Viața lui Cuza Voda_Dim.Bolintineanu

r ;

r* -

r

.

'K**j"—

'

Sg.Jg^n, i W** »,, .§44 //

- • *

;■

r

•»•

•\

N i '

1,

■».

t

,/rocş^

' \'5'3a

y ta

Ţa i'

LUI

i

•' W7 y

lV J/

;•

'•|\ \ «

O

i

:!.

-— f

t

;

Wfo?

-?

c

/

1 -»

ti

i

<

IAŞI LIBRĂRIA „AUTORII ROMÂNI" F. $ AR AGA Strada Păcurari No. 2

'1

1904

■

i

:

^Vx.,

(

.

/ ,

i

►

I

■:*

0 1 AUG ?niP

VIE AŢA LUI CUZA VODĂ.

După' încetarea-rezbelului clin Orimeea si în cheîerea păccî între Rusia si puterile • maritime; se hotărî prin tratatul de Paris ca Principatele Komîne sâ remîe sub suveranitatea Porţeî şi sub garanţia puterilor Europene. In aceste condiţii intra alegerea a doi domni romînî. In pu­ terea' învoelilor diplomatice - se decise a se numi două,1 guverne' pro vi sori!, unul în ţara ’Roniîneaseâ, altul în Moldova. In ţara Pomîneăscă se nunii de la Poartă, Alexandru Gbiea fost domn în această, ţară, în Moldova un boer Balş. Gel din urmă încetînd răpede din viaţă, locul său de locotenent domnesc fuse dat Iul Vogoridi, fiu al unul bulgar cunoscut din Constantiiiopol şi favorit al Sultanului. O corespon­ denţă între fiul şi părintele, corespondenţă, în care se trăda politica Por ţel şi Austriei contrarie unire! Principatelor, denunţîndu-se publicului, făcu un mare scandal şi fuse causa desfiinţare! alegerilor de deputaţi făcute deja în Moldova ' sub înriurirea Turcie! şi Austriei. După o nouă

I* decişie între puterile garante, cele doua guverneprovisoriî ale Principatelor, se schimbă... Cornisării puterilor garante pleacă din Bucurescî.

Camera Moldovei' proclamă unirea ţărilor cu domn străin. Plecînd din Constantin opol ca să mă întorc în ţară, după mai mulţi ani de exil, ! ambasadorul Franciei, D. Thouvenel. îmi zise, dacă merg ])i*in Moldova, să spun deputaţilor că puterile Europene, în urma unui resbel, care avea de scop întărirea imperiului Otoman, nu puteaţi consimţi la o politică care putea să slă­ bească acel imperiu, căci unirea cu principe străin era de natură a implica ideea de nea­ târnarea absolută a Principatelor de la Turcia.

Mă descărcaiu de această misie familiară. Această idee ce o comunicai D-lor C. Negri, Kaleti si Cogălniceanu, nu era de gustul depu­ taţilor Moldoveni. D.r, Cogălniceanu zise chiar : că de nu ne va da Europa Domn străin, face încă o revoluţie. Eram încredinţat despre flui­ ditatea principiilor noastre politice.; Cu toate ; acestea Camera Moldovei proclamă principiul Unirei cu Domn străin.

In entuşiasmul poporului, doi deputaţi, un episcop şi D. Balş singuri, avură curagiul a se declara contrari Unirei şi Domnului străin.

Ideea unirei era veche. Ştefan cel mare, Des­ pot vodă ereticul, Mihai Viteazul,..VasileUupu, .

Matei Basarab şi alţi domni aii visat acel vis ! —Unii. aii făcut unirea, prin conchistă ; a : ţinut o zi şi s’a sdrobit sub greutatea lovirilor date de străini. Ideea Domnului ; străin, era o idee nouă. Două feluri de oameni voiâii.Domn: ;

5 - străin, 1130eriî. fanarioţi din Moldova cari vedeau -in aceasta remturnarea cătră epoca fanarioţilor ?-.şi adepţii ideilor'liberale cari -vedeau în ideea de Domn străin, ideea de neatîrnarc a Romînilor; (lupa aceştia veneati turmele, cari admit ■ ori-ce idee, fără a o cerceta.

Deputaţii din amîndouă ţările se lepădară de ideea Domnului străin, cînd puterile deteră cel din urmă cuvîiit contrariu, cu acelaşi entusiasm, cu care primise mai ’nainte ideea de Domn străin. Nimic nu ucide o naţie ca această uşuaitate asupra principiilor. Cînd o naţie nu sa-crifică nimic pentru principii, nu ţine la nici un principiu. Aceasta se văzu în urmă pînă în zi­ lele de astă-zi. In adevăr ieată un fapt.

Nu trec trei ani si miniştrii lui 2 Maifi se unesc şi formă un minister cu miniştri de la 11 Februariu ; guvernul personal se confundă prin oamenii lui cu guvernul constituţional, care îl resturnase. Ce ucidere de principii, de convicţii! Cîte capitulaţi! de conştiinţă din amîn­ două părţile, salt mai bine ce confusie, ce ameţeală ! Ce poate să nască din împerecheri atît de monstruoase ? Aceste împerecheri monstru oase urmează neîncetat. Ele aduc slăbirea naţiei şi fac dintr’însa imaginea unui vas fără pi­ lot si fără cînnă, aruncat în voia viaturilor.

Cînd D. Cogălniceanu aruncă în plebiscit guvernul personal, naţiea îl aclamă.

Cînd după 11 Februariu aliaţii D. Cogălni­ ceanu aruncă în plebiscit guvernul proprietari­ lor şi burghezilor, naţia îi aclama cu aceeaşi . facilitate şi nepăsare.

j

6 De unde vine aceasta? Din lipsa de prin­ cipii naţiea esţe proprietatea guvernului. Con­ stituţie, legi cad sub această doctrină. Mulţimea simte durerile, consecinţe ale. acestei stări de lucruri, şi tînjeşte guvernului despre starea sa.

Dar naţiea este stăpînă şi n’are dreptul a tînji guvernului despre starea ce îl face. Starea sa cată să şî-o facă singură. Cînd o naţie voieşte bine, guvernul esecută bine. Dacă guvernul nu esecută bine, este că naţiea nu voeşte bine.

Tiranii se produc acolo unde sunt toţi tirani.

Statul se conduce fără principii, căci masele nu au principii. S’aii văzut în capul Statului oa­ meni cari ’şl-atl făcut un joc din principii, tot d’a-una protejaţi de cel mal mulţi şi căştigîndu-şî prin aceasta chiar un drept de a reveni la putere. S’au văzut oameni consccinţt în prin­ cipiile lor, inamici al despolereî :publice, rămaşi puri şi oneşti, şi cari au fost victima sentimen­ telor lor, cari-şî aii ura celor mai mulţi. Cel mal mulţi vor dar un stat fără principii?

Instrucţia şi educaţia maselor formează datine bune, formează principii, formează legile, for­ mează statul. Toate guvernele aii oprit sborul instrucţiei publice. Toate aceste guverne făceau un fel căci noi voîeam ast-fel; făceaţi rău, căci noi nu voiam bine ; ast-fel vor merge lucru­ rile pe cît nu se va respîndi în naţie luminele, pe cît guvernul va crede că misia sa este de proprietar, şi naţia va crede că misia sa este cl?a d proprietatea guvernelor sale. Nu vom avea nici odată justiţie, instrucţie, religie pe cît ele vor fi proprietatea ministrului. Ideea de stat

!

I

1

7 romîn nu se va forma cu robi şi tirani. Statul, fârâ principii, va fi voinţa unei puteri de afară; partidele se vor forma după înriuririle de afară, nu după interesele naţiei; funcţiunile nu vor fi date pentru interesul serviciului public, ci se vor da oamenilor de partidă, de zestre favori­ ţilor. Şi ceea ce este mal trist, ele vor servi a regula alegerile, a păstra simpatiile corpurilor pentru guvern, şi a renaşte, ca o fatalitate, sis­ temul corupţiei, favorăt de un regim liberal numai cu numele, ucigînd ast-fel acest regim ale cărui fructe nu s’ar afla mal bune de cît acele ale despotismului.

Romîn ii se supuseră la voinţa puterilor şi re­ nunţară la Domn străin.

In Moldova ideile de unire fuseră favorate de guvernul interimar. Panu sprijinit de parti­ dul naţional, luptă cu energie pentru causa unireî.

Iii ţara Romînească ideea de unire remăscsc în starea ci de vis. De acum apărură cele din urmă lucrări ale conferinţelor, fie-care frac­ ţie scgîndi la candidatul săli la domnie. Domnii * foşti şi înstrăinaţi se apropiară de ţară, fracţiu­ nile începură, a lucra. Ele aveaţi a combate con­ tra partidului liberal şi contra guvernului lui Al. Glii ca, uniţi provisoriu. Acest guvern ca şi guvernul Moldovei favoravi ideile liberale, însă veni guvernul interimar, trei caimacami. Atunci acest guvern, în ţara Romînească, luî aerul de partid şi fără a ţinea samă de convenţia de la Paris, care proclami drepturile omului, urmî a cîrmui după sistemul vechili.

.8 In: Moldova, partidul naţional, ayînd în gu■vem membri din şînul sătl, nu-1 împecleca nici o stavila îii lucrările sale. Nu mai eră vorba de unire şi de principe străin. Cele doua ţări aveai! convenţia de.Paris spre a esecuta. Principiul unireî era aruncat în comisia centrală din Focşani. Fie-.care ţară îşi alegea un domn romîn. Partizî pun cîte un candidat. Cei (Tînteitl fuse C. Negri, Y. Alesanclri, din partea partidului liberal; fostul domn Mih. Sturza din partea partidului bătrîn.

C. Negri ,era capul şi idolul unei junimi no­ bile, care luase iniţiativa în ideile de reforme încă din anul 1848, şi care se văzuse exilată din Moldova sub Sturza pînă la venirea Dom­ nului Grigorie Ghica. Acest domn şe urcî pe tronul Moldayieî, chiemând pe lingă sine pe toţi liberalii, pe cînd liberalii clin ţara Romînească fuseră exilaţi. June încă, C. Negri ter.ininîndu-şî studiile sale în străinătate, primi de la D. Konaki, părintele său vitrig, propune­ rea de a-1 face moştenitor peste averea sa iinensă, cu condiţie de a lua numele de Konaki.

Sentimentele sale nobile, cavalereşti, împinse pînă la cea mai sublimă abnegaţie de persoana "sa, îl făcură a refusa cu indignaţie condiţia de a purta alt nume pentru avere de cît numele părintelui sătl, care murind îi lăsase moşia Măn]ma cu Un modest venit. Acest act anunţa ce Va fi mai tîrziu. Petrecu mai mulţi ani în Italia, Sentimentele sale delicate se armoniau cu fe­ ricire la minunile ce artele frumoase respîndeafi în cercul orizontului siffi. Luî Parte în

9 mal multe conspiraţii cu societăţile carbonari_lor pentru libertatea Italiei şi a patriei sale.

In ^.nul ; 184.-8, pe cînd isb.ucni în Paris re­ voluţia de la Februariu, C. Negri era la Paris. . El preşeda şedinţele junilor romînî, ale cărora inimi se înaripau atunci ,1a soarele libertaţeî patriei lor. Veni un moment, cînd bancherii curmară daraverile lor. C. Negri, care vînduse la Londra o mare cantitate de grîne, înaintî .mai multe sume de bani pe la Romînî, şi luî rdin Paris cu cheltuiala sa peste cinci-spre-zece juni, cari merseră în Iaşi şi în Bucureşti să „facă mişcarea naţională, ale cărei seminţî erau deja aruncate.

C. Negri adoptase programa cu împroprietă­ rirea ţăranilor. Cel mai mulţi proprietari, de bună credinţă, neînţelegînd interesele ce le projniitea soluţia ast-fel a acelei chestii, alţii, făcînd din această chestie un mijloc de partid sau de castă, nu salutară de cît cu sfială candidatura la tron a luî C. Negri. Vasile Alesandri, renunţînd la şease-spr>zece voturi ale sale, le adu­ cea amicului său. Boeril vechi eraţi în număr mic între deputaţi. Luptele între partidul libe­ ral şi cel bătrîn, deschise poarta deputaţilor de clasa II de boerî. Această clasă umilită de clasa I, şi mal puternică acum atît. prin inteligenţă cît şi prin număr, găsi momentul priincios spre a se ridica, ridicînd pe tron pe unul de aî lor.

C. Negri era din ceea ce se zicea atunci în Moldova prin imitaţie, clasa nobililor. El era •asemenea pentru desfiinţarea clăceî, toţi ştiau că principiile la acel om nu erau mijloace ca

10 sâ vie la guvern', ci eraţi convineţii puternice.

Deputaţii dc clasa II se sfia.il a grămădi votu­ rile lor lui C. Negri pentru aceste două cuvinte.

Ast-fel în şedinţa de încercare, un deputat D. Lgjgcăr Catargiu zice că nu dă votul s£u pen­ tru acela care, dacă s’ăr face Domn, î-ar lua moşiile şi le-ar da la ţărani. „Nici eu, strigă Cogălniceanu, nu voiii da votul meii D-lui Ca­ targiu care. dacă ar fi Domn, m’ar trimite peste hotar, pe mine care sînt pentru împroprietări­ rea ţăranilor,14 zice şi se duce acasă. Şedinţa urmează, deputaţii de a II clasă, voind cu ori­ ce preţ unul de ai lor, nu găsiră multă greu­ tate a întruni cu voturile lor voturile parti­ dului bătrîn îrispăimîntat, asupra junelui Al. Cuza care îl credea'inamic al împroprietărire! ţăranilor.

Moldova trecuse prin nişte încercări dure­ roase. Gnvernul ţărei încredinţat de Poarta Oto­ mană în manile lui Vogoridi, acesta primi ţara ca o proprietate a sa. El jucî rola unui tiran, dar un tiran docil la voinţele Consulului Aus­ triac ; acest din urmă era adevăratul locoteninte de Domn, Inrîurirea Austriacă era violentă.

Consulul ordona Caimacamului, boerilor din partidul ce respingea unirea ţarilor : aerul aces­ tei influinţe se simţi în timpii din urmă, după demisia impusă de afară de unele din puteri ministerului Golcscu. Acest guvern avea mai multe feţe : tirania, arbitrarul, necăpacitatea, ca toate acele guverne ce întârzie d’a mai avea voinţa lor. Moldova plîngea şi rîdea. Poetul Alesandri printr’o Satiră plină de spiritul săli

11 lin, făcu pe Moldova să rîză printre lacrimi.

Corespondenţa secretă a Caimacamului, în care se trăda politica Porţei, Austriei şi Angliei con tra unirei, fuse furată din scrinul lui Vogoridi, predată Franci ei şi publicată în presa Euro­ peană. Alegerile făcute sub înrîurirea celor trei puteri, fuseră fârămate. Pe lîngă acel Caima­ cam era un adiotant, un om ca de 35 de ani, cu rang superior îii armată, amic intim al Cai­ macamului. Acest .june îşi dase deja demisia de prefect de la Galaţi demisie motivată în urma descoperire! jmliticel Caimacamului con­ trarie unirea ţarilor si lovitoare drepturilor şi această demisie făcuse mare sgomot în ţară şi în străinătate. Poetul Sion cîntă această demi­ sie şi declară printr’un articol că acest bărbat era demn de timpii antici. Ochii Moldovenilor se în turnaseră către acel june soldat, care prin fapta sa venea si le ridica sufletele abătute de impresia spiritului de umilinţă si de degradare ce părea că învinge toată naţia, dar care din fericire nu clătina de cît surfeţele societăţei.

Acest june era Alesandru Cuza, care mai în urmă se urcî pe tronul ţărilor unite. Eu l-am văzut pentru prima oară la Caimacamul Vogo­ ridi. Acest Vogoridi nu era născut a li tiran, nici om reii: avea inimă bună, caracter franc, rola sa politică de tiran nu’i şedea nici de cum, şi pentru că toţi îl cunoşteait şi îl Iubeau în vîeaţa de familie, unde nu-î cunoştea nimeni nici un fel de tirănie, pe tronul Moldovei aflîndu-se nu-î simţea toată greutatea tiraniei.

Cu toate acestea, sub aparinţa surizitoare, un

12 sistem de ucidere naţională se întindea, prin ajutorul acelui partid de oameni cari.au tăcut din drepturile ţărel preţul .urcare! lor la putere.

Moldova nu mal rîse, un singur om rîdea încă, şi rîdea lîngă tiran. Era Alexandru Cuza. El rîdea de Turci, de Austriac!, de boeril parti­ dului naţional, rîdea de tiran.

Când am văzut pe Caimacam, la palat, după înturnarea mea în ţară, mă îndemnî să remîn .în Moldova. „Te voiţi face colonel, zise el, pe Cuzaki nu l-am făcut eă colonel ?“ Vorbind ast-fel îmi arată pe un colonel tîn£r încă, blond, care şedea resturnat p,e o sofa cu un ciubuc lung în gură, serios şi tăcut: era Alexandru Cuza.

Alexandru Cuza cobora dintr’o familie veche moldovenească, strămoşul său murise tăiat de Turci pentru sentimentele sale naţionale. Sub domnii fanarioţi, această familie, ca multe al­ tele, prigonite de străini, perduse din splendoa­ rea sa şi se coborîse în rîndul boerilor de a doua clasă. Mama sa era din Constantinopol, din familia genoveză Cozadini, familie grecită cu timpul. June încă fuse trimis în străinătate spre a-şî complecta studiul. Inturnat în Mol­ dova, se înrolase în oştire, şi fuse numit oficer într’un corp. Işî dete demisia şi trăi cînd liber, cînd director la un minister în Iaşi, cînd pre­ şedinte de tribunal saii prefect la Galaţi, unde îşi avea casa părintească.

Alexandru Cuza nu fuse străin înrîurireî ace­ lui partid naţional, care, plecînd din, umbra societăţilor secrete din Bucureşti, sub conduce­ rea lui Cămpineanu, se respîndi în Moldova

13: prin N. Bălcescu, se închegi la moşia Mânjina a Iul C. Negri. V. Alexandri, C. Filipescuşi alţii,* aruncară. în inima junime! Moldovei se­ ntinţa idee! de unire. Eraîl escursiunl la moşii, la băl, călătorii în străinătate, reuniuni la Mân­ ji na lui G. Negri.

Junimea Moldovei din clasa boerilor se forma la soarele idee! de unire şi de libertate ; fiii divorsaft de părinţii întîrziaţî pe calea de degra­ dare şi de robie-1 ce le creaseră străinii în se-' fa colii din urmă. Din această acţie născu la Bu^.cureştî o societate literară, la Paris o bibliotecă, puiule se adunară regulat, pentru înteîa oară prunii munteni şi junii moldoveni, unde se cuţpioscură şi se înţeleseră. c, Aceste înţelegeri avură un resultat util pent tru causa Ivomînieî. Ele preparară poate eve­ nimentele din urmă saii cel puţin regulară re­ zultatele lor.

Toţi membrii acestei asociaţii de idei, apă­ rură pe scena politică în evenimentele din 1848.

Alexandru Cuza, esilat afară din ţară, cu alţi soţi aî seî, reintră în Moldova după urcarea pe tronul Moldovei aiul Grigore Ghica. El nu reapăru; pe scena politică de cît în timpul gu­ vernului interimar al lui Panu, unde el însu-şî avuse ministerul de resbel.

Alexandru Cuza se alese Domn peste Mol­ dova. Dorinţele Moldovei şi Valahieî nu se îm­ pliniseră, unirea definitivă si domnul străin nu se dete. Alegerea lui Alexandru Cuza domn al Moldovei făcută cu- cîte-va zile înainte de ale­ gerea Domnului ţăreî Romîneştî, fuse pentru

14 Romanii. munteni ocazia, a se gîndi serios la marile interese de unire si de tărie naţională.

D. C...Negri, Nicolae Catargiu şi alţii, plecară pentru Constantinopoli ca deputaţi din partea noului Domn al Moldovei. El avură misia a trece prin Bucureşti şi a scruta ideea, dacă este putinţă a yeni la unirea ţSrilor, cel puţin, prin alegerea Domnului Moldovei Domn al ţârei Romîneştî. Această idee mugura deja în toate ini­ mile Romanilor cîţl nu purtatl livreaua unul cap de fracţiuni şi cîţl el. însu-şî nu visaseră . a se urca pe tronul ţârei; ideea aceasta pune în mişcare partidele. Guvernul interimar de trei din Bucureşti se îngrijeşte şi dete avis.la ' Poartă, la consuli, după datina acelor corpuri, moarte chemate sădea vieaţă ţârei; să ia mă­ suri, era tîrziu. Camera electivă se adună, can­ didatura lui, Bibeseu este sprijinită de guver­ nul interimar; în casa lui loan Florescu se pre­ pară un mare festin pentru deputaţii alegători, după alegerea Domnului Bibescu. Partidul li­ beral, avînd candidat la domnie pe Vodă Al. Ghica saă pe D. N. Golescu, sacrifică toate aParticele interese pentru interesul. public, zile se agită, se adună, se consilie., Vodă Al. Ghica el însu-şl înţelese că interesele României cereai! sacrificarea a orî-ce consideraţii perso­ nale. El se face un sprijin al' idee! naţionale.

Camera electivă, aleasă de un guyerp ce sim­ patiza cu fostul Domn George Bibescu, maîoritaţea eî se compunea din deputaţi închinaţi acestei cause. Intre causaunul om şi causa Romînilor, patriotismul Roniînilor, esaltat de eve-

i: ■>

,

15 nimeritele politice cele păreaţi promiţătoare de, un mal bun viitor, reeşi spre a face şă triumfe alegerea Domnului Moldovei la tronul ţSrel romîneştl. Pe d’alta, parte poporul capitalei nianifestă ideea în, favoarea unire! ţărilor prin alegerea Domnului Moldovei. Armata era sub ordinele generalului Ylădoianu iniţiat la ideea de unire. El refuză a trage în popor şi a face să. se ridice pe un ocean ele .sînge al Rornînilor, mormîntul unire! pentru tot-d’a-una. Partisanil din facţiî vrînd nevrînd, aderară la ale­ gerea Domnului Moldovei; cîte-va discursuri de unire, mal ales acela al junelui, deputat Vasile Boerescu care făcu . întru n entuşiasm sublim, însu-şî pe amicii. Austriei şi Porţel şă. verse la­ crimi, făcură un mare efect asupra spiritelor..

In acest timp oamenii împărţeau în poporul adunat, mal multe mii de esemplare de la Dîm­ boviţa, cu moliftele Suitului Yasile pentru cel îndrăciţi, ca o protestaţie contra cenşureî gu­ vernului interimar. care, chiar sub convenţia de Paris, prin D. N. Brăiloiil ministru şi censor, ştergea toate articolele jurnalelor înainte de a se publica. De aceea publicară moliftele ca un lucru care nu era oprit de Censură. Mii de oa­ meni repetau cuvintele Sîntulul Yasile: Blăstemu-te pe tine Domnul, Diavole etc. Şi învitaiî pe diavolul să leasă din inima ce­ lor ce eraţi contra unire! ţSrilor.

Entusiasmul fuse nemărginit. De la 1848, de la lupta poporului la palat contra cetelor lui

16 Odob'escu şi' Solomori, de la bătălia pompieri­ lor, această tcrmopilă romînă, veniră eveni­ mente triste, ceremonii, serbătorî aduse de reacţie, de oştirile străine de ocupaţie; parade lu­ gubre, ce păreai! îmormîntarea naţiei; la can luaseră parte mulţi fii al ţăreî, la cari femeea şi fecioara apăruseră cu fruntea încununată de flori cari la razele torţelor, la atingerea fumu­ lui acestor torţî de moarte .ale Romînieî, se vestejlati şi făceai! să vestejlască frunţile ce le purtau. Pînă în ziua alegere! Domnului Mol­ dovei, de la 1848, nil se văzuse acest 'entiisiâsm sublim; StrCiniî însu-şî se bucurară cu Romîniî.

Sunt rari zilele acelea, când un popor nobil şi' mărinimos, strivit de secol! sub tirania străi­ nilor şi a fiastrilor săi, poate să resufle liber!

Dar cîte nu sunt de zis a doua-zi, după ce acest entusiasm se stinge, si cînd naţia îea lo­ cul el la soarta poporului liberat! Libertatea este o ilusie, cînd ea nu are rădăcină în inima naţiei, cînd ea se capătă sau se perde numai în mişcarea mecanică şi fatală a mijloacelor ti­ ranilor ce restoamă tiranii!

Atît era de vie dorinţa unire! cu domn străin în cît însu-şî D. Cuza scrise o declaraţie, pe care o făcu să ajungă sub ochii mal multor cabinete străine, că dorinţa sa fiind dorinţa na­ ţiei esprimată, el sc va coborî din tron pentru a lăsa să se urce un domn străin de viţă la­ tină, cînd patria şi puterile garante vor crede momentul priincios.

Festinul preparat la Florescu, care trebuia a fi presidat de Bibescu, după a sa alegere la

17 domnia Valahieî, se oferi deputaţilor, cari ale­ seră pe Cuza.

Entuziasmul trecînd cu beţia sărbătoreî, ta­ bloul era spălmîntător la cele întîi raze ale zilei. Figurile erau triste, obosite, gînditoare.

Consulii murmurau. Nomolul partidelor ame­ ninţa a îneca tărîmul pe care se trecuseră aceste beţii naţionale; dar protecţia puterilor maritime era o barieră la toate aceste ambiţii zdrobite. Camera trimite o deputăţie la Dom­ nul Moldovei, anunţîndu-î a sa alegere, după ce acesta scrise că primea tronul Valahieî si după ce numise minister, în care figura C. Cretulescu si Nicolae Golescu. Această comisie fu aleasă din toate fracţiile camerei. Comisia pleacă.

Bucuria fu generală în Bucureşti, cînd de­ putaţii noştri trimişi la Iaşi, spuseră despre me­ ritele personale ale Domnului Moldovei. Unii din. deputaţi se lăsară a se entuziasma pînă la extaz. Domnul Cuza era iuteiiginte, el avea aeel spirit de a se face plăcut prin manierele sale la toţi acela cari-1 vedeai! pentru prima oară. El linguşi simţimîntele fie-căruî deputat, după convingerea ce îşi făcuse despre simţimîn­ tele fie-căruîa. Un Domn romîn vorbind de mărirea Romînilor, de libertăţile patriei, era ceva necunoscut încă la Romînl, unde Domnii se considerau singuri ca şerbi aî Forţei şi aî Rusiei.

Deputaţii se întoarseră încîntaţl. Entuziasmul crescu în Bucureşti prin istorisirea ce se făcea de calităţile eminente ale noului Domn.

Foştii Domni ce intraseră în ţară sau se a]). Boliutineami, Proză, Voi. I.

2

18 propiaseră de hotarele el, plecara răpede îna­ poi. Domnul Ştirbeiil şi Domnul Ghica adre­ sase de mal ’nainte memorande la puterile ga­ rante, prin care 'în mirarea naţiei şi a străinilor, cereau unirea ţăreî. Gr. Ghica nu s’a opus la desvoltarea ideilor naţionale şi liberale. Spiritul ce conduse Moldova în cel clin urmă timpi, se datora mult simţimîntelor acestui Domn. Blînd, onest şi devot, lăsa să se des volte zborul idei­ lor liberale treptat. El fuse o figură ce rechlema pe Radu cel mare, pe Neagoe Basarab, pe An­ tonul cel blînd. Administraţia nu avu a suferi din causa bunătăţeî sale. El internele aşezăminte de bine-facere. In ţara romînească Domnul B. Ştirbeiil se urcase pe tron prin forţa baione­ telor străine. El îşi luă rola de restaurator, rola lui Ludovic al XIH-lea. El stărui a se prelungi exilul celor celor trel-zecl de liberali. In unele cazuri, în faţă cu unii emigraţi, fuse chiar crud, căci, fără a avea motive politice, refuza chiar la hotarele ţăreî întâlnirea emigraţilor cu ma­ mele lor. N. Bălcescu revenind să moară în patrie, îi se închise poarta şi chiar bătrîna sa mamă fuse oprită a-1 vedea.

Administrînd de minune proprietăţile sale, voi tot-ast-fel să administre şi patria. Ţara Romînească deveni o proprietate a Domnului.

Cenzura severă, justiţia în mîna Domnului şcoalele în mîna Domnului, finanţele în mîna Dom­ nului, nici un alt control de cît al divanului, aî cărui membri erail numiţi de Domn. Ast-fel era starea ce ne făcuse tractatul de la Balta Liman. Cu aseminea tractat şi cu spiritul de

19 reacţie şi stingere a tot ce era romînisni şi li­ beralism, cu pretenţiile fără margine ale Rusiei, Austriei şi Portei, cu urele escitate între Rornînî, guvernul era dificil de condus. Domnul Ştirb ei ti regula finanţele Statului în micul cerc al trebuinţelor de atunci. Starea patriarhală, sta­ tul regelui de Iveto ! El institui dorobanţii şi grănicerii, oştire vechie a ţârei, de şi în număr mic. Om capabil şi inteliginte, el prefera oa­ menii inteliginţî bătrînelor figuri ale unei epoce de ignoranţă căzută sub o revoluţie. Ne voind a rupe însă cu casta bătrînă, îşi făcea miniştrii săi din boeril bătrînl, cari nu mal înţelegeau nimica din lucrurile timpului. Le da directori inteliginţî cari făceau tot, cu cari Domnul se consulta şi esecuta, fără să ştie miniştrii nimic.

Destul am vorbit de acest Domn. Acum cîteva cuvinte despre intrarea în Bucureşti a Dom­ nului Moldovei.

Cuza văzu cel mai mare entusiasm. D. N. Golescu, ministrul său numit de la Iaşi după recomandaţia lui Alexandri, merse să întâmpine pe Domn afară din barieră cu o trăsură dom­ nească de paradă. O sută mii de oameni adu­ naţi din diferite sate şi urbe formau această lume entusiastă ce venea spre întîmpinare. Dom­ nul apăru în trăsura sa. El era serios şi rece la salutările sincere ale poporului. Amicii săi politici clin Moldova îl spuseră că în Bucureşti 'era o confrăţie de tabaci, oameni din popor, revoluţionari de meserie şi d’apururea turbură­ tori al linişte! publice ; cu alte vorbe o bandă de mamelucî în serviciul partidului revoluţie-

20 n ar. Săli antipatie pentru asemenea imitaţii, sau politica, Domnul fuse rece la primirea lor. Această răceala fuse însemnată de popor. Se fă­ cură murmure, dar trecură fără urma. Domnul merse la Mitropolie şi făcu jurămîntul. De acolo reintri in palatul ţăreî. Entuziasmul fu­ sese ca o lungă şi puternică vijălie care înce­ tează şi încă leagănă undele măreî mai multe zile. Ambiţiile începură a şopti. Ministerul durî încă, pe urmă se schimbi. La formare nou­ lui minister era de natură a se gîndi toţi aceia cari aşteptau uii minister liberal. Se modifică.

Vine D. N. Creţulescu. D. N. Creţulescu fuse cel d’întîiii fecior de boer din clasa întîiu care învăţî medicina şi o profesa în ţara sa atît ca medic cit şi ea profesor public de medicină, spre a da ast-fel esemplu dc egalitatea claselor.

Compromis în revoluţia din 1848, ca comisar revoluţionar, purcese în străinătate ; se înturnî, se apropii de Domnul B. Ştirbeiu. şi merse cîtva timp cu Doamna în călătorie. Mai tîrziu avu o funcţie 'naltă; cînd Domnul Ştirbeiu plecă din ţară şi Căîmăcămia ţăreî era promisă, D. N. Creţulescu merse la Constantin op ol, unde lucrî cu multă căldură la urcarea pe tronul Căîmăcămieî a fostului Domn A. Grhica. Ast­ fel fuse omul, în care Domnul Cuza puse toată încrederea sa. Opoziţia-personală începe cu accst minister, cu care într-o zi căuta să se spulbere tronul. Ea se declară în cameră. Ministrul Ioan Ghica, care ocupase deja în Moldova func­ ţia de ministru, aduse închiderea adunăreî. Opoziţia personală se declară atunci. D. Ioan

21 Gliica, după ce citi la cameră o listă de fru­ moase proiecte ce erau a se vota, disolvâ Ca­ mera. Aceasta fuse o lovire dată tutulor parti­ delor. D. Ioan Gliica făcu alegeri noi. Alege­ rile, sau pentru că fuseră libere, sau din cauza legel electorale, aduseră tot pe acei deputaţi cari, înturnîndu-se după un apel făcut alegă­ torilor, erai! mai plini de convingere în vechile lor pretenţii. Cele mai mari chestii, precum chestia rurală, lărgirea legeî electorale, unirea definitivă, luarea averilor monăstirilor închinate, se amânară. Camerile din Bucureşti şi din Iaşi dorian mai mult o schimbare de domnie de cît de constituţie. Ministrul Ioan Gliica aruncă o schiţă de proiect de lege rurală, unde se asigura munca şi proprietatea, şi se înpămîntenia ţăranii numai pe moşiile Statului.

Domnul Cuza o respinse. Boeriî din Cameră mai tîrziti încă elaborară ceva, ce semăna o nouă dibăcie. Aceasta se respinse încă de Domn.

Chestia rurală era păstrată spre a se termina cu ocazia desfiinţare! convenţiei din Paris ; pe de altă parte partidul liberal, unit intri o idee politică cu boeriî sau voind a-î câştiga, nu mai apărau chestia rurală. Partidul vechili tremura la ideea izbîndirei acestei legi. Ast-fel veni un timp, cînd numai ziarul Dîmboviţa în Bucureşti şi D. Cogălniceanu în Iaşi mai amintiau această mare chestie ainănată.

Deja sub ministerul N. Creţulescu intenţiile opoziţiei se dovediseră prin mal multe acte.

Torturile cu urzici de la Dîmboviţa, violarea domiciliului D-lui Ferichidi, din care opoziţia'

loPl

22 f&cu o armă, puternică, aruncară bănuială asu­ pra respectului cuvenit a se da legilor şi Con­ venţiei din partea guvernului. D. G. Costaforul, un om al regimului trecut, înălţă atunci voacea printr’o adresă cătră redactorele Roma­ nului, protestă cu energie contra acelui abuz de violare, numind pe redactorele Romînulul: ilu­ stru apărător al drepturilor cetăţeneşti, — ceea ce nu’l opri mal tîrzitt, cînd veni la putere, a face lovirea din Craiova. Al treilea incidente fuse mal grav. Apăru în publie nişte gazete cu li­ tere roşii prin cari cliiăma pe popor la aduna­ rea de la Bosel. Domnul fuse înştiinţat. Aceasta nu’l plăcu ; văzu aruncîndu-se în aceste liber­ tăţi convenţionale, sămînţa unei resturnărî; chiămă pe capii armatei şi le dete ordine a con­ semna oştirea în cazarmă. Poliţia este ordonată de a se însoţi de pompieri, acel fii iubiţi po­ porului, şi a merge spre a evacua sala, unde se aduna opoziţia.

Pe cînd se adunară seara mulţime de capi din opoziţie, peste o mie de oameni din popor trecură pe strade avînd aerul acelor valuri de popor ce s’au văzut pe stradele Parisului la începutul unei revoluţii. Unii strigai! : „Jos ministerul!u alţii: „Jos Vodă!14 In sală, pe cînd cel mai fruntaşi se adunară, intră D. Creţulescu cu pompierii. Sala se evacua. Maî multe lovituri de paturi de puşti se primiră de acela cari protestară contra călcare! unul drept legal. Unii din membrii de faţă fuseră nevoiţi a scăpa pe fereastră, între cari se zice că fuse şi D. Dimitrie Gliica. O deputăţie

23 merse eâtră palatul de la Cotrocenî,- ca să se plîngă Domnului de actul arbitrar al ministe­ rului. Această deputăţie găsi la podul de la cazarmă un zid de soldaţi, cari o primiră în vîrful baionetelor. Lumea aceasta se înturnâ şi se risipi cătră miezul nopţeî. Se făcură ares­ taţii. Lovirea ce se dase, cel puţin clătinase mi­ nisterul Creţulescu. In acea zi Domnul învitâ la palat cîţî-va din amicii sel. Aceştia nu ştiaţi nimic din cîte se petreceau afară ; din timp în timp Domnul trecea în camera de alături, unde da ordine la cîte un adiotant să le transmită şi de unde se înturna în salon cu surîsul pe buze şi conversînd de lucruri uşoare.

După mal multe zile şi după insistenţa D-lor Negri şi Alexandri, se ckîemă D. Ioan Ghicala minister.

Ministeriul Ioan Glii ca avu o opoziţie vije­ lioasă, de şi făcuse apel la alegători. Opoziţia prezintă mal multe fracţii. Cea mal puternică era fracţia castel — spulberată de o revoluţie, — cu oamenii el, figuri ale unul regim de tiranie, venia acum să lovească guvernul în numele libertăţeî. Alte fracţii eraţi liberale, căci pro­ grama dorinţelor naţiei nu era realizată. Uni­ rea definitivă, Domnul străin şi altele eraţi încă de dorit. Ministerul Ioan Ginea, înecat în lovi­ rile oposiţieî, care profitase de o plină libertate de alegeri, demisionâ. Domnul lăsa Camerei li­ bertatea opiniei, se zice chiar că înriuri indi­ rect la retragerea acestui minister.

Domnul Cuza nu avea încredere în D. Ioan Gliica. Mal mulţi intimi ai săi îl ziseră că a-

24 cest bărbat îl va răsturna într’o zi. 1). loan Gliica nu iubîa maî mult pe Domn; cu toate acestea el se purtă cu lealitate cătră suveran şi nu ridică fruntea de cît atunci, ctnd nu maî rămăsese între eî nici o legătură.

După demisia ministeriuluî loan Gliica, veni la putere partida liberală. Brătenil, Roseti, Boerescu, I. Filipescu, Vlădoianu. D-nul Brătianu, compuind ministerul, mă puse în lista miniş­ trilor. Refusaiu însă ministerul. Acest minister nu ţinu mult. Din partea Domnului lipsia în­ crederea. Camarila sa îl întreţinea în simţimîntele ostile contra acestei partide, Roseti şi Bră­ tenil încă nu aveau în Domn toată acea în• credere ce trebuia să-î unească spre realizarea ideilor leberalc şi naţionale, cari formaseră pro­ grama principiilor liberale. Camera tremură, cînd văzu pe băncile miniştilor unii din capii cel maî energici al democraţiei. Era încă timpul, cînd reacţia se servia în potriva liberalilor cu imputările înprumutate la reacţionarii Franci eî, de Socialişti. Aceste antipatii' din partea Ca­ merei făcea facilă posiţia Domnului în faţa ministerului. îndemnările Camarilei, bănuielile Domnului, ura boerilor din Cameră, se uniră spre a lovi ministerul. In minister încă nu dom­ nia plină armonie. Acest minister îşi dete de­ misia, după ce miniştrii în faţa Domnului se esplicară cu asprime unii contra altora. Dom­ nul nu răspunsese nimic încă la acea demisie.

Mă chîemâ la Cotrocenî, îmi spuse cele ajunse.

Opinia mea cerută, fuse că şi atunci, cînd s’ar primi demisia ministerului acestuia, să nu corn-

25 puc însă de cît iar un minister liberal şi cliiar din dărâmăturile celui ce cădea. Domnul atunci îşi făcea o fală încă să aibă ministere din oa­ meni liberali. El trimise să dileme pe Boerescu, unul din miniştrii cari daseră demisia, dar care ar fi putut urma încă în minister cu alţii. Boe­ rescu veni; după o conversare de faţă cu mine, despre viitorul minister, Boerescu primi a face parte din noua combinare, Domnul doria de mult să formeze un minister în Valahia sub preşedinţa D. Epureanu, amicul sătt, în care avea toată încrederea; propuse pe Epureanu, pe Al. Golescu, şi trimise după C. Bosianu. Acest din urmă vine. El refuză ministerul, pentru motive casnice ; dar recomandă pe Costaforu, autorul unul articul din Romlnul în contra vio­ lare! casei Fericliidi. Domnul primeşte pentru ministerul din întru. Acest minister avea con­ tra lui partida liberală înaintată, partida celor două ministere căzute şi pe bocrl. Poziţia lui era foarte dificilă. Fracţiile oposiţieî se pro­ nunţă cu putere. Presa liberă; devine furioasă.

Ministerul îşi perde răbdarea, face procese de presă ce le judecă tribunalele supuse ministe­ rului. închisorile se umplu cu jurnalişti. Trei redactori închişi în puşcărie, fură transportaţi la Cotrocenî, dujni ce D. Costaforul, interpelat de Adunare despre miseria închisoare!, declară că alte închisori Statul nu are.

Se publică o lege de taxe.

De cîte orî creştea impositul, se da o nouă armă în mînile opoziţiei.

In timpii vechi impozitele erau dese. Ţara

26 striga, .se revolta cîncl ele se puneau. Acele re­ volte aveau cuvînt (le a fi si Iaca pentru ce.

Impozitele nu se puneaţi spre a veni a împăca trebuinţele publice. O naţie, pe cît simte tre­ buinţa de a fi, de a se desvolta în starea ma­ teri ala şi morală, pe atît cată să sacrifice în interesul public. Sacrificiile ast-fel înţelese, adieă să izvorască înzecit de unde s’au dat, prin mijloacele ce oferă de dcsolvare, sunt bine cuvîntate de Dumnezeii. Cînd însă impozitele plă­ tite sunt spre a nu se da intereselor publice nimic în schimb, spre a se risipi satl a se de­ vora de cei puternici, impozitele sunt o tîlliărie şi popoarele cari se revoltă contra lor fac bine. Ast-fel în vechime vedem revoltându-se poporul romîn, cînd se puneau impozite, ca să strîngă bani şi să-î dea Domnul Vizirului sau creditorilor, de la cari luase bani spre a-î da la Poartă atunci cînd el cumpăra Domnia: cînd se puneai! impozite, ca să mărite fetele Dom­ nului sari'ale boerilor, cînd se puneau impo­ zite, ca să hrănească nemăsurata lăcomie a ce­ lor cari administrau ţara. In timpul de care vorbim, nu se făcea nimic pentru binele public.

De mulţi ani ţara. plătia pentru şosele, poduri, si nu avea nimic. Ea prezintă una din acele, provincii sălbatice ale Asiei. Sacrificele ţăreî serviafl în cheltuelele Domnilor la Constantino pol, în gratificaţii la boerl favoriţi aî Dom­ nului. In ast-fel de stare un noii impozit nu putea să placă. Oposiţia se foloseşte de aceasta, Cîte-va zile înaintea sîngeluî vărsat în Crăiova, se văzură acolo în mulţime de esem-

27 plarc un fel de profesie de credinţă, din partea unui fost cap de cabinet cătră alegătorii sel.

Era în Craiova o clasă de arendaşi, care domina sub guvernele trecute, aceşti oameni eraţi favoraţl de Domn şi de miniştri. In schimbul influinţeî lor, pusă în serviciul guvernului, erau toleraţi a esploata poporaţia rurală după domeniurile ce le aveaţi în arendă. Acest sistem trecu sub domnia nouă. Pentru acelaş motiv ministerul le acordă scăzămîntul cel renumit, o mare perdere pentru Stat, dar alia cătră gu­ vern simpatiile acestor privilegiaţi. El plătiră recunoştinţa lor, alegînd deputaţi pe unii din miniştri, cari lucraseră spre a se efectua scăzămîniul.

Legea impozitului fuse ocazia celor ce se întîmplară în Craiova. Scopul era răsturnarea Domnului Cuza. La minister era D. Epureanu, Boerescu, Costaforul.

Orăşenii Craioveî, ca toţi Romîniî din Olte­ nia, att păstrat încă datinele lor tradiţionale de vitejie. Din acea mică provincie care înveci­ nează vechia capitală Sarmisegetusa, din jurul Vulcanuluî şi Varenguluî, au eşit cele mal multe revoluţii contra tiraniei din afară şi din întru.

Pandurii din timpul lui Tudor Vladomirescu, din luptele ce se cleteră între Turci şi Ruşi şi în cari acel Romînl figurară sub Solomon, Maghieru, Teii şi alţi căpitani, traiatl încă; cu eî trăia neatîrnarea spiritelor. Un om de arme este tot-d’a-una un om liber. Craiovenii, escitaţl de opoziţie, seduşi de comercianţi, loviţi în interesele lor, deciseră, cu ori-ce preţ, să nu su-

r-~—

28 fere impozitul. Simpatiile lor pentru doi Domni căzuţi, născuţi în sinul lor, veniră a adăoga la gravitatea acestei porniri. Un prefect, Gr. "Mar­ ghiloman, cavaler şi nepăsător, impinse lucru­ rile cu răpejune cătră un conflict; pe d altă parte frica ce simţia ministerul în faţă cu o turburare în Craiova făcu pe cel din urmă. asupra raporturilor prefectului, să dea ordin a măcelări o poporaţie, care nu se armase încă.

Cînd prin ducerea acolo, prin mijloace înţe­ lepte luate la timp, ar fi putut opri măcelăria asupra poporului. Poporul întăritat, se îndesa pe strade, să ceară pe cei arestaţi. întâlneşte pe prefect la scara prefectureî, îl urmează cu vociferări. Doî-spre-zece soldaţi vin şi sprijină pe prefect pe la spate, pe cînd poporul, batjo­ corind pe prefect, rîzînd, se împingea cu peptul cătră prefect şi soldaţi. De aici începu uci­ derea. Soldaţii trag cel întăiii asupra poporu­ lui nearmat. Drama devine sîngerătoare. Uci­ dere, înmormîntarea cadavrelor de oamenii gu­ vernului, desmormîntarea acelor cadavre de revoluţionari; ucidere de femei, de copil, de oameni inocenţi! In Ploeştî în acel timp erau încă turburărî. Un ministru îşi dete demisia.

Iară ceî-alţl rămaseră să îngroape morţii. Dom­ nul nu zise nimic, de si se afecta foarte mult de această întîmplare. Camera dete în judecata pe minister, nu ca să resbune uciderea Craiovel, dar ca să scape de el.

Sîngele poporului sărise şi stropise scările unul tron curat, stropise mînile unor funcţionari luaţi din aceia ce se ziceau : oameni noi. Opo-

29 eiţia nu câştiga mult, dar fâcu un pas. Fie­ care zi compromite starea cea noua, pe oamenii cei noi, fărâ să facă însă a se uita nimic din adîncele rane ce lăsase trecutul, nici oamenii lui, figuri de tiranie şi de pradă : unelte în mîna străinilor spre slăbirea şi umilirea ţărel. Cu toate acestea nimeni nu se dcscuragia. Sîngele poporului vărsat se uită. Sîngele se spală, zi­ cea Lăpuşneanu. Sîngele se spălă şi vărsătorii de sînge continuară a se bucura de simpatiile compatrioţilor lor cari auziseră de la părinţi că guvernul este în drept a ucide poporul, cînd poporul îşi cere a-i se respecta drepturile sale.

Dar acel minister încă avea datoria sa şi cea d’întîiu onestitate a unui guvern este să-şî facă datoria.

D. Epureanu, dat în judecata Curţel de Ca­ saţie cu colegii săi şi atunci foarte înriuritor lîngă Domn, consilia pe capul Statului să cheme la minister pe Ştefan Golescu. Panu veni în Bucureşti si puse mîna la formarea ministeru­ lui Golescu ce era compus de liberali puri. Aniversarea lui 11 Iunie a revoluţiei din 1848 la Filaret, sprijinită cu energie de minister, fuse una din cauzele care inspiră mai mult porni­ rea maiorităţeî Camerei contra ministerului. O notiţă publicată în Monitorul universal din Paris, anunţa acea aniversare, la care a luat parte cincî-zecî de mii de oameni. Domnul Cuza nu se temea atunci de elementul pop orar. Anunţîndu-I ministerul aniversarea, Domnul răspunse prin următoarea depeşă o.'itră mine : ..Aprob din inimă solemnitatea pentru ani-

30 „vcrsarea lui 1848, zisă a renaştere! naţionale. „Am recomandat numai ordinea/4 Tot în această depeşă zicea despre unire, de care se făcuse mare vorbă în Cameră: „Nu vorbiţi, vă rog, de nerăbdările unora „despre unire şi să nu cădeţi în toate acele „exageraţii de partide. Unirea este un fapt cî„ştigat, avem nevoe numai de puţină răbdare „ca să o avem legală şi solidă. Ar trebui să fiu „eu nebun de ambiţie, ca acela care în antici„tate arse un templu ca să treacă la posteri­ tate, ca să compromit unirea şi să arunc a„ceastă sărmană ţară, lacomă de dreptate si de „linişte, pe tărîmul întîmplărilor neprevăzute, „prin grăbire. Noi nu vom avea nici o dată a„devăratul curagiu civic al sîngelul rece şi per­ severenţa, ca să atingem cu siguranţă scopul „şi a confunda adversarii fără a întîmpina pe­ ricolul la care vor espune ţara.

In timpul acestui minister, stăruiam a se grăbi cu unirea la Constantinopoli. Agentul ţăreî la Constantinopoli lucra din toate puterile sale pentru unire, încă de atunci era vorbă de modificarea lege! electorale, care se pusese sub ochii ambasadorilor ca o chestie neapărată a se rezolva în interesele generale ale ţăreî. Din adresa următoare vom vedea că guvernul Dom­ nului Cuza încă de la început a lucrat pentru unire şi întinderea votului. Eaca scrisorile ce ao-intele ţăreî ne adresă în anul 1861, atunci cFnd maioritatea adunăreî formula votul său de neîncredere, agitînd chestia unire! definitive ca mijloc de restumare.

! '

j

31 5/l7 Iunie 1861, Constantinopol.

.,Precum v’am scris, S. Poarta ar voi ca con­ ferinţa pentru unire sâ se ţie aici. Se vede ca nu s’a decis încă nimic asupra acestui punt; Francia este pentru această combinare în ve­ dere de a eluda printr’un mijloc oare-care noua dificultate, care izvoreşte din nerecunoaşterea Regatului Italiei, al cărui reprezentant nu va fi primit a lua parte la conferinţă în noua sa ca­ litate, şi care din altă parte nu ar voi nici a figura ca simplu reprezentant al Sardiniei. D. de Thouvenel crezuse mal întîifi că va putea în­ lătura, această greutate, invitând puterile garante a trimite adesiunea lor la unire sau o opinie oare-care la S. Poartă, fie-care din ele separat.

Dar acest mod a părut asemenea greii, căci conferinţa cată a se reuni nu pentru a confirma unirea numai, unde toţi ar fi fost de aceeaşi părere favorabilă, dar încă spre a statua asu­ pra modificaţii!or de făcut la legea electorala> modificaţii ce erau cu neputinţă a se face prin corespondenţă. Spre a regula toate acestea, cred că conferinţa se va ţine la Paris, cu toate că Poarta spre a înlătura aceasta, ar fi dispusă a nu mal amîna recunoaşterea sa despre noul Regat al Italiei. In fine, aici sau la Paris, această conferinţă se va face in curînd. Unirea dai' nu mai este de cît o chestiune de timp.

O chestie care j^entru noi este tot, dar care nu este văzută cu aceeaşi gravitate şi urgenţă de puterile cari au pus pe tapet chestii mal grave pentru ele de cît a noastră. Eaca pentru ce vă îndemn la răbdare, căci faptul ne este

32 în adevăr cîştigat. Am împortunat fără repaos şi obosire în privinţa unire! pe lumea dipl omatică, culegînd scuzele mele în necesitatea greutaţeî faptelor cari trec la noî în această privinţă; şi cu toate că este natural că afacerile noastre să nu aibă preeminenţa tot-d’a-una, am cîştigat convicţia că în curînd Unirea ţarilor, sin­ gurul principiu de viaţă pentru naţia romînă, se va termina cu desăvîrşire. Pînă atunci nu sînt de părere a se introduce nici o modificaţie de ori-ce natură ar fi întru aceasta.. . Cată a subordina toate cele-alte eliestiî la chestia Unirel care odată câştigată, ne vom putea ocupa de cele ce remîu mal lesne. “ Trecu mult timp încă pînă ce conferinţele se uniră şi chestia Unirel fu decisă în unani­ mitate. Erau unii cari voiau ca guvernul să pro­ clame unirea, fără a mal aştepta hotărîrea pu­ terilor. Din scrisoarea de mai sus s’a văzut totd’o-datâ cum lucrul era neputincios, cum Italia ea insăşî îşi aştepta recunoaşterea Unirel de la conferinţă.

D, Negri puse în această mare chestie inima sa, urrnî toate fazele lucrurilor unirel şi avu fericirea să fie un mare mijloc de rcuşire în aceasta pe lîngă puterile garante cari-1 stiniafi şi-l iubiafi. Ţara n’a făcut de cît. să ceară Unirea şi, prin alegeraa Domnului Moldovei, să facă un pas cutezător către unire. Puterile au .dat murea,; dar cîtâ lucrare şi insistenţă nu a trebuit a se face ! Propunere! oculte s’au adresat chiar aginteluî ţârei, a primi un plan de unire cu un

33

Domn în Bucureşti şi un caimacam la Iaşi pe vieaţâ, numit de S. Poarta care era să fie C.' Negri. Deci, C. Negri nu a voit cu nici un preţ să primească alt ceva de cît unirea defini­ tivă şi a stăruit pe această cale. Astăzi acestom care a lucrat cu atîta zel/atît la începutul arăturei în tărîmul unireî cît şi la actele cele mai mari naţionale şi sociale sub Domnia tre­ cută, trăeşte viaţa lui Cincinatu, la casa sa, în sărăcie. Naţia nu se gîndeşte la dînsul nici chiar pentru a’i ţine socoteală de serviciile ce i-â făcut pe cînd ea revărsa favorurile sale asupra capului acelora cari au servit partidele saii facţiile politice în lupta de distrugere. O naţie recunoscătoare cătră'cei ce îi fac servicii emininte, ar fi votat lui C. Negri o moşie re­ compensă în locul moşiei sale, care a sacrifi­ cat-o pentru naţie. Nu. ştim dacă ar fi primit vre-o recompensă, dar ştim că naţia nu i-a oferit nici chiar o mulţumire, morală. Nefericite sunt naţiile unde reprezentanţii lor despreţues'c serviciile oamenilor mari şi încarc de recom­ pense şerbii facţiilor. Domnul, după votul de neîncredere; ne scrise o depeşă de la Iaşi să nu demisionăm. Cu toate acestea noi demisionarăm, după un consiliu de miniştri hotărîţi a remînea în Constituţie. Domnul Cuza nu putea să se ho­ tărască cu o partidă. Zicea că nu este Domnul unei partide, ci Domnul Romînilor, că trebuie să chieine şi pe boerî.' Altă dată se esprima bine pentru partida naţională, liberală; însă nu se hotărî a merge nicî cu liberalii nici cu boerii, nici nu avea o partidă a sa credincioasă şi capabilă* J). Bolintineanu, Proză, Voi. I.

3

34 Domnul avîncl ştire de demisia noastră, îmi depeşă, mie ca să mă duc la Iaşi. Plecaiii. îl găsii la Banca lui Lambrino Iordaclie cumnatul sătî. Abia mă văzu şi cu espresii accentuate îmi făcu tânjiri cum am putut a demisiona cu cei-alţi, eu cum şi acel Melinescu cu barbă roşie în care avea atîta încredere ? „Pusesem în voi, liberali, oameni de la 1848, toate speranţele mele spre raîntuirea rălelor ţăreî. Voîesc a'da libertatea celor cinci milioane de Romînl clăcaşî la o clasă de oameni, cari răpind libertă­ ţile interioare ale patriei, n’ail ştiut a-i da în schimb nici cel puţin întărirea naţionalităţei.

Acea castă este moartă, pe ea nu mă pot spri­ jini : viaţa fuge de moarte. Pe străini nu mă pot sprijini prea mult şi alături de voinţa na­ ţiei, căci interesele . Europei trec la eî asupra intereselor, ţărei mele. In ţară nu mă rezemam de cît pe partida cea mai jună, aceea care are mai multă viaţă şi generozitate. Ast-fel mă spri­ jinirăţi voi, în cît astăzi, ca să nu compromit armonia, să fiţi nevoit a alerga din noii la casta care nu mai are nimic a face în viitor ci tot în trecut ?. „Ii vorbii de Constituţie; îi spusei că noi nu puteam face alt-fel pe cît eram pe tărîmul legalităţei, pe care Domnul însu-şî ne silise a remănea nestrămutaţi; că nu era din partea noastră rea voinţă, ci din contra aler­ gasem la acel mijloc tocmai spre a înlesni po­ ziţia Domnului pe calea legală. In fine, după mal multe vorbe, de la mînie trecu la linişte, apoi la o amabilitate însemnată. Şezurăm la masă, îmi spuse că are de gînd să trimită trei

35 inşi la Constantinopol ca sâ felicite pe Sulta­ nul. Spre sară arătaiu dorinţa, ca aş voi să mă întorc la Focşani. Aceasta îl contraria. Cu toate acestea mă lasă să plec si mă porneşte cu o amabilitate extraordinară.

La Focşani preparaiîi cele necesare pentru vanirea Domnului. Domnul nu voia să tragă în Focşani la particulari, ca să nu remîne dator nimănui nimic. Voia să tragă la prefect. îmi zice că aşteaptă aceasta de la mine. In Focşani dăduitî ordin prefectului să-i prepare două Ca­ mere la dînsul acasă şi să părăsească ori-ce preparări se făcuseră la un avut particular de acolo. Domnul soseşte. N. Golescu îi ese îna­ inte la poarta prefectureî.

In Bucureşti, văzu miniştrii, dar nu le zise nimic din cîte îmi zisese mie. îmi spuse că va cliiema iar pe boeri ; dar să nu se sperie nimeni, căci era un joc politic.

Numeşte un adinterim de directori sub preşedinţa lui C. Bălcescu. Acest adinterim ţine puţin, după el vin boeri. In scurtul spaţiu de timp ce şezurăm atunci la minister, a două zi după plecarea Domnului la Iaşi se puse foc la casarma de cavaleri, care arse într’o noapte.

Această ardere afectase mult pe Domn. Bănuelele eraţi rătăcite chiar asupra partidei de opo­ ziţie. Ceea ce era adevăr era că focul plecase din patru părţi d’o dată ale cazarmel din pod.

Să ne înturnăm şi să spunem ceva despre ta­ băra de la Floreşti.

Domnul decide a aduna toată oştirea regulată şi neregulată la Floreşti. Era aceasta o ame-

36 ninţ-are făcută Porţel în faţa cu întîrzicrca da­ re! în vesti turei? ast-fel ziceau unit S’a zis chiar căVodă-Cuza urmă ast-fel prin îndemnul Francieî. Grănicerii în parte întărîtaţl de unii din capii lor, refuzară de a merge la tabără. Aus­ tria văzînd o tabără romînă de maî multe mii oameni aşezată aproape de hotarele sale, fuse nevoită.a aduna oştiri spre hotarele Transilva­ niei. Această mişcare de oştiri' fuse de o mare utilitate în spiritul militar adormit pînă atunci pe patul de trandafiri ce-î aştern ea guvernele de sibariţi din trecut. Ostaşii văzîndu-se adu­ naţi, pentru prima oară mulţi începură a se recunoaşte si a-sî da valoarea lor ostăşească.

Poporul romîn vedea cu bucurie pe al săi sub arme adunaţi şi pe picior de a lupta. O tabără romînă el nu mai văzuse de la tabăra de pan­ duri a luî Tudor Vladimirescu. Asupra aceste! taberî pe stindarde, pe arme, pe vîrfurile cor­ turilor, pi anail cugetările de vitejie şi de pu­ tere, cari ca nişte paseri cereşti, în tot timpul cădere! şi robiei Romînilor, nu voiseră ase co­ borî pe un pămînt unde nu maî strălucea de cît baionetele străine şi decoraţiile date de stră­ ini. Cine ar crede însă că se găsiră oameni cari turbaseră de mînie în faţă cu aceste manifestărî militare! Fuse o lume care văzu cu ochi răi aceste manifestaţii; acea lume care credea patria, proprietatea străinilor dată lor în arendă.

Aceşt! oameni merseră pînă a pune foc ta­ berei, şi, ca cînd această doctrină de moarte şi de ucidere ar fi fost sprijinită de un spirit fatal ce domnea atunci elementele, nu trecu.

37

două zile- senine fără să nu verse asupra aces­ tei tabere torente de ploi!

Era' consternaţie între toţi acela câri-şî fac cauza castei lor, familiei lor, persoanei lor, vii­ torului copiilor lor, din cauza străinilor cari cu­ get a robi patria Romînilor. Este de înseninat acest fenomen la Romîni aceia cari ati născut şi aii crescut legănaţi de mînile armatelor de ocupaţie: simpatia pentru străinii cari vor să ne zdrobească! Ast-fel nu fără cuvînt, un au­ tor francez, zicea în timpul răsboiuluî Crimeei, cînd Ruşii fură siliţi a evacua ţările romîne*: Ruşii se întorc din principate, dar avant-garda lor rămâne sub nume de Romîni. Această avant-gardă era cînd Rusă, cînd Austriacă, cînd Turcă, cînd Franceză, dar nici o dată Romînă.

Cinismul ei făcea să se indigneze însuşi străi­ nul. „—Voiţi face tot spre a servi Turcia şi Rusia, zicea în anul 1848, în'cort la Cotroceni, în tabăra'turcească, Caimacamul romîn,numit de Poartă. — Să nu , faci nimic pentru Rusia şi Turcia, respunde Fuat Efendi, să faci pen­ tru ţara ta!“ .

De cîte ori nu văzurăm de atunci încoace Romîni ce se pretindeau patrioţi, liberali şi mai neatîrnaţl de cît acei de la putere, cari,. în nu­ mele unui laş patriotism şi unei libertăţi înţe­ lese numai pentru ei, venind şi combătînd ori ce mijloace de armare a Romînilor, ori-ce cu­ getare romînă şi demnă ce s’ar fi rădicat asu­ pra turmelor amorţite, precum unirea tuturor Romînilor ; exprimîncl ura, dispreţul, ce expri­ maţi puterile clin afară răti-voitoare Romînilor!

38 Este în Asia mica o populaţie creştina, fără origină cunoscută. Cînci membrii acestei popu­ laţii zdrobită cu corpul şi cu sufletul de tirănie, se aflu în faţa judilor turci, se numesc unii pe alţii cu numele despreţuitor ce dau Turcii creştinilor, de ghiaur! Fac mal bine aceî Romînî cari repet injuriile despreţuitoare ale străinilor contra Romînilor ca să placă ti­ ranilor ? Fac bine aceia, cari sub pretext de o mincinoasă 'înţelepţie, blam pe Romînî, cînd voiesc să scuture lanţurile lor ? Şi cari se scuz de trădarea lor sub cuvinte că urmez politica puterilor străine celor bine voitoare, chiar atunci cînd politica aceasta -nu mal este naţională, şi împreună lucru spre robirea ţărel ? Nu sunt aceia trădători de patrie ? In istoria ţărel noa­ stre se văd epoce de cădere, de ameţală, de degradare ; se văd oameni născuţi în ţară, cari devin unelte ale inamicilor străini, cari în nu­ mele patriei lucrez pentru străini, cari în nu­ mele libertăţeî naţionale lucrez pentrn robia ţă­ rilor ; sunt însă epoce mal blâstemate, oameni mal blăstemaţî, epoca unde nu mal este pu­ doare pentru trădători, unde trădătorii scot masca şi samăn bacantelor neruşinate cari nu mal ascund nimic; se declar pentru interesele străinilor inamici, şi îşi fac din aceste sîmţiminte culpeşe un merit în cercul sclavilor ce el co­ mand. In acel cerc meritul este cine să fie mal infam. Cel mal infam are mal mare preţ în trădare. Moţocil, Danii, Vistierii, Leurdenil trăiesc încă astăzi; însă mal puţin franci, mal perfizi, mal dibaci şi mal laşi.

39 Tabăra se desfiinţează cu timpul eî. In Constantinopoli se decide a se da investitura. Aceasta se anunţă publicului. Domnul pleacă la Constantinopoli. T se votează o sumă pentru cheltueala drumului, nu aşa mare ca ceea ce luaseră domnii de mal ’nainte mergînd să se închine, sumă ce era destinată pe atunci a se împărţi pe la paşii cei înriuritorl. Acum înce­ taseră în Turcia acele plocoane prin voinţa ambasadorilor. Graţie tratare! de mal multe zile ce făcu D. C. Netri pe lîngă ambasadori, pro­ grama priimireî fuse foarte demnă. Ambasadorii cerură a vedea programa nia! ’nainte. Domnul plecă pînă la Marea Neagră cu un vas cu aburl frances. Acolo fuse întâmpinat de o fre­ gată cu vapor de resbel a Porţeî. Domnul trecu în fregată cu cîţi-va Romînl din suita lui, după nobileţa lor. Ceî-alţî remaseră în vasul cu abur francez.

Aruncarea ancorei la palatul lui Reşid paşa unde se preparase locaşul Domnului, fuse splen­ didă. Salve de tunuri vestiră această ajungere.

Un regiment de infanterie prezentă armele. în­ dată ce Domnul intră în locaşul setl, sosiră primii secretari al ambasadorilor spre a-I face vizite oficiale. Ministrul de afară al Porţeî veni cel d’întîiti.

Nu vom insista mult asupra aeestel călătorii.

Ea este scrisă şi publicată. Domnul se presentă cu demnitate. Vede pe Sultanul în particular.

Primeşte masă de la ambasadori, de la vizirul; face o vizită la Poartă, la miniştri. Refuză vi­ zirului a trata chestia monastirilor încliinate, zi-

40 cîud cii el a venit sa facă o vizita Sultanului, iar nu sa trateze de lucruri cari privesc pe mi­ niştrii Sultanului şi pe agintele săli. Refuză de a primi vizita patriarhilor greci şi d’a merge la Patriarhii din Fanar, după vechia datină, spre a ii sacrat de călugării greci.

Primeşte o sabie semn de supunere şi o de­ coraţie de la Sultanul. Trei zile ţinu împărţi­ rea milionului din ţară spre a fi distribuit la trei mii de oameni ce serviră Domnului; nu­ mai secretarul, Sultanului, cu ştirea Sultanului, dintre toţi funcţionarii înalţi, voi a primi un dar de cîte-va mii de galbeni. Se împărţiră însă nenumărate, cadouri în orologii, tabacliieri şi alte obiecte^ Veniră din toate institutele de bine faceri catolice, protestante, grece pentru aju­ toare. Damele cele mai frumoase din Pera ve­ niră să ceară pentru săraci.

Domnul, prin prezenţa sa deschisă, prin ma­ nierile sale, plăcuse atît Sultanului cît şi Am­ basadorilor străini. Această vizită fuse un evenemînt pe Bosfor.

Domnul se înturnă din Constantinopol cu oare-care schimbare.. Lucru curios î de cîte ori mergea la Iaşi şi se înturna la Bucureşti, revenia cu alte simţimînte. Vedea lucrurile printriun prism mai puţin generos,, mai puţin libe­ ral. O dată revenind din Iaşi, într’o conversa­ ţie ce se trecu despre libertăţile ţârei şi mij­ loacele proprii a da o bună organizare, zice : Eil nu mai sînt tot acela, acum cunosc pe Romînî, n’aiji fost om de Stat. Voiţi fi.

Domnul Cuza lesne se înflăcăra la orî-ce idee

41 naţională, energică, şi tot cu aceiaşi înlesnire se lăsa a se descuragia cînd era vorba de exe­ cuţie, cînd găsia pedice, şi mai ales cînd ’i se părea că naţia, acea divinitate la al căreia tem­ plu adorase, nu era ast-fel cum el şi-o închi­ puise, înainte de a fi faţă în faţă cu dînsa.

Domnul vedea în naţie un răii mare; credea că acest răii ea îl datora unei stări de robie şi de tiranie din trecut fără vindecare, că ori-ce guvern ar încerca a’l vindeca văii victima vir­ tuţilor sale. Un Domn de sub regulament zicea mai prozaic : . „ Cu lupii trebue să urli, ca să nu te mănînce.“ Domnul Guza zicea: „Lumea este ironia lui Dumnezeii.u Aceşti mari filosofi fatali aveaţi o greşală, perfecţia nu . este . din lumea aceasta; dar lumea are o misie şi binele este o realitate în comparaţie cu răul. Cauza răului ce băntuia ţara se putea .vindeca, din momentul ce se aflai! în lume alte naţii mai fericite; trebuia a se rîdica mai presus de cei răi. Domnul Cuza crezu că răul era în legile răle, avea dreptate pînă la un punct; le schimbă, dar chianiă oameni. vechi la legi . noi; dreptu­ rile omului proclamate de marea revoluţie fură încredinţate spre a le executa, oamenilor cari serviseră ca instrumente tiraniei trecute, cari aveail credinţă a reveni la regulament şi domni regulamentari; alţi oameni fără principii cu­ noscute. . „La lucruri noi oameni noi !“ striga ilustrul apărător al poporului rural robit. Domnul în­ ţelese aceasta, aduse oameni noi; dar aceştia nu îndreptară nimic, căci n’aveau principii;

42 abia ştiaîi ce este convenţia, dar nu înţelegeau ce sunt principiile. CîţI-va oaruenî de principii nu veneai! într’un guvern de unde cătau. a se lepăda a doua-zi sub greutatea intrigilor celor răi şi numeroşi. Trebuia o educaţie politică, o instrucţie politică, trebuia îmbunătăţirea prin legi. Datinele se fac bune prin legi bune. Dar cînd cei chiemaţî a executa legile, nu ai! datine, cînd cel chiemaţî a forma principiile, nu ai! principii, legile nu se execut şi datinele sufăr.

In ast-fel de stare încurgea ideea de Mină de fer, un om mal onest de cît ceî-alţî spre a face pe toţi oneşti. Iluzie î un om onest nu poate face nimic, căci el caută a ţine socoteală de voinţa tuturor, ca să se susţie şi cînd voinţa tu­ turor este rea, eL devine răii; un singur lucru putea să scape tronul .şi să rîdice naţia. Prin­ cipiile cele mari puse în legi trecute în datine si împrăştiate în toate arterele naţiei. Principiile numai în legi, sunt o ficţie, ele caută să fie în inimile tuturor. Spre a fi, nu este de cît un nlijloc, dezvoltarea şi întinderea instrucţiei şi educaţiei morale şi politice. Dar vechiul sistem opria pe orl-ce partid, a face acest mare pas.

O nefericită credinţă rămasă moştenire de la bătrînl, fuse adoptată de fii, a opri de a se lurama poporul pentru interese de ordine saii de castă. Nimic pentru popor. Această credinţa a trecut la următorii lor, pentru care poporul i-a numit: clocot noi. Legile nu fuseră executate, căci cel mal mulţi chiemaţî a le executa, voiai! rău şi guvernul executa rău. Nimic nu asigură ordinea, nimic nu garantă autoritatea ca m-

43 strucţia şi educaţia poporului. Ele nu cer de cît o condiţie ca să. fie utile tuturor : libertatea.

Din nefericire Domnul Cuza nu punea mare preţ pe acest mare mijloc de civilizaţie. Cu toate acestea nu respinse dezvoltarea instrucţiei în condiţie d’a fi aservită guvernului, lăsa cu ne­ păsare a se forma în Bucureşti o facultate de litere, diferite şcoli profesionale; se opuse mal mult la numele de Universitate ce se dete fa­ cultăţilor din Bucureşti. Cu aceiaşi nepăsare lăsă pe D. N. Creţulescu- a lepăda din budget o mie de şcoli destinate pentru satele Moldovei în ajunul deschidere! lor. Acest spirit urmă după 11 Februarht. D. Strat desfiinţă opt sute şcoli de sate, sub un minister ce se pretindea amic al respîndireî instrucţiei şi educaţiei. De atunci nimic pentru întinderea el. Sub Domnul Cuza se înţelesese foarte bine unde trebuia lovită in­ strucţia, în libertatea el. Statul politic naşte din datine, din principii. El are dar o parte în in­ strucţie şi educaţie, dar această parte de acţie nu trebue să devie un monopol, căci atunci şcoala devine pentru guvern un mijloc de po­ liţie. Ieaca ce se născoci sub Domnul Cuza, ieaca ce se urmează chiar astăzi, cu toate păsu­ rile făcute cătră ideile revoluţionare!

Guvernul de atunci fiind sigur de aservirea profesorilor la guvern, dete profesorilor un pri­ vilegiu la alegeri, fără a vedea că desfiinţează monopolul unei clase şi îl dă alteia. Nu se înbunătăţeşte instrucţia şi educaţia prin privilegii date profesorilor. Aceasta o corupe. Cînd eram ministru mal tîrzitl, cerul comitetului instrucţiei

44 din Iaşi a se da idei pentru dezvoltarea instruc­ ţiei. Mi se.respunse de comitetul din las! prin D. Titu-Livilii Maiorescu : „a mări lefile profe­ sorilor^^ Ast-fel fuse şi cu clerul. Nimeni nu cerea libertatea- instrucţiei de ministru, liberta­ tea clerului de ministru. Vom zice numai că catedrele de profesori eraţi, numai nişte sine­ cure pentru deputaţi, senatori şi favoriţi cari nu dădeail pe la şcoli şi aveau cîte două şi trei alte funcţii înalte. Aceasta se urmează şi astăzi.

Un profesor favorit se făcea ministru, lua sa­ lariul de profesor şi nu mai da j^e la şcoală; altul era senator, deputat, pleca şi lăsa catedra liberă saîi cu cîte o umbră de îndeplinitor şi trăia mai multe luni în capitală. Alţii, mari dregători în justiţie şi în administraţie, siliţi a lucra necontenit în aceste din urmă ocupaţii, nu mai vedeai! şcoalele cu ochii. La facultăţi erau mai mulţi profesori de cît şcolari, şi, ca să nu se închidă clasele, ministerul, consiliat de inteligintul director al instrucţiei publice D. Alexandrescu zis Urechiă, nu ştim pentru ce puse în budget o mare sumă ca burse pentru unii din şcolari cari ar veni să asculte la fa­ cultăţi.

Legea contra cumulului de funcţii- şi legea ad­ misibilităţi în toate serviciile Statului cu în­ datorire de a trece prin şcoli ca să poată avea o funcţie, şi cari eraţi singurele mijloace de a garanta instrucţia publică, legi liberale, de cîte ori veniră la minister unii, le dădeau la ca­ meră, dar nu fuseră votate; iară cînd se lua în dezbatere, venia un minister reacţionar sau

45 compus de oameni interesaţi la cumul şi la pri­ mirea în funcţiuni de oameni fără, cunoştinţe, şi le retrăgeau din desbatere sub cuvînt, ca să le amendeze şi nu le mat readuceau.

Un institutor primar este ocupat toată ziua.

Un profesor de gimnas saîi de facultate, este ocupat o oară în şcoală. Dar cît îi trebue spre a’şî medita lecţia ce are a face în materii de ştiinţă transcendinte, spre a o face bine! Dă unui asemenea profesor, un minister, funcţii înalte. Va avea timpul a se mai gîndi la filo­ sofii săî? Un medic profesor cu multe servicii, va avea timpul a născoci în medicina sa mal mult de cît -aceea ce a învăţat în silă ?

Nu vorbim aci de escepţil onorabile, ci de favoriţii cumularzi.

Oprirea d’a se face şcoli pentru poporul ru­ ral. instrucţia şi educaţia ca monopol , al guver­ nului, sunt încă cauzele cari opresc luminarea spiritelor. Fără această dezvoltare, naţia, liber­ tăţile eî, legile eî, constituţia eî, vor fi o min­ ciună. • Fără aceasta ţara va avea sclavi, dar nu cetăţeni.

Preoţii nu mal aveaţi misie. Funcţionarii nu mai aveau tendinţe, nici datorii, nici garanţii; nimeni nu voia nimic, nu producea nimic, nu se rîdica asupra orizontului meseriei sale, nu ştia mal mult de cît a urma cursul. afacerilor curente ce veneaîi să’l deştepte din norul de fumul ţigărilor.

Funcţionarii fără a trece prin şcoli creşteau,. îmbătrîniau, vestejaiî, ca la o vîrstă oare-care să easă la pensie. Pensia era scopul vieţel a-

46 cesteî clase. Alţii îşi făceau averi din abuzuri.

Case, palate, moşii cîştigate în cîţl-va ani, de oameni cari nu aveaţi nimic, nu făcuseră comerciti, nu luaseră zestre, nu câştigaseră loterii, nu& găsiseră comori. Toate aceste se strîngeau asupra unora, societatea era încuragietoare, nu nu eraţi blamaţi de cît de aceia cari îl pizmuiau că nu pot ei să fie în locul lor. Nu era depăr­ tat timpul cînd mama, femeea, blasfema pe fiu, pe soţ, că avuseră servicii multe şi nu ştiuse a-şî face avere, că nu este harnic. Prefecţii, subprefecţiî erai! salariaţi cu anul de arendaşi, ca să le dea dorobanţi pentru nedrepte de multe ori împliniri. Junii ce înconjurai! guvernele, năşteail, creşteau, cu speranţa a se face ţinuţi de femei avute, a juca cărţi, apoi a intra în vre o carieră, apoi a se însura, a lua zestre, spre a-şî plăti datoriile.

Procese civile şi criminale, dispunînd minis­ trul de ele, dispunînd de vinderi pentru da­ torii oprindu-le cînd se vindeatl moşiile favo­ riţilor; încuragindu-le, cînd se vindeau ale ad­ versarilor guvernelor.

Domnul Cuza .nu era străin in patria sa, cu­ noştea oamenii şi lucrurile ; era inteligent, avea momente mari de cugetare, de simţimînte. Pri­ mea plîngerile tuturor, nemulţumia adesea pe miniştrii îndreptîndu-le rătăcirile lor în afaceri cari dădeati. ocazie de plîngerl. Orî-ce om ne­ dreptăţit de ministru afla încă la palat o pro­ tecţie. Tronul nu era străin de popor în pă­ surile lui. Ministerele se schimbaţi, starea de paralizie rămînea, sistemul ce nu era născocit

47 de Domn rămînea tot acela la toţi miniştrii.

Nu Domnul Cuza introduse această stare de lucruri. Ea avea rădăcina eî în lucruri şi în oameni. Geea ce se imputa Domnului era că nu se rîdica peste legi şi peste oameni. Acesta era planul Domnului, a uza legile şi oamenii, lăsîndu-î a urma sistemul de destrucţie, spre a ajunge a lua partea. Ieaca cum se explică pînă la 2 Maiu administraţia sa, într’o epocă cînd faptele sale în politica lui de afară erai! atît de corecte şi cu înţelepciune cutezătoare, iar în ad­ ministraţia din întru produceaţi nemulţumiri Domnul nu mal se interesa de oamenii cu principii. Aceşti oameni nu mal pluteau pe lîngă tron. Vorbindu-i cine-va într’o zi de necredinţa unui favorit, Domnul zise: „Acest om este om de posturi, nu este de temut; mă încred în el şi îl păstrez. Nu are principii. Aceia sunt de temut — Dar omul de principii nu tradă, tradâ acela care caută posturi. Scopul luî ne fiind de cît posturile, va fi tot d’a-una cu cel care îl va da mai mult. — Sunteţi visători voi toţi, nu cunoaşteţi lumea!“ zise Domnul.

Cătră această epocă Domnul revine asupra situaţiei ţărilor ce guverna. Erait două chestii importante: una de menţinere pe tron, cea1-altă de reforme, amîndouă strîns legate îm­ preună. A lua armele din mîna opoziţiei era un mijloc a proclama principii mari: împro­ prietărirea ţăranilor, întinderea legeî electorale.

Dar convenţia din Paris, după ce proclamă principiile de dreptul omului şi găseşte că este trebuinţă a se îmbunătăţi soarta poporului ru-

48 ral, după ce surpă o castă privilegiată prin legea electorală cliiamă să facă legi asupra acestor reforme, care fârîinau privilegiile unei caste chiar pe oamenii acelei caste. împroprie­ tărirea ţăranilor şi întinderea votului electoral, nu se puteai! face prin Cameră. Privilegiul trecînd de la cincl-zecî de familii de boerl la cîte-va cete de proprietari mari şi mici, naţia schimbase numai stăpîniî; ciocoii noi luară lo­ cul celor vechi, nimic pentru suveranitatea po­ poarelor, nimic pentru vindecarea ranelor lor.

Această stare de lucruri care păstra o obli­ gare apărătoare, care ameninţa interesele de con­ servare ale tronului, care nu permitea nicî-unuî minister a sta pe băncile camerei, dacă nu era din casta cea nouă, fiind o pedică chiar la dez­ voltarea generală a naţiei, născu întîiu în opi­ nie ideea unei loviri de Stat, această idee se răspîndi împrejurul tronului. Aceasta se con­ cepu în momentul retragere! de la minister a ministerului loan Ghica. Nu transpiră nimic însă. Domnul Cuza revenea de la Moldova. Era locuit în Episcopia de la Buzeu. Acolo, seara, ne spuse la cîţî-va, reprezentînd în colori fune­ bre şi cu un talent rar dificultăţile situaţiei, şi anunţă în viitor o lovire de Stat. Era vorba de a aduce' divanul ad-lioc. D. Cogălniceanu fusese avizat d’a împlini această idee. In faţa cari cu interesele principiilor liberale, pentru mugura această idee, la naşterea ei se numără două ministere liberale. Mult timp luptele politice urmară cursul lor, fără a sc face. nimic pentru realizarea acestei idei.

49 Intr’un timp foarte scurt se .schimbară, maî multe ministere, în faţă cu o cameră de opo­ ziţie sistematică, pe care Domnul nu o putea disolva, cu speranţă ca deputaţii să fie înlocuiţi de alţi deputaţi. Domnul era nevoit a schimba des ministerul. Aceste schimbări dese afară din ţară trecură de proverbiale. Ambasadorul Francieî, primind întrio zi pe agentele ţăreî, îl în­ treabă rîzînd dacă vine să-î anunţe schimba­ rea ministerului. Lupta între partide nefiind pentru principii, ci numai pentru putere, nici , un minister nu putea fi suferit. Cel puţin par­ tidele atunci nu luptau pentru politică străină, căci Domnul nu consulta nici o dată nici o pu­ tere străina în afacerile ministeriale.

Spre a’şî numi ministerul, nu era nici par­ tida Franceză, Austriacă, Turcă, nici Rusă. Era opoziţia ce voia răsturnarea Domnului.

In ţară schimbarea deasă a ministerelor, ri­ dicase cea din urmă garanţie de stabilitate. Ad­ ministraţia deveni un instrument în mîna frac­ ţiilor de opoziţie care prea des venia să ocupe băncile ministeriale. Fie-ce funcţionar al gu­ vernului era pentru toate fracţiile numai pen­ tru guvern nu era, fiind cel maî plăpînd în du­ rată. Convenţia lăsată pradă patimilor acestor fracţii, fie-care la rîndul ei venea să rupă o fâşie, ca să se depărteze a doua zi. Clerul, in­ strucţia, justiţia, administraţia, schimbîndu-şi per­ sonalul cu miniştrii neîncetat, serviciul se pa­ raliza. Ori-ce noti ministru venia, strica ceea ce făcuse bine sau rău predecesorul sătl, lăsînd a desface maî târziii următorul săi! ceea ce faD. Bolintineanu Proză, Voi. I.

4

50 cuse el 5 ast-fel că toată acţia guvernelor, nu maî^ era de cît o luptă în care miniştrii cari veni au stricau ceea ce făceau miniştrii cari se duceaţi!

Guvernul ne mai avînd principii, nu găsea nici un ajutor în opinia publică; ne avînd sta­ bilitate, nu găsea nici un ajutor în cameră, în funcţionari. Se priveaţi cu nepăsare toate aceste lupte de moarte; vedeau răul, dar nu ştiau de unde vine. Eşiţi de curînd dintr’un regim de asuprire, ei nu înţeleseseră încă că sunt chiemaţi a se bucura de drepturile omului şi credeaţi că ţara era proţ^rietatea guvernului.

Schimbările dese ale tiranilor le făceaţi plăcere, neprivind de cît la persoane şi nici de cum la principii.

Nici o organizare în institutele menite a ga­ ranta viitorul, toţi năşteau şi creşteau pentru bugetul Statului. Comerciul, agricultura, indus­ tria, orî-ce alte mijloace afară de funcţie erau lăsate străinilor; aceasta adăoga şi numărul şi patima nemulţumiţilor ce forma nomolul par­ tidelor de opoziţie. De aici născu spiritul de adaos la cheltuelile Statului, în personal şi în material, îmulţirea funcţiilor; mărirea salariu­ lui inaugurat de ministerul Ioan Gliică, apoi de ministerul Epureanu şi complectat de ininisterul Cogălniceanu după 2 Maiu, cînd fie­ care ministru îşi făcu bugetul cum voi, fără a’l supune nici chiar consiliului de miniştri.

Consecinţele acestui sistem fuseră grave. Le­ gile nu se mai puteau esecuţa. Abuzatonî cei adevăraţi nu se mai puteai! judeca. Erau pro-

51 tegiaţî' de partide. Cel inocenţi, cel cari loveau abusul, eraţi persecutaţi; abuzatoriî se uneaţi contra celor oneşti şi c&utati a-I zdrobi ca oa­ meni ce le stricat! meseria ; cel cari strigau mal tare pentru moralitate, erau aceia cari mal îna­ inte se înavuţiseră, cu palate şi moşii din pradă ; tiranul apăra libertatea şi boţul, onoarea. Nu mal era pudoare. Oamenii ce-şî făceaţi palate şi moşii din despoîerile publice, strigau chiar la tribună contra despoîerilor publice. Partidul era tot. După steag se forma convicţiile, după steag se da patenta de moralitate ; calomniile întunecau şi mal mult acest tablou. Patima luase locul raţiei. Printre toate aceste fase, cel dibaci îşi format! calea lor în desperarea pu­ blică ; căzuţi, strigau contra desperăreî, şi reve­ niţi din nou la putere, urmat! a face mal răii ca aceia pe cari îl combăteati şi îl resturnat!.

Fuseră ministere cari adăogiră cheltuelile bu­ getului dincolo de adevăratele trebuinţe, clieltuell pozitive, bazate pe venite fictive' întocmite de cancelari fără conştiinţă şi la ordinele mi­ nistrului ce nu voia de cît a motiva adausele la cheltuelile propuse, fiind sigur că va sta pu­ ţin la minister şi voind a compromite situaţia.

Aceasta aduse împrumuturi oneroase. Monopo­ luri rău închipuite şi executate, fuseră cauşa de perdere de milioane pentru Stat. Atunci fa­ voriţii se formară. Camarila născu alături. Aceste două ramuri formau în faţă cu puţerile Statului o putere ocultă. Libertatea ce da viţiuluî sistemul acesta a se exercita, se uni cu favoare^rs aceasta trebuia să producă o mare /

52 corupţie în administraţie. Legile neexecutate, trebuiau să corupă chiar datinele. Camarila, acest product spaniol sinonim cu micele camere secrete, menită a înriuri pe ascuns asupra su­ veranilor în guvernele absolute, asupra lucru­ rilor publice, îşi făcu ziuă la palat. De multe ori ea hotîi’a înaintea hotîrăreî miniştrilor. Erau favoriţi, curtezani. Guvernul era constituţional, prin urmare supus la legile fixate de mal nainte; neputînd exersa de cît prin miniştri contrasemnătorl, indicaţi de cameră. Se aşeza însă într’un mod surd o camarilă debutînd prin cu­ metrii, intrigi şi se pronunţă printr’o luptă des­ chisă, care trebuia să ducă la o lovire de Stat.

Această camarilă era tare, fiind neschimbată.

Ea de multe ori numia ministerul sau, îl destitua. De multe ori se înţelegea cu camera pen­ tru un vot de blam ministerului, cînd acesta nu plăcea camarilei. Cea mal teribilă cama­ rilă este a femeilor, este aceea care ne amintă splendoarea galantă din epoca Lavalierei pînă. la bigotismul stupid al epoceî Maintenon. După 2 Haiti nu fuserăm departe de o camarilă de femei. Curtea avea favoriţi, miniştrii aveau ase­ menea, prefecţii aveaţi asemenea, subprefecţil aveau asemenea ; aceşti favoriţi eraţi uleiul, care ungea roatele maşinel / regimului.

Eraţi din aceşti favoriţi directori peste aşeză­ minte publice; acolo unde el eraii, aşezămîntul representa Stat în Stat; ministerul nu putea să se amestece. Ast-fel era telegraful şi şcoala de medicină, scoase din orl-ce control al gu­ vernului. Un ministru nu putea numi un me-

53 dic în aşezăminte. Domnul nu sancţiona numi­ rea, de si medicul avea voie de la comitet a practica profesia sa. Se chema capul serviciu­ lui medical si se întreba de Domn, dacă dă voie: dacă acesta zicea nu, ministrul se retră­ gea ruşinat. Favoriţii erau adevăraţi miniştri.

Directorul telegrafului era centrul adevăratului guvern. Capul telegrafului numia şi scotea mi­ niştrii, cînd nu’i dădeail favoruri; el era mi­ nistru din întru, cel adevărat. El ordona fără ştirea ministrului prefecţilor; ministrul numia sat! scotea funcţionari, după voinţa directorului telegrafelor, înaintea căruia miniştrii tremurau.

Aceşti favoriţi aveau mai multe posturi sala­ riate. Domnul Cuza cînd veni în ţară şi văzu pe D. Orescu, care avea mai multe posturi, îl zise : „Tu eşti care măninci multe chite ?“ Pe la 2 Maiti nu mai avea acele idei.

Domnul refuză a sancţiona o lege contra cu­ mulului de funcţii, care ar fi putut desplace fa­ voriţilor.

Un sistem constituţional ce născu afară din constituţie, fuse invenţia a cîtor-va miniştri cari trecură si reînviară de atunci necontenit, reve­ nind ca strigoii cu sistemul lor spre a’l exercita chiar astăzi.

Singura garanţie era în inamovibilitatea jude­ cătorilor, sub motivul cunoscut că toate guver­ nele tind să facă dintr’o naţie domeniul lor şi că judecătorii nu sunt încă la înălţimea lor ; dar toţi acei miniştri fuseră ostili acestui mare principiti. Instrucţia perzînd libertatea sa, remase fără control. Ministerul devine adminis-

54 trator şi controlor al săli propriii. OrI-ce ministru vinea, lovia şcoalele primare rurale, lovia insti­ tuţiile comunale în libertăţile lor. Tot se centraliza la guvern. Societatea perdea dreptul sătt, naţia perdea suveranitatea sa, guvernul perdea acţia sa, voind sa mărească autoritatea prin cen­ tralizare şi prin sistemul de corupţie. Miniştrii erau capi de Secţii.

Pe cînd aceste lucruri se treceau în întru, Domnul era ocupat cu politica de afară. Dacă administraţia sub Domnul Cuza era în anarhie, să mărturisim că afară din ţară el a ştiut în multe ocazii a ţine drapelul sus. In timpul acestor abateri de la legi şi de la constituţie în întrul ţăreî, pe cînd miniştrii dădeau concesii, adăogau bugetul fără să ştie de unde să plă­ tească, Domnul trata cu puterile unirea defi­ nitivă a Principatelor şi viza la complectarea drepturilor naţionale.

Vom vorbi la rîndul său despre aceasta, Boeriî şi liberalii părură de mal multe ori la putere, dar fie-care pentru puţin timp. Atunci se introduse sistemul de bascula, sistem nefe­ ricit care se curmă tot-d’a-una cu paralizarea administraţiei. Domnul voia a-şî crea o partidă a sa, şi-şi alegea -rău oamenii; alegea oameni de facţil fără principii, nu de partide. Miniştrii liberali primiră de la cameră sa facă îndată unirea şi să roage pe Domn în termin de şase zile a prazcnta un proect de lege rurală. In urma acestui vot de neîncredere, necunoscut încă în analele constituţionale, ministerul libe­ ral se retrage şi boeriî îl iau locul. Domnul

55 era supărat pe ministerul Golescu pentru demi­ sie. El voia un conflict între minister şi cameră, care conflict ar fi putut aduce ocazia unul apel cătră naţie. O lovire de Stat atunci nu se pu­ tea face de cît cu un minister poporan, căci boeriî erail urîţî de ţară din cauza simpatiei lor pentru armatele străine şi pentru starea de umilinţă în care, în domnia lor aduseră ţara.

Schimbînd ministerul şi aducînd la putere pe boerl, Domnul păru că de acum voeşte a merge cu boeriî pe o altă cale. Capul opoziţiei din cameră era Barbu Catargiu.

Catargiu era unul din cel d’întîiu oratori romînî; resonamînt liasardos, pornire pătimaşă, concluzii bizare, cugetări tot-d’a-una mici, interesînd partidul nici o dată interesele mari ale patriei. Un minunat talent însă, de şi decla­ matoriu ; mal mult actor de cît orator, puţine cugetări mari, toate în raport cu interesele de partidă; imaginaţie fecundă; parola vie, inspirătoare, înflăcărată ; atrăgea ascultările ca o mu­ zică; nervos, capricios, nici o dată pe tărâmul tuturor. Dacă Catargiu n’ar fi avut altă cauză de cît aceia a tuturor, ar fi fost idolul naţiei.

Omul de partid ucidea talentul.

Acest ministru nefericit, combătînd neîncetat, după datina tuturor oamenilor noştri căzuţi de la putere, abusurile celor de la putere, ca ve­ nind să urmeze tot acele abuzuri, voi să bra­ veze chiar acele instituţii cari avea aerul de ale apăra. Ministrul perdu prestigiul ce avea în opoziţie. Oratorul dispăru sub ministru. Intr’o zi pe cînd exprimase mal mult simţimîntele

56 sale reacţionare în chestia serbare! de la Filaret, eşi din Cameră, se aruncă în trăsură cu prefectul poliţie!, Colonelul N. Bibescu. Abia trăsura ese din poarta Mitropolie! şi un pistol, tras, de o mină nevăzută, termină zilele aceste! glorii a arte! oratorice, atuncî cap al partidu­ lui consevator.

Poporul din Bucureşti nu manifestă pentru acest om, ceea ce manifestase poporul din Pa­ ris pentru Mirabeau. Numaî aginţi! poliţie! căntati pe asasin prin locurile publice. Mulţime de oameni se arestară, justiţia nu descoperi pe ucigător!.

Oare cine strigase şi arătase cătră clopotniţă, toate privirile se atintaseră cătră acest punt.

Ucigătorul putu să scape printre deputaţi.

Opoziţia profită de această ucidere, ca să-i atribue că nu fără ştirea tronului era făcută.

Bănuiră pe un singur, dar nimeni nu putu sâ’l acuse formal.

Sub ministerul violinte al lui Catargiu ce nu vedea în guvern de cît un mijloc de resbunare contra naţiei, plăşile dm districte se re­ voltară. Locuitorii din vecinătatea capitalei, influinţaţi de opiniile metropolei, nu văzură cu mulţumire un minister compus de acei tirani, cari făcuseră din ei nişte turme de vite. Dom­ nul vine în capitală. Ministerul spune Domnu­ lui că acele turburăr! erau făcute de Brăteanu şi de Koseti, şi cer de la Domn darea lor în judecată. Cuza rîde în sine. Iaca ce se trecuse.

Domnul îmi scrise o depeşă de la Iaşi că, după informaţii date de poliţia din statele străine,

57 boem voesc a ucide pe Domn. Comunicam aceasta luî Brăteanu şi lui Roseti, capii partidei liberale. Depeşa se arata acestor doi, cari nu credeaţi ca uciderea lui Cuza se fie un bine pentru interesele unei Romîniî libere şi unite.

El adunară poporul capitalei, indignat că vede la putere pe învinşii de sub zidurile Sevastopoluluî, pe tiranii lor, pe apăsătorii ţăreî caii, răpindu-î drepturile şi libertăţile, nu ştiuseră a-î da nici chiar moralitatea în administraţie.

Toate corporaţiile promiseră sprijinul Domnu­ lui care, de şi nu mergea cu paşi răpezî spre ţelul dorinţelor naţiei, cel puţin nu trafica cu inamicii ei sub aceste idei. De la Buzetl pînă îm Bucureşti Domnul fu primit de ţărani cu aclamaţii, sgo moto ase. Se şi revoltară în unele sate contra boerilor de la guvern. Romîniî erau atunci mal neatîrnaţl de cît astăzi. Ast-fel par­ tida liberală se purtă în această împrejurare. Şi cînd învinşii de sub zidurile Sevastopolului pîratl pe liberali la Domn, acel Domn fără generosirate rîdea de o castă condamnată la moarte şi spijinită încă de inamicii ţărei, ca să facă cu dînsa robia şi nenorocirea patriei romîne. înainte de căderea ministrului liberal şi ve­ nirea boerilor, un suspin de la popor se auzi în umbră. Era cînd guvernul îşi motiva veni­ rea la putere a oamenilor din trecut, arătînd că Francia îl forţa. Eaca acest suspin: Zici că Francia superbă politica ’şî-a schimbat, Căci nu era cale bună calea care am luat.

Politica să se schimbe ? foarle bine, s’a putut Dar nu să aduci învinşii din Crimea, din trecut

58 Să dai puterea în mina celor ce ţar’aQ robit, Cînd ale omului drepturi aicea aă înflorit, Să ne înviezi trecutul prin nişte morţi de demult Ce-Î aduci, ca să umbrească viaţa ce a început, Să întreţie sistemul că ţara-I proprietate A celor ce n’au credinţe, romînism, moralitate.

Asta poate ca să fie o ideîe boerească.

Dar nu va fi nici odaîă politica franţuzască.

Domnul Guza stima pe liberali, despreţuia pe boerl, şi, dacă el nu s’a aruncat cu stator­ nicie în braţele lor, a fost numai că el voia a fi capul acestei partide liberale şi naţionale.

Aceasta în urmă îl făcu să vază în eî nişte rivali. Atunci voi a\şî crea o nouă partidă, al cărei cap să fie el. Din nefericire alese o ceată de oameni fără principii, fără patriotism, fără simţimîntul libertăţeî; ceată de mercenari cari, după căderea sa, fuseră cel mal aprigi inamici ai săî, şi trecură în aceiaşi calitate la regimul nou, spre a face ce a făcut în trecut.

Cu cîte-va zile înaintea lui două Maifi, Dom­ nul Cuza se gîndi a face lovirea de Stat cu partida liberală. Un act care desrobia cinci mi­ lioane de ţărani, care da egalitatea drepturilor politice, executat de o partidă liberală, era o garanţie contra celor-lalte articole din statut în simţul guvernului personal. Domnul înţelegea aceasta; dar era dominat de o camarilă care într’o lovire de stat nu vedea ce putea ferici­ rea ţăreî, ci numai interese personale şi înavu­ ţirea el din bunurile statului. Partidul liberal condus de Ioan Brătianu, singurul partid în mina căruia rămăsese stindardul din 1848, sti.n-

59 dardul de viaţa, naţionala, nu era departe de a face o lovire de stat care, pentru ei, era o revoluţie de sus în interesul libertăţei. Ast-fel vedem, după. ce Cuza făcu unirea, mai multe depeşe de mulţumire cătră Domn. Aceste de­ peşe erau subscrise de locuitorii judeţelor, scrise toate după aceiaşi formă, printre cari se văzură numele maî multor membri aî partidei liberale precum Arion, Grigorescu şi alţii, spuind Dom­ nului că nu este nimic de făcut pentru liber­ tăţile ţârei, dacă nu se va zdrobi legea electo­ rală şi Camera ce constituia o castă şi desminţea principiile liberale din convenţie.

Aici fuse după noi cea maî mare rătăcire a luî Cuza, căci nu se adresă pentru facerea lovireî de stat la liberali, ci la oamenii unei lumi vechi. Doi liberali erau în guvern, Orbescu şi eu, şi a doua zi fuserăm siliţi a ne retrage, ca să nu veştejim principiile noastre de libertate în acest hău, în care peri Domnul Cuza, părăsit şi trădat de cei ce îl împinseră la despotism.

Se ţinuseră adunări la D. I. Marghiloman, unde o dată se chemase maî mulţi din diferite partide. Atunci prezentîndu-se o programă pen­ tru unirea tuturor fracţiilor liberale, în care se punea în articolul întîiu, sprijinul să se dea tronului, unirei şi altele, ceia ce putea a se face.

Cei contrari acestei uniri între cari unii voiau poate să-o facă să cază, cerută prin voace D. C. Bozianu, a se pune un articol spre a se de­ cide îndată cu chestia rurală, ideia luî Catargiu. Liberalii, avînd în vedere frica ce in­ sufla această chestie mai tuturor proprietarilor

60 rătăciţi de propagandele unor ambiţioşi retro­ grazi, nu voiră a se atinge încă, această, coardă, protestară şi se retraseră din adunare. Adună­ rile încetară, ministerul Boerescu reuşise cel pu­ ţin întru aceasta. Cuza zicea că, liberalii erau cuminte, nevoind a agită această chestie.

Acest minister, anunţînd stafia unei mari conspiraţii între ţărani, şi setos de răsbunare, profită de poziţia sa, spre a prezenta şi tortura nenorocitele populaţii rurale. Se umplură în­ chisorile cu aceşti oameni. Dar aceasta nu ţinu mult căci Domnul Cuza zdrobi cu piciorul acest minister ca p’o sticlă, fără să ţie samă de protecţia ce ar fi avut el la străinii amici al privilegiilor.

In conferinţe se trata chestia unire! definitive a Principatelor. D. C. Negri punea toată ener­ gia sa întru realizarea acestei idei. Acele puteri cari fusera contrarii unire! la început, urmară aceiaşi politică. Toate opiniile însă cedară la demonstrările Franciel favoritoare unire! ţărilor, şi ambasadorii după mal multe desbaterl, după mal multe propuneri, deciseră această mare chestie. Ştirea despre unire veni Domnului la Iaşi.

Ministerul din Bucureşti nu ştia nimic. Toată această lucrare se făcuse fără ştirea ministeru­ lui, ca tot ce se lucra afară despre noî. Minis­ terul din afară era însuşi Domnul. Etl le aduseiit ştirea din Constantinopoli. Ministerul din Moldova proclamă unirea. Ministerul din Valahia făcu aseminea.

61 Entusiazmul poporului fuse mare. In adevăr Romîniî căştigarail prin această unire ceia ce mal mulţi Domni romînl din vechime n’ail pu­ tut păstra nici chiar după- lupte sîngeroaşe contra inamicilor unire!.

Unirea ţăreî veni în ajutorul tronului. Ea făcu să se uite mult timp starea administraţiei.

Opoziţia de la putere nu păru bucuroasă pen­ tru acest mal mare drept căştigat. Aceasta o contraria în planurile sale. Uiiirea se uită.

O altă cliestie: venea. Secularisarea averilor monastirilor zise. închinate. Acesta era un pro­ ces vechiti între ţară şi între călugării greci.

Era pro.clamat de revoluţia din 1848, era cerut de divanurile ad-hoc. Istoricul acestui proces este lung; începe înainte de Mateiîi Basarab.

Sub domnii greci s’a agravat în .defavorul ţăreî.

Abuzurile călugărilor în administraţia lor, tre­ cuseră toate hotarele. El formaţi un stat în stat. Chestia era la Constantinopoli. Domnul Cuza, pe cînd spera a termina acest proces într’un mod cum să nu mal fie nici un apel din partea călugărilor, miniştrii săi, Creţulescu, Tel, în Bucureşti se grăbeai! a scoate limba greacă din biserici. Scoaterea limbcl grece din biserici, măsură care ar fi trebuit să urmeze seculariza­ rea şi schimbarea călugărilor greci cu romînl, făcută mal înainte de acele două condiţii, aduse conflicte grave. In serbătorî se văzură bisericele închise, căci călugării fiind încă. stăpînî, protestară, ceia ce aduse revolte de şcoli exci­ tate de guvern, aceasta aduse demisia minis­ trului cultelor D. Tel. In biserică nu se schimbă

62 nimic, dogmele nu sunt resonate, sunt crezute, reforma ucide religia.

Nu mult după aceasta, agentul ţârei de la' Constantinopoli dete'un memorand la toţi am­ basadorii puterilor garante, că Romînia secularisează toate acele averi şi promite o subven­ ţie odată pentru tot-d’a-una.

Eaca memorandum în această privinţă.

Alteţă, „In momentul ce am avut onoare de a vă prezenta, Alteţa Voastră a putut vedea pe ce drepturi necontestabile guvernul romîn se ba­ zează spre a veni la conclusia arătată acolo, care este de a conceda o dată pentru tot-d’auna şi într’un scop cu totul pios, un capital pentru venitul destinat a fi efectat la trebuinţele locurilor sfinte. Conform acestei concluzii, guver­ nul Principatelor-Unite consacră 80 milioane de lei turceşti la locurile sfinte în 28,889,020 lei ce Egumenii greci datorează Romîniei în urma­ rea stipulaţiilor de mai’nainte şi în 51,110,980 lei în acompt cu condiţiile următoare: 1. Acest capital va fi pus sub garanţia co­ lectivă a S. Porţi, puterilor garante şi Princi­ patelor-Unite.

2. Comunităţile religioase vor fi datoare a da socoteală pe fie-care an de întrebuinţarea produsului acestui capital.

3. Im, nici un caz comunităţile sus zise nu vor putea înlătura de la scopul său produsul, nici a atinge capitalul.

4. Egumenii greci vor întoarce la monasti-

63 rile noastre podoabele şi vasele sacre cu cari le-au înzestrat străbunii, noştri, cum şi docu­ mentele care li s’ati încredinţat după inventă­ rile cari se aflu în arhivele noastre.

Alt-fel încă guvernul Principatelor-Unite ca să vie încă în ajutor coreligionarilor lor din orient consacră cu aceleaşi condiţiunl mal sus arătate în art. 1, 2, 3, suma de 10 milioane lei pentru fondarea unei şcoli laice la Constantinopol şi unul spital, în care vor intra creştini din ori-ce rite. Aceste două aşezăminte se vor pune sub direcţia supremă a unui consiliu com­ pus de şase membri romîni numiţi de guver­ nul Principatelor-Unite şi de doi alţi membri aleşi de comunitatea greacă din Constantinopoli. Consiliul va fi preşezut de agentele Prin­ cipatelor-Unite. Âst-fel este, Alteţă, în această chestie, cel din urmtt, cuvînt al guvernului Principatelor-Unite, bazat pe dorinţele patriei noastre. »

Subscris, C. Negri.

Lidată după ce agintele dete acest memo. rând şi îl comunică guvernului din Bucureşti, ministerul încheie un jurnal subscris de consi­ liul de miniştri, prin care hatăraii ceva contra principelui secularizăreî ceva nou şi original.

D. Negri priimind acest jurnal cu ordine a se comunica în dată Porţel, şi Puterilor garante, îl puse la o parte, foarte supărat; scrise Domnu­ lui că nu mal poate a prezenta puterilor o idee contrarie de cea dată şi oferi demisia sa, Apoi se retrase la Mondania cu mine, aşteptînd

64 resultatul acestui incidente. Apăru într’un jur­ nal în Bucureşti un articol fulgerător contra manoperei ministerului cu jurnalul, său pentru suspendarea secularisăreî monastirilor închinate.

Aceasta turbură ministerul, Van Sanen, direc­ torul ministerului din afară, merge la redacţie spre a se informa cine a dat această ştire jur­ nalului. Redactorul respuse că ’i-a venit de la ambasada. înainte de a pune în mişcare jioliţia şi procurorii spre a descoperirea autorului, după datina vechilor vornici, căzu ministerul răpede. Iaca ce era cu chestia secularisăreî monastirilor.

Domnul chiamă consiliul şi îl determină a retrage jurnalul, şi scrise aginţeluî săli că îl aprobă în purtarea sa, şi să stăruîască pe că­ lea secularizare!. Ministerul demisiona. Cogălniceanu fu chiemat la minister, după cererea lui C. Negri.

Ne-am dus jirea. repede şi am lăsat în urmă mal multe lucruri. Domnul sonda opinia am­ basadorilor. Pe timpul cînd administraţia şovăia, în mînele acelora ce evenimentele sati sim­ patiile Domnului aduceau la putere, dispăruse cel puţin la palat pretenţiile consulilor străini.

Cabinetele indulgente asupra unul noîi stat de care se flatau că ’i-a dat naştere, consulii din principate deveneail mat puţin exiginţî. El gă­ siră în Domn o frunte ridicată. Aveaţi datina, sub domnii încetaţi, nu numai a se amesteca în cele din întru lucrări ale ţărel, dar a ţine un ton de protectori, mal ales consulul Rusiei.

El veneau în toate zilele la Domni să le ceara

■j

65 tot felul de lucruri. Domnul Cuza le decise o zi, Sâmbătă, sâ vie toţi, sâ se j:>rezinte toţi de-o data în mod oficial. Cît pentru cele-lalte afa­ ceri privitoare la supuşî, dispuse a se adresa la miniştrii sâî.

Era la Iaşi un consul francez amic al Ro­ manilor, amic al Domnului, se chema Place.

Domnul făcuse cu acesta un pact, a cere con­ siliul sau amical la toate faptele sale. Aceasta se făcu ast-fel. Cît tini]} ţinu aceasta., tot părea a merge pe o cale mai corectă din partea Dom­ nului, de şi tot-de-a-una nu îl asculta. Insă vine o zi cînd acest pact se curmă, cînd D. Place încetează a-î mai da consilii de amic şi cînd forma raporturilor sale la minister cată cu cea mai fină abilitate să facă a se scuza forma d’întîiii. Cauza acestui divors fusese oare o apropiere cătră politica rusă ? Fusese un abuz din partea D. Place, şi o dorinţă de neatârnare din partea Domnului ? Nu ştim, poate toate aceste să fi contribuit.

De cînd se rupse acest jDact, se văzu o schim­ bare în politica Domnului. Veni din Moldova încunjurat de boerî fanarioţi. Ministerul Moruzi făcuse o tristă impresie în toata ţara de din­ coace de Milcov ; Moruzi era un om onest şi leal, toţi ştiau aceasta ; dar chestia de românism îî turbura. Vedeah în aceasta o politică rusă.

Poporul la cameră insultă ministerul boeresc, în ziua deschidere!.

Din toate aceste cochetării cu capii de partizî, Domnul Cuza, asemenea lui Oraţiti, reve­ nea tot-de-a-una la Li di a sa. Deci Lidia sa era D. Bolintineanu, Proză, Voi. I.

5

66 D. N. Creţulescu. O fatală soartă pare că îl atrăgea cătră vasul cu care era destinat a face naufragitL După moartea luî Catargiu, Arsaki putu juca un mare rol, căcî Camera, speriată, dase mai multă autoritate putereî executive. Ori el nu voi a juca acest rol, ori Domnul Cuza nu crezu momentul şi omul său priincios, nu se aduse nici o schimbare în ordinea legală.

Pînă aici am trecut răpede peste evenimente, peste toate acele ministere efemere şi peste acelaş sistem de guvern al tuturor acestor mi­ nistere. O clasă nouă de privilegiaţi după con­ venţie se lupta pe putere cu casta regulamen­ tară şi se urcau, şi se coborau fie-care la rîndul său de la minister, nefăcînd alt de cît a desfiinţa ce făcuseră predecesorii. Din această nestabilitate administraţia ţăreî suferea. Trebuia un răii general spre a dezgusta pe toţi de con­ diţiile politice în care era Iiomînia. Tronul dă mîna de ajutor acestei paralizii. Partizî venind la putere, unii urmau această stare de ucidere fără conştiinţă, necugetînd de cît a face aface­ rile unor capi de secţii; alţii căutînd în inte­ resul de resturnare, a compromite tronul prin comp romitarea stăreî de lucruri. Ţara cu simţul el, oamenii liberali şi inteli­ genţi ghiceaţi secretul acestor manopere şi lă­ saţi să facă, aşteptînd lăţirea răului. Ţara şi aceşti oameni vedeail că societatea nu se mărea în putere, în activitate, în rodiri, că dreptul comun nu era aplicat într’un mod larg şi liberal ; constituţia cu două limbage,

67 unul liberal prin principii, altul apăsător prin legea- electorala restrînsă, care chema la adu­ nare pe adversarii principiilor liberale a le pune în legi si în practică; eî nu iubîatt convenţia care nu proteja pe toţi de-opotrivă, ast-fel nimic nu se desvolta pentru toţi. Eî vedea perind burghezia şi poporal scoşi din drepturi. Vedea perind, din cauza neegalităţeî, însăşi viaţa şi puterea naţională. Cinci milioane de ţărani nu aveaţi nimic a păstra* şi a apăra. Burghezia şi poporul nu avea vot la alegeri pentru Camera şi guvernul unde ceî ce votati singuri, hotărau încă despre soarta lor. Eî vedeati ţara proprie­ tatea claseî ce dispunea de voturi. .Dincolo de aceste abisurî vedea încă un abis: o lovire de Stat urmată poată de despotism. Cătră acestea între despotismul unei clase şi unui om, cel din urmă era mai puţin de temut. Un om se răs­ toarnă lesne, o clasă după veacuri. Guvernul disputa claseî ţara ca proprietatea sa, dar nu spre a o libera, a o da adevăratului Suveran, naţiei: ci spre a şî-o însuşi el, spre a o face după vechile datine, proprietatea sa. Faza prin­ cipală a istorieî trecutuluî acestei ţări, lupta în­ tre popor şi între caste, luptă a căreî origină era în chestia socială a poporului, în neegalitatea drepturilor politice. Mai tot-d’a-una domnii, ca să se susţină şi să zdrobească puterea boerilor, făceaţi din cauza tronuluî cauza poporu­ lui. Acest spirit de luptă via încă sub convenţie şi, dacă trebue a spune, astăzi nu s’a stins încă.

Vom veni asupra acestei grave chestii după 11 Februariti, la constituţie.

68 Jurnalele străine,- indiscreţia funcţionarilor de la ambasade sail chiar de la'cei cari înconju­ raţi pe Domn, reproduseră de-o dată o schiţă de nouă constituţie a Rom/inilor ce ar fi presentat Domnul în faţă cu anarhia care domnea în ţară. Aveam oare-care idee de această consti­ tuţie elaborată parte în cabinetul Domnului parte la Agenţia romînă din Constantinopol.

Miniştrii nu ştiau nimic. Am zis că ministerul din afară era Domnul Cuza. Cele mai mari chestii terminate afară, privitoare la naţia noa­ stră, s’atl decis fără ca miniştrii să fie iniţiaţi.

Doninul prin cancelaria sa, se adresa de-adreptul, cătră agintele său din Constantinopoli.

Copie sati cetire după acea constituţie se zice că s’ar fi dat la ambasada Francieî mal întîiti, . apoi la cele-lalte. Această constituţie precedă lovirea de stat ce Domnul comunicase unor puteri ca măsură, fără care nu mai putea să respundă nici de liniştea publică, nici de pu­ tinţa a face cea maî mică îmbunătăţire în ţară.

Domnul Cuza avea în faţa puterilor o egidă, care tot-de-a-una îl apăra, cînd cerea ceva pen­ tru ţară. Nu maî putea răspunde de liniştea pu­ blică în ţară, de o linişte care garantează, de şi indirect şi lăturaş, liniştea cea mare a Europei.

Europa voia liniştea cu orî-ce preţ în Orient.

Politică lui Palmerston, care era a sprijini Tur­ cia cu orî-ce preţ, se făcuse religia tuturor sta­ turilor mari. In dosul tuturor umbrelor, cari se rădicau pe imagina închisă a Turciei, se bănuia marea şi formidabila figură reală a Rusiei.

Pe lîngă aceste alucinări ale diplomaţiei Euro-

I

69 pene, era puternica protecţie a împăratului Na­ poleon III, care disputa cu miniştrii săi pen­ tru drepturile Romînilor şi care trecea cu ve­ derea chiar pe greşalele lor. Se zice că, pe cînd solul Domnului Cuza dete cetire proiectului de statut ambasadorului Franci el şi ceru opinia sa, el respunse : „Francia nu va li nici o dată con­ tra voinţei naţiei Romîne pe cît acea voinţă va li a sa proprie, va li utilă el şi nu ar supăra marile interese ale mare! naţii franceze în această parte a globului. w Lovirea de stat, nu fuse aceasta ce cerea Domnul Cuza de la agintele lui, de la pute­ rile garante, de la ţara sa. Nu era tocmai aceasta faptul înaintea cărora unele puteri pă­ reai! bine-voitoare. Agintele Domnului Cuza ce­ rea a se pune în constituţie o mal mare desvoltare a drepturilor omului. Cerea întinderea drepturilor politice ca singurul mijloc spre a face a se realiza mari principii de libertate din convenţie şi a se rîdica naţia la rangul ce ve­ nea să-I dea Europa. Puterile nu surîdeai! la o lovire de stat, ci la nişte libertăţi mal desvoltate ce s’ar fi dat Romînilor spre a-I linişti.

Lovirea de stat, guvernul personal, despotismul, toate acestea nu ferbeaii de cît în capul ace­ lora cari prin ele voiai! a domina ţara.

D. C. Negri, agentele Domnului Cuza scrise Domnului: că nu crede ca jmterile Europei să fie contrarii la voinţele unei naţii care stărueşte a-şl da mai întinse libertăţi, fără care instituţiile liberale ar fi fost numai cu numele.

El recomanda moderaţie deplină, amintindu-î

70 câ orî ce izbîndă depandă de aceasta. Aceasta fuse tot. Deci toţi fuseră de părere, că o nouă schimbare în Romînia era să fie o acţie de li­ bertate, iar nu de despotism. încă de la începutul Domniei Ungurii încer­ cară pe lîngă Domn o înţelegere politică în privinţa unei alianţe contra Austriei.

Domnul Cuza nu le refuza nimic, dar nu le facea nimic. Memorandul subscris de Cochut, Klapka şi Teleid prin cari aceşti trei capi re­ voluţionari arătau Domnului calea printr’o alianţă la răsturnarea Austriei, nu fileu nici o impresie asupra Domnului, el care nu credea că Romînii uniţi cu Ungurii ar putea răsturna pe Austria j afară din aceasta pentru el Un­ gurii, Austriaciî eraţi de o potrivă tirani al Romînilor. Pe Austria o cunoştea; regatul Ungu­ resc nu îl cunoştea. El îşi imagina într’un ase­ menea regat revenirea luî Atila cu hordele sale.

Nu dete nici o satisfacţie autorilor memoran­ dului. Le zise numai că chestia aceasta, avînd raport cu Romînii din Transilvania, că acel Romînî, avînd eî ţara lor, autonomia lor, el cătau mai întîiu a fi ascultaţi. Cu toate acestea Dom­ nul promise bune simţimînte de amicie cu naţiea Maghiara, fără a întră nici de cum în desbaterea ideilor din memorand.

O idee preocupa mai mult pe Domn, o apropiare de Serbia. Ast-fel trimise şi un aginte permanent în Beligrad. Domnul din MunteNegru, îl trimise un sol care fu foarte bine primit la curte. Acesta nu aducea nimic de cît semne de amicie. Această politică nu a servit

71 intereselor ţârei noastre întru nimic ; Serbia din contra atrase oare-care avantaje. Ea a primit arme clin Rusia prin ţara noastră, sub minis­ terul N. Creţulescu, cu ştirea Domnului ţârei.

Este diferita situaţia Romînilor de a Şerbilor şi Grecilor. Romîniî şi Turcii formează două in­ sule într’un ocean Slav şi German. Poziţia noa­ stră este ca a Turciei, şi nu putem a ne deslipi de dînsa, fără a ne perde într’unul din cele două oceane ameninţătoare.

Această apropiare nu avea un scop privitor la o mare idee pentru -suitorul orientului năs­ cută în acele două cabinete. Această apropiare părea recomandată de Rusia. De aici opoziţia începu a acuza pe Domn de instrument al Ru­ siei. O deputăţie de trei persoane între cari era şi vărul său Docan, trimisă la împăratul Ru­ siei, făcuse a se da alarma simpatiilor ce înboboceau pentru Rusia.

In toate aceste nu era nimic. Domnul Cuza urma vederile sale de unire, apoi de o lovire de stat care aducea cu dînsa guvernul personal şi două mari reforme : desfiinţarea clăceî dupe poporul rural şi egalitatea drepturilor politice.

Se deschiseră Domnului Cuza nişte propu­ neri de la emigraţi polonezi, a lăsa cîte-va sute de poloni a trece în Rusia prin Basarabia romînă. Polonii pretind că Domnul Cuza a pri­ mit propunerea lor şi, cînd aceşti Poloni in­ trară în Basarabia ca să treacă în Rusia, fuseră trădaţi, căci Domnul dase ordine a-î ucide; oamenii Domnului ziceau că Polonii luaseră an­ gajamente a trece prin Basarabia observînd cel

72 maî mare mister. Dar ca eî intrară cu mare zgomot şi cu mare fală ca într’o ţară ce o luase cu armele, compromiţînd ast-fel un pămînt care le da ospitalitate, şi că atunci, ca să scape ; ţara sa, şi ca să pedepsească pe călcătorii de parolă, Domnul a dat ordin să lovească armata sa pe polonii intraţi în Basarabia.

Remîne un văl asupra acestui fapt. Unele din puterile garante aveaţi cunoştinţă de acea violare a tărîmulul rornîn. Se vorbise chiar de o înţelegere între Domn şi un consul din Bu­ cureşti. Adevărul este că Polonii sub comanda lui Milcosld intrară cu zgomot în Basarabia spre a trece în Rusia. El dete chiar o procla­ maţie. Nimeni nu se gîndea la guvern de a opri trecerea Polonilor, cînd o depeşă telegra­ fică de la D. C. Negri vine la Domn', îl anunţă că puterile garante sunt înştiinţate de cele ce se trec în Basarabia, şi că, în interesele cele mari ale naţiei şi ale tronului, să facă tot, spre a opri pe Poloni de-a trece în Rusia. Cel puţin ast-fel se ziceaţi atunci. Domnul opreşte răpede ceata Polonilor. O somează a se înturna. Po­ lonii merg înainte. Se face o lovire. Vom arunca un văl peste această nefericită lovire de la Costangalia.

Polonii, învinşi-sati crezînd că vor fi învinşi, depuseră armele. Cei maî mulţi din ofiţerii cetei erau străini de diferite naţiuni, maî mult francezi; cel maî mulţi soldaţi nu erai! poloni, erail o amestecătură din acea populaţie străină ce rătă­ ceşte pe stradele Perei din Constantinopoli.^ Mergeam la Constautinopol, după această în-

73 tîmplare, pe un vas cu aburi. Peste treî-zecî de oameni răniţi, erau pe acel vas. Erau soldaţi poloni de la Constangalia ce se în turnau la lo­ cul lor în Pera. Guvernul turc părea să albă de el oare-ce consideraţie. La masă se află un paşă, Derviş paşa, un sol al regelui Svedieî şi Norvegiei care mergea să salute pe Sultanul, un june rus consul la Bitolia în Macedonia; D. de la Yalliere un secretar al ambasadei fran­ ceze din Constantinopoli. Conversaţia alerga asupra luptei de lă Constangalia. Era la ordinea zilei în tot orientul. Toţi erau contra noastră şi pentru Poloni.

Derviş paşa ne trata cu despreţ. „Ce vel ? zicea el, acest popor romin este un popor de muncitori de pămînt, iar nu de oameni de arme.

Cu toate acestea, soldaţii sunt buni, cînd sunt dedaţi cu armele. Cînd sunt recruţi, nu înseamnă nimic.. Recruţii s’aft retras puind în cap, spre a se apăra de gloanţe, pulpana mantalelor şi eraît împuşcaţi în spate.u Eti şi junele consul rus venirăm spre a apăra cu căldură onoarea Romînilor ast-fel în cît Derviş paşa revine a mărturisi că soldaţii romînî sunt buni soldaţi cînd sunt dedaţi; şi o parte din eî aii dove­ dit-o. bătîndu-se cu mare curagiii la baionetă nu însă recruţii.

Junele consul rus de la Bitolia arătă atunci surizînd, vre-o trel-zecî de răniţi şi legaţi la cap, la braţe, picioare, din poloni ce se tîrau pe podul vasului.

Guvernul rus era încântat de urmarea Dom­ nului Cuza în această privinţă.

74

'

Chestia aceasta, pusă pe tărîmul diplomatic în Constantinopoli, era gravă. Ea mişca încă toată diplomaţia Europeană şi pe Poartă. Francia era supărată pe Domn. Eiiglitera indiferentă.

Rusia şi Prusia favorail pe Domnul Cuza. Con­ silii, dezbateri, propuneri pînă la ideia desti­ tuirii Domnului de o parte: apărări puternice de altă parte. Partidul lui Cartorisldl, de şi mâniat pe Domn, vine în ajutorul lui. Guvernul fran­ cez vine cel d’întîiu a trece peste această eroare.

Atunci tot se împacă şi reintră în ordine. Ca­ binetul Rus scria ambasadorului său ; „ Guver­ nul român a fost corect în această chestieifOpoziţia pusă înainte chestia Osoiului.

D. N. Docan, pe cînd călugării greci aveaţi încă posesia acestor bunuri, dete o moşie a lui Vodă Cuza, călugărilor în schimb cu altă nioşie. Moşia ce luară călugării se dete de stat în arendă trei sute de galbeni mai tîrzifi. Moşia de la călugări se zice că era mai mică, dar fiind încorporată în moşia Ruginoasa a Domnului, avea alte avantaje. Acest schimb servea de un puternic mijloc în mîna opoziţiei. 'Schimburi de această natură se făcuseră mai multe cu monastirile sub alţi Domni din ’nainte şi cu favoriţi ai lor. Nimeni nu zisese nimic. Tăcerea trecuse peste aceste schimburi. Se zicea chiar că într’unul din aceste schimburi, inginerul trăsese cu lanţul pînă în poarta monastirei şi’i luase chiar întrarea. Sub Domnul Ştirbei, cu toata asprimea sa contra abuzurilor de putere, nu putuse opri pe favoriţii şi rudele sale a lua moşiile vecine ale moştenilor. Şi această rămase

i

I i

75 ast-fel pîna astăzi o chestie nehotărîtă. Lanţul inginerului trase asupra moşiilor vecine ca lan­ ţul lui Cambis, în conchista Egiptului. Publi­ cul se scandaliza, dar în urmă linguşi pe abuzatorî. Veni însă un timp cînd abuzurile de putere atît se măriră şi se familiară, îneît nu numai nu făceau scandal, dar încă fuse privite ca o dibăcie, ca un merit care nu lipsea a câ­ ştiga stima şi respectul concetăţenilor.

Este un lucru de remarcat. Abuzul scandaliză, cînd se face de o altă partidă. Se toleră de noî cînd se face de noi. Ceia ce este un abuz de putere pentru unii, nu este pentru alţii.

Aceasta nu denotă un spirit de justiţie ; am văzut oameni înavuţiţi din abuzul de putere, şi, în urmă, vorbind contra abuzătorilor cu o neruşinare ce nu se poate spune, şi toţi cari strigau, pe cînd despoiaţi publicul, aducîndu-le acum tăraîe ca la templul onoare!!

Toate luptele în ţara noastră sunt personale.

Iaca notiţa ce s’a putut lua despre acest schimb.

Ministrul Cultelor prin adresa No. 15,996 cătră ministerul justiţiei, aflînd că Tribunalul civil secţia III din Iaşi ar li întărit un act de schimb al unei moşii monastireştî, Osoiul, din judeţul Sucevei, fără de a ţine în seamă dispoziţiile sobornicescului hrisov de dincolo dc Milcov, care la art. 13 prescrie lămurit că asemene transacţiî nu se pot face de cît prin ştirea şi consimţim!ntul mitropolitului local, a cerut să ia măsurile cuviincioase, spre a aduce la cuno­ ştinţa datoriei pe acei ce ar fi nesocotit aşa de mult legile.

76 Ministerul cultelor prin adresa No. 18,300 ’î a repeţit adresa de mai sus. w Ministerul justiţiei, prin adresa No. 13,594, răspunde la adresa de maî sus, că maî ’nainte încă de a primi acea adresă, auzind despre ile­ gala legalizaţie ce s’ar fi făcut de Tribunal; în privire că acea lucrare ar fi contrară art.

13 din sobornicescul hrisov, a cerut de la Tri­ bunal să-î comunice cu prima expediţie ştiinţă: făcut-a Tribunalul o asemene legalizare? si la caz afirmativ, pe ce lege s’a întemeiat şi a per­ mis egumenuluî a uzurpa drepturile Statului, intitulînd bunurile acestuia de proprietate a sfîntuluî mormînt ? comunicîndu-î şi orî-ce alte împrejurări ar maî fi mijlocind.

Apoi iarăşi ministeriul justiţiei pe lingă adresa No. 13,879, înaintează copie după rapor­ tul Tribunalului de Iaşî în cuprindere că: Tribunalul, avînd în privire că după art. 13 din sobornicescul hrisov şi a § 1401 din cod. civil, schimburile cu averile cleruluî sunt învoite de a se face, fiind spre folosul monastirilor; avînd în privire că, după actul de evaluaţie a ambelor fonduri săvîrşit conform anexei lit. v. din Eeg. organic şi a circularei ministerului justiţieî° din 1860, publicată în mon. of. No. 220 ’se constată că moşia Sceplemţa este în citime de 600 fălci pămînt, evaluată în preţ de.

11,100 galbeni şi moşia Osoiul în cîtime de 400 fale? evaluată în sumă de 6600 galbeni; schimbul înfăţişează un folos pentru monastire în cîtime de 160 fălci pămînt mai mult de cît a dat, iară în bani după citatele preţui!, m

77 suma de 4500 galbeni; şi avîndu-se în privire că schimbul acesta înfăţişează şi osebit avantagiil pentru monastire, fiind păinîntul luat de ea într’un hotar cu o altă a sa proprietate nu­ mită Belceştî, în vreme ce Osoiul era un trup separat de alte proprietăţi ale mona-stirei; Tri­ bunalul în faţa expuselor considerante, unit şi cu concluzia D-luî Procuror, găsînd schimbul conform art. 13 din sobornicescul hrisov şi con­ form § 1402 din cod. civil, a legalizat actele mencionate. Şi adaogă D. ministru al justiţiei pentru că nu s’a văzut consimţimîntul egumenului monastireî Bistriţa, a cerut la Tribunal să-i comu­ nice ştiinţa dacă schimbul s’a făcut cu consim­ ţimîntul zisului egumen.

Ministrul cultelor prin adresa No. 19,289 răs­ punde la adresa de mai sus că de vreme ce transacţia este în favorul monastirei, si s’a ur­ mat în toată regula, consimte la acest schimb, adăogînd însă că schimbul nu-şi poate avea efectul săli definitiv dacă nu va fi precedat de consimţimîntul monastirei şi a mitropolitu­ lui ; de aceia i-a cerut să-i comunice această ştiinţă.

După* aceasta ministrul justiţiei pe lîngă adresa No, 17,089 trimite ministerului cultelor copie legalizată după consimţimîntul superioru­ lui pentru schimbul urmat.

Ministrul cultelor pe lîngă adresa No. 24,616 trimite acea consimţire locotenintului de mitro­ polit din Iaşi, că de va consimţi, să subscrie şi Sfinţia sa şi să-l înapoieze.

78 După aceasta Tribunalul civil clin Iaşi secţia III prin adresa No. 3491 face întrebare mi­ nisterului cultelor, daca consimte la vorbitul schimb.

Locotenintele de mitropolit din Iaşi pe lîngă adresa No. 80 înapoiază actul de consimţire subscris, cu arătare că în virtutea considerantelor expuse în act, consimte la acest schimb.

După aceasta ministerul cultelor cu adresa No. 27,509 înaintează actul la ministerul justi­ ţiei spre a face să se confirme de Tribunal.

Moşia Brezoaia a Mitropoliei mare, în Dîm­ boviţa, se luă de Ja Mitropolie în schimbul unor petice clin Gorj. Moşia Hasan-Aga se dete în schimb pentru o mare moşie Pârlita a monastireî. Guvernul scrisese unui zapciîi din plasa unde era moşia monastireî, să arate că preţu­ ieşte maî puţin, cătră alt zapciîi unde era mo­ şia boeruluî că preţuieşte mal mult. Moşia Pu­ nica domnească pentru moşia IoneştI de lîngă Găeşti, moşie foarte mare. Buftea se măreşte prin schimbul unei moşii a lui Radu-Vodă. Ni­ meni nu a zis nimic.

Nu ştiii cum se făcu : a doua-zi- eram eii însu-mi ministru. Ministerul instrucţiune! publice şi cultelor era în anarhie. Dar să lăsăm aced *ni_ nister şi să vorbim de lucruri maî interesante.

Ministerul nu avea alt program de cît acela care a devenit tip, precum era o dată discur­ sul lui Ludovic Filip la camere : „ Cest toujours avec un nouveau plaisir“.

— „Vom respecta Constituţia ţărei şi vom stărui a nu se călca drepturile Porţeî garantate

79 prin tractate, etc.4i Camera ne primi rece. Aceasta fuse semnalul unui vot de blam care murgura în cugetarea maîorităţeî pentru viitor.

Interpelaţiile începură a ploua pe banca mi­ niştrilor ; dar erau gentili, căci îndată treceau la ordinea zilei. Intr’o zi primul ministru aduse în cameră un proiect de lege pentru seculari­ zarea tuturor monastirilor după pămîntul Romîn, proiect de lege în spiritul memorandului ce D. C. Negri dase la S. Poartă, la Puterile garante.

Puterile nu decisese încă nimic. Englitera şi Rusia erau încă contrare secularizăreî. Amba­ sadorul Francieî, tot-de-a-una bine voitor pen­ tru Romîni, încuragiase oare-cum acest pas; el lupta pentrn noi, şi ajunsese acolo să convingă pe ambasadorul Englez că această chestie căta' să se termine ast-fel. Cabinetul săti încetă de-a se maî opune. Tot ce voia Francia despre noi, se făcea. Toate puterile cele alte cedaţi pînă la fine. Era o damă frumoasă în Constantinopol care avea multă înrîurire pe lîngă un ambasa­ dor puternic. Naţii mari şi puterice de multe orî sunt silite să sufere voinţa funcţionarilor lor, să sacrifice maiestatea lor la viţiul funcţio­ narilor lor. Această Aspasie se oferi pentru două milioane ca să îmblânzească pe Cerberul eî, în privinţa secularizare!. Se zice că Domnul Cuza. era decis a termina lucrul chiar cu acest preţ ; dar din cauza natureî mizerabile a acestei con­ venţii, nu se puse în consiliul miniştrilor ofi­ cial. Nu ştim dacă s’a dat sau nu acea sumă de bani la acea femee. Ştim numai că acel

80 ambasador fuse recliiemat şi fovorita dispăru în întunericul din care eşise.

Averile monastirilor se luară de stat.

Se numi o comisie la Constantinopol. Se ad­ mise secularizarea. Era vorbă încă despre suma de îndemnizare. Se face un împrumut pentru o sumă maî mare de cît cea votată de Cameră pentru despăgubirea călugărilor. Singurul argu­ ment al călugărilor era că Romîniî nu au acei bani. Trebuia dar a oferi îndată acea sumă.

Această trebuinţă aduse urginţa împrumutului Zarifr, spre a rădica cel din urmă motiv că­ lugărilor.

După 11 Fevruarie se anulă de stat acest împrumut şi chestia monastirilcr închinate remase în suspensie şi în dispoziţia puterilor ga­ rante. De mult timp se face o tăcere asupra acesteî chestii, indemnizaţia nu a fost dată. Toţi tac, negreşit că din această tăcere are să nască o vijălie la care nu ne aşteptăm.

Secularizatu-s’au acele domenuri, rău posedate de călugări greci, fără nici o despăgubire ?

Se aşteaptă o schimbare In politica Orien­ tului, spre a se anula acea secularizare ? Nimeni nu înţelege această tăcere.

Ministerul nostru ţinu de la Septembre pînă la 2 Maiu sub regimul convenţiei. Fuse o luptă între minister şi cameră, pe lingă multe mcidente regretabile, interpelaţii de natură maî pe jos de cît maiestatea camerei. Această cameră votă ministerului multe credite ; mai multe legi bune între cari condica civilă, legea instrucţiei publice, un monument lui Mihaifi Viteazul, lege

I

-*i

81 contra cumulului de funcţii, legea curţeî de compturî, consiliului de stat, gardeî naţionale.

Din aceste legi cele mal principale nu fuserâ sancţionate de Domn. Monumentul Iul Mihaitl el însuşi se înlătură. Domnul refuza sancţiu­ nea sub cuvînt câ amîna aceasta pentru o mare ocazie.

Domnul Cuza avu o idee : „a schimba căljndarul.“ Cel învinşi sub murii Sevastopolulul, născociră că este o înţelegere între Domn cu guvernul Franci el a carul politică în Orient era catolicizarea ortodocşilor. Uniţii Romînî din Transilvania aveaît şi el partea lor de complici în inspirarea acestei idei. Domnul apucă con­ siliul său de miniştri şi le propune ideia. Ideia schimbărel călindaruluî plecă ca o săgeată peste toată ţara, o armă în rnîna opoziţiei. Rusia strigă la Constantinopol, patriarhul cu toţi agenţil ortodocşi; credem că din puterile cato­ lice ne îndemnă la aceasta, căci ele nu pro­ testară, nu ziseră nimic.

Această reformă care ar fi dat ocazia tuturor poporaţiilor ortodoxe să ne confunde, în ignorinţa lor, ca schismatici, nu se putea face fără ca sacrificiile să nu fie mal mari de cît ceia ce am fi putut câştiga. Chemarăm Episcopii să se pronunţe dacă schimbarea călindaruluî putea a se face fără a atinge dogmele religiei.

In ajunul consiliului Episcopilor, veni ştire că călugării opozanţi propagaţi poporul Bulgar a merge la Mitropolie spre a face o manifesta­ ţie ; aceasta se facea prin preoţi.

Cîţl-va Episcop! voiră a mă consulta asuF, Bolinlineanu Proză, Voi. I.

6

82 pra celor ce ati a decide. Le răspunsei că nu am nici o opinie într’aceasta, că erau liberi a se pronunţa în conştiinţă, căci pentru aceia erau chemaţi.

El se adun. Nu decid că schimbarea calen­ darului atinge dogmele ; dar cu alte vorbe di­ bace, zic acelaş lucru, fără a’l zice positiv.

După decisia lor ast-fel, Domnul nu se mal gîndi la schimbarea calendarului.

Mal mulţi arhierei şi arhimandriţi întărîtaţî de vicarul Mitropoliei, organul propagandei rusopatriarhale atunci, şi de o parte din ojmziţie, subscriseră o petiţie la cameră, contra ministerului.

Camera trece la ordinea zilei. Domnul decretă destituirea a două-zecî de egumeni subscriitorî aî petiţiei; poliţia fuse prea aspră cu dînşiî, îl căuta în toate părţile să-î prinză. Auzind, alerg la palat, fac să subscrie un decret de Domn a lăsa pe toţi aceşti egumeni în dispoziţia Mitro­ politului spre a-î trimite pe la monastirile lor.

Adoua zi încă o interpelare la cameră. Primul ministru răspunde că cel destituiţi sunt funcţio­ nari aî guvernului şi a dispus asupra lor de drepturile ce dau legile. Camera iar trece la ordinea zilei. Unii din el retractară însămnările lor. Egumenul de la Cîmpu-lung trimise o depeşă cu afurisanie care făcu să rîză. Peste o lună toţi aceşti egumeni fuseră chemaţi din noii la posturile lor. Opoziţia ea însăşi tăcu, această opoziţie avea tact în acele timpuri.

Condusă de. oameni inteligenţi, era dominată de raţionamînt. Iritată în familie, se liniştea în faţă cu chestii de natură a face trebile străi-

|

83 nil or. Tot-de-a-una desunită de guvern în chestii interioare, tot-d’a-una uita tot şi se unia în faţa cu interesele străine şi ale ţăreî.

Acest spirit a încetat mai tîrziu. Veni un timp cînd fracţiile apărat! politica unor străini contra altora, facîndu-se unii instrumentele unor străini, alţii ai altor străini ; unii de ură contra guvernelor patriei lor, apărînd cauza inamicilor ţăreî, şi ideile fatale de umilinţă, de opunere în dezvoltarea armărel şi mărirea naţionalităţei Romîne, cu mai multă căldură de cît însuşi inamicii străini, şi luînd, spre a aco­ peri această trădare, înţelepciunea, moderaţia şi acea oportunitate care, în istoria trădătorilor, nu lasă nici odată poarta deschisă ideilor de sacrifice şi mărire naţională.

Era dar o degradare în spiritul public, de­ gradare ce mergea crescînd prin reînfortul pri­ mit de la o nouă generaţie ce venia la viaţa politică cu toate defectele părinţilor lor, şi fără virtuţile lor.

Acest vicii! li se ascundea mai ’nainte, astăzi a devenit un cinism; din politica străină ce tinde a ne robi, se face un merit; simţimîntele nobile de patrie, de mărire, se pun în ridicul; toate ideile mart, naţionale, liberale, egalitare, sunt tărîte în humă, rîse, despreţuite ; toate acestea pentru un minister de la străini! Aceşti * oameni sunt mai răi de cît străinii. Străinii aii lovit în drepturile ţăreî, pe faţă ; dar nu au batjocorit încă simţimîntele naţionale, aspira­ ţiile naţiei de mărire. Sunt Romînî cari o fac astăzi!

84 Peste toate aceste proiecte de legi, se aruncă camerei ca o desfidere un proiect de lege ru­ rală lucrat de D. Cogălniceanu. Acest proiect fuse combătut în consiliul de miniştri de D. Papiă. Cogălniceanu, supărat, îl dete * ca să facă observaţiile ce va voi preopinintele.

După cîte-va zile însă proiectul Cogălniceanu se dete la adunare ast-fel cum era elaborat de d-sa. Prin acest proiect de lege Domnul voia să puie camera şi toată opoziţia în stare de a refuza dezrobirea clăcel de ţărani, ca să o poată face fără cameră; el era sigur că adunarea va respinge proiectul.

Pînă a^ nu ajunge la cel din urmă pas al destrucţiel convenţiei, se făcură oare-cari încer­ cări pentru lovirea de stat. Intr’o zi adunarea dase pentru armată un credit de 10 milioane.

Zi nepriincioasă pentru a distruge o cameră!

Toate hîrtiile pentru lovirea de stat erau fă­ cute, de şi miniştrii nu le cunoşteail încă; tot se făcuse de camarilă şi prin ştiinţa întîiuluî ministru, de şi acesta era nehotărît. D. Cogâlmceanu înaintea întrepriliderei nu avea tot fo­ cul sacru care ’i se credea, satt că nu era în­ destul iniţiat de Domn în sacrificiile ce era chemat ca pontifice a face la altarul noieî di­ vinităţi. In acea zi se dete un prînz la palat unde se invitară miniştrii şi o parte din depu­ taţi de coloarea Domnului şi alţi nehotărîţî.

Intre invitaţi se vedeati şi advocaţii noştri.

Prînzul fu splendid, dar un aer de tristeţe plana pe frunţile celor iniţiaţi în lovirea care era să

85 se facă în acea noapte. Domnul însuşi părea gînditor.

După masă, recepţiea în salonul galbăn fuse asemenea posomorită. Pe la miezul nopţeî in­ vitaţii plecară, după ce unii merseră într’o ca­ meră spre a saluta pe Domn.

La miezul nopţeî Domnul se retrase în ca­ mera unde primia zioa. Acolo chîemă miniştrii şi ţinu consiliul. înainte de a ajunge în camera de consiliu, se văzură mal mulţi oameni al curţeî şi chiar particulari iniţiaţi în lovirea ce era a se da, vegliiănd cu nerăbdare prin săli, între cari era şi D. Teii, prefectul de poliţie, comandantul su­ prem militar, prefecţii şi suprefecţii din jude­ ţele vecine. Comandanţi de oştire, — toată pu­ terea era pe picioare. Fizionomii teribile. -— Mi se părea o noapte de conspiraţie, unde ucide­ rea unul tiran este obiectul îngrijirilor conspi­ ratorilor. Aceste frunţi posomorite mi se pă­ reau sub o umbră de sînge.

Cal de poştă, trăsurile pentru şase-zecl de persoane erau preparate, la posturile lor. Nu se aştepta de cît ordinul. Miniştrii şezura. Dom­ nul puse chestia desfiinţărel convenţiei în unele din părţile el printr’o lovire de stat. O mulţime de persoane erau scrise pe o listă, boeriî şi însuşi liberalii fraţii noştri de exil erau aici. El tre­ buiai! să fie duşi unii la Arnota, alţi la alte monastirl. Se făcea escepţie de A. G. Golescu Albul care, pentru cuvinte de amicie cu Domnul altă dată, se trimitea la Goleşti lîngă mamă-sa.

86 Discuţia fuse foarte vie între miniştri. Majo­ ritatea aruncă această ideîe şi făcu să înţeleagă că şl va da demisia; patru miniştri se decla­ rară contra, trei pentru. Cogălniceanu şi Stege vorbiră cu multă hotărîre contra. Ei! şi Bălănescu fuserăm contra ca cel d’întîi. Primul ministru, între alte argumente, aminti o scri­ soare a D-luI Negri prin care recomanda spre a întrebuinţa moderaţia şi blândeţea. După maî multe discuţii, Domnul se dete cu majoritatea.

Pretextul ce se luă maî principal fuse că toate acele persoane cată să fie înştiinţate deja şi să ii părăsit locaşele lor. Ast-fel fuse pretextul cel puţin care se comunică agenţilor de servichl ce stati în picioare şi aşteptau ordinul de arestare ca sbiriî ce aii să înliaţe pe un acuzat. .

Se licenţiază îndată caî, trăsuri. Baligot şi Kneazul erai! contrari unei asemenea loviri de stat. Eî faceai! propagandă chiar miniştrilor contrară. Ceî lalţî cari apropiaţi tronul erai! pentru arestarea deputaţilor din opoziţie. Toate aceste scene nocturne ale unei drame, eraţi ceva care sămăna cu dramele ce se petreceaă în pa­ latul dogilor Veneţiei; mi se păreaţi un joc al Domnului ca să sperie oare-cum opoziţia, şi să o determine a merge pe calea legală. Domnul nu ţinu mult la opinia sa de arestare şi de proclamare a unei loviri de stat. Cedă îndată ce văzu maîoritatea miniştrilor contrară ; cliiemă pe prefectul poliţiei, pe Libreht, pe Florescu, îl consultă pe rînd înaintea miniştrilor despre ceea ce credeau în privinţa arestărel opozanţilor.

Consultarea în secret de cîte-va minute ina-

87 infe cu doi advocaţi din cel mal renumiţi, Costaforul şi Boerescu, cari fusese invitaţi la masa domnească, opinia contrarie a cîtor-va amici al Domnului, mă făceau să crez că cel patru miniştri jucaţi rola lui Jocris.

Toate actele pentru lovirea de stat încredin­ ţate luî Silion se cerură şi se desfiinţară.

Nu se vorbi în public despre această scenă de noapte de la palat. Cu toate acestea unii din capii opoziţiei ştiaţi ce-va, printr’un spion al luî Cuza lîngă eî şi care era spion al lor lîngă Cuza : un venetic. _ Domnul avu întrevorbiri cu unii din mem­ brii majorităţeî camerei spre a forma ministeterul. Nu reuşi. Rămîne încă ministerul Cogălniceanu sub un vot de blam. Domnul vine cu hotărîre la o lovire de stat. De afară nu avea nimic a se teme.

Prin convenţie, cum şi prin tratatul de Paris, Romînil sunt cu totul autonomi pentru aface­ rile din întru ale ţăreî ; prin urmare ei au drep­ tul a’şî da legile şi constituţia care le place.

Destul era a ţine ordinea în ţară şi a nu aduce nici o supărare nici uneia din puterile garante.

La caz de a ne taxa de lipsă de respect şi deferinţă cătră puteri, prin această schimbare a constituţiei, se putea răspunde că: de la un popor mic la puterile cele mari nu putea fi nici odată ofensă putincioasă, că puterea noa­ stră era chiar slăbiciunea noastră şi gcnerositatea puterilor cătră noi. Cătră acestea schimba­ rea constituţiei nu se facea înainte de a fi pre-

88 venite cel puţin unele din cabinetele acelea cari ne protegiau mal mult.

Cît pentru opuneri din întru, toate trebuiau a se risipi în ţara a două marî principii revo­ luţionare pentru cari se făcea lovirea de stat: libertatea ţăranilor şi egalitatea drepturilor po­ litice. Naţia în majoritate nu putea a nu primi o schimbare în propriile sale interese.

Domnul avea decretul de dizolvare a came­ rei în sîn. Căuta toate mijloacele a pune foc în inima lui Cogălniceanu spre a-1 întărită con­ tra opoziţiei şi contra camerei. Se zice chiar că oamenii din camarilă îndemnară la interpe­ lările ce i se făcură şi la un vot de neîncre­ dere ce privea persoana sa, ca sîngerîndu-I ast­ fel inima, să o înflacăre şi să-l facă a lovi.

Deputaţii se adună la 2 Maiă. Cogălniceanu primeşte în consiliul de miniştri din mîna Dom­ nului la palat decretul de dizolvare a camerei.

Primul ministru îl sărută mîna întriun exces de simţimînt. Miniştrii merg la adunare.

Poporul era mişcat, el aştepta ce-va în ziua aceea. Şcoalele erau la Mitropolie. Deputaţii erail gînditorî. De la moartea Catargiuluî majo­ ritatea conservatorilor nu aveai! un cap ca să-I conducă. Dacă camera primea proiectul de lege rural şi egalitatea drepturilor politice, ministe­ rul nu mal făcea plebiscitul; dar acel oameni erau conduşi de patimă, nu de cuvînt.

Scopul s’ar fi atins fără să se sacrifice eveni­ mentului oare-cari libertăţi parlamentare ce se perdeau. Cînd miniştrii luară locuri pe bănci, şoapta începu între deputaţi, pe urmă mur-

89 mura. Epureanu ia cuvîntul. Cogălniceanu con­ sultă colegii dacă trebue a se ceti decretul de dizolvare. Se urcă la tribună. Strigăte, protes­ tări, nu-1 lasă a ceti. El strigă că adunarea e dizolvată. Aruncă preşedintelui decretul. Ese din sală; uită pălăria, fuge mal tare de cît de­ putaţii ; un şcolar îl dă pe a sa. Dă ordin sol­ daţilor să ocupe sala adunărel, soldaţii ocup numai intrarea.

Unii din miniştri cu mînile întinse, roşii sau palizi, strigau la deputaţi cari visaţi acum a proclama libertatea ţăranilor.... târziii. Ocuparea săleî de afară făcu pe deputaţi să iasă. D. Plaino cu alţii săriră prin fereşte, fără a fi pri­ goniţi de nimeni. Credeaţi că aşa este datina.

Noî eşirăm vorbind cu deputaţii ba încă unul, D. Niculescu, mă apucă să mă roage a face o pensie la o femeie sărmană.

Poporul era mult pe stradă. Deputaţii se adunară la D. Oteteleşanu. Intre alţii eraţi şi de aî guvernului cari se dusese să auză ce hotăreşte camera dizolvată, adică, cu alte vorbe, să spioneze. Miniştrii merseră la Cogălniceanu acasă unde se trimisese cîţî-va soldaţi armaţi ]3e cari îl licenţia neavînd aflarea lor acolo nici un cuvînţ.

Se copiară actele, miniştil plecară la palat.

Acolo găsesc pe Domn în conferinţă cu con­ sulul Francieî. Ii spuseră cele întîmplate. Con­ sulul plecă.

Atunci începu consiliul. Se expuse toate ac­ tele statului pe cari miniştrii le auzea pentru prima oară.

90 Subscriserăm fără discuţie. La legea asupra libertăţei presei, se făcu observare. Domnul zise că aceasta era cea mal bună în acea epocă.

Cu toate acestea subscriil toţi miniştrii, căci unii din el ezitau, între cari şi eti. Domnul pro­ mise că acest decret va exista numai pînă la plebiscit, ca să se oprească adversarii libertăţei poporului şi egalităţel drepturilor politice ce se proclamaţi, a induce prin presă în eroare opi­ nia publică, înainte ce naţia îşi va da avisul său suveran. Aceste vorbe ne determinară a subscrie decretul blăstemat, noi cari priveam de bună credinţă în actul din acea zi o revoluţie, o întindere de libertăţi, şi cari suprimau o li­ bertate ! Această libertate oprită nu se dete după plebiscit, după cum ni se promisese. Domnul nu’sî ţinu parola, şi Cogălniceanu profită a în­ chide toate jurnalele libere, ca Ali-Paşa. Trom­ pet-a saîi Buciumul fuse taxat cu gracioasa nu­ mire de corupt şi desfrînat. Nu ştia că o să vie timpul să recomande pe redactor a fi deputat în cameră! Vom vorbi de presă mal înainte.

Proclamaţia mişcă toată naţia. Manifestaţiile, serbările urmară după datină. Opoziţia văzînd aprobare generală, avu mare tact: ea tăcu.

Lăsă ca timpul şi greşelile guvernului să-l dea dreptate.

Districtele cele mal apăsate tresăriră de bu­ curie, crezînd momentul încetărel nemulţumi­ rilor lor. Presa străină răsună vestind o lovire de stat. Romînil din Transilvania văzură în acest act împuternicirea coroanei Romîne şi resfăţarea viselor lor de secol! neîmplinite.

91 Aceste manifestaţii nu fuseră urmate de acte mari îndată. Domnul esita a face ce-va înainte de plebiscit şi de recunoaşterea puterilor ga­ rante a celor ce se făcuse deja în Bucureşti.

Plebiscitul se face în fine, ca toate plebiscitele cu înrîurirea guvernului; dar chiar fără această înrîurire, el sJar fi făcut cum s’a făcut, căci acele ce se făcuseră erail chiar voinţa celor mal mulţi cu dorinţa binelui pe care nu puteau să-l vază încă.

Una din bazele cele mal mari pe care se razimă edificiul drejDturilor omului, este fără îndoială întinderea dreptului electoral la toată naţiea, sufragiul universal. Pe cît acest drept nu va îmbrăţişa toate clasele, toţi cetăţenii, toţi nu vor fi cetăţeni. Ţara va fi proprietatea claselor, constituţiea va fi o minciună ; libertatea, egalitatea, vor ii o minciună. Toate . bunurile nu vor fi de cît pentru clase. Chestia cea mare, de suveranita­ tea naţiei, de puterea naţiei, va fi o minciună, căci acolo unde toţi nu afi aceleaşi drepturi toţi nu au aceiaşi patrie ca să apere. Acolo nu se face sacrificii de toţi.

Clasele se fac caste, partidele facţie. Spiritul public degeneră în opinie publică, adică în opinia celor cari apăs. Eî singuri fac legile în favorul lor şi le execut în favorttl lor. Se fac două tabere în. ţară, căci sunt două cauze, cauza asupritorilor şi cauza asupriţilor. De multe ori asupritorii se fac inamicii asupriţilor ; de multe ori unii saii alţii alerg, spre a fi serviţi, la ser-

92 viciul intereselor străinilor, vătămător pentru in­ teresele naţiei.

Se zice însă că mulţimea este ignorintă, ma­ terialistă, lesne de amăgit saîi corupt de cătră guvern ; cu alte vorbe că guvernele cu dînsa, vor putea tot-de-a-una să aibă deputaţii săi.

Mulţimea nu se poate corupe, numărul ei o scapă; bugetul statului nu ajunge spre a co­ rupe sute de mii de suflete. Corupţia maî curînd poate triumfa în colegiurl unde nu are a corupe de cît patru, zece şatL două-zeci de ale­ gători din clasele ce trăiesc din bugetul statului.

Au zis unii că guvernele pot triumfa asupra gloatelor tot-de-a-una prin ameninţare. Aceasta s’a văzut, dar o voinţă eşită în urma amenin­ ţărilor este mai puţin periculoasă de cît o vo­ inţă eşită în urma corupţiei. Este cel puţin mal puţin imorală. Ameninţarea perde înriurirea sa în cele din urmă încercări. Ori cu guverne, ori cu- controlul lor: Camerile. Domnul el în­ suşi, spiritul public, orî-ce naţie ait conştiinţa suveranităţeî sale. Dacă o naţie nu are nici odată guvern, Domn, camere, de cît aceia cari privesc în naţie o turmă de sclavi, şi dacă aceste turme de sclavi n’aii conştiinţa drepturi­ lor lor, atunci acea naţie perde dreptul la li­ bertate, la fericire, şi nu maî este trebuincioasă; dai* naţiile recunosc erorile şi se corig.

Experienţa va da putere şi viaţă sufragiului universal. Această experienţă vine răpede,' căci este cerută de trebuinţele publice.

Nu este ridicul cînd patru alegători trimit un deputat ? Aceasta se chiamă voinţa naţieî ?

93 Aceşti patru alegători au eî cel puţin mal multă amoare de patrie, de libertate, eî cari domin, cari se bucur de toate bunurile, de cît mulţi­ mea care este oprimată şi are totul a dori ?

Dorinţele mulţime!, ori-care ar fi acea mulţime, sunt tot-de-a-una maî generoase. Ele nu se opresc de cît sub tirănie şi sub pradă. Dar care este scopul egalităţeî -drepturilor de cît a mul­ ţumi şi împăca pe toţi ?

Guvernul după 2 Haiti abuză de mulţime.

Care fu soarta lui ? Acea mulţime în 11 Fe­ bruar află răzbunarea sa, pentru că acel guvern o silise să aibă o altă voinţă.

Această chestie de egalitate a drepturilor este atît de rău văzută de tiranii noştri, în cît ştiind că ea are viitor prin dezvoltarea ştiinţelor în mulţime, refuză sistematic a da mulţime! lurninele cari pot să o rîdice la rangul , său şi să-î dea drepturile sale. Toţi ceî ce nu sunt cu po­ porul, voiesc un popor ignorint şi rob, ca să putem sâ-1 exploatăm. Castele au lărgit cercul lor, dar n’afi încetat încă.

Revoluţia de la 11 Februariă, dînd libertăţi de presă şi de adunări cari nu erau simţite de cît de clasele dominante, nu făcu nimic pen­ tru suveranitatea naţională; această suverani­ tate naţională fuse chiar restrînsă prin noua lege electorală. Principiul centralizăreî puterilor în guvern care este legat strîns cu chestia restrîngereî alegerilor, nu se zdrobi. Descentrali­ zarea puterilor ar fi preparat tărîmul dreptului tuturor la alegeri, ar fi nivelat clasele.

Clasele ce sunt mulţimea sunt taxate de ig-

94noranţă şi fârâ conştiinţa drepturilor lor, liber­ tăţilor lor. Clasele chiemate a guverna ţara sunt oare la înălţimea lor ? Sunt maî luminate mal morale ? Una din cauzele pentru care adminis­ traţia ţăreî a fost tot-de-a-una rea, nu este oare lipsa de capacitate a funcţionarilor în specialită­ ţile în cari sunt chiemaţî a funcţiona? Comerciul esta în majoritate străin şi lacom. Repre­ zentanţii naţiei fără conştiinţa sacrificiilor în • interesele publice, fără conştiinţa datoriilor şi drepturilor. In toate aceste clase sunt escepţiî onorabile, ceea ce a făcut să se mai întîrzie disoluţia naţiei. Sub Adrian veni o epocă ca aceia în care trăiesc Romîniî. Cei puternici se puseră se despoaie statul. Adrian face o lege ca nici un senator să nu poată face întreprin­ deri cu statul, nici sub numele lui, nici sub nume străin, de orl-ce natură ar fi ele.

Aceasta puse un termin sistemnluî de co­ rupţie care începea cu senatori, căci pedeapsa era foarte aspră pentru aceia cari ar fi călcat legea. Această măsură contribui la moralizarea epoceî luî Antonin cel Pios şi luî Antonin fi­ lozoful.

Guvernul care la noî are să facă asemenea fapte, nu este încă născut, şi nu va naşte nici o dată pe cît ţara va fi proprietatea celor ce o guvern.

La Ministerul cultelor era confuzie. Eraţi di­ rectori de secţii, eî subscriail toţi mandatele de sume mari de bani în locul ministrului. Se opriră. Se numiră îndată egumeni Romînî în lo­ cul egumenilor greci, după o listă de recoman-

95 daţie trimisă de Mitropolie. Se scăzură bugetele enorme de cheltuell ce erau trecute în bugetele monastirilor liberate. Se scăzură lefii e egume­ nilor şi o mulţime de alte cheltuelî trecute în bugetul general al ministerului şi în acela al monastirilor închinate ce căutau a se cheltui.

Aceste desfiinţări şi altele dară o economie de cîte-va milioane în acel an.

Secularizîndu-se monastirile chinovii, se nu­ miră comitete, se aşeză un spital cu toate cele necesare la fie-care monastire, şcoala c’un pro­ fesor, un medic, cari şedeau în monastirî. Spi­ tal şi şcoală, medic şi profesor, cu schimbarea ministerului, fuseră desfiinţaţi, proiectîndu-se şcoli popeşti. Şi obiectele cumpărate pentru spitalele mo­ nastirilor, vîndute.

Se hotărîse centralizarea schiturilor mic! în cele mal mari monastirî. Aceasta da o mare economie şi îmbunătăţia soarta acestor poporaţiî monahice. Se lăsară cum ah fost înainte.

Se făcu o facultate de litere la Bucureşti. Se mări numărul elevilor în toate seminarele şi pensionatele statului, scoalele primare din oraşe. Se trecură în buget o mie de şcoli săteşti în Moldova, cari se desfiinţară mal tîrziu.

Se elaboră legea instrucţiei. O dădeitl la adunare, se votă cu aplaude. Domnul refuză de a o sancţiona şi o trimise la consiliul de stat. Acesta o modifică, o face în partea sa politică mal servilă. Guvernul necurăţit încă de fumul aristocratic, schimbă cele mai mari principii de libertate, precum inamovibilitatea tuturor pro-

96 fesorilor şi institutorilor pe care o lasă ea pri­ vilegii! numai pentru profesorii superiori si o desfiinţează pentru institutorii de la şcoli pri­ mare. Domnul o sancţionează ast-fel.

Serviciul averilor monastireştî îl trecem la ministerul • finanţelor, de la culte, căci visteria care strîngea veniturile avea agenţi destul de serviciu, şi la culte nu era nici unul. D. Cogălniceanu, ministru de lucrări publice, voi să* le treacă la al săli minister. Nu reuşi.

Secularizam îndată monastirile; chinovii cari aveau căte-va milioane ce se risipeaţi de mag­ naţi monahi, fără nici un control din partea nimăruî. Din aceste ' venituri ale schiturilor avute se dete celor sărmane. O propunere ruşi­ noasă din partea călugărilor, ‘mă făcu a le se­ culariza răjDede.

De mulţi ani se vorbia despre nişte venituri ale monastirilor Măricuţa de cari se bucura principele Ipsilante ca proprietar. Scriseiu la arliive a se căuta hrisoavele. Lucrarea arhivei se expuse eforilor, advocaţii cari găsiră că condiţiile acelei tutele asupra averilor monastirel nu eraţi îndeplinite nici odată. Cer secularisarea lor la miniştri, se dă. Domnul aprobă. Secfestru se pune îndată pe averea statului cotro­ pită de străini. Rorrânul declară că aceasta era un act frumos.

După cît-va1 timp epitropul dete o petiţie la cele şapte puteri garante, arătând- că a fost des­ poiat. Puterile trimise note prin cari arataă Domnului această despoiare. Ministrul N. Cre-

! ;

i

ţ

I

97 ţulescu care venise atunci, răspunde cu un me­ moriu despre adevăratul curs al chestiei.

Puterile satisfăcute, tăcură. Statul fuse îndem­ ni zat de dreptul său perdut.

Darăm un credit de un milion pentru duce­ rea Domnului la Constantinopoli. Aceasta era necesar la existenţa ţăreî. Se ceru alt credit de şapte sute cinci zec.î miî lei pentru presă şi plebiscit, 600 miî leî pentru cumpărarea de mobile la palat. Domnul pleacă. Mal mulţi func­ ţionari publici cari nu erau de ideea ce se rea­ lizase, dară demisiile lor, unii numai din po­ sturi nesalariate, ceea ce făcu să rîză mulţi. Nu exista nici o ură între oameni. Opoziţia scotea vorbe că Domnul era arestat la Constantinopoli. Ministerul cîrmuia ţara. Nu se întîmplă nici un incidinte. Romîniî sunt poporul din toată Europa care după o revoluţie, este cel mal pacific, cel maî supus. Nimeni nu scria nimic de la Constantinopoli. Orbescu voi să-şî dea demisia înaintea revenire! Domnului.

Primul ministru era îngrijat de vorbele ce se făceau.

In fine veni ştire despre încuviinţarea plebis­ citului şi reînturnarea Domnulnî în capitală.

Orescu şi cu mine merserăm la Giurgiu îna­ intea Domnului. Domnul sosi a doua zi pe un vapor otoman cu doi Paşi daţi de la Poartă spre a-1 însoţi. Acolo ne spuse că puterile ga­ rante şi Poarta Otomană aii primit statutul cu oare-care corecţii făcute de ambasadori; că îna­ inte de formarea camerilor, guvernul avea drept a face legi prin decrete ; dar că se căpătase un JJ.Aintineanu Proză, Voi. I.

7

98 mare drept, acela de a face legile cari vrem, fara a le mai aproba puterile. Acesta era în prin­ cipiu în tratatul din Paris şi făceam paradă cu ce nu era meritul nostru.

Domnul se întoarse schimbat de la Constantinopoli. Chestia monastirilor închinate rămă­ sese a se dezbate de o comisie încă. Yeni în­ soţit de ministrul din afară şi de principele Cantacuzin. Ne primi destul de rece. îl urmarăm în capitală unde, intrînd cu mare paradă, ne apucă o ploaie ce nu-mî păru semn bun. Această ploaie sparse parada şi goni mulţimea.

Trecu maî multe zile pînă să vie de la Constantinopoli actul de recunoaştere, ceea ce dete ocazie unora a vorbi multe despre robi­ rea drepturilor ţăreî, şi ceea -ce mărturisesc că mă făcu a nu subscri acel statut şi a’nrî da demisia, privind aceasta ca o călcare a dreptu­ rilor ţăreî.

Aceasta era şi ideea Domnului care ^oia să aducă la minister oameni proprii sistemului ce voia a inailgura, cu miniştri fără voinţă.

Invitaiu pe Orbescu şi ne darăm amîndoî demisia înaintea venire! recunoaştere! statutului.

Calea ce lua guvernul nu ne plăcea. Camarila şi favoriţii rădicară fruntea maî sus de cît totde-a-una. Miniştrii deveniau nişte valeţi. Camera nu-î mai protegia; perduseră şi presti­ giul ce aveaţi înainte cînd ei puteau să aibă protecţia adunărei şi care îi facea a fi respec­ taţi la? curte. Camarila femeiască şi camarila ocuîtă făcea tot. Nu se mai ascundea. Un cinism teribil înmugureşte pe toată ziua în jurul tro-

i

99 nuluî. Donuiul ne zise într’o zi.: „Ce am voit, ani dobîndit: Puterea absolută.tt Vorbim într’o zi cu Domnul, spuindu-î că cu mijloacele şi oamenii de faţă nu va merge la ţelul cel mare care îşî propusese ; că ar fi politic a cliîema cliiar din adversari să ia parte la lucrurile publice, pe aceia cari ar voi să pri­ mească ; că ar fi o mare garanţie pentru un viitor bun şi pentru libertăţile ţârei despre cari opinia începe a se îndoi, văzînd că în loc de a paşi spre mai întinse libertăţi, mergem la restrîngerea libertăţilor.

Domnul îmi zise să vorbesc cu Ioan Grhica şi cu Brăteanu. Nu am vorbit, căci în toate zilele vedeam guvernul izolîndu-se lîngă tron şi tronul izolîndu-se de naţie.

Nu îmi primi demisiunea, căci aştepta de la noi cel puţin a subscri recunoaşterea statutu­ lui, şi avea drept a o aştepta. Râmaserăm încă cîte-va zile pînă să vie statutul recunoscut pe care îl subscrim şi eu şi Orbescu şi în aceiaşi zi părăsirăm un minister a cărui politică nu ne mai convenia.

Domnul N. Crcţulescu veni la ministerul cul­ telor, instrucţiei şi justiţiei, cu toate urile ca­ marilei care în aceste două tărîme nu putuse lucra. Numi chiar o comisie secretă a cerceta actele mele şi nu găsi de cît fapte de care voia a fugi. Bugetul făcut şi sancţionat de Domn, îl schimbă. La justiţie se destituă judecători ca oameni cari nu eraţi boerî, cel puţin aşa se zisese Domnului care imputa ministrului.

De aici începe epoca cea vestită.

100 Sc prefac bugetele, se sancţionez pe veni-, turi fictive, urmîncl capriţiul secretarului din visterie sau ordinului ministrului de a pune ve­ nit cutare sumă care trebia spre a se cheltui.

Se zicea si se făcea. Se făcea un buget gene­ ral de cheltueli noi adăogite prin înmulţirea personalului în administraţie şi urcarea salarelor. Se face împrumutul Stern. Se gândi la vînzarea unor părţi din moşiile Statului.

După ce se regulă ast-fel bugetele cari nici prin consiliul de miniştri nu trecură toate, ci fic-carc ministru îşi făcu bugetul cum înţelese el, începu epoca concesiilor. Consiliul de stat intră în lucrare.

Toate concesiile nu veniăti din iniţiativa mi­ niştrilor. Era o idee la curte că cu cît Romînia va angaja la dînsa capitalele străine, cu atît pu­ terile vor fi interesate a mănţine integritatea Romîniei: idee imorală.

Se votă legea rurală de consiliul de stat cu condiţie a se pune mai tîrziu în lucrare.

Ministrul Cogălniceanu era de părere a se exe­ cuta îndată. Scrise depeşe pe la prefecţi,, dacă răspund de linişte în nerăbdarea pop oraţiei ru­ rale. Din toate părţile' vin răspunsuri că este nevoe a se executa îndată această mare lege.

Cogălniceanu voia să o execute pe cît va fi la minister. Prefecţii răspundeau la lachei.

Sara este masă mare la palatul de la Cotroceni. Oştirea bucuroasă dănţueşte la ştirea ce a luat că părinţii ei însuşi sunt liberi, sunt cetâţeni, că lanţurile lor sunt fărămate.

Această bucurie se întinse peste toată naţia.

i

101 Era cea cVîntlî si cea mai mare libertate ce se dase şi pe care ţăranii erau să o simţă îndată.

Aceasta fuse cea mal frumoasă zi din viaţa Domnului Cuza, din viaţa naţiei Romîne chiar.

Mihaiu se încorona de o glorie neperitoare în luptele sale. Dar interesele de a restabili în sate pe ţărani cari dezertau ca nomazi, şi in­ teresele de a putea avea cu sine pe boieri con­ tra inamicilor de afară, îl făcură să constrîngă pe ţărani pe moşiile proprietarilor ca clăcaşî.

Domnul Cuza se rîdică în faţa lui Mihaiu.

Primul ministru se ocupă cu listele electo­ rale. Lasă prefecţilor facultatea de a alege.

Tristă constituţie!

De alegeri ţinea soarta noului ordin de lu­ cruri. Voia camere care să nu vie spre a disconviinţa actul de la 2 Maîiî.

In această cale de înriurire asupra alegerilor dictată de un cuvînt de stat, vine să se uniască simpatiile camarilei în alegerea deputaţilor.

Curtea comanda de-a dreptul prefecţilor, sau mal bine capilor de staţii telegrafice persoanele ce trebuiau alese.

D. Cogajniceanu face o călătorie prin ţară în mica Valahie. El face a fi primit ca un Domn.

Se înturnă.. Camarila murmură contra primului ministru. Unii din colegii săi unesc vocea cu cel cari bănuiau pe primul ministru de ambiţie.

Domnul aşteaptă deschiderea camerilor, spre a zdrobi pe primul ministru, ce visa la tron după opinia cămările!. Camerile compuse de servili, admiţînd starea, lucrurilor ca să placă tronului .şi condusă de Insinuările camarilei şi unei părţi

102 din camera escitată de ceilalţi miniştri cari vo­ iai* destituirea lui Cogălniceanu, dete primului ministru un fel de blam care nu a putut dis­ place Suveranului. înainte de acest blam, pri­ mul ministru conduse camerile cu bagheta sa magica din care cura favoarele. Dar intri o zi voind a merge la palat, întîlneşte pe ministrul favorit, Bălănescu care îi anunţă că nu maî este prim ministru, că este înlocuit cu N. Creţulescu.

Constituţia nu maî există decît cu numele !

Primul ministru Cogălniceanu fuse prea mult confiente în frumoasele speranţe ce îi da Dom­ nul. Ţinu ordonanţele asupra presei si închise cîte-va jurnale ca să placă Suveranului; dar Suveranul condus în eroare de camarilă şi de alţi favoriţi, vedea în primul său ministru un rival la tron şi în politica sa docilă o politică calculată. Cu depărtarea primului ministru, se depărtă oare-cum de la guvern activitatea şi inteleginţa dibace care pînă aci sprijiniau cu toată a lor îhrîurire un guvern personal, fâcînd a se uita regretul pentru libertăţi perdute. Mo­ liciunea şi necapacitatea veniră a se uni cu arbitrarul. Noul guvern era slab. Miniştrii dis­ părură în faţa camarilei. Nu maî era minister constituţional. Miniştrii nu maî erau responsa­ bili de actele lor, ne maî făcînd nimic printr’înşiî.

Cogălniceanu descoperise complotul Suţu, care mi s7a părut o farsă. Suţu, P. Balş şi. doctorul . . . . . erau arestaţi asupra descoperire! unor scrisori. Domnul dete Ordin a se închide pro-

/>■

103 cesul si graţia pe acuzat, înaintea depărtare!

Cogălniceanuluî din minister.

Domnul avea aerul că guvernă. Minister, ca» mere supuse. Presa închisă. Opoziţia tăcea. Con­ cesiile ploau. Opinia publică se schimbă. Relele ţăreî nu se înclreptez; legile nu se execut, ar­ bitrarul se întinde peste tot. Capul telegrafelor conduce ministerul. Cinismul cei mat teribil, unul din relele ce aduce- guvernele absolute, se întinde în toate părţile.

Acest cinism a reaprins dispreţul său pentru legi, pentru datine. Societatea omenească se apropie de cîne, singurul animal care nu are pudoare. Maxima şcoaleî lui Diogen că tot ce natura iartă, poate a se face la razele soarelui, se puse în practică. Se uită că vocea natureî chiar ne zice că simţimîntul pudoare! a intrat în inima omului din ziua cînd perdu inocinţa.

Natura chiar are pudoarea sa : în umbră, în tă­ cere ea se reproduce. Paserile se ascund în tufişe în primă-vara amorului lor. Hiarcle sălba­ tice chiar se ascund în fundul pădurilor. Ci­ nele si omul pe cari pudoarea nu-î mai domină, nu mai ascund nimic. Tot se făcea de faţă de cătră cei puternici. Exemplul se coboară, se în­ tinde, încinge o lume fără principii. Se calcă legile fără pedepsire şi fără ascundere; se face un merit din tot ce este condamnat de virtute; nu se mal ascunde nimic ruşinos, nici în ad­ ministraţie, nici în viaţa privată. Cel din urmă vestmînt de pudoare este aruncat dupe fapte.

Regimul mirosea a despotism, un despotism fără tendinţă. Laudele din jurnale se cumpărau cu

104 bani de faţă, simpatiile se cumpărau cu funcţii de faţă ; nu mai era acesta scopul în care se fă­ cuse 2 Maîtt. 2 Maîu făcut spre a ajunge la maî întinse libertăţi, era deturnat de la ţinta sa. Guvernul era absolut. In putere nu se maî căuta de cît satisfacerea patimilor celor ce gu­ vernau, cîte-va măsuri mari ce se luară în urmă, fuseră inspirate maî mult ca mijloace de-a amuţi opoziţia. Voinţa Suveranului era singura lege; împărtăşită cu amicii săi. Corporaţiile nu maî erau de cît organe ale guvernului. Tot tindea a se centraliza într’un om, privit ca proprietar al ţârei. Tribunalele subordinate la capriciul puterei; sentinţele lor se puteau comanda. Nu maî era de cît un princip : arbitrarul. Domnul se deşteaptă în murmura nemulţumirilor; crede că va îndrepta lucrurile printr’o schimbare de minister. Nu era uciderea sistemului ce se căuta, ci mijlocul spre a împăca o partidă de care se temea. Remediul era o ficţie. In aceste cugetări chiamă la minister pe D. C. Bosianu, Vice-preşedinte al consiliului de stat. Dar acest mini­ ster încă nu putu îndrepta nimic. Compus de oameni instruiţi, el aruncă speranţe mari în public, însă sistemul nu se schimbă. Adevăra­ tul minister nu era ministerul. D. C. Bosianu, puse oare-care ordin în observarea legilor ; dar priimi de cîte-va ori ordinele tronului, voinţele camarilei şi le execută cu cea mai mare bună­ voinţă; dar camarila mergea mai departe, şi în acele ordine interesele personale nu erau pu­ ţin pronunţate. Ast-fel se încuviinţară multe măsuri la telegraf, măsuri din familia aceea de

•

n

A ■

105 neregularităţî aderinte regimului nou. D. Vernescu ţinu fruntea sus.

Acest minister căzu sub voinţa camarilei, care nu mal suferea nici un element străin la putere.

Ce erau pentru dînsa acest! oameni cari recliiemau la legi, cu toate că nu le respectau tot­ deauna ? Aicî este cazul a aminti o epigramă a lui Marţial: „Mî-aî vîndut acest rob zicînd că e nebun, dă-mî bani! înapoî, căcî el este un înţelept. “ Camarila nu înţelegea că maî presus de cu­ vinte politice este voinţa unor leg! decretate.

Cu toate acestea acest minister făcuse încă concesiî puterii. El nu mulţumi nicî puterea, nic! opiniea publică, care se forma neîncetat contra arbitraruluî. Se porni din Moldova reclamaţi!, căcî se daseră mulţime de moşi!. Ministerul tre­ cut făcuse o licitaţie de maî multe moşi!; pre­ ţurile fiind micî, se refuzară. Veni ministerul nou. Acesta pentru cauză de urginţă prevăzută de legea comptabilităţeî, ceru la consiliul de miniştri facultatea de a da unele moşi! fără altă licitaţie, dar cu preţuri maî mar! de cît cele eşite, la cine va voi .ministrul finanţelor.

Aceasta aduse reclamaţii la consiliul de stat contra ministrului finanţelor. Consiliul de stat, observînd actul de urginţă pronunţat de lege, trece la ordinea zilei, după ce cercetă dosarul.

Camarila împută aceasta ministerului, şi mi­ nisterul căzu, căcî Domnul voia pe N. Creţulescu, candidatul camarilei.

In consiliul de stat se votase maî multe legi mari, însă spiritul acestor legi era pentru cen-

106 tralizarea tutulor puterilor în mîna Domnului.

Condica civilă a luî Napoleon se adoptă cu acest defect. Căsătoriile trecură la primării aservite guvernului; divorsul trecu la tribunale, aservite guvernului.

In această condică se aruncă un mare prin­ cipiu printr’un articol. Străinii de rit ce nu erau creştini, precum evrei, şi străinii creştini puteau cere la cameră naturalizaţia lor cu drepturile politice. Acest articol era clibaciu. El era espresia tolerinţeî Romînilor pentru toţi oameni de-opotrivă şi punea tot-de-odată un frîu abuzu­ lui, lăsînd camerilor facultatea a da naturali­ zaţia după al el eajiriciu.

Acest princip pus în lege făcu impresie în Europa într’un caz restrîns. In ţară după da­ tina veche dea nu citi nimeni nimic, nici chiar legile publicate, articolul trecu în tăcere. Nici un Evreu nu ceru naturalizaţia. Tocmai după 11 Februariil, cînd se elabora constituţia, ca­ pii revoluţiei prin D. Ion G-hica, setoşl de-a atrage asupra naţiei şi a partidei triumfătoare gloria triumfului unul mare princip de tolerinţă, pretinse întîitL în consiliul de stat, a se trece acest ‘principiu şi în o constituţie. Fie-cine îşi amintă cele întîmplate la uşa camerei şi dărâ­ marea havrei evreilor în capitală în ziua cînd se desbătea acest articol spre a face parte din noua constituţie şi cum camera îl înlătură. Din toate chestiile vitale ale naţiei, credem că aceasta este principală. Nu mal este o chestie de fanatizm eretică cc revoltă poporul, a se da acest drept evreilor. Este o chestie de interes

107 naţional, de invazia Romînieî prin aceste orde numeroase, ceî din urmă barbari cari veniră în urma Ungurilor, în pămîntul Daciei de din­ coace de Carpaţî. Anticele invazii barbare tre­ ceau peste ţară, şedeau cît-vatimp şi se duceau.

Dreptul lor era în armele lor. Această nouă invazie de evrei, vine ne’ncetat, îşi ia posesie, fără arme şi fără mijloace de viaţă; şede în ţară, cu paşporturi străine sau fără paşporturi ; cu datine barbare, imorale ; se introduc în ar­ terele, în vinele vieţeî naţiei cu un venin uci­ gător ; înecînd pop oraţia romînă, comerciul, în­ locuind elementul romîn, stricînd comerciul Romanilor, trafîcînd, înşelînd fără pedepsire.

Cînd o mare invazie străină calcă hotarele uneî naţii, acea naţie are dreptul şi datoria a-şî apăra naţionalitatea eî. In Paris de ar păşi această imundă poporaţie, parisianiî ar ucide-o cu petre, de dezgust.

De la un Domn Sturza evreii găsiră în Mol­ dova o cale deschisă ca să năvălească. Aceste invazii ne’ncetat se tolerară pentru interese egoiste ale acelora cari dominau acea ţară. In Valahia intrarea evreilor era oprită, în ţară nu­ mai evreii mai distinşi aveau dreptul a intra.

In Moldova proprietarii deschiseră sînul inva­ ziei evreeştî. Hotarele despre Austria şi Rusia Ie erau deschise. Oraşele se umplură de evrei.

Atunci eî alergară prin sate, umplură satele Moldovei. Aceşti oameni industriaşi conveniau de minune proprietarilor cari nu se gîndeau de cît la propriile interese şi nici de cum la interesele patriei. Evreii erau mai bune instru-

108 mente de despoiere pentru nefericita poporaţie romînă, de cît Moldovenii. Eî urcară preţul hanurilor, cărciumelor boereştî, siguri că pot veni la un capăt prin tolerinţa celor târî, com­ plici aî neorînduelilor prin cari eî specula pe ţăranî. Veni lucrul acolo că Romînh nu maî puteau trăi fără evrei, fără aceste turme de in­ vazie cari le făceau trebile. In aparinţă. Dar veni timpul cînd faţa Moldovei luă o fiziono­ mie ebraică, cînd numărul poporaţieî jidoveşti fuse atît de mare, în cît ameninţa de a îneca nu­ mărul poporaţieî romîne; cînd luară tot din mînile Romînilor şi nu le maî lăsară de cît funcţiile publice cele maî mari, cu alte vorbe numai guvernul ţăreî. Această poporaţie era natural, după ce s’a substituit poporaţieî mol­ dave prin coinerciil, industrie, şi altele, să le iea şi guvernul din mînă, şi funcţiile. Zic că aceasta poate să fie ast-fel, încă cu o creştere de populaţie j udai că, căci orî-ce guvern devine cu timpul expresia majorităţeî populaţiei aceia care a pus mîna pe tot ce este viaţă materială într’o naţie. Aceste invazii se vărsară şi în Valaîiia. Crescînd, ele se puseră a cugeta la drep­ turi politice.

Culpa invaziei care poate deveni într’o zi un mare perieul pentru naţia Romînă, este a guvernelor Romîne şi a Romînilor eî însuşi.

Invazia cumpără cu bani intrarea sa în ţară, in goana ce le făceau din Rusia şi din Austria, cumpără cu bani de la impiegaţii hotarelor cari, în contra ordinelor, îl lăsa să intre pe ascuns.

Veni un timp, cînd din impasibilitatea sau reaua

109 credinţa a guvernelor, chiar impiegaţii hotare­ lor erau numiţi dintre Evrei, cari le da trecere pe ascuns urmînd ordinele confrâţiilor Jor se­ crete. Ceea ce este mai desperător este ca a* cest element nu se schimba în nimic, nici chiar în barbaria sa. Nu are pentru patria comuna nici un simţimînt. Trăiesc între Moldoveni, ca străini inamici.

Temerea de cotropire, ce este un simţimînt natural la orî-care naţie, făcea pe Romînî să rădice fruntea si să denunţe un mare pericul în viitor. Evreii din statele civilizate cari au acaparat presa si tesauriî, dar confundaţi în na­ ţiile civilizate pînă a împărtăşi simţimîntele na­ ţiilor unde locuiesc, înriurez asupra guvernelor Europei si asupra presei, fâcînd să se creadă că Evreii de la noi sunt ceea ce sunt Ebreii din Europa, şi prin această înrîurire se dă in­ vaziei zbor şi se netezeşte calea cătră o com­ plectă ruinare a naţiei Romîne.

Chestia este gravă. Conflicte teribile între Romîni şi Ebrei murgesc în viitor. Ar fi trebuit ca guvernul să se gîndească cu multă matu­ ritate la această chestie, la măsurile ce sunt a se lua spre a opri pericolul înainte de a naşte.

Cel puţin s’ar putea închide hotarele cetelor de invazie ce vin neîncetat. „Chestia Ebreilor aici nu este o chestie de netolerinţă.u Romîniî nu sunt mai fanatici de cît propa­ gandele catolice şi protestante în Oriente. Ei nu se infig a converti pe nimeni, prin urmare sunt mai tolerinţi de cît ceî-lalţî cari le impută

110 netolerinţa. Pentru Romînî chestia Ebreilor este cu totul o chestie de naţionalitate.

Este dreptul de apărare.

Domnul îşi dete multă osteneală cu armata.

Principiile armatei erau detronate. Armata ea însăşi în personalul său, avu aceeaşi soartă ca cele-lalte ramuri ale administraţiei ţărei. Ar­ mata singură şe bucurase încă de inamovibili­ tate, aceasta se perdu. Siliră toţi o fi cerii vechi a demisiona şi a se retrage la pensie. Ceea ce plătea statul acestor oficerî pentru serviciul lor, fuse silit a le plăti ca pensionari; plăti aseme­ nea aceleaşi lefi altor ce îi înlocuiră, alţii în care regimul avea încredere. Spiritul armatei se clătină, budgetul statului se încărca, statul perdu experienţa şi ştiinţa acelor oameni. Toate acestea erau insuflate Domnului de a-şî face partida sa în oştire. Politica perdea armata. Nu cîştigă din aceasta nici Domnul, nici ministrul său, nici armata.

Aceasta era o rea administraţie. Era imagi­ nea voinţei acelor guverne cari tind a face din armată ca din naţie proprietatea lor. Şi unde se făceau acestea? întro ţară unde ministerele treceau ca umbrele, unde nici o dinastie nu prindea rădăcină, unde Domnii căzînd nu lă­ sau după ei nici un suflet ca să-î dorească, unde sezînd chiar pe tron erau călători!

De ne vom duce la starea administraţiei ar­ matei ieaca ce era, ce ne spun bugetele de atunci. Patru spre-zece mii soldaţi regulaţi, costînd aproape la 40 milioane pe an cu creditele peste buget. Mai multe mii lipsiau din acest

111 număr pentru cauză de dosire, de maladie, de dare fără măsură a soldaţilor ca şerbi pe la oficerî. lvămînea opt mii de oameni răspîndiţi prin toată ţara. Un soldat costa de două ori maî mult de cît un soldat din Germania, de trei orî maî mult de cît un soldat Rus, toate cbeltuelile socotindu-se.

Ar h crezut cine-va că cele 40 de milioane nu aveau frumoasa şi patriotica menire a ţine o armată, ci numai a fi un mijloc politic pen­ tru încurajarea caselor din Paris cari ne vin­ deau lucrurile armatei de trei orî mai scumpe de cît costul lor.

Nu vedem dar nici o dorinţă pe acel timp de a pune oştirea pe picior de apărare a tarei.

Nu cu zece, nici cu patru-spre-zece mii de oa­ meni Domnii vechi cei viteji apărau ţara de inimici si se încărca naţia de floria aceea în ale cărei raze astă-zî trăiesc încă drepturile patriei. Trebuinţele ţârei se măresc cu ţara şi trebuie o mare armată. Este adevăr că vota o lege de armare ; se sancţionă, dar nu se puse în execuţie. Se zice că Turcia protestase.

Romînia se apără de tratate, nu de armatele sale, — ziceau amicii acelora ce ne vedeau cu părere de rău revenind la soarele, vieţeî. Se poate; dar atunci pentru ce se cheltuiesc patru­ zeci de milioane pe an cu armata, cînd ne apăr tratatele !

Nu poate exista stat fără armată. Gradul dezvoltăreî unei armate decide de gradul putereî unui stat. Naţia romînă nu putea să mai trăiască o viaţă dc servilitate cum trăi sub

112 Domnii fanarioţi. Statul se anulase, căci na­ ţia se dezarmase. Viitorul va fi roditor în aşteptări de sacrificiu de la Domini pentru pa­ tria lor, singura condiţie de a păstra statul lor.

Nearmarea ţăreî este perirea naţiei într’un viitor apropiat. Societatea liberă, refuzînd sacrificiile pentru armare, nu le va refuza, cînd jiu va mai fi un stat, pentru un tiran străin, atunci cînd sîngele ei se va vărsa pentru păstrarea robiei sale şi puterea inimicilor.

Armata ast-fel cum era redusă era nemulţu­ mită de soarta sa. Rangurile nu se da după drept tot-dcauna. Armata ea însăşi trebuia a se supune la legea sistemului de corupţie la care se supusese toată naţia; dar ea murmura încă, Domnul făcea mult pentru unii din oficeri; dar unii din oficeri nu erau spiritul ar­ matei, ci opinia ei, precum presa complăcută nu era spiritul public, ci opinia dependinţă de circumstanţe. Nemulţumirea rămăsese generală.

Cu toate acestea în armată era mai multă viaţă romînă.

Presa franceză din opoziţie începe a blama lovirea de stat de la 2 Haiti. Ea crezu că era acelaş lucru ca lovirea de Sat de la Decembrie a Imperatorelui Franciei şi cum nu putea lovi în acesta direct, lovia indirect, lovind în Dom­ nul Cuza şi 2 Haiti. Lovirea de stat din Bu­ cureşti era privită ca aceea a lui Fostin I. Se hotărîse în timpul acela fonduri de presă şi presa străină nu apăra guvernul, şi agintele de la Paris scria că n’a primit, fonduri pentru aceasta.

113 In camera ce se deschisese urmau certe. De­ putaţi aleşi de guvern şi o minoritate turbu­ lentă. Se votez legi. Sc retrage legea taxei tu­ tunului cîte-va zile înaintea închidere! camerilor. Camerile se închid. Taxa se schimbă iar în monopol; dar un monopol al guvernului unde tutunul tot îl cumpăra statul, şi îl vindea prin neguţători; lipsea împachetarea şi sigilul gu­ vernului, din această cauză se făcu perdere pentru stat, şi aceste perderi se adăogară prin o nouă lege făcută maî în urmă. Neguţători! de tutun vindeau tutunurile lor cari nu le de­ clarase, cu un preţ mare maî mult de cît tu­ tunul guvernului care era cumpărat, după apreţuirile neguţătorilor, şi care se ridicase în preţ.

Unii ştiind că s’a promulgat această lege de consiliul de stat, cumpăr tutunuri ordinare cu preţ mic de la ţăran! si le -vinde cu preţ mult maî mare la stat, înainte de alţii.

Se angajă statul pentru 12 an! cătră GocLillot a cumpăra obiecte de oştire cu preţuri de care se vorbiau că sunt ridicate, cu preţuri decla­ rate de ministru ca preţuri ale guvernului Francieî, ceea ce se zice oă n’a fost ast-fel.

Opoziţia ţinea strictă socoteală de toate aceste concesiî ce le prezintă sub forma uneî mari risipe pentru finanţele ţăreî. Păru un jur­ nal al opoziţie! organizate şi unite. Redactori! să! erau cap! din toate fracţiile, numiţî cu tit­ lurile lor trecute.

Acest jurnal vorbia de principe străin, do­ rinţă exprimată de divanul ad-hoc. Guvernul Uulmtiueanu Proză, Voi. I.

114 rămăsese taciturn. El înţelegea neapărat conspiraţia tăcută şi ’şl prepara mijloacele, de apărare în tăcere. Era mult timp de cînd nu văzusem pe Domn, nu mai mergeam pe la pa­ lat. Domnul era în ajunul plecăreî sale la băî.

Eu plecaiti în Italia. Unii ghiceau că Domnul pleacă ca să nu fie faţă la o sîngeroasă lovire ce era să se facă pe strade contra unei revo­ luţii, şi lăsa toată răspunderea asupra miniştri­ lor, ca, orî-cum s’ar întîmpla, să fie afară din chestie.

Ajunseiu în Italia la Turin, aici citesc în ziare că în Bucureşti a izbucnit o revoluţie sînge­ roasă ; citesc aceasta în toate jurnalele italiane şi franceze. Peste trei zile aceleaşi jurnale desminţiau zgomotul revoluţiei. îndată ce ajunseiu la Turin, primesc vizita onorabilului D. V. Ruscala acest filo-romîn renumit, jurnalist şi deputat la cameră. Cum mă vede, îmi dete o ştire foarte gravă şi tristă pentru speranţele Romînilor puse în protecţia puterilor occidentale.

Imî zise că de cinci zile ministrul italian a cliiemat pe deputaţii şi jurnaliştii liberali italian! şi le-a anunţat venirea unei note de la ministrul Francieî j:>rin care se impune guvernului ita­ lian a cere de la Austria a ceda Italiei Veneţia şi să ia în schimb Principatele-Romîne de Ia Dunăre. Se -invită deputaţii italian! a sprijini în Cameră această ideie, căci de şi era o ideie funestă, pentru Romînia, deşi Italia are legături de sînge cu Romînia, dar era salutul Italiei, căci cu armele nu se putea face de-ocamdată nimic, remîind mal tîrziu, cînd Italia se va în-

115 tari, a repara cu armele în mină aceasta. De­ putaţii promiseră a nu apăra lucrul, dar nici a-1 combate ; însă nu trecuse patru zile şi veni altă notă de la ministrul Francieî, spre a nu cere încă această cedare de la Austria de-ocamdată; se amină cererea pînă la a doua avizare. Această din urmă ştire mă asigură ; dar cea dintîiii era de natură a întrista pe orl-ce Rom în care îşi iubia ţara sa.

Cîte-va zile mai ’nainte aflaitl că un secretar de la un minister italian se prezintă la Constantinopol înaintea marelui Vizir Ali-Paşa. El cerea ca Turcia să cede Austriei Bosnia şi Ilerţegovina şi Italia să despăgubiască în bani pe Turcia. „Vizirul răspundea că Sultanii au luat acele ţări cu armele în mină şi numai cu ar­ mele în mînă le va da. ct Ideia de a ne da Austriei se exprimă pentru prima oară într’o scrisoare a comitelui Zamolschi cătră împăratul Francejilor în timpul răz­ belului Crimeieî. El cerea ca Principatele să fie date Austriei în schimbul Galiţiel şi pentru preţul alianţei sale. Lăsă să se console Romîniî cu ideia că Romînia, dată în robie Austriei, nu va avea a perde, ci a cîştiga; căci ea se va uni cu alte milioane de Romînl cari, uniţi într’un corp, vor putea în viitor a forma un sin­ gur stat. D. Mălinescu răspunde în presa fran­ ceză contra acestei nefericite ucideri.

Această ideie reveni dar la începutul răzbe­ lului Italiei pentru Veneţia, şi astă dată chiar guvernul împăratului o pusese înainte. Veni în fine lovirea sîngeroasă din Bucureşti pe care

116 gazetele străine o denunţase cu cîte-va zile mai înainte. Acum nu se mal dezminţi de jurnale.

Era o pornire revoluţionară, dar de mult timp guvernul vegliia asupra eî. Guvernul voi să o facă. să avorteze şi luă el iniţiativa.

Armata trage în poporul care era condus de oameni puşi de guvern. Neîncrederea miniştri­ lor unii în alţii, bănuiala ce aveau unii asupra Floresculuî că voieşte a se face Domn sau dic­ tator, făcuse oare-cum a şovăi acţia guvernului.

Cu toate acestea se ordonă lovirea. Armata se supune. Stradele se umplu de sînge şi cadavre de oameni nearmaţî. Panica şi consternaţia urmează victoria guvernului. Se fac arestări', se îngrop morţii noaptea. Se spune tot felul de lucruri sîngeroase. Capii partidei liberale sunt arestaţi. Presa europeană răsună şi ia par­ tea partidei ordineî.

In Paris jurnaliştii cei liberali încă aveau cunoştinţă de intenţiile guvernului despre întîmplările din Bucureşti. Unul îmi zise că Dom­ nul Cuza nu va cădea încă, dar va trebui să schimbe calea ce a luat.

Domnul se înturnă în ţară. O amnistie este dată în loc de procese, şi poporul zice că nu este amnistia dată revoluţionarilor, ci chiar mi­ niştrilor.

Domnul declarase la Cameră că are dorinţa a da Principe străin şi a se retrage.

Această declarare oficială acoperia ca o egidă pe opoziţie. Ea acum cerea asemenea Prin­ cipe străin, căci Domnul îl promisese.

Zgomotul de cedarea Romînicî la Austria,

117 căuta a îngriji oare-cum opoziţia. Ion Brătianu care balanţa încă între linişte şi răsturnarea Domnului, vine la Bucureşti şi se declară pen­ tru răsturnare, că ideia de a garanta neatârna­ rea ţărei, un principe străin scăpa ţara. Frac­ ţiile opoziţiei se unesc. Opoziţia se măreşte.

Domnul se izolează. Insultele misterioase plou asupra palatului. Camera îşi trecea timpul cu blamul luptei de la 3 August. Guvernul tăcea.

Conspiraţia cîştiga mal mulţi moldoveni cu­ noscuţi. Ion Ghica intră în conspiraţie şi atrase după el mai mulţi oameni de însemnătate din Moldova şi din Valahia.

Partida liberală se uneşte cu ceilalţi. Intere­ sele cele mari ale naţiei ameninţată de a se ceda Austriei, perderea libertăţilor, risipa finan­ ţelor ce se imputa, sîngele vărsat la 3 August, toate acestea contribuiră spre a face naţia indiferintă la soarta Domnului. Domnul Cuza fuse perdut nu în noaptea călcăreî Palatului, ci maî înainte: îndată ce sistemul absolut şi toate re­ lele cari purceseră din el, făcuse pe naţie indiferintă.

Nu maî trebuia de cît două lucruri: nepă­ sarea Domnului şi adormirea ministerului. Toată ţara ştia că se urzeşte o resturnare. Toată ţara era îngrijită. La palat nu credea nimeni. Mi­ niştrii, îmbătaţi de farmecul putere!, în credin­ ţele lor despre armonia şi fericirile publice, surîdeau la prevestirile ce se faceau. Domnul era dezgustat despre tot, cliiar de Domnia perso­ nală ce o cîştîgase cu atîta dificultate. El perduse cea din urmă energie. Nu era ameţeala

118 iluziilor, era abaterea descurajare!, căci într’o zi declarase oficial abdicarea sa în favorul unul principe străin în curînd. Acum nu avea ener.gia cerută spre a o face. Se găsi izolat din ziua cînd vorbi de abdicare.

In acea zi trebuia să însoţească vorbele cu fapte. Cel cari auziră de abdicare şi cari pînă atunci îl serviau cu credinţa ce dau speranţele despre întărirea dinastie!, crezură a se com­ promite maî ţinînd cu o domnie osîndită la moarte de ea însăşi şi înturnară oclii! în acea parte de unde putea veni noua viaţă. Puţini nu îl trădară.

Curtezani!, favoriţii, miniştri! presimţind o cădere, grăbiau a bea pînă în fund cupa luî Baltazar. Spiritul de ameţeală şi rătăcire, îna­ inte mergător al cădere! regilor, de care vor­ beşte Kacine, păru că se răspîndeşte asupra acelor car! cîrmuiau această ţară.

Era între eî toţi o adevărată ameţeală. Ta­ bloul lucrurilor şi oameni! de la putere prezintau acele figuri ce istoria ne amintă despre cele din urmă zile ale cădere! regilor şi naţi­ ilor, cea din urmă orgie a putere!. Ce! car! atacară această sărbătoare, luară rău momentul.

Nu este generozitate a lovi pe adversarul său de moarte şi a-1 umili tot-deodată.

Nu vom face istoricul conspiraţie!. Facă-1 aceia car! îl cunosc. Ştiam că o să fie o răs­ turnare în curînd. Se zicea la 1 Ianuarie.

Nu se făcu la 1 Ianuarie. Se amină. Cbpotul părea în secret, redigiat de D. M. Sturza, aruncînd asupra tronului bombe fulgerătoare.

:

119 Injurii publicate anonim s’afi aruncat mai în toate nopţile prin curţi şi pe strade, placarde defăimătoare se lipiau pe murii palatului anunţînd că palatul statului se va da în curînd cu chirie. Toate aceste nu deşteptai! nici pe Domn, nici pe miniştri. Era nepăsare din partea mi­ nisterului ? Era dispreţ din partea fericiţilor învingători aî poporului de la 3 August, dis­ preţ pentru aceste turme de sclavi învinse ? Era complicitatea cu revoluţia ? Era amorţire ? Nu ştim. Ştim numai că nu se poate prinde un Domn în palatul seri, de particulari, cînd gu­ vernul este harnic.

Legea greutăţilor şi măsurilor se sancţionă şi se publică, opoziţia agită această chestie, esploată credulitatea comercianţilor cari protest într’o zi prin închiderea magaziilor.

De mult timp nu văzusem pe Domn. Calea sa cea nouă politică nu-mî convenia nici de cum. Domnul uitase că ţelul, pentru care se fă­ cuse 2 Maiîi nu era a lua puterea din mînile unei clase privilegiate şi a o da unul om, ci a o da tuturor. Un om singur o luase, un om singur se constituise naţiei. Deci era drept ca acest om singur să rămîie, singur; rămase sin­ gur, izolat de clasa privilegiată dezmoştenită, izolat de naţie, a cărei suveranitate fusese ră­ pită de un om. Domnul rămăsese. în naţie atît de izolat, încît toţi ştia ce îl aştepta, şi toţi păstraii tăcerea. Nimeni din oamenii cari pu­ teai! a fi crezuţi de dînsul, nu voiră a-î spune, a-1 consilia, a-1 încuraja. Domnul era dar că­ zut, fără conspiraţia ce izbucni; căzut, căci nu

120 mai avea naţia cu dînsul. Această naţie nu îl scapă, dar nici nu îl loveşte. Faptele cele mari • ale Domnului îl apăr încă. Partidele mai pa­ sionate lovesc, naţia tace'.

Vine noaptea destinată pentru călcarea pala­ tului. In dimineaţa acelei zile, vine la mine unul din favoriţii Domnului, cel mai distins, pentru care Domnul sacrificase de multe ori echitatea legilor şi chiar pe miniştrii săi, ca să placă acestui om, şi îmi zise dacă de la ferea­ stra mea nu auziam în aer revoluţia, că tot este finit ? Apoi mă întreabă dacă cred eil că în această noapte, militari şi civili mergînd la palat şi silind pe Domn a subscri abdicarea sa, dacă vor reuşi ?

Garda palatului era cîştigată. Conspiratorii intră în palat, se urc la apartamentul Domnu­ lui, găsesc dormind pe sofa pe un amic al Domnului, îl arestez. Merg înainte. La camera unde dormia suveranul, uşa era închisă. Soldaţii cu baionetele o ridic, o deschid. Domnul de­ şteptat, înaintează cără conspiratori cu revolve­ rele în mînă. I se zice să abdice, se prezintă decretul. Stil parlamentar şi chiar eleganţă în espresiî se puseră din amîndouă părţile. Dom­ nul nu se apără, nu descarcă pistoale în peptul inamicilor săi. Cere decretul de abdicare si sub­ scrie pe umărul unuia. Pe urmă se lasă cu to­ tul în dispoziţia conspiratorilor. Neron, urmat de asasinii trimişi de revoluţionari după dînsul în casa afrancatuluî săti, se roagă de amicii săi să-l pătrundă cu sabia. El singur se pă­ trunde, cînd nimeni nu voieşte, şi prezintă un

121 cadaver la inamici; el prefera a muri de cît a cădea în robia inamicilor sal. Domnul Cuza, subscrise decretul de abdicare şi plecă capul înaintea invinşilor săi. îl îmbrac în vestmintele civile, îl trec prin­ tre două rîndurî de soldaţi, cari înturnafi spa­ tele, îl pun într’o trăsură şi-l duc la arest, vezeteu fiind Cliiriţă. Poporul nu ştia nimic şi cînd află, rămîne nepăsător. Omul care liberase cinci milioane de ţărani de clacă, care luase de la o clasă drepturile politice şi le dase la toţi Romîniî, era prizonierul acestui popor pe care-1 liberase de biciul ciocoiului!

Peste cîte-va zile, prizonierul pleca în străină­ tate. Naţia liberată de tirănia castel era nepăsătoare, şi credea că libertatea eî este în schim­ barea tiranilor.

Biserica Creţulescu sub epitropia primului ministru, împrumutase cloponiţa conspiratori­ lor spre a veghia asupra ferestrelor Domnului, cînd se va stînge lumina, ca să se dea semna­ lul lovire!.

Se aflară oameni cari în acea noapte spuseră Domnului că va fi arestat. El nu-î crezu. In adevăr, văzînd cine-va această nepăsare ar fi crezut, — dacă o frumoasă femee nu ar fi îm­ pletit ca o ederă un stejar cu braţele eî de crin ca o noapte fiinţa Domnului, — că Domnul el însuşi era înţeles cu conspirătoriî contra sa, ca să fie arestat şi detronat.

După descrierea acestor fapte istorice, să vor­ bim de defectele şi calităţile omului.

Domnul Cuza este Ludovic XI al Romînilor.

122 El este destructorul castelor şi privilegiilor, cen­ tralizare! puterilor. N’am fi în rătăcire, dîndu-î numele de boerocton. Lăpuşneanu, Mircea, Mihnea şi alţi Domni uciseră boeriî, î! tăiară, spre a lua puterea în mîna lor, spre a desfiinţa casta şi privilegiile barbare ale timpilor trecuţi. Cre­ dea că răul incetează cu viaţa indivizilor. Dom­ nul Cuza nu vărsă sînge, nu arestă pe nimeni, nu insultă pe nimeni ; dar ucise o clasă, făcu ca boeriî să rămăe , ceia ce atl rămas familiile de la Saint-Germain din Paris.

El dezrobi poporul rural de clacă, el dete egalitatea drepturilor, el stărui ase face-unirea ţărilor, el decidă secularizarea monastirilor în­ chinate, aceste principi! vechi ale naţie!, cerute în toţi timpi! şi în 1848. El asigură printr’o politică dibace afară din ţară temerile politice! puterilor şi Turciei. El scrie Vizirului o carte, prin care apăra cu bărbăţie drepturile ţăreî, el înlesneşte Şerbilor trecerea armelor prin ţară, el primeşte codicele Iu! Napoleon.

La începutul Domnie! primia pe toţi cîţ! veniaîi să i se plîngâ. Mai tîrziti nu mal primia de cît puţin! ; cu cine voia, era amabil; cu cine nu-1 suferia, îl trata cu asprime. Era ironic.

Conversaţia sa plăcută, cînd voia. In interiorul case! sale, uita că este Domn. La masa sa mînca în toate zilele cu invitaţii şi oficeriî de servicii.

După masă conversa cu toţi, şezînd toţi jos, şi ultînd că este Domn. Era inamic al or!-căreî etichete de curte. Rîse de nişte oameni a! săi, tipuri de inventorî de etichetă, cînd aceştia î! prezentară un regulament, cum să se primească

123 la curte. Rîdea de decoraţii. Pe linguşitori îl dispreţuia cînd ghicea intriînşil un interes. Avea un particular simţimînt pentru aceia, cari eraţi oameni supuşi la slăbăciunî. Respecta pe oa­ menii oneşti, dai* nu-I iubia. Ii plăcea a pune intrigă între cei cari ’1 serviati, între miniştri, între partide. Nu era rancunos, uita a doua zi o insultă. Citea toate ofensele ce i le adresau gezetele umoristice. Se supăra, dar nu le lovia.

Cînd miniştrii Epureanu şi Costaforu trimise trei redactori la Văcăreşti, Domnul, contra vo­ inţei ministerului său, prin depeşă graciază pe cîteşl trei redactori.

Nu-î plăcea să meargă la biserici cu paradă, fugia de toate aceste lucruri. îl supărau. Con­ trar Domnului Al. Chica care se duse cu mare paradă şi se urcă pe o mică maşină după la­ cul Cişmegiuluî spre inaugurarea lui. Nu-î plă­ cea profesorii. Nu-î plăcea călugării. De cei d’întîiîi zicea că sunt pedanţi, de cel din urmă ipocriţi, ii plăcea militarii, „căci aveau inimă şi oase de aruncat pentru patrie “ zicea el. Rî­ dea de aristocraţi. Cînd îl lăuda cine-va, zicea: „veacul trecut în veacul nostru, cu toată bu­ nătatea luî, ar fi ridiculîl plăcea bufonii şi zicea că sunt singurii oameni cari mint mai pu­ ţin de cît miniştrii înaintea Domnilor.

Nu citea nici o dată cărţi. Avea o frumoasă bibliotecă de stejar lucrată în Paris, nu era nici o carte într’însa. Cu toate acestea rezona asu­ pra tuturor chestiilor politice, sociale, literare, cu înlesnire. Iubia sexul frumos. Cel puţin avea reputaţia aceasta. Un şcolar făcu portretele

124* celor mai frumoase femei. Ca descrieri de fru­ museţi, spera să facă efect şi să-şi vîndă opera.

Camarazii lui luară manuscrisul, îl dară direc­ torului ; acesta aleargă la palat, spune Dom­ nului că şcolarul făcuse portretele tuturor me­ treselor Domnului. Şcolarul este persecutat cu furie de director şi dat afară. Mai tîrziil află adevărul: prea mult zel din partea directoru­ lui. Află adevărul că această operă nu era în intenţie de a face portretele metreselor Dom­ nului, ci portretele celor mai frumoase femei; dar că reputaţia Domnului făcuse această eroare.

Nu avea pentru nimeni legămînt din inimă.

Cînd cunoştea pe un om şi îi plăcea, îl lua îndată în simpatie, tot făcea pentru el. Această simpatie era scurtă, dar nu îl ura. Pe mai mulţi oameni numai pentru că îi vedea o dată, îi trăgea din întunerecul lor şi îi numia mi­ niştri.

Domnul era avar dar nu hrăpia. Din nefe­ ricire, spre finele Domniei sale, încetă de a lovi în abuzuri. Din cauza credinţelor oamenilor şi lucrurilor, din cauza sistemului de a conserva oameni de sprijin, tolera. Credea că nimeni nu-î poate fi credincios în Romînia, dacă nu este interesat. îi părea răii cînd cine-va nu-i cerea nici ,o dată nici o favoare, li părea bine cînd îi cerea.

Cînd se vindeau de creditori moşiile boerilor prin tribunale, intervenia “ adesea ori în favoarea debitorilor, spre a se amina vînzarea, creztnd că era tot-de-a-una o înşelătorie din par­ tea cămătarilor la aceste vînzărî sforţate.

125 Colonelului B. de trei ori îl scapă, moşia clin vînzare.

Domnul Cuza adoptă un copil, pe urmă încă unul; îi creştea la palat. Aceasta făcu să mur­ mure capii fracţiilor cari credeai! că va declara pe un copil moştenitor al tronului.

Nu mergea nici o dată la vînătoare, nu eşîa din capitală de cît spre a merge la Iaşi. Rare -ori visita oraşele ţârei. Ura cu deosebire ia în­ ceput orî-ce manifestări. O dată, înturnîndu-se în ţară, fuse primit la Galaţi dc miniştri, de autorităţi, de un popor numeros cari umpleau aerul de aclamaţii. Inturnîndu-se cătră amici zicea: „Aceste aclamaţii sunt ordonate de pre­ fect, poate chiar plătite din casa publică. Ve­ deţi cum se amăgesc sărmanii domni!“ Sara privind de la o fereastă o mare ceată de oa­ meni cari îl aclamau, zicea: „Aceşti oameni te aclam, îţi ofer flori; mîne îmi vor arunca petre. “ El regreta adesea moartea lui B. Catargiu.

O dată la CotrocenI îşi revărsa gîndurile: „Ucigătorul Catargiuluî nu s’a descoperit, o fi li­ ber. Cuţitul său îmi pare ridicat asupra mea.

Pînă nu-1 voiţi descoperi, şi nu-1 voiţi da legi­ lor, nu voiţi avea linişte14.

Avea simpatii vil pentru clasa ţăranilor. Erau singurii oameni pe cari îl primia tot-de-a-una.

Nu primia pe toţi. Vizitele îl supărau. Zicea că orî-cine vine să-l vază, nu vine pentru el, ci ca să ceară funcţii sati să părască pe altul.

El tolera duelurile în oştire intri un chip ca cum le ordona el singur. Voia cu aceasta să obicînuiască pe oficerl la arme.

126 El era espresia adevărată a epocei în care trăia. „M’ar fi răsturnat de mult partidele, zi­ cea el într’o zi, dacă a-şî fi fost aspru cu toţi cari prad ţara, căci afară de cîte-va escepţiî onorabile, dar netrebuincioase în lucrările ţăreî, ceî alţi nu caut în drepturile ce cer de cît mijlocul a despoia ţara. Cel cari strig contra-mi, afară de cîţî-va cari ar fi trebuit să-î cliiem, sunt aceia cărora ţara este datoare soarta eî, soarta ce eî. afi făcut, îi fac, îi vor face în viitor, şi ţara nu va fi fericită de cît atunci cînd aceştî oameni nu vor mai fi. Numai cu ei va peri sistemul ce ne ucide.41 In timpii din urmă se dase cu totul în bra­ ţele consulului francez. Gazetele din Paris îi numiră prefect al Francieî. Favoritul său de la telegraf avea o rolă politică şi o funcţie. Un bal ce se dete la consulat şi unde portretul mare al acelui favorit fusese expus, făcu un mare scandal în Bucureşti. Acest om fuse sin­ gurul dat în judecată de revoluţie. Dar curtea îl achită, după un an de arest preventiv.

Cuza nu credea în devotamentul armatei, precum o exprima. întrebat într’o zi de unul din amicii săi dacă este sigur de armată, răs­ punse : „nu ştiu.u Şi cu toate acestea nu făcea nimic spre a se asigura. Părea nepăsător de inamicii săi politici. Se expunea adese oarî sin­ gur prin grădini şi prin strade. Nici o dată nu i se întîmplă nici un atac.

Cînd ministerul puse un fel de contribuţie pe o mică parte din salariul funcţionarilor, el oferi o mare sumă din lista civilă, care sumă

127 o destină pentru cumpărătoare de arme şi pen­ tru încurajări literare, de şi nu putea suferi literatura romînă. Nu iubia mal mult artele frumoase. Cînd ministrul făcu un concurs pen­ tru pictură, unde se depuse producţiile artişti­ lor rornînl, refuză de a încuviinţa a se cumpăra tablourile. El dete însă o prefectură unui poet Baronzi care scrise şi îi trimise o fabulă, Ci­ nele -şi pisica. Din contra pe jurnaliştii politici, apărători aî guvernului, îl încărca de subvenţii jDÎnă a le crea o viaţă de lux, însă din fondu­ rile statului.

In toate Duminicile chiema la curte pe toţi membrii curţilor şi tribunalelor; îl trecea în revistă şi le spunea dacă au lucrat bine sau nu. Dar aceasta nu ţinu mult. 0 dată pe săptămănă primia petiţii la minister, dar şi aceasta încetă mal tîrziu.

Adesea da baluri iarna, ura balurile; dar ceda la cuvinte de apropiere cu societatea şi cu în­ curajarea comerciulul capitalei celui mic.

El sancţionă pensii chiar pentru adversarii săi politici, pe cari pe alt tărîin îl combătea.

In discursurile sale politice ce le zicea în sala tronului, scrise de miniştri, după ce le citea, apoi adăoga de la sine vorbe de fala şi mări­ rea naţiei. . Ţinea mult a-şî crea simpatii între Romînil din Ardeal. Pe Sărbî îl tolera, pe Greci nu-î Iubia. El îî credea că vor liberarea lor de Turci, spre a se face adoă-zi el însuşi tirani peste cele^ alte poporaţiî. N’a vrut a trimite în Grecia aginte.

128 .Persoanele de întîiul ordin pentru care simpa­ tiza si nu le părăsia nici o data, era Librict, Davila, N. Creţulescu, Docan.

După 2 Maifi schimbă cugetările. O altă curte se deschise unde venia toată lumea. Acolo mi­ niştrii mergeau să i se închine, şi să primească ordine. Această camarilă femeîască nu avea o idee politică. Domnul neavînd nimic a-X refuza, camarila ordona miniştrilor cari nu mai erau numiţi de cît prin a eî ştiinţă. Cînd în cele din urmă se chiemă la minister N. C., camarila care voia pe C., ceru socoteala Domnului de această numire contrară dorinţei eî, şi Dom­ nul îi răspunse că a fost necesar aceasta, că sunt motive politice neprevăzute, dar că va iî pentru puţin timp.

Această camarilă a perdut pe Domnul Cuza.

De cum ea începu, se simţi o mare schimbare chiar în caracterul Domnului. Toată curtea cu miniştrii împreună recunoscură autoritatea eî.

De aici se numiaîi şi se destituiau funcţionarii de aici se opria de multe ort acţia miniştrilor sau se libera. Ce oameni puteau să înconjure această camarilă femeîască, fără idei, fără scop, dacă nu oameni cari fac a se de considera ori­ ce e serv ?. Această camarilă aduse cinismul.

Imitatori nu lipsiră. Exemplul de sus se întinse în regiunile inferioare. Toţi îşi luau metrese, de faţă. Era la modă. Domnia şi camarila fe­ meîască căzură împreună. Această camarilă îm­ părtăşi soarta de fericire, împărtăşi soarta de exil a Domnului. Domnul Cuza nu-şî lăsă femeea sa legitimă.

129 Această Doamnă martiră îl urmă în exil, trecînd cu vederea peste toate rătăcirile soţului eî. Se făcu guvernanta copiilor adoptaţi. Aceasta era maî mult de cît o virtute. Devotamentul eî era fără exemplu, era sublim.

El lăsă învingătorilor săi un sistem de a gu­ verna ţara care era voinţa claselor concliierante în trecut, pe cari el le ucisese ; lăsă oamenii săi pe cari îi crease spre a sprijini sistemul atît de combătut de următorii lui. Următorii lui primind sistemul, primiră şi oamenii lui, toc­ mai pe aceia cari fuseră maî mult criticaţi în timpul domniei.

Revoluţia dete o proclamaţie : risipa finanţe­ lor era motivul răsturnare! Domnului. îndată ce răsturnătorii veniră la putere, răsturnători si oameni ai regimului trecut, făcură noi con­ cesii şi împrumuturi, făcură şi gratificaţii la vre-o treî-zecî de oameni cîte două mii de gal­ beni, ca să meargă să pledeze cauza revoluţiei.

Un singur om nu primi nimic, C. A.- Rosetti.

Lista numelor acelor cari primise aceste graţii enorme, se află publicată în Monitor.

Erau printre dînşil chiar oameni malazî duşi la băl, cari primiră această mare sumă, sub cuvînt că au să sprijine cauza.

Cuza nu maî era, alţii veniseră, dar sistemul regimului trecut rămăsese după dînsul, şi va rămînea, precum zicea Domnul Cuza, pe cît va trăi generaţia de astăzi divizată în partide contrară una alteia, cari nu au nici una principii, afară de roşii, şi cari lupt numai ca să vie la D. Bolintincanu Proză, Voi. I.

9

130 putere spre a urma sistemul cel blâstemat de umilirea ţăreî.

Domnul mu voia să pedepsească pe funcţio­ narii abuzivi, cînd aceştia eraţi din camarilă sau din acele partide pe cari voia să se sprijine.

Vicarul Mitropoliei dat în judecată pentru neorînduelî cu plata oamenilor de la monastirea Sn'agovul, fuse apărat prin ordine ver­ bale. Ministrul din- întru fiind interpelat în consiliu de ministrul justiţiei, cel din urmă răs­ punse de faţă cu Domnul, că M. Sa Domnul a ordonat aceasta. Unul din favoriţii directori cari formaseră din direcţii ministere a parte şi stat în stat, cere dev la ministru a încuviinţa plata uneî mari sume de bani la nişte vînzătorî de mărfuri, contract făcut fără licitaţie si fără motive dovedite de urginţă, prescrisă de lege.

Un favorit făcuse o abatere de la lege. Mini­ strul refuză de a plăti. Domnul Cuza, cliiamă pe ministrul şi-î zice să plătească îndată. Acesta refuză. Pe cînd ministrul lijisia la cameră, Domnul cliiamă pe directorul ministerului Z., . la palat şi.-î dă ordin a subscri actul ilegal spre a fi plătit. Directorul refuză, nefiind împuter- ; nicit de ministru a subscri, şi fuse destituat.

Această nepăsare de înlăturarea funcţionari­ lor de la legi nu se practica pentru toţi. Pe arhitectul care înălţase edificiul ‘ academiei sfîntuluî Sava îl suspendă prin decret şi ordonă darea sa în judecată. Decretul nu s’a contra­ semnat de ministru.

Din partea lor miniştrii diferitelor ministere cedaţi partidelor, favoreau pe adevăraţii culpa-

131 biliî cînci craii de ai lor, şi trimiteau înaintea judecătorilor numai pe aceia cari nu aveau simpatiile lor. Tribunalele îi achitaţi, căci de maî multe ori nu găsiau cuvinte de co^rdamnare. De aici guvernul luă cuvîntul săiţ spre a nu maî trimite pe cei răi în judecată, tribu­ nalele achitînd. pe toţi. Ceî mici şi neputincioşi singurî eraţi supuşi la răspundere în faţa natu­ ralilor j u decătorî.

Se introdusese un mijloc machiavelic spre a depărta din funcţii pe ceî cari nu plecau cu servilitate fruntea şi a pune în locul lor oameni de aî lor. Se da funcţionarii inocenţi în jude­ cată ca mijloc să scape de ei. Nicî Domnul, nici opinia nu ar fi observat, în faţă cu acuzărî de acea natură. Procesul ţinea anî. In tim­ pul procesului eraţi înlăturaţi. Cînd tribunalele îi achitaţi, era tîrziii; schimbarea a două sau trei ministere făcea să s.e uite tot.

Lumea văzu înălţîndu-se un palat. Se aduna să-l admire, maî ales că se lucra cu soldaţi.

Fie-care zicea că este palatul Domnului. Era palatul unuî favorit care nu avea de cît două mii de leî pe lună din. serviciul săti. Amicii Domnului îi spuseră. Domnul îndoi protecţia să pentru favoritul săi! Li-breht. In Gonstantinopol, Abdul Megid trece o dată pe Bosfor şi vede înălţîndu-se un palat pe malul Bosforu­ lui. întreabă cine îl clădeşte. „Directorul tele­ grafului, i se respunde, omul casei Măriei tale. „Să i se ia îndată funcţia, zise Sultanul. Nu se clădesc palate din nişte mici salare.“ Directorul se destitui.

182 El fuse supus la o comisie de anchetă, care descoperi o mare risipire de banii statului. Oare nu eram noi mai înapoi de cit Turcii, cînd fa­ voriţii nu aveaţi nici o pedepsire pentru abu­ zurile lor şi cînd la Turci erau pedepsiţi ?

La facerea palatului său, favoritul nostru ceru materialul ce se afla pe piaţa Sfîntulul Ioan, de la ministrul de culte. Acesta refuză a-1 da, fiind averea statului. Favoritul se plînge la Domn ; Domnul descuviinţează pe favorit.

Pe cît se aplica a lăsa să se prade de favo­ riţi averea statului şi închidea ochii asupra abuzurilor lor, pe atît era scrupulos pentru per­ soana sa. Domnul Cuza, iTa luat de la stat de cît lista sa civilă, el avea onoare de a face ce făcură unii din Domnii trecuţi. El fuse unul din Domnii romînl, care se retrase din Domnie fără avere .mare.

Cît aceste frumoase simţirnînte sunt niohorîte prin tolerinţa ce lasă celor-alţî a se înavuţi din averea statului! Era în trecut un Domn, care zicea, după mărturirea D. N. Creţulescu, că este o crimă a prăda statul, numai atunci cînd se ia şi nu se dă. Cînd. se ia şi se dă, este un cuvînt de stat. înţelegem aceasta pentru aceea ce au asemenea principii. Nu înţelegem însă cum un Domn integru care nu a prădat nici un ban pentru el din. averea străină, să tolere pe favoriţii săi a despuia ţara. Oare Domnul nu. cunoştea abuzurile oamenilorr săi ? Domnii * şi miniştrii sunt ispitiţi foarte de calomnii ce unii arunc pe alţii. Acolo unde societatea prin daţine, prin călcarea legilor, face din ea însăşi

133 un obiect de parada pentru tiranii eî, prada există, pe lingă ea se introduce tot-de-a-una calomnia prădătorilor opriţi în abuzurile lor de oamenii integri. Acele calomnii se vărs pe cel oneşti. Domnii şi miniştrii sunt supuşi, ascultînd calomniile, a face mari nedreptăţi; însă este o nedreptate mult mal mare: aceea de a lăsa a se face prada şi de a răsplăti pe prădă­ tori. O societate unde se fac asemenea lucruri, nu mal există pe principii de morală. Constitu­ ţie, legi, sunt o minciună. Nici un guvern nu se poate susţine prin tolerinţa viţiurilor. Curînd sati. mal tîrziu cată a plăti tributul său lege! morale, acelei divinităţi care este viaţa, lumina, dreptatea, adevărul, tot-de-a-una triumfătoare.

Dar nu ă fost durere pentru naţie mal mare de cit atunci cînd partidele, răsturnînd un re­ gim de risipirea fondurilor patriei, se puseră a continua cu sistemul de risipire.

Risipa averel statului îşi schimbă forma, tinse a deveni legată şi făţişă.

Partida liberală rămase mai modestă ' pe această cale, cel mai influinţl nu profitară de această pradă. Libertatea este tot-de-a-una mal onestă. Credem a face aici dreptate adevărului.

Nu vom spune aici toate abuzurile ce se fă­ ceai! şi se tolerau în domnia trecută, — ar fi să se umple un- volum.

Noi nu combatem aici oamenii ci sistemul.

Oamenii se schimbară neîncetat. Sistemul ră­ mase tot-de-a-una un mijloc de guvern.

Va rămînea pe cit va trăi această generaţie, dacă cea viitoare nu va face a se regreta tre-

134 cu tul, dacă, instrucţia morala şi politică nu va întră în sînul naţiei ca să schimbe datinele.

Cu datinele răle, nu se execut legile bune.

De unde veni că acest abuz nu are îndrep­ tare ? Ati fost miniştri cari au voit a lovi acest rău. Ei au căzut în luptă. Opinia publică nu i-a sprijinit. Aici este cauza răului. Cel ce pradă ţara sa, şi ajunge prin despoerile eî, la o poziţie de avuţie, este bine văzut de socie­ tate, înconjurat de stimă şi de amoare, ckiemat a lua parte la lucrurile publice. Este serbătorit ca eroii şi salvatorii patriei. Bătrînul îi în­ tinde mîna, căci se vede într’însul. Muma îî surîde cugetînd la fericirea fîe-săî, cînd ar îm­ părtăşi fie-sa cu acest om prăzile de la ţară.

Guvernul îl teme. Linguşitorii îl laud. Parti­ dele şi-l dispun. Omul' onest rămas pur, este despreţuit, este calomniat de furi ca fur.

Orî-ce om onest pare un inamic al societăţeî. Unde omul onest este despreţuit, naţia nu este onestă, a zis un mare scriitor. Adevărul este că toate naţiile cari crezură că pot să tră­ iască fără morală, periră.

Toate naţiile în lume fac sacrificii pentru in­ teresele lor publice, în aur, în sînge. Pe fie­ care an sîngele lor se varsă pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor naţionale, căci fără aceste sacrificii, o societate nu poate a se bucura de nimic. Sunt însă popoare unde oamenii nasc în sînul patriei ca vermii destructori se nasc în sînul unui fruct spre a-1 devora.

Cînd de mai. mult timp am cerceta ce au făcut pentru ţară cei chiemaţi să o cârmuiască

135 şi ce a făcut sărmana ţară pentru el: nu nu­ mai că n’am găsi nicî o proporţie, dar încă am dovedi că n’am făcut de cît să devorăm tot ce era în această naţie, elemente de viaţa, de pu­ tere, de mărire şi de fericire.

Juvenal scrise nişte satire în timpii cădere! naţiei în versuri. Cesar îl exilă în fundul Egip­ tului, dîndu-î o funcţie mare. Miniştrii noştri l-ar fi trimis la puşcărie. Acest satiric ne amintă, apropo de spoliaţii, de tolerinţa ce se da celor cari hrăpiau statul, anecdota unul Ce­ sar care pusese pe plimbători un impozit. Acel imperator, întrebat de fiul său pentru ce a pus un imposit pe asemenea obiect, împăratul care primise în aur în acea zi impozitul pe ordurî, arată fiului seu aurul şi îl întreabă dacă mi­ roase. Juvenal zice că de cînd e această neru­ şinare în lume, lumea nu întreabă de unde al câştigat averi; ea tot ce va să ştie, este să aî averi.

Se împuta Domnului patima jocului. El nu ' mal juca alt decît jocuri ordinare cu amicii de cînd se numise domn. îl acuzau de mîndrie.'

In casă era foarte amabil cu toţi. iî punea pe toţi să şadă, le permitea să fume, să rîză. ll acuzau de băutură, nu bea de cît apă la masă şi un licuor după masă. II acuzaţi de patimă pentru femei. Nu a despărţit nicî un barbât de femeea sa, nu a făcut să plîngă nicî o mamă pentru fie-sa răpită. Femeile cari alerg • după suverani, sunt de acelea cari ati perdut cu alţii ceea ce se tem a perde cu suveranii. Cînd su-

.136 veraniî fac dintr’o femee o camarila, atunci este răul.

Nu avea nici o îngrijire de persoana sa, răspingea căutările doctorilor. Nu credea în me­ dicină ca într’o ştiinţă, nu lua medicamente.

Zicea adesea că medicii îi sunt mai trebuincios! ca miniştri politic! de cît ca medici.

Pe rudele sale de aproape’nu voia să le în­ trebuinţeze în serviciul public şi le ţinea cam depărtate.

El făcu ma! multe cazarme şi edificii pentru spitale.

El nu opri în ţară intrarea foştilor Domn! a! ţării. Î! învită chiar a veni. Nu exilă pe ni­ meni peste hotar. Arnota nu fuse sub a sa dom­ nie ceea ce era menită să fie de fundatorul ei.

Dar în temerea sa de acţia familiei Brăncoveneştt, luă veniturile monastirilor, ce purtati acel nume şi le dăte statului. Neţinînd compt de ce! car! îl făceaţi servicii, îl apărau, căcî credea că toţi au un interes material să aştepte, nu ţinea nicî rancună contra celor car! îl combăteati şi lucrau contra sa. Avea ma! multă stimă pentru adversar! de cît pentru partizani, chiar atunci cînd lua masca ipocrisieî.

Domnul Cuza era de stat mijlociu. Avea pă­ rul blond închis. Ras la faţă. Fruntea largă.

Peptul larg. Privirea inteligintă. Scutit de pleşuvie. Talia dreaptă ; dar cînd păşea, avea în mers ce-va ce nu era drept, ce se tîra. Fuma neîncetat, bea cafea multă. N’avea patimă nic! pentru cai, nic! pentru tablouri de pictură, o-

137 biectc de artă; nici pentru mîncărl luxoase, ci numai pentru port-ţigărî de ambru.

Nici un atentat nu ameninţă viaţa sa. Aceasta face onoare ţăreî. Ast-fel se expunea adesea. Odată, surprins în cale de o iarnă te­ ribilă şi văzînd că carăta nu mai poate merge, se aruncă noaptea într’o mică sănioară şi plecă în mijlocul nopţel. Lupii îl es înainte, astup calea. Poştaşul ce îl conducea, de o virtute şi un curagiu extra-ordinar, face din biciul său un fulger cu care, lovind în haită, o risipeşte şi scapă pe Domn.

Domnul Cuza, prin declaraţia sa în camere, prin actul său de abdicare, declară că voieşte un principe străin. Se zice chiar că el făcuse cererea aceasta la puterile garante. Ast-fel din­ tre toţi Domnii căzuţi este unul din aceia care nu mal poate a se răsfăţa cu speranţele de reurcare pe tron. Domnul Cuza nu mal are de cît un lucru a face: a lucra ca cetăţean, prin mijloacele sale, la realizarea ideilor mari de unire a tutulor Romînilor. Naţia romînă, de şi pusă în poziţie a suferi voinţele din afară, din cauza dezunire! partidelor, nu credem că se gîildeşte a vedea pe tronul el încă odată pe aeest. Domn. Nici un romîn nu poate a se mal urca pe tron fără a se pericula unirea celor două ţări. Domnul Cuza ca toţi ceilalţi Domni detronaţi, sunt acum numai nişte figuri istorice. .

Avem în istorie cîţî-va suverani cari, goniţi, se reînturnară: Vlad Ţepeş spre a fi ucis de un rob, Lăpuşneanu spre a exersa răzbunarea sa contra acelor cari îl detronaseră. Ciţî-va Domni

138 încă în timpii fanarioţilor, nu fu seră fericiţi şi nu făcură fericiţi nici pe Romînî. Reînturnarea lor sprijinita tot-deauna de străini si de puteri, • făcu tot-deauna pe ţară să-şî pearza drepturile sale. Domnul Cuza nu lăsă în urma sa o par­ tidă de oameni cu principii, ci cîţî-va oameni pe cari ’î-a încărcat de favoruri. Favorul nu creează fanatici.

Am mal zis unde-va că Vodă-Cuza nu privia clerul de cît ca o poliţie a guvernului. Re­ ligia pentru acest filozof era o fabulă, precum pentru filozofii şcoaleî actuale, dogmele sunt nişte ficţil.

In urma cererilor reiterate din partea cleru­ lui spre a-î se îmbunătăţi soarta, Vodă-Cuza dorea a se face ceva pentru cler. Clerul se simţia căzut şi cerea mîna guvernului, ca să se ridice. Fnn sine însuşi nu măi putea nimic şi nu înţelegea nici răul de care suferea, nici ce trebuia spre a vindeca răul. Biserica se vedea părăsită de sprijinul public. Cînd inimile se corup ast-fel încît nu mal există simţimente cereşti de devotament şi virtuţi, de sacrificii şi speranţe, societatea se dizolvă, naţiile ele însăşi nu mal au spre a se sprijini de cît varga de fer a despotismului. Ast-fel clerul primi a se robi guvernului. Naţia abdică dreptul său.

Biserica romînă, aliată cu statul, devenise o poliţie în serviciul Domnilor -tirani din trecut, căutînd scăparea sa cînd şi cînd la patriarhia egumenică, sclăvia nu mal puţin dură de cît aceia ce încerca de la guvern. Clerul are o misie sacră, a spiritualiza; pus însă la ordinele

139 Domnilor, el îşi perdu misia. In loc de-a spi­ ritualiza, el materializa, ast-fel era condiţia ce îl se făcuse. Vodâ-Cuza voi să îmbunătăţiască acest cler. El îl dezrobeşte de înriurirea patri­ arhiei din Constantinopol, dar îl pune cu totul sub înriurirea guvernului său. Face o lege prin care alianţa putere! spirituale cu guvernul îşi perde condiţiile sale de oăre-care neatîrnare, ne mai remînînd de cît în aparinţă; dar încă, lo­ vind canoanele, numia el singur pe episcop! şi pe mitropoliţî. Domnul avea ca toţî despoţil mania de a centraliza tot în persoana sa şi nu se temu a lua mitra din capul Mitropolitului şi a o pune pe capul ministrului de culte. Toţî funcţionari! clerului fuseră numiţi de-adreptul de Domn prin ministru.

D. C. Bozianu, în consiliul de stat, apo! în capul ministerului, elaboară şi face a se sanc­ ţiona o lege în care, prin numirea capilor bisericeî de Domn, făcea a se robi cu totul bi­ serica la guvern şi a-şi scliimba marea el .misie spirituală în misia unei poliţii de stai. Motivele ilustrului ministru Bozianu erau de a opri pe clerul monacal a se lăsa înriurit de patriar­ hul si de propagande ortodoxe slave ce aveau o mare înriurire religioasă în acţia politică a panslavismului. Filozoful convinsese pe omul de stat. Imitînd spiritul de despotism al lui Napoleon I, ce domină la facerea codicelor ci­ vile, . spre a pune toată acţia în persoana sa, admise că nunţile să se facă la ofîceril civili, divorsele să se pronunţe de tribunale. Aicî cle­ rul perdu toată acţia sa asupra familiilor.

140 Amicii unităţeî canoanelor cu biserica-mamă, împinşi de înriurirea rusă, protestară cu ener­ gie contra acestor măsuri. Aceste protestări fă­ cură pe constituantă să declare principiul ale­ gerilor mitropoliţilor şi episcopilor.

Cea din urmă îndreptare ce se făcu acestor condiţii, fuse alegerea capilor bisericel. Acest principiu asigură neatârnarea capilor clerului de guvern, dar bisericel nu dete nici o garanţie.

Administraţia rămase a guvernului. Ministrul cultelor se face mitropolit.

Guvernul bisericel romîne luă forma de alianţă cu statul. Statul trată cu el ca putere cu putere. Pentru drepturile guvernului în exer­ ciţiul care liotără soarta bisericel, biserica tri­ mitea de drept în senat pe capii bisericel. Această bucurare de drepturi nu ridică biserica.

Ea o aserveşte guvernului. Căci pentru avantajul de a trimite pe episcop! de drept în senat, biserica se robia guvernului, îşi alegea capi de guvern, îşi sub ordina guvernului nu­ mirile sale în funcţii administrative, abdica la dreptul de a-şî da în- seminare instrucţil reli­ gioasă, îşi perdea dreptul de administraţie a bisericel şi devenea o uneltă servilă în mîna tiranilor, perzînd, cu autoritatea sa, prestigiul în naţie. In aceste condiţii de alianţă, clerul nu are facultatea a da seminariilor programele sale.

Ucis ast-fel în instrucţia sa şi deturnat de la misia sa, clerul se slăbeşte neîncetat şi neînce­ tat căzînd în ignoranţă, uită misia lui de-a spi­ ritualiza. Prin aceasta materializmul făcea mari paşi în inimile Romînilor şi prepara o stare de

141 cădere. Biserica prin alianţă cu statul s’a pus maî prejos de misia sa. Prin separarea sa de stat, prin libertatea sa, se va ridica.

0 separaţie complectă nu se poate face de­ ocamdată; dar maî multă libertate se poate da . bisericeî romîne atît în organizarea sa, cit si în administraţia sa. Sinodul făcînd bugetele cle­ rului în toată libertatea, episcopii adminiştiind liberi şi supuşi la controlul sinodului şi la in­ specţia ministrului, episcopii a se lua după ca­ noane, toţi funcţionarii bisericeî numiţi de bi­ serică, seminarele reduse în adevărate şcoli cu o educaţie religioasă, capii bisericeî aleşi de cle­ rici, sinodul compus de clerici, ar fi singurele mijloace de a ridica clerul la înălţimea misiei sale.

Ce pasă guvernului de dogme, de canoane, de disciplină. In mîna despotului la o naţie ce nu merită de cît despotismul, se face un mij­ loc de guvern. Nu este tot ast-fel la naţiile luminate cari se bucur de libertăţi. Aici, în guvern, biserica nu are nici un rol. Am voi să ne spuie doctorii cari au aservit guvernului bi­ serică romînâ, ce ajutor au putut afla în ali­ anţa sa cu biserica ? Şi mal ales ce a voit a face din o asociaţie liberă cu misie divină, de cît o poliţie ?

Se pune înainte. uzul în trecut, de cîte ori guvernul întroduce în altar autoritatea sa: Dom­ nii cu divanul alegeau-pe episcop!. Acest uz era abuz al Domnilor tirani din timpii de bar­ barie, ce se serviau cu biserica, ca să exploa­ teze conştiinţa sclavilor în favoarea lor. Să

142 luăm din trecut faptele de arme ale vitejilor strămoşi, dar nu datinele; datinele erau ca le­ gile de atunci, legile erau barbare şi tiranice.

Regimul care poate să înlăture pedicele puse principiilor de libertatea cugetare! este acela .care lasă la toate asociaţiile religioase grija de a se regulamenta şi administra singure fără in­ tervenţia statului. Unii resping această libertate zi cînd că religia va peri, sau va declina, cînd s’ar lăsa fără tutelă, că statul va avea să se teamă de-a fi ameninţat de puterea spirituală, temeri deşarte.

Libertatea nu surpă religia, ci o garantează.

A sprijini religia puind-.o sub protecţia guver­ nului, este a dovedi că religia n’are putere vitală prin ea însăşi şi nu poate exista de cît prin protecţia autorităţei civile. Atunci ce maî e trebuincioasă ? Ceî ce sunt de părere că re­ ligia să fie protegiatâ de guvern, sunt inamic! a! religiei. Religia nu este făcută spre a servi de instrument despotismului şi spre a duce po­ poarele ca pe turme de .vite. Ea este în natura .omului, şi dacă nu ar fi în natura omenească, xlacă nu ar avea . altă misie de cît-a face o po­ litie a guvernuluî, atunci nu vedem pentru ce maî trebuie, căci poliţiile mirene sunt maî inieliginte! ; • Natura omuluî aspiră la ideal. Chiar sălba­ teci! au o credinţă sub forme barbare şi gro­ solane. Religia supusă guvernelor, zice un au­ tor, este ca arborul căruia foarfecă unu! gră-. dinar nebun îl dă forma ce vrea el, pe cînd

-

.■

143 religia liberă este ca arborul ce creşte în plina libertate.

Ori-ce guvern ureşte mişcarea cugetare! şi mişcarea simţimîntelor, căcî vede în ele ele­ mente. de discordie; dar religia robită la stat, se face un fanatism, fără ide!, fără misie. Or! ce stat protege un cult, merge la ipocrizie. Se servă cu religiea- statului, ca să amăgiaseă cre­ dinţele în socoteala intereselor sale.

Guvernele, ne avînd fapte, se sprijin pe re­ ligie. In ast-fel de condiţii de servilitate ale religiei, religia nu mai este o afacere de con­ ştiinţă, ci de cuviinţă. Cînd biserica va fi li­ beră, numai atuncî profesia religie! va ii un adevăr, preoţi! vor fi cu inima pentru ea.

Legea lu! Cuza recunoaşte neatîrharea bisericei romîne de biserica-mamă, dar ca legea ce regulează biserica rusă, fâcînd pe Ţarul pa­ triarh.

Ea încuviinţă însă cu biserica aceea unitatea dogmelor. Teologi! dau numele de dogme la o propoziţie ce nu cere a fi dovedită, ci numai crezută. Aceasta nu o admite filozofia acade­ micilor.- Dogmele sunt de origină divină. Spi­ ritul cel sfînt, după biserică, le-a insuflat apos­ tolilor. Se poate schimba forma, fondul nici­ odată. Biserica romînă rămînea neatţrnată de biserica mare sub raportul discipline! şi admi­ nistraţie! sale.

De aici trebuia să nască chestia canoanelor.

Unitatea cu biserica mare în chestia canoanelor era imposibilă, din causa alianţe! ce avea bise­ rica romînă cu statul care în timpi! din urmă

r i

IU avea o constituţie. Deci, principiile constituţiei în multe punturî erau incompatibile canoanelor.

De aici năştea chestia: ori biserica romîiiă să urmeze alianţa sa cu statul, şi atunci cată a sacrifica canoanele; ori admiţînd unitatea ca­ noanelor cu biserica mare, să se separe cu to­ tul de statul politic. După legea lui Cuza bi­ serica romînă se alia cu statul si înlătura ca­ noanele cît erau contrarii principiilor constitu­ ţiei. Poziţia bisericeî noastre nu avea de cît două căi: — a primi unitatea canoanelor cu biserica mamă şi a se separă de stat, sau a urma ali­ anţa sa cu statul si a înlătura canoanele.

Legea lui Cuza urma alianţa si înlătura ca­ noanele ca incompatibile cu constituţia patriei, în multe privinţe. Şi aici avea dreptate D. C. Bosianu.

Canoanele sunt legile bisericeî şi hotîrîrile soboarelor generale, regula credinţei şi disci­ plina bisericeî. Unele din aceste legi.se urc la originea Cristiani sinului şi se numesc : Canoa­ nele apostolilor. Biserica latină admite cinci­ zeci de canoane. Biserica mamă din Constantinopol are opt-zecî şi cinci, cele din urmă fiind privite ca apocrife, si părînd de-o origină mai nouă ca constituţiile ce perd numele apostoli­ lor. Toate acestea formez dreptul canonic. Mai este un canon, acea parte a leturgieî ce ur­ mează prefaţa pînă la comunicare; mai este încă canonul scripturei sfinte adică catalogul cărţilor ce compun testamentul vechili şi nou.

Canoanele ce creştinii primiră de la Ebrei nu ţineau cărţile lui Estcr, Tobiu, Iudita, lui Baruc,

.....

145 ale bisericeî, ale înţelepciune*, ale Macabeilor.

Aceste cărţî se primiră în al 4-lea secol cu epistola sfîntuluî Pavel cătră Ebreî. Se deose­ besc cărţile proto-canonice şi deftero-canonice.

Biserica romînă dezrobită, de patriarhie, fuse aservită guvernului romîn, după această lege.

Cu separaţia bisericeî nu ar fi un pericol pentru stat, dar va fi ui un mare avantagifi. Intîm va scăpa statul de cheltuelî şi de o muncă de­ şartă cu administraţia bisericeî. Guvernul nu trebue a interveni în nimic în afacerile biseri­ ceî, nici spre a oprima, nici spre a protegia.

Biserica va face tot conformîndu-se legilor şi regulamentelor poliţieneşti de linişte publică.

Adversarii libertăţeî pretind că aceasta ar face stat în stat. Bisericile nu formez stat în stat sub regimul de libertate, ci sub acela de alianţă cum este astă-zî la noî. Astă-zî este în­ tre guvern şi biserică o alianţă, aceasta însem­ nează un tractat între o putere cu altă putere; tratînd cu o biserică se recunoaşte că ea este o putere asemenea guvernului, şi că această pu­ tere este atît de detemut, în cît statul îî dă arme.

Deosebită de stat, biserica, are subvenţia hotărîtă cu care se administra singură şi se gă­ teşte cu totul în tărîmul eî religios, pe tărîmul propagandei spirituale.

Biserica catolică din Romînia, biserica pro­ testantă, havra izraelită fiind libere şi separate de ori-ce alianţă cu statul, fâcutu-s’au ele stat în stat? Ele s’ar fi făcut cînd statul ar fi tra­ tat cu ele ca cu puteri.

Nu 11c este teamă de revoluţie contra stătuBuliiitineanu Proză, Voi. I.

io

146 luî. Pentru ce ar conspira, să facă un guvern teocratic ? Aceasta nu mai este în spiritul se­ cuiului. Conspiraţiile sunt nişte basme într’un stat unde domnesc libertatea, instrucţia şi în­ destularea. Deci numai guvernele cari nu vor libertate, instrucţie, industrie, nu vor libertatea bisericeî. Conspiraţiile'se facla popoarele sclave.

Unde omul este bine, nu se revoltă. Vreţi a opri conspiraţiile, râspîndiţî luminele şi îndes­ tularea, ca fie-care romîn să cugete, să judece pur de a dezvolta şi onora munca.

Cînd un popor nu ştie a apreţui fericirea sa ci preferă tirania la libertate, ignorinţa la in­ strucţie, legile timpului de mijloc la drepturile omului, perderea acelui popor nu este regre­ tabilă. Piară, dacă nu merită a trăi.

Sistemul de a se amesteca statul în biserică este un sistem nefericit, căci stînge cugetarea, fură simţimîntuluî religios neatîrnarea şi dem­ nitatea şi viaţa adevărului; ţine o luptă con­ tinuă între cele două1 părţi contractante şi opreşte statul de a s,e consacra la misia sa, bi­ serica de a spiritualiza, de a consola, de a, în­ tări, atrăgîndu-î privirea- cătrâ cele pămînteştî.

Libertatea bisericeî o vom avea atunci, cînd vom avea un guvern liberal şi cînd naţia va avea voinţa eî şi va înţelege ce este libertatea cea adevărată.

Din momentul ce această alianţă s’ar nipe între stat şi biserică, biserica ar deveni liberă a recunoaşte pe cine va voi de cap al religiei ortodoxe : pe papa, pe patriarhul său pe rnarele rabin. Statul romîn ar fi indiferinte, din

U7 momentul ce capii clerului nu ar mai fi re­ prezentanţii bisericei aliate cu statul, şi cari astă-zi, aliaţi, dacă ar pune biserica sub patri­ arhul sau papa, ar aduce călcarea drepturilor statului; dar odată separată, statul nu ar mai avea dreptul, a fi gelos de alianţele bisericei.

Domnul Cuza arătă o mare ura de a se pune sub jugul unei singure femei. Ast-fel Doamna sa legitimă nu avea nici o parte în lucrurile publice. Aceasta nu era un bine. O femeie legitimă şi plină de virtuţi care nu tre­ mura a împărţi răspunderea tronului, nu putea nicî-odată face rău. Nu este tot ast-fel cu o femee ce face tot ascunsă. Unui Domn ’i-aşi tolera a face pe Don Juan mai bine de cît a face pe Ludovic al NIV-lea.

Doctrina lui Don Juan, acest şerpe al lui Ariman, zeul răului, autorul morţeî, poate să fie contrară moralei; dar cel puţin ea se măr­ gineşte în viaţa' privată, nu loveşte interesele publice. Doctrina regilor cart îşi făceau o su­ verană dintr’o amantă cunoscută şi publicată, era lovitoare intereselor publice. O asemenea femee, în persoana căreia un suveran confunda persoana sa, devine adevăratul suveran, fără răspundere. Curtea trece la dînsa. Viţurile, aici acoperite, au bun joc. Suverana ocultă face tot răul ce suveranul tremură să facă.

Traian cel mai bun din cesariî Romei avea minionî. Roma trecea peste aceste slăbiciuni, pentru faptele mari publice ale suveranului.

Aceste slăbiciuni nu loviau în nimic interesele publice. Cînd însă Plotina, femeea sa, deschise

148 sinul juneluî Adrian pe care îl făcu moştenitor al tronuluicînd acest ora devine cesar şi prin această, influinţă loveşte libertăţile poporului, » poporul rege, uitînd turpitudinile lui Traian pri­ vate, nu uită pe acelea ale Plotineî. Traian se avilise, fără- a lovi interesele publice : Plotina se prostituase spre a face nefericirea pu­ blica.

Faptele mari ale luî Traian au înecat cu strălucirea lor slăbiciunele private ale divinu­ lui suveran. Istoria nu va vorbi de Cuza pen­ tru rătăcirile luî. Ele vor fi înecate de dezro­ birea poporului de clacă, de unirea ţărilor, de darea drepturilor politice la ceî mai mulţi Romînî, şi dacă îl va mustra cîte-odată serios, va fi numai atunci cînd se va aminti că nu ’şî-a vărsat sîngele pentru unirea Eomînieî cu Transilvania şi nu ’şî-a terminat zilele, ucis' pe pavăza sa în bătălie.

Domnului Cuza nu-î plăceau manifestaţiile cu facle, rîdea de ceî cari le făceau, şi le pu­ nea tot-deauna pe comp tul dezinteresatei ama­ bilităţi a poliţiei. Cînd fuse arestat în casa luî Ciocârlan şi cînd trupe de popor veniau şi-l insultau pe stradă, Domnul ştiind cu ce mij­ loace se căpătau ovaţiile, se consola negreşit cînd primia insulta. Avea vorbele crude cînd se necăjia. Cînd ministerul Catargiu dăte fai­ moasa demisie: „Măria Ta al refuzat.’'' Dom­ nul Cuza, vă’zînd pe acest ministru, intră într’un fel de mînie în conversaţia ce avu cu capul reacţiei. Pe cînd acesta îî zicea că sunt departe de timpii cînd boeriî ştiau a-şî face

,

j:

149 datoria: „ — Cînd Domnii bateau la falangă pe miniştri, respunse Domnul. Imî pare bine de amintire. “ Domnul adoptase maniera lui Napoleon al III-lea de a adresa scrisori cătră capul cabine­ tului.

Una din cele mal teribile fuse aceea cătră Catargiu prin care date un pecetluit D-luî Brăiloiîi. A doua cătră D. M. Creţulescu prin care se plîngea că din neveghiarea miniştrilor săi, s’au tolerat în cele d’întîiu funcţii oameni ne­ demni. Gesturile sale respundeau la mănia sa.

La cameră odată, terminînd discursul şi auzind pe un deputat dintre aspirătoril la tron, şop­ tind, apăsă pe cele din urmă cuvinte energic şi bătu cu mina sabia. El avea multă iscusinţă, pătrundere şi fineţă. Expresie a clasei a Il-a din Moldova, el dete guvernului ţăreî o formă mal democratică. Poporul se simţea în el spri­

jinit.

El rîdea de totî amicii săi cari doriau a veni la minister. Intr’o sară venise la dînsul D. N. Creţulescu ce era fără minister. „Este o mare nevoie ministerul, zise Domnul; face pe om trist şi posomorit. Vedeţi pe C. care avea .spi­ rit şi apropo, acum tăcut şi posomorit, nu mal găseşte o vorba.u Rîdea de miniştri, cînd vorbiau limba fran­ ceză în afaceri. Pe D. Iliescu care îi explica în limba franceză coprinderea unul referat, îl întrebă: limba romînă sau franceză vorbiamal bine ?

Cînd din boieri veniau la palat cu pieptul

150 plin de decoraţii, întreba cine a venit cu Cră­ ciunul ca să-î dea ceva.

Nu permitea nici unui ministru să devie o voinţă, şi nu îî refuza liberul exerciţiu, pe cît camarila nu întră în afacere. înainte de 2 Mai scria lui Librecht: ..Tine socoteală de miniştri.

Ei sunt consiliariî tronului. Ei sunt responzabilî.“ După 2 Mai, schimbase tonul: zicea mi­ niştrilor : „Ţineţi socoteală că tronul este respunzător.“ Oamenii cu carî se servia în poli­ tică si nu se bucurau de o bună reputaţie îi primia în secret, îî încărca de favoruri şi ama­ bilităţi ; dar nu-i chiema ni ci-o dată la masă.

Nimic nu-1 întărîta mai mult ca schimbările ministerelor ce era silit a face. Înainte de a forma noul minister, suferia ca o mamă, înainte de a naşte pruncul. Ministerul odată încropit, era voios. „Reputaţia oamenilor mari spînzură de ta­ lentul scriitorilor cari au transmis memoria lor la posteritate,— zicea Domnul Cuza cîte odată.

Scriitorii la noi sunt înrolaţi în partide şi ocupaţi a face caricaturile miniştrilor. Ast-fel că nu mai sunt citiţi de public. Toţi suntem ex­ presia timpului nostru.“ Ii plăcea să îndatoreze ]:>e aceia ce voia a-î face ai săi.

Egumenul grec de la o monăstire, silit de minister a face din casele noi ale monastirei, ce se terminaseră atunci, o închisoare a statului, trimise la unul şi îl roagă să mijlociască spre a se opri ministerul de a face închisoare din casele monastirei, pentru care va da unuia din ‘ii

?

151 amicii săî săraci trei mii galbeni sau două mo­ şii în arendă ale monăstireî, cu preţ scăzut, ca să le caute sau să poată a le da altora în arendă cu preţul cel adevărat. Acela trimise pe proprietar să se plimbe, zicîndu-î că are să spuie Domnului îndată, ca să ordone ministru­ lui a face închisoarea statului din monăstire.

Acela spuse Domnului să se ferească - de is­ pită, fără a-î spune de propoziţia făcută. A doua zi veniră la Domn doi fraţi, oameni din par­ tide. El se rugară de Domn a ordona ca mo năstirea să fie apărată. de a fi închisoare a sta tulul, după cum voia ministrul. Reuşiră la Domn Unul din cel cari se rugaseră de Domn, dobîndi o mie de galbeni de la călugăr, celalt o moşie de munte în arendă gratis pe care o căuta singur.

Era lipit pe lîngă Domn un grec. Acesta părea a se bucura de multă simpatie lîngă Domn.

El luase în companie cu un călugăr grec mal multe moşii monăstireşt.î în arendă pe numele lor, atunci cînd călugării greci le arendau. De mult timp nu plătise arenda. Ministrul pune secuestru pe venit, îl rîdică, după rugăciunile lui, văzîndu-1 atît de bine lîngă Domn. Cînd el se ruga, Domnul zicea ministrului a-I face satisfacţie; dar în parte îl zicea a-şî face da­ toria.

Ministrul de externe, amic al grecului, chiar în consiliul de miniştri blamă pe ministrul cul­ telor că nu favoră pe grec, adăogînd că ast-fel e voinţa M. Sale Domnului. Ministrul de culte răspunse că recunoaşte legea şi nu voinţa Dom-

X-r^i

152 nulul. D. Steeghe se indignă şi puse toată liotărîrea a depărta pe grec după moşii. Venise la minister un arendaş ce se plîngea că a plă­ tit arenda la grecul favorit, de la care arendase moşiile, şi că ministerul îi pune secuestru spre a plăti. Acesta scăpă moşiile şi confundă pre­ tenţiile favoritului.

Domnul se vedea adesea nevoit a plăti de la sine stricăciuni făcute de favoriţii săi. 0dată se jucară în cărţi de un favorit, trei mii de galbeni destinaţi pentru o şcoală. Domnul îl plăti din clieltuelile călătoriei sale. Avea o particulară simpatie pentru oamenii uşori şi fără voinţă. Spre a atrage credinţa oamenilor, nu conta pe. interesele de principii, ci pe inte­ resul material cătră persoane.

De aici atîta tolerinţă pentru unii. Soluţia acestei teorii este dată de mult: credinţele sunt x mal tari de cît aurul.

Unde erau la 11 Fevruar toţi aceşti favoriţi pentru cari, ca să-î mulţumiască, Domnul to­ lerase a se înlătura legile?

La balurile sale ce erau splendide, nu veniau de cît foarte puţine familii din clasa aceea. ce prin imitaţie îşi luase rola nobleţei din Saint Germain din Paris. Nobleţă de naştere nu a existat la Romînî. Instituţiile lor încă de la în­ ceput au fost democratice. Singura aristocraţie ce aveau, era aceea a funcţiilor pe viaţă. Nu­ mai numele şi averea aveau ereditate. In tim­ pii mal vechi nici numele de familie, căci top se subscriau cu numele de botez şi cu rangu , ceea ce dovedeşte că numele de familie nu a-

153 vea nici un prestigiu. Această nobleţă neere­ ditară privia în Domnul Cuza un gîde al pri­ vilegiului eî. Nu mergea la balurile sale, nici la mesele sale. Invitaţi, unii răspundeau că sunt lâncezi, şi eşiau sara la teatru sau se primblau pe strade spre a fi văzuţi.

Clasa a 'doua, care de la un timp prosperase atît sub raportul material cît şi intelectual, dom­ nia în aceste sărbători, clînd luxului o formă şi o strălucire care nu era încă cunoscută. In timpii Domnului Bibescu, la un bal, oficeriî de serviciil primiră damele de clasa întîl şi le du­ seră la un capăt al salonului, pe cele de clasa a doua le primiră şi le duseră la alt capăt al salonului, ast-fel balul se împărţi pe clasele po­ litice. CîţI-va bărbaţi, supăraţi de această pre­ ferinţă insultătoare şi stupidă, plecară cu so­ ţiile lor. Această clasă era răzbunată în balu­ rile Domnului nivelator de clase. Era chiar crudă. Din aceste cauze clasa întîia era rezer­ vată. 2 Mal a făcut mare schimbare. Pentru aceea are partizani şi adversari. Credem că este locul aici să aruncăm cîte-va vorbe ace­ lora cari combat încă acea epocă de egalitate de drepturi. Am auzit prin cluburi, chiar în camere, oameni cari în timpul regulamentului şi sub constituţie erau dezmoşteniţi de drep­ turi politice, fâeîndu-se. ecou al vechilor lor tirani, fâcînd o crimă din principiile' de la 2 Mal. Romînul a restabilit bine lucrul acesta.

2 Mal şi 3 Mal. 2 Mal era libertatea ţăranilor, egalitatea drepturilor politice ; 3 Mal era des­ potismul, camarila, favorul, risipa avere! statului,

154 arbitrarul, cumulul funcţiilor. Fără acele prin­ cipii ce le blamez, aceşti oameni nu ar fi in­ trat în camere ca deputaţi şi senatori, n’ar fi fost nici alegători, n’ar fi fost priviţi astăzi de stăpînil lor ; şi ca să poată dobîndi drepturile ce le-alt dat lor 2 Maiu, ar fi fost nevoiţi, pre­ cum s’a văzut, să îşi creeze averi minciunoase, cu alte vorbe să vie a apăra în cameră drep­ turile patriei, libertatea, dreptatea, morala, prin mijloace imorale, prin acte minciunoase. Pînă la 2 Maiu numai cel cu venituri de patru 'sute galbeni, cu capitale de şase sute galbeni şi marii proprietari erail cetăţeni, aveau dreptul a se ocupa de lucrurile patriei lor. Cel-alţî toţi erau dezmoşteniţi, erau proprietatea celor avuţi.

Vodă-Cuza a sfărîmat o castă. Egalitatea drepturilor politice era pusă, precum am văzut din. scrisoarea D-lul Negri, încă » e la 1861 sub ochii Puterilor garante.

Constituţia a mal restrîns acest mare drept.

Acest păcat este păcatul său. Să trăiască sufra­ giul universal! Romînil pînă nu vor fi toţi ale­ gători nu vor înceta de-a fi proprietatea clase­ lor. Dacă nu este frică că guvernul să nu facă alegerile prin gloate, cine nc opreşte de-a face o lege prin care guvernul să fie cu totul înlă­ turat din eserciţiul alegerilor ? Cine ne opreşte a face alegerea liberă de puterea executivă ?

Cine ne opreşte a da poporului instrucţia şi educaţia politică pe care chiar astăzi i-o oprim ?

Cine, dacă nu doctorii regimelor uzate şi tur­ mele de nepăsători pe a cărora ignorinţă aceşti doctori vechi şi noi şi-au aşezat dreptul lor ?

155 nici doctorii, nici nepăsătorii nu sunt naţia romînă. La naţie ne adresam.

Domnul era încredinţat de un lucru, că sub regimul său nu era persecuţii ; el înţelegea per­ secuţiile fapt al despotismului care urmează prada sa prin toate mijloacele, ucideri, deşpoierî, închisori, confiscaţii etc. In guvernele liberale încă este un fel de persecuţie, si aceasta este cea mal rea căci se învăleşte cu legea, care există acolo unde domin patimele şi unde cuvîntul nu a decretat libertatea pentru toţi de cit* pe carte. Această persecuţie era de multe feluri; o clasă, o familie, o persoană, cînd nu eraţi cu guvernul, eraţi lovite în interesele lor, sau ,în procese, sau în exerciţiul funcţiilor, sau în alegeri. Un om onest, capabil, trebuitor, era persecutat, dacă. nu era din cercul ^ acelora ce eraţi servi al. voinţei guvernului. Dai’ persecuţia legală nu se poate face de un guvern fără con­ venţia poporului. Cauza răului vine de la noi înşi-ne. Intr’o societate liberă, persecuţia asupra unul om cată a fi simţită de toţi.

Persecuţii de resortul guvernului despotic nu s’au urmat; dar persecuţii legale s’au făcut, se fac încă.

Nepotismul şi favoritismul fuseră nişte fructe ce se coapseră la soarele constituţiei, şi umplură cu sucul lor corupt arborul. Sub regulament, destul era să naşti ca să fii ban mare. Abuzul era regulamentul. Lumea se făcuse cu abuzul.

Mulţumită acelor oameni din 1848 atît de ca­ lomniaţi, se schimbă lucrul, se făcu legi noi.

Nepotismul si favoritismul nu secară, dar se

----

■

•

156 împuţina, se criticară ca o violare a dreptului comun. Guvernul lăsă frîul liber funcţionarilor şi veni la arbitrar; acesta găsi protecţie în oprirea ce se făcu presei de a vorbi liber. Se formă o stare de oameni fără mustăţi în funcţii înalte, fără diplome de bacalauriaţî cel puţin ; unde vedeai prefecturile şi alte funcţii supe­ rioare date la cei ce iati. fetele celor de la pu­ tere, date de zestre. Aceste abuzuri nu se vin­ dec de un Domn, cată ca spiritul public să le

loviască prin ridicul.

Lordul .Palmerston fuse una dată interpelat în cameră că pusese în cele mal importante funcţii pe nepoţii, ginerii, verii săi. „—In ade­ văr, răspunse lordul, dar am garanţie că toate aceste rude au instrucţia şi onestitatea. De a fi rude cu ministrul, nu este o crimă care să facă ca eî să nu mal fie. necesari, nici să se bucure de drepturi ca cel-alţî cetăţeni liberi. Spuneţi-mî dacă una din aceste rude nu este onestă şi capabilă. “ Aici este chestia: onestă şi capa­ bilă ; a nu fi nici una nici alta şi a fi numite în funcţii mari, este nepotismul, este favori­ tismul.

Domnul se credea garantat în întru şi afară cînd vedea votîndu-se sume mari pentru spioni şi pentru presă. Spionii într’un regim unde este libertatea presei şi partide, nu mal sunt nece­ sari de cît a veni şi a spline minciuni ca să-şi ia salariul lor. Presa plătită, vorbeşte o dată, şi cînd nu sunt fapte, este silită de opinia publică şi de pudoare, a combate ce a lăudat mal înainte pentru bani.

157 Ast-fel văzurăm că de şi se votă mal la un milion pentru presă, după 2 Haiti presa străină era tare întări tată asupra guvernului. Afară de aceasta este ce-va imoral care nu suferă a se pune în serviciul unei libertăţi sincere.

Ce sunt necesari spionii în mijlocul nostru?

Toate guvernele i-au avut. îl despreţuesc, dar îi păstrează. Zic că-1 ţin în interesul păceî pu­ blice, să cunoască ce spun persoanele infiuinte, să studie simţimîntu] poporan.

Spionagiul ar fi tolerabil, zice Montesquieu dacă s’ar putea face prin oamenii oneşti. Se face prin persoane infame, deci lucrul este in­ fam. Spionul se înşeală, are urele şi simpatiile sale, născoceşte şi minte. Dar de multe ori fon­ durile secrete se mînc fără a se da în desti­ narea lor.

Ce a făcut presa plătită, şi spionii pentru re­ gimul trecut cu care s’a cheltuit sume mari ?

Opritu-l-au de a cădea? Asigurat-au liniştea publică ? Spusu-iaii adevăratele opinii ale par­ tidelor ? Nu !

Autorul libertăţeî ţăranilor şi egalităţeî drep­ turilor politice, nu voia să dea încă libertatea magistratureî prin inamovibilitate. Cînd justiţia nu era separată de administraţie inamovibilita­ tea putea să ameninţe libertăţile publice. Astăzi nu mal există acea frică. îndată ce se despăr­ ţiră cele două puteri, trebuia să se dea garan­ ţiile de neatîrnare care să poată scăpa neatîrnarea lor reciprocă. Aceasta nu s’a făcut si jus­ tiţia a rămas în nuna putere! executive prin numirea judecătorilor de miniştri. Ministrul sail

158 Domnul care dispune de judecători, dispun asemen ea de judecaţi, şi atunci nu mai este ga­ ranţie. Judecăţile sunt acte de conştiinţă, iar nu de desciplină. Judele cată a fi cu totul liber în apreciaţiile sale şi inamovibilitatea sa. este urmarea silită a acestei poziţii. S’a opus totde-a-una un singur argument, că judecătorii sunt încă despoiaţi de cunoştinţe şi caracterul de dreptate, şi a-î face astăzi inamovilî ar fi un rău mal mare ; dar judecătorii inamovibili nu sunt oare supuşi la judecata curţeî de casaţie ? Cine ar opri pe curte a-î fârăma, cînd ei nu ar fi la înălţimea misiei lor ? Este orga­ nizaţia dar, în faţa căreia cade argumentul acelora cari îl pun înainte, nu pentru interesul public, ci pentru a robi justiţia ministrului, pen• tru ca să dispună guvernul de judecători şi de judecăţi şi iaca de ce cată să ne ferim: de înriurirea acelui ministru.

Vreţi să aveţi dreptate, faceţi dreptatea liberă prin inamovibilitate! Ea este sancţionată de spiritul public, este în armonie cu natura func­ ţiilor, este o garanţie pentru libertatea şi pro­ prietatea cetăţenilor.

Senatul a elaborat un asemenea proiect. Retrasu-l’a guvernul după obiceiu ? Şi ca jude­ cătorii, faceţi inamovibili şi pe institutorii in­ strucţiei primare, căci aţi făcut numai pe profe­ sorii instrucţiei superioare, şi aţi creat un mo­ nopol.

Orî unde judecătorii se numesc de ministru, unde nepoţii putere! pe cel slabi îl prigonesc, judecătorii, ca să nu îl scoată saii ca să-şi facă

159 cariere, din dreptatea omenească îşi fac scară la putere. Ast-fel la noi dau dreptatea la cel tari, fie şi hoţi, şi astfel legea nu mai este de o potrivă pentru toţi.

Un lucru care era simpatic guvernului tre­ cut, era centralizarea. Acest viciu al guvernelor constituţionale se măreşte după căderea lui Cuza. Teatrul romln, instituţie liberă, cu mare subvenţie se pune sub guvern. Actorii sunt sa­ lariaţi de guvern şi declaraţi ca funcţionari dintr’o secţie a ministerului, un comitet revede piesele dramatice şi ia rola de censorî al poli­ ţiei în ceea ce priveşte piesele de reprezentat.

Nici o şcoală spre a forma gustul şi armele.

Subvenţiile date de stat la teatru au un scop, a forma arta, iar nu a face să petreacă publi­ cul unul oraş, căci atunci ar trebui să plătească şi pe Raşca ce face deliciul băuturilor de bere.

Nu este dator districtul Dorolioiuluî a plăti im­ pozit pentru a se susţine un teatru supus guver­ nului, să se amuze poporaţia unui oraş. Aceasta o poate face municipalitatea. Dar districtul Dorohoiulul poate plăti pentru desvoltarea artei, căci de aici profită toată naţia. Răii trebue să le para miniştilor Domnului Cuza că nu au avut eî această idee.

Nici odată nu aii părut mal multe satire ca în timpul ce precedă căderea Domnului. Intre altelea şi această satiră: Cogălniceanu Şi Creţulescu Cu Savel Mânu Şi Bălăncscu Att feşlelit.

160 Cea-l-altă strofa vorbia de alţi patru favoriţi subalterni ai tronului, şi, dupâ ce îi numia, le zicea că s’ail înţolit.

Presa la noi a cătat mai tot-de-a-una să se schimbe în pamflet. Pamfletele apar cînd socie­ tatea este năbuşită. Atunci fac efect. Cînd so. cietatea însă este fericită, numai fac a rîde.

Cînd societatea suferă, aceste ace înţep şi fac sînge. Pamfletul apare atunci cînd guvernele fac din naţie o proprietate a lor.

Ori-ce constituţie este o minciună, fără seif guvernement. Aceasta a fost nefericirea Francieî, fericirea şi libertatea Angliei şi a StatelorUnite, singurul mijloc de a face ca guvernul să nu mai fie privit de naţie ca o cauză con­ trară cauzei ale.

De multe ori ele fac de nu dorm şi nu mănînc tiranii. Satira Menipea în Franci a dete ligei o lovire de moarte.

Aceste pamflete cată să fie naţionale şi libe­ rale spre a interesa; de nu vor fi ast-fel, sunt privite ca opinii ale poliţiei; atunci cînd apar fără nume de autor şi nu ştie nimeni de unde vin, au aerul misterios care le fac temătoare.

Aceste pamflete în aceste condiţii fac tot-de-auna mai mult efect. Pe toată dimineaţa Dom­ nul citea cîte o placardă ce se arunca pe strade şi se lipia pe palat: „ Casă de dat cu chirie în curînd. “ De cîte ori se conspiră pentru o răsturnare, pamfletele vin înainte. Dar Domnul Cuza era nepăsător la aceste semne. Credea că naţia roraînă este o naţie de sibariţi. Aceste pamflete

161 eraţi prea dese ca sa nu fie semnalul unei con­ spiraţii.

Pamfletul este un jurnal concentrat, el vor­ beşte numai cînd are ce-va sâ zică, şi prin aceasta cbiar se face importinte. Pamfletul este ţipetul sardonic al poporului ce suferă.

Guvernul Domnului Cuza era constituţional, dar nu era self-guvemămînt, guvern prin sine însuşi, guvern direct prin cetăţeni. Astăzi se proclamă egalitatea drepturilor la alegeri, şi mîne numeşte pe deputaţi ministrul! Seif gu­ vernământ este opoziţia centralizărei. Regimul Domnului Cuza nu merită alt nume de cît re­ gimul centralizărei al cărui pontifice nu era D. Cogălniceanu, ci D. C. Bosianu. Este un gu­ vern care a reuşit de multe ori după timpi şi după caracterul naţiei, dar astăzi chiar la noi nu mai poate face bine. Aceasta s’a citit pe figura ţârei cînd ea a eşit din puterea guvernului unuî om. Seif guvernămînt nu înţelege tutela administrativă.

Seif guvernămînt nu este nici guvernul di­ rect absolut al cetăţenilor în toate afacerile pu­ blice. Aceasta nu este putincioasă în nici o ce­ tate, nici într’un stat. Este vorba de a fi li­ bere de guvern nişte instituţii libere, precum re­ ligia, şcoala, justiţia, municipalitatea.

Libertatea absolută pentru tot ce este de domenul privat şi de administraţia directă a afa­ cerilor locale, o intervenţie în afacerile provin­ ciale şi generale, ne lăsînd : guvernului central de cît atribuţiunt pentru cari se. cer unitatea vederilor, iuţimea esecuţiei, experienţa lucrurjD. Boliniineanu Proză, Voi. I.

11

162 lor şi întrebuinţarea puterilor comune. Lucru­ rile ce sunt mai presus de comune, acelea re­ vin de atribuţie a guvernului. Este principiul constituţional aplicat la afacerile locale.

Acesta este guvernul promis de D. Cogălniceanu. Dacă nu ni l’a dat, credem că nu a pu­ tut, căci un asemenea guvern nu se capătă de cît prin răspândirea instrucţiei în mase, prin desvol tarea instituţiilor în fiinţă, desvoltîndu-1 în simţul libertăţel şi iniţiativei individuale, prin onoarea oamenilor ce serv fără salariu, prin ab­ negaţia a tot ce priveşte interesele private.

Nu s’a făcut nimic pentru aceasta în tim­ pul Domnului acuzat de o politică de centra­ lizare. Nu s’a făcut nimic nici după ce a ple­ cat acel Domn. Constituţia nu s’a aplicat încă prin provincii.

Constituţia noastră are multe lucruri bune ; dar legea electorală se contrazice cu marile prin­ cipii de libertate şi egalitate ce a proclamat.

Admiţînd desfiinţarea tuturor privilegiilor şi mo­ nopolurilor, toleră pe unele prin legi decretate şi în fiinţă acum.

Privilegiile în politică sunt drepturi acordate la unii, refuzate la alţii.

Alegerile sunt un privilegiu. Privilegiul cor­ pului profesoral a alege senator; episcopii întrînd de drept în adunare; foştii miniştri şi foştii coloneii, intrînd în senat pentru aceste condiţii, în lipsă de altele. Privilegiul capita­ lului numeros. Privilegiile nemărturite sunt nenumărate. Ele se contrazic cu principii de egalitate. Sigurele privilegii admisibile nu pot

163 fi altele de cît persoana sacră si inviolabilă a Domnului, recompense naţionale pentru stră­ lucitoare servicii.

Toţi cetăţenii unui stat nasc egali. In princip toţi au acel aş drept. Se poate că s’att făcut pentru cuvinte politice aceste privilege, dar ele rămîn tot-de-a-una în contrazicere cu simţimîntul dreptăţeî, cu simţimîntul de egalitate al na­ ţiei Romîne.

Domnul Cuza, cu toate defectele sale, avu o virtute pentru care naţia îşi va aminti în totde-a-una. Cît timp el domni, se formară diverse partide pentru putere şi se urmară unele pe altele; dar aceste partide, aceşti miniştri nu erati nici o dată impuşi de politica puterilor străine. Romînil eraţi atunci mândri cînd ve­ deai! în libera Grecie ministerul rus, ministerul englez, ministerul francez, pe cînd într’însa n’au fost nici o dată de cît ministere romîne, bune sail rele, despotice sau liberale: dar tot-de-auna voinţa Domnului sau a ţăreî.

Lavalette zicea aginteluî ţăreî: „Vil să-mi spun! o nouă schimbare de minister ?“ nu zi­ cea însă : „Scrie să se schimbe ministerul acesta, să se numească acela, căci ast-fel este voinţa noastră.C£ Nici aceasta nu s’a făcut atunci. Vodă Cuza tolera în administraţie multe rătăciri, dar el era romîn.

Regimul lui 2 Maitl, zic liberalii, este agonia guvernului despotic. In el se omoară cel din urmă despotism pentru Romînia. Aceasta nu fuse asţ-fel. Naţia sub principiile de libertate urma a fi o proprietate a guvernului, căci con-

164 ducătorii eîhu’şî curăţiseră încă sufletul de prin­ cipiile de castă şi de privilegii. Să înţeleagă că naţia este suverană într’o constituţie, că ori­ ce om este un cetăţean liber şi are drept a lua parte la lucrurile publice ; să înţeleagă că re­ zistenţa legală este raţia constituţiei; că toate aceste drepturi lipsind sau nefiind practicate, constituţia devine nu numai netrebuincioasă dar o nefericire publică.

Armatele se mărialt şi se scădeau, se schim­ baţi. ca să se creeze un mijloc spre a motiva contracte de cheltuell mari cu neguţătorii Fran­ ci eî, căci aveau credinţa că toate acele con­ tracte cu comerciul Francieî interesai! acel gu­ vern în menţinerea Domniei şi Statului şi ga­ rantau ţara contra ideilor de cucerire ale unor puteri. Nefericită este o ţară, cînd nu varsă sîngele său spre a-şî păstra drepturile şi libertă­ ţile sale şi cînd crede a păstra drepturi şi liber­ tăţi cumpărîndu-le cu aur de la tiranii săi!

Din robia lor, din umilinţa lor, guvernele Romînilor şi-afi făcut un merit mal în tot-de-a una, de la epoca cădere! spiritului naţional pînă în timpii de astăzi. Aceasta a fost virtutea robilor a suferi lanţurile tiranilor. Tronul, mi­ nisterul dat! drepturi, dar. impun mari datorii.

Domnii miniştri, reprezentanţii naţiei, cînd nu fac sacrificiile vieţeî lor pentru fericirea patriei, nu sunt demni de a se bucura de poziţia ce le-a dat naţia. El îşi calc datoriile lor. O naţie însăşi nu este demnă de libertate, de independinţă, cînd nu face nici un sacrificii! pen­ tru ele.

105 Toate naţiile libere, în toţi timpii, sacrific singele lor, aurul lor în lupta. Luptele nu le speriu. Curajul ce le dâ convingere drepturilor şi datoriilor lor, le face tot-deauna a triumfa.

Ast-fel fac naţiile cari au viaţă, cari * au drept a fi mari şi libere. Acolo însă unde nu este viaţă, unde inima este degradată, unde virtu­ ţile sunt înlocuite de viţiurî, unde datinele sunt rele, unde legile nu se execut, unde omul onest este despreţuit şi furul încununat de o so­ cietate coruptă, patria este o proprietate a celor ce cărmuesc.

Sub guvernele constituţionale, naţia este su­ verană. Ea deleagă pe Domn şi pe miniştri a cărmui sub controlul deputaţilor, sau advoca­ ţilor eî. Guvern şi deputaţi sunt şerbii naţiei suverane, salariaţi de dînsa, lăudaţi, onoraţi de dînsa. Cînd cel ce cărmuesc şau vor cărmui, trădez interesele suveranilor şi fac din cauza inamicilor patriei cauza partidelor lor, castelor lor, familiilor lor, naţia suverană, cînd nu a devenit ea suverană, sclava şerbilor săi salari­ aţi, prin asociare cu tiranii spre despoerea pa­ triei de suveranitatea sa, spre împărţirea. între el a tezaurului public nu toleră nici un gu­ vern care se abate ele la legi, care, spre a avea sprijinul inamicilor ţărel lor, suferă infîuinţa străină şi. împreună cu străinii inamici,- omoară autonomia patriei lor, viaţa patriei lor, liber­ tatea patriei lor. Acolo însă unde guvernul este proprietar al ţărel, unde ţara este propri­ etate moştenitoare a guvernului, unde. consti­ tuţia este o minciună, unde bunurile patriei

166 punt mîncate de guvern şi de infami sateliţi, unde legile sunt violate pentru interesele străi­ nilor îu complicitatea infamă de trădare ; unde biserica este o poliţie a guvernului, şcoalele o poliţie a guvernului; unde cel cari propag în public sunt cumpăraţi cu bani de inamicii pa­ triei, ca să minţă, ca să deturne inimile de la sacrificii pentru binele public; unde tîlharul, trădătorul, îşi creează un drept în simpatiile guvernelor şi guvernaţilor şi vin, în numele onoareî, a sprijini ce nu este onorat; unde gu­ vernele violez alegerile,. unde cel cinstit este gonit dacă nu serbă interesele tiranilor şi cel necinstit încununat, unde serbă cauza tiranilor ; unde armatele, fiice ale patriei, jur credinţă ti­ ranilor, dar nu patriei; unde mama blăstemă pe fiu că nu a prădat cînd a fost la putere, ca să poată în urmă satisface exiginţele luxului şi imoralităţeî; unde nu mal există de cît simţimîntul pizmei; unde meritul, ce excită pizma, este prigonit şi mediocritatea este ridicată ; unde cel ce au prădat ţara, cel ce au tirănit ţara, vin şi vorbesc de onoare, de libertate şi împletesc cununi, — acea naţie nu merită de a mal fi.

Vestejindu-se pe ghirlanda umanităţeî morale, demne, pure, se şterge ca o pată după o frunte pură.

Asţ-fel se perdu regimul trecut, in ■ aptaudele generale. Dar val! aceia cari îl răsturnară lu­ ară oare altă cale ? Ţara este astă-zl mal puţin proprietatea guvernylul ? Constituţia şi legile sunt respectate mal mult? Risipa tezaurului public este pusă în hotare mal mult ? Opinia

167 alegătorilor este maî liberă ? Favoriţii, cumu­ larzii putere! au încetat ? Guvernul în faţa stră­ inilor are maî multă demnitate ? Patriotismul face pe guvern şi guvernaţi a face sacrificii ?

Un guvern care a avut nobilul curagiu a ri­ dica drapelul unire! tutulor Romînilor a găsit în oamenî alt de cît ura străinilor şi hula tră­ dătorilor de patine, aplaudaţi de turme de rob!?

Dreptul autonomie! ţăreî este astă-zî maî scump Romînilor chiemaţî a veghia la menţinerea luî, cînd tratatul de Paris care ne dă plină auto­ nomie, se violă ; cînd autonomia ţăreî se calcă, cînd naţia Romînă nu ma! poate să aibă gu­ vernul care voeşte şi guvernele naţie! se numesc de la Paris şi de la Viena ? Cînd turmele de sclav! ce reprezint naţia dezmoştenită de suve­ ranitate, tremur la ideea de a protesta contra violăreî unor drepte sfinte căpătate prin sîngele străbunilor noştri ? Favoriţi! regimului trecut, expresii de viţiu, nu fuseră preoţi! templului lui Ariman, ce reveniră cu dogmele vechi ? Mitra, zeul binelui, lumina vieţeî, nu fuse învins în urmă de Ariman şi şerpele său, zeul răului, autorul morţeî, întunereculu! ? Un singur om lipseşte din cununa de fer, este Cuza. Un Domn plin de virtuţi îl luă locul, dar ţara se cărrnueşte de sistemul trecut, de oameni car! intro­ duseră în această ţară, cu constituţia, sistemul de corupţie, sistemul de moarte, de întunerec, de viciur! şi de umilinţă.

Domnul Cuza, care ţinea la multe chestii de drepturi a se reînfiinţa, veni de la Constantinopoli încîntat de ideea de a restabili întocmai

168 după dorinţa puterilor juridicţia consulară în Romînia. Se credea că aceasta fusese una din condiţiile recunoaştere! statului de la 2 Maî.

Chiamă într’o zi consiliul de miniştri şi, luînd cuvîntul, face amari mustrări D-lui Orbescu, ministru al justiţiei, că nu va să ia măsuri a se ordona tribunalelor şi curţilor spre a recu­ noaşte juridicţia consulară. Orbescu răspunse ca ministru romîn, că nu va face nici-odată aceasta, neiiind voinţa naţiei sale.

Domnul se supără foarte mult şi nu maî :zise nimic. Dar Orbescu ţinu tare.

A doua zi văzînd pe Domn, îmi zise să con­ siliu pe Orbescu a-şî da demisia. Iî arătaiu că . eu însumi doresc a mă retrage, din cauză că principiile mele nu îmî permitea să stau în minister. Profitaiu de aceasta a zice Domnului că ar ii prudinte a se chiema un alt minister ca să execute actul de la 2 Maî, oameni cari nu ’l-au făcut, că aceasta va da putere actului şi tronului, va da garanţii naţiei pentru prin­ cipiile mari din aeel act şi speranţa că cele ce în acel act şaman prin natura lor a guvern personal şi desmint principiile de egalitatea drep­ turilor politice şi libertatea ţăranilor, vor în­ ceta îndată cu venirea unui alt minister; pe cînd cu miniştrii ce au făcut pe 2 Mai, este de aşteptat a se nutri şi mări urele cauzate de o lovire atît de puternică. Domnul păru că gustă aceste idei. îmi zise să vorbesc, cu Ion Ghica, Brătianu şi cu Rosetti. Nu am vorbit nimic, căci mai vorbisem altă dată şi am rămas cu yorba. După mine aici fuse o mare eroare.

169 Tronul ar fi scăpat dacă Domnul ar fi schim­ bat ministerul şi ar fi lăsat acţia, chiar cu con­ cesii în favorul libertăţel, în mina acelora a cărora acţie deja circula în toate fibrele naţiei prin puternicul prestigii! al libertăţel.

Domnul Cuza ar fi făcut aceasta, dar din ne­ fericire facea mare caz de consiliile camarilei.

Avea cîţî-va. amici demni şi oneşti, interesaţi numai de binele tronului, Pisoschi, Silion^dar nu-i asculta. Domnul credea naţia guvemabilă numai prin corupţie, precum cred mulţi încă astă-zl. Se amăgea. Naţia nu era stricată, ci numai o parte de oameni, expresii ale regiunelor trecute. Aceia păreau o adunătură de robi fără misie, oameni cari compromitase toate tronurile şi cari îşi urmară misia fatală a com­ promite şi tronul ce la început păruse amenin­ ţător unei şcoale, —- dar naţia era pură în tot ce nu era în serviciul administraţiei.

Dar din cauza ignoriiiţeî în care o ţărmurise tiranii ei, ea nu ştia îneacă sub constituţie ea era stăpînă, Credea că este ursită a fi propri­ etatea celor ce o. guvernau. Vodă Cuza a fost victima simpatie! sale pentru oamenii săi. Nici un Domn nu va putea să se susţie dacă nu se va întemeia pe popor, pe naţie. Oamenii fără principii, dau lovirea orî-cărul stăpîn îl plăteşte.

Străinii de afară respect pe un Domn pe cît el este în întru sprijinit de naţie. Atunci el devine expresia naţiei şi o naţie este tot-deauna mal respectată de cît un om. A fi tare în afară, cată- a fi tare în întru. Un Domn nu se

170 întăreşte de cît atunci cînd face fericirea celor mai mulţi, cînd face ca legile să fie pentru toţi şi admite cu plăcere mijloacele de control şi de rezistenţă legală contra abuzurilor de pu­ tere şi nu uită misia sa că nu este proprietar, ci un protector al poporului. Dar Domnii în trecut erau rivali al poporului şi aî boierilor; eî ţineau în ignorinţă poporul, ca să-l slăbiască ; ca să slăbiască pe boerî, îl lăsau să abuze de putere.

Erau învinşi şi învingători, apăsaţi şi apăsă­ tori, devoraţi şi devorătorî. Domnul nu ştiu a se declara cu curagiit pentru apăsaţi sau pen­ tru apăsători. Voi a cîrmui cu o parte din aceşti din urmă, cu acel ce vin mal întîl la pi­ cioarele tronului şi cari sunt tot-deauna cel mal răi.

Ast-fel egalitatea drepturilor politice nu pro­ duse nici un rezultat şi cînd poporul fuse chiemat la alegeri, nu-i se tolera altă voinţă de cît a guvernului, care, neavînd control şi răs­ pundere, nu era bună.

Totul era dar a începe de la capăt. Domnul Ouza nu înţelegea aceasta. Principiile fuse luate pentru mijloace.

Dacă naţia, dacă toţi aceşti Domni şi mini­ ştri cari au ţinut ţara în loc, ca să o facă proprietatea lor, ar fi cercetat istoria naţiei romîne> ar fi văzut că nici o putere nu a putut dura cînd nu a fost bazată pe drepturile celor mal mulţi; că însuşi cei mal mari Domni au trebuit să piară cînd au personificat suverani­ tatea naţiei, laurii- el, in persoana lor; viaţa el,

171 gloria el, în persoana lor sau oamenii lor şi nu au ştiut sâ-î dea în schimb cel puţin o bună stare materială.

In acele timpuri preparasem un memoriti Domnului contra ideeî care era născută din toate acele verităţi, a trece ţara la Austriac!, această idee funestă de a ucide la Dunăre sen­ tinela latinismului. Iacă simţul acelui memoritl.

Romînil au învins şi au colonizat Dacia cu latini rustici cu cari au coloniat Spania, Francia, Italia şi alte părţi. După Traian aceste colonii latine de la Dunăre, cari existau chiar înainte de rezbelul Daciei, fuseră adăogate prin noi coloni pentru întărirea lumel romane. Dar sub Aurelian, se retraseră oştirile, rămîind co­ loni civili. Cu aceasta latinismul se slăbeşte.

Astă-zl cînd panslavismul şi pangermanismul ameninţ să nimicească braţele panlatini sinului de la Dunăre, această sentinelă latină din Orient j cînd Romînia este ameninţată de-a fi încorpo-' rată cu Austria, — se pot scăpa interesele latine, prin modul întrebuinţat de cesarî înainte de Aurelian, adică a se mări naţia latină romînă şi a se garanta contra panslavismului şi pangermanismulul, primind, prin coloni francezi, italian!, ispanioll, ce ne-ar trimite aici şi ’l-am aşeza pe moşiile statului, viaţă şi putere. Această colonizare, nu numai că ar da Romînilor, viţă latină, sentinelă a panlatinismuluî, viaţa şi pu­ terea a-şî împlini misia lor, — dar încă ar in­ teresa şi mal mult cele trei mari puteri latine sub, mitropola Francieî, la soarta noastră de latini, la libertatea ginteî noastre, şi ar pune

172 pentru tot-deauna ideea funestă de a ne da Austriacilor la o parte. Romînii au moşit mari ca principăţelele şi ducăţelele Germaniei- şi Italiei. Pe aceste moşii colonii Francezi, Itali­ an!, Spanioli, Portugezi, ar putea, trimişi prin privigherea metropolei Franceze, cu cheltuiala acestor staturi latine, să găsească pe aceste mo­ şii Romîneşti, tărîmurî gratis, în pogoane cum s7au dat la toţi Romînii şi atunci naţia romlnă, împrospătată şi mărită cu elementele ei natu­ rale, căpătînd putere, nu va mai fi ameninţată de a fi robită nici de Austriaci, nici de ma­ ghiari, nici de Ruşi. Dar acel Domn căzînd şi Romînia primind o soartă, contra acestei idei, nu am mai. dat memoriul.

Ii,

. i

Călătoria Domnitorului Principatelor-Unite la Constantinopole.

I. Vizita Domnitorului romîn în capitala im­ periului otoman a ocupat şi ocupa încă spiritele în amîndouă principatele. Unii au crezut că are de scop realizarea unire! ţărilor într’un chip definitiv. Ast-fel auzirăm, cu durere, mulţime de oameni întrebîndu-se dacă Turcii au dat uni­ rea ţărilor, dacă Domnitorul a căpătat această unire!

Călătoria Domnitorului la Constantinojiole nu a trebuit să aibă altă ţintă de cît executarea uneîvoinţl a puterilor garante stipulată în trac­ tate şi fără a cărei executare s’ar fi atras asu­ pra ţărilor urmări nefericite, fost o datorie tristă poate; dar care a căutat a se executa neapărat.

Cît pentru unirea ţărilor, Domnitorul nu pu­ tea lucra lîngă Poarta otomană cu speranţa de a căpăta de la Turci, fără să fi compromis au­ tonomia romînă. De ar fi tratat numai cu Poarta, ar fi deschis cale Turcilor în lucrurile noastre.

Convenţiunea, încheiată la Paris, subscrisă de şeapte plinipotenţiarî, numai la Paris, se

174 poate .schimba, numai cele şeapte puteri, îm­ preunate, o pot modifica: sâ ne explicăm. Romîniî sunt autonomi: numai Romînii pot lua iniţiativa, voiţi să zic, pot proclama unirea ţă­ rilor prin Domnitorul lor, prin corpurile lor legislative. Puterile străine pot recunoaşte cele făcute. Nimic mal mult, şi această recunoaştere se poate face în conferinţe.

Domnitorul Principatelor-Uni te a înţeles această importantă chestiune şi în marele simţ de naţionalitate, nu a putut de cît să surîză în faţă cu ceî care aşteptau unirea ţărilor de la Poarta otomană.

Tot ce Domnitorul ar fi putut face, era să sondeze opiniunea puterilor garante, nimic mal mult. Această bază odată aşezată, să începem descrierea călătoriei Domnitorului în capitala Turciei. Ea poate servi într’o zi de fapţl veri­ dici la cel ce vor scrie istoria acestei epoce.

Această călătorie, pînă ată-zl este singură de felul său. Vizita M. S. în adevăr de şi subor­ donată voinţei Europei, are aerul unei întreve­ deri a doi suverani din care cel mal interesant în chestiune este imperatorul otomanilor. Nici odată în cazuri de această natură, Poarta otomană nu a exprimat atîta dorinţă de a vedea un Dwnn romîn în capitala Turciei; nici odată nu au oferit mai multe onoruri aleşilor Romînilor ; însă nici odată Domnul romîn nu a arătat mal multă demnitate, fiertate naţională şi mai puţină grabă de a face această vizită impusă de tractate; situaţiunea actuală a Tur­ ciei, noile condiţiuni ale ţărilor romîne, putea

175 să fie pentru mult întru aceasta; dar atitudinea demnă şi naţională a principelui Alexandru Ioan şi conduita mintoasă, a agentului ţărilor, dem­ nul bărbat Negri, au contribuit cu desăvîrşire să încunune dorinţele Romînilor.

Chemat a face parte din astă călătorie, nu pot lăsa să treacă ocaziunea fără a descrie cele ce se întîmplară în cursul eî. îndată ce se decise epoca plecăreî, Domni­ torul anunţă numele persoanelor din Muntenia ce cătau să-l însoţească. Şase sergenţi din corpuri; cîţî-va ofiţeri : Goijan ; Bălan.

D. General Heresco.

D. General Golesco Nicolae.

D. Solomon; Vilara ; Radu Filipescu, aghiotanţî.

D. Ştefan Golesco, preşedintele companiei centrale.

D. M. Ghica.

D. Plaino.

D. Marin Sergiescu.

D. Bolintineanu.

După aceasta se luă dispoziţiunî ca o parte din aceste persoane să plece înainte pe la Giurgiu cu vaporul şi să aştepte la Galaţi. El se înbarcară joi cu vaporul. Domnitorul plecă luni de dimineaţă, însoţit numai de aghiotanţiî Silion, Pisoschi, Pruncu, junele Aslan, de co­ misarul Dunărei şi de D. Marin Sergescu.

De la Bucureşti la Galaţi sînt un-sprezece poştl. Plecarea se făcu pe la 10 ore ; prin ur­ mare sara nu puteam ajunge la locul destina-

176 ţiunei noastre, ast-fel merserăm a trece noaptea la Broşteni, moşia D-lui Vangliele Zapa, situ­ ată pe malul Ialomiţeî la trei posti şi jumătate de la Bucureşti.

Locaşul D-lui Vanghele, în aceste părţi sin­ guratice, este văzut cu plăcere de toţi călători.

O casă mare îngrădită cu ziduri, o grădină cu fructele şi florile cele mai plăcute ; o primire de cele ce au rămas rari încă în pămîntul ţâ­ rei romîne pentru toţi călătorii îiitîrziaţî ce caută ospitalitatea în aceste locuri, iată acest locaş renumit în părţile-locului.

D. Vanglieli este de naţiune albaneză.

Călătorii îşi vor aduce aminte despre ofertele graţioase ce făcu D. Vangheli: cinci mii galbeni a depus pentru facerea unui dicţionar romîn, unei istorii şi unei gramatici. Işî vor aduce aminte de suma ce mai oferi jDentru armarea ţăreî. Sumă mai mare de cît toate acelea ce oferiră cei mai mari proprietari romînl.

Cu noi veniră încă directorul poştilor: T. Bolintineanu, ministrul din întru şi alte per­ soane.

Două-zeci de servitori, greci, albanezi, romîni, se puseră îndată la dispoziţiunea călătorilor.

A doua zi pe la 5 ore pornirăm de aici cătră Brăila.

Locul pretutindeni prezintă un aspect de sterp uri ceea ce romînii ntimese baragane. Daca frumuseţea siturilor lipseşte, cel puţin pămîntul pare foarte roditor.

Ajunserăm la Brăila pe la 3 ore.

Aici întîmpinarăm soldaţii Romîni de garni-

177 zona trimişi înaintea Domnitorului. Trăsurile noastre trecură pe lîngă dînşil. M. S. luă calea Galaţilor fără a se opri ; un peloton de doro­ banţi escortă trăsura Domnească la oare-care distanţă în calea Galaţilor. Cătră seară ajunse­ răm în Galaţi.

Galaţii este cel mal mare port al ţărilor unite, are 80 la 90 mii locuitori, de si numai la zece case de comerciu romîne. Casele cele mai numeroase, cele mal mari sunt grece. Comerciul cel mic, ca în toate oraşele Moldovei, este lăsat evreilor. Trist aspect este acela a unor oraşe şi sate din Moldova ! Moldovenii se temeau să nu-î conchiză Turcii, Duşii, Austriecii, şi nu se gîndeau că se conchid de evrei ! A vedea atîta evreime pe aici, crezi că te afli într’o ţară evreească! şi nu se ia nici o măsură ca să stîrpească acest rău ! Noi nu suntem netolerabilî.

Francia este de 40 milioane, şi cîte-va milioane de jidani, care ar năvăli în sînu-i, nu-î pasă; Noi însă suntem o naţiune mică, jidanii ce vin la noî, sunt mulţi, şi toţi străini; în curînd vom fi înecaţi!

Galaţii să făleşte a fi patria Domnitorului.

Mal toată popul aţi unea îi eşise înainte.

Soldaţii de garnizoană eraţi sub arme. Fiecare credea că marele oraş de port preparase Domnitorului cea mal mare şi nial luxoasă casă spre a trece noaptea. Fie-care credea că Prin­ cipele Cuza va coborî în unul din acele loca­ şuri. Care fu mirarea noastră văzînd că Dom­ nitorul coboară la mica şi modesta locuinţă a maîceî sale ast-fel precum ar fi făcut’o cînd liulhillncunu Proză, Voi. I.

12

178 nu era de cît un simplu părcâlab. Cît pentru mine vedeam cu plăcere toată acea mulţime de curtezani şi de magnaţi muieţî în aur, venind şi plecînd cerbicii lor învăliţî în aur sul) loca­ şul modestiei şi simplităţii. Lecţiunea era sublimă. Vom şti oare a profita?

Toate ospătăriile erau pline. Cu toate aces­ tea noi găsirăm două camere la otelul MoldoValaliieî. Aici aflarăm un vechili şi brav amic Mălinescu, membru inteliginte al Comisiuniî cen­ trale venit spre a însoţi pe Domnitor în capi­ tala Turciei.

Joî la 8 ore, ne îmbarcarăm la Galaţi pe vasul cu , vapor francez Taurus. Corveta Bayrut, trimisă de Poarta Otomană ca să ia pe Dom­ nitor, se afla la Sulina. Pînă aici trebuia să purcedem cu vasul francez despre care am vor­ bit. Acest vas luă 1300 galbeni ca să ne ducă la Constantinopole. Pe corveta otomană nu erait de cît zece locuri disponibile. Prin urmare o mare parte , din cei ce însoţiau pe Domnitor, erau nevoiţi să meargă pe vasul Francez cu care plecarăm. Pe acest vas întâlnirăm pe toate persoanele plecate din Bucureşti ca să însoţască pe Domnitor. Văzui asemenea mulţime de Romînî Moldoveni, un consul Englez din Iaşi.

Demnul barbat C. Negri, agentul ambelor ţări la Constantinopole, venise în Galaţi ca să întimpine pe principele Cuza. El era ca tot-de-a una adorat printre compatrioţii săi.

Cătră sară ajunserăm la gura Dunării.

Aici vasul se opri şi un caic ne aduse pe guvernatorul turc al locului însoţit de alţi doi

179 funcţionari. 'Domnitorul îl priimi cu amabili­ tate: dar cu demnitatea cuvenită suveranilor romînî independinţî. îndată ce ne apropiarăm de Corveta otomană, ea repăru strălucitoare sub un foc de bengal prelungit. In urma noastră, un alt vapor oto­ man în staţiune la Sulina, ne dete acelaş spec­ tacol.

La Sulina furăm întîmpinaţî de bubuitul tu­ nurilor de la vaporul otoman de staţiune.

Sosi îndată un canot de la Corveta de resbel a lua pe principe şi persoanele desemnate ca să treacă în acest vas.

Aceste persoane au fost; Consulul Englez.

Prezidentul Comisiunel centrale, St. Golescu.

D. D. Ghica.

D. Plaino.

D. Coco Sturza.

Gr. Balş.

Doctorul Cluc.

Doctorul Stege.

Generalul C. Hercscu şi N. Golescu.

Adiotantul, maior Pisoschi.

După un pătrar de oară, generalul Heresou se înturnă la vasul nostru, şi ne spuse că acolo nu aflase loc de culcare comod.

Din persoanele mal însemnate ce remasără aici fură Mălinescu membru Comisiunel cen­ trale, cumnatul Domnitorului G. Lambrino, Cozadini, A. Jopa etc. îndată ce Corveta otomană imperială apa­ re, pornirăm şi noi ţiind calea Varneî. Cor-

180 vefca pleacă, de-a dreptul: mult timp văzurăm corveta, dar umbra şi depărtarea ne opriră a o mat zări.

Pentru prima oară, pe marea neagră, mi se întîmplă să văz o mare atît de lină. Cele mai multe persoane ce se aflau aici, veneau pe mare pentru întîia oară. Ast-fel se mirau cum sunt oameni care se plîng contra acestui element.

Unii, crezură că nu sunt supuşi la răul mărei.

Ramaserăm trei ore la Varna.

Comandantul vasului, înbarcă aici vre-o douăspre-zece persoane străine, din emigraţi tătari, de şi nu avea acest drept după condiţiunile făcute cu noi. Aproposito de tătari, vom spune aici. că pretutindeni întălnirăm vase pline cu familii de tătari emigraţi: mai toţi se îndrep­ tau cătră Bulgaria. Ce rău goneşte pe aceşti oameni din patria lor, nu îl ştim ; dar putem a-1 ghici.

De la Varna pornirăm înainte.

Marea se mai întărită şi ţinu. ast-fel pînă la mezul nopţii, cînd oare-cine ne anunţiă că se zăreşte farul de la Cara-burnu. Din ce în ce vîntul se înfuria şi soţii noştriî de călătorie în­ cepură să cază unul cîte unul. Din fericire, peste două ore, eram aproape de intrarea în Bosfor, aici marea fiind lină, toţi se deşteptară şi eşiră pe podul vasului.

Corveta otomană unde se afla Domnitorul, ajunsese în Bosfor cu două ore înaintea noa­ stră, şi aruncase ancora la gura Bosforului. Va­ sul nostru se opri asemenea, aşteptînd ziua ca să se ia dispoziţiunî ce ne era încă necunoscute.

1

181 II. Duminica la 9 ore se dete ordin sa trecem pe batelul otoman. Se trimise mal multe luntre ca să ne transporte. In zece minute eram toţi reuniţi pe acest vas. Corveta Bayrut este ele­ ganta. Comandantul eî este un negru abisinian. Se zice că ar fi unul din ceî raaî renu­ miţi comandanţi otomani.

Pe la 10 ore vasul nostru pleacă pe Bosfor către Emirgian, unde se află palatul destinat pentru Domnitor şi suita Sa. D. C. - Negii ple­ case înainte cu un caic cătră acest locaş.

După 30 de minute ne oprirăm înaintea pa­ latului. Mai multe caice de-ale Sultanului lă­ sate în dispoziţiunea Domnitorului, sosiră aici, să ne transporte pe mal. Domnitor iul însoţit de capii corpurilor legislative, se coborî într’unul din aceste caice. Ceî alţi îi urmară.

Atunci tunurile de la bâtei începură a face foc, după datina ce se observă în asemenea ocaziuni. Două rîndurî de soldaţi otomani se în­ şirară şi lăsară loc de trecere Domnitorului, pre­ zentând armele. îndată ce intrarăm în acest palat, oaspeţii dunăreni se rînduiseră cîte unul saii cîte doi în fie-care cameră din apartamentele inferioare.

Cele de sus fură destinate, pentru Domnitor.

Acest palat a fost mai înainte al celebrului Cosrefpaşa. După moartea acestuia'1 trecu în posesiunea lui Reschid-paşa. Reschid muri, şi palatul deveni posesiune a Sultanului. Astăzi este destinat pentru călătorii august! ce vin la

182 Constantinopole. In timpul resbeluluî Crimeiî, se preparase a primi pe imperatorul france­ zilor ; dar imperatorul nu veni. De curînd el ospăta pe Duca de Brabant, apoi pe Duca Constantin al Rusiei, acum pe Domnitorul Romînilor. Se zice că aici, într’o sală din etajul inferior, se subscrise vestitul tractat de BaltaLiman.

Eu nu locui! acest palat. Cer ui voie Dom­ nitorului să locuesc în casa D-luî G. Negri la Buiucdere.

Yoia se dete şi ast-fel, în toate serile, mă înturnam cu vechiul şi demnul meii amic în mo­ desta dar simpatica sa locuinţă. Satul Buiuc­ dere este campania unde, în timpul vere!, locueşte cea ma! aleasă societate europeană din Pera. A ic! locuesc ma! mulţi ambasadori. Cheiul său este renumit pentru frumuseţa ce prezintă Bosforul.

Casa agentului nostru este situată pe mare.

O grădină încântătoare se desfăşură sub ferestele sale despre munte, şi rivalizează prin far­ mecele eî cu frumuşelele. ce marea prezintă pe cea altă parte.

Locaşul agentului nostru este azilul tuturor fiilor ţăreî rătăciţi în aceste părţi: Masa sa este întinsă pentru toţi şi ne rechiamă timpul pa­ triarhilor. C. Negri, prin caracterul său cava­ leresc, loial, generos a devenit atît de iubit şi stimat în aceste locuri, încît, ca să dăm o slabă ideie, vom spune, că copii de toate naţiunile de aici, cînd îl întîlnesc, es înaintea sa cu bu-

183 curie şi cu respect. Numele romîn, demnitatea naţională, s’atl mărit prin înţeleaptă sa conduită.

Abia ajunserăm în palatul de la Emirgian şi se prepară o gustare pentru toţi. O gustare de un lux cu totul oriental. Guvernul otoman se însărcinase, în tot timpul şedereî noastre aici, să chetuiască pentru hrana noastră. Cheltuelile pe fie-care zi erau fabuloase. Maî mult de un milion a costat pe turci visita noastră pe Bosfor !

Abia ne scularăm de la masă, şi ambasa­ dorii trimiseră pe secretarii lor să felicite pe M. S. pentru buna sosire. Ministrul afacerilor străine al Turciei, veni în persoană, îndată după ce ajunserăm, să vizite pe Domnitor, Sultanul trimise pe secretarul său cu aceiaşi misiune.

D. Negri reuşise să scoaţă de la guvern o programă despre ceremonii cu totul avantagioasă ţârei şi Domnitorului.

Luni pe la 2 ore ne adunarăm toţi Romînil la palatul ce ocupa Domnitorul, ca să pur­ cedem la Saraiul Sultanului. Romîniî noştri se adunară îmbrăcaţi ca pentru nuntă, cu decoraţiunî, cravate şi mănuşi albe. Un mic bâtei cu vapor, al guvernului, ne aştepta la scara palatului. Ne îmbarcarăm pe dînsul, avînd în frunte pe capul ţărilor Romîne. Vasul se în­ dreptă cătră Saraiul Sultanului de la DolmaBacce. După patru-zecî de minute ajunserăm la scara ce conduce la saraî. Aid ne îmbarca­ răm toţi şi întrarăm prin galeria unor case ce sunt o dependinţă a Saraiuluî. La capul gale­ riei ne primE ministrul din afară, Safeti-Efendi.

Maî departe aflarăm o companie de soldaţi din

184 garda imperiala ce ne prezintă armele. Această gardă este îmbrăcată în uniformă de coloare roşie. Trecurăm prin curtea Saraiuluî formată dintr’o grădină desfătătoare. Ne îndreptarăm cătră intrarea în Saraifi. Aici aflarăm mulţime de gărzi ce făceau două rânduri în costum vechii! otoman, Marele Vizir Ali-Paşa primi aici pe Domnitor, apoi urcarăm scara pe sub un învăii ş de sticle roşii prin care razele se resfrîngeafi roşiii şi vil, foarte nepriincios pen­ tru ocliî, ceia ce făcu pe unul din noî se zică: că ..în palatul Sultanilor, cineva devine orb."

Trecurăm o galerie cu coloane, apoi de o dată ne văzurăm într’o sală mare. Sultanul ne apăru în mijlocul săleî. în picioare, şi înaintă cătră noî cu pas lin. Sultanul purta o mantă scurtă şi neagră cu gulerul cusut în diamante ; sabia sa cu mânerul muiat în diamante. Pe cap un fes, după datina funcţionarilor turci.

Sultanul pare mai bătrîn de cît vîrsta sa. Are fizionomie interesantă, faţa sa este palidă; şi pe ici pe colo sbîrcită uşor. Un surîs apare ne­ curmat pe buzele sale. Cu toate acestea figura sa este simpatică.

Domnitorul din parte-î, se prezintă cu uni­ forma sa militară de general de diviziune, cu capul descoperit, precum se prezintă în toate saloanele în ţară Intre Domnitor şi Sultanul se afla marele Vizir Ali-Paşa. Domnitorul, pro­ nunţă un mic spiciu în franceză şi în simţul că vine cu plăcere să exprime. M. S. Sultanu­ lui simţimente de simpatie ale ţărilor.

Sultanul ştie limba franceză; dar eticheta

185 curţeî cerea ca marele Vizir sâ facă pe drago­ manul. Ast-fel acest din urmă se pune să tra­ ducă, Sultanului în limba turcească cele zise de Domnitor. Principele Cuza zise cîte-va vorbe cu voace tare; Sultanul răspunse pe un ton atît de încet, în cît abia se auzea ; Vizirul slă­ bănog vorbea şi mai încetinel de cît Sultanul.

Sultanul întrebă pe Domnitor dacă este mul­ ţumit despre călătoria sa, dacă este mulţumit despre felul, ospitalităţei sale în Constantinopole: Domnitorul vorbind la început, tuşise de două ori. Sultanul aducîndu-şî aminte de aceasta îl zise că a auzit că a fost bolnav îna­ intea plecăreî şi i-a părut rău ; dar că aerul de la Bosfor este sănătos şi speră că va face bine alteţei sale Domnitorului. Alteţa sa rcspunse că atît boala cît şi ostenelele călătoriei sînt uitate în faţă cu buna primire care au aflat în Constantinopole, primire în care ţara romînă are o mare parte de plăcere. Că a fost foarte mulţumit şi pătruns de îngrijirile ce s’ail luat şi de conduita îndatoritoare a luî Cliiamil bei, însărcinatul cu aceste îngrijiri. Aici Sulta­ nul aruncă o căutătură mulţumitoare asupra lui Cliiamil beî; iar acesta păru confundat de bucurie şi sfială.

Sultanul zise că doreşte a vedea pe Domni­ tor mai multe ori şi într’un chip amical, pînă atunci doreşte ca M. S. să poată găsi în Con­ stantinopole în primirea ce i se face toate mul­ ţumirile dorite.

La aceste vorbe Domnitorul salută cu capul de dou'ă sati de trei orî, şi noi toţi ne retra-

186 serăm în ordin şi intr’un fel încît toţi arătam Sultanului faţa. Marele Vizir şi ministrul afa­ cerilor din afară merseră înainte, coborînd pe scară, şi intrarăm într’o cameră ce dă pe mare.

Aici şezurăm pe scaune cu toţii. Domnitorul şedea lîngă Marele Vizir după dînşii veneai! capii corpurilor legislative şi ceî doi generali, apoi fie-care cum întîmplarea voise să se aşeze.

Domnitorul şi Vizirul schimbară cate-va vorbe.

In acest timp, intrară în sală atîţia servitori cîţi erau oaspeţi, purtînd fie-care în mînă cîte o cană cu sorbit, şi cîte un ştergar. Fie-care prezintă cana oaspetuluî său care sorbi, după încrederea ce avu fie-care în obiectul prezentat. îndată ce se termină această formalitate, Dom­ nitorul se sculă să plece, îl urmarăm toţi. Vi­ zirul îl petrecu pînă la uşile saraiului. Mini­ strul de afară ne conduse pînă la scara de pe mare. Aice ne înbarcarăm din nou pe vasul cu vapor, şi pornirăm cătră palatul de la Emirgian, ne mai avînd cu noi de cît un colonel turc şi pe Chiamil bei.

Să zicem cîte-va vorbe despre acest perso­ nagiu. Chiamil bei este cumnatul luiFuad-Paşa şi întroducătorul ambasadorilor străini la Poartă.

Este un turc Zefliu. Cu o zi înainte ne zicea într’o mică convorbire. „De nouă ori pînă as­ tăzi am fost în principate: cînd voiţi muri, „voiri fi în marea Neagră cu misiuni pentru prin­

cipate.u

— „Oare nu se vor mai sfîrşi cu firmanele şi cu ţara? îi zisei.“ — „Aşi dori prea mult să se sfîrsească, ras-

187 punse el, căci ast-fel aşi fi sigur câ n’o să mă înec în marea Neagră Chiamil beî fusese la Galaţi pe cînd Dom­ nitorul era Pârcălab acolo. Chiamil beî îşi aduse aminte, şi într’o zi ne zise — „Vezi ce este lumea; altă dată efi ziceam alteţei sale.u Monsieur Cuza, assayez! astăzi alteţa sa îmi zice mie : „Chiamil bel assayez !“ (şezi!) aces­ tea, cum vedeţi cu limba sa franceză proprie.

Vasul ne duse la palatul de la Emirgien.

Noi eram trei-zeci şi trei care făceam parte din suita Domnească. Pe lîngă acestea se mal uniră cîţl-va greci şi cîţl-va romînî rătăciţi pe aici între care D. Burdeanu ataşat pe lîngă agentul ţăreî şi D. doctor în medicină Calomfirescu ce face parte din misiunea romînă la Constantinopole.

Pînă aici nici o vorbă cu nimeni despre afacerl ale ţărilor. In adevăr, Domnitorul nu purcesese în Turcia să trateze după chestiuni po­ litice. Convenţiunea din Paris stipulează că Dom­ nii romînî să se adreseze prin agenţii lor, la ambasadorii din Constantinopole. Agentul romîn, după convenţiune, este de drept şi de fapt adevăratul ministru al afacerilor străine al ţă­ rilor : agentul romîn căta să trateze toate chestiunele importante si am aflat cu plăcere multe greutăţi ce a întâmpinat cum şi privilegele ce ar fi capătat între altele, a împăcat furia mini­ strului rus ameninţătoare a ocupa ţările, în chestiunea călugărilor greci; a scos de la Poartă ordin cătră ambasadorul Otoman de la Paris, a lăsa agentului Romîn de acolo dreptul de a

—c^i-

188 viza pasporturile jRomînilor; a căpătat de la Poartă programa primire! Domnitorului atît de demnă pentru ţările ce l’att trimis să le re­ prezinte etc. etc.

Credem că este locul a vorbi despre un me­ morandum trimis de Domnitor agentului său în chestiunea Unireî ţărilor şi lărgirea votului electoral. Acest memorandum s’a comunicat am­ basadorilor puterilor garante. Chestiunea de oportunitate singură a putut amîna încă cerce­ tarea acestui act remarcabil.

Principele Cuza încă de la urcarea sa pe tronul ţărilor romîne a înţeles că misiunea sa exepţională era să lucreze pentru definitiva unire a ţărilor. In adevăr, ales sub înriurirea ideilor de unire naţională, ideia unireî a tre­ buit să se personifice în omul de la 5/24 Ghenariti. Prin sprijinul ce ar da unireî, principele Cuza devine potinte, căcî devine un principe naţional. Poporul romîn a înţeles aceasta şi nu a încetat a înturna ocliiî cătră alesul săil. Dom­ nitorul din parte-î ne dete în zilele trecute prin facerea acestui memorandum, o dovadă ca cea mai scumpă a sa dorinţă este definitiva unire.

Să spunem cîte-va rîndurî despre acest act.

Domnitorul espune prin acest act, agentului său situaţiunea lucrurilor în principate, făcută de convenţiunea din Paris prin starea de separaţiune ă ţărilor în condiţiunile de ast-ăzî, apoi prin regularea votului electoral aşezai de aceiaşi con' enţiune, şi îşi da opiniunea că pîn.ă cînd nu se va face unirea definitivă cu o sin­ gură adunare şi un singur minister, că pînă cînd

189 ' legea electorală nu va primi o mai mare în­ tindere, aşteptările Europei şi mai ales intenţiunile puterilor garante nu vor putea fi încu­ nunate cu succes.

Argumentele pe care, se razămă infirmînd aceste dispoziţiunî sînt pline de logică şi ve­ ritate.

Pentru Romîni ele au un merit mai mult încă, ele ating chestiunea vitală de mărire na­ ţională, şi tot-deodată chestiunea de instituţiunî egalitare şi liberale.

Aici lăsăm la o parte chestiunea de redactiune a memorandului : facem observările noastre particulare asupra dispoziţiunilor conven­ ţionale ce se raportă la aşezarea puterilor sta­ tului si la legea electorală.

Ga particulari am strigat cu toţi oamenii ce au o scînteie de amor pentru naţiune şi liber­ tăţile ei, cu două adunări, o comisiune centrală, cu modul exerciţiului operaţiunelor din convenţiune, nu putem nicl-odată ajunge la armonia lucrurilor celor două ţări, armonie ce pare a fi fost puntul de plecare al convenţiuneî: o tristă experienţă ce facem de doi ani, a dovedit că prevederile de care este vorba erau întemeiate.

In adevăr de doi ani de cînd există aceste cor­ puri asţ-fel cum le a creat convenţiunea la ce armonie am ajuns, ce conformitate s’a făcut în legile ambelor ţări?

Tot ce a rezultat din această combinaţiune . bizară, a fost sau întirzierea sau paralizia în lucrările necesare, ast-fel în cît, din acest,e, dispoziţiunile convenţiuneî au rămas, în doi ani, i

190 nişte litere moarte. Fie-care adunare în parte, chiar atunci cînd ar lucra cu bună credinţă, este în natura lucrurilor, printr’un instinct de individualitate, să caute a se abate pe altă cale.

Ceia ce este cu adunările este asemenea şi cu ministerele şi faptele nu lipsesc spre a dovedi aceea ce zicem, dar nu este aici locul a-î în­ şira.

Toată lumea a simţit răul; a văzut fapte.

Ceî mai mulţi au crezut că cauza pentru care lucrurile nu merg este pentru că ministerele sînt rele, de aici acest lung rezbel contra puterei executive ; nu zicem că ministerele nu se pot compune mai bine, din contra, credem că se poate; dar aceasta este, o chestiune de-o importanţă secundară.

O singură adunare pentru amîndouă ţările, un singur minister pentru amîndouă ţările se pot forma prin raport la scăderea numărului, cu mai multă şansă.

Chestiunea lărgireî votului electoral este tot atît de necesară ca şi aceia a unire! ţărilor.

Cum vor ajunge Romînii a se bucura de instituţiunile liberale şi egalitare din convenţiune cînd o altă dispoziţiune a convenţiuneî chiamă să facă legile pe adversarii instituţiunilor libe­ rale şi egalitare ? Cum se vor desfiinţa privilegele după convenţiune, cînd aceeaşi şartă chia­ mă să desfiinţeze acele privilege numai pe pri­ vilegiaţi ? Legea dar este o absurditate.

A doua zi ne mai aşteaptă o vizită oficială: la Ars-odasi, la sublima Poartă. Vizita ce se face nu miniştrilor, dar guvernului otoman, în simj.

191 ţul abstract. Aici încă căta să mergem cu toţii'.

Pe la 2 ore ne îmbarcarăm pe batelul otoman lăsat în dispoziţiunea Domnitorului. Aurul, ar­ gintul strălucea pe uniformele bravilor noştri ofiţeri; cravatele albe, aceste zgarde de gală, erau tot ce albea la modeştii civili.

Debarcarăm la poalele vechiului palat ce se repauză între valurile măreî şi antica grădină a cezarilor. Aici ne aşteptară mai multe trăsuri elegante şi cai cu şele. Domnitorul se urcă într’o trăsură însoţit de preşedintele comisiuneî centrale ; celelalte trăsuri fură ocupate de noi toţi, afară de mai mulţi ofiţeri ce se urcară pe cai.

O gardă de cavaleri Turci şi cavazi ne în­ soţi în cale. Trecurăm prin aleele grădinei acestui Saraiu; el ne aduse aminte toate epocele, toate întîmplările memorabile ce se trecură la curtea bizantină, crime şi virtuţi deopotrivă ne­ cunoscute de popolul ce a conchis aceste locuri.

Eşirăm din grădină, luarăm la stînga şi în­ dată ajunserăm la poarta curţei administrative, sau ceea ce se zice: sublima poartă. 0 com­ panie de soldaţi ne prezintă armele. 0 bandă de muzică sună îndată. Trăsurile noastre tre­ cură repede pînă la capătul de la nord al edi­ ficiului. De aici se întumară spre vest şi se opriră la o scară.

Intrarăm într’un coridor. Mii de oameni din toate naţiunile erau adunaţi pe strade,- în curte şi în interiorul palatului. Noi eram obiectul de curiozitate generală; prin noi, înţeleg capul statului ce era eroul sărbătorii. Domnitorul în

192 costumul său graţios, inspira admiraţiune pri­ vitorilor otomani si creştini care socotiseră să vadă un Domn cu fesul pe cap şi perdut şi închinat între două epolete de tinichea galbănă, cum poartă ofiţerii musulmani. Toţi turcii în urma noastră şopteau admiraţiunea lor.

Marele Vizir Ali-paşa, ne primi la uşă. Toţi furăm introduşi în sala cea celebră numită Ars-oclasi, unde sultanul vine cîte odată să preside consiliul statului. Sala este mare şi foarte elegantă.

Aici mulţime de servitori turci ne aduseră cafeaua. La unii abia erau negrite de cafea felegenele. Mie însă îmi prezintă felegeanul cu totul deşert; îl luai si făcui că sorb şi îl dă­ dui înapoi. Ali-paşa era locţiitor de Vizir. Chiprusli paşa ce era actualul Vizir era dus în provinciile Turciei să cerceteze plîngerile creşti­ nilor. El se aştepta să vie în curînd pînă la înturnarea sa, Aii era mare Vizir.

Domnitorul, după ce schimbă cîte-va vorbe cu Vizirul, se scoală şi noi toţi îl urmarăm.

Vizirul îl petrecu p.înă la uşă cu mare po­ liteţă.

De aici trecurăm la sala ministrului din afară Safeti Efendi. Această vizită nu era în programă; dar Domnitorul o ceru ca un semn de mulţumire pentru conduita amabilă şi bu­ na-voinţă ce puse Safeti Efendi a face vizita la Constantinopole cu atît mai mult demnă pen­ tru Romîni.

Muzica otomană sună sub ferestre aere romîne.

193 De aici ne coborîrăm la trăsuri si plecarăm cătră vapor tot pe calea pe care veniserăm.

Curioşii se adunară pe sţrade.

Abia ajunserăm acasă şi Sultanul trimise pe secretarul său intim să aducă Domnitorului daruri Cordonul cel mare şi o sabie îmbogăţită cu diamante ; secretarul se adresă cătră Dom­ nitor cu respectul cuvenit suveranilor şi cu vorbele următoare: „M. S. Imperială îşi face o vie plăcere şi vă roagă a primi din parte-î aceste obiecte ca un suvenir personal pentru trecerea înălţime! voastre la Constantinopole.a .

Zicînd aceste vorbe, servitorul Sultanului se retrase cu cel maî adînc respect.

Sabia costă trei mi! trei sute de galbeni.

A doua zi de dimineaţă marele Vizir veni să facă vizită Domni tor uluî.

După această vizită, Domnitorul întoarse vi­ zita sa marelui Vizir îndată.

Cătră aceste M. S. făcu vizitele sale la am­ basadorii, miniştri! şi însărcinaţi! puterilor ga­ rante si la toate puterile ce trimiscră să-l felicite de bună venire. Aceştî trimis! primiră pe Dom­ nitor ca pe un suveran. Ei veniră îndată să întoarcă vizita M. S. în cea maî mare gală pînă la cel din urmă.

Sultanul şi ambasadorul Franţ Marchizul de Lavalette, făcuseră concliista Domnitorului şi Domnitorul pe a lor. Ambasadorului francez se făcu onor! demne de Suveranul francez.

O vizită ce făcu Domnitorul, la care mă aflaitl însumi cu mica suită ce-1 însoţia, fuse la ambasadorul Persieî. Acest ambasador este încă JBvlinttneanu Proză, Yol. I.

13

194 june; el a fost mal mulţi ani ataşat la amba­ sada persană la Paris, Cunoaşte bine limba şi datinele franceze. Simplu ca toţi orientalii în maniere, posedă o pătrundere şi o fineţă. su­ perioară. El esţe unckiu prin alianţă Recelui Persieî.

Aici văzurăm mai multe lucruri cunoase.

Lăsînd la o parte toate, voiţi face menţiune de un portret al şahului care dă o ideie despre starea pictureî în Persia şi care ne rechiamă chipurile ce şe desemnau mai înainte, la noi în ţară pe păreţi de copii.

Sir Henri Bulver veni de trei ori la palatul Domnitorului ; el dete o masă în onoarea prin- . cipeluî romîn, la care asistară toţi ambasadorii iar din Romîni numai D. C. Negri.

Cu o zi înainte invită la o serată pe Dom­ nitor şi cîţî-va Romîni. Aici mă aflaiti şi eu.

Fuseî prezintat ambasadorului de D. Negri, apoi îndată însuşi, de M. S. Domnitorul. Sir Henri Bulver fuse cu mine de o amabilitate rară. Ladi Bulver nu fuse mai puţin amabilă.

Ladi Bulver şî-a făcut reputaţiune de fîlo-romînă şi puţini Romîni sunt cari, venind din principate, să nu meargă să vază pe Ladi Bulver.

Domnitorul trecu mai toată şara vorbind cu Sir Henri: damele invitate, se aflau în alt sa­ lon spre mare, unde din timp în timp o pri­ madonă assolută (toate sînt assolute) şi un bariton de la opera italiană din Pera, cîntau, însoţiţi de piano, diverse arii de operă.

Cunoaştem multe persoane între altele cu-

195 noştinţă clin timpul exiltilulul, D-na Blond, fe]neea consulului englez de la Asquel, fiica con­ sulului englez de la Brussa, ce o cunoscurăm o mică copilă şi o văzurăm astă-zî mumă. Cu­ noşteam asemenea mai mulţi ataşaţi pe cari îî revăzuî cu plăcere. Câtră 10 ore Domnitorul, veni în salon, unde luîndu-şî sara bună de la Ladi Bulver şi salutînd societatea damelor, plecă, însoţit de toţi Romîniî. Eu mal rămăsei cu D. Negri, mal vorbirăm cîte ceva cu ambasadorul englez, apoi plecarăm ca să mergem la locaşul nostru ele la Buiucdere ce este aproape de Te­ rapia, locul unde ne aflam.

A doua zi sara se dete prîuzul diplomatic la Sil* Bulver.- Toţi trimişii străini şi din miniştri Turci se aflau. Domnitorul şi D. C. Negri erau singuri din Romînî; să nu uităm pe aghiotan­ tul de serviciu din ziua aceia D. Pisoschi. Pe la sfîrşitul mesei, ambasadorul, englez rădică un toast în sănătatea Domnitorului romîn şi pros­ perităţi! Principatelot-;Unite., Domnitorul răs­ punse prin altul în simţul următor: „Cuprind aici toate puterile amice cîte au contribuit la starea de astă-zî a patriei, noastre... Şi mal ales, cîte vor contribui de aici înainte la defi­ nitiva prosperitate şi mărire a acestor ţări." Mi­ niştrii turci aflaţi aci încă rădicară toaste pentru sănătatea M. S. şi prosperitatea PrincipatelorUnite.

In ziua cînd marele Vizir făcu vizită Dom­ nitorului sara, acesta dete o masă splendidă la casa sa de la candili, pe Bosfor în onoarea Domnitorului. Opt persoane din suită îl însoţiră.

19G între aceste persoane eram şi eu chemat; dar nu putui merge. Aflai însă toate cîte se petrecură acolo. Masă splendidă, iluminaţiunî în grădină şi pe mare. Vizirul acela chiar ce com­ bătu cu atîta căldură unirea ţărilor în anii trecuţi atît în Constantinopole cît şi în confe­ rinţele diu Paris, astă dată rădică un toast pentru prosperitatea Principatelor-Unitei Cum timpii schimbă oamenii şi ideile! Ar fi înţeles oare Poarta otomană pînă în fine că cea mal bună politică este aceia ce prevede şi dă îna­ inte de a fi silită să dea? Nu ştiu, dar unirea ţărilor, mărirea puterilor eî, nu numai nu poate fi periculoasă pentru Turcia în starea el actu­ ală, dar încă un mare ajutor.

Guvernul otoman au făcut mări şi multe concesiuni pentru popoliî creştini din cuprinsul imperiului şi cu toate acestea, nici unul din aceşti popoll nu i-a rămas recunoscător; nu numai atît; dar unii au rămas inamici neîm­ păcaţi, lucrul este lesiie de înţăles: în loc să facă acele concesiuni la timp şi prin propria sa voinţă, a întîrziat tot-deauna pînă cînd pu­ terile străine l-a silit ca să le facă. Ast-fel jiopoliî creştini primind aceste bunuri de la străini, nu au putut păstra nicî-o recunoştinţă pentru Turcia.

III. A doua zi după primirea decoraţiunel şi a săbiei, Domnitorul jiurcese la saraiul Sultanului

197 sa mulţumească acestui' suveran, însoţit de cîteva persoane.

Sultanul îl primi îndată şi arătă dorinţa ca D. C. Negri să rărnîie cu aceşti doi suverani.

Nici un Turc nu se afla faţă. Această întreve­ dere familiară ţinu trei ore. Aici sultanul făcu o lunga vorbă cu Domnitorul şi cu agentul său, fără dragoman. Conversaţiunea se făcea în limba franceză. Suveranul otoman vorbeşte această limbă'cu multă înlesnire. El arată acelor doi oaspeţi intimi’ fâcîndu-se ciceronele lor, toţi tezaurii saraiului său (negreşit, afară de tezaurii din haremlîc) le arată toate camerile saraiului ; toate obiectele scumpe, toate darurile rari ce primise de la diverşii Suverani ai lumei întregi, între alte obiecte, le arată un vas minunat de malachit, trimis de la Siberia.

Este rea ţară, Siberia! zise Sultanul.

D. C. Negri, afirmă socotind că Suveranul Turciei face aluziune la calitatea de loc de exil; Sultanul, crezînd că poate să se rătăcească asupra cugetărei sale adevărate, urmă: este frig în acel loc: nu e bun frigul. lntr’o cameră, păreţil aveau un lustru ce sar fi putut lua de o marmură foarte fină şi rară.

D. Negri atinse cu degetul de un părete. Sul­ tanul pricepu îndată ideia, surîse şi zise agen­ tului liomîn : „Nu este aceea ce cauţi.; ci o imitaţiune simplă şi care costă mai puţin,** In grădina vecină cu palatul sînt aruncături artificiale de ape. După ce arată Domnitorului toate lucrurile preţioase din sarai, îl duse catră grădină si de acolo dete ordin să joace apele.

198 După toate acestea, Suveranul otoman zise Domnitorului: ..Toate acestea sînt deşertăciuni ce m'au costat sume mari. înălţimea voastră, nu faceţi ast-fel; fiţi econom : cel măi bun lucru este a nu cheltui cine-va pentru lucruri de care nu are trebuinţă. “ Domnitorul plăcuse Sultanului cu deosebire, pentru :prima oară văzuse un Principe Romîn, sezînd drept înaintea sa cu franclieţă şi dem-nitate de ■ Suveran. Mal în toate zilele se in­ forma pentru sănătatea Domnitorului.

Cu cît-va timp înainte. Duca Constantin al Rusiei vizită pe Sultanul. Ducesa fuse invitată la masă' de cătră Sultana, în Haremlicul ei ; se vede că Sultanele mume şi fiice rămaseră încîntatc de sînul de frumuseţe al Ducesei de unde căta să nască un sentiment de gelozie atît de natural femeilor. Ducesa se ?• prezentase în costumul cel mai. simplu şi cel mal graţios; este un adevăr, ori care ar fi frumuseţele orintale, ele pălesc în faţă cu costumul eschis, cu manierele graţioase ale damelor Europei.

Se zice că Sultanul se ascunsese sub o perdea de unde putea să vază . fără să fie văzut, pe tot timpul cît ţinu masa. I ître alte vorbe ce Sul­ tanele schimbară cu Ducesa, o Sultană îl face un compliment de ‘natură cu totul orientală şi care - lăsa să se- vază geloziea sa.

Eşti atît de frumoasă! dacă aşî fi bogată şi tu aî fi sclavă, te aşî cumpăra ca să te fac dar Sultanului. Ducesa surise cu bunătate.

Sultanul prepara o invitaţiune Domnitorului şi suitei sale. Intr’o mercure furăm invitaţi a

199 petrece sara la teatrul particular ce se afla în saraiul Sultanului; dar timpul era atît de rău, încît vasul cu vapor ce ne ar fi dus acolo, nu ar fi putut aborda, spectacolul se ainîna pe alta dată.

După trei zile se anunţă această petrecere; Trupa italiană venită de curînd . pentru tea­ trul de la Pera, se opri de a cînta pînă ce nu va debuta la teatrul Sultanului în onoarea oas­ petelui Eomîn. Sultanul are în curtea saraiuluî său un teatru particular care întrece prin bo­ găţie ; şi lux toate teatrurile ce au existat în lume pînă astă-zî. In sara destinată pentru petrecere, ne îmbarcarăm toţi pe vasul cu va­ por şi purceserăm la Dolma-bacce. îndată ce abordarăm, la poarta curţei despre Bosfor, mul­ ţime de servitori, purtînd nişte fanare de o mă­ rime omerică ne eşiră înainte,: cu toate că locul era destul de iluminat cu gazul. Mai nainte în curţi întîlnirăm o companie de soldaţi din garda imperială ce prezintă armele. Noî luarăm spre apus. Aici ne suirăm pe o scăricică de marmură, apoi întraram într’un coridor spre stingă şi'ne oprirăm la o uşă deschisă dar mas­ cată de uh paravan. Chiamil-beî era ca tot­ deauna ciceronul nostru. Ni se dete permisiune a întră în sală. Tot ce poate vedea cineva de mai luxos era această sală numită Sala de aş­ teptare; o zecime de lustrurî minunate de bo­ găţie si artă ardeau aici; osebit de acestea ar­ deau încă âtîtea becuri în candelabre Cu di­ verse forme care toate rivalizau prin scumpetea şi raritatea lor. Nici un palat, în nici o ţară

200 din Europa, nu are o sala care se poate rivaliza, prin bogăţie cu această sală de aşteptare. Un colonel turc îraî spune că mobilarea ei şi de­ coraţiile costau şase milioane de franci; cifra mi se păru prea mare; dar ast-fel zise colonelul turc.

Aşteptarăm . aici zece minute. Marele Vizir Chipru.sli paşa, veni aici tot prin uşa prin care intraserăm noi. El sosise în Constautinopol şi se răspîndise zgomotul că ministrul Rusiei şi protestase contra venire! lui. Acest Vizir are o fizionomie deschisă şi francă, lucru rar la Turci. După dînsul sosi Mehmet Aii paşa,, mi­ nistrul marine! şi cumnat Sultanului; apoi Aii paşa şi Riza paşa, ministrul de rezbel cel maî influinte pe lîngă Sultanul. Toţi merseră să salute pe Domnitorul nostru. Tot-deodată întră un francez, cumnatul Marchizului de Lavalette, ce sosise de curînd în Turcia, se luase dispoziţiunea. a-1 prezintă cu această ocaziune Sultanului.

O uşă a şălei se deschise şi Sultanul apăru.

El făcu cîţî-va paşi cu gravitate, fără să ia ochiî de la Domnitor ce îl salutase încă de la uşă cu surîsele cele maî simpatice. Veni lîngă dînsul şi îi adresă în limba franceză mai multe vorbe. Aii paşa îi prezintă atunci pe cumnatul ambasadorului, acesta se închină înaintea Sul­ tanului care prin Aii paşa îl întrebă cum gă­ seşte Turcia. Francezul răspunse prin: Tout est beau en Turquie. Apoi se retrase.

Sultanul întoarse din nou faţa surîzâtoare cătră Domnitorul Romîn, învitîndu-1 cu multă

201 graţie să-l urineze. Intrarăm toţî pe uşa prin care, apăruse Sultanul. Suveranul otoman mer­ gea înainte ; mai alături mergea Domnul; după dînşiî miniştrii otomani şi noi toţî amestecaţi ţivilî cu militari, săraci cu bogaţi, boieri cu mojici..

Urcarăm pe o scară, intrarăm într’o mică galerie, de aici într’o sală tot atît de luxoasă ca, cea dintîl; văzurăm alte camere la dreapta, toate luminate, ast-fel cît ne aduse aminte de bazinele din halima. La urmă coborîrăm pe o scară aşternută cu tapete scumpe; sprijinul mînel era de mătasă roşie de o grosime extra­ ordinară. De aici ne văzurăm în galeria lojelor teatrale în faţă cu scena. Membrii comisiuneî centrale şi adunărel rămaseră în două loji din stînga ; ceilalţi toţi merserăm : unde, nu ştim; dar spre dreapta. Eu ramasem în urmă. Mehmet Aii paşa, mă luă de mînă şi-ini arătă să întru într’o lojă, de unde era să trec în altele; dar aici văzul cu mirare şezînd Sultanul, Dom­ nitorul şi miniştrii otomani. Trecui repede. Alt loc nu era de trecere în celelalte loji.

Sultanul şedea în dreapta lojeî ; lingă dînsul aproape şedea Domnitorul Romîn, în faţa cu dînşiî şi . puţin mal retraşi, şedeau miniştrii im­ periului.

XB'ăgai de samă că în tot timpul reprezentaţiuneî, Sultanul vorbi cu Domnitorul neîncetat şi părea foarte, voios.

Piesa ce deteră este un subiect veneţian unde un Pizanî joacă marc rol. Trupa mi se păru mediocră. In sala teatrului este un lux din

202 cele mal rari. După spusa unora, acest teatru cu decoraţiunea şi mobilile luî ar fi costat opt­ zeci de milioane de franci ; fie-care lojă mobi­ lată cu perdelele eî de velură si‘ satin, cu fran­ cele de mătasă si groase ca frînghiile, cu aurul de care sunt încărcate ar fi costat opt-zecî de mii de franci. Sala teatrului este maî mică de cît aceia de la Bucureşti; sunt două rîndurl de loji, -cele de jos sunt destinate pentru înalţii funcţionari, cele superioare pentru Sultanul şi oaspeţii-străini de destinaţiune ce ar invita. Al treilea fînd se compune de cîte-va loji acope­ rite cu cafaze şi destinate pentru Sultane' şi odalişte. : Cele două loji de jos, ce se uită una la altă-aproape de scenă încă sunt cu carase, ele sunt. pentru Sultanele, fiice şi mume.

Printre cufasuri zării o niănecă roşie ; din­ colo un inel de briliant. Maî dincolo umbra unul păr castaniu sau lumina unor ochi înfo­ caţi. Veni un moment cînd Domnitorul şi cu miniştrii otomani nu se maî văzură în loja Sul­ tanului. Noi, crezurăm că se duse. Unul dintre noi voi să treacă prin ldja imperială. Sultanul era aici singur, îl. vede şi ii zice în franţu­ zeşte : „Alteţa Să nu a plecat: S’a dus la bufet să manînce îngheţată; faceţi şi D-v. tot ăst-fel In parter şi în lojile de jos erau o ntulţiihe de ofiţeri de toate rangurile. Toţi ochii erau îndreptaţi catră Domnitor.

In fiiie piesa se termină.

Sultanul se scoală şi pleacă cu Domnitorul şi noi toţi le urmarăm, tot pe calea pe care

203 vcniserăm pînă în sala de aşteptare. Aici Sul­ tanul exprimă dorinţa să ne vază pe toţi. Noi ne puserăm în rînd; ne. privi şi zise Domni­ torului să. ne arate Înalta Şa mulţumire. Ceia ce se şi făcu. De aici ne închinarăm şi eşirăm cu toţii. Sultanul rămase încă în sală cu mi­ niştrii săi.

Trecurăm curtea, soldaţii . erau sub arme, merserăm la palat pe la 11 ore unde ne pu­ serăm a mînca cu o foame foarte pronunţata.

IV. Acum începu distribuţinnea darurilor pe la servitori, căci,este cu totul oprit funcţionarilor mari miniştri şi alţii a primi cel mai mic dar; însuşi servitorilor ce trăiesc din bacşişc le este oprit a primi fără ştirea Sultanului.

Se distribuă la echipajul corvetei, la acela al vasului francez, daruri , ce fac onoare ţărilor romîne. De aici la servitorii Sultanului, la aceia al Porţii, al Vizirului, al palatului în care şedea Domnitorul şi care erau nu mal mulţi de cît o sută cincî-zecî de. persoane. La aceia al vapoarelor, la caice ; se dară la săraci etc.

Două dame din cele mal renumite familii catolice din cele. mai frumoase, persoane D-na, Virginia: Flori şi. D-na Emil Durant veniră într’o zi să facă;vizita Domnitorului şi săcheteze pentru săraci; Domnitorul, fiind indispus nu putu să le primiască; dar săracii nu perdură nimica, căci li se dară o mare sumă. Asemenea sume se dară şi pentru săraci de ritul oriental.

204 Toate aceste daruri generoase dară un mare zbor’ numelui Romîiiieî.

Agentul Romîn din Constantinopole este în tratare cu înalta Poartă ca să se restitue ţărilor locurile pe care altă dată au fost clădite casele agenţilor Moldovei şi Valahieî; şi care se luaseră prin hrăpirî arbitrare de turci; Aceste locuri sunt în Fanar. D. Negri are mare spe­ ranţă de a reuşi.

Balul dat de ambasadorul Francieî în onoa­ rea Domnitorului Romîn la palatul său de vară de la Terapia, adună frumuseţele Bosforului cele mal renumite. Ambasadorul invitase pe Domnitor să ia cu sine ori pe cine va voi din suita sa. Eii ce văzusem deja ce sunt aceste baluri şi a cărui curiozitate era mulţumită, nu mă dusei. Ast-fel nu voiţi putea spune cu amănuntul cele ce se trecură aici.

Prînzul dat a doua zi de ministrul Rusiei fuse cel mal strălucit dintre toate. Aici se duseră puţini Romînl, foarte puţini. Cel mulţi prefe­ rară să se culce. Cu toate acestea ministrul rus, întrecu prin străluciri toate cele alte prînzurî.

Localul misiunel ruse, este unul clin cele mal frumoase de la Buiucdere. Personalul convivi­ lor era foarte numeros,; de şi nu eraţi dame.

Aici/ ca pretutindeni, se ridicară toaste iii să­ nătatea, Domnitorului ‘şi prosperitâţeî Principatelor-Unite. La sfârşitul seratei ministrul puse în dispbziţiunea Principelui vasul săii cu vapor în staţiune ca să-l ducă la palatul său de la Emirgian. Cînd Domnitorul se urcă pe vapor, miriade de candele romane se aprinseră de o-

205 dată şi un gracios foc de bengal se vărsă pe faţa vasului.

In acea seară, la masa de la Emirgian, Romîniî din suita Domnească ridicară{coaste în să­ nătatea Domnitorului, D. C. Negri si în unirea ţărilor.

Domnitorul primi în palatul său vizita bâtrinului Vizir si cel mai bogat personagiu al imperiului Mustafa-Paşa. Acesta este un turc vechiţi dar încă. cu oare-care virtuţi ce cei mai noi le-au perdut.

Ast-fel se termină această vizită pe Bosfor după două-spre-zece zile. Luni se luă hotărîre ca să ne întoarcem cat'ră ţâră; mcrcurî se angajă un vas cu vapor francez, numit Balcanul, să ne ducă pană în Galaţi cu preţul de cinci-sprezece mii franci, afară de clieltuelele cu consumaţiunea. Luni Sultanul trimise diferite feluri de decoraţiunî pentru toţi romîniî ce figurau în suita Domnească. In ajunul plecărel, Dom­ nitorul cu toţi Romînii se duseră la Sultanul să ia ziua bună de plecare.

Aceste decoraţiunî se dete la Romîni nici pentru serviciurî aduse Turcilor, nici pentru trădări, ci pentru că ast-fel, spun unii, că este obiceiul. Ori cum ar fi, noi ne consultarăm cu unii din membrii corpurilor legislative .şi se de­ cise că nu se poate refuza, fără a comite un act compromiţător pentru interesele ţăreî şi de impoliteţă. Deciseră să le luăm, şi cine va voi din noi, să nu le poarte.

Iată modul cu care se destribuară aceste Medjidiele. Clasa a doua de mare ofiţer.

206 D. C. Negri, D. Ştefan Golescu, D. N. Golescu D. C. Sturza D. K. H',reşca, D. Plaiano, D. D. Ghica.

Clasa III, de Cornandir D. Mal in eseu, 1). Gr. Balş, D. Maior Pisoski.

Toţi cei alţi luaz*ă clasa IV si V. Miniştrii stăruiau să ni se , dea corvete deresbel, ca să ne întoarne la Galaţi. Domnitorul • refuză şi se prinse batelul Balcan al companiei Franceză. Acest bâtei se înturna la Constantinopole ca să între în timp de cinci-spre-zece zile în reparaţiune ; dar comandantul primi or­ din să pleca îndată cu noi toţi la Galaţi. Mer­ cur! de dimineaţă el stătu la Emirgian în faţa palatului. La 9 oare ne îmbarcarăm.

In momentul plecăreî, sosi la vapor amba­ sadorul Angliei. Se urcă pe pod apoi întră în camera Domnitorului. Ancora se rădică; j:>ornirăm cătră marea Neagră. După o oară vasul stătu ca să lăsăm pe Sir Bulver la Buiucdere.

Ambasadorul, după o conferinţă de-o oară cu Domnitorul, coborî în caicul său, iar noi urma­ răm calea spre marea-Neagră Afară ploa repede. Dejunul era preparat şi ne chiarnă la masă. După dejun toată lumea se afla bine şi marea părea adormită. Eşirâm în marea Neagră.

Atunci mă întrebai : vom avea unirea ţărilor ?

Vom avea o lege electorală întinsă?

Credinţa mea este că cel mai bun lucru ce avem a face este deocamdată să fim, adecă să ne armăm, şi cînd vom fi tari, să ploclamăm

207 unirea ţărilor noi înşine, remăind ca Europa să o recunoască..

Lisă ce facem .ca să fim ? Nimic. Ţara jirezintă un aspect dureros. Unirea lipseşte chiar între fraţi. Vai! fără unire între inimi nu vom avea nici odată unirea între ţări! Spiritul fa­ tal ce desparte pe Eomîni în tabere, este cel mai crud inemic al ţârei. El este mai aspru de. cît politica Turcă, Rusă, Austriacă. El este tot, el face tot răul. .0 singură zi la 24 Gbenariu, Romîniî, îşi dară mina, şi cele două ţari avură un singur Domn, şi străinii nu putură să fă­ râme voinţa lor.

Vîntul de sud începînd a sufla, începu tot de odată să abată pe unii din soţii noştri de călătorie. Marea se întărită, şi ţinu ast-fel pînă la ridicarea lunii. Atunci vîntul de sud căzu. Insă cu ridicarea soarelui, un vînt de nord aspru şi furios suflă de odată. Valurile se ridicară mari şi cu furie şi se aruncau contra peptului vasului ce ne purta. Din trei-zeci şi trei de soci abia cinci rămaseră în picioare. Domni­ torul, D. Negri, D. Marin Naţionalu, D. M. Solomon şi. eu. Dedaţi cu capriciile acestui ele­ ment, aflaţi. în timpuri de. tempeste mai mari pe mări mult mai periculoase, în călătorii mult mai lungi, noi privim această turburare a ele­ mentului cu o plăcere ce ne procura o vie do­ rinţă de a manca.

Cît pentru ceî-lalţi, căzură sub acţiunea te­ ribilului rău al mărei, fără să poată să se mai scoale, sau să mănânce.

Cătră zece oare de dimineaţă vîntul păru că

203 se îndoeşte. Noi mergeam contra valurilor şi mersul era greii. Eram prea departe de malu­ rile Bulgariei'. Comandantul, temîndu-se de pămînt, dete ordin să se depărteze. Această manoperă cauză o lovire furtunoasă de mare, ce mugi în flancul bateluluî, facînd un salt teri­ bil. Unul din cei bolnavi, crezînd că vaporul se perde, zise ; „Pomerieşte-mă Doamne, cînd voiii veni în ..împărăţia ta !“ D. Marin.Naţionalul, voind să glumească, zise. ..încă o lovitură ca aceasta şi ne vom coborî „în imperiul întunecos al lui Pluton !“ Tot de-odată vaporul stopă.

Merserăm să vedem care este cauza. Unii cre­ zuseră că focul se declarase pe vas. Din feri­ cire era numai o spetează de la roata Vaporu­ lui ce se rupsese.

Noi cei cinci urmam ca tot-de-a-una a inînca regulat.

In scurt vasul nostru se luptă pînă la 4 oare cînd intră în apele Danubiului.

Puturăm intra cu înlesnire în Sulina.

Un vapor otoman salută pe Domnitor cu tunuri.

Vasul nostru stătu să trecem noaptea aici.

Căci este cu neputinţă a purcede prin întunerec pe acest canal strîmpt şi încărcat cu mul­ ţime de vase de comerciu fără să nu se întîmple vre-un accident. îndată ce intrarăm în gura Dunărei, toţi bol­ navii se treziră de odată. Ori ce indispoziţiune le trecu ca printr’un fermec.

209 Vineri la 5 oare de dimineaţă, pornirăm cătră Galaţi. Pe la 4 oare eram în portul aces­ tui oraş. Aici ne aşteptau alte ceremonii. Tu­ nurile începură să bubuie, maî multe vase eraţi încărcate cu oameni ce strigau Ura! oştirea de garnizonă se afla în picioare precum şi toată populaţiunea.

Domnitorul păru contrariat pentru toate aceste preparative şi îmi zise: „Ştiu cum se fac acestea. Nu-mt plac comediile.

Pe seară se alătură vasul, doi miniştri din Valahia, în fracuri negre cravate albe, aşteptat! pe Domnitor, cu respectul ce se cuvine celor maî mari.

Domnitorul îşi luă ziua bună de la ceî des­ tinaţi să coboară la Giurgitt; şi înturnîndu-se cătră mine, îmî zise: veî veni cu mine“.

D. Bolintineanu Proză, Yol. I.

14

ROMÎNIA

roabă la

AUSTRO-MAGHIARI?

Gînd se încoronează iinperatoriî Austriei în Ungaria, se rîdică între alte stindarde, ca trophee, .stindardele Romînilor de dincoace de Carpaţî şi numele patriei Romînilor nu se uită a se recita printre numele ţărilor vasale la Un­ garia. Un vis dulce de conqueranţî care ar fi frumos, dacă nu ar fi ridicul!

Dreptul istoric, zic visătorii de peste Carpaţl, cari cred încă că lumea este ceea ce era îna­ inte de 1789, cînd naţiile eraţi proprietatea unuî tiran sau unei caste ridicole. Vom cerceta cu istoria în mînă, cine, romîniî sad ungurii au fost cel învinşi? In trei secol! Romîniî au avut bătălii contra ungurilor, tot-de-a-una Ro­ mîniî au învins pe unguri, odată ungurii n'au câştigat o bătălie. Ungurii tot-de-a-una au fost învinşi de Romînl şi tractatele pe care visătorii lor se bazează, nu sunt acte de supunere, ci tractate de putere cu putere.

Să cercetăm toate luptele ce se trecură în­ tre romînl şi unguri.

Andrei III voia să ia ducatul Făgăraşului, Şte­ fan Mailat Basarab fortifică această piaţă prin muri nuoî şi puse aici o garnizonă suficientă.

AndreitI III merse însă să ia cetatea; începu

211 asediarea; dar Romîniî din lăuntru es afară şi resping pe rege ce se văzu silit a se retrage. x) Ungurii pretind că domnii romînî erau tri­ butari al regilor unguri, Ştiţi ce era aceasta ? acest domn romîn plătea un tribut la regele Carol numai pentru ducatul său de Făgăraş ; iar nu pentru Romîniă care era cu totul neatîrnată de ori-care putere de afară. 2) Să venim la o memorabilă bătălie unde romîniî învinseră pe unguri pentru întîia oară.

Clnd romîniî apărau cu atîta putere tărîmul patriei lor, erau o mînă de oameni; dar datinele lor nu se corupseseră. Fie-care om se credea legat cu societatea întreagă şi societatea cu fie­ care om. Sentimentele de libertate erau puter­ nice şi unite cu sentimentele de religie, mărea inima omului şi inima naţii. Afară de aceasta toţi aveau ce apăra, toţi aveaţi o patrie unde nu se putea bate fearele robiei pe nicovalul .tiraniei. Un popor apără patria sa atunci cînd poate zice: „am o ţară unde sunt liber şi fe­ ricit. “ Pe urmă în această societate de romînî tot era încă curat. Străinul nu se introdusese în patul nupţial al romînilor. Moliciunea nu ve­ nise să dea bărbaţilor un sex mal slab de cît sexul femeilor. A sacrifica, era o datorie mo­ rală, umanitară şi religioasă, şi nu era sacrificii! mal mare ca acela, cu viaţa sa a apăra mor­ mintele părinţilor şi leagănul copiilor. Miniştrii aveau ruşine a’şî încărca pepturile cu crucile inimicilor străini.

J) Chronologie serba de Munstera) Mihail CogSlniceanu, histoire de Valachie-

212 In anul 1330 Carol I rege al Ungariei, ră­ dica numeroase armate şi intră în ţara Romînească împotriva lui Ioan Basarab. Thomas Farcaş, Voevod al Transilvaniei şi Dionisiu Tzeck excitau - pe acest rege contra Domnului romîn sub pretext că era schismatic, să-l si­ lească a recunoaşte autoritatea Papii 1). Dar cu­ vintul lor era să câştige acea ţară şi s’o dea lor regele.

Armata formată de comanî şi de unguri in­ trară în mica Romînie şi luară Severinul capi­ tala acestui stat; Carol ia tot Banatul, el nu­ meşte Domn în mica Romînie pe Dionisiu de Tzeck. Ioan Basarab tresare de mânie şi de spaimă. Ce va face contra unei mari armate ? el nu avea împrejurul săli atîta putere spre a rezista. Aleargă la calea de negociaţie, trimise deputaţi la Carol I, cu aceste vorbe destul de umilitoare: „Armatele voastre v’au făcut mult a cheltui, stăpînul nostru voieşte a vă da o despăgubire cu şapte mărci de argint, voi aţî luat cetatea Severinuluî să ve rămîie în stă­ pânire cu toate înconjurările eî. Veţi urma a primi tributul anual ce Domnul nostru vă plă­ teşte. El voeşte chiar să trimită cu cheltuiala sa la curtea voastră unul din tiî săi ca zălog.

Vă grăbiţi numai de a vă întoarce în ţara voastră, căci ori ce pas ce veţi face înainte poate se vă ducă la pericole care ar ii fatale pentru voi şi pentru armatele voastre/4 Aceste vorbe, unde era supunere însoţită de umilinţă, la ochii regelui Carol şi curtizanilor i)

Photino. — Mih. Cogălniceauu, hist. de Ia Valachie.

213 luî nu fuseră nimic. Ameninţarea de la fine îl supără, curtezanii îl excită contra acelui domn îndrăzneţ. In această impresie regele zise soli­ lor : „Mergeţi şi spuneţi domnului vostru că el este numai păstorul turmelor mele; spuneţi că voiţi veni a-1 trage de barbă din coliba sa, ca să-l duc rob !“ Dominic (Donch) voi a întrerupe pe Rege în discursul său : „ar fi, zise el, mal cuviincios ca să primeşti propunerea plecată, modestă şi chiar pentru tine onorabilă, a luî Basarab, şi a-î mărturisi a ta bună voinţă şi mulţumire. u Regele respinge cu trufie consiliul înţelept al acestui om, şi mal supărat, repetă solilor răs­ punsul săli, bătînd în sabie.

Răspunsul Domnului de şi înţelept, dar umi­ litor, făcuse o dureroasă impresie asupra unui popor ne dedat a se supune la străin.

Toată tara se revoltă contra unul Domn care dispune de dînsa, fără ştirea eî. însuşi fe­ meile se revoltară, şi în capul lor, Doamna lui Ioan Basarab. Locuitorii se retraseră spre munţi din ţările de jos cu turmele şi grînele lor. Mi­ liţiile se armară si se adunară asupra punturilor pe unde regele Carol era să treacă. Regele Carol abia făcuse cîte-va leghe în locuri deşarte şi necunoscute, şi se rătăci pe căi nepractica­ bile, în munţi acoperiţi cu păduri dese. Armata sa obosită, începe se sufere greutatea căii, ar­ doarea foamei. Cel trimişi să caute hrană prin sate, fuseră prinşi sat! ucişi de romînî. Regele Carol înţelese că s’a schimbat situaţia, şi că starea este periculoasă. El se umileşte şi cere

214 pacea de la Dormi. Basarab i-o acorda, şi încă se foloseşte de aceasta spre a se arăta mărini­ mos cătră inamicul său. Dar acest domn stu­ pid nu voia să cunoască voinţa naţiei sale care nu voia a face nici o concesie ungurilor în ţara lor şi care voia a-î bate. Slabul domn consimte a da regelui banatul Severinului, a se recunoa­ şte vasal al Ungariei, a plăti acelaş tribut ca înaintea resbeluluî şi a conduce în asigurare armata ungară pană la hotare. *) Locuitorii, indignaţi de laşitatea Domnului lor, nu voiră să-l asculte. Ei vor să ucigă pe toţi aceşti unguri, care veniră a-i brava chiar în sînul lor ca într’o cazarmă ungurească. Su­ puşii, ba chiar capii armatei romîne, refuză de a se mai supune Domnului şi de a recunoaşte pacea făcută între Domn şi regele Carol. Ei vin cu trupele lor armate asupra armatelor un­ gureşti şi le observă din păduri. 2) Armatele ungurilor conduse de oamenii Domnului prin munţi şi prin strîmtorî, ajunseră la o strîmtoare unde boierii cu trupele lor eratt în pîndă, hotărîţi a fărâma această armată ungară. Cînd regele trecu prin acea strîmtoare, se vede expus la o ploaie de săgeţi şi de petre ce cădea pe ungari din toate vîrfurile.. Torocz se esprimă cu mînie : aici ..toate vîrfurile, zice el, şi toate strîmtorî le erau astupate de mulţimea cîinească a romînilor. “ Regele se vede ocolit din toate păr­ ţile ; nu mai era nici o speranţă de scap are, mă­ celăria cea mai teribilă începu la 10 Noembriu.

1) 2)

Turocz chron. ungarorum, part. 2, cap. 97.

Fesier, Geschichte der Ungarn, t. 3. p. i3i.

215 Armele şi rezistenţa nu mai putea face nimic pentru unguri, şi curagiul era inferat de nepu­ tinţă. Ungurii nu puteau nici să se apere în contra torentelor de petre care îî strivea din toate părţile. Patru zile ungurii primiră moar­ tea fără să poată să o dea romînilor. In tot acest timp de ucidere, corniţele Doncea, fiul său Ladislav, Martiu şi o mulţime de cavaleri credincioşi, rămaseră ca un zid de fer în jurul regelui acoperindu-1 cu pavezile lor. Romînil se săturaseră de a arunca săgeţi şi petre, coborîră din munţi şi începură a ucide cu sabia.

Niklas din Transilvania, Mihail de Pesaga, Andreiti de Stulil-WeissenbCrg, vice-cancclar al re­ gelui; cea mal mare parte din cavaleri şi ca­ pelani, preoţi ce însoţiseră pe Carol ca să pre­ dice romînilor dogmele sfîntuluî părinte Papa, cad sub loviturile romînilor. După furie, după răzbunare, dorinţa de pradă vine, şi despolia începe. Bagaje, sigilele regale, sume mari de bani, mulţime de vase de aur şi de argint, se face prada învingătorilor. Prizonieri se fac, alţi unguri mal hotărîţl cată a-şî face drum afară din valea uciderel. Regele Carol, ne mal avînd speranţă să scape sub costumul săti re­ gal, schimbă îndată portul cu Deciii, fiul lui Dionisiu si urmat de căţî-va crindincioşî servi, scapă, pe cînd Desitl, luat drept regele, cade prins şi este omorît. *) Ast-fel fugea, acela îna­ intea căruia tremurau popoarele subjugate ale Dalmaţiei, Croaţiei, Serbiei, Galiţieî, Lodomeriel, i) Fessler, tom. 3, p. i32.

216 Cumanieî, Bulgariei, Salernei, Poloniei, Boliemieî, Austriei etc. Ştirea acestei învingeri ajunse în Ungaria ca un trăsnet. Intrarea regelui Carol în Temeşvar duioşi inimile ungurilor. Din numeroasa armată, în capul căruia el fusese cîte-va săptămîni mai nainte, abia avea pe lîngă el atîţî oameni cîţi lua altă dată cu el la vînătoare. x) De cîte ori se perde o bătălie, cel ce perde, găseşte totde-a-una o trădare. Ast-fel şi regele Carol, perderea sa nu o atribui neînţelepciunii ci trădării Domnului romîn. Perderea ungurilor era atît de mare în cît, regele nu mai putu a-şî răzbuna despre aceasta învingere sati ucidere. De atunci acel Domn al Romînieî se făcu neatîrnat de ori ce datorii de vasal, 2) Mircea cel mare aliat cu polonii ca să bată pe unguri, nu avu ocazie să o facă.

Mircea face un tractat ofensiv şi defensiv cu Sigismund, dar acest tractat nu era un act de vasalagiîl, ci un act de suveran cu un suveran precum o dovedeşte însuşi coprinderea acestui tractat.

Iată tractatul.

1. Dacă Sigismund ar merge în persoană contra turcilor sau contra ori cărui aliat, el, Domn al ţării romîneşti, se angajă a face ase­ menea ; daca Sigismund nu va trimite de cît un general cu armata, el va promite a da aju­ tor, fără a se .pune în persoană sub comanda generalului. In ori ce caz va da trecere prin 1) Fessler, t. 3 p. i33.

2) Engels Geschichte der Walachei pagi. 151.

217 ţara sa armatei ungare şi provizii, mijlocind plata lor în bani.

2. Pe cît Şigismund sau armata sa va răminea în cîmpie, Mircea sati trupele sale vor face acelaş lucru ; Domnul romîn va trebui să aibă tot-de-a-una în ţara sa destui oameni pen­ tru rezervă şi pentru a ocupa oraşele şi caste­ lele conchise ; în lipsa regelui el va da aseme­ nea ajutorul trebuincios garnizoanelor ungare pentru apărarea lor.

3. Dacă Şigismund voia să inainteze în Bul­ garia, cît de departe ar voi, Mircea va trebui, pentru bani, să-î procure din Pomînia provi­ ziile trebuincioase.

4. Soldaţii unguri ce vor rămînea în Valahia pentru cauză de maladie sati de rane, sati pentru a păstra bagajul, vor găsi lucrurile ne­ cesare la viaţa şi siguranţa persoanei lor şi pro­ prietăţilor lor. x) Un asemenea tractat nu este de la un vasal la un suveran: ci de la doi suverani uniţi ca să se apere contra unui al treilea. Pînă aici nu vedem pe ce se întemeiază ungurii, cînd j:>un stindardele noastre la consacrarea cezarilor Au­ striac!.

Mircea după bătălie închină ţara romînească la Poarta Otomană. Romîniî perd neatîrnarea lor din afară, şi păstrează autonomia şi liberta­ tea administraţiei lor din întru. La această epocă în ce consistaţi drepturile Ungariei asu­ pra Romînieî ? In cîte-va tractate de alianţă fă­ cute de la putere la putere, sau învingerea şi O Engels Geschiclite der Walachei, p. 159-

218 uciderea totală a armatelor regelui' Carol I. al Ungariei ? Unde este vasalagiul ? Unde sunt drepturile istorice ale Ungariei asupra ţării romîneşti, cînd ţara romînească se pune sub su­ zeranitatea Turciei, şi Ungaria se rezervă la aceaşi soartă ?

Dar să trecem la Moldova. Ştefan cel marc domnea acolo.

In Moldova sau Valahi a în toate epocele năs­ cură femei mari. Din toate aceste doamne stră­ lucite nu eşi nici odată nici o mesalină. Ele erau toate virtuoase pre cît soţii lor eraţi berbanţl.

Din femeile cele mal vechi, este cunoscută muma lui Ştefan, suflet mare şi plin de ener­ gie. Din cele ce ne spun cronicele şi tradiţia se poate aduna cu ce ai face silueta sufletului ei. Toţi domnii cei mari au trebuit să aibă mume superioare prin caracterul lor. Ştefan cel mare e dator mărirea şi strălucirea faptelor sale mumei sale. Suntem siguri că muma lui Vlad Ţepeş a fost o feară sălbatică de răutate.

Muma lui Ştefan păstra asupra fiului săli toată înrîurirea şi- prestigiul, şi chiar atunci cînd el este suveran, şi ne în grijă de a-şî face datoria, ea îi ordonă să meargă să se lupte, să învingă, sau să moară. Ştefan cel mare în­ vins la Valea albă de numeroasa armată a- oto­ manilor, prin erorile căpitanilor săi, se retrage în desordine şi aleargă a-şî adăposti viaţa în castelul de la Neamţul, unde este muma şi fe­ meia sa Eudochia.

Această mumă aude de nefericirea fiului, îl vede încă în viaţă, fugărit, rănit, şi inima ei

219 nu se înduioşazâ, ci se măreşte, şi cu voce su­ blimă, îî aduce aminte datoria, şi îi spune că nu va fi primit de mumă-sa de cît cu fruntea încoronată de lauri sau mort şi adus pe pavăza de bătae. Ştefan cel mare se umileşte, şi din umilinţa luî naşte energia. Sună din cornu-I, adună oştirile risipite, dă o nouă luptă şi în­ vinge pe inamici O femee scapă patria şi reli­ gia, Oare mumele romîne pe atunci, erau mai pe jos de mumele Spartiate ? Nu credem cînd vedem asemenea fapte.

Acest domn asediat de o mare armată în ce­ tatea Neamţului, nu îşî perde curagiul; rezistă, se apără, numeşte pe un german tunar să îndrepteze tunurile, şi face atîta perdere turcilor în cît eî se retrag.

Inima îi era de erou ; avem caractere nu nu­ mai ca acesta, dar încă pioase. Ştefan cel. mare, în al cincilea an al dom­ niei sale se rădică cu toată puterea sa şi trecu în Ardeal unde pradă Secuii. Nimeni nu-î stete în potrivă, şi se întoarce cu mare pradă înapoi.

Mateiaş Corvin, regele Ungariei, voia să răz­ bune călcarea lui Ştefan cel mare în Ardeal.

Sumcţ de puterile şi de talentele sale militare, prin care învinsese pe mulţi din vecinii săi şi prin care îşî făcuse un nume strălucit, îşî în­ chipui să supuie sub ascultarea luî, după eredinţele barbare ale ungurilor, pe toate naţiile, şi pe Moldova cu acel Ştefan ale căruî fapte strălucite deja venea să-i turbure liniştea. Acest rege, Mateiaş Corvin, se lăuda că toate victo­ riile lui Ştefan asupra celor alţi, cu ordinea şi

220 planul luî le face şi ca să dovedească aceasta, hotăreşte a întră în Moldova cu o mare ar­ mată, el trimise întîl soli la Ştefan cel Mare, ca şă ceară să i se închine luî ca vasal. Ştefan refuză şi goneşte solii, care merg la Corvin re­ gele şi îî spun.

Regele dă ordin să se adune armatele sale, ceru ajutor de la vecinii şi amicii săi, şi pleacă ast-fel cătră Moldova în anul 6975. Luase cu el pe un Petru, care voia să-l urce pe tron ca vasal al său. A întrat pe la Trotuş cu arma­ tele; de acolo s’a dus la Roman în Noembrie 29. In Roman odihni trupele şapte zile, prădînd însă cetatea şi satele vecine. La 7 Dechembrie Ungurii pun foc cetăţii Romanului şi au pur­ ces spre Suceava să apuce tronul. Dar Ştefan cel Mare îl aştepta la Suceava cu armata. Ma­ tei auzind, crezu că înainte de a da lovirea hotărîtoare trebue să nu lase nici un unghiu al ţării neprădat de dînsul. El lasă calea Su­ cevei şi ia calea Băii unde a sosit cu toate trupele sale în 14 Dechembrie. Acolo el şede mai multe zile cu armata sa, fără nici o grijă din partea Moldovenilor. El lăsă armatele fără disciplină şi ordin şi se dă la desfătări de mese, de. băuturi, de femei, el şi toţi al săi în această cetate ce părea un fel de Pafos.

Această viaţă de sibariţi merge la urechile luî Ştefan cel Mare. Locuitorii Băii erau întărîtaţî. Aceşti unguri pe lîngă prada ce făceau, răpiau femeile şi fetele locuitorilor si le violau. Ştefan cel Mare plecă Marţi în 15 Dechembrie cu armata sa. Ajunge la Baia spre sară, pe

221

'

cînd ungurii fora regula, fora sentinele, se per­ ei eau în orgii şi desfătări molatece; Ştefan dă ordin a pune foc cetăţii. Flacăra se înalţă la suflarea vîntulul, se întinde, îneacă cetatea, lo­ cuitorii se scapă, ungurii beţi de vin şi de desfrănărî, sunt loviţi de Ştefan fără veste pe la răvărsatul zorilor. Ungurii nepuşî în rînd şi avinaţî, în loc să alerge la arme şi a se pune sub stindarde, o luară de fugă. Noaptea eî nu lua o cale, care cel puţin să-î scape, ci o cale care îl ducea în mijlocul inamicilor cu mînile nude şi în desordin.

Cîţî scăpau de armata moldovană, nu scăpau de ţărani; căci fugind, obosiţi, flămînziţî şi în­ setaţi, cădeau în mînile ţăranilor care îl uci­ deau şi eî şi femeile lor cu sapele. Două spre zece mii de morţi între Unguri, rămaseră pe cîmpil. Regele el însuşi fuse rănit cu trei răni1).

El abia a putut cu cîţî-va a pătrunde prin po­ teci să treacă munţii şi să scape în Ardeal.

Cronicarul ce spune aceste fapte în limbagiul său vecliiu si simplu îl însoţeşte cu reflecţii fi­ lozofice asupra deşertăciunii mîndriel omeneşti. „Aşa umileşte Dumnezeu pe cel mîndri şi falnici, pentru ca să arăte lucrurile omeneşti cît sunt de fragede şi mincinoase; că Dumnezeu nu în mulţi, ci în puţini arată puterea sa, ca nimeni să nu spere în puterea lui, ci întru Dumnezeu să-i fie nădejdea (speranţa), nici fără cale războaie să facă, că Dumnezeu celor niîndri se pune în potrivă. “ Matei Corvin va să-şi răzbune. Âst-fel prei). Cromer.

222 para o armată mal mare, însă îi veniră alte greutăţi despre Polonia şi se înturnă cu toată oastea sa. Regele Poloniei trimite lui Ştefan cel Mare soli, că dacă Matei Corvîn va veni contra luî, el îî va trimite armată contra Un­ gurilor. Ştefan cel Mare a întrat în Ardeal cu toată puterea sa şi multă pradă a făcut Secuilor. Ştefan cel Mare şi Matei Corvin, văzînd că Tur­ cii ameninţă pe toţi Domnii creştini, fuseră siliţi a face pace şi a se alia. Matei dete luî Ştefan două cetăţi în Ardeal: Balta şi Ciceiul.

Unde vedeţi vasalitatea Roinînilor la Unguri, iii aî viselor şi iluziilor? Matei Corvin asemenea ca voi, vedea că este suzeran sau suveran, căci fusese învins în Moldova? Ştefan învinge încă odată pe Unguri cînd învinse armata lui Ţepeluş Vodă din ţara romînească 1).

Pe la anul 7022 Februarie 27, în al zecelea an al domniei luî Bogdan Vodă, fiul lui Ştefan cel Mare, veni în Moldova un Trifăilă, ce se da de fiu de Domn, cu armată ungurească, iarna cînd toţi ostaşii moldoveni erau pe la casele lor. Simţind moldovenii, s’ău strîns cîţî au putut repede şi au dat război la pod din jos de Vaslui. Moldovenii au învins pe Unguri şi î-au zdrobit pe toţi. Pe Trifăilă l’au prins viu şi Tau dus la Bogdan Vodă care a ordonat să-î taie capul. Nu vedem nici o bătaie căştil). Chr. Miron Costin.

223 gata de unguri contra romînilor, ci tot de romîni câştigate contra ungurilor!

Petru Yodâ, în al doilea an al domniei sale, a râdicat oaste mare asupra sâcuilor, a împăr­ ţit-o în două corpuri şi prin două punturi a întrat în Ardeal. Au bătut pe unguri, i-au su­ pus şi l-au plecat şi cu pace s’au întors în scaunul său din Suceava.

Ianoş, Regele Ungariei, în acelaş an trimise soli la Petru Vodă de 1’au invitat să-î vie în ajutor în contra unor rebeli unguri, promiţîndu-i daruri.

Petru trimite pe Grozea Vornicul cel Mare şi pe Barboscbi Hatmanul şi a învăţat o samă de armată să treacă pe drumul Braşovului, iar alta pe la Suceava şi să între în ţara ungu­ rească. Ungurii îndată deşteptîndu-s.e, simţind că sunt împresuraţi de inamici, se prepară de război îngrijindu-se de armata de la vale, mai mult de cît de cea de sus, se scoală mai mulţi nobili unguri şi alţi ce erau preparaţi să moară pentru apărarea moşiilor lor, s’au rînduit în sus de Braşov. Ei chemară şi pe seclerî care veniră. Moldovenii numai cu credinţa în Dum­ nezeu, cum zice cronicarul, s’au lovit cu aceşti Unguri. Din război cu mare furie, multă moarte s’a făcut de ambele părţi. Mai tîrziu, ungurii văzînd atîta perire, au perdut războiul, arun­ cară armele şi au dat dosul. Mulţi din nobili au căzut în apaBărsei, iar moldovenii s’au în­ tors la Domnul lor plini de prăzi l). l). Miron Cost in

224 Pînâ acum. nu văzurăm în nici o bătălie pe romînî învinşi, ci tot pe unguri.

Ianoş Regele, dărui luî Petru Vodă cetăţile Bistriţa şi altele pentru mulţumire. Acesta tri­ mite să le ia oştirile sale. Bistriţeniî nu se su­ pun a le da şi îndeamnă şi alte cetăţi adică Braşovul, a se lepăda de domnia lui Ianoş Re­ gele care le dă Moldovenilor. Dar Petru Vodă, văzînd că Bistriţeniî se revoltă contra Regelui lor, porneşte cu toată oştirea sa asupra lor şi restrîngîndu-î din toate părţile, cu foc spăimîntîndu-i, eî s’au închinat luî. Iată vasalitatea romînilor la unguri !

Petru Rares, primeşte ordin de la Poartă să meargă asupra ungurilor, să prindă pe Mailat, Voivodul Ardealului. I-a trimis ajutor pe Radu Vodă al Valah® cu oastea romînă şi pe Ciubali-beî cu oastea turcească. Eî toţi trec în Ardeal prin Oituz contra luî Mailat, deteră răz­ boi crîncen în 20 Iunie, ungurii perdură răz­ boiul; pe Mailat Voivodul îl prinseră viu şi îl puseră în feare. Ast-fel îl trimise la împă­ ratul Otomanilor. Eî pradă şi ard ţara ungu. rească după datinile barbare ale timpului şi se înturnară în patria lor. Unde este vasalitatea?

In anul viitor, din ordinul Sultanului, el iar pradă Ardealul şi îşî răzbună pentru maltra­ tarea ce suferi de la unguri cînd fusese închis în cetatea Giceiul. A prădat şi ars pînă la ce­ tatea Balta, unde a şezut şase zile şi s’a întors pe la Bistriţa.

Sub Alexandru Lăpuşneanu, veni un Dom­ nişor Ştefan, cu oaste ungurească de merce-

225 nari şi haiduci, sa se facă. Domn în Moldova.

Lăpuşneanu a trimis oştiri care Pa întâmpinat în sus de cetatea Neamţului, Pa bătut şi î-a risipit cu totul. înainte de Ştefan cel Mare, sub un Petru Vodă, s’a dat cetatea Chilia la Unguri pentru ajutor ca să ia iar tronul Moldovei'. Ion Huniad a venit cu oaste ungurească si au învins pe Roman Vodă din ţară. Aceasta este singura izbîndă a Ungurilor în Moldova ; dar nici Chilia nu a fost mult a lor.

Să trecem la ţara romînească unde luptele contra Ungurilor fuseseră maî mari şi mai dese.

Vladislas al 11-lea Regele Ungariei, auzind despre moartea lui Radu Vodă cel Mare, îşi închipui să-şî puie un om al luî Domn în ţara romînească, pe un Dancia fiul luî Ţepeş, care suferise în închisoarea Transilvaniei şi care fuse reinstalat pentru a doua oară prin înrâurirea Ungurilor. Turcii, maî târî atuncî de cît Un­ gurii, numiră Domn pe Mihnea I cel rău. Rad al V-lea Vlăduţă fiind pe tron, Mircea hui Juî Mihnea. ascuns* în Ardeal în 1511, vine cu trupe ungureşti în Valahia şi atacă pe Vlăduţă în Gherghiţă. Părvuleştiî se bat cu atîta vitejie, în cît Ungurii fuseră respinşi şi fărâmaţi. Vlă­ duţă face pace cu Ungurii, dar asta nu îl scapă.

Radu al Vll-lea în chei ă un tractat secret cu Ungurii. Turcii află şi cer Domnului în 1526 să le trimiţăun copil al luî otagiu la Constântinopol După bătălia de la Mohacî unde căzu puterea Ungurilor cu Regele lor Ludovic al Bolinfinennu Proză, Voi. I.

15

226 II-lea, Turcii de veniră puternici în ţara romînească şi Ungurii încetară de a mai putea să ne vie în ajutor ; ei însuşi aveau nevoie de ajutorul străin.

Moisi I, în anul d’întîi al domniei întră în Ardeal cu Turci şi Romînî, asediă Cronstadul, pradă jururile şi ia robi mulţime de nobili.

Radu al VlII-lea merse contra lui Mailat şi-l făcu prizonier 1).

Cînd Sultanul trimite oştiri în Ardeal în ajutorul Reginei Ungariei Isabela, soţia lui Zapolia, Domnii Romînî au ordin de la Sultanul să între în Transilvania cu Turcii şi Romînii.

Moldovenii fiind bătuţi de Martenuţî la Vaşarbeli, Romînii nu mai voiră să între.

Turcii întrînd în anul 1556 în Ardeal să ajute pe Sigismund, opt mii Moldoveni coman­ daţi de boierul Moţoc, ajută pe Melcliior Balassa să asedie Giula Weiscnburg pe cînd 12 mii de Romînî comandaţi de Pătraşcu încon­ jurau cetăţile lui Betlem şi Izameş-Ujvar, care se dară după cît-va timp de aşediare. Cei doi Voivozi Romînî înaintară pînă la Satmar-Nemetlii şi trimiseră trupe pînă la Carpaţî spre a acoperi mergerea Isabeleî şi a fiului ei.

Romînii erau striviţi de Turci. Ei înturnară privirile cătră Unguri; dar nici Ungurii nu erau în stare mai bună în faţă cu puterea oto­ mană. Turcii luaseră Banatul. Pînă la Mihaî, Ungurii nu avură nici c rolă în Romînia. Dar sub Mibaî, acest Domn, văzînd patria lui ro-

j j

: l). Englcr, p. 214.

227 bită cu totul de turci, hotăreşte să se rădice şi să se proclame liber. Pentru aceasta îi tre­ buia ajutorul Transilvaniei.

Transilvania avea armată de treî-zeci de mii de oameni ce putea să trimită peste hotar. Ba­ natul era al Turcilor şi Turcii aveau deja o mare înrîurire în Transilvania. Dacă nu o de­ clarase încă provincie otomană, era că nu erau siguri încă de Moldoveni şi de Munteni. Era ambiţia Porţii şi cugetările ei alergau la această ţintă, precum alergau la luarea Pestei şi Vienel. Turcii dominară chiar în Pesta.

Mihaî Viteazul face tractat cu Sigismund Batori Domnul Transilvaniei. El făcu eroarea a recunoaşte suzeranitatea Transilvaniei, spre a-i da ajutor să bată pe Turci. Dar în fond el cugeta, respingînd Turcii, să unească Transil­ vania cu Principatele şi să puie pe cajml său cele trei coroane.

Acest tractat fuse pentru Mihaî un mijloc spre a putea ajunge la un scop mare. Tot asemenea tractat face mai tîrziu cu Rudolf, îm­ păratul Germaniei, ceea ce nu îl opri a se pro­ clama Pege al Romîniei, Moldovei şi Transil­ vaniei, Daciei în fine, ast-fel cum era cînd Traian o declarase provincie romană. Mihaî bate în memorabila întîlnire de la Călugărenî armata lui Sinan-paşa de 180,000 oameni cu 16 mii romîni ; în această bătălie un mic ajutor de Unguri se bate rău. Toată izbînda e purtată de Romîni şi Moldoveni. Ungurii fug, trec prin Bucureşti şi despoaie capitala, ia robi.

Cînd vine Sigismund Batori şi împreună cu

228 Mihaî, se gonesc învinşi Turcii din ţară, eî se bat bine în maî multe locuri şi mai ales la Giurgiu.

Sigismund Batori, avînd toate simptomele unei neputinţî nervoase, care înrîura asupra caracterului său, de îl făcea schimbător, nedecis, nesigur, avu încă nedibăcia de a se însura cu o fată de familie imperială, sănătoasă şi arzîndă.

Aceasta fuse îndestul să-şî dezordine creerii, să-şi lase nevasta, să abdice tronul Transilva­ niei pentru o pensie şi două cetăţi la Rudolf împăratul Germaniei. El plecă în Polonia. An­ drei Batori, cardinalul, îi ia locul. Acesta era un principe deşert şi puţin bine!Cugetător. El nu cuteza a urma politica vărului său : ideia a bate pe Turci, îl turbura, de şi ar fi voit să facă ceva, fără pericolul său.

Scrie lui Miliaî să vie să-şî dea sama despre politica sa, bănuindu-1 de aliat cu Poarta. Mi­ liar, răspunde solilor că va veni în Ardeal cu toată familia sa. Pleacă cu treî-zeci mii de oameni armaţi, armată romînă şi mercenari de tot-felul. O parte de Generali Romînî şi Unguri.

In Ploeştî spune oştirilor planul său. Toţi Ge­ neralii chiar Unguri se supun; trec munţii. El pentru Transilvania venea să supuie pe Andrei Batori, rebel la voinţele împăratului Rudolf, fi­ ind aceasta o idee poporană.

Mihaî avea 30 mii oameni şi o artilerie de 18 bucăţi. Cardinalul se baza pe Moldoveni şi pe Turci, dar nu primi nici un ajutor încă nici de la unii nici de la alţii. Transilvanii, Sa­ şii, Săcuiî, Romînii aşteptau cu bucurie venirea

229 luî Mihaî pe care îl priveau ca pe un liberator.

Doamna luî Mihaî fusese de părere, să nu dea rezbel Ungurilor, dar nu reuşi.

Armata luî Batori se aduna la Milbaş. Mihaî zicea printr’o proclamaţie că vrea să gonească pe Andrei, căcî se aliase cu Turcii. Cardinalul ceru o întârziere. ele luptă sperînd să-i vie sol­ daţi. Mihaî primi armistiţia căcî el însuşi aştepta pe Buzescu Radu şi pe Banul Udrea cu arti­ leria şi oştirile din mica Valachie, cele maî brave. Malaspina, trimisul Papei, va să facă pace ; nu reuşeşte.

Armata Cardinalului era pusă între ITermanstadt şi rîul Cibin, în vale. Romînil cran. pe dealurile Schnellbergului Gasparcl Cornich co­ manda armata ungară cu Pangraz Senici; Moise Secheli centrul; Ştefan Lazar aripa dreaptă; Petre Husar aripa stîngă. Toată armată se ri­ dica la numărul de 8000 oameni. Cardinalul se plimba călare printre rîndurî şi denigra pe Mihaî. Romînil avea 30 mii oameni, 18 tunuri * aripa stîngă era formată de volintirî Romînî, sub Baba Novac, aripa dreaptă de cavaleri sârbi, centrul dc trupe ungureşti al căror prim co­ mandant era Gheorghe Maco şi locotenenţii Francisc Lugoşî, D. Nagi, G. Horvat, M. Giualaî, Wolfranz, Novac; Polonii şi Cazacii şi cavale­ ria urmau ţie Unguri. Mihaî cu Şederii şi cu boierii călări stătu la rezervă ca să ducă aju­ tor orb unde. Bătălia începe la 28 Octombrie la (1 ore dimineaţa şi ţinu pină la 8 ore sara.

Artileria romînă deschide bătaia. Baba Novac înaintează cu volintiriî, dar sunt răspinşî de

230 Transilvani ; Gh. Maco le trimite ajutor si ataca chiar el pe Moise Seclieli care se retrage cu tot centrul. Petre Husar, Andrei Borcsaî vin în ajutor. Mihaî vine cu cavaleria romînă şi cu secleril. Corniş şi Senney nu vin cu rezerva şi rămm nehotărâţi. In acest timp Mihaî opreşte pe fugarii săi şi îl pune la ordine. Strigă sol­ daţilor : ce este această mişelie ?

Dar vorbele nu ajungeau, a lovi, a ucide pe cîţl-va ca să-î vindece de spaimă. Mihaî cade cu putere pe Ungurii obosiţi, o bătaie sîngeroasă începe Romîniî au învingerea. In deşert generalii unguri se arunc cu furie în capul sol­ daţilor contra Romînilor. Corniş cade prizonier ; Polonii în serviciul Cardinalului nu vor să se bată contra compatrioţilor lor şi trec !a Mihaî. înaintea apuneril soarelui, Cardinalul ia fuga cu una sută cavaleri unguri cătră Udvarheli, armata ia fuga. Romîniî sunt stăpînl pe toate lucrurile Ungurilor.

Mihaî se face stapîn al Transilvaniei.

In bătălia ce avu contra Basteî şi Germani­ lor şi Ungurii uniţi cu Germanii, Mihaî avea 32 de tunuri şi 22 mii Romînl şi Secul. Aşeză tabăra la Halt-Maroş în bună poziţie. Basta veni cu şase mii Germani şi Unguri şi cu 12 mii Transilvani la Mirislău.

La 18. Septembrie Basta ordonă Transilva­ nilor a se retrage cătră Dees şi el se pune în poziţie de retragere, ca să însale pe Mihaî. Mihal ar fi cîştigat această bătălie şi Ardealul pentru tot-deauna poate, dacă nu ar fi făcut imprudenţa să-şî lase poziţia şi să crează că

231 Germanii fug. El se ia după ei. Cavaleria lui goneşte. Dar Ba sta se înturnă cu armata. Mihai vede înşelătoria; dar e tîrziu. Artileria şi fusilada infanteriei inamice pune cununa dezordi­ ne! în armata lui Mihai.

0 parte din soldaţii lui Mihai fuseră arun­ caţi în Mureş şi el tîrît de fugari. El perdu 4*000 de oameni în această singură bătaie care nu cîştigase încă, 12 tunuri şi toate bagagele.

Scăpă în Weissenburg, schimbă calul, aleargă la Cronstadt, apoi în Valahia unde Pătraşcu şi Novac preparaseră nuoi armate.

Mihai merge la Rudolf şi vine cu aur şi cu armate. Basta este ordonat a se uni cu Mihai.

O a treia bătălie Mihai dă Ungurilor. El avea cu Basta 18 mii oameni. Armata divizată în două columne merse la Tarcani. Inamicii aveau 35 mii de Transilvani. La 3 August bătălia în­ cepe cu tunurile. Cătră sara Moise Secheli, ne mai avînd frică a fi atacat, retrase artileria grea şi ordonă infanteriei de a se repauza şi cavale­ riei de a descăleca.

Mihai văzu acest repaos ce constituia un desordin şi ordonă atacul; aleargă el însuşi cu aripa dreaptă, Basta văzînd atîta îndrăzneală şi înţelegînd lucrul, aleargă şi el cu ai săi cu aripa stingă şi Rothal şi Stiriu cu centrul. Bă­ tălia începe sîngeroasă şi se termină prin sfarîmarea întreagă a Ungurilor. Mihai cu Romînil în fugărire le ucise 10 mii de oameni pe cînd el nu perdu de cît cîte-va sute. Era răzbunat.

Dar peste cîte-va zile căzu sub cuţitul asasinu-

232 luî Basta. Familia sa fuse robită ; dar Ho mini a nu se robi Ungurilor nici Germanilor.

Noi nu am făcut viaţa luî Mihai aici, ci nu­ mai faptele pe scurt am spus, ca să arătăm că tot-deauna Romîniî au învins.

Acum să trecem la alte bătălii ce maî avură Rominiî contra Ungurilor.

Transilvania rămase în puterea luî Basta, ge­ neralul lui Rudolf. — Moldova recâştigată de Movilă care împletise crima; Turcii luară ora­ şele de la Dunăre. Radu Şerban, un mare Domn, veni pe tron. Gonit fără veste de Movilă din Moldova, Radu Şerban trece la Basta şi-î cere ajutor. Cu trupe imperiale revine şi goneşte pe Movilă. Acesta reînoeşte tractatul luî Mihaî cu Rudolf.

Radu Şerban împuţinează impozitele şi dete o nouă stare de fericire ţării. Sigismond Batori, după moartea luî Minai veni în Transilvania, bătu pe Imperiali; dar strîmtorat de armata luî Basta, din nou abdică în favoriul luî Rudolf, în 1602 şi se duse în Bohemia. Basta bate pe Moise Secheli. In 1603 Moise Secheli întră în ţară cu armată de Secuî şi Turci; se proclamă Principe al Ardealului, recunoscut de Poartă.

Basta speriat se roagă de Şerban să-î vie în ajutor; acesta îi trimite 1500 ostaşi aleşi sub Wolfrang Cliis şi Ion Cronca. Ei fuseră învinşi de Turci, Tătari şi Bulgari în număr de 3600.

Secheli asediă cetăţile ce erau în puterea luî Basta. Locuitorii din Schaesburg asediaţi de Unguri, cer ajutor lui Şerban. Acesta permise la doi generali Deli Marco şi strălucitul Gh.

233 Ratz să meargă să serve pe Basta contra Un­ gurilor. Şerban face pace cu Moişe Secheli. Sol­ daţii lui Şerban, auzind, se revoltă şi ameninţă pe Domn să între în Yalachia sau a se bate contra luî Secheli. Şerban află că Secheli voia a fa.ce o pace falşă ca să-l prindă pe el în persoană. Atunci hotăreşte a se bate, rădică oştirile sale şi întră în Ardeal cu 600 fanta sini, 4000 cavaleri şi patru tunuri de cîmp. Moişe Secheli era tăbărât lîngă Oronstadt cu o mare armata de Turci, Tătari şi Unguri x). Şerban favorat de murgirea serei, se asvîrle cu repegiune la 17 Iulie din munţi asupra Ungurilor şi îi atacă cu furie. Ungurii surprinşi şi speri­ aţi plecară capul. Turcii şi Tătarii luară fuga.

Ragusin Moisi Radibrati, general roinîn al luî Şerban ucise pe toţi din inamicii ce rezistară încă. Moiâe Secheli, ce voia a pune ordine, fuse ucis de o lovitură de puşcă, de general Ratz.

Moartea luî puse fine războiului şi dete victoria lui Şerban. 400 oameni zăceau de la Unguri pe tărîm. Capul lui Secheli fu tăiat şi preum­ blat pe stradele din Hermanstadt pe cînd pielea fuse umplută cu paie şi pusă pc un turn de la palatul Făgăraşului 2). Şerban trimise lui Rudolf 32 de stindarde şi după cronica luî Ortelius 125. Rudolf îl dete portretul său cu un lanţ de aur. şi o diplomă care asigura pentru tot-deauna Iul şi fiilor săi ţara romînească. Dar acea diplomă n avea nici 1). Mih. Cogâlniceanu, hist. de Valachie.

2). Mih. Cogălniceanu, hisloire de Valachie.

234 o putere, câcî turcii se făcea clin ce în ce mai tari. Şerban lăsă 2000 oameni lîngă Basta .si întră în Valahia cu restul armatei. El află în ţară o armată turcă; cu 4000 Romîni o fărîmă.

Gheorghe Ratz cu Romînii învinge pe Un­ guri — cu toate acestea nu poate a opri pe in­ amicul său învins a se urca pe tron. Ştefan Batori cere ajutor lui Şerban, acesta refuză. Şerban face alianţă cu Bocskay, Domn al Ar­ dealului. Transilvanii se unesc cu Movilă ce avea în Ardeal 4000 Moldoveni. Şerban ordonă lui Ratz să lase cetatea Schaesbourg şi să iasă din Ardeal.

Ratz cu greutate acceptă. El moştenise de la Miliai toată energia şi ura contra Ungurilor.

După uciderea lui Mihai, Ratz jură să-l răz­ bune şi cercă mereu a împinge pe Şerban asupra lor. După un an, 1606, el avu capul tăiat de Unguri 1). Bocskay mort, Şerban înoeşte trac­ tatul cu noul Domn Sigismund Racoţi. Yeni după el Gabriel Batori, acesta împărtăşa ideea nebună de a conchide Moldova şi Valacliia la Ardeal. In fermanul cu care Poarta îl numise Domn al Ardealului, îl oprea de a ataca pe Romîni. El nu vroia să ştie. In 1610 întră în Valahia cu 7000 de haiduci să ia ţara şi mai multe nu. Şerban, nefiind preparat, trece în Moldova. Gabriel Batori luă Tîrgoviştea şi alte cetăţi. Soldaţii săi despoi monăstirile. Trei luni el pradă ţara. El se dete la tot felul de desfrîi). Engels — A. Fesier, t. 7 p- 498-

235 nărî. Tîrgoviştea deveni pentru el o Cap.ua, îşi dete titlul de principe al Valahieî. Scrie Ia Poartă să-î dea voie să ia şi Moldova. Poarta trimite un ciauş să ceară lui Batori socoteala de ce face în Romînia şi îî ordonă să iasă din ţară sau îl atacă şi îl spânzură. Sultanul numi pe Radu al X-lea în locul lui Şerban care lăsase fără să se bată ţara să o ia Ungurii. Acesta veni cu Turci şi cu Romînî şi merse contra lui Batori. Acesta fuge din ţară părăsit de al săi. Şerban recrută în Polonia cavaleri şi fantasinî şi cu ajutor de la Movilă, veni în Bucureşti.

Roşii se unesc cu el şi gonesc pe Domn. îşi face armată. Intră în Ardeal înţeles cu Saxonii, tabără lîngă Cronstadt.

In 12 Iulie 1611 ostaşii romînî întră în Cron­ stadt unde sunt primiţi ca fraţi, atunci veni Batori acolo! Armata lui obosită stătu toată ziua sub arme ; avea 12 mii de călări şi 3000 fantasinî. Era lîngă Sant-Petru la Petersdorf.

Cătră sară păru armata romînă de 7000 călări şi 1500 infanterie.

Aripa stîngă era compusă de Poloni, de Ro­ mînî şi două escadroane de pribegi; dreapta de Poloni, de Moldoveni, de Tătari; centrul cu trei tunuri era format de Romînî aleşi. Bă­ tălia începu ; infanteria romînă din centru fuse întîl respinsă de Secuii lui Batori; Şerban puse ordin şi cu cavaleria el atacă repede cavaleria inamicilor şi o pune în sfărîmărl întreaga, ast­ fel în cît acoperi o distanţă de două leghe cu cadavrele Ungurilor. Romînil securară pînă noaptea cavaleria inamică. Batori care înaintea

236 luptei promisese o suta serfi aceluia care îi va aduce pe Domnul Şerban mort sau viu, zrnulge penele de la cască spre a nu li cunoscut fugind la Hermanstadt. Biruinţa fuse una din cele mai strălucite ce Romîniî avură vre-odată. 10 mii Transilvani zăceau pe cîmpul de bătae. 4?3 de stindarde, bagage, prizonieri, muniţii de răzbel fuseră fructele acestei zile memorabile. O cruce aurită se ridică pe cîmpul de bătae cu o in­ scripţie romînă, unde scria că nu Şerban, dar Gabriel Batori fusese cauza vărsării atîtui sînge.

După această bătălie Domnul romîn dezrobi femeea şi fetele lui ce erau închise, pe urină întră în ţara Romînească. .

Poarta ordonă Domnilor să pună j^e tronul Ardealului pe Gabriel Bethlem. Domnii trec în Ardeal cu ostile lor. Acest Domn face tractate cu cei doi Domni romîni, ca să păstreze pacea ‘între ei.

Cu veneticul Eliaş începu o nouă înrîurire în ţară: acest Domn vine cu greci cari iau mai toate posturile ţării şi se risipesc în toate părţile ca nişte locuste flămînde. împăratul Germaniei stăruia încă să urce pe Şerban pe tronul Valahiei şi pe tronul Moldo­ vei pe Pătraşcu, fiul lui Mihaî Viteazul, dar nu reuşeşte.

Racotzi, Domn al Transilvaniei, era în răz­ bel cuFerdinand al II-lea, împărat al Germa­ niei şi Rege al Ungariei. Racotzi învinse la Racomutz pe Imperiali.

G. Racotzi murise. Fiul său îi luase locul numit de Poartă. Sultanul ordona Domnului

237 din Transilvania să. meargă cu oştiri să goneas­ că pe Domnul Moldovei. Iată cum devenise Transilvania. Germania nu mai avea nici o înrîurire asupră-î. Turcul era stăpîn.

Acest Racotzi chemat în ţară de Domni, bătu la Teleajăn pe rebelii Iui Constantin. Racdtzi scos de Turci, se urcase din nou pe tron prin el însuşi si bătu pe paşa de la Pesta. Turcii trecură prin Valahia şi intrară în Ardeal; ma­ rele Vizir Chipriuliu întră cu oştiri în Ardeal.

Domnii ţării Romîneşti şi Moldovei trebuiau să urmeze armata turcă. Racotzi este destituit şi înlocuit cu Barcsay.

Ungaria peri, nu mai avea nici o influenţă.

Ea însuşi era supusă Turcilor. Veni mai tîrziu acţiunea Austriei în principate cu Brîncoveanu.

Armatele ei ocupă de mai multe ori principa­ tele, dar această epocă este renumită prin răz­ belul celor trei puteri. Austria neîncetat bătută de Turcia, Turcia neîncetat bătută de Rusia.

Austria ia mica Valahie, după un răzbel cu Turcii; dar este nevoită să o dea înapoi du­ pă alt război în care Mavrogheni a contribuit mult.

Bucovina este cedată chiar de Poartă Au­ striei. Un Domn moldovean protestînd, îşi perdu viaţa. Sultanul dete Bucovina, fiindu-i reprezintată pe hartă cît o grădină.

Din toate aceste fapte istorice se dovedeşte că romînii din Principate nu ari fost nicî-odată vasali, nici la unguri, nici la germani; ca în toate bătăliile ce romînii aît avut contra un­ gurilor, romînii aii fost învingători. Că preţeii-

238 ţiile ruginiţilor din Transilvania si Ungaria des­ pre drepturi de posesie în Principate şi la gu­ rile Dunării sunt nişte copilării care nu merit nici atenţie. Sunt faptele care vorbesc.

0 chestie mult mal gravă. Intenţia Austriei de a veni la gurile Dunării nu este o ideie nouă. împăraţii Germaniei dau oameni şi aur veneticului Despot Ieraclie să ia tronul Mol­ dovei şi să se supue cu el cu tot Germaniei.

Rudolph II cîte sacrifice nu făcu luiMihai pen­ tru realizarea acestei idei ? După Germania, vine Austria, aceeaşi politică. Viaţa lui Con­ stantin Brîncoveanu tot ce are în ea mai inte­ resant este această luptă a Austriei contra înrîuririî Turciei în principate — ceea ce trimise la moarte pe Domnul imbecil şi laş care nu ştiu a fi nici cu Rusia, nici cu Turcia, nici cu Austria ; care încheia tractate cu toate puterile şi le anula.

Era o frumoasă epocă pentru trădătorii de patrie. Crucile austriace ploau pe pepturile lor, titlurile de principe ploau pe numele lor ob­ scure ; chiar moşii li se dau în Ardeal. Dar tristă şi dureroasă epocă pentru romînî, mai ales atunci cînd generalul Haisler prăda şi ucise poporul Romîniei cu concursul trădători­ lor boerî.

Ideia de cedarea principatelor la Austria înmurgi înaintea rezbelului între Prusia şi Aus­ tria. Se invită de ministrul francez ministru italian a cerc de la Austria să-î cedea Veneţia şi să ia Principatele Dunării, pentru care Francia, Englitera, vărsaseră aurul şi sîngele nobil

239 al soldaţilor lor sub zidurile Sebastopoluluî, ca sa garanteze integritatea Turciei, şi sâ dezro­ bească cinci milioane de latini robiţi de Rusia dincolo de Dunăre. După trei zile un contra ordin de la ministerul Francieî veni la minis­ terul Italiei ca să amine cererea fatală. Aceasta se făcea pe cînd primul secretar al ministeru­ lui de afară al Italiei, se ducea la Constantinopol şi cerea să cumpere cu aur Bosnia şi Herţegovina spre a le da schimb.Austriei. Cînd vizirul Ali-paşa, răspunse ; „Turcia a luat acele două provincii cu armele în mînă şi numai ast­ fel le va da.“ Ceea ce au decis Turcii pentru două pro­ vincii, va decide şi pentru Principate, şi îm­ preună cu Romtniî, cu armele în mînă, îl va protegia şi va apăra libertăţile lor.

Rusia nu va suferi nici-o dată pe o putere ca Austria, ca Ungaria, la gurile Dunării, suverană pe marea Neagră, şi Poarta închisă pentru totde-a-una între Nord şi Oriente. De cînd a năs­ cut aceasta" fatală ideie de cedare la Austria, de şi puţini o cred, totuşi s’a observat în Ronrinî o răceală pentru politica Francieî, o ră­ ceală, care fiind generală, înrîurcază asemenea asupra a ori ce guvern va avea, cum şi asupra tuturor populaţiilor romano-latine din Turcia şi Austria. Speranţele se înturnă cătră Rusia.

In secolul al 19-lea suntem oare mal înain­ taţi de cît în secolul II după Christ ? nu avem garanţie.

Imperiul roman ajunsese sub Traian la cea mal înaltă a sa întindere. Estrema deosebire

240 de neamuri şi dc elemente ce se aflau adunate în el, aducea sămînţa puternică, a disoluţiel.

Adrian înţelese situaţia si rolul ce avea a juca.

Nu se lăsa a se amăgi de gloria armelor, şi înţălese că timpul venise a opri creşterea colosu­ lui roman. Ast-fel dete libertate popolilor concitişi de curînd care nu puteatt a se aproviza cu domnia romană.

Eî bine ! cînd auzim în toate zilele foile Austro-maghiare, puind înainte ideia de întindere a puterii Austria ce cu Princip aţele şi cu marea Neagră, aceste ţări libere tot-de-a-una şi astăzi atît de bine în condiţiile care le leagă de Poarta Otomană, cînd auzim aceste expresii ale celor două guverne răsunînd că ast-fel este voinţa Franci eî, că trebue a se sacrifica cinci milioane de romano-latinî pentru mărirea şi înlăţirea elementuluî latin, dîndu-le în robie elementului german ; ne întrebăm dacă secolul al 19-lea este mai luminat, mai progresist, mai raţionabil de cît secolul II-lea, cînd speră a mări cu elemente libere şi străine, colosul unui stat ce abea se ţine cu mulţimea elementelor ce îl compun deja?

Pentru Francia cedarea Principatelor la Aus­ tria ar fi o abdicare a politicei sale nobile şi tradiţionale, care făcuse din această naţie cea d’întăiu naţie prin sacrificiul eî pentru liberta­ tea popoarelor apăsate de tirani; ar fi dezmin­ ţirea tuturor sacrificiilor generoase făcute de la rezbelul Crimeeî pană astăzi. Pentru Austria ar fi să-şi creeze o situaţie de care fugea Cesar Adrian şi tot-odată să-şi creeze o a doua Prusie în Rusia.

241 Ar începe epoca lumei pe dos. Puterile li­ bere, civilizate ar schimba rolul cu puterile des­ potice şi barbare. Christianismul ce era egali­ tatea, libertatea, amparea, triumf prin concur­ sul barbarilor la prima oară. Oare triumfa-vor aceste principii pentru a doua oară iar prin barbari ? Vor veni iar barbarii să scape Europa de tiranii pivilisaţi ?

Fără a da autonomia complectă Ungariei precum o, au. romîniî de la Poartă, Austria dete oare-care preponderenţă Ungariei asupra celoralte populaţii de alte,viţe. Este o tactică ve­ che. Dar promisiile de la 1849 se risipiră pen­ tru aceste populaţii. Romîniî, ca/ şi ceî-alţî se aflară căzuţi în aspiraţiile lor, naţionale. Un­ gurii îşi făcură o armă din libertate spre a robi pe cele-alte populaţii robite; o armă dintr’o ficţie că romînii din Principate, aspiră: şi con­ spiră a face unirea tuturor romînilor. Romîniî djn Principate nu aspira, şi nu conspiră a re­ forma vechia Dacie. Mihaî Viteazul singur a în­ cercat, a triumfat; dar a perit, şi nu din înrîuririle fictive ale suveranilor, ci din cauza na­ turală a lucrurilor. Nu este natural, deci nu este raţional, deci nu este putincios, trei po­ poare ce locuesc o ţară, să fie supuse de un singur element. Această rătăcire este a maghia­ rilor, nu, a romînilor. Ei cred că vor putea predomni în tirani asupra celor alte populaţii de diferite ginte. Romîniî din Principate nu cred că ei ar putea domina asupra celor trei nea­ muri şi ăr putea să le împace.

Aceşti romîni nu aspiră, nu conspiră pentru Bolintineanu Proză, Voi. I.

16

242 o Dacie. Ceia ce eî doresc este să vază Tran­ silvania, unde maioritatea este a romînilor, o ţeară liberă ca Elveţia, unde toate naţiile să se bucure egal de libertăţi; singura soluţie putincioasă şi raţională, fiind naturală. Este vorba de suzeranitate ? Romîniî de aici nu a ambi­ ţionat’o nici odată. Ea poate fi a cui va fi, des­ tul să fie sinceră ; ceia ce nu se poate după esperienţa făcută.

Dar nici Austria, nici Ungaria nu vor con­ simţi să facă din Ardeal o Elveţie unde toate populaţiile să fie libere ; numai aceasta ar asi­ gura pacea. Transilvania supusă la unguri, vi­ sele de concliistă în socoteala Germaniei se duc la marea neagră.

Ideia Daciei nimeni nu a propagat’o mal mult de cît ungurii, ca o armă de apăsare asupra romînilor. Romîniî şi ungurii sunt două insule în mijlocul a două oceane : slav şi german. Era în interesul comun tot-de-a-una o bună înţe­ legere. Acea bună înţelegere a lipsit, căci Un­ garia nu a fost dreaptă pentru popoare şi a cerut libertatea în faţă cu Austria, ca să oprime la rindul eî pe cele-alte naţiuni. Revenind la starea veche de predomininţă asupra celor alte naţii, fără a câştiga însă adevărata şi plina sa autonomie, se lasă a se tărî de o ideie ilusoriă de conchista Principatelor. Această ambiţie în cele din urmă zile a putut face mult răă Prin­ cipatelor. Visul Ungariei "sune din timp în timp ca să resfeţe fruntea Francei, şi cînd această frunte se posomoreşte, Romînia îşi schimbă imnisterul şi-ldă în păstrare în mina acelor oa-

243 meni servili care nu au alta misiune de cît a-şl acoperi peptul de crucile celor care nu vor bi­ nele Romîniel. Şi care au fost tot-de-a-una obstacolul la pro­ gresul atît de dulce visat de puterile mari şi civilizate ? A se vedea fizionomia Principatelor astăzi, s’ar crede că învinşii de la Sebastopoli sunt puterile maritime, aceste generoase protec­ toare ale popoarelor apăsate.

Se zice că: Austria pe cînd este sigură în Principate de serviciul celor pe care comptează, a făcut să se publice două broşuri în Paris prin care prezentă naţia rom în ă ca perdută.

In cea din urmă mal ales dovedind că rez­ belul vine, zice că ne va învinge şi cotropi.

Aceste aspiraţii treceail în secolil trecuţi cînd romînil, apăsaţi de Sultanii de atunci, alergail la protecţia rusă şi austriacă — ca la puteri creştine. Dar astăzi poarta otomană nu mal voeşte să aibă de cît numele de Suzerană. Ea se amestecă mal puţin de cît ori ce altă putere în lucrările noastre. Nici o diferinţă între noi şi supuşii săi. .Romînil au drepturi în Turcia pe care otomanii nu le ati la Rominî. Această po­ litică a. inspirat în naţia romînă sentimente adîncî de simpatii.

Ori ce putere străină astăzi va găsi greutate să facă a se altera aceste sentimente. Nu numai nu va găsi un. singur romîn, afară poate de trădători, care se fie pentru robirea ţăreî lor la străini. A lua principatele ? Dar Imperiul otomon trăeşte încă şi prosperă şi nu are în şînul. sătt certe civile, ca să nu-şî facă datoria cînd

244 ar veni timpul se vază pe Dunăre întroducîndu-se o nouă stare de lucruri, în prejudiţiul nostru şi al lor.

S’a sunat mereti. coarda de jurnale Austromaghiare că Francia sprijină acum la Dunăre o politică ce a fost planul lui Napoleon; o po­ litică care nu mai este libertatea popolilor, ci a lor cofundare în puteri, chiar cel latini ce pot să dispară în elemente străine.

A spune adevărul nu credem în alternarea politicii aceşti! mari naţii şi acestui glorios tron al Francieî care a creat o Italie şi o Romînie.

De şi nu suntem francezi, dar cunoaştem care este politica acestui mare şi ger eros; Stat, şi nu vom lipsi a aminti aici ceva care face încă spe­ ranţele romînilor şi altor popoli în Francia şi în înţelepciunea Suveranului ei.

Franciă este un Stat liber. Este în fruntea tuturor naţiunilor. Simpatiile popolilor asupriţi formează o ghirlandă de recunoştinţî ce nu a purtat pe fruntea lor toate naţiunile concherânte. Francia singură îşi varsă sîngele şi tesauriî săi ca să libere naţiuni apăsate. Aceasta era meritul el primar care crea prestigiul eî.

A lupta astăzi spre a libera naţii libere la despoţî, este cu neputinţă, căci este în contra In­ tereselor şi ăspiraţiunilor mare! naţiuni.

Alianţă,' ori care ar fi cu puterile continen­ tale din partea Francieî, nu poate cere şi dobîndi de la Francia nici un sacrificiu contrariu aspiraţiunelor ei. Alianţa continentală nu a facut nici odată mărirea Francieî’. Căci la naţiunele continentale ori ce alianţă din partea Fran-

245 cil ar fi cerut sacrificiul popolilor la conciliata unor puteri care mergeau contra libertăţii.

De aci armonia Francii cu Englitera, naţiune liberă şi progresistă; de aci răuşita cauzelor urzite împreună pe drumul libertăţii.

Napoleon cel Mare atras de interese vil de alianţă din care aştepta să nască ursita lumeî, botăreşte a sacrifica pentru o alianţă Principatele-Romîne lui Alexandru al Rusiei. Geniul mărire! ce plana în cerul cugetărilor sale, îl face să renunţe la această ucidere, rupe actul şi pleacă în Rusia.

Nu credem o politică utilă intereselor Francieî nici o alianţă cu puterile continentale şi cu sacrificiul libertăţilor popoarelor. Nu este guvernul împăratului ce va robi ceea ce a dez­ robit. Ast-fel cînd inamicii noştri! răspîndesc ast-fel de zgomote, nu credem nimic. Nu este răul în politica de afară. Nu este aceasta ce trebue să ne despartă de ideea de a prospera şi a ne asigura un viitor. Răul este în altă parte, este în sistemul de ucidere, prin arbitrar, prin corupţie, prin nerespectarea instituţiilor, legilor; prin certele inferioare între viţe şi fac­ ţiuni, prin spiritul de licenţă . în datine, de sibarism, de uciderea sentimentelor, de sacrifice pentru patrie ; de tendinţele criminale a răsturna tot-deauna spre a lua puterea şi a face ce au făcut cel răsturnaţi.

Aici este răul cel grav, aici trebuie vindecat, căci numai acest rău va putea să ne dea robi la străini. Să ştim sa nu fim sclavi al patimi-

246 lor noastre, dacă, nu vrem să fim sclavi la o putere străină.

De unde a născut opinia vecinilor noştri că Romînii nu se vor bate ?

Este o credinţă că: cînd un popor este ne­ păsător de drepturile lui călcate de tiranii din întru, acel popor nu mai sacrifică nimic să apere aceleaşi drepturi contra inamicilor de afară.

In adevăr, ei au văzut o naţie suverană, care în alegerile din urmă dete voturile ei cui i se ordonă de un guvern impus de afară, cum s*a zis.

Aceasta era o dovedire pentru străini că na­ ţiunea nu ţine a fi suverană nici liberă. In această abdicare era abdicarea tutulor garanţiilor de libertăţi, prin abdicarea drepturilor. De aici străinii crezură că Romînii abdicînd aceste sa­ cre drepturi ale omului, aceste libertăţi, cu atîta nepăsare, ar fi o consecinţă logică de a se purta tot ast-fel chiar în faţa străinilor cînd aceştia ar veni să-I ocupe şi să le răpească drep­ turile şi libertăţile lor.

Sub Domnii regulamentari armatele străine întrau la Romînî caîntr’o cazarmă a lor. Dom­ nii de atunci nu au apărat ţara cu armele, ci din contra au eşit cu flori înaintea străinilor.

Oameni, care ca miniştri atunci au avut această nenorocită politică, sunt şi asta-zi la putere. Prin urmare vecinii noştri străini' au ? putut să crează că vor întră în ţară ca într o j (■, r cazarmă a lor, ca pe trecut. , Dar naţia romînă nu şi-a tăgăduit drep u de control şi de rezistenţă legală, nici n a a

247 dicat suveranitatea sa; a fost surprinsă, un mo­ ment la alegeri de politica D. Beust. Ceea ce se lua de moarte, era numai un somn. Astă-zl este în această, ţară o constituţie, astă-zl este un Domn dintr’o familie ale carii sentimente au fost tot-deauna născute din sacrificiul pen­ tru apărarea patriei sale şi naţia are o armată care are datoriile sale.

Pe ce comptează străinii ca să ne supuie într’o zi? Pe guverne fără principii care să sa­ crifice dreptatea ca să aducă nedreptatea, arbi­ trarul, tăgăduirea meritului, exclusivismul par­ tidei de la putere, influinţa reacţiuniî sprijinită de afară, sunt o parte din viciurile pe care străinii comptează ca să ne supuie într’o zi; dar să -sperăm că nu le vom mal da motive, că se va da în fine o stare de lucruri care să facă pe Romînl să iubească şi să sacrifice pen­ tru societate şi nu va mai fi cuvinte a se zice: „că nu apără un popor cu viaţa lui o patrie unde nu este libertate, unde nu este dreptate şi unde oamenii oneşti sunt lăsaţi la voinţa turmelor de favoriţi şi de bandiţî.w Avem convicţie profundă că naţia romînă îşi va face datoria cînd, ar fi călcată în picioare şi expusă a suferi robia staturilor cu care .atîţea secol! a luptat şi de atîtea ori le a învins şi respins din patria sa.

Coborîtoril din Romani şi din Daci, din două naţii heroice şi viteze, nu pot - fi ■■un popol de sclavi, nu-şl pot vinde patria lor, nici a suferi să vază că se vinde. Trei secol! de lupte ne­ încetate contra tntulor vecinilor creştini ce vo-

‘248 iau să-î robească, triumful lor, dovedit cu drep­ turile lor, dovedesc originea lor. Străinii mai tîrziu au intrat în familia lor; l-au dezarmat, î-au corupt, i-au moleşit şi au făcut din viţeji un sex mai slab de cit al muierilor; dar acea epocă a avut un timp.

Acel timp nu mai este şi dacă aceia care sunt chemaţi a face ursitele ţării, acestei ţări.

Dreptatea, libertatea, moralitatea; curăţe ţara de bandele de favoriţi care o apasă şi o des­ poaie, facă să fie dreptatea pentru toţi de o potrivă şi Romîniî se vor bate toţi pentru apărarea patriei ca în timpii cei vechi.

Sunt trei categorii de alianţă principală: Alianţa sîngelui, alianţa prin idei şi principii, alianţa de interes; Nici o putere alta de cît I Francia nu are pentru Romînl aceste trei ca­ tegorii deodată. Este chestia de sînge, de lati­ nism ; Romîniî sunt de acelaş sînge latini. Este chestia de idei şi de principii, Romîniî trăiesc din ideile şi principile Franciel. Este chestie de interes? Cu nici o putere din Europa interesele Romanilor nu au fost mai mult garantate de cît de Francia. Credem că nu trebue a mai spune aici despre latinism. Panslavismul se or­ ganizează, pangermanismul asemenea. Latinis­ mul trebue oare să dea mîna: celor două contra lui? Trebuie a mai vorbi de alianţă de idei cînd Romîniî învăţ în Paris, cînd ei gîndesc şi vorbesc franţuzeşte de principii ; cînd legile lor , sunt traduse din cele franceze.

Iată dar cele trei caractere care visă neapă­ rat, la o alianţă nu putem zice, dar la simpatii

249 şi bune înţelegeri între Romînia şi Franci a.

Vom zice ceva numai în privinţa alianţil de interese. Este sau nu este un interes pentru Francia a se pleca spre Romînia ? Un interes de panlatinism, în faţă cu cele două mari ele­ mente care se înputericează în Europa cu perderea sa. Dar vor zice unii, aceasta ar ii un mic profit pentru Francia în faţă cu alianţa Austro-Ungarii, în caz de resbel cu vre-una din puterile germane, resbel al cărui rezultat ar fi în interesul panlatinismuluî. Dar el ar fi contra interesului latin, căci chiar principiul alianţil ar fi uciderea unui popor latin, cînd s’ar sacrifica Romîniî Austro-Maghiarii pentru interes de alianţă. Ar fi a lovi pangermanismul de nord, din viaţă pangermanismuluî de miază-zi, înzestrîndu-1 cu gurile Dunării şi Marea Neagră, aceea ce germanismul de nord şi de sud vi­ sează deopotrivă.

Sacrificîndu-se principatele Austriei, sunt două spre-zece milioane de latini, care sc arunc în gufrul pangermanismuluî, care trece în oriente.

O nouă epocă gothă va începe acolo.

Alianţele de interes nu trebuie să primească consacrarea lor definitivă de cit atunci cînd acel interes va fi de natură bine gîndită şi bine sigură. Generaţia noastră n a fost de ţaţă la soluţia problemei cei mari dată a o dezlega, de cel mal mare om din secolul său, Napoleon I. Alianţa eu Austria cui a profitat ? Dumnezeu singur poate şti dacă din această impărechoro monstruoasă' nu a născut monstruoasa htinta-Alianţă. In orl-ce alianţă sc cere a ti interesul

250 democratic. Aceasta face a reeşi. Dar acest in­ teres nu exista intri o alianţa cu o putere ce nu este democratică. Pretutindeni preponderenţa intereselor particulare se împotrivesc la eman­ ciparea popoarelor învinse, dar în aceste con­ diţii nu poate fi progresul civilizaţiei. Aceste alianţe, în aceste condiţii au produs despotis­ mul şi sclavia popoarelor. Nu este aceasta marea misie a marelui popor frances şi a generosului ei Suveran. Lealitatea şi francheţa se înlătură şi se înlocuesc cu fineţa şi cu violenţa acolo unde alianţa se face fără interesul libertăţii ce­ lor asupriţi. Dorinţele în Francia astă-zî înlo­ cuesc voinţa unică şi împăratul înteliginte şi mărinimos ştie şi dă exemplul prin el însuşi că libertatea urmează servitudineî şi că demo­ craţia cată a reintra în drepturile ei. Darea li­ bertăţilor la popoarele Francii este un semn că nu se va da Romînia în sclăvie la nimeni.

Ni se va zice că Romînii au fost ingraţi pen­ tru Francia care a scăpat Romînia. Ni se va pune în aceste argumente tari, pe care nu am putea combate, fapte ca acele care exprimară un fel de răceală şi înlăturare de la Francia, exprimate prin depărtarea delegaţii militare franceză şi înlocuirea ei cu oameni de la alte naţii, exprimate prin fapte de mai multe nu­ anţe în această simpatie antifranceză. Dar toate acestea nu exprim sentimentele naţiunei, ci ale reacţiunei, autorităţii, compuse de oameni ve­ niţi la putere pe sistemul Austf o -Maghiar care consistă în conchista naţiunilor slabe la cele tari.

l

251 Cauza acestei' ingratitudini are izvorul şi chiar în sentimentele reacţiuneî la triumful caria chiar Francia a avut o parte de complicitate. Cu venirea ei la putere, intenţia nu era rău. Era de natură a face a ne apropia de dînsa; dar executarea fuse violentă şi execuţia dată la oa­ meni care aveau a răzbuna trecutul. Naţiunea romînă a rămas însă ceea ce a fost pentru Francia. Ea o iubeşte şi inteliginţa ei se hră­ neşte din inteliginţa Franci ei, căci vrea să fie liberă şi să recunoască toate pentru puterea care î-a dat libertatea. Sentimentele contra Ru­ siei nu sunt ale naţiunii romîne, zicea marele diplomat Neselrode, ci numai ale unor revolu­ ţionari străini în patria lor. Astă-zî tot aşa zic organele tutulor puterilor cu sistemul conchistil, însă adaogă eă sunt pentru Ruşi, cînd Ruşii altă dată le tăgăduiau asemenea sentimente.

Orî-ce sentimente pentru orî-ce puteri pot naşte din purtarea lor pentru’Romînî. Această ţară a primit bine-facerî de la Ruşi, dar cînd a fost luată cu emanet şi crezură că oara mor­ ţilor a venit, întumară ochii cătră puterile oc­ cidentale. Să nu ni se pară 0 aberaţiune cînd Romînia oferită în robie eternă la o putere creştină ar alerga la Rusia să ceară ajutor. Este un lucru natural. Deci lumina inteliginţii în aceasta zice tutulor naţiunelor a nu se pune hi cazul morţii.