Continuarea bestsellerului f nr:tinl.e s{x t(. {:u.nt)s{:
a
o
Jqo
OO
Jqo
noyes ctuparce t
[e-aITIr
pierdut Traducere din limba englezi GABRIEL TUDOR / GRAAL SOFT
#
Capitolul
1
Birbatul voinic de la capitul barului asudi. igi fine capul plecat deasupra paharului cu scotch dublu, dar, din cAnd in cind, arunci o privire furiqd, peste umir, spre ug6. Stropi de transpira{ie ii lucesc pe fa!i, in lumina benzii cu leduri. Omul scoate un fel de oftat prelung, guieritor, gi se intoarce la biutura lui. - Hei, tu... imi ridic privirea de la paharele pe care tocmai le gtergeam. - imi mai torni un pahar? Aq vrea si-i spun ci nu e o idee prea buni, ci nu l-ar ajuta cu nimic, ba dimpotrivi, ar intrece mlsura. Dar e un tip masi'rr, mai sunt doar cincisprezece minute pAn[ la ora inchiderii gi, potrivit regulilor firmei, nu am nici un motiv sd-l refuz, aga cdL mi apropii, ii iau paharul qi il [in la nivelul ochilor. El face un semn din cap citre sticli: - Dublu, spune, gi-gi trece mdna grasl peste chipul jilav. - Face gapte lire gi doulzeci, vl rog. E unsprezece fhrl un sfert, intr-o noapte de marfi, iar la pubul cu specific irlandez Shamrock and Clover, din aeroportul East City pub care e la fel de irlandez ca gi Mahatma Gandhi -, este aproape ora inchiderii. Barul se inchide la zece minute dupi decolarea ultimului avion, gi, in momentul de fa1i, nu mai suntem aici decdt eu, un tinir zelos cu un laptop, doui femei care pilivrigesc la masa doi qi birbatul care bea tacticos dintr-un fameson dublu, cu ghea16, agteptAnd fie cursa SC107 spre Stockholm, fie cursaDB224 spre Mtinchen - cea din urmi are o intArziere de patrtzeci de minute'
t
loio Moyes
Sunt la bar inci de la ora prinzului, c6ci Carly are o durere de gi a plecat acas6. Nu mi d,eranjeazd,. Nu mi deranjeazi niciodati si rimdn pdni tdrziu. Fredonez in surdini ritmul melodiei de pe celtic Pipes of the Emerald Isle, vol. III, md,vinzolesc de colo colo, adun paharele de la masa celor doui femei, care se uiti atente la un filmule! pe telefonul mobil. se amuzr, hohotind farit griji,ca qi cdnd ar fi bine cherchelite.
burti
- E nepogica mea. Are cinci zile! se laudi femeia blondi, atunci mi intind peste masi si-i iau paharul. Tare drigufi! zdmbesc. Adevirul e c6 sunt topiti dupi bebeluqi. - E in Suedia. N-am fost niciodati acolo. Dar trebuie si merg si-mi vid nepofica, nu? - O botezim! Amdndoui izbucnesc iar in ris. Nu bei un pahar cu noi? Hai, ia o pauzd cinci minute. Altfel, n-o si terminim sticla asta cAnd
la timp. - Ups! Trebuie si plecim, haide, Dor!
Alertate de tabela de afigaj a aeroportului, femeile iEi string bagajele gi probabil doar eu observ cd merg clitinindu-se ugor atunci cand se indreapti spre controlul de securitate. pun paharele lor pe tejghea gi mi uit prin incipere daci mai e ceva de spalat. - N-ai fost niciodati tentat6? Femeia mai scundi s-a intors
dupi
egarfb.
-Poftim? - Si pleci de-aici, pur gi simplu, la sfdrgitul programului? Si sari in primul avion? Eu a9 fi tentati, spune ea, izbucnind din nou in rAs. in fiecare afurisiti de zi! ii surdd - genul de suras profesional ce ar putea si transmitd orice fel de mesaj - gi mi indrept spre bar.
in jurul meu, magazinele din aeroport se inchid, obloanele cobordnd cu un zingdnit metalic peste pogetele scumpe gi cutiile de Toblerone. Luminile pdlpaie deasupra porfilor trei, cinci, unsprezece, qi ultimii cilitori ai zilei igi croiesc drum spre cerul nopfii. viol.t, femeia de serviciu congolez6., igi impinge cdru{ul spre mine, cu mersul ugor leginat gi tilpile de cauciuc ale pantofilor scarfdind pe dalele
Marmoleum strilucitoare.
Dupd ce te-am pierdut
-Buni
seara, drigufo! seara, Violet!
- Buni - N-ar trebui si fii aici aga de tdrziu, scumpo. Ar trebui si fii acasi, cu cei dragi.
imi spune exact acelagi lucru in fiecare noapte. - O si fiu in curind. $i eu ii rispund cu aceleagi cuvinte in fiecare noapte. Satisftcuti, femeia incuviinleazl din cap qi-gi continui drumul. TAnirul zelos cu laptop Ei birbatul asudat care bea scotch au plecat. Termin de strAns paharele gi fac casa, verificAnd de doul ori, pini c6nd sumele de pe roli corespund cu banii incasafi. Notez totul in carnetul de sub tejghea, verific dozatoarele gi trec pe o hdrtie ce ar trebui comandat din nou. Atunci observ ci pardesiul zdrahonului atirnl inc[ de spitarul scaunului. Fac cdfiva pagi si mi uit la tabela de afiEaj electronic. Tocmai a inceput imbarcarea pasagerilor pentru
cursa de Miinchen gi simt imboldul si-i returnezhaina. Mai arunc o privire, apoi mi indrept cu pagi domoli spre toaleta birbafilor. - Hei, e cineva aici? Vocea care se aude e gAtuitd, aproape la limita isteriei. imping uga. Namila de birbat in costum e aplecat peste chiuveti qi-gi di cu api pe fa!i. Pielea ii e albi ca varul.
- Au anunlat zborul meu? - Avionul e gata de decolare. Probabil aveli doar citeva minute la dispozilie. Dau si plec, dar ceva mi opreqte. Omul se zgAiegte la mine, cu ochii ca doui butoane de panicl. -Nu pot s-o fac. ingfaci un gervelel de hdrtie gi igi tamponeazi
fafa. Nu pot si mi urc in avion. Agtept. - Trebuie si merg si mi intAlnesc cu noul gef gi nu pot si fac asta. N-am avut curajul sd-i spun cl mi-e frici s6 zbor cu avionul, zice el qi scuturi din cap. Nu frici. Sunt ingrozit.
inchidi in urma mea. noua dumneavoastri slujbi? Care-i -Aeaa... piese de magini, clipegte el. Sunt noul director regional la departamentul de ansambluri de piese de schimb pentru roli din cadrul Hunt Motors. Las uga sd se
10
lojo Moyes
-Pare o slujbi grozavd,, spun. Avefi... suporli in console. -Lucrez la firma asta de mult timp. inghite anevoie. De aceea nu vreau si mor intr-o minge de foc... Chiar nu weau si mor intr-o minge de foc zbttritoare. Sunt tentati si-i atrag atenfia ci nu va fi, de fapt, o minge de foc zburitoare, ci mai curind una care coboard rapid, dar binuiesc ci asta nu-i va fi deloc de ajutor. Birbatul igi improgci iarigi fala cu apd gi ii ofer un alt gervelel de hArtie. - Mulfumesc, murmuri el, cu risuflarea intretliati, si se indreaptd de spate, incercdnd si se adune. Pariez ci n-ai mai vdzut niciodati un om in toati firea purtdndu-se atAt de stupid, nu? - Cam de vreo patru ori pe zi. Ochii lui mici se l6rgesc. - Da, cam de patru ori pe zi trebuie si pescuiesc pe cineva din toaleta birbalilor. $i, de obicei, motivul e frica de avion. Omul clipegte des citre mine. - Dar si gtii, le spun asta tuturor, nici un avion care a decolat de pe aeroportul ista nu s-a pribuqit... -Zduz. tresare el, ddndu-gi capul pe spate. unul. Nici micar... un mic accident pe pisti? Ridic din umeri. - De fapt, e chiar plictisitor pe aici. Oamenii pleacd, merg la destina{ie gi se intorcpeste cdteva zile.Md sprijin de ugd, ca s-o lin deschisi. Veceurile astea nu miros deloc bine seara. $i, oricum, dupd. pirerea mea, sunt lucruri mai rele care !i se pot intAmpla in viafi. - Da, presupun ci ai dreptate. Rimdne pe gAnduri, privindu-mi piezig. De patru ori pe zi zici? - Uneori gi mai mult. Acum, daci nu vd supirafi, chiar trebuie si mi intorc. Nu e bine pentru mine sd fiu vizutd iegind prea des din toaleta birbalilor. El zAmbegte gi, pentru cAteva clipe, imi dau seama ce fel de om ar
-Nici
fi in alte imprejuriri. un birbat de o exuberanli naturali. Un birbat birbat perfect stipdn pe afacerea lui cu piese de maqini. Am impresia ci tocmai se anunf[ cursa dumneavoastri. -Zici cir o si fiu bine?
vesel. Un
Dupd ce te-am
pierdut
Ll
- Sigur cd o si fi1i bine. E o companie aeriani foarte siguri. $i sunt doar vreo doui ore din viala dumneavoastri. Uitafi, SK491 a aterizat acum cinci minute. Cdnd o si mergefi spre poarta de imbarcare, o si le vedeli pe stewardese indreptdndu-se spre cas6, o s[ le vedeli pe toate cd rdd gi pilivrigesc. Pentru ele, s[ se imbarce in cursele astea e ca gi cum ar merge cu autobuzul. Unele fac asta de dou6, trei, chiar patru ori pe zi. $i sunt tipe degtepte. Dac6 meseria asta n-ar fi siguri, nu s-ar urca in avion, nu? - Ca gi cum ar merge cu autobuzul, repeti el. - Probabil mult mai sigur decAt cu autobuzul. - Da, de asta si fii siguri, zice el gi ridicl din sprincene. Sunt o mul$me de idioli pe gosele. incuviinlez din cap, in timp ce el igi stringe nodul de la cravati. - Plus de asta, aveli o slujbi grozavil. Ar fi gi picat si o pierde{i pentru un lucru aga mirunt. O sn fifi bine odati ce vl vefi obignui cu zborurile. - Poate ci o si fiu. Mulpmesc... - Louisa, mi prezint. - Mullumesc, Louisa. Egti o fati tare de treab6. imi aruncd o privire intrebitoare. Nu gtiu daci li-ar plicea... si bem ceva impreuni, intr-o zi? - Cred ci au anunlat iar cursa dumneavoastrd, domnule, ii spun qi deschid uga ca si poati iegi. El incuviin!eazd din cap, spre a-gi disimula stdnjeneala, gi se agiti betandu-gi cu palmele buzunarele. - Da. Sigur. Bine... Atunci eu plec! - Si avefi noroc cu consolele! Abia la cAteva minute dupi plecarea birbatului, imi dau seama a vomat peste tot in cabina trei din toaleta birbatilor.
ci
Ajung acasi pe la unu gi un sfert. Evit s6-mi privesc chipul in oglinda din lift gi intru in apartamentul inviluit in ticere. imi pun pantalonii de pijama gi un hanorac, apoi deschid frigiderul, scot o sticli de vin alb gi-mi torn un pahar. Buzele mi se strdng cind simt acreala lui. Mi uit pe eticheti gi imi dau seama ci trebuie si-l fi
t2
lojo Moyes
desfbcut cu o seari inainte, apoi am uitat si pun dopul sticlei. Decid
insi ci nu-i o idee buni si mi gAndesc prea mult la lucrurile astea, aga ci mi pribugesc intr-un scaun, cu tot cu sticll. Pe polila gemineului, se afli doui cir{i pogtale. Una e de la pirintii mei, care mi feliciti de ziua mea. Mama imi transmite ,,cele mai bune gdnduri", dar cuvintele ei mi dor ca o rani de cufit. Cealalti e de la sora mea, care-mi sugereazi si vini cu Tom la mine peste weekend. E de acum gase luni. Pe telefon am doui mesaje vocale, unul e de la dentist. CelIlalt, nu.
lii
Bund, Louisa. Sunt lared. Ne-am tnthlnit la Dirty Duck, md minte? Ne-am tras-o... (se aude un chicotit bizar indbutit).
A fost... cum sd-li spun... Mi-a pldcut. Md gLndeam cd am putea s-o facem din nou? Ai numdrul meu de telefon...
Cind sticli e goal6, mi bate gdndul si mai cumpir una, dar nu vreau si ies iar. Nu vreau ca Samir, de la bicinia nonstop, si faci iar una dintre glumele lui despre sticlele mele fbri fund de pinot Grigio. Nu vreau si vorbesc cu nimeni. Brusc, mi simt sfhrgiti de oboseall, dar e acel gen de epaizare care-{i face capul si-fi liuie gi care-mi spune ci, daci mi bag in pat, n-o si adorm. Mi gindesc pref de cdteva clipe lalared gi la faptul ci avea nigte unghii cu o formi ciudatd. Mi deranjeazd oare unghiile cu forme ciudate? Mi zgiiesc la perefii goi din camera de zi gi realizez, deodati, cI am nevoie de aer curat. Chiar am nevoie de aer. Deschid fereastra de pe hol gi m6 calir, intr-un echilibru precar, pe scara de incendiu pAni ajung pe acoperig. Prima dati cdnd am urcat aici, acum noui luni, agentul imobiliar mi-a aritat cum amenajase fostul chiriag o mici terasi cu gridini pe acoperig, instaldnd o bincufl gi imprejmuind-o, din loc in loc, cu cdteva ghivece mari cu flori. - Desigur, oficial, nu e terasa ta, mi-a spus agentul, dar apartamentul tiu e singurul cu acces direct la ea. Cred ci e destul de drigufi. Ai putea da gi o petrecere aici, sus. M-am holbat la el, intrebAndu-mi daci chiar par genul de om care sd dea petreceri.
Dupd ce te-am
pierdut
13
multi vreme, plantele s-au vegtejit gi s-au uscat de tot. Se pare ci nu sunt foarte priceputi si am griji de lucruri. Acum stau pe acoperig, uitdndu-mi labeznacare inviluie intreaga Londri. in jurul meu, milioane de oameni triiesc, respiri, m6:n6nc6, se cearti. Milioane de viefi complet separate de a mea. Este o pace stranie. Luminile sclipesc, pe cind zgomotele metropolei stripung aerul nopfii, de la motoare turate de maqini la ugi trintite. De la cdgiva kilometri, dinspre sud, se aude huruitul gros gi infundat al unui elicopter de polilie, al clrui reflector scaneazdbezna in ciutarea vreunui infractor care qi-a pierdut urma in vreun parc local. Undeva, in depirtare, riLsuni o sireni. intotdeauna se aude o sireni. - N-o si-[i ia prea mult timp, gi o si te simfi ca acasi, imi spusese De
agentul imobiliar. Aproape ci mi pufnise rdsul. Oraqul mi se pare acum la fel de striin ca intotdeauna. De fapt, totul mi se pare striin zilele astea. Ezit, apoi pigesc pe balustradi, cu bralele intinse in lateral, ca un acrobat pe frdnghie, pulin abliguit. Pun, pe rAnd, un picior in fafa celuilalt, de-a lungul bordurii de beton gi simt cum adierea imi gddiln firiqoarele de pir de pe mdinile intinse. CAnd m-am mutat aici, in clipele cele mai grele, uneori indrizneam si merg de la un capit la altul al balustradei blocului. CAnd ajungeam la celilalt capit, rddeam, in aerul nopfii. Vezi? Sunt aici, vie Si nevdtdmatd, chiar pe margine. Fac ce mi-ai spus! Devenise un fel de obicei secret: eu, linia orizontului, confortul
intunericului, anonimatul gi conqtientizarea faptului ci aici, sus, nimeni nq Etie cine sunt. imi ridic fruntea, simfind adierea nopfii, auzind rAsete de jos, sunetul infundat al unei sticle sparte, forfota traficului citre orag, vizdnd quvoiul nesfArgit, rogu, de stopuri auto, asemenea unui guvoi de sdnge. Doar intre trei gi cinci dimineata e ceva mai linigte, be{ivii s-au pribugit in paturile lor, maegtrii bucitari de pe Ia restaurante gi-au scos gorfurile, iar puburile gi-au inchis ugile. Linigtea acelor ore e intrerupti doar sporadic de maginile de aprovizionare, de deschiderea brutiriei evreiegti de peste drum, de bufniturile ugoare ale dubilelor ct ziare care arunci teancurile de hdrtie. Cunosc gi cele mai subtile miqciri ale oragului, fiindci nu dorm.
t4
lojo Moyes
Pe undeva, acolo, jos, petrecerea continui la White Horse, un local plin de hipsteri gi de tipi din East End, un cuplu se cearti in stradi gi, in partea cealaltd a oragului, la spital sunt adugi rinili, bolnavi gi oameni care abia au reuqit sd mai supraviefuiasci inci o zi. Aici, sus, sunt doar aerul, intunericul, avioanele de marfh ale FedEx, zburAnd de la Heathrow spre Beijing, qi nenumirali cildtori, precum Domnul Bdutor de Whisky, in drumul lor spre ceva nou. - Optsprezece luni. Optsprezece luni bitute pe muchie. Dar cdnd o si fie destul? mi trezesc intrebind, in bezni. $i iati - simt din nou inliuntrul fiin{ei mele un clocot, furia neagteptati. Mai fac doi pagi, privind in jos la picioarele mele. Fiindci asta nu mi se pare viali. Nu mi se pare nimic. Doi pagi. inci doi. voi merge pdnd la colpl blocului in noaptea asta. - Nu mi-ai dat qansa la o nenorocitd de via{i, nu-i aga? Chiar deloc. Doar mi-ai zdrobit vechea mea via{i. Ai ftcut-o bucifi. ce si fac acum cu ce-a rimas din ea? CAnd am si simt... imi intind brafele, simlind iar pe piele aerul rece al nopfii, gi-mi dau seama ci pldng, din nou. Si te ia naiba, Will! goptes.. Sa t. iu naiba ci m-ai pirisit! Durerea se ridici in mine ca o maree spontani, nivalnici, cople_ gitoare. $i, pe cdnd simt cd md scufund in ea, o voce se aude, din umbr6: - Nu cred c-ar trebui si stai acolo. Mi intorc pe jumltate si ziresc pe scara de incendiu un chip mic gi palid, cu ochii intuneca{i larg deschigi. Din sperieturi, un picior imi aluneci pe balustradi Ei trupul mi se inclini spre exterior. Inima imi bate cu putere, iar dupi o frac{iune de secundi corpul iqi continui miqcarea. $i apoi, ca intr-un coqmar, devin imponderabili, in abisul nocturn, picioarele mi se migcd necontrolat deasupra capului gi aud un lipit care ar putea fi al meu. O bufniturd. $i apoi beznd totald.
Capitolul 2
- Cum te cheami, scumpo? in jurul gdtului am un guler cervical. Simt pe frunte mdngdierea ugoarl gi bldndn a unei mAini. Sunt vie. De fapt, asta mi surprinde foarte mult. - E in reguli. Deschide ochii. Uiti-te la mine, acum. Uitd-te la mine. Poli si-mi spui cum te cheami? Vreau si vorbesc, si deschid gura, dar nu reugesc decit si bilmijesc ceva nedeslugit. Cred ci mi-am mugcat limba. Am gura plini de singe, ii simt gustul cald, metalic. Nu mi pot migca. - O si te imobilizim pe targi, bine? N-o si te simfi prea bine pe moment, dar o si-!i fac pulini morfini, ca si mai atenuim durerea. Vocea bdrbatului care mi se adreseazi e calmi:, egald, ca gi cum cel mai normal lucru pe lumea asta e si gisegti pe cineva zdrobit pe asfalt, cu ochii alintifi spre cerul intunecat. Ag vrea si rid. Ag vrea si-i spun cAt de ridicoli mi se pare situalia. Dar nu sunt decdt o altl victimi a unui accident gi nimic nu pare si meargl aga cum ar fi trebuit. Figura birbatului dispare din raza mea vizuali. O femeie cu vesti reflectorizanti, cu pirul negru si cre[, strdns la spate intr-o coadi de cal, se ivegte deasupra mea gi imi pune o lanterni sublire in ochi, uitAndu-se lung la mine cu acelagi interes indiferent cu care studiezi vreun exemplar de laborator, nu ca la o fiinfd umani. - Trebuie si o invelim? Vreau siL spun ceva, dar durerea din picioare mi impiedicl. Iisuse, spun, dar nu sunt siguri daci am rostit cuvdntul cu voce tare.
16
lojo Moyes
- Fracturi multiple. Pupile normale gi reactive. Tensiune 9 cu 6. A avut noroc cd a cdntt pe acoperigul marchizei. care sunt gansele sd aterizezi intr-un hamac?... Totugi, nu-mi plac contuziile. Simt un curent de aer rece pe abdomen, odati cu atingerea uEoar5
unor degete calde. - Hemoragie interni? -Avem nevoie de inci un echipaj? - Putefi si vi dafi inapoi, domnule? Vi rog, inapoi. Se aude o voce de birbat: - Am iegit si fumez o {igari, gi fata s-a aruncat direct in balconul meu. Aproape ci mi-a picat in cap! -Eh, dar uite c-a[i scipat! Avefi o zi norocoasi. Ea n-a avut-o! -Am triit gocul viefii. Nu te-ai a$tepta si-!i cadi cineva din senin in cap. Venili s[ vi arit gezlongul meu... M-a costat 800 de lire, l-am luat de la Magazinele Conran. Crede{i ci pot pretinde banii pe el? O scurti ticere. - Puteli face ce vreli, domnule. $ti!i ce, putefi s-o dafi in judecati pentru ci nu v-a curifat balconul de singe. Ce ziceli de asta? Privirea bdrbatului alunecd spre colega lui. Timpul se scurge gi md simt sfargitd. Am cizut de pe terasa blocului? Fa{a imi e rece gi realizez, de undeva, de departe, ci incep si tremur. - Sam, intri in goc! Uga unei ambulanfe se deschide in spatele lor. Apoi targa de sub mine se deplaseazd 9i nu simt decdt durere. Totul devine negru. a
Aud o sireni gi ceva albastru se invdrte. intotdeauna se aude o in Londra. Pornim. spa{iul din interiorul ambulan{ei este scildat in lumina de neon, care palpdie intruna, punind in evidenfi interiorul ticsit pani la refuz, pe bdrbatul in uniformi verde, care tasteazd, ceva pe telefonul personal, apoi imi regleazdperfuziade deasupra capului meu. Durerea s-a mai diminuat. poate datoritl morfinei. Dar, pe mdsuri ce devin constienti., spaima se amplifici. Simt cum un uriaq airbag se umfl6 inliuntrul meu, blocdnd ftri ezitare si iasi orice altceva. O, nu. O, nu! - Nu vi sub-phi-rha!i... sirend
Dupd ce te-am pierdut
t7
E nevoie si ingaim gi a doua oari cuvintele pentru ca birbatul, agi{at cu braful de un mdner din ambulanfi, si mi audi. Se intoarce gi se apleaci asupra mea. Miroase a limiie gi e pu{in tiiat pe fafi, de la birbierit. - Hei, egti bine? -Eu ambb......
Omul se apleaci gi mai mult. - imi pare riu, mi-e greu si te aud, din cauza sirenei. O si ajungem curAnd la spital, mi asiguri el, atingdndu-mi cu mdna. Palma lui e uscati, caldi qi linigtitoare. Brusc, mi panichez la gAndul ci m-ar putea pdrisi. Stai lini$tite aici. Donna, in cAt timp ar trebui si ajungem? Nu pot rosti nici un cuvAnt. Limba imi umple, practic, toati gura. Gindurile lmi sunt incAlcite, se privilesc unele peste altele. Oare mi-am migcat brafele cAnd m-au ridicat pe targdz. Mi-am ridicat mAna dreapti, nu? - Sunt pa-rradghi- za-ti? imi ies cuvintele ca o goapti. - Poftim? Birbatul igi pleaci urechea aproape de gura mea. - Pa-rradgh i- za-ti? Sunt pa-rra dghi- za-td3 Omul eziti', privindu-mi direct in ochi, apoi se intoarce 9i se uiti la picioarele mele. -Paralizatl? Pofi si-fi migti degetele de la picioare? incerc si-mi amintesc cum si-mi migc picioarele. Se pare ci am nevoie de mai multi concentrare decdt de obicei. Birbatul se apleaci gi-mi atinge incet degetul de la picior, ca qi cum ar vrea s6-mi aminteasci unde se afl[. - Hai, incearci din nou. Bun, ai reugit! Durerea imi strifulgerl ambele picioare. Se aude un oftat, poate un gearndt. Al meu. - Egti bine, stai linigtiti. Durerea e un lucru bun. Nu bag mAna-n foc, dar nu cred c5, ai vreo leziune la coloani. Ti-ai fracturat qoldul gi alte cdteva oscioare pe
lingi.
Privirea lui zlbovegte asupra mea. Are ochi blinzi. $i pare s6 infeleagi cAtd nevoie am de aceste asiguriri. ii simt atingerea miinii. Niciodati n-am avut mai mult6 nevoie de atingerea unui om. -Vorbesc serios. Sunt aproape sigur ci nu egti paralizatd.
18
lojo Moyes
- O, shla-vhi Dhom-nulhui! imi aud eu vocea ca gi cAnd ar veni de undeva de departe. ochii mi se umplu de lacrimi. Te rhoog, nu
md lhi-sa, goptesc. El igi apropie fafa mai mult. - Nu te las, sunt aici. vreau si vorbesc, dar chipul nou cunostinta.
lui
se incelogeazi 9i
imi pierd din
Dupd toate acestea, mi se spune cd am cizut dela etajul cinci, am stripuns acoperigul de p?nz6 al unei verande de la etajul al treilea, cdderea fiindu-mi astfel atenuati, si am aterizat direct pe imensul gezlong din impletiturd de richitd, acoperit cu o saltea impermeabild, aflat in balconul domnului Antony Gardiner, ,r.r uuo.ut , pecializat in drepturi de autor gi vecinul meu cu care nu m-am intdlnit niciodat5. osul goldului mi s-a cripat in doui, iar doui coaste qi clavicula mi s-au fisurat. Mi-am fracturat doud degete de la mana stangi gi un metatarsian de la picior, care a stripuns pielea piciorului, facand-o pe o studentd la medicind si legine. Radiografiile mele sunt o sursl de fascinalie. vocea paramedicului care m-a tratat imi risund incd in urechi: Nu ;tii niciodatd ce se poate inthmpla cdnd cazi de la mare indlfime. Se pare ci sunt foarte norocoasi. Ei imi repetd asta qi agteapti, zdmbind, ca si cum ar trebui sd reacfione z fie printr-un zdmbet imens, fie fdcdnd, eventual, cdliva pagi de dans. Eu nu mi simt norocoasi. Nu mi simt nicicum. A{ipesc si m[ trezesc, uneori vdd deasupra mea luminile strdlucitoare de la blocul operator, apoi mi aflu intr-un salon liniqtit, cufundat in liniqte. sau vid chipul unei asistente. Aud frAnturi de conversalii.
Ai vdzut
ce mizerie a fdcut bdtrdna de la salonul D4? Grozav sfar;it de turd, nu? Lucrezi la Spitalul Princess Elizabeth, nu? Ei, sd le spui cd ;tim cu ce se mdnkncd Urgen{ele, da? Ha-ha-ha-ha! Po{i sd te odihne;ti acum, Louisa. O sd avem noi grijd de tot. Acum dormi. Morfina imi provoaci somnolente. Mi se administ reazd, d.oza, si cad pe nesimlite intr-o stare de inconstienti.
Dupd ce te-am pierdut
t9
>l
Deschid ochii gi o vid pe mama la capul patului meu. - Se trezegte, Bernard, se trezegte. Crezi cd ar trebui si o chemim pe asistentd?
Mama si-a schimbat culoarea pirului, imi trece prin cap intr-o doari. Apoi imi spun: Hei, e mama mea. Mama mea nu mai vorbe$te cu mine! -O, slavi Domnului! Slavi Domnului! exclami mama gi-gi atinge cruciulifa de la gdt. Gestul imi amintegte de cineva, dar nu-mi dau seama de cine anume. Se apleaci spre mine gi mi ciupegte uEor de obraz. Nu gtiu de ce, dar ochii mi se umplu instantaneu de lacrimi. O, fetifa mea! Sti aplecati peste mine, ca gi cum ar vrea si m[ protejeze de alte pericole. O, Lou! imi gterge lacrimile cu un Eervefel. Am triit spaima vielii mele cdnd m-au sunat de la spital. Te doare? Ai nevoie de ceva? Te simli confortabil? Ce vrei si-fi aduc? Vorbegte atAt de repede, ci nu-i pot rispunde. Am venit imediat ce am aflat. Treena a rimas s[ aibi griji de bunicul. El ili transmite toatd dragostea lui. Mi rog, a bilmijit ceva acolo, dar qtim ce-a vrut si spuni. O, scumpa mea, cum de-ai ajuns in situafia asta? Ce a fost in capul tdu? Pare si nu aibi nevoie de un ri.spuns. Tot ce trebuie sd fac e si zac acolo.
igi tamponeazd ochii cu s,ervefelul, apoi mi-i gterge pe ai mei. -Egti inci fata mea. $i... n-aq suporta gdndul si pifegti ceva, qi noi si nu... gtii tu. - $hth... iu, ingaim eu, inghigindu-mi cuvintele. imi simt limba ciudat. Vorbesc ca un om beat. N-am vhrrut nichio-dha-thi... - $tiu. Dar m-ai fbcut si mi simt tare riu, Lou. N-am putut si... - Hei, dragi, nu e momentul, ii atrage tata atenfia cu o atingere pe umir. Mama priveEte la o oarecare distan![ gi-mi prinde mdna. - Cdnd ne-au sunat... Oh, am crezut... N-am gtiut... incepe iar si pldngn incetigor, cu batista apisati pe buze. Slavi Domnului ci e bine, Bernard! - Sigur ci e bine. Doar e fbcuti din cauciuc, nu? Tata se apleaci peste mine. Ultima oari am vorbit cu el la telefon acum doui luni, dar nu l-am mai vizut de optsprezece luni, de cAnd
20
lojo Moyes
am plecat de acasr. Pare uriag, o figurd familiari, disperat gi teribil
de istovit.
- imi phaa-rheee rhidu, goptesc. Nu md pot gdndi ce altceva si spun. - Nu fi prostuli! Ne bucurim c6 egti bine. chiar daci arifi de parci ai fi stat gase reprize in ring cu Mike Tyson. Te-ai vdzut in oglindi de la accident? Scutur din cap. - Poate ci... poate ci nici n-ar fi cazul si te uifi prea curind. il mai gtii pe Terry Nicholls, cand a cdzat peste ghidonul bicicretei gi s-a infipt in zidul de la supermarket? Ei, di-i jos mustafa inchipuie-li 9i cd aga arili tu. De fapt, se uiti el mai indeaproape la fa\a-.u, u.oci ai adus vorba... - Bernard! - o si-!i aducem gi penseti mdine. oricum, data viitoare cind te hotdrigti sd iei leclii de zbor, hai mai bine sd mergem pe vechea pist6 de avioane, da? si sari de pe bloc gi si dai din brale nu funclioneazd, in cazul tiu. incerc sd zdmbesc. Amdndoi sunt aplecafi asupra mea. ingrijorarea gi nelinigtea li se citesc pe fefe. Sunt pirin{ii mei. - A slibit, Bernard. Nu crezi ci a slibit? Tata se apropie si mi studieze mai bine gi atunci ii vid ochii umezi gi zdmbetul mai govdielnic decAt de obicei. -Hei... arati. foarte bine, dragi. Crede_mi, Lou, egti stragnic de frumoasi. imi strdnge mdna, apoi o duce ra buze gi o siruti. Tata n-a ficut asa ceva niciodati in viafa lui. in clipa aceearealizez cd, eiau crezut ci am fost la un pas de moarte, gi un suspin imi fagnegte, fh.ri voie, din piept. inchid ochii, incercand sd-mi stipdnesc lacrimile fierbinfi, gi simt palma mare gi asprd a tatei, impresurdndu-mi. - suntem aici, scumpo. Totul e bine acum. Totul o si fie in ordine.
Dupd ce te-am
pierdut
2l
Timp de doui siptimdni, parcurgzilnic drumul de optzeci de kilometri, luAnd trenul in zori, apoi vin o dati la citeva zile. Tata a reugit si oblini o dispensi speciall de la munci, fiindci mama nu vrea si cilitoreascl singuri. La urma urmei, prin Londra umbli tot felul de oameni. Tata spune nu o dati asta, aruncindu-i mereu mamei o privire furiqi pe la spate, ca 9i cum vreun tdlhar ar pAndi-o chiar in acel moment, mAnuind un culit intr-un loc ferit. Treena sti acasi cu bunicul. Cind mama imi vorbegte despre asta mi face si cred cd sora mea nu e deloc mulfumiti de acest aranjament. Mama imi aduce mincare de acasi incl din zitra c?nd ne-am holbat toli trei la farfuria primiti la masa de prdnz 9i, nici dupi cinci minute de speculalii intense, nu ne-am putut limuri ce confinea. - Unde mai pui ci ii aduc mdncarea pe tivi de plastic, Bernard. Ca la inchisoare. Supiratl, mama a impuns cu furculila mincarea, apoi a mirosit-o. De atunci, nu vine la mine fbri sandviciuri uriage, cu felii groase de gunci sau caqcaval in pAine albi, sau firi borcane cu supi ficuti in casi. Asta-i mincare adevdrati, spune ea Ei
mi hrineEte ca pe un bebelug. incet, limba mea revine la dimensiunea normali. Se pare ci aproape mi-am retezat-o cind am cdztsl. Nu e ceva neobignuit' mi s-a spus.
Mi-au ficut doul operalii pentru a-mi suda osul goldului, iar acum am piciorul stAng gi braful stdng in ghips. Keith, unul dintre brancardieri, mi intreabi dac[ poate si se semneze pe ghips - se pare ci aduce ghinion si plstrezi ghipsul alb imaculat - 9i imediat imi scrie un comentariu atAt de vulgar, incit Eveline, asistenta medicali filipinezd, a fost nevoitl si lipeasci o bucati de leucoplast deasupra inainte de vizita medicali. Cind mi transporti ca si-mi faci radiografie ori la farmacie, Keith imi povestegte toate bArfele din spital. M-ag putea lipsi s[ aud despre pacienli care mor lent, intr-un mod oribil, qi care par si fie nenumirali, dar asta il face fericit. Uneori mi intreb ce le spune oamenilor despre mine' Eu sunt fata carc a cdzut de pe o clidire cu cinci etaje gi a supravieluit. in statutul spitalului, chestia asta mi plaseazd, pare-se, undeva deasupra pacientului cu constipalie cronici din salonul C sau a idiotului care gi-a tiiat degetul mare de la m6'n6, din gregeali, cu foarfecele de grldin6.