Caiete Silvane - septembrie 2021

Page 38

36 Traduceri

Jurnal de călătorie (1821-1822) Wesselényi Miklós - fiul

- fragmente 26 septembrie 1821, Jibou Cum m-au absorbit numeroasele mele preocupări, n-am avut timp să percep sentimentele de care mă temusem dintru început; dar când a sosit ora despărţirii, mama a privit în adâncul inimii mele şi dacă a văzut ce gânduri de jale îmi sfâşie pieptul, s-a ridicat bărbăteşte deasupra propriilor simţăminte şi şi-a ascuns tristeţea cu graţie maternă şi forţă sufletească. S-a ferit ca vreo lacrimă sau vreun reproş să-mi provoace o răbufnire, iar eu, văzându-i zbuciumul interior şi aceste dovezi ale dragostei de mamă, am fost copleşit amarnic tocmai de sentimentele reprimate, astfel încât, deşi m-am străduit să le stăpânesc, mi-au ţâşnit lacrimile şi au stropit mâinile binecuvântate care m-au îngrijit cu atâta grijă de la leagăn până azi. „Wir werden uns gewiss wiedersehen” (cu siguranţă ne vom revedea) a fost tot ceea ce am putut boci amândoi. Un ultim sărut fierbinte şi am fugit afară să mă arunc în şaua bidiviului care mă aştepta pregătit, apoi am plecat în galop. Când am ieşit din sat, mi-am întors privirea înlăcrimată. Se mai zărea doar acoperişul casei, dar mersul iute al calului l-a ascuns degrabă; acum zăresc locul unde au fost înmormântaţi tata şi pedagogul meu, Pataky, doar cât să-l alduiesc, dar dispare, a şi dispărut, poate pe veci. Vremea, precum starea mea interioară, era neîmpăcată şi sumbră, vântul rece din nord îmi sufla nemilos în ochi ploaia care turna din găleată. Multă vreme am tăcut pe drum, mai târziu am continuat schimbând vorbe cu Horváth Misi. Seara am ajuns şi muraţi, şi zgribuliţi la Bánffy Getzi din Nuşfalău. [...]

28 septembrie Seara am ajuns în Debreţin. L-am revăzut cu bucurie pe Széchenyi, de a cărui soartă Geniul cel bun mi-a împletit destinul şi de care m-a legat strâns un timp atât de îndelungat. Cum era tocmai ultima zi de „contractio” (convocare), toţi ofiţerii din regiment s-au adunat la „Hanul Taurului”. M-am bucurat să văd atâţia cunoscuţi laolaltă, dar aş fi dorit mai degrabă să fim singuri cu Széchenyi, pentru că aveam atâtea să-i spun. [...] 3 octombrie Din Örs, am gonit fără oprire până în Pesta. Károlyi şi Dőry, călare pe nişte cai care nu se puteau întrece cu Dali, au rămas în urmă şi ne-au ajuns abia seara, în vreme ce noi am sosit după-masă, la orele cinci. Dar n-am găsit găzduire la hanul „Regele Maghiar” şi, ceea ce a fost mult mai dezamăgitor, nici valeţii, nici bagajele trimise înainte, prin urmare am tras la Churfürst. Deşi n-aveam niciun alt veştmânt în afară de hainele de drum: nişte pantaloni ungureşti şi un dolman albastru, m-am dus la teatru. M-a distrat nespus de mult felul cum oamenii mă măsurau din priviri şi se uitau la mine ca la urs. [...] 10 octombrie Dimineaţă, la şapte şi un sfert, am pornit spre Szeret. Am luat prânzul la Bratislava şi am ajuns seara la zece în Viena. [...] 12 octombrie Dimineaţă, în jur de opt, am pornit la drum, am mâncat la Sopron şi, de acolo, m-am dus cu Széchenyi Pál la Czenk. Cum am ajuns, am examinat imediat, în grabă, caii, grajdurile, casele, odăile. 13 octombrie Am luat parte la o vânătoare cu gonaci, ne-am dus să puşcăm 200

iepuri, fazani, sitari. Cum nu prea era vânat, lanţul a fost unul foarte strâns. Pe alocuri, a străpuns cu greu mărăcinişul des. A fost un efort neplăcut şi inutil al unui număr mare de oameni, doar ca să alunge plictiseala domnilor prin doborârea câtorva iepuri pricăjiţi. Am urmărit goana ruşinat şi plictisit, deşi rar găseşti om căruia să-i placă vânătorile mai mult decât mie. Aici, m-a decepţionat faptul că am văzut trecând prin desişul înspinat nu numai bărbaţi desculţi şi zgâriaţi, ci şi fetiţe plăpânde. Aş dori ca silinţa de a ocroti reprezentantele sexului femeiesc să le vizeze şi pe cele mai dezavantajate de soartă. [...] 23 octombrie În jur de zece, am plecat către Viena. Ne-am oprit în Sopron, unde Széchenyi şi-a rezolvat nişte afaceri, în vreme ce eu l-am căutat pe superintendentul Kis János, cu speranţa că voi afla ceva concret despre poeţii Döbrentei şi Berzsenyi, despre care am tot întrebat în regiune fără nici un rezultat. M-am mirat şi m-am scandalizat, că aici, unde putem spune că s-a născut, nimeni nu-l ştie pe Berzsenyi cel binecuvântat, un liric entuziast şi patriot, care ar merita stima oricărui maghiar. În cazul lui, se adevereşte că „nemo domi propheta” (nimeni nu e profet în satul său). Am aflat de la Kis János că locuieşte în Újfalu, la patru ore depărtare de Sopron, iar Berzsenyi în Miklá din Somogy. [...] În Viena, am ajuns seara pe la opt. Eu m-am cazat pe Jägerzeil 535, în locuinţa rezervată încă din Czen de Pigay, secretarul lui Széchenyi. Széchenyi îmi promisese încă în Jibou că mă va caza la el acasă, unde avea vreo zece camere. [...] Că n-a putut să-mi dea nicio odaie, treacă-meargă, dar să pro-


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.