Gata
cu cititul !
Gata cu cititul!
Horaýiu nu este un šoricel ca oricare altul. Pasiunea lui sunt cãrýile. Visul lui? Sã devinã šoarece de bibliotecã! Întotdeauna, peste tot, Horaýiu citešte... în ciuda pãrinýilor lui care ajung sã se îngrijoreze. „O sã ajungi surd ši orb! GATA CU CITITUL!”, urlã ei fãrã încetare. Apoi, se întâmplã ceva teribil: la capãtul puterilor, tatãl lui Horaýiu îi confiscã fiului sãu întreaga bibliotecã! Privat de lecturã, Horaýiu se plictisešte de moarte... pânã în ziua când descoperã un mic anuný care îi va schimba viaýa.
35 lei ISBN 978-606-94610-0-6
9 78606 9 461006
Gutenberg Books
Marea pasiune din viaýa lui Horaýiu erau cãrýile. Citea tot timpul, peste tot. În timp ce îši lua micul dejun, în timp ce se spãla pe dinýi, în timp ce se plimba pe stradã. Citea întins pe burtã pe covorul din camera sa, scufundat pânã la urechi în apa din cadã, la toaletã, în lift, în picioare, ašezat, culcat, ši chiar pe bicicletã! Nu adormea niciodatã fãrã sã citeascã cel puýin timp de o orã. Ši imediat ce deschidea ochii în dimineaýa urmãtoare, întindea mâna spre noptierã ši lua o carte.
La ore, citea pe ascuns, cu cartea pe genunchi, ca sã nu îl vadã învãýãtoarea. În pauze, se izola într-un colý ši, uneori, era atât de absorbit de lecturã, încât nu auzea nici sunetul clopoýelului. Toate acestea îi neliništeau foarte mult pe pãrinýii lui. – E o boalã! se plângea tatãl. – Da, aproba mama. Am auzit cã ar fi vorba despre un virus! Aša cã, într-o zi, au început sã strige amândoi deodatã: – Gata cu cititul! – Dar de ce? întrebã Horaýiu surprins. – O sã... o sã îýi strici ochii! bâlbâi mama lui. O sã ajungi miop ca o cârtiýã! – O sã surzešti! adãugã tatãl sãu.
Dar Horaýiu refuza cu încãpãýânare sã creadã cã cititul poate sã îl facã ši surd ši orb. Imediat ce se cufunda într-o carte, vedea, dimpotrivã, o multitudine de peisaje, fiinýe, locuri, obiecte ši culori. Auzea o infinitate de sunete, muzici ši voci. Iar pe mãsurã ce avansa printre pagini, inima lui bãtea atât de tare! Dar, în fiecare zi, de acum, auzea numai acest teribil ordin: – GATA CU CITITUL! Dar oprešte-te odatã! – Ieši la aer, repeta mama lui. E aša de frumos afarã! Dacã vei continua, îýi va exploda capul! – Ajut-o pe mama ta sã aranjeze cumpãrãturile! vocifera tatãl lui. Ešti un leneš! Un egoist! Du-te ši tunde gazonul ši spalã mašina, aša vei fi ši tu util!
În aceastã perioadã, însã, se petrecu un eveniment teribil: la sfâršitul trimestrului, învãýãtoarea scrise în carneýelul lui Horaýiu cã este un elev cuminte, dar mult prea visãtor. Citind aceste cuvinte, tatãl lui Horaýiu se fãcu negru de furie. – Gata, ajunge! declarã el. Intrã ca un uragan în camera fiului sãu ši îi confiscã toate cãrýile. Cu gesturi foarte nervoase, le aruncã pe toate într-un cufãr pe care, înainte de a-l duce în pivniýã, îl închise cu un lacãt mare. – Dar, tatã... protestã Horaýiu, inutil. – Niciun „dar”! rãspunse tatãl sãu. Este timpul sã cobori din nou cu picioarele pe pãmânt, fiule! – Mamã... încercã Horaýiu, panicat. – Tatãl tãu are dreptate. Nu mai ai vârsta pentru asemenea prostii, spuse mama lui. Ši pentru a încheia orice discuýie, aprinserã televizorul.