Bucovina Literara

Revistă fondată de Societatea Scriitorilor Bucovineni la CernăuŃi în 1941

BUCOVINA LITERARĂ Serie nouă • Anul XXI • nr. 10-12 (236-238) • Suceava • octombrie-decembrie 2010

Mănăstirea Putna

http://bucovina-literara.scriitor.org

Revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni şi Consiliul JudeŃean Suceava

REDACłIA: Constantin ARCU (redactor-şef) Alexandru Ovidiu VINTILĂ (secretar de redacŃie) Sabina FÎNARU Aida HANCER Carmen Veronica STEICIUC (redactori) Colaboratori permanenŃi: Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra NeamŃ) Liviu ANTONESEI (Iaşi) Leo BUTNARU (Chişinău) Mircea A. DIACONU (Suceava) Constantin DRAM (Iaşi) Horia GÂRBEA (Bucureşti) Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti) Matei VIŞNIEC (Paris) Colegiul redacŃional: Acad. Dimitrie VATAMANIUC Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU Prof. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUC Gheorghe FLUTUR Ion BELDEANU Gheorghe Gabriel CĂRĂBUŞ Nicolae CÂRLAN RedacŃia şi administraŃia: Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava Tel./fax: 0230 530 798 E-mail: bucovlit@yahoo.co.uk Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Tehnoredactare: Sorin ZAIł Tipar: S.C. TIPOART S.R.L. Suceava e-mail: tipoart_sv@yahoo.com

Mănăstirea VoroneŃ

Revista este ilustrată cu imagini reprezentând biserici şi mănăstiri din Bucovina (foto Petru Palamar)

BUCOVINA LITERARĂ

editorial Cîteva cuvinte lămuritoare.

Ce este S.S.B. şi ce dorim noi?

Constantin ARCU

C u prilejul decernării premiilor SocietăŃii Scriitorilor Bucovineni (S.S.B.) din acest an, în prezenŃa oaspeŃilor participanŃi la Festivalul naŃional de poezie „Nicolae Labiş”, EdiŃia a XLII-a, am constat cu surprindere că se ştiu prea puŃine despre această societate şi parcursul său dintre cele două războaie mondiale. PuŃin se cunoaşte în general şi despre mişcarea literară interbelică din Bucovina. Sînt aspecte care vor fi probabil clarificate în detaliu de către specialişti, însă consider că punctarea cîtorva chestiuni, fără pretenŃii de studiu de istorie literară, ar putea să intereseze cititorii revistei noastre.

G. Călinescu în Istoria literaturii române… face referire la „un proces violent de adaptare la nivelul vechiului regat” în care sînt implicaŃi „suprarealiştii bucovineni”, hotărîŃi să cultive „valorile pure, necontaminate de atitudini exterioare artei, de a-şi face din această creaŃiune, în libertate, o formă de afirmare naŃională. Dar în vreme ce centrul încerca a face un echilibru între experienŃa lui reală şi artă, provincia a devenit puristă.” În aceeaşi notă, continuă: „Efectele contactului prea brusc cu ceea ce nu se potriveşte structurii rurale a Bucovinei sînt o vorbire încîlcită, pestriŃă, o goană după neologisme pe de o parte şi după arhaisme pe de alta, o gîndire abstrusă, o sentimentalitate turbure, un misticism bizar, un amestec de folclorism şi modernism, ducînd nu rareori la baroc.”

Criticul expediază toată această perioadă literară plină de contradicŃii în nici două pagini. Sigur, poate că nu-i cea mai măgulitoare percepŃie, dar cei mai reprezentativi scriitori sînt totuşi invocaŃi şi analizaŃi, ceea ce nu e puŃin lucru.

Sper că nu mă înşel, dar se pare că primul critic literar care vine să facă ordine în debaraua literaturii bucovinene din această perioadă este Mircea A. Diaconu. El publică una după alta două remarcabile monografii despre Mircea Streinul (1998) şi despre Mişcarea Iconar (1999), apoi ediŃii din Iulian Vesper, Mircea Streinul sau Traian Chelariu. E o întreprindere onestă şi inteligentă, lucidă şi echilibrată, dusă la bun sfîrşit. M.A.D. reuşeşte să recupereze în bună măsură acest segment al literaturii din Bucovina, „un topos originar” care „cu cît este mai inaccesibil, cu atît pare mai tulburător.” Criticul acribios descoperă existenŃa unui „spirit inaugural” de care nu se poate face

abstracŃie decît atentîndu-se la „integralitatea literaturii române”. În această efervescenŃă creatoare, pe data de 12 noiembrie 1938, ia fiinŃă la CernăuŃi Societatea Scriitorilor Bucovineni, ca secŃie a SocietăŃii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina. În şedinŃa de constituire, sub preşedinŃia lui Grigore Nandriş, Mircea Streinul este ales vicepreşedinte. Societatea avea în componenŃa sa numai 20 de membri, printre care Constantin Loghin, Leca Morariu, Claudiu Usatiuc, Liviu Rusu, George Voevidca, George Drumur, Iulian Vesper, Neculai Roşca, Leon łopa, Traian Chelariu ş.a. În şedinŃa din 14 decembrie 1938, Grigore Nandriş încredinŃează preşedinŃia S.S.B. lui Constantin Loghin, crescînd treptat şi numărul membrilor.

ApariŃia S.S.B., acel templu al spiritualităŃii bucovinene la care visa Mircea Streinul, are un serios impact în viaŃa cultural-literară a Bucovinei, socotind că se organizează manifestări literare săptămînale, şezători literare unde scriitorii bucovineni citesc fragmente din operele lor şi se dezbat probleme de estetică literară, se editează cărŃi şi broşuri, se poartă o puternică ofensivă pe plan propagandistic împotriva tendinŃelor revizioniste.

S.S.B. are drept organ de presă revista „Bucovina literară” (1941-1944), apărută ca supliment duminical al ziarului „Bucovina”, sub conducerea scriitorului George Drumur. În revista „Bucovina literară”, ca şi în „Revista Bucovinei”, sînt publicate mai ales materialele pe care membrii S.S.B. le citesc în cadrul şedinŃelor literare săptămînale organizate în CernăuŃi şi în „oraşele din provincie” ale Bucovinei (RădăuŃi, StorojineŃ, Suceava etc.).

Ocuparea nordului Bucovinei în primăvara anului 1944 a determinat suprimarea activităŃii SocietăŃii Scriitorilor Bucovineni şi a revistei „Bucovina literară” pentru o lungă perioadă de timp. MulŃi dintre scriitorii bucovineni şi colaboratorii revistelor literare se refugiază în Ńara devastată de război şi bîntuită de pericolul comunist (Tr. Chelariu şi Emil Zegreanu în Bucureşti, G. Drumur la Brezoiu, Leca Morariu în Rîmnicu-Vîlcea, Augustin Z.N. Pop în Timişoara, E.Ar. Zaharia la Abrud etc.). Unii dintre ei suferă mai tîrziu umilinŃe şi persecuŃii pentru singurul motiv de a nu fi pactizat cu puterea comunistă (Traian Brăileanu, Iancu Nistor, Traian Chelariu, Vasile łigănescu, Constantin Loghin ş.a.).

După evenimentele din decembrie 1989, activitatea S.S.B. avea să fie reactivată sub preşedinŃia regretatului critic literar Mihail Iordache şi, corelativ, la începutul anului 1990, şi-a reluat apariŃia în serie nouă revista „ Bucovina literară ”. În prezent Societatea are personalitate juridică şi numără peste 100 de membri din România, Ucraina, Republica Moldova, FranŃa etc., mulŃi dintre ei fiind şi membri ai U.S.R. (continuare în pag. 15)

1

interviu BUCOVINA LITERARĂ

„Dacă uităm ce s-a întâmplat în istorie, suntem blestemaŃi să vedem istoria repetându-se“ Dorin TUDORAN

Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timişoara) este absolvent al FacultăŃii de Limba şi Literatura Română a UniversităŃii din Bucureşti, promoŃia 1968. Este director al programului Democracy Fellows la World Learning, Washington, DC, Statele Unite. CărŃi de poezie: Mic tratat de glorie (1973), Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură (1977), Uneori, plutirea (1977), RespiraŃie artificială (1978), Pasaj de pietoni (1978), Semne particulare (antologie, 1979), De bună voie, autobiografia mea (1986), Ultimul turnir (antologie, 1992), Optional Future (1988), Viitorul Facultativ/Optional Future (1999), Tânărul Ulise (antologie, Polirom, 2000). CărŃi de publicistică: Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu, 1976), Biografia debuturilor (1978), Nostalgii intacte (1982), Adaptarea la realitate (1982), Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (traducere şi prefaŃă de Vladimir Tismăneanu, 1988), Onoarea de a înŃelege (antologie, 1998), Kakistokratia(1998), Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare (Polirom, 2006). Pentru cărŃile sale, autorul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1973, 1977, 1998), Marele Premiu al AsociaŃiei Scriitorilor Profesionişti – ASPRO (1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1998), Premiul revistei Cuvântul – „Superlativele anului” (1998). De asemenea, i s-au decernat Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1992) şi Premiul ALA (2001). În anul 2010, a fost distins cu Premiul NaŃional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

Andra Rotaru - În prima parte a volumului „Eu, fiul lor. Dosar de Securitate”, Editura Polirom (2010), prezentaŃi şi câteva extrase, fie din presă, fie din notele-raport ale DSS. Unii cititori pot să fie şocaŃi aflând că au existat şi disidenŃi fabricaŃi de Securitate, şi că, poate, o mare parte dintre evenimentele şi personajele ce creează o anumită etapă a istoriei pot fi falsificate. Dvs. aŃi avut parte de un tratament mai puŃin onorant, venit din partea jurnaliştilor. Singurele premise de la care se pornea era simpla neştiinŃă şi dezinformare sau, aşa cum se creau disidenŃi, s-a încercat ştergea urmelor unora?

2

Dorin Tudoran - Comunismul a excelat în a falsifica. Nici anti-comunismul ostentativ de astăzi, care - pe ici, pe colo, prin unele părŃi esenŃiale - se trage din comunişti, nu se lasă mai prejos când vine vorba de falsificări. Şi atunci, şi acum, falsificatorii au dus-o între bine şi excelent.

Evident, serviciile secrete comuniste au pus pe picioare şi o industrie de produs disidenŃi. InfiltraŃi printre cei autentici, dotaŃi cu planuri de acŃiune la purtător, ei au făcut extrem de mult rău: şi înăuntru şi în afară.

Ziariştii care s-au ocupat de mine m-au tratat în chipuri diferite. Printre cei care m-au tratat nedrept, unii au făcut-o din prostie, alŃii sub presiune, mulŃi din incapacitatea de a accepta că se poate trăi şi cum o face Dorin Tudoran, iar alŃii m-au supus deriziunii şi

14.02.1976 - căsătoria civilă

acuzaŃiilor aberante pe baza unui plan care a început cu mult înainte de 1989 şi continuă şi azi.

A.R. - Care a fost momentul decisiv care v-a determinat să cereŃi să vă vedeŃi dosarul?

D.T. - M-am interesat de existenŃa unui asemenea dosar pe la începutul anilor `90. În primă instanŃă mi s-a spus că nu există, apoi că nu prea este legal să-l văd etc.

BUCOVINA LITERARĂ

interviu Am abandonat căutarea lui, bănuind că-mi va fi o silă cumplită de ce voi găsi în el. S-a întâmplat ca în 2006, dl.

Ion Cristoiu să creadă că suntem tot în anii `80 (sigur, din anumite puncte de vedere chiar suntem…) şi să mintă încă o dată despre mine şi despre ce se întâmplase în urmă cu două decenii. M-am pus pe căutat şi, cum preşedintele Traian Băsescu a urgentat transmiterea către CNSAS a aproximativ 21 de kilometri liniari de dosare, printre ele s-a nimerit şi dosarul meu. Sau ce a rămas din el - aproape 10.000 de file. Spun asta, fiindcă, dacă cei de la SIE cred că m-au convins că au doar 77 de file de dosar „Dorin Tudoran”, mă iau drept ceea ce nu sunt…

A.R. - O lungă perioadă de timp aŃi stat în USA. AŃi revenit, după revoluŃia din `89, în 1990, în România. Ce speraŃi să găsiŃi şi ce credeaŃi că se va întâmpla în viitor, pentru oamenii de cultură în special?

D.T. - De când a trebuit să plec din România, din 1985, locuiesc în Statele Unite. Nu am revenit niciodată în România, decât în vizite. Este drept, am lucrat în România şi Moldova pentru mai mulŃi ani, făceam naveta între Chişinău şi Bucureşti, dar nu m-am întors definitiv în România. În acei ani, chiar am avut unele vagi speranŃe. Au dispărut rapid.

Despre viitor, prefer să nu spun nimic. Am mână prea bună la prognoze, atât de bună, încât unii mă acuză că aş fi adus nişte vremuri proaste pentru România şi oamenii ei de cultură, doar pentru că am prevăzut că asemenea vremuri vor veni.

Se scrie în ultima vreme destul de multă proză care nu lasă cititorul indiferent şi, care, chiar sub formă de ficŃiune, prezintă lucruri pe care, altfel, cei tineri, mai ales născuŃi după `89, nu lear fi putut afla despre perioada comunistă.

A.R. - Care a fost primul sentiment pe care l-aŃi avut gândindu-vă că „Eu, fiul lor. Dosar de securitate” va putea fi citit de un astfel de tânăr, fără prea multe cunoştinŃe legate de acele vremuri?

D.T. - O mare stângere de inimă. O astfel de carte cade pe un teren nepregătit să o absoarbă. IndiferenŃa, manipulările atroce săvârşite în aceste două decenii, lipsa de informaŃie elementară, apăsătoarea grijă pentru ziua de mâine. Am povestit cândva despre o experienŃă avută la Moscova când, aflat într-un bar, împreună cu un

faimos scriitor rus – undeva, pe lângă PiaŃa Roşie – nişte tineri cam de vîrsta ta ne-au întrebat ce dracu tot vorbesc unii şi alŃii despre Comunism, cine dracu a mai fost şi Comunismul ăsta? Pe de-o parte este bine că oamenii mai tineri nu sunt obsedaŃi de ideea comunismului, pe de altă parte este o tragedie că nu prea vor să afle nimic despre el, fiindcă, aşa cum avertiza George Santayana, dacă uităm ce s-a întîmplat în istorie, suntem blestemaŃi să vedem istoria repetându-se.

A.R. - Când s-a produs primul dvs. contact cu dosarele CNSAS? Ce reacŃie aŃi avut, după atâŃia ani, revăzându-vă o parte din viaŃă transcrisă, fotocopiată sau înregistrată de persoane pe care le-aŃi cunoscut îndeaproape, şi de persoane total necunoscute?

D.T. - În mai, 2008. N-am stat în sala de lectură de la CNSAS mai mult de o jumătate de oră. Când am ieşit, căutam un loc ferit, fiindcă aveam senzaŃia de vomă. Am lăsat cereri pentru copierea dosarului, procură pentru ridicare copiilor şi achitarea costurilor aferente, şi m-am reîntâlnit cu acel morman de pagini, în 2009. Continuu să am şi azi aceeaşi senzaŃie – de vomă.

A.R.. - După ce aŃi reuşit să emigraŃi, a existat vreodată vreo dorinŃă de răzbunare? Cât timp a trecut până când viaŃa dvs. a reintrat pe un făgaş al normalităŃii?

D.T. - Sunt rău de gură, nu de faptă. Au fost situaŃii în care AŞ FI PUTUT să mă răzbun, fără să fac un efort prea mare. Numai că răzbunarea te coboară la nivelul celor ce au săvârşit şi săvârşesc mârşăvii împotriva ta. Tot ce am făcut a fost să vorbesc limpede despre nişte lucruri. Se întâmplă, că multora, lumina zilei li Cu Nichita Stănescu se pare o răzbunare - din ei vorbeşte noaptea şi destinul beznei.

A.R. - „Nu-i aşa că vorbesc foarte mult despre mine, că e prea mult eu însumi în ce scriu? Cam asta se întâmplă când cineva te-a prădat de tine însuŃi.”, scrieŃi în „Preambulul& Concluzia” cărŃii. Ca cititor al dvs., aş da un alt citat care mi s-a părut potrivit: „Mai târziu, odihna va deveni sinonimă cu absenŃa oricărei judecăŃi exterioare: atunci fiinŃa se va confrunta doar cu ea însăşi. Confruntare din care va ieşi întărită sau complet epuizată... Privirea

3

BUCOVINA LITERARĂ

interviu exterioară va fi de acum încolo propria sa privire.

Intransigentă sau condescendentă, totul va depinde numai de ea!” (George Banu, „Trilogia îndepărtării.

Odihna, Noaptea, Uitarea”, Cartea Românească, 2010)

la rătăcirea finală. Am selectat doar 500 de pagini din 10.000, eşantioane din diferite tipuri de documente, spre a da o imagine a mecanismului. Am scris un „Ghid pentru cititorul de cursă lungă” spre a ajuta cititorul să se

D.T. - Mă leagă mulŃi ani de prietenie cu George (BiŃă) Banu şi mă bucur imens că un om de vârsta dumneavoastră îl citeşte. Regret doar că a trecut multă vreme de când nu m-am mai văzut cu BiŃă. Un om care nu doar scrie excelent, dar care ştie să şi trăiască exemplar. Ce să mai spun de al treilea din tripletă – Ovidiu Iuliu Moldovan – care s-a grăbit să plece dincolo...

A.R. - Un aspect important, atunci când iei contact cu dosarele de Securitate, este acela că ele sunt şi nişte „oglinzi deformate” ale adevărului. „Lumea valorilor şi deciziilor umane văzute prin ochii poliŃiei politice este întotdeauna contrafăcută şi diformă.”, a scris Adam Michnik în „Mărturisirile unui disident convertit”, Polirom, 2009”, pe care Radu Ioanid îl citează în „O punere în context”. Este necesar ca atunci când în mass-media sau prin alte forme de răspândire a informaŃiilor, se prezintă fragmente, copii certificate, fotocopii etc. ale acestor dosare, să se precizeze şi o minimă informare, un „manual de folosire” al acestor tipuri de adevăruri, cititorilor lor?

1974 - anul debutului editorial

descurce. Radu Ioanid, îngrijitorul ediŃiei, a pus dosarul meu într-un context istoric şi a adăugat, cu acordul CNSAS, un „Index de termeni Şi abrevieri cu utilizare frecventă în documentele SecurităŃii”. Nu am dorit să comentez aceste documente, nu am dorit să literaturizez pe marginea lor.Am lăsat documentul să vorbească.

A.R. - După ce aŃi finalizat acest volum, „Eu, fiul lor. Dosar de securitate” a existat vreo senzaŃie că urmărirea dvs. nu a încetat? Sau că în viitorul omenirii mai este posibilă o replică a comunismului, sub o altă formă?

1974 cu Geo Dumitrescu la Sinaia

D.T. - Asemenea documente au fost create în aşa manieră, încât consultarea lor de către neiniŃiaŃi poate întinde capcane mortale. Nu am citit în aceşti ani doar cele aproape 10.000 de pagini ale dosarului meu de Securitate, ci şi alte multe mii de pagini (ele chiar există, sunt publice, trebuie doar… citite) din care am încercat să învăŃ cum să citesc dosarul meu. Dar, într-o asemenea junglă, nu ştii niciodată, cu mare certitudine, dacă ce vezi este o geană de lumină sau doar o imagine purtată din oglinda deformatoare, în oglinda deformatoare până

4

D.T. - Îmi este absolut indiferent dacă azi mai sunt urmărit de cineva. Dacă cineva are timp Şi bani de pierdut, n-are decât să le piardă. Ce pot să-Ńi spun (voi scrie cândva mai pe larg despre acest episod) este că atunci când am fost ameninŃat cu moartea, după moartea lui Nene Culianu, am cerut eu autorităŃilor americane, să mi se asculte convorbirile telefonice. Aşa s-a ajuns la cei care mă ameninŃau cu moartea.

Istoria se repetă tot timpul. Unii observă acest lucru, alŃii pretind că sunt orbi sau chiar sunt.

Prezentare şi interviu realizate de Andra ROTARU

BUCOVINA LITERARĂ

jurnal comentat Degeaba eşti scriitor, dacă n-ai „statut de profesionist” Liviu Ioan STOICIU

Continui să transcriu din jurnalul zilei de duminică, 8 noiembrie 1987, în care rememorez „incidentul cu Marin Mincu de la Colocviile de poezie de la Târgu NeamŃ, din 23 octombrie 1987, de pe la miezul nopŃii”, incident „care-mi stătea pe suflet” (aveam 37 de ani).

Tocmai îmi dădusem cu părerea, că literatura română va fi cu adevărat receptată în lume când scriitorii „vii” care o slujesc vor fi reale conştiinŃe ale neamului şi vor contesta legitimitatea socialismului multilateral dezvoltat şi cultul personalităŃii conducătorului suprem.

N-am pronunŃat nume, iniŃial. Urmarea? Marin Mincu m-a întrebat pe ton ridicat ce studii am eu, să-mi permit să-i judec pe reprezentanŃii de frunte ai Ńării, „în toate ramurile”... I-am spus că eu îi condamn în primul rând pe intelectualii care stau în spatele regimului Ceauşescu şi care construiesc socialismul (pe atunci nu-i spuneam comunism; comunismul era ultima treaptă, neatinsă, dea lungul a o mie de ani de împărăŃie a „dictaturii proletariatului”), şi am dat exemplul scriitorilor: îi condamn pe ideologii CC al PCR, de tip Dumitru Popescu Dumnezeu (scriitor la mare căutare, cu pagini critice justificative inclusiv în România literară la toate cărŃile lui, semnate chiar de titularul cronicii literare al României literare, care nu era membru de partid) şi pe cei ce servesc interesele unei „orânduiri totalitare”, de tip D.R. Popescu, care prosterna Uniunea Scriitorilor nu numai partidului, ci şi dictatorului Ceauşescu. Apoi îi condamn pe cei ce au funcŃii şi tac, inclusiv scriitori, nu protestează împotriva tembelizării cotidiene. Pe toŃi aceştia îi consideram colaboraŃionişti ai unei orânduiri politice străină României. Marin Mincu a ştiut tot timpul ce studii am. Atunci m-am enervat, studiile mele au fost mereu aduse pe tapet ca ultim argument de a mă îngenunchea într-o dispută, argument urmat de jigniri dispreŃuitoare. Dintr-odată Marin Mincu s-a simŃit stăpân pe situaŃie. Nu înŃeleg, ce legătură au studiile mele cu tema pusă în discuŃie? Păi, tinere, mi-a răspuns cinic, să-mi taie orice avânt, Marin Mincu, întâi să-Ńi capeŃi un statut de profesionist şi abia mai apoi să-Ńi

arogi întrebări şi răspunsuri care privesc soarta literaturii române... Natural, de faŃă cu toŃi cei care erau prezenŃi la incident, l-am acuzat de rea-credinŃă, că are un singur scop: să-mi închidă gura. Probabil că Mincu era disperat, ştiind că oamenii SecurităŃii erau printre noi şi jubilau. Se ştia că eu sunt imprudent (securiştilor din Vrancea le-am repetat că tot ce am de spus, spun public, nu mă feresc, să nu mă mai asculte acasă şi să nu mă mai urmărească peste tot, n-au decât să mă aresteze din stradă) şi Mincu nu avea chef să fie acuzat că a fost complice la ce am spus eu şi că n-a sesizat autorităŃile de comportamentul meu... Argumentul că nu sunt un profesionist (în 1987 aveam trei cărŃi publicate, care nu trecuseră tocmai neobservate de critică, iar una primise premiul US) era riscant: devii scriitor profesionist dacă eşti primit în Uniunea Scriitorilor? Nu erau de ajuns cele trei cărŃi apărute (dar debutul meu editorial era legat de alte două cărŃi-antologii, apărute în 1978 şi 1979), se referea la faptul că nu fusesem primit în Uniunea Scriitorilor din cauza dosarului de la Securitate (ştiŃi că eu n-am fost primit în USR decât după RevoluŃie).

Atunci, supărat, am reacŃionat cu: profesioniştii din fruntea USR duc literatura română de râpă, de fapt, ei colaborând primii cu „tovarăşii”. Şi atâta timp cât va exista o asemenea Uniune a Scriitorilor oportunistă, literatura română va fi egală cu zero pentru străinătate...

Că tocmai profesionalismul celor din US (profesionalism clădit pe plecăciunile făcute în scris şi în celebrele „Omagii-cărămidă” ceauşiste-PCR), de care faceŃi caz, e vinovat de compromiterea literaturii române... Pardon, „statut de profesionişti” aveau „Popeştii”, Dumitru Popescu Dumnezeu şi Dumitru Radu Popescu, desigur. Aveam dreptate atunci? Au trecut 20 de ani de la dispariŃia regimului ceauşist şi literatura română a rămas în acelaşi stadiu marginalminor pentru străinătate. Implicarea scriitorilor în lumea politică liberă după RevoluŃie a adus schimbări de receptare pentru literatura română în străinătate? Nici vorbă. Acum ai senzaŃia că literatura română e compromisă de „libertatea şi democraŃia” postcomunistă şi că pasivitatea majorităŃii scriitorilor e naturală, lăsată prin fire românului în general. Scriitorii activi de succes în viaŃa publică se bucură de notorietate în Ńară şi atât (cum se bucurau şi înainte de RevoluŃie).

Au dus scriitorii noştri lipsă de profesionişti, care să fie îndreptăŃiŃi să reformeze cumva soarta literaturii române, rămasă de căruŃă?

5

BUCOVINA LITERARĂ

poesis Fochistul negru Nicolae COANDE

Fochistul negru Ştii, oamenii sînt Moscove ruinate de votcă şi de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriŃi în care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenuşă de paradis şi zodie de Ńări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roşu.

Azi cînd veneam spre casă golit de viaŃă am auzit sîngele cum striga la mine – bătrîne, să fie atît de greu să Ńii omul pe picioare?

Sînge înalt de doi metri şi tot mai vrea să crească.

Cred că vorbesc de unul singur cu un clopoŃel de catîr orb în tîmpla dreaptă, norii deasupra mea îmi spun ceva ce nu înŃeleg (poeŃii slabi sînt lacomi?), parcă mi-ar cere să mă opresc atunci cînd fac dragoste cu o femeie care nu e în faŃa mea.

Aşteapt-o să vină.

Am deschis o uşă – nu era nimeni.

Stau în cameră pe podea şi văd un bivol mare tolănit printre cărŃile mele curate.

Balega lui verde va face şi anul ăsta oameni fericiŃi la Bursă. Fochistul negru ne va strînge într-o zi pe toŃi cu lopata lui tare.

Nu am fost vreodată în Siberia dar pot să jur că am pe cineva acolo.

Benzinarul Ia-mă cu tine să săpăm duminica în pămînt vechi după inima zeilor tăi pierduŃi, adu şi cărŃi să citim ca doi copii vechile descîntece prin care le insufli dorul de a trăi din nou printre blidele cu lapte şi cu miere unde a turnat o mînă dulcea dorinŃă de a fi-mpreună, cu caii care au văzut războaiele cum vin şi trec şi cele mai frumoase prăzi sortite învingătorilor. Cum ştii,

6

învinşii au rămas cu poezia, rasa uitată în cuştile în care nici păunul prost nu locuieşte cei care, ca mine, ca uitaŃii, cîntă disperarea de a nu se fi înălŃat cîndva – nici în pămînt nu se scufundă, doar trec răniŃi în camere-ale morŃii unde lumina e un petec negru îngăduit de cei ce fac aur din suflete zdrobite şi apoi le varsă în lingouri care Ńin Banca.

Ei scriu jelania lor pe faŃa lumii cum desenează enigme timpul pe chipul celei mai frumoase curtezane. Nimic nu e al nostru, trebuie să dăm înapoi tot ce am primit. Tu ce ştii?

Ne vom întoarce în luna sîngerie care ne-a lăsat cîndva aici sau vom fi efigii năruite peste care se înalŃă, ca mîine, vreo benzinărie de unde Benzinarul ne toarnă direct în hăul unei guri care n-a scos în viaŃa ei un sunet?

Vino cu mine, chiar dacă nu s-a-ntors vreodată nimeni să ne spună ce-a găsit.

Poştaşul Hai, să-Ńi arăt că frumuseŃea n-a murit, locuieşte singură în copci de gheaŃă ca un pian pe fundul mării unde nu e noapte, nici zi, în netulburata linişte a unui orb care se roagă doar cu pleoapele – poate ai auzit, zeii sînt morŃi tineri expediaŃi în cer aidoma scrisorilor fără timbru de Poştaşul surd, nu are habar să scrie, pierduŃi, fără ciorapi, în felul poeŃilor care se plîng şi vara de degerături, dar uită că de mult nu mai au tălpi – vino, cît mai e vreme, să-Ńi deschid o uşă din copilăria mea, să vezi zăpada roşie a inimii linsă de un peşte ce-şi scuipă gândurile pe uscat în cele patru anotimpuri – să nu te temi, darul ce-l ai nu ştii de unde vine şi mai ales pentru cine Ńi-a fost dat, în el se-aude cîntecul unui copil uitat de toŃi, jocul său mic Ńese oraşele în vis, împinge morile de vînt ale sufletelor din paradis.

Ochii-i aprind lampa să ne-ncălzim bietele mîini cu care scormonim adînc după iubire.

Precis îŃi spun, seducătorul adevărat e cel ce şi-a sedus inima sa.

BUCOVINA LITERARĂ

poesis

Crima Spune-mi, nemernicii întîlniŃi în viaŃă sînt jaloane moarte printre care sîntem condamnaŃi să trecem sau fraŃii noştri dintr-o altă lume care n-au putut ajunge aici?

I-am uitat deja, ca pe schilozii din orfelinatele durerii.

Nu vrem să ştim, a lor e boala.

PoŃi să auzi cum strigă-n piept o inimă a cuiva, geamănă cu-a ta, aşa cum sfredeleşte dracul în asfaltul ce desparte noua lume de una veche, veche?

Au, poate, şi ei o dragoste cu care îşi împlinesc biografia lor umilă, un soi de resemnare că nu pot atinge punctul durerii fix, undeva între mîna care strînge de gît o viaŃă şi gura de aer pe unde iese sufletul expulzat fără putinŃă de întoarcere.

Exil – şi noi îi spunem moartea morŃii noastre.

Nu te uita-napoi dacă se-ntîmplă să te întîlneşti cu unul dintre ei, un avatar al tău pierdut sub eşafodul mării, sînt cei care omoară pentru noi tot ce nouă nu este acum permis.

Cu toŃii avem knock-out-ul nostru luat în viaŃă.

Cu toŃi ucidem şi ne lăsăm ucişi de cineva care este înaintea noastră şi vine după.

Nu a fost niciodată omul singur după crimă.

MaimuŃa roşie Află că morŃii nu vorbesc cu nimeni, nici între ei măcar, nu se-nŃeleg prin semne şi nu cerşesc iubire, nu-şi scriu bilete în care lasă urme pentru cei ce ştiu să vadă – nu e hîrtie pe lume să le poată Ńine scrisul, doar poveşti şoptite veşnic de vîntul umed în gulagurile africane unde maimuŃa cu măciucă roşie e la putere – vecinul ei slab e omul trăitor în Ńarcuri părăsite de marile furnici, la ultimul incest al tatălui lor senil.

Stafia unui porc cu rîtul negru duce-n spinare răsuflarea celei mai calde femei la corturile unde inima-i bătea în gîtul vechilor vulcani. Sîntem cenuşa lor tăcută.

Hamacul lunii dintre sînii ei m-a cîntărit cândva o noapte,

lăncii de catifea pe care inima le-ndură cu credinŃă, sub groaza cât un cap de bivol ochi vechi de mii de ani mi-au spus ceva, dar am trăit.

Irişii ei sînt varul cu care maimuŃa roşie aruncă peste gropile unde se ard cărŃile celor slabi şi fără viitor, umbre pe stîlpii dimineŃii făcute ghem la rădăcină – la ziuă am văzut armata orbilor în lanŃuri spre vechile cuptoare unde se aleg unghiile şi părul dăruite zeului nebun la care se închină exilaŃii şi cei fără noroc.

Nu s-a inventat hîrtie să nu ardă.

VorbaIago lui Paul Goma Trezeşte-te, ultima bătălie dintre uriaşi se dă în pîntecele Rusiei, în necenzurata durere a inimii unui copil adus în guşă de rîndunica nopŃii şi lăsat în prag sărmanului pescar – cînd te iubeşte Dumnezeu îŃi dăruie o gură-n plus şi-Ńi rupe undiŃa, ai grijă, uterul bătrânei Asii scuipă guzganul cu cap de om, singur cerşetorul de pîine l-a văzut cînd îşi aruncă maŃele ca un năvod în valea unde spumegă taimenul, pe Obi, la ostrovul pe care omul a mîncat inimă de om şi a trăit în zemlianka şobolanului cu steaua roşie-n coada grasă, nu adormi, prin somn îŃi intră-n casă VorbaIago, te cară pe spinarea ceŃii în porturi de strigoi, îŃi fură fierea din care face cvas pentru Narodnyi Komissariat Vnutrennikh Del să meargă înainte molohul spre cincinalul ultim, acolo unde ne aşteaptă sitele ce vor alege grîul de neghină, mirosul de bătrîni coboară din copaci cu paşi de vită dusă în abatoarele unde un patefon huruie muzică de asalt, hingherii cu ciocane înroşite în sîngele viŃeilor abia născuŃi, nu te speria, la ultima-nfruntare frunza toamnei ne va-ntâmpina în linie cu bătaia de morse a inimii unui copilaş: de ce? Şi timpul s-ar putea opri. Trezeşte-te. La uşa ta e VorbaIago.

7

BUCOVINA LITERARĂ

poesis

Aburul ceaiului

PREMIILE SSB

copilului Andrei Mihnea În inima oraşului cîntă bruma. Fiecare stă în oul milei cu sufletul aplecat peste buze doritoare.

LuminiŃe scheaună la ferestre.

Cel ce poartă muzica-n sînge duce şi bătălia, suliŃa sa strînge timpul în mîini, mintea mea e atentă la stînca nopŃii dar stînca asta nu ar fi posibilă fără mintea mea, flautul copilului alungă norii din bibliotecă, deschide uşiŃa prin care trec spre nisipul cald al vieŃii.

Limba lui tînără este limba mea tînără. El are ochii vremii sale. Şopteşte că viitorul e o cană de apă – bem cu sete după care ieşim.

Mă odihnesc în secretul lui proaspăt.

Trece pe cer liliacul luna se tulbură de goliciunea sa.

Fizica zeilor moŃăie în cel sărac cu duhul.

La ziuă aburul ceaiului tulbură chipul îngîndurat al Domnului.

Podul Cea mai frumoasă rusoaică din lume trăieşte în Germania într-un seif cu cifru chirilic. NemŃii încă-şi sparg capul.

Chiar şi aşa mîinile-i Ńes un pod pînă la mine, ochii ei albaştri sfredelesc codul care o Ńine ostatecă. Diamantul îşi Ńine un timp răsuflarea. Sfincterul Baikalului naşte crize în Asia.

Gura ei încă bea vinul alb uitat într-un pahar în veranda lui Boll, în păduri unde ursul taie mierea cu joagărul, mîinile mă mai caută, ca în noaptea Anului Nou 2004 cînd am trecut prin trei sfîrşituri de an şi tot atîtea renaşteri.

Ea este femeia lui Putin, dar nu mă poate uita. Inima ei e iarba pe care o pasc renii şi-apoi e mîncată în restaurantele scumpe din Paris.

Arta, desigur, e să Ńii împreună trei Ńări care nu se pot suferi.

Dansul ei aprinde focoasele pitulate-n Siberia, dar mîinile-i sting repede totul. Pentru ea, iarna, a căzut meteoritul atunci.

O noapte întreagă am privit-o cum fumează şi cântă timp de doi ani. Ea e Bundeskanzlerin cu mişcări de româncă în şolduri, spatele ei arcuit duce la Vladivostok. Ştie că viaŃa e o un arcuş scăpat din mîna lui Rostropovici.

Stau şi scriu în Craiova despre cum poate să-mi fie dor de un pod pe sub care trec Volga şi un vapor tras de sîni mici.

8

În cadrul şedinŃei pentru desemnarea premiilor SocietăŃii Scriitorilor Bucovineni pe anii 2008 şi 2009, juriul format din Mircea A. Diaconu (preşedinte), Constantin Arcu, Sabina Fînaru, Rodica Mureşan şi Lucia Olaru Nenati (membri) a hotărât desemnarea următoarelor premii: A. Pentru cărŃi publicate în anul 2008: - SecŃiunea poezie: - Ion Beldeanu – Chiar dacă?, Editura Augusta, Timişoara, 2008; - SecŃiunea studii culturale: Nicolae Cojocaru – Istoria tradiŃiilor şi obiceiurilor la români, I, Editura Etnologică, Bucureşti, 2008; - SecŃiunea proză: - Anica Facina – Prizonierul visului, Editura Augusta, Timişoara, 2008; - Gheorghe C. Patza – Robe cu molii, Editura Axa, Botoşani, 2008; - Premiu special: - Monahia Elena Simionovici – Mireasmă de albastru, Editura Muşatinii, Suceava, 2008.

B. Pentru cărŃi publicate în anul 2009: - SecŃiunea poezie: - Alexandru Ovidiu Vintilă – cartea lui koch, Editura Brumar, Timişoara, 2009; - SecŃiunea istorie literară: - Nicolae Cârlan – Nicolae Labiş.

CorespondenŃă (ediŃie îngrijită şi prefaŃată de N. Cârlan), Editura Lidana, Suceava, 2009; - SecŃiunea studii culturale: - Constantin Hrehor – Silvestru Morariu Andrievici, Editura Timpul, Iaşi, 2009; - Premii speciale: - Eugen Dimitriu – Un album al viselor frumoase, Editura George Tofan, Suceava, 2009; - Grigore Crigan – Cea mai curată lacrimă a noastră, Editura Micmo, CernăuŃi, 2009.

BUCOVINA LITERARĂ

cronica literară Călătoria ca iniŃiere Ioan HOLBAN

O scurtă şi, cum se va vedea, destul de amară experienŃă în diplomaŃie a ivit o carte memorabilă; aflat pentru paisprezece luni, între 2004 şi 2005, cu misiunea de ataşat cultural la Ambasada României din Tunisia, Grigore Ilisei scrie La gurile Africii (Editura Ideea Europeană, 2010) care e mai mult decît un jurnal de călătorie. Nu ştiu cine şi ce va fi scris despre Tunisia, dar cartea lui Grigore Ilisei este o adevărată monografie a locurilor, unde incursiunile în istoria şi mitologia fastuoaselor porŃi ale Orientului arab, proprii imaginarului unui călător cu harul povestirii şi al construcŃiei romaneşti sînt dublate de radiografia societăŃii, tipurilor de comportament, arhitecturii, vieŃii cotidiene a unor oameni care măsoară altfel timpul şi lucrurile: aici, la gurile Africii sînt Cartagina şi legendele Elissei Didon, Hannibal, Hazdrubal, SfinŃii Augustin şi Ciprian, dar şi reminiscenŃe tribale pe care Grigore Ilisei le identifică, mai întîi, în arhitectura caselor, însoŃindu-se, într-un paradox fertil, cu luminile lumii civilizate: viaŃa curge, în Tunisia, sub pecetea tainei, orice drum e iniŃiatic pentru un călător care îşi asumă locurile şi oamenii cu uimire şi în visare, totdeauna lucidă, cu ochii minŃii: „Cînd mă întorc spre frumuseŃea de care am avut parte în viaŃă îmi amintesc întotdeauna şi de Sidi Bou Said. Acolo e unul din locurile unde am simŃit cu putere îmbrăŃişarea vrajei. A intrat în mine ca o băutură fierbinte şi aromată, o fiertură din cele descîntătoare şi gustul fără pereche n-a dispărut cu totul nici azi (...) La Sidi Bou Said lumina nu doar scînteiază. Se petrece un fel de învîlvorare. E parcă vîrtej de foc nevăzut, însă simŃit, nu numai bănuit. Are loc apoi logodna luminii ireale, de o intensitate flamboiantă, cu marea. Snopul de luminiscenŃă coboară deodată din cer şi lunecă pe suprafaŃa mării. Apa nu-i cuprinsă însă de vîlvătăi. După glisarea spectaculoasă, pînza luminoasă domoleşte, se catifelează şi se întoarnă molatecă către pămînt. O Ńesătură din fir albastru-verzui îmbracă colina maiestuoasă. O prefacere aproape vrăjitorească“.

Pentru Grigore Ilisei, Tunisia e locul unde trăieşti „în acest veac“, dar Ńi-e dat „să te scalzi în atmosfera unor vremuri de mult revolute", iar naraŃiunea din La gurile Africii respectă, întocmai, această mişcare secretă

a locului, într-o continuă pendulare între trecutul de legendă şi prezentul de ilustrată. Proprii literaturii de călătorii a lui Grigore Ilisei din volumele Stampe europene. De la Vest tot la Vest, De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene, Repede privire asupra miracolului chinez sînt documentarea fără cusur, un acut simŃ al observaŃiei, fina intuiŃie a resorturilor care acŃionează psihologii, comportamente, mentalităŃi, dar şi un lirism al evocării de foarte bună calitate, cu ştiinŃa folosirii metaforei şi frazei arborescente, crescînd din harul de povestitor şi cu subtilitatea unor asociaŃii insolite care fac „surpriza“ textului. Evocarea îi prilejuieşte autorului pagini de un lirism acroşant, temperînd şi distilînd esenŃe din bombardamentul de imagini la care îl supune spaŃiul necunoscut: Tunis este un „oraş lagunar, şindriluit pe coline, prins într-o Ńesătură de pînză de păianjen, cu Marsa, Gammarth, Sidi Bou Said, La Goulette, Carthagina, Salammbo, aşezări mici, risipite ca un joc de copii pe colinele înalte de deasupra Mediteranei sau pe malurile lacului Tunis.

Urci şi cobori. Eşti într-o roată mare de scrînciob şi oriunde te învîrŃi ai la picioare pînzetul vălurit şi nesfîrşit, învelişul mătăsos şi molatec, catifelat, al mării, seducătoare şi amăgitoare ca o Fata morgana“; sau în Medina, topos-ul lumii arabe: „Un univers de o frumuseŃe crepusculară. Îl vezi cum moare sub ochii tăi şi tocmai această stare te subjugă şi te ia sub puterea ei de seducŃie fără de pereche. E partea de oraş ce parcă se scufundă atunci cînd o priveşti.

DispariŃia se însoŃeşte de o voluptate stranie. Nu rezişti să nu te înfrupŃi din spectacolul stingerii lente, dar fără de întoarcere.

Mori şi tu puŃin cîte puŃin, odată cu Medina şi te robeşti splendorilor risipite precum fumul întrun asfinŃit de poveste".

Fiecare pagină din La gurile Africii e un început şi, deopotrivă, un asfinŃit de poveste care se adună, adesea, în forŃa de sugestie a metaforei: Medina e „obrazul bătrîn al Tunisului“, la fel cum, de exemplu, Capul Bon este „degetul Africii întors înspre Europa“. În aceeaşi logică internă a naraŃiunii lui Grigore Ilisei, asociaŃiile, oricît de surprinzătoare, devin pe deplin credibile pentru că, iată, călătorul e un martor calificat în care ai încredere: frizeriile din Medina îi amintesc „de Veissman şi dugheana lui din Fălticeni“, oamenii locului stau în faŃa cafenelelor „ca un Ńăran de pe la noi, ieşit să stea pe o bancă, la poartă, şi să privească oamenii de pe uliŃă“, Ńesăturile de pe

9

BUCOVINA LITERARĂ

cronica literară pardoselile SpaŃiului de Artă Sadika de la Gammarth „te duc cu gîndul instantaneu la textilele româneşti“, iar femeile berbere Ńes lîna cu iscusinŃă şi rafinament artistic, asociind vişiniul cu verdele într-o Ńesătură catifelată care aminteşte de „ştergarele muntenilor de pe la noi, din Bucovina şi Maramureş“. Aceste asociaŃii, ca şi consemnarea atentă, în detaliu, a prezenŃelor româneşti în spaŃiul tunisian (figura de legendă a arhitectului George Sebastian, specialiştii care forează în căutarea apei în Sahara, muzicieni care predau în instituŃii academice la Sousse şi Sfax etc.), se ivesc mai ales din nevoia de a oferi repere unui cititor căruia lumea călătorului îi este străină pentru că, iată, de la primul călător român în Africa, Vasile Alecsandri, cu a sa Călătorie în Africa (pe coastele Marocului) de la mijlocul secolului XIX, nimic valoros nu s-a mai scris, la noi, despre continentul „negru“: călătorii români au căutat mereu alte zări.

Dincolo de notaŃiile jurnalului de călătorie, La gurile Africii este, în egală măsură, o carte de meditaŃie asupra unor teme majore ale lumii contemporane. Ajuns la porŃile Orientului arab, călătorul „prea vremelnic diplomat în Tunisia" se confruntă cu raportul aproape totdeauna tensional dintre tradiŃie şi ceea ce G. Ibrăileanu numea, la noi, „specific naŃional“ şi forŃa nivelatoare a tăvălugului globalizării "cu alaiul de ispite şi facilităŃi ale vieŃii cotidiene". TradiŃia este reprezentată, în chipul cel mai semnificativ, de această figură a păstorului „Păstorului rătăcitor cu oile prin aridele pămînturi ale nordului african, ascuns de soarele nemilos în veşmîntul aspros din lînă, nu-i pasă de fel de maşinile ultramoderne, ce săgeată autostrada din apropierea turmei sale sărmane. Nu-l impresionează nici opulenŃa vilelor ridicate pe terasele colinare, potopite de verdeaŃă şi înconjurate de ziduri groase, înalte, trufaşe. E datul lui Allah, crede păstorul biblic, şi n-ai decît să-l iei ca atare“. Într-un loc de întîlnire/confruntare/fuziune a Occidentului european cu Orientul arab, unde realul se confundă, adesea, cu fantasmaticele întruchipări ale deşertului, unde visul e liber şi pelerinul se află sub pecetea vrajei, preocuparea pentru păstrarea identităŃii e a tuturor - autorităŃi şi oameni obişnuiŃi -, contrastele se cer bine temperate pentru că, şi aici, „lupta dintre lumi şi civilizaŃii se desfăşoară fără menajamente“: rezultatul - spune călătorul - este incert, deznodămîntul, greu de întrezărit.

Nou şi vechi, simbioză sau confruntare? Peste tot, la Tunis şi Hammamet, Byrsa, Sidi Bou Said şi Bizerte, la Zaghouan, în „împărăŃia apelor“, Sfax, Sousse, Ribat, în cockteilul de vechime şi modernitate tunisian şi la marile sărbători arabe, Ramadan şi Aidul Mare, călătorul european se găseşte în faŃa aceleiaşi dileme care macină multe părŃi ale planetei: ruptură şi/sau continuitate, tradiŃie şi/sau globalizare? Iată: „Aici, la gurile Africii şi Orientului arab, civilizaŃiile, culturile

10

s-au succedat şi se succed continuu. Au avut şi au loc sinteze. Lupta se duce pentru păstrarea identităŃii.

PorŃile nu se închid, dar puternica rezistenŃă lăuntrică la presiunea globalizării oferă şanse de existenŃă unui mod de viaŃă vechi, viguros încă (...) Contrastele civilizaŃiilor, ce şi-au schimbat vizibil faŃa, fără a rupe brutal continuitatea, le întîlneşti pretutindeni în Tunisia.

Sunt izbitoare, dar nu ştirbesc armonia lumii preŃuitoare şi iubitoare voluptuoasă a contrariilor. De Aidul Mare sunt parcă şi mai frapante. ÎŃi ies repede şi la tot pasul în cale. Te îmbie să le dezlegi tîlcul. Aidul Mare creează în societate o stare frenetică. Bătrînele deprinderi şi porniri se trezesc din adormire în locuitorii mediilor urbane ale veacului al XXI-lea. Se petrec însă ca şi cum ar exista, de cînd lumea şi pămîntul, iar omenirea, care le pierduse prin părăsire, căzuse doar într-o vremelnică uitare. Învierea trecutului, triumful vechiului nedezlegat, atît de definitorii, de identitare, în spaŃiul arab şi musulman, se arată a fi pline de farmec, pitoreşti, încîntătoare pur şi simplu“.

Există în jurnalul de călătorie al lui Grigore Ilisei din La gurile Africii şi cîteva notaŃii amare despre experienŃa sa de diplomat român trimis în misiune la o ambasadă dintr-o Ńară civilizată; cele paisprezece luni, cît timp a fost ataşat cultural în Tunisia, constituie nu doar răgazul cunoaşterii spaŃiului şi oamenilor - mină cu filoane neîncepute pentru prozator -, ci şi o durată în care a trebuit să lucreze, cel mai adesea, în pofida indiferenŃei şi ignoranŃei autorităŃilor din Ńara care l-a trimis în misiune: invită artişti români (pictoriŃa Zamfira Bârzu şi artistul fotograf Eugen Harasim), „în ciuda indiferenŃei autorităŃilor din România“, încercarea de a da continuitate şi substanŃă dialogului intercultural s-a lovit de aceeaşi atitudine păguboasă pe care o reclamă, de altfel, nu puŃini diplomaŃi români, lăsînd unui om activ şi implicat tristeŃea că „nu preŃuim aşa cum ar trebui însemnătatea unor astfel de momente pentru imaginea şi percepŃia Ńării dincolo de fruntarii“. Dar nu numai artiştii contemporani sînt „pedepsiŃi“ prin indiferenŃă şi ignoranŃă; Eminescu însuşi cade pradă aceloraşi oameni fără orizont cultural, ajunşi să lucreze pentru imaginea noastră în exterior: un poet tunisian, Hatem Bouriel, traduce din Eminescu în limba arabă, organizează o seară eminesciană la Cercul „Fouq Essour“, relaŃia se cere cultivată pe mai departe şi finalizată măcar într-un volum de traduceri, dar autorităŃilor de la noi nu le plac, probabil, decît Crăciunurile şi Revelioanele pe plajele tunisiene ale Mediteranei: „Oameni ca Hatem trebuie cultivaŃi. Sunt rari şi preŃioşi. Noi nu numai că nu-i încurajăm, dar nici nu-i prea luăm în seamă. Am scris, după acea întîmplare fericită, o depeşă în Ńară, la Ministerul de Externe. S-a soldat doar cu înserarea unei ştiri prizărite într-un buletin al instituŃiei din strada Modrogan. Una de uz intern. În mod firesc ar fi trebuit ca Hatem Bouriel să fie

BUCOVINA LITERARĂ

cronica literară invitat în România şi să se discute cu el realizarea transpunerii în arabă a părŃii celei mai rezistente din poezia eminesciană. S-ar fi cuvenit să se numere printre oaspeŃii Festivalului «Zile şi nopŃi de literatură» de la Neptun. Am sugerat acest lucru în nota noastră, dar n-a fost nici un fel de reacŃie. Din Ńară, pe filiera ministerului, de la guvern, ne soseau pachete mari cu tot felul de tipărituri stupide, în engleză, cele mai multe: Tunisia fiind, se ştie şi de un om mai puŃin instruit, o Ńară de expresie franceză. Coletele conŃineau şi publicaŃii în limba română, precum revista «În slujba patriei» a Ministerului Internelor, expediată în sute de exemplare.

Se vede că se dorise a se scăpa de un balast. O distracŃie însă destul de costisitoare, cheltuielile de transport, defel mici, se adăugaseră celor de tipărire, grase şi acelea, de bună seamă. În schimb, pentru a se răsplăti şi încuraja un demers de mare însemnătate, dezinteresat, nu existau, ca mai totdeauna, bani. Am semnalat aceste realităŃi, le-am formulat în termeni diplomaticeşti, fireşte, în depeşele trimise acasă, în centrala Ministerului, dar fără vreun ecou“. În sfîrşit, episodul grotesc al bîlbîielilor legate de (ne)participarea la un festival folcloric, din cauza aceleiaşi obtuzităŃi a oamenilor fără carte, dar investiŃi cu puterea de a decide, pune punct unui demers foarte elaborat şi plin de promisiuni al ataşatului cultural în Tunisia. Concluzia e una mîhnită pentru că, iată, iniŃiativa bună se surpă în aceeaşi păguboasă retorică a lui NU care ne face tot mai săraci şi cu figura tot mai confuză într-o lume guvernată de imagine: „M-am gîndit cu mîhnire la comportamentul nostru în materie, la felul în care cultivăm imaginea Ńării în exterior, la eterna invocare a sărăciei, în condiŃiile cît risipim, nu de puŃine ori, cu mîna spartă, mijloace într-aiurea. Avem în minte lipsa profesionalismului şi improvizaŃia sub semnul cărora se încropesc destule manifestări culturale româneşti peste hotare. Cele mai multe dintre puŃinele noastre ieşiri în lume poartă o asemenea amprentă. (...) În anul şi mai bine, cît am stat în Tunisia, îndeletnicindumă cu treburi de diplomaŃie culturală, n-a fost nicidecum singura dată cînd mi-a fost dat să trăiesc astfel de stări sufleteşti. Mă bucuram participînd la evenimente de Ńinută ale colegilor din alte Ńări şi mă cuprindea, în acelaşi timp, de fiecare dată, o amărăciune fără leac. Trăiam sentimentul zădărniciei endemice, constatînd că noi nu suntem în stare, deşi avem idei şi mesageri spirituali de altitudine, să punem în operă astfel de momente de eclatanŃă culturală. Eram tentat tot mai mult să cred că suntem sortiŃi parcă pentru totdeauna marginalului“.

Din marginalitate, cu asemenea oficiali, nu se poate salva o Ńară; de acolo, însă, fiecare se salvează pe cont propriu, iar Grigore Ilisei o face, încă o dată, prin La gurile Africii. Scriitorul a izbîndit acolo unde diplomatul, din cauza mai-marilor săi, a dat greş.

Actualitatea unui roman „total” Constantin BLĂNARU

Participant la colocviile romanului-2010 de la Alba Iulia ca reprezentant de seamă al prozei şaptezecioptiste (apreciere directă a lui Nicolae Breban, moderatorul acŃiunii), Radu Mareş ilustrează în Ecluza (2006) atât tradiŃia, cât şi modernitatea literaturii, iar aceasta şi pentru că întruneşte o condiŃie a speciei supusă atenŃiei de cunoscutul critic literar Ion SimuŃ (şi devenită tema principală a dezbaterii): acela de a avea „trei componente: o viziune despre lume, o viziune despre om şi o viziune despre literatură”, dovedite „de la Cervantes până la Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Proust, Thomas Mann” şi – trebuie adăugat numaidecât – de marii scriitori sud-americani şi nu numai.

Romanul Ecluza are, mai întâi, o viziune asupra lumii şi a oamenilor; nu a lumii în general, ci a celei româneşti dinspre sfârşitul „(I)epocii de aur˝. SubstanŃa romanului conŃine toate aspectele cunoscute de cetăŃenii de vârsta a doua şi a treia de azi: eroarea instaurării dictaturii clasei muncitoare, incapabilă de o conştiinŃă de sine (şi colectivistă!), ca şi de respect pentru valorile de dincolo de ea; depeizarea şi Ńărănizarea oraşelor în scopul industrializării iraŃionale; începerea „raderii” satelor şi a concentrării populaŃiei în blocuri; pierderea încrederii lui Ceauşescu în oricine, „rezolvată” prin „rotirea” cadrelor; nebunia distrugerii de biserici pentru satisfacerea megalomaniei lui edilitare; uciderea mascată ori destituirea greşelnicilor şi prăbuşirea vieŃii interioare, angoasa, frica de omniprezenŃa securităŃii, resemnarea majorităŃii românilor; nemulŃumirea de surogatul de libertate, de penuria alimentară, de benzină etc., toate ducând la acte de supravieŃuire (bişniŃa, hoŃia). În planul doi al „ideologiei” sînt presărate aspecte de mentalitate şi obiceiuri, unele locale (animozităŃile dintre unguri şi români, unguri şi secui, ardeleni şi moldoveni), altele Ńinând de moravuri (spunerea de bancuri, „radio-şanŃul”). E de precizat însă că tarele regimului nu sunt prezentate discursiv, ci încorporate în personaje. Constructor realist, temeinic, riguros şi sobru, Radu Mareş a adoptat o perspectivă obiectivă asupra realităŃilor din deceniul 9. Dacă destui prozatori de azi, nutrind încă resentimente faŃă de tiran, au „deturnat” şi caricatural trăsăturile lui Ceauşescu sau

11

BUCOVINA LITERARĂ

cronica literară ale camarilei lui, el a optat pentru reliefarea adevăruluiadevărat, fără a se subordona net realităŃii, documentarului; Ecluza este o foarte reuşită ficŃiune, premiată, de altfel. Deşi, de exemplu, diverse necunoscute (motivele trecerii graniŃei cu toate că era anunŃată apropierea ruşilor, numărul exact al victimelor) din masacrul de la Fântâna Albă- Bucovina, din motivaŃiile lui Lonea cel Roşu, conducătorul importării sovietismului la noi, din episoadele cu barbariile autorităŃilor ungureşti şi calvarul refugiului românilor din 1940 etc. se pretau la orice „invenŃie”, acestea coincid cu istoria reală, infima subiectivizare conferindu-le imaginar prin inimaginabila gravitate a lor. Descrierea detaliată a casei lui Medar, a traseelor şi circumstanŃelor acŃiunilor sunt balzaciene, ambianŃele interioare şi peisajele frecvente, câteva extinse, alte câteva polisenzoriale, nu au aura ficŃiunii căutate, ci a intensei, dar şi echilibratei trăiri în perspectiva personajelor înfăŃişate în stilul indirect. Singura „inventivitate” de menŃionat este căutarea cuvintelor şi a expresiilor „ce exprimă adevărul” – merit major dacă avem în vedere şi complexitatea celor mai multe personaje semnificative pentru diversele medii interrelaŃionate.

Incursiunea în destinul lui Avram Iancu, bazată pe mărturii ale lui Papiu Ilarian, impresionantă, istoria este conturată cu acribie, dar şi cu intuirea psihologiei tragicului. Şi în detalierile frecvente, uneori nude, substratul psihologic prefigurează mobiluri interioare ale actanŃilor. Nu citim astfel un roman obiectivist, fără „duh˝, „rece˝. Putem spune că trecutul nu l-a aservit, el nu a mistificat trecutul pentru a ne emoŃiona şi a făcut plauzibil cursul vieŃii de atunci. De asemenea, nu avem niciun indiciu de spectacular şi eroizant, în multe dialoguri ironia este semnificantă, iar câteva scene sunt de-a dreptul farse, altele – cu studenŃi – au haz şi ingenuitate, iar altele – umorul generat de nonsensurile „contradicŃiilor neantagoniste˝, găselniŃă a dictatorului pentru justificarea anomaliilor. Este de admirat firescul cu care prozatorul a atins tipicitatea artistului, scriitorului, omului de ştiinŃă, gazetarului şi altor categorii social-profesionale (ospătarul, comerciantul, taximetristul) ori preprofesionale (studenŃimea).

Protagonistul, pictorul Victor Dabija, nu este un artist halucinat de proiecŃiile sale de pe şevalet, ci este tot un

12

realist în plasticizarea surselor sale de inspiraŃie. El are har atât în arta sa, cât şi ca educator. În această a doua calitate se distinge ca observator atent şi descoperitor de noutăŃi lăudabile la studenŃi în comparaŃie cu generaŃia lui. Dabija are o continuitate şi a conştiinŃei, şi a comportamentului, introspecŃiile şi mai ales retrospecŃiile autobiografice îl reconfirmă mereu, confesiunile şi meditaŃiile îl fac tot mai vizibil pentru cei din jur, contribuind totodată la coerenŃa întregului.

Implicat în toate mesajele cărŃii, Dabija este într-o subiacentă polemică – deloc febrilă şi artificioasă – cu ceilalŃi, sugerând cu tact acelaşi lucru unora (mai ales lui Medar), spre decantarea adevărului fără „investirea” în acesta a unei subiectivităŃi tendenŃioase şi arbitrare.

Unul dintre cele mai frumoase fragmente, cu valoare de alegorie, este cel în care protagonistul, probabilizând starea confesorului în faŃa unui preot, schiŃează postura cetăŃeanului român în faŃa regimului opresiv: „...preotul e păstorul. Cu ce sentimente asculŃi pe unul care vine la tine ca să-Ńi spună, să zicem, că a ucis?... /cu/ o colosală conştiinŃă a puterii. łii în palmă ceva care e ca un pui de pasăre căzut din cuib, ceva de-o extremă, infinită fragilitate. Şi, dintr-odată, îŃi dai seama că ai putea–atenŃie!-, dacă vrei neapărat, să strângi, să sfărâmi, să simŃi zeama călduŃă a vieŃii scăldându-Ńi-se printre degete...Ai conştiinŃa puterii de a hotărî dar mai ai şi plăcerea tulbure, întunecată de a face încă un pas să verifici că e aşa. Adică să strângi pumnul cât poŃi de tare“. Accente speciale, uneori patetice, de mare expresivitate, dar şi vizionare, aparŃin lui Saşa Stoicovici. Dabija este însă pivotul plurivocităŃii, întruchipând artistul care se opune regimului nu prin acŃiune făŃişă (imposibilă), ci prin creativitate. Radu Mareş mai are puternice virtuŃi portretizatoare pe fondul unei naraŃiuni dense datorat filonului analitic.

Zăbovirile în descrieri şi detalieri sînt doar temporizări narative care nu periclitează preocuparea de unificare a traseelor epice.

Ecluza are şi o mare adâncime, căci autorul valorifică şi conştientul, iar din când în când şi subconştientul personajelor de prim-plan (la Dabija, inclusiv visele şi Ńâşnirile de abisal). Evoluate spiritual, personajele se manifestă, însă, precumpănitor la nivelul conştientului. Zăbovirile în descrieri şi detalieri sînt doar temporizări narative care nu pericliclitează preocuparea de unificare a traseelor epice. Şi viziunea lui Radu Mareş asupra literaturii este actuală. Argumentele cele mai puternic îl constituie diversitatea şi eficienŃa strategiilor lui romaneşti şi opiniile din colocviile menŃionate, complinite în eseul CarenŃa de mesaj sau postmodernismul second hand („Acolada˝ nr. 5, mai 2010).

BUCOVINA LITERARĂ

cronica literară

Provizorat

Emanuela ILIE

În seria ficŃiunilor sale romaneşti de mare impact, Gabriela Adameşteanu a adăugat recent o carte absolut remarcabilă: Provizorat, Editura Polirom, 2010. După cum era de aşteptat, aceasta îi confirmă atuurile creatoare: inepuizabila forŃă de a (de)scrie o captivantă poveste individuală, desigur abil proiectată pe pânza mai largă, a Istoriei convulsive; capacitatea de a trasa, din linii fluide, dar puternice, desenul unor psihologii complicate, însă autentice şi în consecinŃă extrem de vii; unitatea, coerenŃa indubitabilă a unei Opere de anvergură, concentrată în jurul unor teme şi metafore obsedante, imposibil de epuizat, chiar şi în volume de vigoarea şi amploarea epică pe care au demonstrat-o primele realizări din serie: Drumul egal al fiecărei zile (1975), DimineaŃă pierdută (1984) şi Întâlnirea (2003), pentru a nu mai lua în calcul şi volumele de proză scurtă Dăruieşte-Ńi o zi de vacanŃă (1979) ori Vară – primăvară (1989).

Doar dintr-o perspectivă, povestea din Provizorat continuă Drumul egal al fiecărei zile: un cititor fidel al prozei semnate de Gabriela Adameşteanu descoperă, cu bucuria reîntâlnirii unui prieten vechi, dar la fel de drag, aceeaşi eroină, LetiŃia Branea, văzută într-un punct ulterior al devenirii în sens uman, afectiv, psihologic şi profesional. Bucuria nu i se va risipi, cu siguranŃă, nici măcar când va constata că tribulaŃiile sentimentale ale femeii – acum căsătorite cu lectorul Petru Arcan, cel alături de care pleca, la sfârşitul Drumului…, cu speranŃa depăşirii rutinei diurne – sunt chiar mai profunde ca altădată, că nici acum ea nu este o câştigătoare în dragoste („pariul tău”, evidenŃa că pentru muritorii de rând „absolutul se poate travesti şi aşa”) şi că, în fond, nici ca jucătoare în celălalt pariu, de-a supravieŃuirea într-o lume comunistă în care autenticei fericiri individuale îi sunt preferate surogatele fericirii colective, nu dă impresia, cel puŃin până în final, că se descurcă prea bine. Drumul, accidentat, al fiecărei noi zile trăite de LetiŃia Branea îl va Ńine oricum în priză continuă nu numai pe acest cititor fidel al Gabrielei Adameşteanu, ci şi pe celălalt tip de lector, să spunem inocent, căci încă neiniŃiat în tainele scrisului unei prozatoare de prim raft a literaturii noastre, care îl va călăuzi cu inteligenŃă şi răbdare într-un univers

multistratificat, palimpsestic, fără să îi dea senzaŃia că lecturile cărŃilor ei anterioare ar fi chiar obligatorii (ceea ce nu îl va face, de bună seamă, să nu îşi dorească singur să umple golul). În orice caz, pentru ambele categorii de cititori, primatul interesului îl deŃine, desigur, povestea eroinei.

Ingenuă, nu atât inconstantă, cât răbdătoare şi generoasă, în orice caz dotată cu o rară capacitate de a ierta şi un la fel de rar cult al valorilor autentice, LetiŃia Arcan reprezintă un tip de feminitate hipersensibilă, dar puternică, pentru care loviturile primite de la un destin parcă mai capricios ca altădată, dar şi de la o ordine socio-politică ostilă celor incapabili de compromisuri, reprezintă, finalmente, alte şi alte motivaŃii de a supravieŃui. Nefericită în căsnicia cu fostul profesor (alături de care mai trăieşte, încă, scurte şi intense momente de extaz erotic, dar şi nenumărate dovezi de incongruenŃă psihologică şi comportamentală), protagonista îşi caută împlinirea afectivă alături de un coleg de serviciu, Sorin Olaru, care pare, la început, a-i oferi tot ceea ce o feminitate reprimată îşi poate dori.

Consumată, ca orice act adulterin, la temperatura înaltă a sexualităŃii exprimate în spaŃii de împrumut (garsoniera sordidă şi impersonală a lui Florinel), sub semnul interdicŃiei şi al culpei, iubirea lor nu are prea multe şanse de reuşită. Aburii de alcool şi de Ńigară sub care cei doi îşi trăiesc relaŃia secretă nu pot camufla decât temporar remuşcările femeii, determinate nu atât de regretul de a-şi fi trădat partenerul legal, ci de vina de a fi ales, din nou, eronat. Căci partenerul secret, alături de care crede că se poate în sfârşit vindeca de angoase, îşi are secretele sale psihologice, care vor ajunge să destrame, cu o lentoare bine gândită de (aici) severa instanŃă auctorială, vălul subŃire al minciunii erotice. Dacă Sorin pare de la început temător sau doar precaut în relaŃiile cu apropiaŃii, colegii şi, desigur, autorităŃile comuniste, finalmente îi dovedeşte LetiŃiei că este o natură fundamental duplicitară şi oportunistă. Această identitate reală a bărbatului, care înlocuieşte postludiul cu deloc subtile lecŃii despre Codul Eticii şi EchităŃii Socialiste ori bârfe mizerabile despre figurile de primplan ale politicii de stat, Ceauşescu, Drăghici sau

13

BUCOVINA LITERARĂ

cronica literară Pătrăşcanu, şi care va fi implicat într-un suspect accident de maşină cu cea mai bună prietenă a LetiŃiei, Dorina, îi stimulează şi mai tare eroinei anxietăŃile, ceea ce se va dovedi, pentru relaŃie, fatal. Ce-i drept, ar exista suficiente alte explicaŃii care să justifice tarele bărbatului, şi între ele esenŃială rămâne psihologia frustrată a copilului adoptat, variantă modernă a unuia dintre tipurile teoretizate de Marthe Robert în Romanul începuturilor şi începuturile romanului: „copilul găsit”.

Dornic să parvină cu orice preŃ, Sorin are de luptat nu numai cu rotiŃele unui sistem opresiv, ci şi cu propria insecuritate, determinată de nesfârşitele supoziŃii asupra originii şi a bagajului său genetic şi de spectrul concedierii din motive politice („Nu târa după el tinichelele obişnuite ale oricărei familii, ci nişte cadavre simbolice, cu care va fi mereu şantajat, şi oricând o restructurare l-ar fi putut scuipa din serviciul devenit a doua lui familie”). Toxinele interioare se vor dovedi, din această perspectivă, esenŃiale în procesul complicat al ruinei relaŃionale, pe lângă restul impedimentelor mai mult sau mai puŃin fireşti – seria nesfârşită de gesturi rutinate („iarăşi cele trei ore în pat, iar capul tulbure de băutură, gurile lor care miros a timp şi a Ńigări, trupurile îngreunate”), acumularea semnelor înstrăinării, posibilitatea din ce în ce mai ameninŃătoare a trădării, imposibilitatea bărbatului de a alege altceva decât soluŃia instilaŃiei care să provoace avortul salvator etc.

Dureroasa maturizare a LetiŃiei este proiectată constant pe tabloul mare, al istoriei convulsive, al timpului văzut ca un uriaş malaxor. Excelent radiograf al mediilor şi mentalităŃilor în dictatura comunistă, prozatoarea nu-şi refuză nicăieri deliciile de a surprinde cât mai fidel spectacolul crud al existenŃei umane, derulat în faze succesive ale alienării colective. InserŃii narative abil strecurate (constând în analepse care să justifice sumbrul prezent) reînvie episoade şi personaje dintr-un trecut la fel de vinovat; evocarea acestui gen de secvenŃă trecută – bunăoară tumultoasele tinereŃi ale lui Nelly Iovănescu şi Virgil Olaru, consumate în timpul ascensiunii legionare şi a dictaturii antonesciene – nu face altceva decât să adâncească una dintre certitudinile cărŃii: indiferent de măştile tiranilor care dictează jocurile maselor, o istorie în delir stigmatizează în special individul mărunt, incapabil de ripostă imediată când e supus represaliilor sistemului. Pe termen lung, de altfel, diferenŃe marcante între dictatura antonesciană, cea dejistă ori ceauşistă – manifestări distincte ale Răului absolut – nu există, din această perspectivă: toate sfârşesc prin a manipula pe nesimŃite individul, sfârşind cel mai adesea prin a-l transforma într-o fantoşă descărnată de orice urmă de umanitate.

Romanciera excelează în analiza repercusiunilor pe care mecanismul dezumanizării devenite normă le are asupra psihicului individual şi asupra relaŃiilor familiale

14

şi sentimentale. Concluzia ei este firească, deşi neiertătoare: numai cei mai puternici rezistă atacului sistematic venit din partea unui sistem dictatorial, şi doar cu preŃul unor compromisuri dintre cele mai dure.

A se vedea, spre exemplu, transformarea radicală a unor reprezentanŃi ai „generaŃiei norocoase” de tineri comunişti surprinşi în momentul de aparentă destindere socio-politică, economică şi culturală de la sfârşitul anilor '60 (în treacăt fie spus, Dorina suferă, de departe, unul dintre cele mai neaşteptate procese de metamorfozare negativă; să fie, oare, motivul pentru care autoarea o pedepseşte, exemplar, prin absenŃa din lista de personaje de la sfârşitul cărŃii?). Sau, în alt plan, chiar transformarea LetiŃiei: dintr-o adolescentă ingenuă, dar entuziastă, dornică să se aventureze fără coardă în riscantul salt al vieŃii, eroina se schimbă într-o femeie aproape nefericită, în orice caz aproape sufocată de captivitatea în nocivul provizorat care o face să deturneze chiar sensul celor mai sensibile realităŃi ale trăitului. Maestră în punctarea detaliilor care să dea consistenŃă descripŃiei caleidoscopice a unei lumi aproape crepusculare, în reproducerea unor solilocvii care să puncteze fragilitatea sau indecizia personajelor aflate în momente de criză ale existenŃei, Gabriela Adameşteanu nu ezită să îşi dovedească talentul nici în transcrierea lucidă (aspră, dar nelipsită de un lirism ataşant) a unor secvenŃe de mare impact psihologic.

Unul dintre cele mai semnificative exemple din această perspectivă ne este oferit de chinuitorul monolog interior la finele căruia LetiŃia ajunge să îşi convertească graviditatea, din stare de supremă graŃie a feminităŃii, într-un simbol al supremei sale vinovăŃii. De bună seamă, romanciera traduce într-un astfel de pasaj punctul de climax al devenirii negative a femeii, a „tovarăşei de drum” în comunismul care interzice avortul, deci îi interzice posibilitatea opŃiunii; prin extensie, putem însă înŃelege prin această alterare a feminităŃii un simbol al estropierii ca marcă a fiinŃei captive într-o formă de dictatură: „O minge de foc, în pântecul ei, intensă, intensă, la fel ca discul roşu al soarelui (…). Nota de plată a întâlnirilor, această bombă cu întârziere care îi ticăie, necontenit, în pântec, a venit, însă, şi ea o s-o plătească singură! Nu au s-o salveze remediile studenŃeşti, îndoparea cu chinină, opăritul cu apă fierbinte, alcoolul şi sexul violent, săritul de pe masă, gata-gata să îşi luxeze glezna, zguduiturile autobuzului când se aşează pe locurile din spate, pe roată”. În fine, trebuie spus că tramei cu adevărat spectaculoase (chiar dacă, cel mai adesea, spectacularul Ńine mai mult de ordinea psihologicului, decât de cea propriu-zis evenimenŃială), atent inervate de acest gen de reflecŃii sociologice şi antropologice, romanciera îi adaugă inteligente inserŃii metatextuale, care, departe de

BUCOVINA LITERARĂ

a adăuga un filon tematic excedentar cărŃii, au o funcŃie esenŃială în conturarea profilului caracterial al personajului de prim-plan. Or, principalul motor romanesc al Gabrielei Adameşteanu – o spune într-un interviu recent – nu este reprezentat de idei, de simbolistică ori de tensiune narativă, ci tocmai de personaj. Tema scriiturii, a cărŃii care supravieŃuieşte, garant al conservării Memoriei şi succedaneu al fericirii, operează prin urmare o mutaŃie esenŃială în morfologia personajului, transformându-i profilul psihologic: dintro învinsă, eroina devine o învingătoare. LetiŃia Arcan, fostă Branea, îşi are, deloc întâmplător, partea ei secretă de fericire: o alteritate nominală (Lelia Arcan) şi o identitate mult timp ascunsă celorlalŃi (aceea de scriitoare) care o salvează din ghearele unei suferinŃe atroce şi îi oferă, când şi când, iluzia eliberării. Închisă, altfel spus, într-un cert provizorat afectiv şi familial, prinsă, egal, în capcana relaŃiilor sociale tarate, specifice sumbrului angrenaj comunist, eroinei nu-i rămâne, cel puŃin deocamdată, decât o singură soluŃie existenŃială: utopia creaŃiei, trăită în/ ca intimitate profundă. Rămâne de văzut dacă viitorul roman al Gabrielei Adameşteanu (nu mă îndoiesc de faptul că scriitoarea este departe de a-şi fi epuizat resursele) îi va adăuga vreo nouă provocare; de ce nu, supunând-o la încercările pseudodemocraŃiei noastre de toate zilele…

Lansări de carte Vineri, 29 octombrie, la Biblioteca „I. G. Sbiera” Suceava a avut loc lansarea a două volume de poezie semnate de poeŃii brăileni Diana Corcan (tubaj cu şarpe, Timişoara, Editura Brumar, 2010) şi Dan Bistricean (Amiaza omului cu felinar, Brăila, Editura Opinia, 2010). Manifestarea a fost moderată de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, iar prezentările cărŃilor au fost realizate de criticul literar Isabel Vintilă. În cadrul acestei duble lansări, manifestare desfăşurată sub egida SocietăŃii Scriitorilor Bucovineni, a luat cuvântul prozatorul şi gazetarul Cristian Robu Corcan care a vorbit despre Dan Bistricean şi modul în care a decis acesta din urmă să scrie poezie. Alături de poeŃii brăileni au fost prezenŃi scriitorii suceveni Constantin Arcu, Ion Beldeanu, Carmen Veronica Steiciuc, Viorica Petrovici şi Constantin Severin, cadre didactice şi liceeni.

Cîteva cuvinte lămuritoare.

Ce este S.S.B. şi ce dorim noi? (continuare din pag. 1)

S.S.B. este implicată în derularea unor manifestări literare de oarecare notorietate: Festivalul literar „Mihai Eminescu”, organizat anual la 15 ianuarie, Festivalulconcurs de poezie şi proză scurtă „Magda IsanosEusebiu Camilar” de la Udeşti, Festivalul NaŃional de Poezie „Nicolae Labiş” şi Salonul Literaturii Române din Bucovina. Din 1995, s-au instituit Premiile anuale ale S.S.B. pentru cele mai bune volume de poezie, proză, critică literară şi publicistică apărute în anul precedent.

Potrivit Statutului său şi însuşi spiritului de cenaclu literar în care a fost constituită, S.S.B. organizează întîlniri cu cititorii, şezători literare, simpozioane, conferinŃe etc. La sfîrşitul anului 2004, doamna Doina Cernica, unul dintre vicepreşedinŃii S.S.B., a iniŃiat seria de manifestări sub genericul „Scriitorul citeşte”, întîlniri literare, de obicei lunare, în cadrul cărora scriitorii bucovineni sau invitaŃii citesc din operele lor, au loc lansări de carte, sărbătoriri sau comemorări ale scriitorilor bucovineni etc. Din aceeaşi iniŃiativă, S.S.B. şi Societatea pentru Cultura Românească ,,Mihai Eminescu” din CernăuŃi au început un ciclu de manifestări, intitulate, în spirit nichitastănescian, ,,Respirări”, în cadrul cărora au fost lansate cărŃi şi au avut loc vernisaje de pictură la CernăuŃi.

Credem că există convingătoare argumente pentru ca şi alŃi cercetători să se aplece asupra acestui segment cultural bucovinean, văzut în conexiune cu întreaga spiritualitate românească. De aceea „Bucovina literară” îşi propune să puncteze adevăratele valori ale acestui spaŃiu, dar şi ale celorlalte provincii istorice. Nu-mi place ideea lui Mircea Streinul despre o „revistă mică”, hrănită exclusiv din creaŃia celor din jurul ei. Este nevoie de entuziasm şi de credinŃă în noi înşine, dar acestea vor fi cu siguranŃă augmentate prin colaborări de prestigiu. Trebuie să ne adunăm, iar nu să ne despărŃim.

Sper că timpul va confirma năzuinŃele noastre de punere în valoare a resurselor spirituale bucovinene, în „integralitatea literaturii române”.

Constantin ARCU

15

BUCOVINA LITERARĂ

poesis cu aceşti ochi, cu care n-am văzut ioan es. pop

până la doi-trei ani, îngerul tău şade în apropierea ta. sunteŃi cam de aceeaşi greutate. îl poŃi vedea, auzi, pipăi. apoi, însă, el, care e energie pură, se înalŃă puŃin, iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroaşă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, eşti deja fiul părinŃilor tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai uşor decât ochiul, îl păstrează totuşi,

cântăreşti acum o sumedenie de oase şi de cărnuri singure. simŃurile dulci Ńi s-au închis. în locul lor te lupŃi să îŃi salvezi carnea cea grea şi oasele opace. nu mai crezi decât în istorie. iar istoria vorbeşte doar de cei ce dispar.

îmi place camera ta, are uşă şi fereastră, seara ai pe unde să intri, dimineaŃa pe unde să ieşi, poate n-ar fi rău să mă aşez şi eu puŃin pe patul tău şi să adorm. ce zici? nu zici nimic. înseamnă că e-n regulă. lasă, că nu mă uit când te schimbi. şi nici nu-mi pasă dacă ieşi în toiul nopŃii şi începi să baŃi străzile. sunt foarte ostenită. îŃi mulŃumesc că m-ai primit aici. poate n-ar fi rău ca mâine dimineaŃă să te fericesc cu un ceai, ce zici? dacă mi-ai spune măcar unde Ńii zahărul, zău că în rest m-aş descurca grozav.

dar nu pentru mult timp, pentru că la zece l-ai uitat, la doisprezece toate simŃurile Ńi s-au îngroşat, la treisprezece s-au mutat în pântece, iar la paisprezece sub buric.

uf, e deja şase dimineaŃa şi poate-ar trebui să te trezesc. dar dacă tu pleci abia la nouă? mor pe mine de somn. un ceas, doar un ceas să dorm şi eu. dar dacă nu pleci nici la nouă? pentru că e deja nouă şi tu tot nu te-ai trezit. dacă pleci la 11? aha, deci asta era! în felul ăsta totul se explică.

acum eşti pe de-a-ntregul al părinŃilor tăi, te tulburi şi râvneşti la ce râvnesc şi ei, urăşti ce urăsc ei şi, în curând, nimic nu te mai opreşte să le repeŃi greşelile,

sau poate că eşti liber toată ziua. uf, trebuia să-mi dau seama de asta mai iute şi să aŃipesc şi eu puŃin, pentru că nu găsesc nici zahărul, nici ceaiul, deşi am cotrobăit peste tot.

de atâta-nvolburare a simŃurilor de jos, nu bagi de seamă alte douăzeci de ani că mica fereastră din moalele capului s-a închis şi că obloanele s-au tras.

şi acum nici nu mai poate fi vorba de ceai, pentru că-i unu şi tu n-ai mâncat, e două şi n-ai băut, e trei şi de-acum unde să mai pleci dacă aveai de plecat undeva.

acum nu mai vezi cu tot trupul ca pe vremuri. şi în timp ce carnea creşte tot mai groasă şi mai grea, înveŃi să te vaiŃi de carne bolnavă – ai uitat demult că cel ce stă acum deasupra ta avea loc în pat, lângă tine.

tocmai mă gândeam la cină când mi s-a părut că aud dinspre tine un oftat şi am năvălit în cameră, dar ce bine, mi-a venit iarăşi inima la loc: tu dormi tot frumos şi tot neîntors, mă gândesc că poate nici mâine nu lucrezi, aşa că poŃi să dormi cât pofteşti.

nu, încă n-a urcat atât de mult încât să nu-l poŃi vedea chiar deloc, dar ochiul tău nu se mai osteneşte să vadă nici măcar lucrurile grele din apropiere.

16

te-aş fi trezit totuşi în seara asta să vedem împreună cum coboară asfinŃitul, numai că ceru-i acoperit şi a-nceput să plouă, aşa că mai aŃipesc şi eu puŃin,

BUCOVINA LITERARĂ

poesis pentru că mâine dimineaŃă chiar trebuie să plec. şi tu eşti atât de obosit. atât de obosit. atât de obosit.

cu aceşti ochi, cu care n-am văzut niciodată la mai mult de-un metru depărtare, adulmec lumina ca pe un lucru străin şi pe cale de dispariŃie, carne peste carne în carne sub carne, şi cred că abia acum încep să o văd bine, abia acum se încheagă ea ca lumea, o pastă mai groasă ca metalul şi mai grea ca apa, altfel cum s-ar scufunda la aşa adâncimi? dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine, cu venele ei negre gata să plesnească, mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi, mai grea ca mercurul când fată icnind, şi-atunci când o vede, care ochi trebăluieşte în jurul ei ca în jurul unei căldări cu asfalt? cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminând, în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă, greutatea mai grea ca a întunericului. doar prin ochiul chior şi prost vezi lumina pe care n-o vezi, lumina care putrezeşte duminica prin ogrăzi, prea ostenită ca să dispară, ochiul sârmos şi scurt care se scurge după ea vede ce ochiul văzător n-a văzut vreodată, nu materia e grea, ci lumina care o apasă, o văd numai ochii care se strică, cine vede doar lumina nu o vede. cine n-o vede însă o adună în butoaie mari, peste care pune brusturi şi pietre şi o conservă cu anii, până se lasă la fund şi se întăreşte ca sacâzul. într-o zi, în telescoapele astronomilor, va arăta ca un ulei întunecat şi gros, cu care se vor unge pe tot trupul. şi poate atunci ochiul, care face doar deservicii vederii, va dispărea. când va vedea cu pielea, omul nu va mai fi om, iar religia retinei va fi dispărut de mult. dumnezeu, atâta cât există, nu rezistă la vedere, dar atunci nu ne va mai scăpa. el face parte din lumina pe care ochiul obişnuit nu o vede, dar o vede ochiul meu aproape orb. de la lumină în sus, lucrurile devin tot mai grele şi urcând nu te mai poŃi întoarce —

marea greutate e chiar uşorul, când te ridici, devii greul celeilalte lumi, te prăbuşeşti în invizibil ca un sac cu bolovani. omul se face greu pe lumea cealaltă din cauza luminii: lumina venoasă, marii carpaŃi luminoşi de sub stern, luminile sumbre care-i umflă oasele. cine-a zis că omul nu-i lumină? ba chiar că-n nevăzut omu-i lumină, un cheag de lumini bolnave foarte. puŃine vor fi lucrurile pe care din cauza luminii nu le-am văzut, dar asta numai pentru că lumina nu ajută la vedere şi oricum eu am vederea slabă şi prin ochelarii mei de cal văd mai degrabă lumina neluminoasă. iar când carnea va orbi, au să vadă şi lumina cărnoasă din pricina căreia putrezim.

atunci când îŃi vei toci toate simŃurile, vei scrie cartea rece. din care nu vor adia efluvii, nu vor răzbate zgomote, nu va licări lumina, nu se va exfolia pipăitul, nu vor sfârâi ca arse dulcele, acrul, amarul. cartea rece, după care umbli cu simŃurile făcute ferfeniŃă şi care nu Ńâşneşte din energiile intacte, ci dintr-un puŃ din care au fost supte toate materiile potrivite extazului, necesităŃii, forŃei, derutei, eşecului. în cartea rece sunt spectre care se adună pe câmpul de bătaie mult după ce bătălia s-a sfârşit. şobolani de pâslă care nu vânează şi nu sunt vânaŃi. preoŃi de gheaŃă care nu mai trebuie să predice. anesteziaŃi care subŃiază şi ultima realitate. o lungă pânză cu stafii ordonate şi hieratice, dar care nu se roagă, ci pur şi simplu se odihnesc. până atunci, însă, ai de tocit tot ce mai e de tocit. simŃuri mai mici, organe mai mici. şi deci hrană mai puŃină pentru fiecare dintre ele-n parte. până atunci, însă, ochii să nu mai vadă, dar să nu devină orbi, pielea să nu mai simtă căldura şi îngheŃul, timpanele să atârne blege ca nişte scorburi puse la muiat, limba să se cureŃe de orişice gust, nasul să ajungă ca un grătar de fontă prin care intră, albe, terne, fără nuanŃă, şi miasmele, şi miresmele. o făptură fără simŃuri în vârful unui deal fremătând de verdeaŃă. soarele privit cu tecile urechii. vântul ascultat cu pupilele bulbucate. un miros ca un val de nisip în pustiul limbii. şi odihna, da, odihna simŃurilor până mai ieri atât de ostenite.

17

BUCOVINA LITERARĂ

schiŃe Ioana Em. Petrescu

Al. CISTELECAN

PETRESCU, Ioana Em(anuela), eseist, critic şi istoric literar. Născută la 28 dec. 1941, în Sibiu; decedată la 1 oct. 1990, Cluj. Fiica profesorului universitar (istoricului literar) D. Popovici şi a Elvirei (n. Chiffa), profesoară. Şcoala generală (1948-1951) la Cluj (Şcoala Elementară nr. 7). În 1952, la 6 dec., îi moare tatăl, de a cărui operă se va ocupa în ediŃii succesive, pînă la quasi-integrala Studii literare în şase volume. Liceul (şi gimnaziul) „George Coşbuc” din Cluj (1951-1959). Facultatea de filologie a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj, secŃia română (1959-1964).

Teza de licenŃă despre Aron Pumnul. La 11 iulie 1964 se căsătoreşte cu Liviu Petrescu, viitorul comparatist şi profesor universitar. Între 1964-1969, preparator în cadrul catedrei de literatură română a FacultăŃii de filologie din Cluj. Din 1969, asistent; din 1976, lector.

Debutează cu un studiu în Cercetări de lingvistică (1966). Doctor în litere din 1974, cu o teză despre Ion Budai-Deleanu şi eposul comic (carte cu care va debuta editorial, în acelaşi an). Între 1981-1983 a beneficiat de o bursă Fulbright la Los Angeles, ca lector român la UCLA. În primăvara lui 1990 devine profesor universitar. Extrem de frumoasă şi de inteligentă, a adunat în preajma sa roiuri succesive de studenŃi, asupra cărora a avut o influenŃă cel puŃin marcantă. În jurul ei sa format noua şcoală clujeană de eminescologi. A colaborat la Tribuna, Steaua, Echinox, Revista de istorie şi teorie literară, Manuscriptum, Familia, Vatra, Cronica, Studia Universitatis „Babeş-Bolyai” ş.a. A mai publicat volumele Eminescu. Modele cosmologice şi viziune poetică (Editura Minerva, Bucureşti, 1978; premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române), ConfiguraŃii (Editura Dacia, Cluj, 1981), Eminescu şi mutaŃiile poeziei româneşti (Editura Dacia, Cluj, 1989).

ApariŃiile postume sînt îngrijite de Ioana Bot. A făcut parte din colectivele care au realizat DicŃionarul Scriitorilor Români, DicŃionarul esenŃial al scriitorilor români şi DicŃionarul analitic de opere literare româneşti. În 1989, primeşte premiul „Eminescu”, din partea Uniunii Scriitorilor, pentru întreaga sa activitate de eminescolog. În 1991, Diana Adamek şi Ioana Bot realizează un volum dedicat Ioanei Em. Petrescu (Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu).

18

* Cu toate că n-a scris nici o carte de teorie literară propriu-zisă, Ioana Em. Petrescu ar trebui considerată mai întîi teoretician literar şi abia apoi exeget al fenomenului literar. Studiile sale, indiferent că abordează literatura română mai veche sau se apropie de cea contemporană (întotdeauna de vîrfurile perioadei), pornesc, de fapt, de la o acută reflecŃie asupra condiŃiei literaturii şi a creatorului în genere. Treptat, Ioana Em. Petrescu elaborează nu doar un instrumentar investigativ cu totul original în spaŃiul cercetării româneşti, dar şi un concept de literatură văzută ca factor emergent şi integrat într-o anumită epistemă.

Privirea cercetătorului scrutează mai întîi mişcările şi mutaŃiile din planul mai transparent al epistemelor (filosofie, ideologie, ştiinŃă, mişcarea de idei în general) şi le identifică apoi în nivelele infrastructurale ale discursului literar. ContinuităŃile aparente (de la nivel formal, stilistic sau chiar tematic) sînt astfel subminate de discontinuităŃile din profunzimea discursului, Ioana Em. Petrescu stabilind astfel un grafic dialectic al mutaŃiilor de viziune literară pornind de la relaŃiile decisive din interiorul oricărei creaŃii: cea a creatorului cu lumea şi cu limbajul. Abia peste aceste exigenŃe care stabilesc raporturile ontologice şi gnoseologice ale creatorului se aşează fenomenalitatea strict literară, de la istoria formelor, genurilor şi pînă la metamorfozele suferite de o instituŃie centrală a discursului literar, cum e metafora. Corelată cu modelele de cunoaştere profesate de ştiinŃă şi de filosofie, întotdeauna cristalizate într-un „model cosmologic”, literatura urmează şi ea filmul acestor mutaŃii epistemice, reflectîndu-l, de fapt, în aspectele lui cele mai intime şi profunde. Fireşte că asemenea mutaŃii sînt sesizabile – sau semnificative - cu deosebire în operele de „cotitură”, de sinteză. De aceea, Ioana Em. Petrescu urmează aproape premeditat cursul la vîrf al literaturii, dedicîndu-şi exegeza strict momentelor de sinteză vizionară şi ruptură epistemică, între care e cuprinsă metamorfoza principiilor vizionare, urmărită şi ea ca fenomen de continuitate şi deviere prin glisare. Dar atracŃia centrală cade asupra momentelor dramatice, asupra operelor în care epistemele se înfruntă nu la nivelul ideii, ci la acela al corporalităŃii limbajului şi al infrarealităŃii captate de acesta. Hermeneutica Ioanei Em. Petrescu porneşte, aşadar, din planul maximal, din contextul epistemic în care e prinsă literatura, şi ajunge la planul limfatic al imaginarului şi la cel capilar al operei. Tocmai de aceea interpretările sale dau impresia tonică de saturaŃie a interpretării, de plenitudine a analizei.

Prima aplicaŃie a acestui instrumentar şi a acestui concept (ce-i drept, încă fără deschiderea spre filosofie

BUCOVINA LITERARĂ

schiŃe care va urma în cărŃile viitoare şi fără elanul interdisciplinar propriu acestora) se petrece în cartea de debut, Ion Budai-Deleanu şi eposul comic. Considerat o „raportare polemică sau ironică la universul valoric şi la canoanele stilistice ale eposului eroic”, eposul comic e urmărit în metamorfoza sa, paralelă cu cea a eposului eroic, de la naştere, din antichitate, pînă la moartea speciei, în preziua modernităŃii, în post-iluminism.

Elementele structurale ale modelului sînt văzute în continua lor metamorfoză şi interacŃiune, într-un larg arc comparatist ce închide multe secole de literatură europeană.

Abia după cercetarea „organică” a întregului fenomen european, Ioana Em. Petrescu deschide dosarul interpretativ al łiganiadei (în ultimul capitol al cărŃii), putînd, astfel, raporta toate elementele acesteia la contextul istoric şi european al eposului. „Epopee mixtă”, în care „ e r o i c o m i c u l fuzionează cu eroicul pur”, łiganiada rezultă, tocmai datorită acestei simbioze între cele două nivele ale eroicului, o operă originală, „de început”, ce „remodelează structurile epice arhetipale”. Exegeza motivelor şi a limbajului, a simbolurilor, caricate sau pure, coboară analiza pînă în interstiŃiile textului şi pînă la pulsaŃiile imaginarului.

Mult mai sistematic e folosit acest arc hermeneutic în prima carte despre Eminescu, Eminescu. Modele cosmologice şi viziune poetică. Ioana Em. Petrescu a fost unul din eminescologii decisivi, care a reîmprospătat interpretarea poeziei eminesciene, dar, mai ales, a regîndit funcŃia acesteia de motor al întregii poezii româneşti. Premisa de la care porneşte Ioana Em. Petrescu e că poezia implică imperativ – ca imperativ central al viziunii – două coordonate, una vizînd situarea poetului în lume, cealaltă situarea lui în limbaj. Cea dintîi rezumă o condiŃie umană, dar şi o condiŃie de cunoaştere, de proiectare şi de configurare a universului, de cristalizare a lui în „modele”. Aceste modele îşi au diacronia lor, impusă de mutaŃiile din filosofie şi ştiinŃă, dar şi o inefabilă sincronie, întreŃinută mai ales de artă. Viziunea artistică e, însă, condiŃionată de mutaŃiile de epistemă – şi le reproduce ea însăşi.

Poezia eminesciană e teatrul unor asemenea înfruntări epistemice, din care se desprind două tipuri de viziune. „Modelul cosmologic platonician” domină poezia de

începuturi, în vreme ce modelul „kantian” e specific creaŃiilor de maturitate. O asemenea mutaŃie de fundament are consecinŃe în toate straturile şi planurile poeziei, iar Ioana Em. Petrescu urmăreşte cu acuitate reflectarea ei în cele mai delicate aspecte ale viziunii poetice, de la regimul atitudinilor pînă la cel al imaginii.

Analiza – şi mai cu seamă interpretarea – se mişcă simultan în plan infracompoziŃional, la nivelul particulelor simbolice şi semnificative, şi în plan macrovizionar, la nivelul condiŃiei existenŃiale şi artistice. Ioana Em. Petrescu realizează acum o simbioză eficientă între limbajul filosofic şi cel analitic, fie ridicînd orice detaliu la semnificaŃii maximale, fie coborînd orice generalitate în concretul textual cel mai delicat. Schimbarea „modelului cosmologic” dominant antrenează schimbări în toată ierarhia poetică eminesciană; de la sentimentul armoniei – sau „consubstanŃialităŃii” – Mănăstirea SuceviŃa iniŃiale, condiŃia umană trece la sentimentul angoasant al înstrăinării; iar această condiŃie angoasantă va împinge viziunea poetică spre crearea unor „universuri compensative” (iubirea, magia, trecutul istoric etc.). Dialectica aceasta, desfăşurată în mai multe trepte, e justificată prin analiza motivelor şi a metamorfozei lor semnificative, ca semn al coerenŃei interioare a viziunii.

Eminescu şi mutaŃiile poeziei româneşti transpune principiul dialecticii de episteme în cadrul mai larg al întregii poezii româneşti. Cartea Ioanei Em. Petrescu e cea mai coerentă interpretare diacronică a poeziei româneşti, văzută ca înfruntare şi succesiune de episteme (inclusiv aparatură vizionară). Prima configurare vizionar-epistemică e cea din poezia eminesciană, care are în centrul ei reactiv principiul contemplaŃiei, al privirii şi disjungerii dintre subiect şi obiect. O asemenea epistemă instaurează drama înstrăinării, pe care poezia eminesciană o rezolvă transformînd „vederea” în „viziune”, ca şansă pentru recuperarea „stării de totalitate” a fiinŃei. Poezia posteminesciană modernă, inclusiv marea poezie interbelică, doar colorează această epistemă instaurată de Eminescu, dar nu-i schimbă fundamentele. MutaŃia decisivă se produce odată cu poezia lui Ion Barbu – şi se desăvîrşeşte în poezia lui Nichita Stănescu. Noua epistemă vizionară se bizuie pe o cunoaştere erotică sau

19

BUCOVINA LITERARĂ

schiŃe mistică, pe „încorporarea” obiectului în subiect, pe o nouă „extază” a contopirii. Aceste peripeŃii „epistemice” ale poeziei româneşti sînt urmărite din pre-eminescianism pînă în contemporaneitatea postbelică. Interpretarea se focalizează asupra celor mai importante noduri simbolice ale procesului de mutaŃie, dar şi asupra refuncŃionalizării metaforei. Nu mai puŃin ea e atentă la „ierarhia simŃurilor” creative, urmărind trecerea de la „vedere” la „devorare” în planul devenirii moderne a poeziei româneşti. Vectorul limbajului, care suferă şi el mutaŃii radicale, e urmărit în paralel cu vectorul imaginativ şi vizionar, într-un demers extrem de strîns. (Cursul Eminescu, restituit postum de Ioana Bot, conŃine, într-o dispunere mai didactică, toate problemele abordate de Ioana Em. Petrescu în cele două cărŃi cu teme eminesciene).

Ideile directoare din Eminescu şi mutaŃiile... au fost exprimate mai întîi sub forma unor eseuri adunate în ConfiguraŃii, volum de studii de istorie literară în aparenŃă, dar în fond pure eseuri de efervescenŃă interpretativă. Seminariile Ńinute de Ioana Em. Petrescu într-o atmosferă de euforie intelectuală (evident senzualizată) s-au concluzionat, toate, în cîte un astfel de eseu, la care s-au adăugat cîteva eseuri mai teoretice, de metodologie investigativă. Aşa sînt, bunăoară, cele despre „configurarea imaginii” şi despre nivelele configurative ale acesteia, sau cele despre intertextualitate („Tehnica citatului”). Volumul dovedeşte deja graŃia teoretică, nu doar virtuozitatea, cu care se mişcă Ioana Em. Petrescu şi familiaritatea ei cu întreaga literatură română, de la începuturi pînă la generaŃia '60.

Dintre volumele postume, cel de Studii de literatură română şi comparată se apropie cel mai mult de structura ConfiguraŃiilor , deşi materia lui e mult mai diversificată iar unele piese sînt simple recenzii. Amestec de studii, eseuri şi recenzii, volumul dovedeşte în primul rînd deschiderea problematică - şi istorică – a Ioanei Em. Petrescu, dar şi constantele preocupărilor sale (în primul rînd, desigur, eminescologia).

Ion Barbu şi poetica postmodernismului e ultima carte încheiată de autoare, deşi apărută postum. Ea porneşte de la „mutaŃia” epistemică resimŃită în poezia lui Barbu şi de la „revoluŃionarea conceptului de

20

poeticitate” realizat de acesta, dar nu înainte de a face „schiŃa” mutaŃiei epistemice ca atare (cu incursiuni în ştiinŃă, filosofie, arte). Pe firul acestei mutaŃii, poezia lui Ion Barbu e urmată în etapele ei (celor patru admise de critica tradiŃională, Ioana Em. Petrescu adăugîndu-le o ultimă formulă barbiană, „parafraza”). Incitate toate de ceea ce Barbu însuşi numea „un punct de criză”, poemele se organizează ca scenarii iniŃiatice, ca trasee de revelaŃie; e structura pe care Ioana Em. Petrescu o identifică de-a lungul întregii creaŃii barbiene şi pe care analiza ei o descompune în puncte simbolice – şi o reface în reŃele dense de sensuri. Mistere incantate sau aclamate senzual, poeziile lui Barbu antrenează şi limbajul într-o aventură muzicală şi semnificantă originală, iar analizele desfac întreg procesul acesta de muzicalizare, de extaziere a limbii. Într-un volumaş aparte (Modernism/Postmodernism. O ipozeză) a pus Ioana Bot cîteva studii care ar fi alcătuit nucleul unei noi cărŃi în care peripeŃia epistemică ar fi fost urmată pînă în postmodernism şi deconstructivism. Ideile centrale par a fi cele deja folosite în cărŃile anterioare; noutatea o aduc studiile despre decontructivişti (Derrida) şi despre noul concept de text care iese din atelierele lor.

Opera: Ion Budai-Deleanu şi eposul comic, Cluj, 1974; Eminescu. Modele cosmologice şi viziune poetică, Bucureşti, 1978 (ediŃia a II-a, cu titlul original şi textul integral: Eminescu, poet tragic, Iaşi, 1994, îngrijită de Ioana Bot); ConfiguraŃii, Cluj, 1981 (ediŃia a II-a, Cluj, 2002); Eminescu şi mutaŃiile poeziei româneşti, Cluj, 1989; Cursul Eminescu.

Text stabilit de Ioana Bot, Cluj, 1991 (ediŃia a II-a, Cluj, 1993); Molestarea fluturilor interzisă.

Scrisori americane, 19811983, EdiŃie alcătuită, Mănăstirea Bogdana, RădăuŃi postfaŃă şi note de Ioana Bot, Bucureşti, 1998; Modernism/Postmodernism. O ipoteză, EdiŃie îngrijită, studiu introductiv şi postfaŃă în limba franceză de Ioana Bot, Cluj, 2003; Studii de literatură română şi comparată, Cuvînt înainte de Ioana Bot, EdiŃie îngrijită, note şi bibliografie de Ioana Bot şi Adrian Tudurachi, Cluj, 2005; Jurnal (1959-1990), EdiŃie îngrijită de Rozalia Borcilă şi Elena Neagoe, Cuvînt înainte de

BUCOVINA LITERARĂ

Elena Neagoe, PostfaŃă de Carmen Muşat, Piteşti, 2005; Ion Barbu şi poetica postmodernismului, EdiŃie îngrijită, addenda şi notă asupra ediŃiei de Ioana Bot şi Ligia Tudurachi, Cluj, 2006.

EdiŃii îngrijite: D. Popovici, Poezia lui Eminescu, prefaŃă de Ioana Em. Petrescu, Bucureşti, 1969; D. Popovici, Romantismul românesc, ediŃie îngrijită şi note de Ioana Em. Petrescu, cuvînt înainte de Tudor Vianu, prefaŃă de Dan Simonescu, Bucureşti, 1972; D. Popovici, Studii literare, I-VI, ediŃie îngrijită de Ioana Em. Petrescu, Cluj, 1972-1989; Ion Budai-Deleanu, łiganiada, studiu introductiv, tabel cronologic şi bibliografie selectivă de Ioana Em. Petrescu, Cluj, 1984.

ReferinŃe critice: Ion Vlad, Lectura: un eveniment al cunoaşterii, Bucureşti, 1977; Mircea Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, Bucureşti, 1978; Mircea Zaciu, Lancea lui Ahile, Bucureşti, 1980; Dana Dumitriu, în România literară, nr. 8/1982; Cornel Robu, în Tribuna, nr.

18/1983; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 39/1989; Ioan Buduca, în Amfiteatru, nr. 6/1989; Al. Cistelecan, în Vatra, nr. 12/1989; Ioana Bot, în Echinox, nr. 1-2/1990; Sanda Cordoş, în Apostrof, nr. 3-4/1990; Petru Poantă, în Tribuna, nr. 24/1990; Cornel Regman, Nu numai despre critici, Bucureşti, 1990; Portret de grup cu Ioana Em. Petresscu, volum realizat de Diana Adamek şi Ioana Bot, Cluj, 1991; LaurenŃiu Ulici, Literatura română contemporană. I, PromoŃia 70, Bucureşti, 1995; Ioana Bot, Trădarea cuvintelor, Bucureşti, 1997; Ion Pop, în Vatra, nr. 7/1998; Nicolae Manolescu, în România literară, nr. 29/1999; Mircea Anghelescu, în DicŃionarul esenŃial al scriitorilor români, Bucureşti, 2000; idem, DicŃionarul Scriitorilor Români, M-Q, Bucureşti, 2001; Sanda Cordoş, în Apostrof, nr.

10/2000; Ion Pop, ViaŃă şi texte, Cluj, 2001; Ştefan Borbely, în Familia, nr. 2/2001; Irina Petraş, Panorama criticii literare româneşti, Cluj, 2001; Aurel Sasu, DicŃionarul biografic al literaturii române, M-Z, Piteşti, 2006; Monica Spiridon şi Andrei Terian, în DicŃionarul general al literaturii române, P-R, Bucureşti, 2006; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mîiine, II, Bucureşti, 2009.

Juriul celei de a XLII-a ediŃii a Festivalului naŃional de poezie “Nicolae Labiş”, alcătuit din criticii literari: Mircea A. DIACONU - preşedinte, Andrei GRIGOR, Adrian Dinu RACHIERU, Vasile SPIRIDON, Paul CERNAT– membri, a hotărât acordarea următoarelor premii: MARELE PREMIU "NICOLAE LABIŞ" şi Premiul revistei CONVORBIRI LITERARE Iaşi: - Vlad IonuŃ SIBECHI, Boroaia, Suceava Premiul I şi Premiul revistei TIMPUL Iaşi: - George CHIRIAC, Oneşti, Bacău Premiul al II-lea şi Premiul revistei BUCOVINA LITERARĂ Suceava: - Andreea FELCIUC, Vatra Dornei, Suceava Premiul al III-lea şi Premiul revistei VIAłA ROMÂNEASCĂ Bucureşti: - Deniz OTAY, Suceava Premiul special “Nicolae Labiş” oferit de familia poetului şi Premiul revistei POEZIA Iaşi: - Roxana Diana BALTARU, Suceava Premiul revistei PORTO FRANCO, GalaŃi: - Ionelia CRISTEA Bucureşti Premiul revistei DACIA LITERARĂ Iaşi: - Ştefania ANUłOIU, Râmnicu Vâlcea Premiul revistei ATENEU Bacău: - Andreea TELIBAN, Suceava Premiul revistei HYPERION Botoşani: - Adrian DINIŞ, Bucureşti Premiul revistei POESIS Satu Mare: - Alexandru VĂSIEŞ, BistriŃa Premiul revistei CONTA Piatra NeamŃ: - Marina POPESCU, Bucureşti Premiul revistei ORAŞUL Cluj Napoca: -Andreea GOREAC, Suceava Premiul revistei PLUMB Bacău: - Lavinia IENCEANU, Suceava Premiul revistei CITADELA Satu Mare: - Ada AITONEAN, Turda, Cluj Premiul revistei REVISTA ROMÂNĂ Iaşi: - IonuŃ PĂTRAŞCU, Ploieşti, Prahova Premiul revistei SPAłII CULTURALE Râmnicu Vâlcea: - Alexandra Emilia BUCUR, Bucureşti Premiul revistei STEAUA Cluj Napoca şi Premiul revistei electronice NORDLITERA: - Mihai IonuŃ OLOGU, Vulcan, Hunedoara

21

BUCOVINA LITERARĂ

inedit O poveste din ziarul de seară Aurel DUMITRAŞCU

O poveste din ziarul de seară - Nu eram singur pe dig dar au vrut să mă arunce de acolo de sus. Mi-au spus că am devenit incomod pentru o parte din stridii (deşi eu ştiam bine că tot ceea ce ei numeau stridii nu era altceva decît un pîlc de momîi ucigaşe) şi chiar pentru o parte din florile care cresc pe versantul estic al acelui Ńinut (deşi eu ştiam bine că tot ceea ce numeau flori nu era altceva decît o caravană de ploşniŃe flămînzite) şi nu numai.

Erau atît de siguri pe ei se uitau ca la un om vinovat tocmai citeam o carte a luiAlexandre Kojève – despre cel care va fi aruncat de pe dig.

Au fost atît de miraŃi păreau nişte copii orfani pe care îi încălzeşti cu o bucată de pîine. M-au lăsat acolo pe dig singur sau poate cu o femeie abia cunoscută.

Sînt lucruri pe care le uitasem de mult. Şi tocmai azi am citit despre mine-n ziare.

29 ianuarie 1989

(Puteam face lucruri mai bune decît să vorbesc despre moarte)

Fidelitatea şi jalea locuitorului Mallarmé - Nimic în timpul ce nu concepe degradarea.

Cîndva privisem din tren de pe cale ferată şinele ierbii mestecînd încet roŃile negre unsuroase îngrăşate cu şpan.

Despre voinŃa cuiva sau despre ruşinea ce se răzbună strivind privind fix acum marele rid ce-mi brăzdează cuvîntul în care te numeam.

Pentru că numai mie şi metalelor ne este dor. Încă o zi vom petrece speriaŃi tegumentul ce leagă aceste nobile despărŃiri de creier; - şi nisipul ca un obraz luminat.

Cu bunăvoinŃă toate aceste semne vorbesc limba ascunsă a sîngelui meu poate a ochiului meu speriat.

Voi, în cărŃile noroioase de atîta claritate, veŃi pune la îndoială chiar luciditatea singurului poet iubind semnul: visul muşcat de meninge.

(Textele ne-au fost puse la dispoziŃie de Adrian Alui Gheorghe şi fac parte dintr-un volum de poeme inedite, în pregătire. Unele texte sînt datate şi fac parte din „laboratorul” de creaŃie din anii 19811982, de dinaintea debutului în volum, altele sînt din anii 1988-1989)

- Puteam face lucruri mai bune decît să vorbesc despre moarte şi urme decît să scriu o carte nebună şi tristă? Nu puteam o veŃi citi veŃi crede c-aŃi priceput-o că e tare simplu să scrii cărŃi să le publici să mai fii şi tînăr cîte nu veŃi spune voi frumoşilor deştepŃilor infailibililor nemuritorilor şi eu continuu să vorbesc de unul singur voi continuaŃi să nu mai vorbiŃi o dată de două ori de trei ori - adjudecat!

Biserica MirăuŃi, Suceava

22

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna Nu te teme!

Cristian CORCAN

- ViaŃa pare că nu poate fi suportabilă decât dacă eşti fericit. Dar pe mine fericirea mă strânge de gât.

FrumuseŃea îmi taie respiraŃia. Eu am crescut în splendoare şi cruzime. Teama m-a învăŃat să alerg.

Spaima mi-a dat puteri. Eu întotdeauna am avut împotriva cui să mă revolt... Prin mintea mea au trecut nestingheriŃi fel de fel de monştri, dar nu m-am atins de femei străine,Alina, niciodată...

- Mi-e ruşine, spuse încet Alina.

Alexandru Saharov tuşi. Apoi făcu semn chelnerului să se apropie.

- Două Martini cu gheaŃă. Şi cafea.

Alina îl privi lung.

- Nu-Ńi fie frică, îi spuse Alexandru Saharov. Nu te teme.

Alina Dabija ajunsese la biroul lui Alexandru Saharov cu zece minute înainte ca Gianina Marcu, secretara avocatului, să descuie uşa. Privise un timp uşa veche, scorojită, şi geamurile de cristal încadrate de bare de bronz uşor înverzite. La etaj nu urca nimeni, clădirea părea că este pustie. Se întrebase: oare de ce un avocat de talia profesorului Saharov îşi are biroul într-o casă atât de veche, cu pereŃi reci şi igrasioşi şi podele roase de umezeală? Un gândac negru se deplasa greu de-a lungul coridorului, făcând popasuri lungi. O senzaŃie de frig o cuprinse imaginându-şi sunetul sec, scrâşnit, cu care gândacul puturos ar fi sfârşit sub o talpă fermă. Spre capătul holului, în dreptul unei ferestre prin care lumina se lăsa palidă, pânze de păianjen suprapuse, unite între ele printr-o Ńesătură savantă şi deasă, se mişcau greoaie sub acŃiunea unui curent de aer ce părea că vine de sus, de pe scări. Diploma, fetiŃo, diploma, pe mine nu mă păcăleşte nimeni. Cu asta plecase în cap de acasă, cu vocea răguşită şi scârboasă a lui taică-su. Venise încet pe faleză, mergând în linişte, aproape fără să respire, prin aburii ceŃoşi ce se ridicau din Dunăre. Ori vii cu diploma, ori pleci. Idiot, un idiot nefericit. De când era în clasa a unsprezecea o ameninŃa să-i aducă diploma.

Un i-di-ot... Ar fi vrut să rupă pânza de păianjen, dar era prea sus... O astfel de dorinŃă mai simŃea când vedea coaja unei răni sau un comedon perfect copt, galben, aflat în preajma unei iminente explozii, şi mai ales cei aflaŃi pe vârfurile nasurilor sau în colŃurile gurilor o

incitau grozav... O să-Ńi aduc şi nenorocita de diplomă, dar Ńine minte, Ńine bine minte, mie-mi place să chiuretez, să scot rahatul din oameni, coptura, otrava...

Gândacul negru se răsturnase pe spate. Un i-di-ot...

Dădu să plece, dar se auzi uşa mare de la intrarea principală. O privise şi pe aceasta un timp derutată, ce dracu' caut eu aici? În dreapta ei, la vreo doi metri de pământ, pe o bucată dreptunghiulară de marmură neagră, fasonată cu mare artă, scria cu auriu: Alexandru Saharov, avocat. Deschise uşa cu greutate, acompaniată de un scârŃâit lugubru, şi înaintă şovăitoare, privind mirată, printr-o deschidere ce dădea într-o curte interioară, o stivă de lemne acoperită neglijent cu o bucată de polietilenă. Ce dracu' caut eu aici? CâŃiva porumbei sălbatici îşi luară zborul, strecurându-se cu abilitate prin deschizătură. Alina, tatăl tău îŃi vrea binele, nu altceva... Of, mamă, ce tot spui... Se auziră nişte tocuri repezi şi casa parcă prinse viaŃă. Oricum, gândi Alina, e liniştitor să percepi o prezenŃă umană.

Apoi începu să aibe emoŃii, totul părea deodată aiurea, pentru ce venise în fond, venise să ce? Ce să spună?

Tatăl tău e mai sever, dar îŃi vrea binele... Of, mamă, eşti atât de naivă, de unde ştii tu care-i binele meu şi de unde ştie el care-i binele meu şi de unde ştiŃi voi care-i binele vostru? Când secretara avocatului Alexandru Saharov deschidea uşa, bună ziua, mă numesc Gianina Marcu, Alina intră în panică. La ce i-o fi fost mintea, probabil că secretara o mai salutase o dată şi ea nu auzise. Vă rog să intraŃi. O izbi deodată o senzaŃie de căldură, în faŃa ei se deschidea o altă lume, simŃi că se sufocă, draperiile masive de catifea, biroul imens, bogat ornamentat, şi fotoliile gigantice de piele îmbătrânită păreau că absorb tot aerul. Eu am venit doar să mulŃumesc, atât, să mulŃumesc... Secretara avea nişte mâini delicate, albe, (privirea Ńi se lipea instantaneu de ele), şi simŃi că se linişteşte. Bâigui vreo două cuvinte, apoi auzi... luaŃi loc, vă rog... mulŃumi şi se gândi că trebuie să spună ceva, orice... Aş da jos pânzele alea de păianjen... FaŃa secretarei era la fel de albă ca mâinile, de un alb perfect, imaculat. Acesta este un lucru pe care vă rog să nu-l faceŃi, domnul Saharov s-ar supăra rău de tot, pânzele de păianjen sunt ale dumnealui. Vorbea serios secretara, chiar dacă zâmbea amabilă... Avea, aşa, ceva foarte drăguŃ... Cum adică pânzele de păianjen erau ale lui?

Cred că o să stau în picioare, spuse apoi, eu nu am venit decât să mulŃumesc. „Vă rog să luaŃi loc, totuşi, domnişoară, domnul Saharov poate să întârzie. PuteŃi să-mi spuneŃi Gianina... mama îmi spune Gianinia... de fapt, Gianinia trebuia să mă numesc, dar tata, nu ştiu... probabil a uitat sau, poate, afectat fiind de exuberanŃa naşterii mele... nu ştiu, însă în certificatul de naştere s-a scris Gianina. Un unchi de-al meu, care l-a însoŃit pe tata la Oficiul Stării Civile, a mărturisit că, de fapt, funcŃionarul de acolo n-a fost de acord cu acest nume... ce nume e acesta, Gianinia?... Gianina e corect, tovarăşe, fii serios...

23

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna DoriŃi puŃin ceai? Sau cafea? Aş vrea să vă simŃiŃi bine, domnul Saharov poate să întârzie...” „De ce-mi spuneŃi mie toate acestea...?”

Pur şi simplu îi scăpase, se înfuriase deodată, fără să-şi dea seama cum şi în ce fel s-a întâmplat, apoi i se făcu ruşine pentru răbufnirea aceea... „IertaŃi-mă...”

- La capătul vieŃii nu e nimic dacă n-ai făcut nimic.

Serveşte puŃin Martini... Dar e ceva care-Ńi va judeca fără milă tot nimicul ăsta. Fratele meu, Pavel, spune că nu, nu vei fi judecat fără milă, ci cu milă, şi că mila va fi mai mare decât dreptatea. Serveşte, serveşte...

- Domnule profesor, eu...

-Ai citit cartea?Asta mă interesează.

- Da... Eu, de fapt, vreau să vă mulŃumesc...

- Şi?

- Domnule profesor, am în anumite momente senzaŃia că vă bateŃi joc de mine...

- O, nu...

- De fapt, că mă ironizaŃi...

Alexandru Saharov îşi aprinse o Ńigară, privind-o în ochi pe Alina, pipăind şovăitor bricheta, făcând mici gesturi indecise (părea că ar dori să-şi strângă nodul de la cravată), şi fata remarcă în privirea lui dorinŃa... Nu, nu dorinŃa aceea, nu...

- Pui cu bere şi cârnaŃi vânătoreşti, spuse chelnerul, asta-i tot ce vă putem pregăti la ora aceasta.

Gianina Marcu numerota nişte dosare şi din când în când plescăia, lipindu-şi tacticoasă buzele ca şi cum ar fi gustat din rujul roşu aplicat într-un strat gros până dincolo de contururile naturale ale gurii. Alina se aşezase pe fotoliu şi nici nu-şi dăduse seama când o făcuse, şi zâmbetul Gianinei, sau Gianiniei... Să chiuretezi? Să chiuretezi? Numai orori îŃi ies din gură, dar ce zic eu, să-mi aduci diploma sau să pleci... Încercase să-i explice... măi, omule, de când nici nu apucasem să merg în picioare îmi tot ceri diploma, de când mă ştiu îŃi aduc diplome... Alina, tatăl tău îŃi vrea doar binele... Venind pe faleză, zărise pentru o clipă, privind prin ceaŃă, un bărbat care se masturba într-o tufă de grozamă. Râdea cu ochii închişi, atingându-se din când în când de nişte florile galbene, răzleŃe, care veneau dintr-un copac pitic... ploua pe el cu minuscule petale... „Domnul Saharov va apărea din moment în moment. Mai întâi o să intre Damian, şoferul lui, o să spună săru' mâna mânuşiŃele mânuŃele, apoi când o să plece o să spună sănătate la doamne domnişoare domniŃe, şi de câte ori se află prea aproape de domnul Saharov tuşeşte sobru, îşi netezeşte hainele şi spune încet, de multe ori, mai mult pentru el... dom' profesor dom' profesor dom' profesor... e simpatic DaminuŃă, adică Damian, DaminuŃă îi zic ai lui, cel puŃin aşa mi-a

24

povestit el... Chiar nu vreŃi ceai? Nici cafea? Nimic, nimic, nimic?... VedeŃi cum e cu numele astea... Dacă ai lui îi spun DaminuŃă, înseamnă că numele ăsta au vrut să i-l dea, dar în certificat a ajuns Damian.” „Eu am venit doar să mulŃumesc...”

Doamne, chiar nu putea să scape de replica asta stupidă... eu am venit doar să mulŃumesc... mai bine spunea: eu am venit doar să mulŃumesc, dar eu chiuretez, eu cu chiuretatul mă ocup... la dracu', tâmpenii... Mirosea frumos secretara, folosea probabil un parfum discret, din acelea care apar şi dispar în răstimpuri, cu nota aceea aparentă, evazivă, însă hotărâtă când pune mâna pe tine... la dracu', tâmpenii... tatăl tău, Alina, nu-Ńi vrea decât binele, atât... Of, mamă... Secretara avea pe degetul arătător un inel în formă de fluture, chiar fluture era. O lucrătură fină, ca o plasă, din subŃiri fire de argint, de diametrul unui fir de păr, îi alcătuia aripile. „E ceva cu numele astea, aşa, ca o treabă de destin... ŞtiŃi că pe domnul Saharov n-ar fi trebuit să-l cheme Saharov... ŞtiŃi, nici nu v-am întrebat...” „Îmi este profesor, da, profesor, fac Civilul cu dumnealui...” „Da, eram sigură... Mi-aŃi spus cumva asta? Dar nu contează, sunteŃi un om drăguŃ... Spuneam că pe profesorul Saharov nu trebuia să-l cheme Saharov, ci Alexandru, vă daŃi seama, Alexandru... ÎnŃelegeŃi?

Trebuia să-l chemeAlexandruAlexandru... Ha, să nu mă spuneŃi!” „Şi de unde atunci Saharov?” „Tatăl lui, cine altcineva...”

Se auzi un bâzâit scurt, faxul, aşa face câteodată, şi Alina se hotărî să ceară o Ńigară, cum să nu, cum să nu, avea o stare de nervozitate, inconfort... de multe ori tatăl ei o privea într-un mod ciudat, de sus şi oarecum critic, de parcă ar fi evaluat-o, iar maică-sa zâmbea jenată, vam făcut, iubiŃilor, muşchi la cuptor, cum vă place. „... tatăl lui a fost preot şi citea mult, foarte mult, Matei Saharov îl chema... Dar nu mă spuneŃi, nu?... Şi citindu-l pe cuviosul arhimandrit Sofronie Saharov, şi iubindu-l, şi arătându-i un ataşament deosebit, ştiŃi cum e la preoŃi, s-a hotărât să-i ia numele... Dar să vă spun, ştiu pe de rost... nu mă spuneŃi, da?... Cuviosul arhimandrit Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Predoslovie: Domnul ne-a poruncit să nu facem înaintea oamenilor nici milostenie, nici post, nici alte fapte bune, socotind acest lucru drept o căutare făŃarnică a slavei deşarte. Tatăl nostru cel din ceruri, care este într-ascuns şi vede într-ascuns, nu binevoieşte să primească asemenea fapte. Dar nu numai porunca lui Dumnezeu ne cere să ascundem voinŃa noastră lăuntrică de ochii străini, ci şi instinctul duhovnicesc normal, ca un imperativ categoric, ne interzice să divulgăm taina sufletului. Rugăciunea de pocăinŃă în faŃa Celui Preaînalt este locul cel mai intim al duhului

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna nostru. De aici vine dorinŃa să ne ascundem ca nimeni să nu ne vadă, nimeni să nu ne audă, ca totul să rămână între Dumnezeu şi suflet. Aşa mi-am trăit primii zece ani ai pocăinŃei mele înaintea lui Dumnezeu.”

- Nu m-am aşteptat să vii să-mi mulŃumeşti, spuse Alexandru Saharov. Nici nu m-am gândit la asta. Acum, că ai făcut-o, îmi vin fel de fel de idei. Dar să încetezi cu bănuiala aia stupidă, cum că mi-aş bate joc de tine...

- Nu ştiu cum să spun, domnule profesor... Totul e atât de neaşteptat... da, asta e, neaşteptat...

După îndelungi insistenŃe ale secretarei, Alina hotărî să i se adreseze pe numele mic, Gianina. „Eu, în schimb, o să vă vorbesc cu dumneavoastră...” „Mă luaŃi cumva de sus?”

Iar se enervase aiurea, Gianina o privea mirată, oarecum descumpănită... SimŃi nevoia să se scuze din nou... „IertaŃi-mă, dar viaŃa, se pare, este tocmai invers de cum am stabilit eu că este...” „Aşa se întâmplă, se spune că la Dumnezeu e întotdeauna altfel decât la noi... judecata Lui e întotdeauna alta decât a noastră...”

Curva glăsuieşte cu înŃelepciunea sfinŃilor, exact asta îi trecu prin cap, cu toate că era evident, clar...

Gianina nu era o curvă, dar şi ăsta era un alt gând care trecea liber prin mintea ei, venind de niciunde şi îndreptându-se spre... vorbeşti ca o curvă, ca o stricată, auzi, chiuretează, să aduci diploma, haimana... Taicăsu, da, şi asta i-o spusese înainte de a pleca... Eu sunt curvă, tată? Eu sunt haimana, tată? Iar Gianina, culmea, nu avea pic de vulgaritate în priviri sau în gesturi sau în modul cum pronunŃa cuvintele, în pofida faptului ca o tonă de ruj îi pavase buzele şi unghiile lungi i se arcuiau în jos... Şi chiar atunci intră Damian, săru' mâna mânuşiŃele mânuŃele, iar Gianina îl întrebă repede ce face şi el răspunse tot atât de repede, muncim, domniŃă Gianina, muncim cât om mai putea, cât ne Ńin picioarele, ce să facem?... domnişoara este o studentă a domnului profesor, Damian... De ce tâmpitul ăsta vorbea la plural despre el însuşi?... săru' mâna, domnişoară, săru' mâna mânuşiŃele mânuŃele, noi navem şcoală, dar facem ce putem, muncim... Apoi intră Alexandru Saharov şi Alina, ferindu-şi privirea, nu

apucă să salute, nici să facă vreun gest... eu nu am venit decât să mulŃumesc, atât.

- Să ştii că nu sunt atât de inocent pe cât par, spuse Alexandru Saharov.

Alina Dabija se gândi dacă ar fi cazul să-l întrebe: ar trebui să mă tem de dumneavoastră, domnule profesor?

Dar înlătură imediat gândul ăsta. La ce bun? Unde duc întrebările? De ce trebuie să întrebăm? Cine răspunde la întrebări? Ce om ştie care-i e stânga şi care-i e dreapta?

- Ce vreŃi să spuneŃi cu asta, domnule profesor?

- Într-un fel, te-am urmărit... Stai, nu mă înŃelege greşit!

- M-aŃi urmărit?

- Într-un fel, repet, într-un fel... Nu semnezi tu în revista „Huomo” cu numele Ajibad Anil? Şi în „Avalanşa” cu Lina Dab? Şi în „Replica” cuAlin Bija?

-Aha, deci...

- Nu, Alina, nu interpreta... Sunt abonat la „Huomo” şi „Replica” şi am câteva numere din „Avalanşa”... Nici nu mi-ar fi trecut prin minte dacă nu ai fi venit să-Ńi dau şaptele ăla la Civil. Şi nici nu am fi avut această discuŃie dacă n-ai fi venit astăzi să-mi mulŃumeşti... A fost, ştii cum? Ca o străfulgerare... Uite, vreau să clarificăm ceva: eu nu m-am culcat niciodată cu o studentă.

Poveştile care circulă pe seama mea le împrăştie Damian, şoferul meu, dar eu sunt cel care i le livrez. Dar asta nu înseamnă nimic, absolut nimic. Eu, câteodată, mă îmbăt... Ştii, trebuie să-Ńi spun că eşti o femeie frumoasă şi că am înŃeles ce mi-ai cerut... de fapt, nu-mi cereai mie, aveai socoteala ta cu viaŃa, dar eu am făcut altceva, nu te-am refuzat, eu nu te-am refuzat, eu nu am refuzat o femeie atunci când...

- Vă temeŃi că, oricum ar fi, m-aş putea simŃi, oarecum, refuzată... ŞtiŃi că sentimentul ăsta este irepresibil la o femeie, chiar dacă e în joc sensul filozofiei sau viaŃa veşnică sau mai ştiu eu ce...

-Alina...

Mănăstirea Dragomirna

... şi privirea acestui Damian care vorbeşte la plural despre el însuşi.

Profesorul se uită la ea doar o secundă, apoi, sobru, o invită la o cafea, era o invitaŃie politicoasă, de faŃă erau şi ceilalŃi doi, deci nici o chestie dubioasă, şi ce mai putea fi dubios după ce intrase ca o idioată în biroul lui de la facultate şi-l luase tare cu sexul oral şi restul de tâmpenii... dom' profesor dom' profesor, făcea Damian... tare mult aş dori să ne mai vedem,

25

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna domnişoară, gânguri secretara... Ieşiră pe uşă, Alexandru Saharov o privi pe ea, apoi pânzele de păianjen de pe hol, ştiu, ai simŃit nevoia să le dai jos... dar doar atât, nu se apucase să spună ceva de genul: toate femeile care vin la mine simt asta... Şi în timp ce se deplasau cu maşina profesorului, Damian ăla spunea: România nu-i condusă de patrioŃi, ăştia de la Bucureşti iau totul şi noi, pe lângă ei, ce mai rămâne, dacă mai rămâne, ar trebui o ordine, ceva, un rând pe care să-l respectăm între noi, românii... pot eu să fiu profesor şi dom' profesor şofer? Nu, că e vorba de şcoală şi... uite, domnule, cum se bagă ăsta... Nu, România n-ajunge nicăieri!

Ce porcărie, gândea Alina, cum am putut să...? Sămi aduci diploma, haimana... Sictir, idiotule!

Profesorul Saharov avea ceva care-Ńi inspira siguranŃă, da, asta era, se simŃea în siguranŃă, chiar dacă a te simŃi în siguranŃă în prezenŃa unui bărbat nu reprezenta prea mult pentru ea. Ar fi preferat, mai degrabă, să se întâmple oroarea aia, să intre în normalitate, să iasă din încordarea istovitoare în care se găsea de ani de zile, să înceapă să moară odată, să scape de tensiunea de nedescris, de apăsarea existenŃei, de acest dureros „a trăi”, de a face praf şi pulbere ceea ce sufletul sufletului ei îi spunea să apere cu preŃul vieŃii, să sugă pula, de fapt, s-o sugă şi să termine în sfârşit, să nu mai fie nimic de apărat, de salvat... un bărbat din blocul de vizavi îi striga fericit în fiecare dimineaŃă: tot ai s-o sugi până la urmă, frumuşico, şi-o să-Ńi placă, Albă-caZăpada ce eşti...

Bărbatul avea trei fetiŃe superbe, trei gemene, blonde, buclate, păreau că sunt dintr-un film, iar mama lor părea atinsă de o misterioasă lumină a fericirii de câte ori, cu un adevărat ceremonial, le cobora pe scări cu gesturi ample, ambalate în rochiŃe colorate, prevăzute cu pampoane imense, roşii.

26

- Sunt oameni care explică totul. Pentru ei, totul e ştiinŃă. Sunt cei care, de regulă, ocupă posturi importante. Totul, pentru ei, e psihologie, sociologie, psihanaliză... Sunt paznicii demenŃi a tot ceea ce înseamnă sistem. Ei sunt chirurgii care fac apologia instrumentului. Un bisturiu tocit le strecoară mai multă nelinişte în suflet decât moartea unui om. Nimic nu poate fi neexplicat, aşa spun. Iar dacă ceva nu se poate explica nicicum, e clar că la mijloc e o înşelătorie...

Alina, nu am multe să-Ńi povestesc acum şi, cu atât mai puŃin, să-Ńi explic. Uite, e simplu...

- Cât de simplu?

- Nu fi ironică... Şi mănâncă şi tu ceva, gustă măcar...

- Nu mănânc. De regulă, nu mănânc. După ce mănânc mi-e rău. Răul vine din mijlocul pieptului şi numele lui este silă, dezgust... Vreau să vă mulŃumesc încă o dată, într-un fel. Pe de altă parte, m-aŃi lăsat în chinul ăsta continuuu, dar ceva în mine e viu...

- Alina, când am avut străfulgerarea de care Ńi-am vorbit, am citit cu atenŃie textele semnate de tine şi, gândindu-mă şi la altceva care mă frământă de mult timp, mi-am zis: de ce nu!?

Cum să-Ńi spun? Nu degeaba am amintit de oamenii care explică totul, pentru că eu nu voi putea explica, raŃiunea nu-şi prea găseşte locul aici... Ştii, oamenii trec prin multe, dar totul se scurge încet, în jos, în bezna amintirilor... să nu crezi că amintirile sunt luminoase... totul devine, la un moment dat, incert, nesigur, stările şi sentimentele se confundă, sau suportă mutaŃii, sau capătă alte semnificaŃii, încât nu mai ştii câtă realitate trecută mai cuprind ele... prezentul e altfel, trebuie pipăit. De aceea, oamenii nu rămân în conştiinŃă decât cu un trecut care lasă urme până în prezent... o cicatrice, de pildă. Nu te mira, nu, o cicatrice e mai puternică Biserica „Sfântul Ilie“, Suceava decât războiul care a provocat-o... Când rămâi câteodată singur, doar tu şi energiile impersonale ale naturii, când nimeni nu te poate vedea ca să spună asta, ca să ştii că încă mai exişti, nu-Ńi mai rămâne decât să te pipăi, să-Ńi pipăi cicatricele, semnele timpului, materia în care a săpat vremea... În fine, două lucruri mă

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna caracterizează: o cicatrice şi un vis. Visul îl am de 20 de ani. Se repetă în fiecare noapte, deci e ca o cicatrice. E drept, nu poate fi pipăit, dar, trăit în fiecare zi, e tot atât de adânc ca o cicatrice.

Visul.

O nuntă pe malul unei ape.

Visul în alt vis.

Nunta de pe malul apei o visează un băiat de doisprezece ani, întins la rădăcina unui copac, alături de un câine mort, cu colŃii rânjiŃi. Figura băiatului nu se vede. Dar prin faŃa lui, pe undeva pe nări, odată cu respiraŃia ritmică, intră Alexandru Saharov. Aerul inspirat de băiatul a cărui faŃă nu se vede îl conduce în jos, pe ceea ce ar trebui să fie laringele, cu toate că nu se observă chiar aşa. Totul pare ca un negativ şters, dar nu este alb-negru, ci violent colorat într-o armonie de negăsit în realitate. Apoi interiorul băiatului se deschide ca un văzduh, ca un cer pe care-l vezi în toate părŃile, ca şi cum nu ar exista stânga şi dreapta, sus şi jos, înainte şi înapoi. Ca şi cum nu ai avea ochi şi ceafă, ci ochi peste tot, sau un fel de ochi, căci nu se simt ca atare. Deodată, în timp ce Alexandru Saharov se chinuie să-şi amintească faŃa băiatului care visează, apare o inimă enormă, mai mare decât cerul care o cuprinde şi cuprinsă, totuşi, în cerul infinit prin care privirea prinde a călători fără oprire, tot mai departe, percepând totul cu o claritate înspăimântătoare. De jur împrejurul inimii se adună un alt fel de văzduh, întunecat, format parcă din nori rarefiaŃi, dar denşi în acelaşi timp, cu pete puternic pigmentate, ca fumul gros, industrial, pe cerul senin.

Alexandru Saharov trece mai întâi prin norii aceia negri ce împresoară inima din interiorul băiatului care visează şi simte frică, o teamă în care, zăbovind prea mult, ar putea să moară, apoi... (şi toate astea le face cu mintea, da, nu cu ochii, trebuie spusă asta, ochii privesc în altă parte)... apoi intră încet în inimă, unde se deschide un alt cer, incomparabil cu primul, de un infinit – dacă se poate spune aşa – mai mare decât primul infinit, un infinit perfect în care miliarde de universuri, sau poate o infinitate de universuri, într-o împletitură de nedesfăcut, fac textura unui întuneric altfel decât se înŃelege în mod normal prin întuneric, un întuneric în care nu este beznă şi care nu are frica în el, dar prin care nu se vede absolut nimic, pentru că ochii nu cunosc un astfel de întuneric, şi care transmite minŃii că este interminabil, iar la capătul acestui interminabil – dacă se poate spune „capăt” – este Mila, Dragostea şi Dreptatea...

- De dreptate trebuie să ne fie frică, Alina, de dreptate...

Alina sorbi din paharul de Martini, fărâmiŃă în dinŃi un cub de gheaŃă, privi atentă cum profesorul Saharov frământa în mâini un cârnat vânătoresc, ca pe o bucată de plastilină...

Mai era şi chelnerul care ştergea pahare, privindu-i...

- Eu sunt atentă, domnule profesor...

Alexandru Saharov nu auzea... ... aici are loc nunta.

Apa este chiar întunericul de nepătruns. O masă lungă, care se prelungeşte dincolo de cât privirea poate cuprinde, pare a fi „malul”, de fapt o zonă de demarcaŃie, subtilă, în care nimic din ceea ce Ńine de infinitele universuri materiale nu mai poate avea pregnanŃă, dar nici ceva de dincolo de întuneric nu răzbate. Apa e ca un zid de plumb, cu toate că se simte însufleŃită de un fel de mişcare interioară. De o parte şi de alta a mesei stau şi aşteaptă oameni de toate soiurile şi din toate timpurile, şi nu-i nici un loc liber la masă. Stau cu capetele plecate în jos, iar senzaŃia este că în acele priviri fixe e mai multă vinovăŃie decât supunere. ToŃi oamenii îşi Ńin mâinile pe masă, cu palmele orientate în sus. Apa-întuneric pare ca un capăt al infinitelor universuri existente şi, în acelaşi timp, dă impresia unei mărimi pe care mintea omenească nu o poate concepe.

Din când în când se aude: „Adevărata viaŃă nu ne este dată”. Vocea se aude cu claritate şi este evident că vine de undeva de la masă. Sentimentul că nimeni nu poate vorbi în acel loc este atât de puternic încât te cutremuri să auzi, totuşi, un glas care spune: „Adevărata viaŃă nu ne este dată”...

- Iar eu, Alina, îl caut pe Pavel, fratele meu, îl caut disperat şi el nu se vede. În locul acela din care teama este scoasă afară, mie îmi este frică. De fiecare dată, sunt convins că numai Pavel mă poate salva, adică mă poate Ńine acolo, pentru că, de undeva de afară, din norii negri strânşi în jurul inimii băiatului, se aud lătrături, şi urlete, Ńipetele unor frustrări mari, dorinŃa unei răzbunări care vizează chiar fiinŃa. E ca şi cum ai începe să mori încontinuu, fără deznodământ, o moarte care nu se mai termină şi nici nu se va termina vreodată...

Chelnerul scăpă un pahar pe jos, paharul se sparse, zgomotul se auzi puternic.

- E foarte bun acest Martini, spuse încet Alina, gândindu-se apoi că nici nu putea spune altceva decât o tâmpenie... să-mi aduci diploma, haimana, auzi ca prin vis... ... toŃi ochii din privirile plecate sunt pe zidul de plumb, într-o aşteptare atât de grea încât ar putea strivi totul. Şi Pavel nu-i nicăieri. Când şi când, Alexandru Saharov aude frânturi din rugăciunile lui Pavel, care vin parcă din afară: „Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele”, „Ostenit-am întru suspinul meu”, „Dumnezeu este ajutorul meu şi voi nădăjdui întru Dânsul”. Zidul de plumb rămâne neclintit în hotărârea lui, dar, deodată, ceva prinde sens, acea aşteptare grea nu poate fi decât un tăcut şi îndelung

27

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna plâns... „Sub semnul unui minus ne începem căinŃa”, se aude... Plânsul se accentuează, pare a creşte în intensitate cam în felul în care perpetua moarte de afară nu are sfârşit. Şi Alexandru Saharov întreabă întruna: „Unde e Pavel?”, şi nimeni nu răspunde, doar plânsul se înalŃă, da, ăsta e cuvântul, se înalŃă, el se naşte din el însuşi, în fiecare moment, propagându-se în valuri, şi valurile bat cu putere în neclintitul zid de plumb, apoi o voce, la care auzul se înfioară, articulează puternic: „Plânsul a trecut hotarul”. Un fir subŃire, foarte subŃire, străbate zidul de plumb, un fir de lumină, o lumină necunoscută... „Unde e Pavel?”, întreabă Alexandru Saharov... şi lumineaza masa nesfârşită, dar chipurile oamenilor nu se văd încă. Iar apa-întuneric nu vrea să se dea la o parte... „Unde e Pavel?”, întreabă Alexandru Saharov... lumina străpunge zidul de plumb din ce în ce mai puternic, plânsul se ridică tot mai sus, minuscula gaură, cât vârful unui ac, se lăŃeşte, lătrăturile de afară se înteŃesc, masa se luminează tot mai mult... „Unde e Pavel?”, întreabă Alexandru, şi e ca un plâns şi întrebarea asta... frunŃile oamenilor de la masă se dezvelesc, e ca o dezvelire totul, ca o descoperire, ca o desfăşare, apoi se văd bărbiile, pomeŃii, care prind a străluci, şi oasele, galben-portocalii, care adună lumină în ele, ceva incandescent, de metal topit în furnal... „Unde e Pavel?”, întreabă Alexandru Saharov. Numai ochii nu se văd încă, dar lumina creşte în intensitate, nu mai poate fi oprită, şi Alexandru Saharov ştie, deodată, că atunci când va vedea strălucind ochii celor de la masă îl va vedea şi pe Pavel şi se va ascunde sub umbra lui.

Chelnerul aduna de pe jos cioburile împrăştiate şi Alina simŃi nevoia de a fi cinică sau, poate, doar ironică, e modul meu de a mă apăra, îi explicase odată maică-sii.

- Dar unde este nunta, domnule profesor? întrebă, după care regretă instantaneu.

- Lumina peste feŃele oamenilor de la masă este nunta, spuse Alexandru Saharov, fără a da nici cea mai mică atenŃie ironiei. Eu nu apuc să-i prind niciodată sfârşitul, pentru că nu apuc să văd niciodată ochii oamenilor de la masă. Mă rog... mă întorc, ies din inima băiatului, străbat norii negri care vor să mă sfâşie, ies prin nările copilului de doisprezece ani, văd cadavrul câinelui cu colŃii rânjiŃi... Nu pot în ruptul capului, după ce mă trezesc, să-mi amintesc chipul băiatului, dar ştiu că el se ridică, la un moment dat, de la rădăcina copacului, iar eu îi spun că stă lângă un câine mort. El chiar îmi vorbeşte, zâmbeşte şi îmi şopteşte uşor că, întradevăr, câinele e mort, dar are colŃi frumoşi, albi, lucioşi.

- Dar Pavel? Unde e Pavel, fratele dumneavoastră, întrebaŃi mai tot timpul...

- A, Pavel, da, uitasem... Nu pot identifica exact momentul, dar cineva îmi spune, câteodată chiar în timp ce mă trezesc, în starea aceea dintre somn şi veghe, când

28

rămâi captiv cu o parte din tine visului şi cu o altă parte începi să distingi realitatea cu simŃurile în alertă... Îmi spune: Pavel stă în faŃa Creatorului, până la capăt, dezgolit în însăşi natura lui, şi nu e nimic în el ascuns de la ochii Lui. Damian conducea cam smucit, părea nervos, aşteptase vreo două ore în maşină... domniŃa merge acasă ?... se vedea că se abŃine să nu înjure. Lua virajele strâns, şi Alina observă că, din când în când, cu o singură căutătură directă şi sigură, o privea fix prin oglinda retrovizoare, apoi, deodată, se lăsa cu tot corpul într-o parte sau alta, după sensul în care manevra volanul, ca şi cum ar fi depus un efort supraomenesc, în timp ce profesorul Saharov zâmbea ironic... Damian munceşte acum, Alina. În dreptul falezei, maşina se opri brusc la un Stop, o secundă, dar o secundă atât de lungă încât, printre mormăielile lui Damian... e periculos, foarte periculos, se înmulŃesc maşinile..., Alina apucă să-l vadă pe bărbatul care se masturba în tufa de grozamă.

Era descheiat la cămaşă, destins, cu un zâmbet larg ce-i alimenta o voioşie ce părea dementă în aglomeraŃia încrâncenată din jurul Stop-ului. Un grup de elevi, dirijat de o profesoară energică, care coordona mişcarea detaşamentului cu gesturi ample, încerca să străpungă nucleul de oameni formaŃi în jurul trecerii de pietoni... la stânga, Damian, la stânga, se auzi vocea profesorului.

Alina întrebă unde mergeau, ce urma să facă...

Pe bulevardul Carol, Damian opri în dreptul unei vile.

- Vin imediat,Alina, doar un minut, spuse profesorul Saharov.

Alexandru Saharov coborî greu, respirând sacadat.

Alina mai auzi: mi-au tăiat copacul, nenorociŃii...

- Dom' profesor e supărat, domnişoară, îi explică Damian. Era aici un copac care-i plăcea lu' dom' profesor. Făcea ca un fel de puf şi cred că de aia l-au tăiat, dar era frumos, domnişoară...

Alina îl observă cum o priveşte atent prin oglinda retrovizoare... ce ochi de animal are, parcă îi e frică de ceva, gândi ea, observând, în acelaşi timp, cu coada ochiului cum profesorul Saharov venea încruntat, lăsându-se şovăitor pe treptele vilei, cu o servietă în mână. I se păru o clipă bătrân, prea bătrân, cum era de fapt, dar când îi întâlni privirea simŃi vitalitatea aceea deosebită pe care nu o putea defini, un fel de forŃă blândă care te intimida şi te făcea, în acelaşi timp, să te simŃi în siguranŃă.

- Dar cu ce treburi, domnişoară studentă? întrebă Damian. Să mă iertaŃi dacă... spuneam şi eu...

- Eu nu am venit decât să chiuretez, răspunse zâmbindAlina. Să mulŃumesc...

Sclipirea din ochii lui Damian se schimbă, faŃa îi era străbătută de umbre... mă urăşte, animalul, gândi ea.

- Iar noi muncim, domniŃă, replică automat Damian, muncim cât ne-o Ńine picioarele, ce să facem... Cât ne

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna ajută Dumnezeu, trăim. Când şi-o lua ochii de la noi, gata, nu ştiu ce-o să facem... muncim, domniŃă, muncim...

Profesorul Saharov deschise servieta... astea sunt, Alina, aici e tot, pagină cu pagină, sunt cam amestecate, dar nu contează, nu asta este important, tu nu trebuie decât să le faci să sune bine, cum am vorbit. Alina luă servieta... La un moment dat, când erau în restaurant, profesorul Saharov îi spusese că nu-i o simplă rugăminte, este important, foarte important, şi o să-i plătească oricât cere, avea nevoie de asta, dorea ca toate paginile acelea împrăştiate să aibă un început şi un sfârşit, să capete coerenŃă, să iasă ca o carte, iar ea îl întrebase de unde vine nevoia asta, ce sens poate avea literaturizarea unui jurnal, care, în fond, nu transpunea filozofic sau liric o viaŃă, ci doar o consemna, şi poate nici nu era vorba de un jurnal, poate erau doar nişte însemnări reci, sau, pur şi simplu, transcrieri stângace, sau poate aveau o anume valoare de document, chestie de istorie până la urmă... de unde ştii, Alina? Păi aşa bănuia, în fine... Dar, până la urmă, de ce ea, de ce să se ocupe ea de treaba asta? Existau scriitori – nu-i aşa, domnule profesor? -, redactori... Apoi doar o privise, lung, şi totul părea că încremenise în privirea aceea, bine, spusese ea, şi chiar în momentul ăla trăsese pe gât paharul cu Martini.

- Damian, s-o conduci pe domnişoara Dabija acasă, apoi poŃi merge unde vrei, astăzi nu ies.

- Am înŃeles, dom' profesor, am înŃeles, aşa fac, aştept să mă sunaŃi, dom' profesor...

Când intră în scara blocului, cu servieta în mână, Alina auzi un sâsâit amuzat, apoi un fluierat. Se întoarse şi privirea i se izbi de un balcon pe care-l cunoştea destul de bine, dar care, acum, total inundat de plante agăŃătoare, unele înflorite în delicate explozii de roşu şi galben, părea cu totul nou. Bărbatul care o avertiza zilnic... tot ai s-o sugi tu, frumuşico, Albă ca Zăpada... o privea amuzat, ba chiar fericit oarecum, deoarece, agăŃat de braŃul lui, se balansa, fredonând o melodie cu Piticot, una dintre gemene. Bărbatul râdea. Alina, ca niciodată, îl privi foarte atentă şi observă o dantură impecabilă, de un alb porŃelanat care contrasta plăcut şi surprinzător cu părul negru, des, pieptănat pe spate, ce-i acoperea vârfurile urechilor. Bărbatul îşi Ńuguia spre ea buzele cărnoase, apoi, demonstrativ, îşi vâra degetul mijlociu prin deschizătura gurii, simulând cu voluptate penetrarea orală, apoi ridicând, într-un gest total de a oferi, o banană decojită din care... hap... înfuleca fetiŃa.

- Cine papă banana? întreba bărbatul, privind-o iscoditor peAlina.

- Miruna papă banana, răspundea fetiŃa, repezinduse şi retezând încă un fragment din fruct.

- Miruna papă banana, se alinta bărbatul, jucând rolul absolut al tatălui topit după fiică. Dar Alba ca Zăpada nu papă banana? Nu papă şi ea puŃin?

- ŞiAlba ca Zăpada papă, exclama fetiŃa, şi hap.

Pe hol era întuneric, dar Alina urcă ghidându-se după balustrada de care lovea în răstimpuri servieta doldora de foile ce trebuiau puse în ordine, ca o carte.

Mă numescAlina Dabija.

Pe tatăl meu îl cheamă Dabija Valentin.

Mamei i se spune CuŃa, dar doar de către surorile ei de la Ńară. Rudele noastre din oraş îi spun Anca. Şi, de fapt, pe ea o cheamă AncuŃa, aşa consemnează certificatul de naştere - după cum spune bunicul meu dinspre tată. Dabija AncuŃa. Iar tata îi spune, acum, femeie. Femeie, aşează-te pe genunchiul drept al bărbatului tău. Nu i-a spus întotdeauna aşa, desigur.

Când aveam vreo patru, cinci ani, îi spunea clanŃă.

Ascunsă între două păpuşi oribile, cu un ursuleŃ de pluş, fără urechi, în braŃe, auzeam prin uşa întredeschisă a dormitorului părinŃilor mei: hai, clanŃă, ia dolofanul la smocotit, dă-i peste bot obraznicului. Mai târziu, când împlineam paisprezece ani şi mă plimbam prin casă cu buletinul de identitate abia obŃinut, am auzit din bucătărie, printre gemetele mamei mele, următoarele: strânge-o mai de jos, curvoaico, mai de jos, aşa, uşor, încă o dată. Treaba cu curvoaica a durat vreo câŃiva ani.

De multe ori, de câte ori suna telefonul şi tata era cel căutat, distingeam clar glasul lui dogit: fac bine, bine, cu curvoaica acasă, tu ce faci? Apoi a fost şpirveta. Se întâmpla mai ales când mergeam în concedii, la mare.

După ce veneam de la plajă, intram pe rând la duş, eu prima, ei doi împreună, apoi pe mine mă trimiteau pe balcon, unde trebuia, musai, să beau un pahar gigantic de suc de portocale cu morcovi, pentru sănătate, nu pentru altceva, iar eu cu greu puteam îngurgita o asemenea cantitate, pentru că uram lichidele, îmi venea să vomit de cum le vedeam. Însă, în acest timp, din cameră, de dincolo de ferestrele obturate cu draperii grele, răzbăteau sunetele ascuŃite ale unor palme repezite de cine ştie cine pe cine ştie ce şi glasul răstit – într-un fel artistic, trebuie să recunosc – al tatălui meu: eşti spirvetă, daaaa?, eşti şpirvetă, ia de aici, Ńine-o s-o duci, şpirvetă, zi că te doare, zi odată că te plesnesc, şpirvetă, na dacă ai vrut bani, zi că te doare, aşa, zi că nu mai poŃi.

Dar cel mai greu m-am obişnuit cu palmele.

Zgomotele se suportă mai greu decât cuvintele.

Cuvintele se transformă instantaneu în imagini. Infimul timp în care se petrece acest proces este, paradoxal, suficient de lung încât să poŃi interveni asupra imaginii.

Vreau să spun că, plecând de la cuvinte, imaginea iese întodeauna cum vrem noi. Pe marginea imaginii, apoi, brodăm sentimente. Sentimentele ne animă şi ne generează stări. Stările se transformă iarăşi în cuvinte şi totul pare a se condensa într-un ritm controlabil, cu toate că, de fapt, nu controlăm nimic. A fi analitic nu presupune altceva decât a interveni asupra imaginii. În

29

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna fine... mă sperie zgomotele, cum spuneam. Mai ales unele zgomote. Palmele pe care le aminteam. FiinŃa se înfioară când aude zgomote. Am învăŃat, cu timpul, să disting între diferitele naturi care animă zgomotele generate de palme. În spatele lor stă dorinŃa. AcŃiunea mecanică se intuieşte printr-o privire retrospectivă, pornind de la zgomotul produs, înapoi, spre explozia fizică alimentată de pasiune. O plesnitură seacă, parcă doborâtă în zbor, urmată de un icnet sugrumat, indică faptul că palma tatălui meu a pornit din scurt, de undeva din zona şoldului, s-a lipit de fesa dreaptă a mamei mele, a strâns, înăbuşind zgomotul, şi a rămas acolo lipită. O plesnitură sonoră, cu accente umede, relevă faptul că palma tatălui meu a venit rapid de undeva din lateral şi sa izbit mai mult de coapsa mamei mele decât de fesă. E ca un şuierat, ca o iuŃeală a fiinŃei care încearcă să se comprime între două bătăi de inimă. Plescăiturile – eu le spun „clipoceli” – se disting printr-o fină sugestie de mângâiere in extremis, de parcă două corpuri uriaşe, gelatinoase, se atrag între ele graŃie unei gravitaŃii teribile, accelerează pe măsură ce se apropie unul de altul, apoi frânează brusc şi nesperat în chiar ultimul moment, încât nu se izbesc unul de altul, ci doar se ating cu extremităŃile propulsate de o uriaşă inerŃie. Pare a fi întâlnirea dintre două mase de carne supuse forŃei centrifuge. Apoi sunetul sec, asemănător celui pe care-l face carnea macră aruncată pe o masă cu suprafaŃa dură, lucioasă şi lipsită de asperităŃi... Şuierăturile întrerupte de saliva scăpată de sub control...

Tatăl meu nu e un om rău. E pur şi simplu doar prost.

Nu că n-ar fi înzestrat cu deşteptăciunea aceea pe care oamenii o numesc, cu convingere, inteligenŃă. Are din plin aşa ceva şi a tot dovedit-o reuşind să fie director de la 28 de ani la 57.

Mama găteşte bine. Cu pasiune. Puii, raŃele, bucăŃelele de gulaş, ficăŃeii sau pipotele, toate sunt atinse cu dragoste, cu mistică gastronomică.

Deschiderea cuptorului pentru evaluarea stadiului unei lucrări – cum ar fi, de pildă, perpelirea a trei porumbei exemplari, amorsaŃi în mijlocul unor felii zebrate de pătlăgea vânătă – se transformă, dintr-o treabă de rutină, într-un ritual misterios, desfăşurat în aburi tenebroşi care o înfăşoara pe mama dându-i o alură de preoteasă păgână. Sau muşchiul la cuptor, care necesită o supraveghere severă, o aşteptare înfrigurată... (cum merge, femeie?, se aude vocea tatei)... întreruptă, din când în când, de scurte şi fugare gesturi ilicite, cum ar fi... am uitat să spun că părinŃii mei gătesc împreună, chiar dacă tata doar asistă de pe scaun, sau sprijinit de frigider... ciupitul unui şold al mamei, urmat de câteva chicoteli repezi, o piedică... în calea uitării, spune tata... şi, important, trebuie să amintesc aici că, odată, rezultatul unei asemenea zburdălnicii casnice – la piedică mă refer – s-a soldat cu un impact devastator între nasul mamei mele şi colŃul unui scaun din fier

30

forjat. Nino, nino, nino, bucătăria transformată în măcelărie, spital, retur, bine că a evitat o deviaŃie de sept – a spus doctorul... vezi că mai trebuia suc de roşii la plachie, femeie!, a concluzionat tata şi s-au îmbrăŃişat în privirile inexpresive ale crapului scos din cuptor. Dar totul trece dacă e tratat cu voioşie... ... apropo, o scena care s-a petrecut de mai multe ori: printre aburii pufoşi care vin, de data asta, din baia lăsată deschisă, se vede tata, cu un prosop strâns pe şolduri, un radio-tranzistor pe un scaun, un căŃeluş albastru plutind în cadă, mama pe marginea căzii... mă cheamă tata, mă duc, îi văd privirea jucăuşă, ştiu că e pus pe şotii, mama zâmbeşte doar cu fruntea, misterioasă, pare că mai are puŃin şi izbucneşte într-un râs ucigător... tata îmi spune: totoşel, mai Ńii tu minte când făceai căcuŃă pe tine şi te schimba tăticuŃu? Mai Ńii tu minte când tăticuŃu trăgea de pamperşei?Tati, tati, făceai tu, şi când odată dădea tăticuŃu cu degetul pe la funduleŃul îngeraşului, să te Ńii... Combinatul chimic de la Brăila, nea Vasile Moroiul dezgropat după 7 ani, Cernobâl... E vie, e vie, e vie...

Mama izbucnea într-un râs care dura aproximativ o oră şi care se termina printr-un plonjon în cadă, peste căŃeluşul albastru. Eu tăceam, dar ei, presupunând mai ştiu eu ce, veneau imediat după mine şi-mi aduceau o tavă plină ochi de „negrese”, o prăjitură ca mraniŃa cufundată sistematic, cu înverşunare, în sos de ciocolată amară. S-o pape toată îngeraşul şi să vezi ce băşinele trage fetiŃa, ca la Sevastopol...

Adevărul este următorul: mama este foarte frumoasă, iar tata este un bărbat înalt, cu o privire adâncă, interesantă, şi un tors atletic.

PărinŃii mei, în fond, se iubesc. Mama încasează palme şi cuvinte de triaj-gară pentru că-i place, iar tata i le dă pentru că o iubeşte şi crede că, astfel, trăieşte modern. Sunt sănătoşi tun, domnule, şi mă bucur pentru ei... A, uitasem, odată, în timp ce luasem Patericul de la început, direct de la Antonie cel Mare, i-am spus tatălui meu: vezi că şi prea multa sănătate trupească e pricină de păcat... Căcat cu perjă, mi-a zis tata, lasă cărŃile de hodorogi şi adu diploma aia odată că-i jale cu tine, nu altceva...

Eu nu înŃeleg cum se iubesc oamenii, cum îşi apropie corpurile unele de altele... o să le înveŃi tu pe toate, mi-a spus rânjind bunicul din partea tatălui, ăla care-i tot trage cu „consemnarea la certificat”... şi nu înŃeleg cum de sunt toŃi oamenii atât de convinşi că fac exact ceea ce trebuie, că ce fac ei este extraordinar, sau perfect, sau îndreptăŃit, sau cum vreŃi să-i spuneŃi...

Când prima gelatină scârboasă se va urca pe mine, căznindu-se transpirată să-şi bage... şarpele la văgăună, aşa spune bunica dinspre mama... atunci o să strig tare, oh şi ah, mi amor, în urletele de fericire ale oamenilor... normali la cap, cum spune o mătuşă de-a mea, soră cu tata... apoi o să ies în pielea goală pe balcon şi o să urlu

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna spre toate cele patru zări: DIRECT PRIN MINE ÎNSUMI! (Damian dă cu piciorul în uşă. Un ecler se striveşte prins între uşă şi faŃa Marinelei, care tocmai lingea pasională crema de vanilie scursă pe margini. Marinela se sperie şi plânge. Taci în pizda mă-ti', urlă Damian.

Următoarele uşi sunt pulverizate de picioarele lui Damian. Da' ce-i, DaminuŃă?, întreabă plângând Marinela, încercând, în acelaşi timp, să recupereze resturile de ecler împrăştiate pe capotul ei de zenana înflorată. Taci, NeluŃo, taci, că te bag în oală şi te fierb ca pe găini, taci... Marinela plânge şi adună bucăŃele de caramel pe care le introduce repede în gură, mărunŃindule între doi molari zdraveni. Nu înŃelegi?, urlă Damian.

Curva asta o să ne pună capac, o să murim cu toŃii de foame, asta venită acum, Alina, care chiu..., curet..., chiurte..., în pizda mă-si', e mort profesoru' după ea, o să-l leşine de bani şi gata, NeluŃo, rămânem pe drumuri, haloimis eclere şi cola, proasto... Marinela îi dă dreptate, cu toate că nu ştie cine e Alina şi ce tot are DaminuŃă cu ea şi ce treabă are profesorul aici... dar tu munceşti, DaminuŃă, nu, eşti cel mai bun şofer, nu?

DaminuŃă ridică braŃele deasupra capului, ca şi cum ar Ńine între ele un topor, dar Marinela, ştergându-şi lacrimile cu dosul palmei, este deja în căutarea unui alt ecler, o să ne ajute Dumnezeu, DaminuŃă, o să vezi tu că nu ne lasă El... DaminuŃă vrea să-i crape capul... îŃi crap capul, proasto... Totul scapă de sub control, mobilele încep să zboare... Marinela se târăşte până la o măsuŃă lipită de un fotoliu, recuperează cele 12 eclere rămase intacte între două coli de hârtie de ambalat... urlete... o să-Ńi bag eclerele pe cur, NeluŃo...

E trei dimineaŃa şi Damian se trezeşte brusc. Nu mai ştie dacă a visat urât sau a auzit ceva... Marinela stă în fund, smiocăindu-se pe întuneric. Din nas îi ies bolboci.

- Ce faci, proasto? întrebă Damian.

- Beau puŃină cola şi mă rog la Dumnezeu, DaminuŃă... O să vezi tu că o să ne ajute, Dumnezeu e bun. Nu vrei şi tu o gură de cola? Şi chiar în acel moment, din curtea interioară a blocului, se auzi lătratul viguros al unui câine... şi ziceai că le-ai pus otravă?... palma lui Damian Ńâşni ca din catapultă, descrise vertiginos un arc de cerc şi strivi un alt ecler de nasul Marinelei, un ecler care tocmai fusese transportat cu infinită răbdare şi atenŃie dintr-un castron vârât sub pat, la dos, cum spune mama lui DaminuŃă...

A doua zi, întâlnindu-se în faŃa Primăriei cu Marinică Fusea, cel dat afară de mahărul de la Cadastru, Damian nu spuse decât atât: două palme i-am dat lu' NeluŃa, atât, două palme şi basta... România n-ajunge nicăieri, se duce de râpă.)

Fragment de roman în pregătire

Dimitrie Vatamaniuc, omagiat la Suceava

Consiliul JudeŃean Suceava, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, precum şi Societatea Scriitorilor Bucovineni au organizat pe data de 23 septembrie a.c., la Suceava, Salonul Literaturii Române din Bucovina. Cu această ocazie a fost omagiat academicianul Dimitrie Vatamaniuc, la împlinirea vârstei de 90 de ani. De asemenea, în cadrul Salonului Literaturii Române din Bucovina a fost lansat volumul „Convorbiri sub scara cu îngeri”, Editura Timpul, Iaşi, 2010, semnat de Dimitrie Vatamaniuc şi Constantin Hrehor. În cadrul manifestării dedicate acad. Dimitrie Vatamaniuc au luat cuvântul Gheorghe Gabriel Cărăbuş, directorul instituŃiei-gazdă a evenimentului; prof. univ. dr. Mihai Iacobescu (cel la propunerea căruia, cu câŃiva ani în urmă, universitatea suceveană i-a decernat cunoscutului eminescolog titlul de „Doctor Honoris Causa”); vicepreşedintele CJ Vasile Ilie, ca reprezentant al instituŃiei sub cupola căreia s-a realizat evenimentul şi al instituŃiei care a finanŃat apariŃia cărŃii lansate cu prilejul aniversării; eminescologul N. Georgescu; scriitorul Grigore Ilisei; criticul literar Mircea A. Diaconu, decanul FacultăŃii de Litere şi ŞtiinŃe ale Comunicării de la Suceava; conf. univ. dr.

Aurel Buzincu, directorul DirecŃiei de Cultură; Constantin Arcu, preşedintele SSB (înmânându-i din partea SSB o diplomă de excelenŃă şi recent apărutul număr al „Bucovinei literare”, în cuprinsul căruia îi sunt dedicate mai multe pagini); ec.

Dumitru Cucu, preşedintele FundaŃiei Culturale a Bucovinei (acordându-i, din partea FCB, o medalie de argint); cercetătorii literari Ion Filipciuc, Lucia Olaru Nenati, Nicolae Cârlan, maica Elena Simionovici de la VoroneŃ, George Timu ş.a.

(A.O.V.)

31

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna

Cartea de la Uppsala Gellu DORIAN

Probabil o să vă întrebaŃi cum am putut fi în atîtea locuri diferite deodată şi, mai ales, cum am reuşit să trec dintr-un timp într-altul cu uşurinŃa cu care umblă gîndul.

Dacă o veŃi face, nu o să vă pot răspunde pe loc, într-o propoziŃie scurtă, adică aşa şi aşa, cum, în graba pe care o aveŃi, aŃi dori să o fac. Nici nu ştiu dacă o să mă puteŃi întîlni vreodată, deşi sunt mai tot timpul în faŃa voastră, în spatele vostru, în casă, pe drum, oriunde, în aşa fel încît să vă pot răspunde pe loc. Este singurul lucru, din cele infinit de multe ce-mi stau în putinŃă, pe care nu-l pot îndeplini. Nu că aş fi îngîmfat, orgolios, indiferent, dar îmi este mult mai bine să fiu peste tot invizibil, decît să stau mult prea vizibil în acelaşi loc. Pentru a putea da un răspuns bun, convenabil şi mie, va trebui să aveŃi răbdarea pe care şi eu am avut-o adunînd un milion opt sute treizeci şi două de mii o sută treisprezece informaŃii despre toate întîmplările pe care urmează să vi le relatez aici. Întîmplările ca întîmplările, dar oamenii care mi leau adus în faŃă mi-au creat nenumărate probleme, pentru că, împrăştiaŃi peste tot în lume, în timp, nu acolo unde aş fi fost sigur că îi găsesc, nu mi-a fost nici mie uşor să-i adun la un loc şi să le fac viaŃa coerentă, nu haotică aşa cum se arăta a fi din faptele lor. Desigur, mi-ar fi foarte la îndemînă să le înşir una după alta, eventual cronologic şi, astfel, să aveŃi în faŃă toate elementele răspunsului meu. Or eu nu ştiu, zău aşa, habar n-am cum aş putea face acest lucru. De fapt nici nu-mi dau seama cînd am adunat atîtea informaŃii şi cum am putut să trec prin atîta istorie, cea mai multă abandonată, ascunsă, irosită din cauza intereselor oculte ale unor vremuri ce fac mult mai palpitantă şi mai aproape de adevăr viaŃa petrecută în diverse locuri ale lumii de-a lungul timpului pînă la noi.

Dar mai bine să nu vă zăpăcesc cu tot felul de digresiuni, cum sunt convins că nu v-ar plăcea, pentru că vă cunosc foarte bine, chiar dacă nu toŃi sunteŃi pe la casele voastre, ci v-aŃi împrăştiat prin lume, ca personajele mele, uitînd lumea din care aŃi plecat, preferînd-o pe cea în care aŃi ajuns, ca un mod nou de adaptare, vă ştiu eu bine, zău aşa, că v-am văzut în tot felul de situaŃii, unele plăcute, altele umilitoare, altele în momente de fericire, ca să nu mai spun că mai tot timpul tristeŃea v-a fugărit în cuvîntul matern, cel pe care l-aŃi părăsit, da, aşa cum vam spus, chiar dacă sunteŃi acasă, în liniştea celor patru

32

pereŃi şi cea a acoperişului, ignorînd cele cîteva cărŃi din biblioteca dumneavoastră, cu gîndul ascuns, dar totuşi existent, că atunci cînd veŃi avea timp, dar mai ales liniştea necesară, le veŃi citi, nu veŃi sări cu ochii pe rîndurile scrise de mine de cum veŃi auzi că am dat răspunsul la întrebarea pe care mi-aŃi pus-o. Nu, nu sunt atît de naiv şi nici nu vă acuz cu ceva. De la tăbliŃele lui Moise, primele scrise cu destinaŃie directă către voi, aŃi fost mult mai atenŃi la lectura pe care o făcea altcineva pentru urechile voastre, decît să vă aplecaŃi ochii spre ele, să înŃelegeŃi astfel mai uşor cele zece porunci. Şi să ştiŃi că toŃi cei care nu au citit acele porunci, chiar buchisind literă cu literă, şi au preferat să le audă spuse din gura altora, nu au înŃeles rostul lor pe pămînt, au greşit mai mult, au plecat nemîntuiŃi de pe aceste meleaguri în altă lume care nu va avea timp pentru aşa ceva: pregătirea pentru altă lume se face aici, pe pămînt. Şi cum să vă cer eu acum să citiŃi biblioteci întregi, pentru a fi oameni normali, buni şi în lumea de dincolo?

Sau ce, biblioteci, măcar o carte de la cap la coadă, fie şi aceasta pe care v-o trimit acum cu atîta dragoste spre voi. Ştiu, desigur că ştiu, că n-ar trebui să încep aşa, că m-aş fi putut fi născut (aşa cum m-aş fi putut fi născut încă din miliarde şi miliarde de perechi în alte mii şi mii de locuri din lumea aceasta), printr-o întîmplare fericită pentru viaŃa mamei, la Târgnord, cum îi spuneam oraşului nostru, aşa cum, negreşit puteam să mă fi născut în oricare altă parte din Ńară sau din lume, din doi oameni simpli, cum, zău aşa, aş fi putut să vin pe lume din doi oameni bogaŃi, nu neapărat împăraŃi, regi sau aiatolahi, baştani sau miliardari din America, ci măcar ca învăŃătorii Negureanu, care nu au reuşit să-i Ńină la şcoală pe părinŃii mei mai mult de patru clase, că era multă treabă, iar războiul se apropia, cu un du-te vino, ba cu nemŃii împotriva sovieticilor, ba cu armata roşie, salvatoare, împotriva nemŃilor, încît, bunicul a dispărut pe front, iar tata, la doar optsprezece ani, era luat prizonier şi dus la Kiev şi ascuns cinci ani în catacombele acestuia, trecînd, pînă acolo, cu încă alte sute de prizonieri, prin aula UniversităŃii din Iaşi, deşi ar fi putut pleca la Berlin să se instruiască la una din şcolile de acolo, nu ca militar, ci ca bucătar, apoi, ambiŃios cum m-a lăsat şi pe mine pe lume, ar fi ajuns filosof, pentru că nu am cunoscut om mai tăcut ca el, mai ales cînd venea vorba de lagărul în care a zăcut, lăsînd-o pe mama să aştepte pînă cînd, într-o toamnă, prin septembrie, întorcîndu-se din lagăr, a sărit gardul şi a furat-o, ducînd-o în pădurea Gavrileştilor, încît bunica Maria, Borfotinoaia, văduvă, nu a mai avut ce face şi le-a tocmit naşi pe chiaburii Irimescu, scăpaŃi de urgia bolşevică, şi, ca nunta să fie cu alai, le-a arvunit bontaşi de primă clasă, urcîndu-l pe tata, slab ca un Ńîr, faŃă de omul masiv de mai tîrziu, murind la doar cincizeci şi şase de ani neîmpliniŃi, de ziua arhanghelilor Mihail şi

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna Gavril pe calul roib rămas de la bunicul, fost primar liberal, ca mire, pregătit pentru o căsnicie cum ei nu i-a reuşit, deşi cu Gheorghe al ei a născut patru copii, cum de altfel şi tata cu mama au avut, printre care şi pe mine, al treilea, deşi tot timpul la locul meu, niciodată de găsit acolo, pentru că mai mereu doream să fiu peste tot, fie în pădure, dar în acelaşi timp, după sobă cu Biblia în mână, fie la mănăstire, la grădiniŃă, dar în acelaşi timp printre pernele de pe pat sau căutîndu-le, cu degetele mele ca nişte fuse cu unghiile moi, mamei sau bunicii Maria, în cap, că se spălau cu apă limpede de leşie şi săpun din untură de porc topită în natră şi le mînca pielea de credeau că au păduchi, şi zău, nu vă mint, nu am văzut, printre firele de păr, negre ale mamei, albe ale bunicii, niciodată vreun păduche sau măcar lindeni, deşi îmi plesneau unghiile, iar ele, de plăcere, aŃipeau, gata să cadă, mama de pe scaunul cu spetează pe care stătea şi cosea la maşină, bunica de pe marginea patului, pe care se aşeza sforăind ca o pisică, fie la şcoală, dar şi prin grădină la treabă, fie la film, dar şi în pat, la somn, că, deşi nu eram acasă, cînd întreba tata, mama ştia să mă acopere şi mă găsea numai atunci cînd soseam pe nesimŃite de pe unde plecasem, că, dintre toŃi, tata mi-a dat mie în grijă, ani în şir, taurii pe care-i ducea toamna la tîrg la abator, pentru a face bani pentru sărbători, cînd, îi plăcea, să nu ne lipsească nimic de pe masă, şi asta pînă cînd am plecat şi eu la şcoli, mai departe, pe la Cîmpulung, unde am cunoscut o altfel de lume, pe care nici acum nu cred că am aşezat-o acolo, în memoria mea, cum trebuie. Da, desigur, ştiu, zău aşa că ştiu, că nu aşa trebuia să încep, că nu văd ce v-ar interesa pe dumneavoastră toate nimicurile astea, pentru că fiecare, nu-i aşa, are o poveste a lui, însă nu povestea mea vreau să v-o spun aici, că nici măcar nu eu sunt cel care vă povesteşte, ci altcineva, mult mai prezent peste tot decît mine, dar care m-a ales pe mine să vă spun cele ce urmează, simplu, fără să complic lucrurile, aşa cum am făcut în alte cărŃi. Eşti uneori, cînd nu te lasă gura să taci sau mîna să scrii, tentat să complici un pic situaŃiile pe care vrei să le redai, fie că scrii o carte, fie că vrei să-i povesteşti cuiva o întîmplare. Mie, zău aşa, acum sunt convins că o să mă credeŃi, îmi place să amestec lucrurile, dar, în final, să le fac clare, uşor de înŃeles.

De fapt am vrut să încep altfel, însă nu puteam trece cu vederea, zău aşa, peste cel prin care au fost filtrate toate cele ce urmează. De cum am văzut prima dată lucrarea lui Arcimboldo, Bibliotecarul, am dorit să fiu văzut, dacă ar fi fost posibil aşa ceva, în adevărata mea înfăŃişare, aşa, înconjurat de cărŃi, sau pur şi simplu ca o carte mereu deschisă, citită de vînt, dacă de oameni ar fi fost prea mult să le-o cer. Dar n-am făcut din asta o obsesie, nu, şi aşa excentrismul pictorului italian din secolul al şaisprezecelea nu putea fi depăşit de modestele mele ieşiri, uneori doar, cînd, impresionat de filmele pe care le vedeam zi de zi, mai ales westernurile,

mi-am făcut un pistol cu capse, zău aşa, cu mîna mea, o vestă din piele de viŃel, cizme cu toc, cu pinteni, pantaloni cu franjuri de piele, cămaşă reiată, neagră, şi m-am fotografiat, apoi, altădată, am spart cîteva geamuri, înfuriind gazda, trebuind să ne mutăm de acolo. Ce mai, zile de coşmar, încît, în vacanŃa de vară, a trebuit să dau acel costum şi pistolul, că altfel nu mergea, la insistenŃele mătuşii Didina, la care tata a aplecat urechea dar şi jordia pe spinarea mea, cu inima destul de strînsă în coşul pieptului, că mă vedeam, îmbrăcat astfel, cel puŃin ca Giuliano Gemma sau Clint Eastwood, dacă nu chiar ca John Wayne, deci a trebuit să dau acel costum şi pistolul lui Gică Brumăraş, un prieten cu care, împreună cu Costel Soiescu, ajuns şofer, mort mai tîrziu la Canal, undeva pe lîngă Năvodari, strivit de propria-i maşină sub care s-a băgat să repare ceva, deci, ce-mi mai trece, zău aşa, prin cap, acum, cînd ar trebui să ajung la fondul acestei cărŃi care se va ocupa de cu totul altceva, prin urmare împreună cu cei amintiŃi bîntuiam toate grădinile din sat, de la cele de pruni ale duduii Aneta, de sub dealul bunicilor din partea mamei, la cele ale Moşului HriŃcu, în care găseam de la cireşele de mai şi cele de iulie, căpşuni, fragi, zarzăre, mere sîntilieşti, pere zemoase şi moi, gutui, nuci şi struguri, încît tot anul eram ghiftuiŃi, ce om gospodar, că nici nu vă vine să credeŃi, căruia îi provocam de fiecare dată necazuri, de parcă nu le-ar fi avut înde-ajuns din cauza colectivei care-i luase cele optzeci de hectare de pămînt moştenite din tată-n fiu. Draci, ce mai. Încît, iubind Bibliotecarul lui Arcimboldo, aciuat pe la casa mea, cu soŃie şi doi copii, m-am făcut şi eu bibliotecar şi, harnic nevoie mare, m-am aruncat asupra cărŃilor, ca ochii mei în lucrarea pictorului, văzută pentru prima dată pe coperta revistei Secolul XX. Nu însă la fel de impresionat am fost cînd am văzut la televizor, zău aşa, pe unul dintre reputaŃii noştri critici literari aşezat cu cele o sută de chintale ale sale pe un fotoliu de cărŃi, zicea el, foarte proaste, vorbind tocmai despre unele dintre ele, imaginîndu-mi, fireşte, că stă cu tohosul lui pe impresionatul lui op nu de mult apărut, în care a particularizat în modul lui personal, de altfel vioi, vivace, dar nu suficient de atractiv ştiinŃific, istoria literaturii române. Şi mi-am zis, uite dom'le, ce-a ajuns şi tabloul lui Arcimboldo, cît de excentric trebuie să fii să stai cu curul pe ceea ce mănînci de fapt. Deh, n-o să mi-o ierte, deşi eu îl apreciez, nu însă atît de mult pe cît el mă detestă.

De cele mai multe ori stăteam, închis în mine, aşa cum stăteau mai toŃi semenii mei închişi în Ńara lor, ca într-un lagăr. Dar ce vă spun eu chestiile astea, că le ştiŃi destul de bine, poate unii dintre dumneavoastră mult mai bine decît mine. Nu am auzit niciodată de la tata că ar dori să vină americanii. Era mult prea speriat de ceea ce l-au pus să declare cînd i-au dat drumul acasă.

Trecînd Prutul, şi-a şi pus fermoar la gură, iar pufoaica

33

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna aia răpănoasă, cu care a ajuns acasă, a ascuns-o în pod, cu alte lucruri aduse de la Kiev. Eu, zău aşa, ca să scap de angoasa acelor timpuri şi locuri, le-aş fi dat foc imediat.

El, nu, nici măcar pe americani nu-i dorea, dar nici pe ruşi, deşi, ca să scape de opresiunile preceptorilor, nişte sărăntoci ajunşi brigadieri, conducători de obşte, ocupînd biroul de primar al bunicului, în care a copilărit, îl vedeam lăudîndu-i, omenindu-i cu vin şi mîncare, numai să-i mai lase boii şi caii, plugul şi grapa, să nu i le ia, pînă ce într-o zi, a tăiat boii şi i-a făcut jumări pe care le-a ascuns în chiupuri prin grădină, iar caii, n-a mai avut ce face, i-a dat, că a auzit el, după ce i-a băgat cu mîna lui în grajdurile ceapeului, că şi carnea de cal se mănîncă, dacă o mănîncă italienii, oameni ca noi, că cu unii a stat în lagăr, el de ce nu ar fi putut-o mînca, sau noi, mereu cu gurile căscate la bunătăŃurile pe care el dorea să le avem.

Rămas fără nimic, a dat din mînă a lehamite şi s-a dus la pădure, să lucreze acolo, nu la colectivă. Şi după ce au fost împuşcaŃi Ceauşeştii, au venit şi americani. Sau neam dus noi la ei. Mare lucru. Nu mai aveau la ce veni.

Tata nu mai trăia, să-i salute. Nici cei care i-au aşteptat atît de mult să vină. Mama s-a bucurat că l-a văzut pe rege, că nu-l mai văzuse de cînd era copilă şi a trecut într-o maşină, pe la Buda, spre Târgnord. I-a făcut din mână şi a cîntat, şi atunci, ca şi acum, „Trăiască Regele”.

Nici atunci, nici acum nu a auzit-o. Dar ea era mulŃumită că a ajuns şi aceste zile. Eu şi mai mulŃumit, că am ajuns înAmerica. Şi de aici începe totul.

N-o să mă credeŃi, dar, cînd am fost cu ani buni în urmă la Tulcea, la o agapă cu mai mulŃi amici, unii cunoştinŃe de prin armată, alŃii întîlniŃi întîmplător, dar toŃi extrem de joviali, l-am văzut pentru prima oară pe Iulius Apolsin, medic, în mîna căruia am ajuns din cauza unei pierderi de calciu după o noapte cu Ńigări CarpaŃi şi votcă proastă pe care ne-au vîndut-o nişte lipoveni care, peste două zile, ne-au aşteptat în Deltă, la Sulina, că dacă ajungi, pentru o agapă la Tulcea şi nu dai o fugă şi la Sulina, degeaba ai fost acolo. Era tînăr, bărbat bine, cu soŃie şi un copil, şi nici prin cap nu-i trecea, ca de altfel oricăruia dintre noi atunci, să ne gîndim la ceea ce, o să vedeŃi şi dumneavoastră mai încolo, i-a ocupat viaŃa în ultima vreme, chiar dacă în acei ani se trîmbiŃa peste tot despre ceea ce el invocă acum, de cele mai multe ori fără nici un ecou, ci dimpotrivă primind chiar critici care-l întărîtă şi mai mult. Evident, ca pe mai toate entuziasmele comuniste, nici pe acesta nu l-am luat în serios atunci, cum de altfel nici Iulius Apolsin, care avea pe acele vremuri alte preocupări, cum ar fi pescuitul, femeile, familia pe care între timp şi-a abandonat-o la Bucureşti, fugind din Ńară, ca puŃini alŃii care au reuşit să facă aşa ceva, alŃii înfundînd puşcăriile, acum, descoperindu-l la New York, întîi în building-ul „Duane House”, la un loc cu mare parte din emigranŃii români, tot din cauza unei căderi de calciu, că mă luau nu chiar

34

din senin, după nopŃi de oboseală, cu schimbări de fuse orare, crizele de tetanie, apoi la office-ul lui de pe Broadway, din Astoria, Queens, unde dădea impresia că are tot arsenalul din muzeele din România. Nu ne-am recunoscut decît după un îndelung dialog, fiind de faŃă şi preotul Iustin Canafu, rămas şi el prin America de prin optzeci şi opt, cînd, după ce a stat ca secretar la Mitropolia din Sibiu, trimis cu o bursă, a ales calea pribegiei apostolice, nemaiputînd profesa o vreme ca preot de mir, din cauză că soŃia, rămasă în România, în timpul studiilor din ElveŃia, a divorŃat, iar hirotonirea i sa ridicat, hirotonire pe care şi-a recăpătat-o după ce s-a recăsătorit cu o nemŃoaică, convertită la ortodoxism, găsind înŃelegere la episcopul de Detroit, Victorin, dîndu-şi între timp şi două doctorate. La el am tras în acele prime zile ale mele la New York. Dacă vă spun că am rămas, la prima vedere, extrem de dezamăgit de megalopolisul american de pe coasta de est, ajungînd la Iustin, noaptea, undeva în Astoria, în Woodside, printre nişte case în stil Tudor, cu cel mult un etaj şi o mansardă, lipite una de alta, chiar dacă puzderia de beculeŃe făcea locul aproape feeric, fiind în preajma Crăciunului, desigur, n-o să mă credeŃi. Pentru că pentru mine New York-ul însemna zgîrie-norii, pe care abia a doua zi, ajuns în Manhattan, i-am văzut şi m-am liniştit.

Cînd Iulius Apolsin mi-a povestit ce-a făcut între timp, cred că n-o să vă mire că ştiam aproape totul, cu lux de amănunte, că viaŃa mai tuturor românilor rămaşi în Ńară era asemănătoare, fără prea multe taine, ca a mea de altfel, ca a atîtor altora, aşa cum ştiam totul despre Colette, profesoara de română din Baia Mare, pe care, tot aşa, am întîlnit-o ocazional, cu mulŃi ani în urmă, la o şuetă, cu nişte poeŃi sosiŃi la un festival la Sighetu MarmaŃiei. Ca şi mine şi ea era din Târgnord. Tot aşa, după ce Iustin Canafu m-a prezentat ei, nu ne-am recunoscut din primele priviri, ci abia a doua zi, cînd, invitat la ea la masă, prezentîndu-mi-o pe Alexia, prietena ei cu care a fugit peste Atlantic, profesoară de chimie fiind, îngrijind acum o familie de evrei din Long Island, am dezvăluit faptul că ne-am mai întîlnit, cu mult timp în urmă, cînd ea şi Daniel, un poet din grup, s-au retras şi n-au mai apărut pînă am plecat. Şi iată că abia acum ne-am revăzut. Hă, cîte îmi aduc aminte acum, dintr-odată, încît îmi este greu şi mie să le urmăresc, pentru că în acea zi i-am cunoscut aproape pe toŃi românii din acel bloc din micuŃa PiaŃă Stripolli, de pe 31 Street cu 49 Avenue, care însuma şi un părculeŃ al canadienilor, cu şase bănci aşezate în hexagon, iar din mijlocul spaŃiului făcut astfel de acel hexagon se ridica un catarg în vîrful căruia flutura steagul Canadei. Nimic deosebit. Dar cred că în acel bloc locuia, chiar dacă exagerez, cum o să-mi placă să o fac de-a lungul acestei cărŃi, aproape cinci sute de români, nu toŃi cu domiciliul acolo, ci cei mai mulŃi în trecere, ca printr-o vamă. Iustin mi-a explicat să nu mă las dus în eroare, pentru că

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna numele blocului vine de la un general canadian, Duane, a cărui statuie o vede zilnic şi în piaŃa din Chinatown, din parcul de lîngă Audre Cohen College, unde el este profesor de filozofie, şi nu de la asemănarea cu cuvîntul franŃuzesc douane, care înseamnă vamă. Oricum buildingul, cum i-a spus Willy Codoban, zis şi WiliuŃă, cum o să-i spun şi eu de-a lungul acestei cărŃi, cel care a găzduit-o pe Colette cînd a ajuns la New York, cu care apoi a trăit, s-a căsătorit, în speranŃa obŃinerii actelor acesteia, dar nu a fost posibil, pentru că acesta avea multe bile negre la Emigrări, era un bloc imens, cu douăsprezece etaje, în formă de L, cu latura lungă lîngă un fost cimitir, cu pereŃii exteriori din cărămidă roşie, ca mai toate blocurile din cartierele newyorkeze din cele cinci oraşe care alcătuiesc cea mai mare metropolă americană. În acea zi a venit acolo Nedu, Conu Nedu, cum i-am spus din prima şi aşa a rămas, cel mai vechi emigrant dintre toŃi cei găzduiŃi în acel bloc, nu din New York, să mă înŃelegeŃi bine, că erau unii cu o vechime că nici ei nu-şi mai aduceau aminte, ins cu o aventură deosebită a ajungerii în America, pe care mi-a relatat-o mult mai tîrziu într-un drum pe care l-am făcut pe distanŃa Niagara Falls – New York cu noua lui achiziŃie, un Mercedez de clasă, negru, din anii optzeci, păstrat în condiŃii excepŃionale de o familie de evrei din New Jersey, de la care a achiziŃionat-o, cum spunea el, cu doar trei mii de dolari. Dar sunt sigur şi acum că a dat pe ea cel puŃin şapte mii de dolari, că-i plăcea să se laude, nu glumă. Nu l-am crezut, pentru că maşina fusese a unui corp diplomatic, circulată foarte puŃin, cu tapiŃerie din piele de culoare bej, cu bordul din lemn de abanos şi cireş african, cu maneta schimbătorului de viteză din os de fildeş, toate butoanele lucioase, ca de aur, o bijuterie, ce mai. Însă l-am crezut în tot ce mi-a spus despre fuga lui din România. Cît am stat acolo şi de cîte ori am venit, a fost foarte generos, nu cu banii, pe care-i cîştiga din greu, plecînd de la prima oră să supravegheze Trump Tower Building, pînă la ora 4 PM, ca apoi, la demisolul blocului unde locuia, deja cunoscutul pentru dumneavoastră „Duane House”, într-un atelier improvizat, dar foarte ordonat, să repare alternatoarele pe care le colecta de la diverse ateliere cu care colabora,

cel puŃin zece pe zi, ori douăzeci şi cinci de dolari bucata, iaca, nu erau bani de aruncat, iar seara, după ce urmărea ştirile, cînd nu era invitat la Colette, îşi făcea duşul de rigoare, îşi verifica conturile, bijuteriile, că avea destul de multe, datoriile pe care le aveau unii fraŃi baptişti din România faŃă de el şi data scadentă, şi apoi se culca mulŃumit cu gîndul fie la vietnameza cu care a fost gata să se căsătorească cu ani în urmă, fie la japoneza cea frumoasă pe care nu a putut-o convinge să rămână cu el, ori la o mexicancă focoasă, ca în final să se aşeze serios în planurile lui de căsătorie cu Jana, o fata necăjită din Bucureşti, pe care adunarea fraŃilor adventişti i-o băga pe gît cu un scop căruia lui nu-i prea plăcea, ci, zău aşa, foarte generos cu poveştile care, unele dintre ele, mi s-au părut mai mult decît fabuloase, deşi dezvăluiau un adevăr ce merită făcut cunoscut. Însă, dacă Colette ar fi înŃeles să se lase de fumat, destinele lor ar fi fost şi acum împreună. Or Colette nu se putea lăsa nici de fumat, nici de băut, doar sîmbăta şi duminica, atunci cînd era liberă şi avea oaspeŃi, mai tot timpul, din România, aşa cum cîŃiva ani în şir, de cel puŃin de două ori pe an, cîte treizeci de zile, mă avea oaspete pe mine. Mă înnărăvisem rău de tot şi deşi mi se părea groaznic zborul peste ocean, abia aşteptam să se facă timpul de plecare şi, Ńuşti, eram în PiaŃa Stripolli, la Colette, sau la doar o stradă mai încolo, în Woodside, la Iustin, cu care mergeam de fiecare dată la Iulius Apolsin să ne încărcăm bateriile cu de toate, dar mai ales cu tot felul de informaŃii despre ce mai aflase sau îşi imaginase despre originile noastre.

Atunci am cunoscut-o şi pe Viki, al cărui soŃ, imobilizat la pat, urma să-i lase o avere considerabilă la Montecello, nu departe de New York. Viki, cu ochii ei mici, ca două mărgele sau mai curînd ca doi ochi de curcă, aşa i-am Biserica „Sf. Treime“, Siret văzut de fiecare dată, deşi mintea îi mergea şnur, nu alta, a fost o femeie frumoasă, acum mult prea grasă şi lipsită de orice chemare spre pat, se bucura de vizitele noastre la Colette, dar niciodată nu ne invita la ea, aşa cum făcea Conu Nedu de fiecare dată. Ea venea, mai mult, la Colette, cînd noi nu eram, pentru Mircea, un şofer de autobuz, venit şi el tot din Bucureşti, mult mai tînăr decît ea, singur, care, astfel, cînd Adelina, amanta

35

BUCOVINA LITERARĂ

epica magna lui nu era în patul acestuia, îi mai ostoia poftele lui Viki, iepureşte, fără ca micuŃa Colette, care Ńinea la curăŃenia şi ordinea din casa ei, să ştie ceva. Cînd a aflat, că a venit şi vremea să afle, cu grija de femeie lovită în amorul propriu a Adelinei, Mircea a trebuit să-şi ia geamantanele, boxele şi combina la care asculta cele mai noi manele sosite din Ńară şi să plece, fără să mai aibă uşa deschisă la Colette, cu care părea că se înŃelege de minune. Dar astea, evident, s-au petrecut în timp şi nu vreau să vă vitregesc de alte şi alte fapte şi alŃi oameni care au trecut prin acel building, administrat de Mister Baciu, un ins din Maramureş, care, ştiind că Colette vine din Baia Mare, o mai păsuia sau chiar o mai ierta de bani cînd aceasta se afla la ananghie. Că, în fond, veŃi vedea, nu acesta este scopul meu, de a vă povesti despre acest mic orăşel sau sat din Astoria, care era „Duane House”, bloc aşezat lîngă un cimitir, asupra căruia mi-a atras atenŃia Iulius Apolsin cînd am trecut pe acolo însoŃit de el: - Uite ce ştiu să facă americanii şi noi nu. Un cimitir de dinainte de DeclaraŃia de IndependenŃă din 4 iulie 1776, conservat aici, între blocuri. Numără şi tu. Sunt cel mult douăzeci de morminte. Se văd doar pietrele funerare, crucile. Trebuie să fi fost o comunitate respectabilă. Sau nu, cine ştie ce emigranŃi veniŃi în luncile din jurul Huston River-ului. Oricum nu au distrus urmele trecerii acestora pe aici… Şi m-a lăsat să trag singur concluziile pe care mult mai tîrziu, mi-am dat seama tot de la el, din preocupările lui insolite, care sunt. Nu pot să vi le dezvălui acum, zău aşa, nu ar fi corect, cinstit din partea mea, cel puŃin faŃă de cîŃiva cititori care vor să urmărească altfel cursul acestei cărŃi, dar şi faŃă de Iulius Apolsin, căruia amicii, nu ştiu din ce motive, probabil americănism, îi spuneau Ruki-Denghi, deşi nu avea nimic rusesc în el, probabil i se trăgea de la lipovenii din Tulcea, care ştiau ceva despre mîna lui strîngătoare de pe atunci de bani. Eu nu am putut, zău aşa, să-i spun niciodată acest nume, pentru că îmi suna extrem de caraghios ca de la Iulius sau Nabucodonosor, cum îl mai chema în acte, de ce nu Decebal?, să-i spun Ruki-Denghi sau simplu Ruki. Şi astfel începeau discuŃiile interminabile, unele din care nu puteai ieşi cu bine dacă nu-i dădeai dreptate. Nu ştiu ce aŃi fi făcut dumneavoastră, dar eu, pe moment, nu-l puteam contrazice. Mai apoi, reflectînd, în mare îi dădeam dreptate, nu însă aşa cum el o dorea, expunînd fără argumente, ci doar dintr-o intuiŃie firească, situaŃii ce păreau extrem de corecte, care învinuiau pe cei care ignorau ceea ce el susŃinea cu atîta ardoare.

Dar pînă să fi ajuns să-i cunosc pe toŃi, am avut de tras multe ponoase, dar, hai, să nu le zic ponoase, ci de trecut anumite piedici, care m-au Ńinut în loc. Vă pare, probabil, simplu să iei o listă de persoane de la intrarea unui bloc, în care nu poŃi pătrunde dacă nu ai cheie sau codul unui locatar, şi, cu o cît de cîtă imaginaŃie, după ce

36

le citeşti numele româneşti într-o mare de nume de tot felul, de peste tot, din Mexic, din Pakistan, din Jamaica, din Chile, Venezuiela, Columbia, Haiti, China, Rusia, să începi să-Ńi construieşti o lume cu individualităŃile ei, cu problemele ei, cu angoasele ei, mai ales că, prin sticla vitrinelor de la intrare, după florile de CrăciuniŃă, cu frunze verzi şi roşii, lîngă lift, vedeai doi negri morsocîndu-şi buzele, gata să se devoreze. Nu este chiar atît de uşor, chiar dacă mi-am propus să exagerez cît încape în ceea ce vreau să vă povestesc. Cum v-am spus, în bloc locuiau cam cinci sute de români, pe lîngă alte mii de alte naŃii, unii veniŃi, ca mine abia de ieri, alŃii de zeci de ani aici, ca Mister Baciu, care a cumpărat blocul, mai pe nimic, de la Iancu Grozavu, un mare antreprenor, care, la rîndul lui, şi el a cumpărat căsoiul de la nişte canadieni, de unde şi numele building-ului. În urma certurilor cu copiii, împinşi din spate de nurori, Iancu Grozavu şi-a pierdut toată averea, care era alcătuită din imobile în tot New York-ul, în Brooklyn, în Bronx, un cartier întreg, în Queens, în Staten Island şi chiar în Manhattan, şi acum stă la Nursing-Home, în Harlem, scos doar duminica de părintele Iustin, recunoscător pentru ajutorul pe care i l-a dat acesta atunci cînd a venit în America. Nu reuşesc, mai întîi, să mă desprind de lumea de acasă, vie în memoria mea, de chipul soŃiei mele, care ar fi vrut să vină şi ea cu mine, împreună cu fiul meu, însă, cum era şi firesc, ambasada din Batiştei, nu ştiu din ce motive, m-a ales numai pe mine, de numele căruia atîrnau suficiente tinichele, bag seama, nu atît de zăngănitoare, încît să rămîn acasă. De unde au ştiut cei de la ambasadă că soŃia mea ar fi vrut să rămână în America, unde avea cîŃiva verişori, prin Texas, bine înfipŃi în viaŃa americană, cu fabrici de cherestea, cu fermă de animale, inşi cu care ea nu Ńinuse legătura, fiind sectanŃi, mi se pare baptişti, iar ea nu, dar pe care-i descoperise acum în amintirile ei, devenite subit vii şi foarte frumoase? Nu ştiu. Zău, mă apucase mila, cînd iam văzut chipul trist şi deznădăjduit. Aş fi vrut să renunŃ eu şi să-i dea drumul ei. Dar ar fi fost în zadar. Daca ea ar fi primit viza şi ar fi plecat, eu nu aş mai fi văzut America poate niciodată, nu m-aş mai fi întîlnit acolo cu Iulius Apolsin, care, prin preocupările sale, mi-a provocat scrierea acestei cărŃi, care nu este neapărat o înşiruire de vieŃi povestite, ci mult mai mult. Şi vă veŃi da seama de asta peste cîteva pagini. Dar, sincer, să fiu, mi-a părut rău că fiul meu şi soŃia mea nu au primit atunci viza şi a trebuit, din acel moment, să apară suficient de multe probleme grave în familia noastră, pe care nu vreau să le mai amintesc aici.

Capitolul 1 din romanul Duane House (Cartea de la Uppsala), în pregătire

BUCOVINA LITERARĂ

liber pe contrasens ViaŃa ca şi literatura

teamă. Dacă vrei să fii temut, atunci trimite la moarte oameni nevinovaŃi...! Aceasta e taina autorităŃii!”.

Regele a rămas pe gînduri. A doua zi l-a trimis la moarte pe primul ministru.

Avem echipă, avem valoare Adrian ALUI GHEORGHE

Taina autorităŃii Zice Mircea Eliade în “Jurnalul” său că mai rar popor în Europa care să consume atîta energie pentru politică precum este poporul nostru...! În loc să-şi consume neuronul pe problemele curŃii, ale situaŃiei sale imediate, mai tot românul, avut sau neavut, are tendinŃa să rezolve problemele globale ale omenirii, să dea sentinŃe în conflictele dintre politicieni, să se angajeze în dispute sterile pe chestiuni pe care le pricepe limitat. De aici, însă, vorba lui Caragiale: “Europa e un biet continent; România este o lume”. Mai mult, blîndul VlahuŃă spune la un moment dat: “ŞtiinŃa politică zice că inocenŃa este victimă sigură în orice conflict de interese”. Despre “ştiinŃa politică” reŃin, aici, o poveste de sorginte asiatică. Un împărat tînăr a luat frîiele puterii şi a început să facă ordine în Ńară: a dat legi, reguli, a supravegheat la respectarea lor. A înmulŃit temniŃele, lea umplut de hoŃi, de necinstiŃi. Dar orice făcea simŃea că nu are autoritate îndeajuns. L-a chemat pe primul ministru şi i-a zis: “Am trimis la moarte o mulŃime de oameni, de ticăloşi. Şi cu toate astea nu sînt temut. Cum se poate aşa?”. Primul ministru s-a scărpinat în barbă şi i-a spus: “Atîta vreme cît ai trimis la moarte oameni vinovaŃi, ucigaşi, ceilalŃi au înŃeles că n-au de ce să se

Într-un orăşel din Anglia se desfăşoară, în aceste zile, un concurs internaŃional de spus minciuni. M-am dus imediat pe firul veştii, să văd cîŃi participanŃi sînt din Ńara noastră. Am fost decepŃionat: nici unul! M-am întrebat, imediat care ar fi cauzele neparticipării româneşti la această adevărată olimpiadă. E posibil ca organizatorii să nu ne fi invitat de frică să nu le suflăm toate premiile, ştiut fiind că românul este posesorul talentului de mincinos, gradul "mamă, mamă!". În acelaşi timp e posibil să nu fi vrut să avem o participare românească, tocmai pentru a nu risipi din minciunile noastre care trebuie păstrate toate în Ńară. De ce n-ar fi minciunile parte din fondul principal de spirit al naŃiei?

De ce n-ar fi ele secret de stat, iar deconspirarea lor n-ar fi un atac la siguranŃa statului? Aşa cum sînt dosarele de lucrător la securitate, vesel turnător sau harnic ofiŃer, de exemplu. Aşa cum deplasăm echipa de fotbal a Parlamentului prin Europa, puteam duce la "Olimpiada minciunilor" o echipă parlamentară românească. Da, domnilor europeni, avem echipă, avem valoare, minŃim en-gros, fără-ncetare. ŞtiŃi domnilor europeni cum se selectează la noi mincinoşii? Se introduce aspirantul într-o cameră supraîncălzită (poate să fie şi Camera DeputaŃilor), în care apa şiroieşte pe pereŃi. Aspirantul trebuie să spună o minciună, astfel încît apa să îngheŃe brusc. Atunci omul e bun de aruncat în politică! ŞtiŃi că după ce A. Năstase a zis că mătuşa Tamara i-a lăsat moştenire, din pensia ei de profesoară, cîteva milioane de dolari a fost nevoie de pickamer pentru a da jos sloiurile de gheaŃă de pe pereŃi?

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, Baia

37

BUCOVINA LITERARĂ

o antologie a poeziei româneşti B. FUNDOIANU Mircea A. DIACONU

Tablourile lui Fundoianu vin, toate, dintr-o lume a tihnei elementare. HoraŃian, deşi nu-i lipseşte cînd şi cînd tuşa ironică, poetul vede armonia în teluricul ridicat la rangul ingenuităŃii şi al candorii. Asemenea lui Brumaru, peste ani, Fundoianu percepe lumea senzorial şi proiectează reverii ale nostalgiei. Nu-i vorbă, i se întîmplă cam acelaşi lucru, surprinzător, şi unui poet precum Ilarie Voronca. Numai că simŃurile – în fond, e aici o senzualitate în expansiune – percep cu acuitate, în lucruri, o ameninŃare. Poezia lui Fundoianu se construieşte tocmai pe agonia care locuieşte în armonie, o agonie care nu ia adesea decît forma neliniştii. Ceva neliniştitor se petrece în spatele realităŃii, ceva ameninŃă materialitatea care respiră linişte. Expresionism?

Suprarealism? Mai exact, beŃie a simŃurilor cenzurată de spaimă. Mai exact, voluptate a durerii. Oricum, neliniştea Ńine de supunerea organică faŃă de legile fertilităŃii, aşa încît un imn închinat ploii regeneratoare devine rugăciune îndurerată. Aproape blestem. E în totul un extaz disperat, o locuire în elementarul care dă sens fiinŃei aflate dincolo de conştiinŃa individualizatoare. O locuire în germinaŃia telurică.

(M.A.D.)

HerŃa I În tîrg miroase-a ploaie, a toamnă şi a fîn.

Vîntul nisip aduce, fierbinte, în plămîn, şi fetele aşteaptă în uliŃa murdară tăcerea care cade în fiecare seară, şi factorul, cu gluga pe cap, greoi şi surd.

CăruŃe fugărite de ploaie au trecut, şi liniştea în lucruri de mult mucegăieşte. În case oameni simpli vorbesc pe ovreieşte.

Gîşte, cu pantofi galbeni, vin lent după-un zaplaz ; auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz, cum învecheşte frunza în clopote de-aramă – auzi tăcerea lungă şi gri care e toamnă şi diligenŃa care vine din Dorohoi.

Pustiu, din şes, se urcă cirezile de boi,

38

şi cum mugesc, cu capul întors, de parc-ar suge – cu ochii roşii, tîrgul, cuprins de spaimă, muge.

V În toamna asta ziua – de ce ? – s-a micşorat.

Cîmpul pustiu şi negru s-apropie de sat de parcă vrea prin garduri de lemn să se strecoare, să mai pătrundă încă o dată în hambare.

Mai e ceva pe-aicea şi nu-i, din ce-a trecut; casele, după geamuri, au duşumea de lut, şi au cerdacuri, lîngă camere goale, unse cu baligă, de ploaie şi de urzici împunse.

Poate-ar mugi aicea, de-ar fi să fie, vaci; viŃa se Ńine-oloagă cu mîna de araci şi-aşteptă-acum, cînd ŃîŃa a încetat să-i crească, ploaie s-o-ngălbenească, ploaie s-o putrezescă. Şoseaua ca o talpă s-a rupt de-atîtea ploi.

Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi, trec porci urîŃi, să doarmă stupid într-o băltoacă – ca haosul pe lume din nou să se desfacă.

VI Vacile-n Vatra Dornei calcă-n asfaltul ud de ierburi, cu privirea marină din trecut, şi mugetul de guşă legat, ca o talangă – ca-n HerŃa cînd tăcerea mă-nzăpezea pe-o bancă. ÎŃi amintesc: amurgul căzut, pe jos de somn, în tîrgul cu şopîrle sub pietre, făr-un pom, cu coperişuri trase peste ferestre glugă, ca ziua să se-ntoarcă, prin curte, ca o slugă.

Cine-aducea deodată cirezile din cîmp?

Aveau şi-atuncea ochiul de sticlă, gîtul strîmb, dar aduceau în uliŃi baliga din păşune şi în surîs o scamă din soarele-apune.

Seara, un murmur negru creştea din sinagogi: cereau desigur – altfel ai fi voit să rogi – ca să-i ferească cerul, cum le-a ferit strămoşii,

BUCOVINA LITERARĂ

antologia de panica adusă din cîmpurile roşii.

Deodată, după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniştită intra în prăvălii prin uşile-ncuiate şi s-auzea la masă.

Tăcerea de salină încremenea în casă şi-n sloiul nopŃii jgheabul ogrăzii adăpa.

Bunicul între flăcări de sfeşnic se ruga: «Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine de te-oi lua vreodată-n deşert, Ierusalime!»

Tavanul plin cu îngeri de ghips urca în cer; ce foc în sfeşnicarul obloanelor de fier!

Un suflu-n viscolire se limpezise parcă, şi casa, clătinată în noapte, ca o barcă, se desprindea din strada tîrgului şi plutea.

Somnul, ca un paharnic, fără oprire bea şi nu mai ştiu cu cine vorbea bunicul.

Nime nu asculta cum dînsul plîngea, din adîncime, şi-amesteca în capul nepotului său tîmp ruga din casa scundă cu mugetul din cîmp.

Lui Taliarh Pentru Păpuşu (Armand Pascal) Boii urîŃi şi teferi s-au limpezit în şes, şi au Ńipat cocoşii tîrziu şi fără sens.

Ileana, care doarme cu porcii de tărîŃe, s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din ŃîŃe, pămîntului să mulgă răcoare de cartof.

Toamna bacoviană geme-n ferestre : of – Prietene, dă-mi mîna şi taci ; aşa, dă-mi mîna.

Priveşte curtea, porcii, şi, rîcîind Ńărîna, cocoşii albi. Priveşte : sufletul meu e trist.

O, Taliarh, acuma, ca şi-n trecut, exist, şi beau din vinul ăsta, şi beau din cupa asta.

Vechilul tot nu ştie ce albă-i e nevasta, Ileana tot nu ştie decît să mulgă vaci – şi via să-şi înnoade azurul pe araci.

Vino ; să stăm de vorbă cît ne mai Ńine vrerea ; ca mîne, peste inimi, va izbuti tăcerea, şi n-om vedea prin geamuri, tineri şi zgomotoşi, amurgul care-aleargă după cireadă, roş.

Ca mîne, toamna iară se va mări prin grîne, şi vinul toamnei poate nu-1 vom mai bea. Ca mîne, poate s-or duce boii cu ochi de rîu în ştiri, să tragă cu urechea la noile-ncolŃiri. Şi-atuncea, la braŃ, umbre, nu vom mai şti de toate ; poate-am să uit nevasta şi vinul acru ; poate...

Ei, poate la ospeŃe nu vei mai fi monarh.

Ruga simplă O, ploaia primăverii care-a căzut din timp ! lasă să-mi spăl în tine picioarele desculŃe, lasă să-mi spăl în tine sufletul meu desculŃ !

O, ploaia răcoroasă care-a căzut din timp ! am întîlnit-o-n drumuri, oblică, pe moşie, cu stropii grei de soare ca boabele din spicuri.

Oameni – sau poate-amurgul – în linişte ara – Ńelina, spintecată la nesfîrşit, fugea, şi boii lingeau ploaia din cer în arătură.

Ploaie, spală pămîntul de baliga cuminte, cruŃă pămîntul, ploaie, de uraganul rău, bun, în deşertul mării, setoşilor de umblet, umflă sămînŃa bine şi fă-o să plesnească ; sămînŃa de lucernă, de popuşoi, de orz, orz pentru cai, lucernă la vaci şi popuşoiul fă-1, ploaie, pentru oameni cari te aşteaptă-n tindă, cu porci uscaŃi de-amiază, cu vişini, cu pustiu şi cu neveste-n care Ńipă copiii surzi. Şi pune frunze-n vişini : ca să se urce-omida, fă grîul : să nu moară guzganii de pămînt, şi sălcii : să se poată bivolii scărpina.

Lasă-n ocol să fete vacile roşcovane, lasă să se iubească, din spate, prin ogrăzi, scurŃi şi cu botul umed, cîinii de vînătoare.

Lasă să se reverse podgoriile lumii !

Fă să se coacă via şi dă-ne vinul nou, ce osteneşte capul şi limpezeşte trupul.

Iar mie dă-mi femeia pămîntului tău negru, albă ca şi lumina pămîntului tău negru, bună ca şi nutreŃul pămîntului tău negru. Şi-n urmă, prăbuşeşte-mi lumina din văzduh, îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh, agheasmă blestemată, ploaie de primăvară.

E toamnă! Bea cotnarul din cupă, Taliarh.

39

BUCOVINA LITERARĂ

recenzii Iluziile pierdute ale literaturii române Ionel SAVITESCU

Cunoscut universitar bucureştean, autor al unor cărŃi de referinŃă, dl. Eugen Negrici a făcut să curgă multă cerneală în jurul opului dumisale consacrat iluziilor literaturii române.* ApariŃie insolită către sfârşitul anului 2008, cartea în chestiune a bulversat lumea criticii literare româneşti şi mediile intelectuale din universităŃi şi din şcoli, din redacŃiile de ziare, beneficiind de recenzii pertinente, la obiect, cât şi de respingeri brutale. Ceea ce este însă adevărat, e faptul că volumul se citeşte cu un real interes, pasiune şi satisfacŃie: iată, în sfârşit, un critic care ne dezvăluie imperfecŃiunile literaturii române, îi divulgă scăderile, carenŃele, îi respinge adăugirile nejustificate, improprii, de autori şi opere care-i sunt atribuite, numai din dorinŃa glorificării şi a satisfacerii propriei vanităŃi. Iar, dacă ne este permisă o comparaŃie, tot astfel se întâmplă cu interpretarea faptelor istorice. În fine, dacă aceste neîmpliniri ne rănesc fiinŃa naŃională, evident, nu trebuie să invocăm condiŃiile noastre sau să dăm vina pe alŃii, ci vorba unui filozof contemporan (Constantin Noica), nerealizările trebuie să le căutăm în noi înşine.

AşezaŃi între două extreme – lumea occidentală cu vechi centre de cultură şi civilizaŃie în haină latină, în Italia, bunăoară, s-au revărsat acele cohorte de învăŃaŃi şi bibliofili, care au fugit din calea invaziei turceşti din 1453, şi au contribuit la renaşterea literelor greceşti în cetăŃile italiene –, şi lumea Eladei, ulterior bizantină –, românii şi-au creat o civilizaŃie şi cultură conform propriilor aspiraŃii şi condiŃii de existenŃă (aflaŃi, aşadar, „în calea răutăŃilor” şi a imixtiunilor otomane şi tătăreşti, şi chiar a unor popoare creştine: ungurii, polonii, ruşii), fără ambiŃii de a rivaliza cu mai vechile centre de cultură şi civilizaŃie europene, dar nu este mai puŃin adevărat că, de pe aceste meleaguri s-au ridicat cărturari şi oameni întreprinzători de faimă europeană: Nicolaus Olahus (aflat, bunăoară, în corespondenŃă cu Erasmus din Rotterdam), Nicolae Milescu Spătaru, Dimitrie Cantemir, Petru Cercel, Gheorghe Ştefan. Întrun anume fel, Iluziile literaturii române se vor în concepŃia d-lui. Eugen Negrici o continuare a tomurilor precedente: Literatura română sub comunism (I, Proza, 2002 şi II, Poezia, 2003), autorul exprimându-se

40

convingător într-un Argument: „Am crezut cu sinceritate că, imediat după RevoluŃie, intelectualii români vor fi tentaŃi să se abandoneze impulsurilor anarhice purificatoare. Mă aşteptam să refuze, măcar pentru o vreme, orice consens şi să nu mai încerce nici măcar sentimentele cu adevărat necesare într-o cultură primejduită secular ca a noastră – cele din specia < sentimentelor cuvenite >”. Aşadar, în viziunea d-lui.

Eugen Negrici mai toată literatura română este rezultatul unor mituri, repuse, astfel, în discuŃie şi contracarate, în bună parte. Fidel deci acestui deziderat, dl. Eugen Negrici trece la examinarea amănunŃită a trecutului nostru, a frustrărilor cauzate de nerealizările istorice şi politice, care au agravat starea intelectualităŃii dându-i impresia nesiguranŃei şi a eşecului. În fine, dacă de-a lungul primelor decenii comuniste cultura română a fost radiată, cultivânduse de predilecŃie scriitorii minori, cei din secolul al XIX-lea (clasicii), şi cei ai perioadei interbelice, care au supravieŃuit, sunt marginalizaŃi, fiind forŃaŃi să adere la sistem sau să fie excluşi, comuniştii dorind să epateze că regimul lor abuziv, ilegal şi nepopular se bucura de adeziunea intelectualităŃii reprezentative. Sunt, astfel, trecute în revistă câteva personalităŃi emblematice ale culturii române: Kogălniceanu, T. Maiorescu (în reconsiderarea sa, un rol important l-a avut, alături de Liviu Rusu, Mihai Drăgan), Nicolae Iorga (despre calităŃile sale intelectuale s-au mai pronunŃat Ion Petrovici şi I. P. Culianu, care-l compara pe Iorga cu un emul mai tânăr, Mircea Eliade, care după Culianu l-ar fi depăşit pe Iorga), Tudor Arghezi (un portret din care rezultă versatilitatea poetului), Geo Bogza (slujitor fidel al politicii partinice), în fine, Al. Philippide (fiul unui mare lingvist, rămâne statornic ancorat în epoca clasică „a jucat, fără voia lui, rolul de ghid moral şi director de conştiinŃă”, p. 63), Octavian Paler (deşi a fost un beneficiar al regimului, se pare, totuşi, că Paler era conştient de ilegitimitatea sistemului comunist, dând la iveală opere consistente, menite să dureze). În sfârşit, mitul eminescian nu a fost rezolvat satisfăcător, asupra lui Eminescu lansându-se insanităŃi regretabile, inclusiv acel număr nefericit al Dilemei, având în vedere că în multe Ńări europene există adevărate şcoli de eminescologie –, mitul lui Eminescu e posibil să fi început după conferinŃa lui VlahuŃă

BUCOVINA LITERARĂ

recenzii „Curentul eminescian” (1892), iar în primele decenii ale secolului XX mai trăiau câŃiva dintre contemporanii săi: T. Maiorescu, Ioan Slavici, Iacob Negruzzi, Ion Pop Floranten. Pentru românii din exil „numele Eminescu a ajuns să fie simbol identitar şi strigăt de îmbărbătare şi de luptă” (p. 73), stare ce ne aminteşte de a grecilor antici. Oriunde plecau din Elada, vechii greci îşi luau în bagajele lor poemele lui Homer: „Eminescu este şi rămâne un mit şi pentru că întruchipează ceea ce nu avem în structura noastră psihică şi temperamentală şi ceea ce ne-am fi dorit, probabil, să avem: statornicie în credinŃă şi sentimente, tenacitatea zidirii până la capăt, trăire în numele unui ideal, departe de interesul meschin şi imediat… Mitul lui Eminescu n-ar merita, întradevăr, a fi rănit. Ce-i rămâne, ce i-ar mai rămâne acestui popor lipsit cum e de voioşia luminoasă a credinŃei, inapt, din chiar această pricină, de mari şi copilăreşti bucurii, acestui popor învăŃat să nu se îndoiască de eficacitatea Răului şi să i se închine, fără să o ştie, lui?” (p. 76). Două decenii postbelice, după fuga lui Petru Dumitriu (1960), sunt dominate de rivalitatea dintre Eugen Barbu şi Marin Preda, acesta din urmă, cu mici concesii făcute comunismului, îşi dezvăluie adevăratele sentimente în „Cel mai iubit dintre pământeni”: „Nimeni nu izbise atunci cu atâta sete în edificiul comunist al României şi nu pusese sub semnul întrebării esenŃa însăşi a regimului” (p. 96). Dintre personalităŃile epocii interbelice, Mircea Eliade a fost curtat stăruitor de regimul comunist de la Bucureşti, editându-i-se parcimonios o parte din vasta sa operă literară şi ştiinŃifică: „Cu atât de puŃine personalităŃi de acest calibru care au reuşit să se impună în lume, locul lui M. Eliade se va afla, se pare, mereu alături de Cantemir, Haşdeu, Iorga – în seria marilor figuri renascentiste ale istoriei noastre culturale” (p. 107). În celelalte capitole ale cărŃii sunt abordate o diversitate de probleme: curente literare şi culturale, istorii literare, inclusiv a lui G. Călinescu, literatura feminină, balcanismul, protocronismul (ce a atras în mrejele sale intelectuali de bună-credinŃă), postmodernismul, în fine, scriitorii străromâni, între aceştia din urmă fiind invocaŃi Sf. Ioan Cassian şi Dionisie Exiguul, ambii fiind discutaŃi bunăoară, şi de Al. Husar (Avem o misiune, 2004) şi Vasile Andru (În căutarea Raiului promis. Mistici din CarpaŃi, 2009). Dionisie Exiguul mai este cercetat şi pentru calcularea începutului erei creştine, de la naşterea lui Iisus Hristos, însă, se pare, că această dată a fost stabilită greşit (v. Al. Babeş, „Drama religioasă a omului”, 1975, p. 203). Ce s-ar mai putea adăuga? Doar că, ecourile acestei cercetări de excepŃie nu s-au stins. * Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008.

Gellu Dorian, un nou avatar stilistic Geo VASILE

De curând am primit de la Gellu Dorian cele mai recente volume: „Elegiile de la Dorweiller”, 2008, postfaŃat de un lung eseu « Religia poeziei » semnat de Al. Cistelecan, şi « Alungând tristeŃea, ca Paganini » , Ed. Brumar, 2009, cu un preambul de Ş. FoarŃă.

Referindu-ne la acest din urmă op, avem parcă de-a face cu un alt avatar stilistic al poeziei lui Gellu Dorian.

Cităm: „când tristeŃea înfloreşte mov pe un câmp din care fug irozii/de copiii-n care-a plâns Iisus ca la uşa dragostei matrozii/ mă dezgrop din cântece cu iarba din asfalturi înverzind uşor/să vă spun cum se opreşte moartea când sub coasa ei nu mor”. Adie prin paginile cărŃii o mâhnire înduhovnicită, o dicŃiune voit arhaizantă, un eros ce revine prin acea mişcare muzicală numită ostinato.

Laitmotivele antonpanneşti („rozioare buze moi am tot iubit cât mi-a fost să mă mai Ńină vlaga”) îşi dau întâlnire cu filoane ale unei ilustre boeme tip François Villon, Ahoe sau Mihai Ursachi. Prozodia, în special rima, e cvasi perfectă. Inventarul erotic al iubitelor (colecŃie la purtător) nu exclude poza poetului solitar cinstindu-se cu « votca », efectul acesteia fiind un fel de răstignire şi înviere, de-aici şi viziunea macabră, thanatică, memorabilă prin plasticitate (oximoron, cromatică, figuraŃie şi textură de gobelin).

Nu putea lipsi celebrul motiv où sont les neiges d'antant , speenul oblomovist sau falsa lamentaŃie a virilităŃii pe ducă sau pe sponci, iubirea ca imbold orfic universal: „şi nimic din lume nu mai este cum a fost pe când eram noi doi/tu o cremene lovită cu putere de un bumerang de jad şi de altoi/ într-un pat lăsaŃi să ni sentâmple orice ardere de tot până la scrum/încât din cenuşa noastră toŃi vor Ńese cântecele ce le cânt acum”.

Din palinodie în palinodie, Gellu Dorian ne sugerează ca şi nemŃii că cele trei lucruri bune pe lume sunt vinul, femeia (în ciuda unor ieşiri misogine) şi cântecul, drept care poetul se întrece pe sine în reluarea de motive muzicale, cuvintele cheie fiind dor, mormânt, votcă. Încântătoare sunt ingenuităŃile premeditate, dar şi frumuseŃea gravă a curgerii melodice a distihurilor, amintindu-ne de Shakespeare via V. Voiculescu: „mi-o fi dor sau poate numai jalea mă cuprinde-n trup ca-ntr-un mormânt/trupul celui ce nu-şi vede calea nici atunci nici după jurământ/de femeia căreia i-am dat odată sufletul să-l facă rob sau rege/ şi din el a făcut ca fiara tobă de bătut în noapte cu ciomege”.

41

BUCOVINA LITERARĂ

recenzii

Călătorul cu aripi indigo Valeria MANTA TĂICUłU

Recentul volum al Vioricăi Petrovici, „Călătorul cu aripi indigo” (Editura Axa, 2010) este liric fără a fi şi sentimental, deşi majoritatea poemelor are ca temă principală dragostea, voluptatea de a trăi „beŃia esenŃei în explozii de ametist”.

Există în volum o predilecŃie pentru pastel, dar ochiul descriptiv nu este rece, ci, dimpotrivă, viu, capabil să metamorfozeze peisajul, să-i dea dimensiuni lirice, să-l spiritualizeze. O plajă de aur, o grădină de grauri, luna cu argintul strecurat în „sângele fierbinte al caişilor” reprezintă un decor fabulos, prin care pot trece cai înaripaŃi şi gânduri / sentimente cu prelungi forme fluide. Ceea ce imaginează / descrie Viorica Petrovici este un peisaj nepământean, în care se regăsesc tiparele după care s-au copiat obiectele şi fenomenele lumii noastre. Ceea ce mişcă acest peisaj este energia în stare genuină. Din punct de vedere cromatic, este de remarcat abundenŃa de violet, indigo, albastru, roşu, portocaliu, ca şi tendinŃa de a decupa în spaŃiul imaginar figuri geometrice cu funcŃie simbolică şi decorativă: triunghiuri, cercuri „de aramă”, linii frânte ori ondulate, pentru că „Între vis şi nenaştere forme geometrice elevate / Aduc în mine magia şi-o cosmică feminitate”.

Dacă adăugăm la aceasta preferinŃa pentru dans / zbor / înălŃare, o putem suspecta pe Viorica Petrovici că, părăsind cumva ermetismul din celelalte volume, se abandonează unui expresionism de bună calitate.

De fapt, tenta expresionistă nu este singura detectabilă în volum. Am remarcat un poem foarte interesant, „Scena se roteşte mereu” care aminteşte de tehnica bacoviană a stilizării. „Câmpul e alb cerul e alb drumul e alb / Din copacii albi cad corbi negri [...] Ochii de lumină neagră culeg cercuri / Par nişte dezertori dintr-un lagăr încremenit în uitare / TrecuŃi printr-o apă plumburie a durerii”. Tragismul disperarea, sfâşierea nu-i sunt însă proprii poetei sucevene, pe care am puteao caracteriza fără riscul de a greşi drept solară, îndrăgostită de lumină, de plutire, de răsfrângere în magice oglinzi. Ea poate trece „desculŃă râurile de ametist” pe când „Din livezi de portocal fluturi alb şi roz / Îmbată aerul greu de taine chemări” („Trec desculŃă râurile de ametist”) sau poate rescrie mitologia Nilului şi a deşertului, ca o nouă prinŃesă a dunelor. Într-un poem intitulat „O altă buclă de spaŃiu alt joc”, roata anotimpurilor, ciclurile vieŃii umane şi vegetale constituie prilej de meditaŃie şi de visare: „Un mugure

42

de salcie este un copil care scrie / Înflorit în ochiul verde al cântecului / Oglindă jos oglindă sus / Pendulează între vibraŃii abisale şi întreabă / Mamă InocenŃă de ce doar primăvara / Mă arăŃi soarelui şi de ce nu mă duci / În seva de la răsărit [...] Dacă n-ar urca izvorul negru până în inima ta / VibraŃia ochiului tainic nu ar deschide / Cuvintele rănite de atâta zbatere / Abia atunci când ele renunŃă la sens / Şi mor de lume îşi amintesc / Deşertul cu dunele lui multiplicate de foc / Sub care Nilul îşi limpezeşte izvoarele altă buclă alt joc”. În „Concert albastru”, peisajul dunărean este transfigurat până când, încetând să mai fie pictural, devine muzică astrală: „Magicianul se cunună cu muzica / Şi în extazul orgasmului / Se lasă purtat de leagănul Dunării / Porneşte dintr-o neagră pădure / Din care se ridică în albastru / Trilul izvorului de luminiş / Joc de unde în lume pătrunde / Făcându-se cale de Soare / Pe care înfloresc nuferi vapoare / În adânc gâlgâie viaŃa / Săbii răpitoare ştiucile / Şi somnul cu mustăŃi încârligate / Deasupra zbor alb cârduri / De sunete în armonie şi libertate / BeŃia malurilor verde auriu / Culcuş pentru şerpi şi amintiri / Verde jad sălcii sălcii / Ondulându-şi tandreŃea braŃelor / Pe care înfloresc cuiburi de mierlă / Grauri cu pene de aur şi rândunele”.

Ca şi în volumele anterioare, spaŃiul poetic în care locuieşte şi de care este locuită poeta nu reprezintă o copie amănunŃită a celui real, ci un fel de fotografie a lui în infraroşu, acolo unde apar numai circuitele energetice, contururile pulsatorii nicicând vizibile cu ochiul liber, şi o cromatică fabuloasă, de tip abisal: „Într-o lume albă cerul e un imens pergament / Ce se rescrie la fiecare hiat intergalactic / Mai mulŃi sori de argint reflectă blândeŃea sunetelor / Modelează spaŃiul diafan alcătuit din cântece condensate” („Limbajul primei uimiri”).

Poemul care dă şi titlul volumului, „Călătorul cu aripi indigo”, ar putea fi considerat o rescriere a „Luceafărului” din perspectiva unei iubite mai puŃin influenŃate de seducŃiile terestre. Iubitul-călător are „trup de tăcere” şi infinite posibilităŃi de cunoaştere extrasenzorială, este o plăsmuire imaginară capabilă să respire „foc şi eter simultan / Pe linia dintre viaŃă şi moarte” şi care, parcă dezamăgită de „durerea nelumii cu rotirea-i de plumb / Şi frigul materiei”, se desprinde din „ceaŃa vâscoasă” pentru a urca în oceanul de sus.

Martoră la acest zbor cosmic şi capabilă să-l înŃeleagă, cealaltă „Cătălină” îi reface, într-un monolog adresat, etapele: „Auzi cascada logosului pur / Din lumea nenăscutelor mistere / vezi cum se naşte Începutul / Întrun abur de miere iau forme / Întâi nevăzutele uriaşe înspăimântătoare / Mai necuprinse decât galaxiile / Unele solide altele arzătoare”.

Volumul a fost tipărit în condiŃii foarte bune şi trebuie adăugat că valoarea îi este sporită şi de grafica lui Cătălin Alexandru Chifan, perfect adecvată mesajului poetic pe care ni-l transmite Viorica Petrovici.

BUCOVINA LITERARĂ

muzeul de imagini Un diavol economisind o grivnă Constantin DRAM

Poate că diavolul să fi avut şi alte treburi, cu siguranŃă mai de importanŃă la orice oră şi loc în care se afla Întunecimea Sa. Doar că Behemoth, aflat în suita lui Woland (profesor, consultant, mag, turist neaşteptat într-o Moscovă bolşevic deviată, insolit făuritor de dreptate în şi peste veac) nu era foarte ocupat, chiar dacă se făcea că fuge, alergat de curiozitatea proaspăt trezită unui ignorant în orice, mai cu seamă în metafizică, aşa cum se arăta a fi (ne)talentatul poet Bezdomnîi.

O fatidică seară de primăvară, la două mii de ani distanŃă de cea în care Iisus îşi începea supliciul, aduce pe aleile unui mare parc moscovit pe cei doi inşi total opuşi la nivelul (ne)ştiinŃei. Unul nu ştie nimic şi încearcă să înveŃe, prost. Celălalt pare a şti totul dar ştie prost. În plus, este şi redactor şef al unei mari reviste literare şi, implicit, al unei structuri corespunzătoare. La sediul acestei grupări de forŃă artistică se împart premii, drepturi de autor, locuri la mare, la munte, concedii de creaŃie; mai mult decât orice, se mănâncă grozav de mult, de bine şi de ieftin în celebrul restaurant Griboedov (autor al unui text bine-prevestitor care se chema Prea multă minte strică; citit chiar în casa mătuşii sale, casă transformată în restaurant de o gândire poetică, desigur! o informaŃie care se insinuează pe undeva, fără a impieta asupra imaginii unei grupări de mii de creatori, aprig înzestraŃi pentru mâncare şi chiolhan, pentru bârfă şi nemulŃumire consecventă: s-a transportat imaginea în timp? Satana e de vină!)

Pe aleile parcului cei doi discută despre Iisus; în fapt, semnele transcendenŃei sunt peste tot, doar că lipsesc ochii care să le vadă. Nu avea să treacă mult timp însă, până ce capul despărŃit de trup (pe linia unui tramvai condus de o atee comsomolistă) avea să le vadă

negreşit, sub o lună ce îl lua în tainică ocrotire; acelaşi cap, al nepriceputului ateu Berlioz, redactor şef şi căpetenie a Massolit-ului, avea să ajungă în faŃa Satanei la marele bal al primăverii, metamorfozat în vas de cuprindere a vinului veşnic din care sorbind şi stropind materia, Woland reedita etern continua pulsaŃie a vieŃii şi a morŃii într-una şi într-unul.

Bietul Ivan nu avea cum să se mai apropie de asemenea imagini. Cu mintea răvăşită căutând linişte într-un sanatoriu de la marginea marelui oraş bolşevic, el se va mai ne-linişti doar în nopŃi cu lună plină; mult mai important este sfatul ce l-a primit el de la maestrul ce pleca pentru totdeauna, dimpreună cu Margareta, într-o altă linişte, plasată între lumi: era rugat Ivan, poetul ce umpluse cu strofe interminabile, sforăitoare, plate, cu mesaj vizibil şi cu obstinaŃia unui talent neîntemeiat să nu mai scrie. Să nu mai scrii! Fostul poet descoperă din când în când adevăratele imagini, pe un cer nevăzut de profani; maestrul şi iubita duc spre infinit tandreŃea într-un spaŃiu interstiŃial, Pillat este iertat şi primit pentru o conversaŃie eternă cu cel care, singur, nu avea voie să facă toate acestea...

Dar toate numai după ce Behemoth, cel care uneori părea un om tare asemănător cu un motan, alteori un motan ce se apropia de imaginea umană, în goana lui moscovită a încercat să urce într-un tramvai şi a întins, ca orice contribuabil onest obolul său către taxatoare. Aceasta însă, nefiind informată în misterele Lacurilor Patriarhului şi, în general, în nimic legat de altceva decât valorile materialist-ştiinŃifice, a adresat un sec zât unui motan obraznic. Urcând la etajul tramvaiului, motanul diavol a călătorit mult mai bine, economisind o grivnă Biserica „Sf. Dumitru“, Suceava care nu i-a folosit la nimic, putând însă să vadă de sus o Moscovă care şi atunci nu credea în prea multe şi fixând cu ochii săi motăneşti faimoasa arteră Arbat şi restaurantul Griboedov în care vinurile şi spumoasa apă minerală Narzan curgeau pe gâtlejuri de mari poeŃi, prozatori şi critici neiertători, dimpreună cu nevestele/ tovarăşele lor prea înzestrate ce nu puteau nicicum lipsi de la asemenea întâmplări canonice.

Pentru asta umbla Behemoth cu tramvaiul prin Moscova şi nu numai, cred.

43

BUCOVINA LITERARĂ

chipuri şi privelişti În jurul lui Nicolae Labiş Liviu ANTONESEI

Cel mai „bătrîn” festival literar din Ńară Anul acesta, la începutul lui octombrie, am participat pentru a doua oară, ca invitat, la Festivalul NaŃional „Nicolae Labiş” de la Suceava. A fost un bun prilej să revăd Bucovina tatei şi a bunicilor mei paterni, dar şi să-mi revăd o parte a colegilor mei de generaŃie, de la Leo Butnaru, Liviu Ioan Stoiciu şi George Vulturescu la Doina Popa, Gellu Dorian, Adrian Aluigheorghe, Constantin Arcu, dar şi autori mai tineri, precum criticul Mircea M. Diaconu, preşedintele Juriului, Carmen Steiciuc, directoarea Festivalului, Paul Cernat, membru al juriului, care a susŃinut şi o interesantă conferinŃă la Universitate, sau autori laureaŃi ai ediŃiei din acest an.

N-ar trebui să-i uit nici pe „seniori“; adică pe Grigore Ilisei, care a proiectat un tulburător film dedicat lui Labiş, Nicolae Cârlan, cel mai calificat istoric literar în ce priveşte viaŃa şi opera poetului, pe Marcel Mureşeanu, cum nu le uit nici pe devotatele surori ale acestuia. Şi, pentru că veni vorba, a fost cea de-a 42-a ediŃie! În fapt, festivalul sucevean este, în momentul de faŃă, cel mai „bătrîn” festival literar din România. Pe ce se bazează această deja lungă tradiŃie? Cum a rezistat festivalul atît de mulŃi ani, mai ales că pe la jumătate intervalului am avut parte de o revoluŃie şi, deci de o schimbare de regim, iar Labiş fusese asociat cu începuturile frenetice ale vechiului regim? Sigur, am putea pune totul pe seama încăpăŃînării organizatorilor.

Cum sînt eu însumi bucovinean, aş putea confirma că localnicii sînt nişte oameni îndeobşte încăpăŃînaŃi! Nu cred însă că această calitate este suficientă pentru a explica fenomenul. În fond, încăpăŃînarea te poate conduce să organizezi an de an evenimentul, dar nu-Ńi garantează şi participarea concurenŃilor din toată Ńara, a invitaŃilor de pretutindeni şi a membrilor unui juriu naŃional. Or, asta s-a întîmplat mereu de patruzeci şi doi de ani, asta s-a întîmplat şi în ultimii douăzeci şi unu, cei post-revoluŃionari.

Prin urmare, continuitatea trebuie căutată în personalitatea celui care a dat numele festivalului, în viaŃa, opera şi sfîrşitul timpuriu, neelucidat şi tragic al lui Labiş însuşi. În ciuda dimensiunii ideologizate a unei

44

părŃi din operă, talentul poetului încă atrage şi încă poate convinge. De altfel, chiar şi partea aceea ideologizată are nişte izbucniri imagistice şi metaforice care sparg învelişul dogmei. Talentul tînărului poet era atît de puternic încît n-a putut fi niciodată întrutotul încorsetat, oricît s-ar fi străduit paznicii ideologici, „îndrumătorii” politici şi cenzorii.

Comunist – anticomunist Spuneam că Nicolae Cârlan este, în momentul de faŃă, cel mai bun specialist al nostru în Nicolae Labiş.

Parcă pentru a ne reconfirma asta, de mai bine de un deceniu, vine mereu cu cîte o surpriză legată de viaŃa şi opera acestuia. În acest an, a venit însoŃit de o ediŃie completă a CorespondenŃei acestuia, care cuprinde toate scrisorile cunoscute, dar şi foarte multe inedite.

Domnia Sa crede că este posibil să mai existe scrisori scrise şi primite de Labiş. Dacă aşa stau lucrurile, nu mă îndoiesc că le va da de urmă şi că va reveni cu ediŃie completată. Deocamdată, eu mă mulŃumesc cu ceea ce a reuşit să recupereze. Am citit corpusul de documente în drum spre Iaşi şi este limpede că va fi esenŃial în scrierea unei noi biografii a autorului Primelor iubiri.

Deocamdată însă, aş vrea să mă opresc la două propoziŃii pe care Nicolae Cârlan le-a spus la ceremonia de inaugurare a festivalului, în momentul lansării acestei binevenite cărŃi de documente: „Nicolae Labiş a fost un poet comunist”, urmată de: „Nicolae Labiş a fost un poet anticomunist”. PropoziŃii amîndouă adevărate, chiar dacă prima în nuanŃa „moale” şi cealaltă în nuanŃa „tare” şi care pot explica, dincolo de talent, atractivitatea faŃă de opera şi personalitatea lui Labiş. Ce vreau să spun? Că, la începuturile sale, Labiş, copil şi adolescent, fusese sedus de idealurile „evului aprins”, că a scris (şi) poezie „tematică”, de propagandă comunistă. De altfel, lucrurile sînt clare fie şi la o sumară consultare a operei. Dar Labiş a evoluat.

Mutarea la Iaşi, apoi la Bucureşti, cu nenumăratele experienŃe noi şi puzderie de persoane, personalităŃi şi personaje cunoscute, l-au edificat asupra esenŃei regimului, i-au provocat mai întîi întrebări, apoi îndoieli, nemulŃumiri şi refuzuri. În cele din urmă, s-a produs şi sfîrşitul iluziilor. Să nu uităm că Labiş s-a pierdut misterios spre capătul anului 1956, probabil anul cel mai bogat în manifestări împotriva comunismului – de la mişcările din Polonia la revoluŃia din Ungaria, însoŃită de mişcări studenŃeşti în tot lagărul, inclusiv în România – şi anul în care Raportul lui Hruşciov dezvăluia o parte, o mică parte din crimele staliniste. De altfel, Labiş, socotit deja ca un „pericol social”, era supravegheat şi urmărit în permanenŃă de

BUCOVINA LITERARĂ

Securitate, laolaltă cu grupul său de apropiaŃi, era urmărit chiar şi la întîlnirile cu membrii familiei, veniŃi în vizită la Bucureşti. Înaintea morŃii, Labiş devenise cum nu se poate mai neconvenabil pentru regimul comunist, iar din punctul de vedere al acestuia, moartea sa a fost cum nu se poate mai oportună. Din acest motiv, cred că CNSAS ar trebui să se străduiască să dea de urmele dosarului Labiş. Mai ales că „obiectivul Labiş” a lăsat „urme” consistente în alte dosare, cum ar fi cele, recent aduse la lumină, ale familiei Covaci. N-ar fi imposibil, cred, să se dea de şi de urmele dosarului său personal. Dacă acest lucru nu se va petrece, va trebui să constat faptul unei stranii continuităŃi între vechiul şi noul regim, între vechile şi noile „servicii”.

biblioteca Bucovina literară Ioan łICALO, Pojar, Câmpulung Moldovenesc, Biblioteca MioriŃa, 2010

Monahia Elena SIMIONOVICI, Sfânta Mănăstire VoroneŃ: vatră de istorie românească şi de spiritualitate ortodoxă, ed a 3-a, Suceava, Muşatinii, 2010

Recitalul de la miezul nopŃii Vineri seara, de la 20, era programat un recital de poezie al invitaŃilor. Am tras şi noi de timp cît am putut, nu-mi dau seama de ce a apărut un fel de sfială a majorităŃii celor prezenŃi la Pensiunea Casa Albă de la Frasin, un amplu complex arhitectural din lemn, aşezat într-un cadru minunat. Deşi situat la circa 600 de metri de şosea, din pricina pădurii din jur şi a drumului destul de denivelat şi cu serpentine, aveai senzaŃia că te afli undeva în sălbăticie, în creierul munŃilor. Am tras de timp, dar la miezul nopŃii n-a mai fost cale de scăpare. Şi astfel, am avut prilejul să-i ascult pe colegii mei de generaŃie amintiŃi mai la începutul articolului, ba chiar să mă trezesc şi eu citind una din poeziile mele „cretane” de astă-vară. Şi eu, absent în general de la evenimentele de acest tip şi, în fond, reticent la recitarea şi ascultarea poeziei, preferînd cititul solitar, cu vocea minŃii, chiar nu mai aveam vreun antrenament! Sigur că generaŃia mea are poeŃi foarte buni şi m-am bucurat să-i ascult pe unii dintre ei dar, aş spune, chiar mai bucuros am fost că tinerii concurenŃi prezenŃi la faŃa locului, deci cei premiaŃi, au căzut în capcana noastră, sau, poate au acceptat provocarea „bătrînilor” şi au intrat în joc, recitînd din creaŃiile lor. Poete şi poeŃi tineri foarte talentaŃi, foarte buni. E reconfortant să constat că nu avem doar antecesori redutabili, ci şi nişte urmaşi foarte promiŃători. Poate nu e o simplă vorbă că „românul e născut poet”, prea se dovedeşte acest „rezervor”, acest izvor, nu doar foarte bogat dar, măcar la prima vedere, cumva şi inepuizabil. Să sperăm că lucrurile stau chiar astfel. Minunată seară, frumos fel de a întîmpina miezul nopŃii undeva, în pădure, la poalele munŃilor. De multă vreme n-am mai avut parte de o aşa de frumoasă lăsare a serii şi sosire a nopŃii…

Monahia Elena SIMIONOVICI, Oameni la Sfânta Mănăstire VoroneŃ, Suceava, Muşatinii, 2010

Monahia Elena SIMIONOVICI, Mireasmă de albastru, Suceava, Muşatinii, 2008

Dumitru ONIGA , Lumini – sublimele lumini, rondeluri, Suceava, Muşatinii, 2010

Mihai ŞTEFĂNIU , Meandre , Bucureşti, Orizonturi, 2010

Gabriel DALIŞ, :până mereu, BistriŃa, Charmides, 2010

45

BUCOVINA LITERARĂ

lirice poemele Dianei Diana CORCAN

poveste (în direct) din sanatoriu de multe zile stau aici şi fac bărcuŃe am terminat hârtia de scris – poveşti mie-mi plac poveştile mele le predau unui căpitan mort ce-şi arată faŃa în apa din cadă – glumesc el e viu când se arată şi-mi place să rup paginile cărŃilor mele începând cu litera A până la ultimul cuvânt întotdeauna prea lung ca să încapă în cadă sau mult prea sonor ca să tacă în ea – îl măcelăresc cu un cuŃit apoi scot dopul uşor văd râmele negre se zbat între viaŃă şi cavoul rotund care le trage în jos printr-un râgâit scurt bărcuŃe fac bărcuŃe de când am început să înŃeleg că altă cale nu e şi le arunc peste tot în apa de ploaie în lacuri în fântâni arteziene în acvarii cu peşti mă plimb prin oraş cu cineva mai puternic – numai mâini şi picioare el trage o flotă gonită din cărŃi „înspre apă” – îmi strigă – mă minte îmi spune că aşa cer copiii trebuie să le ducem şi să le înecăm când le văd cum dispar ca nişte păsări înfipte în ciocuri mă alarmez imediat îmi smulg hainele şi mă arunc după ele dar întotdeauna se lasă la fund (şi mă întorc bineînŃeles ca idiotul la mal - este regula nr.1) ¤¤¤ trăiam singură păzind un mare secret un foc care ardea în mijlocul sufrageriei Ńinând în venele lui umflate de schizofrenie

46

glasul meu şi glasul tău în amestec figura mea figura ta într-un ciorchine de ochi – umfla focul operaŃiunea prin care albul şi sclavul lui negru încercau să subziste pereche dura de ani de zile din îngerul ciudat cu cap de peşte căzuse gipsul şi aşa răsturnat dezgolit cu scheletul de sârmă ieşindu-i prin creştet totuşi se amăgea îi venise ideea să ne aducă apa care ne va salva asta după ce ne lipise demult mâinile pe ascuns sub o cruce.

strict intim numai noaptea îŃi trimiteam sufletul (era un fel de vizită care mă costa mult) Ńi-l suflam în ceafă şi mă ruinam (somnambuli – spioni peste tot împrăştiaŃi unul în talpă unul în altă parte a lumii pentru a observa) rămâneam cu o gaură în mine noaptea – spuneai tu – îmi creşte o femeie în casa stângă şi merge pâş-pâş să nu-mi deranjeze vreun organ vital.

dar azi îngrijitorul se ocupă de tot nu aveam cum să ajung până la omul cu semn care măsura coroana arŃarilor pe bulevarde cu un compas fidel – luat de sus spunea lumea ca să le simtă pulsul din frunze pe ger îşi turna seva în el ca uleiul şi le-o dădea s-o bea caldă iarna rămâneau pentru el în picioare nu se strângeau la pământ alături de câini nu cereau de pomană

BUCOVINA LITERARĂ

lirice nu intrau peste oameni în case cum se întâmplase în altă viaŃă cu ei când îşi pierduseră minŃile toŃi (când se corciseră cu oamenii de la picioarele lor)

poarta uitată

Dan BISTRICEAN

se întâmplase mai demult cu un lot - deŃinuŃi alungaŃi în păduri atunci omul cu semn dăduse foc şi le tăiase picioarele înnegriŃi până la brâu vomitaseră tot aerul sechestrat în plămâni dar degeaba târându-se ca nişte şerpi de uscat mai mult pe pielea răzuită decât pe braŃele vii rămăseseră pe drum undeva strânşi fără rost – într-un cerc pe asfalt privindu-se în ochi (ca oamenii) şi neînŃelegând nimic dar azi îngrijitorul se ocupă de tot.

pe ascuns eu mergeam pe dedesubt treceam cu tălpile inexistente prin somn treceam din om în om le mergeam pe creştete lăsam stigmatul unui pas prea subŃire pentru recunoaştere aşa cum pe drum se presară nisip alb fragmente de lună sfinŃită – numai ele te pot rambursa te pot arunca din nou în oglindă - pe faŃa strălucitoare în care dormi ziua cu mâna la pândă un miros ca de pistol eram tăcută ca un tatuaj care se şterge uşor la momentul scuturării din păr perna mea începea să adulmece lumina s-o simtă şi să-i fie iar somn.

¤¤¤ E iarnă în Cetate calul troian al zilei îşi leapădă cumpliŃii ostaşi măcel sînge suferinŃă războinicul burgului zace mort cu ochii deschişi din lacrima unui copil creşte o rugăciune (ca un strigăt de luptă) zăvoarele cad mute pe poarta uitată. ¤¤¤ Capetele de piatră ale idolilor se sfărâmau curgeau pe pământ cum nisipul unei clepsidre o forfotă mortuară se stârnea în templul păgân unde fără să ştie în ce loc se află un om sfânt îşi plecase fruntea intrând în somn. ¤¤¤ Desprindeam solzii de pe pleoape unul câte unul lumina pătrundea timid uneori se stingea (inexplicabil, spuneam noi) ne împiedicam în beznă de obiecte ciudate ne durea

47

BUCOVINA LITERARĂ

lirice întotdeauna o nevăzută mână ne ridica apoi se crăpa o fereastră prin care intra dimineaŃa ca un pumnal rece orbeam iar fără ca ochii să se mai vatăme. ¤¤¤ Râdeam ca proştii de bărbatul nebun ce se plimba gol pe bulevardele oraşului era singurul care pricepuse cum stau lucrurile cu nimicul îmbrăcat în haine de purpură râdeam ca proştii. ¤¤¤

sfâşiam blana şi îmi era frig simŃeam că trăiesc. ¤¤¤ Mai întâi ne înfrăŃeam cu Narcis oho frumoase şi scrobite trupuri văruite morminte ochii de lapte ni-i otrăveam toastând beam cupă după cupă apoi chipul lui Narcis pălea ne amăgeam tulburând oglinda o trâmbiŃă vestea apropierea serii lepădam cupele căutând înfriguraŃi potirul.

Limbile se împleteau într-un desfrâu al hulei

¤¤¤

uitam mereu să luăm dimineaŃa pietrele izbăvitoare pe care să le tăinuim îndărătul dinŃilor ne trufeam chiar cu supranumele de antropofagi (inimilor noastre le crescuseră canini)

Îmi vedeam sfârşitul înfruntând asprul decembrie viscolul îmi smulgea pielea lăsându-mi oasele în devălmăşie lipsite de carne şi risipite ca nişte trestii uscate uitate pe câmp

sub oborocul nopŃii ne ascundeam cuvintele deşarte semănau cu nişte junghere însângerate.

odihnă.

¤¤¤ Trăiam cusut într-o piele de jivină catifelată îmi Ńinea de cald mă ajuta să dorm fără remuşcări îmi puteam permite cel mai scump somn şi vise exorbitante un sfetnic nebun îmi şoptea că n-am să plătesc niciodată pentru nicio crimă mă trezeam

48

¤¤¤ UitaŃi-l pe domnul cu pălărie de pepene uitaŃi-l pe domnul cu pălărie de pepene striga în mijlocul pieŃei copilul cu ochi de felină adulŃii râdeau şi-i trăgeau scatoalce dar domnul cu pălărie de pepene era chiar acolo îşi proba ghilotina pregătită pentru grumajii domnilor care dispreŃuiau pălăriile de pepene.

BUCOVINA LITERARĂ

reflux Actualitatea lui Malcolm Lowry Alexandru Ovidiu VINTILĂ

La peste 50 de ani de la moartea sa, Malcolm Lowry (1909 - 1957) rămâne unul dintre cei mai actuali scriitori. Sub Vulcan, inegalabilul roman al scriitorului englez, „se numără, afirmă Alfred Kazin, cu siguranŃă, printre creaŃiile cele mai originale şi mai pline de inventivitate”. Nu întâmplător în New York Times s-a scris că „Sub vulcan nu poate fi comparat decât cu marile cărŃi totemice ale secolului XX: De veghe în lanul de secară a lui J.D. Salinger sau Pe drum a lui Jack Kerouac”. O altă prestigioasă publicaŃie, Atlantic Monthly, nota următoarele: „Sub vulcan rămâne una dintre cele mai puternice pledoarii lirice asupra condiŃiei umane şi a luptei neobosite a individului împotriva forŃelor naturii care ameninŃă să-l distrugă”.

Lumea acestui roman, polifonică şi nicidecum facilă, greu de pătruns, arborescentă, având mereu tendinŃa să se ramifice, are un farmec aparte şi o aură de mister care cuceresc. Maurice Nadeau ne avertiza în prefaŃa ediŃiei franceze a romanului că dacă dorim „să-i pătrundem semnificaŃiile şi să-i savurăm mai bine frumuseŃea” este necesar să-l citim şi să-l recitim. Doar aşa vom fi capabili să descifrăm acest roman poematic,

extraordinară, beŃia consulului e în acelaşi timp beŃia întregii lumi, moartea sa este semnalul de alarmă pe care scriitorul îl trage cu privire la viitorul civilizaŃiei umane.

Scriitorul englez este de părere că „viaŃa fiecărui om este importantă de vreme ce în ea se află, concentrat şi esenŃializat, destinul întregii umanităŃi” (Sorin Titel).

Douglas Day, comentatorul vieŃii şi operei lui Lowry, decelează, în afirmaŃia de mai sus, morala profundă a romanului.

Trebuie spus din capul locului că Firmin este marcat de o tristeŃe covârşitoare, are mustrări de conştiinŃă chinuitoare, este lipsit de orice speranŃă, se simte realmente părăsit şi, în consecinŃă, întoarce spatele nedreptăŃilor şi suferinŃelor prezente în jurul său.

Un roman magic, Sub vulcan se desfăşoară pe parcursul a nu mai mult de 12 ore, ultimele ale consulului, de la 7 dimineaŃa la 7 seara, însumând 12 capitole, totul petrecându-se de Ziua MorŃilor, către asfinŃit, într-o zi de noiembrie. SpaŃiul în care se desfăşoară „acŃiunea” romanului este unul îndrăgit de autor, acesta locuind chiar la un moment dat acolo. Este vorba despre orăşelul Cuernavaca (Quauhnahuac), din Mexic, un loc pitoresc, aflat în apropierea vulcanilor stinşi Popocatepetl şi Ixtaccihuatl. Tot aici, în vecinătate, se află şi pavilionul de vânătoare al împăratului Maximilian, aflat în ruină, mărturie a poveştii de iubire dintre acesta şi Charlotte, „doi singuratici în surghiun împurpuraŃi” şi care „nu vor avea parte decât de o singură măreŃie, cea a tragediei”. Întocmai ca aceştia, de acelaşi tratament au parte şi personajele centrale ale cărŃii: consulul Geoffrey Firmin şi Yvonne Constable. Şi acesta nu este singurul biografem din cartea de faŃă. Între viaŃa scriitorului şi a eroului său poate fi descoperită o serie întreagă de corespondenŃe. Fluxul conştiinŃei, monologul interior,

Mănăstirea Zamca

un contrapunct care impresionează prin complexitate, prin coloristica fantastică a locurilor unde se desfăşoară acŃiunea, a cărei protagonist principal este consulul Geoffrey Firmin, „exorcistul de fantome”, „un personaj plecat în căutarea propriei morŃi” (Florin Şlapac).

Dominat de patima băuturii, ca de altfel şi Malcolm Lowry, personajul central al cărŃii este de o luciditate

dialogul imaginar, confesiunea crudă apar pe fond bahic, toate acestea având, în mod ineluctabil, corespondenŃe autobiografice. Fără echivoc, scriitorul englez împrumută trăsături personale actanŃilor scriiturii sale, ceea ce ne duce cu gândul că Sub vulcan (continuare în pag. 88)

49

BUCOVINA LITERARĂ

eseu Despre ratare

Adrian ALUI GHEORGHE

Ratarea face parte din fiinŃa şi din destinul fiecărui individ. Ratăm continuu. Ca să folosesc un sofism, aş putea spune că în spatele fiecărei reuşite stă o ratare. Mai mare sau mai mică, în funcŃie de implicarea fiecăruia. E de adus aici în discuŃie „Grădina cărărilor care se bifurcă”, a lui Borges care îşi imaginează libertatea tragică a omului-personaj prins, de fapt, în capcana timpului: „În toate ficŃiunile, ori de cîte ori un om se întîlneşte cu diverse soluŃii, alege una şi le elimină pe celelalte. Creează astfel, diferite viitoruri, diferite timpuri, care se înmulŃesc, de asemenea şi se bifurcă. De aici, contradicŃiile romanului, a fiecărui roman, a fiecărui text epic. Fang, să spunem, deŃine un secret; un necunoscut bate la poarta sa; Fang hotărăşte să-l omoare. Fireşte, există mai multe desfăşurări posibile.

Fang poate să-l ucidă pe intrus, intrusul poate să-l ucidă pe Fang, amîndoi se pot salva, amîndoi pot să moară şi aşa mai departe…“. Împlinire-ratare, iată ce ne animă pe toŃi, o dualitate pe care cu cît o conştientizezi mai mult, cu atîta te simŃi mai victimă. Un om, un înŃelept, ne povesteşte tot J. L. Borges, şi-a consacrat întreaga viaŃă căutării, printre nenumărate semne ale naturii, a numelui inefabil al lui Dumnezeu, cifrul marii taine. Din tribulaŃii în tribulaŃii, iată-l arestat de poliŃia unui prinŃ şi condamnat să fie devorat de o panteră. E aruncat într-o cuşcă. De partea cealaltă a gratiilor, ce vor fi ridicate într-o clipă, fiara se pregăteşte de ospăŃ. ÎnŃeleptul nostru o priveşte şi, contemplîndu-i petele de pe blană, iată că a descoperit în ritmul formelor, în numărul lor, numele pe care îl căutase în atîtea şi atîtea locuri. El află atunci de ce va muri şi că va muri cu dorinŃa împlinită - şi că asta nu înseamnă a muri.

Dintr-un anume punct de vedere nu există ratare propriu zisă, ci există doar problema elecŃiunii, a răscrucilor dintr-o viaŃă. Carl Gustav Jung psihologizează şi psihanalizează „răscrucea vieŃii“ ca parte a naturii „inconştiente“ la intersecŃie cu experienŃa individuală şi colectivă: „Atât cît sîntem încă natură, sîntem inconştienŃi şi trăim în siguranŃa instinctului fără probleme. Tot ceea ce mai este în noi natură, dă înapoi în faŃa problemei, căci numele ei este îndoială şi acolo unde domneşte îndoiala apare şi nesiguranŃa, odată cu posibilitatea mai multor căi. Iar atunci cînd mai multe

50

căi ne par a fi posibile, sîntem deposedaŃi de îndrumarea sigură a instinctului şi expuşi fricii. Căci acum, conştientul nostru ar trebui să facă ceea ce natura a făcut dintotdeauna pentru copiii săi, şi anume să ia decizii sigure şi univoce, fără să stea la îndoială. Şi de aici ni se trage acea preaomenească teamă că prometeica noastră cucerire, conştientul, nu va izbuti, pînă la urmă, să imite natura“. Prima „răscruce a vieŃii“ apare în chiar momentul conceperii omului. Răscrucea înseamnă, practic, întîlnirea cu destinul. PărinŃii sînt primii martori înfierbîntaŃi, în fond nişte jucători de zaruri a căror miză e naşterea unor prunci. Dar dacă această întîlnire cu destinul e prima ratare a fiecărui individ în parte? Dacă părinŃii, la rîndul lor, ar fi ratat întîlnirea...? Dacă Adam ar fi refuzat mărul?

La o răscruce şi-a întîlnit Oedip tatăl, pe Laios, şi l-a ucis. Astfel a început tragedia sa. Platon priveşte caracterul aleatoriu al alegerii de la răscruce, cu o accentuată doză de umor negru care este, în fapt, al vieŃii: „Un om voia să se spînzure: dă peste o pungă de aur şi aruncă laŃul;/ Un altul, care nu-şi găsea punga cu aur, găseşte laŃul şi se spînzură“.

Orice ins este în el însuşi o răscruce unde se încrucişează şi se luptă între ele diversele aspecte ale persoanei sale. Este cunoscut triplul aspect al Afroditei, zeiŃă uraniană, oceanică şi htoniană. Ea poate fi zeiŃa pudică, zeiŃa fecundităŃii şi zeiŃa lubrică. La răscruci de drumuri devine zeiŃa amorurilor vulgare şi impure. În latină, de altfel, trivium înseamnă răscruce şi de aici a derivat termenul trivial. În mitologia greacă există „o zeiŃă a răscrucilor“, Hecate, care avea un trup triplu, un obraz triplu şi un rol multiplu, între care acela de a stăpîni Cerul, Pămîntul şi Infernul. La indieni, potrivit ritualului vedic al căsătoriei, în momentul în care cuplul şi alaiul ajungeau la o răscruce, trebuiau rostite următoarele versuri exorcizatoare: „Demonii care dau tîrcoale şi pîndesc,/ De nu i-ar găsi pe însurăŃei/ Pe căi bune de aici să scape,/ Demonii să plece fugind./ Cele două roŃi ale carului tău, o Surya, preoŃii le ştiu prea bine./ Şi totuşi Unica Roată, ascunsă în mare taină,/ Doar cei inspiraŃi ştiu ce-nseamnă“. În credinŃa populară românească, răscrucile sînt privite ca „un sorb magic“, loc în care interferează toate energiile, pozitive şi negative şi care sînt domesticite doar de simboluri divinatorii. Prefixul „răs“, din „răscruce“ sau din alte cuvinte compuse, putea face pe bun încă mai bun. De asta, „... răutatea şi cruzimea cuvintelor poate fi îmblînzită doar cunoscîndu-le subtila bunătate dialectică”, spune Noica.

Heidegger, ca filosoful care abstractizează tot ce prinde în calea ochilor, vede în fiecare reprezentare a timpului o „răscruce“ sau o infinitate de răscruci iar în fiecare cale aleasă o întoarcere la un trecut fecund, care

BUCOVINA LITERARĂ

eseu ne-a conceput şi care Ńine locul de matrice dominatoare: „În măsura în care timpul este de fiecare dată al meu, există mai multe timpuri…(…) Dasein - ul este cu adevărat el însuşi, este cu adevărat existent, atunci cînd se menŃine în această pre-mergere. Această pre-mergere nu este altceva decît viitorul autentic şi unic al propriului Dasein. În pre-mergere, Dasein-ul este viitorul său, astfel încît în această orientare a sa către viitor, el revine la trecutul şi la prezentul său. Dasein-ul, conceput ca posibilitate extremă a fiinŃei, este timpul însuşi, iar nu în timp…“. Roland Barthes pică în plasă şi zice şi el că tragismul timpului se converteşte în oboseală, iar oboseala este o antecameră a morŃii.

VedeŃi, aşadar, în ce încurcătură de maŃe metafizice intră bietul om care are şansa sau neşansa să se nască?

Unde să mai încapă becisnicul său război de supravieŃuire de azi pe mîine?

Dar luîndu-mă cu vorba, sînt pe cale, iată, să ratez chiar şi răspunsul „practic“ la provocarea din titlu, pe care însumi mi-am întins-o.

Cînd am fost la răscruce, am ratat o mie de alte căi pentru a alege una sau pentru a mă lăsa absorbit de una singură. Bună? Rea? Toate cărŃile lumii, de altfel, vorbesc despre ratare. Individuală şi colectivă. Totală sau parŃială. Dar niciodată definitivă. De sub zgura lumii omul e în stare să iasă ca iarba, cu piatra în gură.

Fiecare poveste are un corp ideal şi un corp material.

Textul scris este corpul material al poveştii, în fond o ratare a poveştii ideale. De asta consider că orice carte de pe lumea asta, scrisă cu mai mult sau mai puŃin aplomb, ratează “corpul ideal” al poveştii, al operei inspirată de divinitate. Dacă nu s-ar fi inventat niciodată scrisul, azi am fi fost mult mai puŃin gîngavi, am fi putut vorbi mai departe cu Dumnezeu, aşa cum vorbeau înaintaşii noştri inspiraŃi. Scrisul ne-a legat limbile, ne-a izolat de un cer devenit tot mai îndepărtat.

Am ratat toate cărŃile pe care le-aş fi putut scrie, în favoarea celor pe care le-am scris.

Am ratat toate iubirile pe care le-aş fi putut trăi, în favoarea celor pe care le-am trăit.

M-aş fi putut naşte în Thailanda şi aş fi fost pescar.

M-aş fi putut naşte în Siberia şi aş fi fost vînător de lupi. Poate că lupii m-ar fi sfîşiat pînă acum, ca să desăvîrşească ratarea individuală a fiecărei fiinŃe.

Motorul ratării este frica. Chiar frica de ratare!

Totul e ca la sfîrşit, cînd omul se pregăteşte pentru „marea ratare“, a eternităŃii, să se uite (să mă uit) în urmă, la dîra lăsată pe pămînt şi să spună (să spun) cu voce chinuită:Am ratat, dar măcar am avut ce rata. În fond, toŃi laolaltă şi fiecare în parte ratăm cam aceleaşi lucruri.

Piatra NeamŃ, octombrie 2010

Viziunea cosmologică1 Theodor CODREANU

Primul „monografist” din postumitatea imediată a lui Ion Barbu s-a nimerit să fie un fizician dublat de un remarcabil teoretician, Basarab Nicolescu. Noutatea abordării s-a prefigurat tocmai prin condiŃia autorului, care nu mai descindea direct din spaŃiul criticii estetice.

Acesta este şi motivul primirii cărŃii de către „esteŃi” fie cu ostilitate, fie cu generozitate, dinspre confini, cel puŃin până autorul a plecat în exil în FranŃa, eveniment care s-a petrecut în acelaşi an cu apariŃia Cosmologiei „Jocului secund” (1968), pentru ca în 1976 să fie nevoit să renunŃe la cetăŃenia română. Autorul nu ne-a oferit o ediŃie a doua revăzută şi adăugită, ci a lăsat-o „în pacea sfântă” a ei, ca să-l parafrazez pe Ion Barbu. EdiŃia din 2004 e prefaŃată de un estet, Eugen Simion, şi postfaŃată de Pompiliu Crăciunescu printr-o încercare de a aduce „la zi” semnificaŃiile cercetării prime, în sensul transdisciplinarităŃii, cum spune şi titlul: TerŃul tainic inclus Elgahel. Faptul arată că s-a schimbat ceva în mentalitatea culturală, în condiŃiile transmodernităŃii, că nu mai poate fi vorba de o antiteză neîmpăcată între nivelurile de realitate şi că geniul lui Ion Barbu deschidea deja această uşă în faŃa modernităŃii care, totuşi, a fost departe de a-l înŃelege. Asemenea, instructive sunt şi extrasele din critica de întâmpinare din 1968. Ele arată că lucrarea lui Basarab Nicolescu producea o breşă în critica estetă şi sociologică a vremii, adâncind cel puŃin o controversă deja ivită: există un veritabil cordon ombilical între poezie şi matematică, între poezie şi ştiinŃă, în genere? Sau cele două domenii sunt niveluri de realitate strict autonome, fiind o eroare capitală a le confunda şi amesteca? În definitiv, la aceste întrebări va trebui să răspundă critica literară, în deceniile următoare, dispută care încă nu s-a încheiat, fiindcă logica cea mai la îndemână pentru oricare dintre noi este cea clasică, a terŃului exclus. Iar această logică îi domină deopotrivă pe esteŃi şi pe oamenii de ştiinŃă. Plus obstacolul ideologic, strâns legat de gândirea tare, cum ar spune Gianni Vattimo. Nu e de mirare că printre cei ostili cărŃii lui Basarab Nicolescu s-a aflat Ovid S. 2 Crohmălniceanu. Surpriza e că autorul marxist contesta (în nr. 9/1968 al VieŃii româneşti) tentativa lui Basarab Nicolescu de a-l scoate pe Ion Barbu de sub zodia „misticismului”: „El înlocuieşte peste tot revelaŃia

51

BUCOVINA LITERARĂ

eseu religioasă, iluminarea mistică pe care o presupune credinŃa cu cunoaşterea «superioară», «deplină» intelectuală şi afectivă deopotrivă, «nunta» între raŃiune şi sensibilitate, răstălmăcind astfel sistematic simbolurile poeziei barbiene, în dispreŃul naturii lor specifice”.

Problema e că, în epocă, eticheta de misticism era încă puternic depreciativă, iar plasarea viziunii barbiene în sfera gândirii „superioare” de către Basarab Nicolescu avea deja conotaŃia intrării într-o altă logică şi aceasta nu se va dovedi nicicum ostilă „revelaŃiei religioase”, cum continua să creadă Crohmălniceanu. Probabil că ezitarea de a nuanŃa lucrurile în datele noii paradigme se datorează încă predominanŃei moderniste a spiritului scientist, corectat în exilul parizian prin contactul, îndeobşte, cu logica dinamică a contradictoriului din filosofia lui Ştefan Lupaşcu.

Incompatibilitatea referenŃială dintre exegeza lui Ovid S. Crohmălniceanu şi cea a lui Basarab Nicolescu a fost sesizată de Mihai Ungheanu, în cronica din nr. 33/1968 al revistei Luceafărul: „Ov. S. Crohmălniceanu a susŃinut misticismul lui Ion Barbu, iar Basarab Nicolescu consideră aprecierea o eroare fără a indica nicăieri studiul cu pricina… Oroarea lui Basarab Nicolescu faŃă de acest studiu este îndreptăŃită. Se vede că Ov. S. 3 Crohmălniceanu vrea să reactualizeze neplăceri vechi” .

Pe de altă parte, putea interveni în dispută diferenŃa dintre canonul biblic şi cel estetic laic, diferenŃă care lasă impresia că poeŃii par „eretici” printr-o componentă „gnostică” şi filosofică, aşa cum i s-a întâmplat şi lui Blaga. Într-o intervenŃie din nr. 7/1968 al revistei Tomis, semnalul de alarmă cel mai „îngrijorător” îl trăgea Marin Mincu, de astă dată în sensul violării autonomiei esteticului, fapt ce va constitui un nod gordian în exegeza barbiană. Iată principala obiecŃie a regretatului critic: „paradoxală situaŃie, dezvăluirile lui Basarab Nicolescu în legătură cu eventuale noŃiuni matematice folosite de Barbu sărăcesc poetul distrugându-i orice mister”. Uimitor e faptul că, în 1968, Nicolae Manolescu adera la „modelul matematic” propus de Basarab Nicolescu, în explicarea poeziei barbiene: „Cosmologia «Jocului secund» reprezintă încercarea cea mai convingătoare de până azi de a explica pe Barbu prin descoperirea unui «model matematic»4 al poeziei”.

Acelaşi însă, devenind adept al purităŃii esteticului, va

52

declara „elucubraŃie” orice tentativă de a interpreta poezia (nu doar cea barbiană) prin ingerinŃe matematice, ştiinŃifice sau filosofice. În Istoria… din 2008, îl va viza, cu precădere, tocmai pe Marin Mincu, cel care, între timp, a îmbrăŃişat un model hermeneutic în extinderea exegezei barbiene.

Pe de altă parte, nici matematicienii nu au aderat toŃi la acceptarea „modelului matematic” în abordarea barbianismului. Dacă un Solomon Marcus, creator al poeticii matematice, întâmpina cu entuziasm cartea lui Basarab Nicolescu, alŃii se vor posta de cealaltă parte a baricadei. Iată aprecierea concentrată a lui Solomon Marcus: „Personalitate complexă, de fizician teoretician familiarizat cu matematica superioară, om de vastă cultură umanistă şi cititor de poezie de o mare sensibilitate, toate aceste ipostaze au fuzionat pentru Mănăstirea Râşca a da naştere celui mai competent, mai profund şi mai complet studiu întreprins până astăzi asupra poeziei 5 lui Ion Barbu” . Asemenea recunoaştere, perfect îndrituită, la acel moment, venea şi de la filologi precum Ovidiu Ghidirmic, pentru care Cosmologia…era „cel 6 mai serios şi mai substanŃial studiu despre Ion Barbu” . În schimb, un poet, de formaŃie matematician, ca Viorel Dinescu, va contesta, mai târziu, funcŃionalitatea „modelului matematic” în poezie, într-un studiu polemic, apărut în serial, în anii '80 (în Săptămâna) şi inclus, după 1989, într-o carte, în două ediŃii, numită ArmistiŃii literare. Autorul aprecia că „Mai toate interferenŃele stabilite între poezia şi matematica 7 barbiliană sunt amatoristice şi neconvingătoare” .

Premisa poetului-critic e una corectă, în logica ei: „Mai întâi ar fi cazul să facem o separare netă între cele două 8 activităŃi ale poetului-matematician” . Principiul separaŃiei domeniilor evită confuzia punctelor de vedere, recte a nivelurilor de realitate. Viorel Dinescu refuză şi el luarea în serios a textelor „doctrinare” ale lui Ion Barbu, fiindcă între acestea şi realizarea poeziei propriu-zise nu poate exista concordanŃă deplină, logica inspiraŃiei poetice nefiind aceeaşi cu a textelor teoretice, ceea ce iarăşi e de bun simŃ. Singura „interferenŃă” dintre matematică şi poezie pe care o recunoaşte autorul este „intenŃia poetului de a da fiecărei creaŃii o structură 9 perfectă, bine organizată” . Însă principala nedumerire exprimată e în legătură cu ambiguităŃile criticilor privitoare la ermetismul barbian. Viorel Dinescu înclină mai mult spre validarea

BUCOVINA LITERARĂ

eseu punctului de vedere călinescian, având grijă să demonstreze că „obscuritatea” în lirica lui Ion Barbu nu provine din transmutarea conceptelor matematice în poezie, cum cred unii, acestea fiind, în definitiv, foarte puŃine şi utilizate la modul limbajului metaforic.

Autorul recurge la date statistice: în cele 57 de poezii câte numără ediŃia Rosetti-Călin, se cuprind aproximativ 6400 de cuvinte, din care doar 20 sunt propriu-zis termeni matematici. Concluzia: „Ion Barbu nu a amestecat niciodată cele două vocaŃii şi nu vedem 10 de ce posteritatea lui se străduieşte să o facă” . Este un fapt care poate fi demonstrat şi cu mărturii ale lui Ion Barbu însuşi, fiindcă, într-adevăr, poetul şi matematicianul au stat întotdeauna în teritorii profesionale bine delimitate. Viorel Dinescu respinge încercarea unui „tânăr matematician” (nenumit din pricina interdicŃiei semnăturii în łară) de a demonstra că poeme precum Uvedenrode, După melci, Oul dogmatic, Joc secund, Domnişoara Hus s-ar desfăşura 11 „după tipicul demonstrării unei teoreme matematice” .

Aluzia este, desigur, la Basarab Nicolescu. Acesta vorbea, totuşi, de „teoreme lirice”, sintagmă oximoronică, apreciată de un tânăr critic ieşean, în 1968, 12 Nicolae CreŃu, chiar cu referire la ermetismul barbian .

Va fi reluată, uşor schimbată, de Basarab Nicolescu, în 1994, ca întemeietor al unui nou gen literar, în volumul Théorèmes poétiques, apărut la Monaco, Edition du 13 Rocher .

ObiecŃiile lui Viorel Dinescu (prezente şi la alŃii) arată cât de dificilă este „hermeneutizarea” operei lui Ion Barbu şi cât de uşor comentatorii pot deveni prăzi ale confuziei nivelurilor de realitate. Paradoxul central este acesta: au dreptate atât apărătorii punctului de vedere strict estetic, orientat împotriva amestecului matematicii şi al altor ştiinŃe în spaŃiul poetic, dar şi cei care abordează poezia dinspre matematică, însă cu o singură condiŃie: să nu confunde sistemele de referinŃă.

Dacă lucrarea lui Basarab Nicolescu a putut stârni controverse precum cele semnalate aici, presupunerea de bun simŃ e că ori autorul nu a fost suficient de lămuritor, dând impresia că produce confuzia între nivelurile de realitate, ori că sistemul de referinŃă al criticilor nu a părăsit logica terŃului exclus. În definitiv, Basarab Nicolescu nu-şi cristalizase încă, în anii 19641967, când a elaborat cartea, viziunea transdisciplinară, metoda capabilă să rezolve contradicŃiile fără primejdia căderii în sofistică. Şi totuşi germenii zonelor de maximă transparenŃă , caracteristici gândirii transdisciplinare, sunt prezenŃi, întrucât gândirea lui Ion Barbu îi poseda cu prisosinŃă. Singurul critic al momentului care a înŃeles noutatea abordării nicolesciene a fost, după câte constat, Marian Popa, care va deveni cel mai important istoric literar român de după al doilea război mondial. El aprecia că e „cu totul excepŃională” „reconstituirea unei dialectici a spiritului

barbian, nemaifăcută până acum în acest mod. Pornind de la miturile date, autorul extrage din poezie cele trei faze ale dialecticii barbiene, simbolizate prin roata Venerei, a lui Mercur şi aceea a Soarelui… O gândire axiomatică capabilă de a-l cuprinde. Această excepŃională exegeză barbiană, cea mai bună din câte 14 are poetul, este, sperăm un început” . Din păcate, exegeza barbiană, în pofida impresionantei bogăŃii, a înaintat destul de timid pe drumul deschis de Basarab Nicolescu, din pricină că mereu a existat primejdia confuziei nivelurilor de realitate, chiar la cercetători cu temeinică pregătire, precum Mandics Göyrgy care, altminteri, îl ignoră pe autorul Cosmologiei în respectiva conjunctură istorică. Şi asta cu atât mai mult, repet, cu cât, în tinereŃe, autorul era încă departe de conceptualizarea metodei transdisciplinare, cu toată forŃa anticipativă a modelului propus.

Pornind de la cunoscuta afirmaŃie barbiană că undeva, în înalt, poezia se întâlneşte cu geometria, Basarab Nicolescu ajunge la concluzia că „Limbajul lui Ion Barbu se află undeva, la graniŃa dintre limbajul 15 ştiinŃific şi limbajul poetic” . AserŃiunea este de o enormă dificultate, fiindcă acea „graniŃă” aflată „undeva” ne aruncă deja în plină ambiguitate. Cele două domenii chiar se întâlnesc, se hibridează ca în sinteza hegeliană sau continuă să rămână autonome? Aici e dificultatea logică. În 1968, autorul nu a făcut disocierile necesare, de unde şi neînŃelegerile pe care lea provocat. El a încercat să le rezolve prin reducŃie la limbajul poetic analogizat cu cel matematic axiomatizant. Punctul de incidenŃă: şi poezia, şi matematica lucrează cu simboluri. „ContradicŃia ambiguitate – univocitate, ne asigură Basarab Nicolescu, se relevă şi la nivelul limbajului, în 16 dualitatea limbaj ştiinŃific – limbaj poetic” . Salvarea de intrarea în confuzie, la „graniŃă”, e că simbolurile matematice rămân în pura lor convenŃionalitate intelectuală, pe când simbolurile poetice devin plasmă mitică. Astfel, Basarab Nicolescu distinge în fundamentele lumii lui Ion Barbu o ordine triadică, la nivelul celor trei mituri: Soarele, Nunta, Oglinda: „Aceste mituri constituie «aura» tuturor poemelor, 17 cântecul inefabil, dar inteligibil al «Jocului secund»” .

Ele i-ar îngădui poetului să creeze tărâmul lui Roderick Usher prin integrarea tuturor geometriilor cunoscute, de la Euclid la Lobacevski şi Riemann, cu un „alfabet prismatic” al poeziei. Ne aflăm nu în plin „extaz mistic”, care presupune abandonul oricărei raŃionalităŃi, ca „evadare din real”, ci poetul ne descoperă un „tărâm inedit al realului, cu mijloace inedite, ce solicită, la rândul lor, un intens efort de înŃelegere, cunoaşterea a ceea ce Ion Barbu numeşte «alfabetul prismatic»”18. Şi totuşi Basarab Nicolescu ne aruncă într-un nou paradox, fiindcă subliniind că accesul în ineditul tărâm al realului solicită, din parte-ne, „un intens efort de

53

BUCOVINA LITERARĂ

eseu înŃelegere”, finalmente, el neagă apartenenŃa lui Ion Barbu la… ermetism: „«Ermetismul» poeziei lui Ion Barbu este un mit pe care l-a creat ignoranŃa.

Dificultatea se pulverizează prin iniŃiere, iar iniŃierea se 19 realizează prin cultură” .

Se pune întrebarea dacă Basarab Nicolescu respinge în bloc apartenenŃa lui Ion Barbu la ermetism sau se referă doar la o latură a lui: fie cea filologică, fie cea canonică. Autorul însă nu insistă asupra acestor diferenŃe, ceea ce ne îndreptăŃeşte să conchidem că el vizează îndeobşte ermetismul filologic, cu care îl împovăra un G. Călinescu şi pe care poetul l-a respins. Însă chiar în Veghea lui Roderick Usher Ion Barbu îşi descrie, în modul său inconfundabil, tocmai ermetismul canonic: „Potir propagat. Insomnia concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii./ Cunoaşterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit (s.n.). Verificare a gândurilor iubite, 20 pe căi închise şi simple ca lăncile unui triunghi” .

Ion Barbu sugerează aici singularitatea privirii sale asupra ermetismului, pe care nimeni, până la el, nu l-a numit canonic. Noutatea a fost atât de izbitoare, încât nici un critic nu l-a luat ca temă centrală a exegezei, deşi conexiunile cu ermetismul canonic au fost, adesea, inevitabile. Pe de altă parte, când Basarab Nicolescu intuieşte că ermetismul barbian, aşa cum a fost tratat de critică, este o falsă problemă, el deschidea o nişă neașteptată către revizuirea conceptului, cu posibilitatea extinderii la întreaga mare literatură. Altfel spus, către ceea ce Harold Bloom va numi canon literar. Adică un alt concept răstălmăcit cu nonşalanŃă, la noi, de critica ultimelor două decenii. În citatul de mai sus din Veghea lui Roderick Usher, în afară de sintagma canonică deplasare în Spirit, mai există un cuvânt-cheie: locuire.

De fapt, cunoaşterea ca locuire. Ce fel de „locuire”?

Alta nu-i decât locuire poetică. Iar fiindcă se poate locui „poetic” nu doar prin poezie, Ion Barbu are geniul s-o numească locuire în Spirit. Însă cine s-a mai gândit să vorbească, în anii interbelici, de… locuire poetică?

Nimeni altul decât cel mai mare filosof al secolului al XX-lea, Martin Heidegger, în excepŃionala analiză 21 făcută poeziei lui Hölderlin , într-o conferinŃă susŃinută la Roma, la 2 aprilie 1936, adică la şase ani după ce Ion Barbu părăsise poezia şi după ce publicase Veghea lui Roderick Usher. Oare nu e cazul să-l redescoperim pe Ion Barbu?

Heidegger descoperea în Hölderlin canonicitatea pură a poeziei, numindu-l poetul poetului: „Pentru noi, 22 Hölderlin este într-un chip privilegiat poetul poetului” .

Nu ajunsese Hölderlin la această condiŃie redescoperind solaritatea Greciei în plin romantism, prin figura mitică a lui Hyperion? Un poet al poetului, în plină modernitate, va fi, într-un alt mod decât cel hölderlinian

54

şi eminescian, Ion Barbu. Iar această nouă modalitate o surprinde Basarab Nicolescu prin cosmologia poetică, alta decât la Eminescu, deşi cu puternice afinităŃi eminesciene. Cosmologia Jocului secund este atât de insolită în istoria viziunilor poetice, încât Basarab Nicolescu trebuie, finalmente, s-o recunoască a fi transcosmologie, cum o numeşte comentatorul său Pompiliu Crăciunescu. Elemente cosmogonice, în sensul tradiŃional al cuvântului, găsim doar în câteva poezii „parnasiene” de care, altminteri, în cartea canonică Joc secund poetul se leapădă. Aşa că imaginarul cosmologic se concentrează asupra lumii ca joc, ceea ce i-a determinat pe unii critici (îndeobşte pe Ioana Em. Petrescu şi pe Marin Mincu) să vorbească despre „postmodernismul” avant la lettre al lui Ion Barbu. Însă trebuie remarcat, de la bun început, că între jocul postmoderniştilor şi cel barbian este o cale atât de lungă, încât, ca să-l parafrazez pe Eminescu, nici în mii de ani lumina nu ar putea să o străbată. De altfel, într-o carte mai veche, din 1981, când moda postmodernistă, la noi, era abia la început, Ioana Em. Petrescu a remarcat corect că în ecuaŃia barbiană cunoaştere-locuire din Veghea lui Roderick Usher, gnoseologicul se identifică în ontologic. În consecinŃă, poetul-matematician părăseşte antropomorfismul centric al vechilor cosmologii, dintr-o perspectivă post-einsteiniană, în care nu mai există observator privilegiat: „Subiectul poeziei barbiene nu este omul, ci FiinŃa şi, consecutiv, perspectiva din care poetul îşi construieşte universul nu e al omului, ci al FiinŃei (relevată prin «axele 23 universale» care sunt «naturile planetare»)” . „Axa universală” a cosmologiei barbiene devine increatul, care, transbordat în „naturile planetare”, observă autoarea, dobândeşte figuraŃia melcului, analog geometric al curbei în infinit a universului, imagine prezentă, pre-einsteinian, în manuscrisele eminesciene.

Erosul, dezindividualizat, devine eros cosmic, în înalt ca nunta Soarelui, în teluric – „nunta subterană” din „râpa Uvedenrode”.

Ontologizarea eminesciană a cosmologiei barbiene, abordată şi de Basarab Nicolescu în capitolul AfinităŃi elective (Eminescu, Blaga, Barbu), este adâncită de Mihai Cimpoi într-un eseu recent. Criticul consideră că şi demiurgia eminesciană este dezantropormofizată, cu deosebirea că impersonalitatea hyperionică e consubstanŃială Demiurgului, pe când cea barbiană e transsubstanŃială: „Dacă Eminescu se crede consubstanŃial Demiurgului, Ion Barbu se vrea transsubstanŃial, transformând lumea într-o substanŃă ideală de ordin platonician sau – sub semnul lui Einstein – în universuri bi- şi quadri-mensionale, universuri probabile”24. Şi: „Trebuie fatal să faci concurenŃă

BUCOVINA LITERARĂ

eseu Demiurgului, iată crezul-axă al universului eminescian 25 şi deopotrivă al celui barbian” .

Neîndoielnic, dintr-o asemenea uriaşă ambiŃie narcisiacă, a actului clar de narcisism, s-a născut universul barbian. Jocul secund nu mai apare, postmodernist, ca joacă de cuvinte, ca parodie a „jocului prim” al Demiurgului sau al înaintaşilor. După Mihai Cimpoi, este aici un joc tragic, ca şi la Eminescu: „Ludicul camuflează, prin urmare, conştiinŃa neputinŃei de a te cufunda în principiul suprem. FiinŃa barbiană termină printr-o înfrângere tragică: ea nu va putea împăca până la urmă antinomiile, Valea răcoroasă (simbol al inimii) cu Cămara Soarelui (simbol al raŃiunii). Riga Crypto, personajul arhetipal al acestui tărâm rânced al senzualităŃii şi elementarităŃii, al «nunŃii necesare», nu se va împăca nicidecum cu lapona Enigel, proiecŃia arhetipală a tărâmului solar. E, la Barbu, un eminescianism invers, care desigur tot eminescianism 26 rămâne” . Să fie aici cauza părăsirii poeziei de către Ion Barbu?

Basarab Nicolescu, deşi nu trece cu vederea un anume tragism barbian, îl vede un biruitor, finalizânduşi noua demiurgie în intuirea unui „nou umanism”, fundat în simbolul El-Gahel, în care, astăzi, putem citi prefigurarea stării T (terŃul tainic inclus) şi la care Ion Barbu a ajuns prin oglindă către zona intermediară de maximă transparenŃă a FiinŃei. ComparaŃia oului dogmatic barbian cu ovoidul lui Brâncuşi e una dintre intuiŃiile critice profunde ale lui Basarab Nicolescu. Iar urmarea nu poate fi decât următoarea: revoluŃia adusă de Constantin Brâncuşi în sculptura mondială are echivalent în literatură poetica lui Ion Barbu. _________ 1. Fragment din vol. în curs de pregătire Ion Barbu şi ermetismul canonic 2. Crohmălniceanu luase atitudine critică şi în cronica Basarab Nicolescu: Ion Barbu, Cosmologia „Jocului secund” din „Gazeta literară”, nr. 32, 8 august 1968.

3. Apud Basarab Nicolescu, Cosmologia „Jocului secund”, ediŃia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004, p. 164.

4. Nicolae Manolescu, cronica din Contemporanul, nr.

20/1968.

5. Solomon Marcus, ExplicaŃie şi sugestie, ambiguitate şi deschidere, în „Studii şi cercetări lingvistice”, an. XIX, nr. 6/1968.

6. Ovidiu Ghidirmic, cronică literară, în Ramuri, nr. 9/1968.

7. Viorel Dinescu, Riga Crypto, în ArmistiŃii literare, ediŃia a II, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2004, p. 113.

8. Ibidem, p. 114.

9. Ibidem, p. 116.

10. Ibidem, p. 119.

11. Ibidem, p. 120.

12. În cronica literară din nr. 9/1968 al Iaşului literar, Nicolae CreŃu aprecia: „A defini poemele din Joc secund drept «teoreme lirice», a căror marcă de stil o constituie «textul august, ca o inscripŃie», nu este doar o metaforă bine selectată din propriile reflecŃii ale poetului, ci o poartă deschisă spre înŃelegerea ermetismului barbian în adevăratele sale determinări interioare, departe de orice incifrare artificioasă…”.

1 3 . Ve z i versiunea rom. realizată de L.M. Arcade, Teoreme poetice , Editura C a r t e a Mănăstirea „Sfântul Ioan“, Suceava R o m â n e a s c ă , Bucureşti, 1996, cu o prefaŃă de Michel Camus.

14. Marian Popa, recenzie în Luceafărul, nr. 19/1968.

15. Basarab Nicolescu, Cosmologia „Jocului secund”, E.P.L., Bucureşti, 1968, p. 14.

16. Ibidem.

17. Ibidem, p. 12.

18. Ibidem, p. 18. Iată şi descrierea barbiană a văii Usher, din prefaŃa la Eulaliile lui Dan Botta, reprodusă de Basarab Nicolescu: – „O, neistovit spectacol, calmă participare! Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cereşti: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire… Ascultă, şoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale ştiinŃei comunicate, nupŃială cunoaştere; antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre; durata lui Monos şi Una, vie, agrigentină Dragoste!” (Ion Barbu, Opere, II, p. 54).

19. Ibidem, p. 162.

20. Ion Barbu, Oprere, II, Proză, ediŃie critică de Mircea Coloşenco, prefaŃă de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p. 53.

21. Cf. Martin Heidegger, Hölderlin şi esenŃa poeziei, în Originea operei de artă, trad. şi note, de Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu, studiu introductiv, de Constantin Noica, Editura Univers, Bucureşti, 1982, 22. Ibidem, p. 193.

23. Ioana Em. Petrescu, Şoptiri de la Monos la Una, în ConfiguraŃii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 196.

24. Mihai Cimpoi, Ion Barbu, în Sfinte firi vizionare, ediŃie de Vlad Chiriac, Editura CPRI „Anons S. Ungurean”, Chişinău, 1995, p. 39.

25. Ibidem, p. 42.

26. Ibidem, pp. 41-42.

55

BUCOVINA LITERARĂ

eseu

Avangardă şi cosmopolitism Ovidiu MORAR

Dacă Eugen Ionescu definea avangarda „în termeni de opoziŃie şi ruptură”, considerând că artistul avangardist e, prin excelenŃă, „opozantul faŃă de sistemul existent”1, rezultă că atitudinea cosmopolită ar putea fi considerată ab initio drept o caracteristică esenŃială a avangardei. Într-un celebru eseu publicat în anii '80 sub titlul Eloge du cosmopolitisme, Guy Scarpetta înŃelegea prin cosmopolitism mişcarea de respingere a oricărui „dispozitiv ideologic de înrădăcinare” care-l conectează pe individ la fantasmele colective ale gintei, naŃiunii, rasei etc., acest dispozitiv ideologic însemnând, în esenŃă, „naŃiunea depăşind individul, instinctul rasei, forŃa, antidemocraŃia, sângele şi glia, păgânismul, refuzul universalului asociat cu refuzul monoteismului, înŃelegerea limbii ca fapt de natură, a străinului ca ameninŃare, a culturii moderne ca decadenŃă, totul susŃinut de un arhaism de fond.2” Principalele teme cosmopolite ar fi deci „comunitatea imposibilă, neapartenenŃa, individualitatea ireductibilă la «rădăcini» sau la «legătura socială».”3 Din punct de vedere ideologic, s-ar putea decela un set de opoziŃii binare, primul termen al relaŃiei fiind notat pozitiv: cosmopolitism / naŃionalism, diaspora / patrie, discurs / natură, individ / specie, universal / local, progres / regres etc. Prin atitudinea ei funciar contestatoare, avangarda, după Scarpetta, subminează „dispozitivul de înrădăcinare” prin lipsa ei de evlavie faŃă de izvoare, faŃă de tradiŃiile naŃionale, faŃă de aşa-numitul „patrimoniu rasial” sau faŃă de „puritatea limbii”, precum şi prin transgresiunea tuturor frontierelor (spaŃiale, lingvistice, culturale etc.). Şi totuşi, susŃine acelaşi autor într-un capitol intitulat Ambiguitatea avangărzilor, crezul cosmopolit n-ar fi fost respectat până la capăt, aproape fiecare avangardă manifestând, în mod paradoxal, tendinŃa inversă de subordonare faŃă de ceea ce Philippe Nemo numea „gândirile colectivului” (de pildă, în cazul futurismului italian, adeziunea la fascism, în cazul suprarealismului francez, regresiunea, după război, în păgânism etc.); pe de altă parte, nu trebuie uitat caracterul programatic şi îngust sectar al avangardei, care a condus la un veritabil dogmatism şi la gesturi de intoleranŃă fanatică (vezi atacurile împotriva altor mişcări congenere sau

56

excluderile din grup similare excomunicărilor din sectele religioase).

Mai sunt oare aceste observaŃii valabile în cazul avangardei româneşti? Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui să căutăm tocmai acele trăsături care o individualizează în raport cu mişcările analoge din spaŃiul european, respectiv elementele care contrazic diagnoza lui Scarpetta. Mai întâi, trebuie remarcată aici ponderea neobişnuit de mare a poeŃilor şi artiştilor de origine evreiască: Tristan Tzara, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Mihail Cosma, Saşa Pană, Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost, Isidore Isou, Marcel Iancu, Victor Brauner, S. Perahim, M. H. Maxy, Jacques Hérold, Arthur Segal etc., motiv pentru care avangarda a şi fost atacată dinspre extrema dreaptă ca reprezentând interesele oculte ale conspiraŃiei iudeo-masonice sau/şi iudeo-bolşevice (vezi denumirea de „bolşevism artistic” aplicată ca o etichetă infamantă întregii avangarde autohtone), acuzaŃie incluzând, desigur, şi cosmopolitismul, căci, după Scarpetta, tema luptei anticosmopolite constituia îndeobşte un corolar al antisemitismului4. Astfel, de pildă, poetul Horia Stamatu susŃinea într-un articol publicat în 1937 în ziarul legionar „Buna Vestire” că: „stânga literelor şi artelor (avant-garda) merge mână în mână cu stânga politică, (...) spurcând tot ce are mai scump naŃia noastră şi mistificând o spiritualitate care nu e altceva decât deghizarea foarte vizibilă a ideii luptei de clasă”.5 Într-o scrisoare către Tristan Tzara expediată în acelaşi an, Saşa Pană vorbea despre o campanie furibundă dezlănŃuită în ziarele „dreptei hitleriste” („Porunca vremii”, „Curentul”, „Universul”, „Cuget clar” etc.) „contra literaturii noi şi pornografice” şi „contra iudaizării literaturii române” (Tzara s-ar fi aflat chiar „în fruntea celor înjuraŃi vulgar”), evidenŃiind rolul important jucat de N. Iorga şi Al. Brătescu-Voineşti în arestarea „pornografilor” H. Bonciu şi Geo Bogza.6 De adăugat că Iorga ceruse în 1931 şi arestarea pentru acelaşi motiv a redactorilor revistei suprarealiste „Alge” (Gherasim Luca, Paul Păun, Aureliu Baranga, S. Perahim şi Sesto Pals), care, dintr-un teribilism juvenil absolut inofensiv publicaseră o mică revistă scandaloasă intitulată la fel ca denumirea populară a membrului viril; astfel, deşi liceeni, aceştia fuseseră închişi pentru câteva zile la Văcăreşti, urmând a fi judecaŃi pentru „atentat la bunele moravuri”, iar unii comentatori mai zeloşi ai incidentului nu au uitat să menŃioneze şi originea evreiască a membrilor „bandei de întinatori ai scrisului”, cum erau etichetaŃi în ziarul „Curentul”.

Fireşte, „bolşevismul” avangardei nu era câtuşi de puŃin o invenŃie. După modelul confraŃilor lor francezi, majoritatea avangardiştilor români au susŃinut deschis revoluŃia proletară, o bună parte înscriindu-se chiar în partidul comunist în condiŃiile în care acesta activa în

BUCOVINA LITERARĂ

eseu ilegalitate iar statul român sprijinea nu numai de facto forŃele de dreapta, ce propovăduiau naŃionalismul şovin şi antisemitismul. FrustraŃi social ca urmare a discriminărilor de clasă sau/şi de rasă, opŃiunea lor politică a fost probabil în acel moment perfect îndreptăŃită, ideea unei societăŃi egalitare fiind cu siguranŃă, din punctul lor de vedere, nespus de seducătoare. În articolele publicate în anii '30 în revistele de stânga „ViaŃa imediată”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Umanitatea”, „Tânăra generaŃie”, „Era nouă”, „Fapta”, „Meridian” etc., corifeii avangardei autohtone denunŃă vehement exploatarea proletariatului, antisemitismul încurajat oficial, pericolul fascist şi spectrul tot mai ameninŃător al războiului, susŃinând totodată ideea unei literaturi „angajate” (sau „revoluŃionare”). Din acest proiect s-au născut în deceniul al patrulea o serie de genuri specifice, precum „poezia proletară”, „romanul proletar” şi „poemul-reportaj”, însă ideea revoluŃiei se poate spune că animă majoritatea creaŃiilor literare publicate în această perioadă de Geo Bogza, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Stephan Roll etc.

Nu e deci de mirare că avangarda a fost de la bun început privită ca un duşman periculos, aflat, conform definiŃiei lui Ionesco, chiar în interiorul cetăŃii pe care, cu ajutorul unor oculte forŃe externe, se străduieşte din răsputeri s-o dărâme. Aşa se face că atacurile împotriva ei nu s-au rezumat la benigne polemici literare: un volum publicat recent de Stelian Tănase7, de pildă, reproduce dosarele de urmărire de către SiguranŃă, pentru presupuse activităŃi subversive sub directa îndrumare a P.C.R., ale lui Geo Bogza, Victor Brauner, Scarlat Callimachi, Ion Călugăru, Gheorghe Dinu, Eugen Ionescu, Gherasim Luca, M. H. Maxy, Gellu Naum, Saşa Pană şi Jules Perahim. Contrar însă concluziei autorului (care susŃine într-o prefaŃă că avangardiştii români ar fi visat să aducă tancurile ruseşti la Bucureşti), trebuie să remarcăm că ultima avangardă autohtonă, în speŃă grupul suprarealist fondat în 1940 de Gellu Naum şi Gherasim Luca, a refuzat categoric să adere la noul „dispozitiv de înrădăcinare”, distanŃându-se net de stalinism şi de realismul socialist devenit după 1947 singura formulă estetică oficială; şi tocmai pentru acest motiv grupul a fost acuzat de „decadenŃă” şi obligat să se dizolve la scurtă vreme după instaurarea regimului comunist. De altminteri, textele publicate de membrii lui în această perioadă, mare parte în limba franceză, sunt în întregime apolitice, într-un moment când a nu face politică (evident, politica regimului aflat la putere) constituia, din perspectivă oficială, o erezie impardonabilă.

Contrar naŃionalismului propovăduit oficial, avangarda românească a avut de la bun început ambiŃia internaŃionalizării, transgresând graniŃele teritoriale prin deplasări şi schimburi culturale cu mişcările europene congenere.Avangardiştii români au publicat şi

în reviste sau la edituri străine, au participat la manifestări artistice organizate în străinătate (congrese, expoziŃii) şi, reciproc, se constată prezenŃa a numeroase nume străine în publicaŃiile avangardiste autohtone („Punct” se intitula chiar „revistă de artă constructivistă internaŃională”) şi în expoziŃiile de artă modernă organizate la Bucureşti începând cu anul 1928 sub egida revistei „Contimporanul”. De altfel, dintr-o veritabilă marotă a dezrădăcinării (desigur, cu semnul +), o bună parte dintre corifeii avangardei româneşti s-au expatriat voluntar, fie înainte, fie imediat după război, mulŃi dintre ei devenind ulterior nume de referinŃă ale poeziei şi artei moderne. De notat că foarte puŃini s-au stabilit în cele din urmă în Israel, avangardiştii refuzând, se pare, acel „pământ al făgăduinŃei” visat de sionişti, cu care sau aflat mereu în dezacord, şi preferând în schimb alte patrii de adopŃiune mai cosmopolite, în primul rând FranŃa, leagănul avangardelor. Acelaşi refuz al înrădăcinării i-a împins, încă din vremea când se aflau în România, să scrie în limba internaŃională a avangardei, franceza, ori să se exileze în propria limbă, destructurând-o şi recompunând-o ad libitum pentru a crea o limbă poetică sui generis, cu adevărat internaŃională. Celebre au rămas, de pildă, „leoparda” lui Virgil Teodorescu şi „bâlbâiala prodigioasă” a lui Gherasim Luca (cf. Gilles Deleuze); înainte de a se expatria, acesta din urmă a publicat în 1947, la editura suprarealistă NegaŃia NegaŃiei, placheta Niciodată destul, ce anunŃa deja experimentele poetice în limba franceză care l-au făcut mai târziu faimos. Pornind de la cuvântul „proporŃional”, care e descompus şi recombinat aleatoriu, după principiul contiguităŃii fonetice, cu alte cuvinte descompuse în mod similar, poemul în discuŃie nu poate fi citit altfel decât ca pură partitură fonologică, la fel ca mult mai celebrul Passionnément. „propopopopoporpor proporporporŃi proporŃiporŃi porŃiproporporŃi proporpopor poporpopor proporŃisorŃi proposorŃi proposorŃi prea mulŃi morŃi prea multe torŃe propoforŃe prea multe propoforŃe propropropormor promoprotozor mori în zori proton proporproton care ton protonproprotoni care toni protoni propropropriul meu plop ploproprod aprodafrod proprafrodiziacprozaicpro propor porpor por în cor rog por pentru popor propor rog popor să mori contrapropopor fără bor la popor la cotor un singur por proporporpor proporproporŃi proporŃiporŃi proporŃionproporŃionapro proporŃionpion prospion propor proporspion spion la pion la pian prosperi popor protosferă prompt la popor proporporpor

57

BUCOVINA LITERARĂ

eseu proporporporporporc un porc de popor proporŃionpopor proporŃionapropro apropo asta propun propropropopun un porc de popor proporŃional” Evident că pariul cosmopolit vizează şi creaŃia propriu-zisă a avangardei, atât la nivel tematic, cât şi în plan formal. Primul lucru care se poate constata e caracterul ei eminamente antinaŃional, în sensul că, tematic, nu trimite la o natură autohtonă, la un „suflet al neamului”, la o paideuma specifică (cf. Frobenius) sau la alte „rădăcini” ale românismului. Cu alte cuvinte, arta avangardistă românească nu e românească, întrucât refuză înrădăcinarea în acel „specific naŃional” căutat cu obstinaŃie de tradiŃionalişti. Şi dacă vechile obsesii tematice ale acestora apar totuşi, e numai pentru a fi amendate. Încă din primele poeme preavangardiste ale lui Adrian Maniu şi Tristan Tzara, publicate în preajma primului război mondial (1912-1915), se poate constata intenŃia de a lua în răspăr toate clişeele încetăŃenite ale literaturii sămănătorist-poporaniste: satul strămoşesc, Ńăranul înfrăŃit cu glia, natura protectoare, sentimentul religios, dragostea pură, marile mituri naŃionale etc., unele texte constituind pure replici ironice la creaŃii binecunoscute şi neputând, de altfel, fiinŃa în absenŃa referentului contestat (vezi, de pildă, poemul dramatic Salomeea sau urmările unei proaste educaŃiuni, publicat de Adrian Maniu în 1915, şarjă demistificatoare la istoria sacră a lui Ioan Botezătorul). Mai târziu, această intenŃie polemică va fi afirmată în mod programatic, începând cu primele manifeste avangardiste publicate în revista „Contimporanul”. La nivel formal, destructurarea e urmărită la toate nivelurile discursului, de la cel prozodic la cel semantic, ajungându-se la poeme fonetice, colaje fortuite, înşiruiri de cuvinte fără legătură (uneori în limbi diferite) sau texte produse după metoda dicteului automat. Pare că autorii experimentelor în chestiune, de teama înrădăcinării într-o limbă naŃională, au vrut cu orice preŃ să-i distrugă structurile interne. Astfel, ei par să împărtăşească ideea lui Wittgenstein despre limbaj ca „joc de limbaj”, i. e., despre uzul limbajului astfel încât să servească interesele unui grup, în speŃă ale unei comunităŃi naŃionale. Dacă Wittgenstein spunea că: „Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele”, s-ar putea infera că aceste experimente poetice aveau menirea să depăşească toate limitele limbajului pentru a

58

obŃine o imagine cât mai completă asupra lumii. Spre exemplu, poemul intitulat în mod absurd Binomul cu exponentul de argint, publicat de Mihail Cosma în revista „Punct” (nr.2 / noiembrie 1924) e un veritabil poem cosmopolit alcătuit din cuvinte combinate întâmplător, fără logică şi chiar în limbi diferite, pentru a denunŃa automatismele limbajului şi pietrificarea gândirii într-un cadru lingvistic prestabilit: „(c'est un conte à dormir debout que il y a trois jours me télégraphia de Venise et de Philibert Le Voyer seigneur de Lignerolles et de Bellefille ma nourrice nommée la Sultane aux seins de fine ouate). inventează prohibiŃiunea în nocturn cu ambalaj megaloman, scena reprezintă un om – linda dama en la cama. le binôme est un bonhomme à quatorze abonnés 3, 7, 8, 11, c, M, x, f, ut, fa, mi bémol, Londres et 100 cartes de visites. o dar pieptănul matrimonială e complect tifos. îngerul mecanic plictisit în omnibus maniac de aceea domnul meu, mylord, sênor, mein herr, monsieur, signore, bunăziua Doamnă! dispariŃia mâine – mâna dreaptă în suspensie. cette négation armée d'un perroquet: hic, ubi vir non est, ut sit adulterium, circ circular circular circulară în circatrice circumcisă etc. atunci Ńi-ai fost mamă cu un dinam. semnul de întrebare a fost mult mai mare la început. stinge steaua no. 8 din stalul al III-lea. eu mă elefant tu te elefanŃi el se elefante (nu el e fante), aplauze în contumacie sau costum naŃional şi tren mixt incognito, un tânăr belgian negru fuge răguşit. trapez la trap se accident. steamer în pantofi de lac ent haupft vers l'amérique con paraguanto. în gând tramwaye simultane. dansatori pe sârmă ghimpată imită gloanŃe dum-dum. 1740 etaje la pătrat. trotuarul automat întrerupe: le Mănăstirea MoldoviŃa c r o c o d i l e m y s t i q u e e s t téléphone PUNCT” .

După Peter Bürger (Teoria avangardei, 1974), avangarda n-a reprezentat în primul rând o negare a modelelor, a genurilor sau a tehnicilor consacrate, ci a artei ca instituŃie şi ca marfă în societatea burgheză. În acest sens trebuie înŃeles şi îndemnul ce deschide primul text programatic al avangardei româneşti, Manifest activist către tinerime, publicat în 1924 în revista „Contimporanul”: „Jos Arta / căci s-a prostituat!”

Notoriu e dispreŃul total al avangardei faŃă de orice norme şi forme instituŃionalizate – între altele, faŃă de Artă şi Literatură, monştri sacri deveniŃi odioşi tocmai datorită identificării lor cu ConvenŃia, deci cu încătuşarea spiritului; apare chiar o opoziŃie ireductibilă între poezie şi literatură, prima fiind privită ca singura

BUCOVINA LITERARĂ

eseu formă autentică de exprimare a fiinŃei, în vreme ce a doua e identificată cu obedienŃa interesată faŃă de formule şi canoane oficiale, mumificate. „S-au făcut întotdeauna greşeli, dar cele mai mari greşeli sunt poemele care-au fost scrise”, declara Tristan Tzara într-un manifest dadaist, vrând să spună, probabil, că a scrie poeme înseamnă, inevitabil, a adera la anumite canoane literare, a-Ńi împietri gândirea într-o formulă oarecare pentru a dobândi statutul de literator. Astfel se explică excomunicările celor ce se făcuseră vinovaŃi de a fi visat consacrarea oficială, gloria literară, un caz celebru fiind excluderea în 1931 a lui Ilarie Voronca din grupul constituit în jurul revistei „unu” pe motiv că-şi publicase „ultimul tezaur al cântecului” (volumul de poezie IncantaŃii) „pentru 40 de lei la o editură ghiftuită şi mercenară” („Cultura NaŃională”) 8 , greşeală impardonabilă la care s-au adăugat demersurile poetului pentru a fi primit în S.S.R. (numită la fel de dispreŃuitor „societatea senililor români”).

Din atare gesturi s-ar putea conchide că avangarda românească a manifestat aceeaşi intoleranŃă sectară ce a caracterizat, de pildă, suprarealismul parizian. De notat însă că, spre deosebire de acesta, care prin liderul său André Breton, nu a admis nicio abatere de la linia sa ideologică impusă într-un mod autoritar apropiat de dogmatismul bisericii, avangarda românească s-a caracterizat printr-un spirit mult mai tolerant, deschis tuturor orientărilor novatoare şi refractar oricărei ideologii reducŃioniste (aşadar acea „teroare a teoriei”, despre care Antoine Compagnon afirma că, în corolar cu intenŃia eliberării spiritului de orice dogme, reprezintă unul dintre paradoxurile avangardei9, nu se poate spune că ar caracteriza şi avangarda românească).

Concentrându-şi eforturile în direcŃia realizării idealului înnoirii din temelii a artei autohtone, primii avangardişti au respins în principiu ideea înregimentării într-un curent anume, acceptând orientările artistice cele mai diverse, de multe ori chiar divergente. Astfel se explică eclectismul avangardei interbelice, i. e., dorinŃa realizării unei „sinteze moderne” a tuturor direcŃiilor novatoare din arta contemporană, precum şi schimbările spectaculoase ale formulei estetice (poeŃi ca Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan(e) Roll, ori pictori ca Marcel Iancu, Mattis-Teutsch, Maxy sau Victor Brauner au evoluat rapid de la expresionism la dadaism, cubism, constructivism, futurism şi/sau suprarealism, în funcŃie de gustul şi temperamentul fiecăruia, dar şi de orientarea generală a grupului din care făceau parte, considerată drept cea mai novatoare în momentul respectiv). Într-un manifest intitulat Noi..., publicat în nr.100 al revistei „Contimporanul”, eclectismul acesteia era justificat prin dorinŃa de a crea o artă care să exprime spiritul vremii, însă o artă originală, autentică, fără formule şi reŃete prestabilite:

„Noi, cei de aici, am vrut, pentru fiecare, o viaŃă şi o expresie liberă şi deplină. Din această afirmare am ajuns, firesc, la înŃelesuri în forme şi cuvinte, cari nu erau numai ale noastre, ci ale timpului şi ale oamenilor crescuŃi cu noi.

Nu am imitat deci pe nimeni, nu am silabisit şi repetat nimic. Din capul locului, nume pe cari le-aŃi găsit aci au sunat alături de cei ce au făcut în străinătate primele începuturi. Nu am răspuns însă niciunui apel: am fost, în Europa, dintre cei ce au ridicat steagul. (...) Am fost dintre cei ce au isbutit să descifreze stilul unei epoci şi să-i găsească un glas.

Noi, astăzi, cei de aci nu înŃelegem să rămânem prizonierii nimănui, cu atât mai puŃin, captivii trecutului nostru. În politică, revoluŃiile se fac pentru instituŃii noi, în artă nu. Ne proclamăm în stare de revoluŃie permanentă faŃă de tot ceea ce devine procedeu, sistem, reŃetă şi gargară în artă: indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat până la suprarealismele în putrefacŃie, totul se poate închide sub acelaşi epitaf al neputinŃei şi al istovirii.

Singur spiritul de cercetare, singură, întâmpinarea minunii supravieŃuieşte.”

Cât despre grupul suprarealist afirmat după 1945, dorinŃa subordonării sale faŃă de mişcarea patronată de Breton se justifică în mod paradoxal prin încercarea disperată de a-şi păstra autonomia şi chiar de a exista în continuare în condiŃiile iminentei instaurări a terorii staliniste. Cosmopolitismul său, privit din nou ca un păcat capital din perspectiva noii puteri, a fost şi principala cauză a dizolvării sale forŃate, în 1947 (dacă până acum fusese acuzat de „bolşevism artistic”, bolşevicii veritabili instalaŃi la putere ajung să-l învinuiască de „burghezism”). Până în momentul respectiv, însă, grupul suprarealist a reprezentat ultimul bastion important de rezistenŃă literar-artistică în faŃa totalitarismului. _________ 1. Eugène Ionesco, Discours sur l'avant-garde, în vol. Notes et contre-notes, Paris, Gallimard, 1998, pp.77-78.

2. Guy Scarpetta, Elogiu cosmopolitismului, trad. de PetruŃa Spânu, Iaşi, Ed. Polirom, 1997, p.82.

3. Ibidem, p.230.

4. Ibidem, p.56.

5. Citat de Gellu Naum, Paul Păun şi Virgil Teodorescu în manifestul colectiv Critica mizeriei , Bucureşti, ColecŃia Suprarealistă, 1945, p.15.

6. Scriitori români în arhive străine, corespondenŃă din Paris trimisă de Henri Béhar, în “Manuscriptum”, Bucureşti, nr.4, 1982, p.158.

7. Avangarda românească în arhivele SiguranŃei, Iaşi, Editura Polirom, 2008.

8. Gheorghe Dinu, Obrazul de cretă, în “unu”, nr. 40, noiembrie 1931.

9. Antoine Compagnon, Cele cinci paradoxuri ale modernităŃii, traducere de Rodica Baconsky, Cluj, Editura Echinox, 1998, p.77.

59

eseu BUCOVINA LITERARĂ

Povestea unui om leneş, sau Balada Spânzuratului Ion PECIE

O utopie socială revoluŃionară schiŃează Ion Creangă în Povestea unui om leneş, o baladă veselă şi tristă a spânzuratului: „Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de leneş ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca.” În ce vară, în ce an, ca să topârcenizăm puŃin, nu se spune. Niciun alt detaliu despre acest caz clinic devenit parazit social contagios şi trimis la spânzurătoare spre mântuirea lor, şi, mai ales, a lui. Nu ştim dacă are tată, are familie, este străin sau băştinaş, nici dacă este tânăr sau bătrân, însurat sau văduv, leneş din născare sau în urma unei traume fizice sau morale. Ori aşa, pur şi simplu, dintr-o revelaŃie existenŃială avută la un moment dat, că munca nu e bună.

Copilăreşte, ne întrebăm de unde avea casă, că singur nu şi-o făcuse. Creangă s-a trezit pe masa de scris cu un subiect gras, prea delicat prin bizareria lui, pe care, din lenea imaginaŃiei, nu l-a dezvoltat. Simpla rezolvare morală a cazului atipic i s-a părut suficientă pentru a stârni hazul cititorului. Ideea de asanare morală a societăŃii printr-un act de justiŃie ad-hoc, primitiv şi curativ, i-a dat satisfacŃie imediată şi voioşia crudă privind motivele procesului sumar. Rămâneau de rezolvat epic recursul înaintat de cucoană, clemenŃa arătată de dânsa, şansa oferită de inchizitori şi refuzul salvării care motivează execuŃia. Cititorii vor fi fost satisfăcuŃi de pedepsirea leneşului, măcar că folclorul moldovenesc abundă, chiar face risipă de ironii şi sarcasme la adresa fetelor şi flăcăilor leneşi şi prostănaci, treziŃi la viaŃă doar de scripca lăutarului. Ca laitmotiv, eu la joc, mândra la joc, şi oala curge în foc.

Dar leneşul nostru este un tip izolat, insensibil la asemenea râvnite ceasuri de pitrecere. Trebuie să fi avut comportament de ihtiozaur de vreme ce nu se învredniceşte măcar cu masticaŃia îmbucăturii, înghiŃite, precum şarpele, pentru o lentă digestie. Nu se împotriveşte nici călăilor săi, decişi să-i facă seama, nu se apără, nu se dezvinovăŃeşte; acceptă sentinŃa şi se grăbeşte spre locul execuŃiei: „Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure pentru a nu mai da pildă de lenevire şi altora. Şi aşa se aleg doi oameni din sat şi se duc la casa leneşului,

60

îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimŃitor, şi hai cu dânsul, la locul de spânzurătoare!

Aşa era pe vremea aceea“. Legile utopiei sociale sunt dure, iar reacŃia comunităŃii arhaice pe deplin justificată.

Rândurile adepŃilor noii doctrine a inactivităŃii s-ar putea îngroşa, prin urmare ei trebuie descurajaŃi. Şi ce te-ai face cu o partidă a inşilor care stau cu îmbucătura în gură, înghiŃind fără a savura bucatele, contemplativi şi nocivi cu pilda lor de nemuncă. Solomonii satului au ales spânzurătoarea. În cetate nu e loc nici pentru epicureeni, nici pentru stoici sau cinicii lui Diogene, nici pentru anarhişti destabilizatori, precursori ai socialiştilor, sau pentru nihiliştii demonizaŃi care bântuiau literatura lui Puşkin, Turgheniev sau Dostoievski.

Pe drum sătenii întâlnesc o cucoană ieşită la plimbare care se interesează de soarta omului din carul tras de boi. Carul nu mai este încărcat cu mătărângi vandabile „ca chiperiul”, cu metonimii masculine, cum se întâmpla în Povestea Poveştilor, ci poartă un om viu, fără vlagă şi fără chef de viaŃă. Transportatul de acum este un om bolnav care – crede dumneaei, şi bine intuieşte – ar avea grabnic nevoie de vreo doftoroaie „să se caute”. Milostivă şi cam singură, cucoana se oferă ea însăşi să întremeze (sic!) un pacient epuizat fizic şi moral. Să fie ea însăşi o doftoroaie ambulantă, căutătoare de moşnegi betegi şi de „butuci” andropauzaŃi pe care să mi-i împiciorogească, vorba lui Ion Barbu? E timpul să ne întrebăm dacă doña Soledad, probabil o văduvă umblând singură singurică în trăsurică, l-ar lua acasă pe semenul anemiat din pură omenie, sau o face pentru ascunse nevoi personale? Ne întrebăm, fără a fantaza. Grijulia damă l-ar supune pe leneşul beteag la o cură de revitalizare cu posmagi păstraŃi într-un hambar. Oricum, anemia cronică a bărbatului înlemnit („butuc nesimŃitor”) este semnul unei crize de vitalitate, fie ea şi endemică, motiv pentru care doftoroaia de ocazie l-ar lua necondiŃionat „sub aripa dumisale”. Aici este loc pentru ziceri echivoce, atât de familiare scrierilor lui Creangă, pentru ca bucata de faŃă să iasă de sub paradigma cuminte a milostivirii.

Autorul nu o face în mod expres, ca în alte texte, dar lasă loc echivocului. Există sugestia că doamna filantroapă s-ar afla ea însăşi în suferinŃă, când cere devierea carului: „Mai bine duceŃi-l la moşie la mine; iacătă curtea pe costişa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia aşa pentru împrejurări grele, Doamne fereşte! A mânca la posmagi şi el, pe lângă casa mea, că doar ştiu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentru o bucăŃică de pîne“.

Cam sărac meniul propus trântorului, desert invariabil, şi ar fi fost descalificant pentru el să accepte nu prea generoasa ofertă, săracă în vitamine. Un prim

BUCOVINA LITERARĂ

eseu îndemna la activitate poetică: „…Fereşte-te de ticăloasa impediment se iveşte: Posmagii uscaŃi nu pot fi înghiŃiŃi fără masticaŃie, iar pomana, dacă e pomană, trebuie să sirenă Lenea”. Ovidiu îi recomandă fiicei sale vitrege să fie făcută până la capăt. Refuzând să-şi înmoaie se păzească de lene, că e bai mare: „De aceea, posmagii, leneşul refuză ceva mai mult decât o preaînvăŃată fiică, îndepărtează pricina lenei / Şi supravieŃuire umilitoare la coteŃ. Refuză şi ratează o întoarce-te-n cercul cel sacru al nobilei învăŃături” revelaŃie. Înmuind madelena deloc apetisantă în cana cu (Tristele, 3, 7, 31). Exilat (şi) pentru Ars amandi, Ovidiu ceai, eroul lui Proust trăieşte o stare de fericire intensă; ştie el ce ştie când scrie că trândăvia, lipsa de ocupaŃie după mai multe încercări, realizează că bucuria nouă, duc la adulter. Cazul lui Egist, uzurpatorul şi casapul neaşteptată îşi are originea nu în cana de ceai cu preaocupatului Agamemnon, plecat la Troia: „De ce, se posmagul înmuiat, ci undeva în străfundul copilăriei întreabă, Egiste ajuns-a să fie adulter, Cauza este fericite, reactualizată miraculos. Leneşul ratează aproape: viaŃă de trândav ducea”. experienŃa, pentru el timp pierdut fiind doar prezentul În schimb, pe anonimul lui Creangă, lenea îl duce ocupat cu înmuierea posmagilor. Poetica lui Creangă nu spre frânghie, nu spre adulter. În argoul hoŃilor din era nici ea pregătită pentru tehnica memoriei Mizerabilii, funia se numea „văduvă”. Lucrurile stau pe involuntare, pe care o intuieşte în câteva locuri, chiar în dos în povestioara humuleşteanului. Trândăvia nu mai Amintiri…, dar nu o dezvoltă. este cauză a viciului, ci efectul inactivităŃii sexuale. Întrebat dacă este dispus să-şi înmoaie posmagii, Cucoana speră probabil că numai activitatea sexuală, pe leneşul reacŃionează în mod neaşteptat: „ – Auzi, măi care ea mizează în subconştient, ca să o psihanalizăm, leneşule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba? – Ba, l-ar putea scăpa de lenevie. răspunse leneşul. TrageŃi mai bine înainte! Ce mai atâta Acelaşi E. R. Curtius reaminteşte că Zeus pune grijă pentru astă pustie de gură!”. Beteag şi bleg, pare-se capăt vârstei de aur „pentru că oamenii adormiseră în şi ştirb, alege funia şi soponul pentru o cauză cinică. trândăvie. Natura i se plânge lui, ceea ce duce la Diogene moare târziu, Ńinându-şi respiraŃia; leneşul fără instituirea agriculturii.” (apud Claudian). vârstă piere Ńinându-şi alimentaŃia. Cine nu are Nobilul Seneca este citat la rândul lui pentru soluŃia biografie, nu are nici memorie, voluntară sau involuntră, propusă împotriva trândăviei: „otium sine litteris mors doar greaŃă existenŃială. Nu caută timpul pierdut şi nu est et hominis vivi sepultura” – „Răgazul fără c o b o a r ă î n preocupări literare e profunzimile eului, moarte şi o îngropare de pentru că nu are ce viu pentru om”. Când găsi. Hambarul cu viaŃa este trăită fără posmagi, posibil preocupări sexuale, panaceu, nu mai adăugăm noi, refuzul salvează vieŃi în literaturii e moarte declin, cum se sigură. Alte pasaje din întâmpla cu lădiŃele cartea învăŃatului pline cu galbeni din poveştile ştiute. german ne pot fi de Posmagii sunt hrana folos în discuŃia temei de rezistenŃă a respective: „Pe tabloul oşteanului, merindea lui Mantegna Triumful austeră a pelerinului, înŃelepŃilor asupra invitând la asceză. viciilor (Luvru), Refuzând lădoiul cu Otium, reprezentat ca o posmagi, butucul femeie urâtă şi fără Biserica „Naşterea Maicii Domnului“, Suceava monosilabic refuză braŃe, poartă inscripŃia: şi/sau revenirea la „Otia si tollas, periere viaŃă, şi/sau sihăstria. Ridică piedici în calea salvatoarei cupidinis arcus” – „Răgazul de l-ai înlătura, arcul lui sale şi pierd amândoi. Cucoana nu are parte de o virtuală Cupidon ar lovi în gol”. Ar merita să reamintim că şi închipuluire, iar leneşul incurabil alege funia pentru a leneşul nostru este văzut ca un butuc, arbore fără crengi. scăpa de grija supravieŃuirii cu orice preŃ. Mai era aici Să înŃelegem de aici că, trebăluind şi alungând Răgazul loc pentru povestea unui mizantrop fără pereche. şi pe leneşi, cetatea lor de harnici ar fi ferită de săgeŃile Povestea leneşului nu este un motiv nou în literatura lui Cupidon care ar trage în pustie, lăsându-se păgubaş lumii. E. R. Curtius vorbeşte despre un topos îndrăgit al de adultere? Cine trudeşte nu are timp să iubească…şi să poeziei latine: „trebuie ocolită trândăvia”. HoraŃiu

61

BUCOVINA LITERARĂ

eseu se smintească. O ştiu şi cei doi Ńărani, călăuze spre spânzurătoare, când decretează în faŃa cucoanei: „Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degeaba mai voiŃi a strica orzul pe gâşte. VedeŃi bine, că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiŃi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână, ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-Ńi baŃi capul?“ Doar nu este dar, ci singură. Numai lenea poate fi împărăteasă atotputernică, iar actul de justiŃie este o revoltă a norodului în contra împărătesei mari, personificată în mizera persoană a leneşului; o insurgenŃă în contra trântorului suveran, ca orice neproductiv care consumă, şi, mai grav, se oferă ca alteritate. Utopia socială este pe cale de a se împlini prin spânzurarea leneşului. Într-o societate bine întocmită nu este normal ca boii (sătenii) să muncească, iar caii (leneşul) să mănânce, cum se exprimă juzii în faŃa cucoanei care face inutile acte de caritate. În popor se zice „lenea e cucoană mare”, situaŃie în care cucoana din trăsură s-ar trezi faŃă în faŃă cu…o cucoană şi mai mare, din căruŃă, ca într-o oglindă deformatoare.

Există, totuşi, vreo societate umană care ar tolera parazitismul leneşului? În secolul XVIII al spiritelor luminate şi al sufletelor sensibile, antieroul lui Creangă ar fi fost livrat oprobriului public, ca duşman al societăŃii. Iluminiştii sunt filosofi şi spirite pragmatice, care se oferă să arate semenilor acŃiunea utilă şi binefăcătoare. Voltaire face apologia faptei civilizatoare la Ferney. Unde nu se munceşte, apare deşertul.

MeditaŃia pură şi hoinăreala prin lume nu duc nicăieri, doar la aventură gratuită. În acest context trebuie recitit finalul din Candide sau optimismul: „Je sais aussi, dit Candide, qui'il faut cultiver notre jardin. – Vous avez raison, din Pangloss; car quand l'homme fut mis dans le jardin de l'Eden, il y fut mis ut opera – retur eum, pour qu'il travaillât: ce qui prouve que l'homme n'est pas né pour le repos. – Travaillons sans raisonner, dit Martin; c'est le seul moyen de rendre la vie supportable. Toute la petite société entra dans ce louable dessein; chacun se mit à exercer ses talents: la petite terre rapporta beaucoup.“ Rousseau este un alt adversar redutabil al trândăvelii, încredinŃat că doar acŃiunea şi truda au valoare morală. Într-o scrisoare adresată „à un jeune homme” el îl sfătuieşte să nu se lase pradă gustului periculos pentru viaŃa contemplativă: „L'homme n'est point fait poúr méditer, mais pour agir”. Munca este primul precept al vieŃii, iar vigoarea tinereŃii nu trebuie risipită în leneveli contemplative. Este adevărat că numeroşi gânditori au ironizat sau contestat doctrina iluminiştilor, găsind că viaŃa contemplativă merită trăită

62

în dauna robotelii. Concitadinii leneşului – nu zic“ consătenii, întrucât satul acesta experimental al lui Creangă, de căutat şi de găsit şi în alte proze -, are organizare şi mentalitate de tip civitas. Nu i-au citit pe iluminişti, dar gândesc în spiritul lor. Creangă însuşi lasă impresia că îi susŃine, spre a finaliza textul, deşi bănuim în el un admirator ascuns al insurgentului în contra muncii. În satul acela pierdut în negura istoriei şi în praful geografiei nu este loc pentru Oblomovi contemplativi, pentru omul de prisos al lui Goncearov. Romanul eponim al scriitorului rus a stârnit discuŃii aprige la apariŃie. Lenin este încântat de moartea personajului şi de dispariŃia nobilimii patriarhale. L. N. Tolstoi, în schimb, vedea în cartea respectivă un mare roman.

Oblomov este bolnav de oblomovism, iar încercările Olgăi, o prietenă devotată, de a-l salva eşuează. E greu de stabilit boala leneşului nostru.

Drama lui este că s-a născut prea devreme, într-o societate închistată, cu o filozofie barbară, chiar dacă face caz de educaŃia prin muncă. În antichitate, se ştie, handicapaŃii erau aruncaŃi pe stânca tarpeiană. În Roma antică, soldatul care nu era în stare să treacă Tibrul înnot, echipat de război, merita să moară. Povestirea lui Creangă este, din păcate, extrem de actuală. În zilele noastre se vorbeşte despre organizaŃii şi asociaŃii umanitare, despre protecŃie socială, numărul asistaŃilor social fiind de ordinul milioanelor. Se fac eforturi considerabile de către medici şi ong-uri pentru salvarea unui copil bolnav sau a unui tânăr care are nevoie de zeci de mii de euro pentru un tratament la o clinică din străinătate, lucru ce mi se pare firesc. Nu aş vrea să fiu cinic, dar, lăsându-i la o parte pe suferinzii reali, lumea de azi este un rai pentru leneşii de profesie. Satele şi oraşele româneşti sunt pline de bolnavi închipuiŃi cărora nimeni nu le mai recomandă să compună versuri spre a se lecui. De iubit, o fac pe cont propriu. Este treaba statului să asigure leafa cetăŃenilor, vorba conului Leonida, contemporan cu leneşul lui Creangă. Suntem la sfârşitul lui mai 2010 şi statul vrea să verifice dosarele cu pensionaŃi pe caz de boală. Hambarul cu posmagi este o metaforă vie pentru ajutorul social. La oraşe, cerşetorii abundă, îşi apără teritoriul, şi îşi duc câştigul în prima cârciumă. Cerşetoria a devenit o meserie rentabilă. Europa este plină de milogi plângăcioşi postaŃi la porŃile bisericilor şi monumentelor vizitate de turişti. Şi tu, leneşule, plin de dignitate, sfârşeai în funie ca un netrebnic. Şi nimeni nu îŃi cinsteşte memoria.

Fragment din volumul „Phallusiada sau epopeea iconoclastă la Ion Creangă”, în pregătire

BUCOVINA LITERARĂ

eseu

Cuvântul pierdut în noosfera unui arc reflex Liviu PENDEFUNDA

Un vis neinterpretat e ca o carte necitită.

Viziunile lui Blake de când era încă copil nu se pot explica decât prin percepŃiile arcului reflex noetic responsabil de creaŃia divină a marilor artişti. Böhme, Swedenborg, Novalis, Ballanche, iată câteva nume care urmează unor vizionari mistici, profeŃi şi eretici în acelaşi timp, pentru că în acele vremuri nu se putea concepe percepŃia Cuvântului lui Dumnezeu fără a fi cel puŃin bănuit de nebunie. Dar aceleaşi lucruri s-au întâmplat în somn tuturor marilor patriarhi ai Vechiului Testament, Dumnezeu însuşi vorbindu-le şi în starea de veghe atunci când le constata neîncrederea. De fapt informaŃia Spiritului cosmic vine adesea prin îngeri, cuante din Lumină, mai ales în Noul Testament. Îngerii sunt mesageri trimişi oamenilor cărora le vorbesc în somn sau chiar în starea de veghe. Sferele îngereşti au existat în veşnicie şi taina creării lor este ştiută doar de Dumnezeu. Raiul şi Iadul se întrepătrund cu diverse ascensiuni sau coborâri, de la Orfeu şi Dante până la Blake şi Milton. Blake afirmă că poemele sale i-au fost dictate în somn şi nimeni nu-i poate şti actele spirituale decât dacă le "vede" în Spirit.

Vai, Doamne, cât de sus m-ai înălŃat lumina să o intuiesc prin armonia sferei eu însumi să devin în aură culoare, cu Ida şi Pingala ca aripi să mă însoŃesc albe petale ce-n psihice canale în univers să mă dizolv şi mă răspândesc.

Simt: mă confund cu tot ce sunt, am fost şi voi mai fi.

Plutesc. E-n echilibrul esenŃelor solare şi lunare, puterea de a înŃelege orice percep şi mi se pare că visez; dar nu-i decât o parte din taina de a şti.

O, Doamne, de aici nu mai există timp şi muzica-i mai pură, la indigo sunt trase femeia şi bărbatul, un singur suflet infinit;

e conştienŃă, trident şi floare, e clarviziunea minŃii unui mit, îndrăgostiŃii cunoaşterii fără iluzii, un adevăr fără măsură.

Calea prezisă-n Duhul revelat de evanghelii e-n toată revărsarea privirii care curge din ochiul tău ascuns.

O simt când mă cufund mereu fântână plină de cerul nepătruns.

Eşti tu dintotdeauna. Sunt eu pentru milenii.

Vai, Doamne, să intuiesc lumina, m-ai înălŃat atât de sus.

Sunt înger, oare, sau poetul e parte dintr-un gând ce îngrijeşte de Cuvânt, sădeşte şi îŃi udă piatra şi grădina în care pasc licornele ce nu-s decât iluzii pe pământ ?

Iubito, noi trăim de-acum în vis, edenul plin de sfere monadele ce-au câştigat iertarea prin jertfa lui Isus şi nu mai simt vibraŃii, devenind totuna cu lumina, noi am trecut prin probe zborul marilor mistere.

Calea prezisă-n Duhul revelat de evanghelii e-n toată revărsarea privirii care curge din ochiul tău ascuns.

O simt când mă cufund mereu fântână plină de cerul nepătruns.

Eşti tu dintotdeauna. Sunt eu pentru milenii.

Blake încearcă să aducă lumile superioare pe care le întrezăreşte în călătoriile sale spirituale către lumea profană, în trăirea sa el încearcă desăvârşirea fiind un idealist exoteric. Blake nu vede Spiritul, pentru că el trăieşte în Spirit, iar lumea este doar simbolul acestui spirit, deci noi trăim în Cuvânt, iar acesta dispersat pretutindeni ne face pe noi să vedem opera magna creată de Dumnezeu. Aici, sensul mântuirii îşi dezvăluie dimensiunea sa supracosmică şi supratemporală. Blake: “omul vieŃuieşte prin frăŃie şi dragoste universală.

Veşmântul oricărei forme în veşnicie este lumina... iar ea se cheamă libertate. Libertatea este deci lumina omului în veşnicie”. Cetatea n-are nevoie de soare, nici de lună, să o lumineze, căci o luminează măreŃia lui Dumnezeu. Să nu uităm că în apocalips Isus este Steaua luminoasă a dimineŃii. Şi Duhul Sfânt e cel ce întruchipează Cuvântul. Mereu există o contradicŃie între a fi treaz şi a fi prezent în lumea spiritului, între percepŃia neantului divin, a Cuvântului în somn sau în starea de veghe, la fel cum dialectic mă întreb cum de pot mai bine singur, retras, să împac singurătatea. Dar numai liniştea este capabilă de a-mi induce

63

BUCOVINA LITERARĂ

eseu contemplaŃia din procesul psihologic al misticii creştine prin prisma dogmei iubirii. Şi poate doar amintind de libertatea gândirii în fenomenele intime ale creierului mă apropii de înŃelegerea lui Dumnezeu.

Prin cercetări antropologice de înaltă Ńinută morală se poate demonstra, aşa cum şi eu am făcut-o prin cercetarea creierului şi funcŃiilor sale cele mai intime, că în noi, în jurul nostru, dintotdeauna în unitate perfectă, nedefinită şi infinită există Dumnezeu. El, Mare Arhitect al Universului, Marele Creator în întreita Lui ipostază este de fapt viaŃa noastră. La fel cum Creatorul nu are pentru ce exista fără lumea căreia i-a dat naştere, nici aceasta din urmă nu poate să se desprindă de Lumina care o călăuzeşte, în libertatea acŃiunilor sale.

Putem zbura în aer, înota în apă, utiliza roadele pământului pe care trăiesc plante şi animale, putem folosi focul pentru a crea noi înşine, putem accede în eterul infinit, deocamdată cu telescopul, pentru a întâlni alte construcŃii fizice, pentru a cunoaşte vidul şi tainele plămădite în cadrul planului divin. Dar aerul, apa, pământul, focul şi eterul, deci şi elementele care definesc trupul, sufletul şi spiritul din noi cine le-a creat ?

CredinŃa constă în reflexia fotonilor din reŃelele creierului nostru, raze ale unui arc reflex sublim scăldat de Lumina divină. Căci fotonii sunt informaŃia creaŃiei, sunt informaŃia genetică a vieŃii, sunt Cuvântul definit, dogmatic al Domnului. Cât de liber pot ei străbate universul şi câtă splendoare poate evidenŃia strălucirea lor!?

Dumnezeu spune în ontologia creştină Eu sunt cel ce sunt, căutând începutul şi sfârşitul în el însuşi, acolo unde nu există altceva decât el însuşi, Vidul. Din smerenie Dumnezeu spune Eu sunt, tot din smerenie omul spune eu nu sunt. Aceasta este lex perennis, decretul divin, pe care îl urmăm prin intuiŃie. E o credinŃă nativă, intuiŃia metafizică integrându-ne în ritmul universal. Aşa, şi numai prin acest concept

64

religios, existent în masonerie şi rosicrucianism, în toate doctrinele ce urmează dogma tradiŃiei, ne contopim cu piatra filosofală. Dacă e să acceptăm principiul hermetic aplicabil arcului reflex noetic, informaŃia celestă se scaldă în apele telurice şi întreita ei putere sublimează Logosul. De ce întreită ? După Böehme modelul Treimii se reflectă în fiecare dintre momentele CreaŃiei. În arc se sumează Lumina cu cea reflectată şi cea refractată uman. E un fenomen pur fizic în care se suprapun vectorii orto, para şi metafizic ale căror direcŃii egocentrice unduiesc vibratoriu ca în cercurile concentrice ale apei sau sferice ale eterului în clopot, revenind apoi la centru cu sunetul amplificat. Este şi secretul catedralelor, vibraŃia energetică a iniŃiaŃilor din templu, din biserică care loveşte în ascensiunea ei cupolele, arcurile şi arcanele cereşti coborând apoi precum roua. Şi atunci cum, oare, să nu fie Cuvântul primordial una cu Duhul Sfânt, una cu Dumnezeu?

GraŃie acestui Duh filosofii au născocit cele şapte arte liberale. Moise a făcut vasele din aur pentru Chivot, regele Solomon a făcut numeroase fapte înălŃătoare întru Gloria lui Dumnezeu.

Duhul a ajutat pe Moise să înalŃe tabernaculul, pe Noe să făurească arca, iar pe Solomon să zidească templul.

Despre ultima realizare Paracelsus afirmă că reprezintă cea mai de preŃ şi mai ascunsă taină a lui Dumnezeu. În realizarea iniŃierii, acŃiunea şi pasivitatea se dozează astfel încât misterul spiritului Biserica Bălineşti infinit să se irizeze în planul existenŃial al acestei pânze cosmice, reŃea intelectuală, al cărui model a fost luat de arhitecŃii netului artificial. VibraŃia iniŃială a Cuvântului rămâne deci marele mister al Celui care este ceea ce este, dăruit în cuante de lumină candidatului la iniŃiere în biserică sau templu. ToŃi însă sunt fiii aceluiaşi unic Dumnezeu. Iar natura, tot ce ne înconjoară, natura în care se integrează corpul, sufletul şi spiritul nostru omenesc şi divin e parte a Cuvântului pe care cei ce nu mai cred l-au pierdut. Şi îl tot caută…

BUCOVINA LITERARĂ

eseu

Ion Vinea şi motivul durerii universale Geo VASILE

Textele poetice ale lui Ion Vinea (1895- 1964) sunt întreŃesute din ritmuri, incantaŃii şi imagini vecine hipnozei şi descântecului, par să-şi aibă obârşia într-o profundă şi dureroasă contemplare a lumii, iluminată parcă de un astru care mai mult întunecă decât luminează. Poezia sa poate fi comparată cu ceea ce Jean Pierre Richard numea „une entreprise abyssale“. O artă poetică ce focalizează un repertoriu urzit din semitonuri şi clarobscururi, din măşti ale durerii şi doliului.

Copilăria, amintirile, peisajul, armonia, iubirea, toate reperele vieŃii par inexorabil ameninŃate. Un fel de spaimă extatică adie în poezia lui Ion Vinea ce se bizuie pe vocabule recurente în psihismul înfrângerii şi al căinŃei, emanând un straniu parfum contagios din compoziŃia căruia fac parte exilul, vertijul melodios, elegia.

Imaginarul poetului n-a fost scutit de maladiile spiritului, (un mal du siècle redivivus) cu precădere de cele acutizate în perioada interbelică atât în România, cât şi în Europa: înfrângerea, golul istoric, spaima existenŃială, deruta ontologică. Aşa se face că în compoziŃiile sonore excesiv elaborate şi care par să se autogenereze pe o temelie a discontinuităŃii revelatoare, raŃiunea este adesea conjurată să cedeze în faŃa presimŃitei aventuri metafizice. Dacă accentele patetice ale unor declamate confesiuni par a reprezenta tributul plătit marilor poeŃi ai generaŃiei sale (Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Bacovia etc.), originalitatea autorului poeziei Paradis destrămat se face simŃită în cântecul (monologul) necontenit fulgerat de prevestiri, cutremurări şi piază rea. Poezia lui Ion Vinea este o monografie a deşertului propriilor vise defuncte, celebrate printr-un nemântuit plâns interior.

Caracteristică pentru aderenŃa lui Vinea la zona spectrală este poezia Vaier, o fugă împietrită ca într-un vis rău al doliului şi neputinŃei: „Să nu găsesc în mine nici un strigăt/Care străbate dincolo de tine/Să fie piatra piatră şi tăcerea/O mare nemişcată de suspine,/Să fie adevărat că veşnicia/s-a şi statornicit între noi doi/Iar desnădejdea-şi rupe melodia/ca vântul fugărit prin pomii goi,/că nu se află drumul înapoi?“.

Acest flux de prozodie apăsătoare şi totodată muzicală, întreŃine climatul spiritual de alarmă, anxietate, nefericire. Şoapta destinului unelteşte, natura cobeşte, răscrucile prevestesc de rău. Dureroasă ca ruperea unui legământ sacru, ca o surpare într-o rugăciune renegată prin apostazie, poezia lui Ion Vinea este o succesiune de interogaŃii şi remuşcări, un crescendo de regrete pe cât de tardive, pe-atât de zadarnice în faŃa contratimpului devastator, a destrămării şi înstrăinării cuplului sub suflul de gheaŃă al veşniciei. Dezlipirea celor două inimi înseamnă însăşi moartea acelei noi fiinŃe întemeiate odinioară de amanŃi.

Strigătul de revoltă este surdinizat, căci poetul prizonier al unei orgolioase singurătăŃi şi al unui chin lucid, îşi dă

seama de inegalitatea luptei între un absolut suprafiresc şi nepătruns, şi un nevrednic aspirant la cunoaşterea lui: „Cerne şoapte şi scrum/paradisul pierdut/N-am ştiut, n-am ştiut/să-mi alung gândul, – soartă să-mi ascult/Albelor mâini/Să-mi fi dăruit tâmplele/albelor mâini/lângă trofeele veştede/ale singurătăŃii/sunt azi biruitorul întunecat,/întunecat“. (Victorie).

Colajul de prozodie clasică şi vers alb este perceput ca o necesitate expresivă, subsecventă conotaŃiei lirice, melosului mediumnic, emblemelor exilului, ca de pildă textul intitulat Tuzla: „Val pal, stâncile arse,/albastrul sat

65

BUCOVINA LITERARĂ

eseu într-un inel de var/Femeile Ńărmului au obraz de mărgean/şi se vând pe stras şi suliman/Vreau să rămân aici la Tuzla/lângă valsurile moarte-n casa albă/când pleacă şcolarii rahitici/şi-n plaje sângeră macul sălbatic/cheag tuşit în amiaza fragedă/Seara bate semne din far/peste goarnele vagi de apă/când se întorc pescarii cu stele pe mâini/şi trec vapoarele şi planetele“.

Ecoul sonor al inimii poetului se închide ca într-o scoică marină în Declin, un monolog aproape liturgic, precum şi în alte poezii ce dialoghează simpatetic cu fantasma poetului roman Ovidiu exilat de puterea imperială la Pontul Euxin: „Pe marginea mării de doliu, de-a lungul/şterselor urme ale rătăcirilor mele,/de-a lungul gemetelor din vechi osândite sub stele,/la Pontul Euxin izgonit cu pustiul şi gândul“ (Ovid). Decupate din nemărginitul crepuscul universal şi unice în istoria poeziei româneşti sunt peisajele sale marine, tot atâtea autoportrete (deşi protagonistul este marele exilat Ovidiu) şi totodată tablouri metafizice (Tomis, Tristia, Nauta, Dor de mare). Memorabile prin emoŃionanta lor frumuseŃe rămân şi cele câteva icoane de provincie transilvană, dobrogeană sau basarabeană (Sighişoara, Casa din Mangalia, Chip, Crin de iarnă ş.a.)

Revenind la metafora centrală a poeziei lui Vinea – paradisul destrămat – şi luând seama la perpetua şovăire între elanul de înger căzut şi disperare, între rebeliune şi perplexitate, între răzvrătire şi expiere, putem crede că însăşi existenŃa acelui neprihănit univers promis n-ar fi fost decât o iluzie vană şi chiar o fatală dezamăgire.

Acum şi în ceasul morŃii noastre poetul se roagă pentru alinarea chinului spiritual al înstrăinaŃilor, captivilor şi proscrişilor, zidindu-se în fântâna-turn de veghe, într-un gest de implorare a rădăcinilor unor făgăduinŃe ratate: „Într-un sfârşit în marginea orelor moarte/nalt şi aspru Turnul a crescut/zi cu zi, noapte cu noapte/ întemniŃându-mă/Singur veghez. Nici un zvon.Lumea e de mine departe./Glasul strigă-n deşert:/unde sunt visele? unde izvoarele? unde eşti, mamă?/Pumnul zadarnic izbeşte în piatră/Cine e de vină? Cine mă desparte?/Nimeni n-aude. Nimeni nu mă cheamă./E târziu. Turnul sporeşte în noapte“. (Ivoriu). În nopŃile luminate de acest "Aldebaran al poeziei româneşti", cu cuvintele lui Geo Bogza, celebru în epocă prin Poemul-invectivă, cât şi prin manifestul literar Exasperarea creatoare (1931), nu ne rămâne decât să-i invocăm versurile ori de căte ori ne aflăm la Tomis, sau în Impas, Final, pe Rug, pe Prag , dar mai ales atunci când auzim Plâns de Clopote la Ora fântânilor.

66

Poezia Ilenei Mălăncioiu, sub semnul „plânsului curat” Isabel VINTILĂ

Poezia poate elibera de spaima morŃii, de gândul înfricoşătorului dincolo, de zbaterile necontenite de pe pământ şi poate apropia fiinŃa de liniştea Edenului pierdut. Ileana Mălăncioiu demonstrează acest lucru în cele peste patru decenii de literatură, vorbind în poemele 1 sale despre visarea intensă la o „moarte salvatoare” , 2 despre venirea unei alte morŃi, „tristă şi grea” , despre escaladarea unui „munte-nsorit”, „un urcuş iluzoriu şi 3 un ceas de odihnă” . Încă din volumul de debut, Pasărea tăiată (1967), Ileana Mălăncioiu se plasează în situaŃii limită cu voluptate şi curiozitate, încercând astfel să se vindece de frica paralizantă a morŃii. În prefaŃa uneia dintre antologiile poetei, Eugen Negrici susŃine că „spaima nu e numai asumată, ci şi râvnită cu o anume bizară ardoare devastatoare, cu o tentaŃie a suferinŃei şi a autodistrugerii, ce presupune o stare paroxistică, o trăire ardentă, sufocantă, deznădăjduită şi în marginea 4 destrămării” . Dacă în poemul Cioica, moartea îi dă târcoale, pasărea „sfântă” cu acelaşi nume, care „nu se poate alunga cu pietre”, cântându-i pe casă în fiecare noapte, în Pasărea tăiată, femeia intră în contact direct cu acest ultim stadiu al fiinŃei: „Aprind lumina să mă ştie trează / Şi mă prefac un timp să n-o aud / Şi se preface-o vreme că mă lasă, / Dar ea a fost făcută ca să cânte / De 5 câte ori coboară pe vreo casă“ . Este foarte interesant modul în care acest simbol al păsării se transformă de-a lungul operei sale poetice căpătând noi semnificaŃii.

Dacă în anumite poeme de tinereŃe pasărea anunŃă trecerea grabnică „dincolo”, ea este în altele un mesager „ucis”, poeta devenind astfel liantul dintre viaŃă şi moarte, dintre vis şi realitate, dintre corpul zburătoarei tăiate şi capul acesteia: „Iau cu o mână capul, cu cealaltă restul, / Şi le schimb când mi se pare greu, / Până nu sunt moarte, să mai stea legate / Cel puŃin aşa, prin trupul meu. // Însă capul moare mai devreme, / Ca şi cum n-a fost tăiată bine, / Şi să nu se zbată trupul singur / Stau să 6 treacă moartea-n el prin mine“ .

Către Ieronim (1970) este un volum construit din „ritualuri” stranii, poeta-preoteasă încercând ca prin intermediul versului să recheme la viaŃă suflete răpite de moarte. Cuvântul este ziditor, reîntrupează. Este un joc de-a viaŃa, un joc de-a moartea, un joc al lumii pe care o

BUCOVINA LITERARĂ

eseu cunoaşte şi al celei pe care o presimte: „Dar descânt în gând şi descânt plângând / Şi nu înŃeleg ce chip şi ce nume / Şi te-aştept să vii şi mă leg la ochi / Şi joc baba7 oarba singură pe lume“ . Poemele din volumul menŃionat, dar şi cele apărute un an mai târziu în Inima reginei, par relatări ale unor vise, poeta reuşind de multe ori să se dedubleze şi să iasă în afara cadrului descris.

Alături de simboluri obsesive ca şarpele, pasărea, mielul, apa, roata, ursul, elemente preluate din mitologia românească, îşi fac loc personaje ale unei altfel de mitologii: Ieronim, cu un ochi de sticlă „mai 8 puŃin albastru decât celălalt” , care plânge cu „plâns 9 10 curat” , o nimfă „cu straiele smulse de râu” , fiul „cu trei coaste de argint” etc. Peste toate acestea se ridică sfredelitor ochiul mereu deschis, ochiul „cel bun”, 11 ochiul care plânge, „ochiul de gheaŃă” , ochiul iubitului care purifică, alungând spaimele şi moartea: „Când se face întuneric pot trăi din umbra ta / Care umbra mea firavă în tăcere o înghite, / Pot trăi din însăşi umbra aruncată peste lume, / Numai nuşi lua dinspre mine ochiul tău cel 12 bun, iubite“ . Ochiul este şi în poemele de mai târziu cel care păstrează întipărite în el viaŃa şi dragostea, atunci când moartea este simŃită tot mai acut. Singura salvare în faŃa acesteia rămâne memoria celui aflat în viaŃă, memorie stocată simbolic pe retină. Acolo poate sălăşlui celălalt care are parte de o nouă naştere din ochiul iubitei-mame, ochi rotund şi protector ca pântecul matern: „să ne uităm unul la altul începe / sfârşitul şi nu vreau să vină / să ne rămână ca la morŃi întipărit / chipul celuilalt pe retină // să vină cineva să îmi desfacă ochiul / şi să te scoată din adâmcul lui / viu dar nemişcat ca şi cum eşti / dus 13 demult în gura nu ştiu cui“ .

Eugen Negrici spunea că volumul Crini pentru domnişoara mireasă (1973) „mai face un pas spre crearea primei noastre mitologii a morŃii” şi că acesta este format din „vedenii şi vrăji pentru cei de dincolo”, 14 accentul căzând „pe actul în sine al magiei” . Ritmul este într-adevăr incantatoriu, Ileana Mălăncioiu având credinŃa că viaŃa nu se termină în momentul morŃii, că sufletele celor plecaŃi sunt mereu în contact cu viii, că versul poate recompune şi aduna laolaltă lumile: „Bate inima de piatră şi de gresie şi de lut, / Se desface în cele

patru bucăŃi din care s-a făcut, / Bat mai departe bucăŃile în acelaşi ritm sfânt, / De parcă părŃile şi întregul una 15 sunt“ . Nunta este văzută de Ileana Mălăncioiu întocmai ca în literatura populară românească, una cu moartea, o „nuntă veşnică”, o nuntă sfântă în care 16 „Domnul mire zboară peste nori” . În acelaşi registru se construiesc sub semnul crinului, simbol mortuar, o serie întreagă de poeme cu mirese moarte şi miri pierduŃi, poeta clădind alături de lumea viilor, un univers „cu 17 păpuşi din cenuşă de morŃi” pe care o simte fremătând: „Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit şi ea, / Nuntaşii toŃi sunt morŃi şi în pământ am simŃit / Cum hora miresei se învârtea. // Taci, mireasă, nu mai plânge, / Că a venit mirele tău cel blând, / Ca un miel 18 ochiul lui adoarme, / Ca un crin se luminează visând“ . „Am scris ce mă doare”, mărturiseşte Ileana Mălăncioiu într-un interviu televizat, acordat anul acesta lui Daniel Cristea-Enache. Durerea răzbate cel mai acut dintr-un volum despre moarte şi despre suferinŃă, Sora mea de dincolo, publicat în anul 1980, volum fără pereche în literatura română, scris după moartea prematură a surorii poetei.

Cutremurătoare nu sunt doar detaliile bolii chinuitoare, ci şi acurateŃea descrierii fiecărui gest şi a fiecărui sentiment imediat, trăit de omul neputincios în faŃa morŃii: „Atunci am înŃeles, tu erai singură / în cenuşiul mat al humii / eu însămi stam la capul tău / ca la celălalt capăt al lumii. // Preotul cânta slujba obişnuită, dascălii îngânau partea lor, / mă uitam cum cad bulgării peste tine / şi mă miram cum nu 19 mor“ . Poemul care dă titlul volumului amintit este scris în v e r s p o p u l a r, a s e m e n e a baladelor româneşti, şi dezvoltă simbolul calului, purtător spre Mănăstirea Humorului alte tărâmuri al sufletelor morŃilor. Sufletul surorii moarte se îngemănează cu sufletul calului „cu şaua de os” pentru a trece lin dincolo: „Calul îşi strânge tăcut / scheletul său desfăcut / lăsând pe celălalt mal / numai sufletul de cal / peste care-Ńi urcă ea / haina ei de catifea / 20 şi-o învaŃă cum să stea“ . „Eu am scris ce-am avut de scris”, mai spune poeta cu o modestie debordantă în acelaşi interviu. Scriind, Ileana Mălăncioiu pare că şi-a depăşit temerile legate de moarte, pare că s-a vindecat de frică, că a găsit „leacul” pe care îl pomeneşte în volumele din tinereŃe. După

67

BUCOVINA LITERARĂ

lungi zbateri, după dureroase experienŃe, poeta se resemnează, iniŃiată fiind în tainele morŃii. Salvarea vine din resemnare pentru că moartea este inevitabilă: „Visăm intens o moarte salvatoare, / Vine o moarte tristă şi grea / Pentru noi şi nimeni nu ştie / Cum ne mai salvează şi ea. // Acum chiar vremea parcă se deschide / Acum nu ne mai temem, acum aşteptăm, / Acum nu mai visăm ce nu mai vine, / Dar o să vină totul fără să mai visăm“21.

Prin opera sa, Ileana Mălăncioiu reuşeşte să construiască o adevărată epopee despre viaŃa continuată cu orice preŃ după moarte, „un adevărat tratat liric despre suflet” (Valeriu Cristea). „Asupra mea, pe mine morŃii mele redă-mă”22, scrie poeta care a înŃeles adevărul ultim şi care a strâns în versul ei toată durerea unei lumi în destrămare. _________ 1. Pastel II în Mălăncioiu, Ileana, Urcarea muntelui (antologie), prefaŃă de Eugen Negrici, ilustraŃii de Mircia Dumitrescu, Bucureşti, Editura Corint, 2007, p.

231 2. Ibidem 3. Aş putea să mă bucur în op.cit., p. 291 4. Negrici, Eugen, PrefaŃă în Mălăncioiu, Ileana, Urcarea muntelui (antologie), ed. cit., p. V 5. Cioica în op.cit., p. 20 6. Pasărea tăiată în op. cit., p. 17 7. Ritual în op.cit., p. 26 8. Doarme Ieronim în op.cit., p. 39 9. De frică în op.cit., p. 51 10. Ibidem 11. Talismanul în op.cit., p. 62 12. Ochiul tău cel bun în op.cit., p. 60 13. Să ne uităm unul la altul în volumul Ardere de tot (1976) în Mălăncioiu, Ileana, Linia VieŃii (antologie), Iaşi. Polirom, 1999, p. 137 14. Negrici, Eugen, op.cit., p. IX 15. Răpirea în op.cit., p. 77 16. Crini pentru domnişoara mireasă în op.cit., p. 87 17. DorinŃă în op.cit., p. 94 18. Taci, mireasă, nu mai plânge în op.cit., p. 93 19. Atunci am înŃeles în Mălăncioiu, Ileana, Linia VieŃii (antologie), Iaşi. Polirom, 1999, p. 194 20. Sora mea de dincolo în Mălăncioiu, Ileana, Linia VieŃii (antologie), ed cit., p. 200 21. Pastel II în op.cit., p. 219 22. După învierea lui Lazăr în Mălăncioiu, Ileana, Urcarea muntelui (antologie), prefaŃă de Eugen Negrici, ilustraŃii de Mircia Dumitrescu, Bucureşti, Editura Corint, 2007, p. 359

68

biblioteca Bucovina literară Luca PIłU, documentele antume ale „grupului de la iaşi”, (întregite cu, mai ales, romanul-foileton al Artelui Textual, titulat, acela, „Brazde peste haturi” revisited), Iaşi, Opera Magna, 2010

Octavian NESTOR , Sublimarea sinelui, Iaşi, Tipo-Moldova, 2010

Dumitru Augustin DOMAN, GeneraŃia '80 văzută din interior – o istorie a grupării în interviuri-, vol I, Bucureşti, TracusArte, 2010

Mihai CURTEAN, camiku, Timişoara, Brumar, 2009

Cornel BOTEANU, Poezia lui Ion Pillat, Craiova, Ramuri, 2010

Ticu LEONTESCU, Crucea – răscruce, poeme, Timişoara,Anthropos, 2010

Daniel PIŞCU , PuŃină adrenalină , Bucureşti, TracusArte, 2009

BUCOVINA LITERARĂ

reportajul interbelic Reportajul bucovinean interbelic Mircea Streinul (II) Liviu PAPUC

ApetenŃa pentru reportaj se face simŃită la Mircea Streinul în mai toate manifestările sale artistice, destule dintre romanele lui înglobând pagini de descriere la obiect a oamenilor şi locurilor din Bucovina de baştină.

Spre sfârşitul deceniului al patrulea, şi ca răspuns la o comandă socială („Pentru diferite publicaŃii, am întreprins odinioară numeroase şi depărtate călătorii”, mărturiseşte el în Cetatea de sub munŃi: Piatra-NeamŃ), poetul începe să semneze texte ample, subintitulate chiar „reportaj”, din zone mai excentrice ale Ńării.

Cutremurătoare de-a dreptul ni se înfăŃişează, de exemplu, relatarea călătoriei sale în partea cea mai nordică a patriei – Drama Maramureşului – amplu reportaj extins pe 5 pagini mari ale revistei „Vremea”, în perioada 27 februarie – 3 aprilie 1938, în care, după drumul cu trenul prin Polonia şi Cehoslovacia (singura cale de acces din România spre Maramureş), iată priveliştea dezolantă: „Fac o plimbare prin sat. Nu văd decât case sărăcăcioase şi rar câte-o gospodărie mai înfiripată.

Cârciumile, însă – o mulŃime! – îs arătoase şi îndestulate. Prin geamuri, văd sticlele de băutură, expuse aşa, ca să atragă oamenii. Cum de se pot întreŃine atâtea cârciumi la Valea Vişăului, a rămas pentru mine un mister. Alcoolismul pare să facă ravagii aici. Bietele venituri ale sătenilor se scurg în buzunarele fără fund ale vânzătorilor de otravă. Evident, într-o astfel de situaŃie, Ńăranul nu va putea fi decât o epavă fizică şi socială, mai ales că aici, la Valea Vişăului, nu există medici şi nici preoŃi. [...]

Ancheta mea prin Valea Vişăului – şi, ca Valea Vişăului, sau chiar mai rău, sunt zeci de sate maramureşene! – mi-a arătat cât de inconştient, pur şi simplu, dacă nu chiar criminal, s-au dezinteresat diferitele guverne de Ńărănimea noastră. [...]

Traficul de călători între Sighetul MarmaŃiei şi Bucovina e anevoios. Deşi şoseaua e foarte bine

întreŃinută, sunt, totuşi, epoci în care ea este impracticabilă, mai ales iarna, când nămeŃii o acoperă uneori în întregime. Apoi, călătoria cu automobilul nu entotdeauna precisă. Intervine o pană de motor sau de cauciuc – şi trebuie să rămâi ceasuri întregi în drum“.

Concluzia reporterului este însă optimistă, chiar dacă înşiruie o sumedenie de neajunsuri locale: „Multe vor fi fiind necazurile Maramureşului. Şi multe-i vor fi fost în decursul istoriei, dar baştina lui pare că vine de la însuşi Zamolxe – aşa de oştri îi sunt oamenii. Nu! Maramureşeanul nostru nu va pieri. Un neam care mai cântă, nu poate muri“.

Un alt tip de discurs găsim în Cetatea de sub munŃi: Piatra-NeamŃ, publicat în „Universul literar” din 30 august 1941, cu ample evocări istorice şi cu o baie de peisaj natural debordant: „Într-o parte, dealuri de-o dulce curbură coboară lin spre Roman, către care duce o şosea destul de bine întreŃinută. În cealaltă parte, se înalŃă munŃii. Nu sunt prea înalŃi, însă – dincolo de ei – ştii că negurosul împărat Ceahlău urcă majestuos spre cerul moldovean. Între oraş şi munŃi: BistriŃa, râul fermecător, care-a încântat sufletul unor scriitori ca Hogaş sau Mihail Sadoveanu. Sfătosul Ion Creangă al Pipirigului îl iubea şi el foarte mult. [..]

Contururile pădurilor par presărate cu o fină bură de aur. Soarele se rostogoleşte în marea de sânge a asfinŃitului, care se-acoperă în curând de nouri. Totul îŃi dă impresia de pace şi de tihnă. Râul murmură adormitor, luminile se-aprind în orăşel şi câteva tălăngi prind să clinchenească argintiu în înserare, evocând o strofă din Fire de tort. [...]

MunŃii stau paşnici şi liniştiŃi în seara tot mai adâncă. Par nişte elefanŃi uriaşi, adormiŃi lângă un circ singuratic după reprezentaŃie. Îs tăcuŃi şi blânzi ca nişte făpturi bune din basm munŃii. Nu-şi zburlesc copacii şi nici nu-şi scot din râpi iasmele. Nu departe de noi, se deschide ca o gură de balaur o prăpastie abruptă, pe-ai cărei pereŃi nici măcar iarbă nu creşte. În vale, orăşelul îşi ridică spre cer sutele de hornuri, cu care zgârie slăvile prunduite cu stele. La gară, zmei cu ochi verzi şi roşii se holbează mânios la oraş. Linia ferată se târâie ca un şarpe, pândind duşmănos trecătorii. Pădurile de brazi se-ncruntă cu lilieci şi cu bufniŃe, iar tufişurile ascund năluci luminoase – lemn putred, din care izvorăşte un iz înecăcios de pulbere“.

69

BUCOVINA LITERARĂ

lirice căutări

Georgiana DIACONIłA

în care-şi ridică aripile spre Tine vreau să mă laşi să fur zborul unui înger şi să-mi umplu potirul sufletului de nemurire varsă-mi în palmă roua din care ei îşi Ńes lacrimile îngerii nu plâng, copile!

panta rhei Georgiana DiaconiŃa este studentă în anul al III-lea a FacultăŃii de Litere şi ŞtiinŃe ale Comunicării din Suceava. Ea scrie şi publică poezie şi proză scurtă încă din perioada liceului, participând la festivaluri şi concursuri naŃionale şi internaŃionale de literatură.

CreaŃiile îi sunt publicate în antologiile Aripi deschise (Botoşani, 2006), BotezaŃi în Cuvânt (Iaşi, 2006), Recurs la sinceritate (Bacău, 2006), LicArt (Bucureşti, 2006), Porni Luceafărul... (Botoşani, 2007) Destine poetice (Iaşi, 2007), Caiete udeştene (Suceava-Udeşti, 2007), Caiete mălinene (Suceava-Mălini 2008), precum şi în cotidianul sucevean Crai Nou şi în revistele Mişcarea literară, Revista română, Atitudini, Clipa siderală, Poezia, Dacia literară, Revista 22, Pro Saeculum. În 2009, Georgiana debutează cu volumul de proză scurtă Când ne-am spus toate cerurile, apărut la Editura Pământul din Piteşti. Mottoul ei este: ,,Omule, devino esenŃial!”

căutare din cerul Tău mi-ai dat şi mie un praf de nor şi-un strop de-nseninare acum am sărăcit şi vreau ca împrumut lumina din care îngerii îşi croiesc drumul acasă albul din care hainele lor prind viaŃă speranŃa-n care-şi au culcuşul seninul de unde mă veghează vreau doar ca împrumut vocea prin care îngerii îşi spun că se iubesc mirosul blând din visurile lor clinchetul tăcerii din fiecare dimineaŃă

70

revin metamorfozată în copaci şi-n ploaie în trenurile ce înoată spre centru pe mâinile mele se preling zilele ca umbra prin nisipul răsfirat pe umerii mei curge ploaia unui iunie fără amintiri unui iunie din care nu mi-a rămas decât mirosul de cartof verde prin mine curg eu fără de mine curg ca o sevă prin trunchiul subŃire curg spre clipa-n care privirea mă va opri şi-i va dicta timpului să curgă-n locul meu acum, dincoace, în interior, unde literele sunt pe masa de disecŃie eu curg curg aşa cum timpul o făcea atunci când cerurile nu erau spuse atunci când mâinile-mi aparŃineau curg ca o apă fără maluri spre marele izvor... curg din mine spre toŃi care mă beau

revedere au rămas pe cer urme ale timpului tău palide şi înverzite ca piersicile necoapte au căzut dintr-un nor pene din aripa ta stângă orbitor. s-au scurs peste firele de lumină şoaptele de om bătrân, însingurat au ars clipele pe rugul amorŃit de aşteptări s-au nins toamnele cu o îmbrăŃişare şi ploai-a curs în palmele-mpietrite s-a dus şi visul cel himeric şi luna-i pusă la uscat în parc ne-am dus şi noi ca frunzele ca vremea ca valul cel bezmetic ne-am dus ca frageda umbră ca mirosul degetelor furate ne-am scurs încet prin seva copacului dar n-a mai rămas nimic din vechea rădăcină

BUCOVINA LITERARĂ

lirice ne-am umblat prin fiinŃa negăsită să ne numărăm paşii, să ne simŃim urmele au rămas pe cer urme ale timpului tău palide şi înverzite ca piersicile necoapte

spre mine mi-a zburat sufletul spre dealul unde îngerii îşi schimbă aripile unde soarele îşi odihneşte razele şi luna îşi lustruieşte genele spre dealul pe care nimeni nu l-a putut urca unde lumina poate să respire şi unde moartea îndrăzneşte să lumineze mi-a zburat sufletul acolo, sus, spre dealul care nu e nici verde şi care nici nu se usucă unde nu creşte nici iarbă şi unde nici florile nu pier mi-a zburat sufletul spre locul de care timpul se teme şi vremea se-ngrozeşte unde ploaia se dezbracă de haina incoloră şi roua se dezmiardă visând izvoare reci mi-a zburat sufletul spre dealul unde cuvintele tresaltă şi vocile se leagănă unde vântul nu e putred mi-a zburat sufletul dincolo de copilărie

vremelnicie degeaba te mai pierzi în apa scursă în seva florii ce-o iubeai în zgomotul de timp nemăsurabil în unghia cea păcătoasă prinsă-n vin degeaba strigi asfaltului ridat şi uşii care poartă un bolnav degeaba eşti bătrân şi bei din frigul care te sărută neîncetat şi sorbi cu disperare din norul ce te-adoarme şi vii şi-mi spui că-n oase vei ascunde umbra copilului din parc degeaba dormi şi Ńii o transpiraŃie captivă şi-n ochiul drept un sfânt ai înecat şi-n lunga amintire-a nopŃii te-ai risipit ca laptele pe-un pat de spital degeaba te desprinzi de picioare şi vrei să furi paşii unui cerşetor şi vrei să scrii cu mâna unui muribund scrisori de dragoste tăcerii degeaba mai eşti tu dacă în mâini n-ai ascuns o rugăciune mută un suflet cu lumină o lacrimă de pace un cer de lebădă sălbătică

Mănăstirea Slatina

71

lirice BUCOVINA LITERARĂ

Premiul revistei „Bucovina literară“ la Festivalul „Nicolae Labiş“, Suceava, 2010 Andreea FELCIUC

ascult poveștile tuturor anelor zidite în aburul cănit al mansardei (tale) învăŃ cum să iubesc tăcută în timp ce mâinile tale cu prelungiri de echer și riglă construiesc/ pe planşetă și/ pe apele mele imaginare. eu. sunt berlina tău de cretă el. proiectează cea mai frumoasă dimineaŃă la intersecŃia/ coincidenŃă proiectului despre poduri şi poezia preferată

Andreea Felciuc este născută pe data de 11 noiembrie 1992. Este elevă la Liceul Teoretic "Ion Luca", Vatra Dornei, clasa a XII-a şi a obŃinut numeroase premii la concursurile de creaŃie literară.

A publicat poeme în revistele „Vatra Veche”, „Revista Română”, precum și în reviste școlare. A ob"inut premiul al II-lea și premiul revistei „Bucovina literară“ la Festivalul „Nicolae Labiș“, Suceava, 2010.

noua (eloiză). momente fără cetăŃenie eu. deschid ochii văd fluviul îmbrăcată cu o rochie albă și o pălărie uzată prinsă într-un fir iarăși un gând labirint plin cu minotauri plăcerea începe ca un teatru de umbre cu sfori (vizibile) cu îndoială care ia forme variabile un joc de posibilităŃi aş cădea în păcatul reginei/ dacă ti-aş urma îndemnul. el. opt şi jumătate cu potenŃial de scenă nouă şi un sfert am un fel de febră cu anticipări cu jocuri mimetice picioare cu degete desfrânate asudă discret în sandalele cu Ńinte în staŃia de bus năclăită de false aşteptări necunoştinŃe de cauză chiar simt o plăcere a temerilor dintre dorinŃe/ neexprimate gesturi/ care se desfac. eu. e aproape transparent îi văd oasele mă oglindesc în ele integrală/ completă/ definită (ziua asta nu există/ n-a trăit-o nimeni înaintea noastră)

72

eu. mă îndrăgostesc/ mă coagulez în pauza dintre „bună” şi „dimineaŃa” (ştiu că ai să citeşti asta/ (dar te rog) nu-mi spune nimic despre cercuri) el. închid uşa în spatele tău mă întind în pat miroase a cinematografia pielii tale cerul e tatuat cu frunze de toamnă pluteşte deasupra mea sinuos şi viu îmi aminteşti cântecul cu „est ce que le bonheur” nu cred în mâine aştept să te întorci știu că destinul excepŃional e cel mai trist din lume. eu. Îndrăgostită de acest demon cu mască şi cu ciorapi roşii plăcerea e gustată în toate dimineŃile/ simptom inevitabil e mica tragedie din final coribantul moare menadele bocesc decid să renunŃ la haine păstrez doar pelerina de ploaie lăcuită/ cu penajul ştirbit. el. urc în tren trenul în toate legăturile sale periferice iarăși ajung la moscova/ mă opresc între timp mă întreb te vei pierde printre ceilalŃi inși care-"i vor invada străzile/ (trupului) timpului. duminica e linişte. eu. în spaŃiul dintre j.j. rousseau şi rochia nouă/ apretată găsesc motive pentru gânduri (uitate) care-și fac loc crickul lung al brichetei aprinde o altă Ńigară.

BUCOVINA LITERARĂ

lirice

consignaŃie. secvenŃe intense de timp noi trăim acel moment t1 al gândului care mă împinge să accept acel t2 al deciziei lui (propriuzise) un velar fericit cu (căutând) aceleaşi întrebări cu modele noi de amânare cu paliative şi barbiturice suprarealiste (mă surprind cu acest altruism debordant) și meterezele privirii şi ambiguitatea formelor. Ńopăi cu pletele în diftongi de fir de nisip mahorca fericirii şi feŃelor mirate searile îmi arcuiesc zulufii într-un triplu tulup un fel de piruetă primpordială un va et vient cu modele noi de amânare. el. îmi ruinează basmul amiotic în balans cu vulgaritatea coapselor de lut cutia cu personaje de altă dată savurează animaŃia când sărută e mai mult decât o atingere altceva decât coincidenŃa buzelor cu pielea e un fel de a tipări un sentiment pe reversul epidermei în mişcare/ upload alternativ. noi. isis şi osiris în spaŃiu sethonian deschidem diminea"a o perspectivă fragmentată un singur punct de fugă un exerciŃiu de umilinŃă o panoplie interioară viaŃa e sabotată centripedic de personalităŃi sucombate. refuz să fiu dulce pe placul papilelor tale gustative printre maşini mi se pare că aud timpul cum trece şi oraşul care seamănă cu un laberinto de pasiones chiar dacă asta înseamnă să fiu

mereu entre la tinieblas nu pot vorbi nimănui despre la flor de mi secreto despre ceea ce mă face să îmi simt la carne tremula. (ne fugăresc niște semne de naştere călare/ omizi cu perciuni albi) el. îmi decorează defectele cu particule cu particule + praf de copilărie ca atunci când printr-o Ńesătură vezi îmbinarea firelor ca atunci când oasele devin familiare şi dragi. reșusesc să văd tot mai puŃin momentul când eram cezar şi brutus am fost tot eu.

ImitaŃie palmele mi le'ai murdărit cu pix mefistofelic. dar te iert - elegant pentru că mi le'ai murdarit cu vorbe frumoase. ridică-te pe vârfuri de hiaŃi ascendenŃi. serile-mi arcuiesc yulufii mogâldeŃieni într-un triplu tulup, într-un fel de piruetă primpordială un va et vient… spiritul de ceartă se înfinge cu colŃii în venele tale şi ruinează astfel basmul divin amiotic, orice delicateŃe care, din păcate, în balans cu vulgaritatea coapselor de lut, nu este molipsitoare. morocănos ridici ochii din ectoplasmă spre cutia cu personaje ideologice şi te hrăneşti cu copilăria de altă dată, savurând animaŃie de calitatenici; zmeul … zmeul din zâmbetul meu e zid fecundat ceaiul negru - actonomist si narcisist nu refuză să fie dulce şi pe placul papilelor tale gustative; -interstiŃiu strigăt sacadat îmi decorez defectele cu particule de trăiri vexate + praf de copilărie

73

BUCOVINA LITERARĂ

carnete critice D’ale criticii, cu şi fără Ioan Groşan Mircea A. DIACONU

Citesc în „Bucureştiul cultural” (an VI, nr. 98, 21 septembrie 2010) un articol semnat de Ovidiu Pecican despre Un om din est, romanul lui Ioan Groşan. Nu-i vorbă că autorul ne propune o interpretare şi formulează o judecată de valoare, dar Ńine să sancŃioneze şi statutul, precar azi, al criticii literare. În fapt, opiniile lui Andrei Terian, pe care le-ar fi denunŃat şi Daniel CristeaEnache, şi ale lui Cosmin Ciotloş i se par lui Ovidiu Pecican lipsite de onestitate critică şi de bună credinŃă.

Trecem peste afirmaŃia că apariŃia romanului lui Groşan ar fi generat „o bătălie pentru Hernani între optzecişti şi douămiişti” pentru simplu fapt că, pînă la urmă, Ovidiu Pecican însuşi consideră că miza apariŃiei romanului ar fi alta. Totuşi, încă de aici, un şir de formulări aproximative – datorate alonjei retorice – ne proiectează într-un spaŃiu al confuziilor. Să fie vorba despre Daniel Cristea-Enache atunci cînd se vorbeşte de optzecişti?

Sau este vorba despre Ioan Groşan însuşi? Dar, scriind romanul, el, Groşan, nu poartă nici o bătălie cu nimeni.

Cît despre Daniel Cristea-Enache, ce legătură ar putea avea cu optzecismul? Şi-apoi, de unde lupta aceasta între critici optzecişti şi douămiişti? Nu cumva e o obsesie sau pur şi simplu un defect de vedere la mijloc?

Ori poate, istoric fiind, Ovidiu Pecican vede războaie şi tabere bine grupate chiar acolo unde nu este cazul.

Trecem, astfel, peste faptul că romanul lui Groşan ar fi un Hernani, deşi, oricît de mult am iubi hiperbola, romanul acesta, pe care l-am citit cu plăcere, ar trebui să producă nişte mutaŃii măcar în interiorul operei lui Groşan, dacă nu în acela al romanului românesc. Or, dacă scrie totuşi un roman, el, romanul, nu aduce mai nimic în plus în scriitura lui Groşan faŃă de ceea ce ştiam deja. Va fi permiŃînd trimiteri la Milan Kundera, cum spune Daniel Cristea-Enache, la I.D.Sârbu sau Ilf şi Petrov, cum spune Dan C. Mihăilescu, ba poate chiar la Bohumil Hrabal şi Costache Olăreanu, cum crede Ovidiu Pecican însuşi, deşi mă îndoiesc (să nu-l uităm, da, să nu-l uităm pe bătrînul Caragiale), dar el ne obligă înainte de toate să ne întoarcem către Groşan însuşi, atît pe linia fantasticului, cît şi pe aceea a iluminării

74

derizoriului cotidian. Un autor care te face să rîzi în hohote sau care glisează cu fineŃe dinspre teritoriul materialităŃii purulente către factologia care, atît de firească, rupe zăgazurile raŃiunii încît generează uimire nu-i de ici-colea. Un autor care se joacă, se amuză şi construieşte spectacole. Cu proza lui Groşan te întorci în existenŃa adevărată, consecinŃă tocmai a mutării concretului în expresie. ConsecinŃă, în fond, tocmai a artei de scriitor. Dar de aici şi pînă la un Hernani, oricît am iubi hiperbola, ni se pare o distanŃă prea mare.

Dar nu despre roman e vorba, ci despre limbajul criticului: Pecican abandonează ideea unei bătălii pentru Hernani, întrucît la mijloc ar fi o altă bătălie: „este vorba mai curînd (dincolo de primul nivel al receptării, precizează Pecican) despre bătălia pentru restabilirea respectului faŃă de roman şi romancieri, despre dreptul acestora la bună-credinŃă şi onestitate critică; dreptul la demnitatea creatorului şi a creaŃiei”.

De altfel, mărturisesc, aceasta e secvenŃa (şi ideea) care m-a obligat să intervin, cu riscul de a-l face pe Ovidiu Pecican să arunce, ca să zic aşa, mănuşile. Dacă am relua, am spune: publicînd romanul, nu o bătălie pentru Hernani va stîrni Groşan, ci o bătălie pentru demnitatea criticii. Pare ilogic. Dar, trecînd peste acolada prea mare, chestiunea merită discutată. În fapt, Ovidiu Pecican militează pentru respectul şi demnitatea scriitorului, pe care le-ar fi lezat criticii tineri, gen Andrei Terian. Acesta din urmă ar mai fi atacat un optzecist (pe Alexandru Vlad; deducem, deci, că, totuşi, optzecistul avut în vedere mai devreme nu era, cum părea să arate sintaxa discursului, Daniel CristeaEnache, ci Groşan însuşi), fapt care-l face pe Ovidiu Pecican să observe că „acest fapt literar divers atrage atenŃia asupra unei crize de sensibilitate şi nuanŃă în receptarea romanului actual într-un moment cînd criticii clasicizaŃi şi încă în viaŃă se odihnesc sau îşi fac de lucru prin alte părŃi, iar celelalte voci autorizate îşi verifică vocaŃia prin teritorii beletristice diferite”. Dincolo de insinuarea continuă şi retorica aluziilor în alertă (care-i incriminează şi pe criticii clasicizaŃi sau cu vocaŃie), de reŃinut criza de sensibilitate a criticilor tineri. Nu ştiu cine duce lipsă de sensibilitate, dar pe cuvîntul lui Andrei Terian se poate pune bază tocmai pentru că, dincolo de tehnică şi de ştiinŃă, la el e vorba şi de sensibilitate. În fond, poate prea puŃini critici o au. Nu cred să-i lipsească lui Terian. Dar nu fac eu aici o apărare a lui. Deranjant şi insolent e faptul că trage de urechi critica literară, pe Andrei Terian, dintre tineri, dar şi pe criticii cu vocaŃie sau clasicizaŃi, un om (din est sau din vest, nu are importanŃă) care e, pe teritoriul acesta, un amator. Şi o face spunînd că luptă pentru recuperarea

BUCOVINA LITERARĂ

carnete critice demnităŃii criticii literare. La drept vorbind, mă inflamez degeaba: poate tocmai amatorismul îi dă curaj lui Pecican. Oricum, e aiuritor să vezi un amator dînd verdicte, judecînd sau incriminînd critici de vocaŃie sau critici tineri care şi-au cîştigat autoritatea. Mai mult, o face folosind ca argument tocmai nevoia de a restaura demnitatea criticii literare şi a onoarei ei pierdute.

De ce amator? Nu pentru că, într-o efervescenŃă demnă de alte secole, Ovidiu Pecican scrie de toate.

Doctor în istorie, a publicat tot felul de studii, eseuri, monografii istorice în două sau mai multe ediŃii, lucrări de europenistică, a îngrijit ediŃii din autori extrem de diferiŃi, e prozator, eseist, a publicat cîteva romane, a editat (?!) volume de teatru, a realizat antologii, a publicat un volum de poeme, ba chiar şi trei opuri de critică literară. Preluăm informaŃiile dintr-un volum de curînd apărut, aflat la a doua ediŃie, revăzută şi adăugită.

Spunînd toate lucrurile acestea, poate că am atins cu adevărat un punct sensibil, punînd într-adevăr în spatele lui Pecican marea operă pe care o realizează încă. Ar mai fi de precizat, pentru a reveni pe terenul nostru, care sînt exact volumele de critică publicate de Ovidiu Pecican.

Aşadar, Rebel fără pauză (2004), Puncte de atac (2006), Sertarul cu cărŃi (2007) şi Reuniunea anuală a cronicilor literare (2008). De reŃinut cum trece Pecican de la titlurile acelea războinice de început către întîlniri, reuniuni de plăcere. Dar şi plăcerile, se vede treaba, sînt încă ale unui rebel.

De asemenea, de ce amator? Nu pentru că – argument, în fond, irefutabil – el însuşi se consideră astfel. Iată: în analiza pe care o face, Pecican consideră că „filonul principal” al romanului ar consta în identificarea „duhului locului (temă ce vine de la Agârbiceanu, Sadoveanu şi Rebreanu)”. Să-i invoci aici pe cei trei prozatori e pur şi simplu pierdere de vreme, lipsă de idei. Cu atît mai amuzant că Pecican îşi încheie „războiul cronic” precizînd că „Ar fi multe de spus despre primul roman realist şi parabolic al lui Ioan Groşan. Din lipsă de spaŃiu, mă rezum doar să-i susŃin

excelenŃa”. Dar, bine, spaŃiul (tipografic) a fost pur şi simplu încărcat cu tot felul de digresiuni nerelevante pentru discuŃie şi pentru romanul lui Groşan. Cine-l împiedica pe Pecican să ocupe spaŃiul cu analize şi argumente? Nu din lipsă de spaŃiu se întîmplă lucrul acesta, ci din lipsă de idei, de emoŃie, de raŃiune critică.

Nu-i vorbă că această chestiune, a duhului locului, nici nu-i relevantă pentru roman. Oricum, pentru Pecican, în spatele cotidianului, a factologiei realiste, groteşti, burleşti se ascunde un scenariu arhetipal. DemonstraŃii în acest sens nu există. Dar, intuiŃie fiind, asta nu lezează demnitatea criticii literare. În schimb, precizează Pecican, „Scenariul arhetipal este atît de bine disimulat sub aparenŃe grotesc-umoristice, încît a putut trece neobservat în cercurile comentatorilor specializaŃi”.

Prin urmare, el vede ceea ce comentatorii specializaŃi, cei care atacă demnitatea criticii, nu văd. El, un comentator nespecializat.

Aşadar, nu amator din aceste motive (suficiente, în fond), sau nu numai din acestea. Ci pentru un lucru mult mai simplu: Ovidiu Pecican scrie pur şi simplu prost şi analizează, la limita clişeelor, şi mai prost, deseori în fraze avîntate a căror logică nu-l interesează. Fireşte că nu va înŃelege unde e problema – şi dacă am intrat în acest joc, am făcut-o din cauza crizei în care se află critica literară, atacată profesionist de neprofesionişti. Iată exemplul cel mai elocvent. După introducerea referitoare la războiul dintre optzecişti şi douămiişti etc., urmează fraza cu care Pecican susŃine excelenŃa romanului. E piatra de temelie a demonstraŃiei lui. S-o citim: „De fapt, Biserica PătrăuŃi volumul l din Un om din Est este primul voleu dintr-un excelent roman ambientat în finalul dictaturii, interpretat polemic – prin recursul la armele ironiei aplicate parabolei – în formula unei descentrări de pe politic în direcŃia cotidianului provincial şi a unei deconstruiri a perspectivei obiectivant istorice în favoarea experienŃei unor inşi cvasi-anonimi (şi provinciali, şi lipsiŃi de relief)”. După această frază, ce-ar mai fi de spus? Ulterior, criticul – care vede peste

75

BUCOVINA LITERARĂ

carnete critice tot parabole – trece la o analiză a evenimenŃialului din roman şi consideră că „ruperea toaletei sub greutatea directoarei unei şcoli ardeleneşti (sic!) prevesteşte surparea autorităŃii într-un viitor apropiat, fiind o adevărată emblemă a establishmentu-ului comunist”.

Citim altundeva: „Este o căutare obstinantă a centralităŃii autentice, de fapt a salvării din degringolada unui regim politic care a împins în ridicol şi minuscul orice tentativă de a trăi demn şi vertical”. Nu, nu e vorba despre căutarea centralităŃii autentice, nu e vorba despre vreo tentativă de a trăi demn şi vertical, sau nu în acest roman. În viaŃa de toate zilele, da; aici e mult umor şi deloc morală. Dar asta e deja altă poveste, care vizează identitatea literaturii, şi nu a criticii.

Ce-ar mai fi de spus? Într-o prefaŃă la un volum de studii istorice, Pecican precizează: „Probabil însă că nici prezenta ediŃie nu va fi ocolită de reacŃii critice (cum s-a întîmplat şi în cazul primei – sic! – atunci cînd istoricii nu au preferat – sic! – să tacă), lucru firesc într-o atmosferă în care libera dezbatere a ideilor rămîne predominantă. Dialogul ştiinŃific rămîne posibil însă doar în interiorul aceluiaşi joc intelectual şi civic bazat pe respect reciproc şi pe o etică a dialogului comună părŃilor. Autorul îşi rezervă dreptul, în consesns cu aceste atitudini, să răspundă numai întîmpinărilor survenite de pe poziŃii similare, fără a face rabat de la nivelul argumentării, de la convenŃiile politeŃii formulărilor şi de la respectarea celuilalt”. Aşadar, iată-l aici pe Ovidiu Pecican restaurînd şi statutul, demnitatea chiar, a polemicii. Dacă va răspunde acestor observaŃii, din două una: ori îmi dă dreptate şi replica ar deveni inutilă, ori va considera că nu ne aflăm pe aceleaşi poziŃii şi va tăcea. Recunosc că nu sînt pe aceeaşi poziŃie cu el. În tot cazul, bătăios, războinic, Pecican atacă, de obicei, din orice poziŃie, indiferent la tonul şi cuvintele sfătoase abia citate. De curînd, într-un număr din „Verso” (an 5, nr. 83, 16-30 aprilie 2010), îi răspunde lui Sorin Lavric (tot douămiist, domnule Pecican?) sugerîndu-i să nu intre pe un teritoriu, al istoriei, pe care nu se pricepe, amator fiind. „Domnule Lavric, aoleu, avem aici un impas conceptual. ReformulaŃi, vă rog, pe înŃeles, cum stă treaba. Sau definiŃi mai clar. Sau, dacă mai bine de atît nu merge, nu aŃi vrea să aveŃi amabilitatea să îi lăsaŃi pe alŃii cu astea?“ Pe bune, domnule Pecican, nu ar fi mai bine să îi lăsaŃi pe alŃii să se ocupe de critica literară, fie ea şi de întîmpinare, fie ea şi făcută de douămiişti, consacraŃi sau inşi cu vocaŃie, şi să vă retrageŃi acolo unde nu mai sînteŃi amator, ci profesionist?

76

Icoane de cuvinte Daniela PETROŞEL

Multe dintre cărŃile cu subiect religios, şi se prea poate să nu le fi descoperit eu pe cele potrivite, păcătuiesc prin a fi prea agresiv moralizatoare. Parcă le lipseşte necesara delicateŃe a fervorii ortodoxe, o anume sfială pusă în actul convertirii/învăŃării celui de alături.

De aceea, în momentul în care am primit cartea Oameni la Sfânta Mănăstire VoroneŃ, Editura Muşatinii, 2010, (mai ales că pe copertă nu era trecut numele autoarei), în pofida asigurărilor că este într-adevăr diferită, am îmbrăŃişat-o cu ziduri de rezerve. Care s-au dărâmat de la simpla frunzărire, apoi, la lectură, au scos la iveală molozul prejudecăŃilor.

Autoarea acestei cărŃi, monahia Elena Simionovici, este ghid şi muzeograf la Mănăstirea VoroneŃ, fiind şi membră a SocietăŃii Scriitorilor Bucovineni. Şi lucrările anterioare ale monahiei, Sfânta Mănăstire VoroneŃ.

Icoanele (2004) sau Sfânta Mănăstire VoroneŃ. Icoanele altarului (2007), au atras atenŃia prin deschiderile literare ale discursului. Gândit ca o succesiune de momente de viaŃă ce gravitează în jurul sfântului locaş de cult, volumul reŃine oameni şi fapte, priviri şi rugăciuni, suflete şi locuri. Într-un fel, cartea continuă volumele anterioare, mutându-şi atenŃia de pe lumea icoanelor, pe lumea care priveşte icoanele. La un moment dat, măicuŃa mărturiseşte: ,,Am înŃeles atunci, încă o dată, ce putere alinătoare are cuvântul asociat cu Icoana. Evanghelie rostită, Evanghelie pictată.” Nu întâmplător, primul text al volumului este închinat MăicuŃei StareŃe a Sfintei Mănăstiri, văzută ca un autentic model monahal de ,,rugăciune adâncă, iubire jertfelnică, iertare deplină, dăruire sufletească fără margini, înŃelepciune, chivernisire şi sporire a bunurilor Mănăstirii, vizionarism pragmatic, simŃ al umorului şi înŃelegere clară a faptelor ce se petrec”. Înzestrată cu puterea de a simŃi căldura tainică a pietrei, Maica StareŃă adună în jurul ei întreaga colectivitate, nu doar cea monahală, ci şi, mai important, cea mireană. De fapt, este descris aici chiar rolul mănăstirii în comunitate, atât în cele ale vieŃii practice, cât, mai ales, în cele ale vieŃii duhovniceşti. ÎnsoŃind textele de fotografii sugestive, e evident că volumul se vrea o fixare pe pânza memoriei a oamenilor,

BUCOVINA LITERARĂ

carnete critice iluştri sau umili, iertători şi drepŃi sau doar posedaŃi de propria nefericire, oameni pe care drumurile i-au dus lângă zidurile cunoscutei mănăstiri şi, mai ales, sub privirile maicii-ghid. Căci tocmai această privire scrutătoare şi plină de dragoste ordonează figurile şi le conferă unicitate. Descrierea nu are tăietura adâncă a unui scriitor care dăltuieşte portrete, ci pluteşte pe deasupra omului, fixându-i esenŃa. Nu profesia, tribulaŃiile sufleteşti sau puterea credinŃei îi individualizează, ci chipul, de pe care monahia citeşte povestea dintr-o privire. Explicând semnificaŃia picturii, analizând înfricoşătoarea scenă a JudecăŃii de Apoi, monahia cercetează chipuri, urmăreşte reacŃii, înregistrează categorii de oameni. ExperienŃa sa de ghid se face simŃită în Trupul vede prin ochi, iar sufletul prin minte, unde cei care intră pe poarta mănăstirii înŃeleg să trăiască în moduri diferite acest popas printre cele duhovniceşti. Eliberarea de cele lumeşti sau primenirea sub impulsul curat al credinŃei sunt urmărite pe feŃele vizitatorilor spre a vedea efectul cuvintelor şi, eventual, spre a fi făcute modificările necesare.

Sub privirile cărora nimic nu le scapă se aşază mulŃimi de credincioşi, care-şi poartă în taină rugăciunile sau care-şi mărturisesc în scrisul pomelnicelor lipsurile şi grijile. Aşa se întâmplă în Închinători la VoroneŃ, mănăstirea fiind asaltată de pelerinii veniŃi la sărbătoarea ,,Aducerea Moaştelor Sf. Ioan” de la Suceava. Subtile, notaŃiile surprind reacŃiile călătorilor, numele de pe pomelnice – semne ale unei lumi în schimbare, dar şi spaŃiul mănăstirii ca loc al permanentei peregrinări: ,,Încet-încet, grupurile se răreau, ventilatoarele aduceau aer proaspăt, împrăştiind zăduful pe care-l aduseseră cu hainele lor cernite”.

MulŃimile se succed periodic, repetând povestea: ,,De fiecare dată aceeaşi şi alta, pentru că alŃii sunt creştinii care vin şi pleacă, numai nădejdile şi tristeŃile sunt aceleaşi”. Suflete chinuite, fără nume şi biografie, poposesc puŃine ore în incinta mănăstirii, lăsând în urma lor o poveste. Toate evenimentele, şi e aproape impropriu să le numim evenimente, de vreme ce le lipseşte vigoarea epică funciară, sunt infuzate de o stare de linişte sufletească, care face ca drama, atunci când există, să-şi piardă dramatismul. Suflete zbuciumate se perindă, iar fiecare primeşte în alt fel încercările trimise, căci ,,de noi depinde cât din energia noastră o îndreptăm spre rugăciune, câtă nădejde avem că ne este ascultată şi câtă înŃelepciune avem să mulŃumim pentru încercare”.

Privirea pătrunzătoare care dă coerenŃă acestor texte se lasă adesea furată de tablourile naturii. Pasajele descriptive concentrează jocuri de culori şi contraste: hanoracele colorate ale copiilor pe albul zăpezii, faimosul albastru de VoroneŃ proiectat pe acelaşi fundal de iarnă, sau pus în relaŃie cu alte schimbătoare anotimpuri. Şi oamenii, care în variate moduri au ajutat

mănăstirea, sunt surprinşi în acest volum cu o firească delicateŃe. Miniştri, profesori, jurnalişti sau oameni simpli, toŃi care ştiu să ajute fără ostentaŃie, care pot să vadă şi să descrie fără semeŃie, sau care oferă momente de plăceri spirituale. Prieteni apropiaŃi ai mănăstirii, cu gesturile lor simple şi pornite din inimă, înduioşează prin frumuseŃea darurilor. Sunt pomeniŃi badea Nicanor, rămas aici parcă din alte timpuri, şi mătuşa Maria, simbol al hramurilor de la VoroneŃ, mama VictoriŃa, cu covoarele ei cu flori, şi meşterul Gavril Rusu, cu neuitata lui scară adusă prin păduri, dar şi mulŃi alŃii, nenumiŃi, dar nu uitaŃi în rugăciunile obştii. În Oameni, daruri, oameni…, sunt enumeraŃi mulŃi dintre cei care au sporit din puŃinul lor avutul mănăstirii. Faptul că stau împreună academicieni şi oameni veniŃi la praşilă spune multe despre puterea credinŃei, dar şi despre darul pornit din suflet, a cărui valoare e greu traductibilă în cifre.

Textele adunate sunt ilustrative şi pentru modul în care se poziŃionează Mănăstirea într-un context cultural pestriŃ, printre provocările vieŃii contemporane: atitudinea obraznică a unor turişti, varietatea confesională a vizitatorilor sau politica naŃională şi internaŃională. Seria de rememorări este alimentată de un nedisimulat, dar bine temperat sentiment de mândrie.

Care se face simŃit atât în prezentarea patrimoniului mănăstirii, cât şi în relaŃia cu faimoşi turişti români sau străini. Aceştia aduc cu ei obiceiurile altor locuri, convingerile altor credinŃe sau iluzoriul orgoliu al omului care crede că şi-a construit destinul de unul singur. Ca orice îndrumător spiritual, monahia-ghid vrea ca popasul la mănăstire să lase urme, să clatine puŃin orgoliile. Şi uneori iau naştere amuzante dispute între cunoaşterea ştiinŃifică şi cea religioasă, făcute cu sentimentul că ,,înainte de a avea o anumită meserie, de a avea o anumită credinŃă, mai întâi suntem oameni”.

Acest volum adună între paginile sale oameni care, chiar dacă nu s-au văzut sau nu şi-au vorbit niciodată, ,,încearcă sentimentul că s-au întâlnit într-o lume înaltă, pură, a rugăciunii, dătătoare de încredere în valorile vieŃii”.

E o bucurie să ştii că un astfel de om, cum e monahia Elena Simionovici, vorbeşte zilnic multor grupuri de turişti, şi că spune, în cele din urmă, nu doar istoria unei mănăstiri, ci şi a unui anumit tip de spiritualitate. Că oferă nu doar un model de erudiŃie, ci şi unul de temperanŃă creştinească. Şi pentru că înŃelegerea oricărei forme a culturii are şi o miză sufletească, nu doar una intelectuală, reŃinem în final cuvintele măicuŃei: ,,Ca într-o oglindă îşi va vedea fiecare ascultător sufletul cu ale sale înfăptuiri bune şi rele – cu nădejdi şi căinŃe, cu hotărâri pentru început bun, cu tristeŃi pentru vremea risipită”.

77

BUCOVINA LITERARĂ

retrospective În jurul unei metalepse picturale Luca PIłU

«Istorie», tabloul buclucaş al pictorului Dan Hatmanu cu domnul Ştefan cel Mare scoŃînd mîna din cadrul votiv spre a ciocni un pahar cu EntităŃile Lor Ceauşiene, va fi ajuns, iată, el însuşi istorie, de vreme ce începe a-i interesare pe istoricii zugrăviturilor encomiastice din Epoca de Aur, pe cercetătorii literari ai «Grupului de la Iaşi», pe hermeneuŃii specializaŃi în jocul diferenŃelor dintre intentio auctoris şi intentio operis, pe pragmaticienii discursului plastic, pe poeticienii metalepsei picturale ori ai specularităŃii imaginale şi... pe alŃii, numeroşi cît degetele ambelor mîini + picioare.

Ca să nu-i mai punem la socoteală pe paremiologii locali, mereu în căutare de ilustrări evenimenŃiale potrivite pentru proverbul «Unde dai şi unde crapă!».

In l983, cînd a fost reprodus la pagina întîi a ieşenei reviste studentine Dialog, avea să-i intereseze şi pe unii tovarăşi, diferiŃi oarecum de cei enumeraŃi mai la deal, însă tot ahtiaŃi să mulgă de înŃelesuri noi documentele ce le picau în orizontul de aşteptare pentru care fuseseră pregătiŃi în Şcoala de la Băneasa şi pe care le prelevau, întru fotocopiere şi prelucrare profesionistă, cu a diriginŃilor de poştă complicitate, chiar din corespondenŃa locuitorilor mîndrelor noastre plaiuri dadanubiene. Aşa cum ne stau mărturie rîndurile de mai jos: ▼▼▼ CNSAS 10.09.2007 Serviciul Arhivă MINISTERUL DE INTERNE DEPARTAMENTUL SECURITATII STATULUI C.T.O.T. UNITATEASPECIALA«S» Nr.00411549 din 18.03.l983 STRICT SECRET Exemplar nr.2 Tov.căpitan Viziteu CĂTRE INSPECTORATUL JUDETEAN IASI

78

ALMINISTERULUI DE INTERNE Tovarăşului şef al SecurităŃii Intr-o corespondenŃă adresată lui GOUJON JEANPAUL din Spania, Sevilla 3, Don Pedro Nino 12-1, numitul PITU LUCA din Iasi, str.Republicii nr.32B, bloc G4, scara A, apart.24, a încercat să scoată din Ńară un decupaj din publicaŃia ieşeană «Dialog» nr.1(94)l983, reprezentînd în prim plan un tablou al pictorului DAN HATMANU, intitulat «Istorie».

Decupajul de ziar este însoŃit de următorul comentariu al expeditorului, redactat în limba franceză: «Dragă amatorule de picturi rare, între timp cred că ai primit vorbăria precedentă, împreună cu rezumatul tuturor noutăŃilor de pe meleagurile Bahluiului.

IŃi trimit alăturat frumosul tablou al lui Hatmanu, despre care te ştiu dintotdeauna ahtiat. IŃi fac un cadou regesc. Amuză-te, căci acesta m-a făcut să sar în sus de bucurie de mai multe ori. Savurează în linişte iconicitatea lucrurilor!

P.S. Adaugă, te rog, la lista deziratelor mele pe René Guénon (colecŃia «Idei»): Domnia cantităŃii şi semnele timpurilor.

Succes în idei!»

Anexăm alăturat o xerocopie a materialului, originalul fiind reŃinut de unitatea noastră.

PENTRU COMANDANT LOCTIITOR COMANDANT Colonel Marinescu Constantin MA/PE/162 3 ex. ▼▼▼ Originalul epistoliei noastre, recuperat dintr-un dosar cenesasic, sună astfel: Cher amateur de peintures rares, 1 Entre-temps, tu auras réceptionné ma bafouille précédente avec le résumé de toutes les nouveautés bahluviennes.

Tu trouveras ci-joint le beau tableau de Hatmanu 2 dont je te sais depuis longtemps friand: je t`en fais 3 cadeau royalement: réjouis-toi, car il m`a fait bander 4 plus d`une fois. Déguste en paix l`iconicité de la chose!

P.S. Ajoute, s`il de plaît, à la liste de mes desiderata René Guénon (coll.«Idées»): «Le règne de la quantité et les signes des temps».

Bon succès thésique!5

BUCOVINA LITERARĂ

retrospective ▼▼▼

▼▼▼ Escolios graciosos de Obyectiv Obyectivovich a un texto bastante explícito: 1. Bafouille însemnează «răvaş», în discurs popularo-argotic, iară nu «vorbărie», dar traductricea galonată, vreo fostă studentă de-a noastră, nu se dotase încă, ea, cu dicŃionarul lui François Caradec.

2. Scăpăciune lingvistică pesemne, lapsus calami probabil, lapsus revelator în orice caz, deoarece dont, în context, vrea să zică «după», nu «despre»; «după care te ştiu ahtiat», nu «despre care te ştiu ahtiat». Însă... cooperativa «Ochiul & Timpanul» are şi menirea instituŃionalizată de a culege - «prin mijloace specifice» - pîrîturi, note (dez?)informative şi alte bîrfeme «despre...». De unde glisarea gramaticală în cestiune, expresie a birocratizării, a automatizării, a banalizării răului bolşevicial.

3. Bander ou bondir? That is the question.

Securienii preferă să traducă bander, în raportul destinat tov.locot.col. şi boŃîrlanilor de sub al său burtoi, ca şi cum ar fi fost vorba de bondir. Et peut-être n`avaient-ils pas tout à fait tort, ceux-là: car la bandaison, papa, ça ne se commande pas, comme nous l`enseignent Léonard De Vinci et Georges Brassens. Néanmoins… c`est bel et bien d`un bondissement de l`organe zobique, ce noble braquemart, qu`il y retourne!

4. Nu e în chestiune iconicitatea lucrurilor, cum greşit reformulează tălmăcitorul galonat, ci metalepsa picturală uşchită, iconicitatea lucrăturii hatmaniene din tabloul involuntarmente capcanizant, fiindcă una fu intentio auctoris, dorind adicătelea zugravul moldav să ouă un tablou omagial, precum ale cobreslaşului Sabin Bălaşa, şi altul avea să fie impactul opului său pictural în orizontul recepturii de atunci, din moment ce MiliŃiştii Poştali din «Serviciul S» îi refauzau reproducerii din «Dialog», anno Domini l983, ieşirea peste fruntarii, iar tovarăşul căpitan Florin Gavril venea

personal să retragă exemplarul revuistic afişat în holul UniversităŃii Alexandru-Ioan-Cuza-Iaşi. (Poate că Himmler şi Goering ar fi tras cu chistolul în el, la vreo expoziŃie de opere omagiale, cum îmi sugera deunăzi drobetanul Mihai Rogobete, care are fir direct şi cu Brâncuşi şi cu Noica şi cu Arheul Neamului CuŃovlahicesc, jignit, acesta din urmă, de asocierea Voievodului Sfînt cu Bîlbul din Scorniceşti, ba pus să şi cauŃioneze iconografic politichia dezastruoasă a Piticului Ceauşin.)

5. Succes la susŃinerea tezei doctorale despre Renée Vivien îi uram eu destinatarului goujonic, iară nu «în idei», cum neinspirat înromânizează propoziŃia miliŃiotul corespondenŃelor noastre private. [Ne

reamintim însă, cu acest ignobil prilej, din zinovievienele ÎnălŃimi găunoase, lamentaŃia securiciului obligat să scotoceasca în pubele, şi la closete publice, după hîrtiile aruncate de disidentul Moş-JustiŃă, ectoplasm ficŃionar al lui SoljeniŃin, după ce acesta, din răutate antisovietică, se va fi şters cu ele la popou tocmai ca să-l enerveze pe scotocitorul kăgăbăuc, dar punem la dispoziŃia cititorilor domnului etnolog Viorel Rogoz - sau ai sociologului Dan Culcer - şi un scurt document cenesasic despre cooperarea voluntară a unui director de oficiu poştal bahluivian cu Garda Pretoriană a Epocii Aurii. El sună astfel: « DIRECTIA JUDETEANA DE POSTA SI TELECOMUNICATII IASI. Nr. 169142 din 20.04.l983. CATRE INSPECTORATUL JUDETEAN IASI AL MINISTERULUI DE INTERNE. In ziua de 19 martie a.c., în procesul de prelucrare a trimiterilor postale, a fost rebutată o scrisoare expediată de o persoana pe numele LUCA PITU. Deoarece adresele destinatarului si ale expeditorului nu au putut fi identificate, s-a procedat, conform instrucŃiunilor, la deschiderea scrisorii, rezultatul fiind de asemenea negativ. In schimb s-a constatat că scrisoarea are un conŃinut ce credem ca v-ar interesa, fapt pentru care v-o remitem ». Urmează, lîngă ştampila de rigoare, semnătura indescifrabilă a directorului poştei ieşene văleat 1983. Presupun - dar nu îmi pun dextra pe cărbuni încinşi - că, în plicul respectiv, pusesem, decupată, prima pagină din revista Dialog, reproducatoare a capodoperei pictorului Dan Hatmanu, botezată «Istorie», cu Ştefan cel Mare şi Nesfînt ce scoate mîna din tabloul votiv şi ciocneşte pahar de şampanie cu Ceauşeştii, succesorii săi de drept dialectic, vorba infelicelui Belu Zilber.]

79

BUCOVINA LITERARĂ

rugă Bătrân şi singur Marius IANUŞ

Bătrân şi singur Dintr-odată sunt bătrân şi nu mai am nimic.

Numai credinŃa în Dumnezeu şi gândul că merit tot.

Am mâna şi orbita dreaptă arse şi totul era ştiut – cu o zi înainte se băşicase de la soare pieliŃa de plastic a cărŃii de rugăciuni.

Nu trebuia să o las în maşină.

Pentru asta oi fi plătit?

Dintr-odată sunt bătrân şi singur în camera bunicii mele Garofina, de unde maică-mea a smuls-o către sfârşit - de ce?

Dintr-odată sunt bătrân şi nu pot să mă rog neîncetat şi de asta am scris şi această poezie.

Dintr-odată sunt bătrân şi singur.

Soarele îmi arde rana mâinii când urc pe drumul Mănăstirii VoroneŃ, pe jos, după ce am trecut prin Ariniş, ca în copilărie.

Doamne! M-ai văzut atunci şi mă vezi acum, Tu ştii că am fost al Tău întotdeauna!

La primul semn aş fi căzut la picioarele Tale!

Ai milă de mine, acum când nimeni nu mai are!

Ridică-mă de unde am căzut!

Vezi-mi bătrâneŃea bruscă şi necruŃătoare!

Vezi tot ce n-am putut să fac!

Cercetează-mă, Doamne, vezi-mi viaŃa şi iartă-mi păcatele.

Scutură preşul murdar al minŃii mele de necurăŃiile care s-au strâns pe el şi fă-Ńi din el aşternut picioarelor Tale!

Ridică-mă de unde am căzut!

Din acest şanŃ stătut de la marginea vieŃii mele!

Fă cu mine ceva bun.

Fă cu mine ceva folositor.

Nu mă lăsa ca un bătrân prostit la marginea drumului.

Nu mă lăsa ca pe unul fără Dumnezeu.

Ridică-mă, Doamne, şi îndreaptă-mi mintea! Şi îndreaptă minŃile celor care au lucrat împotriva mea!

Tu ştii ce am vrut eu întotdeauna!

Tu ştii câtă singurătate s-a strâns în inima mea!

Sunt fiinŃa Ta! Caut să lucrez pentru Tine!

80

ZveruŃa mea Uneori izbucnesc brusc în plâns când trece chiar şi numai umbra amintirii tale pe la mine prin cap…

Când te voi mai vedea?

Când te voi strânge iar în braŃe?

Când vei fi iar fetiŃa tatii cea cuminte?

Mă vei mai învăŃa lucruri neaşteptate pe care le-ai auzit tu de la colegi?

Să ştii că mă rog MăicuŃii Domnului nostru Iisus Hristos să fim iar împreună.

Pe o bancă, la marginea vieŃii mele… ÎŃi mulŃumesc, Doamne, pentru şansa asta.

Voi şti să o folosesc?

Inima mea e goală de iubire, iar mintea mea e plină de sex.

Unde să mă duc, Doamne, în halul ăsta?

Sunt ca o rană supurândă.

Nimic bun nu mai e în mine. ÎŃi mulŃumesc, Doamne, că văd asta.

Stau pe o bancă, la marginea vieŃii mele, în parcul Astra din Sibiu.

Un bătrân care îmi seamănă stă pe o bancă de la marginea vieŃii lui şi îşi face o cruce mare şi scrie.

- Acum e noapte.

Prin pereŃii apartamentului în care stau se aude totul.

Cum să te poŃi feri de păcate aşa?

Cum să închizi ochii? Cât plâns şi câte noduri amare voi mai mânca aici, la marginea vieŃii mele?

Când se vor termina toate?

SuferinŃa mi-a scormonit sufletul.

SuferinŃa şi securitatea m-au distrus.

Doamne, nici ceva mai frumos decât o copilărie fericită nu mi-ar spune acum mai nimic…

Ridică mâna Ta şi fă dreptate!

Arată-mi calea în care voi merge Doamne, arată-mi urma pasului meu ce va să fie Tu ştii durerea mea crâncenă.

Tu m-ai văzut zdrobit, cu ochii în pământ, căutând orice.

Câte zile în care voi simŃi că nu mai pot trăi vor mai veni peste mine?

Când se va termina totul?

Arată-mi urma pasului meu ce va să fie.

BUCOVINA LITERARĂ

rugă

Nimic din ce mi-ar aminti de tine…

Dragă Zvera, eu nu mai suport nimic din ce îmi aminteşte de tine.

La Borviz am luat multe bidoane cu apă bună, dar n-am putut să mă apropiu de colacii secuieşti…

Nu ştiu cum aş putea să-Ńi explic cât mă doare că nu pot fi cu tine.

E ca şi cum aş avea o arsură pe suflet.

Eu nu mai am nimic, Zvera, dacă nu te mai am pe tine…

Sper ca Dumnezeu şi MăicuŃa Domnului să ne ajute.

Să te rogi seara Domnului Iisus Hristos.

Frigul, umilinŃa…

DimineaŃa mă răzbeşte frigul. Într-o cameră neîncălzită sau într-o maşină care îmi cere jumătate de oră ca să o încălzesc.

Mă răzbeşte frigul, mă năpădeşte durerea.

Tu, Doamne, le rabzi pe toate, până şi conducerea securistă a acestei Ńări, care şi-a bătut joc de viaŃa mea şi de câte vieŃi!

Dar eu sunt al Tău şi nu-mi voi pierde nădejdea. Îi vei răsplăti pe cei care mi-au făcut asta atât de crunt încât nu vor mai putea lega două gânduri.

Vor trăi tot ce am trăit eu, frigul, umilinŃa, de câte ori e nevoie, până la sfârşit.

ZveruŃa mea, mi-e dor de tine. Crâncen. În curând ai să ajungi fetiŃa mea imaginară.

Am o poză a ta cu un căŃeluş pe care o Ńin la icoana Părintelui Arsenie Boca, să te păzească în toate ale tale.

Am pus poza asta a ta şi la o icoană făcătoare de minuni a MăicuŃii Domnului.

Tu nu ştii ce a fost, dar ai nevoie…

Azi-noapte a fost un frig cumplit.

Nu mai pot să stau în frig şi departe de tine.

MăicuŃa Domnului să-mi Ńină locul lângă tine.

ZveruŃa mea, te aştept în parc, fetiŃă frumoasă, inima mea.

Nu ştii tu cât am plâns fără tine.

Dacă n-aş şti că Dumnezeu te iubeşte mai mult decât aş putea visa să te iubesc eu aş înnebuni.

ZveruŃa mea, iartă-mă că am plâns şi m-am certat cu mama.

Nu mi-a căzut bine să ştiu că stai la şcoală zece ore pe zi, ca un salahor, fără iubire, ca o plantă de seră, ca o jucărie plină de praf dintr-un supermarket, în vreme ce ea stă pe cine ştie unde cu cine ştie ce inconştienŃi…

Ea nu e obligată să facă asta. serviciul ei nu o Ńine în oraş.

Iar motivele ei sunt prostii: nu trebuie să alerge după bani. Dumnezeu îŃi dă toate lucrurile de care ai nevoie.

Dragostea ei e prefăcătorie.

Ea se iubeşte mai mult pe ea.

Iar eu nu pot face nimic.

Eu plâng într-o maşină.

Eu dorm într-o maşină.

Eu sufăr câineşte într-o maşină.

Doamne, până când?

P.S.: nu ştiu când vei putea citi acest text. Îmi doresc ca asta să se întâmple când vei avea 18 ani. Vei înŃelege atunci?

ZveruŃa mea, într-o zi o să plecăm noi doi într-o Ńară de la capătul pământului.

Dumnezeu are să-i răsplătească atât de crunt pe cei care ne-au făcut asta că se vor ruga de noi să plecăm.

Iar noi vom pleca în Ńara de unde venim.

Pentru că noi nu suntem din łigănia asta.

Suntem din Ńara fără sfârşit de la capătul pământului.

Suntem din Ńara de peste mări şi Ńări.

Suntem din Ńara de peste şapte munŃi, unde credinŃa stă în inima oamenilor ca Domnul Iisus în ieslea staulului.

Noi suntem de altundeva. Ne vom întoarce acasă şi o vom termina pentru totdeauna cu oamenii ăştia de nimic şi toată nenorocirea asta.

La Ilişeşti Sunt un şofer periculos: conduc plângând.

Vântul îmi suflă în faŃă prin geamul deschis frunzele ruginite ale dumbrăvii de la Ciprian Porumbescu.

Unde mă duc, Doamne? Ce să fac mai departe?

De ce această frumuseŃe mă răneşte?

De ce gândurile mele mă rănesc?

Ce să fac, Doamne, mai departe?

81

BUCOVINA LITERARĂ

corespondenŃă Scrisori din nordul Bucovinei ocupat(e) Leo BUTNARU

SCRISORI DIN NORDUL BUCOVINEI OCUPAT(E) – SPRE BASARABIA, COLONIZATĂ ŞI EA (CorespondenŃă Vasile LeviŃchi – Leo Butnaru: octombrie 1983 – martie 1989) Distinsul literat şi om de cultură Vasile LeviŃchi (1921–1997) a fost o personalitate viguroasă şi polivalentă, animată de o înaltă responsabilitate patriotică, ce a catalizat o importantă parte din viaŃa spirituală românească din CernăuŃiul celei de-a doua jumătăŃi a secolului trecut. Pentru concetăŃenii săi, a oferit înalte exemple de slujire cu credinŃă filială valorilor lăsate de predecesori, vestigiilor istoriei naŃionale, limbii române, în apărarea cărora folosea condeiul cu grafitul ardent, dar şi tribuna, când avea ocazia sau când i se permitea să apară în faŃa bucovinenilor. Iar scrisorile, pe care mi le-a trimis între anii 1983-1989, confirmă cu certitudine că maestrul Vasile LeviŃchi era unul dintre cei mai combativi scriitori români din Nordul Bucovinei şi din Basarabia (RSS Moldovenească) ocupate de imperialismul rusosovietic, care întreŃineau efectiv circulaŃia ideilor şi în câmpul jurnalisticii. Majoritatea acestor mesaje se referă la colaborarea colegului cernăuŃean la hebdomadarul chişinăuian „Literatura şi Arta”, publicaŃie destinată, cum ar veni, scriitorilor, dar care, ca şi toate celelalte ziare şi reviste din Interriverania Prutonistreană, era supravegheat cu străşnicie ciclopică de băgătorii de seamă ai regimului. Redactorii acestei publicaŃii erau examinaŃi (dosarul! bu-u-un…) şi confirmaŃi de organul-mahăr de putere şi opresiune: comitetul central al partidului comunist din Moldova.

La acel „botez”, candidatul la postul de redactor şef jura ca şi cum credinŃă partidului, idealurilor (de tot felul), realismului socialist, cenzurii, CSS (KGB – comitetul securităŃii de stat). Da, anume şi acestuia, pentru că, impertinent, reprezentantul (curatorul) KGB-ului vizita lucrativ, deschis, atât Uniunea Scriitorilor, pe şefii acesteia, cât şi pe redactorii publicaŃiilor periodice, făcând „schimb tovărăşesc” de diferite idei, întru o cât mai drastică strângere de şurub. De unde şi suspiciunile

82

faŃă de scriitori, faŃă de autori, inclusiv a celor de la „Literatura şi Arta”. De unde şi amânările pe termen nelimitat a textelor înaintate pentru publicare. În măsura în care am reuşit, am pledat pentru poemele, tabletele sau articolele pe care mi le expedia personal Vasile LeviŃchi, care se simŃea tot mai strâmtorat (şi) la CernăuŃi, bătut de gândul de a se stabili la Chişinău, unde, în comparaŃie cu Nordul Bucovinei, un scriitor putea respira ceva mai – foarte relativ! – liber.

E drept, nu totdeauna reuşeam să trec de pragul mahărului, redactorului şef, textele sale, însă majoritatea – da, au apărut, chiar dacă după mai multă tevatură, tergiversări.

Aceste scrisori, precum şi notele de subsol, pot oferi unele elemente „arheologice”, după care se poate reconstitui mamutul, mastodontul defunctului regim ideologic, care a terorizat Basarabia şi Nordul Bucovinei, pentru a umili spiritul creator, pentru a injecta otrava deznaŃionalizării. Cu atât mai remarcabile eforturile celora care au rezistat, au perseverat în pofida vicisitudinilor antiromâneşti – s-o spunem deschis, anume: antiromâneşti – care au bântuit şi, din păcate, mai bântuie, azi, Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei „dăruite” Ucrainei. Iar colegul şi distinsul nostru prieten Vasile LeviŃchi a fost anume printre scriitorii care puteau fi asemănaŃi unor seismografe sensibile, ce înregistrau nedreptăŃile, problemele cotidianului dintr-o societate în agonie, ei încercând să propună soluŃii de ameliorare, una dintre care era chiar propriul scris, întru deschiderea unui viitor al libertăŃii, al revenirii la matricele fireşti ale istoriei şi culturii naŃionale.

Este vibrant în aceste mesaje şi dramatismul existenŃial al colegului Vasile LeviŃchi, care îmi scria, spre exemplu: „Eu – încă perseverez în a nu mă călători şi sper să mai calc iarbă verde, dar nu ştiu când ies de aici. Am două luni şi jumătate de spital. De-o fi să ies cu bine, va trebui să duc în mână pălăria din pai pe care o am aici de astă vară”. Era în octombrie 1987, iar Domnul a fost generos, mai dându-i prietenului nostru Vasile LeviŃchi încă 10 ani de viaŃă, pe care i-a trăit intens, combativ, exemplar.

Leo Butnaru P.S. În anul 1990, Vasile LeviŃchi s-a stabilit la Chişinău, unde, de altfel, se spune că s-au văzut nevoiŃi

BUCOVINA LITERARĂ

corespondenŃă să se stabilească (studii, o mai relativă libertate socială, lingvistică) peste 40 de mii de persoane din Nordul Bucovinei. Astfel că acele tărâmuri au rămas văduvite, sub aspect intelectual, mai puŃin rezistente la agresivitatea deznaŃionalizării.

Crimeea, 23.IX.'83 Dragă Leo! Am expediat ieri o poezie, dar pe urmă am găsit de cuviinŃă că, având ea anumite nuanŃe persiflante, n-o vei găsi potrivită pentru numărul festiv1, deci mai trimit una.

Las la aprecierea dumitale, dar să nu mă laşi absent la ziua poeziei.

Am remis culegerea de versuri2 lui Ilie [Zegrea] şi Vasile [TărâŃeanu].

3 Acum mă aflu la Koktebel , de unde îŃi trimit cele mai călduroase urări de bine.

Salutări Beciului Vechi4 şi tuturor prietenilor din el şi de pe lângă el. Tuturor – cercuri tari la butoaie!

[Vasile LeviŃchi] * CernăuŃi, 12 deci. '83 Dragă Leo! Astă toamnă, la solicitarea dumitale, am expediat redacŃiei parcă două, parcă trei poezii (era vorba de Ziua poeziei). N-au mers, bănuiesc că era prea târziu (Ziua poeziei se Ńinea pe 12 octombrie, pe când textele fuseseră expediate, din Crimeea, la 23 octombrie. – L.B.). łi-aş fi recunoscător dacă mi-ai comunica ce s-a hotărât cu ele, – vor merge cândva sau să le propun altei publicaŃii?

Mai am o rugăminte: întreabă-l dumneata pe Iulian NicuŃă5 de ce m-a trecut la index? Adică, mai altfel spus, nu mă mai primeşte la Beci. Am acolo trei sau patru bucăŃi, care nu pot fi mai proaste decât unele care au acces, beneficiind de uşa larg deschisă a sus-amintitului local de agrement. Oare cu ce m-am făcut vinovat? Ca muşteriu vechi…

pare-mi-se, ce începea cu: „Veac al vitezelor, pe undemi laşi urmele?...”) Poate faci, totuşi, imposibilul şi o incluzi? În detrimentul oricăreia din cele trimise acum. În fine, vezi dumneata ce se poate face.

Alătur şi o fabulă. Pentru „Beciul Vechi”, şi îl rog pe Iulian NicuŃă să-i facă loc. Dacă merge, să-i lase titlul aşa. Subiect de fabulă (găina). Dacă nu – va trebui să mă las păgubaş sau să mă duc la o cârciumă undeva. Să mă omori, dacă înŃeleg de ce n-a fost publicată „Bâta”. Oare agresivitatea primară, spiritul arbitrar obtuz şi samovolnicia sunt manifestări lichidate definitiv şi ireversibil?... (subliniat în text – L.B.).

Cu toată afecŃiunea V. LeviŃchi * [Decembrie '84] Dragă Leo! Trimit alăturat una din tabletele care se află undeva la redacŃie (aceasta am revăzut-o şi am redus-o un pic).

Vezi, poate merge. Revin peste câteva zile cu altele, mai vechi, mai noi. ÎŃi strâng mâna V. LeviŃchi P.S. Placa despre care vă informează tovarăşa łurcan a fost inaugurată încă prin anii '60.Aşa că… * 18. I.'85 Dragă Leo! Dacă (printr-o minune) vor merge versurile mele până la apariŃia culegerii, fiindcă după aceea n-ar mai fi cu putinŃă, te-aş ruga pe dumneata să scoŃi poezia „Ah, iar e ziuă! Cu ce-o să-mi vină?” Căci a fost publicată şi am trimis-o din greşeală. Te rog!

Cu cea mai caldă strângere de mână. La mulŃi ani!

V. LeviŃchi

Cu toată afecŃiunea V. LeviŃchi

P. S. Am vorbit atunci şi cu Valeriu Borisovici6. A zis că… poate, să vedem. Îmi spuneai că are obiecŃii cu privire la „Noapte”. Cred că nu e nimic sumbru acolo, e vorba de noaptea albă (ca simbol luminos, fire-ar să fie!)

V.L.

CernăuŃi, 31.I. '84

*

*

MulŃumesc pentru răspunsul prompt şi pentru lămuririle date. Bănuiam eu că aşa stau lucrurile.

Trimit alături un ciclu (5 poezii) şi aş fi fericit să văd că au văzut lumina tiparului. łin foarte mult la cea pe care Ńi-am trimis-o anul trecut (o intitulasem „Baştina”,

10.II.'86 Dragă Leo! Trimit pentru „Beciul Vechi” nişte miniaturi şi o poezie satirică. De-o fi să le publicaŃi, v-aş ruga să nu

83

BUCOVINA LITERARĂ

corespondenŃă schimbaŃi nimic fără să ştiu eu, căci nu vreau să mi se atribuie ce nu-mi aparŃine, cum s-a întâmplat cu „scrumit” (?) în loc de „cruşit” şi cu alte două „intervenŃii” abuzive. Poate că e vina corecturii, cine ştie?

Le trimit în două exemplare, ca să nu mai trebuiască dactilografiate.

Salutări cunoscuŃilor.

V. LeviŃchi

„Adaos la cartea de vise” este şi titlul următoarei culegeri aflate în plan la editură. Poate le plasezi undeva într-un colŃ de pagină, dacă s-o ivi cumva un prilej potrivit.

Salutări prietenilor şi toate cele bune.

V. LeviŃchi

P.S. „Mandea” sau „Tetea”, cuvânt argotic, înseamnă „subsemnatul”, „eu”, „neica” (în strofa a patra).

17.XI.'87

* 28. II.'86 Dragă Leo, Alătur încă o „chestie” cu pretenŃii de umor, la adresa celor infailibili. Poate o daŃi la „Beci…”

Cu cele mai calde salutări, atât dumitale cât şi tuturor cunoscuŃilor.

V. LeviŃchi

P.S. Una pentru „Beciul Vechi”. Dar sub pseudonim! Mă tem…

* Dragă Leo, Această poezie am trimis-o de curând pe adresa dumitale, dar ulterior am observat în copie unele greşeli, aşa că o expediez din nou şi te rog, dată o fi să fie publicată, atunci să meargă varianta aceasta. Cealaltă dă-o la coş. BineînŃeles, nu şi pe asta!

Noroc şi voie bună.

V. LeviŃchi *

*

20.XI.'87 23 oct.'87

Dragă Leo, Te rog foarte mult, dacă va fi posibil, să găseşti un colŃişor în paginile gazetei noastre pentru această poezie.

La o adică, o puteŃi insera şi în cadrul rubricii mele „Multe trec pe dinainte”, dar atunci trebuie împărŃită în frazele componente şi dată ca proză.

Salutări tuturor celorlalŃi. ÎŃi strâng mâna.

Al Dumitale V. LeviŃchi P. S. Eu – încă perseverez în a nu mă călători şi sper să mai calc iarbă verde, dar nu ştiu când ies de aici. Am două luni şi jumătate de spital. De-o fi să ies cu bine, va trebui să duc în mână pălăria din pai pe care o am aici de astă vară.

P.P. S. Oare nu v-a plăcut „Adaosuri”? Ori e periculos? Ori s-a pierdut? * 9.XI.'87 Am trimis nu demult pe adresa Dumitale o poezie, dar ulterior am revenit asupra ei şi o trimit alăturat, într-o nouă variantă, însoŃită de încă alte patru, dintre care

84

Iartă-mă că te bombardez cu scrisori de tot felul.

Mai trimit alăturat încă – pardon! – trei poezii inedite şi, te rog, pune-le dumneata la celelalte (expediate anterior). Poate înjghebăm un ciclu, pe când i-o veni timpul.

Da, şi una pentru „Beci…”

Să ne vedem sănătoşi.

V. LeviŃchi * 15.I.'88 La mulŃi ani! În tableta despre Scrisoarea I („Pentru evitarea unei impietăŃi”) s-a strecurat un cuvânt absolut impropriu („a preconizat” care trebuie înlocuit cu „a afirmat” sau „a întrezărit”). Îmi cer scuze că a ieşit aşa. De fapt, aş vrea să mai lucrez asupra acestui material, să aduc mai multe argumente. Deci îl mai reŃinem şi poate îl publicăm mai 7 târziu. De altfel, a apărut între timp la „Zorile…”

Ce se aude cu versurile? Dacă o să daŃi un ciclu, vă rog să transferaŃi onorariul în fondul Monumentului PoetuluiAnonim (702701).

Cu drag V. LeviŃchi P.S.Alăturat, trimit ziarul „Zorile…”

BUCOVINA LITERARĂ

corespondenŃă Salutări băieŃilor.

*

Cu toată dragostea V. LeviŃchi

2.II.'88 Dragă Leo, Mai trimit alăturat cinci poezii, adăugător la cele trimise mai înainte.

Dacă o fi să daŃi un ciclu, rog redacŃia să transfere onorariul în contul Monumentului PoetuluiAnonim.

Cu dragoste V. LeviŃchi

P.S. MulŃumesc pentru autograful de la inimă la inimă!

* 22.VI.'87 Dragă prietene Butnaru, Dacă s-ar putea, aş vrea ca tableta aceasta să meargă mai curând, înaintea celorlalte. Şi încă o rugăminte: Poate că ar fi mai bine să puneŃi genericul clişat pe verticală, ci nu pe orizontală, în colŃul de sus, deasupra titlului (e vorba de cuvinte din Glossa lui Eminescu!), iar numele meu poate sta şi dedesubtul textului, în colŃul de jos al chenarului.

Cu mulŃumiri V. LeviŃchi * CernăuŃi, 12 apr. '88 Dragă frăŃioare Leo! 8 Am primit cartea dumitale de versuri şi m-am bucurat, am citit-o cu plăcere; de altfel, le am şi pe celelalte. Dacă aş fi critic literar, aş menŃiona, în primul rând, în poezia dumitale o viziune largă, modalităŃile moderne de exprimare şi, mai ales, numeroasele – splendide!

–îmbinări de cuvinte neobişnuite, sclipitoare adesea. Eşti bun de cinste!

Eu mă refac încet-încet, poate că o să mai fac umbră pământului. După cele două săptămâni de Chişinău am mai făcut trei aici (de spital), acum sunt acasă, dar încă şubred. Mă simt oarecum amărât de faptul că aŃi renunŃat la rubrica mea fără să mi-o spuneŃi. Am acolo la redacŃie cam 6-7 subiecte, aşa cum am convenit cu redactorul şef (să fie tot timpul ceva în rezervă), şi nu cred să fie toate nepublicabile. Deci a intervenit ceva neprevăzut, a protestat cineva, mi-am aprins paie în cap cu ceva, oi fi şuierat-fluierat în biserică, ai? Sau poate a fost altceva la mijloc? Scrie-mi te rog câteva cuvinte.

Ultima poezie pe care am trimis-o la redacŃie (ca adaos la ciclul expediat mai înainte) o trimit alăturat într-o nouă variantă. De-o fi să meargă, te rog s-o foloseşti pe aceasta.

* 28.VII.'88 Dragă Leo! Am mai trimis zilele acestea pe numele dumitale o tabletă intitulată „Capacitatea de-a conduce o pereche de cai”. Te rog fă tot posibilul să meargă. Poate că sunt prea insistent, dar am multe lucruri despre care să vorbesc şi aş face-o zilnic, dacă ar fi spaŃiu unde să apară.

Cu toată afecŃiunea V. LeviŃchi * 25.VII.'88 Dragă frăŃioare Leo! Am mai revenit pe ici, pe acolo în această tabletă şi o trimit într-o nouă variantă, deci de-o avea norocul să

85

BUCOVINA LITERARĂ

corespondenŃă meargă, o dai pe aceasta, că e un pic mai scurtă şi ceva mai „pusă la punct”.

Salutări băieŃilor şi spor la muncă.

V. LeviŃchi * 18.X.'88 Dragă Leo! AŃi renunŃat la rubrica mea?9 E a patra lună de când n-aŃi dat-o (de la 7 iulie), deşi am nouă tablete acolo la redacŃie. ÎnŃeleg, or fi şi slabe printre ele, dar „Cadre à la Sganarelle” putea să meargă (poltroni avem destui).

Poate se pierd undeva? „Sinonime” şi „Capacitatea de a conduce o pereche de cai” le-am făcut mai mari şi le-a dat de-acum la „Zorile…”

O luăm de la început?

Trimit alăturat două tablete şi un articol despre DruŃă. Cea cu ceaiul poate o daŃi la „Beciul Vechi”, tot în chenarul rubricii. La cea cu inscripŃiile Ńin mai mult, aşa că te rog să-mi comunici ce-aŃi hotărât cu ea. Dacă nu merge – poate încerc să o public în altă parte.

Cu toată afecŃiunea V. LeviŃchi * 15.XII.'88 Dragă Leo! Mai trimit o tabletă. Te rog să o dai, te rog! Tare multe se mai spun anapoda. Tare e grea jignirea; desconsiderarea nu mai are margini, nesocotirea tot ce ar putea simŃi bietul moldovean întrece orice măsură. ÎŃi strâng mâna.

V. LeviŃchi * 19.XII.'88 Dragă Leo! „O republică analfabetă” e varianta de ultimă oră a tabletei „Tribuna”, pe care Ńi-am expediat-o alaltăieri prin poştă. Deci o dai la coş pe aceea. Desigur, nu şi pe asta! Te rog! Tare-aş vrea să apară!

Trimit alăturat încă una („Vorbă să fie, că treabă se face”), care se poate întâmpla să n-o fi primit, deci vezi ce-i cu ea.

De asemenea un fragment din romanul lui Platonov10, pe care îl traduc pentru editură. Dacă nu-l puteŃi da, atunci poate îl recomanzi altei redacŃii. ÎŃi strâng mâna frăŃeşte. La mulŃi ani!

V. LeviŃchi

86

* 25.III.'89 Dragă Leo, Într-adevăr s-a supărat unul şi nici măcar nu-l ştiu cine-i.

Poate dăm cumva acest P.S.? Să fie pomelnicul mai concludent în ce priveşte bogăŃia de sinonime.

Salutări lui Eugen GheorgiŃă11 (dacă ajunge scrisoarea la el, atunci salutări lui Leo Butnaru).

Cu drag V. LeviŃchi _________________ 1. Anual, în preajma lui 12 octombrie, când la Chişinău, dar şi în alte localităŃi din RSS Moldovenească, se organiza Ziua Poeziei, presa periodică publica pagini consacrate acestui eveniment. „Festivul” se subînŃelegea, chiar dacă demult nu mai era „la modă” să fie cântată patria sovietică, să fie proslăvit partidul, Lenin (cu toate că unii barzi, în virtutea inerŃiei, se ofereau argaŃi la curtea oficialităŃilor).

2. Este vorba de cartea de poeme Sâmbătă spre duminică, pe care am publicat-o în toamna anului 1983 (L.B.).

3. Koktebel – localitate din Crimeea, unde se afla una dintre aşanumitele „case de creaŃie” ale Uniunii Scriitorilor din URSS. Cealaltă se afla la Ialta.

4. „Beciul Vechi” – ultima pagină (din cele 8) ale hebdomadarului „Literatură şi artă”, consacrată umorului, mai puŃin –satirei.

5. Este vorba de prozatorul Iulian NicuŃă (1942-2002), responsabil de „Beciul Vechi”.

6. Valeriu (Borisovici) Senic (1939-2004), în acea perioadă – redactor şef la „Literatura şi Arta”. Critic literar controversat, oscilând între dogmatism şi, uneori, ceva democraŃie, liberalism, cât simŃea că i s-ar permite de acolo, „de sus”.

7. „Zorile Bucovinei” – publicaŃie în limba română (cu caractere de literă chirilice), organ al Comitetului Regional de partid CernăuŃi.

8. Cartea Duminici lucrătoare, apărută în anul 1988.

9. Odată cu perestroika, mişcare ce se afla în plinul ei în special la Moscova, în RSS Moldovenească partidul-unic-şi-buldog îşi înteŃise acŃiunile coercitive, de intimidare, de cenzură de… Iar „Literatura şi Arta” era unica publicaŃie din Interriverania Prutonistreană în care se mai spuneau unele adevăruri. O făceau, în primul rând, scriitorii. Printre autorii combativi a fost şi Vasile LeviŃchi, unele texte ale căruia se întâmpla să se oprească în sertarele instanŃelor redacŃionale superioare (în special la, redactorul şef), astfel că era imposibil să afli tu, cel care ai pregătit şi ai înaintat respectivele texte, pe unde s-au „rătăcit” ele şi din ce motiv.

10. Vasile LeviŃchi traducea romanul lui Andrei Platonov Cevengur (editat 1989). A mai tradus Dubrovski de Aleksandr Puşkin, Învierea de Lev Tolstoi, Martin Eden de Jack London, Pădurea rusă de Leonid Leonov, Drumul pătimirilor de Aleksei Tolstoi, Eterna chemare deAnatoli Ivanov ş. a.

11. Este vorba de secretarul de redacŃie.

BUCOVINA LITERARĂ

cronica traducerilor Andreï Makine – FranŃa pe care uităm să o iubim Cristina DRAHTA

Andreï Makine, o voce sonoră a literaturii franceze a zilelor noastre, s-a născut la Krasnoiarsk, în Siberia, în 1957, dar a iubit şi învăŃăt limba şi cultura franceză de mic. În 1987 se stabileşte la Paris unde, după o serie de mari dificultăŃi, reuşeşte să publice şi, în cele din urmă, să se bucure de un binemeritat succes. În 1995 romanul său Le testament français primeşte premiul Goncourt şi premiul Medicis şi este urmat de alte cărŃi reuşite şi apreciate de public. Este autorul a douăsprezece romane şi a unei piese de teatru. În majoritatea romanelor sale, el evocă Rusia din timpul regimului comunist şi denunŃă abuzurile comise atunci. În 2006, la prestigioasa editură Flammarion, Makine publică o carte-eseu Cette France qu'on oublie d'aimer, în care face o expunere a importanŃei acestei culturi de-a lungul timpului. Cineva care se mulŃumeşte să foileteze volumul, fără a cunoaşte cu adevărat contextul, ar putea trage concluzia că autorul a răsfoit la rândul lui un manual de istorie a FranŃei şi a ales să evoce pasajele marcate acolo cu bold şi să cânte laudele Ńării lui de adopŃie. În realitate, nici vorbă de aşa ceva.

Contextul apariŃiei acestei cărŃi este valul de revolte ale tinerilor arabi din suburbiile marilor oraşe franceze în toamna lui 2005, prilej pentru francezi, printre altele, să se întrebe încotro merge FranŃa, ce s-a ales de valorile acestei Ńări şi cine este de vină pentru acest dezastru.

Volumul se bazează pe antiteza dintre nobleŃea civilizaŃiei franceze şi degringolada actuală din această Ńară care pare gata să capituleze. Volumul a fost tradus în româneşte de Gabriela CreŃia şi publicat în 2008 de Editura Humanitas (FranŃa pe care uităm s-o iubim).

Prima parte a cărŃii se intitulează Anumite idei despre FranŃa, parafrazând enunŃul cu care generalul de Gaulle îşi începe Memoriile. Această primă parte prezintă toate atributele pe care aceasta FranŃă legendară, mitică, le-a manifestat de-a lungul timpului, frumuseŃea, forŃa şi bogăŃia „impalpabilei chintesenŃe franceze”, reprezentată concret de tezaurul literar şi filosofic, de acel savoir vivre francez, de plăcerea de a conversa, de înclinaŃia cerebrală. PersonalităŃi de talia

lui Richelieu, Clémenceau, Charles de Gaulle ilustrează importaŃa istorică a FranŃei. Autori precum Villon, Rabelais, Corneille, Voltaire stau la baza demonstraŃiei asupra supremaŃiei culturale a FranŃei pe care Makine o alcătuieşte în cartea sa. Să precizăm că aceste nume sonore sunt împletite cu unele nume anonime ale unor francezi care şi-au dat viaŃa pentru patrie. Autorul nu uită să amintească o serie de scriitori din Ńara lui natală pentru care FranŃa a reprezentat un model cultural: Cehov, Dostoievski, Tolstoi. Makine nu se fereşte să fie şi ironic la adresa francezului care are o părere proprie legat de orice subiect, deşi problema în sine e foarte departe de a-l afecta în mod direct, admirator al vinului inteligent căruia îi place să i se vorbească şi al pădurilor mai degrabă fără copaci.

Aproape de mijlocul volumului, Makine pare că a găsit explicaŃia pentru misterul francez: forma, forma unei siluete, a unei catedrale, a unui gând... şi îşi aminteşte de Cehov care l-a numit pe francez „francoform”. Tocmai această formă dă titlul celei de-a doua părŃi a acestui amplu eseu şi face referire nu numai la formă, ci şi la formulare, la formulă, pentru a ajunge la limba franceză a cărei însemnătate o legitimează claritatea ei, perfecŃiunea sintaxei, muzicalitatea, concizia, universalitatea, după ierarhia confirmată şi de Makine. Autorul se alătură şi el corului care deplânge declinul francezei în favoarea englezei şi denunŃă ca şi cauză a acestui declin faptul că FranŃa zilelor noastre s-a dizolvat într-o Europă fără identitate, incapabilă să-şi mai apere idealurile.

Cea de-a treia parte a cărŃii se intitulează Deformare şi reprezintă celălalt element al antitezei amintite la început. Makine denunŃă surprinzătorul fapt că, în ciuda clişeului că FranŃa este Ńara libertăŃii, a libertăŃii de expresie cu precădere, francezul nu este liber să gândească şi să se exprime, ci inventează piedici şi se cenzurează. Makine riscă să se facă antipatic şi desemnează negru pe alb subiectele tabu din FranŃa de azi: colaborarea cu Hitler din timpul mareşalului Pétain, decolonizarea, valul de imigranŃi, islamizarea FranŃei, antisemitismul francezilor, activismul excesiv al minorităŃilor de toate categoriile. Deşi, la scară largă,

87

BUCOVINA LITERARĂ

francezii se simt deranjaŃi în Ńara lor de aceste chestiuni, ei se feresc să îşi expună parerea în public, de dragul de a fi politically correct, impunându-şi o autocenzură cu totul străină de idealul libertăŃii de expresie. În acest context, Makine îşi aminteşte de URSS...

Autorul face o schiŃă a FranŃei celei noi – multiculturală, multirasială, multiconfesională, solidară, tolerantă faŃă de orice, gata să înghită orice, căci nu are dreptul să spună ce gândeşte, altfel, ar fi numită rasistă, demagogă, fascistă. Makine alege o formă plastică pentru a reprezenta acest nou profil – o familie unde soŃul, Félix, e originar din Guineea, soŃia, Nadine, franŃuzoaică, iar fiul lor Kévin, un metis cu idealuri superficiale, conformist, deşi adus pe lume pentru a întrupa idealurile nonconformiste şi revoluŃionare ale părinŃilor săi. În replică, naratorul găseşte ascunsă în garajul acestei familii multiculturale o cutie plină cu cărŃi (cutia cu cărŃi vechi, un truc specific lui Makine) aparŃinând tatălui Nadinei, luptător în războiul din 1940, conservator şi duşman al aparenŃelor, prilej pentru autor de a sufla din nou praful de pe aura providenŃială a FranŃei şi de a oferi un echilibru tonului elogios din prima parte a cărŃii sale. În ultima parte, Makine aruncă o privire pe fereastră şi vede maşini în flăcări, francezi nevinovaŃi agresaŃi de tinerii imigranŃi şi stabileşte că paradisul multicultural nu există, că libertatea atribuită doar minorităŃilor în detrimentul majorităŃii este o gravă eroare şi că orânduirea socială actuală este o maşină care transformă fiinŃa umană în parazit social, totul într-o tendinŃă autodistrugătoare a FranŃei. ForŃa francităŃii (această francité împânzită în toată cartea) pare să fi dispărut, dar poate fi reînviată prin regăsirea dorinŃei de dezbatere, de controversă sinceră, în respectul libertăŃii de convingere. De altfel, acesta este sfatul pe care Makine îl lansează unui viitor preşedinte al Republicii.

Cartea a fost publicată în 2006 la Paris, însă dezbaterea este la fel de actuală. Cine deschide la acest început de noiembrie 2010 un radio sau un post de televiziune francez cu specific muzical, aude o melodie de mare succes, foarte recent lansată – Le Patriote – creată şi interpretată de un cunoscut artist de 35 de ani Raphaël Haroche. Deşi cântat de acest artist bine educat, politicos şi inteligent, refrenul sună cam aşa: „FranŃa mă cam deprimă, iar francezii sunt dezolanŃi.”

Totuşi, tonul lui Makine este optimist, căci el precizează: „Nu aş scrie această carte dacă nu aş crede profund în vitalitatea FranŃei, în viitorul ei, în capacitatea francezilor de a spune < destul! >”

88

Actualitatea lui Malcolm Lowry (continuare din pag. 49)

poate fi privit şi ca un roman al căutării de sine, o încercare de clarificare cu privire la propria identitate.

Romanul pare că se derulează pe fondul unui timp al căderii. Atât consulul, cât şi consoarta sa Yvonne, cu toate încercările lor de a se smulge forŃelor destructive, nu reuşesc. Şi asta deoarece lipsa iubirii adevărate nu poate duce, în cele din urmă, decât la moarte.

Semnificativă în acest sens este o inscripŃie care apare pe frontispiciul casei lui Laruelle (alt personaj al romanului) şi care nu este băgată în seamă de nimeni.

Avertismentul, scris în limba spaniolă, este cât se poate de limpede: „No se puede vivir sin amar” (Nu se poate trăi fără iubire).

Aflat la capătul lumii, mereu „perfectamento borracho” (beat criŃă), consulul nu mai zăreşte nicio posibilitate de a ieşi la liman. „Nici îngerii, nici Yvonne, nici Hugh nu-l puteau ajuta aici. Cât despre demoni, ei erau în interiorul lui, la fel ca şi-n afară; tăcuŃi pentru moment – făcându-şi siesta probabil – era oricum înconjurat şi locuit de ei; îl dominau. Consulul privi soarele. Însă el pierduse; nu era soarele lui. Ca şi adevărul, era aproape imposibil de privit în faŃă; nu voia să se apropie nicidecum de el, cu atât mai puŃin să stea în lumina lui, să-l înfrunte”, descrie Lowry starea în care se afla personajul său aflat la un pas de inevitabila prăpastie.

Pentru consul urmează moartea, moartea prezentă pe tot cuprinsul romanului.Agonia consulului Geoffrey Firmin, cum am mai arătat de altfel, este a întregii lumi. „În locul urcării spre înălŃimi salvatoare şi benefice, Lowry ne descrie aşadar o coborâre în infern” (Sorin Titel). „Romanul poate fi considerat o simfonie, o operă sau un western. E un poem, un cântec, o comedie, o farsă şi aşa mai departe. Este, în acelaşi timp, superficială, profundă, distractivă, plictisitoare, în funcŃie de gustul fiecăruia. Este o profeŃie, un avertisment politic, o criptogramă, un film absurd”, o spune însuşi autorul.

De aceea, Sub vulcan rămâne în chip imuabil unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului trecut.

Nu întâmplător, nu puŃini sunt cei care se hotărăsc şi astăzi, seduşi de magia cărŃii, să ia calea pelerinajului, pe urmele consulului Geoffrey Firmin, prin Mexic, către orăşelul Cuernavaca. Cum este de părere Florin Şlapac: „Pe scurt, o carte imposibil de uitat”. O carte interpretată de generaŃii şi generaŃii, fiecare în mod propriu, în funcŃie de zbaturile şi capriciile istoriei, care, din când în când, mai are şi orgoliul de a se repeta.

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

BUCOVINA LITERARĂ

calendar bucovinean Octombrie 1.X.1923. S-a născut, la Sărata, jud. Cetatea Albă, scriitorul Eugen Dimitriu, membru al U.S.R. şi al S.S.B. Şi-a petrecut copilăria la Teleneşti, jud. Orhei (astăzi Republica Moldova), adolescenŃa şi tinereŃea la Fălticeni, iar pentru anii maturităŃii s-a mutat la Suceava. Este cetăŃean de onoare al municipiului Fălticeni, unde a pus bazele celebrei Galerii a Oamenilor de Seamă.

2.X.1963. S-a născut, la Boroaia, jud. Suceava, criticul literar Mircea A. Diaconu, prof. univ. dr., decanul FacultăŃii de Litere şi ŞtiinŃe ale Comunicării de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. Conducător de doctorat în domeniul ştiinŃe filologice. Decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de OfiŃer de preşedinŃia României (2004). Membru al U.S.R. şi al S.S.B. (vicepreşedinte); redactor şef (până în 2000), al revistei Bucovina literară.

3.X.1947. A murit, în temniŃa de la Aiud, sociologul şi filozoful Traian Brăileanu (n. 14.IX.1882, Bilca, distr.

RădăuŃi), membru al Academiei de ŞtiinŃe Politice a UniversităŃii Columbia, din New York; Comandor al Ordinului „Coroana României”; preşedintele secŃiei literare a SocietăŃii Junimea; profesor la Catedra de Etică, Sociologie şi Politică şi decan al FacultăŃii de Litere şi Filozofie a UniversităŃii cernăuŃene; ministru al EducaŃiei, Artelor şi Cultelor (septembrie 1940 – ianuarie 1941).

7.X.1910. S-a născut, la Udeşti, Suceava, scriitorul şi traducătorul Eusebiu Camilar, membru corespondent al Academiei Române (1955). S-a impus ca prozator, în 1942, după publicarea capodoperei sale, romanul Cordun, la Editura FundaŃiilor Regale din Bucureşti, cea mai importantă editură din România interbelică. (m.

27.VIII.1965, Bucureşti).

7.X.1959. S-a născut, la Suceava, Sabina Fînaru, critic şi istoric literar, exeget al operei lui Mircea Eliade, conf. univ. dr. la Facultatea de Litere şi ŞtiinŃe ale Comunicării de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, membră a S.S.B. 8.X.1856. S-a născut, la Suceava, preotul Dimitrie Dan, istoric şi folclorist, membru corespondent al Academiei Române (1904), membru al SocietăŃii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (din 1870), membru al Comisiei Monumentelor Istorice, al Comisiei Centrale pentru întreŃinerea monumentelor de artă şi istorice din Viena. (m. 25.V.1927, CernăuŃi).

10.X.1945. A murit, la Suceava, teologul Simion Reli (n. 25.VII.1882, PătrăuŃi pe Siret, distr. StorojineŃ), doctor

în teologie (1928), prof. univ. la Catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, la Facultatea de Teologie din CernăuŃi (1929-1945) şi decan (1934-1935); director al Arhivelor Statului din CernăuŃi. Membru al SocietăŃii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.

12.X.1960. A murit, la Viena, Joseph Gregor (n.

26.X.1888, CernăuŃi), dramaturg, istoric al teatrului, muzician, ultimul libretist al lui Richard Strauss.

15.X.1800. S-a născut, la Chisălău, distr. CoŃmani, medicul Mihai cavaler de Zotta, primul preşedinte al Reuniunii de Leptură din CernăuŃi, viitoarea Societate pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (18621863). (m. aprilie, 1864, CernăuŃi).

15.X.1909. S-a născut, la CernăuŃi, poetul Dragoş Vitencu, membru fondator al S.S.B. (1938). (m.

5.VII.1981, Bucureşti).

15.X.1928. S-a născut, în Bentu, com. Gălbinaşi, jud.

Buzău, scriitorul Onu Cazan, membru al U.S.R., membru fondator al S.S.B. (1990) şi al FundaŃiei Culturale a Bucovinei.

15.X.1962. A murit, la Câmpulung Moldovenesc, Ioan BileŃchi-Albescu (n. 23.VIII.1881, Oprişeni), publicist, traducător.

18.X.1920. S-a născut, la Udeşti, Suceava, scriitorul Valeriu Cimpoeş. Fost deŃinut politic.

18.X.1963. S-a născut, la Havârna, jud. Botoşani, poetul Ioan Manole, realizator de emisiuni Tv. 20.X.1950. S-a născut, în com. łibăneşti, jud. Iaşi, scriitoarea Anica Facina, învăŃătoare în Vatra Dornei, membru fondator şi secretar al AsociaŃiei Scriitorilor şi Artiştilor din łara Dornelor, membru al S.S.B.; secretar al AsociaŃiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala Vatra Dornei –Arboroasa.

23.X.1931. S-a născut, în com Bilca, jud. Suceava scriitorul Ion Puha, membru al S.S.B. (1992); membru fondator al Uniunii Românilor Bucovineni (1992).

24.X.1940. S-a născut, în com. Soleşti, jud. Vaslui, poetul Gheorghe Lupu (m. 28.X.2003, Suceava), „unul dintre puŃinii poeŃi autentici, devenit bucovinean prin adopŃie, care sculptează cuvintele aşezându-le în inspirate stihuri” (Emil Satco).

25.X.1968. S-a născut, la Suceava, poeta Carmen Veronica Steiciuc, membră a S.S.B., a U.S.R., a Ordinului PoeŃilor MantelaŃi din Torino-Italia etc.

26.X.1920. S-a născut, la CernăuŃi, Adrian Fochi, filolog, folclorist, specialist în cercetarea folclorului

89

BUCOVINA LITERARĂ

calendar bucovinean românesc şi balcanic. Laureat al premiului „B.P. Hasdeu” al Academiei R.S.R. (1966), pentru monografia MioriŃa. (m. 5.X.1985, Bucureşti).

26.X.1844. S-a născut, la Preuteşti, jud. Suceava, poetul Nicolae Beldiceanu, membru fondator al SocietăŃii ŞtiinŃifice şi Literare din Iaşi. (m. 2.II.1896, Iaşi).

29.X.1976. S-a născut, la Voloca pe Derelui, reg.

CernăuŃi, poetul Dumitru Mintencu.

Hume. A făcut parte din mişcarea „Iconar”, de care s-a desprins devreme, şi din Societatea Scriitorilor Bucovineni. Un merit esenŃial în reevaluarea operei sale îl are criticul literar MirceaA. Diaconu.

5.XI.1880. S-a născut, la Bilca, publicistul George Tofan, membru al SocietăŃii academice „Junimea”, membru fondator şi redactor al revistei „Junimea literară” (1904), secretar al SocietăŃii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1910-1914). (m. 15.VII.1920, CernăuŃi).

8.XI.1890. S-a născut, la Mitocul Dragomirnei, Suceava, preotul Erast Costea, publicist, doctor în teologie, vicepreşedinte al SocietăŃii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. (m. 4.II.1963, Sibiu).

11.XI.1885. S-a născut, la Rogojeşti, distr. Siret, Nicolae Tcaciuc-Albu, istoric literar, scriitor, autorul unor studii de literatură (în română şi germană) şi traduceri. (m. 1960, Bucureşti).

Mănăstirea Probota

Noiembrie 1.XI.1836. S-a născut, la Horodnic de Jos, RădăuŃi, Ion G. Sbiera, folclorist, istoric literar, memorialist, membru fondator al SocietăŃii Academice Române, viitoarea Academie Română (11 iunie 1886). (m.

22.X.1916, CernăuŃi).

1.XI.1921. S-a născut, la Vicovu de Jos, istoricul şi criticul literar Pavel ługui.

1.XI.1970. A murit, la Bucureşti, Dimitrie Marmeliuc (n. 20.X.1886, Liteni-Moara, jud. Suceava), folclorist; cadru universitar, doctor în filologie clasică (Viena, 1913). Director al Teatrului NaŃional din CernăuŃi (1925-1926). Profesor la Facultatea de Litere a UniversităŃii CernăuŃi, profesor la Facultatea de Litere şi Filozofie a Univ. Bucureşti (1940). Cercetător principal la Institutul de Lingvistică al Academiei R.S.R. (19521966).

1.XI.2009. A murit Cornelia MănicuŃă (n.

5.III.1951, Bacău), filolog, conf. univ. dr. la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, coordonator al SocietăŃii StudenŃeşti de Etnologie şi Folclor, Filiala Suceava (19791986), membru al SocietăŃii de ŞtiinŃe Filologice din România.

4.XI.1966. A murit, la Suceava, Traian Chelariu (n.

21.VII.1906, Dărmăneşti, Suceava), poet, prozator, filosof, critic literar, dramaturg. Doctor în filozofie la Paris (1937), cu teza: Bazele biologice ale pozitivismului lui D.

90

12.XI.1929. A murit, la CernăuŃi, Constantin Berariu (n. 21.III.1870, Ceahor, distr. CernăuŃi), scriitor, ziarist, dramaturg, traducător. Profesor la Universitatea din CernăuŃi, director al Teatrului NaŃional din CernăuŃi (1922-1927).

15.XI.1881. S-a născut, la Preuteşti, jud. Suceava, scriitorul Nicolae N. Beldiceanu. (m. 28.V/9.VI.1923, Bucureşti).

16.XI.1879. S-a născut, la Suceava, poetul Nicu Dracinschi (Dracea), membru al SocietăŃii România Jună, secŃia literară. Eugen Lovinescu îl considera cel mai reprezentativ din generaŃia poeŃilor sămănătorişti din Bucovina. (m. 22.XI.1923, CernăuŃi).

17.XI.1932. S-a născut, la Bilca, Suceava, George Muntean, critic şi istoric literar, folclorist, membru al U.S.R. Laureat al Premiului „N. Bălcescu” al Academiei Române (1977). A iniŃiat reînfiinŃarea SocietăŃii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1989). „A îmbinat în sufletul său iubirea de Eminescu, de Bucovina, de comunitatea francmasonică, cărora li s-a devotat fără limite” (prof. dr.A. V. Ciurea). (m. 1.VI.2004, Bucureşti).

17.XI.2004. A murit, la CernăuŃi, scriitorul Grigore Constantin Bostan (n. 4.V.1940, BudineŃ, StorojineŃ), membru de onoare al Academiei Române (18 dec. 1991), membru al U.S.R. (1993), membru fondator şi preşedinte al SocietăŃii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” (CernăuŃi), autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice şi etnografiei româneşti din Bucovina.

19.XI.1955. S-a născut, la Bucureşti, Mugur Andronic istoric şi scriitor, membru al S.S.B, iniŃiatorul,

BUCOVINA LITERARĂ

calendar bucovinean animatorul şi preşedintele executiv al SocietăŃii Culturale „Ştefan cel Mare – Bucovina” (martie 1990).

20.XI.1943. S-a născut, la Văleni, com. Mălini, judeŃul Suceava, Grigore Ilisei, prozator, publicist, jurnalist. Membru al U.S.R. (din 1975). Director la Radio Iaşi, realizator tv la TVR Iaşi, cetăŃean de onoare al municipiilor Iaşi şi Fălticeni, autor a numeroase volume de publicistă, interviuri, beletristică, monografii.

22.XI.1908. S-a născut, la Horodnic de Sus, distr.

CernăuŃi, Iulian Vesper (Teodor C. Grosu), poet, prozator, traducător, membru fondator al S.S.B. (1938), al SocietăŃii Scriitorilor din România (1943) şi membru titular al U.S.R., din 1949. Considerat reprezentant al generaŃiei „poeŃilor bucovineni care a contribuit la sincronizarea liricii româneşti interbelice cu marile cuceriri artistice ale poeŃilor modernişti din Europa primei jumătăŃi a secolului al XX-lea” (Pavel ługui). (m.

11.II.1986, Bucureşti).

23.XI.1920. S-a născut, la CernăuŃi, poetul Paul Celan (Paul Antschel). „ViaŃa şi opera poetului l-au inspirat pe compozitorul german Peter Ruzicka să compună o operă tulburătoare, Celan, a cărei premieră a avut loc la Semperoper din Dresda” (2001) (Emil Satco). „Paul Celan a fost un poet nespus de adânc scufundat în sine, îndoliat în singurătatea-i fără margini, care deşi născut într-o familie unde se vorbea germana, a învăŃat în schimb în şcoli româneşti, a suferit pe româneşte rigorile şi umilinŃa lagărului de muncă forŃată şi s-a bucurat un pic de tinereŃe, după război, în mijlocul prietenilor săi românii, pe care i-a cinstit în forma cea mai splendidă, însuşindu-şi chiar şi în scris limba lor, ce a stăpânit-o ca un veritabil artizan al ei, turnându-şi într-însa simŃirea din adânc” (I. NegoiŃescu). (m. 20.IV.1970, Paris).

23.XI.1953. A murit, la Bucureşti, Ilie TorouŃiu (n.

17.VI.1888, Solca), istoric şi critic literar, folclorist, editor, traducător, membru corespondent al Academiei Române (1936), repus în drepturi în 1990. Autorul monumentalei lucrări în 13 volume, Studii şi documente literare (Vol. I, în colaborare cu Gh. Cardaş), în care adună corespondenŃa junimiştilor şi sămănătoriştilor.

26.XI.1893. S-a născut, la Marginea, RădăuŃi, poetul Vasile Gherasim, critic literar. Preşedinte al Ligii Culturale, Filiala CernăuŃi (1924-1933). Sub preşedinŃia sa se ridică bustul lui Eminescu la CernăuŃi (17 decembrie 1930), dispărut sub ocupaŃia sovietică. (m. 10.II.1933, CernăuŃi).

27.XI.1818. S-a născut, la Cuciulata, jud. Braşov, Aron Pumnul, lingvist, istoric literar, stabilit la CernăuŃi după înăbuşirea revoluŃiei paşoptiste din Transilvania, primul profesor de limba şi literatura română de la OberGymnasium-ul cernăuŃean, autorul celei dintâi încercări

de istorie a literaturii române, Lepturariu românesc cules den scriptori români, folosit ca manual şcolar de elevii din Bucovina, întemeietorul primei biblioteci pentru elevii gimnazişti. Printre elevi l-a avut şi pe viitorul poet M. Eminescu. Membru al SocietăŃii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. (m. 24.I.1866, CernăuŃi).

27.XI.1874. S-a născut, la Burdujeni, scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), membru corespondent al Academiei Române (1922). Laureat al premiilor Gh. Adamachi (1903), Constantinide (1919) şi I. E. Rădulescu (1924) ale Academiei Române. Fondatorul revistei România maritimă şi fluvială (1931). „Primul scriitor român care cultivă jurnalul de bord şi schiŃa marină ca gen literar” (Emil Satco). (m. 12.V.1933).

27.XI.1893. A murit, la Suceava, scriitorul Ştefan Ştefureac (n. 24.II.1845, Ceahor, distr. CernăuŃi), profesor de greacă, latină şi română la Gimnaziul din Suceava (1874-1893). Membru fondator al SocietăŃii Şcoala Română, autor de manuale şcolare.

28.XI.1938. S-a născut, la Cluj-Napoca, Marcel Mureşeanu, poet, prozator, publicist, membru al U.S.R. (din 1970), membru al S.S.B., membru fondator al revistei literare Pagini bucovinene (1982-1989) şi al revistei Bucovina literară (1990).

29.XI.1943. S-a născut, la MoldoviŃa, jud. Suceava, scriitorul George Bodea, profesor de limba română în Câmpulung Moldovenesc, membru S.S.B. (membru în Comitetul de conducere până în 2010).

Decembrie 1.XI.1921. S-a născut, la Vicovu de Jos, istoricul şi criticul literar Pavel ługui, autor de antologii cu texte literare, pentru uzul şcolilor generale, ediŃii îngrijite, prefaŃate, comentate, antologii ş.a.

1.XII.1934. S-a născut, la Vatra Dornei, Platon Pardău , prozator, poet, ziarist. (m. 12.IV.2002, Bucureşti).

1.XII.1962. S-a născut, la Suceava, eseistul Florin Cântec, doctor în Istoria culturii al universităŃii ieşene, membru fondator al European Network of Cultural Administrators Dublin-Irlanda (din 1993), membru fondator şi preşedinte (din 2000) al SocietăŃii culturale Junimea '90 din Iaşi ş.a.

2.XII.1935. S-a născut, la Poiana Mărului, Mălini, poetul Nicolae Labiş, supranumit „buzduganul unei generaŃii” (Eugen Simion).

5.XII.1907. S-a născut, la CernăuŃi Lotte Berg (n.

Lucia Stephanovici), poetă şi prozatoare, soŃia a lui Gheorghe Flondor, ultimul rezident regal al Bucovinei.

91

BUCOVINA LITERARĂ

calendar bucovinean Traduce din literatura română în limba germană. Premiul Uniunii Scriitorilor (1977) pentru traducerea volumului Bal mascat de Ionel Teodoreanu. (m. 24.IX.1981, Bucureşti).

6.XII.1915. A murit, la Bucureşti, scriitorul Emanuil Grigorovitza (n. 15.II.1857, RădăuŃi) doctor în filozofie, la Berna, şi la Universitatea din Berlin, unul dintre primii mari germanişti români.

6.XII.1937. S-a născut, la Pârteştii de Jos, Suceava, medicul Ioan IeŃcu, doctor în ştiinŃe medicale, cercetător, memorialist. Membru corespondent al Academiei Oamenilor de ŞtiinŃă din România, membru al SocietăŃii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, al S.S.B. ş.a.

6.XII.2004. A murit, la mănăstirea Cămîrzani, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi RădăuŃilor, Gherasim Cucoşel Putneanul (n. 30.V.1924, Bogdăneşti, jud. Suceava), autorul unor lucrări memorialistice cu valoare de document.

7.XII.1994. A murit, la Suceava, poetul Constantin Ştefuriuc (n. 5.V.1946, Udeşti, Suceava).

9.XII.1966. A murit, la SinăuŃii de Jos, jud. RădăuŃi, scriitorul Dumitru Hrinciuc (n. 11.VII.1934, SinăuŃii de Jos).

9.XII.1976. A murit, la Suceava, scriitorul George Sidorovici (n. 13.II.1920, Frasin).

9.XII.1985. A murit, la Suceava, istoricul Nicodim IŃcuş, membru al SocietăŃii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, al SocietăŃii Române de Istorie, al SocietăŃii Române de Geografie.

10.VIII.1942. S-a născut, la Suceava, scriitorul Nicolae Prelipceanu, redactor la revistele Tribuna (Cluj), ViaŃa Românească şi Luceafărul (Bucureşti), distins de mai multe ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

15.XII.1939. S-a născut, la Bălăneşti, com. Vultureni, jud. Tecuci (azi jud. Bacău), criticul şi istoricul literar Nicolae Cârlan, membru al U.S.R. şi al S.S.B, cercetător al creaŃiei eminesciene şi al scrierilor lui Nicolae Labiş, Eusebiu Camilar şi Ion Luca.

15.XII.1963. A murit, la Râmnicu Vâlcea, Leca Morariu (n. 25.VII.1888, CernăuŃi), filolog, lingvist, istoric şi critic literar, etnolog, folclorist, muzicolog; profesor al UniversităŃii din CernăuŃi, director al Teatrului NaŃional CernăuŃi; fondator de reviste literare. Premiat de Academia Română pentru lucrările „Războiul Troadei” după Codicele C. Popovici, Institutorul Creangă şi Drumuri moldovene (1926).

16(?).XII.2001. A murit, la Suceava, prozatorul Gică Lucan (n. 8.XII.1935, Călineşti, Dărmăneşti).

17.XII.1905. S-a născut, la Fălticeni, scriitorul Vasile Lovinescu, fratele dramaturgului Horia Lovinescu şi nepot de frate al criticului Eugen Lovinescu. (m.

14.VIII.1984, Fălticeni).

17.XII.1928. A murit, la CernăuŃi, lingvistul Eugen Herzog (n. 14.IV.1875, Viena), membru corespondent străin al Academiei Române, doctor în ştiinŃe umaniste la Universitatea din Viena, profesor la Catedra de filologie romanică a UniversităŃii CernăuŃi (1912).

20.XII.1950. S-a născut, în com. Arbore, jud.

Suceava, poeta Viorica Petrovici, membră a US.R. şi a S.S.B. 21.XII.1902. A murit, la Siret, scriitorul şi pictorul Mihai Teliman (n. 20.XI.1863, Siret), autorul unor foiletoane acide referitoare la viaŃa politică a timpului său (multe atât de actuale!), publicate în „Glasul Bucovinei”, „Patria”, „Sentinela” şi „Deşteptarea”.

21.XII.1927. S-a născut, la Ilişeşti, jud. Suceava, Cornelia-Ana Andriescu, filolog şi istoric literar, traducătoare de versuri şi proză din literatura germană. (m.

25.XII.1991, Iaşi).

12.XII.1908. S-a născut, la Capu-Câmpului, com.

Păltinoasa, jud. Suceava poetul Teofil Lianu Dumbrăveanu, membru al mişcării literare „Iconar” – iniŃiată de Mircea Streinul, deŃinut politic. (m.

15.IX.1997, Suceava).

22.XII.1981. A murit, la Bucureşti, scriitorul Dragoş Vicol (n. 6.VII.1920, Cacica), redactor al ziarului sucevean „Zori noi”.

13.XII.1693. A murit, la Zolkiew, în Polonia, mitropolitul cărturar Dosoftei (n. 26.X.1624, în zona Sucevei). Mitropolit al Moldovei între 1671-1674 şi 16751686, se autoexilează în Polonia, în 1686, luând cu el moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tezaurul şi arhiva Mitropoliei. Este considerat întemeietorul poeziei culte româneşti.

30.XII.1951. S-a născut, la Mahala, CernăuŃi, poetul Ştefan Hostiuc, redactor al revistei „Glasul Bucovinei”, membru fondator al SocietăŃii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din CernăuŃi.

92

24.XII.1935. S-a născut, la Vicovu de Jos, scriitorul Ion ługui (m. 20.II.2002, Bucureşti).

Întocmit de Alis NICULICĂ

BUCOVINA LITERARĂ

vitrina editorială Valeria Manta TăicuŃu: „Mamin” (proză). Editgraph, Buzău, 2010; Cartea de faŃă pare a fi o capcană, dincolo de ironia evidentă a autoarei, care îşi propune să persifleze spiritul de grup al literaŃilor sau falşilor literaŃi de provincie. Fauna ce mişună în orăşelul vizat şi care îl recunoaşte pe Maniu, geocentristul, drept regele sau suveranul poeziei, prozei şi criticii literare (din zonă) ocupă de altfel spaŃiul naraŃiunii vizate. „EvoluŃia scrisului maminian demonstrează din plin această confuzie: de la poemele din pubertate şi adolescentă, publicate în gazeta de perete a şcolii şi în <Almanahul săteanului comunist>… în el apărând proiecŃii ale eului empiric, falsuri mistice, zei de apă şi de pământ... Trimiterile protocroniste îl salvează de pedeapsa cuvenită celor care scriau (pe linie)”. Este în primul rând o dovadă de curaj să abordezi o asemenea temă, învelită, cum precizam, în aerul persiflării. Deloc întâmplătoare rămân şi puŃinele punctări cu care autoarea apelează la colaborarea cititorilor, ca de pildă: „Jalea ce ne cuprinde în acest moment e atât de mare, încât nu mai avem forŃă epică”.

Prin acest fals roman „despre altfel de iluzii ale literaturii române”, cum adaugă însăşi autoarea, V. M. TăicuŃu reuşeşte să atragă atenŃia asupra posibilităŃilor sale narative, cărora, presupunem, li se vor adăuga, mai devreme ori mai târziu altele. (I.B.)

C o n s t a n t i n T. C i u b o t a r u : Iupaidia, iupaida... sau Eu despre foştii ei, Editura Semne, Bucureşti, 2008 Cartea îşi „aruncă” în sufletul cititorilor ancora prin nostalgicul titlu de cântec studenŃesc şi prin subtitlu, după care se desfăşoară insolit, precum în cea mai mare parte a prozei autorului, ca amintiri şi dialoguri, portrete, comentarii succinte asupra unor cărŃi scrise de foşti iubiŃi şi preŃuiŃi: Eusebiu Camilar, Cezar Ivănescu (la el, şi alegoric-pamfletar), George Muntean şi Mircea Motrici, apoi colegi şi colaboratori localnici. În ultima parte găsim fragmente critice despre cărŃile sale dedicate de cei din urmă. Chipul lui interior are cu adevărat o faŃă care plânge-una

care râde, unite prin umor (autoironii, atitudini în răspăr faŃă de destinul vitreg cu cei plecaŃi, multe calambururi), autoreferenŃialitate, idei recurente.

Ai impresia uneori că refuză intenŃionat rigoarea editorială şi răceala, că vrea mereu să ne sensibilizeze şi solidarizeze, să simŃim că valorile spirituale emană şi din noi. Sunt pagini de autobiografie şi istoriografie expuse vioi şi presărate cu multe ilustraŃii. (C.B.) Anica Facina: Prizonierul visului, Editura Augusta Timişoara, 2008 Al doilea volum de proză scurtă, prefaŃat – un privilegiu! – de Adrian Dinu Rachieru cuprinde la început stări lirico-meditative ale unui „prizonier” al visului, purtând amprenta poeziei: freamăt interior, aprehensiuni, tentaŃii de a sări peste umbra proprie şi de a reconstrui lumea, transpuneri în alternative ideale ori cu nervứri de tristeŃe ducând la rămânerea în „clipă” sau datum, una de fină „înscriere” – dureroasă – în altă vârstă (Ultima zi de copilărie– frumoasă) sau rămase în incert (de câteva ori, în „închideri” existenŃiale), apoi cu rememorări de imagini tradiŃionale, ca sărăcie, frustrări, zdruncinuri de război, secetă sau lupte cu existenŃa urmate de automulŃumire, conflicte (una sau două, între generaŃii) şi dramatism, toate într-o naraŃiune pulsând de inimă, cu accente de oralitate, cursivă şi adecvată mobilurilor personajelor. „Jurnal...”- un prilej de călătorie virtuală în America, într-un alt mod de viaŃă, deopotrivă încântător şi tensionant. (C.B.) Gheorghe Patza: Mânzul , Editura Gândirea RomâneascăTerra, Bucureşti, 2010 Multelor şi diverselor – tematic – cărŃi ale dorneanului li se adaugă Mânzul, roman cu transparenŃă autobiografică înŃesat cu chipuri, întâmplări comice (majoritatea) şi dramatice descinse parcă din Creangă, derulate într-o naraŃiune de apreciabilă mobilitate şi expresivitate, datorată unei vii memorii inventive. Referirea la

93

BUCOVINA LITERARĂ

vitrina editorială Creangă nu-i aservire genialului predecesor; similitudinile unor întâmplări, tipuri şi surse lingvistice se datorează similitudinilor de topos şi determinări, nicidecum mimării! Totuşi, de ce, după atâtea cărŃi, ar fi fost necesară o prefaŃă onestă, „curată”, însă, precumpănitor, de rezumare a ceea ce urmează? Un plus de consecvenŃă a stilului (perspectiva naratorului, relaŃia obiect-subiect al povestirii şi chiar limbajul utilizat) l-ar situa pe George Patza cu mai multă pregnanŃă între cei mai buni umorişti ai noştri. (C.B.) Decebal Alexandru Seul: Bună dimineaŃa, viaŃă!, Editura Accent Print, Suceava, 2010 Un titlu semnificând entuziasm aparent gratuit, în realitate o respectabilă atitudine morală; cartea grupează o selecŃie din notele şi articolele publicate în patru ziare de un condeier tradiŃional receptiv şi la semnele modernităŃii, preŃuitor şi contribuitor la cursul vieŃii locale. Cine vrea să cunoască mediul rural montan de azi poate începe citind aceste pagini (şi, dincolo de ele, proza autorului), care îi dezvăluie, într-o scriitură gazetărească uneori grăbită, însă totdeauna însufleŃită şi totodată creştin-responsabilă, care trăieşte/preia spusa cronicarului Grigore Ureche că va da „sama” pentru câte scrie. Un asemenea cititor ar afla că dincolo de frumuseŃi, valori materiale şi umane idilizabile turistic, asupra muntelui năvălesc vitregiile naturii şi ale omului denaturat, astfel unele pagini fiind străbătute şi de dramatism. Că unele ştiri sau note sunt, totuşi, minore, nu are importanŃă în faŃa gravităŃii şi a dragostei de bine.

(C.B.) Alexandru Toma: Martor la sfârşit de mileniu, Editura Lidana Suceava, 2009 O carte a unui intelectual de marcă, nu numai martor însă, ci şi interpret profund, analitic şi sintetic, niciodată didacticist, al problemelor globale şi naŃionale trecute şi prezente (acestea generând „incertitudinea certitudinii” în legătură

94

cu viitorul), toate de maxim interes şi convingătoare. Dacă amintirile cu scriitori, „respirând” emoŃional, nuanŃând portrete, sunt oarecum „contemplative” (dar cea cu Lucian Valea naşte dubiul că acesta devenise din ardelean moldovean doar „în urma unor complicate împrejurări”, iar cea cu Constantin Noica ar cere unele confirmări din partea „obiectului” evocării), cele cu demnitari – şi senzaŃionale (dacă nu şi de reabilitare integrală a unora), cele cu „alte zări” (capitale europene) şi Miscellanea – interesante din punct de vedere istoric, politic şi cultural, justificând aprecierile reputatului universitar Mihai Iacobescu de pe ultima copertă. Totuşi, între motivele „pasiunii” pentru politică la noi nu e (dacă nu cumva prima) aviditatea de îmbogăŃire, dovedită în ultimii douăzeci de ani? (C.B.) Dan Petruşcă, Mister şi literatură, Editura Timpul, Iaşi, 2009, 160 p. ”Eseurile aproximative” ale poetului şi eseistului băcăuan analizează literatura fantastică, situîndu-se ”pe linia de mijloc între ideea de studiu şi aceea de note de lectură, între dorinŃa de a cita corect toate sursele bibliografice şi de a nota reacŃiile autorului la lectură”. Cele două capitole introductive, despre Nevoia de mister şi Fantastic.

Straniu. Miraculos. Fabulos. Supranatural, care fundamentează teoretic şi clarifică principalele concepte cu care va opera, sunt urmate de altele trei, care raportează ”gîndirea” fantastică la alte ”ipostaze” ale gîndirii, mitică, magică şi religioasă. Pentru autor, nostalgia omului de a-şi depăşi limitarea motivează ”nevoia de mister”, iar fantasticul este spărtura pe care o provoacă în banalitatea vieŃii cotidiene, prin care încearcă să întrevadă altceva. Eseistul adoptă în exegeza sa perspectiva estetică heideggeriană, care afirmă esenŃa enigmatică a artei şi literatura ca modalitate de cunoaştere a adevărului, adică ”scoaterea din ascundere” a fiinŃării prin creaŃie. FormaŃia clasicistă a lui Dan Petruşcă îşi lasă amprenta asupra stilului critic elegant, colocvial şi uşor sceptic în călătoria de plăcere prin marea literatură română şi universală, în a cărei interpretare aduce numeroase nuanŃări, situînd lectorul în orizontul totalităŃii, acolo unde iraŃionalul fertilizează raŃiunea şi nonsensul dă sens vieŃii. (S. F.)

BUCOVINA LITERARĂ

traduceri PAULA TAVARES Ana Paula Tavares s-a născut la Huíla, în sudul Angolei, în anul 1952. Este de profesie istoric, obŃinând un masterat în Literaturi Africane de Limbă Portugheză. În Angola a publicat volumul de poezii Ritos de Passagem (Rituri de trecere), Uniunea Scriitorilor Angolani, 1985; în 1998 apare la Editura Praia din Capul Verde volumul de cronici O Sangue das Buganvílias (Sângele bungavilelor); a publicat diverse poezii în antologii şi jurnale în Galiza şi Brazilia. În anul 1999 publică la Editorial Caminho, volumul de poezii O Lago da Lua (Lacul lunii) urmat, în 2001, de un altul, intitulat Dizes-me Coisas Amargas como os Frutos (Îmi spui lucruri amare ca fructele).

amare ca fructele “Îmi spui lucruri atât de amare ca fructele …”

Kwanyama Iubite, de ce te întorci cu moartea-n privire şi fără sandale ca şi cum altul te-ar locui într-un timp de dincolo de timpul tot Iubite, unde Ńi-ai pierdut limba de metal aceea a semnelor şi a proverbului cu numele meu înscris pe ea Unde Ńi-ai lăsat vocea suavă de iarbă şi catifea presărată cu stele Iubite, iubitul meu, ce s-a întors din tine e umbra ta divizată în două este ceva înainte de tine vorbe amare asemenea fructelor

Origini Păstrez amintirea timpului în care eram vatwa, cei ai fructelor silvestre.

Păstrez amintirea unui timp fără de timp dinainte de război, de culesul recoltelor şi de al ceremoniilor.

Iubito Ńi-ai îmbrăcat paşii în ploaie ca să asişti la sfârşitul meu.

Vii cu aceiaşi paşi ai nopŃilor de-odinioară când, îmbrăcată pentru iubire, îmi pregăteai timpul cu uleiurile sfinŃite ale-aşteptării.

Iubito ai ochii înroşiŃi de sare şi vinovăŃie.

Hambarele sunt goale Copiii de lapte lipsiŃi.

łesături Trupul meu e-o Ńesătură verticală în care-ai lăsat încrucişate culorile vieŃii tale: două linii un romb urme de ciumă.

Trupul meu este un codru zăvorât unde-ai ales drumul După ce te-ai pierdut ai păstrat cheia şi proverbul.

Printre lacuri Te-am aşteptat din zori pân'asfinŃit şi nu veneai, iubite.

Schimbatu-şi-au culoarea cosiŃele-mpletite şi nu veneai, iubite.

Am curăŃat casa şi-ograda am umplut cu porumb silozul cel mare de pe tăpşan

95

BUCOVINA LITERARĂ

am legănat în vânt cofa de unt şi nu veneai, iubite.

Am strigat boii pe nume toŃi mi-au răspuns, iubite.

Singur glasul tău se pierdu, iubite, dincolo de cotul râului după muntele sacru printre lacuri.

Chipul zidului Un om cu inima în mâini alerga pe marginea nopŃii spre a sluji tenebrelor.

Avea un război anunŃat şi trei războaie de rezolvat în mai tot locul.

Se schimbaseră semnele Un om agăŃat de propria-i umbră îşi întindea inima spre a găsi drumul Era greu de înŃeles De ce începeau zilele în miezul nopŃii Era greu de înŃeles noaptea unică ce rămânea în locul vechii inimi.

Un om umblă beat de propriul lui sânge şi abia de aude glasul care vesteşte-nceputuri Pierdu putinŃa gestului nu reuşeşte să lase-o urmă a mâinii sale însângerate pe zid mâinile nu mai sunt mâini ci un Ńesut de vene care picură sânge în pântecele codrului Un om şi-a smuls propria-i inimă ca să zidească noaptea să afle calea să descopere glasul să clădească graiul să lase-un gest de argint pe al zidului chip. (din vol. Dizes-me Coisas Amargas como os Frutos, Caminho, Lisabona, 2001.)

Prezentare şi traducere din limba portugheză de Anca Milu-Vaidesegan

96

Manifestări Pe 27 octombrie 2010, la Librăria Scriitorilor din Suceava, în cadrul manifestării literare „Scriitorul citeşte“ - desfăşurate sub egida SocietăŃii Scriitorilor Bucovineni - a avut loc comemorarea poetului Gheorghe Lupu, la 7 ani de la stingerea din viaŃă.

Cu acest prilej a fost lansată antologia „Ce rămâne“ de Gheorghe Lupu (selecŃia şi prefaŃa realizate de criticul literar Adrian D. Rachieru), în prezenŃa scriitorilor suceveni şi a rudelor poetului.

Noi membri ai U.S.R. Pe data de 17 noiembrie a.c., la sediul filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, au fost înmânate carnetele de membru al U.S.R. la 4 suceveni: AlbumiŃa-Muguraş Constantinescu, Elena-Brânduşa Steiciuc, Alexandru-Ovidiu Vintilă şi Ioan łicalo. ToŃi sunt membri ai SocietăŃii Scriitorilor Bucovineni şi au fost validaŃi de Consiliul U.S.R., întrunit pe data de 24 septembrie 2010.

ConferinŃă în memoria lui Paul Celan Luni, 22 noiembrie a.c., la ora 17.00, în Sala de lectură a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava, a avut loc o manifestare în memoria cunoscutului poet bucovinean Paul Celan, evenimentul marcând 90 de ani de la naşterea celebrului scriitor. Cu aceasta ocazie, a conferenŃiat prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, decanul FacultăŃii de Litere şi ŞtiinŃe ale Comunicării. De asemenea, pe parcursul evenimentului, studenŃii germanişti din cadrul FacultăŃii de Litere şi ŞtiinŃe ale Comunicării au citit din opera scriitorului.

sumar editorial

Constantin ARCU - Cîteva cuvinte lămuritoare. Ce este S.S.B. şi ce dorim noi? ..............................................................................................1

interviu

Dorin TUDORAN - Dacă uităm ce s-a întâmplat în istorie, suntem blestemaŃi să vedem istoria repetându-se .................................................2

jurnal comentat

Liviu Ioan STOICIU - Degeaba eşti scriitor, dacă n-ai „statut de profesionist“.................................................................................................5

poesis

Nicolae CONDE - Fochistul negru ......................................................................................................................................................................6

cronica literară

Ioan HOLBAN - Călătoria ca iniŃiere ..................................................................................................................................................................9 Constantin BLĂNARU - Actualitatea unui roman „total“ ................................................................................................................................11 Emanuela ILIE - Provizorat ..............................................................................................................................................................................13

poesis

Ioan ES. POP - cu aceşti ochi, cu care n-am văzut ............................................................................................................................................16

schiŃe

Al. CISTELECAN - Ioana Em. Petrescu ..........................................................................................................................................................18

inedit

Aurel DUMITRAŞCU - O poveste din ziarul de seară .....................................................................................................................................22

epica magna

Cristian CORCAN - Nu te teme! ......................................................................................................................................................................23 Gellu DORIAN - Cartea de la Uppsala .............................................................................................................................................................32

liber pe contrasens

Adrian Alui GHEORGHE - ViaŃa ca şi literatura ............................................................................................................................................37

o antologie a poeziei româneşti

Mircea A. DIACONU - B. Fundoianu ..............................................................................................................................................................38

recenzii

Ionel SAVITESCU - Iluziile pierdute ale literaturii române .............................................................................................................................40 Geo VASILE - Gellu Dorian, un nou avatar stilistic .........................................................................................................................................41 Valeria MANTA TĂICUłU - Călătorul cu aripi indigo ..................................................................................................................................42

muzeul de imagini

Constantin DRAM - Un diavol economisind o grivnă .....................................................................................................................................43

chipuri şi privelişti

Liviu ANTONESEI - În jurul lui Nicolae Labiş ...............................................................................................................................................44

lirice

Diana CORCAN - Poemele Dianei ..................................................................................................................................................................46 Dan BISTRICEANU - Poarta uitată .................................................................................................................................................................47

reflux

Alexandru Ovidiu VINTILĂ - Actualitatea lui Malcolm Lowry ....................................................................................................................49

eseu

Adrian ALUI GHEORGHE - Despre ratare ...................................................................................................................................................50 Theodor CODREANU - Viziunea cosmologică ...............................................................................................................................................51 Ovidiu MORAR - Avangardă şi cosmopolitism ...............................................................................................................................................56 Ion PECIE - Povestea unui om leneş, sau Balada spânzuratului ......................................................................................................................60 Liviu PENDEFUNDA - Cuvântul pierdut în noosfera unui arc reflex .............................................................................................................63 Geo VASILE - Ion Vinea şi motivul durerii universale .....................................................................................................................................65 Isabel VINTILĂ - Poezia Ilenei Mălăncioiu, sau semnul „plânsului curat“ ....................................................................................................66

reportajul interbelic

Liviu PAPUC - Reportajul bucovinean interbelic - Mircea Streinul (II) ..........................................................................................................69

lirice

Georgiana DIACONIłA - Căutări ...................................................................................................................................................................70 Andreea FELCIUC - Premiul revistei „Bucovina literară“ la Festivalul „Nicolae Labiş“, Suceava, 2010 .....................................................72

carnete critice

Mircea A. DIACONU - D’ale criticii, cu şi fără Ioan Groşan ..........................................................................................................................74 Daniela PETROŞEL - Icoane de cuvinte .........................................................................................................................................................76

retrospective

Luca PIłU - În jurul unei metalepse picturale ..................................................................................................................................................78

rugă

Marius IANUŞ - Bătrân şi singur .....................................................................................................................................................................80

corespondenŃă

Leo BUTNARU - Scrisori din nordul Bucovinei ocupat(e) ..............................................................................................................................82

cronica traducerilor

Cristina DRAHTA - Andreï Makine - FranŃa pe care uităm să o iubim ...........................................................................................................87

calendar bucovinean ..................................................................................................................................................................................89 vitrina editorială..........................................................................................................................................................................................93 traduceri

Paula TAVARES - trad. de Anca Milu-Vaidesegan ..........................................................................................................................................95

SOCIETATEA SCRIITORILOR BUCOVINENI

în imagini

Scriitorii suceveni şi oaspeŃii participanŃi la Festivalul NaŃional de Poezie „Nicolae Labiş“, ediŃia a XLII-a, Suceava, 2010

Urăm cititorilor şi colaboratorilor noştri

La MulŃi Ani! • Abonamentele se pot face la oficiile poştale, la redacŃie sau cu plata prin virament la Trezoreria Suceava, cont: RO09 TREZ 5912 4590 220X XXXX, cod fiscal 4244075

http://bucovina-literara.scriitor.org

ISSN 123-7167

PreŃul: 10 lei