulceşte./ amărăciunile viejei ostăşeşti in /iinp- .de pace. Şi precum idealismul ostăşesc (tă în­ cătuşări i disciplinei o pecete mandră şi măreaţă, camaraderia adaugă asprimei mi­ litare o parte duioasă.

Camaraderia ne strânge împreună fără■ deosebire de grad, de naştere, de instrucţie şi de exterior. Camaraderia ostăşească este muri ni moaşă şi dulce: ca arc insă şi ceva straşnic: maimult ca orice altfel de prie­ tenie sau colegialitate, ea poartă caracterul unei nobile energii: căci oricui de inimoasă .ar fi, ea eslc ncingăduiloare faţă de slă­ biciuni şi patimi, cari ar primejdui îndepli­ nirea idealulai corn am perfecţionarea şi in-

IV lărirea os lirei; camarazii formează în oştire un tribunal de ultimă instanţa, care judecăaspru si intransigent asupra onoarei şi valoarei fiecăruia din noi. m Asemenea legături de camaraderie inten­ sivă ne strânge si pe fnoi împrejurul per­ soanei lui Gheorghe Şucr, autorul scrierilor coprinse in cartea de [aţă. Toţi îl inbiain si ii păstrăm iubirea 'noastră până peste mormânt.

Această dragoste şi acel respect, cu care Şucr eră înconjurat, erau întemeiate mai cu seamă pe faplute cu un iţeai comun ne insuflc(eă pe toţi; noi admiram felul cam Gheorghe Şuer tindea neprcgelal spre eL Scumpul nostru camarad ne-a părăsit în mijlocul drumului spre ţeluri înalte şi no­ bile. Ne-a părăsii prea de vreme. Simţim amar gotul ce la lăsat printre noi. Se mai adaugă la durerea], de a nu-l mai av'eă şi părerea de rău, că nu am folosit mai des camaraderia noastră cu Gheorghe Ş/icr - pe când trăia, — spre a ne perfecţiona şi a ne controlă mutual activitatea fie­ căruia; căci multe se puteau învăţă delce acest om. Dar împrejurările nu ni-a tăsat.

Aşii de rău este la noi organizată viajcc sau mai bine zis, aşa de marc este anarhia ce predoinneşle, că orişice serviciuşi întreprindere devin înzecit de anevoioase, istovitoare şi răpitoare de timp. decât cum ar trebui să fie; astfel se întâmplă, că nu mai este nici măcar răgazul necesar, spre a sc întâlni prieteni, a se mai spovedi şf a discută în linişte chestiuni unde suni la­

V doeli; luptăm despărţiţi, uneori izolaţi; fră­ mântările zilei pulverizează timpul nostru xi nu mai rămâne o clipă pentru întâl­ niri prietenoşii, schimburi de idei, cunoş­ tinţă de aproape şi îmbărbătare mutuală la vreme de nevoc. * Ne-a părăsii camaradul nostru penlru totdeauna. l)ar dcla dânsul a rămas sufletul şi credinţele sale între noi, neperiloare; facla aprinsă. cu care el căută să lumineze drumul spre ideal, ne-a prcdal-o s'o păs­ trăm neatinsă, ca la rândul nostru, când vom simţi că braţul slăbeşte, să o trecem urmaşilor noştri. Precum a zis poetul Iz unius: quasi cursores, uitai lampada tru­ dind".

Fie ca acel idealism şi această frăţie să nu înceteze nicăcri în oştirea noastră; [ie ca fermentul cel binefăcător să se întindă, penlru ca armata întreagă săi [ie ca un focar mare de solidaritate cetăţenească si patriotică.

Scrierile lui Ghcorghe Şuer strânse în acesl volum, sunt însufleţite de înalte sentimcnlc cetăţeneşti şi umanitare. De aceea noi. camarazii săi, ne-am hotărît a divulgă lucrările sale. Fie suni un sir de povestiri, în cea mai mare parte lucruri văzule şi trăite. Autorul a depus în ele credinţele sale. Convingerile, pe cari voeşle el să le propovăduiască, răsar din aceste povestiri mai limpede, decât din paragrafele unui tratat de pedagogie, sau de morală. Adunate la un loc, scrierile lui Şuer formează o

VI carie. care deşteaptă idei si sim(ămânlc no­ bile. adică o curte bună: căci nu acele cârti suni cele mai bune care înşiră dale, fapte şi precepte -pentru învăţătură. \lolumul s'a f aliluia/:, conform dorinţei au­ torului, după ultima din povestirii ■ cuprinse înlr'itisul: ..Testamentul meu". Inlradevăr, ceeacc ne povesteşte Ghcorghe Şuer nu sunt născociri sentimentale sau sensa/ionale. ci studii pedagogice lăsate ca o ultimă dorinţă de iiiueplinil p,cidru acei cari râmau şi tind şi ei spre mai bine şi mai frumos.

Ghcorghe Taier'' este un pseudonim. VA nu s'a întrebuinţat dc autor eu (rândul de a-şi ascunde persoana adevărată, spre a feri pe Căpitanul Slănculescu de critici sau po­ lemici. Ar ionii eră d estul de independent si de la re spre a înfruntă chiar batjocură şi posedă destul luci, pentru a seri cu bună chib­ zuială si măsură, chiar alunei, când sufletul său se r ascut ă în mijlocul celor căzu le înlro răzvrătire indrep:ă(it,ă. Ghcorghe Şuer nu arcă vanilalc. Idealul său il frământă, persoana sa ii. eră indiferentă. De aceea, ce­ titorui nu va găsi in fruntea volumului dc fa(ă nici chipul aularului: respectăm prin aceasta ideile sale. Odaia ii ceruse o revistă fotografia spre a o publică dimpreună cu scrierile sate; }Jce are a face", răspunse Şuer. ..dacă eu suni cu barbă sau fără barba?". Ulcea predomină la dânsul, orice altă preocupare. .Şi dacă adăugăm acestor rămiuri o biografic scurtă, aceasta se face numai în urma dorinţei bunilor săi prie­ teni şi camarazi. Gheorghe Şuer fiind un

VII caracter independent şi greu influenţabil, na iiichinal scrierile nimănui, precum şi in timpul carierei sale — cu Lol. respectul ce-l avea faţă de calităţile altora, — el nu se plecă nimănui; puţini au fost acei cari cui avut un ascendent asupra sa, or pe cari i-a admirai: mulţi au /ost acei la cari Şuer descoperea însuşiri bune şi recunoştea munca şi silinţele. El judecă lumea cu bu­ nătate şi eră uşor ertâtor. ~ K Scrierile lui Şuer s'au publictlljin volumul de /aţă in ultima formă autor, deşi suntem siquMScxâei uMn*$7c$ctr fi presehinibai: SuevQ&iţi.■ jf&i *o meticulozilale rară: nii-iodabfi^p^frîi pe./ff'pjiii mulţumii: numai dapă&ftfW. sfese corecturi el se în­ duplecă a da dffnntmtipa rulai definitiv pen­ tru publicgfiune. Şuer eră conşliinţiozilatea personificată. încă o explicaţia ne pentru cititori. Vorbiatn mai sus de oarecare anarhie, care ar fi caracteristică timpurilor. Trecem inlracicrăr prinlr'o perioadă de frământări şi de preschimbări grave, lucru care se simţea mult înaintea isbucnirci războiului de astăzi.

Lupta aşezămintelor vechi si tradiţiunilor irccuiului cu cerinţele noui se repetă prelulindinea. Din ordine se naşte la sfârşit pe­ danterie: pentru a scăpă de ea se distruge cea dinlâiii. până ce lumea vede că ordinea trebucşie restabilită: clasicismul si roman­ tismul, tirania breslelor şi libertatea pro­ duc ţi unei. inlangibilildlea proprielăţei şi ciojeâriii ca ei, tirania rigidă şi disciplina leală, reprezintă alulea antagonisme, cari dove-

VIII dese că conflicte de acelaşi fel se repetă: oriunde se face o evoluţiune. Desigur cec înţelepciunea cea mai mare a oamenilor conducători ar fi, de a prevedea, spre a alină suferinţele celor cari Irebuesc să cedeze, şi a păzi ca Să nu cadă prea multe victime Inlr'o parte. Inlr'o astfel de pe­ rioadă ingrată a trăit Gheorghe Şuer; el a şl iul, în mijlocul frământărilor şi dezordinei să-şi mentie inima sus. Dar lupla in­ ternă găseşte exprcsiiinca ei în scrierile saley cari, pe alocareai, arată o adâncă melan­ colic.

Gheorghe Şuer s'a născut în 7<V A' 1S77,. la Băiieşti (Dolj). Tatăl său eră ţăran der frunte, bun gospodar, ascultai şi temut; firea sa eră aspră; eră un bărbat cinstit şi muncilor. Mama lui Şuer eră fiică de' preot, simplă şi de o mare bunătate de inimă.. In casa părintească., Şuer a cunoscut respectul impus de privirea pătrunzătoare a tatălui său. care dirija toate, căruia nu-i scăpă nimic, care ştia totdeauna ce vrea, şi când se apucă de ceva, făcea aşezat şl temeinic. In casa părintească nu se pomenea ceartă sau vorbă urîtă. Din calilă(ile pă­ rinţilor, fiul a moştenii seriozitatea, simţă­ mântul datoriei, bunul simţ şi bunătatea.

Pildele din casa părintească au fost icoana sa până în ziua în care a murit.

Ca cojpil şi ca flăcău, Şuer a apucat fru­ moasele datini româneşti şi obiceiuri de bună cuviinţă, păstrate în salul său: pelreceri în familie, vesele dar aşezate, hore pe iarbă verde, strbări de Sfântul Gheorghey

ix: frai ii mai mici ai bătrânului lală ueniaţi cu ui lor la părinţii săi, „de lăsata seculuiu in casa celui mai mare, să-i sărate mâna şi 'să-i ureze de bine; la anul nou veniau la moşul ncpo{ii cu plocon. Cu asemenea prilej. bătrânul, care de altfel rar râdea,.. zâmbiă dulce, în ochii săi se oglindiă mulţumirea. îşi dedea pletele tnlr'o parte., îşi desuetei, fruntea lală şi senină şi porniă domol cântece din alte vremi: Iancu. Jictnu, Buia, Kira Kiralina, Ollule OUefule .-au Stanca Stăncurel. De atunci sa desuoltat în micul Gheorghe şi sim(ul poetic, per care-l găsim în scrierile sale şi aşa el a capului bună creştere, pentru care mai târziu a fost iubit de toii. Şcoala primară a făcu l-o în comuna lui; eră pe alunciă un băiat sburdalnic şi deş­ tept; nimeni nu ştia, când învăţă, dar toi ieşiă printre cei dinlâiu.

Mul târziu. Gheorghe fu înscris la şcoala comercială din Craiova şi la şcoala militară clin Capitala Olteniei, de uncie trecu apoi Ier Bucureşti, la Şcoala de Infanterie.

Xumai doi profesori în loală această pe­ rioadă l-au impresionai mai adânc prin ca­ racterul lor: Wincenlz, dascălul sande limba germană; la el, elevul admiră metoda, spi­ ritul datoriei şi sobrietatea vorbei; apoi.

Sarchesanu. cel de istorie; bună lalea şi sentimentalismul acestuia clin urmă încân­ tau pe tânărul Gheorghe.

Cariera militară a lui Şuer a fost modestă şi mult frcunântală prin dese schimbări; niciodată el nu a avut satisfac-

.

X

(iiuica de a duce (lela începui la sfârşii pe răspunderea sa o însărcinare bine lămurită si nu i-a fosl îngăduit să se preocupe decât vremelnic şi c.u intermitentă de cesîiunea con încerci şi instrucţiei practice a trupe­ lor: el a împărtăşit soarta multora din arma sa.

In 1S99. Ghcorghe Şuer a început ca Sub­ locotenent în Regimentul 11 Mehedinţi; aici. el a fost însărcinai cu jeturile servicii, şi toate deodată: aprovizionarea, ea acria, cazarmarea, biblioteca; din când în când el Iul parte şi la exerciţii cu trupa. Aşa eră sistema sau curentul: pregătirea de râsboiu căit că in al doi1ea plan. Şnrr, ca om conştiincios din fire şi tradiliune de familie, a căutat să facă fată acestor cerinţe irii'lip’c: munca depusă dc cd a fost grea de lot. < u atât mai mult, cu cât cl se apucă cu. marc seri ozitate de cel mai mic lucru.

In al doi1 ea an al curierei sale, prietenii1 nostru s a îmbolnăvi! rău. răcind in ma­ nevre: a fosl silit să ceară pu \erei in dis­ ponibilitate şi să se cau'e în străinătate.

Viniec:\ndu. se după o jumătate dc an. a re­ luat serviciul la Piatra Neam (vini, ante s’ci a/irmal lalenliC său educativ. Apoi. in 19011, cl este mu'al. in corpul gram ■cerilor, în care a rămas aproape pa.iu ani. Din .acest timp datează primele scite scrieri. !l găsim pe n ună la Şcoala de Uăsboiu din Bucureşti şi ca Căpitan la Regimentul 2S Radu-Negru.

La 1912, Şuer este trimis în Ger'nania

3r~ C-V33-"

XI spre a sucită las liiul ui de Cădeţi din Gross Lichlerfelde lângă Berlin, în vederea înfiin­ ţare i Liceului Militar dela 'Mănăstirea fJealu.

Cu foc şi sârguinţă el se interesează de începu'urile noului liceu; Va mâhnii adânc [ap ui, că nu a pulul luă parte activă la conducerea acestei şcoli, după cum lucrase la organizarea ei.

In timpul expediţiunei din 1913, Şaer a fost - re(inut în (ară la serviciul suprave­ ghere i ştirilor; acest serviciu Va obosit peste mătură.

Apoi el a fost trimis în Elveţia, şi în Franţa, pentru a studia organizaţiunea so­ cietăţilor de tragere la semn. Lupă întoai cerea sa în ţară nu a avui prilejul de a pune in aplicare cele observate. Un timp jparte s< uri, pentru a doua oară, a co­ mandat o companie, de astă dată in Regimen'.ul 2 Vâlcea. In [ine, a fost chemat în birourile Ministerului de Răsb'oiu la Di­ recţia Şcoalelor şi ca instructor militar la elevii Şconici Normale din Râmnicu Vâlcea.

In ziua parastasului Regelui Carii I, G Ii corglie Şuer se îmbolnăveşte greu şi moare ta 12 Ianuarie 1915.

Văduvei sale şi celor trei copii le-a lăsat ea moştenire din cele mai preţioasa: repuia!lunea şi pilda sa.

A. D. STURDZ&

■ T

< ■

SPOVEDANIE STUDIU DE PEDAGOGIE MILITARĂ

Memoriei Scumpului meu lată Pc vremea aceea eram iu grăniceri. îmi pregali.seni din vreme gradaţii şi soldaţii vechi, ca sa primească soldaţii noi. Mai mult chiar decât gradaţii, soldaţii vechi trehuesc anume pregătiţi în acest scop. (ni ei soldaţii noi sunt mai des şi mai de aproapc in contact. Soldaţii vechi pol avea influenţe rele asupra celor noi: ba unii vechi ieau în batjocură pe cei noi: ..bo­ bocii", ba alţii se plâng de ..miliţie" şi-i descurajează, ba alţii se laudă câ au făcut insubordonanţâ cutărui gradai şi îndeamnă pc „boboci" ca Ia ocazii nici ei ,,să nu se lase", ba alţii ii îndeamnă chiar de adreptul la cele mai rele fapte; minciuni, furturi, fugă din cazarmă, s. a. Sfâluisem soldaţii buni cum să încurajeze şi să deprindă pe noii veniţi cu noul serviciu de grăniceri; atrăsesem băgarea de seamă a celor mai. buclucaşi, sub ameninţare de pedeapsă, să nu-i strice: ordonasem gradaţilor o cât mai apropiată supraveghere: ii făceam pe fie-

2

curo în parte şi pe loji la un loc răspun­ zători.

La 10 Octomvric au venit soldaţii cei noi. In ziua aceea eră o zi galeşă de toamnă. Tot muntele si toată valea erau o nebunie de colori. Numai bradul eră verde, încolo 'fiecare pom aveă altă coloare. Deşi eram ..şei de corp”, adică de pluton, cor­ niştii! nu mi-a sunat sosirea din cele 12 motive pentru cari nici stareţul unei mă­ năstiri nu sunase clopotele la sosirea 1 P. S. Mitropolit, adică: înlăiu şi întfuu n’aveam cornist... şi uşă mai departe. Şeful de secţie, a comandai „pentru onor” şi a dat raportul.

Apropiindu-mă de ei le-am zis din ţoală inima: „Bine aţi ven.il, flăcăi!”'Erau veniţi din multe regimente: 12 Canteinir, 20 Te­ leorman, 83 Tulcca, 22 Dâmboviţa, ele. l-am văzut in treacăt dela flancul drept la flancul stâng. Unii mai voinici şi al!ii mai slăbuţi, câţi vă numai ochii din ei. Li se cetiă iii privire o Lristeţe, o grijă. TT'i.stetA că se depărtaseră prea. mult de acasă; grijă, căci de sigur auziseră că la grăniceri serviciul e greu şi periculos. Tristeţă şi teamă în fata necunoscutului. dar lotus resemnaţi. In fi­ rea ţăranului există multă resemnare.

Trebuiă - vorba Românului — să-i fac ..să le vie inima la loc”. După ce pluto­ nierul a comandat „pe loc repaos”, am stat de vorbă cu fiecare: — Cum te ciliamă pe line. „ochi de ve­ veriţă N..” De unde eşli?... — Cu ce le-ai ocupat acasă?... — Eşti însurat?... — Copii ai?... —■ O păreche? Să-ţi Irăcască. — Dar

3

pe tine, ..muslăciosulc'. emil le chinină?...

Bădiţă Onişor? Frumos nume.

Dur tu „spelbuleA de ce eşti aşa slab?... — Plu­ tonier, să-L dai să mănânce mai mult flă­ căului ăsta. — Ţi-c dor de acasă?... — Nu? Cum se poale? Atunci nu eşti om. Cum o să-ţi iubeşti tu ţara, dacă nu (i-c dor de acasă? Plutonier, lui să nu-i dăm drumul acasă in concediu, că nu-i este dor... — Aaa, li-a spus „don Căprar" să nu-ţi fie dor, dar tu nu mai poţi... — Bine, băiatule, dacă vei fi cinstit şi le vei purtă bine, când va fi timpul de concediu, ît:i voiu da drumul va fi timpul dc concediu, Ui voi da drumul acasă. Şi cu toţii să ştiţi: trăiţi bine, dacă vă purtaţi bine. — Dar tu, dc ce eşti aşa ...aprins'’ la faţă?... — Ai răcit pe drum.

Plutonier, să pui pe Baron Ştefan'să-i tragă cu iiniment... — Baron Ştefan e în patrulă la Soveja? Atunci, lasă, îl voiu fricţionâ chiar eu... . Şi aşa mai departe. Pe măsură ce vorbiam cu ei. se înviorau. Vorbele Ie pătrim­ ile au in minte şi în suflet ca serul prin sânge. La flancul drept m’am oprit în faţa 'unui „japlau” de soldat. înainte de a intră în vorbă cu el, l-am măsurat cu privirea.

Diutr'o bucată eră făcut. De sub capela în­ toarseră cu viziera spre ureche îi ieşiă părul rar, negru .şi umed parcă. Albul ochiului drept puţin însângerat. Faţa pământie. Pri­ virea ascuţită şi cam'răutăcioasă. Colţul bu­ zelor lăsat puţin cam în jos. Mi-am înfipt privirea în ochii lui. Mi-a susţinut-o tot tim­ pul. Şi eu mi-am plecat ochii întâia.

— „Cum te chiarnă „haiducule?” — Să

Irfiili. .

- ■ Slaneu Ialnn. — De unde Hi? judelui Lclcorimu). — Dela Dunăre, inine.^ Ei cum ţi se pure pe nici ? par c*u sunt băgat inlro carceră în munţii nşiin. — Ai să le. înveţi... —Greu? Si mic nn-a fost greu şi m’am învăţat. OmulL cinstit şi sănătos o duce oriunde. Toi ţara noastră; e şi aici, ca şi acolo. Şi oriunde e tara noastră, suntem „acasă*’. — Aşa, să tr'ăiţu răspunse el scurt. Şi lotuş raţa lui a rămas parcă mar închisă ca la ceilalţi.

—- Anima, plutonier Crăciun, să vedem,, ce pol camarazii noştri cei noi? la să ve­ dem, care fuge mai iute? Cine ajunge matîn tai u la parul acela de telegraf? Zi: una* două. trei. La „trei” toţi pornesc. Gănd s’a zis ..trei”, ca o vijelie au pornit. lalan. din eăţivâ paşi, ii lăsă mult în urmă. Când s’au întors, oboseala le îmbujorase obrajii, plăcerea alergării le luminase fata. Număr lalan păstră aeeeaş figură aproape rece.

— Acum. cine sare mai sus peste băţul ăsta? Soldaţii se îndemnau, săriau. unii că­ deau. Eră o veselie. Talan ar fi sărit şî de 2 ori mai sus. Toluş această superio­ ritate a Lui nu-i doscrcţiâ coltul buzelor.

Acum, o trântă românească vreau să văd. Cei vechi cu cei noi. Care pe care * Şi-au aruncat flăcăii tunicile, şi-au strâns brăeinarele, şi-au suflecat mânecile şi din ochi şi-au ales prolivnici. Şi s’au îmbrăţişat.

Aci, unul vecbiu trânti pe unul nou, din­ coace, unul nou ridicase praful şoselii cu* unul veehiu. Toţi terminaseră, afară de doir

5

■cari nu se dau de loc. Gând cel -vechili -aplecat pe cel nou spre pământ, când cel jiou se răsuria dintr'odată şi mai mai să-l răpună pe cel vechili. Şi din când în când auzi ai: ..Ţin-le bine, camarade :> Nu <*u piedica, prietene'’ - „Nu te lăsa, vol­ nice . lai urmă, cel nou se frânse şi atinse pământul. Numai lal.au stătea rezemat de un gard de slacheţi şi-priviâ lupta cil colţul buzelor mereu răsfrânt si par’că nepăsător.

Rânjind aproape, se adresă celui biruitor: Camarade, după ce odihneşti, să încer­ căm si amândoi. — Sunt gata. S au îmbră­ ţişai. de trântă. Cel vechili l-a luat repede pe lai an, l-a strâns, l-a smucit. Iat.au părea -că nici nu se mişca din loc. il priviâ doar •din când în când cu aceeaş privire ironică.

Dintr'odată apoi începu să-şi strângă protivniout din ce in ce mai tare. mai tare, până când acesta scoase un mic ,.aif\ apoi il ridică în sus de rămase cu picioarele an aer şi-l culcă ca pe un copil iu mijlocul şo solii.

Te-am lăsat încet, ca să nu zici -că sunt rău. camarade’. Zâmbi puţin şi umbra se lăsă iar pe faţa lui.

Le-am dat apoi drumul şi uram dus în ■ cancelarie, unde m’aşteptau o mulţime de .hârtii oficiale. Lucrând, mă uitam din când în când pe fereastră şi observam soldaţii.

Grupuri, grupuri, cei vechi amestecaţi cu rcei noiy vorbiam râdeau, făceau gesturi largi şi naturale ale ţăranului, arătând în aii ferite direcţii.

Le înviorasem sufletul prin vorbe, le în­ viorasem corpul cu mişcări libere, îi pu­

6

*

scsem unii cu alţii iu conlael şi par ca eram alţii, nu acei pe cari îi văzuserăm la în­ cepui. Lucrasem cu un plan şi un scop şi scopul mi-1 atinsesem in parte.

Numai lalan. intram grup-, priviâ de jur împrejur la namilele cele de munţi, ran-i staleau par’că în spinare, aşa privirea lui rămânea mereu serioasă. Yorbiâ rar şi <lin. când în când da din Cap cu neîncredere si încăpăţânare.

Fiindcă noaptea veniseră cu trenul şi pă­ reau obosiţi, am dat ordin ca după masă să-i lase să se culce un ceas. Când m ani dus după prânz la pichet, plutonierul mi-a raportul că de dimineaţă soldaţii noi fu­ seseră asâ de abătuţi, că nici nu luaseră ceaiul, dar că la prânz mâncascră ..ca lupii”, că fuseseră cu toţii veseli, apoi se culcaseră şi domniseră „tun” un ceas. Numai lalan mâncase puţin şi în silă şi după masă, în loc să doarmă, stătuse pe prispa pichetului lot încruntându-se la munţi.

— ..Li băieţi, le-am zis cu. Astăzi treime să ne bucurăm toţi de venirea voastră. Ncdelcu, iâ. să vedem flăcăii ăştia să pricep la jocuri româneşti1?’’ Atât i-a trebuii lui Nedclcu. Şi-a scos flucrul din carâmbul cismei. luide-l poartă chiar si la instrucţie şi unde mi-a început o horă lină şi legă­ nată. S'au prins de mâini, eei vechi eu cel noi şi au început să-şi mişte picioarele in tactul fluerului. „Barcă nu merge, ni ăl camarad Nedclcu, horă fără lele. să trăiţi si să iertaţi „de cuvânt Domnule Locote­ nent, spuse Bădiţă Onişor. Jâ -zi i. cama-

rade, ceva numai de voinici ’. Şi a întors-o Xedelcu în bătută. S'au prins de curele şi au început sa frământe pământul în . pi­ cioare înlr’uii lact si c'o putere dc’ţi eru ■ mai mare dragul.

— ..Nu ştie nici unul s'o strige?'’, am în­ trebat cu. Şi a început Hudiţă Ouişor: „Cine joaca şi nu striga.

Face-i-s’ar gura strâmbă G’aşa-i jocul românesc, Când ii strig, ma’nveselese".

Tu Şi bătuta mergea mai cu foc iui siii să joci. Iatau?* l-am întrebai, vă­ zând u-l singur, stând deoparte.

Sa trăiţi. Domnule Locotenent, aur ştiut, dar am uitat.

Când soldaţii obosiră, am dat ordin sil înceteze jocul şi le-am grăit aşa: — Băieţi, azi aii cântat, aţi jucat. v'aţi înveselit. Mâine la treabă cu tragere de inimă. Când veţi avea timp, iar vâ veţi în­ veseli. Că omul' mimai dacă munceşte poate şi arc dreptul să se înveselească. Şi munca numai cu inima curată şi veselă e spornică şi blagoslovită. -• ..Xu e aşa?" ..Da, să trăiţi'*, au răspuns in cor. şi ochii lor jucau de lumina încrederii şi nădejdii de bine.

- - Xliniai latini tăcea şi umbra nu i. se ridică de pe ochi.

Cu multă răbdare, după o lună, ajunse­ sem să deprind soldaţii cei noi cu servi­ ciul de grăniceri. Pe măsură ce învăţau, rând pe rând ii trimeteam delii pichetul de reşedinţă al plutonului Ia celelalte pi-

8

c“eţ,e- }yy (,('i cari mi se parcau mai îndaralnici. ii ţineam mereu pe Lângă muie.

Ini oleica un a am lost conlra obiceiului, ca })e cel rau să-l dau clin mai mic în mai mic, sa-1 ..dormeze până ajunge pemâna vreunui caporal sau fruntaş, care-şi mauife-stă ..mărimea pe spinarea lui. Cu for­ marea celui mai slab Irebuc însărcinai cel niai !mu subofiţer si mai bine insă ofiţerul să-şi ica singur «această .sarcină. Că e bălaie de cap? Dar merilul şi mulţumirea nu sunt direct proporţionale cu greutatea lucrului îndeplinii *?

Din toii. Bădiţă Onişor ieşiă în relief în bine. Totdeauna vesel, cinstit şi muncitor.

Adesea se adresă în repaos lui Mătuşoiu Nicolac, care eră cam stângaciu la instrucţie: ..Cântă jniştii. Măluşoiule, să vezi cum lucrează’. - ..Cum să-i cânt. mă. clacă sunt „Cânlă-i cu inima, in gând în front?" „bagdad ie”. ..Râzi Iu de mine. dar o să te las eu inlr’o zi nemâncal?’ Camarad .Mătuşoiu Xicolae îşi merită numele. Greoiu şi îneci, ea o mătuşă, gras si umflai, ea un burduf, aşa un fel de ..lasă-mă să le las”, eră ralul de bălaie” al soldaţilor. Dar Mătuşoiu nu se sinchisim Aveai şi el o ca­ litate. Crâ bun bucătar. Se făcea cu rândul, câle lo zile la bucătărie. Dar fiindcă pe Mătuşoiu nu-1 întrecea nimeni la ..borşul . cu cartofi . Io „ciorba cu orez" si „păitlăgele roşii şi la naţionala ..varză cu carne”, ceilalţi ti cedau rândul, aşa că Mătuşoiu crâ aproape în permanenţa bucal ai*. Şi ^deslulc necazuri avea săracul cu bucătăria.

9

Când soldaţii veniau obosiţi din patrularea ;pe munţi, cu voie. iară voie. mâncau şi porţia lui. Kl mancă adesea Ia urmă pâine eu ceapă. S.ă-1 li omorîl, nu jnâncă el i.nnainte ca cea din urmă patrulă să Ti sosii •din serviciu şi să Fi mâncat. Din când în când. dacă il vedeam că prea se îngraşe, îl • trimeteam să mai slăbească in patrulare pe munţi. Dar .Măluşoiu se îngraşă mereu. iŞi Oriişor îi cântă; „Fă-iră mamă cu noroc Şi m’arimcă apoi în foca.

Unul mai aşa. altul mai aşa,—fiecare lu iu general, toii porniseră pe Telul lui.

•drumul croit şi bătut al datoriei cinstite.

"M'ajutâ mult şi plutonierul Crăciun. Cu o• chiui iui de militar vechii n formal, eunoşieâ pe fiecare şi ştia să iea pe fiecare în parte după firea lui: pe tuiul cu sfatul, pe altul cu încurajarea, pe altul cu dojana şi pe toţi, prin exemplul lui dc militar cinstit şi muncilor. începutul e greu, că pe urmă merge.

Unul singur îmi da mereu de gândit: falan. \v rareori plutonierul Crăciun îmi □raportă, ba că talan i-a răspuns cam „în­ ţepaţi ba c'a întârziat să vina din patru­ lare, si ceeace erâ, mai rău, că adesea. .deşi nu pentru midi timp. -tipsia fără voie din pichet şi nimeni nu ştia unde.

II chemam adese ori în cancelarie. Acolo ■căutam să-i deseos gândurile, dar fără re­ zultat. Jatan rămânea mereu închis în ca-

I

10

rapacele firii iui. Ii povăliiiam, îi arătam* relele cari pot ieşi clin faptele lui. îi dam de exemplu pe camarazii cei buni, îl ame­ ninţam cu pedeapsa sau cu darea iu ju­ decată. talan asculta cu capul in jos, parcă cănlăriă vorbele si judecata mea. se îiimuiâ şi-mi făgăduia să nu mai facă. Şi când să zic: ,,Doamne ajută”, Ialan iar începea. li-ain mustrat, şi'n faţa camarazilor, l-am îndemnat să-l .povăţ-ucască-si ei. ba am făcut şi tot pichetul răspunzător ele purtarea lui.

— K fratele vostru rătăcit, le-am spus; şi voi toţi, cari sunleţi zi şi noapte cu el. nu. voiţi să-l îndreptaţi.

Am încercat, dar Irebue să Sie neam' de .,catâr”, că nu vrea a răspuns Bădiţa Onişor. — Şi eu îi dau mâncare îndeajuns şi tot nu vrea. adăugă bietul Măliuşoiu. amarii, că nici leacul lui nu prinde.

Părea că ghicesc, că ialan îşi da seama de fapte, dar că ceva l'alal in firea lui il împingea mereu la vale. Din ce în ce Talan alunecă, alunecă mereu.

Observasem că Ialan eră mai mulţumit şi o răriâ cu apucăturile lui. când jîi fă­ ceam observaţie singur. Mustrarea fala cu • camarazii (jl um il ia şi-l îndârjiâ. îmi părea bine că de mine avea ruşine. Voiam să speculez aceasla pentru îndreptarea lui. Cat eram la reşedinţa pluLomiUu rar greşim dar e ând mergeam în inspecţie, câte 10 -b> zile pe lună, la întoarcere mi se prezentă soco­ teala lui Jataii, clin ce în ce mai încărcată.

Mă învinuiam adesea singur, că fusesem poale prea slab" cu el, că faţă de firea /

u Iui, [)(• care mi se părea e"o ghicisem dela început. trebuia. să procedez ..mai energic”, să-l icau cai pedepse; chiar clela început.

La hoalc grave, leacuri drastice. Si iai’ăş mă gândeam: dar dacă nici leacul drastic n'ar ii prins? M'ar fi mustrai conştiinţa,, că n'ain încercat leacurile cele mai blânde (lela începui, mai ales că aveam convin­ gerea că acestea sunt cele mai blânde. Lei puţin aşa aveam conştiinţa împăcata, că-mi făcusem datoria.

Si am fost nevoii să-i aplic şi leacuri mal drastice. După o nouă poznă, l-am chemat într'o zi in cancelarie, hotărî! să-l ieau „re­ pede” şi aspru. M’am răstit la el, am ţipat... l-am înjurat!...

Land ii făceam observaţii blânde. Jalan plecă ochii ;în jos şi părea că se eâeşte.: dc ee făcuse. Acum. mai ales când a auzit înjurătura, şi-a ridicat capul, c'o uşoară în­ cruntare de ochi. dra fixat continuu .şi colţul buzelor s a resfrant ca la sosire. Am înţeles că prin înjurătură îmi luasem dreptul ca lalan să mai aibă ruşine de mine. Am cântat să ..justific” înjurătura. Dar cum să justific un lucru, la care n’aveain drept?

Simliam că ;îji vuUoarea furiei vorbele inii ic.şiau Iară socoteală din gură. simliam ca numai cu nervii vorbesc, lalan mă fixă îne­ ren cu aceea.ş privire, care mai rău măi v'nfuriâ. Acum nu mă mai gândiam la în­ dreptarea lui, mi se părea că îşi bate joc de mine si a trebuit să-l dau afară, ea să iiu-i dau eu scaunul in cap.

De unde pornisem, şi unde ajunsesem!...

Cy

12

Şi c 1«);ir aveam deslulă experienţă si cu­ noşteam întrucâtva firea Românului, ea să .nu şl iu că oricât de ..marc'’ aş li eu. nu Irebue să ..mă ambalez" cu cei mici. — mai ales cu cei mici, — că ei, „cei mici”, le judecă foarte bine în umilinţa lor şi •că nu se primeşte de ..bani buni” decât vorbele socotite şi nerăniloare.

Dar greşisem, lata», uşurai de ruşinea, pe care credea, că mi-o datorează, îşi' urma acuma drumul rău, aproape conştient c’aşâ trebuie să facă. In loc să uşurez siluajia, o îngreunasem. .Mă mustram în cugetul meu. c alunecasem pe un drum greşit, mi se pă­ rea că văd că drumul cu asprime şi cu .pedepsi', nu eră cel mai bun si aproape mă hotărîsem. să mă întorc la vechilii‘drum, sigur că numai acesta m’ar scoale la liman.

Dar deocamdată n’am putut să mai gă­ sesc drumul, căci, in urma celor întâm­ plate. ratau pierduse - poale pe drept dispoziţia sufletească dc a simţi eă-i vreau binele. Fără aceaslă credinţă e greu dc reuşii. Şi atunci uram rătăcit de a binclea. Cău­ tând să mă justific pe mine. am crezul, într un moment de orbire, că Iatau le face toate numai ca să-mi facă mie sânge rău. Şi de unde ca ..mai mare” trebuia să pri­ vesc lucrurile obiectiv, uram coborît eu, ..ofiţer a mă pune în gândul meu faţă în .faţă cu Jalan şi să-mi zic „ori eu, ori el"!...

E greu până ce omul începe să alunece, • că pe urma se duce, duce... Intr’o dimineaţă,

I

.

18

dueându-mă la pichet, ])lulonicruI uni ra­ portează, nici mai mult, nici mai puţin că Ialan s'a dus la cârciumă şi s'ă... îm­ băiat. Asta mai trebuia!

L-am lăsat să se trezească şi l-am chemat.

Dar de* De acasă ştii să bei?

Nu. unde ai învăţat? Ialan tace. Un fier arsmi-a trecut prin inimă. Înţelesesem. Ce eră de făcut? S'o iean cu blândeţe: cu iertare, eram aproape sigur că nu voiu reuşi. Pier­ dusem aceea ce trebuia pentru asemenea* metode: autoritatea morală. Mi-crâ şi frică apoi. ca o măsură blândă să nu fie soco­ tită de ceilalţi ca o slăbiciune, să nu înceapă si ei s’apuce pe drumul lui lat an, şi atunci: adio disciplină. Şi, în nici o parte ca la grăniceri, lipsa disciplinei nu e mai -pă­ gubitoare. Grănicerii sunt în permanenţă într’o stare aproape de răsboiu.

Ce era de făcut? Mă găsiam lîntrc ciocan şi nicovală. M’am gândit mult şi socotiam la urma urinei, că o revenire asupra pri­ melor mijloace ni’ar fi scoborît şi mai mult în faţă lui Ialan. In aplicarea mijloacelor credeam de îndreptare trebuia să fie, o continuitate. Dar dacă prin pe­ cu. depse ui îndârji am mai rău? Nu era de scos la capăt. Cu ochii închişi aproape am ales mijlocul: înainte pe drumul apucat.

Veniâ seria pedepselor. I-am dat ‘îndeajuns şi din ce în ce mai grele: arest, închisoare, carceră şi la Crăciun i-am dat cea mai mare pedeapsă: nu i-am dat drumul în con­ cediu. ?■

1 14

Influenţa moralizaloare? Acum îmi vine >ii rad, când nuT gândesc. II antrenam, nici :inai mult. nici mai puţin. Cu cât pedeapsa era luai mare, cu atât latan deveniâ mai nesimţitor. II pregăliam pentru fapte ..mai mari şi ii aşterneam drumul spre puşcă­ rie. latan Ie suporta pe toate cu mângâierea unui om bătut de soartă: „c’aşâ a fost să fie' . Adesea îmi făcea impresia unui om care are o durere lăuntrică mare, care făcea să nu simtă micile dureri: pedepsele mele. Trecuse timpul, când mă gândi am şi eu. cum se gândesc atâţia alţii. Dar ce sbuciumare sufletească aşa mare poale fi în sufletul unui ţăran? Pe atunci priveam în ţăran un lip aproape la fel, c‘o minte şi am suflet căruia îi atribuiam toate păcatele şi aş fi voit să aibă toate calităţile, să fie ideal. Nu-i justificam nici măcar păcatele, pe cari le aveam eu ca ofiţer, căci eu aveam dreptul să am unele păcate, fiindcă eram mai sus ca el, eram ofiţer, pe când „ţără­ noiului’5 nu-i ceream decât calităţi*. Câte pă­ cate nu le-am justificat astfel: „Un om în situaţia şi cu cultura mea poale să-şi per­ mită asemenea lucruri”. Dar acum am în­ ţeles, că aceasta însemnă că nu eram nici cult. nici demn de situaţie. ..O nenorocire nu vine niciodată singură”. .Mi-a fost şi mie scris ca, odată alunecat, să cad până jos de tot.

Grele sunt, Doamne, inspecţiile de iarna în zona de munte, la grăniceri. Să sui şi să cobori munţi, mai mult pe jos. zile in-

15

dregi: să facă adeseori Iu şi soldaţii Lai ■drumul prin zăpada până la genunchi; să suferi de ger năprasnic, adesea de foame, căci prin coclaurile acelea rar găseşti casă de om şi o mâncare ca luniea.

Dintro inspecţie ca acestea veniam in anul acela, pe la sfârşi tul Iui Ianuarie. In fapt de seară am sosit Ia Oiluz, reşedinţa plutonului, tocmai dela Zăbala, din judeţul Putiia. Hram aşa de obosit, — 12 zile de drum })e frig şi în munţi — că abia mă ţi­ neam pe picioare şi aşa de înfrigurat, că abia-mi descleştam fălcile. Dela mănăstirea Caşin la Oiluz venisem' înlr’o săniuţă, trasă de „Puiu”, singurul cal al plutonului.

Când uram dat jos din sanie, în faţa oa­ menilor pe două rânduri, plutonierul Cră­ ciun mi-a dat raportul. Mai bine nu mi l-ar fi dat in ziua si în minutul acela.

Toate îşi urmaseră calea lor cea bună.

Soldaţii erau sănătoşi şi îşi făcuseră în cinste serviciul. Ignat Demente şi Porneală Yasile prinseseră o mare contrabandă şi, cinstiţi, nu primiseră mita de 100 Ici, ofe­ rită de contrabandişti, ca să-i facă scăpaţi; Xegoită Ion se întorsese din permisie... Mă pregătiam şă intru in casă ,câncl plutonierul adăugă un „numai”... şi tăcu cu ochii în jos.

Ridică ochii şi spune „numai ce?”... i-ain poruncit aspru. „Numai Ialan...” zise plutonierul şi iar tăcu şi plecă ochii in jos.

— „Iar Ialan?... Termină”, i-am ţipat şi ani simţit că mâna mi se strânge pe coada .biciului.

- Aseară Ialan s’a îmbăiat mai rău ca

16 niciodată, a făcut scandal înlr’o cârciumă^ la pichet a fost necuviincios fală de miiuv a bătut aşa din chiar senin pe bietul Mătuşoiu.

7- „Un pas înainte, tâlhar de codru, ce eşti. Până când...” L-am văzut numai când a ieşit înainte, a dus mâna la capelă şi parcă a voit să zică: :,Să mă ier...”, dar n’a terminal. Mi s’a făcut negru .înaintea ochi­ lor, negru înaintea mintii. Tot eram numai nervi, excitaţi de oboseală si de necaz. X’a. apucat să termine cuvântul, căci mâna cu biciul s’a ridicat, un .şuerat s’a auzit şi apoi altul şi de două ori biciul s'a împletit furios peste fata lui Ialan. Dungi roşii îi cutau* obrajii, iar unde sfârcul luciului izbise, ţâş­ nise sângele. înmărmurisem cu toiii. Ialan îşi acope­ rise fata cu mâinile, doar printre degete i-am văzut ochiul însângerat, aruncând o privire ce mi s’a părul de fiară Soldaţii se uitau în jos, plutonierul se uita în altă parte...

— De ce m’ai făeuL să-mi ies din minţi* bătut de Dumnezeu ce eşti?

- Chiar bătut de Dumnezeu, de ce mă mai bateţi şi d-voaslră. a răspuns surd Ialan.

Si am tăcut iar cu toţii. Si 111 fi ani ca o prăpastie se deschisese între mine si „cd”.

Ce s’o fi petrecut în sufletul soldaţilor şi mai ales intrai lui Ialan, după ziua fatalăr nu ştiu. Observasem însă, că Jalau mă evita.

Când ne fntâlniam, întorcea capul şi, dacă

17

vreodată privirile se încrucişau, Jalan se tfnerunlă. $i eu mă încruntam. Mă gândi am adesea, că mă urăşte cu ţoală puterea, cu care poale să .urască un ţăran român. Era poale în perioada răbdării sau a aşlcptărili, vreunei ocazii de răsbunare sau a unei noui ocazii ca să-şi Iacă definitiv „de,cap '.

Poale, cine ştie, dacă mâine ar fi răsbo.iu, as l’i primit primul glonte al lui lalan.

Veselia din pichet dispăruse, parcă îugropasem pe cineva iubit de loji. Nu /îngropasem noi oare dragostea şi stima noastră reciprocă? Soldaţii îşi tăceau serviciul, ca să zică că l-au făcut. Xu mi se mai raportă nimic dc pe frontieră. La instrucţie lucrau maşinal, fără tragere de inimă, iar Ja tra­ gerea în ţintă, dc unde mai înainte aproape toate gloanţele lovia'u in ţintă, acuma slmrau peste munţii albiţi de zăpadă.

Slin, însă, ce. s a petrecut în sufletul meu.

De ce n'aş mărturisi drept? Necazul ura Unul încă multe zile. Şi. cum la necaz, ju­ decata nu c limpede, eu nu mâ simţi am cu nimic vinovat. Toată vina o aruncam în spi­ narea lui lalan şi chiar a luluror soldaţilor şi generalizând Ta cxlrcm, în spinarea ţăra­ nului nostru. Cecaee eră mai rău, vedeam sburând întreaga bună-credinţă, ce aveam in firea ţărani lor. Palat de bună credinţă, zidit zi cu zi. ani de zile, dinlr’odală se pră­ buşise.

A. e dureros, ca din bogat să Ic vezi odată sărac, dar mai dureros esle, ca s:i-(i vezi dintrodată credinţele dislrugândii-so.

Uc cale ori nu mă cedasem cu unii cama-

1 1«

razi pe tema firii soldatului ţar an. Nici­ odată nu voi seni să admit, că e o fire de „tembel”, că cel mai bun mijloc de edu­ caţie ar ii frica şi pedeapsa. Şi acum'? Eram nevoit sa le dau dreptate, eram nevoit. — cu câtă amărăciune! — să recunosc, că ani de zile ani minţit şi m’am minţit. De câte ori nu mi se scosese ochii, că sunt ..idea­ list” sau „visător” şi la urma urmei chiar „nebun”. De câte ori nu mă revoltasem, că un X sau V, după ce în fuga nebună a automobilului |îi trecuse -vreunuia peste junghetura gâtului, se adresase „tipesei” de alături : Qu’ils soni betes Ies paysans, est-ce que vous etes effrayee, cberie”?, sau că vreunul călare fii isbise cu cravaşa ?că nu ţinuse dreapta cu carul încărcat şi cu 2 boi, numai coastele de ei, prin pietriş şi mai gă­ sise cu cale să dea sentinţa: „Qu’ils soni betes”. De câte ori nu râsesem amar, ce­ tind tipărite studii culese din fuga trenului sau din vreo excursie de ^plăcere! Adesea mă gândiam că (în mersul furtunos al des­ coperirilor şi invenţiilor, se va ajunse, an secolul viitor, poate şi mai curând, — ca să ni se dea „psichologia poporului român’’, ca observaţii din vreun balon sau aero­ plan. îmi bătusem în mine joc de alţii şi acuma trebuia, cu mai amara şi dureroasă ironie, să-mi bat joc de mine însumi.

Dar zilele treceau şi cu ele trecea şi necazul. Şi pe măsură ce necazul trecea, ade­ vărul pătrundea încet, încet în sufletul şi mintea mea. Dela un rând de vreme sim­ ţi am că făcusem prea mult analiza firii

1 >

!ui Ialau şi a soldaţilor şi că pe mine nu -mă analizasem aproape de loc. M'am holarii să-mi fac singur dureroasa dar binetacă lo are a operaţie.

Dela început simţisem, că lalan c o fire •ciudată şi. pe măsură ce timpul trecea, aceaslă convingere mi se înlăriă. Şi lot 5ri Ireccrea timpului observasem, că pc mă­ sură ce pedepsele se înăriau. cu atât Ialau se .1 n rău Lăţi â. Mi se strângea inima, când 'mă gândi âm că aci, în armală, în phitonui meu poale. Ialau începuse să bea. Şi cale. pc care o urmasem cu atâţia alţii: •cu pentru îndreptarea lui? Urmasem aceeaş •desigur nu aşa din chiar senin. Ce făcusem vorbă bună.'mustrare, pedepse din ce în ce mai grele şi, în fine... bătaia. Mai ră­ măsese puşcăria. La unele pedepse cel pu­ ţin aveam dreptul. Dela una însă mă opriâ chiar un înalt ordin de zi. Şi doar eram militar dela etatea de 15 ani. Mai jos nu puteam să cad. Şi cu cât mă judecam mai drept, cil atâl mă simţiam mai micşorai şi mai vinovat. îmi aduceam însă ca motiv de scuză, că nu cu sentiment de stăpân, nu din răutate bătusem pc lalan, ci cu sen­ timent de părinte, de frate mai mare. Şi 'mi ziceam, că şi pc mine mă bătuse Lata câte­ odată pentru bine'.e meu şi eu dădusem două bice lui lalan pentru binele Iui. Dar aceasta eră numai un motiv. Scuturat bine motivul, am văzul că nu sc potriveşte bălaia unui copil cu bălaia unui soldat. Copilului tău, penlru cine ştie ce drăcie, te hotărăşti să-i.

Mai o ..corecjiune” straşnică şi, când e la

liO

i

fapt, adesea nu-L atingi, sau abia îl aliiigi ..cu mila’, de le doare mai mult pe line.

Altuia, care iui e -sângele Iau, le hotărăşti să-i dai o palmă şi.la fapt din una se fac mai multe, căci omul e nerv vşi se ..por­ neşte'* şi când „se porneşte**, nu simte şi nu judecă. Şi apoi, la urma urmei, cu ce drept omenesc îl bateam? A, dacă soarta aceasta ar li făcut ca I al a ii să aibă cu ce învăţă carie mai departe, iar eu să l*i rămas pe loc, iată rolurile schimbate: Jalan ofiţer si eu soldat şi ec sentiment ar fi produs în sufletul meu dungile de biciu pe obraz-?'

E drept că pornisem (lela mijloace blânde.

Dar cât duraseră? Prea puţin. F.râ mai mult o falşă împăcare de conştiinţă, ca să zic, că mi-am lacul datoria, căci repede pier­ dusem răbdarea si trecusem repede la pe­ depse. Şi cale mijloace blânde de îndrep­ tare nu mai erau neînlrcbuinlale! Acum., când mă 'gândesc, serios şi rece, le găsesc.

Alunei, par că eram prins de friguri, nu judecam îndeajuns. Şi apoi, in cursul dru­ mului de pedepse, văzând, eă prin ele talan merge mai rău, puteam să mă opresc. Şi nu mă oprisem. Şi încet, încet, lumină s?a făcut şi lumina a arătat că cu sunt vino­ vatul. Şi de atunci numi holărîl, că pentru orice conflict în vioaia mea să pornesc dela răs­ punsul întrebării: sunt cu vinovatul? sau, care. e partea mea de vină? sau, în ee gre­ şeşte metodul meu? şi acţiunea principală a Îndreptării să pornească dela răspunsul aceslor întrebări, dela propria mea îndrep-

t

v

. —2* >

21

tare sau (lela îndreptarea metodei piele. Cari omul. cu cât este mai în vârstă, mai mare, unii cult. cu aiul treime să fie mai stăpân pe el. cu atât judecata trebuie să lucreze mai mult şi nervii mai puţin.

Am avut atunci tăria să ieau o holârirc mare: s’o rup cu pedepsele şi să revin la drumul mijloacelor blânde.

Până una alta însă, Iatan trebuia s'ajimgă până in fundul prăpasliei. Tnlr’o zi mi se raportează, că noaptea fiind de san­ tinelă. a părăsii postul, s'a dus. cine ştie :unde şi s'a întors tocmai ta ziuă. Ială-i •acum şi puşcăria deschisă. Puteam să mă mai întorc înapoi, fără să compromit dis­ ciplina trupei? Nu eră mai mare răul să sacri fie această disciplină pentru Iatan?

Mi-cră uşor să-l bag în puşcărie şi cu aceaslă ocazie scăpăm şi de el. Că. dacă mi-l îndreptaseră alte mijloace, puşcăria l-ar fi îndreptat şi mai puţin, mai ales o fire ca a lui. că de acolo ar fi ieşit poale, din contactul cu alţii, şi mai rău, îmi dam foarte bine socoteala, dar ce era să fac? Par că ceva fatal împingea împrejurările mereu spre rău. .ATam liotă rit să-i fac actele de dare în judecată.

L-am chemat şi l-am întrebat: „De cc-ai părăsit postul, Iatan?*’ Iatan tace.

— ..Unde ai fost, Talan?” Talan tace. „Ştii ce te aşteaptă, Iatan? Nici un răspuns. Nici două feţe de hârtie scrise şi... drumul spre „puşcărie eră deschis.

Am făcut raportul de înaintare, l-am băigal în plic. am închis plicul şi soldatul in-

A

<3f~

22

sarcina! cu ducerea corespondenţei s’a pro. zeiital. — „Să trăiţi, domnule locotenenl. e: timpul de poştă". — „Mai aşteaptă1’. După. câteva minute, iar a venii. — „Să trăiţi,* domnule locotenent, nu mai e timp”. -I „Mâine”.

Am băgat plicul în sertarul mesei şi am. plecat. A doua zi. la plecarea poştei, plân­ gerea de dare în judecată a lui lalan a. rămas iarăş pentru mâine. Şi. când „mâine” a devenit „azi”, am. băgat de seamă că plutonierul Crăciun, sol­ daţii si chiar lalan înţelesescră după amâ­ narea Irimelerii plângerii de dare în jude­ cată. câini pare rău de lalan. Pricepeam aceasta din privirea lor, care nu mă mai, ocol ia, ei mă căută, rugătoare par’că din bunăvoinţa cu care au lucrat în ziua aceea. !a instrucţie. Şi nu m'ain înşelai. Când după termi­ narea instrucţiei le-am spus: ..Azi sunt mul‘ urnit de voi, să trăiţi, băieţi' , ochii lor râ­ deau iu cap. După ce le-am dat drumul, ei s au adunat grămadă, nu ştiu ce au lot şoptit acolo, unul s'a dus la plutonier şi i-a.« spus ceva încel. plutonierul a chemat peBădiţă Onişor şi parcă-i ta cea teorie, că ra’am pomenit cu plutonierul la mine, spunându-mi că soldaţii doresc să-mi vor­ bească.

Au trecut repede pe două rânduri, m ani dus in faţa lor, Onişor a ieşit trei paşi di­ nainte, călcând aşa de îndesat, că credeam că intră in pământ, s'a oprit scurt şi a în­ ceput ca un papagal: „Să trăiţi, domnule-

23

locotenent, noi soldaţii pichetului de gră­ niceri Oiluz, vă rugam' cu lacră mile în ochir ca să binevoiţi a avea bunăvoinţa../', aci Onişor s’a încurcat şi n’a putut să meargă mai departe. „Onişor, spune cu vorbele tale, ce vreţi’? - „Să trăiţi, domnule locote­ nent, să-l iertaţi, că Dumnezeu ştie ce o fi şi pe sufletul lui...” Şi pe Oni,şor l-au trecut lacrimile şi celorlalţi li se umeziră ochii. „Dumnezeu şlie ce o li pe sufletul lui!”

Am plecat capul In jos .şi m’ani plimbat asâ de câteva ori prin faţa frontului şimă tot gândiam la „Dumnezeu ştie ce o fi şi pe sufletul lui". 0 Însemnă şi asta ceva.

- „Iatan, tu ce zici?" Talan n’a putut articula o singiu’â vorbă. A plecat capul in jos şi a început să plângă. Pentru prima oară vedeam pe lalan plângând. Pentru fi­ rea lui, aceasta însemna mult.

-- latan, le iert de tot şi de toate. „Curat, luminat, ca steaua din cer, ca maica, ce te-a făcut", aşa rămâi, pentru mine în urma iertării. Dar să văd, Iatan. cum îmi mulţu­ meşti inie şi camarazilor. De azi încolo nu vei mai face serviciu la pjchct, vei avea grijă de „Puiu” şi voi merge totdeauna cu mine în inspecţii.

Ce veselie a fost în ziua aceea iu pichet şi ce mulţumit s’a simţit sufletul meu!

Cu „du-le vreme, vino vreme”, trecuse iarna, venise primăvara şi apoi vara. Dacă in limpid iernii drumurile în inspecţii, la

“ 24

grăniceri, suni grele şi periculoase. în seninii) vara sunt o plăcere. Uneori fă­ ceam inspecţia direct pe frontieră, trecând' peste piscul stâncos al Runcuhii, urinând apoi culmea muntelui numit „Fata moartă”, eu legenda unei fete sacrificate aci pentru deslegarea unui blestem, care împiedică gă­ sirea mici comori de bani, — coboram apoi în prăpăstioasa va e a Caşinului, urcam pe o pantă repede CI .Unicul, din vârful căruia se vedeau înlr’o parte Focşanii .iar în alta Târgul Secuilor, - de aci coboram direct fie în Soveja, in dosul bisericii zidită de Matern IR as arab c: omagiu pentru împăcarea iui cu Yasilc Lupii, fie că mai lungi am drumul, pentru a cădea în minunata vale a Lepşei, de unde suiam şi coboram apoiMacradcu, Gondratu, Lăcăuţii şi ajungeam In sfârşii la ultimul pichet, Zăbala.

Deşi mai ocolitor, dar mai puţin obositor, era drumul prin salul Mănăstirea Caşin, unde eram bine găzduit de un fost sergent în armată, Nicolae Aklea. De aci porniam a doua zi, fie drept peste Cremene)1, prin Pădurea arsă, peste dealul Smeilor şi al Dumicuşului şi cădeam drept în Soveja, fie că o luam pe valea Hatoşului, pe care o treceam de 52 ori, lungă, dc părea că nu se mai isprăviâ, suiam apoi dealul Haloşui şi coboram1 în Gura Văii, de unde o mai înlind'eam o bucată până la Soare Bnrgă, cei cu fetele frumoase. Două erau, două, dar frumoase. Regulat, una îmi serviâ dulceaţa şi cealaltă cafeaua, şi niciodată n’nm putut să le văcl coloarea frumoşilor ochi. căci

25

niciodată nu-şi ridicau ochii spre mine. ei mereu îi ţineau în pământ. După ce clormiani noaptea aci in miros de rozetă şi busuioc. învelit în chilimuri, cusute în flori, minune marc de. Frumoase, o intindeam la Soveja. pe şoseaua ce vine dela Panciii prin Câmpuri. Dela Soveja. înainte, intram în inima maniilor Yrancei, linului celor 7 munţi, dăruiţi de Vodă Ştefan celor 7 fe­ ciori viteji ai. Yrâneioaii.

Frumoşi suni. Doamne, munţii Yrancci!

Văzusem în vicaţa mea Alpii Bavarezi, co­ lindasem prin Ivngadina şi Clavadelul el­ veţian, mă le,fanasem cu barca pe lacurile din Nordul Italiei, cu vaporul pe valurile Adrialicei. sub minunatul ei cer albastru, dar niciodată am ma simtiam aşa de emo­ ţionat ea alunei, când suiam dela Soveja Winlele Teiul cu pădurea lui de brazi, drepţi şi înalţi de 30 m., cu driunul şi po­ tecile Iui colite, eu luminişurile lui minu­ nate. Minunea cea mare se desfăşură insă, când, ajuns în vârful Ţoiului, îulr’o parte vedeam atârnate. ea nişte copii de poala satele Soveja şi Xegrileşli. iar mamei. de cealaltă parte se desfăşura, ea o minune din poveste, valea Lepşa. Schitul Lcpşa, confluenta Lcpşci cu Putna. pe care veghea chiar ea o santinelă, ascuţitul munte al Tesarului.

Când auzi am apoi şi chiotele flăcăilor, cari aduceau scânduri pe cai când la întâlnire eram salutat eu ,.noroc să dea Dumnezeu”,-—când, aşa ca să leg vorbă, îi

2b

întrebam: daca mal e mult până la Schitul!

Lepşa, mi sc arătă cu gestul larg direcţia: si ‘ivi se răspmideâ „o tuleşti de vale' şi* ai ajuns”, - când auzi am de departe, ca o adiere, un ecou de doină şi când se mat întâmpla să întâlnesc în cale şi câte o mândrcţe de Sovejancă, cu vitele la păşune, — înţelegeam, de ce îmi plăceau mai mult munţii Yrancei decât ai Elveţiei.

Sfântă legătură sufletească, cu ce-i „ai tău”, cu jura ta!

In faţa acestor minuni întrebam uneori pe latan: „Ce zici, lâtan?”. ratau aproape niciodată nu zicea nimic. Cu ochii pierduţi peste piscurile de munţi, îmi răspundea adesea făcându-şi cruce. Fără să-şi dea sea­ ma. latan mulţiuniâ lui Dumnezeu în ma­ rele lui templu: natura, De când holărîsem ca latan să aibă grijă de cal si să mă însoţească pe drumuri, el se îndreptase mult. Natural, nu se îndrep­ tase definitiv, tot mai „şchiopăta' din cândîn când. Dar ca şi în cele fizice, în con­ valescentele sufleteşti trebiie multă răbdare.

Eu mă mulţumi am cu progresele mici ce observam; îl mustram cu blândeţe, câiicl greşiâ, alteori nu-i spuneam nimic, îl ţinearn ’ încordat în tăcere sub greutatea rusinii. Niciodată vinovatul nu se gândeşte mai mult la fapta lui, ca în timpul dintre comiterea faptei si primirea pedepsei. Deaecea. ca să gândească mai nnilL măruim acest timp. Uneori nu-i spuneam nimic din o-ură, dar îl priviam lung, cântărilor. Şl* cnm pricepea talan! In schimb, la iiecaie-

27

faptă bună. latan işi priniiâ porţia exage­ raţii de laude, adesea îl dam chiar de exemplu. .Şi (‘ine n a simţit resortul emu­ laţiei?

Alături (ie acesta mai întrebuinţam si aU metod. Pe drumurile făcute împreună mer­ geam amăndoi, umăr la umăr şi vorbi am.

Niciodată nu-i jxjmeniam de greşelile lut din trecut. Aceasta ar fi însemnat că eu nani uitat trecutul lui şi că deci nu l-am iertai definitiv si apoi l-as fi amărît.

Mă opriam iiisă cu el. Dumineca şi săr­ bătorile, în fata cârciumilor din drum, unde mai în totdeauna eră câte un beţiv şi. fără. să scol o vorbă, priviam amăndoi, cum ne­ norocitul beţiv cădea, cum înjură, cum se infuriâ, cum râdeau loji de el. Azi aşa, mâine aşa. talan plecă atunci pe drum în­ rudii tea mea şi, când eu mă luam după el; mă aşteptă şi nu zicea decât alai: „mai bine mort”.

Pu ^profitam că se deschidea vorba, şi-t povesliam diferite cazuri, fie rele. fie in­ ventate, de oameni bogaţi şi sărăciţi din cauza beţiei, de oameni deştepţi şi învă­ ţaţi, cari s’au pierdut din cauza această, de oameni, cari au făcut crime la beţie şi au murit în puşcărie. Căutam să le îmbrac cu atâta formă de adevăr, că latan în. tot­ deauna mă credea.

Dar scris a fost ca latan, In ai n le dc în­ dreptarea lui definitivă, să mai facă una.

Cam pe la înserate, intr’o zi dc Iulie* ajunsesem la Schitul Lepşa, lângă care eră instalat un pichet de grăniceri. Schitul

■ 2C* —

ihîsIu

era părăsii. Har de lot. preotul clin . .,(l să slujească aci, în cate-o Du­ minica. Singurul călugăr, care mai rămăsese acolo, uitai de vremuri, murise amil acela şi. dacă suridul lui ii slmrasc la cer, de-a dreapta Tatălui, restul se odihniâ lângă Schitul, in care trăise o vioaia. Pe valea Lepşei casele erau toarte rari, mai mult grajduri de vite. Tocmai la Gura-Lepşei eră cârciuma lui Ion Xicoară. cu nelipsita câr­ ciumă ri| a Frumoasă.

După ce am inspectai localul pichetului, oamenii prezenţi, scripte, lăsând pe a dona zi instrucţie., teorie, tragere, ani mâneai şi, după ce am mai stat cu soldaţii ,de vorbă, — vorbă cu rost. m’am culcat, căci eram Foarte obosit. Veni am tocmai dela Oiluz in ziua aceea şi mai mult pe jos. îmi eră milă de ..Huiu '. să mă lol care în spinare !a urcat şi eoboril şi-mi sacrificam picioarele pentru el. Soldaţii s’au culcat şi ei. Numai paşii santinelei ii auziam din ce în ce mai încet, par că se lot depărtă, până ce nu i-am mai auzit de loc, am închis ochii şi „dus am Fost”.

Când omul este peste Fire de obosit, îi este somnul cam sbiiciumat. Aşa şi eu, pe unde n’ani Fost în somn in noaptea aceea?

Din vagi şi Foarte schimbătoare la început, întâmplările se lămuriau apoi din ce in ce asă de bine, că par că, le trăiam în realitate.

Se Făcea că eram mic, micele tot şi, că eră in noaptea învierii şi mă ducea lata de o mână şi mama de alta la biserica din salul meu natal, acolo, departe în Oltenia,

29

aproape de Dunăre. Şi se făcea că eră lume multă la biserică Şi mii de lumânări aprinse şi glasul copilaşilor delu şcoală cânlâ. căută, de te slăviă: „Hrislos a înviat din morii, eu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânluri vicală dăruindu-lc” Şi clopotele sunau, sunau.

Dar din visul „frumos si fermecat’' 111’am deşteptat dinlrodată. Şi ce departe eră rea­ litatea de vis! Copilăria îmi trecuse de uiult, bunul lată se odibniâ ide cinei- ani în ci­ mitirul din marginea salului, mama bătrână de peste şaptezeci de ani îmi lot scria să vin. să mă mai vadă odată, că Dumnezeu ştie. când vine „ceasul din urma". Şi mă hotărîsem ca, după terminarea inspecţiei, să mă duc să sărut mormântul laţii şi mâna mamei.

Dar dinlr’odală clopotele începură iar să bată. Cum, iar visam? Xu, jiu se puică.... eram deştept şi clopotele trăgeau... Xu cumvă nu-mi eră bine? Afară parcă eră ziuă. o tună plină pe uji cer senin. Ve­ deam prin fereastră’.schitul scăldat în lu­ mină şi de acolo veniă glasul clopotelor Cine să tragă clopotele noaptea la Schit?

M’ain sculat şi m’am repezii afară. Aci soldaţii cu mâna pe arme. se uitau cu ochii mari la clopotniţa Schitului., unde nu mai. eonleniau clopotele. K mişcător să auzi clopotele bisericilor, trăgând noaptea înlr’un oraş. dar să le auzi in fundul văii I.epşa!

Necuratul, domnule locotenent! îmi Xu zise şeful dc post cu glas Iremurai. intră necuratul iii biserică! i-am răspuns.

30 -

Treime să fie un om. Somează să se co­ boare de acolo şi âmeninţă-1, că Iragi foc. Şeful de post a înghiţit odată în sec şi 'c’uiî glas. de parcă nu eră al lui a strigat cât a putui: — Cine eşti acolo, dă-tc jos, că trag.

Clopotele au tăcut. Un cap a apărut la ferăstruia clopotniţei. Numai ca o umbră se vedea, că nu l-am cunoscut, dar a grăit: — Nu trage, camarade, că nu mi-c de mine, ci de păcatul tău. îatan!

Când s’a dat jos, l-am întrebat: — Cine -a murit. îatan, că tragi clopotele? - „Inima mea’, a răspuns şi a început să plângă.

■Eră beat.

A doua zi am pornil-o iar la drum.Dela Schitul Lcpşei am luat-o la Gura-Lepşei, unde se împreună Lepşa cu Putna, de aci în susai apei, pe valea Pulnci, până am dat în valea Mărului, pe unde am trecut frontiera în Ungaria. I)c aci, după l) sfer­ turi de oră de drum, am inlrat iar în Ro­ mânia. pe la pichetul „Pârâul Ţiganului”.

Pe drum 11’am spus un singur cuvânt lui îatan. II vedeam că-l doare tăcerea mea şi-l lăsam să se clvinucască. Nici el nu nra întrebat nimic.

Adeseori, când mergeam cu el în inspec­ ţie, rămânea în urma mea şi începea să cânte. Ştia că-mi plac cântecele româneşti.

Nu cântă aproape niciodată cântece curat de dragoste, ci mai în totdeauna cântece

— 31

Maiduceşti. Mal ales cântecul Iui .fiami îl cânta foarte des: „Frunză verde de stejar, Trage podu1, măi podar.

Ca să trec la gospodar.

Că mi-e murgul cam nărod, Trece Oltul fără pod.

Trage podul mai la vale, Că'ţi trântesc un glonte’n şale.

Trage podul mai de-a drept, Că’ţi trântesc un glonte’n piept...6

Adesea treceam prin sale, unde în zilele de sărbători erau hori. Mie, drept să spun, îmi plac horilc. Mă opriani si priviam Iatan niciodală, el mergea înainte. J>i doar eră ţăran şi el clela ţară.

La întoarcerea din inspecţie, când am ajuns la apa Cremenetului, am lăsat pe „Puiu” lui Iatan, să-i dea apă, iar eu am început să urc dealul pe jos. Când am fost •aproape de vârf, m’am uitat înapoi şi iatan rămăsese mult in urmă. Cum obosisem, m’am abătui puţin din polecă şi m’ain trân­ tit cu faţa în sus, la umbra unui fag, până să vină calul. Iatan credea că mergeam me­ reu înainte, urcă dealul cu „Puiu" liber ■după el şi cântă. La început nu auzi am. ce cânta, dar din ce in ce se desluşea şi, mare minune, jiu era cântec de haiducie, •ce cântă, dar din ce în ce se desluşiă şi.

•că parcă era mai mult o jelanie. Câteva

32

minule lacîi, apoi reluă cântecul şi acum auziam şi vorbele: „Bulgara.*? de ghiaţa rece, „Iarna-'mi vine*, vara- mi trece ■,$i n’ani cu cinc’mi petrece. „Căci cu cine-am petrecut. „A pus spate la pământ. „Şi faţa la răsărit.. „ Bucură-te mânăslire, „Ce frumoasă floare-’ţi vine ; „NTu vine, ca să’nfloreasoă, „Ci vine să vcstejască...“

Deşi se apropia, dar cântecul se auziâ din ce în ce. mai încet .şi cele din urmă versuri; „Xu vine, ca să’nflorească, ci vine să vestejească” abia le-am auzit .şi mi s’au părut înecate în plâns. Când l-am văzut pe falaiK avea ochii roşii.

Ce" o mai fi însemnând şi asta!

Din cc in ce părea mai ciudată şi mai neînţeleasă firea lui Ialan. La începui îmi păruse aspru, ursuz, mai la urmă îmi părea că din ce în ce se înmuiase. La început îl credeam incapabil să plângă si acum sini(iam adesea c’a jilâns. Şi-mi lot aduceam aminte de vorbele lui Onişor: ..Cine ştie. ce o fi si pe suflelut lui”.

Mereu cu el pe drumuri, eăiilaseni să aflu ceva din Irceubil lui. din vioaia lui de acasă. Xu reuşisem să aflu decât că mama lui murise de midi, că lală-său. om bătrân, trecut de C>0 de ani, ţinea mult la el. Si

33

era şi singurul copil. Mii încredinţasem că şi Jalan ţineă mult Ia tatăl său şi odată a scăpat să zică: „De nu mi-ar ii fost laica, de urnit aş fi isprăvit cu mine”.

M'am agăţat de această iubire a iui pen­ tru tatăl său şi o idee minunată mi-a trăs­ nit prin cap: să scriu bătrânului. Mă gân­ di ani că poale aflu dela bătrân ceva asu­ pra lui lat an şi poate îi scria şi bătrânul şi Ialtui ar ii ţinut socoteală de sfaturile lui.

Ajuns acasă, am pus mâna pe condeiu şi i-am scris Iui Moşii, iacă aşa:, „Tată moşule, „Iii scriu eu. Locotenentul GheorgheŞuer, unde face miliţie băiatul dumitale. Cu mare bucurie îţi spini, că este sănătos şi voinic şi cu mare părere de rău îţi spun. că nu se poartă deloc bine. Răul cel mai mare este, că-i place să bea. Eu l-am sfătuit l-am mustrat, l-am pedepsit şi de geaba.

Fuge uneori dela serviciu şi ăsta e caz de puşcărie. Mi-e milă de tinereţea lui si de bătrâneţea dumitale şi 11’aş vrea să se ne­ norocească. Dar ce să fac? Avem răspun­ dere mare aci şi legile sunt lămurite. Parcă are ceva pe suflet şi nu pot afla. Pentru bi­ nele lui, le rog, dacă ştii ceva, scrie-mi, că dacă voiu şti boala, voiu putea să-i găsesc leacul. Siătueşle-1 şi dumneata, că poate te va ascultă, căci am simţit, că ţine mult la dumneata.

Să dea Dumnezeu sănătate şi noroc, mo-' şute”. ..

34

„Cu lăcrămile în ochi vă mulţămim şi sa va dea Dumnezeu sănătate şi. noroc, domnule Locotenent”. Aşa începea moşii scrisoarea primită peste trei zile. „Că năpraznică durere l-a păscut pe Iatan al meu, că eră logodit c’o fată buiiă şi mândră ca pâinea şi mult se aveau dragi, săracii şi a fost să fie, ca ea să se slingă ca o candelă, chiar sub ochii lui, cu două săptămâni di­ nainte de a veni la grăniceri şi, după ce am îngropat floare de fată, Iatan zece zile n’a dat. pe acasă şi a umblat ca nebun,.

Dumnezeu ştie pe unde, că abia l-am putut găsi şi aduce acasă, să-l pornim în treaba lui, la miliţie...” şi aşa mai departe. Lumină se făcuse. Asta eră pe sufletul lui Iatan.

Pe cât de simplu, pe atât de dureros. Şi altă dată când cetiain în cărţi asemenea simţiri la oameni ca Iatan, mi se păreau exagerări. Şi cu, care îl pedepsisem, îl bă­ tusem si eră să-l bag la puşcărie!

Am înţeles atunci marele adevăr, că pen­ tru educaţia morală, greu sau de loc nu se pot dă reguli fixe, că pentru firea lui pu­ team întrebuinţa diferite metode, că omul pentru aceasta jiu trebuie considerat „ma­ şină"' sau după „massa”, din care face parte, că „massa” are o psicologie a parte şi fiecare individ alta specială lui şi, că edu-r catia morală, ca si cea technică, trebuie făcută individual.

De atunci luasem obiceiul, când n’aveam altceva mai bun de făcut, să scriu părinţilor şi soldaţilor, că feciorii lor sunt sănătoşi,

35

•se poartă bine, etc... Doamne... şi ce seri.sori frumoase de mulţumire primiam! Mai la urina urmei simţiam chiar că simt dator să'scriu părinţilor, ce fac copiii lor, încre­ dinţaţi mie pentru doi ani.

Moşu Iatan scrisese şi lui fiu-său o scri­ soare. Ce i-o fi scris nu ştiu. ŞV.iu atât că dc atunci Iatan mă ipriviâ cu nişte ochi, de parc’ar fi voit să-mi cadă în genunchi.

Acum că ştiam, ce este pe sufletul lui, ştiam şi direcţia în care trebuia să lucrez. Nici­ odată nu. i-am vorbit de nenorocirea lui personală. Vorbi am' însă de altele la fel, ■aproape, foarte aproape de a lui. Adesea, numai numele adevărate lipsiau. Ii arătam1 cum. ..omul acela” a fost cuminte, tare,.cum n a ieşit din rândul oamenilor. Pe înţelesul lui. ii arătam, că aşa e vieaţa, că în privinţa aceasta nimic nu putem să schimbăm din mersul ei. Cu încrederea de care mă bu­ curam acum în faţa lui Iatan. cu ajutorul lui Onişor, care-i spunea la glume pe cari eu nu puteam să i le spun, cu ajutorul tinerelei şi al timpului, care as tern eâ să­ nătoasa uitare peste sufletul lui, — încet, încet, Iatan şi-a revenit. Şi pe măsură, ce cauza dispărea, dispă­ reau si efectele. Căutătura lui Iatan deveniă limpede, deschisă, faptele îi deveniau nor­ male, iar la băutură aproape nu se mai igâîidiâ.

De mine se . alipise ca cel mai credincios câine. Din ochi măi pricepea. De atunci, pe Ia conacele, unde ne apucă noaptea, nu voia să doarmă decât pe tindă, înaintea-

36

uşii dela camera unde dorihiam cu. Xin odată. pe vremuri friguroase, Ialan se stre­ cura noaptea in vârful picioarelor, să vadă dacă sunt acoperit şi adesea îi simţianu mâna aşezându-mi pătura pe lângă mine!

Dacă la vreun pichet găsiam nereguli ş£ mă supăram, după plecarea mea Ialan con­ tinuă morala, pe care o făcusem eu sol­ daţilor, iar când veniâ la urine, căută să. mă încredinţeze că soldaţii n’or să mai facă. ca să nu fiu supărat şi adesea mai adăugând o glumă la locul ei, sau cale o zicăldarc. românească, Ialan îmi descreţia* fruntea. Şi iar cai „du-le vreme, vino vreme” tre­ cuse toamna şi intrasem în iarnă. Iarna la; munte începe din Octoinvrie. In această lună am fost mutat în interesul serviciului* la plutonul Palanca. M’a mişcat când Ialan. a cerut să fie mulat cu mine. I s’a făcut pe voie.

Cu sănătate este bine oriunde. Şi bine* eră şi la Palanca. Numai că aci, în loc de* cumintele „Puiu”, am dat peste doi cai nă­ răvaşi. Se .speriau de nimica toată şi parcă turbau, aşa o luau razna pesle orişiunde vedeau cu ochii. Ce n’a făcut lat ah ca să-i clcsveje! De câte ori. nu ne-au răsturnat şi de câte ori nu ne-am întors acasă cu lovi­ turi mai mult sau mai puţin grele.

Până în Xocmvrie mai puteam face. in­ specţia-pe linia frontierei, trecând peste cul­ mea Ciudomirului, a Tarcăului, -a Bolovănişului, a Bâtcii-Lăzăroaia, pana La Braleş,.

— 37

'in judelui Neamţ. Dar câncl intri în iarna îâspră, zâpâda îţi vine la piept şi nu mai’ -e chip- sa răzbaţi. Alunei făceam inspecţia prin Transilvania, trecând frontiera deja Palanea-Gliimeş, .urmam şoseaua până în :satul locuit numai de Români, Făget, tre­ ceam apoi la Kozeploc, de aci pe valea .Hidaşegului până la dealul Rokokiaş, pe • care, după ce-1 suiam şi coboram, dam în Valea Bratcşului. Drum greu, numai hopuri şi răsturnişuri.

Pe drumul acesla mă întorceam, cu îatfan, aproape de Crăciun, cu sania, dela pi­ chetul Brateş. Eră un ger năpraznic şi nu rştiam cum s’ajungem- mai repede acasă. .Dacă urmam valea Hidaşegului, ca să ieşim da Kozeploc, drumul eră prea lung şi atunci îmi trecu prin gând să-l scurtez, lăsând valea Hidaşegului şi luând-o peste Ralvaianos, pe care, după ce-1 suiam şi coboram, •dădeam aproape de Făget. De aci până la Palanca nu c departe. Ştiam că la coborîş panta e repede şi mai ales aproape dc sat era repede de tot şi cum caii erau nărăJ vaşi. eră cam periculos s’o luăm pc aci. lat an chiar mi-a zis: — Să ţinem drumul bătut, domnule Lo­ cotenent, că e mai sigur. .Ştiţi că la co-i horit e rău de tot, şi cu caii ăştia, ferească Dumnezeu...

Nu e rău s’asciiltali şi de cei mici, când vorbesc cu socoteală. Eu îmi mărturisesc .şi păcatul ăsta, ca să zic, că „am voinţă’’ 4i că sunt „mai mare”, nu prea cedam celor iniei, nici când aveau dreptate şi chiar când

38

vedeam că vorbesc pentru binele meu. Ş£: ^au am făcut că n’axri ascultat pe Iatan. ' Iar Începi cu cobitul, — i-am răspunscu. Avem lanţ greu de fier, îl punem Înaintela un lălpcle si caii o să tragă .şi la vale de sanie.

Iatan a dat din cap, nemulţumit, a cotit la stânga şi am început să suim Balvaia-* noşul. Drumul eră rău de lot, mai rău de­ clini îl ştiam noi. TI mai făcusem înainte; o singură dată, dai' călări. Un drum efe care, de cărat lemne din pădure. Eră tot numai un gheţuş. Panta repede. Caii n’au. putut urcă până la vârf, ne-ain dat jos diii sanie şi, pe alături de drum, printre co­ paci, Împingând .şi noi, cu chiu, cu vai,, am văzut-o în vârf. Din vârf se vedea Ceah­ lăul nostru. De acolo ni se părcâ o gro­ zavă namilă de zăpadă.

Am pornit-o la vale, după ce am puslanţul de fier la un tăi pete. Drumul mergea o bucată mai bună în pantă mai dulce, aproapc de vale un km. şi juni. panta eră foarte repede şi acolo voiam să ne dăm jos..

Hopuri mari şi răsturni.şuri la fiecare pas..

Pe marginea clin dreapta drumului se innălţă muntele uriaş, pe partea stângă se: deschidea o prăpastie adâncă. Copacii de pe marginea 'drumului fuseseră tăiaţi şi ieşiaii din zăpadă numai cioturile dela rădăcinilerămase în pământ.

Am mers bine, cât am mers, când deo­ dată auzim un pocnet. Se desfăcuse lanţul de fier dela tălpetc. Vedem că sama clă diiitr’odată peste cai, caii se sperie şi o

3?

ieau nebuni la vale. lat an strigă ki cai *>ă se liniştească şi trăgea de hăţuri clin toate puterile. Zadarnic. Caii fugiau din ce îii ce mai tare. Sania sbură. La h opuri îţi sdriuicină creierii din cap şi când se loviâ de cioturi, credeam’ că se isprăveşte cu . noi. :Bucăţi începură să sară din sanie. Dacă ne asvârliâ într’un ciot sau în prăpastie, pe acolo ne rămâneau ciolanele. Dintr’odată latan tace şi întoarce capul spre nune.

Doamne, ce figură avea!

— Domnule Locotenent, ne apropiem de coastă, repede săriţi, că vă prăpădiţi.

— Sărim amândoi, latan.

— Eu trebue să mai ţin de cai. Săriţi d-voastră, aveţi copii. Voiu sări şi eu în urmă, de voiu putea. De voiu muri, să ştiţi c’atât am putut să fac pentru d-voastră. hi fuga nebună a sun iii. vorbele lui îmi şuierau pe la ureche. El putea uşor să sară: mai tânăr, mai voinic şi mai uşor îmbrăcat ca mine. Dar dacă suria el întâiu. caii lă­ saţi liberi de tot, ar fi mers şi mai repede, coasta repede se apropia şi cu. ne mai pu­ tând sări, eram pierdut. latan se sacrifică pentru mine.

Dunga de unde începea panta repede se iviâ înaintea ochilor, latan s’a întors iar spre mine şi c’o voce din răsputeri mi-a strigai răstit: — „Săriţi!” Mi-am aruncat cojocul de santinelă, de pe mine şi când am pus piciorul pe latura şmik am ţipat lui latan: — „Sări şi tu. latan!” — şi am sărit.

Ani căzut pe spate şi tălpclele sănii m’a isbit puternic în şoldul drept. Greu ele lot

40

m’ani ridicat. Xu mii durea, dar mii ardea rău de tot. Sania cu Iatan nu se mai vedea.

Dispăruse după dunga care însenină în­ ceputul coastei repezi. De sigur. Iatan eră pierdui. „Săracul Iatan” mi-ani zis si am . început să plâng.

După câţiva paşi văd înainte un om. canonindu-se să iasă din zăpadă de pe mar­ ginea drumului. Când a reuşit să se ridice in genunchi, alb de zăpadă, l-am văzut în­ chinând n-sc şi, apropiindu-raă de el, ce să văd? talan!... Când m’a văzul ii dat un chiot de bucurie, de au răsunat văile.

— Ai sărit şi tu, Iatan?

— Nu mai eră chip să sar, dar noroc, că s’a răsturnat sania şi m’a aşternut în zăpadă. Bine că nu nra svârlit în râpă sau în vreun ciot. Doar Lălpetelc m’a izbit peste umărul drept. Şi Iatan iar a începui să se închine.

M’am închinat şi eu şi am-ridicat ochii spre cer, cu credinţă aşa de marc, cum n’avu­ sesem niciodată până alunei.

Am pornit pc jos, de vale. Din distanţă în distanţă găsi ani. ba o bucată de tăipele, ba o bucată clc fier din sania noastră. Şi puţinul nostru bagaj eră semănat pe drum. Şi mereu aşa, până ne-am dat seama, că toată sania noastră se risipise pe drum. Şi tot mergeam şi de cai tot nu dam. După patru km. i-ain găsit în Făget: îi opriseră ţăranii la o strâmtoare de garduri. Dm toata sania, legată în fier, nu rămăsese decât dmtr’un tălpete jumătate, iar din ccLalatt numai capul dinainte si crucile după cai. Ce era s’ajungem noi, dacă rămâneam in same.

41

\

*

1

Ne-au ieşit înainte ţăranii Romani dii* iFăgct şi nu ştiau, cum să ne descoase: — No, doară d-voastră sunteţi cu sania Nu c vreun tovarăş în urmă mort? D-v. aiu sunteţi păliţi? Iâ? să beţi un rachiu, să *vă vină inima ia ioc!

De aci nu eră departe până la Palanca.

Am porni t-o jpe jos şi, cum începuse să mă doară rău piciorul, am incepv.it să şchio­ pătez. Când a văzut latan • aceasta, zor, ne­ voie să mă iea în spinare. Parca umărul lui eră mai breaz! N’ain primit.

Când am ajuns acasă, am căzut şi eu şi Ialan. Zece zile nu ne-am ridicat din pat. .Şi nu odată pe zi şi eu şi Ialan trimeteam ;să ştim unui de altul.

Ne-am îndreptat. De ar Ti omul să nu se ■mai ridice clin toate loviturile, — ce ar .mai Ti*?...

— Nu mult timp după aceea eu am fost -.mutat la Bucureşti, în toamnă latan s’a ,veliberat” şi am aliat că e unul din cei mai buni gospodari clin satul Ini. Vâeaţa ne-a des­ părţit, dar nu voiu uită niciodată şcoala Tăcută împreună şi căi mi-a scăpai, vieaţa De atunci m’aih încredinţat că ţăranul ştie să urască şi ştie să iubească şjL am dedus că pentru a mă iubi, trebue să ştiu .cum să-l ieau, cum să trec peste părţile incirente temperamentului, cum să judec cu mintea, nu cu nervii, cum să caut cauze şi în mine însumi, cum să consider pe cel mai mic, inferior ca ştiinţă militară, iar nu ca sentimente omeneşti. Şi nvam încredinţat că latan, ţăranul latan. avea şi el un suflet sub faţa-i pă­ mântie şi ochiul însângerat.

.

ORDONANŢA MEA Cam dc mult s’au întâmplat toate aces­ tea. Pe atunci eram ataşat la lin serviciu iu Bucureşti si ţineam de un Regiment din provincie.

In toamna anului cu povestea cerusem din vreme Regimentului, să dea ordin com­ paniei din care făceam parte să-mi trimeată un soldat de ordonanţă. Cel vecinu urma să se .•libereze” şi făcusem greşeala dc a-l trimite înainte ide a veni cel nou.

Compania s’a şi grăbit să mi-l trimeată.... peste o lună! Avea şi dreptate „să se gră­ bească”. Pentru cei dela front, cei de!a „bi­ rouri” şed toată ziua şi „nu fac nici o treabă” şi au nevoie de mişcare; precum şi pentru cei dela birouri, cei dela front „seînvârtesc toată ziua degeaba”! In realitate toţi muncesc, dai*... aşa c omul!

Ca să fac mişcare, puteam să mă ser­ vesc Lşl singur: să-mi fac cişmele, să-mi curăţ hainele, să mătur, etc...; deci nu a fost negiigenţă din partea companiei, d o deose­ bită grijă: camaraderie tradusă în fapt!

43

Cat am stat în‘Bucureşti-a mers cum a-, mers, dar în manevra din toamna anului acela a fost cam greu fără soldat de ordo­ nanţă. Nu e vorbă, am luat şi eu unul din altă» parte, aşâ fără nici un drept. Ce eră. să fac? Un abuz aduce altul.

Trebuia să aibă cineva grijă si‘de mine; altfel, ferească Dumnezeu, te îmbolnăveşti şi. ieşi la reformă... „din timpul, dar nu din cauza serviciului!”...

Natural, nu se prăpădiă lumea fără. mine. dar oricât... „om eşti”. v

lot aşteptând, mă consolam singur. De sigur compania se, gândeşte în timpul ăsta ce soldat mai bun să-mi trimeată. Şi aveam lot dreptul să gândesc aşa. Fie­ care' judecă după el. Soldatul bun rămâne bun şi departe de front, urnlc, când se re­ întoarce uşor se pune la curent eu ec a uitat. Cel slab trebue Jinut ia front şi for­ mal. Acesta trimis ca ordonanţă se pierde de tot ca militar şi apoi mai amăreşte şi vicaţa ofiţerului.

De sigur ştia compania aceasta si mai ţinând seamă dc „cântecul camaraderiei”, care spune ;că... dar cine nu ştie ce spune?!... aveam tot dreptul să mă aştept Ia un bun soldat. Şi speranţa nu nvâ înşelat. Când s’a putut, a venit: şi soldatul. Mlim pomenit cu el în casă. Nici bălaie în uşă, nici ostă­ şescul „să trăiţi”, nici „buna ziua”, nici nimic.

44

. M'am uitat la ci, şi el... râdea! „Diraceee!” L-am Întrebat: — Tu eşti ordonanţa mea?

El a dat din cap la dreapta şi la stânga -sşi a zis: — Hâhâ... şi râdea!

Avea şi o figura făcută pe râs: lata ro-‘ Puncta ca un cerc\ un nas mare, umflat la mijloc şi ascuţit la vârf, nişte ochi de cioară .şi o gură caVe se deschidea până la urechi.

Si... râdea mereu. De sigur „în negura -vremurilor”, cine ştie când, dacă credem în Metempsichosă, arhislrămoşul lui trebue să fi fost „Râs”, dobitoc ce poartă acest mume. ' De sigur compania mai ştiind că servi­ ciile de birou de multe ori surmenează, îmi trimesese lipul ăsta râzător, ca să mă în­ veselească. Xici nu sc putea o grijă mâl ; mare!

— Cum te chiamă? l-am întrebat.

Drept răspuns el îşi mai pronunţă râsul. .Irăgându-şi şi mai spre iu*echi colţurile gurii şi mormăi: — Top...

— Cum Toop?!... Asta e nume de câine, inu de om.

— Topci... mă îndreptă el, din ce în ce mai vesel. .

— Zi rar, măi băiete, să te înţeleg şl ;_să nu-ti pocesc numele.

El râse sgomotos şi zise rar de lot şi .clare: — Top - ci - u Ion...

— Aşa da: Topciu Ion.

45

El adeveri dând iar clin cap la dreapta şi ia stânga, şi zise: - Hăliă...

Dacă figura lui era râzătoare, hainele îi erau chiar de plâns, afară de cisine, caia râdeau şi ele prin boturile lor desfăcute*, prin cari se vedeau cuiele de lemn ca nişte dinţi rânjiţi. încolo: o capeLă soioasă cu co­ zorocul frânt, largă de-i intra peste urechi,, o haină de ordonanţă şi nişle pantaloni multicolori, după nenumăratele petici cu cari erau cârpiţi, cişmele, afară dc partea veselă a boturilor, mai aveau o parte ve­ selă a potrivelii: una cu carâmbul înalt şi strâmt, alia cu carâmbul scurt şi larg.

Căutând motivele companiei, le-am găsit numai decât: hainele trebuiau potrivite cu omul, ca să nu se strice armonia. Şi, poate,. avusese şi un scop m’ai înalt: se tot văieta lumea atunci, că soldaţii nu prea sunt bine * îmbrăcaţi şi ca probă era trimis şi cama­ radul Topciu să-l vadă puterile dela centruşi să iea măsuri de îndreptare.

Deocamdată, judecând după prima im­ presie, avusesem tot dreptul să nădăjduesc;.

De altfel omul trebue să spere mereu şi să jiu se plângă niciodată de "noroc. Cu timpulra’ain încredinţat că de dala asta prima im­ presie fusese bună. \ Nu pricepea Topciu meii mult, dar în schimb avea... foarte multă bunăvoinţă. Hai­ nele ini le curăţă ca vai .de lume. când îl trimeteam undeva dimineaţa, veniâ seara..

46

'Când se culca nu se mai deştepta până ce nu trăgeam un ceas de el... în schimb* avea bunăvoinţa şi râdea, râdea mereu.

Nu era chip să mă supăr, pe el, când la •orice observaţie îi 'luceam, ei râdea ca un copil. N’am putut să-l învăţ niciodată să vorbească cu „D-voastră”. Cu multă... bună­ voinţă ajunsese să-mi zică „D-ta”, şi cum în limba noastră pronumele personal rar însoţeşte verbul, mi se părea că-mi vor­ beşte cu „iu”.

Mai avea obiceiul, că orice vorbire o în­ «Păi, nu mi-ai spus aşa». cepea cu «păi» : — ,.Păi, să nu le superi pe mine ’. Ce eră •să iac? Râdea el, la urma urmei râdeam şi eu. Cum, cum, aşa cum ne lăsase D-zeu pe amândoi, pacea şi mulţumirea domnia în( •totdeauna peste noi. Şi fotu.ş odată m’am supărat rău de tot.

Scriam o'scrisoare şi numai ce văd că s’apropie de masă, se uită la mine cu un aer "întrebător şi mereu râzând: — Păi... cla cui scrii?... Logodnicii?

Asta era prea mult. Deocamdată mi-a 'venit să mă supăr, apoi m’am gândit: omu­ lui nu treime să-i ceri mai mult decât este şi decât poate. Dar lot l-am întrebat puţin încruntat: — Ce vrei tu? Ce-ţi- pasă?...

— Păiiiiiji... hm... o să mă bată?...

Eu credeam că i-a trecut alLă idee, prin •.cap si l-am întrebat: - Cine să te bată?

— Păii... aia... care o să fie cocoanaD-ţale.

47 —

, Mirarea a Juat locul supărării. De unde ivi până unde îi trăsnise asta prin cap?

— Ce ,eşti prost, 'mă* Ioane? Dacă'eu nu Le bat. cum o să Le bată nevasta?

— Păii... aşa este, da mie mi-au spus mulţi, că-i bat cocoanele ofiţerilor... ba şi cumnatele... şi soacrele...

Asta eră prea mult. Ion se obrăsnicise ■afara clin cale. M’am răstit la el: — Ieşi afară,- nemernicule!

— Eu ies... da’... unele îi opăresc şi cu apă fiartă!

M’am Înfuriat: — Taci măgarule, le-au minţit alţii şi tu ca un prost ai crezut.

— Păiii... hm... am văzut cu ochii mei!

— Ieşi afară, ieşi să-ţi scoţi ochii cu cari ai văzut, că nu văd bine.

— „Păiii...

Ion mai voia să spună ceva. dar l-am dat afară şi el... râdea mereu.

N’am putut să mai scriu. Am pus con­ deiul pe masă şi m’am gândit. Era impo­ sibil ce spunea Ton. Acest lucru nu putea să-mi intre sub simţuri. Cum1? Mai în tai u că nici servitorii nu se mai bat azi şi or­ donanţa nu e nici servitor, e un soldat, e dat să facă anumite servicii ofiţerului. Ofi­ ţerul are mijlocul, dacă nu e bun, să-l trimeată la cazarmă, să-l pedepsească, să-l schimbe. Dar să-l bată!... Şi clacă din partea lui se mai putea lua ca o bătaie de părinte, cum se poate luă din partea soţiei? Cum? Se confundă solda­ tul de ordonanţă cu rândaşii? Nu se poate.

Ion este un prost.

48 O soţie de ofiţer are o educaţie aleasă,,, 'firea femeiiină e delicată. Nu se poale c;c acest „cap de operă al lui 011111110x611’' săi -aibă asemenea porniri. Şi ofiţerul trebuie s’arate soţiei, ce rost are un soldai de ordonanţă, cari sunt da­ toriile lui. Şi nu se poate, ca soţia să nu înţeleagă. Nu, nu se poate. Ion e un păcătos şi proverbul că „gura păcătosului" adevăr grăeşte” de data asta nu se potriveşte.

Ordonanţa poartă o uniformă a armatei, i se zice „camarad” şi camaradul nu poale fi bătut de soţia ofiţerului fără ca acesta sănu fie jignit şi fără ca să iea serioase mă­ suri de îndi eplare.

Ion a minţit. Cu loală slăbiciunea mea; pentru, cţ, nu mai poate stă la mine. Mâine îl voiu trimite la regiment. Aşa am gândit şi-aşâ am făcut.

A doua zi l-am chemat şi i-am dat „foaia de drum”. El... râdea.

— Păii... credeam că glumeşti'...

— ’Du-te cu Dumnezeu, Ioane, şi să nu mai minţi.

— Păi... o să-ţi pară rău de mine... 11 ann minţit, aşa este...

A dat să plece. S’a mai întors odata: — Păiii... uu mă chemi înapoi?!

— Nu. Şi a plecat râzând.

MULŢUMIRE SUFLETEASCĂ STUDIU DE PEDAGOGIE MILITARĂ

•'Simeni nu-mi ajută mie. pimi-eă n’nnt surâsul Olâttd, f Fiind-că nu mă ştie nimeni dinul ilrutjuslc umblând.'

"Fiind-că rostul viejii mele nu e. in patima lumească.

«Fiind-cil ţilasu-mi şi privirea nu prea ştiu ca să glumească, •• l'iind-că păsurile mele nu le povestesc plângă ml.

• Fiind-cii alte nuzuinfe pori în inima şi'n gând f . lV. Kitimiu. Inşirâie Mărgărite.....<

I Dac'ar i‘i fost să judec lot timpul pe Dudescu după. aparenţă sau dacă mJaş ti lăsat influenjat numai de primă impresie, n’ar l'i ajuns Dudescu cccace eslc azi si nici cu n'aş fi avut mulţumirea unei fapte bune Că. drept vorbind, nu tocmai frumoasă impresie mi-a făcut în ziua întâi, când l-am văzut. Şi bine că această impresie n’a pus stăpânire pe mine. Înţeleg sâ fi suferit eu de greşeala aprecierilor mele, dar de ee să sufere el, cel apreciatV Xu eră drept. Şi, Doamne, de câte ori cu. ca si alţii, nu ue-am lăsat influenţaţi de' prima impresie si de câte ori îvam judecat după aparenţă! Aceasta mă scufia de numea observărilor, unei ju­ decăţi mai pălrUnzătohre in urmă. „Ca pre-

50

miere imprcssion cest la mcilleure” zice Francezul, dar Românul spune: „Pe om nu-1 poli cunoaşte, până ce nu bagi în plug cu el”. Şi cu cât îmbătrânesc, găsesc că Ro- • mânui are tot mai multă dreptate.

Că prima impresie depinde Foarte mult şi de starea sufletească, în care este într’un moment acel care apreciază. Şi eu în ziua aceea nu eram tocmai în toane bune."Mereu pe drumuri în inspecţia Frontierei şi a pi­ chetelor de grăniceri, hrănindu-mă mai mult cu uscături dela coburi sau cu ce găsiam la hanuri sărăcăcioase "de prin sate, îmi stri­ casem stomacul. Şi iată prima impresie în funcţie de stomac!... Şi de câte nu mai poate fi? Şi de vreme rea, şi de alte supărări... Şi dacă apoi starea fizică sau sufletească se schimbă, prima impresie rămâne insă neschimbată, stăpână pe firea slabă a omu­ lui .şi influenţează şi aprecierile din urniă.

Un adevărat tiran! Prima impresie producânchi-sc după aparenţă exclude judecata.

Judecată nu poate fi, căci lipseşte baza aprecierii: fapta.

— ..Să trăiţi, domnule Locotenent, ain onoare să mă prezint: Sergenlul-plutonier Dudescu. mutat în plutonul d-voastra .

Asâ m’a întâmpinat necunoscutul acesta, când am intrat în pichetul Oituz în ziua aceea. - „Bine ai venit, tinere”, i-am răs­ puns. Şi am tăcut amândoi câteva minute.

Avea o figură aspră, fruntea mai mult mica. căutătura severă. Păros, avea puţin par pana si pe nas şi.pe urechi. Coloarea feţei ara( —O *—

.•••;]

----- iT

51

anie. Aducea mult c’un curs. şi mai mult •c'un ursar. M’am uitat In ochii lui şi el priviă in alta parte. Avea tot ce poate pro­ duce o rea impresie, şi impresie rea mi-a şi produs. Mai ales ca nu se uita în ochii mei. M’am convins mai târziu, că un om poate avea caracter bun şi să nu se uite in ochii cuiva, când vorbeşte cu ci. Gân­ ditorii şi timizii au de multe ori acest obiceiu.

— ..De unde eşti mutatT . • — ..Din plutonul Baia-de-Aramă”.

— ..De ce?” A răspuns scurt: — „Disci- plinar...” şi atunci s’a uitat drept în ochii mei. Am tăcut iarăş câteva minute. Mă gândiam: Să-l întreb ce-a făcut? Eram în drept. Trecutul lui interesă serviciul şi mo­ dul meu de purtare cu el pe viitor. Dacă îmi va răspunde sincer şi îşi va recunoaşte greşeala, eră un semn bun pentru Îndrep­ tare; dacă va căută să se scuze, acuzând pe şefii lui, eră semn rău.

— „Ce-ai făcut?” — „Domnul Locotenent n’a fost multiunit de mine”. — „De ce?” A tăcut, se uită pe fereastră şi observam, că se munciă în el. ce să răspundă. — „De ce? l-am întrebat clin nou puţin cam aspru. S’a uitat iar drept în ochii mei şi mi-a răs­ puns scurt: — „Nu ştiu”.

Poate ca ne plac unii oameni, nu fiindcă firea tor e bună sau rea prin ea însăş, dar fiindcă se aseamănă cu a noastră. Mie, ani-au plăcut întotdeauna mai mult firile

N

O—

52 —

aspre, severe, ehiar ursuze. Cu loale acestea Dudescu nu mi-a plăcut deloc la început!

Părea afară din cale de ursuz.

C.ănd nii-a spus că e mulat disciplinar si — „colac peslc pupăză” - că nu ştie* eu cc a nemulţumit pe şeful Iui de plulom n'am putut să-mi fac despre el decât pă­ rere rea. Drept este că puleajn să fiu în aşteptare. Omul acesta nu eră o zi în trea­ căt pe la mine, eră să fac treabă cu el.

Omul acesta nu-mi cerea hani cu împrumut fără gir - şi chiar dc-mi cercă, n'aveam. de unde să-i dau! - ca să mă grăbesc în. formarea unei prime păreri. Dar „mulatul acesta disciplinar” mă rod că rău de tot.

Mă gândi am- că în toc să nVajulc, voiu avea, mai mult bătaie de cap cu el. Şi odată oprimă idee formată, presupunerile năvă­ lesc ca o avalanşă. „Trcbue să fie beţiv’*,.

- mă gândiam eu „are ochii cârpiţi; trcbue să fie uediscipliiial. prea răspunde ţanţoş: trcbue să fie nesiiirer, câ im se uită în ochii mei când vorbesc, cu (T\ Daca ar mai li venit cineva care-1 cunoştea mai dinainte şi ar fi adăugat o vorbă rea, sau dacă a doua zi. din întâmplare, mi sar ti părut numai car fi făcut ceva contra, legilor noastre ostăşeşti, cine ştie (Iacă nu i-aş fi făcut raport să-l dau afară din oş­ tire!... Că iarăş tot Românul a zis bine şi de dala aceasta: „Decât să-ti iasa nume rău,, mai bine .să-ţi iasă un ocliiu Fiindcă la data aceea, din lipsă de gra­ daţi, la pichetul Oituz, un sei dat jinea Ioc

I

r>3 de şef fio post. l-am numit pe Dudescu şeful •scoţiei şi pichetului Oituz. La început voiam să-l (in lângă mine, să-l am de aproape. A doua zi chiar ani cerul companiei printr’uli raport să-mi spună ce anume a făcut plu­ tonierul Dudescu, c/a fost mutat disciplinar. Şi compania ;mi-a răspuns, că nu ştie şi-mi sda ordin să-l supraveghez do aproape. Şi compania?! Cine ştie, ce-a făcut omul a•cesta şi duc ştie de ce mai este capabil sâ Tacă? Necunoscutul îmi exagera banuelilc.

Dar la urma urmei mă gândi am că o mai "bine că jiu ştiu. Trecutul unui om apreciat de alţii, cine ştie cum şi in ce momente,, nu este întotdeauna cel adevărat. Aş fi complicat lucrurile, şi lucrurile ca să Je pricepi mai J)'ine, treime să le simplifici.

Cântarul, că e cântar, maşină de metal, făcut pe calcule matematice şi toi greşeşte şi ci. Ba că sc strica; ba din... necinstea cântăritorului! Dar cântarul mintal al bie­ tului om! Materie nervoasă, supusă atâtor Împrejurări. Omul, când are timp .şi ocazie, să aprecieze prin el însu.ş. Şi nu după un caz. două., ci după totalitatea cazurilor ce formează purtarea unui om.

Că sunt defecte în lumea asta, cari se pot intreptâ şi trebue să căutăm să le în­ dreptăm; că sunt defecte cari chiar dacă nu se pot îndreptă, sc pot suporta şi se .suportă şi din cauză că acest om are ca­ lităţi mari, cari covârşesc aceste defecte, că sunt în fine defecte cari nu se pot nici îndrepta, nici suporta şi atunci omul cu a«ceste defecte bune trebue înlăturat din in-

54

sliluţic, rămânând să-şi ducă singur crucea păcatelor pe Calvarul vieţii lui."

A doua zi, când m'am dus în pichet, pi­ chetul mai curat ca niciodată. Curat ca ofloare. Pe masă „Registrul serviciului zil­ nic”. deschis şi în el totul trecut la curent: patrule sosite, patrule plecate, raportul pa­ trulelor, nimic nu era uitat. La bucătărie îti eră mâi mare dragul să priveşti. Bucă­ tarul cu ..şorţ alb curat, vasele de gătit cu­ rate. vesela soldaţilor aranjată în dulap, ca în bufetul unei bune gospodine. Când am intrat în grajd, am văzut aceeaş curăţenie. „Puiul”, calul plutonului, a întors capul spre mine şi ochii lui de animal blând şi. . deştept par7că râdeau în cap. Curaţii „spil- ' că”. Coama şi coada tăiate potrivite. În­ tinerise ..Puiul” cu 10 ani. Santinela dela poartă s'a prezentat şi mi-a dat raportul mai milităreşte ca niciodată. De peste ba­ riera frontierei se uitau Jandarmii şi Finanlii unguri cu admiraţie. In dosul pi­ chetului, Dudescu făcea instrucţie eu 0 sol­ daţi. Cu spatele la mine, nu vedea că m'apropiu. Am stat în loc şi am ascultat. Ex­ plica tare, răspicat, pe înţeles. Se vedea că regulamentele le cunoaşte bine. Când m’a observat, s’a îndreptat spre mine, la 3 paşi s’a oprit ca ţintuit şi a dat raportul cu glas răstit, cu privirea cruntă. „Mulţu­ mesc”, >ain zis din gură, dar şi mai mult din ochi.

M’am întors în cancelarie şi m'am gân-

55

dil: Dud eseu de ieri sau Dudescu de azi să fie cel adevărat? Ceeace nu rcuşiam să fac din pichet cu foştii şefi de posturi, deşi le spuneam în toate zilele, făcuse intro singură zi omul acesta, fără să-i J'i spus un singur cuvânt. Şi mare lucru o să facă cineva dela el, aceea ce ştie si ce poale, fără să mai aştepte mereu ordine şi instrucţiuni dela şefii lui! Să fie Dudescu un „om?”. Şi prima impresie reveniă tiranică, ca un Desjîot. Mi se părea că mă umilesc, să mă fi înşelat. Ciudată c firea omenească!

Mi se părea că sunt jignii, că mă înşela­ sem. deşi mi-ar fi părut bine să am un şef de post conştiincios. Nu, Dudescu cel adevărat e cel de... ieri. Azi a voit numai să arate ce poate şi apoi va reveni iar la obiceiurile lui, pentru care a fost mutat disciplinai'. Frate, mă mânca trecutul lui şi pace. Mă urmăriâ prima impresie. Aş­ teptam nerăbdător, e’o luptă de sentimente in mine, să văd ce va aduce ziua de mâine. Şi a venit şi ziua de mâine, si a venit şi ziua de poimâine, şi au trecut zile după zile, mai mult dc-o lună şi acecaş regulă s’a continuat în serviciu, acecaş curăţenie în pichet..., acecaş căutătură aspră şi încruntată la Dudescu.

Dar omul acesta mai avea ceva care îmi plăcea foarte mult. Pe când alţi şefi de pos­ turi veniau în fiecare zi să-mi spună c’au făcut cutare şi cutare treabă, voind sa se arate grozavi şi aşteptând un cuvânt de laudă; Dudescu făcea şi tăcea. Eu şl imn

\

'

■

56

c*ă laudele celorlalţi şefi de posturi erau de. multe ori treabă de mânUieală şi ştiam că tăcerea Ini Dudescu ascundea întotdeauna treabă cu lenieiu. Ceva şi mai mult. Dudesen părea că se feriă să dea ochi cu mine, părea chiar că mă ocoleşte.

Fie că fusese întotdeauna aşa, fie că ac.iun o Luase pe calea cea hună, destul că eram'mulţumit de Dudescu. Mă gândiam însă, că poate se purtase aşa bine', fiindcă fusese mereu sub ochii mei. Cine ştie dacă lăsat singur îhtr’un pichet departe, se va purtă lot bine? Aşteptam ocazia să-l mul la alt pichet. Şi ocazia s’a prezentat mai repede dec.um aş fi crezut. La pichetul „Mănăstirea Casin” aveam un blestemat de caporal care aveă darul beţiei.

Cu „chiu eu vai”, îl ţinusem eu în frâu pană în ziua eu posua. Şi posjm a fost că „Domnul Căprar” n Imit cu 2 soldaţi într’o seară cârciumile în şir, dela un capăt la celălalt al salului şi ia acest capăt sau oprit la o nuntă. Aci nuntaşii i-au poftit La masă ca pe nişte oameni cinstiţi. Şl unde nu s a pus caporalul pe chef şi unde a început el să cânte: ..Frunză verde pelinilă, ..Drac/ jni-e. vinul clin plosclii/ă „Şi saculuL de. guriţă!...".

Vin a băut el din plin, dar la sărut na găsit, din cate fete erau acolo, să se a-drese ze ' alteia decât cinstitei mirese. De aci

57

scandal şi bătaie. A doua zi caporalul me­ dita la carceră asupra pericolului de a bea •prea mult viu din pios eh iţii şi asupra gu­ riţelor de mirese şi eră înlocuit în post "cu •plutonierul Dudcscu.

Trecuseră 2 luni dela numirea iui Dudescu la pichetul Mănăstirea Casin. Ii fă­ cusem în timpul acesta -l inspecţii şi dacă •se cunoştea că plecase dela Oiluz, se cunoş­ tea că venise la Mănăstirea Casin. Părea că eră alt pichet, alăl de mult se schimbase în bine. Oamenii din sat, cu cari vorbiam, nu - găsiau cuvinte să laude pe Dudescu, purtarea lui cuminte şi cuviincioasă.—..Nici­ odată. domnule Locotenent” — spuneau ei — ..n’am avut un şef do post mai cum se cade. nici când am avut soldaţi cu schim•bul, nici de când avem grăniceri”. Şi mic îmi creştea inima, nu altceva.

Numai că dela un rând de vreme obser­ vam că soldaţii dela pichet erau trişti şi •parcă nemulţumiţi. Am crezut câtva timp, că poate cauza să fie, fiindcă vechii şefi •de posturi ii lăsau mai de capul lor, că ei consideră bunătatea omului - aşa cum de multe ori o considerăm şi noi - in .a-i lăsă să facă mai mult ce' vocsc ei. .şi mai ales lucruri rele. Mă- gândiam că ei nu înţeleg adevărata bunătate: a li sever 'ia serviciu, a le purtă grija sănătăţii şi traiului, a le da drepturile lor, a-i ţinea pe calea adevărului şi a binelui.

Dar dacă cumva nu cunosc eu destul de bine pe Dudcscu? Dacă eu trecusem dela

58

o primă impresie rea la o credinţă prea; mare în Dud eseu? Dacă el, ca să iasă lotul bine, întrebuinţa mijloace nepcrmisc cu sol­ daţii: bătaia, insultă şi eu nu ştiam? Dacă soldaţii se temeau să-mi spună? Cevă tre­ buia să fie .şi am aflat.

Intr’o zi am găsit pe Dudescu plecat in. inspecţia patrulelor. Erau la pichet numai 4 soldaţi. Pe aceştia i-am întrebai să-mi spună clacă au vreo nemulţumire cu sergentul-plutonier. Au plecat toţi capul în jos. Şi n'au răspuns nimic deocamdată. — „Vă li'* — bate?”

Nn” Vă înjură?” — „Nu” — „Vă dă tot ce trebuie?”—„Da”,. — „Aveţi serviciu mai mult ca înainte?” „Nu”.

— „Atunci ce nemulţumire aveţi?”. S au ui­ tat unul la altul, sau uitat apoi la mine cu nişte ochi trişti de animale blânde şi n'au răspuns nimic. — „Mă băieţi, voi .ştiţi cât ţin la voi, când sunteţi de treabă. Cum vreţi să îndrept lucrurile, dacă nu ştiu ce aveţi? Alexe Ion, spune tu". Alexe Ion a ridicat ochii spre mine. erau umezi ochii; iui şi mi-a răspuns aşa, cu mari pauze în­ „Să trăiţi, d-le Locotenent e tre vorbe: foarte bun şi cinstit domnul Plutonier, nu ne înjură..., nu ne bale..., dar...” şi lacrămile îi curgeau pe obraz. „Nu plânge ca o muiere, că eşti ostaş şi c ruşine, spune* „dar" ce...? — „Nu... nu vorbeşte cu noi... grăi el uşurat. - „Cum nu vorbeşte cu voi? dar ce voiţi să vorbească”. Alunei lua cu­ vântul Colan Marin, că lui Alexe i se înnodascră cuvintele în gât. — „Nu vorbeşte,, să trăiţi domnule Locotenent, facem servi-

59

cili muteşte. Ne dă ordine prin vSemne şl rar de tot, când vorbeşte, vorbeşte aspru, răstit... şi de... oameni suntem vsi noi”!..

— „Aliă nemulţumire mai aveţi?” - „Nu"..

Ar părea de necrezut această întâmplare şi cu toate acestea s'a întâmplat, 0, suflet omenesc! l)cla cei mai mari, până la cei mai mici, fac mare greşeală, când nu ţin socoteală de line. Dă-i omului tot ce:i trebue, serviciu uşor, traiit bun, şi tot nu e •mulţumit, căci sufletul cerc şi el dreptul lui: o vorbă bună, consideraţie, băgare deseamă. Ca pe un bou îl duci pe drum' nu numai cu boldul, ci şi cu vorba: „hăis bou­ rean, cea sureau”, ca pe un cal il îndemni la mers nu numai cu biciul, ci şi cu vorba: „hi. căluţuIc, hi. puiule, hi”..., dar pe om. care oricât de mic, oricât de incull ar fi. are un suflet mai simţitor decât oricare animal!... Şi. Doamne, de cale ori şi noi, mai mari dceâl Dud eseu, nu credem că se poale stăpâni omul fără â ţinea socoteală de su­ fletul lui. Uităm, că numai pe un om, pe al cărui suflet suntem stăpâni, îl putem duce până „în pânzele albe”.

Nu j-am spus nimic verbal lui Dudescu. când s’a întors. Nu era conştient. Pe de o parte aşâ eră firea lui, pe de altă parte,., poate crescuse în aceste idei. Să-i ti tăcut o mustrare aspră, poate nu-mi ajungeam în deajuns scopul: Îndreptarea. Şi îndrep­ tarea se Tace nu numai prin pedepse, ci şi prin alic mijloace, mai ales când omul crede c/a făcui bine. In orice caz Ircbue*.

1 GO

‘lucrat prin convingere. alU’el îl pierdem de lot. Ajuns la reşedinţă, tun trimis lui Du•dcscu un ordin - sl'at kilometric, prin eare-1 •sfăluiam cum să se poarte, ţinând so co­ leala că soldaţii nu sunt maşini, ci oameni.

După ce-i maguliam amorul propriu prin •câteva laude — de nit Tel meritate de modul cum îşi face serviciul. îl întorceam înapoi când fusese soldai ,şi-l întrebam dacă î-ur fi plăcut ca sergentul lui să se fi pur­ ii a t lot aşa cu el. sau dacă acum i-ar plă­ cea ca şefii lui să-l considere ca o unealtă, fără inimă şi fără suflet. Ii arătam părerea -de rău că s’a întâmplat acest caz. nădejdea «ca nu se va mai întâmplă şi încrederea ce -continuam să i-o păstrez... Şi multe ii mai ■scriam acolo... Şi fie atunci, de câte ori în zilele când •nu aveau patrulări pe frontieră, .soldaţii mi se strângeau pe prispa pichetului. în jurul lui Dudescu şi se prăpăd iau de râs când le celiă el pe ..Nichifor Coţcarul" al lui ■Creangă, ..Poveştile unehiaşului sfâlos" ale lui Ispir eseu, sau ..Povestea vorbii" de .ta­ lon Pan. Şi când j-am revăzut, nu era nevoie să-mi spuie ei că trăiesc omeneşte, căci i-am cu­ noscut cu, după cum Ic râdeau ochii în cap. Şi parcă şi figura lui Dudcscu eră mai puţin aspră şi privirea lui mai puţin cruntă.

Că nu se poate mulţumire dată de noi ajtora, fără să se răsfrângă şi asupra noastră.

Nu. nu se poate. Şi aceasta este cea mai ■mare mulţumire.

ai

n Trecuse vara eu frumuseţile în numii, cir dealurile pline de soare, cu văile pline de* umbră şi răcoare, eu codrul înfrunzit, eu pământul numai iarbă şi flori. Venise toam­ na. toamna anului 1907. O toamnă timpurie, care anunţă o iarnă lungă şi grea. Peste locurile pe unde altădată râdea soarele, acum plouă aproape în fiecare zi. In co­ drul unde o lună luai înainte cânta pr~ chcstră de păsări, acum trosniau crengile bălute de vânt şi cădeau frunzele una câte* una. Mai înainte codrul întreg avea un ră­ sunet de cântec, acum avea un răsunet de* geamăt.

Intr'una din zilele acestea ploioase, aur căzut la pichetul ,,Mănăstirea Caşin'. In­ specţia a fost scurtă, căci la Dud eseu lotul eră in regulă, ca de'obicciu. N’am pulul să. pornesc mai departe la Sovcja. căci ..Puiu" eră obosit şi afară plouă mărunt şi des.

Ca să-mi trec vremea, am pus mâna pe una din maldărul de cărţi de pe masa lut Dudescu. Văzând titlurile am rămas mirat...

Dar acestea erau cărţi pentru oameni cu mintea formată şi eu oarecare cultură! Să fie în stare Dudescu să le cetească şi să lc înţeleagă? Ca să mă conving, am discutat cu ei asupra cuprinsului cărţilor. Şi niare minune! Dudescu avea o cultură mai presus" de situaţia şi etatea lui.

— „Câte clase ai, DudesciiJc”. — „5 clase fie liceu”. Avea destule, dar toluş cultura lui era superioară şi acestor 5 clase de li­

02

sceu. Se veclcâ că omul acesta cetise singur .judecase, gândise, Ciudat! - „Cum se face’ Dudescu, că n’ai urmat mai departe”.-—„Din lipsă de mijloace”. — „Atunci cum se face, că având 5 clase de liceu, n’ai încercat sa •capeţi altă situaţie?”.

Dudescu se încruntă par*că mai mult şi vorbi cu colţul buzelor resfrânt a dispreţ şi amărăciune: — Să trăiţi, d-le Locotenent, ...poate câţiva franci mai mult pe iu na..! încolo aceeaşi lume rea, îanfaroană, vani-, toasâ... acceaş vie aţă sarbădă, cu zilele tre­ când una ca alta... o vieaţă care după mine... mă mir c’o mai trăesc... Dacă aş fi putut să învăţ mai departe, să fac ceva mai cu folos, eră altceva, dar aşa... îmi fac datoria, fiindcă dacă trăcsc trebue să fac o treabă... dar ce scop am cu In vieaţă? ce viilor?...

Am rămas trăsnit. La pesimismul ăsla la Dudescu nu m’aşteptam. Vorbiă cu alâta durere, mi-a părut aşa de descurajat, avea idei aşa negre despre lume şi vieaţă, că mi-a făcut milă. De sigur că Dudescu trebue să se ii gândit adesea şi la moarte.

Am priceput, că toată amărăciunea lui provine din credinţa umilinţei situaţiei lui.

Omul acesta eră conştient că ştie mai niull, că poate mai mult, c’ar putea folosi mai mult si totuş din situaţia lui nu puteâ face mat mult şi nici per'spectivă pentru un viitor mai fericit n’aveă. Şi cum pentru justific carea unei situaţii rele şi pentru niângâerea personală trebuia găsit un vinovat,. Dudescu-l găsise în „lumea rea” şi în „vieaţa •sarbădă”.

63

Dudescu avea aripi să sboare, dar ari­ pile ii erau legate. După spovedania lui ani tăcut mult timp amândoi. Dudescu cu capul in jos regretă par’că mărturisirea făcută.

Dintr’odată a ridicat capul şi mi-a zis: — „Să trăiţi, d-le Locotenent, să nu credeţi că iiii sunt mulţumit..., sunt mulţumit..., clar m’a luat gura pe dinainte. — Mulţumirea •caut-o in tine, Dudescu, n’o căută aiurea, că n’o'găseşti, şi dacă vreodată îţi vine din afară, e tot din cea semănată’ de tine ■ 'Cândvă. Lui Dudescu însă îi parcă rău că se umilise, plângându-se de norocul lui. Aşa sunt toţi oamenii cu firea lui. Adevărul celor ce gândiâ el. eră însă cel spus „când îl luase gura pe dinainte'5.

Lăsat aşa Dudescu, în înlunericul acesta de nemulţumire, de credinţe falşe despre lume şi vieaţă, putea ajunge cine ştie unde.

Si când ştiam rana lui sufletească, puteam .să-l las? De ce o rană fizică s o îngrijeşti şi una sufletească s’o laşi? Ei n'aveâ pe nimeni de „ai lui55 pe aproape. Deocam­ dată pentru el. eu eram totul. Dar cum să-i luminez vieaţă? Cum? Să-i fac prin vorbe filozofie şi morală? Dar întru cât prin acea­ sta îndreptam adevărata cauză a nemulţu­ mirii lui? Intru cât prin vorbe îi dam o perspectivă nouă în viitor, un scop mai în.alt iu vieaţă? Sunt cazuri când vorbele nu pot avea nici un efect, ba din contră mai rău amarase. Leacul constă în fapte concrete: ridicarea situaţiei iui şi darea unui :scop in vieaţă.

(U

Du'clesc'ulc, uila-tc in ochii mei ce ai ziec daca le-ai prepara şi ai da examen* direct de Sub locotenent?” Ochii Iui Dudcscu s’au luminat dintr’odată. ca o dungă de ful­ ger intr’un nor negru, apoi s’a întunecat iarăş.

— MXu se poate, d-lc Locotenent... cine* să mă prepare?... cine să mă susţic?... şi apoi nu mă va primi la examen... aţi uitat... sunt mutat disciplinar!? — „Pedeapsa ai; spălat-o. dc preparat le prepar eu”. Dudesciu plecă iar capul în jos: — „Domnule Loco­ tenent. mi-e frică să mă gândesc... prea. ivam avut noroc iu vieaţa mea!” „Xorocul şi-l face omul; mai gândcştc-tc, şi când' Ic vei hotărî miram fel, să-mi spui. Până atunci mii voiu gândi şi cu”. Când m'ajii sculat a doua zi, am cunoscut după ochi peDudcscu că nu dormise toată noaptea.

Fără a-i mai spune ceva, am încălecat; pc „Puişorul meu” şi încet, încet, urcând; nouă dealuri şi scoborind nouă văi, ani ajuns la Sovcja. Vremea se mai răsbunase.

Pe drum mă gândiam: nu cumva am băgat eu lui Dudescu în cap idei nerealizabile?"

Eră prea posibil să reuşească. Dar dacă se întâmplă să cadă? Ar fi putut suportă lovitura? Trebuia să cetească serios. O sa amael voinţă? Asta-1 privii. In orice caz. odată ce-i propusesem, nu mai puteam reveni. Intrasem par’că înlr'o încurcătură. __ Dar ca si lă răsboiu, aş-ă şi în vi eaţa, ca sa câştigivictoria.’ trebue să dai piept cu manucu / n u să-l ocoleşti. Deci „Înainte! î>i npoix

fij

ce va li.Iu urma. se va vedea. Deocamdată, acuma, trebuia să urmez filozofia puietului: ,,Şi de nare niea (a scop Fă să aibă clipa scop".

A(i văzul vreodată moartea eu ochii? Va fost vreodată vicaţa în pericol pe marc?

Fu îiiliincrecui. besnă. departe de (ărm şi’n voia talazurilor. aţi simţii vreodată tresă­ rirea re vă dă un oehiu de lumină, mic. mie, care parc mai mult o părere, pe rare aei-l prinzi, ari-l pierzi, pană când il prinzi bine şi atunci il priveşti mereu si mergi (inia Ia el?... Ti ochiul de lumină al farului dela ţărm... e speranţa scăpării pe măsură ce te apropii de el... Si. ochiul de lumină apare din ce in ce mai mare... şi par’că le chiama mereu.., ,,Aci. aci .. nu mai e mult... mai esle puţin... ai ajuns...! .,Doamne, Dumnezeule, binecuvântai să fie numele tău". Oh! de aţi fi văzul sclipirea ochilor lui Dudeseu, când in'ani întors din inspecţie.

De obiceiu. la întoarcerea mea din in­ specţia fronlierei făceam drumul prin Un­ garia. Scurtam astfel timpul de inspecţie, cu 2 o zile. Acum voiam să văd ce efect a produs propunerea mea asupra lui Dudescu. De aceea nfam îutors pe drumul pe care venisem. Am dormit iar o noapte la pichetul ,,Mănăstirea Oaşin ’. La începui: mani pomenii nimic lui Dudcscu de exa­ menul lui de ofiţer. Mă prefăceam că ui­ tasem. Dar ochii lui Dudcscu Iicăriau. vor-

1

66

biau. Nu slin dacă el s'o 11 gândit înainte singur la posibilitatea de a ieşi ofijcr. Dar chiar daca s’ar li gândit, părăsise, cred, ideea. neavând încredere. După ochi se ve­ dea că lumina, în a cărei apariţie Jiu crczuse la început, acum o prinsese bine. se mărise în sunetul lui. Ce s’a gândii omul acesta in .‘1 zile. cât lipsisem cu? Ce holărire luase? De obiceiu, după terminarea in­ specţiei, el se retrăgea. Acum... se învârtişi mereu po lângă mine, aştcplâ să-l întreb ceva şi cu ochii mă întrebă el. In fine. îva mai pulul: — Domnule Locotenent... m’am gândii... lC ce?

M’ain gândit că se poate şi... vreau, vreau să scap... — Dacă vrei, vei reuşi. Vin’o cu mine acuma acasă, să-ti dau cărţi şi primele îndrumări, apoi în fiecare săptămână să vii să-mi spui cc-ai făcut şi să-ţi arăt drumul mai departe.

A fost. greu la începui, greu de lot. Să le prepari singur de cursurile şcoalei de ofiţeri şi să faci şi serviciu! Dar s’a pus Dudescu pe muncă, o muncă de titan. Pu­ sese ochii pe punctul de lumină al vieţii lui, nu-1 părăsiâ de loc, mergea ţintă la el. cu disperarea omului care a crezul un moment că se îneacă şi vede în urmă că poate scăpă. . , Şi figura aspră a lui Dudescu se lumina de flacăra internă ce-i'ardea în suflet. Cău­ tătura lui deveniâ din ce în ce mai ve­ solă. Ideile negre despre lume şi vieaţă îl pârăsiau pe zi ce merge. Că Dudescu nu ni ai avea timp să se gândească acum la

G7

rostul lumii şi vieţii iu general. Avea sa. se gândească acum Ia altceva: la rostul pro­ priei lui vieţi. Şi. aşa ni’ain^convins in fapt, că gândurile negre vin adesea si din lipsa unei preocupări serioase, din lipsa unei munci la înălţimea inteligenţei si culturii unui om şi din lipsa unui ideal în vicaţă.

Ah, Muncă, Muncă cu scop. Muncă care limpezeşti mintea şi înalţi sufletul? Zeiţă a înţelepciunii, ţie ne închinăm. Nu sunt poet să-ţi dedic eu ode, ţi-an ridicat alţii in veacuri, ce au trecut şi-ţi vor ridică în veacuri ce vin. Că ostaşul nu are timp de poezii, el se inspiră xlela ele ^pentru lapte in folosul terii şi treime prin lapte pentru .înălţarea patriei să inspire pe poeţi.

A trecut toamna cu zilele ploioase şi vân1 uri le reci şi a venit iarna cu viforele nă­ prasnice. cu zilele scurte, cu nopţile lungi.

Cu cărţile în sacul de merinde plecă Dih desen peste văi şi dealuri, pe jos, cu vij forul în piept, calc de o zi, să vină la Di­ fuz, să-mi spună cc-a făcut şi să-i arăt drumul mai departe. Şi la întoarcere se punea iar pe muncă. Tot mai puţine cea­ suri dormiă pe noapte: dela 8 trecuse la fi, dela fi la 4. Dc 2 ori pc noapte. înaripa lui mică se umplea cu gaz şi de multe ori .se culcă şi el când lampa se stingea sin.gură. Şi niciodată din cauza aceasta serviciul u'a suferit. Soldaţii, văzându-1 că munceşte aşa mult. aveau şi mai multa stimă .şi mai jnare dragoste pentru el. lai* ol. a cărui

68

fire st* îmbunătăţise prin muncă, si* purtăd i n re in ce mai omeneşte cu ei.

Ca omul cu adevărat muncii e bun şt drepl. Iar mie-mi creştea inima văzându-l. ...Şi totu.ş mi-a fost să-mi mai .schimb odată părerea de el. alunei când credeam că mi-o formasem definitiv in bine. Casa sunt uneori părerile omului: sălcii bălule de vani!....

De sărbătorile Crăciunului mi s’a acordat opt zile permisie. Am lăsat pe plutonierul* Dudeseu să-mi lină locul. Am plecai, ca nici­ odată, fără ^Tijă cădi’lipsa mea ar puică să sc* întâmple ceva rău. Aveam loală în­ crederea în Dudescu.

Opt zile fără nici o grijă. în mijlocul ,,alor mei”. Ia Iară, in noianul amintirilor de copilărie frumoasă, al obiceiurilor curate., patriarhale... m’am întinerii cu ani de zile! lai întoarcere am dai pe la reşedinla com­ paniei, Ia Predeal, unde aveam să regulczr nişte clieslii de efecte. Abia uram prezentat si Căpitanul mi-a pus înainte câteva ra­ poarte ale lui Dudescu în calilalc de co­ mandant de pluton, filtre altele. 2 rapoarte erau: unul de părăsire de post, altul de indisciplină gravă. Cazuri de dare în ju­ decată. Nu mi-a spus nimic Căpitanul, om cu mult scaun la cap. Am înţeles insă că-l durea, că ’n plutonul meu pe carc-1 credea bun - sc petrec, asemenea lucruri, că'eu nu luasem nici o măsură de îndreptare şi că trebuise să lipsesc eu, ca să iasă la iveală! Poate credea că se mai petrecuse

cy ~i'i alli'le şi eu le ascunsesem; poale credea .>i altceva mai rău, mai slin eu ce!... Marn simţii dinlrodală tăiat şi am pălit. Desigur, Căpitanului i-a părul rău de mine si mi-a dat: ordin să fac. cu din nou cercetarea. Am plecat cu inima Trântă la pluton.

Am luat (lela Predeal drumul prin l>ra~ şov-Sepsi-Sl.-.Ciorgi-Tg.-Secuilor-, Rrejcu-Po :iann-Sărată-Oiluz.

Făceam ])enlru prima oară acesl drum .şi in altă dispoziţie sufletească, nu mas mai Ti saturai să observ, să privesc, să mă umplu de mulţumirea călătoriei. J)e data .aceasta, insă nimic, nu in'atrăgeâ. Nu ve­ deam şi nauziam mai nimic. L’n singur gând chinuitor aveam in cap: rapoartele lui .Dudeseu, soldaţii plutonului meu răi si nctliscipliuati. Pentru ce muncisem eu? Pen­ tru ce îmi bătusem eu alâla capul? Drumul -mi se părea neisprăvit şi voiam s'ajung' cât mai repede.

Am ajuns. Naiii avui răbdare si aşâ înTrigurat cum eram. am cercetat pe scurt cele 2 cazuri. Nu-mi veniâ să cred. Nimic grav. ..Părăsirea de post” eră plecarea, pentru două minute a santinelei (lela poartă”... ca să dea a Tară un câine străin ce intrase in curtea pichetului!... De ..cazul de indisci­ plină" nu-mi aduc bine. aminte ce anume era. Amândouă cazurile însă nu aveau ni­ mica grav. Dudescu, prin severitatea lui prea marc. Ie interpretase exagerat şi în primul moment de necaz Tăcuse şi raport.

Bine a zis. cine a zis: ..Supărarea de azi tas o pe mâine".

70

Dacă mi-ar ii dat cineva „Murea cu sa­ rea*5 şi lot n aş ii avut dintr'un punct de. vedere o mai mare satisfacţie, Plutonul meu era bun, aşa cum îl credeam cu:...

Dar in privinţa Iui Dudcscu, un cu iu rece mi-a intrat în inimă. Şi orice judecata îmi făceam, nu puteam su-t scol. Unui om cin­ stit si prea sever, cea mai mică faptă rea i se pare o crimă. Poale aşa i se. păruse şi lui Dudesc.ii. Mă mai “-Audiam că I)udescu voise, poale, să fie conştiincios până Ia extrem, crezând că prin aceasta îmi face un serviciu. Căutam în mintea mea motive sa justific pe Du desen, şi dor ia m să cred că cel puţin avuse intenţii bune.

Cu aceste gândiri însă, alte gânduri scbătoaii. Şi acestea erau mai lari. De ce atâta răutate contra sold aii toi*, ca să le facă ra­ poarte aspre pentru nişte motive nu în­ destul de cântărileV Dudcscu reveniâ la primele purtări prea aspre fală de soldaţi? Şi la urma urmei nici aceasta nu prea mă rodea. Mă rodea ceva mai intim, mai cgoisl: Purtarea lui faţă de mine. Xu-putea, să aştepte până mă întorceam eu şi să-mi. fi raportat mie întâiuV Nu se gândise că prin aceste rapoarte loviâ in mine? Aceasta, eră prima probă de recunoştinţă pentru grija cc aveam de elV Si cum la atâtea întrebări deocamdată, nu ’găsiam răspuns, amurgul îndoclii sa aş­ ternut peste consideraţia ce aveam pentru Dudcscu. ta început, sub forma unei indi­ ferente, ca s’aducă apoi întunericul dispre­ ţului/ aproape al urii!...

71

Tinere care mă cele.şli, le văd încruntai: şi revollat dc atâtea schimbări de păreri si de slăbiciunea mea sufletească. Ai pus mâna pe piatră şi vrei să-mi dai în cap!

Lasă piatra jos. tinere. Aş fi fericit dacă numai eu aş fi aşa şi încă mai fericit dacă lu n’ai face aşa, nici acum. nici când vei ajunge mare. Lasă-mă pe mine cu păcatele mele, că pe mine poate atât mă laie capul. Şi cine ştie dacă sunt păcatele mele sau numai ale mele, şi cine ştie dacă ce scriu eu nu sunt numai povesti cu rosl... Fii tu mai bun, lincrc! Iţi doresc să ajungi mare, mare. Alunei vei judecă, vei aprecia, vei notă. Nu le gândi niciodată Ia ce ţi-a făcut sau Ia ce nu ţi-a făcut ţie persoana apre­ ciată. Nu te gândi nici la interesul Iui, la binele sau la răul lui. Gâudeşle-le la un singur lucru: la interesul instituţiei. Că nu e vorba, că dai drumul umi 1 om care jiu merită, sau că opreşti pe unul care merită, sau că nedreptăţeşti pe alţii. Nici pentru acest singur motiv jiu e bine, dar gravitatea nu c aci. Iii Armată prin aprecierea unui om dai posibilitatea înălţării sau coboririi unei instituţii de care depinde siguranţa ţerii. Că notând un om. nu-l apreciez pe el singur, ci indirect o întreagă seric de oameni, cari vor fi şi ei apreciaţi de omul acesta, când va ajunge marc şi oamenii aceştia apreciază şi ei la rândul lor. Şi iată o generaţie întreagă, generaţia viitorului, solidă sau slabă, după modul nostru de a aprecia.

Creşterea a mii dc oameni se merediiH

#

72

teazâ unui ofiţer in timp de pace, vioaia a mii do oameni si o parle din destinele ţ('rii in liinj) de răsboiu. Acuma, tinere înţelegi puterea aprecierii, mai ales în ac­ în :d fi.

Sajungi, ţinere, mare. dar ni rât vei ru junge mai mare. să observi, să judeci, să eanînroşii mai mult. (ui eâl eşti jnai mare. aprecierea la are mai multă influenţă si e.n alai mai 'greu poale fi îndreptată de alţii.

Când, n'ai limpid, ocazia să apreciezi sigur şi drept. aşleaplă şi lasă pt* alţii cari au loale .aceslea să-şi spună cuvântul. Dar când oşti sigur de. părerea la. spune-o. serie-o şi subsrrie-n. oricine ar fi spus mai înainte altă părere contrarie părerii tale...

De atâta limp de când aveam pe Du-, desen sub mine. greşise şi el odată şi tot trecutul Iui bun căzuse in faţa mea. De câte. ori nu se ini.amplă aceasta! l-n trecut întreg dispare in fata unei greşeli sau a aparentei unei greşeli! Dacă ar l'j fost să-ini dau «atunci părerea oficială asupra lui. mi-c teamă ’sâ spun care ar li fost cuvântul.

Nu ştiu care. din cete două sentimente. ce se luptau în mine. ai* fi birtiil. A., de nu m ar li biruil senlimenlul egoist. aş li judecai pe om după întreaga lui purtare sau aş fi lăsat să mai treacă timp. ea să-mi dau definitiv cuvântul. Noroc ea n a trebuit să-l chiu alunei imediat., că poale, cine ştie? aŞ i'i comis un păcat, un mare păcat!... -M uni convins mai târziu, că Dudescu nu eră vi­ novat de ce-l bănuisem eu. Kt lucrase cu intenţii lnme. chiar dacă, poale, greşise.

73

O li înţeles Dudeseu ce se petrecea în sufletul meu? Nu ştiu. Cu mulţumirea cc-ţi ■dă învingerea pornirilor tale proprii, cău­ tăm să mă interesez de Dudeseu. ea şi mai înainte. Cel puţin aşa voiam şi aşâ cre­ deam. Dudeseu continuă să meargă pe dru­ mul apucai, dar parcă nu cu ai Ala inima cum începusem. Mă găndiam că poale abia •acum a dai de greu şi că entuziasmul în­ ceputului se înmuiase. Poale ar l‘i voii să se lase de loL dar îi eră ruşine aşâ dînir’odală... aşteptă poale un motiv de care să pro fi Ic. M'nm gândii mai târziu: nu eră mai bine. căldarea unei explicaţii frăţeşti cu Dudeseu, pornind dela mine ca mai mare? Lumină, peste minte. linişte peste suflele sbuciuinale sur l'i revărsat dinlr'odală. Dar noi, eu mai ales. evitam explicaţia.

Tinere, iar ai pus mana pe. piatră! Ai rune-o tinere... Să fii tu altfel!...

III (irozavă iarnă a fost iarna anului 1907!

De 10 de ani, spuneau bătrânii, nu mai fusese aşâ ger. (ier năprasnic. Se auz iu (le copii mici găsiţi a doua zi morii în covată, morii de frig. Se auziâ că dihaniile pădu­ rilor şi munţilor au coboril de vale, ca ies la drumul mare. că intră în sale ziua •namiaza marc. şi se dau Ia vile si la oa­ meni. S a auzit mai în urmă, că şi oamenii pe undeva... au ieşit la drumuri!... La în­ ceput un sgomot suriL aşâ cum se zice că

74

sunt sgomolele ce roslesc murilc cutremure de pământ sau cmp|umile vulcanilor... Si sgomotul s’u auzit din ce în ce mai tare!., mai sigur... s’a întins cu repeziciunea şi grozăvia furtunilor... răscoala din 1007!...

Ani primit ordin să concentrez plutonul, la Oneşti. Dumnezeu numai ştie cum au venit soldaţii din ereerii munţilor, dela pi­ ciorul Lăcăuţului, dela „Gura Lepşii". dela Soveja, dela Mănăstirea Caşiu”, dela Os­ trov. dela Slănic, cu zăpada în piept mer­ gând zi .şi noapte. Intr’o Sâmbătă seara nu fost toţi la Oneşti. Dudescu şi eu secţia lui âu venit cei dintâi.

Fusesem informat că a doua zi. Dumi­ necă, se vor adună oamenii din Oneşti şi împrejurimi la primăria din Oneşti. Cu ce gânduri? Midie se svoniau. Nimeni nu ştia . sigur.

Soldaţii, afară de patrule, au dorinii loji noaptea, dar cu, Dudescu şi cu latan. mani închis ochii.

O, ce grozavă noapte a fost noaptea aceea:... Şi a doua zi pe Ia prânz au început să vină. Yeniau cuini vin torentele primăvara, când începe să se topească zăpada. La în­ ceput unul eâle unul apăreau pe după Pcrchiu, pe după dealul Crucii, dinspre valea Oituzului, a Trotuşului. a Oaşinului. a Taslăulului. Apoi au început să apară lot mai deşi, tot mai deşi, pe urmă curgeau ca şu­ voaiele. Yeniau clin Răeăuţi, veni au din Brălila, yeniau din Bucium', şi din alic sate.

75

Vomau, veniau strănepoţii plăieşilor lui Ştefan cel ^Iarcv, veniau şi foştii dorobanţi din 77. eu deeoraţiile cusute pe cojoc, ve­ niau si feciorii lor.

O. de ce nu puteam să strig şi eu ca Şte­ fan cel Mare din „Apus de Soare’': „Oh. mai sunteţi?!... Să jiu mai sece izvorul vostru”.

Veniau ca odinioară, parcă chemaţi de trâmbiţe, de surle,, şi buciume, de clopotede biserici şi mănăstiri... Unde eră duş­ manul din afară, să le dai călc o armă în mână şi să le duci cu ei „la capu pămân­ tului”!..

Neam de viteji şi de eroi. copii ai ogo­ rului strămoşesc, cuminţi în timp de pace, turbaţi în timpuri de răsboiu, cc furtună se abătuse peste capelele voastre?...

In mai puţin de un ceas. Oneştii eră plin. Pâlcuri, pâlcuri, strânşi unii lângă alţii, oanjenii vorbiau. Mă temeam să nu se adune loji Ia un Ioc şi un spirit rău să nu-i îndemne la fapte blestemate. M am gân­ dit eă e mai bine să. nu le dau limp să se adune singuri şi uram bolărît să-i adun Ia mine şi să le vorbesc imediat. Voiam ca curentul cel bun să pună stăpânire pe ei dela început.

Care din d-v. merge să le comunice să vină toţi încoace? m am adresat autori­ tăţilor din sat.

T-ain văzut uilându-se unul la alint cu întrebarea în ochi:'„Te duci tu sau mă duc eu” şi deocamdată n'au pornit nici unul.

Se temeau. Xu ştiu.

7b

• Mu duc eu" am zis alunei şi am nor nil.

După doi paşi însă am simjit ca mi s'a pus puternic o mâna pe. umăr. apoi mâjia a trecui ia piept si în faţa mea a apărut Dudcscu, cu figura lui aspră, cu ochii lui încruntaţi...

Staţi pe'loc, mă duc eu în locali cl-v.! Şi înainLe de a putea să protestez. Dudcscu *se si depărtase apropiinclu-se de primul grup de oameni.

O. îin-l voiii uită niciodatăî L-;rm văzul înalt şi subţirel, cu săbioara pe mână. mer­ gând din grup in grup dc oameni şi spunâiKlu-lc să sc adune la mine. Iui stăm •ţintit locului. ÎI privi am si mă gând hun: ..Dudesculc, ocean fa-fi na aduce tresa pe Jinuvl; Dudcscule. acum ir. cunosc S'au adunai oamenii şi le-am vorbit. 1 am sfătuit ca pe prielcni. ca pe fraţii, ca pe -copiii mei. Oamenii m’au înţeles, he-am spus la urmă să se ducă la vetrele lor. ale­ gând mai înainte 3 bătrâni dc încredere cari să-mi spiiic păsurile lor. Şi au apărut ;.» moşnegi „Viile paraslasuri ale altoi* vremuri", iar ceilalţi s au retras. Şi iarăş dealurile s'au împânzii de oa­ meni. Ou îi priviam cum se duc şi-mi. veni ii sâ ic strig: „Să mai veniţi, mă fraţilor, •să mai veniţi, dar nu ca acrim, ci cum vo­ mau odinioară strămoşii voştri plăicsi. pă­ rinţii voştri dorobanţi Ia sunetul dc bu­

'

- 77

ciume. de. trâmbiţe. de surle, la sunet de goarnă, de clopote de biserici şi mănăstiri, in contra duşmanului din afară, care ar năzui la pământul nostru sfanţ, muncit de veacuri cu sudoare, apărat de veacuri cu sânge'5.

Cu reînvierea naturii, a 'venit şi reîn­ vierea gândurilor bune. Primăvara întâr­ ziată, cine ştie pe unde, a adus „pacea in. cer şi pe pământ”.

In curând au venit şi Sfintele Paşti. Clo­ potele bisericilor anunţară la început a 1907-a aniversare a morţii pe cruce a Ma­ relui Mântuitor şi anunţară apoi a 1907-a aniversare a învierii Lui. Simbol de încu­ rajare si mângâere a celor umili, divinul Crist ne apăru cu mâinile Întinse/spre îm­ brăţişare, cu buzele de adevăr şi dreptate şi rosti dunmczeeseul: .,Pacc noua ".

Si ,,pace” a fost...

Pacea s’a întins si peste sufletul meu fră­ mântat de lupte în privinţa Iui Dud eseu..

Dt ud eseu eră un om. De atunci cu ne­ sfârşita dragoste ce-mi da convingerea de­ plină bazată pe fapte, m'am interesat şi. mai mult de el. Iar el, sprijinit de această, dragoste s’a pus şi mai'cu temeiu pe muncă.

In fiecare zi raze dulci de primăvară i-au sclipit în geamul Fcrestrii dela odăiţa lui 'chemâiidu-l parcă afară, dar Dude&cu cu

78 —

•ochii pe cursul de .Jslorie militară’ ecliâ mereu: ; f-La Sl/3 Napoleon primeşte ştirea cu aripa stângă a inamicului se angajase coni­ .piei în difilcurile dela Sokolnilz şi. Telnitz.

El dă atunci ord,in Mareşalilor întruniţi îm­ prejurul lui penlru începerea atacului ge­ meral". ci cocorii apăreau „în Tuiul de cer al-< bastru*5. păsările caii Iau pe sii'l) ferestrele odăiţei lui Dudcscu. ehcmându-1 şi ele me­ reu afară: „Cirip, Cirip”, dar Dudcscu cu ochii pc cursul de ..Fortificaţie'’ celiă în.nainte: ..Linia de apărare a po zi fiei principale de luptă na trebui să fie constituită prin puncte ■ de sprijin solide, formale din grupe de în­ tăriri şi despărţite prin intervale largi".... Şi patrule plecau şi veniau din serviciu, dau regulamentarul raport şi mimai pen­ tru acest motiv, Dudcscu întrerupea cotitul, ascultă cu atenţie raportul, luă carnetele patrulelor, le verifică, trecea rezumatul lor eu multă răbdare în „Registrul serviciului zilnic ă apoi deschidea iar cartea şi cotiâ în cursul de „Tactică”. yScopul urmăririi în general este acela de a desăvârşi izbânda câştigată înlr'o bă­ tălie. pentru a putea obţinea ţoale rezulta­ tele ce se pol căpătă prin utilizarea unei â zbdn.de' S) n zilele de sărbătoare răsună pe uli-

I

79

jele salului cântec de fluier şi de caval aniesteeal cu chiote de riăciii. Şi dacă Dudescu şi-ar fi ridicat puţin capul, ar fi văzut trecând fetele, fete crescu"le în aenîl şi umbra brazilor, frumuseţe de fete, cu trupul parcă rupt din stâncă, cu ochii de şerpi.

Dar Dudescu n’auziâ şi nu vedea nimic clin toate acestea. Cu capul plecat pe carte el coti a m ,,Regulamentul de Manevră şi Luptă al Infanteriei'1; celiâ mereu. ..Toate trupele atacului trebiic să aibă voin(ă nestrămutată de a merge mereu inliainte si a depăşi trupa vecină".

Dudescu n’auziâ.. nici nu vedea ce se pe­ trece in afară. El simţiâ ce se petrece în ..sufletul lui. El da prin această muncă, prin această voinţă de erou, atac sonrlei lui ne­ norocoase. Cu ochii ţintă înainte, el aşteptă victoria: o soartă mai turnă pentru el...

Se apropiase şi ,,ziua de asalt”, ziua de examen, l-am înaintat raportul de cerere de admitere susţinâiidu-1 ca pe un frate, cum si merită. In urma referatului meu compania şi corpul au trecut peste pedep­ sele Iui dinainte, cari îi atrăsese mutarea disciplinară. A fost propus şi admis la examen.

Cine, oricât de tare ar Fi, n a simţii emo­ ţiile examenelor? Cu atât mâi mult Dude­ scu, care pusese în acest examen atâta spe­ ranţă! Nu ştiu însă. el era mai îngrijat ca mine. Revenia'm Ia vechea întrebare:

30

Daca. se-întâmplă sa nu reuşească? Ce vlf face Dudescu eu firea Iui? Xu va cade îi romii de moarte „ea*o pasare, care în sboru-i se izbeşte de o stâncă?” Tini luasem prea mare răspundere şi poale periclitasein. prin prea multă îndrăzneală, vieata. unui om. Înţeleg să îndrăzneşti pe socoleala la. dar pc a altuia?!... Un singur gând mă mângâia: Buna mea intenţie şi apoi... ce va vrea Dumnezeu.

A venit şi a trecut ziua de examen. A trecut şi a.2-a şi a d-a zi. Vorbisem cu Du­ descu, să-mi telegrafieze rezultatul si... nimic nu prinviam. Nu cumva...? Doamne i'ere.şlc! Celiam ziarele, eu deamănunlul. Ni­ mic !

Abia peste o săptămână Dud eseu a venit..

Am căutat pe faţa lui răspunsul întrebării arzătoare. Aceeas faţă severă, acel aş ocliiu încruntat. Xu 'înţelegeam nimic, sau n’aş li voii să înţeleg. Cu gura pe jumătate l-am. întrebai: H. Dudescu...?!

Am căzut...

Deocamdată n'am putut să scot un singur cuvânt. Căutam vorbe de mângâerc. de în­ curajare si nu găsiaiiT. Simţi am că mă pierd în faţa lui Dudescu, dar el nva scăpat: - Am văzut ce se cere la examen. Mă voiu prepara din nou, la anul viilor mă voiu prezentă iar şi sunt sigur că voiu reuşi.

Am rămas trăsnit. Dudescu avea în el îusu.ş tăria, adevărata tărie: încrederea in-.

| I

— 01

el. Orice nş fi adăuga I eu ar l'i fosl tio prisos.

Ar părea ca e poveste; (Iar nici luna n'a trecut si Dudescu a începu l-o dela cap. Şi lampa a început iar sa se aprindă dela primul cântat al cocoşilor după miezul nop­ ţii, şi zorile iar au găsit pe Dudescu cu ochii pe carte. Aceleaşi raze de soare i-au sclipii în geamul tereştrii dela odăiţa lui. .şi aceleaşi păsărele l-au chemai alură eu ^cirip-eiripuF' lor şi Ielele iar au trecut pe uliii, flăcăii iar an cântai in zile de sărbă­ toare din frunză, din filiere şi cavale. şi iar a auzit de atâtea ori în fapt de seară cântecul: ../V* sub poale tic pădure ..Vin felele dela mure". dar şi acum Dudescu eră mai surd .şi mai orh h\ toate acestea ca împăratul „X’aude. n'avede”. Şi noaptea l-a apucat iarâ.ş cu ochii, când pe „Geografia mi!ilară" cu ..li­ niile de invazie", când pe .//'adică" cu mij­ loacele de luptă”, când pe .Jsloria militară" cu răsboaielc lui FYide.ric şi Napoleon... Şi lampa iar sa stins singură, că sa sfârşit gazul, de multe ori a reaprins-o, de multe ori a adormit cu capul pe masa şi de multe ori acesta i-a fost tot somnul de noapte!... ..Şi a doua zi iară... şi a treia zi iară... şi aşa mereu...".

82

A lreciiL vara şi iar a venii loanma, a trecui loanma şi iar a venii iarna, a venii şi Ireeul primăvara şi en venirea verii .a venii si ziua ..cehii de al 2-lea asall". ziua celui de a! 2-lea examen.

Acum eră acum! Piindcă pornirea pen­ tru al 2-lea examen venise dela Dudescu, nu mai aveam alăla slmciumare. ea la pri­ mul examen, când eu îl aruncasem in loc.

Dar loluş mă îngrijiam de soarta lui. Mi-erâ drag ca un fralc şi ea de un l’rale m'ar li ciurul căderea lui a doua oară! ...Şi-a căzui şi a doua oai’ă!... \"a venii să-mi mai spună verbal. Mi-a scris o scrisoare, o scrisoare sfâşietoare. Ce făcusem*/ O făcusemV Trei zile ni'ain sbălul. dar după .'1 zile i-am scris lui Dudescu o scrisoare de <S pagini de liârlie mare. Ce nu-i scriam acolo*/! Tini pare rău. că nu mai păstrez copia acelei scrisori. Mi-ar li servil şi mie în urmă, în necazuri perso­ nale. ca o mângâere. Xu ştiu dacă in urma unei mature gândiri a lui Dudescu, sau. a ailor îndemnuri, la cari se vor li adăugat poale şi sfaturile scrisorii mele; dar peste câteva zile uram pomenii e'o nouă scrisoare (lela Dudescu. că s a hotărîl... să dea iar examen şi e sigur, că va reuşi...!

Pe mine mă mulase în I im pul acesla la Palanca şi el nemai pulând fi pe un loc cu mine. a cerul să Fii1 mulai la un pichet pe marginea Dunării. Şi pentru a .‘l-a oară a înccpul-o Dudescu

— 83 —

...da capo al fine''. Cu aceeaş credinţă, (ai .aceeaş tărie parcă ar li început atunci î'ntâJu. Deşi eram acum departe, dar mă intere­ sam de el. Din când în când îmi scria, ii răspundeam şi eu\ când puteam. Înlărindu-J, când mi se părea că slăbeşte. Apoi seri-’ sorite au devenii din ce în ce mai rari.

Mă gandia'm că Dudescu ..a înlărit-o5' cu învăţătura pe măsură ce se apropie exa-‘ menulşi di' aceea nu-mi mai scrie. Nu va fi având timp. Nu mă îndoiam însă, că munceşte înainte. $liam că nici ..Frumoasa Dunăre albastră” ce curgea în Faţa piche­ tului, (ai toate valurile ci. n’ar Fi pulul să ridice capul lui Dudescu de deasupra car­ iilor, de când îi intrase lui în ca]) idea ..scăpării".

Mi-aduceam însă aminte de scrisoarea lui «lela al 2-lea examen şi mă tot gândiam: Doamne Fereşte de o nouă cădere şi să nu [Re o cădere loială.

IV In anul acela aşteptam să Fiu înaintat şi ‘eu ta gradul de căpitan. Nu e vorbă, aş­ teptam eu de vreo 2 ani acest grad. îmi • luaseră înainte mulţi din urma mea. ^ In primul an mă încurajasem singur: „Nu e nimic, să Fiu sănătos, mă vor înainta la anul". Al doilea an văzând că iar rămân, •deşi mai amarii, lotus găsisem man!gâerea: Să-mi văd de treabă, să-mi Jac da­ toria, că vine ea si ..căpitănia \ Dar acum, .al .‘Mea an. în locul mângâierii venise o

IH

completă descurajare, o neîncredere în sel'jin instituţie, <_> ciudă. o desconsiderare;i celor ce-mi luaseră înainte. o uitare com­ pletă a demnităţii mele.

Trecuse 10 Mîiiu. In lungile coloane ale ziarelor, cari anunţaseră înaintările in ar­ mată ’ modestul meu nume nu fusese. Au­ zisem ea se mai fac înaintări pe. ziua de' I Iulie, şi îmi mulasem nădejdea la această, d nIA. Ve.nise. şi ziua de 1 Iulie.. Nerăbdător aşleplam in gara Palanca (renul eu aducerea ziarelor. Îneci mergea ceasul gării in ziua aceea... îmi veniă să întreb pe şef. dacă cumva nu e stricai! (land sa văzul Fumul trenului, au începui şi bătăile inimii să se accelereze. S a văzul şi (renul, s'a auzii şi riiieralul, a .iniral trenul în static şi s'a oprii si alunei dinlr'odală parcă s'au oprit şi liălăilc inimii..! (le încet desfăcea poşta Funcţionarul dela gară. Am luai din toate ziarele ce veniseră eăle un exemplar. Abia ajuns la cancelarie, luam închis înăuntru, dând ordin să nu lase pe nimeni să intre.

Am descins primul jurnal.......Mişcarea în armată" . am sărit ia gradul de căpitanmi am uitat dinlr'odală... nume. l-am luai. pe rând „cutare... cutare... şi cutare...". Nu­ mai eu, nu. O fi greşeală de tipar in zia­ rul ăsta! Să deschid altul. Nici aci: O h greşit ta ăsta. Altul.... toate,... nimic. La toate greşise tiparul! M ani convins. , că nu greşise tiparul, dar că rămăsesem şi de data asia....

85

..Iar?! Pana ca iul? Du cc ;il(ii da şi ou ■m/?”- Ce suni ei niai mull ca mine? Ce au făcui ei mai mull. ce au inventai oi? Şi eu. nu mi-am Incul serviciu iu loalăi ■conştiinţa? Nu muncesc? \u suni cinslilV •Prin ce s*au distins ei mai mult? Pe ăsta 11 cunosc: un stricat, ăsta: un linguşitor, .ăsla: un fanfaron, asia: cu proiecţiei Va să zică: linguşire, proiecţie. Asia. cu 2 ani •in urma mea. mi-a luai cu 2 ani inamic.

Pală de el am pierdui I ani... 4 ani! Cu •cc DKini ales din munca mea? Sărac ma­ terial. umilii moral! A. legile aslea clo înînaintare. normele aslea’ cari se schimbă în iHecarc an. Intuim an se fac 100 căpitani, la alţii 20. Inlr’un an se face ..alegerea’’ clin A promoţii. în all an numai din 2 pro­ moţii! Unde e sl-abilitalea, unde? Totul pe şansa, pe noroe? Norocul să conducă in liumca asta?”. „Cum să mă mai duc Ia Bucureşti? Am ■fost acum Ş luni. m am întâlnii cu foştii mei interiori... acum superiori şi aşteptau, :a. cum aşteptau să-i salul!... Şi-mi vorbiau de sus. unii eu aroganţă, alţii eu compăti­ mire. Se poale o umilinţă mai mare decât să te compătimească cineva? Se poate? Dacă sunt în adevăr demn, mai pol să rămân in armată? Nu...”. lată ee clocotiă in sufletul meu. Siw liam că inebunc.se. Mă plimbam agitai dintr'un colţ in altul al cancelariei. Nu-mi gă •siam loc. nu-mi ajungea spaţiu, am ieşit afară. Am luat cu mine corespondenţa per-

'

SG

sonată. Nu uram nilul nici la adrese. Xu-mi ardea de corespondentă. * îmi trebuia . aer. mişcare.

In spatele. pichetului Palanca se înaltă un pintene de munte: Aldemnşul. Pe creasta Lui trece linia frontierei. L-am suit ..inlr'un suriei". Ajuns în vârf eram obosit.

Le frumos se vedea de acolo! Inlr'o parte se întindea tara noastră libera, în cealaltă frumoasa 'Transilvanie. De jur împrejur se înălţau piscuri de. munţi, unele pleşuve. al­ tele verzi.. La picioarele Aldemaşului curgea Trotroşul. ce sapa în munţi frumoasa vale botezata cu numele lui. ..Sus senin şi jos nerdeufn, ,X’c (‘iiminic-i să Irăicşh, '.Cuiul (i-c dul să stăpunesli ..A’unwi o uieujă Oboseala, aerul, priveliştea, mă domoli­ seră. Mă 'câştigase natura. M am aşezat pe o piatră şi privind, ochii nu se mai sa­ turau de tabloul pe care de altfel il vă­ zusem de atâtea ori. L adevărat că na­ tura e veşnic nouă pentru noi.

Land mi-am plecat insă capul în jos. gân­ durile dinainte m au învăluit iarăş. ..Ochiul închis în afară. înăuntru se deşteaptă' . Aciima însă mă ’linişliam şi gândurile se înva Iu iau altfel: ..Pentru j>riiua oară soarta mă pusese mai greu la încercare si aproape' mă revol­ tasem în sufletul meu. Aceasta eră iubirea mea de ţară. de armată? Aceasta eră dis-

«7

ciplina mea în IonelV A. vorbo, vorbo!... Şi la urma urmei cine ora vinovat? Cine anume*? Nimeni. Criteriu do înaintare, in ar­ mata, daca. asia nu o cel mai bun, so va • schimba cu timpul, dar după interese su­ perioare. generale, nu după al meu. Şi. ideal să fie un sistem, lot se vor găsi nemulţu­ miţi. ambiţioşi, egoişti cari vor ţipă: ..Noi vrem galoane, noi vrem galoane ". Nu la ga­ loane* trebuia să mă gândesc-, ci la altceva mai bun: să-mi văd de treaba mea. De cc nu mă gândisem si la aceia, cărora si eu până aci le luasem înainte*? De sigur, cum acuz eu pe n11ii de linguşire, de proiecţie, si alţii mă vor li acuzai pe mine. De ce săi ne gândim mereu la. cei mai de sus-ca noi şi să nu ne gândim şi la cei mai de jos?

Hu mă judecam pe mine şi judecam şi pe alţii comparândiL-i eu mine! Şi în ce mo­ melile?! Puica să fie dreaptă judecata mea?

Nu. Oricum ar li fost. mai curând sau mai târziu adevărul şi dreplalea trebuia să iasă la lumină. Penlru aceasta însă Irebue cre­ in dinţă. răbdare şi un scop mai in; vieulăA După ce mă crezusem pe mine perfect, mă. văzui dinlr'odală mic. nemernic. Şi dacă e rău să le crezi mai mull decât eşti. e sfâşietor să te umileşti singur! Mi am sim­ ţii ochii umezi. Dar aducându-mi aminte de versurile: Nimic nii-i; mai de ras ca plânsul .,In ochii unui lu plafar”.

NS

ochii mi s au limpezit şi inii ridicat capul..

Naluru mi-a [-(‘.apărut iarăş in tontăsplcndo a re a ei. C.a sa dau altă direcţie gândiiriloi\ am scos corespondenţa din buzunar.

M am uitai Inlâiu pe adrese, să ghicesc după * scris persoana, care-mi serie, aj>oi saleg, pc rare s'o cetesc întâiu Pe Ultimul plicmi-a apărut un scris curat, limpede, energie. II eunoşLcain bine scrisul acesta.: scrisul lui...

Dndescti. M'a trecui un fior. ..Treime sâ fie aci rezultatul celui dc al 3-lea examen, (’e va fi înăuntru? De mar fi o nouă întris­ tare pentru mine iu ziua de azi. Săracul Diidescu. straşnic s a mai luptat şi el eu necazurile! Aşâ mă gândiam şi mă lemeam. parcă să deschid plicul. Tăind u-l inccl. încet şi scoţând îneci scrisoarea dinăuulru. mă gândiam: de ar fi victoria!... ...Şl vid oria a joşi. ..Domnule LpcotenenL in ucenic momelile de fericire jicnim mine. primul meu gând se îndreaptă către d-vnantră...". urmau apoi cuvinte sincere şi (“alde de mulţumire şi re cunoştinţă şi la urmă semnal ..Sublocotenent 'Dud eseu!". ..Subloeolenenl Dudcscu"! I se împlinise visul.

Cănd iun ridicai ochii umezi de pe scri­ soare. natura mi-a apărut şi mai frumoasă. \ Tu nou Soare parcă o lumină, tar cu m am ■simt.it dintrodală tare şi mare. încrederea in mine o recâştigasem din trădată. O faptă bună.. 0 faptă hună. făcută pentru altui,

,

89 —

veni a acum înapoi la .mine să mă inângăc, sa nui întărească, :sâ mă înalţe, in ziua aceasta care începuse ca întristare.

Reuşise Dudescu! Al/ain încredinţat că ’n laptele lui cele măi altruiste. omiif lucrează inconştient peiilru el Ani cohorîl înlr'nn sul'lel muntele. M’am -cius acasă. Nevasta cu copilaşul în braţe m'u intămpinal în prag şi cu ochii mă în­ trebă de înaintarea mea, iar cu. plin de umil urni re. i-arn răspuns: A reuşii Dudescu!... l-am îmbrăţişat. Dumnezeu ştie câte sen ditnenle se amestecau in sunetul meu în momentul acelui Tocmai [iesle un an m ani tacul şi eu Căpitan. Natural, am fost vesel, bucuros.

N’am avui însă mulţumirea, adâncă, pe care •o avusesem un an in urmă.

Căci ho târîl. lucru, adevărata mulţumire nu o dă nici situaţia, nici titlul, nici averea.

Adevărata mulţumire sufletească o dau fnplele noastre bune. i

MĂRTURISIRI...

Când am inşii ol'ilcr, inlr'un oraş do pro­ vincie, la un coli cit*, [ara acum o de­ conic şi caii vă ani nia credeam înarmai cu lol ce-mi Ircbuc penlru a face faţă cer rinjelor carierei şi gradului meu: cunoslinţe. huna voinţa, cinsle, drag de [ara. de neam, ele. Toluş am crezul de cuyiinlă să nu ni'avânl dinlr'odală. ei. mai inlâiu să ob­ serv şi să. Irag foloase şi din pruelica şi experienţa camarazilor mai mari sau mai vechi in grad.

Căzusem înlr'o companie, al cărui co­ bolnav mandant nn cap îl an bolnăvicios dinlr'o răceală, răpăială iu avanl-poslmâ pe o iioaple reci' şi ploioasă de Septemvrie, adică: în (.impui serviciului, dar nu din cauza serviciului cu loală bunăvoinţă. nu se puică ocupă, din cauza bolii, prea mult de companie; all ol’ilcr nu mai aveă şi aproapc lotul, conducea sergenlul-major Dra­ gau Darbu.

Ce mai cruce de voinic, ncesl Dragau!

Inall. osos. muslala neagră, sluloasă. vorba Lăioasă. căni alură' c.runlA. Mam gândii că.

w 91

mai aIc*s Iii începui, şi dela cei mai nuci poli in valii ceva şi 111‘ain holărîl ca deocam­ dată sa las pe Dragau în pace. să* Iacă. cc* ştie şi să nu mă reped dinlr'odalâ cu ..re­ forme”.

L-am găsii întră» dimineaţă făcând leorie din....... Şcoala soldatului". ..explica” solda­ ţilor. eclindu-le după carie: poziţia solda­ tului. cu... .„călcâiU* apropiate de căi permite conformaţia corpului”, cu ..vârfurile picioa­ relor deschise in afară mai puţin de un nnţ/hi'i drept”, ele. şi ordonând apoi solda­ ţilor sa repete ce a cetii el. (le să repele săracii!

Ce să . mai vorbesc de explicarea noţiu­ nilor abstracte: iubire de ţară. neam, dra­ pel. Ori cetirea vechilor manuale de leorii ori dela un capăt la altul in fiecare zi, explicarea cuvântului ,.patrie", prin repe­ tarea lui de. 20 de ori ..Patria este patria, care patrie, ele ”. In fine. rezultatul eră slab de lot.

După aceste, observări, am crezut că tre­ ime să intervin cu oarecari ..reforme”. Şi am început cai Dragau. L'nm făcut să în­ ţeleagă. că'n loc să ce bancă după carte teo­ ria soldaţilor, mai bine să caute să le-o explice cu cuvinte pricepute de ei. să eoni** parc* aceea ce vrea să spună cu alIceva cu­ noscut si simţii de soldaţi; iar.când întreabă, pe soldaţi, să se mulţumească dacă, prin. orice cuvinte ar răspunde ei. probează .c aii priceput.

Am înţeles, să trăiţi, D-le Sublocotenent.

A doua zi. după prânz, venind la cazarmă.

P2

:ani găsit pe Dragau punând în aplicare sfatul meu din ajun. Eră un prăpăd de căi ‘dură şi' se vede că la unii soldaţi le ve•nise rău şi căzuseră în front. E clasic, re­ produc. vorbă „cu vorbă: - Mă. şlili voi de ce vă vine rău şi că­ deţi în 1’ronl? Să vă spun eu. Aţi văzul voi cum slă apa în slrachină, când e plină rasă? Dacă mişti atunci strachina, ce face •apa? Se varsă, aşa e? Ei bine, cum slă apa în slrachină. aşa slă şi creerut omului •în cap. Dacă omul mişcă capul, se varsă crceriL ca apa din slrachină şi omului îi vine rău. ameţeşte şi cade jos. De aia nu .mişcaţi în Ironl. că apoi şliţi.... aţi înţeles?

Se putea să jiu înţeleagă! Mai explicaţie •pe înţelesul lor!

— Merge greu, Dragam*, ce zici?

— Ivi, Domnule SublocolenenL. ăştia m’au îmbătrânii [K* mine. Suni tâmpiţi, râu de

lot Atunci mi-a trecut prin gând. că nu e rău să ni a duc prin companiile unde erau ofiţeri subalterni mai vechi ea mine şi să •văd cum fac ei.

Aproape toii erau foarte binevoitori, fă•ceau singuri teorie şi instrucţie cu soldaţii, singuri le explicau şi arătau cele ce tre­ buiau învăţate de ei. Dar e vorba, cum le 'explicaţi şi ce înţelegeau soldaţii? L’nii dă­ deau definiţii, fit* din vreo carte, fie din .capui lor şi cereau să ii se răspundă ce ■s’a înţeles. Alţii ţineau cuvântări lungi, mai •mult sau mai puţin pe înţelesul soldaţilor •si iar se cerea înţelesul. Când se făcea de-

w* 93

fin iţi a. greu înţelegea soldului, căci adesea în definiţie eră o vorbă sau noţiune cure avea la răndu-i nevoie de altă definiţie şf> din definiţie în definiţie nu ieşiâ mare lu­ cru. Când se. ţineau cuvântări lungi, eră vorba -Spartanului, după un discurs lung: „Ascultând ce spune, am uitai ce a spus:, gândind să-mi aduc aminte de ce a spus*, nu înţeleg ce spune’’. Mintea soldatului obosiâşi cuvântarea eră adesea întreruptă, de un căscat, sau oftat, ba chiar şi sforăit.

Aveau camarazii ofiţeri destulă bună­ voinţă, destulă dragoste, destule cunoştinţe.. dar la tipsia cavă.

Tn fine mă săturasem de atâtea „obser­ vaţii’1. Şi uram hotărît atunci să intru „în joc”. Şi am început cu lot focul dragostei de meserie şi de soldat; le vorbiam mult, cu inimă, pe înţelesul lor. Uneori- parcă le licăriâ ceva in ochi, adeseori insă mintea le rămânea opacă dc lot. Şi surprindeam pe Dragau surâzând pcfa spate, parVă a ironie şi a milă şi ochii lui pare că ziceau: ,,Cc spuneam eu. Dom­ nule Sublocotenent, sunt UimpUi, rău dc tot. Şi îmi eră ciudă pe Dragau, fiindcă eram convins că nu are dreptate şi nu puteam să i demonstrez deocamdată. Şi. lipsa nu o găsiam la soldaţi, dar o simţiam în mine. îmi tipsia ceva de sigur, aceea ce tipsia şi camarazilor mei. ofiţeri mai vechi.

Slavă, Domnului, carte învăţasem în şcoală, nu glumă. Şi loluş cu rccace învă­ ţasem şi cu toată bunăvoinţa, nu puteam.

94 .‘învăţă pe soklali lucruri Foarte simple şi Foarte mici pentru mine. La toata - muşina învăţăturii mele ii tipsia o rotila, şi paiT ca o rotila principala, căci maşina din cauza ei nu mergea. Şi am înţeles pe dală. că nu învăţasem cum sa îiwâj pe alfii: pe soldaţi. Nu-mi vorbise nimeni de lucrul acesta în şcoală, nici de sufletul soldatului, nici de cum să-l îeau la începui, cum să-i Fac să mă priceapă,' cum să mă iubească. Nu mi se (lase nici o metodă, nici o normă, nimic în aceaslă privinţă.

Hăul a Fost şi esle lipsa unei predări în şcolile militare de infanterie, cavalerie, ar­ tilerie. a unui curs de pedagogie militară$i cel mai mare neajuns esle, că izbin■du-ne dela începui de aceaslă lipsă, atri­ buim efeclul nepriceperii soldaţilor ailor ■cauze, decâl lipsei noastre de preparafie şi de aci consideraţia (jreşilă a unora, că sol­ datul e limitai, tembel, ele., de aci lipsa noastră de încredere in el şi lipsa lui de iubire pentru noi.

Alunei uram gândii să-mi completez cul­ tura in această direcţie. In timpul rămas liber dela serviciu, am răsFoif toate cărţile, broşurile, revistele din bogata bibliotecă a corpului, căutând să cetesc toi ce ar li putut să mă intereseze în aceaslă privinţă. Şi am găsit îndeajuns. in majoritatea cărţilor, de autori şi mai mari şi mai mici. se spunea mereu, eu re­ petiţii peste repetiţii, că afară de instrucţie .treime, să formăm moralul şi .sufletul sol-

95

datului. ca treime să-i insuflam dragostea de armata. Irebue, ele...

Bine, bine, .,1 rebne", dar cum? * Am găsii .manuale peste manuale, de teorii, cu definiţii peste definiţii, unele hune, altele, mai aşa; dar în unele îi’am găsii nici o normă, nici o metodă, nici o legătură mă­ car în inşirarea chestiunilor.

In orice caz, manualele erau pentru ofiţeri şi gradaţi, dar nun să facem pe soldai să priceapă definiţiile?

Am găsit şi cărţi cu modele de ..cuvân­ tări'1 pentru soldaţi, şi toate uncie cari chiar când nu aveau a face • după; ne­ sfârşită poliloghie se terminau: „Şi acum să strigăm din lot sufletul. Trăească M. S. Regele. 'Trăească M. S. Regina, Trăească A. S. R. Principele Perdinand cu loală fami­ lia. Trăească România. .. ele. Şi am edil şi am lot găsit mulţi ..Ircbuc'1, multe ,.dcl inii ii", mulţi ,,trăească’', dar 11.11 am găsit ce-mi trebuia, ce-mi lipsiă mie: nu am găsit metodul cum să-l înţeleg eu 'pe ci. cum.să-l fac să mă înţeleagă el pe, mine. cum sd sim/â ce îi spun şi ce spune.

Mai aveam eu o ciudă pe Dragau al meu.

Când comandam cu la instrucţie, lucrau, clar nu hierau soldaţii. Şi doar Ie explicam, ii îndemnam: zadarnic. Şi cu mă roşiam, mă treceau o mie de năduşeli. Şi alunei numai ce vedeam pe Dragau că ieşiă ii paşi, clin lronl înaintea, mea, făcea încruntat salutul cu -sabia şi zicea aşa; ,.Să trăiţi. Domnule Sublocotenent, aţi obosit, lăsaţi-mă să-i nntşlrntuese şi eu ..o ţâră". Şi îl Lăsam.

Şi unde se aşeza Dragau iii fala TronUilwi drept ea o slalue si unde încruntă <d odată din sprâncene şi unde ducea cî sabia înainte şi cam în dreptul nasului şi când zicea el odaia ,,inu\ îuienmeau sol­ daţii. Şi apoi când luna el odată: Companie înainte MARŞ'’ se auziâ un bubuit de pi­ cioare de credeai că se roastărnă pământul. Şi după cc plecau oamenii, el mergea câtva timp de-a înd ar alele, eu Tata la soldaţi, eu gâtul întins .spre ei: „Aşterne-lo. lungeşlc-te., şerpueşte-te’5 şi apoi se întorcea falnic înuainte şi mergea eu nişte paşi mari, ca­ denţaţi, iar picioarele tuturor celorlalţi sol­ daţi. par'că erau legale de ale lui.

Aici. la instrucţie, mă prăpădiâ Dragau.

Ce şi cum lacca. soldaţii lucrau mai bine la el ea la mine.

Mă gândiam cu. bine, oi* li având sol­ daţii mai mullă frică de Dragau, ca de mine, dar nu pol găsi şi eu din atâta depozit de cunoştinţe un metod, ea să-l întrec pe Dra­ gau? Totul să fie numai frica?

Mă mai mângâia insă o... nenorocire, a lui Dragau! Ce om râu sunt. da’ sincer!.

Dacă se. întâmpla că veniâ cineva mai mare, Maior ori Colonel, pe când comandă, el, atunci frica în soldaţi era aşa de marc*,, că soldaţii se zăpâciau, greşiau. şi... ieşiau rău. Deci nu era ceva solid in instrucţia lui Dragau, deci trebuia să fie un metod care să" înveţe pe oameni a fi stăpâni pe ci şi a avea încredere în ei, în orice, o.cazi uni.

Deocamdată eu nu posedam acel mclod

■

r,7 -

şi Dragau îmi rămânea aproape egal în re­ zultai la teorie şi superior la instrucţie. Si eu crain sublocotenent si el sergent-major! Şi noaplea il visam, de ciuda.

Dar eram holăril : ori eu. ori Dragau:' Ce m'ain gândii, eu. ea n'o fi mare. di­ ferenţă de metode între a învăţă un copil şi a învăţa un soldat şi eâ. chiar dară ar fi vreo diferenţa. voiu căută sY> nivelez şi îmi trebuia un puncL de plecam. Harem să şlim cum se învaţă copiii. Şi m ani dus la un prieten inslilulor, pe oare-îl ştiam, e.ă îi place să cetească si l-am rugat să-mi dea toate cursurile de educaţie şi pedagogic, ce le avea. Şi mi n dat o gră­ madă Peslaloxzi, Spencer, Compayrc. J’ayol. Ulicin. ele., plus o mulţime de reviste pedagogice romane, cu discuţii, cu lecţiimodel diferite.

Mi le-am dus ţoale acasă. Şi acum: ..Stai.

Drăgrme. că-ţi arăt eu ţie’*.

Am cetit şi căutând să adâncesc proble­ mele- diferite şi diferitele sotuţiuni pedago­ gice. am căutat să-mi formez norme de con(Iueere în rezolvirea lor, ani asistat la 'câ­ teva lecţii cu copiii, cu însliluloriil-pricten şi între altele am aflat eâ.

1. Intâiu să caut să înţeleg sufletul solda­ tului. atât ea massă socială din care trce parte, cât şi ca individualitate.

• ; 2. Să întreţin încordată atenţia prin in­ troducerea a revă interesant sau distractiv în discuţie. ii.- Să pornesc dela simplu la compus. necu1. Să pornesc dela cunoscut la no.scut.

- '93

•>-wSa evit definiţiile .şi cuvanliirile huigi şi sa întrebuinţez întrebări scurte cu răs­ punsuri imediate.

6. Că fiecare soldat poale avea un alt mod de înţelegere şi ca trebuc răbdare şi lucrat cu convingerea, că şi pentru cel mâi înapoiat treime să fie un inctod de îndrep­ tare.

7. Că... multe, multe.

Erau în acele cărţi mulţi trebuc”, dar în unele se dădeau modele de lecţiuni şi lumina eră deplină.

Dorinţa mea nu e să fac curs de peda­ gogie în acest articol, căci nu îngădue nici locul, nici modestele melc pretenţii. Dorinţa mea este numai să conving de necesitatea predării în şcoalele militare a unui curs de pedagogie militară practică dc un profesor special.

Aşa că. după ce am terminat eu dc cetit atâtea volume, întră) bună seară la muie acasă mă fac „pedagog militar” şi neavând s.oldaţi la îndemână, presupun că... cele 3 scaune numai 3 aveam!" sunt soldaţi. Ic aşez la rând. iar eu, solemn în faţa lor, încep să întreb, dând tot eu răspunsul în locul lor. Pedagogia n’a ajuns până acolo: să facă scaunele să răspundă....

Mergeau lucrurile strună, dar... prea mer­ geau, căci răspunsurile le dam tot eu. Inii trebuiau soldaţi. Şi chiar ca 'Românul,,căruia i se frănsese oiştea carului tocmai în baltă şi el voind s’o lege cu o funie, care trebuia udată, scuipă pe funie şi înjură că n’arc apă. pe când el în notă pană la «genuncTri

99

]n apă; aşa şi cu uitasem, ca am... ordo­ nanţa'. Şi norocul meu, el tocmai sfătuia CU IUI alt camarad de al. lui,—ordonanţa unui prie­ ten ofiţer. Deci aveam t soldaţi. Ii chem şi le spun foarte grav la IO1/,, noajptea: ..Stati aici. vom face teorie". Ce ochi pe ci! Şi încep după planul meu, şi au mers lu­ crurile bine, mai erau multe de îndreptat, clar mai eră şi timp în viilor. Destul că pusesem jaloane pe drum. ..Hii. le-am dat gata. Drăgane".

Peste un ceas m’ain pomenit cu ofiţerul ordonanţei, cu care făcusem teorie pe lângă al meu, că năvăleşte in cameră şi mă în­ treabă, dacă mi-e bine, că i-n spus ordo­ nanţa că am făcut teorie cu ei noaptea, că jiu eram beat şi că treime să fiu... nebun!

Până acum ura ferit Dumnezeu.

A doua zi la cazarmă, şi a treia zi, şi •ele atunci până acum, am urmat după me­ todele ce învăţasem ia şcoală. Şi a mers bine. Drugan na mai râs şi l-am format şi pe el la bătrâneţe. Şi de atunci, eu şi Dragau ne-am iubit şi respectat şi mai mult. Şi intr’o zi venind la cazarmă şi găsind oamenii la instrucţie, înainte de a-i comandă le spun: ..Domnul Colonel v*a văzut cri lucrând.

M’a chemat şi mi-a spus, că sunteţi cea dintâi companie pe regiment Şi când le-am dat comanda şi după exede bine, de rău — le-am spus: cutare ...Bine, băieţi", si iar mişcare şi iar „bine.

•lut)

v;

flăcăi’', au ajmis }Â scurt limp în tali;var cei ; măi . i: prin Iad. cmula|iev răbdare, ’ 'metodă.

Le-am spus odată în glumă ..compania de şinei" şi nu mai voiau să audă de altnume. ..Să vie un smeu", însemnă: să vie un soldat din compania a 5-a. Şi a trecut multă vreme de atunci, ghio­ ceii au început să-mi iasă pe la tâmple, si pe. zi cc merge, mă conving tot mai mult de necesitatea unui curs de. pedagogie mi­ litară în şeo al ele. noastre militare.

Cred că cetitorii gândindu-se serios la această chestiune, sunt de aceeaşi părere eu mine. Şi nu ne treime mimai teorii şi iar numai, teorii, ne treime şcoala practică. Şi nici călătorii prin străinătate iui ne treime pentru accajsta. • De câte ori senatele şi stagiurile în străi­ nătate nu strică prin neţinerca în socoteala a firii poporului nostru şi a preleiiliunilor cu cari unii camarazi vin de acolo? Inii spiineă unul odată: Treime să ajung cel puţin Maior, ca să pol aplică, ce-am văzut şi învăţat. în străinătate ". De unde rezultă că dela Locotenent până la Maior ..stămşi sfidăm ". Noroc că acestea simt rare e\- _ copţii. Lei buni sunt cei mulţi.

Un ofiţer, profesor de pedagogie militară., ar trebui, cred, astfel recrutai şi format: a Sa fie fecior de ţăran; h Sa aibă o cultură superioară; v Să fi călătorit mult în (ară şi să f\ fost cat mai mult în conturi cu populaţia

I

— iUlj

VRAHC£ A

-— mai ales rurală V</.//u jnăriiIr ferii: d - .SV/ //' /de/// practică de a o şcoală normală romănească} ca un bun pro­ fesor.

Cu toate aceste calităţi şi formări, acest ofiţer va puică pune deocamdată bazele unei pedagogii militare, care s ar perfecţiona cu timpul. Şi căml vom şti ce Învaţă şi cum învaţă soldaţii, atunci vom însemnă un nou şi se­ rios progres.

% . y/',<

ÎNSEMNĂRI CU ROST 3 Maiu. 130...

M am înlors azi clcla cazarmă obosit, şi pe. deasupra amarii. Nu c glumă: două ceasuri defilare! Plutonul meu n/a ieşil locmaL bine. Unul singur a rămas pulin în urină. ..Tocmai lu, a Dăscăliţii...'’ l-am mustrat eu. Şi ochii lui jucau în 1 aerămi. (ie folos că trage aşa de bine, că înaintează in tră­ gători cu atâta socoteală. Asta înseamnă pulin. Ah!, pas de defilare, de unde ai veniIV Dar aci, în cămăruţa mea. mă întăresc.

K cald şi curat. Şi un miros de flori de câmp. Ali-a aflat ordonanţa păcatul şi iu fiecare zi îmi face rost. F.l ştie cum. rnIrTin dulap, cumpărat dela vechituri, cărţile îşi arată cotoarele multicolore. Pe masă. un Crist crucificat. Tabloul ăsta mic a fost. întotdeauna pentru mine o mângâiere şi o încurajare.

Mă examinez. Sunt eu vinovat că plu­ tonul n’a ieşit bine? Nu, căci mi-am făcut datoria. Mâine voiu încerca altfel şi trebue să iasă bine. Trebue, cari vreun Încep să fluer... şi aprind lampa.

— 103 —

— A a a. acum Ic văd, conic, de Orient.

Ce"ţi pasă tic*? Mănânci, turci şi dormi. Căli şoareci mi-ai prins azi? Să ştii că dacă mai găsesc. p singură foaie de carie roasă de şoareci, nu te mai las să dormi pe ea napeâ, ci sul) canapea. Dar unde-li este ...vrăjmaşul, unde e Lola'?

- Lolaaî...

Un geamăt stins se aude. Mă nil, Lola sub canapea, abia se târăşte să iasă. ..Ce ai tu Lola '? Altădată mă primiai (lela poar­ tă4’. Chem soldatul, ,.Lola e bolnavă, Ncculai'? ' Andrei pisoiul să repede spre ea... la distanţă se opreşte, pare că si lui i e milă...

DomnuLe Sublocotenent, Lola o să nască.

Xeeulai. fugi repede şi fă-i în bucă­ tărie un culcuş bun de paie. Apoi vino şi-o ica binişor şi pune o să nască acolo. Puţin după ce a aşezat-o Xeeulai, am auzit scân­ cet dc căţeluşi. Xăscuse Lola cinci, de toată frumuseţea: imul negru lucios, trei'pătaţi alb eu negru şi unul cafeniu. îşi cum se slrăngcâ Lola pe Lângă ei. cum ii priviâ. cum punea botul pc ci .parcă a sânii'..

•Vezi tu. Xeeulai'? Parcă e ..om". Domnule Sublocotenent, parcă e ..om ’. zău aşa Lite cum îi emită şi-i pupă. Să nu mai zici că nu e ,,oin'\ Am spus lui Xeeulai să scoală un căţel afară pc sală. Şi cum strigă biata Loja! S a sculat cu greutate, s’a uitat îndurător şi la niine şi Ia Xeeulai, a ieşit pe sala. a luat.căţeluşul in gură fără să I slranga şi

104

l-a dus la loc. .'Şi lol mai rmill săi strâns pe lângă ci.

Vezi tu. Xcculai. cc-o fi asia? -- .\ij. nune dumuezeească. l_)-le ŞublocoLeaeni dacii zic cu. că parcă-i om. aşa finr „ai ci”.

Dar lu. Xeculai. o să Iii Ia ..ai .lai?”

Doamne. Domnule Sublocotenent. dacii un dohilne şi line. cum iio să Jiu cu. care suni ,.om cu adevăral. Şi fiindcă, veni vorba, v'as rugă sa mi edili o scrisoare care mi-a venit, acum de acasă. Şi mi a scos Xeculai scrisoarea tocmai din sân. Kra înfăşurată. în Ir* o maramă. Mi-a dcsiacnt-o şi mi-a dal-o. Xeculai şliâ o clasă primară şi pe rândurile scrisorii se amoşleaii urmele degetelor lui. probă că foaia /iun o buchisi se. Drâiâ in scrisoare: Xeculai al meu. ..Află despre noi că slinIcm bine şi să..nâlo.şi. Del nil ă al noslni s a făcui voinic ...şi sănătos de să-l mănânci cu ochii l aica ...şi maica o duc bine cu bătrânelele. Am ..vândut 100 baniţe de porumb şi avem ce ..ne I rebut* deocamdată Să mană'uri e se ’/.arală bine şi bun e. Dumnazău. Fu să n ai ..nici o grijă din partea noaslră. Numai că ..le dorim cu toţi şi mai ales cu. De aia ..ro agă pe. (l-l o fi Ier al iau să.-|i dea drumul ..măcar d 1 zile. să le mai văd odaia. .’Srrie-ne şi nouă şi nu uită pe Mariula la ’>şi fii cuininte Xeculai.

Mariula la.

1 1

»

— 105 -

- Li. Xeeulai. eşti mullumil?

T-tii Xeeulai i se oprise glasul în gfd. l-ani făgăduit o voie ele 10 zile. Xeeulai işî Ştergea ochii.

Am adus pe Andrei şi I-ain pus lângă culcuşul Lolii şi al căţeilor ei. Lola furioasa a început să latre şi sa se repeadă. îşi le mea.copiii de Andrei., — Ii apăru. domnule Sublocotenent.

Da. Xeeulai. .Andrei a * deschis ochii sclipitori, s a uitat la vecini.

S'a seu1 al apoi binişor, aproape cu ochii închişi s'a întors pe canapeaua Iui. s a iacul covrig şi a început să toarcă: Torrr. Torrr...

•Ce avea el eu străinii ăştia de calei?... ///Jfrirea vine numai de la ..ai LăV\ si pentru i}ai tăi'*.

Uii sgomol se aude afară. Lola. ea ne­ bună. gemând şi lălrfuul, sr repede în curie Ti dă ocol. Se întoarce la copii, se uită la ei ii numără parcă, apoi se face ghem •pe lângă ei - Ai văzul Xeeulai? Le-o mai li şi asia?

Minune. Domnule Sublocotenent. Abia a .năseul. cu copii mici şi nu şi-a uitai de •datoria ei... Parcă c ..om", zău aşa.

Aşa e. Xeeulai... daloria...

M ani înlors în cameră. \m încercai sa cetesc o ..Istorie a ferii". X’am ]>nIul. (rân­ durile îmi erau aiurea In camera vecină i*; .aud un glas de flncr. Cântă Xeeulai un arlisl in Unor. Xeeulai. Si-j zicea. îi zicea Xeeulai. pe sufletul meu. când o doină ■de ini punea capul pe mână. şi mi pironea

— 106 —

ochii în tavan, când o întorcea în ,.bătută' do mă scula după scaun...

Istoria neantului: mi-o cânta Neculai. Ii simt în mine (reculul lâu. popor al Doinei si al securii.

11 strig pe Xeculai, şi-l întreb: Ce simţi tu, când cânţi, Xeculai?

- Simt că trăcsc, D-le -Sublocotenent.

-- Xşâa... Ţii tu Ia părinţii tăi, Xeculai?

— Ţin, de ce nu, Domnule Sublocotenent.

— Si la pământul tău?

- §L.

—- Ţi-i dragă Măriuţa, Neculai?

Ca ochii din cap. Şi Petruţ al tău. Xeculai?

- Doamne, Domnule Sublocotenent, ce vorbiţi... Şi glasul lui se pierdu. Câteva • 11 inule l'u tăcere.

- Acum ai înţeles ce e pa!vie şi iubirea de patrie, Xeculai? Lui Xeculai încă mi-i venise glasul. Dar şi-a ridicat ochii spre mine, şi am priceput atunci că înţelesese adâiic.

Xeculai, dacă cineva ţi-ar lua pămân­ tul şi s’ar atinge de ai tăi...

Moarte, răspunse el surd...

- Aşa Xeculai. Du-te şi te culcă. Ai insă grijă de Lola şi de puii ci, că ea ne-a dat azi 6 lecţie.

10 Soembrie, 100...

— Mă Andrei, conte somnolent, Iu ştii ce sunt ăia ,,bacalaureaţii”? ' Andrei nici nu descinde ochii. îşi urmeaza

107

torsul înainte. Del a un raiul do vreme, An­ drei nia trate uză ou indiferenţă. îmi pare ea lui iiu-i prea place multă .,filozofie”. Lui ii plac lucruri practice: să mănânce şi să doarmă. Asia nu cerc nici oboseală, nici bălaie de cap. Să mai prindă şoareci? Dar el slic că cu ani slăbiciune pentru el şi nii-l las să moară de foame. .Şi profită şi­ roiul. De ce s'ar mai frământă?

Kh, An­ di'ci, Andrei, ini de geaba porţi !u nume-. de om!...

Ca să m’audă. m'apropiu de iotul lui şi ţip: -Andrei, craiu de lobă, da pi* Mu.r Nordau l-ai cetit tu? Minciunile coiuvenţionalcale civilizaţiei noastre*’. Degenerare?” Crăcsle, le-ai cetit?

Andreiu deschide numai un oehiu. sbârecşle sprinceana in eii cumflex, şi ironic parcă zice: ,,La ce folos’? apoi îşi coboară încet. încet pleoapa peslc globul de agată, şi nepăsător continuă Torn*... Torre...

Cum. degenerai animal, ..la pe folos?"’

Dar e colosal folosul. Aeeasla-ţi dă dreptul să nu pricepi alic* lucruri, să priveşti lumea de sus, să sfidezi persoane, instituiri o el a înălţimea acestei nepriceperi. Tu ştii re în­ seamnă a avea dreptul să nu pricepi un. lucru? Da. Să nu pricepi lucruri simple, naturale: dar ,,să aprofundezi adânc” uma­ nitarismul, cosmopolitismul, elcclarismul Nu pricepi, Andrei, mincinos convenţional, ce eşti! Cum săi pricepi aci la căldură, sătul si- cu ziua de mâine în siguranţa! Ia să te scol afară în frig, să puie im câine laba.

H)S

•pe jiiic. să vezi cum ai să pricepi dunei v.e înseamnă să juni)ceşti, să le aperi, să lupii... si să fii modcsl.

Ani l'osl numit profesor la şcoala h.u-i laureaţilor. Respectuos am rugai, pe Colonel sa- însărcineze pe altul. Cu sunt prea tânăr.

Nam destulă experienţă. Bacalaureaţii nu m or ascultă. poate, cum treime. ..I\ o cinste ce-ji fac. Lă-lc demn de ea.

Bună ziua", aşa mi-a zis colonelul, ,l-: o .cinste...” cum m’a întărit şi mi-a dat în­ credere vorl va aeeasla. II iubesc pe Colonel, .şi din iubire porneşte mai uşor convinge­ rea. La lucru.

-Andrei, să stăm puţin de vorbă.

Am observat, de când jnslrncsc soJdaji, -că cei mai uşor dc instmil. în adevăratul .sens al cuvântului, sunt soldaţii dela tară.

Pe ei îi faci să le înţeleagă şi asculte eu raţionamonte simple şi cu mici Îndemnuri.

Alai greu simt de instruit soldaţii de provenienţă •de oraşe. Aceştia au o mulţime de apia aluri pe cari treime mai în tain să le scoţi şi .apoi să semeni sămânţa cea bună şi rodi­ toare. Cel mai greu. mai complicat. însă, sunt tinerii cu termen redus. Lucrul pare .anormal, dar este aşa şi se explică uşor. Şi nu suni numai ei de vină. Cu excepţii - vin la regiment c un fel dc nemulţumire^ Lun fel de amărăciune. Educaţia de famitic şi educaţia de şcoală n a fost în dea.jims spre a-i scutură de prejudecăţi, dc. falsităţi apucate dc ici de colea, dinlrun

10) —

mediu bolnav. dinlrV» carte neînţeleasă. Şt nici clin armaţii nu pleacă niuU mai edificaţiasupra rostului anualei, deeum au sosii.

Ba une ori şi mai puţin. sau şi mai rău, Vina? F în amândouă p.ar|.iIo. Să simpli­ ficăm lucrurile, ca să lămurim cauzele. în­ tocmai ca la fracţiile ordinare, spre a Ic aplică valoarea.

Mc. ce este Andrei, pisoiu cosmopolit?

Ai gust să le inii ura şi să le freci de urine ?

Tu, l.c-ai gândii vreodată la e.e Irăe.şti pe lumea asia9 Nici.nu treime. Tic natura Iţi îndreaptă paşii. La noi, oamenii, vezi- lu, o alta. Natura ne-a dat picioare, pe cari: treime să le conducă capul. Şi ştii lu : „Unde nu a cap, vai de picioareDe’ aceea’ să mă slăbeşti cu atitudinea la, care parcă îmi zice: .,ee tot iţi baţi capul, frate!’ Mullumoşto-te să le înţelegi pe line;. Pe mine să mă Iaşi în pace. simbol al nepăsării ce

eştiL. Antimilitarism, la noi în (ară, liolănT, na existat şi nici nu există. Antimilitarismul ar fi: ai Credinţa inutilităţii armatei şi' deci cererea desfiinţării ei; b Ai’-li rid’icare-a c ■ontra armatei, când% ca şi-ar. ieşi din.. cadrul rostului ei, ainesteoându-se în chestii, străine, mai ales politico, impunând şi diclând: o Ar fi ridicarea în conlra ei. când' ar formă o castă sfidătoare celorlalte stra­ turi sociale; şi d) Ridicarea contra ei. când * pentru întreţinerea ei s ar cheltui mai mult decât trebuc, adică s ar face cu ea risipă şi lux.

■

110 —

Har, slava Domnii lui, aceste cauze iui •exista şi nici nu pot exista. Neexistând cau.zek, nu exista nici efectul lor. Şi suntem încă.-destui de sănătoşi la minte, ca să nu ne îmbolnăvim de boale imaginare, să nu ne legăm la cap. când nu ne doare.

Cauzele însă sunt: K. Că tinerii cu termenul redus viu în armată, de cele mai multe ori, cu idei pre­ concepute. rele, despre armată. Aceste idei sunt luate, Fie din cărţi, ziare bolnăvicioase, sau dela acei, cari Făcând armata, au ieşit cu decepţii, ale căror cauze nu şi-au dat os­ teneala să le afle. Când intri cu asemenea ochelari negri în armată, neapărat că vezi lotul Întunecat. Chiar cele mai luminoase lucruri'se văd în umbră.

2. Că afară dc munca fizică - şi aceea plicticoasă prinţro continuă repetiţie, chiar după ce au înţeles-o — tinerii cu termen redus sc pun prea puţin la o muncă in­ telectuală. Şi niciodată nu-i vin omului idei mai proaste in cap, decât atunci când mintea ;iuî are o ocupaţie serioasă. ;1 Că nu au bunăvoinţă să găsească nimic interesant în armată.

- -Andrei, civilă creatură, fiindcă porţi blană,' vrei să zici că: nici noi nu prea ne dăm osteneala să le arătăm această parte.

4. Că -pretind dela ofiţerii, pc cari îi cunosc. a ce caş fainiliaritate la cazarmă c.i în •societate.

-Andrei, păzeşte-ţi blana, ai acru) să-mi ripostezi că unii Ofiţeri le pretind accenş

p*r

111 —

rigoare in sodelale. ea la cazarmă şi cA...

Andrei ce înseamnă obrăznicia asta ?

5. Că pe timpul stagiului, pe care-) fac­ ili armata, noi nu ne dam silinţa să le arătăm că. militar ia e o ştiinţă, mai presus de ceeace facem zilnic in cazarmă.

Ce simpatii voim să iasă din micile min­ ciuni,, pe cari toţi le-am văzul şi din cari enumăr numai câteva : Că un locotenent doctor stagiar, călare pe inviolabilitatea ştiinţei sale. refuză a exe­ cută ordine ce nu au nici în clin, nici în mânecă cu medicina; Că tinerii cu termen redus se supără .şi formalizează de observaţiile drepte şi in in­ teresul disciplinei, pe cari ofiţerii sunt for­ ţaţi uneori să le facă; Că adeseori pe stradă şi in localuri pu­ blice tinerii uită respectul ce, în situaţia lor provizorie în armată, il datorcsc şe­ filor lor: Că...—Andrei, faraon împeliţat, nu mă găseşti destul de imparţial? Ai de zis: Că şi unii ofiţeri dau afară oamenii din infirmerie, zicând că nu sunt bolnavi, când ştiinţa doctorului spune altfel şi când ter­ mometrul o probează ; Că ofiţerii le fac uneori observaţii râni­ toare şi în faţa celorlalţi soldaţi, când ar putea procedă mai cu tact; Că li se fac observaţii uneori in public...

Andrei, infernală creatură .. Să nu nud îndrăzneşti... Taci. ori te ieau de coadă şi te fac moară în vânt.

112 —

Cv poale rezultă din loale acesle min­ ciuni? De câte ori cauze mici n an efecte mari? O răceala păgubitoare inslilujiei ar­ matei şi deci larii. Se poale observă ^rabiv şi insistenta, cu care unii caută să se sus­ tragă dela manevrele ulterioare, l'ie ca Sub­ locotenenţi sau subofiţeri in rezervă. Şi acei cari vin, numai cu corpul sunt ia trupă.. ‘ eu gândul şi inima insă. deparle. Veşnic nemulţumiţi, veşnic cârtitori. Şi aceasta are: o influenţă dezastruoasă asupra celorlalţi, soldai i. Şi noua nu ne treime nume sau număr de ofiţeri de rezemă in carne!ele de mo­ bilizare. nu ne irebue ■,fbjurineîn ma­ nevre şi în răsboiu; <ă ne Irebue corpuri.', şi suflete formale.

Cum sar putea îndreptă turniriloi • [ii. vezi. aici e greu, Andrei. Nu c greu. să constaţi relele, greu c să afli indrop-. . * tarea. De unde s'o începi, cum s'o duci-şt cum s’o .isprăveşti eu bine? Tu ee zici. lin»-, guşiloare li in ţii ? De sigur cai început să fii de ac (ie aş părere eu mine. De frică şi do interes. Tu ai dormit destul. Acum mă voiu culcă si eu. „La nuil porte coasei!’j\n văd întâiu. ce face Lola şi eu căţeluşii ei.

ÎNSEMNĂRI

fărA rost 15 Septembrie, lVtS «Adevăr, adevflr'/.ic vouă : că toi cel ce priveşte o 1'orrvoUi .şi pofteşte la ca, a şi păcătuit cu ea în inima luii'...

Oiu. Mutei, V. 28!

[1 olst oi. Sowd« KreulzcrJ

Xevasla mi-a comunicai azi liotărîrea co­ piilor. în privinţa iui Andrei: să-l luăm cu noi la Râmnicu-Vâlcea.

Dar cum să-l luăm? se înlrcahă ccl marc. In tren nu se primesc pisoi şi ha­ ni aloi o să dea pe Andrei jos.

- Ştiţi ce? a răspuns fetita. îi băgăm * înlr un cufăr si nici nu ştie hamalul.

— I)a-da-da. a întărit cel mic, el numai alai ştie să zică .

—Dar el nu poale Irăl în cufăr fără mân­ care şi lumină... fi punem acolo pâine... şi o lampă mică aprinsă!...

—Andrei o să răstoarne lampa, o să se aprindă şi o să ardă...

— Xuuuu... balem un ruin în pâre le Ic cu­ fărului şi atârnăm lampa îi cuiu..., --Da-da-da. a întării cel mic.

8

114 —

Nevasta râdea eu 1 aerăm], povestincTu-mi nebuniile copiilor, Mă siliam şi eu să râd... dar, prefăcut... Nu puteam susţinea privirea ei. părea că mă pătrunde şi-mi descopere păcatul. (Iaci m ani făcut vinovat Fată de ea. de copiii şi mai ales faţă de cugetul meu...

Ca să scap de canon, mani dus în biroul meu. Aci, am dat de Andrei. Cum nva văzut, -obiceiul lui, a deschis un oehiu. ochiul lui de agată, şi s'a uitat In mine ciud'al. Şi (‘I m‘a price.pul. am gândit cu!

Toate ea toate, dar tu, poligam vitios, n’ai dreptul să Ic uiţi mustrător ta mine.

Am păcătuit, e adevărat, dar numai în gândul meu. si, orice ar zice evanghelistul Matei şi Tolsloi. dela gând şi până la poftă c mult...

Nici un pas, e lot una... inima pierdută o chiar mai mult decât un corp pierdut..., silfidele curate sunt aşa de rari!... Aşa vrei să zici. Andrei?

Ai dreptate. Andrei. Sunt vinovat, Oondamnă-mă. nu mă apăr, mimai 1 a să-mă să-jj spini aşa cum a fost: Am găsit-o întră) zi in biroul meu, la Mi­ nister. Nevasta unui hun camarad de liceu.

Căi pe-aci să n'o mai cunosc. NY> văzusem de mult, o ştiam frumoasă pe vremuri, clar acum sc făcuse şi mai frumoasă, mai plină, mai atrăgătoare...

Pentru oamenii cinstiti. nevasta altuia c ca O soră. Şi cu sunt un om cinstit. Aşa,. pentru mine, şi nevasta Imnului meu ca­ marad. Am constatat înflorirea ei..., clar

pc.- I - 11.) -

.alai : nici un gând n a înereiit suprafaţa liniştită a inimii inele.

A începui sa vorbească, si nu slin cum..., vorba ei parca mă legănă, ca un vapoi: pe o mare. uşor agitată. La începui, n'anc simţii nici o ameţeală.

Voia să mă roage să stărniu pentru mu­ tarea uimi cumnat al surorii bărbatului ei.

Motivele pentru* cari cercă mutarea, nu .-erau temeinice şi... nici aduse pe o cale legală.

Dar ea vorbiă mereu. îmi explică, îmi justifică... Şi. de sigur, fără să vrei, când rogi pe cineva stăruitor... timbrul vocii iea anumită îmlădiere ... ochii anumită privire.... capul se lasă puţin pe spate...

După scurt timp. am început să mă con­ ving. şi-mi ziceam în mine, că motivele mu­ tării sunt temeinice, şi că drumul..., dacă nu e legal, e cel puţin artistic...

Ca s'aud mai bine, .şi-a tras scaunul mai lângă mine... aproape îi simtiam răsufla­ rea...: un parfum îmbătător ieşiâ din decoltajul dela gât... şi ochii verzi... şi gura ru­ menă...

Acum eram pe deplin convins: Nici nu se puteau motive mai puternice şi un drum mai... moderni Apoi începusem să nu aud. să nu mai înţeleg ce spune. Valurile se marian... m'anv •pomenit că-mi duc mâna la cap şi că mă frec la ochi... M’am clesanieţit puţin.

Atunci am vorbit şi eu. T-am spiis: - Dacă se va putea... eu nici nu sunt Ha serviciul acela...

— 11-6 —

— Te rug. a zis ea.

- Simt prea mic, u’aiu nici o trecere- Te rog. mult... si a mai apropiat sau nu E pe jumătate, şi a închis ochii.

- Crtfd că... da! Şi eu aproape nu-mi: cunoşteam vocea, parcă eră a altuia, şi. mi ştiam: unde să-mi aşez privirea...

—■ Te rog Toarte mult, a şoptit abia, încet, şi tărăgănat şi a pus o mână pe birou'., aproape sub buzele melc...

- biţi sigură, voiu Tace tot posibilul....

Ah! delii, mână, corp, gură, parfum... pentru un biet om c prea mult!...

-Andrei, am... poftit si păcatul, după Evanghelistul Matei, s’a făcut îmi veniâ să. pun capul pe masă. sau să închid ochii, ca să-mi revin. Abia am avut puterea sa însemn numele solicitatorului, si ce vrea. Apoi, apoi am simţit nevoia­ şă, mă. STiil.ur. M’ani sculat în picioare, nvam­ il itat pe fereastră... o Ţigancă, o mamă, ieşiâ din Cişmigiu clm copil în braţe şi doi după ea... nii-am adus aminte de .,ai mei”, ■r şi ini-am revenit. Şi eu aveam nevastă şi T copii!... şi ea eră mamă!!.. Şi reacţiunea a fost violentă.

M’am inlors spre ea încruntat şi am înlrebat-o de bărbat, de camaradul meu. De cc n’a venii el? De ce o trimesese pe dânsa?

E ocupat. Putea să-mi scrie. Bărbatul Irebue să se ocupe cu asemenea chestii. Ce caută nevasta lui. nevasta unui om cinstii, pe scările, pe sălile Ministerului*? ,,Nevasta oricui, nu trebue nici măcar bănuită”, nu numai nevasta lui Cesar. Nici o unitare, nici

117 —

'S înaintare, nici o decoraţie, nici o glorie, nu rescumpara buna repxilaţie a unei femei. Şi ini şl iu dc cc, sluţi am că pentru pă­ catul meu,- după ev angli e li.sini Matei.—nu •eram numai eu vinovat.

Ca sa mă răsbun, devenisem rău, barbar, 'încât am terminal, zicând : — De ce vă expune!

Trecusem orice margine. Dar eram drept.

Că morala multora nu e aşa de severă ca •.a Marelui Evanghelist, .şi cel mai bun lucru •c ca cineva să nu explic ce-i osie drag •şi sfânt.

Aşa. să ştii. Andrei. „Cei T au intrat busna în odaie, să-mi •ceară pc Andrei, ca să facă probă cum •o să-l ducă ci la Râmnicul-Vâlcea, inclus In cufăr, cu mâncare dinainte şi cu lampa mică aprinsă şi alarnată în parolele cu­ fărului. Nevasta, după ei, râdea mereu şi .zicea: ,.E comedie cu copiii ăştia".

I-am sărutat pe toţi. atât de dragul, lor, .«dar parcă să-mj cer şi iertare, de păcatul ■meu. Şi. simt sigur, că de-ar fi ştiut, m’ar fi iertai, căci mani iertat, eu. şi nimeni nu mai sever eu mine, cum sunt eu ănsumi.

Bucureşti. 10 Septembrie, 10...

— Bună ziua. Andrei, torcător fără caer. 'fără furcă, fără fir şi fără fus! Ce? Nu-nu răspunzi? Bună ziua, ipisoiu cosmopolit! Nici ochii nu-i deschizi, hai! Bună ziua,, anima­ litate îmblănită. N’auzi. nu te mişti? Andrei, fe-ai întrecut!

— 118 —

Ce? Şi Iu ieşti nemulţumit pe cei mari"'. Şi tu vrei sâ-i îndrepţi? Dar aci-, ; ' uumar 1 eu sunt mai-mare ca tine. .'Atunci lu vrei să mă îndrepţi pe mine! Şi, ca să mă În­ drepţi, vrei 7,să mă dai în cap’’... Că din cauza mea merge lumea rău..., nVam dus eu. sa îndreptat lumea!... Dar de datoria la ai grijă. Şoarecii mi-au ros toate cărţile, dar ce-ţi pasă! Datoria asta, menirea la] a rămas pe al. 9-lea plan. Tu... să îndrepţi lumea, începând cu mine...; Iu, Andrei, tu pisoiu. simbol ai egoismului.

Dar Andrei torcea mereu înainte, liniştit.

Lui nici prin cap, nu-i trece, de ce-I invinuesc eu. El toarce mereu: Torrrr... lor. torrrr.... lor.., Dar, aşa din chiar senin, nici cu nu hi’am pornit. Am ieşit (lela serviciu târziu.

Ca să mai mişc puţin, am pornif-o in lungul Bulevardului, pe jos, acasă. Lucrasem cu temeiu azi, şi eram mulţumii. Când ajung, in Calea Victoriei, hop un. oTiţcr din pro­ vincie. Erau ani de când nii-l văzusem. Se îngraş ase aşa de mult. că ahiâ l-am cu­ noscut.

—Ce 1‘aci, dragă? Sănătos? Mulţumit ? Din sângele, care sta să ţâşnească prin porii, piel ii, m’aştept am să iasă mulţumire. Care nu mi-a fost mirarea când l-am auzii: Hau. dragă, rău. Cu sănătatea, nu prea.

Cu serviciul şi mai rău. X o duc bine cu Colonelul şi eu Maiorul. Sunt slabi de tot...

Treime îndreptare, dragă! Şi nvam hotărî!... „să-i dau în cap", pe cei mari. Ori eu. ori­ ei! îndreptare, dragă!... îndreptarea vine de

119 —

sus în jos. Aşa. e? Cile. suni la BodulIioaici, cun batalion delaşal si, Comandantul nu-şi face datoria, şi...

Dar ee-ţi lac ci ţie, câ nu c.şli mul­ ţumii;.'’ Te opresc ei sâ-ţi Iaci datoria? Ce-ţi tace compania? ofiţerii, gradaţii, soldaţii?.

Nil, draga, nu şi-o fac ei pe-a lor!... Şi Irebuc îndreptare, treime dat la cap!...

- Mii rog, repet întrebarea, ce-ţi face com­ pania? ofiţerii, gradaţii, soldaţii? Cum s au prezentat recruţii anul acesta? Cum a mers instrucţia?

Inchipueşle-ji. draga, ca Maiorul vine iu fiecare zi. eu f> minute mai târziu la cazannia... ştii, il. controlez!.., nici jiu se inte­ resează de serviciu... Colonelul se [ine mereu de capul nostru.... Generalul, ne pi­ sează in inspecţii, şi Minis...

Maă, compania, niăăaăă!... ce face com­ pania mă. unitatea la, datoria ia .. Ce oiiţeri ai în companie?

Aaa... da... da... compania?... Ifee,.,, aşa, • aşâ! Ofiţeri noi. nu e mare treabă de. ei, unul. c. Locotenentul loneseu... Constantin?

Gheorgbe? nu-i ştiu numele de botez... ălălalt... e... e Sublocotenentul, o numai de trei luni în companie.... cum dracu-l ehiamă. frate? Da am un plutonier slrajnie, dar şliî... strajnic. Dar iu ce mai faci?... ştii. Irebue dat la cap la ăi mari!... Eşti slăbuţ. Eşti bolnav? Cu cei. mari nici tu nu cred s’o duri bine... Irebue îndrep...

Ba. sunt sănătos Iun, şi o duc foarte bine cu cei mari. şi cu cei mici, şi cu toata lumea. Dar Iu eşti un... un! Bună ziua.

— 120 -

Nu nemulţumii . orar.,întâiul . . ,... - pe care-l în­ tâi numi. Zilnic calc umil. .vi chim: mai mulţi pe zi. De multe ori îmi veniâ să stri«: Ddti-mi un mulţumit!

Dar ziua do. azi a fost ou nenoroc.. In dreptul statuii lui Brutianu. mă întâlnesc c un preot dela tară. II cunoşteam de când fusesem Ia grăniceri. Eră preot diutr’un sal mare. dar sărac:, cu multe cârciumi, Cil mulţi beţivi si criminali In zile de sărbători, cârciumile erau pline, biserica goală..'Am stat în partea locului J ani. şi după 1 ani am lăsat cum am găsit.

E. părinte, ce mai faci?

Rău. domniile, nu mai e de Iraiu! Ţara asta se duce de râpă!. Treime în drept are. îndreptare de sus iu jos... Ce e eu. legea Consis l ori u lti i bisericesc, • v • . o infamie... se calcă canoanele dela... (ani uitai dala şi locul}... şi Episcopul... şi Mitropolitul... tre­ ime .,cla|i în cap”..., trcbuc îndreptare...

Părinte, eu la astea nu mă prea pricep. Dar ee-li face parohia? Ce predici ai mai ţinut? Tot aşa beau oamenii in salul d-ta le 7... Omoruri, se mai fac?

— E. de asta ne arde nouă acuim d-le!...

Legea ConsisloriuLui bisericesc... Mitropo­ litul... treime îndreptare... daţi in cap... Şi nu era primul pe c.are-1 întâlniam. \or­ bi seni .şi eu alţii, şi la fel: ,,Mitropolii.

Episcop.. îndreptare, consislorîu”..., dar satul cu mizeria lui. cu în tun erectil lui. cu cre­ dinţa parohiei..., ...ele aslea Ic ardea lor acum?!”.

Ah! Lude c.şti, clasicule popa landa?

m - 121

Mai zilele trecute, mii întâlnisem c'iin'în­ miiţii tor. Ce nu mi s’a plâns şi acesta! ..Că ■de cc camarazii lui de liceu: loncscu şa lie revizor; Popcscu preferi: Ni-culescu deputat; Mari nes cu primar; ei Lol. şi el .nimic’’.

— Bine. dar eşti profesor, ce mai vrei r Cc are a face.... aia nu r nimic...!!

Ba. asia e toiul! Şi cine face cursurile acestor profesori, numiţi in alte funcţiuni?

Suplinitori, domnule, suplinitori! Cel Mc franceza suplineşte pe cel de chimie, cel de româna, face şi matematicii, de la­ tină ţine locul un avocat din oraş...

Dar în Tine, ăştia de bine. de răii, voiau îndreptarea în instituţia lor. dar alţii vidau îndreptarea în alic insliluţiuni decât ale lor.

Toţi vedem răul. şi cerem îndreptarea în afară de cercul acţiunii şi datoriei noastre: ..Papa (lela lioma nu e la locul lui, Irusiurile americane scumpesc, vieaţa...!

Nu râde, 'Andrei, că nu glumesc!

După tine, n’am dreptate, de sigur. Tu, am numai că liu-ţi vezi de Ireaba ta: să prinzi şoareci, dar mi se pare că şi tu vrei îndreptare.... şi nu îndreptarea nea­ mului tău pisicesc, ci pe a celui omenesc...!

Andrei, asia e culmea.

Tu vrei să zici că au dreptate acei cari lucrează pentru îndreptarea celor mai mari ca ei. nu a celor mai mici, cel mult egali Nu. Andrei, n’au dreptate. ..îndreptarea Vine de sus în jos”. Asta nu înseamnă. Andrei, că lu, mai mic. să «cauţi a îndreptă pe. cel luai mare. Atunci

— 122 -

îndreptarea e de jos în sus. Tu îndreaptă creşte, luminează pe cei mai mici, pe cei egali, dacă'poţi. Cei mai mari au şefii lor, cari să-i îndrepte. Pentru îndreptare, trcbue şi o autoritate de forma, pe lângă una. de fond, altfel se jigneşte amorul propriu al omului, şi se ating susceptibilităţi natu­ rale. Când vrei să îndrepţi, nu treime să ' superi, şi nici... să le superi!

■îndreptând chiar pe unul, doi, mai mari,, n ai făcut nimic, îndreptarea e locală. Poate, mai siint şi alţii la fel. Altă generaţie, din alte timpuri, cu alt mediu. Şi, de multe • ori, au ei dreptate. Tu ai ştiinţa, aria noua, <â au experienţa, maturitatea... d)ar tu eşti mai mare, ca alţii mai miei., l'i. weziY De aci porneşte Îndreptarea. A ei, tu nu îndrepţi pe unul, pe doi, ci serii în­ tregi de soldaţi, cari îţi frec prin companie sau pluton, dacă eşti ofiţer; scrii întregi, de elevi, dacă eşti profesor; credincioşii din parohie, dacă eşti preot, ele.

Acţiunea ta cu cei mici e nai urată, unuigâctoare şi aduce adevăratul foios. Tu eşti apostol, formezi un curent, pregăteşti să­ nătos o generaţie, asiguri viitorul.

Mc, Andrei, dar tu vrei să zici că, scriind aceste rânduri, am căzut şi cu în păcat: vreau îndreptarea altora mai mari.

Nu. Andrei, tot ce am scris, am scris pentru mai mici. cel mult egalii mei. Că un exemplu şi un sfat, dat celor mai mici,, în sfera lor de muncă, poate servi şi al­ tora mai mari. înlr'o sferă mai mare, se poale. Aceasta o puterea adevărului şi a

- 123 —

dreptăţii. Numai asii formăm, larii să vrem, si mai ales iară să căutăm, şi pe cri mai mari. ŞL mai presus de loale, în acţiunea noastră, nu Irebuc să alingem baza. insăşvieaţa instituţiei: în armată nu Irebuc atinsă disciplina; în religie credinţa, şi aşâ mai departe.

Nu uită. că Jsus a propovăduit in popor şi şi-a ales apostoli dintre pescari.

Mustăceşti, Andrei, parcă (ol mai vrei. să zici ceva... Destul! Dae'aş îi umblat cu cu nasul pe sus. nu te vedeam odată, răjnas.. din întâmplare, cu alte murdării la gură de canal, unde te aruncase fostul (ău stăpân.

Aveai orbii urduroşi şi cârpiţi, păr n'aVeai de Ioc. doar piele şi oase. şi nici putere să miorlăi mi mai aveai..., le-am spălat eu mâinile mele. le-am hrănii, le-am încălzit... şi acum eşti gras ca un porc, Mănos ca o vulpe, dormi pe canapea şi... le uiţi la mine, cu gând să mă reformezi......să-mi dai la cap! '... Hahahaha...

Te freci de mine .şi torei mai lare... semn că le-ai convins. Să le văd ta treabă. Andrei, torcător fără caer, Iară furcă, fără fir şifără fus...!

VORBE Şl FAPTE *

"•V1 ' ce tVuinonsă este vk-aja de soldat.-». * HI de touUi. lumea eslc respectai !

Ş.Î ploua, ploua... Pe drumul greu şi moroios ncsJarşita coloana înainta incel.

Parcă fusese im făcui. Aproape în toate -zilele de Jiianevr.fi plouase, dar azi era prăpăd. Plouă cu necaz. Ofiţerii şi soldaţii erau uzi până Ja piele. \bia trecuse două ceasuri după amiaza, şi parcă se juopiă. atât eră ploaia de deasă.

Tocmai la coada coloanei, compania că­ pitanului Strajă albă se mai mişcă. Com­ pania fusese noaptea gardă, mare in avanlijjosluri. şi toii, dela mare la mie. av-useseră ochii m patru; ca •să mi pătrundă inamicul in rnulonamcnl. Soldaţii nu măncascră în seara de înainte decât pâinea muiată de ploaie, adevărată papară. Gnde fusese chip să se facă ciorbă la garda mare? Dimineaţa jiu jn.âncaseră nimic. Abia la prânz repe­ taseră mâncarea din seara trecută: pâine muiată de ploaie. NcpuLând să. le iaca nimic, căpitanul îi jnângâiase: „Hei! mâi băieţi, asta v ..mâncare domnească”, pe lângă. p,o• ou soiul Yrud pe care îl mân cară ai noştri

w — -125 -

la Plcvna'I Şi ei, cu locotenentul lui, pe a margine, de -.şanţ, abia gustară din ' .nişte* pâine şi .brânză. înainte de amiază se dăduse lupta. Im manevre luptele simt scurte; lipseşte glonţul şi ghiuleaua năprasnică. Azi lupta se măi: scurtase jucă din. cauza timpului rău.

Aciuit. înaintau spre cantonament. Ne­ dormiţi: cu frigul în oase şi cu stomacuf lipii., pe drumul, noroios şi' sub ploaia ce cădea mereu, doar nădejdea unei gazde bune le mai mişcă picioarele. Şi vorba oăcăpiiaiuilui ii unui îndemnă: .,11,ai, băieţi, hair băieţi î:i. Şi după căpitanul iubit .,1 •TUcţii Var l’i lârît şi pe brânci. Peste vesela companie de altădată acum se lăsase. întristarea oboselii şi a stomacului gol. ,,1-fei, Ciochină,, zise căpitanul, ţi-a îngheţat limba în gură,, nu mai zici nimic?” ,Cc să mai zio, să trăiţi domnule Căpitan, că ,,parcă-i ziua din urmă şi ne apropiem ele iad". .,In iad e locul (iheenii nu e ploaie’, ii răspunse Pipirig. .,Păi, mai scliiulei ce văd eu”..., ii replică Ciochină. Altădată compania râdea de se prăpăd iă, la Împunsăturile porecliţilor Cio­ chină fix Pipirig. Acum parcă se mirau că mai vorbesc. Tăcerea se lăsă iar grea. ca pământ ui peste companie. ^ • locotenentul, mai iu vârsta dccâl soldaţii şi nu aşa de robust ca ci. era cel mai obosit. Mustăţile lungi, mătăsoase I. se lă­ saseră în jos, obrajii deveniseră livizi, o chir se măriseră, parcă că Ia fiecare pus. îşi va da şi uJtiuia suflare. Şi toluş mauua. ( âpilanul Strajă, pierdui în gandurL cu

— 126 —

îala ascunsa sub. capişon, mergea călare' in capul companiei. D’inlr'odată se op.*i. hi-, toarse capul, sări ca ars de pe cai, se apropic de locotenent, şi, dâittlu-i frâul, ii /.isc: ..încalecă". ..Lăsaţi, domnule Căpitan” Ordon. înca'eâăA. repetă. Strajă. Locote­ nentul încăleca. Căpitanul o luă pe jos' şi zise: ..'După .mine, băieţi!”.

Cu greu a ajuns compania în vârful dea­ lului. Şi dealul acesta parcă nu se mai isprăvnV Când ziceai: .,Doamne ajută” e’ai ajuns în vârf, all vârf apărea înainte. In fine ajunseră si la cel din urmă. De aci, :sc vedea ,,pământul făgăduinţei”. Prin ploaia, care se .mai rărise, se vedea es­ tompat orăşelul în care trebuiau să fie carliruiţi peste noapte. Toţi se gândiau: cel puţin vom dormi bine la noapte. Şi când a avut telul înaintea ochilor, com­ pania a prins puteri ,,ca din pământ" şi a iuţit pasul. Nu e vorbă, mergeau şi la vale şi orice-ar spune Românul că ./greu la deal şi greu la vale”, dar toi mai uşor la vale... Şi pe nesimţite au ajuns la marginea oraşulni. F.ră şi timpul, căci ploaia se înde­ sise iar şi puterile erau pe sfârşite. Aci, că­ pitanul îşi incâlecă iar calul şi in capul com­ paniei intră în oraş, urmând pe sergentul care făcuse earliruirea.

In fine. sergentul Leabu se opri şi zise: ...Sa trăiti. domnule căpitan, avem pentru noi aceste I case”, şi arătă cu mâna. Toţi priviră la cele l casc şi feţele strânse, se desfăcură. ochii încruntaţi sc luminară. Fie-care gândi - ..A dat norocul peste noi". Chiar

1

- 127 -

figura exlrcm do obosita a loeoteneulidşi •se mai înviora. Săracul! Erau zile do când tui-şL odihnise ea lumea oscioarele. Numai pe căpitan n'ai fi pulul să-l cunoşti de pe fală ce ^âideşle. El avea a ce caş figurii li­ niştită. Strajă opri calul.-se întoarse .către. soicLaji si le zise: ,,Băieţi, ştiţi cum Irebue să vă purtaţi?”.—„Cinstii”, răspunseră şol-<latii intram glas.

Aveau de ce să se bucure soldaţii. -Casele erau mari. Inimoase. Dar nu la case năzuiau, oi. In fundul curţilor erau şoproanc. graj­ duri şi alături şire de paie. Aci eră fericirea lor! Ah! cum o să si facă ei nişte aşter­ nuturi bune de paie în grajduri şi şoproanc şi cum o să doarmă ei de bine! Pe fiecare uşă sergentul cârtiruer scrisese unitatea. De •casă. un pluton. Fiecare pluton se îndreptă la casa .desemnată. La două din aceste case.

•erau clăti: la una căpitanul, la alta loco­ tenentul. Căpitanul stătu puţin în drum, dădu ordine sergentului-major. apoi se în­ drepta spre. cartierul lui. Aci găsi soldaţii ■sland la poartă. ./Nu intraţi, băieţi?’', Ie zise •el. ..Nu, căci iui ne lasă”, grăi sergentulplntonier amarii. Căpitanul privi spre poarLă. Eră scris: .,'Plut. 1 din compania l. regimentul 101" şi dedesupl: .,d-l că­ pitan Strajă”. Acest scris cu creta încercase cineva să-l şteargă, dar nu reuşise. „Sună. plutonici’, să vină stăpânul casei să vorbesc cu el. Nu se poale să nu ne primească pe o vreme ca asta. Suntem oameni, suntem Români”. Târâitul soneriei sună prelung in casă. puternic, căci sc auzi si de alara.

- 128 —

Dur nimeni mi ieşi. Plutonierul mai simit odată şi nimeni nu răspunse. „Pune luano; pe buton şi n’o lua pană mi va ieşi cineva ’. $i afară... plouă, •plouă. Soldaţii se tăcuscră roată pe lângă căpitan şi ochii lor se întristaseră. Şi calul, sărmanul animal se întoarse cu capul spre poarta, se seutură dc apa şi cu ochii lui mari şi blânzi se uită galeş spre grajd. înainta chiar 2 paşi, dar căpitanul il opri.

Soneria sună mereu. Uşa deia intrare sedeschise violent, cu necaz, şi o cocoană ieşi în balcon. Se vedea că eră supărată dc in­ sistenţa soneriei. Căpitanul Strajă salută şf zise: „Doamnă, suntem daţi aci în cartier, vă rugăm... -..Mai sunt case, căutaţi în altă. parte”, răspunse cucoana mereu supărată. „Doamnă, cel puţin pentru soldaţi, vor dormi in şopron, bărbatul d-v. a făcut ele sigur armata si copiii d-v. vor face-o...— „Bărbatul meu „a scăpat” dc armată, şi': cum a scăpat el. vor scăpă şi copiii”, tăe scurt cucoana. „Aş dori să. vorbesc cu băr­ batul d-v.\—,,\”are timp”, fu ultimul cu­ vânt al. doamnei, după care întoarse spalele si intră în casă. Dinlr'odată poartaparai. Dima Stan. colosul companiei, re­ zemat în puşcă, o împingea cu spatele. Soldaţii se grămădiseră spre poartă, şi chiar calul auzind sgomolul se. întoarse ijiîr acolo. ..Opreştc-le”, se răsti căpitanul către Dima..

Apoi plecă capul şi se gândi. Când ridică capiii şi se uită in lungul stradei, văzu că (oale ploloanele erau înaintea porţilor. Nici. umil nu intrase. Alături cic el văzu cei patru.

129 —

capi de plutoane. .,l)e ce jiu iiilraU ,,Nu ne laşa. sa trăifi. domnule Căpitan". .,In nici o parte?”.—,,ln nici o parleU Un comisar se. apropia, ..Domnule comisar. se adresă căpitanul, suntem daţi la aceste patru case în cartier, si nu ne primeşte”. .,0c să facem, răspunse bietul om, parcă vorbindu-şi lui însus. aici sade un consilier comunal, dincoace un.Am .înţeles'', ii opri căpitanul. Un moment iar se gândi.

Scoase fliierul. filieră şi făcu semnul adu­ nării. ..Răbdare, băieţi, şi după mine . lună el şi porni înainte în. capul companiei. Si compania se înşiră iar (lupă el. ,,....Şi plouă, plouă! Şi cum mergeau aşa pe ploaia asia Nemiloasă, iiemăncaţi, ne­ dormiţi, ostaşii noştri făceau impresia unor rătăciţi în ţeri străine. Dinlr'oda ă din mij­ locul companiei se auzi un cântec: ..Ab' ce frumoasă este vioaia de soldat, ..Kt de toată lumea esle respectat!...”. .Vapuca.se Pipirig să termine, eă un hohot de râs izbucni. A. ee tăietor răsuna acest râs drăcesc! Pe Strajă ii duru mai mult decât lot ee îndurase până acum. întoarse canid şi ameninţă pe Pipirig eu cravaşa.

Tăcerea se lăsă iar. mai grea ca oricând, asupra companiei. Căpitanul îşi lăsase capul pe piepl. şi aşa cum îl ducea calul în ne­ ştire, părea.—vorba podului. ,.că-i o staluc, că-i un Mrislos bălul în cuie".

Undi1 erau. să-i vadă, acei cari ii ferieiau

— 130 —

şi admirau in parade? Se vedea parcă tre­ când La ‘ parade în mare ţinută, " iu capul companiei, pe sub balcoane şi ferestre, de unde ÎL priviau ochii plini de admiraţie!

I se părea că-i răsună in urechi aplauzele, când”dcl’ilă cu aceiaşi soldaţi, cari "azi erau aruncaţi pe druimiri.

Acum nu mai au/.iâ ploaia care cădea.

I' sc părea că este la banchete oficiale, unde. în fata paharului dc şampanie spu­ moasă. fiecare simte că e mare patriot, şi iubitor al armatei, unde fiecare, c’o mână pe pahar şi cu cealaltă pe inimă, termină nesfârşitul discurs cu: ..Şi acum, domni­ lor. să strigăm* înlr'un singur glas şi din fundul inimii noastre: Să trăească brava armată a Marelui Căpitan!”. Poate că şi unul din cei cari nn-i primise în cartier, ţinuse un asemenea discurs! Şi când gândul se porneşte, cine-1 mai opreşte? Strajă se văz ii într’o seară la hal.

Muzică. epoleţi, fracuri, rochii şi dccolteuri.

Se văzu învârlindu-se în sunetul melodios ai valsului Şi parcă auzi, după terminarea valsului, pe graţioasa doamnă: ,,Domnule Strajă, ne veţi face plăcerea să veniţi Sâm­ băta viitoare la .,five-o-clock-ul nostru...!”

Ilei. nu eră aceeaş bunăvoinţă şi la primirea în cartier. în limpid manevrelor, pe zile ploioase...!

-- ..Să l răi ti, Domnule Căpitan”, zise scrsergenlul major. ..pe aici nu văd pe nimenea dat. să încercăm”. Căpitanul parcă se trezi din somn, so uită în dreapta şi .stânga la case. In adevăr.’nu era nimeni dat pe acolo,

,

131 —

dar casele erau tot mari. lot frumoase. Dădu , negativ din cap. şi zise: ^înainte”. îşi lăsă capul în piept şi gândul iar îl tură, dar spre regiuni nu aşa vesele. îşi aduse aminte de două icazuri, când în adevăr ofiţerii şi soldaţii erau invitaţi, rugaţi,— proniitându-li-se traiu împărătesc, — să vină în cuartir. Eră... in Martie 1907! Şi căpitanul Strajă, aducândn-şi aminte de anul grozav, simjl dintr odată obrajii calzi.

Parcă alte picături decât cele de ploaie ii turuiau pe fală! O furtună din afară şi o furtună dinăuntru săpau urme pe obrajii lui Strajă... $i acum. aceiaşi soldaţi, ca ri Făcuseră admiraţia lumii întregi, nu găsiau primire in cuartir!

Strajă voi să dea altă direcţie gândurilor, dar nu putea. Ridicase capul şi-l lăsă iar pe piept. Gândurile urmară. Se mai îndeseau oamenii să ceară soldaţi la seceriş şi li ■se dau. pe când munca soldaţilor pulreziâ pe câmp. ne având cine s’o adune...

La vorbe şi la petreceri, la parade şi la . nevoile personale, armata eră ,.brava ar­ mată a marelui Căpitan”, dar la nevoile armatei, ale terii, atunci eră armata de care voim „să scăpăm”, pe care n’o primim la cuarlire, căreia adesea nu-'i dăm ce-'i trebue şi. pe care de multe ori o calomniăm...

Aşa gândi căpitanul Strajă şi gândi că nu •era cu răutate, căci se baza pe fapte. îşi aduse aminte de încercarea de mobilizare a unei divizii, când unii Români îşi ascun­ deau caii in pimniţile mari. boltite, sau ii

i;>2 —

trimeteau la alic moşii, ea sa nu-j ioa recii izijie, îşi aduse aminte de orăşenii cari veniau în ultima zi la mobilizare sau nu veniau de loc, pe când sătenii veniau (UIX prima zi şi veniau şi cei nechemaţi, se gândi la ofiţerii de rezervă, cari caută pe toate căile să se sustragă dela manevre, segândi... .'.Să trăiţi Domnule Căpitan. zise sergenlul-major. ne apropiem de marginea ora­ şului. Căpitanul ridică capul, văzu case mici, sărăcăcioase, dar curate. In fiecare curte cale o sură sau grajd mic de vite. ..Aici voiam s’ajung”, zise el şi răcii, semn. să se oprească compania. ,.l)e fie­ care secţie câte o casă. Rugali-vă frumos, de oameni să vă primească’’. Secţiile por- • nirâ. Căpitanul in mijlocul stradei. aşteptă.

Văzu pe capii de secţii oprindu-se fiecare Ia câte-o poartă, îi văzu vorbind cu câte cineva din casă. apoi. rând pe rând. sec­ ţiile dispărură în curţi...

Ploaia stătuse de lot. Căpitanul căută cu ochii o casă. unde să se ducă el cu locote­ nentul. Inlr’o curte de alături, un gospodar ciocaniâ Ia rotile unui plug. \ ăzand armata ])c stradă, el se opri din ciocănit, întoarse capul şi dădu cu ochii de căpitanul Strajă.

Deodată îşi asinţî privirea. Parcă-I cunoştcă pe căpitanul ăsta. Se ridică in picioare şi sc apropie încet, lot căutând sa-l vadă mai bine. Dintr’odală iuti pasul. ..Maiea la, Doamne, căpitanul meu, Domnul Căpitan Strajă”! Se repezi la poartă, pe care o des-

r

V'"

- 133 -

■ehisc dinii; odaia. ..Sa trăiţi, Domnule Că­ pitan Strajă’! Căpitanul il privi şj_| cli­ noscu: Tu osii Ylad Yasile*? si far a alia vorba, puse mana pe lYaul calului .şi-l băgă cu capii an cu lol in curie. -Dom­ nule Locolcnenl. veniţi şi d-voaslră, se adiresă el locotenentului, văzâiidu-1 că rămane In drum.

Apoi vin şi eu. (Ieşi nu mă pofteşti,' 7.ise Ciochină, că eu îngrijesc, de d l căpi­ tan.

Vin şi cu. adaogă Pipirig, ca eu îngrijesc... de Ciochină. Ţăranul zâmbi şi Zise: De domnul căpitan am eu grijă, dar cine zice să nu veniţi şi voi?

Se cunoaşte c ai făcui anuala, camarade, zise Ciochină şi-l baiu prielineşle pe umăr.

X auzi lu, Jleano, ţipă omul de afară, Ja nevasta care. zărind oaspeţi, îşi pierduse •capiii derelecAnd pr/n casă. Avem oaspeţi mari... să Ic v.ăd...

După ec s’au odilinit puţin pe prispa casei, căpitanul a plecat cu locotenentul si au văzul cum erau aşezaţi oamenii în ciiar1 ir. Cu bunăvoinţa gazdelor şi cu priceperea soldaţilor, toţi erau bine, loji mulţumiţi, unii începuseră chiar să cânte. După ce au dat ordine pentru mâncare şi pentru Lol ce mai trebuia, ofiţerii s au întors la cuartirul lor.

Când au intrat în casa lui \ Iad \ asile, au văzut pe vatră l dolofani de copii ..copii de- vremea, rea’-*.. Căpitanul i-a mangaiat, le-a dăruit fiecărui câte un franc şi Ic-a zis: ..Când să vă văd ostaşiT Ca mâine, răs­ punse Ylad Yasile. cum a făcut-o laica şi

13-1 —

cu mine, treime sO facă şi ei.

Aş<\ o dar ce face moşul Ylad, Lălăi Iau? Parea-f văd cu pieptul pliu de decoraţii, când vcniâ Ia companie să le vadă. - A iacul ce a putut, cât a trăit, acuma cine ştie ce o Face pe lumea cealaltă, că s'a dus...

I

in camera"cîe alături, îmbălsămată cu mi­ ros de busuioc şi de gutui, pe toii ofiţerii ii aşteptau paturile, numai perne şi chi­ limuri, ieşilc ţoale din mâna harnicei gos­ podine a iui Ylad Yasile.

Cum a pus capul pe pernă, locotenentul,, obosii, a adormit. Căpitanul Strajă voia să doarmă şi nu putea; prea multe gânduri îl frământaseră in ziua aceea şi încordarea lor nu se terminase. Foarte rar, această fire ciudată de om se gândiâ la el. Pentru ne­ vasta şi copiii Iui eră mulţumii, că-i ştia sănătoşi şi cuminţi şi că au ce le treime pentru ziua de mâine. Pentru el şi .,ai Iui'7 drumurile erau croite in mintea lui şi era sigur de drumuri, căci în cea mai mare parte toiul depindea de el. Şi lot pe cale sigură, croită cu înţelepciune si dragoste, călită să îndrepte şi pe ofiţerii din com­ pania lui. Dar, fără să vrea, gândurile lui se îndreptau adesea şi mai departe: la ar­ ara mată. pe care o iubiâ cu pasiune, care da această armată. Cunoscător al tre- ^ cuiului şi observator al prezentului, el ur­ mă riă în gândul lui evoluţia anualei şi evoluţia socială a terii, legală de evoluţia socială în general. Şi eu toată firea lui op­ timistă, el nu putea să nu recunoască că

— 135 —

pe porii le de curând deschise ale civiliza­ ţiei, pătrunseseră pc lângă părţi bune si părţi rele şi în timpurile din urma. multe idei bolnave. Pe zi ce merge i se parcă că slăbesc caracterele, că în cele mai mari şi cele mai mici manifestări ale timpului de faţă se pune prea mult interes şi' prea multă patimă. I se părea < ă lumea mai ales familia - î.şi trece prea mult vieula pe drumuri şi pe la răspântii, în a Tară de cercul raţional al Datoriei. Şi dacă armata a fost până ieri apără­ toarea in afară, dacă azi este, chiar in in­ teresul acestei apărări, o şcoală a naţiunii, pentru acei cari până la venirea in armată n’a-u avut parte de lumina, capi lanul Strajă întrezări. într’uu viilor mai apropiat sau mai depărtat, limpid când anuala, nu nu­ mai in interesul apărării militare a terii, dar chiar în interesul general al terii, va ajunge să fie o şcoală de sănălalc fizică şi morală, un sănătos curent conlra intelec­ tualismului bolnav, contra culturii falşe, care este mai păgubitoare decât incultura. Şi socotind aşii, căpitanul Slrajă cugelâ că mulţi, dacă ar sil ce-i trece Iui^ acum prin cap, ar zâmbi..., dar puţin ii păsa lui Strajă de aceasta. Dl eră slăpâu pe gân­ durile lui şi şiiâ bine ce gandeşic.

Deodată auzi pe locotenent luşind în pa­ lul de alături. Uilându-sc la el îl văzu ghe­ muit sub pătură şi crezu că poale ii csle frig. Se dădu jos din pat, mai trase un chilim de pe lada de zostie a Ilenei hu .Vhul Vasilc, îl puse pe ofi(er, bAgAndu-i cu

13b -

^rijă marginile sul) el. li puse apoi mâna pe puls, dădu mulţumit clin cap şi se urcK iar in palul lui.

Sub icoana lui Hristos pe cruce. ardea, eu lumina ei mică. candela, pe ca'rc o aprin­ sese gospodina in ziua aecasla de sărbătoare pentru casă. Sub candelă era o pânză de borangir cusută cu râuri. Pe ea se înşirau medaliile şi decoraţiile din răsboiu ale lui moş Ylad, tatăl lui Ylad Yasile. In tremu­ ratul luminii de candelă, decoraţiile aci se umbriau, aci se luminau. Si Lol privind• la jocul de umbră şi lumină de jh* decora­ ţiile lui moş Ylad. căpitanul Strajă se simţi din cc in ce mai mulţumit... mai fericit... până ce adormi...

A dona zi. compania 1 din Regimentul 101 era în capul coloanei, care mergea iar in căldarea duşmanului. Sin capul com­ paniei. căpitanii! Slrajă mergea cu fruntea sus şi cu ochii ţintă înainte." Yrcmea se în­ dreptase. Drumul mergea drept spre Pă­ sării şi de acolo, dela capătul drumului parcă, răsăriâ Soarele ..dătător de lumină Şi virală ’. Soldaţii craii veseli, Ciochină şi Pipirig se întreceau în glume. Pe miriştile dimprejur, plugarii. îşi tăceau ogoarele. Şi mai de aproape şi mai de departe si* auzia mereu „Hai. hai!”. Plugarii, rari întorceau pluguri ie la capelele de locuri, in drumul urmai de soldaţi; le luau cântecele oslăşeşlidin gură şi plecau cânlându-le pe brazdă.

Soldaţii îşi aduceau aminte de ogoarele lor,

1

— 137 —

•Jurau doina din gura plugarilor şi in rân­ duri răsuna frunza Intre dinţi. Dela plug la oaste si dela oaste la plug, nu era aceasta vieaţa lor 7 Căpitanul Strajă îşi sîmţî inima plină.

Rar manifestă el in afară ee jţundiu. Rar îl cunoşteai că c vesel sau trist. Dar azi ar fi voit să vorbească şi cu ofiţerul, şi cu soldaţii, şi cu plugarii, şi cu calul lui. 1 Parcă jiu se mai sătura privind în ţoale părţile.

Dintrodală puse o mână pe umărul loco­ tenentului. cu cealaltă arătă iu larg şi zise: — Locotenente, să ştii: cu fier de plug şi cu fier de armă s’a scris Isloria acestei teri.

I „LUMINĂ, MAI MULTĂ LUMINĂ11 Cu cal: situaţia sociala, a unui om csle luai înaltă şi mai ales cu cât cercul dato­ riilor lui este mai mare şi, mai mult încă, cu cât aceste datorii cuprind educarea şi conducerea unităţilor de masse, ce compun o instituţie, cu atât cultura, ce treime sa aibă acest om, treime să tic mai mare.

Intrăm astfel de caz se găseşte ofiţerul.

Si este bine, cred, ca să fim convinşi de acest adevăr, să stabilim cât mai aproape de absolut adevărul, să ne formăm un ţel în această privinţă şi să lucrăm pentru a-» Ungerea lui; căci în nici o altă instituţie din lume, neajunsurile observate la timp nu aduc, într’un moment dat, un dezastru 'mai grozav, ca în armată.

La început, eram nevoiţi, a ne recrută ofiţerii ele unde puteam şi cum puteam. Ori­ cum, ei au fost Ia înălţimea timpurilor .şi împrejurărilor de atunci. Mult, puţinul care l-au avut, l-au aplicat cu energie. Răsboiul Independenţei le-a dat dreptul să ne plecăm frunţile înaintea lor. O facem cu adânc respect.

Dar timpurile au mers înainte. Străină­ tatea a fost împănată cu ofiţerii noştri. O cultură mai largă se impunea şi alunei, şi

—

— 13‘J —

greutăţile de admitere în şeoalele militare au fost mai mari, programele şcoalclor s au încărcai. Pe lângă ştiinţele pur mililare s’a impus in mai mare si istoria universală, filozofia, studiul limbilor, matemalu i!c, ele. Şi la inspecţiile generale, ofiţerul eră în­ trebat si din cunoştinţele generale. Păcatul eră. că se întrebă prea mult din acestea,, fără a preponderâ coeficientul cunoştinţe­ lor în meserie şi a gradului în meserie.

Eră un rău; s’a observat aceasta şi s’a căutat îndreptarea. Trecusem dela exti enti­ tatea simplicităţii aproape empirice.-de cum se cercă altădată, la complexul unei culturi generale. Şi aşă s’a urmat nu numai in timpuri diferite; dar chiar în aeelaş limp, la diferite unilăli: intrăm limp si într'o - parte se examina căpitanul prin întrebări, la care ar fi pulul răspunde şi un sergent, si în aeelaş timp, în altă parte, se întrebă un sublocotenent chestii mari, ca şi cum ar fi trebuit să-l facă General dini rodată.

Acum, in privinţa .recrutării ofiţerilor, (Jin cauza absolutei nevoi de numărul lor. am ajuns iar la extremitatea simplităţii aproape empirice. Inspecţiile cu examene su­ mare asupra culturii generale sau desfiin­ ţat. Dela o cultură aproape numai intelec­ tuală in şeoalele militare, parc a sc tinde Ia o cultură mai mult fizică. Dela o extre­ mitate la alta. Xe treime un echilibru cât mai perfect în toate pentru un progres con­ tinuu şi sănătos. In orice caz ofiţerul treime

— 140 —

.să nil)a la baza educai ici salo o cultură se rioasă. *

*

. S a zis .. . că. omul . , o , rezultai al eredităţii si al mediului social ui care Lrăeşle. Săi pus întrebarea şi s:a disculat mult asupra-iCare este ni al tare: mediul sau ereditatea? Şi nu s>i terminat încă discuţia.

Sigur însă, un singur lucru schimbă pe om în bine: cullura. Nu se poale o vantunătoare mai bună, nn purgatoriu mai grozav, decât cultura. Ea dă omului aureola luminoasă a adevăratei nobleţe, oricare-i-ar fi fost provenienţa. Şi oricare ar fi fost ori­ ginea unui om, oricât de înallu'? ar fi. fost, incultura, ignoranţa, îi dă acel aer de icoana ştearsă, de idol dărâmat.

Cultura profesională esje. în mod netă­ găduit. de cel mai mare folos individului, meseriei sale, utilă societăţii în general. Şi această cultură profesională — concretizând faptul la meseria noastră: cultura militară — nu Irebue să se mărginească numai la cunoştinţa gradului, ci trebuc să fie cat mai largă posibil.

Cine pricepe şi pătrunde lucrurile mari, cele mai mici îi devin mai uşor de pri­ cep ut. Şi nu este nimic în meseria noastră — sin a noastră mai mult ca'n oricare .;alta— care să fie absolut izolat, toate simt în legătură, toate intră în cadruri din ce în ce mai mari. şi oricare mişcare se face în vederea alteia mai mari. care îa fTindu-i .:nro alta în vedere.

- Ul -

Do oo sa lio nevoii un profesor do ni cl­ inii atici la liceu, sa înveţe în facultate ma­ tematici superioare, cari în liceu nu se predau? Fiindcă ştiind pe acestea, uşor ii va veni ereerului sa găsească metode, săi explice, să lămurească orice, chestie, orice problemă pană va pricepe elevul. De asemenea un ofiţer având o cultură profesio­ nală superioară, lucrurile mici pe cari le face zilnic si mai ales lucrurile' pentru cari se cere o rezoluţie grabnică, le pătrunde dinlFodală: ereerul esle excrcilat. încrede­ rea în ştiinţa lui dobândită. Si in nun o parte, ca la noi, nu se cere mai mult ca omul să fie stăpân şi să aii ă încreder în el.

Midii, foarte mul ţi, consideră ştiinţa mi­ litară ca un .,diletantism ’. Fiecare crede car putea fi Ofiţer - şi încă cât mai mare în grad — numai că-i lipseşte înaltul Decret Regal! Şi lotus şliinţa militară e una d'in cele mai grele ştiinţe.

A căută să demonstrezi mai mult nece­ sitatea unei culturi profesionale înlinsc pen­ tru ofifer, e de prisos. Aproape e axiomă să arăţi că o cultură profesională mai întinsă are ca rezultat: O mai adâncă şi mai întinsă putere de înţelegere a lucrurilor, şi mai ales înţele­ gerea acestor lucruri în legătură cu altele, o. mai mare stăpânire şi mai marc încre­ dere îu line însu-li, o atragere în mod na­ tural a respectului şi a supunerii celor mai mici. ridicarea meseriei în ochii celor străini de ea si rcspeclul câştigat, consecinţa a accslei ridicări, căci ca să ne respecte, altul.

1

I 12 —

.

irebue să ne respectăm noi mai întâiu, căci nu prin forme ;şi formali Lăţi Irebue să nc impunem, ei prin fondul cunoştinţelor adânei ale meseriei noastre.

Yoiu insistă mai mult asupra necesităţii ' unei culturi generale. *

In cel mai înalt grad. cultura formează ■caracterul, sufletul şi inima unui om. $’a scris. s‘a vorbit aşa de mult, şi aşa este, că superioritatea morală şi inlelecluală nu o formează numai tresa sau tresele mai mult. ci o formează mai mult încă valoarea intrinsecă a omului. Oricâtă inteligentă .şi bun simt dala Dumnezeu i ş’ar fi dat cuiva prin naştere. Lotus nu i s'ar fi dat cunoş- / tinţele. ştiinţa după care Irebue să se con­ ducă şi să conducă. Acestea! i le dă cullura.

Un o in cult se impune dela primul cuvânt, dela primul pas. O supunere „oarbă” nu-şi mai are rostul, decât atunci când tresa ar fi singura superioritate; supunerea dimoarbă se transformă în raţională şi devine fana-' tism. când avem .credinţă, că şeful este ...cineva”: o capacitate, un caracter, o inimă.

Un om cult ştie să formeze pe alţii mai mici ca ei şi in acelaş timp ştie să se for­ meze dela alţii superiori lui. El ştie să se coboare fără să se umilească, el ştie să se .înalţe fără să rănească. Pricepe adânc na­ tura şi sufletele oamenilor, şlie să îndrepte şi sa conducă., ştie să ghicească efectul după cauze. previne e fee lele rele schimbând la

143 -

timp cauzele, ştie să întrebuinţeze părţile bune ale fiecărui ca să tragă maximum proTit clin fiecare, ştie să se folosească de părţile bune ale cuiva, ca să stingă pe cele rele. ştie să cântărească, să aprecieze pe fiecare după dreapta valoare şi. să dea fie­ cărui dreptul său după valoarea reală. Un om cu adevărat cult nu se influenţează de chestii infime, nici im concesionează lucruri grave, nu e pasionat în judecată, are pauză de gândire intre vorbe, pauză de gândire intre fapte.

In timp de pace. ofiţerul e veşnic un pedagog, un învăţător. O .preparaţie conti­ nuă în vederea răsboiului, şi pentru aceasta treime format mai întâia ..omul". In car­ tea cl-tui Căpitan Popescu Alcx. Ţudor: „Ofi­ ţerul viitorului: învăfălor-instrucior” s’a jus­ tificat .şi lămurit aceasta foarte bine. Dar se poate formă acest ,,'om” cu tot complexul de corp. minte, suflet, aşa la întâmplare, fără o ştiinţă de cunoaştere a acestui com­ plex. fără un criteriu de pornire, fără metoacle de conducere? Şi toate acestea'nu se nasc aşa deodată in om, oricât de deştept ar fi el. Toate acestea se capătă prin stu­ dii. prin observare adâncă, prin deducţii; — deci. trebue o cultură solidă a creerului şi a sufletului, mai înlâiu a acelui care formează, spre a putea să formeze la rân-du-i pe alţii. * De sigur că d-I Maior Manolescu Ton. dela Marele Slat-Major. a simţii- nevoia unei cul­ turi mai întinse a ofiţerilor când a scris:

- 144 -

„Anuala în faţa noului curent de cullui-V’ Prin Jnalt ordin de zi s’a exclus lovirea din armată si s'a ajuns să se formeze j! mul' fără înlrehuinlarca acestui mijloc barPar. şi loluş căli înainte nu credeau Că aceasta ar li imposibil! Şi dacă azi se mai găsesc încă unii cari regretă timpurile de tristă memorie a!e ..scoaterii măselelor", şi cred că prin lua­ rea acestui „drept” s’a dus un mijloc eficace de educaţie, ce amar se îmeiilă! 'Ei' caută cauza în altă parte: în inteligenţa şi. bunăvoinţa soldatului, pe care cred că n'ar puleă-o deşteptă, decât prin acest metod.

Dar dacă ar căută cauza în ei înşişi, ce repede ar găsi leacul! Metode greşite, ne­ cunoaşterea sufletului omului, neştiinţa de ari face să priceapă, lipsa unei culturi mai întinse, lipsa observaţiei a ceeace face zil­ nic. a rozul talelor culese, a aprofundării cauzelor şi a găsirii altui metod de între­ buinţai. O maşină c stricată. Mecanicul caută, cercetează şurupurile ţoale, mecanis­ un nimica mul lot. şi a găsit defcclul dar din cauza acelui .,nimic'5 stăpoate leă maşina în loc. A pus mecanicul mâna pe ciocan şi a izbii in maşină să meargă?

Nu. ‘Dacă pentru o maşină e aşa. clar pen­ tru om! Treime căulal. cercetai, sludiat. In modul acesta ofiţerul prinde dragoste ele om. il tratează ca pe om, ca pe un sidlelj prin observaţii zilnice, zilnic i sc desfăşura, părţi necunoscute ale firii omeneşti, si ce înălţare, când Ic cunoaşte şi ştie să Ic formeze. l'ormând pe alţii. înâljand pe alţii,

145 -

ne formam şi ne Înălţăm pe noi. Conside­ rând pe om ea pe o simplă n a.şină. ofiţerul lucrează ca o maşină. Aproape toate cauzele relelor în educaţie sunt în educator.

Treime să venim Ic cazarmă c'un pian dinainte judecat serios, de ce metod liebue să întrebuinţăm azi cu soldaţii. Treime să tragem observaţii din munca noastră. Tre­ ime să ne bucurăm de conştiinţa omului, cum se bucură plugarul, când răsare grâul.

O zi trecută e o zi pierdută, dacă nu e bine înlrcbuiiilal.ă. Şi ee variat, ee cult, ce inteligent, ce util este sistemul educativ, după un plan gândii, după observaţii făcute, după rezultate trase. Ce repede trece. Iimpui! Ce mulţumiţi suntem cu loiii. Lucrând astfel, ridicăm armata la rangul de instituţie de lumină, şi noi devenim apostoli, pciiiru bi- • nelc anualei, pentru binele * cri i. Şi numai o cultură mai largă dă această convingere, dă voinţa !a lucru, dă rezultatul fericii.

0 cultură mai largă dă ofiţerului adevă­ rata demnitate şi impunere în societate. Im­ punerea uniformei, a gradului, a pintenilor, e o impuneri' de fanfaronadă. Munca şi modestia, cinslca si cultura dau adevărata impunere.

Sunt ocazii când se cere. o impunere de fond, de cunoştinţe serioase, de cultură. Si­ tuai ia ofiţerului în societate cere să fim şi aci !a nivelul curent. Şi atunci, pe unii din noi, in loc să ne plictisească cercurile culte şi alese, ne ar atrage şi am câştigă prin aceasla mai mult. Xc-ar plictisi alunei ccr10-

- 146 —

eurife undo nu se joacă dedal carii,- unde ofiţerul îşi pierde intr'un ceas solda pe „ luna. unde se enervează şi de unde iese ne* m uit iun iL si amarii. Ha încă ceva şi m.,j auull. unde diseuţiimile se mărginesc îa l'lip. luri... o. de râie ori condamnabile, cari inieori au de‘ co'nsecinla stricări de case, sdro biri de iluzii de liberele şi câte şi cale, Suni insă unele cercuri culluralc, unde ofiţerii ar fi bine primiţi şi ar profită. Dacă nu suni. sar puica înfiinjă chiar de o li teri. inlro ducând şi civili: profesori, magistraţi, doc­ tori. ele., şi unde. cui tura i-ar apropia şi ca rezultat ar fi o armonie, o solidaritate temeinică bazată ]>e respect şi stimă reci­ procă. Cale" duhuri militare au o eât de mică bibliotecă şi câte sunt abonate ta ziare ■ şi revisteV In jumătate, poale şi .mai mult, din gar­ nizoanele terii. elcmenluL civil e ..in conflict cai cel militar! Şi cauza? Daci ar căuta-o fiecare !a el insuş. ec uşor s'ar îndre.plîi lucrurile: Dar fiecare o caulă Ja alini, j\ lucru foarte îmbucurător, că la seralele mi­ litare (lela cercurile noastre, din diferite oraşe, s a Început a se introduce in program conferinţe, muzică şi apoi, numai in mă­ sura ce i se cuvine, dansul.

Ce minuni nu face o educa!ic sănătoasă, o < ■ui(ura serioasa, un mediu a’es pe baza dc ( •jnsle. de cultură- de seriozitalc morală' şi intelectuală.

De multe ori atribuim neurasteniei cau­ zele unei deprimări morale ec cuprinde pe mulţi. Şi loluş neurastenia la rându-i mi e

147

o cauză.fi un efect. Ş cauzele acelui el'e.l suni multe. Mullc însă pornesc uchi un nu.* ^liu social vitios. clela lipsa unui criteriu de virală sănătos şi moral, dola lipsa unei cul­ turi serioase.

Neurastenia este adesea o inanitie inte­ lectuala. dacă nu. în cel mai uşor caz., o gaslrilă intelectuală. Şi dacă nu ajungem neurastenici, suntem oare' mullumili în sufletul nostru, săra o hrană intelectuală mai suculentă, fără un * scop mai mare în vieaj.fi şi in meserie acel al mulţumirii, că, in cât de mie cerc, am lacul o muncă primitoare si dătătoare de lumină?

Din cc al l ă cauză, decât dinlr'o educa (ic puţin serioasă. dinlr'o cultură redusă, sunt unii cari au atâta pasiune pentru ..(irimaud cari jx.ecnenicază aşa de des cafenelele, rafeşantan urile. din ce altă cauză majori lalea gândurilor se. învârtesc împrejurul simţu­ rilor. în lor să se învârtească împrejurul unei idei mai mari. unor sentimente mai • curate?

De ce casa lor —1 dacă nu simt însuraţi—e mimai un azil de noapte, in care sosesc adesea noaptea târziu spre ziuă, obosiţi do numea. înfriguraţi de pierderi la jocuri de călii, iiilrislaţi de nedreptăţile închipuite sau a:((‘virale din limpid zilei? i-'. foc in solei şi vai, ce reci sunt zidurile: •e lampa aprinsă şi li se nare înliineric; c de zid solid casa şi par ei ar sta să cadă pe ei! Pentru corp ai lotul, daca eşti sanaios şi stomacul li-e plin: dar intelectul. Sil-

148’ —

11 o l li I, ce are cald, luminos, priclinos în casa aceasta?

Si ieri aşa, azi as a. mâine lot aşâ...

Oare ar fi acela.ş lucru, daca pe lângă o munca din care zilnic ar trage mulţumirea soarelui, ce vede flori deschise sub puterea căldurii şi luminii razelor lui, lot asllel omul ar vedea sufletul, intelectul şi inimile celor mai iniei desehizându-se. 'înflorind şi «land roade prin munca 'lui inteligentă şi cultă? Dacă pe lângă această mulţumire ar vedea descliizându-i-se propria-i minte, şi inimă printro cultură mai întinsă şi» mai sănătoasă, prin ocupaţii mai serioase, prin frecuenlarea unui mediu cult şi cinstit?

I s ar mai părea casa goală şi rece, clacă întors acasă mulţumit după o muncă spor­ nică sau (lela distraejii mai intelectuale, ar vedea surâzând şi rhcmându-l la vorbă, li lele cu slove înlcleple ale cărţilor de a Iul £ autori cari, unii i-ar vorbi ca de dincolo de morman!, alţii chiar clin vioaia lui? De­ sigur nu. Câli au o bibliotecă câl. de m’icăr sau câlevâ călii bune pe masă?

Lurnea şi vicaţa nu esle nici rea. mei hună numai... Iva esle aşa cum esle: si huilă si rea. Şi noi (rebue s'o vedem aşa cum esle, pe ambele fele, şi in consecinţă nit treliuc să fim nici optimişti, ni: i pesimişti.

După nori vine soare şi după soare adeseafurtună. Să nu ne orbească soarele, să nu ne doboare furtuna. Când omul o cinstit şi cu sufletul curat, ţoale trec şi se 'isp.răvescr eu bine. Hălxlare. Şi zice o vorbă înţeleaptă;

149

/Fol ce se întâmpla esie spre binele noslriT*.

Este insa drept e.â ne influenţează mai rnull paliile rele. si unii sunlem mai pcrseeutali de soarta ea al Iii. Jn acest din urma caz treime s avem credinţa, răbdare şi tărie •de lupta. Orice duce la mai hun rezultat doeâl descurajarea. Mângâierea, care o gă■sim in oameni. în semenii no.şlri. nu este destul de tare. Fie ca irar fi destul de sin­ cera. fie că peste, sulictul nostru slrahd de .amărăciune e aşa de rezistent, că mângâie­ rea din afară nu pătrunde. Mângâierea cea mai mare porneşte din noi. din conştiinţa ;noaslră proprie. Conştiinţa aceasta, ca să aibă tăria cuvenită, treime întărită prinlr'o cultură serioasă, prinlr’o educaţie îngrijită.

X~ii o in ciill niciodată nu c aşa uşor dobori!, •ca un incult. Cui tura e o armă în 'lupta vieţii. Omul. cult e mai ..Filozof, cunoaşte de două ori mai adânc si mai puternic vicaţa. Noi militarii, ca superiori şi infe­ riori. cu vioaia noastră, cu neajunsurile aceslci vieţi, avem adesea ocazii să fim amnrîli. Dar altfel judecăm in mintea noastră - unde nimeni nu ne poate opri de a ju­ decă cum credem - şi pe cei mari şi pe cei mici, şi vicaia şi uimea, când avem o cultură mai solidă. Necazurile au unde să se scalde si chiar unde să se înece. Şi a■ceasla e singura Înecare hună. Înecarea în •hoţii de orice natură duce la... neurastenie şi la glontclc de revolver.

Si din acest punct dc vedere, cultura c sa iuIară. ‘

!

— 150 -

Prinlr'o c*n 11iiru mai marc. nu în|ek>» numai decât mai multă cciirc. Ci cal unu aicasa. K mai cult un om, care a cetit <> carie bună, a întelcs-o, sa pătruns de mlcvânirilc cuprinse‘în ca. decât un altul a. cetit trei cârti mediocre dar pe cari le-a cetit în l’ugă şi nu sa jr.V Iruns de ele. Căci nu e cultura înregistra­ rea in minte numai a titlului cariilor şi a autorilor. Cultura se Tace si priii discuţii frumoase, prin freaaicutare de. cercuri > erioase. prin contactul eu oamenii în adevăr cul|i. prin cal a lo ri i prin. Iară şi prin sl rai natale, şi prin propria noastră observare si judecată.

I ii rezumat «unul cult. cu adevărul cult, c mai bun. jnai cinstii, mai cu jude-ala: înţelege virala inlrun .mod mai altruist, cu uoaşle lumea mai adânc, osie mai rezistentLa. necazurile vieţii, trăoşte vieala mai in- , tens. ştie în adevăr că Irăeşle.

Omul cult pricepe cauzele erectelor, pre­ vine relele înlăturând la timp cau/ele. şi ea rezidi aulă a luluror a (uluror acestora. e mai folositor lui însuş. i nsl i tu l ici «lin ci re face parte, terii, neamului şi semenilor săi.

Jâeac al atâtor rele individuale şi sociale^ este şi va li numai cultura, lumina, deci. ea datorie principală către noi înşi-nc. călre insliluţia noastră şi călre socielule in peneral. Irebuc să căutăm a primi şi a.iăspâiuh cât mai mult lumina cullurii.

•->

I

;

CE Şi CUM SĂ CETIM Am arătat. in studiul dinainte, foioasele unei mituri sănătoase pentru un ofiţer.

Sa spus adesea insă, şi chiar sa scris textual înlr'un. număr din Jîcvisla Infan­ teriei" că nimeni n a sfătuit pe oliţei*, ce să cetească in materie de cultură ger.cra'ă şi- nici ce program să urmeze iu această, privinţă".

A trecui timp de atunci şi nimeni ifa răspuns.

Din rânduri, ies eu la luptă. Sunt cam pipernicit? Frâu alţii mai voinici ? Iii bine. eu vreau să tiu ca ..Xdrânm spaima Suiri­ lor’'. Vei veni tu ..răi Frumos' . fecior al lui ,,Pio.şu-impăral", (arc. prin adevărata la pulerc. să deslegi clicsliunca: (c .>/' cum să cclinr* Până atunci. Xdrânm neputând aduce un singur copac din pădure la casa Smeilor. încearcă s‘aducă dintr odată toată, pădurea şi dacă n'nrunca buzduganul in sus. lui nu-i este că nu poale nici săi misie din loc. ci că l-o svărli aşa de sus. in slăvile cerului, că nici n'o să mai (Odă jos

1 - 152 —

deeă'l poale peste un-veac, şi smeii, de. Al să-şi piardă buzduganul, mai bine’ ar da pace lui Zdrâueu şi l-ar ascultă! C unoaştoţi inimoasa poveste'?

• Eu încep. Alţii sa continue şi să perfecţioneze. * * luainle <le a răspunde la chestie, doresc ' să stabilesc, (lela începui un lucru: Cetirea - - mm ales aceea care formează cultura generala nu Irebue să fie o muncă mai ales „silnică", ci treime să fie o recreaţie spirituală, o plăcere, o distracţie. Mai aics pentru noi militarii.

Mă va iertă camaradul Şue;*. dacă pen­ tru a l întări şi măi mult, voiu mai insistă asupra foloaselor cetirii, dând oarecari ci­ taţii din autorii mai mari ca noi .. ..anc.he noi siamo. autori” Insist asupra chestiunii, fiindcă odată înţeles scopul, devine mai uşor . deslegarea problemei: ce şi cum să cetim. i nul. din cei mai mari oameni de ştiinţă, englezul .lohn ilcrschel.l zice. ..dacă mi-ar fi permis s’alcg un gust, cave sa mă sus­ ţină în ţoale împrejurările vieţii mcîc. ca să fie pentru mine un izvor continuii (Ic fericire si bucurie, o proiecţie contra tu­ turor relelor existenţei si contra răutăţii oa­ menilor. aş alege gustul cetirii. Omul. căruia i s’a dat. acest gust şi mijloacele de ad sa­ tisface. va li de sigur fericit, numai să nu i...................ar se iţea c ţi rele. Dinlr’odală el intră în societatea cea mai aleasă din toate epocile, el devine cetăţeanul tuturor rassclor şi con-

i

151 —

liniporanul. Luluror secolilor. Lumea a fost creola pentru el".

Sir lolm Lubbock, în cartea sa ..Intre adaugă: „cetirea /Im Hm orele noastre de plictiseala. ore de plăcere';.

IVIrarea, marele poet italian, care a scris genialele sonde în onoarea Vlonne; Uşura, zice. în cccace priveşte cariile: ..lui am nişte prieteni a căror societate îmi este foarte placidă. Li sunt rle toate vârstele şi din toate părţile. Unii sau distins pe câmpul de bălaie, alţii. in tăcerea cabinetelor. Unii îmi povestesc întâmplări de altă dală. alţii' • îmi descoperă scfTctele naturii. Unii mă în­ vaţă cum să trăesc, alţii cum să mor”. „Acel căruia îi place să cetească zice Isaar Barrow nu va fi niciodată lipsit; de un prieten credincios, de an sfat nilor in-! jelept. de nn tovarăş vesel, de an susfinălor puternic. Acel care studiază, care ce Icşie. care gândeşte, poale să petreacă, să se distreze iu orice timp si in orice împrejurmuLiUar găsi". ..(cărţile zice .leremy Collier -- sunt un conducător pentru tinereţe .şi o distracţie pentru oamenii mai în claie .

Apostolul ..tăcerii” — marele Carlvle zice că o colecţie de cărţi osie o adevărată universitate.

Toţi aceşti oameni .mari confirmă păre­ rea enunţată mai sus, că cetirea nu Irebue considerată ca o muncă, ci ca o recreaţie, ca o plăcere. Xliniai aşa cultura va fi în adevăr folositoare, va forma pe om meeL. pe nesimlile, fără nici. o slorţarc. Picalura

— 154 —

! f j | !

cu pic-alura îi va inirn in lire şi-l i.. imun relelor lumii şi viciiL. O altfel de ce­ lire: cea forţată, silita, va schimbă pe om numai de lormă. Pa cea. dintâi lenlalie se vor găsi „motive de scuză'', pentru a re­ veni la apucături egoiste. interesante, vjlioase. Să luăm cartea cu sila în mâna, sa. | forţăm ochii să rămână deschişi spre* u ve: dră şi mintea încordata în silă. ca să priceapă, e prea mic sau aproape nul profilul. ..Sunt cărţi şi cărţi zice Lamb şi .oarecari volume nici nu se pot numi cărţi Şi Lubbock mai zice: ste mare lucru sco 1 ai o bibliotecă, dar csfc si mai. marc lucru \ să şl ii să Ic foloscşli de ca". * De multe ori prol)lcma: ce ‘să cetim şi cum să cetim, depinde* de ('eslegaiea altei probleme: cum să începem şi să conlinuăm a cei). Cum să ui se desvolle si să ni se întreţină gustul? S’au arătat foloasele cui iurii. deci pornirea ar da o convingere fo­ losului. Aşa ar fi cel mai bine. dar o con­ vingere teoretică rezidă in ca]) tot ca teo­ rie. care mai adeseori nu are putere să ne îndemne Ia primul pas. Aşa e lumea.

Pentru primul pas treime îndemn din afară, şi apoi îndemnul va veni dota noi înşi-ne. Şi pentru aceste nu trebucsc dale ..ordine' .

Nu la toate ţintele se ajunge pe această cale. Suni mulfe lucruri, pentru cari trebuesc o deosebită metoda şi un deosebit taci.

Mare lucru e tact ut!

Aşa. sc poale* îndemna a primul pas prin:

— 155 —

,

Cererea, părerii unui ol'iler asupra uium carii sau .asupra unui studiu oarecare rIinIr’o- revislV. aralAiulu-i că ai încredere în părerea lui. .1. emula (iu, ce solid mijir,o de edueu(iel Arătând alinia, aşa îulr’o conversaţie ;le loale zilele, nu numai in conferinţe (ai ..Domnilor, Subiectul pe care am onoare, ele... că ai eelil o carte. pe care ai gă­ sii-o aşa şi aşa si că rogi pe o Fi ieri să Iacă critica acelei cărţi. C.rilieu! Cu ce sete şi atenţie se va celi cartea! In (iiscujie ulte­ rioară şeful va şli să dea .gaălicului' dreapta judecări asupra căriii.

Se va putea spune altuia, care are oare­ care înclinare, sa Iacă un rezumai dinlro carte.

Alinia i se poale alâlă curiozilulea puuăndu-l să (ragă o concluzie dinlr o compa­ raţie oarecare, indieăndu-i .şi izvoare de cercetai.

Se poale discută c un altul asupra unei chestii, prelacăndu-ne că suntem absolut siguri că arc idee de această chestie. Vom trece cu bunăvoinţă peste încurcăturile de răspunsuri:... iar el singur se va siniia puţin umilii si pentru a se menţinea in ochii noş­ tri. va deschide ( arlea, redcschizand singur în. urmă discuţia. ...Fdc.... etc...

Doamne, ai pus în om alai dc multe şi variate coarde sufleteşti, că se poale late din el orice, numai să şlim cum s atingem aceste- coarde! Şi dacă la cele de mai sus se mai adauga

136 —

Cerne Lac*lire. cal mai mul Ic pe lereu şi (Af­ inai puţine acasă, cu „chenar şi cu ,cn lele" vorba „Husarului negrie’, claca !.sc completează prin critice cuminţi şi sănă­ toase. prin conferinţe , folositoare, ele., sc poate spune că între alte drumuri hune este şi acesta unul nemerit. Şi azi aşa. şi măinc aşa, ofiţerul va în­ cepe a se abona singur, fană nici uu alt .îndemn. Ia reviste: singur va cumpără cărţi, le va-ceti cu plăcere, căci capătă încredere în el. dragoste de meserie, pe care o vede mai înaltă, iubire de şef. Şi în ce foc tia poţi* intră căni om astfel formal, la ce treabă nu 1 poţi pune, la ce nu te poţi aş­ teptă dcla el! Omul, odată formal, poale ţinea Ia drum mai lung şi mai greu. Dar în toi să nu sc uite. puterea emulaţiei. Nici­ odată să nu se lucreze prin descurajare: Descurajarea este cei mai rău mijloc de e<iuca'tic.

Greci că pe pământul ăsta. două ştiinţe sunt. cel mai mult, înlrăm continuu progreş, intr'o veşnică schimbare: medicina şi ştiinţa militară Vai de doctorul - şi odată cu el, vai de bolnavi - şi de militarul ră­ maşi în urmă. Trebue să fim mereu la curent. in materie de cultură profesională, aceas la se întreţine la regimente prin con­ ferinţe. prin studii, prin teme tactice, prin excursii, ele.... afară de acestea. îndrumări sc dau şi de diferitele noastre Reviste mi­ litare, cari pe lângă studiile publicate, mai au si Dări de seamă’.' asupra cariilor apa­

1

— 157 —

ruIc*, cu rec.omandaţiile necesare după valonrea lor. bun, dar pentru aceasta fiecare ofiţer ar trebui: a) Sa fie abonat Ia una sau mai multe Reviste militare. Ofiţerii de infante­ rie sunt toţi abonaţi măcar la revista lor?

As fi foarte mulţumit să mi se răspundă „Pa”: b) Să Ie cetească si să pună bună­ voinţă spre a înţelege şi mai ales a aplică, cel pu(in a încercă. Să fim abonaţi la rcvislc şi să nu le tăiem nici foile, iar Ia finele anului,, să cerem 'desabonarea, cred că iul este conştiincios pentru noi: c) Să cumpere şi să cetească măcar o parte din scrierile recomandate de reviste. Să ne bu­ curăm că şi pe această cale. mergem tot înainte.

Alară de cele de mai sus. păreri în această direcţie se pot primi şi dela cama­ razi.—• superiori, egali... şi chiar inferiori— cari au. fie o pregătire specială, fie o în­ clinare naturală în a ceti si a gândi. Ani spus şl chiar inferiori'. Să nu sperie aceste cuvinte. Se poale învăţă şi- dela un copil. Pentru aceasta ne treime puţină bunăvoinţă: să ascultăm si să cetim fără a ne gândi decât Ia ideile cuprinse in cele expuse..

Alte criterii, afară de prescripţiile regu­ lamentare (ari. 32, cap. I. Regulamentul de manevră şi luptă al Infanteriei . afară de recomandai iile şefilor si ale celor pregătiţi , în această direcţie, e de prisos să mai dam.

Foarte importante sunt cele dale de Revis­ tele militare. Odată aceste recomandaţii ur-

15S -

mâlc câtva limp. mieriul se Formează îu judecata uoasl.ru proprie şi alunei cele (|e mai sus ne. vor servi -numai <‘a puncte de rea v. am.

A mai rămas ea sa Fim în adevăr eonipieli: /,mierea in aplicare, - acţiunea si mvioadcJc acţiunii. Pentru, acţiune Irebitc cunoscut sufletul omăt ui, al individu­ lui;- pentru met ocalele acţiunii Ircbue să ne pregătim. AII Fel nu reuşim. Şi Doaimi e Fereşle aruncăm vina pe alţii, pe când ea c nu noi. ..Indrcjdarea porneşte de sus in ios. ciclu centru spre exterior, iar relele educaţiei stau in educa lord.

Aşa Fiind., doua ştiinţe nouă inirn în. ca­ drul ştiinţei militare: Psicolor/ia şi peda­ gogia militară. Şi numai când vor inira aşa de obligator, ca şi regulamentele, numai aluiiei numărul, dezertorilor, nesupuşilor, si­ nucigaşilor se va împuţina sau va dispărea, numai alunei vom însemnă un mare pru- greş.

I)e aceea ivain cuvinlc sa insist ea în privinţa aceasta să se cetească cal mai mult.

Slavă Domnului, s'a scris şi se scrie iu aeeastă privinţă. Dacă s"ar ceti mimai ar­ ticolele şi studiile relative publicate în re­ vistele noastre mililare şi lot ar. li bine.

Pe lângă aceasta însă, Irebue să observăm şi noi, să judecăm şi să lucrăm in con­ secinţă.

Ader aratul rod va ieşi din munca fiecă­ ruia in parte. in cercul lui căi de mic, şi din munca tuturor la an lor.

8— 159 —

Şi acum sa trecem la rullura generală.

- ..Ah: conic, zise. con lesa: ah: contesă, zise contele şi căzură morii unul in braţele ccluilall! După călcvă inimile contele des­ chise ochii: morlul nu murise!!

I hâvind alaiuri văzu că <1 ispHruse eonlesa; moarla lucise!: ăi ii de bombe!!! si rigă con lele să­ rind drept în sus!..." (hui nu iic-ani olrăvil. fiind copii, cu asemeiica... plinele vie exclamaţie? pe când puteam cel) altceva mai cu folos, de exem­ plu: frumoasele noastre poveşti. Dar copi­ lăria a trecui şi la anumită elale şi înlr’o anumită silualie cu drepturi şi datorii, mai ales datorii, se impune anumită cultura ge­ nerală. Pentru. îndeplinirea datoriei, pen­ tru înţelegerea lumii, a vie’,ii. pentru să­ nătatea şi mul!urnirea noastră sufletească, se impune o alegere in noianul de cărţi apărule şi cari zilnic lol apar.

Un criteriu^ un program, sunt greu de dat. Criteriul poale fi unic pentru toii. pro­ gramai nu poale fi. Pentru fiecare treime dat umil deosebit. Kiecare are defecte, con­ tra cărora treime lucrat şi calităţi în sensul cărora treime lucrai.

Din cauza puţinului timp pe care 1 avem ' noi, militarii, precum şi din cauză că. in primul raiul treime să ne preocupe cullura noastră profesională, alegerea câr(ihr pen­ tru cultura generală Irebuc să fie toarte .scrupuloasă.

Se poale plecă dela norma, că putem ceti

— i()0 —

orice, ciuli bune ca si cărţi rele. şi că ju_ decala noastră îşi poale singură l'o.rmă lllt criteriu din cunoaşterea şi a unora şi a al­ tora. Această normă are două mari clcfcelc: Cl ă se poale ini amplă şi aceasta cam des, mai ales la începători ca tocmai cărţile rele să fie luate ca bune. Răul insinuant e mai alrăc/ălor ca binele inodesL E păcat să pierdem limp cu cetirea căr­ ţilor reie sau .mediocre, carul timpul unei vieţi de om nu ajunge să celim nici eapqd operele exislenle.

Bine este deci, ca punând mâna pe o carte, dacă e posibil, dinainle să şlim dacă merită sau nu să fie cetită; iar dacă nu şlim. şi din câteva pagini am văzul că enulă, să mi mai cetim restul. A11lcl. pe lângă banii daţi pe ea, pierdem si limp.

Sunt unii oameni cari dacă plătesc o mân­ care. o mănâncă chiar dacă nu le place... ca să nu piardă banii, lai ă să se gândească la banii daţi în urmă pe doctori şi doctorii.

Pentru aprecierea relativă; inainle c’e a o ceti. a unei cărţi, voiu încerca să dan câteva norme: 1. Renumele autorului arală adeseori, Tu mod relativ, valoarea unei carii. Scrierilelor deja colite, vieaţa lor cinstită şi consec­ ventă celor scrise, suni destul indiciu. Tre­ numai ei ime să fim recunoscători, că si Dumnezeu ştiu cai cât sacrificiu -- ne dau ca lumină minlca şi sufletul lor, eonsumândii-şi vieaţa, ca flacăra lumânarea.

2. Xofa timpului, a vârstei. Alonzo d’Ara-

- 161 ~

goii spune ca varsta e o rccomandatic în .( lucruri: lemn vechili de ars. vin vechiu de bfmi. prielen vechiu penlru sfătuit şi cărţi vechi pentru cetii. 'I impui le pune stam­ pila valorii. Daca în a talea secole n’aii pieril şi claca, milioanele de oameni s’au încăl­ zii la razele adevărului din ele, înseamnă că sunt hune.

Vine apoi Critica. Aci irchue însă foarte multă băgare de seamă. Treime,ob­ servat cine lace erilica: criticul. dacă arc cultura şi mai ales caracterul necesar spre a pideă face o adevărată erilica. Suni insă criIici recunoscuţi ca oameni cinsliji şi culţi şi numai în aceştia Ircbuc să avem încre­ dere.

I. Din dările de seamă făcu le. de reviste, din părerile oamenilor în cari avem încre­ derea că sunt eompclcnli. se pot Iragc con­ cluzii asupra valorii unei carii.

5. Verdictele date de Academii. de dife­ rite Institute de cultură asupra unei opere prin premieri. încoronări. etc.. pot servi ca norme sănătoase. vii. Sunt edituri speciale, cari nu scai decât opere de valoare. Aceste edituri au o in­ ii altă menire culturală şi aduc un nemăr­ ginit bine; - ele au in vedere în primul rând partea morală. Dacă s'ar.cct) numai o parlc din cartile apărute în aceste edi­ turi. şi drumul spre cultură adevarala ar li deschis. In tara noastră' avem • e(lilurile: .AIiniuuifd'. IVeamuI Ilamânesc", ,:Jhbhoteca penim lf)(i". ..Socey" ele.; penlru car-. ţfl(Kscrise în limbă franceza avem: ,JAbhai.i

162 —

Ihrqnr A uhonale", tdjibliolhc^w_,d(^ pMiljj. sopliie i'oi?Ic/n porniiîe*’, ele.: pentru limba ~ germană avem: Jleclams-Universal Biblio/eÂ*'\ ..Meyers Yolksbiicher”, ele... Toate au marele avantaj că suni foarte ieftine.

Sir .lolm Lubbock dă un tablou de 100 cărţi mai importările, cari să formeze baza miei culturi. Xu prea sunt de părere a se face asemenea tablouri rigide. Tabloul poale cuprinde în. el o carte care nu se poate înţelege decât cetind alta mai simplă diu­ rnii nte, .şi poale tocmai aceasta simplă nu e cuprinsă in tablou. Apoi ar mai păcătui şi fiindcă poale fi prea complex pentru unii cetitori mai începători, sau prea sim­ plu pentru cetitori mai Înaintaţi.

Tn general, o carte este cu atât mai bună, cu căi. după ce ani cetit-o ne simţim mai logici ca judecată, mai mari. mai morali ea suflet. Sunai a le iniei actuală şi morală, ină/(arc din loale panelele de vedere. iată rostui unei carii bune. Şi în mod practic o carte este cu alai mai bună. eu cat ne în­ lesneşte mai bine împlinirea datoriei în me­ seria noastră. Totul Irebiie să Undă spre acest scop: datoria.

Aşa fiind, iată ordinea după importanţă a cărţilor pc cari Irebiie să le cetim noi. după ştiinţa noastră militară: 1. Cariile in directă şi slrunsă legătură cu sliinla noastră .militară. Acestea trebuc să ocupe rândul Intăiu, pentrucă ele înles­ nesc înţelegerea, pătrunderea chestiunilor •militare. Aşa sunt diferitele chestiuni de

I

lo3 -

maleinalici. de islorie generala de geogra­ tie generala, ele. A da o norma în alegerea acestor cărţi c de prisos. Şliinta e pozitivă.

Valoarea unei cărţi ştiinţifice, pe lângă ideile desvollale. se cotează .şi după me­ toda expunerii. Cea mai bună 'metodă este aceea care e mai naturală, mai simplă, nuu lămurită.

2. CârtiIc în strânsă legătură cu partea sufletească a misiunii noastre. In această ordine de idei, cele dintâi cărţi cari irebuesc celiLe cu nădejde, sunt cărţile cari formează obiectul istoriei neamului nostru.

Istoria neamului nostru trebiie cetită şi în­ ţeleasă sub toate formele sub cari se pre­ zentă: istorie ştiinţifică, literatură istorică, literatură dramatică, etc.

Nu simţim oare şi mai mult că avem o chemare şi o datorie de a îndeplini che­ marea. după ce am cetit faptele marilor strămoşi în Cronicile noastre româneşti, în Bălcescu1'. Cogâliuceanu2), Ilaşdeu, Urechiă, Tocilescu, Bolinlineanu:5 . Alexandri ’), Eminesciv*}. în scrierile istorice ale d-lor D. Oneiul, O. A. D. XcnopoC;. N. Iorga 7 ■

1) Istoria Iui M iha iu Viteazul.

2j Letopiseţele Moldovei. , 3) Poezii patriotice. Călătorii prin bulgaria.

4» Ostaşii noştri.

5) Poezii. Satira IU. o) Istoria Românilor, Istoria Iui t.uza-\ oda.

7} Neamul românesc în Ardeal şi ţara ungureasca ©rumuri şi oraşe în România. Neamul _ romanesc m Bucovina. Istoria Românilor în chipuri şi icoane. Sate •şi mâră ştiri în România. Istoria armatei, ctc.

- 161 -

.1. SI uniza^ . V. Purnan, din ..Memoriile Ucgeiui CarolA apoi jn scricrMfe literare pa­ triotico. ale d-lor Ylahuţă2;. Coşbuc:i Sadoveanu4 . Slavici'1. Duiliii Zamfirescir losil'7 . Angliei .şi losii’8Ion Adam1'), Bu­ cura 1 )uml)rav.ai0N. Palriotisinul lui Şlelan cel Mare. inlclepciunea si vitejia lui ele Domn se poale în­ ţelege din tratatele de Istorie, dar nu se simte'aşa de bine ca la cetirea minimalului „Apus de soare” al d-lui Delavrancea. Şi. „Viforul” şi „Ylaicu Vodă” câte nu ne în­ vaţă! Prin astfel de cultura, istoria nea­ mului tău mai mult decât o judeci, o trăeşli, o-.simţi. Şi sim(ii;ea unita cu fapta c adenâru/a tărie a patriotismului ostăşesc.

Palriolismul se poale simţi şi din cetirea operelor străine similare, transportând sim­ ţirea Ia ţara noastră. Pe nu ne poale în­ văţă Istoria Grecilor, a "Romanilor, a Fran­ ţei. a Germaniei'! ('.ine a cetit pe Wilhelm Te.ll de Schiller, pe Lcopardi AH Halia), 1) :’» ) de ani de domnie ai M. S. Regelui Ta rol I, şi mite altele.

2) România pitoreasca. Din (reculul nostru.

3i Kăsboiul nostru pentru neatârnare. Povestea uner coroane de oţel. Cântece de. vitejie.

4) Povestiri din 'ăsboiu Şoimii. o: Din bătrâni. (Premiata de Academia Română . v") In rasboiu 7) Din zile mari. Zorile (piesă de teatru).

8î Carmen Saeculare. ' 0) Visul tai viliain Viteazul. (Năzuinţi).

10) Haiducul şi- Pandurul. * •

'—

— 165- —

pe Hugo. pc Derouiede Chanlsdu soldai), pe Koerner, pe Sienkiewicz 1} şi aljii, şi aii ii. şi nu s a simţit înaiţul v 3. Ca să ne iubim neamul, treime să-i cunoaştem firea, judecata, sunetul. Şi acea­ sta nu se poate cunoaşte numai din ob­ servare personală, fie că mi profităm de toate ocaziile ce ni se prezentă pentru aceasta, fie că spiritul nostru de observare nu poate prinde toate firele ce Formează urzeala suflet ului unui popor. Un mare în­ drumător in această direcţie eslc însă cu­ noaşterea literaturii neamului tău. Cetind .sau ascultând cântecele lui populare, pro­ verbele lui minunate, poveştile lui, — ţoale rod al minţii si imaginaţiei Iui - - putem, simţi, preţui şi iubi mai mult neamul nostru.

Povestite şi amintirile lui loan Creangă; ..Povestea vorbei- a lui Anton Paiui „fini Pepelci. cel isteţ ca un proverb5': ..Poves­ tirile unchiaşului sfătos” ale lui Petre Ispirescu: Nuvelele istorice, basmele şi legen­ dele lui Oclobescn, .minunatele Fabule a!e lui Gr. Alexandrescn; Nuvelele istorico-lilcrarc ale Iui (I. NegraLzi; ..Ciocoii vechi şi ciocoii noi' ai lui ,Y. I'iliinon: Poeziile, mai •ales cele populare ale lui. Alexandri şi hnii■nescu; ..Poveştile Pelcşului de (.armen Sţjlua; nuvelele şi poeziile d-lui Al. Ma­ hala: poeziile puternice ale d-lui Coşbuc- : ll Prin Tor si sal>ie. Potopul Messir Wolodowskv.

2f Hainele şi Idile. Pire de ton. Ziarul unui pierd ev ara.

Traduceri: Acneis. Sacontala, Antologia sanscrit.0, cic.

16b —

poeziile d-lor Gocja şi Cernu, poveslinle şi nuvelele d-lui Sadoneunid). ale d-lui Sandu Mdca2). ..HalrAnii" d-lni Gdrleanu, schilelc şi nuvelele d-lor /. ttrălescu-Yoineşli, /.

Basarabescn, /, Ciocârlan, Gorun; in’ nialerie de ..Crilică' d-nii Maiorescu şi Ghcrea: in materie de literatură, dramalir.fi d-nii Dclavranccu şi Caragiale, ele.... ele..,, sunt opere romaneşti eonsaeraLe, cari pol l'orniâ o baza şi o îndrumare în eullura noastră.

Ca literatul',a universala, penlrti cine ar dori să aibă neapărat un tablou, ne-am pu­ tea referi la tabloul de 100 de carii dat de Sil- John Lubbock în ..Fericirea de a trai”.

In acest tablou nu suni trecuţi autorii m' virală şi sunt trecuţi prea mulţi scriitori englezi, comparativ eu ai altor teri: lucrul se explică, autorul tabloului fiind Knglcz.

Dau tabloul la ..Notă ' aproape numai de curiozitate 1 .

1) Dureri înăbuşite. La noi în viişoară. Vremuri «le băjenie. Oameni şi locuri. Şoimii. Neamul Şoimăreşlilor.

2) Două neamuri Drum şi popas. In urma plugului.

Pe drumul Bărăganului, ctc.

3) Biblia.

M edita tiu ni. M a rc-Au rel.

Epic tete Etica, de Aristotcl.

Analecte, de Confucius.

Buda si religia sa, de Bart St-Hilairc.

Bucăţi alese «lin Coran, Teologic politică: CatecUisnml filozofiei Po­ zitive. «le Aug Cornte.

('«Anduri. de Pascal Dialoguri, de Platou.

Politica : Aristotcl Discurs asupra Coroanei. de Demostene Cicerone: de Amiciţia.

Vieţile, de Plutarclî.

Discurs asupra metodei... de DAcartes. lîomer. Ilcsiod. Virgil.

- 167 De altfel, cele mai bune inel ni mari se dau de tratatele de literatura scrise dc oa­ meni competenţi. Aşa. c“«i îndrumare pen­ Ini literal ura franceza aş sfătui sa se ceMnhabarata : Rezumat din Istoria Indiilor.

Nibelungii.

Saconta 1 a (ro mă neşte trotradusă de d. Coşbuc.

Sliakespeare: Teatru Divina Comedie: Dan te.

Ghilde Ilarald. dc Byron.

Herodot Tacit: Germania.

Carlyle: Revoluţia fran­ ceză.

0 inie şi una de nopţi.

Swift: Călătoriile lui lîuliver.

Dc Foc: KobinsonCrusde.

Gcrvantes: UonQuichotte.

M obere.

Schiller: Williclm Tel!.

Carlyle: Trecutul şi pre­ zentul.

Smith: Bogăţia naţiuni­ lor.

Stuart Mill: Economia politică.

Călătoriile lui Cook.

Călătoriile lui Humboid, Darwin: Originea specii­ lor. Voiajuri.

Logica: Stuart Mill. Încerc, dc Baeon. încerc, de Montaigue. „ de Hume. de Macauley.

Emerson.

Bucali alese (ie Burcke.

Smilcs: Seif-Help.

Zadig dc Voltaire.

Eaust ^ şi Autobiografia, de Goctlie.

Thnc.kerav.

I Dickens.

Georges Eliott; A dam Bede.

Knigsley: înainte spre Vest.

Walter Scoli, romanele sale. i irecn : Istoria Angliei prescurtata.

Ete.. ele.

(Daca la acest tablou mai tăiem din autorii eiasici vechi şi din autorii en­ glezi şi punem în locu-le die literatura italiană : Betrarca. l.eopardi, Man1 zoni. d Air nzio.etc; din literatura franceză pe Bacine. llugo. i Corncille, Lamarline. Taine. Bouri ■■ct, ctc.: din literatura : germană pe L e s s i n g. i KlopstocU. I hland. Leirau. Sudermaim. liauptmanii, etc.; din literatura rusă pe Dostocwsky Oo* ; gol. Turghcnieff Buskiii.

Tolstoi, ele.: din lit. nor­ vegiană pe ibsen, BiŞrnsoii. ele... am avea un ta­ blou poţi ivit nouă i.. t Nota Autorului).

1 1(>S teasea: „Hisloire de lu lilleralure franca isc depuis Ic Ti-cmc sitele jusqu'ă nas jours' c' Renlru literatura germana se poate ce ii: „'/'raite dc lilleralure ullemande” par Boa. seri.

Dar c de ajuns să cetim numai câteva eăr|i bune pentru ca gustul să ni se for­ meze si singuri să ştim ce să cetim. O earlc bună ne îndreaptă spre alta mai bună şi aşa mai departe.

Se va zice însă. că spre a ceti atâtea cărţi treime timp, nu glumă. Nu. Timp este întotdeauna prea mult. dacă ţinem soco­ teală că o treime muncim şi o treime... ne plictisim. Ci bine. măcar jumătate, sau chiar ■pe sfert din această treime de plictiseală, dacă cetim avem următoarele profituri: a) scăpăm de plictiseală, b) ne îmbogăţim mintea şi sufletul, c. scăpăm de alte rele, d, ne distrăm; căci nu e distracţie mai să­ nătoasă şi mai plăcută ca aceasta.

Dar pe lângă că trebue să ştim ce să cetim, mai trebue să şl im cum să velini.

'

Se ştie că o carte, cu cât este mai con­ centrată. mai precisă, cu atât este mai greu de cetit şi de reţinui cele cetite. Regulamen­ tele în privinţa aceasta sunt clasice. Să Ic cetim spre a le învăţă pe din afară, aceasta o putem face numai când suferim de in­ somnie. Când insă nu suferim de această boală, ar fi o neînţelegere a scopului, ca să le învăţăm pe din afară. Regulamentele I Kmile Fagiiet. (lela Academia Fnmcc6ă.

I6<J —

<leazi nu mai sunt ca al lada la, numai sau mai mulL expunea i de mişcări mecanico, de Torni al ii pesle formaţii şi de treceri cu compasul dinlro formaţie inlr’alla. Acum.

TCgiilainenlele surit un adevărul rezumai de tactică şi chiar pedagogie. Şi ca atare trebucsc cetite şi înţelese. Să Ic cetim gundindu-nc. In continuu 'iu aplicarea lor. Să completăm articolele cetite in regulament, •dându-ne diTeritc cazuri colierele în gând şi aplicând principiile la aceste diferite ca­ zuri. Mai bine încă: a doua zi putem pune in aplicare real. cu soldaţii, cazul gândit şi principiul relativ din regulament.

In ‘cariile cele mai rigide se găseşte o puric atrăgătoare. Totul constă numai să ştim a găsi această parte. Cetind o Isloric militară, partea interesantă nu va Ti de­ taliile mişcărilor de Divizii si Brigade. Aeestea sunt delalii. cari servesc pentru sta­ bilirea unei sinteze. Sin leza ne dă învăţă­ mintele pentru cari cetim o carte. Gcugra fia militară nu se ceteşte pentru memora rea păraclor. deluşoarclor sau a I iituroi slaliîmilor dintre două puncte. Ea se ce leşie c o 1iarl.fi dinainte, urmărind diferitele supozilii făcute de autor. Detaliile se prind pentru moment, mai curând sau mai târziu se uită. fiindcă prinderea lor se. bazează pe memorie. Concluziile\ innulu/ninlelc, suni singurele cari rumân, fiindcă asjmilareujor sc face prin judecată. Plictiseala la cetirea .unei cărţi provine numai acolo uncie nu­ mai memoria munceşte: din plictisitoare, o •cetire devine plăcută, când judecata e rostul

170 —

cetirii. Cai creionul în mâini, însemnând pe marginea cari ii în dreptul pasagiilor mai însemnate măcar un „bine", un • ..toarte bine", un „da", un „nu" înseamn'â ca pentru aceste note judecata lucrează şi judecata e toiul, în materie de cultură profesională mai ales.

Pentru întărirea judecăţii şi pentru ca ce­ tirea să fie în continuu o plăcere, treime ca alături de judecată să lucreze iu con­ tinuu şi imaginaţia, care creează cazuri con­ crete necesare judecăţii la diferite aplicaţii.

Ca cetirea să fie atrăgătoare şi (ai folos, frebue să avem încredere in judecata noas­ tră, îndrăzneală chiar. Să nu credem ca Lot ce se tipăreşte treime primit ca bun. fără nici o judecată proprie din parle-nc. Ori­ cine ar fi autorul, oricât de mare. şi noi oricât de mici. înainte de înregistrare tre­ ime să judecăm ideile. Aceasta nu treimesă aducă desaprobare. decât numai dacă este cazul. Dacă c cazul unei aprobări, ad­ miraţii chiar, tăria noastră e in a-1 înţelege şi ..a da Cezarului, ce este al Cezarului".

Apoi cetirea iui frebue făcută la timpuri depărtate şi mult dmlr'odată, tui treime făcută aproape zilnic şi cate puţin. După cum nu se chinuia hrană, oricât de hună şi multă ar fi* mâncarea odată pe săptă­ mână. tot aşa cultura nu poate forma o hrană intelectuală şi sufletească dacă sc face la intervale iuari şi dinlr'odală. Sto­ macul penlru hrana fizică, mintea pentru

I '

171

cea intelectuala sc feobişnuesc si când vine ,.îii(lo])area'... indigestia e «ala, si ele multe ori indigestia intelectuală e mai periculoasă; decât cea fizică.

De asemenea cetirea nu treime tăcută sub impresia unei ameninţări, a unei pre­ siuni. a unei frici.

Tot astfel e cu cetirea numai in ajunul inspecţiilor, a examenelor fie de Şcoala de Răsboiu, fie pentru qraduf de Maior. Cum mai intră cunoştinţele una după alta, în­ ţelese pe jumătate sau de loc. cum iii se opreşte răsuflarea şi cum ne „tremură inima" când ne gândim la examen! (Iezui­ tului. afară de cazurile excepţionale, când norocul ne ajută, este că la cea mâi mică sueeală a unei întrebări la examen se pro­ duce deseehilibru în toată şliinla noastră, care sc. amestecă întrâiu val-vâriej. că nici noi n 11 -i mai idăm de rost. Noroc că ..emo­ ţia" sau „lipsa de protecţie” ne servă ca mângâere! Şi apoi chiar şcoalcle cari le facem admit cunoştinţe ştiute, altfel ne vine foarte greu. De aci se deduce că ce li rea Ircbuc făcută aproape zilnic si cale putui, apoi in mod liber, sub nici o presiune sau ameninţare.

Su Ircbuc să ne incrunlănu să ne încor­ dăm prea miill mintea. când ne apucăm să. cetim o curte. Fiziceşte nil ne încordam niciodată puterile mai mult decât treime pentru îndeplinirea unei munci. Daca. munca este peste puterile noastre, slorturile sunt foarte periculoase, iar dacă munca este po-

172 -

’trivilă sau sub puterile noastre, o încor­ dare prea mult este o pierdere zadarnică de forte, căci munca se putea J'ace şi eu mai pui in. Aşa si cu cetirea. Treime să în_ tindem coarda numai atât, ca să poată da nota adevărată. Prea mult, se capătă o notă falsă si apoi... ferească Dumnezeu, se poale rupe şi coarda.

O carte, când n’o înţelegem, mai bine s:o lăsăm pentru mai târziu, până când. fie că noi vom deveni mai maturi ca judecată, fie că până atunci vom ceti alte cărţi, cari să iic înlesnească înţelegerea acelei amânate.

Neînţelegerea unei cărţi ne poale duce la învinovăţirea, pe nedrept, a autorului.

Dacă spun că nu trebue să punem decât încordarea care necesită cetirea unei cărţi, aceasta nu înseamnă că trebue s’o cetim superficial. O carte trebue cetită foaie cu foaie, rând cu rând, vorbă cu vorbă. Numai aşâ-i putem pricepe toată legătura şi tot rostul. Aşa cere să fie cetită o carto, când avem ca scop îmbogăţirea minţii şi a su­ fletului. Numai această cetire e cuminte si folositoare, numai ea produce modestia omului în adevăr cult. Cetirea superficială produce grandomanie .şi fanfaronadă îu scoj; ae ..a părea’' sau de ..a eclipsă . Cai o cetire superficială, la cea mai mică ..scu­ tură tură" se întâmplă ca, in loc. o;să eclip­ săm . ne eclipsăm noi. suntem jignitori, râ­ nitori in discuţie, aruncând vorbe ofensa­ toare sau luând atitudini necuviincioase. în ioc să aducem argumente judicioase. Dis-

- 173 —

cuini <--Tm om cult si modest se întăreşte şi ne mângâc, ci ii ar când suntem de păreri contrarii.-discuţia c’uu pscudo-cull ne pro­ duce amărăciune, chiar când suntem de aceeaş părere. H mare lucru să s/im să dis­ cutăm.

Sunt cărţi literare, mai ales romane so­ dale şi piese de teatru, cari pe lângă o parte seri naşă cea adevărată, care Tormează fondul- cărţii — mai conţine şi o parte veselă, aceasta fie spre a antrena pe cetitori, fie spre a atenua fondul prea se­ rios sau trist. Cetirea adevărată nu 'Irebue să se lege de această parte glumeaţă a lu­ crării. fără a rămânea impresionat de fond, căci atunci e o cetire superficială. Din con­ tră, fondul Irebue să fie adevărata cauză de preocupare a judecaiii.

Ca la orice treabă, ca s’o scoatem la bun sfârşii, treime să începem cu încredere, cu bunăvoin(ă, cu zâmbetul pe buze. Dacă ne apucăm să cel im o carte în silă. după ce am scos trei „ofuri” si trei ..aburi”, nu vom ajunge niciodată la sfârşit şi dacă vom ajunge, mic va Ti folosul.

Să nu uităm că soldatul merge mai vo­ ios si mai cu spor, când îi cântă muzica; că iî buia nul la arat cântă ori fluent^ în li rin a plugului şi brazdă peste brazdă se aşterne, iar pământul, din tare şi nepri­ mitor înainte, deschide in urma plugului braţele, ca să primească dumnezeeasca^ să­ mânţă, din care iese pâinea cea buna şi sfântă...

174 —

In rezumat, cultura depinde de ce şi cum .cetim şi mai ales cum ne folosim de acest capital şi de această muncă. „Pomul se cumoaşte după fruct şi omul după fapte".

ASUPRA DISCUŢIEI In instituţia ostăşească, oareeari reguli de fond si formă ,ale discuţiei trcbuesc cunoscute mai bine ca in orice altă instituţie. Aeeasta penlrucă noi trăind foarte uniţi şi in serviciu şi in afară de serviciu, discuţiile sunt in mod natural foarte obişnuite. Şi in nici o parte nu se poate profită mai mult după urma discuţiei, când este făcută cum trebue; şi nici nu se poale pierde mai mult, când se calcă reguli cari. oricât de cunoscute ar fi. trebuesc amintite cât mai des.

Yom vorbi asupra discuţiei numai in în­ ţelesul cel mai obişnuit al cuvântului, adică privind discuţia ca luptă intre raţionamente contradictorii, aduse de două sau măi multe persoane spre a face să izbutească păre­ rile lor. De altfel discuţie, tot in acest sens, este şi examenul, ce face singură o per­ soană, asupra ideilor pro şi contra intro chestie oarecare, căutând să afle adevărul.

Afară de aceasta, mâi .sunt discuţii juridice, parlamentare, matematice... cu diferite nu­ anţe de specialitate.

176 —

.,t)in discul ic iese adevărul". „Din dis­ cul ie iese lumină'. Aceste zică lori ar Ti deajuns ca să ne arate importanţa discuţiei Dar din disculic nu ies în totdeauna adevăr si lumină; toarte de multe ori ies înlunene. zăpăceală, adeseori ura şi ceartă.

Atunci insă nu discuţia e de vină, ci modul, cum se race discuţia, persoanele cari dis­ cută. Se ştie că cele mai Frumoase idei, cele mai bune lucruri, iu loc să ne fie fo­ lositoare. sunt păgubitoare atunci când nu şl im să ne Folosim de ele.

ATaTural. nu se numeşte disculic veşnica „polemică" între câine şi pisică, nici con­ versaţiile în cari se critică sau se insultă cei -absenţi şi se laudă cei prczcnli, sau când se laudă pe sine insâş persoana care discută. Aceste, aşa zise „discuţii" icau, după împrejurări, denumirea de: ceartă, calom­ nie, insultă, lăudăroşenie, etc.. ele... Ca orice în lumea asta, discuţia spre a fi aşa cum i se spune, treime să aibă puncte cscnlialc, cari o compun şi Fără de cari nu­ mai e discuţie. *

❖

Piscul ia este. /apia cinstită şi civilizată a diferitelor păreri intrau subiect serios, asupra căruia se pot emile cel paţin două păreri, păreri cari frcbiiesc să jie obiec­ tive-, emise în mod demn. să urmeze ciceLaş fir pună la sfârşit, să aibă ca rezultat 'lu­ mini nouă în folosul subiectului şi o mul­ ţumire sufletească pentru acei cari au emis părerile.

- 177 —

discuţi a Tacul ii în aceste condiţiuni este de multe ori şi pentru multe persoane mâi ...... folositoare decât lectura, decât ascultarea unei conferinţe. Aceasta pentruea (Clirea si ascultarea unei conferinţe sunt mai monotone, obosesc, mai repede şi mintea obo­ sită prinde greu, de loc, sau greşit. Discuţia este mai vie. mai interesantă, fiindcă sun­ tem si noi băgaţi în ea. F.ste apoi mult mai analitică. Că nu e şi aiul de sintetică, cum este o lectură sau conferinţă, poale să fie si un bine. Autorul unei carii, conferen­ ţiarul, face la urma urmei sinteza părerilor iu sensul vederilor lui şi dă sinteza gala, pe care cetitorul sau auditorul o iea de bună mai iu totdeauna. In discuţie se face aproape numai analiza, iar sinteza şi-o face singur, deci judecata lucrează mai mult şi se for­ mează mai sigur.

Din definiţia discuţiei am văzul punctele cete mai esenţiale pe cari treime să le cu­ prindă. Să Ic analizăm pe fiecare în parte.

Prima condiţii*, ci discuţiei este cu. Ircbuc făcuta într’un mod serios asupra unui subiect serios. Xu orice subiecte pot formă obiectul unei discuţii si nu din orice punct de vedere privii 1111 subiect poale da naştere la o discuţie. De. exemplu, vorbind despre ..mâncare" şi spunând că ne place mun­ ca rea cutare sau cutare, sau ce am mancaţ ieri şi azi: despre „vreme . a spune că-i că frumoasă sau urîtă: despre ..moda . ..mâine’ şi pe i pe X o prinde coloarea coloarea ..bleu-marin . aceasta înseamnă conversaţie, iar nu discuţie. în orice caz li

178 —

nu oj

discuţie serioasă. Vorbind însă despre igiena mâncărilor, despre influenţa vremii asupra semănăturilor sau a nervilor^ des­ pre influenţa modei asupra Esteticei5, Mo­ ralei sau a Economiei polilice... şi chiar casnice. — asta înseamnă a discută serios.

Aceasta e foarte interesant de ştiut, pen­ tru ca să nu confundăm o conversaţie de toate zilele cu o discuţie; să nu trântim în mijlocul unei conversaţii uşoare filozofie grea. să nu Vârîm banalităţi obişnuite într’o discuţie serioasă. Că dela o simplă conver­ saţie se poate trece la discuţie serioasă asta e altceva, dar atunci trebue ca toţi acei cari discută să fi trecut pe nesimţite în această nouă fază. Note discordante asu­ pra acestui punct nu se admit în discuţie.

Alt clement pc care trebue să-l conţină o discuţie este ca subiectul discuţiei să poală admite cel puţin două păreri. Axio­ mele nu pot da naştere la discuţie. A dis­ cuta asupra unui adevăr evident ca lumina zilei. însemnează a ne încăpăţâna în pă­ rerile noastre, „a bate1 apa în piuă”, a ne pierde zadarnic timpul şi energia.

Jntr'o discuţie, pe lângă că trebue să ne dăm scama din ce punct de vedere se discută subiectul, mai trebue să avem şi un punct de plecare comun. Trebue să ad­ mitem unele părţi cunoscute, să ne debarasăm de părţile indiscutabile şi să nu mai revenim asupra punctelor asupra cărora s'a convenit. Numai aşa discuţia poate merge mai departe şi până la sfârşit. Altfel ne pierdem în detalii nefolositoare. „Discuţia

179 —

<eslc pentru soluţie, ceeace este drumul penti’U 0 ţinta.Orice abatere clin drum expune Mi rătăciri.

Importanţa subiectelor în discuţie este relativă. De această importanţă depinde atentia pe care trebue s’o dăm, întinderea si intensitatea discuţiei. Subiectele cele mai serioase sunt acelea din a căror discu(ie iese o rezultantă, care atrage după sine o normă ce se va luă, în privinţa unei reforme, unei orcjaiuzări, în privinţa judecării unei situa(ii, ele. Este de prisos a spune că in asemenea discuţii omul trebue să-şi frământe mintea, să se folosească de toată experienţa, să-şi pună tot ce are mai curat ca suflet, desbrăcându-se de orice interes, de orice patimă.

Discuţia subiectelor in meseria noastră este iarăş foarte serioasă, pentrucă în me­ seria noastră noi avem o situaţie, un rol.

Din discuţia acestor subiecte trebue să iasă adevăruri cari să poată fi luate ca criterii.

Pentru aceasta trebue să le dăm toaLă aten­ ţia cuvenită. In asemenea cazuri, prin gura noastră nu vorbeşte numai persoana noas­ tră, considerată ca un x sau y oarecare, ci vorbeşte colonelul, .căpitanul, comandan­ tul de regiment, de companie, de multe ori ... o instituţie. Vorba noastiit trebue să fie . cu atut mai cântărită, mai simţită, cu căi si­ tuaţia noastră e meu mare, cu cât acei cu cari discutăm sunt mai micii noştri direct, cu cât formarea lor depinde de noi.

Ceva şi mai mult; când avem în privinţa •unei chestii păreri prea personale sau pi ea

] — 100 —

înaintate, cari ar puica fi rău inlcrprcj§i^ din lipsa de prepCdire necesară a acelor cit cari discutăm, alunei e bine să nu /e nun discutam, sau dacă le discutăm, să Ir» lămurim bine. fnsemnălatca celorlalte subiecte de dis­ cului vine apoi, cu căi chestiunile sunt mai mult sau mai puţin iu legătură cu cele de mai sus. In acest grad Irebue să le dăm şi a lenţi a cuveni lă.

Vil subiect de discuţie irebue să intere­ seze pe toii cei prezenţi, să /ic la nivelul culturii si /regulii'ii tuturor. Tn nici un caz nu poate formă subiect de discuţie, mai ales în public, apreciarca diferitelor per­ soanc. cunoscute sau necunoscute, ei vilesau militare şi mai ales a camarazilor noş­ tri, a familiilor acestor camarazi. Aceasta face să se scoboarc în ochii celor cuminţi, nu atât persoana disculată, cat persoana care discută.

Mai mult decid toate, discuţia Irebue. să fie obiectiva, liniştită si demnă. Iui fiind o luptă de idei, Irebue făcută eu mijloace cinstite, eu argumente logice, cu observaţii reale, iar nu cu urgii meu fe falşe şi eu e xe.mplc imaginare. Dacă acei cari dis­ cută au fost duşmani. Ia finele discut iei Ire­ bue să se despartă prieteni, dacă nu ca idei. dar neapărat ca oameni; cu atât mai mult dacă au fost prieteni, nu Irebue să se despartă duşmani. Aceasta este şi chestie de caracter.

Inlr'o discuite Irebue să ne ferim de ge­ neralizări din cazuri speciale, izolate sau

lol —

<âin excepţii. Excepţiile întăresc renala dar nu o /o rin caza. ' ’ De asemenea Ircbue sa ne ferim a ji unilaterali, scalari.

1 rnilaleralilaiea şi seetarisnujl provin ...... poale din lapliil ca ani primit o preparaţii*, speciala lulr'o direcţie, cccarc nu înseamnă ca l'ara nici o discuţie şi iară nici o rezerva părerile altora sunt greşite. Eslc folositor să deschidem mintea şi in afară, pentrueă in lume nimic nu este izolat şi iotul se influenţează şi se completează.

Foarte rar in discuţie se urmează şirul dcla care s'a pornit şi aceasta din urmă­ toarele cauze: 1. Pentrueă abia începem să discutăm şi am şi început cu „eu". „Eu am făcut in cutare caz cutare lucru... eu am spus rulare vorbe.... mi s’a răspuns aşa şi cu am ripostat aşa..., etc.A Pc de altă parte începe si partenerul cai ..eu'’, arălăncl în sensul vederilor lui că „cir. adică el, a fost si mai grozav şi mai teribil. Şi atunci, natura! că dintru partidă de discuţie de­ vine o partidă de lăudăroşenie. Astfel biata chestie discutată ajunge pe al doilea plan sau se uită cai lotul.

‘2. Adeseori, după scurt timp (lela înce­ perea discuţiei, pentru a ne întări pute­ rile!... pornim la atacul persoanei cu care discul tun, atac pc orice chestie, numai şi mimai să învingem. E un amor propriu falş. bolnăvicios. Şi atunci nimic iul e slant pentru ..partener*'', nici persoana, nici pă­ rinţii. nici soţia celui cu care se disjpua.

1 - 182 —

nimic, nimic! Cu cât mai multe râm*, ca­ valereşti sau nu. cu atât mai bine. La urmă* fiecare zice „l-am dat gata!” Drept c că. şi-au „dat gata” caracterele precum şi biata si nevinovata discuţie dela care au pornit.

•4. Şi daca se menajeazâ uneori persoa­ nele. cari discută, sau cele prezente, nu se­ nini găseşte nici un motiv a se respectă cele absente. In lipsă de argumente logice se aduc aceste persoane pe tapei, atc căror fapte te sucim, te incuri im, le denaturăm in susţinerea părerilor noastre. Acesta e urc mare rău, iiitâiu Jn ceeacc priveşte carac­ terul nostru, discutând persoanele absente, cari nu se pot ajiărâ. şi al doilea in pri­ vinţa discuţiei, care profită numai când se discută obiectiv.

Dacă trebue să evităm in orice ocazie asemenea aşâ zise „discuţii ’, cu atât mai mult trebue să le evităm intre militari: căci aceasta atinge in mod grav disciplina, te­ melia întocmirii noastre ostăşeşti, mai mult ca in .oricare altă întocmire socială. Tre­ ime să le evităm cu atât mai mult. cu cât suntem „mai mari”, cu cât cercul influen­ tei noastre este mai mare. Din observaţiile făcute în vieaţă şi în lume asupra persoa­ nelor se pot trage argumente abstracte fără să fie nevoie să băgăm în discuţie persoa­ nele, in soi indii-le de simpatia sau ura ce* avem pentru ele.

In discuţie nu trebue să intre nici „en\ nici „tu'\ nici ,,el'\ considerate ca persoaney ci numai ca idei.

4. Apoi discuţia trebue făcută cu mintea:

— 183 —

nu cu nervii Din nenorocire, discul iile se fac mai mult cu nervii, de mullc ori chiar şi ;m scris. Aceasta este şi cauza cea mai principala ca discuţiile degenerează 5. Dar deplasarea discujici nu provine numai din ncobicclivilalea argumentelor dar şi din întrebuinţarea argumentelor’ cari deşi obiective, nu aline/ discuţia In lipsă de argumente în chestia care se dis­ cută, aducem altele străine şi ne pomenim că pornim să discutăm o chestie, urmă­ rim alici şi sfârşim cu alta. Digresiunile cari se fac trebue să aibă legătură Cll Silbicctul şi să iui fie prea lungi. înainte de a începe o discuţie, trebue să ştim cil cine discutăm, in ce priveşte ‘cul­ tura şi mai ales caracterul. Daca credem că persoana e absolut inferioară în aceste pri­ vinţe, nu trebue să începem discuţia. Odată începută insă, ţrebue să ne dăm toate si• Uliţele s'o ducem la bun sfârşii Dacă iu discuţie intervin, fără voia noastră, argu­ mente neplăcute ca cele de mai sus, tre­ bue să ştim să ne retragem la timp cu tact, în mod ’nerănitor pentru nimeni. ..In orice discuţie cel mai înţelept cedează".

Relativ Ia persoanele cu cari discutăm, trebue să observăm oarccari reguli absolut necesare spre a ajunge la bun sfârşit: 1. Nu trebue să fim „senten(ioşr. Dacă dăm sentinţe în Ioc dc argumente, atunci discuţia cade dela sine.

2. Nu trebue să credem ideile noastre invulnerabile şi nici să aducem ca argu­ mente păreri crezute invulnerabile, ale oam cilii or dc scamă si asupra accslor ..invul-

— 184 —

ncrahililăţi” sa nu nmi a<linilem nici o dis­ cuţie. Alunei discuţia cade ia ras dcia sine «*3. Treime să ne ferim a vorbi numai noi Trebue să dăm timp si celorlalţi cari dis­ cută. să-şi emită părerile asupra chestiunii.

Aceste chestiuni, oricari ar li ele, trebue să le ascultăm. Mai mult încă, Irebue să le judecăm şi s:i le cântărim fondul şi chiar forma răspunsului ce treime dat. Ca su­ periori ni sc .impune aceasta, pcnlrucă numai cunoscând părerile inferiorilor noş­ tri putem sa-i formăm. Aceasta esie şi o chestie de bunăvoinţă şi solicitudine din partea noastră. Ca inferiori treime să dăm şi mm mult pus superiorului să vorbească, pcnlrucă maturitatea nuntii şi experienţa vic(ii lui, ne imj.iin datoria ea, înainte de a expune părerea noastră, să căutăm a pă­ trunde bine pe a lui. Este şi o chestie de cuviinţă şi de bun sim(.

I. Pentru a aduce o discuţie la hun sfâr­ şii. Irebue să ţinem socoteală nu numai de fondul discuţiei, de alegerea ncmerilă a cuvintelor, dur şi de atitudinea pe care o avem, de (jesturile pe cari le facem şi de tonul eu cure discutăm. Am atins in treacăt, această chestiune intrăm alt articol.

Acum repet •ă atitudinea Irebue să fie cuviincioasă, .şi cuviincioasă nu numai dcla cel mic i'a[ă de cel mare, dar şi (lela cel marc iaţă de cel mic. (iei mare trebue să dea exemplu în totul. Gesturile Irebuesc pe cât mai mull limitate, dacă sc poale chiar suprimate. Gesturile arată de multe ori slă­ biciunea argumentelor. Tonul. în discuţie,

1

— 185 -

treime sa fie ral mai jos. spre a ridica dis­ cuţia rât mai sus. Ridicarea tonului in­ se anină înjosirea discuţiei, nercspeet.nl per­ soanei ru rare discutăm' şi mai ales ii erespeclul. persoanei noasLrc proprii.

Mai presus de toate şi mai ales noi mili­ tarii treime să stimăm un lucru: Discul ia este in funcţie de ii mp, de loc si de îm­ prejurări. \'u oricând, nu oriunde si nu in orice împrejurări are loc discuţia. S'ar luă. ea normă: când acţiunea e departe, discuţia poale fi cui mai largă, când ac­ ţiunea se apropie, discuţia Irebue redusă (a strictul necesar, când acţiunea începe, discuţia Irebue. să înceleze cu desăvârşire, dar cil desăvârşire. „Orice societate, care ‘ discută, slăbeşte", a zis cineva. Poale nu ' e tocmai drept. Drept este insă, cu orice societate, (‘are discută când Irebue să lacreze, slăbeşte şi tinde să piară.

Discuţia făcută aşa cum Irebue poate aduce tu sfârşii: sau victoria unei părţi asu­ pra celeilalte, sau o rezultantă a tuturor pă­ rerilor. sau, în cazul cel mai rău, rămâne fiecare cu părerea sa. Rămâne apoi ca coi mai marc filozof, Timpul să-şi dea sanc­ ţiunea. El arată adevărata victorie. Cei cre­ zuţi învinşi pentru moment, să se mâ/u/ăe cil aceasta.

I

O SCRISOARE ') Domnii lui Maior Olteana Marcel Berlin-Lişliterfeldc, 10 Mai, -191-2..

Să trăifi Domniile Maior. îmi spuseseră alţii că „trebue’’ şi u adevăr, îc’au trebuit: un mosor de ala albă, unul de aţă neagră, o cutie de vax, una de ali­ fie pentru nasturi, o testeu de ace. periede dinţi, ele., etc., „că astea nu se dau dela magazie”. Se da insă în bătaie de joc dela magazie......amor propriu! şi papuci. Darea papucilor a ajuns mai târziu o realitate, în ce priveşte însă darea amorului .propriu, dela magazie, aceasta a rămas mereu... ..un deziderat”.

Cu pacheţelul sub subsioară şi cu inima bătând am intrat exact în ziua şi ora fixată pe poarta şcoalei militare. Am nemerit caorbul în curtea din dosul şcoalei.

Aci, un înmieai* de elevi. Mă apropiu zâm­ bind de mi grup şi le zic „Bună ziua”. In. loc dc răspuns: 1) Căpitanul Stunculescu Gh. a fosl trimis în JUn de d-1 J’ilipcsou— pe atunci ministru de răsboiu — la Hauptkadeltenanstalt din Beri i n -Lieli tortei de, unde timp de 3 Juni a studiat organizarea acelci şeoale.

Observa tiu ni le lui. publica le în parte in «Chestiuni de educaţie şi Învăţământ militar» au servil ca bază la înfiinţarea .şi organi­ zarea Liceului dela Mănăstirea Dealului. . .

Dela Berlin Lichlerfclde a scris el această scrisoare d-uii Maioi • M. Olleanu. care fusese numit ca director militar al nonei şeoale.

— 187 -

Iu ce au eşli, ma întreabă unul în­ cruntat.

Eu uiâ taântliani: Iii cc an?! De smurvrea să nui întrebe, de câţi ani sunt. Deşi nu prea pricepeam rostul întrebării, i-aiii răspuns cu zâmbetul îngheţat în coltul ba­ zelor: iu anul al 16-lea!

- Mă livilule, nici n’ai mâncat borş si crezi că faci spirite! Te întreb: in ce clasă osii ’?

- Intr a cincea.

— Marş de aici!... Aici c a şasea, să mă­ nânci întâia un an pilat şi pe urmă să vii aici...!

După cc cam la fel am fost gonit dihlr’o parte înlr’alta, am nemcril în fine»clasa mea sau ..anul meu ’. Aci am găsit de cuviinţă să stau puţin jîn loc şi să privesc.

Dintr’odată aud: „circulă, circulă". F.u neştiind pentru ce este si pentru cine este acest „circulă”, am continuat să casc gura stând pe loc, dar m ani pomenit cam stri­ găt de: ..Dreeeeepţi” aşa de tare şi de piţi­ găiat, că eu cred că puţin suflat mai ră­ măsese in pieptul celui care strigase.

Am văzut dintr*odată elevii stând laponi, numai un colt se mişca, coltul anului al 8-lea si din coltul acela s’a revărsat in cele­ lalte colţuri o furtună de graclaji cu adevă­ rate trăsnete: — Xu mai mişcaaaaaa,... capul sus-... apropic călcâiele... întinde palmele... . Şi cum eu, neştiind ce sunt toate aceslea, stăteam într’o nevinovată poziţie libera*.

- 188 -

nram pomenit dinlrodaLă cu ţoală furtuna, cu trăsnetele ci cu lot, năvală asupra mea: Cum le chiamă ..răcanc”? SLănciulescu? zicc un căprar, dc aia nu apropii căl­ câiele? .şi cu cisma lui ..cazonă'’ îmi lra«c câte una şi peste un c.ălcăiu .si peste altul c'ain văzut stele verzi.

— Nu Slanei ulescu, ci Stănculescu, în­ drept eu.

Hahaaaa.... Siăiicuieanu!... uite Dom­ nilor ce ..mutră” să nu Întindă patinele!... şi a. găsit Doinind ..căprar” că treime să ani le întindă Domnia sa brusc, ea mi-au trosnit toate degetele...

Dinii a atins culmea: Tine capul sus. mă ..tâmpitule ", că nu eşti ia Ud Tău acasă...

Ani îndrăznit să gr lese: Să mă iertaţi. Domnilor, că ir am ştiut, dar....

Atât mi-a trebuit, că s’au pornit loji ca o furie: C.e ..Domnilooor! ... dar unde eşti aici.

Ia Primărie?!... ce. or Le-ai indignat?... Mă răcane. să ţi bagi .minţile in cap. zise unul, .,c"o întorc apoi pe foaia ailanln...” ,,li-arăt eu. cine sunt eu...” termină altul, bălăndu-se ţanţoş eu pumnul iu piept.

Un alt nenorocit de .,civil”, sosit alunei, neştiutor ca şi mine. continuă să meargă prin lumea asta întreagă dc oameni stand laponi. .".Furiile” bau văzut, noi ţipete au izbucnit si s'au îndreptat în acea parte, lă:sfmdu-mă pe mine...

După repetarea ..vocabularului”. la care

189 —

s'iiii mai adăugat câteva ..noutăţi" şi iiî care timp eu .stăteam aşa ele ţeapăn că era să înţepenesc de-a binclca, s'a auzit un : ..Rupe li rândurile. Maaaaarşşşşşşşşş... ’ si lumea de copii s'a pus în mişcare inii. săracii, au mai stat 2 -ă minute pe loc. înţepeniţi parcă pe veci si au tre­ buit ca leva ..circulă, circulă” ca să se tre­ zească şi să nvcargă. Şi până seara s’a repetat de nu ştiu cale ori: ..Drcecepţi... apropie călcâiele....întinde palma... capii sus... răcanc... ţivilulc... borş.., pilaf... !!”

Spectacolul grozav a mai variat şi căm nesfârşit „pas alergător’ lacul de seriile cari se întorceau dela magazia de efecte, sul) comanda vreunui ..căprar parşiv'1, care ii da mereu înainte cu: „Campanie înainte pas alcrgălorrrr-Marş”. pe când ..furiile' ţipau mereu: ..sus picioiTr.ru... alinicrrrrca... capul sus...”, iar nenorociţii cari alergau cir câte un pachet de efecte iu spinare abia îşi mai trăgeau sufletul.

Unul, iar nou venit. îmbrăcat intrăm frumos costum ţărănesc de munte, cred că’n ziua aceea şi-o fi blestemat şi ceasul în care săi născut. Abia intrase în curtea, şcoalei, şi după obişnuitul ..Drccepli . cu obişnuitul vocabular furiile sau îndrep­ tai* spre bietul băiat, atrase de frumosul costum si au adăogat noi „Irumuscti v ocabularului: ..Mitocane, ţopârlane. bădă­ rane...” ainintindu-i Ia fiecare^ minut ele nevinovata şi cinstita mămăligă agonisita,.

I

- 190

Dumnezeu ştie, cu câte sudori!), pe care -o mâncase acasâ...

Domnule Maior, eu nu fac aci literatură nici nu scriu poveşti.

Aşa. a fost.'

A venit ora mesei. Front, aliniere, .„Dreeepti..: La dreapta... înainle-marş... nu mergeţi bine... la stânga imprejurrrr-marş... tot nu mergeţi bine... înainte, pas alergătorrr-marş... pe loc marşşşş...!!” şi noi abia •sosisem in ziua aceea!...

Xe-anf fi lipsit şi de mâncare. Ne-am aşe­ zat la masă, cei din ultima clasă în coadă.

Mâncarea pentru 8 inşi câţi eram la masă. au servit-o numai 4 inşi din cursul ..superior*'’. Doi au avut numai cu ce să-şi ungă fundul farfuriilor, eu şi cu alt oropsit n’ani avut de loc... Sergentul-furier, cu lin­ gura in mână şi c’un soldat cu castronul cu borş după el a strigat ..autoritar” din uşa bucătăriei: „cine n’a avut mâncare?”.

Unul dela masa mea, din cei cari-şi un­ seseră numai fundul farfuriei, s’a sculat în sus, înalt şi slăbănog şi a zis: — Eu n’am avut, să trăiţi Domnule ser­ gent-furier.

Sergentul furier s’a uitat în fundul far­ furiei şi a zis, arătând urmele: — Dar asta ce este?

— Ani avut, dar puţin... îndrăzni slăbă­ nogul. w , — Puţin dar bun, stai joooos, se răsti furierul.

'In schimb întrebă pe unul din cei patru cari mâncaseră pentru opt:

w — 191 -

— Nae, tu mai vrei?

— Dacfi mai este, cum' nu... zise Nae Şi farfuria lui Nae se umplu din nou pe când slăbănogul se uită cu ochii unui câine de pripas.

Noi cei doi, ale căror Iar furii rămăse­ seră virgine, când am ieşit dela masă, ne-am luat sfertul de pâine în mână şi l-am mân­ cat in curte între un „Drepţi” şi doi „cir-, culă. circulăăă...” Şi n’a fost numai ' în prima zi aşa, dar în mai loate zilele şi’n urmă.

A venit apoi „apelul de seară” cu ne­ sfârşita aliniere, cu raportul, cu cetirea celor 2-1 planloane. La apel mi-aih aprins iar paie în capi si „vocabularul” s’a repetat, fiindcă în loc de „zent” am1 strigat „prezinte”. Şi până să intrăm1 în dormitor, n’a fost uşor. De 10 ori „stânga împrejur” şi de 10 ori „pas alergător”. Când am ajuns în dormitor, fugiau toţi ca nebunii, care mai de care să-şi '„facă” cişmele mai de grabă, să-şi cinate şi să-şi „bată” hainele. N’a ţi­ nut mult, că ipe coridorul dormitoarelor cornistul a sunat un „Drepţi’ de a răsunat câteva minute în urmă.

Atunci am crezut c’au înnebunit toţi. Un ‘minut de năvală grozavă, apoi o înţepe­ nire generală la capul paturilor.

Dintr odată au început răcnetele: — Nu mai mişcaaaa... Treci mai repede...

Dreeeeepţi...

Si inspecţia efectelor a început în secţia mea cu mine. Aveam încă hainele civile.

— 192 —

Liiându-mi pălăria de paie, Domnul Căprar m‘a întrebai:: — Ţi-ai „bătut*’ pălăria?

- Xu, am periat-o, am răspuns.

-- Aşaaaa.... stai că-J:i arăt cu!... Şi domnul Căprar mi-a pus pălăria sub nas şi a început s'o „bală”. Şi aşa mi-a bătut toate hainele pe cari le-a asvărtit în cele -I colţuri ale camerei. A avut apoi deo­ sebită grijă să-mi rupă toii nasturii, risi­ pind u-i prin pat şi pe sub paly pe unde a ncmerit.

Cu ghetele a fost o tragedie întreagă: — Ţi-ai „făcut" ghetele?... Astea sunt ghete făcute?... Ce?... nu cumva eşti do-" coiu?!... Ciocoooiule, stai. că-ţi arat eu!...

Auzi. Domnule Maior, eu şi ciocoiul...:. Şi nu s'a mulţumit numai cu atât. A. trimis plantonul să ica o cană cu apă, cu care mi-a udat ghetele, rămânând să le „fac* peste noapte. Şi n'aui păţit numai cu aşa. Mai toţi.

Dintr’o’dată goarna a 'despicat: clin nou acrul coridorului şi dormitoarelor cu sem­ nalul de ..ruperea rândurilor". Semnale cu. goarna se dădeau si din interiorul localu­ lui! Abia am avut timp să ne adunăm cfectele, nasturii şi năstureii şi gornistul a sunat ultimul semnal al zilei: „Stingerea .

Acest semnal l-am auzit de atâtea ori in ii rină şi de multe ori auziudu-l mă gândiam M că poate ar li o fericire să mă sting de tot peslc noapte, ca să nu mai încep o zi clela cap.

- 193 —

Abia termina gornistul ultima nota, aproape plangaloare, a „Stingerii'*, ea an­ zi ai Juriile" dcscărcfuidu-si ui linia energie: — Culiia-leeeece... Intra în pal şi... mori...!

Inlr adevăr eă parcă moartea dădea peste toii. Un sgomot cal de mie nu se mai alizai.

Aceasta însă numai pană la trecerea ofiţe­ rului de serviciu prin camere, când toii ne prefăceam cam adormit... „cam murit".

Apoi căprarii si sergenţii se sculau — nu le ajungea toată ziua în cămăşi şi iz­ mene, treceau pe la fiecare dulap, se uitau nun sunt aşezate efectele pe el. natural, niciodată nu le plăcea, apucau de efdc un coif al efectului dcdcsupl. trăgeau puternic .şi efectele sburaii peste paturi şi pe sul) paturi prin cameră. La fiecare făceau acelaş lucru, efectele sameslerau si greu le mai descurcam. începea apoi o nouă muzică: — Scoală în suuuus... adună-!i efectele... să le înveli minte altădată...

Xo sculam, ne adu’nam efectele. !e aşezam din nou si când abia terminam. veniau că­ prarul şi sergcutul-furier. cari neavaud uni­ tate şi nepiilând face ..militărie dccal cu lingura dela bucătărie, se răsturnau mai aruncând şi ei după dulap câteva eleetc prin camera... şi noi iar ne sculam... apoi ei se culcau midţumili. că... şi-au laculdatoria. Şi când somnul începea să vina pc la ge­ nele domnilor gradaţi, atunci eu glasul muiat de somn, între două căscaturi se dadea ulvlimut ordin:

- 194 -

— Cine are de cusut... aaaaa... sau curătit -efecte, v.ă nuleti... aaaaa... scula...! Şi se sculă aproape toată lumea, căci fie­ care avea de Tăcut ceva. Şi vieaţa începea din nou. o vieajă de noapte, de lilieci. Ple­ cam cu cişmele şi celelalte efecte în'lavabo sau pe sala... latrinelor! Şi acolo frecam la cişmele udate cu apă de căprar, ca să le scoatem lustru, pană ce de necaz că lustru nu ieşiă, ochii se umeziau, lacrămile se for­ mau încet, încet, le simţiam încălzind obrajii şi dacă n’apucam să le ştergem mai repede, cădeau pe cisme şi contribuiau sub frecatul periei la scoaterea lustrului.

O, de cale ori nu nri-am făcut cişmele cu ta eră mi!

Când cişmele erau gata, treceam să ne batem hainele jos, pe sala latrinelor, fiindcă de acolo nu pătrundea sgomotul sus, ca să deştepte pe domnii grada!i. Şi acolo, jos, se făcea un praf, un adevărat nor de praf, care, amestecat cu mirosul latrinelor, nici nu se putea un aer mai sănătos. Treceam apoi sus în dormitoare, unde începeam să ne coasem nasturii unul câte unuh cu ne­ cazul aţei, care nu intră în urechile acului, neputând vedea din cauza luminii micşo­ rate, cu necazul acelor cari nu treceau prin găurile nasturilor decât trase... cu dinţii! Şi când toate se isprăvi au, ceasurile erau trecute întotdeauna de 2 noaptea... Şi când la ora 5 dini. gornistul dădea prima notă a „Deşteptării”, furiile scoteau

— 195 —

capul de sub pături .şi cu ochii aproape închişi începeau să ţipe: — Scoală-n suiuius... sari din pat... treci în lavabo.... Şi vie aţa începea din nou. copiii speriaţi sări a u ca arşi din pat, îşi trăgeau cişmele pe piciorul gol şi fugiau ca nebuni în la­ vabo. Dacă apucai loc la un robinet nrai di­ naintea altora, lot nu aveai parte să le speli ca lumea, căci abia începeai şi veniă în .spatele tău un „Dom’ căprar” (deşi nu tre­ buia. căci lavabou! eră împărţit pe clase) şi-ji da zor să te speli mai repede, că: — Ceeee...! ai dat de perie şi de praf de •dinţi in şcoală?!..

Spălat ori foc. De multe ori rămâneam nespălaţi.

După aceea începea iar inspecţia în Dor­ mitor, cu nelipsitul dicţionar, apoi merge­ rea cu frontul pe secţii, un nou front pe companie, cu nelipsita aliniere, cu „Drepţi”, .apel. inspecţia sergentului-major, a ofiţeru­ lui de serviciu, care dacă făcea observaţie unui caporal, că un elev n’a ieşit tocmai bine, îl auziai pe căprar scârşnind din dinţi •şi zicând înfundat: — Mi-a făcut observaţie pentru voi, o să vă... mănânc!

Urmă mergerea la ceaiu, cu iar „stâiiga •raprejuuuur... pas alergătorrrrr”,». până în !fine ajungeam. Binecuvântată era măsură, că fiecare aveam ceaşca noastră cu ceaiu •sau cu cafea cu lapte plină şi nu mai eram la discreţia celor mai mari, să ne mai lase ?ii nouă ceva. după ce ei luau tot...

—m— După cursuri.

ceaiu, urmau imediat orele

do

CD slăvile, prea mările şi binecuvântate de 7 ori 7 binecuvântate ore de cursuri’ Făcusem înainte de a intră în şcoala miJilară I ani cursul secundar, unde fusesem mereu întâiul şi unde cu loale aslea nu-miera întotdeauna cartea aşa de dragă... Dar aci. în şcoala militară carlea-mi era cel mai mare balsam de alinare, de mângâere, de încurajare. Orele de cursuri şi de meditaţie, când ascultam pe profesori sau rămâneam cu mine însumi, cu gândurile mele. formau fericitul contrast-cu restul vieţii de şcoalăr vieală de militar ie rău înţeleasă.

Ce le vei mai fi făcând militelule de sta­ tură. dar inimos şi mare de suflet. Dom­ nule Profesor de Limba franceză, că mă făceai să uit toate necazurile, când declamai din toată inima monologul din ..Le CicF al Iui Comedie: .0 rage, o desespoir, o vOiliessc anemie. „N'ai jc clone Unit vocii que pour coilo infanre'.' „Kt ne suis-je blnnchi dans Jos Irnvcaux gneiTicrs „(Jjne pour voir eu un jour fletrir tont de iauriers !**"

Să ai parte de imiljurnirea unei vieţi de muncă si cinste, seriosule si respectabile profesor de limba germana, că-mi îndulciai sufletul recitând pe poeluberou Korncr: „Die Wunde brcnnt, die bleichen I.ippcn bebeu.

Jeli fulil’s an meines llerzens malten Schlnge. „Hier stehe icli an den Marken meiner Tage, Colt, wic du willsl, dir hnb'ich micii ergeben !C

3

- 197 -

pe muie vei mai. fi acum, vencrabilule profesor de Istoric? boală istoria omenirii er'd în capul Iau. nu numai ca un depozit de cunoştinţe. dar eu ţoală filozofia ei. Aproape ori) de prea mult cetit, puţini au ştiut să ie aprecieze. Hun, dulce şi. naiv ca un copil. Mi-adue aminte eă alunei eănd .elevii jiu prea învăţaseră lecţia, ca să nu mai asculţi, abia intrai pe uşă şi le întrebă unui: ..Domnule Hrofesor, ee credeţi D-v. despre chestia Orientului”. Sufletul tău bun nu înţelegea şiretenia, zănibiai şi c’o bună­ tate dumnezeească uitai că vorbeşti unor copii si (lupă estrada unei catedre de pro­ fesor, desvoltai conferinţe cari s'ar ii pulul ţinea şi ia Ateneu.

Domnule Maior, eu cred eă cea mai marc recunoştinţă în lumea asta ar trebui să fie a copiilor către părinţi şi a elevilor către profesori. Oricât de mare. ar fi* aceasta re­ cunoştinţă si lot nu vă putea egală nici pe departe toată grija, sacrificiul, vicii la z.i cu z\ şi ceas cu ceas ce îi sa dat. Si lotus, în realitate, nu există... nerecunoştinţa mai mare.

Dar orele de cursuri treceau repede si veniâ iar: „Stai. cădi arăt cu tic, o întorc . .. ., •eu pe foaia aiiaulă... unde le crezi aici:... şi altele, si-aIţele.

Si zile după zile treceau, eu această nn1 ilarie ciudată, (ai această vieajă canon şi numai cu orele do cursuri suportabile, ce păreau nişle oaze mici într un imens pustiu.

Dar afară de zilele obişnuite mai ei au

I — 1 os .şi zile cari aveau specialitatea .şi caracteris­ tica lor, din nenorocire, în mai rău.

Aşa eră Sâmbătă seara, când câte IUL elev din fiecare secţie adunam... rufele murdare dela elevii din secţie, le număram cie2—3 ori o, mirosul de batiste, ciorapi şi. izmene murdare!) Ie puneam loale înirmi cearşaf, le luam in spinare şi în papuci, în mantă peste cămaşă şi capelă treceam., pe sală, unde un căprar „ne luă iu prp mire, ca să ne conducă la magazie, într'alt local, spre a predă rufele murdare.

După ce Domnu Căprar ne alinia, co-luanda drepţi toţi eram 8) scoică pieptul înainte şi ţipă: „Campanie, înainleceeeeec— Marş” şi noi porniam, ajungeam în curter între localuri unde totdeauna eră un curent îngrozitor, mai ales iarna. .Vei căprarul neopriă, iar ne aliniă şi începcâ: — Drepţi... la dreap-ta... înainteeece — marş... n’aud cadenţă!... cadenţa în papucr, şi pe zăpadă!!...) înainte pas-alergălor — marş...! Şi noi începeam pasul alergător, cu ru­ fele murdare in spinare, numai cu man­ taua peste cămaşă si n pap-uci! Se auzi au-* numai papucii: „lip-lip,... lip-lip,... lip-lip../’, iar căprarul, care se numiă singur cu... mândrie „căprar parşiv”, ţipă, ţipă mereu: - X'aud cadenjaaaa... companie stai... la front... la dreapta v’aliniaţi...

Stăteam apoi de santinelă, intre localuri,, cu 'picioarele în papuci pe zăpadă, cu sa­ cul cu rufe murdare în spinare, pe canei

— 199 -

„vântul şuerâ sinistru ca un urlet ele mor­ pălit”.

După câteva serii noi de ..pas alergător” campania de 8 blestemaţi ajungeam fa ma­ gazie, unde domnul „căprar magazioner*’ ne lua în primire şi, setos de miliîărie găsiâ de cuviinţă că treime să mai stăm „drepţi" de santinelă, până să ne vină rân­ dul la predat rufele sau să facem puţin „pe loc-marş'' şi chiar „pe loc-pas alcrgălormarş”... Şi pe când Domnia-sa făcea miliţie CIL 7.din noi, un soldat numără iu grabă cu rost rufele celui de al 8-lea si nu ştiu cum se făcea că întotdeauna ne lipsiţi câte ceva, care ni se impută, iar magazia făccă eco­ nomie! Când isprăviam toţi 8, marele ..că­ prar parşiv'’ reîncepea la întors, pe scări, pe săli si intre localuri manevra dela ve­ nire. Cadenţă de papuci cu talpa ruptă şi acum parcă te aud: Jip-lip, lip-lip, lip-lip..."! \u mai vorbesc, de zilele când ieşiam in oraş, aproape nu dormiam noaptea, ca să fim curaţi. Xu mai vorbesc de zilele de paradă, inspecţii; atunci somn aproape cănii există. Ceasuri întregi stăteau drepţi” sub potopul de observaţii al furiilor, pana să vină acel care inspecta. Xc trecea os prin os.

Mi-aduc aminte dc un camarad, un bun camarad, care dormiă lângă mine şi care atât se speriase de ,,'miliţia ’ asia. încât noap­ tea tresăriţi în somn şi-t auziai: „Da, Dom­ nule Căprar... am înţeles, să trăiţi Domnule Căprar...”. 11 deşteptam şi-l întrebam:

.->• - 200 —

Hoş\fllî>(;c visai?

Iar ('! răspundea: Nu mă mai întrebă... .Vrei cari eram de pian ioane, îl vedeam adesea noaptea sciiiandii-sc pe Ia 2. laându-.şi prosopul şi fugind cai. îl ■ ţineau pp cioarcie spre iavabol... 11 opriam şi-l ju„ trebam: —■ Unde te duci, Roşule*?... X'a siuiat ^Deşteptarea 2 e ceasul doua din noapte, mai ai Ir ei ore de somn...

— .va sunat?... dar parca eu am auzit c’a sunat...!

Se întorcea să se culce, dar nu mai pu­ tea să adoarmă. Se ridică acolo in pat, îşi luă efectele lângă ei, le mai cose i nasturii, mai făcea cu alifie pe cei de metal, pe la 4 dimineaţa se sculă, se spălă, îşi făcea puiul, şi cano sună ..Deşteptarea"' el eră de an uit gata. iar drept mulţumire pentru aceasta, căprarul şi sergentul ii puneau fără nici o ruşine, ea pe un servilor al lor, să le facă şi paturile lor...!

• Sărăci-v* Hoşu!... n’a avut parte să iasă oiiior... a murit înainte...! Dacă în adevăr există ..lumea cealaltă", de sigur că suflelul lui csle în împărăţia cerurilor, de-a (lreaj)la Tatălui, că mult a suferit!

Dupăi . vreo 3 săptămâni de asemenea vieaîă. m ani îmbolnăvit de friguri, dar nişte friguri bătăioase. Peste un an am răcit ia stomac, sc vede în vreo Sâmbătă scara, când făceam .,pas alergător" cu sacul cu ruie murdare in spinare şi’n papuci între loca­ luri. Poaia a fost cu complicaţii rele, ca

^^ . /# — 2«:

,- r v R A. N A -

^Oujlîu 7.s^" f ' .31 (ioctorul se speriase. Stf-^Âe^elF^en un «mai mult o „arătare de oin’7 decât om. Şi'nlro noapte am vrut „să-mi ieau lu­ mea in cap . Când eram de planton, m’am descins, am cohorît scările, am ieşit in curte, 4i33i Jiiers până in fund cu gând să... a’ Domnule Maior, am trecut şi prin această grozăvie,... cu gând să dezertez....

In ziua aceea fusesem umilit, îmbrâncit, aproape bătut. Şi pentru ce? Xefiind apă •de băut Î11 butoiul destinat clasei mele. lipisem din butoiul de alături, al clasei, su­ perioare. Şi crima eră.

Cum ai îndrăznit... Jnferiorule”. să bei apă din butoiu... „superior”!...

Eram copil. Când am voii să sar gardul, m ani gândit la: „ce va zice lata?"’ şi parcă l-am si văzul înainte eu o di ii lui severi si indureraii-şi l-am auzii parca‘zicând: ..Gheorghe lată. ce faci?". Şi n urma gândului la tatăl meu, la acest lată pe care 1-aiu <li-. vinizaL. şi pe care de 8 ani; de când a mu­ rii. îl văd toro ape in toate nopţile ca. şi cum ar fi ieri. în fala acestui gând m am întors inajioi. ini-ain luai baioneta, de pe pat. unde o lăsasem, m’am încins din nou...

• si azi suni. ofiţer (ie 1 t ani.

Alţii însă nu s au mai oprit, au sării zidul şcoalei, au ■fost aduşi eu forja înapoi sau. iui s'au mai întors de loc.

Domnule Maior, am isprăvit eu povestea... <le ar fi poveste! încep acum cu ourccari

' \.

— 202 —

iniei observaţii şi analize, în care scop \\am. şi scris rândurile de mai sus.

De atunci au treciil nuilli ani şi acum. când am început să îmbătrânesc şi anii sapă tot mai adânc gropi in obraji şi sbârciluri pe frunte, trecând in revistă trecut şi pre­ zent, cele din şcoală şi cele clin lumea lorii noastre, găsesc o mare... asemănare.

Erau în şcoală şi băieţi ele coloneii, genenerâli. profesori, deputaţi, negustori şl ţă­ rani. Copii cu o educaţie de familie ce ar părea că trebue să fie deosebită şi lotus în conducerea lor faţă de cei mai mici. in conducerea lor ca ..mai mari” erau „toţi o apă şi-un pământ5', cu foarte, foarte mici excepţii. Nu se observă nici cea mai mică grijă, aşa cum se observă aici la Hauptkacletlenaustalt, pentru cei mici.

Grija lor toată, gândul întreg al acestor iniei... „mărimi” şi „autorităţi" eră să tira­ nizeze, să şicaneze, să umilească. Autori­ tatea era o tendinţă continuă de a arătă „diferenţa” între tine şi el. „Ţi-arăt eu cine sunt!55...

Ceeace este de mirat, este că atunci când erau „mici5", deşi nu le ptăcea acest _„sistem de educaţie’5 ! \ când ajungeau „marE, făceau şi ei la Tel, (poate şi mai rau. Ca fiecare când este 'mic nu se gândeşte că dacă lui nu i-a plăcut purtarea altuia, ci, când va ajunge în locul acestuia, să Iaca altfel, cum este bine. Nu, fiecare ajuns marecăulâ să se răsbune şi nu se răsbunâ pe cei cari îi făcuseră rău, ci pe nenorociţii nevinovaţi cari îi cădeau întâmplător m

— 203 -

mană, crezând că spală toată umilinţa tre­ cută. dacă în prezent tiranizează şi el!...

Cel mai păcătos om din sat, acel car.e n are. ce mânca şi trăeşte adesea din mila altora, e pus uneori pândar sau vălăjcl la vreo moşie. Deja (păcătosul esLe o ^auto­ ritate”. Abia are un bicin în mană. sau pe umăr o puşcă ruginită cu cocoaşele stri­ cate. că a şi început să înjure, să umi­ lească, să pârască. Nu mai vorbesc de şi­ canele primarilor, notarilor...

Dacă trecem la oraş şi mai sus şi dacă ne gândim numai la „şefii de birou” dela diferite autorităţi si vedem că oameni culţi, de familie bună, caută să tiranizeze nu nu­ mai pe bieţii subşefi de birouri, pe copişti şi diferiţi conţopişli. dar chiar pe D-ta, om cum se cade, şi care nu i-ai făcut nici un rău şi în loc să-ţi facă o treabă, ce e da­ tor să ţi-o facă atunci, chestie de 2- ■> mi­ nute, le amâna pe mâine, 'pe poimâine. îţi creează greutăţi, etc. Şi aceasta, ca să tira­ nizeze, să şicaneze, să zici D-ta, crede el,: ..Ala, da al dracului măi este!”...

Nu cred să imai fie nevoie. Domnule Maior, să mai citez exemple, le ştiţi şi D-voastră. Prima concluzie esle că ..autori­ tatea'’, „superioritatea” e la noi. în majo­ ritatea cazurilor, lot una cu tirania, şicana,, umilinţa celor mici.

Si apoi, aii observat D-voastră. că doi. soldaţi din acelaş sat, cari până la intrarea în armată au fost prieteni şi poale clnar „fraţi de cruce”, cari au cantat înganan

- 204 —

<Ui-se amândoi din frunze, din fluerc sau din cava Ie pc îmbălsămate plaiuri, pe poteci şi luminişuri de .pădure, după ce au intrat în ‘anuală, dacă unul sa făcut capo­ ral... să ferească Dumnezeu pe cel rămas soldai S Iată dar ceva şi inai mult: autoritate = barbarie.

Dar d'acă autoritate ar însemnă numai tiranizare, umilinţă, de multe oii barbarie, cu toţi si pentru/ toii, atunci cel puţin ar fi o măsură generală, o relativă dreptate, care n'ar da cele mai rele rezuilalc.

Cele mai rele rezultate le dau însă ex­ tremităţile în purtare: „pentru unii ciumă, pentru alţii mumă", cele mai rele rezultate le dau: nedreptatea, abuzul, necinstea.

Căn şcoala militară, pe când Daculcscu, Stă ucu lese u si alţii rămâneau nemăncaii. fiindcă Domnul Căprar sau Sergcntul-lăirier găsiseră că avuseseră „puţin, dar bun” alţii mâncau şi porţia noastră: pe când pe unii din noi ne ajungea rândul de planton din in 1 nopţi, pc alţii ii ajungea la câte o lună şi alunei nici im se sculau, pc când... otc.... ele...

Că uite. vată jelui şi pandurul au şi. ci „protejaţii lor... fac şi ci unora „concesie", sc fac că nu-i văd când fură, de multe ori le ajută: iar -pc alţii îi pârăsc. pentru fapte de cari nu sunt vinovaţi.

Că Domnul ../Şef de birou nu e pentru loti tiran şi şicanator: nu, are şi el mo­ mente de dumnezeeaseă 'buiuitatc. h toarte

— 205 —

bun cu .,nepotul D-lui Director, nepot subşei ele l)iiou;, e toarte bun c iui domn se­ nator sau depuLaL Atunci ochiul încruntat (!c\ inc i uza lor, baloasa spinare se îndoae . si vorba este dulce ca un „sărut mâna'5 ţi­ gănesc. O. in privinţa aceasta, cat e de demn mililarescul nostru ..Să trăiţi" si po­ ziţia noastră dreaptă şi mAliciră în fala su­ periorilor!

Dar în familie. Domniile Maior! îmi scria D-l Maior Broşloanu1' mai zilele trecute: ..Părinţii n'au conştiinţă de drepturile şi da’loriile copiilor". Aşa este: copiilor noştri toiul li se cuvine, ci au întotdeauna dreptate.

Tot ce fac este bine. ..Inteligent ca tatăl său sau ca mama sa". Dacă profesorul, educa­ torul. găseşte că elevul Ircbue . învăţat şi. cu împlinirea, datoriilor, cu o purtare cu­ minte. modestă, la înălţimea etăţii lui... o7 atunci profesorul ..persecută" pe copii. „Mi­ titeii. mititeii...!". ..Mititei" cari la 12 ani fumează, la 13 sunt a Lei. la 10 socialişti, anliniililarişti şi anii.... etc.. cari la 18 ani au avut toată garnitura de blenoragie si sifilis. Au drep­ turi! Să-i dai voie să-ii fumeze în nas pe stradă, să le sfideze (lela înălţimea mono­ clu lui ce-1 poartă în oebi. Da, acum elevii fumează si poartă monoclu pe strada. Sa. nu Le atingi dc ei. că-i... .persecuţi! ; Domnule Maior, cred că din mediul so­ cial nu c nevoie a mai da probe penii u a. arălă favoarea, concesia, abuzul, .necinstea, lipsa dc conştiinţă laţa de cei simpatizaţi.,.

U Comandantul Liceului Militar dela Iaşi.

206 —

de rude. de prietini, de ..protejaţi, ele. Ori­ cui de optimist ar" fi cinevâ, xiu ic poale tăgădui. Şi deci in a 3-a concluzie iată a 3-a de­ finiţie a autorităţii, a superiorităţii: coa­ cesie. favoare, necinste. Şi ca rezultantă generală, loalc in lotul — lipsă de conştiinţă.

Nu sunt pesimist, Domnule Maior, că sunt muncitor şi muncitorii nu sunt pesi­ mişti. Sunt optimist, căci sper mereu, cred, sunt sigur, că lucrurile se vor îndreptă şi au şi început să se nască curente sănătoase în acest sens. Cel ce-1 vom creiă noi la ..li­ ceul nostru '1) va ajută la îndreptare şi la completare.

Vrem.

Recunosc, Domnule Maior, c’am făcut în 50 de ani mari progrese, că ne-am civi­ lizat mult, unii zic cam la suprafaţă, .şi c’am trecut în multe părţi deadrepiul la rafinăria civilizaţiei, chiar la partea ei bol­ navă. Noroc că aceasta e numai la supra­ faţă, marea massă1 „adâncurile" au rămas neatinse.

Cu ceeacc am rămas în urmă, fie că e în firea noastră, (să fie în firea noastră, Domnule Maior?!), fie că nu ne-am curăţit dc tot de obiceiurile de „tiranie şi hatâr turcesc’, cauzele vor Ti multe, efecuil însă se constată: am rămas în urmă... cu con. ştiinţa...!

De când sunt aci în Germania, deşi am li Liceul Mftnftstirea Denlu.

- 207 -

■veni . ru intenţia „sa nu mă speriu”, să am jntoUlcaiina m vedere gradul de civilizaţie, -cultura, dilcrenja de rasse, ele..., lotus m’am •convins si mai mult, ca cceace ne lipseşte nouă e conştiinţa şi că educaţia la noi Lrebuc să înceapă pe lângă o educaţie solidă ii zi că si înteiecluală, cu partea morală cu .edil calia conştiinţei.

Dacă conştiinţa e formată, toate cele­ lalte vin apoi uşor. Va fi vorba numai de unănţinere. de perfecţionare.

Eu cred că acum totul e uşor aici în Germania. Oameni cu credinţă în Dumne­ zeu (cei cari nu vor avea această credinţă, ivo batjocoresc pentru convingerea di e fo­ lositoare altora), părinţi cari au cultul echi­ librat al copiilor, copii cari au cultul pă­ rinţilor şi al oamenilor mari, oameni cari traduc „autoritatea” in grija, în răspunde­ rea ce au de serviciul încredinţat, de binele şi bunul traiu ai acelor pe cari îi conduc, •oameni cari se supun legilor şi măsurilor fără nici o cârtire, cu încredere, cu mul­ ţumire, fericiţi în supunerea lor. Acest fel de a înţelege autoritatea şi supunerea dă naştere celei mai naturale şi puternice dis­ cipline sociale, fiindcă temelia ei este în­ crederea, respectul şi iubirea reciprocă şi mai presus de toate raţiunea.

Aceasta e disciplina adevărată. Ea nu se confundă, ca ’n unele părţi, de oameni cu mintea sucită, dar fi lipsă1 de inteligenţă sau lipsă de libertate, nici nu se crede că „in­ teligenţă” şi „libertate'’ înseamnă extrava­ gantă, debandadă sau detracare. Aci hoţii

— 208 -

nu suni inteligenţi,... criminalii v genii' ! Aci hoţul e hoţ, criminalul minai: fiara.

Domnule Maior, aci ..Yatcrland'’ osie în­ ceputul şi sfârşitul lumii. Au încredere ab­ solută în tăria lor. Tăria lor se bazează pe armată, armata pe na(iunc. „Kaiser-Konig"-ul este al doilea Dumnezeu pentru ei.

C'/un astfel de fond, c’o astfel de educaţie de familie şi .societate, datoria şi munca, dascălului in şcoală e uşoară, foarte uşoară.

Totul se mărgineşte în a continuă, mânţinea şi perfecţiona educaţia cu care copilul* vine din familie şi societate.

Aci familia, societatea simt aliaţii şcoalci, nu duşmani, aşii că şcoala nu eslc izolată în spaţiu.

Mctoadele lor sunt simple, unele chiar îmeciiile; dau toluş rezultate minunate, fiindcă fondul e sănătos.

Aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu si aşii cum: am... binevoit să ne formăm noi. nu va fi uşor s’ajungeni unde voim. S‘'aduci un ...pas de paradă” [)e care cei de aici il inlrebuintcază cu totul altfel ca la noi. s’aduci câlevă mişcări noi de mâini şi de picioare sau mişcări cu .,beţele’ după comandă, s'aduci o rigoare excesivă in educaţie ‘rigoare pe* care Germanii, cel puţin la această şcoală, n; o au . nu înseamnă... c/am descoperit Amcrîca! . ' * . jt 1;' dc ajuns ca cineva să se gândească la. diferenţa dc rassă, de nivel de cultura, dc...

— 209 —

conşliiuUi şi va (înţelege, cam materie de educaţie nu toate drumurile duc la... Roma’!

Inii’ o viitoare scrisoare, va voiu arătă Domnule Maior, modul cum se face educai ia militară aci la ..Hauplkadetlcnauslair -l / • D-voastră veţi binevoi a va întoarce cu gândul la primele rânduri ale aceslci scri­ sori şi făcând comparaţia, veţi trage con­ cluzia ce veţi crede.

Tot în acea scrisoare îmi voiu permite să arăt ce mijloace nouă cred eu că. trebuesc introduse hf noi în şcoalele militare. O, nu sunt prcsiimţios, nici chiar când aş nebuni, nu nvaş crede „Messia”. Sunt modeste pă­ reri, pe cari le. supun judecai ii fl)-voaslre.

Până atunci poate şi D-voaslră îmi veji scrie păreri ale D-voaslre, cari îmi vor, servi ca orientare.

Ceeace ţin însă să vă spun înainte ‘(ic a termină această scrisoare, este că sunt si­ gur de reutfiiu cu liceul nostru. Sănătate să ne dea Dumnezeu, să trăeascâ oamenii noştri ,.m.ari”, .să ne susţină şi întărească, că: vom învinge.

Mă bazez, când scriu, pe marile calităţi ale neamului nostru, calităţi in mare parle neexplorate.

Unde s’a ajuns cu lucrările dela Mânusfirea Deal uliii. Domnule Maior? \om puica 1) A sc vedea : „Chestiuni de educaţie şi învalamant militar ‘ deCăpitan Sultănculcscu Ghcorghe.

Vi

- 210

începe şcoala cu lot cc trebuie la 1 Octomvrie? Cum voiu ven i înjură. mă voiu re­ pezi, sa văd şi eu ce este* pe acolo.

Mă gândesc la... asta mai rămăseseî... la numele liceului! „Liceul 'militar (lela Mă­ năstirea Dealului"...! chiar a Dealului fie, dar e lot... ^mănăstire"! Parcai* fi să scoalem preoţi-mi Pitari! Asta-mi aduce aminte de nu ştiu care operetă veche, „M-me Angot” mi se pare: „Ah! militarii în mănăstire! „Asla-i nemai pomenit... ..Şi aluncia firavul colonel. ..Cu regimentul după el „ctc.. etc....

Mănăstirea din operetă eră... de maici, dar a noastră de... militari! Sau îi vom da, odată, numele marelui Român care l-a...1), dar tac. Vă rog, să nu-nii bănuiţi cui tul meu curat. Şi . acum aştept cu nerăbdare rândurile ..Huzurului negru’ 2\ licrUn-I.iehlerfchlc ll> Uni.

\) Numele D-lui N. Filipescu, care a înfiinţat Liceul de’Ja Mănăstirea Dealu.

2) Pseudonimul D-lui Maior Olteanu.

TESTAMENT Soţiei şi copiilor mei.

Dragă-i eră armata Căpitanului Straja! în ziua aceea, el era liber. Compania Iul trebuia s’o comande un Jocolenenl. propus (pentru înaintare. Dar unde a putut sta lo­ cului ! La ceasul obişnuit, sa deşteptat şi, parcă împins de un rczort. a sărit din pal, s:a îmbrăcat şi a ieşit în curte.

Din cartierul lui. de acolo din casa ţără­ nească după dealul Lilenilor. se vedea în vale. pe malul Şiretului, tabăra de concen­ trare a Brigăzii a 51-a de infanterie, a Regi­ mentului 17 artilerie şi a lui 25 călăraşi.

Corturile albe. curate, se întindeau ca nişte soldaţi în front, iar furnicarul dc oameni mişună printre ele. gălindu-sc de drum.

Sunau goarnele pe toate tonurile, inganandu-se in limbile lor dc alamă.

In zorile unei dimineţi, ce anunţa o .zi frumoasă, o nouă vieaţă începea. De pe ..prispa netedă de lut a casei. Straja priviă mereu şi. parcă înlineria. Armata lui.

De 20 de ani o vedea mereu, şi parcă azi

— 212 —

o vecleâ pentru întâia oară. alai îi eră dedragă!

O companie se înşiră pe frontul de bandi eră.

Pipirig, zise Strajă, ce companie e aceea?'

Dacă sra adunat cea dintâi, Irebuc să fie a noastră, răspunse, convins, Pipirig.

— Aşa e, zise Strajă, .c’un zâmbet de mulţumire.

O ciungă neagră se formă înaintea cortarilor. Toată lumea eră adunată şi gala de druin. Porniră. Când coloana ajunse în şo­ seaua Liteni-Paşcani. se îndreptă spre Miază­ noapte, spre Ştirbăţ.

Strajă atlase ele cu seară subiectul teniei.

Brigada mixtă se îndreptă in această parte,, spre a-si luă distanţa cuvenită. Trcbuiă apoi să se întoarcă spre Sud. să se întâlnească* cu brigada 52 infanterie, întărită şi ca cu artilerie şi cavalerie, şi care avea tabăra la Dolliasca şi Dolheştii-inari.

Trapul cailor şi uruitul trăsurilor se au­ ziră până acolo, pc deal. ..Dere.ş" necheză în grajd, şi nu aveâ astâmpăr.

— .JJcreş" vrea drum, zise Strajă. Să mi-1 găteşti. Ciochină.

De după dealul .Împădurit al Bursucului, Soarele se uită cu în la iele raze. să vadă dacă voinicii au plecat la drum. Mulţumit că-i văzu aşa harnici, se arătă apoi, întreg,, în toată măreţia lui dc dumnezcească lu­ mină şi căldură. * •* *

„Omului frumos îi stă bine şi călare şi

I

— 213 —

pe jos”. Şi frumos îi sla |ui Strajă călare!

Ca era si om rumos Strajă: cu chipul .lui balan. cu ochii Im albaştri voinic cât un munte, si lare ca piatra.

Coborî, calare, in şoseaua mare, apoi se îndreptă spre Miază-zi, luancl drumul spre Rotunda. Pană ieşi din Lilcni. merse la pas. Răspundea mereu, zâmbincl, la .,!>unădimineala , al oamenilor ce mergeau la munca canipului. Dacă vreunul ursuz se uită <ur!t la el, şi nu zicea nimic, Strajă îi da el ,,bună-diniineaja'\ ba intră şi ’n vorbă. Ţăranul rămânea uluit de atâta bunătate, şi la despărţire zicea, din toată inima: „Să trăili. domnule Căpitan”. Aşa îiiloreeâ şi câştigă Strajă inimile oamciiilor.

Cum ieşi din Pitoni, puse calul la trap, apoi la galo]). Calul voinic, eu voinicul că­ lăreţ. si) urau parcă pe dealul Li Ionilor, şi nici nan ştiut când au ajuns la podid de lemn de peste Şomuzul mic. După ce tre­ cură prin satul Rotunda, cal si călăreţ, se afundară în pădurea dintre dealurile Pleşii ■şi Rotunda.

Pe fundul unei vâlcele, drumul urca în pantă lină, prin mijlocul pădurii de mesteacăni şi arini. Prin frunzele copacilor.

Soarele îşi aruncă razele pe verdele- de jos, ţesându-1 cu ochiuri de umbre şi lumini. Pa­ sările iimebuniseră parcă, pc întrecute cân­ tau si liniă codrul de îngân atu 1 lor.

Strajă urcă încet, se opriâ, asculta, şi iar porriiâ, şi iar se opria. Se snnţja iericit. tubiă armata, căci îşi iubia tara, îşi eubiâ familia, iubiâ natura. In sunetul Iul

I

- 214 —

Strajă, era numai dragoste, de aceea sesini)ia fericit. Şi fericirea aduce cântecul pe buze. Straja se pomeni cântând: ..Frunza verde sindic, Pe cel deal. pe cel colnic, Trece-o mândră şi-im voinic...”.

— ...Hune poziţii de apărat pe aici. gândi Căpitanul, când. Ia marginea drumului, sezări coama şeii dintre Pleşu şi Rotunda.

Dar ce folos! Toate se icau de atac. Atacul e sufletul răsboiului. FI e mai tare: su­ fletul. Tăria e aici. îşi zise el, ducându-.şi, aproape inconştient, mâna la inimă.

Dar un mierloiu jiu-i da pace. Se ţinea de capul lui. cânta mereu.

— Mai taci, mă, din gură, îi zise Strajă.

Cu nebunii nu trebue să le pui, mai bineîi fac pe plac. Şi Strajă se pomeni iar cântând: Verde sălcioară, Dragă Mari o ară, K lin timp de-aseară Şi de-alaltă seară, De când slani pe-afară...”.

Maria. Marioara eră şi numele nevestei lui. Gândind cu drag la ea. gândi ,şi la copii..., si ochii i se umeziră. Lăsă frâul pe gâtul calului, băgă mâna în buzunarul.

r

- 215 -

Şi, in line, o totQgkîie.'Comoa.^-h.i ^ t acolo: chipul sofiet şi a eelor ii copii p /.1 H privi mult, mult... când simţi că îm ,«I şarea o sa-1 şcoala lacrămi. săiaila pc rând chipurile, dragi, şi cu grijă puse lologralia la lor- St!'a-I;l era bărbat mi-i plăceam laeramiIc. începu iar să cânte: A erele sălcioaară, Dragă Marioară.

Sc şiniţiâ fericit. Din cele 3 mari iubiri ale Iui: armata, familia şi natura cl nu putea să-şi oprească mult .gândul numai la una, ci zbură dela una la alta. Slrajă eră * azi beat de mulţumire.

Când ajunse în vârful dealului Harbuz, Straja opri calul şi se uita în loale părţile.

Chiar că seamănă cim harbuz dealul ăsta, îşi zise el.

Spre Răsărit se întindea pădurea Diudiu, . peste care nu sc mai vedea nimic, iar spre Apus sc ridicau, şi mai mari, şi mai mici, dealurile Piosului. Cioatelor şi al Papul şi­ cului. La poalele lor. se întindea, ca vo­ lanul la poalele unei rochii, şoseaua Dobasca-Fălliceni. pe lângă care curgea, mcel, între malurile lui săpate: Somuzul mare.

— Cam pe aici o să fie lupta, gândi

1 — 216 —

Strajă. Descăleca .si se aşeză turceşte pe iarba verde.

- Să stai cuminte, mă Dercş, că vreau să-i trag o lulea de tulim.

Scoase tabachera, răsuci o ţigară, dar când s'o aprindă, după ce se caută în (oale buzunarele, băgă de seamă că n’arc chi­ brit.

— Mă Dereş, nai Iu un chibriLV...

Si cum calul îi dădu să înţeleagă că n’arc nici, el, Slrajă se uită in ioalc părţile, să vadă vreun creştin. Xu zări nici un o in, dar, Ia câţiva paşi de el, la colţul pădurii B o tundă, văzii o casă mică. acoperită cu •paie si coceni. Pe coşul casei ieşiu un fum gros şi negrii.

Iaca,’ am găsit foc, zise Strajă, şi se îmirqptă înlracolo, cu calul după el.

Când se apropie, văzu că, inamica casei, acoperită cu coceni, mai eră un început de casă. Erau aşezate: podeala, stâlpii şi căpriorii acoperişului. Ba, un colţ eră chiar şindriluit. înăuntru, eră o grămadă de pă­ mânt, pe care crescuseră bălării înalte.

Asta, se vede, gândi Strajă, a început casa, n’a avut bani s'o isprăvească, şi a lăsat-o aşa.

Aşa cum rămăsese casa, abia începută şi apoi părăsită, pe coama aceea de deal. părea un schelet ciudat şi dătător de gânduri, nu tocmai vesele.

Strajă se întoarse, apoi. spre casa acoperită cu coceni, o văzii pitită, sărăcăcioasă, c o uşe mică, c'o fereastră dintr’un ochiu de

- 217 -

geam, mare de 2 palme. Şi aici trăesc oaanem!, gândi el, trist, apoi strigă: _ w ^!. 1^’jelcne, ma, ia ieşi puţin până al ara. Aimciu nu răspunse.

— I)a' icî?i* ma creştine, că suntem Ro­ mani. oameni buni, strigă mai tare Strajă.

Ximeni nu răspunse, nimeni nu ieşi.

Poale nu e nimeni înăuntru,’ gândi Căpitanul, dar iese tuni pe coş, şi încă bine! Se vede că stăpânul a plecat şi a lăsat focul acoperii, cum e obiceiul, şi cine .ştie cum s’a întins focul. Poale ardea' casa omului, dacă nu se întâmplă să fiu pe aci.

Fac un bine pe ziua de azi. încearcă să se uite înăuntru, pe ochiul de geam, dar parcă se uita în noapte, aşa nu văzu nimic. Mai chemă odată, şi nepriînind răspuns, puse umărul la uşă so dă­ râme. . Abia începu uşa să pârâie, c?o tuşă bă­ trânească se auzi înăuntru, şi paşi greoi se apropiară de lisă.

Un moş apăru. Mic, uscat, încreţit, moşul părea, mai Jirult o arătare de om.

— Da bine, moşule, de ce^ nu răspunzi, zise blând Strajă, credeam că nu e nimeni înăuntru, şi-ti arde casa.

— Ia... bătrânelele... nu mai aud. zise moşul cu ursuzenie, fără a privi pe Ca­ pitali. .

Strajă se uită îa el, şi-i parii ciudat de •tot. Moşii puse pe dinafară Iacului la uşa, .si voia să se îndrepte spre pădure.

Căpitanul II opri: — Dă-mi barem un chibrit.

— 218 —

— Chibrit nani, dar sa scapăr.

— Să trăeşti, moşule, zise Strajă, după. ce-şi aprinse ţigara iă răsuceşte şi d-ta o ţigară din tabachera mea.

— Apoi... nu suiil eu Învăţat cu tutun de cela, beau mahorcă de asta, ele a noastră. îşi scoase luleaua, o umplu cu Iuţim, o aprinse, dădu clin cap către Strajă, şi voi iar să plece.

— Apoi nu te las, moşule, să pleci aşa, zise, * for[ănclu-se să -zâmbească, Strajă, să stăm amândoi, ici pe prispă, şi spune-mi, de ce eşti supărat pe mine, că nici nu mă cunoşti.

Moşul. văzând că na re încotro, se aşeză pe prispă, departe de Strajă, şi nu mai. scoase nici o vorbă.

— Bree, ce fire îndrăcită, gândi Strajă, rar mi s’a întâmplat să văd. Dar nu-1 las.

Dar de ce stai d-ta aici, moşiile, şinu stai în sat*?

— Sunt pădurar.

— Dar nevasta şi copiii stau în sat?

— Baba mi-a murit..., copii am avut doi­ sprezece... şi... s'au prăpădit şi ei!..; repetă îndurerat Strajă, - - Doisprezece şi toţi s au "dus! Dar cum aşa?

Unsprezece s'au dus dc mici: de an­ ghina. de burtă, şi mai ştie Dumnezeu de ce, dar unul mi-a murit mare... anul trecut...

■de... de...

Deodată moşul tăcu. glasul î se oprise în gât şi privia cu ochii sticloşi scheletul de casă, din faţa lui.

Strajă sc uită la uncliiaş, şi se sperie de

— 219 —

privirea Iui: o privire de nebun, un amestec de durere, de ură, de silă...

Sufletul moşului ascunde ceva. care se leagă de casa aecasla. îşi zise el. Apoi zise. tare, către moş: De ce a murit cel mare? .Moşul priviă mereu scheletul de casă dinainte, si tăcea ca pământul.

Cc-i cu casa asta? întoarse vorba Că­ pitanul, cu glasul muiat.

- Casa o începusem pentru el;.., toamna trecută... trebuia să se libereze (lin armata,... să se însoare pe 'iarnă, şi apoi... să şeădă aci. lângă mine.... să fie pădurar iu locul meu... că eu îs bătrân... şi...

Moşul trase cu fălcile suple din lulea, dar jiu mai ieşiâ fum. mal puse tutun în ea, o aprinse, începu să pufăie şi tăcu iar... Şi nu sa liberat, moşule?

Ha s'a liberat de lot.... si după lumea asta.... aşa să ştii d-la. d-le Căpitan, zise deodată, aproape răstit şi cu ochii lot (iută la scheletul de casă dinainte.... mi l-au adus din spital aproape mort.... eu partea stângă, neagră ca păcura..., cu coastele rupte., scuipă sânge.... 1-ah.ătut un caporal cu palul puştii, si de acolo i s'a tras moartea.

Apoi moşul se întoarse cu spatele la Că­ pitan.... poate plângea.

Pentru sufletul lui Strajă, lovitura fusese puternică. Sări ca ars în sus. şl ţipă api’oape:

— Ce spui. moşule!...

Ii veni deodată în gând. să se prăvălească Ja picioarele unchiasului, să-i ceară iertare..

- 220 —

el, nevinovatul, pentru cei vinovaţi, Să-i spuie c'a fost un ceas rău, că armata nu •e toată aşa, că ’n armată se învaţă multe lucruri bune, că să n’o urască pentru un căprar cu 'inimă de câine.

Dar moşul ursuz Începu iar: Acum .‘1 ani, o vădană din sat şi-a tot aşteptat băiatul să vie acasă..., si, văzând că nu vine, s’a dus la Regiment, să vadă ce e cu el..., şi acolo a aflat, că..., murise de un an!...

— Taci. moşule, se răsti Strajă.

Căpitanul eră galben. Colosul tremură.

Voia să spuie ceva, dar fălcile i se încleş­ taseră, şi parcă-i fierbea ceva în cap. Şi ee să spuie? Şi cum să spuie? Ce vorbe ar putea alină durerea şi ura unui părinte, al cărui copil a fost omorîl?...

Strajă se puse, cu gândul, o secundă în locul unchiaşului..., copilul lui, al lui Strajă, omorîl!... Pumnii Căpitanului, se slrânseră şi ochi-i scăpă rară...

Ii păru aşa de grozav acest lucru, că nu se pulu opri cu mintea asupra lui. Atunci?! fi trecu, ea un fulger, idea prin cap, că nu putea fi adevărat, că poale co­ pilul unchiaşului se îmbolnăvise numai în armată, cuinVar fi putui îmbolnăvi şi muri acasă... Nu, nu se puică să fie omorîl în armată. Poate fusese numai bălul, şi moşul mersese prea departe cu gândul. Nu. nu se -putea. Să trimiţi copilul să înveţe să-şi apere ţara, şi acolo să fie omorîl !... Eră prea grozav! Sufletul lui Strajă eră prea bun, ca

— 221 —

să poală admite accasîa Si dinlr'odală, Strajă zise, scurt si tăietor:’ —■ Minţi, moşule. . Moşul priviă mereu scheletul de casă. Au­ zind cu\ iu lele Căpitanului. jiu zise nimic Se ridică încet, tuşind, intră în casă de* unde ieşi c’o puşcă veche în mână încuie lacătul pe dinafară, şi, iară nici o vorbă fără nici un semn, se afundă în pădure’ \u făcuse, poale, 10 paşi, căncl se auzi un foc de puşcă. Strajă văzu fumul deasupra copacilor, şi auzi, apoi, şi vocea moşului: — Huhuhuu...

Căpitanul sc repezi, călare, în pădure, s'ajungă pe moş. Dar, pădurea eră deasă, şi nu putea răsbale călare. Descăleca, legă calul de un copac, şi porni pe jos. Alergă încoace şi încolo, când la dreapta, când la stânga, ascultă, puse urechea la. pământ, dar ivauzi nimic. Moşul se făcuse nevăzut.

Se întoarse la cal. îl luă de căpăstru, şi porni pe jos, devatc, în lungul pârâului Popii. întâlni patrule, înaintând pe valea pârâului. văzu altele pe marginea pădurii.

Mergeau încet, cu băgare de scamă, din când în când sc opriau, se urcau în câte _ un copac, si .priviau împrejur, cu ochi de şoimi.

Apoi iar porniau. Duşmanii trebuiau să se izbească în curând . •. , , , Strajă parcă n'auziâ. nici. nu vedea. In capul lui. în sufletul lui. si ni l ia un mare gol. Xu i sc închegă nimic în minle, Ure­ chile ii vâjâiau, ochii-i ardeau. Merse aşa,

— 222 —

ui neştire. Coborî şi sui. trei râpe adânci, Diuidiu, până se pomeni in Dolheşlii mici, în şoseaua Ffiliiceni-Dolhasca.

Aci încăleca. Puse calul deadreptul la trap. apoi la galop. Trecu, ca o furtună, prin satul Dolhasca, trecu calea îerată, şi nu se opri la pas decât la podul de piatră, de peste Şiret. Un coif de pădure, după dealul (nubariiLuL se întindea până aproape de şosea. Strajă 'merse în marginea pădurii, descăleca, legă calul, apoi se întinse pe "iarba verde, cu faţa în sus. încet. încet, se liniştise. Cerul era de un albastru neînchipuit de dulce, păsările cân­ tau, soarele aruncă, pe iarba verde, prin­ tre frunzele copacilor, ochiuri dc umbră şi lumină. Întocmai ca de dimineaţă; în pă­ durea. Rotunda. Dar sufletul lui Strajă nu mai eră acelaş. De dala asia rămânea slrăin la toate manifestările naturii.

De ce întâmplarea aceasta să-l fi tur­ burat in cele mai ascunse cule ale firii lui7 EI. Strajă, omul aşâ de liniştit, aşa dc adâne, că nimeni nu ştia dc e vesel sau trist, aşâ rămânea. întotdeauna, acelaş. Şi, acum? Să fi fost adevărat ce spunea moşul? vŞi chiar dac’ar fi fost adevărat, era o întâmplare care nu trebuia să-l frământe atât.

'Dar firea deschisă a lui Strajă mărturisiâ. •ă dacă moartea băiatului, din bătaie fusese, poate, o întâmplare, bătaia m armată nu era un caz izolat. Se gândi la cazurile din compania lui, din anul acela. o lua dealungul pădurii

r — 223 —

Putea să tăgăduiască aceasta? Nu. Se gândi la sergentul Staicu Alexandru, care halea de rupea soldaţii, se gândi la sergentulmajor. Dobre Ion. se gândi la căprarul Bu­ turugă. îşi aduse aminte, până şi de to­ boşarul companiei, care, e’un pumn. spăr­ sese timpanul unui recrut, fiindcă acela eră ..răcan” iar el, toboşarul; era „dcşcă veche .

Jeri. nu mai departe, un camarad, fost comandant al unei companii de elevi ai .şcoalei de infanterie, îi spusese, c/o durere sinceră, cu ochii umezi, că dăduse peste uri sublocotenent, fost elev al lui. bătând soldaţii. ,,Elevul meu, spunea Căpitanul, su­ fletul meu. ce nu le-am spus, ce nu le-am ară»!” întâmplarea cu moşul ii desvăluisc o în­ treagă stare de lucruri.

Strajă simţi că iar s’aprinde. îşi aduse aminte de înaltul ordin de zi, atâţia ani trecuseră dehi darea Ini, si, lotus.... se ridică in capul oaselor, întinse mâinile înainte, ca şi cum şi-ar fi cerut iertare, şi strigă, cât putu, că răsună pădurea: — Tot se mai bate în armată. MajcslaleL. Simţi, apoi, un fior prin şira spinării.

Fusese asudat, şi sc culcase pe iarba verde, rece. Dacă mai sta, putea să răcească. Se sculă, încăleeă pe Dereş, şi o porni spre Miază-noapte. pe drumul ce duce la satul Tudora.

Mergea încet, la pas. Cceacc-1 amăra pe Strajă mai mult, era că vedea că răul nu era local, nu eră numai în armată. Râul

— 224 —

crâ în întregul corp, în naţiune. Tocmai din cauza aceasta, armata n’o puică i*uno uşor cu acest obiceiu.

1 I se părea lui Strajă, că nu este atât cât trebue, grijă, milă, dorinţă de lumină pentru cei mici şi întunecaţi. I se părea' că jiu suntem ca fraţii, buni, că, în majoritalca cazurilor, „autoritatea, mărimea’, se manifestă prin tiranizare, prin şicanarc’ prin umilinţă într’o parte, prin concesii în altă parte.

Cetise prin reviste studii de oameni mari,, că, în ţara noastră, sunt două lumi, sepa­ rate printre prăpastie- lumea celor bo­ gaţi si luminaţi, şi lumea celor săraci si întunecaţi. Bogăţie şi lumină, sărăcie şi în­ tuneric, de sigur, vor fi două lumi. în cepriveşte partea materială, dar lui Strajă i se părea că e o singură lume, în ce pri­ veşte partea sufletului: o lume fără suflet...

Căci bătaia nu veniâ numai din partea bogaţilor, către cei săraci, sau numai din. partea luminaţilor, către cei întunecaţi. Nu veniâ (lela o clasă de sus, căi re o clasă de jos. Nu, bătaia cea mare era între mem­ brii aceleiaş clase de jos: Batea soldatul vechili, ţăran, pe cel no iu tot ţăran, batea caporalul, ţăran, pe sol­ datul ţăran, ofiţerul, fiu de ţăran, pe capo­ ralul sau sergentul, fiu de ţăran.

Batea notarul, primarul, jandarmul cârciumarul, administratorul de [moşie, pro'prietarul sau arendaşul ajuns, toţi proveniţi din ţărani, bateau, nu cu palma, ci cu o bătaie mai mare, bateau cu tiranizarea şi

r

~mspecii hi, cu lipsa dc mila şi grija,'cu lipsa do cmsle şi conşhmlă.

1 A^isla ora bal aia oca maro si grea ..Manluirca la prin line, JsraeleA O clasa nu sc poala*, ridica dccâl prin membrii a col ci as clase, când nu se mullume.se. cu vor!>o, ci cu Taple. Asllcl unii suie, si alţii coboară, şi prăpaslia rămâne prăpastie.

Pana. aci, Slrajă mersese cu capul în piept, înTăşurat de gânduri. Oamenii ireceaupe drum, pe lângă el, îi dădeau „bună ziua”, îşi. scoteau căciulile, dar Slrajă nu vedea şi im auziâ. Dar, diiitr’odată, Dereş găsi de cuviinţă să se poticnească, şi Că­ pitanul, ridicând capul, văzu, în dreapta si stânga drumului, oamenii l'ăcând ogoare.

La un plug, niânâ boii un copil, care să lot Ti avui S ani, Tăcea nişte paşi mari, abia se ţinea după plug şi după glasul muiat cu care zicea: „hăis, cea”, sc vecleâ că e mort''de obosit.

— Săracii, gândi Strajă, aşa de mici şi aşa de necăjiţi!...

Acest tablou, împreunându-sc cu gân­ durile dinainte ale lui Strajă, îi aduse puter­ nic aminte de o întâmplare dedemuli, din satul lui.

Lrâ acolo un ţăran, cu s tăriei ca buna, agonisită cu muncă şi cinste. El avusese mult timp, ca slugă, un om sa rac, pe oaie ajutase să nu moară de Toarne, chiar când iui Tusese în serviciul Iui. Câtva timp m urmă. săracul a intrat la proprietarul lo­ cal, ca vătăjcl. Un biciu, un cal, iata-1 „mare”, aulorilalc. ir*

= 226 -

Ţăranul eră într’o '/A la arat, cTm copil al lui, de vreo 11 anişori. Vede, deodată, apropiindu-se de el, vechea lui slugă, vălăjelul de acum. Fără nici uu „hună. ’diiniiicaţa”, isprăviiicelui se răsti la ţăran: — Ară luai adânc, înă moşule, ce ori nu slii să ari!... Ţăranul rămase cu ochii holbaţi la el..., nu-i veniâ să creadă..., şi zise numai: — Tu să mă înveţi, Ioane!...

Tsprăvnicelul ridică biciul,... dar mapuca să-l lase, că ţăranul ţipă ca înjunghiat: — Câine, mi-ai 'fost slugă, şi nu le-am lovit, şi tu... isprăviiicelul simţi pericolul şi o rupse de fugă, dar ţăranul scoase pe „Sargif dcla hani, se aruncă (pe el, se lungi pe gâtul calului, porni ca o furtună, şi, ca o Turbină îl ajunse. Diiitr’o lovitură, ţăranul pulernic doborî pe isprăvniccl la pământ, şi acolo doar că nu l-a lăsat mort. Copilul alergă şi el, plângând, spre lălăi său.

Când ţăranul se întoarse, şc aşeză pe brazda ogorului, îşi rezemă coatele de cor­ manul pinguini, şi puse capul între mâini, li curgeau pletele peste umerii şi gâlul lui pulernic. A stal 'mult, mult, aşa, apoi sa sculat şi s’a uitat pe cer. Soarele era la chindie.’ A. zis copilului: -Dcliamă caii, dejugă boii, că mergem acasă. Până deseară să le spele mamă la. să-ţi strângi iprcmencliJo, că de mâine mergi „la carte”, la Crăiova.

Până seara, ţăranul a căutat pe fundul lăzii actul de naştere şi de vaccină al bala­

ţ

- 227 ~

["'Ui, ş’a dus la învăţător du i-a luai a!a '!

■' l'a Uu‘ul <> pelilic de înscriere.

A doua -a li sa făcut ziuă la Perişor şi n au lacul popas decât la Hadovan,’ la nanul lui Madnnir. „ Qppilul a reuşiL bursier la liceul di ii Ci aiova, şi. mai târziu, (lupa ce a terminal şcoala, ^ ajunse bine, şi nu uitase nici pe tatăl sau. care se odihniâ de muII. sub crucea de lemn clin gropiştea satului, nu uitase nici ziua aceea hotărîtoare pentru el, şi nici pătura ţărănească din care ieşise, şi... şi.... Strajă mai voi să gândească, ’dar nu putu..., strânse puternic din ochi, să nu-i vie 1 aerăm i le.

In adevăr, îi era greu Căpitanului Strajă să nu plângă, cu toată tăria lui, căci ţă­ ranul acela, de acum 25 aui, era... tatăl Iui; tatăl Căpitanului Strajă, iar copilul dc atunci, era... el. Căpitanul Strajă!...

Căpitanul gândiâ mereu, clar Dereş îşi vedea de drum. S’a pomenit la „Capul Dea­ lului”, din salul Tudora, şi se miră când a ajuns aşa de repede, că doar mersese la pas. Lăsase în urmă şi la stânga PoianaRailivanului şi satul Cornii, cu biserica lui cu 3 turle. înşirat pe coastă, înainte şi pe malul celălalt al Şiretului, se vedea şi lutcuii \juns iu dreplui salului Kedm. Straja părăsi 'drumul şi o luă fleadrcplul pesle câini>, Ci» sil dea la Yerioani, iu şoseaua Botoşani-Fălticeni. . .. .

Cu'toate că. pe ziua dc azi, Straja l e cuse prin gânduri amare, dar nădejdea lui -de'mai bine era mereu puternica. Ine ele

— 220 -

ndev.arat muncilor şi luptător, el spera mereu. Auzise şi văzuse el chiar, lucruri si jnai grele, şi iot nu pierduse încrederea.

Multe se îndreptaseră, şi era sigur ca, îneci şi cu răbdare, multe se vor îndreptă.

Slrajă îşi cunoştea bine neamul, şi avea lot dreptul să creadă, li veni să radă, gân­ dim! la robirea unor duşmani ai neamului, că ţăranul nostru n’ar merge la rnsboiu, contra ori şi cui.

• Să se culce vrăjmaşul pe urechea aceea, zise el tare, uitând că e singur. îşi aduse aminte că, la o încercare dc mobilizare a unei Divizii, la un Regiment, ţăranii neînlelegând bine ce contingente din rezervă să vină..., venise loji, până la unul. şi la cazarmă eră o mare dc lume. îşi mai adusese aminte că, trecând prinlrun sat, odaia, pe când se vorbiâ ele rnsboiu, ţă­ ranii întrebau: Da nu mergem odaia?!...

Se gândi Ia iuţeala cu care venise în 1907... şi. contra cui!... si n’o să vie în con­ tra unui duşman -din afară?!... „Hahaluf’, râse Strajă sgoniolos, că se sperie şi o luă la Irap.

Dereş, lio, că nu mergi la alae.

Un duşman să-l dea ţăranului, că el nu întreabă „cine, ce şi cum?'. HI merge, că are o brazdă, şi o lege*, şi un sul lei. al lui, de ţăran român. HI ştie că din moşi. stu­ moşi Joii vecinii i au fos! duşmani, râm. pe rând.

Trei vorbe săi spui: „Re ei, mă", şi după ce a' începui: „Nu le lăsa . şi sa le dai în lături, duşmane, că e .prăpăd.

r

— 229 SI ruj îi ajunsese la Vericani, îndreptă ra­ lul spre Lileni, şi-l puse „la trap". Merse aşa, până la podul de lemn, de peste Si ret, şi o lua iar „la pas”, - Arc mari ealiiăţi neamul meu, zise Strajă, şi locanai de aceea (‘ păea', marc jjaral. sa fie tiranizat. Tocmai tic aceea Impui lui Irebue îngrijii, mintea lui lumi­ nai ă. sufletul iui mângâiaI. De aceea, cei mai „mari” ca el, şi mai ales aceia rari li cunosc puterile şi nevoile, treime să aibă, pentru el, mai multă grijă, mai multă milă, mai multă dorinţă de mai bine. Căci dacă aşa. cum a fost, si cum este, c o tărie, cc va fi când sufletul lui va fi una cu .sufletul nostru? Idealuri mari sc vor îndeplini al unei...

Când ajunse în marginea ’dc Miază zi a Lilenilor, Strajă se uită ta ceas. Kră î după amiazi, si el încă nu mâncase. Trup-a se întorsese dela luptă. Se. gândi să sc ducă înlâiu în tabără, să-şi vadă oamenii. Xu-i văzuse o zi. şi - i eră dor de ei. va mânea pe urmă. Trecu pe uliţa mare a satului, eu capul sus. cu privirea ţintă înainte. O Ii­ le r i i cari-1 intâlniau, ziceau de el: „Liniştii om. Strajă asia, nici nu-i plouă, nici nu-i ninge”. De unde să ştie ei. prin co sbuciuinări sufleteşti trecuse! Ajuns în tabără, soldaţii sc*. îmbrâneiau c*ari să vină mai r< •.perle înaintea lui Slraja, şi sa-i zic-a : ..Să trăiţi, d Ic1 Căpitan". Ha imul, c'o figură de copil. întrebă: Da, unde* a|i l'< si azi, d lo Căpilan?

M’am plimbai, mă Lrsu

jv__

- 23U -

le(, zise raza iul Straja, şi-l mângâie blând pe obraz.

Seara, târziu, Căpitanul Strajă se întoarse la cartierul lui. Pc prispa casei, clormiau Loji ai gazdei. Lângă ieslea calului, Pipirig şi Ciochină dorniiau si ei, iar Dereş dormiâ de-a’n picioarele.

Strajă intră în casa, călcând uşor, ca să nu deştepte pe nimeni*. Chiar pe ordonanţă o lăsă să doarmă. Intrat în odaie, îl izbi mirosul de busuioc, de rozetă, de gutui si de suiiină.

Ca în toate casele Moldovenilor, la un colţ al camerei, ,erâ bătută, de-a curmeziş, o icoană, în faţa icoanei o candelă aprinsă, şi în l’aţa lor, o perdea de borangic, des­ făcută în două. Un mic altar.

Strajă se aşeză pc pat, îşi puse coatele pe masă, papul între mâini, şi se gândi la multe. Ridică apoi ochii spre micul altar, şi fixă icoana: „Ce sfânt o li zugrăvit pe icoana asta?” se Întrebă el. Se ridică în picioare, să vadă mai bine, dar tot nu putu ghici. Pe unde se ştersese vopseaua, pe unde sc cojise lemnul, aşa că nu se mai putea cunoaşte.

— „Poate e fsus’’, gândi cl, „de sigur că e Isus”; îşi zise apoi, aproape sigur. Slrajă vroia să fie [sus.

Privi mult icoana, şi, dc sigur, prin pu­ ie rea închipuirii, Strajă va fi văzut de-a binclea pe isus, în cadrul icoanei. Isi aduse apoi aminte că mai avea o icoană. Se des-

- »1 iacii la tunică, bagă mAna în buzunarul din dreptul inimii, şi o scoase. „Ai lui!”...

Trecu fotografia înlrc ieoaiiă şi candelă, o prinse înlr'un. coli în cadrul icoanei, la picioarele încbipuilului chip al lui Isus.

Ti privi mult aşa, cu ochii muiaţi. Ce 0 Ti trecut prin capul Căpitanului Strajă!

Sub impresia puternică a < dor întâmplate şi gândite peste zi, Strajă simţi că picioarele 1 se îndoaie şi colosul căzu în genunchi, înaintea altarului. ...Se rugă, se rugă de copiii lui! Vorbele se şopliau rar, întrerupte de plâns: — „Dragii talii..., orce aţi ajunge, să nu-i uitaţi..., pe ei, cei mici şi întunecaţi..., nu uitaţi că sunteţi nepoţi de ţărani..., cu tatăl vostru a fost fiu de ţăran.-.., că ci au fost, şi sunt tăria. S’aveţi grijă de ci, lată..., milă... şi lumină, lată..., lumină... şi tu, so­ ţia mea, odorul meu, de voiu muri curând, să eres li copiii în această simţire. Acesla C... , acesta c..., şi, Strajă cel tare plângiă cu hohote..., acesta e testamentul meu!

Când se ridică în sus, cu ochii lui al­ baştri, scăldaţi în lacrămi, cu părul lui bă­ laii!, în care tremuru lumini dc candelă, capul lui Strajă părea aureolat, iar Figura lui părea dc slani.. Suflul dumnezeirii Irecuse prin el.

I.ilenL Sept. MU. /.liricii. Martie MM.

*

*

-

V

I

•» .*

TABLA DE MATERIE Pag-

Precuvântare ; . *\; m ik.ţ. . tffjjajgjgl III 1 •O spovedanie, studiu dc pedagogie militară .

42 Ordonanţa mea.......................................................

4Q Mulţumire sufletească, studiu de pedagogic militară 90 Mărturisiri,............................................................ ......

102 Însemnări cu rost.................................................

1 13 însemnări fără rost.................................................

124 Vorbe şi fapte.......................................................

138 „Lumină, mai multă lumină” ■ '■ ■ 151 Ce şi cum să cetim...........................................

180 O scrisoare..............................................................

211 Testament..............................................................