Reforma învăţământului secundar, cu privire specială la Lizică şi Chimie

4

tras dintr’o pereche de palme pe care i-le-a dat un şef de gară pe când era train-boy, îngrijitor de vagoane. Un prieten bun al lui îl arată ca pe nn adevărat american, veşnic tânăr şi voios, râzând cu hohote ca un copil de glumele altora şi el însuşi foarte glumeţ. Odată, la o petrecere pregătită de el în laboratorul lui, a făcut o glumă, cam fioroasă. S’au deschis uşile şi au intrat prin ele un cârd de schelete care se mişcau singure şi care cântau tot felul de cântece prin fonografele din ele. E mult decând am cetit despre această petrecere. Mi-a rămas în minte şi până azi vorbele pe care scheletele le repetau mereu cu fel de fel de intonări. „Şi noi am fost ca voi şi voi veţi fi ca noi. Şi noi am fost ca voi şi voi veţi fi ca noi” .

27 Martie 1933

„Acum înalţă pânzele, corabia inspiraţiei mele, spre a străbate o pă mai bună, tu care laşi în urmă o mare atât de cruntă. Şi voi cânta ne cea de a doua împărăţie, unde sufletul omenesc se curăţă şi se face vrednic de a se înălţa la cer” . Aşa începe Dante Purgatoriul său. II purtase Virgil prin toate ocoalele iadului, unde îşi ispăşeau păsatele, în chinurile cele mai groasnice, suflete de oameni care au greşit pe pământ, încep şi eu ca Dante, oricât de mare e depărtarea deda vierme

Sri’la astru, cum spune Vlahuţă. Ajută-mă Doamne să port şi eu prin !?moărăţia ştiinţelor pe cetitorii mei. L/uminează-mă Doamne să pot scrie înţelesul tuturor câte ceva din minunile ştiinţei. Dus de mână de Edison, ea Dante _ de Virgil, vreau să arăt chinurile cumplite suferite pe î imea aceasta, fără să fi păcătuit, idle inventatorii cari sunt podoaba JUJenirii şi Pe c^re: vab omenirea i-a uitat aproape pe rvlanine si dă-mi zile cât®, trebuie ca să aştern pe hârtie povestea minată a fonografului, a telegrafului şi a telefonului, a luminatului electr" a cuptoarelor electrice cu căldura mai groasnică decât a celor din . , ’ „ nenumăratelor născociri cărora se datoreste o mare parte din

toţi. Ajută-mâ

*&fâ*ţte de azi. '

gtăm rău, Doamne, cu scrisul şi cu oetitui în România Mare. Stă de tot la noi şmnţa pe care alte neamuri o înalţă până la cer, asa ra se cuvine. Arata Doamne Românilor de azi că scrisul si cetitul sunt cu firele arme, cu care putem ieşi biruitori în lupta cea mare pe care sWhuip s’o ducem cu toate neamurile pământului. Seacă Doamne bălţile ^b'ltoacele cu apa lor stricată care ne otrăveşte sufletul. 3 Încălzeşte Doamne sufletele noastre şi fă să ardă în noi plăcerea - - margini, P*3 care, 0 ®lmte on™l pentru minunile ştiinţei, atunci când fara caste Negrăit de frumoase sunt minunile ştiinţei, negrăit de dulce o de a le cunotşte şi neasemuit de sănătoasă e viata omului e PlaC^â învăţăturile ştiinţei. lirW Amin şi Doamne ajută. care