Ileana Vulpescu Arta conversaţiei Rainer Maria Rilke Cad frunzele, cad de departe, parcă s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate; cu gesturi de negare cad mereu. Şi cade-n nopţi adînci pămîntul greu de lîngă stele în singurătate. Noi toţi cădem. Mîna de colo cade. Şi altele, şi toate, rînd pe rînd. Dar este Unul care ţine-n mînă căderea asta nesfîrşit de blînd. Alexandru Philippide [TOAMNĂ. „Ce vînăt amurg...” Prin vinete-amurguri, prin veştede ramuri, se-apropie toamna cu paşi arămii... Din vămile văzduhului toamna pornise tiptil printre frunze moarte, printre vrejuri şi printre crengi trosnitoare, vulpe tăcută măturînd pămîntul cu coada, păşind cu sunet înfundat de labe prudente, scrutînd orizontul cu ochi micşoraţi şi reflexivi, prospectînd atent împrejurimile ca un strateg încercat. Cu o săptămînă mai-nainte, pe Transfăgărăşan, din verdele-mbătrînit şi din rugină, din curcubeul de culori şi de transparenţe, vulpea — materializare a anotimpului — nu li se-arătase. Le ieşise-n cale-un cerb, indiferent în măreţia lui împodobită cu ample coarne rămuroase pe măsura vastelor ogive ale codrului, şi-un urs — adolescent, judecînd după blană, după colţi, după cheful de joacă — născut şi crescut se vede într-o rezervaţie, fiindcă se-arăta prietenos cu oamenii şi le căuta societatea. Redat libertăţii, animalul primea danii comestibile şi-n semn de gratitudine, în timp ce donatorii imortalizau fotografic momentul de-nfrăţire-ntre specii, el le trăgea cîte-o labă amicală. „Ce vînăt amurg". Hm! sună-a poezie... Numai Tudor citează cînd nu te-aştepţi, de parc-ar spune de la el.] în momentul acela, punga de nailon din mîna dreaptă a Sînzienei se sparse-n fund şi pe trotuar fugiră, care-n-cotro, cele cinci vinete lunguieţe, „ultimele de anul ăsta”, şi cele două kilograme de mere domneşti, cumpărate mai adineauri din piaţă, de la ţărani.
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.