In memoriam George Achim

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață a scriitorului George Achim.

Odihnească-se în pace!

Profesorul de poezie

L-am cunoscut pe George Achim la începutul anilor `80, când o nouă generație de profesori de limba și literatura română descindea pe meleagurile sătmărene. Printre aceștia se regăseau Georgeta Cozma, Cornel Munteanu și George Achim. Iubind literatura și preocupați de activitatea științifică, ne-am numărat printre cei care am încercat să sădim în inimile elevilor setea de lectură și dragostea pentru literatură. Ne întâlneam, cu predilecție, la sesiunile de comunicări organizate de Inspectoratul Școlar, unde, în acei ani tulburi, am avut norocul să avem, în persoana lui Alexandru Zotta, un inspector școlar dedicat culturii. A fost un început plin de entuziasm, care anticipa evenimentele de mai târziu. După 1990, lucrurile s-au schimbat în mod radical. A urmat o importantă perioadă de deschidere și renaștere culturală. În zilele Revoluției, George Achim a devenit o voce marcantă a urbei. Profesorul de literatură s-a transformat în cetățean, în gazetar, într-o conștiință civică. Îmi amintesc de articolele sale remarcabile din acea perioadă de extraordinar entuziasm publicate în presa sătmăreană. Începea o lume nouă, iar omul de cultură, asumându-și postura unui pașoptist modern, dorea să devină unul din promotorii ei. A urmat un răstimp în care, fascinat de evenimente, George Achim a ales presa centrală și cariera politică, devenind membru în Senatul României. În această perioadă de maximă efervescență culturală s-au redeschis și porțile universităților. Puternic marginalizat în anii `80, când în centrul atenției se găsea activistul de partid sau, în cel mai bun caz, inginerul, învățământul umanist a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Nu întâmplător, mulți dintre sătmăreni și-au continuat cariera la un alt nivel. Unii au devenit profesori la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, alții la Universitatea din Oradea sau chiar la Universitatea din Suceava. Cei mai mulți au ajuns la Baia Mare. Drept consecință, în plină febră a transformărilor, m-am reîntâlnit cu George Achim, Cornel Munteanu și Viorel Rogoz la nou înființata Facultate de Științe și Litere din cadrul Universității din Baia Mare. Aici, fiecare și-a ales propriul său drum. Viorel Rogoz a optat pentru cursurile de folclor, Cornel Munteanu s-a specializat în literatura marilor clasici, iar George Achim a devenit „profesorul de poezie”. A ales o perioadă fascinantă din evoluția culturii române, secolul XX. Munca noastră se desfășura în paralel. El preda poezia interbelică și contemporană, iar eu proza. Activitatea academică ne-a schimbat pe toți în mod radical. Odată cu trecerea anilor, cercetarea științifică ne-a permis să avansăm în ierarhia universitară. Acest lucru a presupus niște serioase studii doctorale și publicarea unor lucrări științifice reprezentative. George Achim s-a numărat printre cei care au reușit să confere o nouă față tinerei Universități de Nord din Baia Mare, care a devenit unul din centrele universitare tot mai respectate din țară. Drept dovadă, condusă în ultimii ani de către Profesorul de poezie, Școala Doctorală de Științe Umaniste din cadrul Facultății de Litere s-a transformat în una din cele mai puternice școli doctorale din Transilvania.

În esență, activitatea literară a lui George Achim s-a desfășurat pe două planuri. De o parte s-a găsit poetul echinoxist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, autorul unor volume precum Dinspre ieri spre nicăieri (1994) și Dulcețuri din fructe târzii de pădure (2010). Operă a maturității depline, îndeosebi ultima plachetă de versuri s-a bucurat de o foarte bună receptare din partea cititorilor și a criticii de specialitate. De cealaltă parte s-a găsit profesorul, subtilul interpret al fenomenului poetic. Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română (2002), Revolte și consimțiri. Scriitori români din secolul XX (2004), Răsfățuri și melancolii. Scriitori români din secolul XX (2007) și Experimente și formule poetice românești din secolul XX (2009) reprezintă niște lucrări de referință, care au marcat numeroase generații de studenți. Profesorul de poezie a reușit să impună noi perspective în studiul valorilor majore ale liricii românești interbelice și contemporane.

Prin George Achim dispare o personalitate marcantă a vieții culturale din nord-vestul țării. În urma lui rămân cărțile și generațiile de studenți, masteranzi și doctoranzi pe care i-a format. Din păcate, încă o dată timpul nu a mai avut răbdare. Cu toate acestea, memoria profesorului de excepție va rămâne vie în inimile rudelor, prietenilor, colegilor, studenților și, nu în ultimul rând, a cărților. Dumnezeu să-l odihnească!

George ACHIM (27 februarie 1960, Șomcuta Mare/ Maramureș – 3 octombrie 2021, Baia Mare). Poet, eseist, critic literar. Parlamentar. Studii liceale și universitare la Cluj și București. Absolvent al Facultăţii de Litere, română-spaniolă (1983). Redactor al Revistei Echinox. Doctor în filologie al Universităţii București, cu teza Utopie și distopie în cultura română (2001); Bursier al Consiliului Europei (1993-1994). Profesor universitar doctor la Universitatea de Nord Baia Mare. Gastprofessor la Universitatea Viena (din 2008).

Volume: Dinspre ieri spre nicăieri, poeme, 1994; Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română, 2002; Revolte și consimţiri – Scriitori români din secolul XX, 2004; Răsfăţuri și melancolii, 2007 (Premiul pentru critică al Revistei Poesis, 2008); Experimente și formule poetice românești din secolul XX, 2009; Dulceţuri din fructe târzii de pădure, poeme, 2010; Sita de ceară - Istorii din istoria unui ținut transilvănean, 2018. A tradus din limba engleză Reuben Markham, România sub jugul sovietic, 1996.

Gheorghe GLODEANU