Marchiș pp

Ionuț Caragea

Cuvinte agățate de cer

nu pot vedea mai departe decât îmi permit acești ochelari precum mâna orbului cuvintele mele înaintează spre tine agățate doar de razele soarelui care trec printre nori

chiar și atunci când e noapte fiecare cuvânt e agățat de o stea iar cuvântul care bate la poarta inimii tale e agățat de coada unei comete

haide, vino, voi scrie o strofă în care fiecare cuvânt e agățat de stelele carului mare nu vrei să te plimbi cu mine prin tot universul?

haide, vino, lasă ploaia să te caute după ferestre lasă oglinda să tremure de singurătate lasă absența să strige cu gura plină de umbre lasă buza prăpastiei să te caute-n cer lasă ochii pământului să înflorească privindu-te

haide, ce mai aștepți? visul meu așteaptă să fie visul tău miracolul meu așteaptă să fie miracolul tău

haide, nu te agăța de lumeștile rădăcini există un cântec care poate ajunge mai sus decât zborul păsării haide! ochiul care te plânge te vrea înapoi inima care te bate te vrea înapoi amintirea care te pierde te vrea înapoi

haide! atâtea stele și atâtea cuvinte agățate de razele lor!

(Poem din volumul în pregătire Ceasornicarul fără mâini)

Ana Ardeleanu

poem de toamnă

te invit la masa inimii mele iar tu îmi ceri răgaz pentru a pune câteva stele pe cerul frunţii cravata de sâmbătă seara greieri de toamnă într-o simfonie un buchet de versuri ce încă mai tălmăcesc sentimente și le așază în vaza de cristal apoi te strecori precum o boare în inima mea galbenul rămas pe scaun neșters lasă amprente pe rochia de mătase iar ea începe să plutească în aer cu un anunţ imens pe piept & quot; nu-i găsim dragostei și lumii alternativă & quot; stelele se revarsă într-o tulburare de cântec ca o ploaie torenţială în care toate tainele se scufundă doar mâna lunii face peste toate semn de speranţă îmi rămâne timp să îţi strig cât te-am iubit Micuţa Mea Morsă iubire cu trei M

și-un calendar ocupat până la sfârșitul lumii

Cristian Ovidiu Dinică

Gândul fiului

De astăzi mama va împleti așteptarea în părul păpușilor din geam cu cârlionți de mătase din pletele lunii pe buze le va pune ruj din praful de stele își va dori la masă fiul dar acesta nu va mai avea suficientă lumină să învețe numărătoarea secundelor în drumul spre casă. în mod permanent ea va locui în salonul dimineților albastre, căluții de mare și berzele o vor însoți. Din coșul lui cu rufe purtate va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau împreună, apoi meticuloasă îl va înveli în straie de duminică. După amiaza va pregăti cina pentru timpul șchiop

Simion Felix Marțian

Sonet atemporal

Îmi plouă-n gânduri ticăituri seci Și cad secunde-n ploaia agasantă, Ca, țintuit de-a timpului secantă, Să simt că am pe zile ipoteci.

Pendula mă marchează obsedantă Făcându-mă prizonier pe veci, Dar simt că sunt către netimp poteci Și către evadare variantă.

Da, am găsit sub ploaia de secunde Umbrela veșniciei, un trofeu Care de timp și cursul lui m-ascunde,

Eternitatea fiind... rostul meu, Eliberat de „cum?”, de „când?”, de „unde?”, Când cu Cristos m-ascund în Dumnezeu!

Vasile Dan Marchiș

Această dăruire nu-i un simplu joc

Pentru că s-a făcut în aceeași măsură părtașul tuturor celor buni cum și celor răi, bogaților și săracilor, bolnavilor sau celor sănătoși, celor cumpătați cât și celor hapsâni timpul, e oprit și dus pentru răstignire cum Iisus pe Golgota. Pe nenumărații săi umeri de secunde, minute, ore, zile, timpul ne ridică drept cruci vii pe toți pământenii. Existăm pe umerii timpului drept cruci vii în drum spre această răstignire, cum unele substantive pe lista suplimentară a gramaticii doar ca elemente de chin… Ce-am putea face să ne creadă timpul altceva? Care dintre noi cei peste șapte miliarde de pământeni putem spune că nu suntem cruci vii pe umerii timpului ce urcă spre răstignire, Everestul? El nu se oprește pentru nimic ci urcă mereu să nu fie învinuit de ceva… Să nu fie întrebat: „Cine e mai greu pe umerii tăi, «Timp prea darnic»? Bolnavii sau cei sănătoși? Bogatul sau săracul? Cel cumpătat sau cel hapsân?”

Această dăruire a timpului nu-i un simplu joc ci e seva tinereții tuturora adunată la un loc…