Victoria Pătrașcu: TiriBomBamBura, cinci povești de-a dura by Gutenberg Kiadó

u c Ş P a r t Ă a i r o Vi c t

TiriBomBamBura e un strigăt de încurajare cu care pornim la drum încercând să ajungem Autostrada, urmaţi de Imperfecţi şi călăuziţi de Pingonauţi, întâlnind printre alţii arici cu pene şi bunici bionice. Poveştile atipice ale Victoriei Pătraşcu sunt populate de fiinţe jucăuşe şi interesante, pe calea lor către împlinirea unui vis sau găsirea unui rost pe lume, ori ajutând pe alţii să devină cât mai îndrăzneţi. De-a lungul volumului, purtaţi de vocea firească a povestitorului şi de ilustraţiile unice ale artistei Kürti Andrea, suntem îndemnaţi să privim dincolo de aparenţe şi preconcepţii.

xxx lei ISBN 978-606-94610-1-3

9 786069 461013

Victoria PĂtraŞcu Tiribombambura

a r u b m a b Ti r i b o m

Gutenberg Books

Victoria P traŞcu

TiriB om B amb ura c c p eŞt e a ura

ute erg ercurea uc

Proiect editorial co-finanţat de Administraţia ondului ultural Naţional. ,

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei ondului ultural Naţional. A N nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.

Te t Victoria Pătraşcu, Ilustraţii Kürti Andrea, utenberg ooks,

artea poate fi achiziţionată la preţ promoţional în Librăriile utenberg şi în librăria online .gutenbergbooks.ro

Aventurile unui drum de ţară Drum de ară s-a născut dintr-o Potecuţă. urios i ăsta-i doar începutul. e-i mai interesant de-abia de acum începe. Potecuţa-mamă era cum să vă spun cam întortocheată, subţirică şi zburdalnică. uia voiniceşte pe dealuri, cobora năvalnic spre poiene, mergea molcom pe malul râurilor, ocolea cu grijă copacii şi se strecura şovăielnică pe lângă prăpăstii. Poteca, o fi fost ea mică şi subţire, dar era curajoasă şi curioasă. e lăsa cu bucurie bătătorită de copitele oilor care urcau spre munte doar ca să vadă până unde pot ajunge lânoasele behăitoare. Tot Potecuţa îi îndruma pe oameni către desişurile de zmeură şi îi conducea înapoi, seara, spre casele lor. N-am fi a at de Drum de ară dacă mama lui, Potecuţa n-ar fi fost atât de zburdalnică şi de curioasă. e mai încolo şi-ncoace, de la copii i s-a tras. Au amăgit-o cu veselia, zbenguiala şi cântecele lor. Poteca noastră, fără să bănuiască nimic, s-a luat după ei, le-a urmat paşii şi a venit până la marginea atului. Iar atul, ca orice sat, deh. ând a văzut-o aşa frumoasă şi zglobie, a invitat-o pe la el pe-acasă. I-a arătat casele, curţile, orile de la ferestre, a plimbat-o prin gospodării, au ascultat împreună cotcodăcitul găinilor şi mugetele vacilor. Până să bage Potecuţa de seamă, deja se lăţise şi, în scurt timp, avea în urma ei un copil, pe Drum de ară. Drum de ară semăna şi cu mama, şi cu tata. ra curajos şi zglobiu ca mama. ără fasoane, cu praf pe obraji şi fân în păr ca tata. Drum de ară nu se supăra nici măcar atunci când 5

văcuţele îi mai lăsau câte o baligă pe hainele pământii sau când găinile îl ciuguleau printre pietre şi prin smocurile de iarbă din barbă. Asta pentru că Drum de ară îi iubea pe oamenii adăpostiţi de tatăl său, atul. Drum, cum îl striga mama lui, nu stătea o clipă locului. Mergea de colo-colo, mai mult pe cărări bătătorite şi cu treabă. Nu se avânta chiar ca Potecuţa printre stânci sau prin sălbăticie. Mergea însă cu bucurie de la un sat la altul, în vizită pe la fraţii, verii şi unchii tatălui său. Viaţa lui era senină. Iubea tot ceea ce făcea. i plăceau dimineţile când ducea vacile la marginea satului sau când, la amiază, îl gâdilau găinile. i plăceau serile cu trăncăneala ţărăncilor pe la porţi. Mai mergea, uneori, şi alăturea cu drumul. Mai ales în zilele fierbinţi de vară când îl toropea căldura soarelui. Dar asta se întâmpla rar. el mai mult îi plăceau concertele lui Leopold, un câine de pripas, care lătra la lună în fiecare noapte. ând îi asculta schelălăielile prelungi, pe Drum de ară îl apuca aşa un dor de ducă... Aş pleca şi eu mai departe, măi tată..., îi spuse într-o zi Drum de ară tatălui său. ând îl auzi, atul mai-mai să-şi piardă turla bisericii de pe cap. apul satului, se-nţelege. nde să pleci, fiule Locul tău e aici, nu să baţi câmpii aiurea. Niciun drum de ţară n-a ajuns departe. Aici e locul tău. şti încă tânăr. tai să creşti, să te mai bătătoreşti şi, poate, peste ani, te vei încumeta şi tu la o călătorie mai lungă... Dar dincolo de deal ce-o fi întrebă Drum de ară curios. rezi că mai sunt alte drumuri, ca mine, pe acolo ă mă intersectez şi eu cu o cărăruie măcar, să avem şi noi răspântia 7

ste. Puţini copii ştiu de noi. i niciun adult nu-şi mai aminteşte de e istenţa noastră. Le-am şters informaţia din creier. Poţi să ţii acest secret Da, da, spuse Marc în ăcărat. i bine, Marc, îngenunchează Marc sări la marginea patului. Iuri ridică o aripioară şi, cu un glas tare, zise Marc, băieţel al păturii cu maşini, de azi înainte te vei numi Marc cel Viteaz, avaler de rang I al Pingonauţilor Astrali. ură să slujeşti cu credinţă, să aperi secretul şi să visezi zi şi noapte cu ochii deschişi sau închişi pentru binele pingonauţilor şi bunăstarea lor. ur. Iuri îl îmbrăţişă pe băieţel şi îl sărută pe amândoi obrajii. moţionat, Marc se urcă în pat. Iuri îl acoperi cu păturica şi stinse lumina. Marc închise ochii. Nu-i mai era frică. Doar era cavaler, avaler al Pingonauţilor Astrali. e tare Deschise ochii. Pe geam se zăreau mii de stele strălucind în noapte. rau prietenii lui, pingonauţii, care abia aşteptau să se joace. nchise ochii fericit. Avea atâtea de visat

arnavalul notelor e auzi sunetul salvator al soneriei. Pauză. n sfârşiiiit f, bine că se terminase blestemata oră de mate. Doamna lătici, învăţătoarea de la a III-a , aşeză grijulie creta lângă tabla plină de adunări şi scăderi, îşi scutură palmele şi spuse Mâine este februarie şi, pentru că este o zi pe care o trăim o dată la patru ani, în şcoală se organizează un carnaval. Mâine aveţi voie să veniţi mascaţi la ore. Dacă era după mine, aş fi făcut mai multe ore de matematică, dar... asta e. Iuhuuuu săriră fericiţi copiii din toate cele patru colţuri ale clasei. Doar Victor rămase posomorât în bancă. Tocmai ce înhăţase o notă de patru pentru că nu-şi făcuse tema la mate şi nu-i ardea deloc, dar deloc, de carnavalul ăsta stupid. tia că o să fie certat acasă şi că nu o să mai aibă voie la calculator şi, poate, nici la televizor. Vii acasă îl întrebă Maria. Mda, acum. tai să-mi iau ghiozdanul. Ne duce bunica. mi pare rău, Victor, pentru nota de la mate. Nici că-mi pasă, spuse Victor ridicând din umeri. ine măcar că mâine o să ne distrăm. coala o să fie în arnaval. e carnaval prostie. După ce că luna februarie este cea mai urâtă, rece şi mocirloasă lună a anului, acum mai trebuie să suport şi o petrecere cu măşti, spuse Victor supărat, aruncându-şi ghiozdanul pe bancheta din spate. 42

De ce spui asta întrebă mirată Mamalina, bunica Mariei. ebruarie este o lună ciudată şi misterioasă. Iar anul ăsta este şi mai interesantă pentru că are o zi în plus. zi care apare doar o dată la patru ani. Mare chestie şi cu ziua asta de februarie. Toată lumea ştie că în anii bisecţi sunt mai multe zile în februarie. e-i aşa de special u cred, spuse bunica Mariei, că ziua asta este deghizată, că se piteşte timp de patru ani şi apoi, puf , apare ca din senin şi se aşează la sfârşitul iernii. ând eram eu mică, bunicii îmi spuneau că lucruri ciudate se întâmplă în ziua asta. rdinea lucrurilor se schimbă, mai ales acolo unde ceva este stricat. Nu cred. e bine ar fi să fie aşa Aş repara-o, mai întâi, pe bunica mea, că se mişcă aşa de greu şi, apoi, aş şterge patrul din carnet. L-aş transforma într-o notă bună. Dar, Victor, crezi că o notă mare te-ar face mai fericit întrebă Mamalina parcând maşina în faţa blocului. Nu pe mine. Pe părinţii mei. i vor să iau doar note mari. Victor, mâine toate se pot schimba şi pot ajunge cu susu-n jos. Mai ştii Poate o să ţi se întâmple ceea ce-ţi doreşti. N-am eu norocul ăsta. Pa, Maria. i frumoasă După-amiaza s-a scurs liniştită. -a întunecat, aşa cum se întâmplă iarna, devreme. unica i-a făcu nişte clătite cu miere şi nuci, Victor a mai citit puţin din cartea cu ughiţ traşnicul tavrid al III-lea, iar apoi şi-a amintit că trebuie să aleagă un personaj pentru carnaval. e să fie N-avea niciun chef, aşa că se hotărî să se culce devreme, înainte de venirea părinţilor. căpa în felul ăsta de o ceartă sigură. 43

abar n-avea cât era ceasul când se trezi. Afară era încă întuneric. e duse pâş-pâş spre bucătărie să bea apă, dar ce găsi acolo, îl lăsă fără cuvinte. unica, bătrâna lui bunică, îmbrăcată cu o pelerină de supererou, gătea simultan micul dejun, prânzul şi cina. Victor nici nu-i vedea mâinile, aşa şi le mişca de repede uncă, pâine, caşcaval, omletă din trei ouă, Azi e zi de carnaval, Ai grijă să nu te plouă e spui De ce vorbeşti în versuri Am puteri cât alţii şapte, Nu mai sunt o băbătie, ea-ţi acum cana cu lapte -o gogoaşă aurie. i bunica nu mai scoase o vorbă. Dar se învârti, scurt, ca o tornadă. n urma ei bucătăria rămase lună, vasele spălate, masa curăţată, toate farfuriile şi tacâmurile la locul lor, pe rafturi. Victor nu-şi credea ochilor că bunica lui neputincioasă devenise... bionică. Pe mine cine mă duce azi la şcoală întrebă Victor mestecând ultimul dumicat de gogoaşă. uie-te în cârca mea, Te voi duce într-o clipă, Am puterea de-a zbura, rcă ai, nu-ţi fie frică 45

uprins Aventurile unui drum de ţară Tris, o inimă şi-un vis

Viteazul marc şi pingonauţii cerului Povestea ariciului cu pene arnavalul notelor