Lucian-Victor Bota
• Lumea în care orbii alungă lumina
•1•
Bota Lucian-Victor (n. 04.12.1986, Ocna – Mureş). A urmat cursurile Grupului Școlar Agricol „Alexandru Borza” din Aiud și este absolvent al Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca. Locuiește în Municipiul Aiud. Activitate literară: 2008: publică în revista Pagini aiudene poeziile Timpul şi În adâncul inimii; 2009: publică în revista Discobolul poeziile Suflet în mişcare și Simt; 2009: debut în revista Visul (Orăștie) cu poeziile Lacrimi (nr. 46), Rupt (nr. 36), Viața, Sunt o lacrimă și Pe lângă lac (nr. 36); 2009 – 2010: a participat la colocviile de literatură şi arte sub egida Centrului Cultural „Liviu Rebreanu”; 2013: îi apar poeziile Praf de toamnă și Sunt scriitorul cu sufletul în cătușe în revista Singur; 2013, septembrie: publică în Revista A.V.A (nr. 6) poezia Într-un moment al învierii; 2013, noiembrie: publică în Revista A.V.A (nr. 8) poeziile Oglinda și Curcubeul; 2016 (2, 3 și 5 august): publică pe webcultura.ro poeziile: E atâta ploaie, Fereastră deschisă, Lupii; 2016 – 2017: publică versuri în antologiile Aripi de zăpadă (editura LifeArt, 2016) și Antologia prieteniei (vol. I, editura omega Buzău, 2017); 2017: publică poezie pe eCreator.ro.
•2•
Lucian-Victor Bota
Lumea în care orbii alungă lumina
Napoca Star •3•
Editura NAPOCA STAR Piaţa Mihai Viteazul nr. 34/35, ap. 19 e-mail: contact@napocastar.ro www.edituranapocastar.ro tel./fax: 0264/432.547 mobil: 0761/711.484
Coperta: AUTORUL
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BOTA, LUCIAN-VICTOR Lumea în care orbii alungă lumina/ LucianVictor Bota. – Cluj-Napoca : Napoca Star, 2017
ISBN 978-606-690-413-1 821.135.1
© Autorul, 2017
•4•
*** azi Dumnezeu mi-a rupt o bucată de pământ și văd cum mă ia de mână îmi răscolește sufletul pe toate părțile mă simt neputinciosul ce își târăște viața printre aripi îngenuncheate Doamne, te rog ai grijă ca sufletele malignizate să-și recapete bucata de pământ pentru viață... 18 noiembrie 2016
•5•
*** poeți înghețați în casele unde doar frigul pătrunde prin crăpăturile vieții poeți care își vând cărțile la colț de stradă pentru-a le dospi și lor pâinea din pământ poeți care mor și nimeni nu-și mai aduce aminte de ei și cărți roase de timp și biblioteci în suflet prăfuite
•6•
*** mă sufoci cu tăcerea ta... peste mine cad zăpezi amare fereastra nu mai răsare soarele, mereu îmi arată apusul în mine rămâne un sihastru să se roage ca peste veacuri să treacă ceața de pe insulă din trup, din ochi din orbi... 5 mai 2017
•7•
*** am simțit umbrele tale cum mă sugrumă te arunci ca o viperă ce își ascunde veninul în sărut despicându-mi trupul peste anotimpuri împrăștiindu-l dincolo de zări 4 mai 2017
•8•
*** m-am transformat într-o ultimă ploaie căzută peste trupul tău sărutându-l apoi a început să ningă din ochii tăi cu alb 4 mai 2017
•9•
*** să fii sănătos, să poți alăpta cuvântul, să poți alunga tăcerea în care ești încarcerat cu viaţa într-o lume în care orbii alungă lumina celui răstignit o lume pe care dacă o întorci pe dos își arată colții de câine turbat zâmbind frumos cât pentru ziua de mâine 3 mai 2017
• 10 •
*** din colțul cărnii să-mi răsari ca o tulpină din pământ și cu iubire-n floare să apari dinspre buze, prin cuvânt roadele să-mi fie pruncii ce apar din rădăcină ca un zbor deasupra luncii din a paserei tulpină 2 mai 2017
• 11 •
*** am simțit iubirea rostogolindu-se pe pat ca o felină ieșind din propriul trup, învelindu-mi pământul de pe oase 2 mai 2017
• 12 •
*** am simțit azi cum ploaia îmi sugrumă secundele și pleacă acele secunde în care te iubeam mai mult decât ieri văd lumina cum se stinge odată cu ploaia care arde pământul însetat de fericire şi caii care mușcă nori negri din iarba proaspătă lăuntric soarele se zbate între ape... 1 mai 2017
• 13 •
*** cum aud șoaptele tale ... cu limba iei ciocănelul, urci pe scăriță și bați în nicovală să se audă cuvântul 1 mai 2017
• 14 •
*** camera aceasta își are memoriile ucise nu te mai întâlnesc în niciun colț al inimii prăfuite nici măcar parfumul tău nu mai insistă a trântit ușa sculptată a timpului și a plecat spre alte dimensiuni miroase a toamnă cu ploi mărunte ce scorojesc pereții acestei camere temându-mă că mă voi muta din propria inimă nu departe de mine... sunt năucit și gol pe dinăuntru camera aceasta nu mai cuprinde cerul în brațe plouă în ea deşi acoperișul își poartă țiglele noi cu mândrie așa se dezlănțuie toamna în mine când nu ești tu 1 mai 2017
• 15 •
*** noaptea asta mă îmbie să-mi beau toate visele stând la o masă îmi cresc aripi într-o cantă cu vin până-n zori stau și privesc cum tinerii fumează jointul pierduți în halucinațiile dumnezeilor ce cad în pahar cu ultima picătură de sânge între dinţi strivesc cuvinte pokerul se stinge cu ultimele jetoane rămase fără haine revin acasă 30 aprilie 2017
• 16 •
*** fragedă ninsoare m-am așezat peste trupul tău și de atunci ne contopim eu îți intru rece înlăuntru prin porii deschiși tu mă iei în palme ca pe un fulg topindu-mă cu dragostea ta
• 17 •
*** eu îmi sunt zidirea nu pot fi altceva mai mult decât un copac care crește din mine cu ramuri cărnoase până la cer în mine se nasc zboruri... eu sunt zbaterea aripilor îmi sunt zidirea ecoului dincolo de morminte umbra mea cuprinde orizontul în palmele gândirii cu tâmpla aceasta ating cerul nemurirea și totuși sunt un biet copac altceva nu pot să fiu 10 mai 2017
• 18 •
*** mă desprind de sentimente precum frunzele de copac trupul mi-e pământul nearat încă din toamnă visele mi-s aripi îngenunchiate caii mei duc povara gândurilor spre primăvară de la anii mei ce mai pot aștepta? decât să mi se surpe din nou pământul cu toate roadele gândirii... 5 martie 2017
• 19 •
*** lumina ta prinde glas în palma mea trupul tău se-nvârte în jurul axei mele când cuvântul cade în diagonală la marginea pământului zborul nostru îmbrățișează eternitatea luminii 3 mai 2017
• 20 •
*** azi anotimpurile se revarsă într-o singură zi îmi atârnă de gât trăiesc o dramă jucată la un teatru ieftin în care personajele poartă mai multe măști deodată şi spectatorii aplaudă aceste ropote de ploaie pierdute în ceața aşternută peste un oraş întreg
• 21 •
*** cai alergând pe mirişti încărcate de cuvintele care îmbracă umbrele noastre iubirea se află sub copitele cailor ce aleargă prin inimă 27 aprilie 2017
• 22 •
*** o parte din mine visează, cealaltă parte gândeşte între cele două părți există o eroare de zbor nu mi s-au copt încă aripile și totuși mă prind cu mâna de cer... 3 mai 2017
• 23 •
*** te trădează lumina şi nu spui nimic dar, vai! ce poezie e aceea care nu plânge la lumina lumânării?
• 24 •
*** ți-am spus vreodată cât de mult te iubesc? fărâmitura aceasta de pâine păstrează răni adânci... poate, mâine îți vei da seama, dar atunci va fi mult prea târziu, cerul se revoltă în mine cu toți îngerii lui de atâta durere .. vremea îşi schimbă hainele primăvăratice şi ghioceii înfloriți în ochii tăi îşi croiesc drumul crucii în mine... 23 aprilie 2017
• 25 •
*** îmi atârnă gândul de o aşchie a cerului între două aripi, între doi ochi de vultur 19 aprilie 2017
• 26 •
*** despre sensul unei vieți absurde încă nimic nu pot spune ştii e absurd să lupți cu absurdul într-o lume absurdă preocupată de tine și de mimica ta nu înțeleg cum rotunjirea unor cuvinte iau forma absurdului pe o margine de neuroni 12 aprilie 2017
• 27 •
*** mi-a fost sufletul tăvălit prin rugină – sunt departe de lumină respir rugina acestor trecători zilnic trec şi îmi calcă atriile, ventriculii, ruginindu-mi inima...
• 28 •
*** dacă aş fi un Zhivago aş umbla prin toate zăpezile lumii până am să te găsesc pentru a-mi pune inima să bată într-o zonă mai caldă...
• 29 •
*** ai căzut pe versul meu mă dor ochii și brațele pe o felie de carne ai scris cu creta cât ai pipăit cerul cu metacarpienele pe cuvintele mele a început să plouă 9 aprilie 2017
• 30 •
*** dincolo de căderi mă înalț ca un copac cu rădăcinile înfipte în cuvânt mă dezvolt... sunt sămânța strămoşilor ce au îmbogățit pământul cu istorie şi humus stau la umbra arborelui genealogic sunt viu...
• 31 •
*** m-a muşcat primăvara de picior şi am început să înverzesc 1 aprilie 2017
• 32 •
*** peste trupul tău m-am aşezat – ninsoare de gânduri
• 33 •
*** se odihnește cerul pe frunțile încrețite ale munților apusul îi îmbracă sângeriu peste umăr mi te aşezi comod și asculți clipa ticăind a inimă 28 martie 2017
• 34 •
*** ziua în care m-ai călcat pe inimă a fost ziua când te-am cunoscut de atunci inima mea are o gaură imensă ducând spre centrul pământului 27 martie 2017
• 35 •
*** umbrele întunericului mă îmbracă din nou în mantaua durerii azi nu mai sunt... tărâmul acesta îmi târâie osemintele dincolo de hăul luminii am crezut că iubirea ta e vindecătoare aşezată peste suflet ca o plapumă de zăpadă peste grâul încolțit dar ai făcut ca pământul să nu rodească şi am cules neghina şi veninul pe seară... 22 martie 2017
• 36 •
*** paşii tăi au lăsat urme adânci peste anotimpuri acum se văd rănile cicatrizate copacul acesta nu mai are fotosinteza de ieri... 22 martie 2017
• 37 •
*** adulmec tăcerea camerei scufundată în beznă afară se aude vântul cum calcă adânc pe frunze şuierând e noapte e frig printre stele luna se picură în fereastra obosită am adormit în visul tău... 20 martie 2017
• 38 •
*** mi se zbat aripile contra vântului la răscrucea luminii cu întunericul între ființă şi neființă carnea mea îngenunchează în altarul cerului 17 martie 2017
• 39 •
*** sunt lumini care nu se văd de întuneric și lumini ce strălucesc în întuneric ferice de cei care văd prin întuneric căci ei vor simți lumina şi ferice de cei care ating lumina căci ei vor lumina în întuneric fericiți vor fi cei care se vor umple de lumină şi vor răspândi lumina dincolo de întuneric 17 martie 2017
• 40 •
*** suntem prea departe de a vedea lumina din ochii celuilalt din apropiere mai repede ne atingem bâjbâind prin întuneric cu sufletul decât cuprinși de lumină răspândind lumina orgoliul, aroganţa sunt fenomenele tipice ale celor care cred că dețin absolutul în degetul mic atât de mic încât şi microbii se întreabă privind prin microscop ce-i cu întunericul acesta? aprindeți, vă rog frumos, lumina! 16 martie 2017
• 41 •
*** farmecul frumuseții e în noi unii o caută la suprafață alții o aşteaptă să iasă de prin saloanele de înfrumusețare şi apoi se scârbesc la cât de plastică şi cât de chimicală e frumusețea .. natura îşi schimbă frumuseţea după anotimp dar rămâne mereu naturală acesta este secretul... 16 martie 2017
• 42 •
*** am întâlnit viața plimbându-se pe o stradă îngustă unde soarele pătrunde greu printre clădirile întunecoase fără ferestre prin care să pătrundă lumina de obicei aprind lumânări când citesc ceva despre lumină... 15 martie 2017
• 43 •
*** este ultima zi în care mai plouă – azi mi-am pus toate hainele la uscat şi mă plimb cu sufletul gol cu tălpile pe o margine de cer 12 martie 2017
• 44 •
*** încă exist şi rezist... ce atâtea cuvinte ? lumii îi place mai mult circul plin de clovni care fac ratings cancanuri ieftine... politică în care cultura îşi caută lumina încă exist şi rezist nu sunt departe... mi-am luat doar țara în inimă şi am plecat 12 martie 2017
• 45 •
*** umbre lăsate peste primăvara din suflet muguri uciși de gramul iubirii înveninate mai multă neliniște în tăceri până în măduva oaselor ce cad de pe cruce acum învierea îmi pare un vis ca a unui orb ce speră că va putea vedea... 10 martie 2017
• 46 •
*** ce soare sclipitor! întunericul de ieri se ascunde în frumuseţea zilei de azi totuşi există culori care tulbură lumina unui pictor ce străbate cu pensula ziua şi parcă se toarnă peste cer balastru aşa-s de negri norii în ochii tăi iubito... 9 martie 2017
• 47 •
*** în fiecare dimineață mă trezesc tot mai obosit gândurile mele dorm într-o îndelungată aşteptare crucea pare tot mai grea în drum spre Golgota se rupe cerul de atâta durere „mâine ai să fii cu Mine în Rai” mi-a spus întru învierea celei de a treia zi 7 martie 2017
• 48 •
*** între mine și tine a fost întotdeauna o prăpastie ce s-a adâncit şi stau pe marginea ei gândindu-mă cât mai poți târî sufletu-mi prin iazul durerilor? a existat între noi o punte pe care a înghițit-o prăpastia atunci când te-ai cutremurat la primul impuls al iubirii şi-am căzut pe o treaptă mai jos într-o neliniște profundă 7 martie 2017
• 49 •
*** n-am fost niciodată în lumina ochilor tăi să mă vezi îmbrăcat în iris dincolo de retina căpruilor tăi întotdeauna mi-ai îmbrăcat inima în haina aceea cu spini dincolo de lumină lăsând-o să îndure atâta întuneric... 7 martie 2017
• 50 •
*** clocotește sângele în mine răstignirea ca o mănușă-mi vine peste trup înveninatele cuie îmi străpung palmele răbdării zilele cad în fața ochilor mei dintr-un calendar putred şi nu-mi găsesc liniște nici în vise, nici în speranțe .. aranjează, Tu, Doamne, Lumina Ta să nu se mai clatine să nu cad în orbire... 6 martie 2016
• 51 •
*** pe umerii mei atârnă toată greutatea cerului plânge un înger în adâncul infernului... 27 februarie 2017
• 52 •
*** frânturi de lumină în fereastra ochiului meu pe cărarea unde urmele sunt lăstarii durerii... 25 februarie 2017
• 53 •
*** aş dori să pipăi lumina cu mâinile sufletului îngenuncheat în fața Ta, Doamne, să fiu lumina ce curge prin venele întunericului 21 februarie 2017
• 54 •
*** un tren mai circulă rătăcit prin ceață în vagoanele lui sunt visele mele tinerețea mea liniştea mea... 20 februarie 2017
• 55 •
*** o singură dată am rămas fără cuvinte şi am început să te iubesc dar tu mi-ai luat inima şi ai aruncat-o în depărtare de atunci o caut zi de zi... 19 februarie 2017
• 56 •
*** tinerețea-n mine urlă – poate nu am trăit-o la intensitate maximă am mers pe un sigur drum fără să privesc în stânga nici în dreapta am fost bețivul cuminte care a înaintat pe o singură cărare când alții au mers pe trei sau şapte cărări până au găsit paharul plin cu dragoste... 18 februarie 2017
• 57 •
*** mi-s arestate cuvintele şi scrisul cenzura a pus capăt zborului lupii rânjesc la lună înfulecând din trupul tăcerii... 2 februarie 2017
• 58 •
*** oraşul meu se scufundă în noaptea care-mi curge prin retină câteva lumini mi se strecoară printre degetele crăpate e trafic intens prin vene se stă ore întregi la semafor dar eu mă strecor prin artere să ajung în camera inimii... 24 ianuarie 2017
• 59 •
*** nu mi-am stins sigur lumina mi-au stins-o cei care s-au jucat cu întrerupătorul şi nu mi-am frânt singur aripile ci mi le-au frânt cei care au frânt zborul aruncând cu nori spre cer 21 ianuarie 2017
• 60 •
*** sunt câine alungat cu pietre din sufletul oamenilor câinele din mine nu muşcă doar latră şi dă din coadă când este fericit acum sunt plecat să-mi caut liniștea perturbată de pietre îmi caut culcușul unde să pot muri ca un câine vesel... 21 ianuarie 2017
• 61 •
*** iubito îmi stă carnea pe o unghie aninată e ultima bucată de cer prinsă într-un unghi geometric la capătul unei lumi ce curge prin venele timpului... 12 ianuarie 2017
• 62 •
*** azi mi-am lăsat firele albe la frizerul de vis-a-vis dintr-un tablou de pe un perete mov un Big Ben îmi număra firele negre... 11 ianuarie 2017
• 63 •
*** faceți oameni mari din nimic şi-i puneți să zboare cine are praf între degete să se scuture să ia un bulgăre de pământ... 6 ianuarie 2017
• 64 •
*** mai trece un an peste mine... zăbovesc în amintiri peste inima mea simt cum zăpada se aşterne mă simt albit cu chipul răvășit privesc tinerețea dincolo de fereastră ce mult te-am iubit dincolo de trăire dincolo de cuvânt îmi port lăstarii peste timp poate voi mai înflori vreodată... 4 aprilie 2017
• 65 •
*** când cu pleoapa aripii te-am acoperit peste văzduhul cutreierat de tine inimă ai supravieţuit căderii... 5 ianuarie 2017
• 66 •
*** ferice de cei care au aripile netăiate căci ei vor atinge cerul prin zbor şi ferice de cei care au aripile tăiate căci ei vor duce gândul dincolo de cer fericiți vor fi cei care se întâlnesc şi împreunează gândul cu zborul aripile cu cerul... 18 decembrie 2017
• 67 •
*** în turla bisericii clopotele amuțiseră demult de frânghia roasă de şoareci atârnă timpul spânzurat nu mai trage nimeni de clopotele ruginite ale bisericii scufundate în mocirla vremii nici pentru tine țară nu mai intră nimeni în biserică să se roage acum degeaba aprindeți lumânări, martirilor clopotele au amuţit demult... 14 decembrie 2017
• 68 •
*** timpul va arăta câte umbre vor rămâne în urma lui atunci se va vedea cei mai lucizi au fost orbii care au pipăit cerul au pipăit lumina cu mâinile goale pentru a vedea ceilalți orbi cum fug de ea... 10 decembrie 2016
• 69 •
*** am învățat să zbor cu o aripă (înainte aveam două) răstignit pe buzele timpului sunt pasărea care iernează sub talpa trecătorilor totuşi mai sper într-o renaştere cu noi zboruri în două aripi din materie cenușie... 28 noiembrie 2016
• 70 •
*** gheara nu a avut niciodată moarte lumea încă o mai poartă ca veninul prin aortă şi cum întunericul înghite tot seninul arde iadul mai mult ca raiul...
• 71 •
*** țipătul meu s-a oprit întotdeauna într-o uşă fără ecou anotimpurile buimăcite n-au scos niciun cuvânt despre aripile vântului zidurile cetății au rămas căscate după atâtea războaie ale trecutului istoria are aceeaşi formă geometrică cu fiecare zi e repetabilă în orbire se umblă pe pipăite în fereastra mea se vede cum fiecare aşteaptă un tren spre o lume mai bună... 23 noiembrie 2016
• 72 •
*** deschide-mi ușa sufletului și vei vedea că am toate cuiele întregi neruginite dar sângerânde...
• 73 •
*** zbor lăuntric – în ochii trecătorilor scâncetul nopţii rumegă tăcerea
• 74 •
*** în toiul nopţii o chitară zgârie pereţii dincolo de reîncarnarea trupului din cenuşa iubirii...
• 75 •
*** pictează-mi cuvintele să vezi ce culoare are sufletul în mine pictează-mă cu ochii să mă nasc din nou din privirea ta pictează-mă cu trupul să nu mai fiu lacrimă în palmele tale pictează-mi cerul să fiu pasăre deasupra ta...
• 76 •
*** sunt o frunză călătoare plină de petice galbene, roșii, brune frunză ajunsă pe alte meleaguri și-a lăsat copacul acasă din care au mai rămas doar rădăcinile strămoșilor ei...
• 77 •
*** anotimpul are pletele dalbe timpul primăvăratic se vede copacul lăuntric înmugurind Dumnezeu îl mângâie pe creștet cu ploi și zile...
• 78 •
*** colţul meu de rai unghiul prăfuit al sufletului împăienjenit de durere unde rădăcinile copacului îşi fumează ţipătul calendaristic al zilelor colţul meu de rai e acel înger care şi-a pierdut aripile odată cu ţipătul neputinţei...
• 79 •
*** umbrele timpului peste tâmplele anotimpului zâmbetul toamnei pe chipul unei frunze copacul acesta are doar umbră în ochii trecătorilor... 9 octombrie 2016
• 80 •
*** Doamne sufletul meu nu mai are lacrimi! ai luat atâția oameni la tine din viața noastră încât nu mai am cuvinte şi nici trăire s-au dus, Doamne, s-au dus dar cu ultimul ce ai avut? 28 septembrie 2016
• 81 •
*** nu mi-am găsit liniștea cuvenită pe aceste rânduri de pământ of! dacă mi-aş fi stins toate patimile în suburbia cuvântului aş mai lumina? 11mai 2017
• 82 •
*** mai multe trupuri de ceară se topesc în mine... ca nişte corăbii în mare au pierdut lupta cu veninoasele furtuni icari uciși de valuri au pierdut zborul apropiindu-se mai mult de soare sunt simple statui abandonate prin camerele ucise de întuneric ale muzeelor departe de ochii lumii... 11mai 2017
• 83 •
*** ultima răstignire a mea a fost între dinții cuvintelor tale atunci am aflat cât de tare poți muşca din tăcerea trupului meu dacă tac nu înseamnă că nu te iubesc nu înseamnă că nu am ochi pentru ochii tăi dimineața trezindu-mă, privesc femeia care m-a ucis... 11 mai 2017
• 84 •
*** când întunericul îmi străpunge fereastra şi se aşterne ca o tăcere frustrată peste gânduri te văd cum te strecori în vis unde prinzi rădăcini dumnezeieşti din venele tale încep a se înălța lăstarii şi ultimele roade care se vor coace îmi vor ucide dimineața... 11 mai 2017
• 85 •
*** peste amărâții aceia de oameni pe care-i văd zilnic îmbrăcând aceleași zile zdrențuite nu mai cade mantaua de lumină anotimpurile se confruntă cu aceleași chipuri pe care cerul le acoperă și noi, trecătorii le mai aruncăm câte-un zâmbet sau câte-o monedă în zadar lumina e arestată de întuneric... 12 mai 2017
• 86 •
*** tăcerea ta se sfărâmă în bucăți mari de piatră și totuși nu-ți cere nimeni să taci să te ascunzi în pereții camerei sau să te aprinzi dintr-o scânteie de piatră... 12 mai 2017
• 87 •
*** au răsărit pe trupul meu ghioceii pictaţi de tine într-o toamnă târzie când mi-ai pus ultima falangă să zboare pe cerul de pământ au apărut şi urmele tale și am început să pictez cu buzele tale copaci înflorind din ultima floare... 12 mai 2017
• 88 •
*** între mine și tine e un soare care se prăbușeşte din venele cerului cade luând lumina galaxiile se încăpățânează să ne mai trimită soarele sau luna nouă trăim de fapt o dramă în care curge sânge din actori și nu aplaudă nimeni prin cameră e în treacăt vântul şi fereastra rămâne goală pe dinăuntru... 12 mai 2017
• 89 •
*** carnea mea îşi scuipă ultima picătură de sânge din vene îmi cade cerul cu îngeri timpul se revoltă ca o piatră prăvălindu-se peste secundele în care îmi târâi genunchii prin somnul unde zborul îngenunchease prea devreme... 13 mai 2017
• 90 •
*** urma să disec unele cuvinte să văd ce a mai rămas din visuri când la tâmpla cerului mă proptise somnul şi tu te uiți la mine ca la o inimă disecată de mlăștinoasele trăiri... 13 mai 2017
• 91 •
*** voi sfâșia cu dinții această tăcere ce s-a aşezat între noi şi voi da libertate trupului să-ți vorbească de dincolo de ziduri 13 mai 2017
• 92 •
*** într-o zi irisul îmi va exploda în o mie de culori atunci te voi căuta cu o mie de ochi 13 mai 2017
• 93 •
*** mă simt obosit de abia mă târăsc prin această lume de abia îmi mai respiră pământul de pe oase oare nu mai este lumină care să mă coasă care să mă scoată din această vreme obosită care mi-a intrat în casă? 14 mai 2017
• 94 •
*** camera îmi devorează cuvintele până la ultima replică până rămân fără glas într-o mare de întuneric... 14 mai 2017
• 95 •
*** palmele – ziduri crăpate de durere ultima piatră cuvânt între ziduri... 14 mai 2017
• 96 •
*** mă gândeam că nu voi muri chiar mâine în tine, moarte n-am încredere nici în bucata aceasta de pâine din care ai muşcat ca un câine ah, de-ai ştii ce dureri am în mine mi-ai linge rănile cu limba ta de câine!
• 97 •
*** în ochii ei vedeam o lume agitată ca o mare ce muşcă din stânci o lume în care nu mi-am găsit niciodată liniștea de multe ori când îi priveam ochii mă cuibăream printre stânci sau îmi aruncam trupul în marea liniştită dincolo de lume într-un spațiu atemporal... 14 mai 2017
• 98 •
*** cu privirea ta ai putea să-mi alungi diminețile acelea fără soare în care mă căutam într-o ceașcă de cafea doar printr-o simplă clipire de ochi... 14 mai 2017
• 99 •
*** într-o zi mai la începutul erei pe când eram o bucată de pământ şi tu o mare albastră îmi mângâiai des țărmul cu valurile tale sau, câteodată, îmi trimiteai nori să-mi mai spele chipul de tristeți ai secat, te-ai adăpostit în mine ca o comoară ascunsă de pirați pe care n-o găsește nimeni azi nu mai treci să-mi speli chipul să mă mângâi cu valurile tale mi-e trupul deşertificat nu mai creşte nimic nici valuri, nici mare, nici… 11 mai 2017
• 100 •
CUPRINS azi Dumnezeu mi-a rupt.................................................... 5 poeți înghețați în .................................................................. 6 mă sufoci cu tăcerea ta... ................................................... 7 am simțit umbrele tale....................................................... 8 m-am transformat într-o ultimă ploaie ...................... 9 să fii sănătos, să poți alăpta cuvântul, .......................10 din colțul cărnii să-mi răsari .........................................11 am simțit iubirea rostogolindu-se ..............................12 am simțit azi cum ploaia .................................................13 cum aud șoaptele tale ... ..................................................14 camera aceasta își are memoriile ucise ....................15 noaptea asta mă îmbie să-mi beau .............................16 fragedă ninsoare ................................................................17 eu îmi sunt zidirea .............................................................18 mă desprind de sentimente ...........................................19 lumina ta prinde glas ........................................................20 azi .............................................................................................21 cai alergând ..........................................................................22 o parte din mine visează, cealaltă ...............................23 te trădează lumina .............................................................24 ți-am spus vreodată cât de mult ..................................25 îmi atârnă gândul ...............................................................26 despre sensul unei vieți absurde .................................27 mi-a fost sufletul tăvălit prin rugină – .......................28 dacă aş fi un Zhivago ........................................................29 ai căzut pe versul meu .....................................................30 dincolo de căderi ................................................................31 m-a muşcat primăvara de picior .................................32 peste trupul tău m-am aşezat – ....................................33 se odihnește cerul ..............................................................34 ziua în care m-ai călcat ....................................................35
• 101 •
umbrele întunericului mă îmbracă.............................36 paşii tăi au lăsat ..................................................................37 adulmec tăcerea camerei ................................................38 mi se zbat aripile ................................................................39 sunt lumini care nu se văd .............................................40 suntem prea departe de a vedea lumina ..................41 farmecul frumuseții ..........................................................42 am întâlnit viața .................................................................43 este ultima zi în care mai plouă – ................................44 încă exist ................................................................................45 umbre lăsate ........................................................................46 ce soare sclipitor! ...............................................................47 în fiecare dimineață ..........................................................48 între mine și tine a fost întotdeauna ..........................49 n-am fost niciodată în lumina ochilor tăi .................50 clocotește sângele în mine .............................................51 pe umerii mei atârnă ........................................................52 frânturi de lumină .............................................................53 aş dori să pipăi lumina .....................................................54 un tren mai circulă ............................................................55 o singură dată am rămas.................................................56 tinerețea-n mine urlă – ....................................................57 mi-s arestate cuvintele ....................................................58 oraşul meu ............................................................................59 nu mi-am stins sigur lumina..........................................60 sunt câine ..............................................................................61 iubito .......................................................................................62 azi mi-am lăsat ....................................................................63 faceți oameni mari .............................................................64 mai trece un an peste mine... .........................................65 când cu pleoapa aripii ......................................................66 ferice de cei care au aripile ............................................67 în turla bisericii ..................................................................68 timpul va arăta ....................................................................69
• 102 •
am învățat să zbor cu o aripă ........................................70 gheara nu a avut niciodată moarte .............................71 țipătul meu s-a oprit întotdeauna ...............................72 deschide-mi ușa ..................................................................73 zbor lăuntric 74 în toiul nopţii .......................................................................75 pictează-mi cuvintele .......................................................76 sunt o frunză călătoare ....................................................77 anotimpul are pletele dalbe ...........................................78 colţul meu de rai.................................................................79 umbrele timpului ...............................................................80 Doamne ..................................................................................81 nu mi-am găsit liniștea cuvenită ..................................82 mai multe trupuri de ceară se topesc în mine... ....83 ultima răstignire a mea a fost .......................................84 când întunericul îmi străpunge fereastra ................85 peste amărâții aceia de oameni ...................................86 tăcerea ta se sfărâmă în bucăți .....................................87 au răsărit ...............................................................................88 între mine și tine ................................................................89 carnea mea îşi scuipă ultima picătură de sânge ....90 urma să disec unele cuvinte ..........................................91 voi sfâșia cu dinții ..............................................................92 într-o zi irisul îmi va exploda ........................................93 mă simt obosit .....................................................................94 camera îmi devorează cuvintele ..................................95 palmele ...................................................................................96 mă gândeam că nu voi muri ..........................................97 în ochii ei vedeam ..............................................................98 cu privirea ta ........................................................................99 într-o zi mai la începutul erei..................................... 100
• 103 •