Piramida cantemirista volumul 2 (partea a II-a)

partea a II-a

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorilor C. Giurgincă, C. Moraru, V. Ciobanu şi al edutirii ALMA - Craiova realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

PROFESOR CONSTANTIN7 GIURGINCA COLONEL DR. CONSTANTIN MORARU COLONEL(R.) VIOREL CIOBANU

PIRAMIDA CANTEMIRIST~ DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST LA VIPU{CA DE GENERAL VOLUMUL II Volumul II al c#r]ii “PIRAMIDA CANTEMIRIST~ – DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST LA VIPU{CA DE GENERAL” e \nchinat anivers#rii centenarului \ntemeierii \nv#]#m@ntului militar modern rom@nesc, la 4 iunie 1912, prin ctitorirea Liceului militar de la M#n#stirea Dealu de c#tre marele patriot Nicolae Filipescu.

Colegiul Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” Breaza a preluat nobilele tradi]ii ale Colegiului Militar M#n#stirea Dealu consolid@ndu-le [i \mbog#]indu-le \n timp.

Cartea a putut fi tip#rit# prin generoasa sponsorizare, printr-un \nalt act de danie, \nf#ptuit \n spirit cantemirist de c#tre vrednicii cantemiri[ti: 1. Echipa de aur de volei a Liceului dintre anii 1970-1977, campioan# [i vicecampioan# na]ional# de juniori, antrenat# de prof. Mugurel Popescu [i condus# \n teren de c#pitanii de echip#: general Ion Aurel Stanciu, fost Comandant al Avia]iei Militare, comandor dr. Denis Diaconescu, comandor Anghel Doru, Bucure[ti; 2. Asocia]ia “Amicii Colegiului Militar liceal <Dimitrie Cantemir>”, Breaza; 3. D-l inginer Alexandru Manda, Director General al editurii Alma, Craiova; 4. Doctor \n istorie Liviu Pandele jr., Pre[edintele Funda]iei “Dacia”, Bra[ov; 5. General flotil# avia]ie (r.) Dr. Toma Dumitru, Constan]a; 6. Familia inginer Dr. Ciontu Gogu, Bucure[ti; 7. General (r) Dr. Gheorghe Catrina, fost Comandant al Avia]iei Militare, Bucure[ti; 8. Conf. univ. Dr. Mircea Preunca, Timi[oara; 9. D-l Gabriel Postelnicu, Director General Complexul “Dragonul Ro[u”, Bucure[ti; 10. Dl Florin P\rvu [i D-ra Iuliana P\rvu, patronii hotelului CIE (4 stele) Cump#tu – Sinaia; 11. Col. (r) Constantin Budulan, T@rgovi[te; 12. D-l Radu D. Gheorghe, patronul II Doice[ti; 13. D-l inginer Tudor Virgil, com. M#gureni, jud. Prahova; 14. Comandor av. (r.) Stoia Gligor, fost Director General ROMAVIA, Bucure[ti; 15. Col. Nicolae Anghelescu, col. Dan Gogescu, col. Sandu Sorin, col. Marian T#nase (to]i absolven]i ai clasei IV D, promo]ia 1980); 16. Col. (r.) Corneliu Georgescu, manager “Vidra Ecologicol”, Bucure[ti; 17. Constantin C@rlan (patron), Mihalcea Lauren]iu (avocat), Dan Cornel Barang# (om politic) (to]i trei absolven]i 1982).

Tuturor statornica gratitudine [i vibrante mul]umiri pentru devotamentul ar#tat spiritului cantemirist.

Cartea “PIRAMIDA CANTEMIRIST~ - DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST LA VIPU{CA DE GENERAL” este [i o c#l#uz# pentru o MAGNA EPICA, epopeea spiritului cantemirist.

Autorii 1

2

PROFESOR CONSTANTIN 7 GIURGINCA COLONEL DR. CONSTANTIN MORARU COLONEL(R.) VIOREL CIOBANU

PIRAMIDA CANTEMIRIST~ DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST LA VIPU{CA DE GENERAL

VOLUMUL II

Editura ALMA - Craiova 2012 3

Coperta: Slt. P@rvan Alexandru Foto: Maistru militar Nicu Milea Culegere text: C#t#lin Ciobanu, Emil Ioan Curta

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom@niei GIURGINCA, CONSTANTIN Piramida cantemirist# : de la lampasul cantemirist la vipu[ca de general / prof. Constantin Giurginca, gl. lt. dr. Florian Pin]#, col. (r) Viorel Ciobanu - Bucure[ti : Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 20072 vol.

ISBN 978-973-1743-30-1 Vol. 2 / prof. Constantin Giurginca, col. dr. Constantin Moraru, col. (r.) Viorel Ciobanu. - Craiova : Alma, 2012. - Index.

ISBN 978-606-567-141-6 I. Moraru, Constantin II. Ciobanu, Viorel 373.6(498 Breaza):355(091)

Editura ALMA este recunoscut# CNCSIS COD 118

Responsabilitatea privind con]inutul c#r]ii revine \n totalitate autorilor

4

CUPRINS

Argument .................................................................................................................... 9 Summary ................................................................................................................... 11 Hronic dintr-o Magna Epica ...................................................................................... 12 Comandan]ii [i directorii adjunc]i ai Colegiului Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” ........................................111 {efii de promo]ie ai Colegiului Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” ......................... 118 “Cantemiri[tii” (de Marin Sorescu ) ......................................................................... 120 Piramida Cantemirist# ............................................................................................. 120 Chestionarul oferit domnilor generali cantemiri[ti ..................................... 120 Prolog – “Laudatio” General de brigad# }#p@rlea Mihai ............................ 122 PROMO}IA 1954 1. Gl. Bg. ing. VERTAN CONSTANTIN .................................................. 174 PROMO}IA 1956 1. GL.Bg. GAVRIL~ CHIRIL~ NICOLAE ............................................. 176 2. Gl. Mr. ST~NCIUGELU ALEXANDRU CONSTANTIN ................... 197 PROMO}IA 1957 1. Gl. Bg. BULEA ILIE GHEORGHE ...................................................... 203 2. Gl. Bg. CORDUNEANU ILIE NICOLAE ............................................ 205 3. Gl. Mr. GABOR PETRU DAN ............................................................. 209 4. Gl. Bg. IONI}~ IULIAN VASILE ........................................................ 213 5. Gl. Bg. NICULESCU T~NASE POPA ................................................. 216 6. Gl. Bg. OLTEANU RADU .................................................................... 218 PROMO}IA 1959 1. Gl. Bg. IOV~NEL NICOLAE PAUL ................................................... 223 2. Gl. Bg. PREDONESCU NICOLAE ...................................................... 231 PROMO}IA 1964 1. Contraamiral de flotil# MARIAN IOAN............................................... 242 2. Gl. Bg. MIHAI IONEL.......................................................................... 246 3. Gl. Bg. STELIAN IOAN VASILE ......................................................... 250 4. Viceamiral VOCHI}U CONSTANTIN ION ......................................... 256 PROMO}IA 1965 1. AMIRAL ATANASIU TRAIAN ........................................................... 259 2. Contraamiral de flotil# T~N~SACHE ION .......................................... 268

5

PROMO}IA 1966 1. Gl. Bg. COCO{IL~ VASILE ................................................................ 271 2. Gl. Bg. DINU F. ION............................................................................. 276 3. Contraamiral de flotil# NEGREA I. F~NIC~ ....................................... 283 4. Gl. Bg. R~DUCU TRAIAN MARIN .................................................... 285 PROMO}IA 1967 1. Contraamiral flotil# BAIBARAC IONEL .............................................. 289 2. Gl. Mr. BARANGA NICOLAE PETRE ................................................ 295 3. Gl. Bg. CIUREA ION ............................................................................ 297 4. Gl. Bg. PIVARIU CORNELIU NICOLAE ............................................ 298 5. Gl. Bg. RIZEA MARIN ION ................................................................. 302 6. Gl. Bg. SOBOLU ION FLOREA .......................................................... 308 7. Gl. Bg. TOMA CONSTANTIN GHEORGHE ...................................... 310 PROMO}IA 1969 1. Contraamiral de flotil# CONSTANTIN AUREL ................................... 314 2. Gl. Mr. DU}~ ION CORNELIU ......................................................... 316 3. Gl. flotil# aerian# GUZU ION ION ....................................................... 319 4. Gl. flotil# aerian# MANDU ALEXANDRU PETRI{OR ...................... 323 5. Gl. Bg. PI{COCIU GHI}~ CONSTANTIN ......................................... 328 6. Gl. Bg. TANISLAV CONSTANTIN EMIL ........................................... 332 PROMO}IA 1970 1. Gl. Dr. B^RLOIU GHEORGHE VIOREL ........................................... 338 2. Gl. Lt. Dr. CRISTEA DUMITRU .......................................................... 342 3. Contraamiral de flotil# PANAIT ION .................................................... 351 PROMO}IA 1971 1. Gl. Bg. R. GEANT~ {TEFAN .............................................................. 354 2. Gl Bg. HONDOR MIHAI ..................................................................... 356 3. GL. Bg. NICOLAE ION ........................................................................ 360 4. Gl. Bg. STOE PETRE ........................................................................... 363 5. Gl. Flt. Aer. TOMA DUMITRU ............................................................ 370 PROMO}IA 1972 1. Gl. Bg. Dr. CORL~TESCU PAUL ....................................................... 382 2. Gl. Bg. P^RVULESCU ION MUGUREL ............................................ 387 3. Contraamiral PETRIA MARIN GHEORGHE ...................................... 392 4. Gl. Bg. VIZITIU IONEL ....................................................................... 396 PROMO}IA 1973 1. Gl. Bg. CANTARAGIU IONEL ............................................................ 402 2. Contraamiral de flotil# H^LDAN ROMULUS ..................................... 410 6

3. Gl. Bg. LUPULESCU NICOLAE ......................................................... 416 4. Gl. Bg. MIU DUMITRU ....................................................................... 419 5. Gl. Bg. MORARU NICOLAE ............................................................... 425 PROMO}IA 1974 1. Gl. Bg. CER~CEANU ION .................................................................. 428 2. Gl. Bg. CO{CODARU ION .................................................................. 434 3. Gl. Bg. GHEORGHE ION V~T~MANU-COAN}~ ........................... 442 4. Gl. Lt. GHICA RADU MARIN DAN ................................................... 445 5. Gl. Bg. HERMENEANU VASILE ........................................................ 450 6. GL. Lt. dr. OPRI{OR GHEORGHE ION .............................................. 458 7. Gl. Bg. NICU} ION VALERIU ............................................................ 463 8. Gl. Flotil# aerian# P~TRU} CORNEL VIOREL .................................. 465 9. Gl. dr. STANCIU DUMITRU ION-AUREL ......................................... 468 PROMO}IA 1975 1. Gl. Bg. CIUNGU MIHAI ...................................................................... 473 2. Gl. Bg. POPESCU M. CONSTANTIN .................................................. 479 3. Gl. Bg. MICU P. ION ............................................................................ 486 4. Gl. Bg. POROJAN EUGEN .................................................................. 489 PROMO}IA 1976 1. Gl. Bg. DUMITRA{CU ION ................................................................ 493 2. Gl. Bg. IORDACHE I. MARIN ............................................................ 497 3. Gl. Bg. POPESCU MIHAI SILVIU ...................................................... 499 4. Gl. Bg. RISTEA GHEORGHE VIRGIL ................................................ 504 5. Chestor STOICA ION ........................................................................... 509 PROMO}IA 1977 1. Gl. Mr. BADEA GHEORGHE .............................................................. 513 2. Gl. Bg. JERCA VALENTIN .................................................................. 519 3. Gl. Bg. P~TRA{CU ILIU}~ ............................................................... 523

PROMO}IA 1979 1. Gl. Mr. IONI}~ ARITON ..................................................................... 526 2. Gl. Lt. Dr. ing. SAVU GHEORGHE ...................................................... 530 PROMO}IA 1980 1. Gl. NAGHI GABRIEL .......................................................................... 533 PROMO}IA 1981 1. Gl. Bg. CONSTANTIN GABRIEL ....................................................... 538 7

PROMO}IA 1982 1. Gl. Bg. TOMESCU TOMI}~ C~T~LIN ............................................. 541 PROMO}IA 1983 1. Gl. Bg. SCARLAT DUMITRU ............................................................. 549 PROMO}IA 1984 1. Gl. Mr. CIOC CRISTIAN ...................................................................... 552 PROMO}IA 1985 1. Gl. Bg. CIOLPONEA ADRIAN CONSTANTIN .................................. 560 Gl Bg. N~STASE TOADER (promo]ia 1959) ........................................................ 567 EPILOG – Gl. CONSTANTIN DEGERATU ......................................................... 578 Generalii cantemiri[ti pe promo]ii ............................................................................ 686 Generalii cantemiri[ti – Index alfabetic ................................................................... 693

8

GENERAL DE BRIGAD~ DOCTOR STOE PETRE OMUL D~ BINE}E ZORILOR VIE}II LUI. DE CE IUBE{TE EL A{A DE MULT ZORILE VIE}II? (VITA BREVIS. ARS LONGA) 1. Nu pot s# \ncep a-mi prezenta, \n parte, amintirile [i g@ndurile adolescen]ei liceene, p@n# nu scot \n eviden]# ini]iativa deosebit# a celor care au g@ndit la aceast# lucrare. Le mul]umesc c# ne-am adus aminte c# exist#m [i suntem ast#zi la un anume nivel datorit# acelor ani cantemiri[ti. _n liceul militar [i \n [coala militar# am fost \ndr#gostit de versuri.

Pentru aceast# dragoste \i mul]umesc mereu doamnei profesoare de rom@n#, pe atunci cu numele de Simionescu Constan]a. Apari]ia acestei lucr#ri o eviden]iez acum prin versurile mele scrise \n anii liceeni: _n multitudinea zdren]uit# a faptelor, _n esen]a pur# a g@ndurilor, _n tot ce se afl# â&#x20AC;&#x201C; ai ap#rut TU ca oricare alt# fapt#.

Iar pentru a da un r#spuns la prima \ntrebare, spun c#, pentru mine [i probabil pentru mul]i al]ii, familia [i plaiurile natale au fost [i r#m@n zestrea din care am crescut [i la care ar trebui s# ne raport#m permanent.

Merg odat# cu timpul Pe drumul pustiu al satului. _n m@na st@ng# duc ceva cu greu.

Nu sunt dec@t [apte c#r]i.

Le num#r [i sunt toate [apte Unite [i lipite \n coperte. _ncol#cite sunt ca [erpii Cei venino[i, dar \n]elep]i.

Mi-e fric# de iluzia pierderilor.

Tot timpul mi se pare 363

C# unul din cei [apte [erpi A ie[it la drumul mare.

(Cei [apte ani de acas#) Cu certitudine, \n structura personalit#]ii unui om, familia, locurile natale, [coala general# [i mai apoi celelalte \n via]# (liceu, academie/facultate, cursuri de tot felul) \[i pun amprenta definitorie asupra devenirii [i realiz#rii fiec#rui OM, ca individ cu personalitate aparte, un rol esen]ial \l poart# anii adolescen]ei.

M-am n#scut la 6 septembrie 1952 \n comuna Goie[]i, jude]ul Dolj, localitate situat# de o parte [i de alta a r@ului Amaradia, cu influen]e zonale ale Doljului, Gorjului [i V@lcei.

Provin dintr-o familie s#rac# de ]#rani, cooperativiza]i cu for]a [i obliga]i s# respecte anumite norme de convie]uire social# la care s-au adaptat cu mare greutate. _n primii ani de [coal# am \nv#]at c# trebuie s# lup]i pentru a te realiza. _mi aduc aminte cu nostalgie [i cu mult# dragoste sufleteasc# de \nv#]#torul meu, Zamfir Dumitru, [i de dirigintele de la clasele V-VIII, Dinc# Constantin. Doi oameni deosebi]i care au marcat via]a [i devenirea copiilor-elevi pe care i-au \ndrumat. Ca premiant num#rul unu al celor opt ani de [coal#, am pornit cu mare \ncredere la examenul de admitere la liceul teoretic “Fra]ii Buze[ti” din Craiova. F#r# o preg#tire special#, de genul medita]iilor, am fost declarat admis la liceul mai sus amintit, la care am parcurs clasele IX [i X. Cu toate c# eram singurul copil la p#rin]i, datorit# greut#]ilor financiare ale familiei, \n anul 1969 am optat pentru selec]ionare, concurs [i admitere la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”.

La acea dat# nu [tiam prea multe despre armat#. Aveam imaginea din fotografie a bunicului din partea mamei, un v@n#tor de munte frumos, care a luat parte la luptele duse \n Est \n cel de-al doilea r#zboi mondial.

Acum, dup# patruzeci de ani de la absolvirea liceului, nu \mi este ru[ine s# recunosc c# spre liceul militar m-au \mpins \n primul r@nd greut#]ile financiare ale familiei [i mai apoi dragostea pentru haina [i cariera militar#. Pentru a finaliza ideea [i a prezenta celor tineri, care acum urmeaz# cursurile cantemiriste, le dedic urm#toarele versuri: C@nd m-am n#scut Au spus c# am prins via]#. _n timp, cu to]ii m-au crescut Spun@nd c# m# \nva]#.

Dar nici ei nu [tiau de “toate“, I-am \ntrebat ce-nseamn# “vita brevis”.

Mi-au spus cu to]i c#-nseamn# moarte Nu i-am crezut, merseser# departe.

Dar vita brevis tot a fost, Noroc c-am scris o carte.

Prin ea am continuat \n timp Al maximei citat: Ars longa – e departe.

2. Este bine ca omul s# p#streze \n via]# numai amintirile frumoase. Cel ce va p#stra [i va apela la amintirile ur@te, cred c# va ajunge “un singuratic” , un egoist [i un om pus mereu pe ceart#. Spiritul de ordine [i disciplin#, programul riguros [i frumuse]ea ]inutei 364

militare de elev [i-au pus amprenta definitorie asupra adolescen]ei mele.

Fiind b#iat de la ]ar#, care nu trecuse prin multe “distrac]ii [i n#zdr#v#nii” specifice v@rstei, am reu[it s# m# acomodez cu rapiditate rigorilor vie]ii cazone din liceu. Totu[i, trebuie s# recunosc c# cel mai mare impact asupra mea l-a avut exigen]a crescut# a profesorilor. Am reu[it, cu eforturi mari, s# fac saltul de la sentimentul “c# nu [tiu nimic” dup# primii doi ani de liceu – la certitudinea c#, prin munc#/\nv#]#tur# pot s# cresc.

Am avut un diriginte cum rar po]i \nt@lni. Acesta a fost profesorul nostru de matematic#, noi \i spuneam nea Tomi]#. Cu u[urin]# [i cu exigen]# te aprecia cu z@mbetul pe buze, cu note de la doi la zece, dar to]i elevii clasei a XI-a I, apoi a XII-a I ]ineam la d@nsul [i \l ascultam pentru c# era “dirigul nostru cel mai bun”.

3. _n via]a unui licean, fie el [i la liceu militar, se pot \nt@mpla multe. Important este ca majoritatea \nt@mpl#rilor s# fie pozitive, fructuoase [i de impact. Dac# ele nu fac parte din aceast# categorie, atunci acestea intr# \n obi[nuit, uzual [i f#r# interes. Fac parte din promo]ia care nu a f#cut c#l#toria de studii, fondurile fiind date sinistra]ilor de la inunda]iile din anul 1970. _n decembrie 1969 am beneficiat de o vacan]# de iarn# prelungit#, datorat# epidemiei de hepatit#. Cele dou# eviden]ieri au \nc#rc#tur#, la prima analiz#, mai mult negativ#, dar acum mi le reamintesc cu mult# pl#cere. Pe timpul vacan]ei de iarn#, domnul profesor de matematic# ne-a dat ca tem# de lucru rezolvarea a 100 de probleme din culegeri [i gazeta de matematic#. A[a am luat eu prima not# de 10 la aceast# materie. A fost momentul crucial de schimbare a atitudinii mele fa]# de materiile de studiu, ajung@nd olimpic la chimie [i premiant – locul doi la finalul clasei a XII-a.

4. Printre aspectele mai pu]in faste din anii de cantemirist le-a[ enumera pe acelea care, \n acei ani, mi-au produs disconfort, dar acum mi le reamintesc cu mare haz [i pl#cere. _n perioada 26-28 august 2011, majoritatea promo]iei ne-am \nt@lnit la Breaza pentru a s#rb#tori 40 de ani de la terminarea liceului. Cele mai amintite \nt@mpl#ri au fost acelea care \n anii de liceu \mi creau disconfortul. Eram [eful clasei a XII-a I \n cadrul companiei comandate de c#tre maiorul Filip [i locotenentul major Dinc#. _n aceast# calitate eram r#spunz#tor [i de faptele (abaterile) de la ordinea [i disciplina militar# comise de unii colegi. Salturile peste gard [i fuga \n ora[ ale cuplului Fleancu-Jercan, fuga \n Valea T@rsei a lui Petria, Ene [i Constantin [i \ncerc#rile mele disperate de a le acoperi, lipsa la controalele ofi]erului de serviciu, \mi creau adev#rate insomnii. Pentru aceste abateri [i altele mai m#runte, am fost destituit de dou# ori din func]ia de [ef de clas# [i tot de at@tea ori renumit \n func]ie la insisten]a colegilor.

Era un adev#rat calvar s# \i sco]i la \nviorare [i s#-i trimi]i pe sectoare. La cei repartiza]i s# ra[cheteze parchetul la clas# sau \n dormitor am \nt@mpinat cele mai mari rezisten]e. Singura modalitate de a-i determina s# treac# pe sectoare a fost exemplul personal.

Am plecat la clas# s# ra[chetez singur parchetul, i-am \njurat oltene[te [i i-am amenin]at c# nu vor privi la T.V. meciul de handbal ce se transmitea de la campionatul mondial.

Dup# zece minute, un adev#rat [oc. _n frunte cu Hribal, \ntreaga echip# a venit la lucru.

Mie mi-au adus un m#r, m-au urcat pe catedr# [i au strigat \n cor “iart#-ne [efule”.

5. Momente majore de recul \n via]a de cantemirist nu am avut, iar la renun]are nici nu se putea g@ndi. Pornisem pe un drum anevoios, care \mi deschidea \n fa]# o carier# militar# la care visam cu ochii deschi[i, iar pentru a-mi \ndeplini visul am muncit foarte mult.

365

6. Anii cantemiri[ti mi-au schimbat pentru totdeauna cursul vie]ii. Dac# nu veneam la Liceul militar, cred c# a[ fi ajuns un bun inginer sau profesor, dar nu unul foarte bun, \ntruc@t primii doi ani de liceu \mi l#saser# goluri mari \n preg#tirea general#. Liceul militar mi-a format o cultur# general# temeinic# [i mi-a dezvoltat anumite deprinderi, care mai t@rziu au stat la baza carierei militare.

Spiritul de echip#, responsabilitatea, voin]a [i mentalitatea de \nving#tor, atitudinea de “leader”, deprinse \n anii liceului au stat la baza form#rii personalit#]ii mele militare, care \n timp s-a dovedit una de succes \n carier#.

7-11. Prin cele prezentate mai sus, consider c# am f#cut referiri concrete la spiritul cantemirist, la comandan]ii, profesorii [i colegii mei, care cu to]ii m-au influen]at \n devenirea mea. A[ fi nedrept s# eviden]iez pe unii sau pe al]ii. Cu to]ii merit# respectul meu [i lor le dedic “Dialectica cuvintelor”, poezie creat# \n toamna anului 1971 – elev fiind la {coala Militar# “Nicolae B#lcescu” – arma infanterie.

G@nduri [i idei ne\n]elese _n lumea timpului de ieri, Fac lini[te [i limpezime ast#zi, C@nd ele par doar simple {i posibile \ngr#m#diri de cuvinte.

Cuvintele sunt roadele luminii, Sunt florile dalbe ale c#r]ii {i bucuriile necuprinse ale \n]elegerii.

N#scute sunt \n s@nul ra]iunii, Sortite pentru via]a tuturor.

Sunt pun]ile de leg#tur# A dou# lumi ce se privesc.

Au ap#rut \n lupta crunt# {i vor dispare c@nd aceste lumi Vor fi pierdute \n haosul vie]ii.

12. Doream s# devin pilot, dar nu a fost s# fie. Eram un t@n#r prea firav [i medical nu \ndeplineam standardele. Oltean fiind [i cum \n Craiova erau unit#]i de infanterie, am mers c#tre aceast# arm#, cu scopul imediat s# ajung, la reparti]ie, aproape de casa p#rinteasc#. Atunci credeam c# numai de la arma infanterie po]i s# ajungi la gradul de general, iar eu aveam un vis de \mplinit. Acum, dup# o carier# militar# \ncununat# cu succese, pot s# le spun tinerilor cantemiri[ti c# au fost [i sunt mul]i generali [i de alte arme. Toate sunt la fel de importante [i de frumoase, dar eu, dac# ar fi s# aleg din nou, tot la infanterie a[ merge.

13. {coala militar#, cu toate rigorile, durit#]ile [i exigen]ele ei, m-a preg#tit din toate punctele de vedere pentru via]# [i prima treapt# a carierei militare – aceea de comandant de pluton. Am avut profesori foarte buni [i comandan]i de la care am \nv#]at c# \n via]# este bine s# \mbini exigen]a dus# la extrem cu \n]elegerea nevoilor, greut#]ilor [i problemelor celor pe care \i comanzi. Pot afirma c# am avut \n [coal# un comandant de pluton “meseria[”, un caracter deosebit, un om pe care \]i era ru[ine s#-l superi.

Acesta a fost pe atunci locotenentul major Mihalache Dr#gan, acum \n amintirea sa “Dumnezeu s#-l ierte”.

366

14. Nu pot afirma c# am urmat un anume model de militar \n carier#. Fiecare ofi]er dore[te s# ajung# un model pentru ceilal]i, de aceea el se particularizeaz#, se individualizeaz#, dar \n acela[i timp se \ncadreaz# \n normele [i exigen]ele militare. _n august 1974 am fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 26 Mecanizat “Rovine” din Craiova. Dup# doi ani de activitate am fost deta[at \n garnizoana Caracal pentru trei luni. Atunci aveam s#-mi cunosc viitoarea so]ie. Fusese repartizat#, la terminarea facult#]ii, s# lucreze la fabrica de vagoane. Acum, dup# 34 de ani de c#snicie, pot afirma c# atunci Dumnezeu a fost darnic cu mine. Avem doi copii – pe Tania [i pe Cosmin. Am@ndoi au terminat facultatea de drept, dar lucreaz# \n domenii diferite. Fata este jurist militar, iar b#iatul este jurist la o firm# de consultan]#. Ambii sunt c#s#tori]i, iar de la fat# am un nepo]el de patru ani, pe care \l cheam# Rare[. El este cel care face cu mine, acum ca pensionar, o adev#rat# instruc]ie pentru a-mi men]ine preg#tirea fizic#.

L#s@nd gluma la o parte – f#r# teama de a gre[i – afirm c# familia joac# un rol deosebit \n via]a [i cariera unui militar. Eu sunt unul dintre cei ferici]i, pe care so]ia l-a \n]eles [i s-a sacrificat pentru familie. Am fost deta[at pentru diferite misiuni \n economie [i la campaniile agricole. Am urmat studiile Academiei Militare, cursuri de tot felul [i la toate nivelurile, inclusiv cel strategic. anii de preg#tire \n doctorat. _n toat# aceast# perioad# so]ia este cea care s-a ocupat de cre[terea celor doi copii [i de rezolvarea problemelor familiale. Nu [tiu dac# am f#cut bine sau r#u, dar [tiu c# de multe ori am pus pe planul unu Armata [i apoi familia.

15-17. Consider c# \n activitatea oric#rui militar au ap#rut [i vor continua s# apar# momente care-i influen]eaz# cariera. Important este ca cel \n cauz# s# le \n]eleag# [i s# le dep#[easc# \n avantajul s#u. Din nefericire pentru organismul militar, [i pe timpul meu, dar [i ast#zi, s-a manifestat [i se manifest# mult subiectivism [i de multe ori superficialitate \n analiza activit#]ii oamenilor [i promov#rii lor pe trepte ierarhice.

Nu de pu]ine ori am fost martorul promov#rii \n func]ii nu dup# competen]e, experien]# [i rezultate ci dup# alte criterii, \n]elese doar de c#tre unii “[efi”, cu puteri decizionale. Pe mul]i dintre ofi]eri, asemenea “interven]ii” \n cariera militar# i-au “dezarmat” sau, mai r#u, au fost marginaliza]i de c#tre cei care aveau puterea s# o fac#.

Ca un sfat pentru cei tineri, le recomand ca, dac# vor trece prin asemenea momente, s# nu cedeze, ci dimpotriv# s# se mobilizeze mai mult \n atingerea obiectivelor pe care [i le-au stabilit. Acesta a fost modul meu de abordare. C@nd am trecut prin momente sensibile ale carierei militare, primul ajutor l-am primit de la familie pentru a le dep#[i.

Dintre domeniile de activitate profesional# \n care am lucrat, cel mai mult m-a atras acela al managementului resurselor, \n primul r@nd al resurselor umane [i apoi al celor materiale. Mai mult de jum#tate din cariera mea militar# a fost dedicat# acestui domeniu, ajung@nd spre final la Direc]ia Management Resurse Umane. Experien]a acumulat# am \ncercat s# o fructific pozitiv, fiind autor sau coautor al mai multor regulamente [i instruc]iuni specifice domeniului. Prin natura func]iilor \ndeplinite \n domeniul resurselor umane, am fost implicat nemijlocit \n sistemul de selec]ie [i preg#tire militar# prin cursuri de carier# [i de specialitate, de preg#tire prin masterat [i doctorandur#. Acest sistem de preg#tire l-am parcurs [i eu cu succes, ob]in@nd titlul de “doctor \n [tiin]e militare [i informa]ii” \n anul 2006.

La 31 ianuarie 2007, Senatul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare “Carol I” mi-a acordat calitatea de profesor asociat. Am fost [i sunt un participant activ la munca de 367

cercetare [tiin]ific# \n cadrul universit#]ii. Dintre temele de cercetare [tiin]ific# pe care le-am prezentat la diverse simpozioane [i colocvii, le enum#r pe urm#toarele: “Generarea [i regenerarea structurilor \n scopul sus]inerii ac]iunilor militare \ntrunite”, “Constr@ngerile integr#rii \n NATO asupra structurilor organizatorice militare”, “Generarea [i regenerarea for]elor participante la misiuni multina]ionale”.

Dintre lucr#rile mai importante publicate de c#tre Editura Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare “Carol I” [i de c#tre Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei: “Ac]iuni \n situa]ii de criz#”, “Cre[terea [i descre[terea structurilor militare \n etapele de precriz#, pe timpul crizei [i postcriz# (retrospectiv# istoric#)”, “Generarea [i regenerarea structurilor militare \n situa]ii de criz# [i la r#zboi – implica]ii asupra asigur#rii securit#]ii na]ionale”.

Apreciez c# rezultatele activit#]ii de cercetare [tiin]ific# prezentate mai sus sunt [i roadele [i influen]ele nemijlocite ale func]iilor pe care le-am \ndeplinit. Prin natura [i atribu]iile lor am fost un participant activ [i implicat nemijlocit \n procesul permanent de transformare [i de reform# pe care Armata Rom@niei l-a parcurs dup# Decembrie 1989.

18-19. Procesul de reform# a organismului militar [i \ndeosebi reorganizarea structurilor militare cu influen]e majore asupra individului au fost [i vor r#m@ne o sec]iune dificil# [i de multe ori “dureroas#”, chiar dac# ele se desf#[oar# \n condi]ii de pace / normalitate [i, cu at@t mai mult, \[i multiplic# efectele c@nd trebuie executate \n situa]ii de criz#.

Apreciez c# aceste procese trebuie s# devin# pentru factorii de decizie / conducere, pentru speciali[tii militari [i nu numai, “principalele probleme” ce se cer imperios a fi studiate \n timp de pace, cu accent pe laturile practice ale execu]iei.

Analiz@nd elementele de dinamic# / schimbare care pot da conturul unui sistem [ii pot esen]ializa sensurile evolu]ie-involu]ie, afirm#m c# fiecare epoc#, etap# sau perioad# aduce probleme specifice diferite de cele transmise din trecut [i care reclam# reac]ii [i solu]ii noi. _n acest spirit [i sens trebuie s# continue procesul de reform#, de \nnoire a Armatei Rom@niei cu noi genera]ii de tineri, altfel “mobila]i intelectual” [i conecta]i la prefacerile moderne.

Experien]a [i concluziile recentelor conflicte, lec]iile \nv#]ate ale r#zboiului din Golf, ac]iunile din Iugoslavia [i Afghanistan vin s# demonstreze, f#r# nici un dubiu, c# ne afl#m \n fa]a unei noi revolu]ii tehnologice \n domeniul militar, \ndeosebi al mijloacelor de lupt#, iar factorii no[tri de decizie / conducere sunt obliga]i s# aib# \n aten]ie tendin]ele ce se manifest# \n acest domeniu. Dac# resursa uman# foarte bine preg#tit# [i valoroas# nu este sus]inut# de o resurs# material# competitiv# celorlalte armate, atunci structurile militare organizatorice r#spund cu greu [i nu pot face fa]#, dec@t cu sacrificii umane, misiunilor de lupt# \ncredin]ate. _n dinamica [i evolu]ia actualelor sisteme militare strategice constat#m, ca pe o prezen]# permanent#, fenomenul de schimbare care determin# flexibilitatea cresc@nd# a acestora. Vom \nt@lni schimbarea \n toate mediile [i elementele sistemului (schimbarea de mediu, schimbarea organiza]ional#, \n cultura organiza]iei, \n domeniul resurselor umane [i a celor materiale, schimb#ri ale performan]elor sistemelor \n ansamblul lor [i, nu \n ultimul r@nd, schimb#ri ale imaginii sistemelor).

Putem afirma c# schimbarea constituie at@t elementul cheie al dinamicii sistemului, dar [i generatorul procesului de transformare care se manifest# / declan[eaz# \n interiorul 368

acestuia. _n condi]iile mai sus prezentate, apreciem c# sistemul militar rom@nesc va trebui s# parcurg# \n continuare procesul de transformare pentru a ajunge, \n integralitatea sa, la nivelul cerin]ei Alian]ei Nord-Atlantice, aceea care impune ca structurile organizatorice s# devin# opera]ionale [i interoperabile cu structurile militare ale Alian]ei.

Aceast# cerin]# o putem privi ca pe o constr@ngere, dar ea nu a fost impus#, ci voluntar acceptat#, fiind o necesitate a etapei actuale [i de viitor.

Spre ce cred eu c# se \ndreapt# omul [i omenirea la acest \nceput de mileniu?

Eu sunt unul dintre aceia care sus]in c# agenda de lucru a secolului XXI se rescrie.

Cu toate c# sunt unii anali[ti pentru care “nu este nimic nou sub soare” [i, deci, agenda noului secol va avea teme vechi [i cunoscute, dac# analiz#m temele existente [i le situ#m \ntr-o nou# ierarhie de priorit#]i [i, mai ales, dac# g@ndim la solu]iile fezabile [i dezirabile care s# aduc# politicile [i strategiile la nivelul realit#]ilor, atunci cu certitudine agenda va fi una nou#.

Numai o simpl# enumerare [i trecere \n revist# a unor schimb#ri \n agenda mondial# ne vor ar#ta c# toate, f#r# excep]ie, au implica]ii asupra mediului de securitate, asupra dinamismului s#u [i mai ales asupra crizelor [i conflictelor ce pot “bruia” func]ionarea sistemului global [i a fiec#rui sistem na]ional de securitate [i ap#rare: „ Punerea rela]iilor \ntre marile puteri sub semnul unei cooper#ri crescute [i reforma O.N.U., ca institu]ie central# a unui sistem global ce \nlocuie[te vechiul sistem interna]ional. „ Corectarea procesului de globalizare: \n sensul multipolarit#]ii, respect#rii variet#]ii culturilor, \nl#turarea efectului de agravare a disparit#]ii economice. „ Cre[terea rolului diploma]iei, al negocierilor [i al metodelor pa[nice de rezolvare a litigiilor [i orientarea lor de la procedurile institu]ionale rigide la altele flexibile [i novatoare. „ Reluarea problemelor globale, \n sens de ac]iune pozitiv# (Ex.: dezvoltare \n loc de combaterea s#r#ciei) [i crearea unei leg#turi clare \ntre procesul de integrare cu cel al sistemului global (Ex. Europa). „ Securitatea, rolul puterii militare [i tehnologia militar# r#m@n esen]iale, dar cu schimb#ri considerabile de orientare. Se va aborda din nou sistemul securit#]ii colective. „ Stingerea focarelor conflictuale considerate cronice, atacul concentrat asupra punctelor fierbin]i [i abordarea problemelor litigioase perene. „ Asanarea finan]elor interna]ionale [i ac]iuni de mare anvergur# \mpotriva traficului ilicit, banilor murdari [i a opera]iilor mafiote.

Iar \n final putem ad#uga [i problemele referitoare la sursele de instabilitate, factorii de risc [i cele cu influen]e majore asupra organismului militar [i atunci vom avea o imagine de ansamblu a agendei de lucru a secolului XXI, care ar trebui s# dea de g@ndit fiec#ruia dintre noi ca oameni ai cet#]ii.

20. Actualul meu statut, acela de general de brigad# \n rezerv#, pensionar militar, \mi confer# o mai mare liberate de exprimare comparativ cu cea a colegilor din activitate, care au mai multe restric]ii [i \ngr#diri / interziceri prin lege a anumitor drepturi [i libert#]i cet#]ene[ti. Ce-mi doresc pentru mine ca individ (pensionar militar)? S# fiu \n primul r@nd s#n#tos la trup [i la minte, s# mi se recunoasc#, de c#tre factorii de decizie politic#, drepturile pe care, tot dup# lege, le-am c@[tigat [i s# tr#iesc \ntr-o societate 369

normal# [i nu \n una convulsionat# de probleme interne, create uneori artificial, \n raport cu anumite interese politice meschine [i de grup.

Ca cet#]ean comunitar, \mi doresc un tratament egal (asem#n#tor) cu al altor cet#]eni comunitari ce apar]in altor na]iuni. _mi doresc ca la obliga]ii [i responsabilit#]i comunitare egale s# beneficiez [i de drepturi comunitare asem#n#toare, s# nu fie unul cet#]ean comunitar central (important), iar altul s# fie de grani]#, de la periferie. _mi doresc ca cet#]eanul rom@n s# fie reprezentat cu mare onoare de c#tre ale[ii politici ai vremii.

21. Cariera militar# \mi doresc s# revin# la mare cinstire [i respect \n societatea noastr#, iar \n chip “testamentar” transmit tuturor: Dac# organismul militar nu este permanent \n aten]ia factorilor decizionali, dac# nu este sus]inut [i ajutat \n procesul de transformare-evolu]ie [i permanent# adaptare, cu certitudine va ap#rea riscul incapacit#]ii, cu efect imediat asupra securit#]ii.

GENERAL DE FLOTIL~ AERIAN~ TOMA DUMITRU ZBORUL, ETERUL {I ETERNUL ARGUMENT _mi place titlul acestei c#r]i: PIRAMIDA CANTEMIRIST~. De ce? Pentru c# Piramida este simbolul stabilit#]ii, armoniei si structurii perfecte, are o baz# puternic#, iar fiecare nivel este suportul urm#torului. Cu excep]ia v@rfului, toate treptele trebuie s# r#m@n# intacte pentru a p#stra stabilitatea structurii. Piramida este [i simbolul Focului \n feng-shui, care activeaz#: faima, celebritatea, recunoa[terea, succesul, cresterea, ascensiunea, evolu]ia, progresul, publicitatea, extinderea. A[adar simbolizeaz# cre[terea si urcusul spre scopurile noastre cele mai \nalte.

Sunt lucruri care ne-au determinat s# ne \ndrept#m pa[ii c#tre Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” de la Breaza cu inima plin# de a[tept#ri [i de sperante.

370

DE CE SCRIEM ?

Marea majoritate scriu din dorinta de a \mp#rt#[i din experienta lor si altor oameni.

Sentimentul de utilitate este unul foarte pl#cut; c#ci pe l@ng# nevoile existen]iale, oamenii, ca fiinte rationale ce sunt, au nevoie de mult mai mult. Exist#m, socializ#m [i ne exprim#m \n mod diferit tr#irile [i sentimentele. Unii spun c# scriu din pl#cere, al]ii spun c# scriu din dorin]a de a-si informa semenii, altii spun c# scriu de dragul competi]iei. Fiecare din toate aceste motive sunt, din punctul meu de vedere, acceptabile pentru c# \mi dau sentimentul utilit#]ii. C@t de confortabil este s# cite[ti \ntr-o carte c# fapte tr#ite c@ndva, au fost tr#ite [i de altii, care au fost acolo! Parc# \]i reg#se[ti un cunoscut, un coleg, un prieten, cu care faci un schimb de idei si te bucuri ca de o revedere.

E foarte dificil s# scrii. Cau]i, atunci c@nd scrii, cuvintele care s# exprime cel mai bine o idee. Cuvintele, odat# scrise, genereaz# cuvinteâ&#x20AC;Ś Oamenii nu \]i v#d sufletul, \]i v#d cuvintele. Tu apar]ii unui lant care a \nceput cu mult \nainte de tine si merge mai departe dup# ce via]a ta s-a \ncheiat. De ce spun acest lucru? Pentru c# noi oamenii, venim pe aceast# lume datorit# altora [i supravie]uim datorit# celorlal]i. Suntem fiin]e sociale [i fie c# ne place, fie c# nu, sunt pu]ine momente \n via]# c@nd nu beneficiem de pe urma ac]iunilor celorlal]i. Din acest motiv nu e deloc surprinz#tor c# \n mare parte fericirea noastr# apare \n contextul rela]iilor noastre cu ceilal]i. _n r@ndurile scrise mai jos am \ncercat s# v# aduc \n aten]ie pe c@tiva dintre cei care mi-au luminat, la un moment dat, drumul \n viat#.

COPIL~RIA {tii, Drag# Cititorule, c@t de mult mi-am dorit s#-]i spun Povestea vietii mele â&#x20AC;&#x201C; asa cum a fost? Din p#cate, p@n# \n acest moment, nu am avut timp s# st#m de vorb#, pentru c# via]a nu ne-a oferit o asemenea ocazie. Oportunitatea a venit de la cei pe care \i vezi trecuti pe coperta acestei c#r]i si c#rora, ab initio, le multumesc c# mi-au prilejuit acest monolog, ca un r#spuns la \ntreb#rile pe care mi le imaginez c# TU mi le adresezi. A[a cum vizionarea unui reportaj \ti trezeste curiozitatea de a vedea ce se afl# \n st@nga sau \n dreapta, \n plan \ndep#rtat sau mai apropiat, voi \ncerca s#-]i prezint oameni, locuri, fapte si ceea ce mi-a marcat existenta p@n# acum.

De unde ne extragem esenta continuit#]ii? Dincolo de aparen]a realitate exist# o lume a sentimentelor [i a tr#irilor intense care ne dau putere pentru a putea supravie]ui obstacolelor vietii. Nu am avut tat# de la v@rsta de cinci ani, pentru c# lucr@nd la calea ferat# a decedat \ntr-un accident de tren. Am r#mas cu mama [i cu fratele meu, Toma Valeriu, fost cantemirist, mai mare dec@t mine cu trei ani. Acest prim obstacol, pe care viata mi l-a scos \n cale, nu m-a \mpiedicat s# fiu copil.

Copil#ria, a[a cum foarte mul]i psihologi au constatat, este perioada ce r#m@ne \ncrustat# \n sufletul [i inima noastr# pentru totdeauna. Nu a[ putea s# spun acum c# am avut o copil#rie frumoas# sau fericit#. Chiar dac# azi v#d lucrurile cu totul altfel, a[ putea spune c# a fost greu, c# am fost frustrat de anumite lucruri, totu[i am r#mas \n suflet cu imaginile cele mai frumoase ale timpului de atunci.

Mama ne-a crescut \n asa fel \nc@t nu ne-a l#sat timpul necesar pentru a crede c# nu suntem ferici]i cu ce avem, sau c# al]ii au mai mult ca noi. M-am mul]umit cu pu]in, ca [i al]ii cu mult. Pentru acest motiv totul pentru mine avea o frumuse]e deosebit#. N#scut \n ziua de 4 iunie a anului 1952 la ]ar#, \n comuna S#lcioara, jude]ul D@mbovita, mergeam 371

cu vitele la p#[une, eu cu vaca iar fratele meu cu calul. R@ul D@mbovi]a curgea prin spatele curtii, z#voiul era la o arunc#tur# de b#], vara mergeam la sc#ldat [i iarna la derdelus.

La c@teva zile dup# decesul tat#lui meu (dup# s#rb#toarea Cr#ciunului din anul 1958), mama, \mpreun# cu noi, cei doi copii [i cu ce se mai putea lua \ntr-o sanie, a plecat la gara B#ne[ti. Am urcat \n tren si am cobor@t \n gara Fetesti, unde mama avea dou# surori. _n locuin]a uneia dintre ele am stat aproape trei ani, p@n# c@nd am reu[it s# ne mut#m \n casa pe care mama a construit-o cu eforturi deosebite. Aveam casa noastr#! â&#x20AC;&#x153;BOBOCâ&#x20AC;? CANTEMIRIST Liceul militar m-a atras din clipa \n care fratele meu a plecat la Breaza, devenind <cantemirist>. Era [i este o mare m@ndrie s# po]i s# te prezin]i cu acest <titlu> \n fa]a colegilor r#ma[i la liceele <de pe l@ng# cas#>. Din Fete[ti, unde este [i acum un liceu de mare tradi]ie, au plecat \n toamna anului 1968, odat# cu subsemnatul, Marinescu Niculae [i T#nase Aurelian, cu care am fost coleg \n clasa a X-a E. Al]i trei <fete[teni> au completat grupul: Radu Ion, Chiforeanu Nicolae [i Zaharia Radu.

Num#rul relativ mare de cantemiri[ti pleca]i din Fete[ti \n acei ani [i chiar [i dup# aceea, cred c# s-a datorat faptului c# ora[ul nostru era [i este [i acum o garnizoan# destul de mare, unde se reg#sesc cadre militare de diferite arme [i specialit#]i: avia]ie, radioloca]ie, artilerie, jandarmi, ca s# dau numai c@teva exemple. Prezen]a lor \n micul ora[ din B#r#gan nu putea trece neobservat#, a[a c# mul]i tineri \[i doreau s# \mbr#]i[eze cariera armelor [i s# \nceap# aceast# profesie prin a \mbr#ca at@t de r@vnita [i frumoasa uniform# albastr# cu lampas ro[u de <general>, uniforma Liceului Militar... [i c@te fete, la fel de frumoase ca aceast# uniform#, nu erau atrase de noi prin simpla noastr# prezen]# \n mijlocul colegilor <civili>...

ANII DE LICEU Liceul a devenit o a doua cas#, reproduc@nd o atmosfer# apropiat# vie]ii p#rinte[ti.

A existat o mare apropiere \ntre profesori [i elevi. _nv#]#m@ntul era f#cut pentru elevi [i nu elevii pentru acesta [i, pe cale de consecint#, s-a urm#rit s# se dezvolte elevilor nu numai inteligen]a, ci [i fizicul, s# ne dea nou#, elevilor, energie, voin]#, putere fizic#, deprinderi practice [i \ndem@nare, \ntr-un cuv@nt abilit#]i (n.a. \ndem@nare, iscusint#, pricepere, dib#cie, excluz@nd pluralul (La pl.) [mecherii, siretlicuri) care s# ne preg#teasc# pentru lupta cu greut#]ile vietii. O mare \nsemn#tate s-a acordat activit#]ilor practice.

Totul era anume organizat pentru ca noi s# devenim oameni de ac]iune, cu ini]iativ# [i obi[nui]i s# se sprijine numai pe ei \n[i[i f#r# a se estompa \ns# spiritul de echip#, at@t de important \n mediul militar, ([i nu numai).

Mi-a pl#cut sportul. Individual am performat, (dac# nu e prea preten]ios spus!), \n probele de vitez# [i, \n acest sens, pot s#-]i spun c# la admiterea \n Liceul Militar pentru \n clasa a X-a am reusit s# alerg proba de 100 m plat \n timpul de 11.6 sec. Cu modestie ]in s#-]i aduc la cunostint# c# la cei 16 ani pe care \i aveam eram vicecampion jude]ean, ca junior, la 100 m plat si la triplu salt.

Handbalul, sport de mare traditie la rom@ni, la acea vreme Rom@nia fiind multipl# campioan# mondial# la masculin (1961, 1964, 1970), a fost sportul de echip# pe care lam practicat cu o mare d#ruire \nc# din clasa a V-a. Am f#cut parte din echipa de handbal cantemirist#, (dac# ai putea s# vezi cu c@t# m@ndrie spun acest lucru!), [i asta \n conditiile 372

\n care liceul, \ncep@nd cu anul admiterii mele (1968) s-a organizat pe patru ani de studii. Spre exemplu, \n anul scolar 1969-1970 erau 8 companii cu un total de 41 de plutoane (clase) cu peste 1350 de elevi care trecuser# o serie de probe sportive obligatorii!

Asta da concuren]# pentru a prinde un loc \n echip#!

Am avut ca diriginte pe profesorul de sport Popescu Mugur. OM mic de statur#, dar cu o inim# extraordinar#, dragul nostru diriginte al clasei a X-a E avea \n felul de a fi si de a vorbi un calm iesit din comun. _ntotdeauna c@nd se impunea s#-]i fac# observa]ie o f#cea cu mare grij#, cu mult# c#ldur# sufleteasc#, f#r# s# te jigneasc#, ca s# nu-]i creeze un complex de inferioritate \n fata colegilor. La sedintele cu p#rin]ii a stiut s# ne prezinte, pe fiecare dintre noi, ca fiind elevi cu reale calit#]i necesare unei viitoare cariere militare, reusind de fiecare dat# s# aduc# \n sufletele p#rin]ilor nostri linistea de care acestia aveau nevoie.

“Acceleratul de 7:59” sosea \n fiecare dimineat# cu o punctualitate de metronom.

El era \ntruchipat de profesorul de literatura rom@n# Constantin Giurginc#, care, de fiecare dat#, ne prezenta la cursuri operele scriitorilor rom@ni [i str#ini, autori recunoscuti pe care \i ducea sub brat pentru ai prezenta elevilor cu g@ndul nem#rturisit c# vom reu[i \n viat# [i c# tot ceea ce spune [i face este spre a ne s#di \n suflet dragostea pentru adev#r, frumos, neam [i tar#. {i a reusit!

Cuvinte si g@nduri frumoase am pentru toti dasc#lii mei, fiecare dintre ei av@nd un loc special \n inima mea: Toma Viorica, Stela H#h#ianu, Ungureanu {tefan, Cr@snic Ilinca, Dr#gan Mihai, Nedelcu Valeria, Bodo Silvia, Onos# Hristache, [i fie-mi iertat# memoria, to]i cei pe care i-am avut ca profesori \n frumosii ani de liceu.

Profund# recuno[tint# port [i celor care ne-au fost comandanti si care ne-au insuflat dragostea si respectul pentru tinuta militar#: comandantul de batalion lt.col. Canef Constantin (care ne explica, printre alte lucruri de natur# militar#, cum s# ne purt#m cu fetele sau cum s# ne comport#m \n societate sau la restaurant), comandantul de companie mr. Susanu Constantin (“Compania parfum”, pentru c# fiecare elev avea obligatoriu \n noptier# o sticlut# cu parfum, a[a cum ne ordonase mr. Susanu!) si lt. Neacsu Nicolae (el fiind primul care a executat cu noi salturi \n b#ltoacele din spatele S#lii de sport!) _n clasa a XII-a am fost avansat la gradul de elev plutonier si comandam o companie de elevi de clasa a XI-a. Pentru mine acel an a \nsemnat foarte mult ca experient# de via]#. Comandantul companiei a plecat la studii la Academia Militar# din Bucure[ti (Mr. Nit#, dac# ]in bine minte numele) si am r#mas numai cu Lt. C@ndea, care a decedat la c@teva luni dup# \nceperea anului [colar. Am r#mas astfel singurul “comandant” al acestei companii. Am fost chemat de loc]iitorul comandantului liceului, lt. col. Gheorghe R#b#cel, care mi-a explicat c# trebuie s# conduc aceast# subunitate. M-am instalat \n biroul comandantului de companie si c@teva s#pt#m@ni am condus programul zilnic (programul de diminea]#, de sear# [i raportul companiei) \n afara orelor de curs. E foarte dificil s#-]i impui autoritatea \n fata colegilor t#i mai mici ca v@rst# cu doar un an.

Aceast# perioad# a fost pentru mine o nou# lec]ie de viat# care m-a maturizat [i mi-a dat \ncredere \n propriile-mi forte.

Col. (r) Gheorghe R#b#cel, un militar [i un pedagog de \nalt# clas#, un pedant ce purta \ntotdeauna m#nu[i de piele si era calcat la dung#, a fost ulterior unul dintre cei mai longevivi si stimati comandanti ai Colegiului Militar <Mihai Viteazul> Alba Iulia, 373

fiind avansat la gradul de general de brigad# cu o stea la 23 Oct 2009, cu prilejul ceremoniilor desf#[urate la \mplinirea a 90 de ani de la \nfiintarea Liceului militar alba-iulian.

Iesirea \n societatea pe care p@n# atunci nu am avut [ansa s# o cunosc (“lumea bun#”) a fost ocazionat# de participarea unui grup restr@ns de cantemiri[ti la aniversarea majoratului, ce a avut loc la Sala Oglinzilor a Cazinoului din Sinaia. Dup# ce am trecut de filtrele a trei controale (la nivel de companie, batalion [i liceu), care aveau scopul de a evidentia eventualele lipsuri ce ar fi putut s# altereze o ]inut# impecabil#, ne-am \mbarcat \n autobuz. La aceast# memorabil# festivitate au fost invitate elevele unui liceu din Ploiesti, cu care am dansat tr#g@nd cu coada ochiului la partenere [i la impresionantele oglinzi \n care ne vedeam lampasul rosu si ne imaginam c# suntem ofi]eri ce danseaz# cu frumoase domnite \n saloanele imperiale, asa cum v#zusem \n filme! _n clasa a XII-a E am fost coleg de banc# cu elevul plutonier adjutant al liceului Marcu Eugen, un foarte bun coleg [i prieten, care avea pe fiecare epolet trei trese metalice de sergent si drept urmare banca noastr# s-a numit “Banca celor zece table” ([ase ale lui Eugen si patru ale mele pentru c# eram elev plutonier). Coleg [i prieten l-am avut si \l am pe Barbu Victor, acum viceamiral (r) cu trei stele, un excelent matematician!

Se apropiau examenele de bacalaureat si de admitere \n scolile de ofiteri. Excursiile de studii pe care le-am f#cut \n ]ar# la unit#]ile militare, au avut ca scop cunoasterea frumusetilor si greut#]ilor specifice fiec#rei arme. Eu fiind din Fete[ti, unde foarte aproape se afla Aerodromul Borcea, aerodrom De pe care decolau si survolau orasul aproape zi si noapte avioanele militare pe care le urm#ream cu privirea [i, c@nd acest lucru nu era posibil, le urm#ream cu g@ndul, mi-am dorit s# devin pilot cu speran]a c# voi fi repartizat, dup# \naintarea la gradul de locotenent, \n aceast# garnizoan#.

Dup# o vizit# medical# foarte riguroas#, efectuat# pe parcursul a dou# s#pt#m@ni la Comisia Medical# a Avia?iei (denumirea actual# este Institutul de Medicin# Aeronautic# [i Spatial# din Bucure[ti) si dup# examenul de admitere, am reu[it la aviatie ca personal navigant, adic#, ca pilot! {COALA MILITAR~ DE OFI}ERI _n luna septembrie a anului 1971 m-am prezentat la Scoala Militar# de Ofi]eri Activi de Aviatie ”Aurel Vlaicu” de la Bobocu, situat# la c@]iva kilometri de orasul Buz#u. _ncepea un nou capitol \n devenirea mea profesional#. _n primul an de scoal# militar# am fost numit \ncheietor de escadril# sau, altfel spus, [ef peste colegii mei de an, elevii - piloti. Eu conduceam programul de dimineat#, cur#]enia pe sectoare, controlam s# fie lini[te la studiu, apelul si programul de sear#.

Faptul c# am condus aceste activit#]i \n liceul militar, mi-a dat siguranta si autoritatea necesar# \ndeplinirii acestor atribu]ii \n foarte bune conditii. F#r# fals# modestie, citez din Caracterizarea ce mi-a fost f#cut# de instructorul meu de zbor pe avionul IAK-18, mr. Chiricu Tudor [i care este scris# \n Carnetul Individual De Zbor (tip [coal# militar#) ce-mi apar]ine, la pagina 176: “Elevul fruntas Toma Dumitru a zburat \n anul 1972 pe avionul IAK-18 un num#r de... ore. Elementele tehnicii de pilotaj le-a \nsu[it corect si sigur cu pretul unor eforturi mai pronuntate al#turi de o mare pasiune. Este un elev cu largi posibilit#]i, are un potential ridicat si o mare capacitate de \ntelegere a lucrurilor, drept pentru care recomand sprijinirea initiativei si eforturilor sale pe linia preg#tirii.

Este disciplinat, ascult#tor [i are o purtare corect#. Este rezistent [i nu pune probleme 374

din punct de vedere medical. Propun s# fac# trecerea pe urm#torul tip de avionâ&#x20AC;?.

Calificativul de â&#x20AC;&#x153;Foarte Bineâ&#x20AC;? primit pentru primul an de pilotaj a fost certificat de comandantul de patrul# mr. Bostan Jenic# [i de comandantul de escadril# lt. col. Nicolae {tefan. Zborul s-a efectuat pe aerodromul cu pist# natural# de la Buz#u. _n anul II am zburat avionul cu reactie L-29, av@nd ca instructor de zbor si comandant de patrul# pe mr. Ioan Ciolacu, care a reu[it \ntr-un num#r relativ mic de ore de zbor, s# m# determine s# execut \n simpl# comand# gama complet# de acroba]ie cu acest tip de avion. Activitatea de zbor s-a desf#[urat pe aerodromul Ianca din judetul Br#ila iar comandant de escadril# a fost lt. col. Petrescu {tefan. Si \n acel an am fost \ncheietor de escadril#. _n anul III am zburat cu elicopterul IAR-316B Alouette, un elicopter cu reactie proiectat si fabricat \n Franta. _n anul 1970 TEHNOIMPORT semneaz# contractul prin care ICA Bra[ov preia licenta pentru elicopterele SA-316 B Alouette. Obiectul licentei era fabricarea celulei, a unor echipamente optionale si piese de schimb, c@t si dreptul de revizii si reparatii la structur# [i ansamble mecanice pentru elicopterele SA-316 B Alouette. Trenul de aterizare urma sa fie fabricat la Bac#u, iar motorul Artouste III B urma sa fie reparat la Bucure[ti. _ncep@nd cu anul 1971, ICA Brasov a fabricat aproximativ 250 elicoptere sub denumirea de IAR 316 B, at@t pentru Fortele Aeriene Rom@ne c@t si pentru alte institutii sau beneficiari externi. ICA Brasov \mpreuna cu alte \ntreprinderi din Rom@nia au dezvoltat si un program de \narmare ale elicopterelor livrate c#tre For]ele Aeriene Rom@ne. _n anul trei am fost elev plutonier si am avut ca instructor de zbor si comandant de escadril# pe lt.col. Ion Melcescu, un om deosebit si, \n acelasi timp, un p#rinte [i un frate mai mare de la care am \nv#]at tehnica de pilotaj a elicopterului si lucruri importante despre comportamentul \n viat#. Activitatea de zbor s-a desf#[urat pe aerodromul Alexeni, la Regimentul de elicoptere comandat atunci de col. Ion Ghinea, care a fost si Presedintele comisiei de brevetare. {coala Militar# s-a \ncheiat printr-un examen de absolvire [i un zbor de brevetare pe elicopterul IAR 316 B la care am obtinut nota 9.90, fiind clasificat, dup# trei ani de [coal# militar#, al doilea din promo]ie, cu media general# 9,56.

ROLUL MENTORILOR Care a fost rolul extraordinar al mentorilor din liceul si scoala militar#, pe care fiecare din noi a urmat-o, \n descoperirea specificului [i a valorilor ce trebuiau s# fie poten]ate pentru a reusi in viat#?

Primul rol a fost acela de a identifica si pune \n valoare la fiecare dintre noi talentul sau pasiunea.

Al doilea rol a fost de a ne \ncuraja si a ne da \ncredere c# putem realiza lucruri pe care le-am putea considera imposibile.

Al treilea rol a fost de a ne facilita drumul c#tre realizarea obiectivelor pe care ni leam propus oferindu-ne sfaturi, tehnici, l#s@ndu-ne s# gre[im, dar ajut@ndu-ne s# \nv#]am din greseli si s# mergem mai departe.

Al patrulea rol a fost acela de a ne sustine s# dep#[im ceea ce noi percepem ca fiind limitele noastre.

375

_n sistemul de \nv#]#m@nt militar pe care l-am parcurs, constatarea care se impune este c# profesorii au investit \n noi. Oamenii reu[esc pentru c# au pe a]ii care s# le \n]eleag# talentele [i provoc#rile. Marii profesori au \n]eles \ntotdeauna c# rolul lor nu este s# predea materii, ci s# predea elevilor. Mentoratul este pulsul vital al unui sistem educattonal. Scopul fundamantal al educatiei, resurselor umane sau al leadershipului (abilitatea de a conduce oameni), este acela de a-i ajuta pe oameni s# tr#iasc# vie]i fericite si \mplinite, \n armonie cu ceilalti oameni care \si tr#iesc propriile vie]i fericite si \mplinite.

Profesorii au investit si \n mine astfel c# eu, p@n# acum, c@nd scriu aceste r@nduri, am tr#it o via]# fericit#.

FAMILIA TOMA Scriitorul Antonio Lobo Antunes, romancier portughez contemporan, n#scut la 1 septembrie 1942 la Lisabona si care, respect@nd traditia familiei, a urmat studii de medic psihiatru, desi \nc# din copil#rie a dorit s# fie scriitor, (iar \n timpul r#zboiului colonial a fost locotenent, chirurg [i psihiatru \n Angola din 1970 p@n# \n 1973), spunea \ntr-un interviu: ”E[ti, ca scriitor, un fel de somnambul, cartea te duce, nu tu pe ea. Dar a[a e si viata. Nu stii ce se va \nt@mpla \ntr-o or#, [i asta e minunat. Viata e at@t de miraculoas#…

Oamenii \si fac planuri, vor s# afle r#spunsuri din c#r]i. Dar nu poti sti r#spunsurile, pentru mine asta e at@t de evident. Eu am mai multe \ntreb#ri dec@t r#spunsuri. Am foarte pu]ine certitudini. Lucrul important \n viat# e s# te la[i mereu surprins… C@nd g#se[ti pe cineva care te \ntelege, e perfect. Dar e extrem de greu. Cel#lalt se va uita la mine [i va \ntelege ce vreau s# zic, dac# am noroc s#-l g#sesc pe acel Cineva Minunat.

S# vorbe[ti f#r# cuvinte… dar oamenii de acest fel nu se g#sesc usor.”

Eu am fost un norocos si am g#sit o astfel de fiin]# \nc# din primul an de liceu, c@nd am avut curiozitatea s# o cunosc pe aceea care a fost prima pe lista admi[ilor \n clasa a IX-a la Liceul Fetesti. Cu ea am simtit printr-o str@ngere de m@n# [i \n primul s#rut frumuse]ea nevinovat# a fiorilor adolescentini ai dragostei. Ea a fost mereu suflete[te al#turi de mine \n liceul militar [i \n scoala de ofiteri prin scrisori si telefon. Ea este Maria, inginer de industrie alimentar# [i doctor \n biotehnologie, cea care \mi poart# numele pentru c# e so]ia mea de c@nd eram t@n#r locotenent [i care, din dragoste, mi-a d#ruit o fiic#, Sereda, licen]iat# \n filologie (englez#, francez#) [i \n stiinte juridice, la care s-a ad#ugat un MBA urmat la Universitatea Buckingham din Anglia. Este c#s#torit# [i a devenit \n timp un manager de succes.

CARIERA MILITAR~ (August 1974- Mai 1994) Garnizoana \n care am fost repartizat dup# \naintarea la gradul de locotenent a fost Alexeni, la Regimentul de elicoptere unde f#cusem [i practica de zbor \n ultimul an de scoal# militar#. _n primii sase ani de carier#, \n perioadele aprilie-august ale fiec#rui an, am zburat sute de ore \n misiuni aviochimice, la tratamentul prin stropire a culturilor agricole cu elicopterul. Acest zbor era efectuat la joas# \n#l]ime, (5-10 metri), fiind un excelent mod de preg#tire pentru pilo]i. Aceast# preg#tire mi-a fost de mare folos \n anii 1981 [i 1982, ani \n care am fost instructor de zbor \n Angola, la Scoala Militar# de Avia]ie pe care Rom@nia a \nfiintat-o la Negage, provincia Uige. Aceast# perioad# poate fi oric@nd un subiect de carte, pentru c# a fost realmente o experien]# unic#, at@t prin felul \n care am 376

tr#it-o \n via]a de zi cu zi, c@t si prin natura misiunilor de zbor pe care le-am \ndeplinit. _n Angola am plecat din Regimentul de elicoptere de la Tuzla, \n care am fost mutat \ncep@nd cu luna august a anului 1977. La un an de la revenirea \n tar# am urmat cursurile Academiei de _nalte Studii Militare din Bucure[ti, pe care le-am finalizat ob]in@nd Licen]a \n [tiin]e militare, specializarea avia]ie. Am fost numit comandant de escadril# la Tuzla si am f#cut trecerea pe elicopterul IAR-330 H. Misiunile efectuate cu acest tip de elicopter au fost, pe l@ng# altele, de transport material [i personal la Platformele de foraj marin din Marea Neagr# precum [i \n folosul Marinei Militare, cu apunt#ri pe diferite nave aflate \n sta]ionare sau \n mars. Am ocupat functiile de Navigator sef de regiment si de Loctiitor pentru zbor al comandantului de regiment.

Luna decembrie a anului 1989 a marcat un sf@rsit si \n acelasi timp un nou \nceput.

Nu intentionez s# fac aici nici un fel aprecieri sau interpret#ri cu privire la REVOLU}IA DIN DECEMBRIE 1989. O parte din evenimentele la care subsemnatul a participat au fost foarte sugestiv surprinse de un scriitor, Nicolae Cusa, profesor const#n]ean de istorie care, \ntr-o sear#, m-a invitat la “un pahar de vorb#”. M-a \ntrebat cum a fost la Revolu]ie, iar eu i-am povestit faptele. Faptele, al#turi de alte episoade povestite de a]]i participanti la ele, se reg#sesc \ntr-o carte scris# de el [i intitulat# “MOMENTE ALE REVOLUTIEI DIN DECEMBRIE 1989 LA CONSTANTA, ASA CUM AU FOST”, ap#rut# la Constan]a la data de 6 decembrie 1995. Evidentiez c@teva extrase, (din dorinta de a nu plictisi cititorul cu am#nunte nesemnificative), ce se reg#sesc \n cartea scris# de Nicolae Cusa despre elicopteristii de la TUZLA: …..._nc# de pe data de 17 decembrie, dup# amiaz#, unitatea se afla \n dispozitivul de lupt#, pentru ap#rarea terestr# a aerodromului [i a caz#rmii aferente. _n toate aceste zile s-au executat preg#tiri de zbor \n vederea variantei de traiecte pentru Timi[oara (fusese emis# ideea c# la grani]a de vest vor intra ungurii?), dar nu trebuie exclus# nici varianta raderii ora[ului de pe suprafa]a p#m@ntului. Asta ca s# fim reali[ti! _n seara zilei de 22 decembrie 1989, \n zona Tuzla-Schitu au fost semnalate unele apari]ii de aparate aflate \n zbor precum [i semnale luminoase… Revenind la seara de 22 decembrie 1989, ordinul dat elicopterelor, pentru cercetarea zonei men]ionate, era de a se efectua cercetare [i v@n#toare liber#…. Pe raza men]ionat#, Tuzla-Schitu,nu s-a identificat nici un aparat aflat \n zbor. La aceste misiuni au participat elicopterele IAR 330 nr. 82, echipaj format din maior Toma Dumitru-pilot prim, cpt. Rusu A1eodor - pilot secund, m.m. Popa Nicolae-tr#g#tor bord, precum si alte dou# elicoptere ale c#ror echipaje au fost comandate de It.col. Serghei Eftimie [i mr. Fulgeanu Petre. _n total, pe 23 decembrie 1989, s-au executat trei ie[iri (n.a. \ntre orele 01.10-02.50).

Desi, dup# decolare, echipajele primiser# ordin (de la Punctul de Comand#) s# se trag# f#r# soma]ie \n orice aparat de zbor pe care l-ar \nt@lni \n aer, acest lucru nu s-a respectat. A contribuit prezenta de spirit a mr. Toma Dumitru, care avea func\ia responsabil# asupra tuturor elicopterelor . Acesta, consider@nd c# exist# posibilitatea unor grave confuzii, a ordonat s# nu se trag# dec@t la ordinul s#u… Datorit# acestei prezente de spirit, \n noaptea de 22 spre 23 decembrie nu s-a \nt@mplat, \n aer, nici un eveniment deosebit.

Pe data de 23.12.1989, orele 07.00, 09.30, 11.00-11.30, acelea[i echipaje au primit misiunea (\nc# de la 6.30) de a executa cercetare aerian# [i v@n#toare liber# pe traiectul 377

Tuzla-Platformele de Foraj Marin-Sf@ntu Gheorghe-Delt#-Uzlina (vis-a-vis de Murighiol, aici exista o caban# a lui Nicolae Ceau[escu, unde se b#nuia c# ar putea exista, \n secret, elicoptere ale dictatorului), \n vederea reper#rii de aeronave inamice [i grupuri teroriste.

S-a decolat \n forma]ia mentionat#, conducerea \n aer a escadrilei a avut-o mr. Toma Dumitru. ...Aproape de localitatea Vadu, s-a constatat c# la unul dintre elicoptere nu mai ajungea combustibilul p@n# la destina]ie. S-a hot#r@t aterizarea la aeroportul M .Kog#lniceanu. Pentru aceasta, s-a cerut aprobarea at@t a P.C. Tuzla (care a aprobat), c@t [i a Punctului de Comand# (P.C.) de la M.Kog#lniceanu - care a ordonat s# se vin# la verticala pistei pentru a nu se crea o alt# impresie [i, eventual, s# se trag# asupra elicopterelor. Deci, ordinul referitor la locul de aterizare era menit s# u[ureze recunoa[terea. A[a s-a [i f#cut. Dar, pe finala scurt# (ultima parte a ateriz#rii), \nainte de a se face viraj spre placa Tarom, cu execu]ie de aterizare pe directia sud, elicopterele au fost \nt@mpinate cu gloante. Tragere \n toat# regula! Bilantul: elicopterului nr. 82 a fost lovit de nou# gloan]e, iar elicopterul nr. 76 ... pur [i simplu avariat. Scriem <avariat> deoarece, respectivul elicopter, \n urma <tratamentului aplicat> la sosire, nu a mai putut executa deplasarea la Tuzla. S-a aterizat pe aerodrom cu ambele aeronave, \n r@ndul echipajelor neexist@nd victime. Lt.col. Eftimie Serghei pilotul principal al elicopterului nr. 89, r#mas \n urm#, auzind probabil discu]iile \ntre echipaje, c# se trage asupra lor, a preferat s# r#m@n# cu aeronava \ntr-o zon# de a[teptare, la nord de pist#. Odat# cu clarificarea situa]iei ?a fost chemat la sol [i acest elicopter, nemaiexist@nd nici un pericol.

Dup# aterizare, echipajele, consternate de cele \nt@mplate, au cobor@t pe aerodrom. Au fost \nt@mpinate de comandantul aeroportului civil, mr. Ionescu Tudorel. Apostrofa pilotului principal al elicopterului cu nr. 82, mr. Toma Dumitru, a fost pe m#sur#: <Noroc cu Nicolae Ceau[escu c# v-a trimis la porumb!! Cine dracu v-a \nv#]at s# trage]i a[a de prost?â&#x20AC;&#x153;... _n ziua de 24 decembrie 1989, la ora 7.30, echipajele elicopterelor nr. 82 [i 89 au primit misiunea verbal# s# execute cercetare aerian# [i v@n#toare liber#, \n zona Adamclisi, unde a fost semnalat un elicopter ce f#cea tranzla]ie radio a unor mesaje! C#tre cine, cum, ce fel? Nu se [tia exact! La ora 8.05 au decolat \n forma]ie. Zborul s-a desf#[urat cu interdic]ie radio. Dup# ce s-a ajuns \n zona Adamclisi [i la 30 de minute dup# survolarea \ntregii zone, f#r# a se constata ceva suspect, cele dou# elicoptere se preg#teau, \n forma]ie fiind, la o dep#rtare corespunz#toare, s# se \napoieze. Deodat#, echipajul elicopterului nr. 82, dup# ce a trecut deasupra unui deal, av@nd cap compas 270 grade, \ntre localit#]ile Viile [i Oltina, a auzit o explozie [i to]i membrii echipajului au avut senza]ia c# se trage asupra lor. Acest lucru i-a determinat s# \ncerce imediat o leg#tur# radio cu echipajul elicopterului nr. 89, aflat \n spatele dealului. S-a realizat leg#tura radio, de c#tre mr.

Toma Dumitru, pilotul principal, prin cuvintele, disperate \ntr-un fel: <Serghei, Serghei>.

Nu s-a primit nici un r#spuns. Imediat elicopterul nr. 82, a executat viraj de 180 de grade [i dintr-o dat# la sol a ap#rut un incendiu. Apropiindu-se de acel loc s-a putut identifica elicopterul cu nr. 89, care ardea! Un glob de foc \mbr#ca elicopterul recunoscut dup# num#rul de pe coad#, r#mas# \n urma exploziei [i c#derii, la circa 10 metri. S-au executat apoi c@teva viraje \n jurul acestuia \n speran]a c# va exista un supravie?uitor, crez@nduse c# totu[i un coleg de-al lor va reu[i s# ias# din fl#c#ri... Nici vorb# de a[a ceva, mai 378

ales c# a \nceput s# explodeze muni]ia de la bord. Deci orice speran]# era exclus#.

Dezam#gi]i, membrii echipajului de pe elicopterul nr. 82 au luat cap compas spre Tuzla. _nainte de aterizare, echipajul a fost contactat prin intermediul indicativului militar. S-a r#spuns. A fost chemat apoi [i lt.coI. Serghei Eftimie. Nu a r#spuns nimeni! Echipajul 82, dup# ce a p#strat c@teva clipe de t#cere, a r#spuns prin mr. Toma Dumitru: <Nu mai este!> Echipajul elicopterului IAR-330 nr. 82 din acea misiune era format din: mr. Toma Dumitru - pilot prim, cpt. Rusu Aleodor - pilot secund, m.m. Donosa Stroe - tr#g#tor bord, m.m. Popa Nicolae - tr#g#tor bord, m.m. B#d#li]# Gheorghe - armurier. Echipajul martir al elicopterului IAR-330 nr. 89 ,cu num#r predestinat, a fost format din: lt.col.

Serghei Eftimie - pilot prim, 43 ani, colonel post-mortem; cpt. Enache Mihai - pilot secund, 37 ani, maior post-mortem; m.m. Deleanu Gheorghe, 38 ani, sublocotenent post-mortem; m.m. Petrea Stefan, 35 ani, sublocotenet post-mortem.”

Sigur, acum c@nd rev#d filmul evenimentelor, am o alt# percep]ie despre acestea.

Sunt convins c# al]i camarazi ai Ostirii Rom@ne s-au confruntat cu situatii mult mai dificile si c#, f#r# nici o \ndoial#, au ac]ionat cu profesionalism si d#ruire, cu convingerea c# slujesc Patria [i poporul din r@ndul c#ruia s-au ridicat. _n anul 1994 am fost trecut direct \n retragere, (av@nd probleme medicale la coloana vertebral#), cu gradul de colonel (comandor de aviatie) si am devenit Directorul Societ#]ii Na]ionale de Cruce Ro[ie din Rom@nia – Filiala Constan]a p@n# \n anul 2000, an \n care am fost ales Pre[edinte al acestei filiale. Am reu[it s# fac lucruri bune la filial#, ca de exemplu acordarea primului ajutor pe plaj# cu voluntarii forma]i de mine si, lucrul cel mai important, un sediu al Crucii Rosii Constanta. Umarea? Adunarea General# a Societ#]ii Na]ionale de Cruce Ro[ie din Rom@nia (SNCRR) din luna noiembrie 2003, m-a desemnat, prin vot, Vicepre[edinte al Societ#]ii Na]ionale de Cruce Ro[ie din Rom@nia pentru patru ani. Am primit titlul de Membru de Onoare al SNCRR anul 1992, pentru participarea mea, cu un an \n urm#, la ac]iunile de ajutorare a popula]iei sinistrate \n urma inunda]iilor din jude]ul Bac#u, unde am transportat persoane sinistrate [i ajutoare umanitare cu elicopterul, \n calitate de comandat de echipaj. Acest titlu mi-a mai fost atribuit [i \n anul 1996 cu ocazia anivers#rii a 120 de ani de la \nfiin]area Crucii Ro[ii Rom@ne.

MI-A PL~CUT CARTEA Acest lucru se poate constata dup# o evaluare a celor ce urmeaz#. Am absolvit cursul postuniversitar de Drept Interna]ional Umanitar [i Drepturile Omului, cu durata de un an, organizat de Asocia]ia Rom@n# de Drept Umanitar (ARDU) \n cadrul Facult#]ii de Drept a Universit#]ii Bucure[ti [i, dup# finalizare, am efectuat un stagiu de cercetare \n cadrul Institutului de Drept Interna]ional Umanitar de la San Remo – Italia.

Traiectoriile umanitare au fost prezente permanent \n existenta mea. _n luna iunie a anului 1998, odat# cu desf#[urarea la Mangalia a seminarului interna]ional umanitar “Problematica umanitar# la sf@r[it de secol [i mileniu” organizat de Asocia]ia Rom@n# de Drept Umanitar (ARDU) [i Comitetul Interna]ional al Crucii Ro[ii (CICR) – delega]ia de la Budapesta, a luat fiin]# ARDU - Filiala Constan]a unde, \n calitate de membru fondator, am fost ales vicepre[edinte. _n prezent sunt pre[edintele filialei [i ca urmare a activit#]ii desf#[urate \n cadrul ARDU, am primit din partea Asocia]iei Diploma de excelen]# cu ocazia \mplinirii a 10 ani de la \nfiin]area ei.

379

Dup# ob]inerea licentei \n stiinte juridice \n cadrul Facult#]ii de Drept a Universit#]ii Independente “Titu Maiorescu” Bucure[ti, am \ndeplinit func]ia de asistent universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universit#]ii “Andrei {aguna” Constan]a [i apoi lector universitar titular de curs, pentru disciplinele: drept interna]ional public, drept interna]ional umanitar [i drept comunitar. Am mai f#cut [i un doctorat \n drept international, astfel c# din luna martie 2009 sunt conferen]iar universitar.

Am sustinut comunic#ri [tiintifice av@nd ca teme subiecte de drept international public la Bregenz/Austria, la Academia Militar# din Modena – Italia, la Conferin]a interna]ional# organizat# anual de Institutul Educa]iei [i Cercet#rii din Atena [i \n cadrul sesiunilor de comunic#ri [tiintifice ce sau desf#[urat la diferite universit#]i din tar#, astel c# am reu[it s#-mi fac o “zestre” de publica]ii ce cuprinde 12 c#r]i, (inclusiv cursuri universitare) si peste 35 de comunic#ri.

Cum am fost “recompensat”? Ca urmare a activit#]ii \n domeniul umanitar [i ca o recunoa[tere a valorii [tiin]ifice a lucr#rilor mele, sunt Membru al Institutul Interna]ional de Drept Umanitar de la Sanremo-Italia [i reprezentantul Rom@niei \n Comitetul Director al Societ#]ii Interna]ionale de Drept Militar [i Drept al R#zboiului cu sediul la Bruxelles, Belgia.

Am participat, at@t la Geneva, c@t si la Seoul (Coreea de Sud), ca [ef al delega]iei Crucii Ro[ii Rom@ne, la Adunarea General# a Federa]iei Interna]ionale a Societ#]ilor de Cruce Ro[ie [i Semilun# Ro[ie [i la Conferin]a Interna]ional# a Mi?c#rii de Cruce Ro[ie [i Semilun# Ro[ie.

LEG~TURA CU O{TIREA ROM^N~ O s# m# \ntrebi, \n mod firesc, cum am ]inut leg#tura cu O[tirea Rom@n#? Am s#-]i dau c@teva exemple. La solicitarea Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare am sus]inut expuneri (cursuri) \n cadrul PfP Regional Training Centre pentru Advanced Joint Operations Staff Officer Course (AJOSOC) av@nd ca subiecte “Dreptul conflictelor armate” [i “Dreptul Interna]ional: Conven]iile de la Geneva”. Am absolvit, \n cadrul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare, Colegiul Na]ional de Ap#rare, (]i-am spus c# \mi place cartea!) [i un curs de limba englez# cu specific militar. De asemenea, datorit# colabor#rii excelente pe care o am cu Centrul de Drept Interna]ional Umanitar al Armatei (CDIUA) de la Ploie[ti, cu ocazia anivers#rii a 10 ani [i respectiv 15 ani de la \nfiin]area acestuia, am primit de fiecare dat# din partea conducerii Centrului, Medalia Jubiliar# [i Diploma de Onoare conferite “ca semn de \nalt# considera]ie pentru contribu]ia adus# la promovarea normelor dreptului interna]ional umanitar \n mediul militar [i civil”. Am mai primit [i alte diplome de onoare si distinctii militare conferite dup# trecerea \n retragere, ca urmare a activit#]ii desf#[urate \n organizatiile militare, ca de exemplu: “EMBLEMA DE ONOARE a For]elor Aeriene Rom@ne”, \n semn de apreciere deosebit# pentru devotamentul [i \naltul profesionalism cu care am slujit For]ele Aeriene, “EMBLEMA DE ONOARE” a Asocia]iei Na]ionale a Cadrelor Militare \n Rezerv# [i \n Retragere “Al. Ioan Cuza” [i EMBLEMA DE MERIT “REZERVA ARMATEI ROM^NIEI” Clasa I, conferit# de Ministrul Ap#r#rii Na?ionale.

De ce sunt \n aceast# carte? Pentru c# prin Decretul Preziden]ial Nr. 1038/21 oct.

2010, ca urmare a succeselor din via]a militar# [i a aprecierilor de care m# bucur \n via]a civil#, am fost avansat la gradul de General de Flotil# Aerian# \n retragere. {i pentru c# fac [i eu parte din PIRAMIDA CANTEMIRIST~.

380

_N LOC DE CONCLUZIE: AM REVENIT ACAS~ M# bucur de prietenia unui om extraordinar: Prof.univ.dr. Radu Homescu, ambasador. El m# ajut#, prin aceast# aducere aminte care \i apar]ine, s# \nchei \ntr-o manier# academic# aceast# rememorare a existen]ei mele. Citez: “La doar c@teva zile dup# titularizarea ca membru al Academiei Rom@ne, la 16 decembrie 1970, savantul Henri Coand# a r#spuns invita]iei studentilor de la Academia de Studii Ecomomice (ASE) din Bucuresti de a sustine o prelegere despre propriet#]ile apei si rolul ei \n viata social# [i economic#, precum [i despre inventiile sale \n domeniul aviatiei.

Marele om de stiint# considera c# \nt@lnirile cu studen]ii puteau st@rni nu doar interesul privind inventiile sale, ci si pasiuni de viitor \n activitatea acestora, indiferent de profesie, un drum de cutezant# creatoare orientat# spre edificarea unei societ#]i moderne \n ascensiune.

Cu prilejul conferintei de la ASE am avut sansa int@lnirii cu Henri Coand#. _n Amfiteatrul nr.1 al prestigioasei institu]ii de \nv#]#m@nt superior, omul de [tiint# rom@n, pionierul absolut al avionului cu reactie, \n marja unei ore a prelegerii sale, cu sala de curs plin# p@n# la refuz, a \ncercat un dialog pe marginea temelor abordate. La finele interesantei expuneri, dar timidei dezbateri, m-am angajat \ntr-un dialog, explic@nd distinsei personalit#]i c# sunt un fizician care lucreaz# \n domeniul informaticii [i al ciberneticii si care doreste clarific#ri privind structura apei. Henri Coand# mi-a spus c# se bucur# c# sunt fizician [i c# el iube[te fizica. Mai mult, mi-a m#rturisit c# l-a cunoscut pe Albert Einstein si pe Nicola Tesla. ”Cu Einstein, pe vremea c@nd eram la Geneva, c@ntam \mpreun# \ntr-un cuartet de coarde: el la vioar#, cu virtuozitate, iar eu la violoncel.

C@ntam cu pasiune!”… Ultimul subiect de interes pentru mine \n dialogul cu savantul a fost cel privind rela]ia \ntre structura apei [i nostalgie. Men]ionez c# la \ntrebarea unui student de ce a revenit \n patria natal# pentru tot restul vie]ii, Coand# a r#spuns astfel: ”datorit# apei! Pentru c# apa are o mare importan]# – a continuat omul de [tiin]# – \n apari]ia nostalgiei care genereaz# deciziile fundamentale, precum \ntoarcerea acas#”. Am avansat, apoi, opinia conform c#reia acele cristale de z#pad# despre care f#cuse interesante sublinieri de-a lungul expunerii, pot fi analizate, nu at@t din punct de vedere al microclimatului (adic# al parametrilor termodinamici: presiune, temperatur# absolut# [i volum, respectiv concentratie de ap# \n unitatea de volum de aer), c@t mai ales \n func]ie de valoarea medie a energiei de leg#tur# a pun]ilor de hidrogen ale moleculelor de ap# asociate [i care oscileaz# \n jur de 40 Kcal/mol. De asemenea, eram interesat s# aflu, \n calitate mea de fizician, dac# \n studierea apei a abordat calculul orbitalilor moleculari. Academicianul Henri Coand# m-a \ncurajat afirm@nd c# \ntreb#rile formulate sunt de interes; de asemenea, c# mecanismele intracelulare din ]esuturile organismului uman care au ca rezultant# macroscopic# comportamentul psihosomatic numit nostalgie trebuie s# fie studiate la nivel cuantic privind componentii din interiorul celulei.

La acest nivel are loc interactiunea \ntre moleculele de ap#, acizii nucleici (ribo [i dezoxiribo) si metabolitii celulari, interactiune care trebuie privit#, at@t din punct de vedere biochimic, c@t [i din punct de vedere fizic, al orbitalilor moleculari. Savantul a explicat c# ”fiecare celul# a organismului este un biological clock ( ceas biologic circadian – n.n.) care la scara corpului omenesc, prin \nsumare, determin# un anumit comportament, 381

iar acesta – fie el si fenomenul nostalgiei – se manifest# \n conformitate cu structura apei. _n primii ani de via]# copilul la locul na[terii si al copil#riei, consum@nd ap# de o anumit# structur#, aceasta \i imprim# la nivelul celulelor organismului un anumit bioritm, dictat de ceasul s#u biologic memorat la nivelul creierului care este generatorul st controlorul psihicului. Schimbarea locului de vietuire \nseamn# adaptare biologic#! Dup# un num#r de ani, de regul# la b#tr@ne]e, cerintele metabolice impun consumul apei originare, din copil#rie, care a imprimat bioritmul organismului [i care la b#tr@ne]e \si cere drepturile ab initio determin@nd comportamentul psihic numit nostalgie”. Subliniind c# ”astfel am revenit acas#”, marele savant mi-a str@ns m@na, exprim@ndu-si bucuria de a dialoga ”pe marginea apei” si nu numai, cu un fizician”… _NCHEIERE Am avut parte de colegi [i profesori minuna]i, de momente de maxim efort ce alternau (precum spa]iul nostru mioritic \n scurgerea sa atemporal# deal-vale!) cu clipe de real# bucurie.

VOU~, tuturor celor cu care destinul mi-a dat \nt@lnire de-a lungul vie]ii, v# mul]umesc c# exista]i, iar celor care au p#?it \n adormirea etern#, un g@nd pios [i odihn# binemeritat#! ...

Dumnezeule Mare, ce vremuri minunate am tr#it ... drept pentru care _}I mul]umesc!

PROMO}IA 1972

GENERAL DE BRIGAD~ DR. CORL~TESCU PAUL CUNOA{TE CA S~ PO}I DIFEREN}IA! Sunt fiu de militar, care a avut parte de o copil#rie deosebit# pe malurile Dun#rii, locuind \ntr-un mare num#r de localit#]i (garnizoane) dispuse la frontiera cu Bulgaria [i Serbia. C@nd nu eram la gr#dini]# sau la [coal#, locul de joac# era baza sportiv# a unit#]ii sau cazarma. Liceul militar a reprezentat astfel, un element de continuitate pentru mine.

382

Mirajul vie]ii militare mi-a fost inoculat de un prieten mai mare care era elev al Liceului militar de la Breaza [i pe timpul vacan]elor venea la bunici. }inuta sa era foarte frumoas#, iar relat#rile sale erau interesante despre condi]iile [i via]a din liceu. _n momentul \n care am devenit elev al Liceului militar “Dimitrie Cantemir” (la v@rsta fraged# de 14 ani), fiind cel mai mic din promo]ie, lucrurile s-au schimbat fundamental. Intrasem \ntr-un mediu b#rb#tesc veritabil ale c#rui legi le-am deslu[it \n timp, un liceu cu standarde intelectuale deosebit de ridicate.

Ca “boboc” cantemirist a trebuit s# m# acomodez cu noile condi]ii \n care trebuia s# r#zbesc, nu m-am descurajat [i m-am apucat de \nv#]at [i mi-am luat \n serios preg#tirea fizic#. _n cei 4 ani de liceu militar am realizat c# sunt singur \n fa]a lumii, f#r# familie, confrunt@ndu-m# cu str#ini \n parcurgerea cu succes a drumului pe care mi l-am ales.

Am reu[it s# am contacte normale cu foarte mul]i oameni, dar au fost [i indivizi cu care nu m-am \n]eles, dar nu am for]at nota \n rela]iile cu ace[tia. Am valorificat rela]iile foarte bune [i am ocolit oamenii care m# \ncurcau, am muncit foarte mult, \ncerc@nd s# fiu \n permanen]# printre primii.

M-am str#duit s# \nv#] c@t mai multe lucruri utile, nu f#ceam nici o diferen]# \ntre materiile de studiu. Aveam \nclina]ii spre [tin]ele exacte [i \nt@mpinam unele greut#]i spre partea umanistic#. Aveam colegi glume]i, poate invidio[i care \ncercau s# m# deturneze din aceast# aplecare spre studiu, dar eu nu luam \n seam# aceste mici r#ut#]i, dorind sincer s# dob@ndesc c@t mai multe cuno[tiin]e, care ulterior s-au dovedit foarte utile \n abordarea unor solu]ii optime \n via]# [i carier#.

Priva]iunile vie]ii de cantemirist nu erau prea u[oare pentru noi. Pe timpul vacan]elor, colegii de genera]ie [i prietenii ne comp#timeau [i chiar ne jigneau pentru greut#]ile pe care eram dispu[i s# le suport#m. De fapt noi \ncepeam s# ne c#lim psihic, ne formam pentru aceast# frumoas# dar grea carier#, exist@nd pierderi pe parcursul acestei perioade.

Via]a \ncepea s# cearn# valorile [i s# le decanteze, iar noi parcurgeam un test de rezisten]#, cu unele \ncerc#ri foarte dure.

Am avut colegi care au renun]at pe parcurs din motive medicale sau [colare, chiar personale, fiind solu]ia cea mai simpl# de a ie[i din aceast# competi]ie acerb#. _n final, statutul de cantemirist a contribuit din plin \n formarea noastr# pentru via]#, o perioad# de pregatire, maturizare [i clarificare a integr#rii socio-profesionale ulterioare.

Pe durata anilor de studiu din Liceul militar, am fost marcat de figurile deosebite ale unor profesori, care reprezentau din punct de vedere profesional [i uman, adev#rate modele. I-am venerat [i admirat pe profesorii de matematic# (Stanciu), de fizic# (Dr#gan), de chimie (Costi[or), de biologie (Onose-diriginte) [i limba rom@n# (Giumanc#).

Nu acela[i lucru pot s#-l spun despre cadrele militare cu care am intrat \n contact (la batalion sau companie), deoarece nu m-au impresionat \n acea faz#, acestora acord@ndule mai t@rziu aten]ie \n [coala militar# [i \n carier#.

Am avut colegi care au reu[it s# izb@ndeasc# \n cariera militar#, care au \ndeplinit func]ii foarte \nalte la nivelul conducerii Armatei Rom@niei, fiind foarte m@ndru de ace[tia.

Am \ncercat [i chiar am reu[it s# ]in leg#tura cu acei colegi care au dob@ndit gradul de general [i au activat la nivelul Statului Major General [i statelor majore ale categoriilor de for]e armate, \nt@lnindu-ne pe timpul preg#tirii \n Academia de _nalte Studii Militare, 383

la cursuri postuniversitare, la aplica]ii [i \n poligoane, la convoc#ri. Sentimentul de cantemirist ne lega enorm reu[ind s# ]inem o leg#tur# permanent#, chiar dac# eram de arme diferite [i \n garnizoane \ndep#rtate. C@nd ne \nt@lneam, nu puteam s# nu ne amintim cu pl#cere de profesori, de momentele grele [i de lucrurile frumoase care ne-au marcat.

La absolvirea Liceului militar am optat ini]ial pentru avia]ie (urm@nd chiar un curs \n acest domeniu), vis care s-a n#ruit la vizita medical# preliminar#. Mi-am dorit s# m# formez \ntr-o arm# tehnic# [i am ales \ntre marin# [i rachetele antiaeriene, \nclin@nd spre cea din urm#, lucru pe care nu-l regret. Artileria [i rachetele antiaeriene a reprezentat o arm# care mi-a oferit satisfac]ii uria[e, \n care m-am \mplinit ca om. Am \ndeplinit 8 func]ii de comand# \n arma aleas#, av@nd ocazia s# lucrez cu oameni deosebi]i, de la care am avut enorm de \nv#]at. Pe finalul carierei militare am \ndeplinit 2 func]ii \n Statutul Major General, de unde am trecut \n rezerv#.

Dup# terminarea {colii militare mi-am dorit enorm s# urmez Facultatea de Matematic#, ini]ial cochet@nd cu Universitatea din Cluj-Napoca, dar e[aloanele superioare mi-au interzis, de[i reu[isem s# m# preg#tesc pentru examen. _n faza urm#toare mi-am dorit s# urmez Academia Tehnic# Militar#, dar comandantul de regiment m-a sf#tuit s# dau examen la Academia de _nalte Studii Militare, dup# a c#rei absolvire am realizat un salt calitativ [i am reu[it s# m# \mplinesc ca militar. Am mai absolvit dou# cursuri postuniversitare [i am finalizat un doctorat \n arma care m-a consacrat.

Am considerat \ntotdeauna c# preg#tirea continu# este necesar# pentru a izb@ndi \n via]#, lucru pe care eu l-am aplicat si l-am inoculat subordona]ilor mei, chiar si copiilor mei. Mi-am dorit de t@n#r s# realizez lucruri deosebite \n via]#, s# \ndeplinesc func]ii importante [i consider c# am reusit \ntr-o oarecare m#sur# s#-mi realizez visele. Nu am vrut s# r#zbesc oricum, ci numai printr-o preg#tire profesional# solid#, prin corectitudine, la care s-a ad#ugat un volum de munc# deosebit, \n condi]iile \n care ai nevoie de un pic de noroc, mult# [ans# [i ajutor de la Dumnezeu.

Concret, acest lucru a devenit posibil printr-o aplecare serioas# spre studiu, dob@ndit# din perioada Liceului militar, la care se adaug# faptul c# am fost \n permanen]# printre oameni performan]i [i inteligen]i. Nu am avut niciodat# re]inerea \n a promova [i a munci cu oamenii valoro[i din punct de vedere intelectual, \n profida celor docili, dar mai pu]in dota]i. Am reu[it s# valorific \n permanen]# poten]ialul intelectual al grupului \n care am activat. De exemplu, \n perioada \n care am comandat o mare unitate de artilerie antiaerian#, \n comandament existau ofi]eri cu studii superioare militare si civile \n propor]ie de 80%, lucru care mi-a permis s# abordez problemele, oric@t de dificile, \ntr-o manier# deosebit#. Faptul c# o problem# \n matematic# are mai multe solu]ii de rezolvare, a[a [i \n meserie, problemele cu care ne confruntam aveau o multitudine de solu]ii, iar nou# ne revenea misiunea de a le depista [i a stabili varianta optim#. _n acel moment conducerea nu mai reprezint# o enigm#, un stres sau o munc# dificil#, iar calit#]ile de lider [i de manager se pot valorifica pe deplin. Dac# vrei s# \nve]i \n via]#, po]i \nv#]a de la oricine, chiar de la oameni simpli, deoarece fiecare are ceva bun \n el [i acel filon trebuie descoperit [i valorificat.

Consider c# \n Liceul militar mi-am consolidat cultura general#, dar {coala militar# mi-a profilat reperele de baz# ale carierei militare. Cunoa[terea tehnicii de lupt# trebuia \mbinat# armonios cu problemele de conducere specifice mediului militar, lucruri care 384

m-au pasionat de la \nceput. Complexitatea problemelor legate de cunoa[terea armei mau mobilizat enorm [i nu a fost prea u[or.

Dup# absolvirea [colii, am p#[it cu \ncredere \n via]# [i \n cariera militar#.

Confruntarea cu probleme dificile [i complicate, specifice, au reprezentat o provocare permanent# \n ridicarea nivelului de preg#tire profesional# [i acumularea unei experien]e de comand#. _n cariera militar# am avut parte de lucruri frumoase [i mai pu]in frumoase, de succese [i insuccese. Succesele le-am savurat, m-am bucurat pentru un timp foarte scurt, dar insuccesele m-au marcat cel mai mult. Am considerat \ntotdeauna c# eu eram primul vinovat de ceea ce mi se \nt@mpla [i nu \ncercam s# dau vina pe ceilal]i. Dup# o analiz# aprofundat# a cauzelor e[ecului, eram \n m#sur# s# mi-l asum [i s#-mi elimin caren]ele de preg#tire sau abordare. Nu m-am speriat de insuccese, mobiliz@ndu-m# enorm, nu m-au dezarmat [i nu am c#zut prad# dezn#dejdii,alcoolului sau inactivitatii.

Pentru mine familia, prietenii [i colegii reprezentau un sprijin moral deosebit [i reu[eam s# m# \nver[uneze \n lupta cu greut#]ile. _n func]iile de comand# pe care le-am \ndeplinit, manevram cu u[urin]# [i o oarecare pl#cere \n problemele de conducere [i de management, g#sind solu]ii permanent de ie[ire din situa]iile dificile. Muncind continuu [i cu previziune, reu[eam s# ]in pasul cu sarcinile [i obiectivele comenzii. Chiar [i c@nd erau perioade mai lejere, nu opream motoarele pentru a nu m# sufoca ulterior cu problemele urm#toare, lucru pe care nu-l agreau \ntotdeauna colegii de serviciu. Din anul 3 de scoal# militar# am \ndeplinit prima func]ie de comand#, \ncep@nd s# deslu[esc tainele comenzii, pl#cute [i nepl#cute, responsabilit#]ile [i satisfac]iile oferite. Nu am alergat dup# func]ii, dar fiecare promovare a venit de la sine, lucru apreciat de [efii mei, dup# care eu \mi luam \n serios noua pozi]ie [i \ncercam s# confirm [i s# onorez prin rezultate deosebite \ncrederea acordat#.

Rezultatele foarte bune nu veneau instantaneu, ci \n timp, dar erau reale [i sustenabile.

Nu am fost un tip dur care s# se impun# prin metode coercitive, av@nd nevoie de o perioad# scurt# de cunoa[tere a subordona]ilor [i posibilit#]ilor acestora, iar dup# aceea rezultatele se conturau. Mi-am respectat subordona]ii [i sefii [i consider c# eram la r@ndul meu respectat prin atitudinea deschis# pe care o abordam. Eram \n m#sur# s# plec cu oamenii mei la lupt# [i nu-mi era fric# de ei, lucru pe care nu mul]i comandan]i \l pot face.

Ca lucrurile s# mearg# foarte bine \ntr-o institu]ie, este necesar s# ai ni[te [efi de calibru, dar [i subordona]i valoro[i. Ca s# izb@nde[ti \n ceea ce \ntreprinzi, trebuie s# \]i faci un plan foarte bun, am#nun]it [i documentat \n profunzime, dar acest plan poate suferi corecturi pe m#sur# ce realit#]ile se schimb# [i apar elemente de noutate. Nu am fost de acord cu indivizii care nu acceptau modificarea unui plan, respectiv \mbun#t#]irea acestuia, ca fiind o dovad# de sl#biciune, demonstr@nd chiar deschidere [i inteligen]#. _n general, am admirat personalit#]ile care au marcat istoria \ntregii lumi. Am fost foarte curios s# aflu c@t mai multe lucruri legate de ace[tia [i am citit despre via]a lor [i modul \n care au reu]it s# se impun#, \ncerc@nd s# \nv#] din modul lor de abordare a problemelor vie]ii [i profesiei. De asemenea, am \nt@lnit oameni deosebi]i, de la care am \ncercat s# \nv#] [i s# desprind acele elemente care se potriveau personalit#]ii mele.

Credin]a mea \n Dumnezeu a venit \n timp. Din copil#rie, mama a reprezentat primul element, iar ulterior so]ia a contribuit la completarea acestui capitol. Dup# 1990, credin]a 385

a dob@ndit contururi precise [i am \n]eles lucrurile profunde care o definesc [i s-a \mplinit pentru mine prin construc]ia unei biserici militare \n cazarma marii unit#]i al c#rei comandant eram. Aceast# ac]iune mi-a completat pe deplin via]a, ad#ug@ndu-se unei cariere militare [i vie]i de familie cu realiz#ri deosebite.

Fiecare treapt# pe care am urcat-o \n cariera militar# a contribuit la formarea mea ca om. _mi aduc aminte cu pl#cere perioada \n care am comandat un pluton de militari cu termen redus, \n care am avut [ansa s#-mi perfec]ionez cuno[tiin]ele militare generale [i de specialitate pe parcursul a 4 ani, iar atmosfera de munc# era extraordinar#. De asemenea, dup# absolvirea A_SM, am fost repartizat ca [ef de arm# \n comandamentul unei divizii mecanizate, ceea ce mi-a consolidat preg#tirea tactic#, \n]eleg@nd pe deplin ce \nseamn# munca \n echip#.

Cea mai frumoas# perioad# din cariera militar# o reprezint# \ndeplinirea func]iei de comandant al unei brig#zi de rachete [i artilerie antiaerian#, care mi-a adus cele mai mari satisfac]ii profesionale [i morale, \n care am confirmat valoarea cuno[tiin]elor acumulate [i calit#]ile de manager probate. Pentru un comandant este foarte important s# [tie s#-[i mobilizeze permanent subordona]ii, dar la fel de important este s# [tii s# te automobilizezi, devenind astfel un \nving#tor.

Perioada pe care o parcurge \ntreaga omenire prezint# un grad de complexitate deosebit#, lucru \nfluen]at de fenomenele extreme pe care le tr#im [i care ne vor marca \n perioada urm#toare. Situa]ia din Rom@nia este \ngrijor#toare, din prea multe puncte de vedere (economic-\n primul r@nd, social, politic, civic, religios, cultural, militar, etc).

Eu am o deosebit# \ncredere \n genera]ia care ne urmeaz#, dar [ansele acesteia sunt dereglate [i influen]ate negativ de actuala clas# politic#, de falsele valori care domin# \ntreaga societate rom@neasc#. Personal am avut oferte politice dup# trecerea mea \n rezerv#, dar nu am fost tentat s# m# \nregimentez \ntr-un partid politic [i s# suport degradarea la care a ajuns clasa politic# din Rom@nia, de[i eram dispus s# \mi ofer experien]a [i cuno[tiin]ele de manager acumulate.

Anii parcur[i de Rom@nia \n cei 21 de ani de democra]ie nu au marcat dec@t o aliniere relativ# a ]#rii la standardele europene de modernitate [i dezvoltare, dar sunt vizibile gravele erori [i gafele de neconceput care pozi]ioneaz# ]ara pe ultimele locuri din Europa. Greut#]ile materiale cu care se confrunt# cet#]enii sunt o realitate crud#, care se vor ad@nci, \n timp ce un grup restr@ns de indivizi vor acumula averi fabuloase, fiind condu[i de incompeten]i [i corup]i, de oameni care neglijeaz# total interesele na]ionale. Ceea ce reprezint# un mare pericol pentru viitorul acestui popor â&#x20AC;&#x201C; manipularea neru[inat# a unei mari p#r]i din popula]ia ]#rii care este intoxicat# [i nu are un nivel de preg#tire care s#-i permit# s# discearn# [i s# se protejeze de problemele false sau eronate.

Migra]ia masiv# a for]ei de munc# calificate [i \n primul r@nd a tinerilor reprezint# de asemenea o grav# problem# la nivelul statului rom@n.

Consider c# aceast# situa]ie dificil# poate fi dep#[it# \n momentul \n care rom@ni â&#x20AC;&#x153;autenticiâ&#x20AC;? vor conduce destinele acestei ]#ri spre normalitate, prim eliminarea corup]iei, a incompeten]ilor din structurile de conducere ale statului roman, pentru revigorarea economic# a acestei ]#ri frumoase [i bogate.

Momentan sunt un observator atent al schimb#rilor ce se produc \n societatea rom@neasc#, av@nd timp s# citesc mult \n domenii variate. _n continuare m# pasioneaz# 386

realiz#rile \n cele dou# arme: rachetele sol-aer [i avia]ie. Sunt foarte preocupat de problemele de familie (ca bunic, tat#, so] [i fiu), de probleme gospod#re[ti (la cas# [i \n gr#din#), c#l#toresc foarte mult (\n ]ar#, \n Europa [i \n SUA), la care se adaug# aplecarea spre credin]#, ceea ce \mi asigur# un echilibru [i satisfac]ii depline \n aceast# faz# a vie]ii mele. Sunt un om care a dorit s# r#zbeasc# \n via]# [i am \ncercat s# fac c@t mai multe lucruri bune. Am \nv#]at, am muncit cu pasiune \n func]iile \ndeplinite, am construit o biseric#, am f#cut o cas#, mi-am format o familie solid#, av@nd 2 baie]i care sunt pe picioarele lor, unul \n SUA [i cel#lalt \n ]ar#, la care se adaug# 2 nepo]i, am s#dit un pom, ajut cu placere mul]i oameni, consider@nd c# sunt un om pe deplin \mplinit.

GENERAL MAIOR DR. P^RVULESCU MUGUREL â&#x20AC;&#x153;_n trecerea gr#bit# prin lume c#tre veci, F#-]i timp, m#car o clip#, s# vezi pe unde treciâ&#x20AC;?

Rudyard Kipling 1. M-am n#scut \n anul 1953, \n localitatea Bistre]u, unde am \nv#]at [i copil#rit p@n# la terminarea clasei a VIII-a. Locul natal reprezint# o mic# parte a frumoaselor meleaguri mehedin]ene [i, \n special, a zonei ce se \ntinde de-a lungul Dun#rii, de la Or[ova p@n# la Calafat.

Ascult@nd povestirile bunicii, din partea tat#lui, am aflat c# plaiul natal este plin de istorie. M#rturie stau ruinele cazematelor [i foi[oarelor de observare din timpul celui de-al II-lea r#zboi mondial, construite tot pe malul Dun#rii. Jocurile copil#riei prin aceste ruine [i aplica]iile desf#[urate de unit#]ile militare din zona mehedin]ean# au trezit \n mine sentimentul c# este frumos s# fii militar. Nu am dat importan]# fenomenului, \ntruc@t p#rin]ii nu doreau s# plec departe de ei. _n acest context, dup# absolvirea [colii generale, m-am \nscris la liceu, \n ora[ul Drobeta Turnu Severin. Spre sf@r[itul clasei a IX-a, la liceu a sosit un ofi]er de la Comisariatul Militar, care ne-a f#cut o prezentare destul de elevat# a criteriilor de selec]ie [i facilit#]ile oferite de Liceul Militar Breaza. Av@nd o situa]ie [colar# foarte bun#, am fost selec]ionat, dar \mi lipsea acordul p#rin]ilor.

Cunosc@nd punctul de vedere al familiei, dar [i greut#]ile pentru a m# \ntre]ine \n liceu 387

(gazd#, transport s#pt#m@nal, cheltuieli [colare [i bani de buzunar), m-am dus la un unchi, fost ofi]er \n marina comercial#, l-am rugat, [i l-a convins pe tata s# m# lase la Breaza s# particip la probele de selec]ie. Declarat admis, tata nu a mai zis nimic, iar din toamna anului 1969 am intrat \n clasa a X-a la Liceul Militar ”Dimitrie Cantemir” din localitatea Breaza. A[a am devenit CANTEMIRIST. 2. Fiind un copil care nu-[i p#r#sise p#rin]ii [i locurile natale, c@nd am ajuns la Breaza am avut un [oc. Cobor@nd din tren \n gara Breaza, am v#zut c# trebuie s# urc sc#rile, c@teva sute, ca s# ajung la str#zile ora[ului [i mi-am zis \n sinea mea: ”Doamne, ce caut eu pe aici?!” Ulterior, mi-am dat seama c# \ntrebarea / mirare pus# atunci avea r#spunsul: “urmarea destinului”.

Uimirea mi-a fost mare [i la \nceputul anului [colar. Gradatul repartizat la clasa noastr# a \nceput s# ne introduc# \n ale milit#riei. De fapt, acest [oc era consecin]a unor aspecte povestite de tinerii din sat care satisf#cuser# stagiul militar, [i anume, c# grada]ii i-au supus la tot felul de groz#vii. Auzind aceste lucruri, mi-am \nchipuit c# dac# fac liceul [i [coala militar# voi ajunge ofi]er [i scap de grada]i. Nu [tiam c# totu[i gradatul \n armat# are rolul [i importan]a lui. A[adar, v#z@nd cum a \nceput via]a \n liceul militar, diferit# cu mult de cel civil, iar mi-am zis: ”de ce am fugit, n-am scapat.”

Ca elev cantemirist m-am integrat cu u[urint#, fiind obi[nuit cu munca [i greut#]ile, iar rezultatele la \nv#]#tur# au fost pe m#sura efortului depus.

3. Din multitudinea de activit#]i care se desf#[urau \n liceu, pe l@ng# cele de \nv#]#m@nt erau [i cele de preg#tire militar#. _mi aduc aminte cu pl#cere de tragerile din poligonul C@mpina, care apar]inea trupelor de securitate (\n prezent poli]iei).

Aveam [edinta de tragere cu carabina. Poligonul nu era automatizat. Trebuia ca cineva s# stea \n [an] [i s# ridice/coboare ]intele. Un coleg, cu nume de la sf@r[itul alfabetului (litera T), a fost numit s# se duc# la ]inte p@n# c@nd \i ajungea r@ndul s# trag#. _ntruc@t se d#deau note func]ie de rezultatul ob]inut la tragere, el s-a g@ndit c# trebuie s#-i ajute pe colegi. A[a a [i f#cut. Ridica ]inta, iar c@nd auzea c# s-a tras, cobora ]inta, simul@nd ca a fost lovit#. A sosit timpul s# trag# [i el [i a fost \nlocuit de un alt coleg. Nu a avut timpul necesar s#-i comunice procedura. Colegul care l-a \nlocuit ridica ]inta [i o cobora numai c@nd simtea c# a fost lovit#. Asa se face c# el a ob]inut calificativul “satisf#c#tor”, iar plutonul, care avea “foarte bine” p@na la el, a ob]inut “bine”. _n final, ne-a relatat cele \nt@mplate [i cum se adevere[te proverbul cu “facerea de bine...”

4. Clipele nefaste pentru mine, dar [i pentru liceu \n ansamblu, au fost la sf@r[itul anului 1969. _n liceu a ap#rut epidemia de hepatit#, \n urma c#reia au decedat 3 elevi, printre care [i colegul meu de banc#. Liceul a intrat \n carantin#. Elevii din clasele a XIIa au \nceput demersurile [i au ini]iat o mic# revolt# la care a participat, \n final, tot liceul. Acest aspect m-a marcat suflete[te [i am realizat, pentru prima dat#, ce \nseamn# for]a mul]imii r#zvr#tite. Comandantul liceului, col. Nicolau, a fost destituit, iar cursurile liceale s-au \ntrerupt, elevii fiind trimi[i \n vacan]# de la sf@r[itul lunii noiembrie 1969 p@n# \n 10 ianuarie 1970.

Eu personal, av@nd colegul de banc# decedat, nu am p#]it nimic, dar investiga]iile la infirmeria liceului au \nceput s# m# exaspereze. _ntr-un final, ajunsesem s# m# ascund ca s# nu mai fiu supus analizelor. Aflasem c# am RH negativ [i c# nu m# pot \mboln#vi 388

de hepatit#. Acesta a fost primul aspect din via]# care m-a marcat profund.

5. Via]a de cantemirist a fost un episod din demersurile mele spre o carier# frumoas#.

Cu toate acestea, la \nceputul clasei a XII-a c@nd trebuia s# iau o hot#r@re pentru viitor, afl@nd c# nu pot alege dec@t [coala militar#, iar dorin]a de a urma medicina militar# sau academia tehnic# este ceva interzis, a creat premisa de renun]are la liceul militar. Consiliat de dirigintele clasei, dl.prof. Marinescu [i loc]iitorul comandantului de companie, lt.

Floca Mihai, am \n]eles c# nu este o tragedie [i c# [anse exist# [i dup# absolvirea unei [coli militare.

6. Anii petrecu]i \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” au fost definitorii pentru formarea mea ca om [i militar. Corpul profesoral bine preg#tit \]i impunea s#-]i stabile[ti standarde maximale la \nv#]#tur#. Cuno[tintele acumulate au contribuit la dezvoltarea g@ndirii, la perceperea lumii \nconjur#toare cu bunele [i relele sale. _n concluzie, via]a de cantemirist m-a maturizat [i m-a preg#tit pentru “mar[ul ” care abia \ncepea.

Urm@nd cursurile liceului militar, indiferent unde se afla acesta ca loca]ie, condi]iile pe care le oferea - \ncep@nd de la corpul didactic, cadrele militare , baza material# a procesului instructiv-educativ, condi]iile deosebite de via]# - te obligau s# performezi indiferent de alegerea domeniului \n care urma s# profesezi. Se poate afirma, f#r# teama de a gre[i, c# elevii liceelor militare au f#cut carier#, at@t \n mediul militar, c@t [i \n cel civil.

8. Desigur, spiritul cantemirist te anim# [i \n acela[i timp \]i impune s# nu dezici numele pe care \l poart# liceul, [tiut fiind c# prin tradi]ie valorile acestei “caste” sunt: cinstea, onoarea, performan]a [i, \n prezent, mult hulitul patriotism.

Totdeauna, \n discu]iile [i conjuncturile pe care via]a mi le-a oferit, am sus]inut cu m@ndrie faptul c# sunt cantemirist [i nu m-am l#sat mai prejos. _n {coala militar#, \mi aduc aminte c# analizam performan]ele pe criteriul liceului absolvit: la Breaza, la C@mpulung Moldovenesc, liceele civile [i cei intra]i pe locurile de muncitori. Niciodat# n-am dezis spiritul cantemirist.

9-10. Cu siguran]# c# vr@nd-nevr@nd, indiferent c# \]i impui sau nu, modelele umane [i profesionale \]i apar \n fa]a ochilor [i a min]ii. Cum s# nu-i amintesc pe dirigintele clasei, prof. Marinescu, profesorul de matematic# prof. Stan, iar ca model militar de prezentare \n fa]a elevilor, pe col. R#b#cel [i lt. Floca Mihai. Exemplele ar putea fi mult mai multe, dar m# limitez aici, din dorin]a de a nu sup#ra pe cineva.

Profesorii \mi sunt model prin calit#]ile umane de care au dat dovad#, dar, nu \n ultimul r@nd, pentru cuno[tin]ele, d#ruirea [i personalitatea acestora.

Ofi]erii, i-am luat drept reper, \n primul r@nd, pentru ]inuta lor impecabil#, condi]ie sine qua non la un militar, [i apoi, dup# comportament [i mod de exprimare. Ca s# fiu mai explicit, pe un model, initial, \l vezi [i apoi consta]i ce cultur# general#, c@t de profesionist este [i ce calit#]i umane are.

11. F#r# \ndoial# c# \n cariera militar#, \n afar# de profesorii [i ofi]erii din liceu, care au fost modelele ini]iale, am \nt@lnit [i colegi care au evoluat [i ofereau exemple demne de urmat. Cu m@ndrie pot s#-i mentionez pe gl.lt. Catrina Gheorghe, gl.mr.ing.

Ciocotea Emanoil, gl.mr. P@lsoiu Ionel, gl.bg. Diga George, contraamiral D#nil# Dorin [i enumerarea poate continua. Satisfac]ia deplin# exist# atunci c@nd la [edin]ele cu [eful Statului Major General, din cei 3 [efi de categorii de forte armate [i 2 389

comandan]i de comandamente de arm# (logistic [i transmisiuni), 3 colegi cantemiri[ti eram prezen]i (Catrina - [ef la SMFA, Ciocotea - cdt. la Cdm. Log. [i P@rvulescu cdt. la Cdm. Trs.) 12. Dup# bacalaureat a urmat examenul pentru admiterea la [colile militare de ofi]eri, fiecare cu optiunea sa. Baz@ndu-m# pe matematic# [i fizic#, m-am sf#tuit cu ”mine” [i decizia a fost s# merg la arma transmisiuni. G@ndirea a fost c# este o arm# tehnic# bazat# pe electronic#, electrotehnic# [i radioelectronic#, iar \n urma absolvirii voi fi \n pas cu era electronicii, ulterior a informaticii.

13. {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni m-a trezit la realitate, am trecut de la t@n#rul licean la adolescentul responsabil pentru cariera mea de-o via]#. Nu a fost u[or, [i m# refer aici, nu la activit#]ile militare, fiind deja obi[nuit, ci la volumul mare de cuno[tinte ce trebuiau asimilate pentru a fi performant ca ofi]er de transmisiuni.

Unii colegi, dup# un an, au abandonat [coala, iar al]ii au trecut la alte arme. {coala militar# m-a fortificat [i m-a preg#tit s# \nfrunt greut#]ile vie]ii cu convingerea c# voi \nvinge indiferent de situa]ie. La formarea mea ca ofi]er au contribuit at@t comandan]ii - pluton, companie, batalion, dar [i ofi]erii lectori (profesori).

Sintagma “greut#]ile vie]ii” am lansat-o, mai sus, \n ideea c# \nc# de la sf@r[itul [colii militare, c@nd s-a f#cut reparti]ia, mi-am dat seama c# \ncepe lupta. Cu o zi \nainte de absolvire am aflat c# reparti]ia fusese schimbat#, \n loc de garnizoana Drobeta Turnu Severin - la gr#niceri, sunt \n Bucure[ti - la cercetare [i bruiaj radio. Toate acestea, \n condi]iile \n care media de absolvire mi-a oferit posibilitatea s# optez pentru garnizoan# [i s# nu fiu repartizat unde mai sunt locuri. Iar s-a adeverit proverbul “orice r#u este spre bine”.

14. Ca t@n#r locotenent de transmisiuni, promo]ia 1975, ajuns \ntr-o mare garnizoan# - Bucure[ti, neav@nd cas#, am stat \n gazd#, c#minele militare fiind ocupate de promo]iile anterioare. Cheltuielile erau mari, iar perspectiva reparti]iei unei locuin]e nu se \ntrez#rea.

Situa]ia m-a determinat s# fac raport de mutare \n garnizoana Craiova. Imediat dup# ce m-am mutat, am primit locuin]# (o garsonier#). Mi-am \ntemeiat o familie, au urmat [i copiii, dou# fete, cu diferen]# de 3 ani ca v@rst#, de care am fost [i suntem m@ndri. So]ia m-a \n]eles [i m-a sprijinit \n des#v@r[irea mea profesional# .

Func]iile de comand# pe care le-am \ndeplinit, mi-au \nt#rit convingerea c# unele cadre militare, dealtfel, foarte bune profesional, [i-au ratat cariera [i din cauza ne\n]elegerilor din familie.

15-16. Devenirea mea militar# a fost marcat# de crezul c# f#c@ndu-mi datoria \n mod cinstit [i corect, dar [i \ndeplinirea sarcinilor de serviciu irepro[abil, \n func]iile pe care am fost numit, \mi vor aduce satisfac]ia muncii depuse. Nu mi-a stat \n caracter s# cersesc func]ii mai bune, ci am considerat, aspect confirmat, c# [efii care te apreciaz# \]i evalueaz#, at@t calit#]ile, c@t [i defectele, ace[tia fiind cei care contribuie la promovarea pe treptele ierarhiei militare. Nu neg faptul c# av@nd succese, oglindite de rezultatele muncii depuse, au fost [i persoane care m-au considerat c# sunt pilos sau favoritul unuia sau altuia.

Evolu]ia \n carier# a fost normal#. De la comandant de pluton bruiaj radio/ B.Cc.Br.Rd., pluton comand# al [efului ap#r#rii antiaeriene/D.Mc., [ef transmisiuni/ B.Cc., [ef stat major [i comandant B.Trs./D.Mc., ofi]er 2, [ef birou [i [ef sec]ie/Cdm.Trs., p@n# la comandant al Comandamentului Transmisiunilor.

390

17. Domeniul profesional care mi-a c#l#uzit via]a militar# a fost activit#]ile de comand# [i stat major, iar \n ultima parte, dup# absolvirea Academiei Militare Generale (anul 1986, [ef promo]ie la transmisiuni) [i cel de concep]ie. Am contribuit \n mod substan]ial la elaborarea Regulamentului transmisiunilor, studiilor privind stuctura subunit#]ilor [i unit#]ilor de transmisiuni, concep]ia de realizare a noului Sistem de Transmisiuni al Armatei Rom@niei [i studiilor privind restructurarea unit#]ilor de transmisiuni \n cadrul Concep]iilor “For]a proiect-2003” [i “For]a obiectiv-2007”.

Pentru a face fa]# cerin]elor impuse de evolu]ia \n g@ndirea militar# rom@neasc# [i progresului pe plan tehnic, mereu a trebuit s# m# preg#tesc. A[adar, am urmat cursuri postuniversitare, inclusiv Colegiul Na]ional de Ap#rare [i am participat la conferin]e, simpozioane, exerci]ii multina]ionale [i \nt@lniri bilaterale, \n ]ar# [i str#in#tate. _n final, ca s#-mi des#v@r[esc preg#tirea [i s# nu am obstacole pe linia promov#rii [i avans#rii, m-am \nscris la doctorat, iar \n anul 2001 am ob]inut titlul de “Doctor \n {tiinte Militare” [i la sf@r[itul anului avansat la gradul de general de brigad#.

18. Continuarea procesului de transformare al Armatei Rom@niei \ntr-o armat# modern# impune s# fie realizat \n concordan]# cu cerintele NATO, dar ]in@nd seama de specificul [i posibilit#]ile Rom@niei. Tot ce se preia de la armatele ]#rilor membre ale tratatului, indiferent de domeniu, trebuie s# fie corelate cu realit#]ile rom@ne[ti.

Sus]in ideea c# men]inerea Colegiilor Liceale Militare este benefic# pentru Armata Rom@n# dac# se mai dore[te ca, cel putin, aceast# institu]ie s# mai aib# cadre s#n#toase [i cu un comportament normal. Tinerele genera]ii de cadre s# se preg#teasc# tot \n [colile de aplica]ii pentru specializarea pe arme [i nu s# fie formate din civili instrui]i prin cursuri de c@teva s#pt#m@ni.

19. F#c@nd o retrospectiv# a drumului parcurs de la elevul cantemirist la ofi]erul profesionist, pot spune c# doar v@rsta [i experien]a de via]# este vizibil#. Cine dore[te s# fac# performan]# r#m@ne tot elev pentru c# \nva]# [i se preg#te[te continuu, altfel se plafoneaz# [i va fi eliminat de sistem.

Perspectiva pentru armat# nu poate fi alta dec@t cea pe care o creeaz# factorul politic.

At@ta timp c@t ministrul ap#r#rii [i secretarii de stat sunt desemna]i politic, militarii nu se aud dec@t atunci c@nd [i cum vor reprezentan]ii lor.

20. Via]a comunitar# impune reguli general valabile pentru toate statele membre.

Consider c#, printre altele, nu dispune de suficiente p@rghii pentru a sanc]iona pe cei care mimeaz# c# le respect# sau aplic#, cum face Rom@nia.

Dac# se va continua cu promisiuni [i angajamente [i nu se adopt# o strategie clar# privind integrarea real#, vom fi tot la marginea Europei. Toate acestea ne cost# bani, imagine proast# [i p@n# la urm# pierdem [i ce mai exist# - m@ndria de a fi rom@n.

21. _n principiu, m-am ferit s# m# confrunt cu ”omul care nu [tie ce [tie”. Din p#cate am \nt@lnit mul]i de tipul acesta. V# invit s# medita]i asupra acestui aspect.

“Via]# lung# tuturor cantemiri[tilor!”

391

CONTRAAMIRAL PETRIA GHEORGHE FASCINANTUL ABECEDAR AL M~RII M-am n#scut pe 7 iunie 1953, \n ora[ul Curtea de Arge[, jude]ul Arge[, \ntr-o familie de oameni simpli, cu tat#l muncitor [i mama casnic#. {coala primar# am urmat-o \n ora[ul natal, iar cuno[tin]ele acumulate [i rezultatele ob]inute pe parcursul ultimilor patru ani mi-au permis s# m# \nscriu la Liceul militar.

Orientarea c#tre acest liceu s-a realizat de c#tre personalul recrutor de la Comisariatul Militar din Pite[ti, \n familie neav@nd rude sau tradi]ii de militar. Vestea c# doresc s# dau examen la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, din Breaza, i-a \nc@ntat pe ambii p#rin]i [i, \n consecin]#, m-au \ncurajat [i sus]inut \n demersurile mele.

Concomitent cu mine, s-au mai \nscris \nc# doi colegi din aceea[i [coal#, respectiv Dr#g#ni]#, care a picat la baremele medicale [i Nicolescu Florin cu care am fost coleg de clas# pe toat# perioada liceului. Acesta din urm# m-a ajutat foarte mult, at@t \n perioada post liceal# c@t si \n urmatorii patru ani. Drumurile noastre la final au fost diferite, el opt@nd pentru infanterie “regina armelor”, unde spera s# ajung# general, iar eu pentru marin#. Din nefericire visul colegului nu s-a realizat, datorit# faptului c# a fost nevoit s# trec# \n rezerv# de timpuriu din motive medicale.Pentru tot ce a f#cut \i r#man recunosc#tor [i \i multumesc \n acest cadru.

Fiind obi[nuit din familie cu munca [i disciplina, cu respectul fa]# de \nv#]#tur#, impactul cu mediul militar din liceu nu a fost prea mare, iar integrarea s-a realizat oarecum u[or [i rapid.

Anul 1968 a marcat trecerea la \nv#]#m@ntul liceal de patru ani [i aproape to]i elevii au parcurs \ntreaga perioad# de [colarizare, excep]ie f#c@nd doar dou# clase care au venit de la licee civile \n clasa a X-a. Au fost constituite 8 clase, cu aproximativ 30 elevi, iar pe mine m-a repartizat \n clasa a IX-a H. Primul an de \nv#]#m@nt a constituit debutul \n cariera militar#, deoarece am \mbr#cat uniforma militar#, am trecut la un program cu restric]ii [i reguli ce vizau zilnic sau periodic activit#]i militare obligatorii, de rutin# ori specifice.

Acomodarea, dup# cum am mai spus, nu a presupus un efort deosebit [i a fost posibil# [i datorit# profesorilor civili care ne-au furnizat at@t cuno[tin]ele prev#zute \n 392

programele analitice c@t [i c#ldura p#rinteasc# de care aveam nevoie la v@rsta de 14 ani. _n acest sens, un aport deosebit l-a avut doamna dirigint# GIURGINC~ ELENA care, pe l@ng# transmiterea [i perfec]ionarea cuno[tin]elor de limba rom@n#, ne-a organizat cu pl#cere unele activit#]i extra[colare ce au contribuit la sporirea calit#]ii vie]ii [i implicit la suplinirea lipsei p#rin]ilor pe parcursul celor patru ani. _n egal# m#sur#, \i sunt recunosc#tor doamnei profesoare DUMITRU VIORICA, deoarece mi-a pus \n valoare cunostin]ele de matematic# prin participarea la olimpiadele [colare [i prin rezolvarea problemelor pentru revista “Gazeta Matematic#”.

Lista eviden]ierilor poate continua, \ns# pentru a nu omite pe cineva, voi concluziona prin aprecierea tuturor profesorilor care au dovedit competen]# [i d#ruire, contribuind la formarea [i dezvoltarea noastr# intelectual#.

Comandan]ii pe care i-am avut au fost de excep]ie [i mi-au marcat evolu]ia \n carier#.

Remarc, cu gradele de atunci, pe domnii: maiorul NI}~ FLOREA, c#pitanul R~DU}, proasp#tul [i ambi]iosul locotenent FLOCA MIHAI, care ulterior a ajuns general. De asemenea, \mi amintesc cu drag de ofi]erii din conducerea liceului \n frunte cu generalul maior STEF~NESCU, care ne-au oferit adev#rate modele de urmat.

Dintre colegii de genera]ie, cu care am avut [i am rela]ii foarte bune \i men]ionez pe: viceamiralul D~NIL~ DORIN care la final de carier# a fost [eful Statului Major al For]elor Navale, generalul locotenent dr. PÂL{OIU ION fost loc]iitor al [efului Statului Major al For]elor Terestre, generalul de brigad# DIGA GEORGE, coleg de clas#, fost loc]iitor al [efului Direc]iei Management Resurse Umane.

Chiar dac# cu unii nu m-am mai v#zut deloc de la terminarea liceului, nu-i pot omite pe colegii de clas#, dintre care mai apropia]i mi-au fost: Nicolescu Florin, Cozma Nicolae-coleg de banc#, Dan Francisc-[eful clasei, Ganea Niculae, Savu Ion, Olteanu Marian, Berechet Gheorghe.

Un moment importat al vie]ii de “cantemirist” l-a constituit selec]ionarea la finele clasei a X-a [i participarea \n vara anului 1970 la blocul de parad# de la Bucure[ti. At@t perioada de instruire, c@t [i defilarea au presupus un efort deosebit care, pentru mine, a fost recompensat cu o bine meritat# [i provocatoare tab#r# la mare. Pentru prima dat# am luat contact cu mediul marin care m-a fascinat [i sedus pot spune, pentru totdeauna.

Facilit#]ile de cazare [i masa au fost asigurate de {coala Militar# Superioar# de Marin# (denumirea de atunci), iar plaja [i \notul se derulau la Agigea. Prezent#rile realizate de marinari, elegan]a uniformelor [i perspectivele de evolu]ie \n Marina Militar# au fost c@teva din argumentele care au generat op]iunea mea pentru marin# \n anul terminal al liceului.

Examenul de admitere pentru Institutul de Marin# “Mircea cel B#tr@n” s-a organizat \n cadrul liceului de c#tre o comisie de marinari dintre care doresc s#-l men]ionez pe fostul c#pitan de rangul III MELINTE STELIAN, care la fizic# ne-a introdus [i alte subiecte ce nu f#cuser# parte din programa de bacalaureat. De[i concuren]a a fost mare, trei candida]i pe un loc, iar dezacordul ap#rut putea s# schimbe situa]ia, rezultatele ob]inute la cele dou# obiecte de examen, matematic# [i fizic#, au fost bune [i m-au clasat printre admi[ii la Institutul de Marin#.

Vestea c# am optat [i am reu[it la marin# i-a cam \ntristat pe p#rin]i care \[i doreau oricare din specialit#]ile de la uscat, pentru ca s#-mi permit# \n timp s# m# apropii de meleagurile natale \n vederea acord#rii ajutorului a[teptat la b#tr@ne]e.

393

_n orice caz, \n anul 2003, soarta a facut ca s# m# mut la Statul Major al For]elor Navale, \n Bucure[ti, de unde m-am putut deplasa mai u[or \n zona Arge[ului.

Revenid asupra finalului Liceului militar, pot afirma cu m@ndrie c# spiritul de cantemirist s-a conturat aproape din prima zi [i s-a men]inut permanent de-a lungul carierei militare. An de an rezultatele la \nv#]#tur# au cunoscut un progres iar cu colegii din serie, \n special cu cei din clas# am stabilit rela]ii de camaraderie ce se men]in \n parte [i ast#zi. _n 1972, c@nd am ajuns la Institutul de Marin# “Mircea cel B#tr@n” din Constan]a, am constatat cu pl#cere c# noi “cantemiri[tii” am fost bine preg#ti]i [i ne-am pozi]ionat pe un clasament superior celor proveni]i de la alte licee. Perioada \n care am urmat facultatea de naviga]ie a reprezentat etapa specializ#rii profesionale [i form#rii personalit#]ii mele. Profesionalismul [i d#ruirea cadrelor didactice, sistemul practicaplicativ din perioada institutului au contribuit hot#r@tor la formarea mea ca ofi]er de marin#. Nu pot s# nu-mi amintesc de comandantul institutului–amiralul {TEFAN ILIE [i de profesorii: PAVLENCO [i LUPU de matematic#; CIOBANU – de mecanic#; B~L~B~NESCU, APOSTOL, STOICULESCU [i VOICULESCU – de naviga]ie; P~TR~{COIU de electrotehnic#.

Cu mult# pl#cere \i eviden]iez [i pe colegii de institut cu care am avut rela]ii de prietenie ce s-au perpetuat peste ani. Dintre ei, mai speciali au fost: Danil# Dorin care a ajuns viceaamiral; Rusm#nic# Mircea contraamiral; Baciu Aurel, Mihalache Gheorghe, Comlo[anu Gabriel, Cump#na[u Ionel- to]i cu func]ii imprtante \n marin# [i cu gradul de comandor la final de carier#.

La absolvirea institutului, \n 1976 am fost repartizat, ca t@n#r locotenent, la V@n#turul de submarine nr. 2, pe func]ia de comandant unitate de lupt# arme sub ap#.

Ulterior, a urmat evolu]ia normal# \n carier#, care s-a bazat pe mult# munc# [i sacrificii, pe seriozitate [i con[tinciozitate \n orice situa]ie. Rezultatele [i aprecierile ob]inute de-a lungul timpului au fost preponderent foarte bune, iar func]iile \ndeplinite mi-au f#cut totdeauna cinste. Una dintre cele mai frumoase func]ii a fost cea de comandant de nav# pe care am \ndeplinit-o aproape 10 ani. Aceast# pozi]ie a fost determinant# \n cariera mea, m-a c#lit [i m-a responsabilizat la maxim, oferindu-mi totodat# determinarea de a aspira c#tre v@rful piramidei militare. Cariera a cuprins [i perioade mai pu]in pl#cute, \ns# nu-mi face pl#cere s# le men]ionez. Pe cei care vin din urm# \i sf#tuiesc s# nu abdice \n fa]a greut#]ilor [i s# se lupte cu situa]iile dificile, identific@nd resursele necesare rezolv#rii acestora.

Apogeul carierei mele a fost func]ia de loc]iitor al [efului Statului Major al For]elor Navale pe care am exercitat-o \n perioada 2006-2009 [i gradul de contraamiral dob@ndit \n aceea[i perioad#. Singura ie[ire ce a urmat a fost... ie[irea la pensie, conform Legii 80, cu care m# confrunt [i \n momentul de fa]#.

Statutul de ofi]er mi-a oferit privilegiul s# \nt@lnesc comandan]i care [i-au pus amprenta asupra personalit#]ii [i carierei mele. Dintre ace[tia, am onoarea s#-i amintesc, \ntr-o ordine aleatoare, pe: c#pitan de rangul III MAN GABRIEL, c#pitan de rangul I MIR{U COSTIC~, c#pitan de rangul I BURE}EA GHEORGHE, c#pitan de rangul I DUT~ ION, c#pitan de rangul I BURC~ ION, contraamiral BLIDEA AUREL, general ZECA CONSTANTIN, amiral ANGHELESCU GHEORGHE, amiral dr. MARIN 394

GHEORGHE, viceamiral dr. BARBU VICTOR. Enumerarea ar putea continua, \ns# cei men]ionati mi-au apreciat munca, performan]ele [i abilit#]ile, iar ca un corolar al acestora, au contribuit la dezvoltarea profilului profesional [i moral, influen]@ndu-mi ascensiunea \n ierarhia militar#.

Toat# cariera militar# a fost marcat# de o preg#tire continu# [i de o responsabilizare gradual#, adecvat# etapelor care s-au succedat de-a lungul timpului [i func]iilor \ndeplinite. Cele mai importante forme [i institu]ii de preg#tire se refer# la: Academia de _nalte Studii Militare, din Bucure[ti, \n perioada 1981-1983; cursul postacademic urmat la Academia Naval# din Constan]a \n 1994, Colegiul de comand# [i stat major urmat la Academia Militar# din Bucure[ti \n 2002. _n afar# de acestea, am urmat cursurile de carier# la termenele prevazute de instruc]iuni [i alte forme de perfec]ionare a preg#tirii adecvate func]iilor exercitate.

Domeniile \n care mi-am desf#[urat activitatea au generat [i elaborarea unor lucr#ri ample de stat major, de conducere operativ# [i tactic# a for]elor navale, precum [i a unor materiale de interes care au fost publicate \n revistele militare sau sus]inute cu diverse ocazii. Cele mai importante se refer# la: rolul [i misiunile de perspectiv# ale Flotei Maritime; posibile optimiz#ri func]ionale ale Comandamentului Opera]ional _ntrunit; \ntrebuin]area sau cooperarea For]elor Navale \n diferite situa]ii; posibilit#]i de transformare, dotare [i dezvoltare a For]elor Navale.

La reu[ita \n cariera militar# a contribuit hot#r@tor familia, care de[i uneori a fost frustrat# de anumite bucurii, m-a \n]eles [i m-a sus]inut far# rezerve \n toate ac]iunile \ntreprinse de-a lungul anilor. La acest ceas, al dest#inuirilor, doresc s# mul]umesc \n primul r@nd so]iei mele MARIA care a dus greul casei, copiilor MARIUS [i GEORGIANA care mi-au sim]it \n anumite momente lipsa, mamei care mi-a d#ruit via]# [i care la venerabila v@rst# de 91 ani se roag# la Dumnezeu ca s#-mi ocroteasc# familia. Nu \n ultimul r@nd mul]umirile mele se \ndreapt# [i c#tre dasc#lii [i instructorii pe care i-am avut, comandan]ii [i subordona]ii far# de care nu a[ fi putut s#-mi \ndeplinesc misiunile sau obiectivele \ncredin]ate.

Ca militar rezervist \mi doresc s# fiu s#n#tos, s#-mi ajut mai mult familia, s# contribui la cre[terea [i educarea nepo]ilor [i nu \n ultimul r@nd situa]ia financiar# s#-mi permit# s# vizitez, an de an, c@t mai multe obiective turistice din ]ar# sau str#in#tate. _n final subliniez faptul c# reu[ita \n via]# s-a datorat credin]ei permanente \n Dumnezeu, muncii [i perseveren]ei, cinstei [i corectitudinii manifestate de-a lugul anilor.

Am ajutat dezinteresat [i am primit necondi]ionat sprijin \n imprejurari dificile, at@t de la camarazii mei, c@t [i de la personalul cu care am intrat \n contact. Tuturor le r#m@n recunoscator [i \i asigur de \ntreaga mea considera]ie.

Fie ca Dumnezeu s# ocroteasc# Colegiul Militar Liceal â&#x20AC;&#x153;Dimitrie Cantemirâ&#x20AC;? din Breaza, pentru a d#inui peste ani [i a forma noi genera]ii de tineri care s# dezvolte spiritul cantemirist, de \nvingator, \n sistemul militar [i \n societatea civil#.

395

GENERAL DE BRIGAD~ VIZITIU IONEL “HOT~R^REA, DREPTATEA, EXEMPLUL {I SINCERITATEA ALC~TUIESC CEEA CE NOI NUMIM CARACTER. EL ESTE TEMELIA DEMNIT~}II PERSONALE. S~ NU FII SOCIABIL CA OAIA, DAR NICI PERSONAL CA M~GARUL” La Rochefoucauld Ce amintiri frumoase treze[te aceast# \ntrebare: c@t# nostalgie, ce sentimente despre ceea ce ar fi trebuit s# fie cea mai frumoas# perioad# din via]a noastr# – adolescen]a pe care am sacrificat-o pentru cea mai nobil# cauz# – credeam p@n# mai ieri, – Armata [i }ara! Acum, se pare c# este mare ru[ine s# mai g@nde[ti... dar s# mai [i exprimi cu voce tare asemenea vorbe.

Ca s# fiu \n... tem# (doar vorbim despre armat#), pot spune c# m-am n#scut \ntr-o familie de “r#zboinici” – bunicii, participan]i la Primul R#zboi Mondial ( M#r#[ti – Oituz – Cire[oaia); tata, participant la cel de-al II-lea R#zboi Mondial, p@n# \n Ungaria, unde a fost r#nit. _i invidiez [i ast#zi pentru ceea ce povestesc, nu neap#rat despre ce mare nenorocire \nseamn# r#zboiul, ci mai ales despre ceea ce presupune ap#rarea aproapelui, despre ceea ce \nseamn# ONOAREA, spiritul de jertf# [i mai ales... c# nu trebuie s# prege]i nimic pentru a-]i face DATORIA fa]# de NEAM [i }AR~; cum au fost trata]i c@nd au fost r#ni]i [i nu \n ultimul r@nd cum au fost primi]i la \ntoarcerea de pe front; pentru ca mai t@rziu, peste zeci de ani, s# vin# “alde neica NIMENI’’ (ca s# citez un coleg de liceu), s# te umileasc# [i s# te batjocoreasc#, s# te trateze ca pe o mare [i inutil# povar#... a[ completa eu.

Dar, pentru a reveni la problemele noastre, ca s# nu r#m@n nici eu mai prejos, “[tiind” c# va veni... m#car o “Revolu]ie”, am insistat at@ta pe l@ng# p#rin]i s# fie de acord [i pe l@ng# sora mea, s# m# ajute s# m# \nscriu la examenul pentru admiterea \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, p@n# c@nd... am reu[it.

396

A[adar, barza a l#sat “coletul” pe malul Dun#rii, la Bistre], jude]ul Dolj, \n prim#vara anului 1953 (21 aprilie) \ntr-o familie s#n#toas#, \n care a domnit armonia [i buna \n]elegere.

Nu de pu]ine ori mi-am invidiat p#rin]ii pentru c#, trebuie s# recunosc, n-am reu[it de ficare dat# s# m# ridic la nivelul dumnealor, de \n]elepciune [i echilibru. Oameni cinsti]i, corec]i [i cu frica de Dumnezeu, care [i-au dus Crucea cu mare demnitate. Sigur c# cele povestite cu at@ta patim# de c#tre bunici [i tat#l meu despre ARMAT~, despre r#zboi, despre faptul c# ARMATA este pav#za }~RII \n orice condi]ii, este cea care ne p#ze[te de orice primejdii, au avut o mare influien]# asupra mea. _n plus, fiind \n vacan]# la sora mea, \n Craiova, am v#zut un elev de la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, \n uniform# [i aceasta a fost “sc@nteia”, iar sora mea a trebuit s# afle, neap#rat, ce [i mai ales cum trebuie s# procedez pentru a ajunge la acest liceu.

C@nd am ajuns la Centrul Militar Jude]ean Dolj, un domn locotenent-colonel, c#ruia \i spuneam mereu “nene vreau [i eu s# dau examen”, mi-a spus c# este cam t@rziu, iar \n final, dup# ce am completat dosarul m-a aten]ionat s# nu uit c# am fost ultimul \nscris din jude] [i mi-a dorit succes! Nu i-am [tiut niciodat# numele dar tare mult a[ fi dorit, ca dup# ce am ie[it ofi]er, s#-i mul]umesc acelui OM. Am mul]umit bunului Dumnezeu c# mi l-a scos \n cale. _n ceea ce prive[te alegerea f#cut#, p#rin]ii nu s-au opus dar nici nu m-au \ndemnat, avertiz@ndu-m# c# armata presupune multe renun]#ri, restric]ii [i chiar sacrificii; s# am grij# c#-mi va fi foarte greu. Au avut dreptate, dar eu am fost cel care a insistat.

C@t despre impactul cu mediul [i acomodarea cu sistemul didactic din Liceul militar, aceasta n-a fost deloc u[or; la un moment dat, \n primul an, chiar am vrut sa renun]; unul din motive era [i acela c# din cinci copii, c@]i am plecat la examen din comun#, eu am fost singurul care am reu[it [i dintr-o dat# am realizat c# sunt singur; [i de aceast# dat# tot p#rin]ii [i sora mea, au g#sit cuvintele potrivite pentru a m# \ncuraja s# merg mai departe. Nu cred c# trebuie s# mai precizez ceea ce simt acum [i c@t# recuno[tin]# le port. _n plus, am realizat c# abandonul ar fi \nsemnat o mare ru[ine; deci... la lupt#!

Dar s# nu tragem o concluzie gre[it# \n ceea ce prive[te via]a \n Liceul militar, deoarece \nceputul cred c# este greu pentru toat# lumea.

Liceul militar, cel pu]in la acea vreme, a \nsemnat un model de organizare didactic# [i pedagogic#; a \nsemnat pentru mine continuarea educa]iei [i form#rii, ca om, av@nd la baz# principii care mi-au fost de mare ajutor at@t \n profesie c@t [i \n via]#: seriozitate [i determinare \n tot ceea ce faci, voin]#, cinste, dreptate, corectitudine, respectarea cuv@ntului dat [i nu \n cele din urm#, asumarea responsabilit#]ii faptelor.

Aceast# perioad# a fost marcat# de multe momente mai mult sau mai pu]in semnificative, mai mult sau mai pu]in pl#cute, din care a[ aminti, examenul de admitere \n liceu; a[a cum am spus, veneam de la ]ar# [i eram foarte m@ndru de faptul c# sora mea \mi cump#rase o culegere de matematic#, scris# de profesorul Grigore Gheba, din care lucrasem toate problemele; c@nd am \nceput liceul am constatat c# aveam colegi care, \n clasele V-VIII, au avut profesor de matematic# pe domnul Gheba; parc# sun# altfel, dar am tras concluzia c# se poate!

397

Un alt moment pe care a[ dori s#-l amintesc a fost “vizita de studii” pe care am efectuat-o \n anul trei de liceu; atunci am decis c# voi merge la Transmisiuni. Apreciez acum, c# este una din cele mai importante activit#]i pe care le poate organiza liceul (colegiul) militar \n ajutorul viitorilor ofi]eri.

Dintre momentele mai pu]in pl#cute, a[ sublinia faptul c# libertatea exista din bel[ug dar... lipsea cu des#v@r[ire; probabil [i pentru faptul c# plecasem de la mama de acas# unde mai eram [i... “pr@slea” [i am nimerit \ntr-o atmosfer# mai mult dec@t cazon#; fiind \ntre noi ... cantemiri[tii, nu cred c# trebuie exemplificat.

O alt# problem#, mai mult dec@t hazlie la aceast# or#, dar greu de suportat la acea vreme, este aceea c# dirigintele – profesorul Onose Hristache – m# amenin]a permanent c# m# exmatriculeaz# dac# mai fumez; \n schimb, eu n-am fumat niciodat# nici atunci, nici acum. {i \n sf@r[it, o ultim# activitate de acest gen, greu de suportat la acea vreme era tunsul; aveam p#rul u[or ondulat, iar comandantul companiei ne lua de “m@n#”, pe mine [i \nc# doi colegi [i-i spunea doamnei frizeri]e “pe #[tia tunde-i mai scurt pentru c# le cre[te p#rul repede [i cre]”; acum nu mai este cazul!

Peste toate aceste momente, ca de altfel pe tot parcursul vie]ii, am putut trece av@nd al#turi p#rin]ii [i sora, mai t@rziu so]ia [i fetele care m-au \ncurjat permanent, f#r# s#-mi impun#, f#r# s# m# for]eze \n vreun fel [i mai ales m-au \n]eles, ceea ce a \nsemnat foarte mult pentru mine.

Analiz@nad, acum, acea perioad#, pot spune cu certutudine c# anii petrecu]i acas# [i ulterior \n “familia cantemirist#”, au fost hot#r@tori pentru cursul ulterior al vie]ii; m-au ajutat s# m# adaptez problemelor care s-au ivit pe parcurs [i s# m# integrez mai u[or \n colectivele unde mi-am desf#[urat activitatea, ca de altfel [i \n societate.

Am avut norocul, pot spune, s# beneficiez de un corp de profesori deosebi]i, minuna]i a[ putea spune, oameni care au pus suflet \n tot ceea ce au f#cut [i ne-au spus.

De-a lungul carierei [i al vie]ii d#inuie “comoara” ce ai dob@ndit-o \n cei “[apte ani de acas#” [i ceea ce ai \nv#]at \n liceu, \n cazul nostru Liceul Militar Dimitrie Cantemir – pe care l-a[ trece \n r@ndul celor mai \nalte institu]ii de cultur#, precum [i de formare pentru profesie [i mai ales pentru via]#.

Cel mai mai mare c@[tig este acela al dezvolt#rii spirituale, al dob@ndirii unor principii definitorii pentru un viitor ofi]er: cinstea, corectitudinea, dreptatea, onoarea, modestia [i foarte important, s# fii demn [i s# ai curajul asum#rii r#spunderii.

Am c#p#tat [i am dezvoltat ceea ce foarte frumos [i concis spunea Francois de la Rochefoucauld: “Hot#r@rea, dreptatea, exemplul [i sinceritatea alc#tuiesc ceea ce noi numim caracater . El este temelia demnit#]ii personale.”

Am subliniat acest lucru, deoarece, din p#cate, \n armat#, ca [i \n via]# \nt@lne[ti [i altfel de oameni [i altfel de situa]ii, care parc# te fac s# regre]i c# nu to]i au trecut prin “fabrica de oameni” cantemirist#.

De altfel, tot La Rochefoucauld spunea c# \n via]# este bine “s# nu fii sociabil ca oaia, dar nici personal ca m#garul”; [i acest lucru ni l-au insuflat acei minuna]i oameni – profesorii [i comandan]ii cantemiri[ti.

A[ dori s#-i nominalizez pe to]i, doarece to]i [i-au pus amprenta asupra devenirii noastre, \ns#, ar fi posibil s# omit pe cineva [i n-ar fi drept; le mul]umesc tuturor cu tot respectul cuvenit [i toat# cinstea pentru asemenea OAMENI. 398

Ace[ti oameni au reu[it s# ne transmit# un adevarat fir al Ariadnei, care ne-a ajutat enorm \n labirintul profesiei [i al vie]ii, acest spirit cantemirist, care nu este de loc o simpl# expresie, el se dovede[te a fi real [i foarte prezent \n numerosele ipostaze pe care via]a ni le ofer#.

Se vede de la mare distan]# comportamentul, atitudinea [i solicitudinea absolventului cantemirist; chiar dac# nu [tii c# a beneficiat de o asemenea educa]ie, po]i ghici cu u[urin]# c# este sau nu crescut \n bine-cuv@ntata gradin# cantemirist#.

Este suficient s# prive[ti la ace[tia [i vei vedea numero[i oameni [i profesioni[ti des#v@r[iti: ofi]eri de comand#, profesori, ingineri, doctori, etc.

Bun#oar#, fiind la v@rsta c@nd vr@nd-nevr@nd trebuie s# trecem din ce \n ce mai des pe la spital, v# propun s# privi]i mai atent comportamentul acestora [i s# face]i compara]ie; [i nu numai \n acest domeniu. V# asigur c# merit# s# face]i acest mic efort. _n ceea ce prive[te colegii, fie de genera]ie, fie mai mari sau mai mici, a[a cum am precizat mai sus, ar trebui nominaliza]i \n majoritate probabil, dar cum nu este posibil, \mi voi asuma riscul s# amintesc doar c@]iva dintre colegii de an mai apropia]i [i dintre absolven]ii diferitelor promo]ii pe care am avut norocul, onoarea [i bucuria de a-i \nt@lni de-a lungul carierei sau \n via]a de zi cu zi [i care au dovedit cu prisosin]# c# au dob@ndit [i au p#strat spiritul cantemirist; oameni deosebiti, spirit de \ntr-ajutorare, profesioni[ti de excep]ie.

Cum este firesc cred, voi \ncepe cu colegii de an: profesor universitar dr. R#b@ea Adrian, care chiar dac# nu a absolvit liceul, a \nceput cu noi [i a men]inut permanent legatura cu fo[tii colegi; el era ajutorul profesorului de matematic#; colonel Sandu Ion, care s-a ostenit s# ne adune de fiecare dat# la \ntalniri; colonel Dobre Niculae, profesorul {oo[ Vasile, regretatul colonel Roman Paul, gl.mr.ing. Ciocotea Emanoil, gl.mr.dr. P@l[oiu Ion, contraamiral Petria Gheorghe, comandor Mazilu Tudor, comandor Matei Gheorghe. _n afara colegilor de liceu aminti]i, voi face referire la c@]iva cantemiri[ti reprezentativi... [i nu numai pentru liceul militar.

Dintre ace[tia, domnul general de armat# Rotaru Ilie Gheorghe, cu care am avut onoarea [i bucuria s# lucrez o bun# perioad# de timp, cred c# a adunat tot ceea ce poate transmite mai frumos Liceul Militar Dimitrie Cantemir â&#x20AC;&#x201C; corectitudine, cinste, dreptate, onoare, demnitate, preg#tire de excep]ie â&#x20AC;&#x201C; mai pe scurt... OMENIE [i profesionalism des#v@r[it; domnul gl.bg. M#rg#rit Mihaiu, gl.lt.dr. Savu Gheorghe, gl.bg. Mihalache Aurelian, gl.bg. Pahon]u Constantin, col. medic Oprea Ion Paul, mr. medic Costea Florea, mr. medic Constantinescu Cristian (medici \n m@na c#rora po]i s#-]i la[i via]a, pentru c# ei vor face totul s# ]i-o salveze); [i ace[tia sunt doar c@]iva!

Etapa urm#toare \n devenirea ca ofi]er a constituit-o examenul de admitere la {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni, unde, a[a cum am amintit am luat decizia s# m# \nscriu la concurs, \n timpul vizitei de studii din anului trei; subliniez \nc# o dat# importan]a acestei activit#]i \n a-]i g#si argumentele necesare alegerii viitoarei profesii. {coala militar# a \nsemnat, de altfel, o continuare a activit#]ii educative din timpul Liceului militar dar pe un alt plan; s-a pus mai mult accent pe dezvoltarea personalit#]ii ca ofi]er, a mentalit#]ii de comandant, dar [i aceea de a [ti s#-]i dr#muie[ti foarte atent resursele avute la dispozi]ie [i deloc lipsit de importan]# â&#x20AC;&#x201C; s# ai mereu o rezerv#; au fost de mare folos aceste \nv#]#minte at@t \n carier# c@t [i \n via]#.

399

{i aici, \n [coala militar#, profesorii [i comandan]ii, au f#cut dovada m#istriei pedagogice reu[ind s# ne transmit# un bogat bagaj de cuno[tin]e, at@t de necesare [i utile \n carier#. Unii dintre dumnealor au costituit pentru noi adev#rate modele de profesionalism, de organizare, de echilibru.

Cu mult respect [i \ndrept#]ite mul]umiri aduse tuturor dasc#lilor [i comandn]ilor, \ncep@nd de la [coala primar# [i p@na la [coala militar#, cu ajutorul lui Dumnezeu, \ntruc@t, nu-i a[a - Nihil sine Deo!, am \nceput o nou# etap# - aceea de ofi]er.

Spun acest lucru deoarece am convingerea c#, \n permanen]#, Dumnezeu mi-a fost al#turi [i de mare ajutor. Aceast# credin]# a fost s#dit# \n sufletul meu de c#tre mama, care cred c# a fost ‘‘sponsorul’’ \ntregii familii c#tre Dumnezeu.

A[a au stat lucrurile [i \n ceea ce prive[te \ntemeierea unei frumoase familii alaturi de Ana, cea care avea s#-mi devin# so]ie \n anul 1978 [i care mi-a d#ruit dou# minuni de fete: Carmen-C#t#lina [i Anda-Elena.

Ambele au absovit A.S.E.-ul, facultatea Finan]e – B#nci, lucreaz# \n domeniu [i la r@ndul lor s-au c#s#torit cu Theodor respectiv Emanuel [i ne-au d#ruit 3 nepo]i, \n ordine cronologic#: Matei – 7 ani f#r#... (student la litere mici), Tudor – 2 ani [i Iulia – 1 an [i...

Iat#-m# a[adar “TRIBUN”! Sentimentul pe care-l tr#ie[ti ca bunic, doar “cunosc#torii” \l pot \n]elege [i aprecia la justa valoare... [i cred c# majoritatea cantemiri[tilor promo]ie 1972 ([i nu numai) \l cunosc; care nu, le-o doresc din tot sufletul c@t mai cur@nd.

Nu \ncape \ndoial# c# f#r# s# fi avut lini[tea necesar# [i f#r# sprijinul familiei, al so]iei \n primul r@nd dar [i al fetelor, care [i-au v#zut de treab#, nu cred c# era posibil acest parcurs \n carier# [i... acum s# am onoarea s# scriu aceste r@nduri. Pot spune c# realiz#rile fetelor au \mplinit \n mod fericit pe cele profesionale. Numai Dumnezeu [tie c@t# recuno[tin]# le port tuturor: p#rin]i, sor#, so]ie [i fete. _n via]a de ofi]er, au fost de asemenea numeroase momente importante care mi-au marcat evolu]ia \n carier# [i de care imi amintesc cu pl#cere. A[ nominaliza, cu \ng#duin]a dumneavoastr#, c@teva dintre acestea.

Unul dintre ele este chiar la \nceputul carierei de ofi]er, c@nd la o inspec]ie a Ministrului Ap#r#rii Na]ionale, am ob]inut cu compania de transmisiuni, pe care o conduceam, calificativul “Foarte Bine” la toate categoriile de preg#tire [i am fost recompensat de c#tre comandantul Armatei cu o sum# ce reprezenta peste 60% din solda lunar# net#; sum# care acum, printre altele spus, nu se mai reg#se[te (al#turi de celelale prime, din 1975 p@n# \n 1990) \n adeverin]ele de venit pentru “recalcularea pensiei” hot#r@t# de c#tre to]i ace[ti oameni “de bine”, care [i-au dat m@na s# ne umileasc# [i s# ne batjocoreasc#, a[a cum nici \n cele mai rele co[maruri nu puteam s# avem parte.

Un alt eveniment important este examenul de admitere la Academia Militar#, parcurgerea cursurilor [i absolvirea acesteia. Nu pot s# nu subliniez, de asemenea calitatea uman# [i preg#tirea profesional# a unor profesori precum, col. B#dulescu Emil, gl.mr.

Postolache Sava, col.Matei Dumitru, etc. {i fiindc# a venit din nou vorba despre profesori, vreau s# amintesc tot aici, numele unui om deosebit, foarte bine preg#tit [i de o modestie rar \nt@lnit#; acesta este profesorul dr.col. Iacob Dumitru, pe care l-am \nt@lnit ulterior, la Cursul de Comunicare [i Rela]ii Publice. Toat# cinstea [i tot respectul!

400

Apreciez acum, c# un alt moment care mi-a marcat via]a [i cariera, a fost mutarea, dup# multe ezit#ri, \n Bucure[ti, la Marele Stat Major. Spun acest lucru, deoarece de mai multe ori, \ncep@nd cu anul 1982, mi s-a propus mutarea \n capital#, \ns#... eu doream cu toat# hot#r@rea, la Craiova: mai aproape de p#rin]i, sora mea locuie[te aici, etc, etc.

Dar, mul]umesc Bunului c# nu am ajuns, dac# lu#m \n cosiderare ceea ce s-a \nt@mplat ulterior cu armata. Pentru acest fapt, ]in s# mul]umesc neap#rat domnului general Preda Gheorghe, care [tiind antecedentele \n leg#tur# cu p#rera mea despre mutatul la Bucure[ti, mi-a explicat [i m-a convins c# a[a este mai bine; [i a avut mare dreptate. Mul]umec domnule general!

Revenind la activitatea desf#[urat#, am \nceput comandant de pluton transmisiuni, comandant de companie, secretar de partid \ntr-o companie independent#, ofi]er analist [i [ef de stat major al unei unit#]i de cercetare radio, [ef Birou mobilizare la Centrul Militar Judetean Cara[ - Severin, [ef Birou Secretariat la Inspectoratul de Personal al Marelui Stat Major, [ef Birou, [ef Sec]ie, [ef Serviciu [i [ef Oficiu la Direc]ia Informa]ii Militare [i Direc]ia General# de Informa]ii a Armatei. _n ceea ce prive[te preg#tirea, am \ncercat s# m# preg#tesc \n primul r@nd ca transmisionist [i s# descop#r tainele cercet#rii radio, apoi, pe parcursul carierei, \n domeniile \n care am profesat, acestea reprezent@nd fiecare \n parte o provocare. Am \nceput-o cu Liceul Militar, {coala Militar#, Academia Militar#, cursuri de specialitate pentru fiecare domeniu \n care am activat [i postuniversitare de conducere, finaliz@nd cu Colegiul Na]ional de Ap#rare.

Dac# ne \ntreba]i cum vedem perioada pe care o travers#m, pot spune c# din anul 1990, suntem \ntr-o permanent# tranzi]ie, iar situa]iile “de criz#” prin care trecem, din una \n alta, fie c# sunt globale, regionale [i cele mai grele... locale, nu cred c#-mi dau r#gazul s# pot vorbi lini[tit despre... Sper doar ca m#car noile genera]ii s# se trezeasc# [i s# opreasc# alunecarea pe topoganul infernului; c@t despre cei care vor alege cariera militar#, s# fac# tot ce le st# \n putin]# s# r#m@n# “doar militari”.

Perioada care urmeaz#, nu va fi una lini[tit# nici pentru noi rom@nii, nici pentru ceilal]i. Cred c# ne trebuie mai mult# ra]iune, mai mult# determinare, astfel \nc@t s# nu ne mai l#s#m a[a u[or manipula]i... Dar s# ne oprim aici, deoarece aceste teme de final necesit# timp ceva mai mult pentru o abordare c@t mai profund# [i mai aproape de realitate; dac# ar interesa pe cineva.

Mi-a[ dori ca cet#]ean european, s# fim trata]i ca atare, \n primul r@nd acas#, a[a dup# cum noi ne-am f#cut datoria; \n lume... s# ne comport#m astfel \nc@t s# nu mai cread# c# venim din... alt# lume. S# fim trata]i cu respectul cuvenit [i nu eticheta]i dup# comportamentul unor concet#]eni, care de altfel apar]in \ntregii Europe.

Doresc [i sper ca m#car nepo]ii no[tri s# tr#iasc# \ntr-o lume guvernat# de bunul sim], de \ncredere reciproc# [i \n respect fa]# de lege.

S# auzim de vremuri mai bune, asta cred c# ne dorim cu to]ii!

Cu alese mul]umiri ini]iatorilor [i mult respect!

401

PROMO}IA 1973

GENERAL DE BRIGAD~ DR. IONEL CANTARAGIU ATEN}IE CE-}I DORE{TI, S-AR PUTEA S~ }I SE _MPLINEASC~!

1. M-am n#scut la 30.06.1954, [i \mi amintesc cu drag de perioade minunate sau mai pu]in frumoase din copilaria mea [i pot s# afirm cu toat# sinceritatea c# am avut \n vedere s# m# \ndrept c#tre armat# abia \n clasa a VIII-a, c@nd la \nceputul anului [colar, un ofiter de la CMJ IALOMI}A a sosit la {coala Generala nr. 7 din ora[ul FETE{TI, pentru a selec]iona elevi pentru liceul militar. Este adev#rat c# \mi pl#ceau paradele militare, dar la mai mult nu m# g@ndisem \nc#, iar pledoaria [i argumentele ofi]erului mau convins definitiv. Atunci au mai optat doi colegi, dar nu au trecut vizita medical#.

Tata a fost de acord [i s-a bucurat, iar ulterior, dup# doi ani [i fratele meu, {tefan, m-a urmat la liceul militar, iar mai t@rziu la aceea[i [coal# militar#. Tot dup# doi ani, al]i trei colegi de clas# din [coala general#, Aldea Mircea, Necula Marinic# [i Dru]#u Marcel mau urmat la liceu, ei sosind direct \n anul III de studiu. Deci nu am poposit prea mult \n antecamera \nceputului de carier#.

2. _mi aduc foarte bine aminte c# \n primele zile dup# sosirea la liceu \mi doream s# plec \napoi acas#, \n trimestrul I al anului I am prins epidemia de hepatit#, cu a[a zisa â&#x20AC;&#x153;revolt#â&#x20AC;?, \n urma c#reia, un coor#[ean de-al meu, Dima a fost exmatriculat [i credeam, uneori, c# alegerea mea nu a fost una din cele mai bune. Ulterior, sistemul de \nv#]#m@nt, programul riguros, dar plin de dinamism, care \mpletea foarte bine munca intelectual# cu cea fizic#, prin studiu [i sport m-a f#cut s# devin st#p@n pe deciziile mele [i s#-mi doresc s# fac parte din elita sistemului militar.

Apreciez c# sistemul de \nv#]#m@nt, programa [colar#, cadrele didactice [i primii comandan]i au avut un rol foarte important \n formarea mea \n liceu.

Profesionalismul [i abnega]ia \n transmiterea cuno[tin]elor ale dasc#lilor, precum TOMA la matematic#, NI}~ la fizic#, MARINESCU la biologie, MIH~ILESCU la istorie, T~B^LTOC la francez#, SP^NU la geografie, GIUMANC~ la roman#, BABOV la rus#, MIHU la chimie, [i-au pus amprenta asupra profilului meu de militar [i specialist.

402

3. Da, este o perioad# frumoas# din adolescen]a mea de care \mi aduc aminte cu pl#cere, de[i uneori monotonia [i repetabilitatea unor activit#]i \mi d#deau impresia c# rutina ar putea deveni deviza zilei. M#iestria profesorilor [i mai ales spontaneitatea colegilor m# scoteau foarte u[or [i pl#cut din rutina zilnic#. _nt@lnirile periodice ale promo]iei, din 2003 dup# 30 de ani, [i 2008 dup# 35 de ani, m-au f#cut s# retr#iesc cu mare pl#cere clipele petrecute \n anii de cantemirist. Multe din \nt@mpl#rile care atunci erau normale, acum mi se par extraordinare. Vreau s# povestesc doar una, poate prima, care m-a f#cut ca ulterior s# suport cu drag, dar [i stoicism toate priva]iunile serviciului militar. La examenul de admitere, la istorie, profesorul MANOLIU, mi-a spus c# a ascultat cu mare pl#cere cel mai frumos r#spuns pe care i l-a dat p@n# atunci un elev la examenul de admitere \n liceu. Asta mi-a pl#cut tare mult, m-a impresionat enorm, m-a f#cut s# m# simt puternic, de nici n-am putut dormi toat# noaptea. Cu o zi \nainte, unui coleg din jude] care participa si el la examen, i-au adus p#rin]ii c#r]ile primite ca premiu la terminarea clasei a VIII-a, vreo 10 c#r]i, la vederea c#rora spiritul concuren]ei din mine sc#zuse brusc, p@n# la vl#guire. Un alt moment pl#cut este acela c@nd la ora de istorie cu profesorul MIH~ILESCU {TEFAN, c#ruia i-au dat lacrimile c@nd am povestit p#]#niile bunicului din partea tatei \n primul r#zboi mondial [i cum am contrazis eu profesoara de istorie din elementar# privind cursul particip#rii rom@nilor \n anii 1939-1944, tot dup# spusele bunicului, pentru c# abia dup# 23 august 1944 s-a schimbat direc]ia de la est spre vest. Acum e u[or [i normal, dar atunci era o problem#.

4. Cred c# nu \mi amintesc de aspecte mai pu]in faste din anii de cantemirist, sau poate c# au fost a[a de pu]ine [i nesemnificative \nc@t le-am uitat deja. Dar am avut [i eu parte, ca orice elev, de momente de [ican# [i uneori nepl#cerile nu m-au ocolit din partea elevilor din anii de studiu mai mari.

5. Nu am avut momente de renun]are, dar afirm cu toat# sinceritatea c# vacan]ele mi se p#reau \ntotdeauna foarte scurte [i \mi venea foarte greu s# m# \ntorc la via]a de LM-ist.

6. Dup# ani [i ani, acum realizez c# cei patru ani petrecu]i \n Liceul militar au fost importan]i pentru formarea mea ca militar, respectiv pentru nivelul meu de cuno[tin]e [i educa]ie. Cred c# mi-ar fi fost foarte greu mai t@rziu f#r# anii de liceu militar, iar zestrea cu care am plecat la drum este bunul cel mai de pre], pe care l-am primit de la aceast# perioad#.

7. Spiritul de cantemirist a \ncol]it \n mine dorin]a de a fi obiectiv [i drept \n aprecierea oamenilor [i situa]iilor din via]a de zi cu zi. Pot s# spun c# \n Liceul militar s-au sedimentat pentru \nceput ideile “lucrului bine f#cut” [i “puterii conving#toare a faptei”, care ulterior mi-au determinat comportamentul [i ascensiunea \n cariera militar#.

8. Realizarea mea profesional# [i moral# m# determin# s# confirm c# exist# un adev#rat spirit cantemirist care s-a manifestat cu putere \n {coala militar#, pentru c# am observat c# erau deosebiri majore \ntre colegii care au absolvit Liceul militar [i cei care au venit din civilie, chiar dac# deosebirile s-au mai estompat dup# 2-3 ani. Dup# {coala militar#, \ntr-adevar am fost tare m@ndru c# sunt absolvent al acestui liceu, iar certitudinea mi-a fost dat# [i men]inut# de acele cuno[tin]e [i calit#]i \n plus pe care le-am dob@ndit c@nd eram liceean. Sigur c# nu este vorba de ni[te calit#]i aparte, dar acest spirit cantemirist 403

mi-a dat mult# \ncredere \n for]ele proprii, t#rie dar [i o binemeritat# m@ndrie, pentru c# au fost ni[te ani deosebi]i \n formarea noastr# intelectual# [i fizic#. Poate c# [i acest spirit cantemirist mi-a f#cut mai u[oar# trecerea de la munca pe tehnica militar# la munca de stat major [i ulterior de comand#, atunci c@nd am schimbat surubelni]a at@t de cunoscut# tehnicienilor radiolocatori[ti, cu stiloul [i trusa de stat major.

9. La vremea respectiv# consideram c# profesorii nostri din liceu erau cei mai buni.

Ulterior, m-am convins c# \ntr-adev#r a[a era. Mi-am dorit de multe ori s#-i re\nt@lnesc, [i am reu[it \n primii doi ani de [coal# militar#, pentru c# am venit foarte des la BREAZA, pentru c# fratele meu, {TEFAN, era \nc# elev acolo, fiind mai mic cu doi ani ca mine.

Am participat cu mare emo]ie la cele dou# \nt@lniri organizate \n 2003 [i 2008, respectiv dup# 30 [i apoi dup# 35 de ani de la terminarea liceului, dar nu i-am mai putut vedea [i auzi pe to]i. _nc# p#strez impresia [i imaginea dasc#lului perfect pentru profesorii de istorie – MIH~ILESCU {TEFAN, matematic# – TOMA NICOLAE, chimie – MIHU SABINA, fizic# – NI}U DORIN, francez# – T~B^LTOC MARIA, rus# – BABOV ALEXANDRU, biologie – MARINESCU {TEFAN, etc, c@t [i comandan]i precum CANEF CONSTANTIN, ZBÂRCEA NICOLAE, FLOCA MIHAI, care ne-au urat \nc# de pe atunci, ca m#car o parte dintre noi s#-i dep#[im [i s#-i \ntrecem.

10. Fiecare comandant al nostru din liceu a ocupat la \nceput un loc[or mai mult sau mai pu]in important \n configurarea idealului de mai t@rziu. Din Liceul militar nu p#strez un model de personalitate militar# de excep]ie, dar ulterior am avut \n cariera militar# multe modele valoroase de militari adev#ra]i pe care i-am admirat [i pe care am \ncercat s#-i urmez, iar unii chiar au avut asupra mea o influen]# mare \n devenirea mea [i \n realizarea propriei personalit#]i. Amintirea comandan]ilor din liceu este legat# de stim#, respect, pre]uire [i considera]ie pentru c# ei ne-au \nv#]at s# “cre[tem” subordona]ii [i ne-au s#dit ideea c# la un moment dat ace[tia ne vor dep#[i. Mi-am f#cut un crez din asta [i am dat drumul la “secrete” pentru mul]i din colegi [i subordona]i, am f#cut-o cu mare placere, dar [i cu o mare dragoste de a m# face respectat prin felul \n care \i respectam, pun@ndu-i permanent la “treab#”, \n mod deosebit pe cei care am sim]it c# pot prelua [tafeta, indiferent de arm# sau v@rst#.

Iar amintirea comandan]ilor din {coala militar# este legat# de onoare, verticalitate [i loialitate, tr#s#turi care ne-au fost s#dite de mr. Beschea Ioan, zis “tata Beschea”. De asemenea, dintre lectorii din {coala militar# amintesc pe col. ing. Buc#]ic#, col. ing.

Pup#zan, col. ing. P#una, col. ing. Merticaru, care mi-au s#dit \n suflet precizia, acurate]ea aproape chirurgical# [i “butonatul” \n cuno[tin]# de cauz# la tehnica militar#. Sigur c# schimbarea de genera]ii a marcat [i profundele schimb#ri care s-au petrecut \n via]a noastr#, dar \n mod deosebit \n via]a armatei [i a societ#]ii rom@ne[ti \n general.

11. Amintirile legate de fo[tii colegi sunt poate cele mai puternice din perioada c@t am fost licean. Pe unii i-am rev#zut, cu foarte pu]ini am lucrat, iar pe unii nu i-am mai v#zut niciodat#. A existat bine\n]eles [i o competi]ie fireasc# specific# entuziasmului anilor de liceu, dar \ntre colegi am r#mas prieteni. Competi]ia [i-a spus cuv@ntul \n \ntreceri, la olimpiade, \n clasificarea la \nv#]#tur#, c@t [i la selec]ia [i reparti]ia dup# absolvire. Amintesc cu mare drag de Buzenchi Lauren]iu, Voinea Ion, Jinga Sandu, Petru Ioan, {elaru Radu, Faroga Emil, Milici Gheorghe, Savu Dumitru, Necula Marinica, Dru]#u Marcel, Kovari (Aldea) Mircea Valentin, Pinete Cornel, Ciobanu Viorel, Cioara 404

Vasile, Bucur Marcu Hariton, Ciupitu Teodor, Gropeneanu Mitel [i lista ar putea continua, dar sper c# ceilal]i colegi nu se vor sup#ra pentru omisiunea numelui lor pentru c# nu iam uitat [i fiecare are un “loc[or” \n inima [i mintea mea.

12. _n primii ani de liceu visam s# urmez cursurile Facult#]ii de Medicin# Militar# sau ale Academiei Tehnice Militare. Dar nu a fost s# fie a[a. Am fost anun]a]i c# to]i absolven]ii de liceu militar vom urma [colile militare superioare de ofi[eri. Si iat#-m# exprim@ndu-mi op]iunile: radioloca]ie, transmisiuni, auto. Deci, toate arme tehnice. Av@nd \n vedere c# se estima c# armele tehnice ar fi fost mai preferate [i ocupate \nc# din primul tur, am tot fost “[icanat” de comandan]ii de companie [i batalion s#-mi exprim [i o alt# op]iune, dar eu nu [i nu. _n anii 2 [i 3 de liceu militar urmasem cursurile din cadrul Aeroclubului din Ploie[ti de planorism [i zbor cu motor, dar nu am mai putut opta pentru avia]ia militar# pentru c# dup# vacan]a de var# din anul 3, la \napoierea \n liceu, am constatat c# am probleme cu acuitatea vizual# [i ulterior am corectat-o cu ochelari de vedere.

Nu am regretat niciodat# op]iunea alegerii RADIOLOCA}IEI, dar am avut momente \n via]# c@nd m-au \ncercat g@ndurile c# ar fi fost mai bine s# fiu marinar, infanterist sau alta arm# cu func]ii [i garnizoane mai atr#g#toare.

Momentele de “g@ndire” au fost la reparti]ie la terminarea [colii, dar [i Academiei Militare Generale, [i ulterior la avansarea la gradul de colonel [i general.

13. Da, {coala militar# a \nsemnat foarte mult pentru formarea personalit#]ii mele.

Programa total diferit#, fa]# de cea din liceu m-a f#cut s# \nv#] s#-mi distribui cu aten]ie capacit#]ile de \n]elegere, \nv#]are, memorare [i redare \n vederea parcurgerii pa[ilor urm#tori \n cunoa[terea tehnicii militare de radioloca]ie [i de automatizare a conducerii trupelor. Pentru acest al doilea domeniu am avut o afinitate deosebit# \nc# de la \nceput.

Dac# liceul mi-a format [i disciplinat conduita, [coala militar# mi-a format caracterul [i personalitatea. Am \nceput s#-mi cunosc limitele [i s# fiu m@ndru de ele. Dimensiunea material# a celor inv#]ate m-a facut s# cred c# pot \ncepe s# ac]ionez \n favoarea controlului asupra dimensiunilor materiale ale tehnicii militare. De asemenea, rezultatele foarte bune ob]inute la primele verific#ri par]iale m-au f#cut s# \ncep s# fiu sigur \nc# de pe atunci c# pot con[tientiza procesele fizice din electrotehnic# [i electronic# [i c# pot “supune” orice “dr#cie” conceput# de mintea uman# fabricat# pentru confruntarea armat#. La vremea respectiv#, pacea era \nteleas# doar ca o pauz# \ntre dou# r#zboaie.

14. Revenind la ideea modelelor, sigur c# era firesc s#-mi aleg un model sau mai multe din persoanele care mi-au fost comandan]i [i dasc#li \n {coala militar#. Cred totu[i c# nu am avut un model total anume, ci am luat c@te ceva spre studiu [i admira]ie de la majoritatea, respectiv amprenta fizic#, inteligen]a, respectul pentru cunoa[terea \n profunzime a meseriei, tactul \n lucru cu oamenii, t#ria exemplului personal, competen]a [i ceva aparte, a[a cum am mai spus, ceva ce nu am mai \nt@lnit prea des la unii mici [i mari comandan]i pe care i-am avut ulterior \n carier#, capacitatea [i dorin]a de a cre[te oameni, de a le transmite din experien]a proprie, excep]ie f#c@nd dasc#lii [i instructorii din institu]iile militare de \nv#]#m@nt unde am urmat cursuri de specializare, postuniversitare [i postacademice. _n acest sens mi-am f#cut un crez [i o atitudine de a nu face ca ei [i mi-a pl#cut tare mult s# fiu un adev#rat pedagog pentru colegii [i subordona]ii care au reu[it s# ]in# pasul cu mine.

405

15. Am fost un r#sf#]at al soartei, familia a fost \ntotdeauna al#turi de mine, cu toate c# eu prin reparti]ie, dar [i prin natura serviciului nu am fost mereu l@ng# ea. Nu am f#cut o departajare \n carier# privind \nt@ietatea \ntre profesie [i familie, dar realizez acum dup# ani [i ani c# \n via]a de familie am avut multe bucurii, dar [i sacrificii [i dorin]e ne\mplinite. Am s# dau doar un exemplu foarte semnificativ. _n luna mai a anului 1981, c@nd s-a n#scut fiica noastr# IRINA, eram la un curs de automatizarea conducerii \n str#in#tate [i mi-am v#zut copilul abia la 4 luni. Poate de aceea sunt topit a[a de mult dup# nepo]ica mea, pentru c# \n devenirea mea ca tat#, aceast# perioad# \mi lipse[te cu des#v@rsire. De aceea cred c# sunt un om foarte norocos. Am l@ng# mine fiin]e cu suflet foarte bun [i care ]in la mine, so]ia [i fiica, care mi-au fost un sprijin constant [i de mare pre]uire.

16. Devenirea mea militar#, sau traseul urmat prin cariera militar# este iar#si unul din cele mai frumoase daruri ale vie]ii cu care Dumnezeu m-a binecuv@ntat. Cariera militar# mi-a fost pres#rat# cu sui[uri, stagn#ri, dar [i cobor@[uri, cu limit#ri [i obstacole, dar [i cu acceleratoare de avansare \n func]ii, dar am s# fiu pe scurt un pic mai explicit.

Am debutat \n carier#, \n func]ia de tehnic de sta]ie \n garnizoana BORCEA, loc \n care m-am format [i din care m-am lansat ulterior cu un bagaj foarte bogat de cuno[tin]e dar [i deprinderi practice de excep]ie.

P#strez multe amintiri pl#cute, dar [i unele foarte hazlii din aceast# garnizoan#. _n primul r@nd, la nivelul anului 1976, acolo se zbura enorm, fiind simultan, \n aer sau zbor, la aerodrom, 12-18 Mig-uri 21, 8-12 IL-28 sau HONG-uri [i alte 1-3 AN-24 sau elicoptere. _]i trebuia pentru \nceput o aten]ie distributiv# foarte mare, dar [i mult curaj [i \ncredere \n for]ele proprii. La acea dat#, capitanul Tapluck Gheorghe f#cuse o inova]ie care s# arate num#rul de avioane aflate \n aer la un moment dat, dar via]a de aerodrom dinamic# f#cuse ca acest abac s# devin# dep#[it, situa]ie similar# cu tabela electronic# \n cazul Nadiei Com#neci cotat# cu nota 10. Aceast# dep#[ire ducea la \ntoarcerea la modul de lucru manual, cu scrisul pe plan[et#. Impactul cu garnizoana Borcea a fost mai dur [i din alt punct de vedere. La prima zi de sold#, autobuzul a oprit din obisnuin]# la o c@rciuma, “Doi Colonei”, iar eu nu am vrut s# cobor. Ulterior, ca s# nu fiu izolat de colectiv am fost [i eu o dat# la o paranghelie [i de atunci colegii s-au obi[nuit [i m-au acceptat a[a cum sunt, zic@ndu-mi c# sunt b#iat bun, dar eu nu beau la comand# cu ei, ci numai atunci c@nd vreau eu, sau la ocazii deosebite. A[a am reu[it s#-mi dr#muiesc cum doream eu timpul liber cu activit#]i de preg#tire pentru admiterea \n Academia Militar#.

Am fost apoi [ef de radar, ofi]er de stat major batalion, lucr#tor [i [ef de compartiment preg#tire pentru lupt#, \nv#]#m@nt [i instruc]ie la Comandamentul Ap#r#rii Antiaeriene a Teritoriului [i Statul Major al For]elor Aeriene, comandant centru de radioloca]ie, loc]iitor Centru Operational Aerian Zonal, [ef de stat major de Divizie Aerian#, [ef Sec]ie Secretariat la Statul Major al For]elor Aeriene [i loc]iitor la Comandamentul Opera]ional Aerian Principal.

Drumul prin cariera militar# mi-a fost “fragmentat” foarte bine de cursurile de specialitate post academice [i postuniversitare pe care le-am urmat, apoi cursurile NATO scurte de stat major, de cunoa[tere a limbii engleze [i de rela]ii publice mi-au consolidat preg#tirea. Din toate acestea, eu am selec]ionat [i ad#ugat permanent c@te ceva substan]ial \n bagajul de cuno[tin]e [i deprinderi care s#-mi permit# s# particip la conducerea [i 406

realizarea, precum [i finalizarea sistemului de comand#-control al for]elor aeriene. De fapt, afinit#]ile cu acest domeniu C4I2 m-au f#cut ca \n ultimii ani de carier# s# m# simt la serviciu “ca pe[tele \n ap#”, prin aceasta dorind s# exprim nu numai afinitatea pentru un domeniu slujit cu mare abnega]ie [i pl#cere, dar [i satisfac]ia de a fi parte a unui corp care \ntotdeauna a avut ca [i cuv@nt de ordine performan]a. Pot p#rea vorbe mari, dar realitatea ultimilor ani a confirmat faptul c#, sub presiunea dezvolt#rii rela]iilor cu structurile similare ale armatelor NATO, activitatea desf#[urat# [i coordonat# de mine \n Comandamentul Opera]ional Aerian Principal s-a subordonat alinierii standardelor NATO [i interna]ionale [i cre[terii gradului de interoperabilitate. Am avut deosebita cinste de a tr#i ” momentul zero” al integr#rii spa]iului aerian rom@nesc \n cel al NATO la 29 martie 2004, ora 18:00. }in minte ca [i acum, era \ntr-o luni dup#-amiaza. De joi, am dus la comandant, dl. gl. Croitoru Constantin documentele la semnat [i am fost nevoit s# le refacem pentru c# ne-au venit ultimele preciz#ri pe ultima sut# de metri. Sa lucrat tot weekend-ul \n ritm sus]inut. De atunci for]ele aeriene rom@ne execut# serviciul de Poli]ie Aerian# sub comanda NATO cu aeronave de la unele baze aeriene, utiliz@nd sisteme de supraveghere radar digitale [i echipamente de comand# control \n toate condi]iile meteo, at@t ziua c@t [i noaptea, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. A fost o mare provocare, pentru c# la unele e[aloane superioare nou#, \nc# nu se realiza c# parte din for]e [i mijloace au intrat sub comanda NATO [i \nc# ni se cerea verbal, dar [i \n scris s# se revin# la unele vechi “obiceiuri”. Am tr#it [i unele fapte [i \nt@mpl#ri la care am fost martor [i nu actor, care m-au marcat ca om, dar [i ca militar: unul in Afganistan, la schimbarea comenzii aeroportului militar KAIA KABUL [i al doilea la Colegiul Superior de Stat Major, la cursul de conducere strategic#, c@nd unul din colegi, ofi]er chinez, conferen]iar la Academia Militar# din PEKIN, a prezentat o analiz# foarte simpl# [i real# despre evolu]ia geopolitic# [i geostrategic# a sferelor de putere, care de atunci, din 1999, p@n# \n prezent a respectat milimetric toat# evolu]ia estimat# de c#tre acel ofi]er [i [coala chinez# de strategie. _n calitate de reprezentant al armatei rom@ne \n Comitetul de Ap#rare Aerian# NATO de la Bruxelles, \n perioada 2007-2009, am sus]inut interesele noastre \n realizarea Sistemului de Comand# - Control Aerian Na]ional [i modernizarea acestuia pentru a fi interoperabil cu actualul [i viitorul sistem similar al NATO. Ca s# concluzionez, drumul meu \n cariera militar# a fost pres#rat cu bucurii, dar [i cu emo]ii, deci nu a fost “ONT prin MApN” cum \i pl#cea s# spun# unui lector din Academia Militar# General# f#c@nd referire la unii colegi cu pile [i rela]ii care ajungeau foarte u[or pe trepte superioare ale ierarhiei militare. C@nd eram locotenent am ocupat func]ii de la c#pitan la locotenent-colonel, iar c@nd am ajuns colonel am tr#it o \nt@mplare care m-a facut s#-mi reevaluez modul de apreciere a oamenilor, dar [i al [efilor [i mi-a ascu]it ambi]ia de a pune neap#rat \n practic# ceea ce proiectasem \n lucrarea de doctorat. _n august 2001, c@nd a fost desfiin]at centrul de radioloca]ie, m-am ocupat cu mult# migal# [i aten]ie ca fiecare subordonat s#-si g#seasc# drumul \n via]# [i s# fac# alegerea cea mai bun#. De mine nu s-a ocupat nimeni. Am mers pe ultima sut# la comandantul diviziei, care mi-a spus c# nu are pentru mine nici o solu]ie, dar are convingerea ca voi g#si singur ceva, pentru c# am o serie \ntreag# de atuuri pe care al]ii nu le au [i m-a sf#tuit s# merg direct la [eful Statului Major al For]elor Aeriene. A[a am f#cut. Dar 407

surpriz#, d@nsul mi-a spus, cu ofi]eri de r#spundere \n preajm#, ca are o func]ie de general liber#, dar nu m# poate numi pentru c# a promis unei autorit#]i biserice[ti c# va promova un alt ofi]er pe acea func]ie. Degeaba a sus]inut loc]iitorul pentru resurse umane c# acelui ofi]er \i lipse[te preg#tirea necesar#, iar eu aveam experien]a, dar [i preg#tirea, Colegiul Superior de Stat Major pentru conducere strategic# [i doctoratul, c# nu s-a rezolvat nimic. M-am g@ndit c# dac# a[a se vrea momentan de SUS, s# nu m# agit, c# poate eu n-am fost prea conving#tor.

Dar cineva mai de SUS, DUMNEZEU a f#cut dreptate cu “D” mare pentru c# \n 3 ani situa]ia s-a inversat \n favoarea mea, iar eu am r#mas prieten cu acel ofi]er pentru c# el nu a avut nici o vin#, iar eu m-am aflat la locul [i momentul nepotrivit c@nd a fost luat# acea decizie “\n]eleapt#” \n septembrie 2001.

17. A[a cum am mai men]ionat din punct de vedere profesional, m-a fascinat pur [i simplu sistemul de comand# [i control al for]elor aeriene. Am avut [i noroc. C@nd via]a mea profesional# putea s# ia alt# turnur#, am urmat un curs de automatizarea conducerii trupelor pentru for]ele aeriene \n URSS \n anul 1981, ca apoi prin preg#tirea la doctorat s# aprofundez sistemul similar NATO, [i apoi s# particip la modernizarea celui na]ional.

Principiile au r#mas acelea[i, dar realizarea tehnic# [i procedurile de \ntrebuin]are au cunoscut o evolu]ie extraordinar#, \n pas cu cele mai noi cuceriri din domeniul [tiin]ei [i managementului aplicat. Ca o parantez#, c@nd am terminat doctoratul [i m-am \nt@lnit cu un prieten, colonel Botezatu Boris, care a participat la munci cu solda]ii \n min#, \n Valea Jiului, iar eu l-am \ntrebat dac# ar mai intra vreodat# \n min# [i mi-a spus c# va mai intra atunci c@nd mina va avea ferestre, iar el care se pensionase m-a \ntrebat la r@ndul lui, dac#, dup# ce am facut parte din Tratatul de la Var[ovia, a[ mai avea puterea s# intru \n NATO, i-am r#spuns c# da, pentru c# NATO [i-a deschis ferestrele.

Pot concluziona c# meseria pe care mi-am ales-o m-a ocupat permanent [i necondi]ionat. Am avut foarte multe momente c@nd munca depus# mi-a fost recunoscut#, dar am avut [i momente c@nd munca nu mi-a fost recunoscut# dup# intensitatea eforturilor prestate.

18. Perfec]ionarea preg#tirii a ocupat un loc important \n activitatea mea. Am scris [i semnat ca autor, coautor, referent [tiin]ific sau coordonator articole, studii [i comunic#ri [tiin]ifice la evenimente [tiin]ifice na]ionale, dar [i interna]ionale, \ndeosebi \n domeniul \n care am practicat pentru c# am dorit \ntotdeauna s# las ceva \n urm#. Nu am fost de acord c# le pot face pe toate [i oricum, am exemple de ofi]eri care au trecut prin multe func]ii, foarte repede [i cu o mare dexteritate, uneori p@n# la nivele foarte mari, dar nu au l#sat nimic urma[ilor. Totul s-a cl#dit doar pentru ei. _n anul 1993 m-am \nscris la doctorat, [i am sus]inut teza \n [tiin]a militar# \n domeniul managementului for]elor aeriene. La admitere, \n 1993, c@nd eram maior, dar [i ulterior am avut [efi cu dou# [i trei grade mai mari, care m# \ntrebau de ce iau eu mai mul]i bani pe stat pentru c# am luat doctoratul. Ulterior, cu tact, pe cel cu trei grade mai mari l-am convins s# se \nscrie la doctorat, [i chiar am f#cut-o suger@ndu-i cu polite]e [i domeniul care \l avantaja.

Doresc totu[i s# scot \n eviden]# un mare comandant dup# parerea mea, care m-a impresionat prin vizionarismul [i modul practic [i elegant \n care a participat la modernizarea armatei rom@ne [i for]elor aeriene, domnul general locotenent, GHEORGHE CONSTANTIN. 408

Am \nv#]at foarte multe lucruri de la d@nsul despre comand# [i lucrul de stat major, [i m-a impresioant profund prin rapiditatea cu care prioritiza sarcinile [i consecven]a \n atingerea scopurilor propuse. _n plus, a finalizat \n sf@r[it foarte multe din proiectele \ncepute de predecesorul s#u, la un nivel superior calitativ, dar a anticipat [i pa[ii de urmat, u[ur@ndu-i sarcinile celui care a fost numit \n locul dumnealui. Dup# p#rerea mea, d@nsul ocup# un rol foarte important \n galeria comandan]ilor al#turi de gl.

MOCANU, gl. Z~RNESCU, gl. IORDACHE, gl. TEODORESCU, gl. NICULESCU [i gl. S~NDULESCU. _n formarea acestei aprecieri, ca s# fiu c@t mai obiectiv, am elaborat 10 criterii despre activitatea [i evolu]ia for]elor dar [i activitatea personal# pe care le-am ponderat pentru unii comandan]i pe care i-am cunoscut. Sigur c# am formulat o apreciere [i pentru mine, dar la un nivel mai mic, acolo unde am considerat c# \mi este locul.

19. Chiar dac# vorbind despre viitor sunt optimist, doresc s# subliniez c# \n societatea rom@neasc# travers#m o perioad# dificil# [i delicat#. Avem de-a face cu o profund# schimbare de valori. Este o perioad# dificil# pentru cei care au tr#it [i vremuri \n care valorile erau apreciate [i scara valoric# avea multe trepte superioare ocupate. Am totu[i \ncredere \n tinerii care vin din urm# [i care vor continua [i dep#[i realiz#rile genera]iilor trecute [i prezente.

Procesul de reform# \n armat#, chiar dac# a evoluat la \nceput \n salturi, a ajuns la acel echilibru de la care nu mai exist# cale de \ntoarcere, dar este nevoie de sus]inere material# [i financiar# pentru a men]ine ce s-a realizat, dar [i pentru a-i aplica eventuale noi corec]ii din mers. Cred [i sper c# toate vor evolua spre bine [i vor intra \n normal c@t mai repede posibil.

20. Acum dup# ce am parcurs personal drumul de la cantemiristul adolescent la maturul profesionist, sus]in cu t#rie necesitatea Liceelor militare, ca trepte de \nv#]#m@nt obligatoriu \n formarea pe filiera direct# a ofi]erilor de carier#, [i sunt ferm convins c# armata profesionist# are nevoie de cantemiri[ti, iar de la lampasul cantemirist la vipu[ca de general nu sunt dec@t c@tiva pa[i, pe care trecerea timpului \i num#r#, \i cre[te sau ii scade, \n func]ie de credin]a \n puterea conving#toare a faptei.

A[ concluziona cu: Aten]ie ce-]i dore[ti, s-ar putea s# ]i se \mplineasc#!” Sigur c# munca dublat# de talent, dar [i un dram de noroc, pot face realizabil visul oric#rui cantemirist de a fi avansat general. Dar munca a ocupat, ocup# [i va ocupa mereu primul loc. Circula \nainte de revolu]ie un banc, pe care ulterior, sau mai de cur@nd, l-am ascultat [i la NATO: se zice c# un colonel a fost avansat la gradul de general, iar majoritatea colegilor au spus \n cor: “s#racul, putea s# mai munceasc#!”

21. Integrarea Rom@niei \n NATO [i UE ne-a propulsat \n mijlocul lumii civilizate, iar eu am convingerea c# rom@nii nu pot fi mai prejos dec@t celelalte popoare occidentale, dar [i orientale. A[ finaliza pledoaria mea pentru a cunoa[te mai bine lumea \n care tr#im suger@nduv# s# privi]i la viitor prin trecut. Lumea interna]ional# este \nc# dominat# de conflictualitate.

Unii utilizeaz# for]a argumentului, iar al]ii argumentul for]ei pentru a se impune. {i din acest punct de vedere apar o serie \ntreag# de provoc#ri \n dimensiunile politicodiplomatic#, economico-finaciar#, social#, cultural#, informa]ional#, psihologic# [i militar#.

Dar am convingerea ferm# c# la acest moment societatea rom@neasc# nu este preg#tit# a[a cum ar trebui pentru aceste provoc#ri, dar [i pentru consecin]ele ce vor urma. Cum ar spune un cantemirist con[tiincios, \nc# nu ne-am f#cut toate temele pentru “ziua de ast#zi”.

409

22. Crezul fundamental care m# anim# \n aceast# perioad# a vie]ii, c@nd \n]elepciunea a dep#[it av@ntul tinere]ii [i experien]a dob@ndit# \mi dau dreptul s# pot transmite “sfaturi \n chip testamentar”, este c# totdeauna \n via]# trebuie s#-]i propui “target-uri” [i obiective ambi]ioase [i realiste [i s# te raportezi permanent la sisteme de valori care s#-]i permit# o evolu]ie [i realizare \n via]a demn# de dorin]ele [i aspira]iile tale.

Orice deviere sau stagnare de la acest drum \]i poate modifica satisfac]iile [i \]i poate reduce p@n# la dispari]ie \ncrederea \n for]ele proprii. Cred c# sloganul – devenit dicton olimpic – “Ai \nvins? Continu#! Ai pierdut? Continu#!”, exprim# caracteristica naturii umane care \ndeamn# permanent orice Cantemirist la competi]ie. _n \ncheiere, doresc s# mul]umesc din inim# [i suflet domnului profesor GIURGINC~ CONSTANTIN [i colegului meu colonel CIOBANU VIOREL, pentru efortul depus \n redactarea [i apari]ia acestei monografii a impresiilor \nainta[ilor cantemiri[ti, dar [i pentru faptul c# am retr#it la \nalt# intensitate multe din momentele de via]# de cantemirist, elev [i ofi]er, care m-au f#cut s# g@ndesc c#, dac# a[ mai avea o via]#, tot pe acela[i drum a[ porni, dar nu a[ mai repeta acele fapte [i judec#]i, care miau \ncruntat fruntea.

Se zice c# la trecerea prin via]# este bine ca fiecare s# s#deasc# un pom, s# boteze un copil [i s# sape o f@nt@n#. Eu am reu[it s# le fac. Am avut marea [ans# s# fiu [i membru fondator la ridicarea unei capele militare. Eu a[ ad#uga c# ar fi bine ca fiecare s# lase, dac# poate [i un mesaj genera]iilor prezente [i viitoare.

Mesajul meu este urm#torul: Urez tuturor cantemiri[tilor, oriunde s-ar afla, s#n#tate, bucurii, fericire [i s# aib# parte de toate darurile bune ale vie]ii!

CONTRAMIRAL DE FLOTIL~ H^LDAN ROMULUS AI IDENTITATE, AT^TA TIMP C^T NU TE RUPI DE R~D~CINI Sunt n#scut \n municipiul Caracal, jude]ul Olt, dar sunt mult mai legat de Gorjul natal al tat#lui meu, unde, de fapt, este r#d#cina familiei mele care este una dintre vechile familii ale boierilor de Motru, din r@ndul c#rora, \n negura veacurilor, s-au ridicat Basarabii, \ntemietorii de ]ar#. Am crescut la bunici o mare parte din copil#rie [i am 410

revenit aici \n toate vacan]ele. Aceste plaiuri ale pandurilor lui Tudor, bogate \n tradi]ie [i spiritualitate, precum [i educa]ia primit# m-au influen]at \n mod evident \n alegerea carierei militare. Toat# educa]ia primit#, dar [i profilul moral al oamenilor care m-au \nconjurat m# \ndemnau spre cinste, omenie, respectarea cuv@ntului dat [i demnitate, iar acestea, \n totalitate, se reg#seau numai \n ceea ce vedeam eu la un ofi]er. La acestea s-au ad#ugat tradi]ia de familie [i cele povestite de c#tre cei care luptaser# \n cele dou# r#zboaie mondiale. Chiar dac# unii ofi]eri (unii dintre ace[tia chiar generali) m-au dezam#git de-a lungul anilor, imensa majoritate mi-a confirmat faptul c# am acces \ntro elit# na]ional# care nu este \nt@lnit# la alte profesii dec@t ca excep]ie [i nu ca regul#.

Primul impact nu a fost tocmai fericit. Un copil de nici 15 ani, l#sat \n curtea unui comisariat (la fel ca [i marea majoritate a celor cu care am plecat la examen [i care nu aveau p#rin]i at@t de avu]i \nc@t s# \i \nso]easc# pe toat# perioada examenului), suit \n tren cu al]i copii necunoscu]i care purtau discu]ii sumare [i rigide, speria]i de acest drum (majoritatea plecau pentru prima dat# de acas# sau chiar din localitate) [i, mai ales, de examenul care era chiar mai greu dec\t \[i \nchipuiau, nu putea s# nu fie \ngrijorat. Totul s-a accentuat \n momentul ajungerii \n miez de noapte la Breaza, dup# care a urmat \mbarcarea \n camioane [i drumul spre liceu. Aici a \nceput caruselul examenului [i emo]iile fiec#rei probe, pe care le-am trecut cu brio. Bucuria reu[itei a fost nespus#. Nu aveam nici telefon [i nici internet ca s# \i anun] pe cei dragi, iar ei nu aveau nicio veste de la mine, din momentul c@nd m-au l#sat \n curtea comisariatului.

Profesorii m-au impresionat de la \nceput. Foarte bine preg#ti]i, exigen]i, cu prestan]# [i, mai ales, cu maiestuozitate.

Sunt multe \nt@mpl#ri de acest fel. {i toate frumoase, fiindc# adolescen]a \n sine este frumoas#. Si, dac# nu e[ti ipocrit, recuno[ti faptul c# cele mai frumoase \nt@mpl#ri sunt legate de fetele pe care le-ai cunoscut \n acei ani.

Un singur aspect pot rememora \n acest sens [i anume faptul c#, din p#cate, chiar \n primul trimestru al anului I, \n liceu a fost o epidemie de hepatit#. {i eu am fost printre cei contamina]i [i chiar au [i murit c@]iva colegi de liceu. Dup# spitalizare [i concedii medicale care mi se p#reau interminabile, am revenit \n liceu [i, ca s# pot absolvi primul an [i, deci, s# nu pierd anul [i, implicit, statutul de elev al Liceului militar, a trebuit s# dau toate tezele din trimestrele I [i II [i s# \nv#] tot ce \nv#]aser# colegii mei. C@nd credeam c# am reu[it, \n trimestrul III m-am pricopsit cu o pneumonie care m-a ]inut internat vreo trei s#pt#m@ni, timp \n care, p@n# la o investiga]ie serioas#, unii a[a-zi[i doctori m# <\ncurajau> \ncerc@nd s# m# fac# s# m# obi[nuiesc cu ideea c# am TBC [i c# minimum [ase luni va trebui s# stau \ntr-un sanatoriu, dup# care vom mai vedea. _n acest timp eu \ncheiam medii din trimestrul II [i chiar [i din trimestrul I. {i bine f#ceam, deoarece am reu[it s# \nchei anul [colar [i chiar cu rezultate destul de bune. Important este faptul c# profesorii nu mi-au f#cut nicio concesie [i nici nu mi-au facilitat nimic. {i le mul]umesc pentru acest lucru, deoarece am \nv#]at c#, \ntotdeauna, trebuie s# folose[ti aceia[i unitate de m#sur#, indiferent de circumstan]e [i de persoane.

De la fiecare am mo[tenit ceva bun [i frumos. Am mo[tenit, \ns#, [i ceva cu adev#rat aparte. Este vorba de acea nepre]uit# comoar# care este spiritualitatea acestui neam.

Totul a \nceput din momentul \nt@lnirii cu profesorul Constantin Giurginca care nea fascinat de la \nceput cu stilul s#u de a preda, dar, momentul cel mai important, a fost 411

chemarea sa la constituirea unui cerc de folclor. Primele lec]ii de literatur# rom@n# din manualele de atunci \ncepeau, \n mod firesc, cu prezentarea [i analizarea folclorului rom@nesc. Noi proveneam, \n procent de peste 70%, din mediul s#tesc [i, prin origine, acopeream peste jum#tate din jude]ele ]#rii, a[a c# cercul de folclor era binevenit. Atunci nu am \n]eles pe deplin importan]a acestui moment, dar, pe m#sur# ce timpul a trecut, am realizat ce intreprindere \ndr#zne]# [i ce construc]ie minunat# a fost acest cerc de folclor. Practic, a fost leg#m@ntul nostru spiritual, de suflet, cu poporul rom@n, cu acest popor pe care dasc#lii no[trii ni l-au dat \n paz# [i ocrotire \mpotriva du[manilor din afar#, dar [i \mpotriva du[manilor din#untru.

Din acest moment, totul a curs de la sine. _n scurt timp, Cercul de Folclor “George Bari]iu” a num#rat foarte mul]i membri, care, nu \nt@mpl#tor, erau printre cei mai buni la \nv#]#tur# din clasele [i anii lor de studiu. Unii dintre ace[tia se reg#sesc [i \n paginile acestei c#r]i fiind produsul pur al spiritualit#]ii acestui neam [i trecu]i prin acea inegalabil# [coal# de adev#rat patriotism na]ional care a fost acest cerc. {i acum consider faptul de a fi pre[edintele acestui cerc ca fiind una dintre marile mele realiz#ri spirituale. Totul era frumos [i pur, culegerile de folclor au \nceput s# apar# [i volumul, varietatea, inditul [i, de cele mai multe ori, unicitatea lor au determinat apari]ia, \n manuscris, a revistei cercului. Aceast# revist# era o veritabil# bijuterie, iar ilustra]iile sale adev#rate opere de art#. Cea mai mare parte din grafic# apar]inea unui minunat copil, Gabi Siclodi, care era maghiar. {i ast#zi m# \ntreb de ce atunci ne respectam, ne pasiona istoria [i spiritualitatea fiec#ruia [i nu conta absolut deloc na]ionalitatea. Ce Dumnezeu a putut s# se \nt@mple ca acum s# traim ce tr#im, unde ura a devenit o constant#?

Activitatea cercului era frumoas# [i era completat# cu spectacole de o real# valoare artistic# sau drume]ii, unde profesorul Giurginc# era un veritabil perpetuum mobile.

Totul a durat p@n# c@nd invidia [i prostia s-au \nt@lnit \n birourile cu gratii [i fereste cu draperii trase ale organelor PCR [i Securit#]ii. Au fost sustrase documentele din arhiva cercului, a fost vandalizat cabinetul unde erau depozitate acestea, s-a interzis func]ionarea cercului [i elevii au \nceput s# fie interoga]i mai subtil sau mai brutal, dup# caz. Profesorului i s-au adus acuze care frizau, \n acela[i timp, [i comicul [i ridicolul [i tragicul, gen “activit#]i oculte”, “tendin]e mistice”, “influen]area negativ# a elevilor” etc. {i de atunci a \nceput exilul spiritual al dasc#lului nostru. Practic i se furase sufletul [i apoi c#lcat \n picioare \n fa]a lui. Acest exil ar fi trebuit s# se termine dup# revolu]ie, dar nu a fost a[a. Nimeni nu i-a mai dat \napoi p#rintelui nostru drag ce i se furase. Dar am r#mas noi [i asta Securitatea nu a prev#zut-o sau, dac# a prev#zut-o, nu a putut s# o \mpiedice. _n sufletele noastre au r#mas ascunse \n taina neamului, baladele, doinele, c@ntecele [i horele, snoavele [i legendele \nainta[ilor [i, mai ales, acel filon care l-a facut, \l face [i \l va face s# treac# prin urgiile sor]ii [i s# \[i p#streze nealterat# fiin]a na]ional#.

Sincer s# fiu, am dorit s# devin ofi]er de marin# [i nimic nu m-ar fi putut determina s# am o alt# op]iune, dar trebuie s# recunosc faptul c#, dragul meu p#rinte spiritual, profesorul Giurginca, m-a ajutat mult s# am aceast# op]iune.

Datorez foarte mult liceului \n sine, \n sensul strict de liceu [i, implicit, eminen]ilor mei profesori, dar foarte pu]in ofi]erilor care, \n marea lor majoritate, erau mediocri [i 412

<e[uaser#> \n acest liceu. Ei au r#mas \n memoria noastr# doar prin <c#z#rmismele> pe care le produceau. Dar au fost [i excep]ii [i a[ da exemplu pe t@n#rul, pe atunci, locotenent Mihai Floca sau pe colonelul R#b#cel.

Normal c# exist# un perpetuu filon spiritual al liceului. Suntem o elit# [i, indiferent de p#rerea destuilor impostori care se \nv@rt mai ales \n sfera politicului, r#m@nem o elit#, din dou# motive: unul este acela c# suntem produsul celei mai drastice selec]ii cu caracter na]ional [i, a doua, suntem produsul unei educa]ii complexe [i, cu adev#rat, de excep]ie, realizat# de dasc#li de excep]ie.

Onoare [i acest cuv@nt spune totul. Ca s# ai onoare trebuie, \n primul r@nd s# ai un grad de cultur# destul de ridicat [i un caracter elevat.

Foarte important este faptul c# dasc#lii mei au constituit, fiecare, \n parte, un model pentru mine. De la fiecare am mo[tenit ceva bun [i frumos. Regret, dar nu am avut modele \n r@ndul comandan]ilor din liceul militar. Ulterior, \n carier#, am avut astfel de modele [i asta a compensat lipsa acestor modele \n adolescen]#.

To]i colegii mei au fost minuna]i. Copii s#raci, cu minte [i suflet de excep]ie [i pe care [i acum mi i-a[ dori aproape. M# \nt@lnesc [i men]in leg#tura cu mul]i dintre ei [i asta \mi m@ng\ie sufletul. Practic, sunt aproape fra]ii mei. Fiecare dintre ei ar fi meritat s# ajung# general sau amiral, dar este vorba de jocul destinului.

Pasiunea m-a \ndemnat spre marin#. Facultatea a fost grea, dar cu profesori de mare valoare, printre ei fiind [i ofi]eri care proveneau din Marina Regal#. Ace[tia ne-au f#cut s# \n]elegem c# apar]inem unei caste [i este adev#rat. {tiu c# pe mul]i \i sup#r# acest cuv@nt, dar ace[tia sunt cei care, din diferite motive, nu au putut face parte din aceast# cast#.

Mul]i profesori [i comandan]i au fost adev#rate modele. Cum s# ui]i pe comandorul Bibi Cost#chescu, fost comandant de submarin \n r#zboi, pe profesorul Eugeniu B#l#b#nescu, de la care \nv#]ai matematic# chiar dac# dormeai, pe rector, amiralul inginer Ilie {tefan, fost submarinist [i un adev#rat [i foarte exigent gentleman [i mul]i al]ii.

P@n# [i politrucii erau ofi]eri de excep]ie. _n primul r@nd aveau cultur#.

Nimeni nu poate face ceva remarcabil \n via]# f#r# a avea o familie remarcabil#.

So]ia [i copiii t#i sunt adev#rata ta valoare ca om. Nu po]i fi ceva \n via]# [i familia s# fie un e[ec. _nseamn# c#, pe undeva, ai gre[it [i c# lucrezi cu dou# unit#]i de m#sur#, dintre care, cel pu]in, una este fals#.

Am parcurs toate treptele ierarhice, o mare parte din carier# petrec@ndu-mi-o pe mare, acolo unde, \n profesia mea, nu po]i s# â&#x20AC;&#x153;te descurciâ&#x20AC;?. Marea este mare [i nu iart#.

Mai ales incompeten]a. Acolo, \n mod cert, po]i dovedi ce po]i [i care este adev#rata ta valoare. Te judec# [i oamenii [i marea. {i nu cu jum#t#]i de m#sur#.

Ulterior, am lucrat \n state majore, \n special \n domeniul opera]iilor navale sau ca [ef de stat major. Am fost [i [ef de stat major de mare unitate [i comandant de mare unitate, dar [i ofi]er \n corpul de control al ministrului ap#r#rii [i inspector [ef pentru for]ele navale, iar, \n final, am fost [eful doctrinei [i instruc]iei \n Statul Major al For]elor Navale. Am muncit pentru aceast# devenire [i, tot timpul, am avut dou# repere esen]iale: s# nu dezam#gesc [i s# nu fac nimic de care s# \mi fie ru[ine. Am fost tot timpul un om onest [i am r#mas un om onest. De multe ori, \n zilele noastre, acest fapt este considerat un dezavantaj.

Bine\n]eles c# faptele [i \nt@mpl#rile care m-au impresionat \n mod deosebit au fost cele legate de via]a pe mare, dar acestea sunt elemente de intimitate, deoarece, povestite, par, 413

pentru majoritatea celor care nu au fost pe mare, pure n#scociri. Pe l@ng# acestea, faptele [i \nt@mpl#rile petrecute \n perioada decembrie 1989- ianuarie 1990 m-au impresionat prin aceea c# am v#zut cum sunt cei din jurul meu, \n reala lor structur#. Oameni care, \n situa]ii normale, p#reau c# sunt puternici [i st#p@ni pe sine, s-au comportat lamentabil, iar oameni care p#reau c# sunt timizi [i incapabili de fapte [i decizii importante au dovedit contrariul.

Parafraz@nd un proverb rom@nesc, \nainte de r#zboi, mul]i viteji se arat#.

Mi-a pl#cut profesia mea \n totalitatea ei. _n plan social, mi-au pl#cut oamenii [i at@t. Nu mi-au pl#cut niciodat# politicienii, oamenii de afaceri [i oamenii-trestie. _i consider ca reziduuri ale alchimiei societ#]ii, av@nd un numitor comun: lipsa de scrupule.

Ce politician pleac# din politic# atunci c@nd politica sa nenoroce[te na]iunea? Ce om de afaceri renun]# la o oportunitate de profit, dac# aceasta este \n defavoarea unor semeni ai s#i? De ultima categorie nici nu se pune problema s# discut#m. Este evident#.

M-a preocupat mereu activitatea [tiin]ific#. Am finalizat un doctorat cu teza <Perspective \n evolu]ia dimensiunii navale a ac]iunilor militare>, am publicat lucrarea <Politici, doctrine [i strategii navale> [i am fost cooautor al lucr#rii <For]ele navale ale lumii \n secolul XXI. Evaluare [i perspective>. La acestea se adaug# publicarea a peste 20 de articole, \n special pe probleme de geostrategie.

Nu este nimic nou. Tinerii de ast#zi difer# de genera]iile anterioare numai prin actualitatea informa]iei. _ntotdeauna a func]ionat clopotul lui Gauss [i ar fi o gre[eal# s# spunem c# o genera]ie este mai bun# dec@t alta. Exist# dou# extreme \n abordarea acestui subiect, ambele fiind la fel de periculoase [i false: cea a celor care critic# noua genera]ie [i o consider# mai slab preg#tit# [i mai superficial# [i cea care consider# genera]iile mai vechi ca fiind conservatoare, cu un orizont m#rginit [i incapabile de adaptare la nou.

Lumea are mersul s#u, o guverneaz# legi pe care nu le st#p@nim [i orice afirma]ie este valabil#, at@ta timp c@t nu ajunge la termenul de referin]#. Oricine poate spune orice [i sunt destui care sunt convin[i c# ei cunosc mersul lumii, uit@nd vastitatea timpului [i micimea lor. Deci, ar fi o gre[eal# s# eleborez astfel de sentin]e. Oriunde se \ndreapt# lumea, m# \ndrept [i eu cu ea.

Eu \mi doresc ceea ce mi-am dorit \ntotdeauna [i realizarea a ceea ce \mi doresc nu depinde de statutul meu ca cet#]ean. Identitatea ta este legat# de r#d#cinile tale [i nu poate fi o variabil#. At@ta timp c@t nu te rupi de r#d#cini, ai identitate. {i eu am, indiferent ce se \nt@mpl# cu statutul meu de cet#]ean.

G@nde[te bine ce vrei s# faci, pentru ca, mai t@rziu, s# nu regre]i ce ai f#cut [i f# ce vrei s# faci,pentru ca, mai t@rziu, s# nu regre]i c# nu ai f#cut 1. DATE PERSONALE: „ N#scut pe data de 4 iulie 1954, \n municipiul Caracal, jud. Olt „ C#s#torit, are o fiic# advocat [i un fiu economist 2. STUDII: „ 1977 - Institutul de Marin# “Mircea cel B#tr@n”, Facultatea de Naviga]ie, sec]ia militar#, Constan]a; „ 1987 – Academia Militar#, Facultatea de arme, specialitatea marin#, Bucure[ti; „ 1993 - Curs postacademic de anali[ti de stat major, Constan]a; „ 2001 - FAS Specialised Navy Cours, organizat de Comitetul Interna]ional de Cruce Ro[ie, Constan?a; 414

„ 2004 – Curs postuniversitar ”Conducerea Marilor Unit#]i Operative din For]ele Navale”, Colegiul de R#zboi, Universitatea Na]ional# de Ap#rare, Bucure[ti „ 2005 – Curs postuniversitar “Conducere Strategic#”, Colegiul de R#zboi, Universitatea Na]ional# de Ap#rare, Bucure[ti „ 2006 – Curs de comunicare [i rela]ii publice pentru comandan]ii de mari unit#]i [i comandamente, Bucure[ti 3. TITLURI STIIN}IFICE: „ Doctor \n [tiin]e militare (2008) cu teza: “Perspective \n evolu]ia dimensiunii navale a ac]iunilor militare” 4. GRADE MILITARE: „ Locotenent (1977) „ Contraamiral de Flotil# (1 decembrie 2008) 5. FUNC}II _NDEPLINITE: „ 1977 – 1978 – comandant unitate de lupt# naviga]ie, radiotehnic#, observare [i transmisiuni la Dragorul de Rad# 7, din Divizionul 19 Dragoare de Rad#, din Divizia 42 Maritim#; „ 1978 – 1985 – Ofi]er secund la Dragorul de Baz# 13 din Divizionul 146 Dragoare de Baz#, din Divizia 42 Maritim#; „ 1985 –1987 - ofi]er elev la Academia Militar#; „ 1987 – 1989 comandant al Dragorului de Baz# 16 [i 13, din Divizionul 146 Dragoare de Baz#, din Divizia 42 Maritim#; „ 1989 – 1993 - ofi]er 2 \n biroul opera]ii, din statul major al Diviziei 42 Maritime; „ 1993 – 1994 - comandant al Fregatei 264, din Divizionul 79 Fregate, din cadrul Brig#zii 56 Nave Antisubmarine, din Flota Maritim#; „ 1994 – 1995 - [ef de stat major al Divizionului 339 Corvete, din cadrul cadrul Brig#zii 56 Nave Antisubmarine, din Flota Maritim#; „ 1995 – 1998 - [ef de stat major al Divizionului 79 Fregate, din cadrul cadrul Flotilei 1 Maritime, din Flota Maritim#; „ 1998 – 2000 - comandant al Divizionului 79 Fregate, din cadrul cadrul Flotilei 1 Maritime, din Flota Maritim# (\mputernicit); „ 2000 – [ef de stat major al Divizionului 50 Nave de Patrulare din cadrul Flotilei 2 Maritime, din Flota Maritim#; „ 2000 – 2001 – [ef al comunica]iilor [i informaticii la N6, \n comandamentul Flotei Maritime; „ 2001 – 2003 – ofi]er specialist \n Grupul de Exper]i pentru For]ele Navale, din cadrul Inspectoratului Ministerului Ap#r#rii Na]ionale „ 2003 –2004 - inspector [ef pentru For]ele Navale, \n cadrul Inspectoratului Ministerului Ap#r#rii Na]ionale (\mputernicit) „ 2004 – 2006 - [ef de stat major al Comandamentului Opera]ional Naval „ 2006 – [ef de stat major al Comandamentului Flotei „ 2006 – 2009 - comandant al Bazei Navale „ 2009 – 2010 [eful Doctrinei [i Instruc]iei, \n Statul Major al For]elor Navale 6. LUCR~RI ELABORATE {I PUBLICATE: „ A publicat peste 20 de articole de specialitate, \n diferite publica]ii militare [i civile.

415

„ Este autorul lucr#rii “Politici, doctrine [i strategii navale” [i coautor al lucr#rii “For]ele Navale ale lumii \n secolul XXI – evaluare [i perspective” 7. APARTENEN}A LA ASOCIA}II, ORGANIZA}II: „ Este membru al Asocia]iei Clubului Amiralilor [i al Asocia]iei Absolven]ilor Academiei Navale “Mircea cel B#tr@n” 8. DECORA}II {I DISTINC}II: „ Ordinul Na]ional <Virtutea Maritim#>, \n grad de ofi]er „ Emblemele de onoare ale Armatei Rom@niei, Statului Major General, Statului Major al For]elor Navale, Statului Major al For?elor Aeriene, Statului Major al For]elor Terestre, Logisticii [i Comunica]iilor [i Informaticii „ Alte 15 decora]ii [i distinc]ii 9. ALTE DATE: „ A participat la numeroase misiuni desf#[urate \n cadrul NATO-PfP [i \n cadrul exerci]iilor desf#[urate \n comun de c#tre for]ele navale din Marea Neagr#, \n perioada 1994 – 2001 precum [i o misiune de evaluare a for]elor rom@ne din cadrul SFOR [i KFOR, \n Kosovo [i Bosnia-Her]egovina, iunie-iulie 2003 „ A de]inut comanda opera]ional# a grup#rii navale BLACKSEAFOR, aprilie 2006 „ Cunoa[te bine limbile englez# [i rus# [i satisf#c#tor spaniola

GENERAL DE BRIGAD~ DR. MAGISTRAT NICOLAE LUPULESCU “VIA}A MI-A DAT MAI MULT DEC^T AM VISAT” _n anul 2006 am cunoscut o mare personalitate a lumii medicale, un general ce se n#scuse la ]ar#, \n jude]ul Gorj, \ntr-o familie modest# de ]#rani simpli [i harnici, m@ndri acum de realiz#rile deosebite ale fiului lor. Dup# mai mul]i ani, dup# ce ne-am cunoscut mai bine [i am devenit prieteni, mi-a dat cu oarecare re]inere un ziar \n care era un articol ce prezenta via]a lui, sub forma unui curriculum vitae mai nuan]at. F#r# teama c# \mi va solicita drepturi de autor, mi-am permis s# \mprumut titlul acelui articol, consider@nd c# exprim# \n cel mai frumos mod \mplinirile profesionale [i sociale spre care am n#zuit, dar nu aveam convingerea c# le voi atinge. Mi se p#reau mult prea \ndep#rtate 416

[i destinate unor oameni \nzestra]i cu har, carism# [i aptitudini pe care eu nu le aveam. _ncerc s# fiu sincer, nu modest.

Acum, dup# 42 de ani de armat#, c@nd scriu aceste r@nduri pentru “Piramida cantemirist#” (ce titlu inspirat!), v#d lumea, cum e [i firesc, cu al]i ochi dec@t \n 1969, c@nd am p#[it emo]ionat pe por]ile Liceului militar de la Breaza, \mpreun# cu al]i colegi, \ntr-o stare ambigu# de team# [i curiozitate. Totul era nou pentru mine: loca]ia, zona, profesorii, ofi]erii, limbajul [i restric]iile cazone, hrana, cazarea, hainele, colegii [i exigen]ele [colare. Mi-a fost greu. Veneam de la ]ar#, foloseam perfectul simplu [i regionalisme din nordul Gorjului, care generau ironii, m# consideram bine preg#tit [i am constatat c# nu sunt, astfel c# efortul de integrare \n grup a fost mai lung [i uneori dureros. Am fost animat de-o ambi]ie \nver[unat# de dep#[irea a condi]iei sociale specifice popula]iei din satul natal S@mbotin, unde p#rin]ii obi[nuiau s#-i conving# pe copii s# \nve]e, amenin]@ndu-i astfel: “\nva]#, c# altfel ajungi \n min#”. Mai r#u nu se putea.

Existau dou# mine \n satul meu: una de antracit [i una de uraniu. _i vedeam [i-i cuno[team pe o parte din mineri. Copiii lor erau colegi cu mine la [coala general# din sat. Nu voiam s# ajung ca ei [i am [ters mina din orizontul spre care priveam. Poate de aceea, nu m-am putut obi[nui s# beau alcool, nu m-am apucat de fumat, nu am suportat violen]a. _n mintea mea de copil, cu discern#m@ntul specific v@rstei, aceste vicii erau asociate meseriei de miner. Adev#rul obiectiv era altul [i am \nceput s# \n]eleg esen]a lucrurilor treptat, prin cunoa[tere, iar \n]elepciunea s-a conturat mult mai t@rziu, odat# cu trecerea anilor, \nv#]@nd din experien]a mea [i-a altora. Am reu[it \n via]# cu ambi]ie, credin]#, munc# [i studiu intens. Acest set de piloni valorici a fost dublat de o memorie foarte bun# [i-i mul]umesc lui Dumnezeu pentru acest dar, prieten credincios, ce m-a \nso]it constant [i eficient \n cei 26 de ani de [coal# [i nu numai.

Liceul militar “Dimitrie Cantemir” mi-a deschis larg fereastra c#tre o lume nou#, am inspirat cu pl#cere [i l#comie aerul proasp#t din jurul meu, m-am hr#nit din bog#]ia spiritual# a unor profesori minuna]i, care m-au \ncurajat \ntr-un mod sublim s# beau din cupa cunoa[terii lor. Ace[ti dasc#li de excep]ie, care mi-au fost [i p#rin]i \ntr-o mare m#sur#, mi-au modelat caracterul, m-au \nv#]at cum s# p#[esc spre lumin#, cum s#-mi stabilesc obiectivele, s# urmez calea dreapt# [i s# fiu om. Le mul]umesc din suflet cu profund# recuno[tin]#, cu sfial# [i regretul c# nu am \ncercat s# le dau \napoi o parte din binele divin pe care mi l-au f#cut. Mul]umesc \n special domnului profesor de matematic# Ion Stanciu, model de dasc#l, director, diriginte, prieten [i om. _ntr-o foarte mare m#sur#, sunt ceea ce sunt datorit# dumneavoastr#. {i nu numai eu. Nu cred c# exist# vreun coleg din fosta clas# IX-XII J, promo]ia 1973, care s# nu v# admire. _nc# o dat#, v# mul]umesc [i \n numele colegilor care nu au avut privilegiul s# lase urme \n aceast# carte.

Le sunt sincer recunosc#tor [i tuturor celor care, \n {coala militar# de ofi]eri activi de avia]ie “Aurel Vlaicu” din Boboc, la Facultatea de drept din Bucure[ti, la Academia Militar#, la colegiile din ]ar# [i din str#in#tate, \n activitatea mea de pilot militar, ofi]er de protocol, de judec#tor, consilier juridic [i procuror militar m-au \ncurajat, m-au iubit sau mi-au pus piedici. De la fiecare am avut de \nv#]at c@te ceva.

Din datele neutre ale CV-ului meu, s-ar putea deduce c# sunt un aventurier, prin exercitarea [i schimbarea mai multor profesii, unele f#r# nici un fel de leg#tur# cu altele.

Acesta mi-a fost destinul. A[ fi dorit s# m# pensionez ca pilot militar, \ntruc@t speran]a 417

oric#rui pilot ce se apropie de sf@r[itul carierei \n avia]ie este s# ias# la pensie â&#x20AC;&#x153;de la man[#â&#x20AC;?. Din cauza unei probleme medicale, a trebuit s# p#r#sesc avia]ia la 34 de ani [i s-o iau de la cap#t \ntr-un domeniu nou, f#r# nici o leg#tur# cu profilul tehnic al activit#]ii mele de p@n# atunci. Am \nceput s# profesez ca judec#tor stagiar, av@nd acela[i statut ca cei care atunci ie[iser# de pe b#ncile facult#]ii. Numai c# ei nu erau virusa]i de mirajul zborului [i au putut trece foarte u[or din banc# \n sala de [edin]e. Pilo]ii mi-au \n]eles foarte bine durerea [i au continuat s# m# invite s#-i \nso]esc \n zbor ca observer.

Am avut [i am prieteni extraordinari, care mi-au fost al#turi necondi]ionat [i la bine [i la greu, majoritatea lor fiind-mi colegi de clas# din Liceul militar. Rela]iile noastre de prietenie au fost a[a de puternice, \nc@t unele s-au transformat \n rela]ii de afinitate juridic# sau rudenie. Fiindc# s-au fundamentat pe un limbaj asem#n#tor, pe sinceritate, onestitate, bun# credin]# [i bun# cuviin]#, \n esen]#, pe acela[i sistem de valori. Din p#cate [i dintr-o ra]iune politic# ce excede voin]ei noastre, din toat# promo]ia 1973 de liceu militar [i 1976 de [coal# militar#, am r#mas singurul militar activ, aspect dureros, pe care nu-l pot \n]elege complet, \ntruc@t am avut colegi de o mare valoare intelectual# [i profesional#, la care s-a renun]at mult prea u[or. _n sf@r[it, dup# mai mul]i ani \n care am ocupat func]ii de general de brigad# [i general-maior, dup# un stagiu de 14 ani \n gradul de colonel, la 1 Decembrie 2010, Pre[edintele Rom@niei mi-a acordat gradul de general de brigad# [i am intrat astfel \n r@ndul demnitarilor. Am sim]it aceea[i bucurie intens# ca la admiterea \n Facultatea de drept, \ntr-o perioad# c@nd concuren]a era de 25-30 de candida]i pe loc. Unii dintre colegii mei au ajuns mini[tri, parlamentari, diploma]i, moderatori de programe de televiziune, profesori universitari, proprietari ai unor companii profitabile. Felicit#ri tuturor pentru succesele ob]inute [i pentru performan]ele lor \n diverse domenii. Le doresc s# aib# puterea [i \n]elepciunea s# se bucure de ceea ce au realizat [i acumulat. _n ceea ce m# prive[te, m# bucur [i de performan]ele mele profesionale, militare [i sociale, la care am ajuns prin munc#, studiu [i seriozitate, f#r# nici un fel de connections. Am avansat [i promovat step by step, prin examene, concursuri, interviuri [i de ce nu, recunosc, cu pu]in noroc. _n perioada 1985-1986 am f#cut o specializare \n Fran]a, ca pilot de elicoptere, unde l-am avut ca instructor de zbor pe pilotul [ef de la Sud Aviation. Fusesem trimis pentru ob]inerea brevetului de pilot secund pe un nou tip de elicopter, ce urma s# intre \n \nzestrarea Flotilei preziden]iale de avia]ie, dar la finalul stagiului de preg#tire am fost atestat pilot comandant. _n perioada din justi]ie am reu[it s# fac un doctorat cu unul din corifeii dreptului penal rom@n, marele profesor Costic# Bulai, un om de o deosebit# modestie [i valoare [tiin]ific#, a c#rui personalitate \n lumea universitar# era a[a de puternic#, \nc@t fo[tii s#i discipoli, ajun[i acum [i ei profesori de drept, nu aveau curajul s#-i stea al#turi \n timpul examin#rii doctoranzilor, ci se a[ezau, cu sfial# [i respect, la marginea pupitrului.

Am ocupat diverse func]ii \n sistemul judiciar, de la simplu judec#tor la Tribunalul Militar Bucure[ti [i apoi procuror la Parchetul Militar Teritorial, la cea de procuror [ef birou, [ef serviciu [i procuror [ef adjunct al Sec]iei Parchetelor Militare din Parchetul General.

Am scris, ca unic autor sau \n coautorat, 6 c#r]i de specialitate [i probabil am publicat peste 100 de articole \n mai toate revistele de drept din Rom@nia. Dup# ie[irea la pensie 418

voi \ncerca s# scriu [i un roman despre partea nev#zut# sau de la periferia justi]iei, unde se vor reg#si [i o parte din colegii mei din avia]ie [i magistratur#. Acum nu este oportun.

Exist# dou# feluri de ac]iuni, ce dau mari satisfac]ii fiin]ei umane: s# fac# r#u [i s# dea sfaturi. R#u nu cred c# am f#cut. Oricum, nu cu inten]ie. _n loc de concluzii, mi-a[ permite s# dau c@teva sfaturi celor ce bat cu sfial# la por]ile acestei institu]ii, Armata: a) Stabili]i-v# ce vre]i s# fi]i \n via]# \n func]ie de calit#]ile voastre reale intelectuale [i fizice, nu de cele pe care le vede]i la al]ii, le dori]i sau le invidia]i; b) Urm#ri]i atingerea obiectivului [i nu v# \mpotmoli]i \n detalii; c@nd nu vi se d# ce vi se cuvine, lua]i-v# cu diploma]ie singuri; c) Fi]i corec]i cu voi [i cu cei din jur; via]a nu iart# [i acum nu mai este o “prad#”; d) S# munci]i [i s# studia]i \n mod serios, fiindc# oricum consuma]i un timp ireversibil; e) Iubi]i-v# aproapele [i \nv#]a]i s# fi]i ferici]i.

GENERAL DE BRIGAD~ MIU DUMITRU PA{I... SPRE COLUMNELE CERCET~RII M-am n#scut la 14 decembrie 1954 \n ora[ul ZAL~U, jude]ul S~LAJ. P@n# la intrarea \n Liceul militar am locuit \n dou# ora[e cu tradi]ie [i cu semnifica]ie istoric# din Ardeal: ALBA IULIA [i CLUJ-NAPOCA. Am iubit de mic copil ]inuta militar#, dragoste insuflat# de mediul “ost#[esc” \n care am crescut \n ALBA IULIA, \n Cetate, printre geni[ti, lucru care a f#cut ca \n mintea mea s# \ncol]easc# ideea de a urma o carier# militar#. Desigur, \n demersul meu am fost \ncurajat [i de p#rin]ii mei, care m-au \nv#]at s# muncesc [i s# m# comport \n societate conform bunelor maniere.

Am intrat \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din BREAZA, ca urmare a sus]inerii unui examen de admitere, cu exigen]# sporit# [i criterii specifice (rezultate bune [i foarte bune la \nv#]#tur#, purtare irepro[abil#, apt medical, aptitudini fizice) menite s# fac# o triere c@t mai obiectiv# \n r@ndul celor mai buni elevi din ]ar# care au optat pentru acest liceu. Am fost bucuros s# fiu declarat “admis” [i \mpreun# cu noii colegi, am p#[it propriu-zis \n via]a acestei institu]ii militare (de[teptarea la ora 6.00, cur#]enia sectoarelor, orele de clas#, raportul subunit#]ii, studiul obligatoriu, ordinea [i disciplina, iar s#pt#m@nal 419

- instruc]ia militar# specific#, rigori pe care am fost ini]ial obliga]i s# le respect#m).

Via]a pe care am tr#it-o ca t@n#r licean cantemirist, \ntr-un mediu militar dominat de un corp profesoral de excep]ie, [i-a pus amprenta asupra form#rii personalit#]ii mele.

Perioadei cantemiriste \i datorez foarte mult. Mi-au pl#cut: nivelul la care se desf#[ura \nv#]#m@ntul, exemplul profesorilor [i comandan]ilor, spiritul de colectiv \nchegat [i multe altele. Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din BREAZA m-a \nv#]at rigoarea “muncii” cu cartea, continuitatea [i seriozitatea \n preg#tire, \nv#]atul logic [i nu memorarea mecanic#.

Toate aceste deprinderi m-au ajutat s#-mi jalonez drumul \n cariera militar#.

To]i profesorii ne-au fost, \ntr-un fel sau altul, mai mult dec@t simpli transmi]#tori de cuno[tin]e, ne-au fost p#rin]i [i prieteni. Port un respect profund tuturor dasc#lilor mei de la BREAZA, care au constituit modele umane [i profesionale. _mi amintesc cu mare pl#cere, profund# admira]ie [i recuno[tin]# de profesorul meu de limba [i literatura rom@n#, regretatul Liviu Giumanc#. De la el am \nv#]at [i am deprins pasiunea pentru citit, s# iubesc literatura, poezia. Dintre dasc#li doresc s# mai amintesc pe: prof. Eufrosina Simion, diriginte \n clasa a IX-a [i a X-a, pe profesorii Rodica Toma, Maria Popa (Floca), Livia Drago[ (Tuf#) – Dumnezeu s-o odihneasc# \n pace, Constantin Zb@rcea, Constantin Ungureanu, Gheorghe Ilina [.a. _n egal# m#sur# [i comandan]ii pe care i-am avut \n Cantemir au avut o \nr@urire major# asupra personalit#]ii mele. Dintre ei, \mi face deosebit# pl#cere s# reamintesc pe: gl. Cristache {tef#nescu, comandantul liceului, col. Gheorghe R#b#cel, loc]iitor al comandantului liceului, col. {tefan C#z#nescu, comandant de batalion, mr. Alexandru Vl#descu, responsabil cu disciplina militar#, mr. Dumitru }@ru, comandant de companie (pedant, ]inut# impecabil#, sensibil la problemele [i fr#m@nt#rile noastre, \n pofida tonului aspru pe care \l folosea deseori), lt.av. Alexandru Vasilescu (t@n#r, pe atunci, absolvent al {colii Militare de Avia]ie “Aurel Vlaicu” - BOBOCU), loc]iitor comandant de companie [i diriginte \n ultimii ani de liceu [i care a fost cel mai apropiat de noi.

Dintre colegii de genera]ie c#rora le port un sentiment de apreciere [i pre]uire deosebit# \i amintesc pe: Florin Pin]#, Marius T@rn#cop, Viorel T#nase, Bucur-Marcu Hariton, Florin Bo[tin#, Viorel Ciobanu, fra]ii Munteanu (Dorin [i Dan), Gheorghe Apostol, Visarion Neagoe, Victor Scumpu, Ionel Hornea, Marian B#nic#, Daniel Ra[cu, Lauren]iu David [.a.

Odat# cu trecerea anilor, amintirile asupra faptelor [i evenimentelor tr#ite se estompeaz#, dar ceea ce a fost mai important se sedimenteaz# [i r#m@ne \nregistrat \n memorie pentru toat# via]a. _n amintirile mele, din \ndelungata activitate de ofi]er, un loc special \l ocup# perioada \n care am fost cerceta[-para[utist la Batalionul 404 Cercetare (1976-1989), dar [i cea \n care am activat \n cadrul Direc]iei Informa]ii Militare (1990-2007) [i unde am avut ca misiune de baz# conducerea [i \ndrumarea cercet#rii \n ad@ncime (\n dispozitivul inamicului) din Armata Rom@niei [i, ulterior, a structurilor de informa]ii militare din zonele de opera]ii din BALCANI, AFGANISTAN [i IRAK [i a unit#]ilor independente, specializate, de informa]ii militare din subordinea opera]ional# a Direc]iei Informa]ii Militare.

Privind retrospectiv la tot ceea ce am realizat ca ofi]er, pentru cercetarea \n ad@ncime, dar [i pentru instruirea militarilor rom@ni \n domeniul For]elor Speciale [i de participare din 2001 cu structuri de informa]ii militare \n teatrele de opera]ii, pot spune c# toate aceste realiz#ri ob]inute de mine le consider normale, fire[ti [i c# ele au fost rodul form#rii mele \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, dar [i a muncii \n echip# [i a unei [anse 420

deosebite de a lucra cu oameni de elit# care au fost [efi ai Direc]iei Informa]ii Militare sau care au ocupat func]ia de [ef al Statului Major General [i, nu \n ultimul r@nd, pe cea de ministru al Ap#r#rii Na]ionale.

Am fost con[tient, \nc# de la intrarea \n amfiteatrele Liceului Militar “Dimitrie Cantemir”, \n anul 1969, c# optez pentru o profesie pe c@t de nobil#, pe at@t de responsabil# [i de frumoas#, \n care pe primul loc am a[ezat dragostea [i pre]uirea fa]# de cercetarea \n ad@ncime prin para[utare. Am avut [ansa de a-l avea coleg de banc# pe Viorel T#nase, care mi-a devenit [i cel mai bun prieten, poate [i pentru c# [i el \[i dorea la fel de mult s# devin# cerceta[-para[utist. _mpreun# am c#utat s# afl#m c@t mai multe despre cercetare [i pa[ii pe care urma s#-i parcurgem p@n# la atingerea acestui ]el. A[a se face c# la sf@r[itul liceului am@ndoi am optat pentru arma Infanterie, [tiind c# \n urma unei selec]ii, \n anul trei de [coal# militar# putem ajunge la cercetare, un fel de “{coal# a Curajului”.

Astfel, \n vara anului 1975 ne-am g#sit adev#ratul suflet fiind selec]iona]i \n plutonul de cercetare. {tiam c# de acum \ncepe greul, dar pasiunea era cu mult mai mare. _n ultimul an de studiu, la Cercetare am avut [ansa s# avem dasc#li deosebi]i. A[ aminti aici pe col. Costic# Gavril#, care \[i \ncepea cariera didactic# chiar \n acel an, un ofi]er dinamic cu experien]# pe linia cercet#rii la trupe, un adev#rat profesionist, dasc#l [i prieten, care \mpreun# cu comandantul subunit#]ii lt. maj. Nicolae B#lteanu (viitor general, cantemirist cu ani \n urm#) au pus mult suflet \n formarea noastr# ca ofi]eri de cercetare.

Pentru mine, primul contact cu cercetarea la trupe a fost pe timpul stagiului efectuat \n perioada aprilie-iunie 1976, la B. 404 Cc. Eram \n anul III, \n Plutonul cercetare din {coala de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” SIBIU [i \mpreun# cu prietenul Viorel T#nase [i al]i doi colegi de clas# am venit la BUZ~U, la B. 404 Cc. Mi-am dorit foarte mult s# ajung s# cunosc aceast# unitate [i \n mod deosebit s# intru \n contact cu cerceta[ii batalionului despre care auzisem c# sunt de “elit#” prin misiunile pe care le \ndeplinesc. Aici am cunoscut adev#ra]i profesioni[ti \n cercetarea \n dispozitivul inamicului [i speciali[ti \n executarea saltului cu para[uta.

Tot \n aceast# perioad# am avut [ansa s# particip la o aplica]ie cu mobilizare, \n zona de sud a ]#rii. Grupurile de cercetare au fost conduse de Biroul cercetare de specialitate/ Sec]ia cercetare la trupe din M.St.M. P#trunderea \n dispozitiv s-a f#cut cu elicopterul, iar deplasarea de la locul de debarcare p@n# \n raionul de ac]iune s-a f#cut pe jos, pe timp de noapte, pe o distan]# de 30 km. Comandantul grupului mi-a ordonat s# fac orientarea topografic# [i s# deplasez grupul spre raionul de ac]iune. Dup# lungi c#ut#ri \n raionul de ac]iune f#r# a descoperi \n teren prezen]a punctului de comand# de armat#, am cerut aprobarea comandantului grupului s# continui ac]iunea [i \n ultima zi a misiunii. Spre satisfac]ia mea, am reu[it s# p#trund \n punctul de comand# [i s#-mi \ndeplinesc misiunea. Acest lucru a fost consemnat [i pe ordinul de misiune. Deoarece dep#[isem ora stabilit# pentru \nt@lnirea cu grupul la “baz#”, am fost nevoit s# fac deplasarea individual p@n# la locul de recuperare cu elicopterul (30 km pe timp de noapte, f#r# hart# [i f#r# mijloace de comunicare). Mare ne-a fost bucuria c@nd ne-am \nt@lnit la locul de \mbarcare [i am raportat comandantului grupului c# misiunea a fost \ndeplinit#. A fost prima reu[it# a vie]ii mele de cerceta[.

Tot pe timpul stagiului am f#cut [i primele salturi cu para[uta. Am fost fascinat s# v#d cum arat# lumea privit# “din cer”. Datorez experien]a tr#it# \n stagiu, la B. 404 Cc., celui care mi-a influen]at destinul pe linie de cercetare, col. Costic# Gavril#, un pasionat al 421

cercet#rii [i acum, ca pensionar, implicat \n conducerea micilor cerceta[i, filiala BR~ILA. _n toamna anului 1976, dup# absolvirea {colii Militare de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” SIBIU, specialitatea militar# “cercetare”, \n urma unei selec]ii efectuate de Direc]ia Informa]ii Militare, am fost repartizat comandant de grup la B. 404 Cc. BUZ~U. Odat# cu mine, la aceea[i companie a fost \ncadrat [i acela[i Viorel T#nase.

Aici, am avut [ansa s# m# formez ca cerceta[ \n ad@ncime prin para[utare \ntr-un colectiv de elit# al Cercet#rii Armatei Rom@ne. Preg#tirea mea ca ofi]er de cercetare s-a consolidat [i prin cursuri de perfec]ionare. _n 1980 am urmat cursul de comandan]i de grupuri [i companii de cercetare \n dispozitiv. Pe la sf@r[itul anilor ’70, devenise o cerin]# obligatorie ca la \nscriere la admitere la Universitatea Na]ional# de Ap#rare (fosta Academie Militar# General#) s# faci dovada absolvirii unui curs de comandan]i de companii.

Pe timpul cursului, pe l@ng# problemele de specialitate cercetare [i para[utism mam ini]iat \n tainele alpinismului, scafandreriei, \n acordarea ajutorului [i autoajutorului, \n conducerea tehnicii de blindate [i auto [i \n executarea tragerilor cu toate categoriile de armament din dotarea noastr# [i a altor armate, iar la final, am participat la o aplica]ie pe obiective reale. Cursul era o provocare, bogat \n obiective cu risc ceea ce-l f#cea s# fie atr#g#tor [i s# aib# o bun# carte de vizit# pe teritoriu. A fost unul dintre cursurile pe care l-am apreciat cel mai mult din punct de vedere al activit#]ilor practice executate [i al cuno[tin]elor profesionale dob@ndite, iar experien]a acumulat# atunci mi-a fost c#l#uz# \n \ntreaga activitate militar#. _n perioada mai-noiembrie 1982, am urmat Cursul de comandan]i de batalioane. La F~G~RA{, am fost la grupa mr. Gheorghe Turcu, un ofi]er t@n#r, absolvent al Academiei Militare \n august 1981, tanchist la origine, foarte bine preg#tit [i ambi]ios, cu mult# personalitate, un adev#rat ofi]er de stat major.

Dup# absolvirea cursului, am fost numit comandant de companie cercetare prin para[utare. Func]ia de comandant de companie a fost o adev#rat# provocare pentru mine. Ca peste tot \n armat#, [i \n B. 404 Cc. exista “cultul soldatului”. _n limbajul vremii, militarii de ciclul 2 se considerau “veterani”, iar pe cei de ciclul 1 \i denumeau “bibani”. Str#dania mea de a normaliza rela]iile dintre ciclul 2 [i ciclul 1 a dat roade \n scurt timp. Chiar dac# tinerii erau selec]iona]i \n baza unor criterii bine statuate, care f#ceau diferen]a dintre militarii \n termen din B. 404 Cc. [i marea majoritate a celor din alte unit#]i militare de pe teritoriu, mentalitatea de “st#p@n a celor de ciclul 2” era generalizat# la nivelul \ntregii armate. Ace[tia aplicau o serie de metode “de instruire”, care mai de care mai tr#znite, cu cei din ciclul 1, \n lipsa cadrelor militare din unitate, \nc@t r#m@neai f#r# cuvinte atunci c@nd auzeai de ele.

Pentru mine acest aspect era prioritatea nr.1 [i \mpreun# cu comandan]ii de grupuri am reu[it s# cl#dim o nou# rela]ie \ntre contingente, bazat# pe valoarea intrinsec# a individului, pe respectul reciproc [i pe acceptul disciplinei consim]ite \ntre ace[tia. _n prim#vara anului 1983, \n urma examenelor sus]inute, am fost admis s# urmez cursurile Academiei Militare. Examenul de admitere la a fost foarte dur, pentru c# eram 3 pe un loc. Am intrat al 17-lea la arme \ntrunite, din 140 de locuri. _n vara anului 1985, dup# absolvirea Academiei de _nalte Studii Militare, am fost repartizat [eful Biroului preg#tirii pentru lupt# la B. 404 Cc. Era pentru a doua oar# c@nd treceam prin “sita deas#, cu ochiuri mici” a Direc]iei de Informa]ii (prima dat# a fost \n 1976, \n [cola militar#) [i s# fiu selec]ionat de prestigioasa institu]ie militar# pentru a-mi 422

uni destinul cu B. 404 Cc. Acest lucru nu l-am uitat niciodat# \n cariera mea de militar [i, \n semn de recuno[tin]#, am c#utat s# onorez prin d#ruire [i profesionalism alegerea f#cut# de cei care au crezut \n mine.

Re\ntors la B. 404 Cc., am g#sit aceea[i atmosfer# pl#cut# de lucru [i acela[i colectiv unit pe care le l#sasem \n urm# cu doi ani. Aici am re\nt@lnit o echip# t@n#r# la comanda unit#]ii [i a statului major \n cadrul c#reia m-am integrat repede [i, \n scurt timp, am avut satisfac]ii profesionale. Formam o echip# de tineri ofi]eri entuzia[ti, care dorea s# pun# \n valoare tot ce \nv#]ase de la predecesorii no[tri. Re\nt@lnirea cu colegii a fost ca [i cum m-am \ntors dup# efectuarea unui concediu de odihn#, dar, acum, m# sim]eam mult mai st#p@n pe mine ca preg#tire [i \mi era mult mai clar ce aveam de f#cut pe mai departe. _mpreun# am reu[it s# reorient#m preg#tirea cerceta[ilor, s# aplic#m forme [i metode noi de instruire, \n mare parte inspirate din preg#tirea cerceta[ilor \n cadrul armatelor statelor membre NATO. De asemenea, am diversificat ie[irea batalionului \n tabere de instruc]ie la munte, iarna [i vara, precum [i \n zona Deltei Dun#rii, unde am desf#[urat activit#]i specifice de cercetare [i para[ut#ri pe ap#.

Desigur, povestea vie]ii mele de cerceta[-para[utist la B. 404 Cc. este o mic# parte din istoria acestei unit#]i, care a avut de-a lungul timpului un drum plin de sinuozit#]i inerente \nceputului, dar [i de realiz#ri importante, satisfac]ii, drum parcurs de la \nfiin]area unei companii [i p@n# la unitatea de elit# care a fost B. 404 Cc., devenit spre finalul existen]ei sale Centrul 404 Cercetare. Am satisfac]ia, c# pe l@ng# to]i cei care au lucrat \n aceast# unitate de cercetare din Armata Rom@niei, sau care au r#spuns din partea Direc]iei Informa]ii Militare de activit#]ile specifice de preg#tire, [i eu mi-am adus o modest# contribu]ie \n stabilirea [i perfec]ionarea organiz#rii [i preg#tirii unit#]ii.

Activit#]ile desf#[urate \mpreun# cu cerceta[ii batalionului mi-au dat posibilitatea s#-i cunosc mai bine, s# m# apropii suflete[te de ei, s# m# identific cu aspira]iile lor [i s# le cunosc nevoile [i suferin]ele, dar [i satisfac]iile [i \mplinirile, lucruri care \n cei 25 de ani, de istorie comun# [i continu#, mi-au l#sat amintiri vii. _ncep@nd cu ianuarie 1990 mi-am \nceput activitatea \n Sec]ia cercetare la trupe din cadrul Direc]iei Informa]ii Militare. Aici am re\nt@lnit elita cercet#rii \n dispozitiv a Armatei, ofi]eri care [i-au pus amprenta de-a lungul timpului asupra acestei specialit#]i.

O activitate important# desf#[urat# \n cadrul biroului cercetare de specialitate, \n perioada 1990-1993, a fost legat# de profesionalizarea unit#]ilor de cercetare din subordinea Statului Major General [i a Armatelor. _n cadrul acestui proces m-am ocupat de selec]ionarea [i preg#tirea \n cadrul Institutului Militar â&#x20AC;&#x153;Nicolae B#lcescuâ&#x20AC;? SIBIU a viitorilor cerceta[i profesioni[ti â&#x20AC;&#x201C; subofi]eri. _n noiembrie 1993 am fost numit [ef de Birou cercetare de specialitate. Perioada 1993-1996 a fost una dintre cele mai fructuoase pentru mine ca [ef de Birou. _n ace[ti ani am fost sprijinit de [eful Direc]iei Informa]ii Militare, gl. Decebal Ilina, care a avut o contribu]ie decisiv# \n modernizarea structurilor de cercetare. Ca urmare a profesionaliz#rii subunit#]ilor de cercetare \n ad@ncime (cu subofi]eri, dar [i cu solda]i [i grada]i profesioni[ti) se produc reforme structurale, apar noi abord#ri \n ceea ce prive[te preg#tirea pentru lupt# a subunit#]ilor de cercetare \n ad@ncime prin para[utare [i a \nv#]#m@ntului militar pe linie de specialitate, care sunt \n concordan]# cu tendin]ele \n evolu]ia cercet#rii \n ultimele conflicte din IRAK [i IRAN, cu noile programe de instruc]ie [i regulamente 423

militare de specialitate. Se modernizeaz# baza de instruc]ie [i se produc primele achizi]ii pentru dotarea unit#]ilor cu autoturisme de teren cu motor performant, motociclete u[oare – capabile s# circule \n teren accidentat, tehnic# de transmisiuni cu salt \n frecven]#, para[ute de \nalt# performan]# - tip arip#, armament u[or de infanterie [i aparatur# specific# de cercetare. Totodat#, se intensific# participarea la nivelul speciali[tilor [i a subunit#]ilor de cercetare, la schimburile de experien]# prin vizite de lucru cu speciali[ti [i instruirea \n comun cu subunit#]i similare din alte armate. _n 1995 am publicat manualul “Traiul \n condi]ii de izolare”, o lucrare deosebit de util# pentru situa]iile \n care lupt#torii ajung s# “r#m@n#” \n dispozitivul de lupt# al inamicului (r#ni]i, r#t#ci]i, para[uta]i, evada]i, naufragia]i, ie[i]i din \ncercuire, dispersarea unor subunit#]i etc.), iar durata de izolare a acestora este cuprins# \ntre c@teva ore p@n# la c@teva luni. Ca redactor al manualului, am avut [ansa unui colectiv de lucru cu mult# experien]# \n domeniu, din Direc]ia Informa]ii Militare. _n perioada 1998-2000, am participat, \n ROMÂNIA, la o serie de \nt@lniri [i exerci]ii \n comun cu speciali[ti \n domeniul for]elor speciale. Un moment de v@rf al acestei perioade \l reprezint# exerci]iul “EXCOM 99” (august 1999), \n zona PREDEALRÂ{NOV, cu instructori din cadrul Regimentului britanic 21 SAS. _n cadrul preg#tirii s-a pus un accent deosebit pe exerci]ii tactice complexe, cu durata de p@n# la trei zile, folosindu-se procedee de p#trundere [i recuperare pe jos, pe ro]i [i cu elicopterul; tehnici de deplasare; executarea unor [edin]e specifice de tragere \n binom [i cu patrule; [edin]e de preg#tire fizic# [i psihic#. La aplica]ia din finalul preg#tirii, a participat [i [eful Statului Major General, gl. Constantin Degeratu. _n iunie 1999, \n urma reorganiz#rii Ministerului Ap#r#rii Na]ionale, Sec]ia cercetare la trupe trece, ini]ial, ca entitate independent#, \n subordinea Statului Major General (care \n baza aceluia[i ordin a fost organizat pe entit#]i de tip \ntrunit J–uri <Joint>, dup# modelul armatelor NATO). Sec]ia cercetare la trupe a devenit prima structur# de J2 din S.M.G. Cu aceast# ocazie, am fost numit [eful acestei Sec]ii, ocup@nd, astfel, cea mai \nalt# func]ie a specialit#]ii militare - cercetare. Ulterior, Sec]ia cercetare la trupe, \mpreun# cu Sec]ia R#zboi Electronic, a f#cut parte din Structura de Cercetare a Statului Major General, structur# care a preluat [i atribu]iile J2 \n cadrul Statului Major General. _n prim#vara anului 2001, \n urma unei discu]ii cu domnul general Sergiu Medar, [eful Direc]iei Informa]ii Militare am considerat c# este momentul pentru o nou# provocare: \nfiin]area unui deta[ament de informa]ii militare [i a celulelor na]ionale de informa]ii \n zona de opera]ii din BALCANI. Acest lucru m-a determinat s# renun] cu greu la “prima mea dragoste” – cercetarea. De fapt, pe parcurs aveam s# \n]eleg, s# p#trund \n profunzimea unor aprecieri ale unor adev#ra]i [i \ncerca]i profesioni[ti (speciali[ti) care, pe bun# dreptate, subliniau, ori de c@te ori aveau ocazia, c# \ntre “cerceta[” [i “ofi]er de informa]ii” exist# sinonimie, compatibilitate, c# nu exist# deosebiri esen]iale, radicale \n sfera lor no]ional#.

Nu ascund faptul c#, \n inima mea, cercetarea a r#mas pentru totdeauna. Noul drum pe care am pornit s-a dovedit a fi anevoios, dat fiind faptul c# erau elemente de noutate, dar a meritat efortul, pentru c# satisfac]iile nu au \nt@rziat s# apar#.

Permanent am fost preocupat de perfec]ionarea preg#tirii profesionale, urm@nd mai multe cursuri \n ]ar# [i str#in#tate, dar cel mai reprezentativ \l consider Colegiul Na]ional de Ap#rare, pe care l-am absolvit \n anul 2002.

424

Am publicat mai multe lucr#ri pe teme de specialitate \n Buletinul Informativ al Direc]iei Informa]ii Militare [i am participat la elaborarea de studii, regulamente, programe de instruire, manuale [i instruc]iuni de specialitate - cercetare [i for]e speciale.

Am dob@ndit o bogat# experien]# \n domeniul rela]iilor militare interna]ionale particip@nd la multe [i variate misiuni [i vizite.

Datorit# activit#]ii desf#[urate mi s-au conferit urm#toarele distinc]ii [i titluri: Ordinul “Meritul militar clasa a III-a” \n 1995, Ordinul “Meritul militar clasa a II-a” \n 1996, “Semnul onorific \n serviciul Armatei pentru ofi]eri” pentru 25 ani de activitate [i rezultate meritorii \n \ndeplinirea atribu]iilor [i \n preg#tirea profesional# \n 2001. Sunt brevetat ca para[utist militar [i am efectuat 648 salturi cu para[uta.

Pe l@ng# cariera militar# pe care am desf#[urat-o, am g#sit timp [i s#-mi \ntemeiez o familie. Sunt c#s#torit din anul 1977 cu Lumini]a Miu, pe care am cucerit-o \nc# din timpul liceului. So]ia este din C^MPINA, jude]ul PRAHOVA. Este absolvent# a Facult#]ii de Cibernetic# Economic# din cadrul Academiei de Studii Economice BUCURE{TI, promo]ia 1978. _mpreun# avem un fiu, Bogdan, n#scut \n 1982. Este absolvent al Facult#]ii de Jurnalism [i lucreaz# \n mass-media.

De ar fi s# m# mai nasc o dat#, cu siguran]# a[ fi \mbr#]i[at aceea[i carier#, cu bune [i cu rele, cu urcu[uri [i cobor@[uri dar, esen]ial, o via]# care pune \n valoare RISCUL, satisfac]ia de a face parte din ELITA ARMATEI ROM^NIEI.

GENERAL DE BRIGAD~ MORARU NICOLAE “FORMAT PENTRU A LUPTA, INSTRUIT PENTRU A _NVINGE, EDUCAT PENTRU A SUPRAVIE}UI” Cariera mea a \nceput \n 1969 \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, a continuat la {coala Militar# de Ofiteri Activi Nicolae B#lcescu din Sibiu [i apoi 33 ani \n unit#]ile Ministerului Ap#r#rii Na]ionale. Am pornit de la gradul de locotenent [i mi-am \ncheiat activitatea cu gradul de general de brigad# \n slujba Armatei Rom@niei, dup# o lung# perioad# de instruire, fapte [i ac]iuni, \nt@mpl#ri, situa]ii interesante [i deosebite fr#m@nt#ri.

425

_mi aduc aminte c# examenul de admitere la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” a fost un moment fundamental \n via]a familiei mele \n care nu existase p@n# atunci nici un militar de carier#. Mama m# vedea profesor, tat#l meu credea c# voi fi inginer, bunica era convins# c# a[ fi fost un bun preot, iar bunicul care tr#ise ororile r#zboiului, credea c# voi fi “un bun osta[ al ]#rii”, dar pl@ngea [i \n ad@ncul sufletului nu-mi dorea un astfel de viitor. M-am desp#r]it de familie [i de aceast# stare de spirit \n gar#; apoi am ajuns la Breaza, am sus]inut examenele, am fost admis [i am devenit cantemirist. _ncepeam o nou# etap# de via]#, necunoscut# [i aspr#. Impactul cu via]a de liceu militar mi-a produs nedumeriri, frustr#ri sau [ocuri, dar [i mul]umiri [i realizari. Era, \n \ntregime, op]iunea mea. Aveam din familie o educa]ie a responsabilit#]ii, aveam abilit#]i de lider de micro grup, de care \ncepusem s# fiu con[tient [i avusesem ni[te dasc#li competen]i, exigen]i ca ni[te militari, subordona]i crezului lor de a forma oameni, creativi [i buni psihologi. Nu-i voi nominaliza, dar men]ionez domeniile didactice cu care m-au impresionat: limba [i literatura rom@n#, matematica, [tiin]ele naturii, geografia, istoria, educa]ia fizic#, [i faptul c# m-au pregatit s# pot participa la olimpiade [colare.

A[ putea spune c# destinul m-a r#sf#]at pentru c# \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” am \nt@lnit al]i profesori deosebi]i, comandan]i, preocupa]i de menirea lor [i o atmosfer# colocvial# specific# marilor colegii britanice. Coexistau aici exigen]a, responsabilitatea, disciplina, profesionalismul, devotamentul fa]# de crezul didactic [i pedagogic, patriotismul, concomitent cu atmosfera colegial# definit# de munc#, responsabilit#]i specifice, ini]iativ#, teribilisme, erori, solidarit#]i temporare, dispute [i \mp#c#ri, performan]e, \nv#]#tur# cu veleit#]i universitare, olimpiade [colare, examene, instruc]ie, \ncrederea \n destinul propriu, toate acestea fiind tr#ite, \n]elese [i subsumate unui veritabil spirit de cast#, asumat deopotriv# de profesori, comandan]i [i elevi \n responsabilitatea [i m@ndria cu care por]i un blazon.

Noi, toate promo]iile de absolven]i, dasc#lii [i comandan]ii no[tri, vom fi pentru totdeauna “CANTEMIRI{TII”, adic# fragmentele unui vitraliu-blazon de pe palierul elitist al valorii, construit \n timp, cu migal#, abnega]ie [i responsabilitate.

Un rol special \n acest proces l-au avut dasc#lii no[tri care ne-au stimulat [i \ndrumat dorin]a de a \nv#]a, respectul fa]# de cultur#, lege [i armat# [i spiritul de lupt# pentru adev#r, dreptate [i valoare. _i respect pentru generozitatea [i abnegatia lor. Voi enumera c@]iva dintre dasc#lii care mi-au limpezit c#ut#rile [i r#spunsurile, folosind denumiri generice, cu valoare arhetipal#, transmise din promo]ie \n promo]ie: “Profesorul”, zis “Mon cher”, zis “Acceleratul de 8 f#r# 2 minute”, un b#n#]ean aprig, dedicat unor crezuri \nalte [i sortit s# lupte toat# via]a pentru ve[nicia culturii [i neamului rom@nilor. Un veritabil cantemirist, c#ruia timpul [i \ncerc#rile vie]ii nu i-au permis s# primeasc# toate dovezile de respect ale ucenicilor s#i, pe m#sura dorin]ei acestora [i a meritelor sale de dasc#l de limba [i literatura rom@n#.

“Iarb#” – un specialist \n botanic#, zoologie, anatomie, biologie, care face cinste [colii rom@ne[ti [i \nv#]#m@ntului militar, un sufletist total [i incurabil.

“Psihologul” – un excentric, profesor de psihologie, care avea un permanent aer distrat [i care era, de fapt, un atent, exigent [i critic observator.

“Istoricul” – un rafinat analist al istoriei, oltean devenit prin adop]ie prahovean, f#cea naveta cu s@rg [i cu [armul unui adev#rat “escu” de tip caragialesc, dup# cum singur se autoironiza.

426

A fost o etap# de via]# [i preg#tire marcat# de diverse \nt@mpl#ri. De exemplu, \n primul trimestru al anului I la olimpiada de matematic#, faza local#, am ajuns la clas# cu c@teva minute \nainte de sosirea comisiei [i \nceperea oficial# a examenului. _nt@rziasem pentru c# am dus la \ndeplinire un ordin.

Consecin]ele au fost aspre [i au determinat ie[irea mea definitiv# din r@ndul celor care agreaz# matematica, de[i participasem anterior la olimpiada [colar#, faza pe Bucure[ti. Timp de patru ani nu am g#sit puntea de leg#tur# cu profesoara de matematic#.

A fost o b#t#lie pierdut#. _n compensa]ie, finalul cursurilor \n anul IV [i examenul de bacalaureat mi-au oferit trei momente de exceptie, pe care mi le reamintesc cu bucurie.

“Profesorul” ne-a anun]at pe c@]iva colegi c# datorit# mediei maxime ob]inute \n anul IV, la bacalaureat vom sus]ine un subiect preg#tit \n afara programei [colare, din literatura na]ional# sau universal#. Aceast# variant# inedit#, asem#n#toare unui examen de licen]#, nu a fost agreat# de pre[edintele comisiei de examen venit de la Bucure[ti.

Atunci “Profesorul” meu mi-a spus pe un ton concesiv: “Trage, N#ic#, un bilet, ca s# rezolv#m cerin]a domnului profesor!” M-am sim]it complice la un act de o teribil# ironie. Am sus]inut tema obligatorie, am prezentat tema personal# [i am fost mul]umit c# am ob]inut nota maxim#, aprecieri pentru subiectul individual [i mai ales pentru c# am \n]eles c# gestul “Profesorului” meu era un mesaj de sus]inere [i un \ndemn. Aceast# \n]elegere [i alte evenimente mi-au dat ulterior for]a s# devin absolvent al Facult#]ii de Filologie din Universitatea Bucure[ti. Deasemenea, la acela[i examen memorabil de bacalaureat am primit nota maxim# la examenul de Biologie [i felicit#ri repetate. “Iarb#” era un parcimonios \n aceast# privin]#, de aceea felicit#rile sale \mi produc mul]umire [i ast#zi.

Atunci, \n vara anului 1973 m-am desp#r]it de dasc#li, comandan]i [i colegi. Cu unii dintre ei m-am mai \nt@lnit conjunctural \n [coala militar#. Ulterior via]a [i obliga]iile militare ne-au purtat spre zone [i activit#]i diverse, iar drumurile noastre s-au intersectat din ce \n ce mai rar.

Am avut, \ns#, mereu \n gand via]a de cantemirist, efortul constructiv al dasc#lilor [i comandan]ilor mei [i faptele bunicilor [i str#bunicilor mei \n cele dou# r#zboaie mondiale. Toate acestea mi-au dat for]a s# dep#[esc situa]iile dificile ale serviciului militar, s# muncesc cu abnega]ie [i s# ajung general. _n rest, muta]iile \n diverse func]ii, cronologia sau semnifica]ia lor sunt mai pu]in relevante, dar r#m@n importante conceptele, principiile, faptele [i scopurile, precum [i modul cum oamenii p#streaz# \n memorie bucuriile, \nd@rjirile sau realiz#rile profesionale comune.

Ca orice lupt#tor mi-am construit o deviz#, pe care am respectat-o: “Format pentru a lupta, instruit pentru a \nvinge, educat pentru a supravie]ui” [i pe care o voi p#stra toat# via]a. Genera]iilor care bat la poarta consacr#rii le cer s# respecte blazonul cantemirist [i sacralitatea jur#m@ntului militar [i le transmit, a[a cum mi-a fost transmis, catehismul lupt#torului: “S# \ndepline[ti misiunea, s# supravie]uie[ti, s#-]i recuperezi camarazii, s# te \ntorci”. Este chintesen]a camaraderiei [i menirii de soldat al patriei.

Via]a [i activitatea militar# mi-au cerut imperativ s# formez, s# perfec]ionez [i s# conduc lupt#tori capabili s# \ndeplineasc# misiuni de nivel strategic \n ]ar# [i \n afara teritoriului na]ional. Am considerat c# orice efort trebuie subordonat cauzei generale [i am avut mul]umirea [i certitudinea c# cei pe care i-am format, perfec]ionat [i condus \n misiuni sunt demni [i capabili.

427

Sunt m@ndru c# ei continu# s#-[i \ndeplineasc# misiunile cu abnega]ie [i sunt aprecia]i de Uniunea European# [i NATO, sunt respecta]i de armatele altor state [i m# reg#sesc \n victoriile lor.

Mi-am respectat blazonul de “CANTEMIRIST”.

PROMO}IA 1974

GENERAL DE BRIGAD~ CER~CEANU ION Comandantul Comandamentului Comunica]iilor [i Informaticii COMUNICA}IILE {I INFORMATICA – SISTEMUL NERVOS AL R~ZBOIULUI MODERN DATA {I LOCUL NA{TERII - 15 octombrie 1955, localitatea Alimpe[ti, jud. Gorj STAREA CIVIL~ - c#s#torit, 1 copil STUDII - Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” - 1974 - {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni – 1977 - Academia Militar#, licen]iat \n “{tiin]e politice militare” - 1985 - Curs Postacademic “Anali[ti de stat major, arme \ntrunite” – 1992 - Academia de _nalte studii Militare - licen]iat \n “{tiin]e militare”, Facultatea arme, sec]ia transmisiuni – 1993 - Curs Postacademic al Colegiului Superior de Stat Major – Conducere Strategic# – 2002 - Colegiul Na]ional de Ap#rare – Curs postuniversitar “Securitate [i buna guvernare” - 2010 FUNC}II _NDEPLINITE - 1977-1978 {ef autosta]ie la Regimentul 48 Transmisiuni - 1978-1979 Comandant pluton secretizare la Regimentul 48 Transmisiuni 428

- 1979-1983 Secretar al B.O.B. partid la Batalionul 5 C.L.C.G. din Regimentul 48 Transmisiuni - 1983-1985 Ofi]er elev \n Academia Militar# – Facultatea Politic# Militar# - 1985-1986 Instructor cu probleme de propagand# la Regimentul 48 Transmisiuni - 1986-1989 Secretar al comitetului de partid ([i loc]iitor politic al comandantului) la Regimentul 48 Transmisiuni - 1990 Ofi]er 2 la biroul preg#tire de lupt# la Regimentul 48 Transmisiuni - 1990-1994 Ofi]er 2 (la [eful de stat major) Anexa D la Regimentul 48 Transmisiuni - 1994-1997 {ef de stat major (primul loc]iitor al comandantului) la Regimentul 48 Transmisiuni - 1997-2006 Comandant al Regimentului 48 Transmisiuni (din anul 2005 [i-a schimbat denumirea \n Centrul 48 Comunica]ii [i Informatic# Strategice) - 2006 Comandant al Comandamentului Comunica]iilor [i Informaticii AVANS~RI _N GRAD 23.10.2009 – General de brigad# 25.10.2000 - Colonel 31.07.1997 - Locotenent - colonel 31.07.1992 - Maior 23.08.1986 - C#pitan 23.08.1981 - Locotenent major 23.08.1977 - Locotenent MEDALII {I DECORA}II Ordinul na]ional <Virtutea Rom@niei> \n grad de <Cavaler> Ordinul na]ional <Virtutea Rom@niei> \n grad de <Ofi]er> Semnul Onorific <_n serviciul armatei> pentru 25 de ani de activitate Ordinul Meritul Militar clasa a III-a [i a II-a Medalia Meritul Militar clasa a II-a [i I Emblema de onoare a Armatei Rom@niei Emblema de onoare a Statului Major General Emblema de onoare a For]elor Terestre Emblema de onoare a For]elor Navale Emblema de onoare a For]elor Aeriene Emblema de onoare a logisticii Emblema de onoare a comunica]iilor [i informaticii ACTIVITATE {TIIN}IFIC~ - Articole cu tematic# de specialitate, istorie [i teorie militar# \n publica]ii militare de prestigiu ca G@ndirea Militar# Rom@neasc#, Revista de istorie militar#, Revista buletin a Arhivelor Militare Na]ionale, Spirit Militar Modern, Via]a Armatei, Observatorul Militar, Revista Comunica]iilor [i Informaticii [.a.

- Fondator al Muzeului Comunica]iilor [i Informaticii, filial# a Muzeului Militar Na]ional “Ferdinand I”.

- Autor al lucr#rilor “Un regiment pentru istorie – evoc#ri, reconstituiri, documente de arhiv#”, “Din istoria telecomunica]iilor – repere cronologice principale”, al documentarului istoric “Comandamentul Comunica]iilor [i Informaticii – 65 de 429

ani de istorie”, al albumului fotodocumentar “Arma comunica]ii [i informatic# – 135 de ani de istorie” [i coautor al “Enciclopediei Armatei Rom@niei”.

- Membru al “Asocia]iei istoricilor militari”.

- Membru de onoare al “Asocia]iei cadrelor militare \n rezerv# [i retragere din armele transmisiuni, informatic# [i r#zboi electronic” - Membru de onoare al A.N.C.M.R.R. “Alexandru Ioan Cuza”.

- Membru de onoare al “Asocia]iei Na]ionale a Veteranilor de R#zboi din Rom@nia” Cum am devenit “cantemirist”? Nici acum nu pot s# precizez o dat# anume, dar c@teva au fost momentele care au sedimentat \n sufletul meu aceast# dorin]#. Mai \nt@i, un coleg de [coal# general# cu patru ani mai mare a devenit primul elev al Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Fratele s#u era \n clas# cu mine [i-mi povestea c@te ceva despre el. _l vedeam rar, \n vacan]e, la hora satului c@nd venea \n uniform# de “mic general” [i toat# lumea, noi copii \n primul r@nd “roiam” \n jurul lui [i-l admiram pentru seriozitatea [i maturitatea cu care se comporta. Un alt moment care a marcat decizia de a urma liceul militar a fost acela c@nd am avut o discu]ie cu un unchi al meu care mi-a vorbit despre ce \nseamn# armata, via]a de militar, cum po]i ajunge ofi]er [i care este rolul liceului militar \n formarea mea viitoare. _mi amintesc c# \n una din vacan]ele de var#, c@nd venisem pentru tratament stomatologic la Bucure[ti, la m#tu[a mea, unchiul meu a petrecut o duminic# \ntreag# cu mine pentru a vizita Muzeul Militar Na]ional, Central atunci, \n vechiul s#u local din Uranus. Acesta a fost un moment decisiv pentru care \i sunt profund recunosc#tor maiorului Ioan Ganea de atunci, ast#zi gl.bg.(r) dr. Ioan Ganea, unchiul meu pe care lam admirat pe parcursul \ntregii mele cariere militare, l-am avut \ntodeauna ca model profesional [i moral [i m-am str#duit s#-l fac s# fie m@ndru de “nepotul s#u de la ]ar#” care a ob]inut totul prin for]e proprii [i merite personale. {i, nu \n ultimul r@nd, discu]iile cu dirigintele meu de atunci [i profesorul nostru de istorie Munteanu Dumitru, t@n#r absolvent al facult#]ii aflat la prima clas# de dirigen]ie.

Acesta, pasionat de istorie \n general [i de arheologie \n particular, a constituit un grup al “micilor arheologi” cu elevi din clasele a VI-a, a VII-a [i a VIII-a cu care \n vacan]# mergeam “la s#p#turi arheologice” la cetatea dacic# de la Polovragi sau \n diferite locuri din comuna natal#, Alimpe[ti, \n zona M#gura-Nistore[ti unde am [i descoperit r#m#[i]e ale a[ez#rii neolitice din perioda geto-dacic#. Astfel am constituit un mic muzeu arheologic la [coal#, s-au scris articole despre noi \n presa jude]ean# [i cea central#, \n publica]iile [colare de atunci etc.

Rememor@nd toate acestea, parafraz@nd ultimele dou# catrene ale marelui nostru Lucian Blaga \nainte de a trece \n eternitate, a[ spune c#: “nu cele ce-au fost mi-aduc aminte / ci cele ce-ar fi putut s# fie”.

Mama, \nv#]#toare, dar nu la clasa mea, colegii [i nu \n ultimul r@nd dirigintele meu m# \ncurajau s# \nv#] cu “amenin]area” c# acolo va fi cel mai greu examen de admitere [i “ne faci [coala de ru[ine dac# nu intri la liceu”. Nu m-am preg#tit \n mod special, nici nu cred c# se obi[nuia pe atunci sau cel pu]in la noi la Alimpe[ti. Erau planificate unele ore de “medita]ii suplimentare” pentru cei care doreau s# urmeze liceul, dar nu puteam sta mai mult de 1-2 ore pentru c# “te a[teapt# Bujoara mam#, ea trebuie s# pasc#, mai faci tu medita]ii [i cu ea pe izlaz” cum \mi spunea mama c@nd pleca de la [coal# \naintea 430

mea. Aceasta era condi]ia copilului – elevului de la ]ar# \n anul \n care omul f#cuse primul pas pe Lun#! _mi amintesc c# a fost o prim# selec]ie la nivelul Centrului Militar Jude]ean, trebuia s# avem medii peste 8 \n clasele V-VIII, [i apoi a urmat concursul de admitere \n cadrul liceului. Concuren]a a fost mare [i trebuiau admi[i cei mai buni dintre cei buni. Concursul a constat din opt probe, [i anume: vizit# medical# (eliminatorie), testare psihologic# (eliminatorie), probe sportive, scris [i oral la limba [i literatura rom@n#, scris [i oral la matematic#, oral la istorie. Consider c# \n acea perioad# se f#cea o selec]ie riguroas# a celor care doreau s# urmeze cursurile unui liceu militar.

Ca “boboc cantemirist”, impactul cu mediul militar nu a fost o mare surpriz# pentru mine. Eram obi[nuit, c@t de c@t, cu un program riguros, aveam educa]ia necesar# \n a acorda respectul superiorilor, eram c#lit fizic [i psihic - veneam dintr-o zon# deluroas#, unde toat# ziua alergam sau \mi ajutam p#rin]ii la toate muncile. _ncepusem s# fiu m@ndru de mine [i \mi d#deam importan]# pentru faptul c# eram nevoi]i s# ne gospod#rim singuri, respectiv s# ne c#lc#m hainele, s# facem curat \n dormitoare [i la clase, s# facem planton etc. Reprezentau o mare m@ndrie pentru mine aceste aspecte [i nu ezitam ca dup# orele de studiu s# le scriu p#rin]ilor [i prietenilor mei [i s#-i informez despre aceste lucruri. _n acea perioad#, singurul mod de comunicare [i de leg#tur# cu familia [i prietenii era prin intermediul scrisorilor. Primirea unei scrisori era o mare bucurie pentru noi to]i.

Fiind la v@rsta adolescen]ei, a inevitabilei primei iubiri, uneori noaptea – fiind de planton, c#utam \n ad@ncul min]ii [i invocam toate muzele inspira]iei pentru a g#si cele mai alese cuvinte – mai compuneam [i versuri – pentru a le trimite prietenei mele. Pot spune c# ne \ntreceam \n a compune cele mai frumoase texte de scrisori c#tre prietene.

Afirm cu m@ndrie [i recuno[tin]#, c# perioada de cantemirist a reprezentat [i reprezint# un fundament serios la integrarea mea socio-profesional#.

Genera]ia mea era cuprins# de un optimism romantic, o maturitate precoce care ne \ndemna s# ne iubim, s# fim uni]i, s# ne \n]elegem. Pe atunci nutream convingerea c# pe acest p#m@nt doar pentru dou# lucruri po]i s# mori din dragoste: pentru ]ar# [i pentru mam#, [i asta fiindc# existen]a ta lor li se datoreaz#, iar r#d#cinile tale de acolo \[i trag seva. Nu visam bog#]ii, visam glorie ob]inut# prin munc# cinstit# [i asidu#.

Anii de studiu \n liceul militar m-au c#lit fizic [i psihic, m-au canalizat \n formarea mea profesional# [i mi-au marcat existen]a.

Faptul c# eram \n permanen]# cu colegii, la clas#, la studiu, la activit#]i sportive, la mas#, \n acela[i dormitor, \n ora[ etc. a dus la formarea unui bun spirit de corp [i la o integrare social# foarte bun#. Programul zilnic g@ndit [tiin]ific, orele la clas# [i orele de studiu dup# amiaz#, hr#nirea corespunz#toare v@rstei, efortului fizic [i intelectual, \ndrumarea noastr# de c#tre profesori [i comandan]i, au dus la \mplinirea mea ca licean cantemirist [i mai apoi ca absolvent. Fiind un liceu de cultur# general#, cu profil real, toate disciplinele predate aveau aceea[i pondere. Anii de studiu \n liceul militar mi-au asigurat o vast# cultur# general# [i o foarte bun# condi]ie fizic#. Profesorii erau, f#r# nicio excep]ie, foarte exigen]i [i riguro[i. _mi amintesc cu nostalgie orele de limba [i literatura rom@n# predate de regretatul profesor Liviu Giumanc#, ce ne-a fost [i diriginte, un profesor foarte exigent dar \n 431

acela[i timp omenos, unde am deprins tainele lecturii [i ale comportamentului \n scris.

De la el am deprins spiritul competitiv, avea o metod# aparte de a ne motiva \n a \nv#]a [i a fi clasa cu cele mai bune rezultate la \nv#]#tur#. Cum pot s# uit regalul de patriotism adev#rat, manifestat [i insuflat de regretatul profesor de istorie {tefan Mih#ilescu.

A[teptam cu sufletul la gur# \nceperea orei de istorie, unde profesorul Mih#ilescu, ca un actor, ne prezenta cu lux de am#nunte perioade din istoria poporului rom@n sau fapte de vitejie tr#ite pe front, unde a luptat ca ofi]er. Avea un sim] patriotic excep]ional iar pentru a ne da un imbold [i mai mare \n alegerea viitoarei specialit#]i militare, ne spunea adeseori: “Dac# nu e[ti un foarte bun poet, muzician sau sportiv de performan]#, mergi tinere s# te faci ofi]er [i ap#r#-]i patria!” Sau profesorul de filozofie Preda, care ne explica cu at@ta patos tainele filozofiei, d@ndu-ne exemple din via]#, [i care exclama de fiecare dat#: “plonja]i \n istorie [i ve]i vedea...” Pe l@ng# faptul c# era oltean, era [i un \mp#timit sus]in#tor al echipei de fotbal Universitatea Craiova.

Dar nu poate fi l#sat mai prejos profesorul de biologie {tefan Marinescu, la care to]i elevii din clas# aveam c@te zece sau unsprezece note. Lec]ia de zi consta din tot ceea ce se predase p@n# atunci. _l auzeai spun@nd cu m@ndrie: “M#i, ce v# spun eu acum nici pe muchia c#r]ii nu scrie...subliniaz# cu [apte linii!” Din dragoste pentru profesorul Marinescu, toat# clasa noastr# a ales biologia, ca disciplin# op]ional#, la examenul de bacalaureat.

Nu pot fi uita]i nici ceilal]i profesori, care au pus fiecare c@te o “c#r#mid#” la formarea noastr#, cum ar fi: P@ntea Gheorghe (matematic#), Toma Rodica (chimie), Jebeleanu Maria (limba rus#), Rosetti Ion (fizic#), Sp@nu Stanca (geografie), Tudorel Butoi (muzic#) sau comandan]ii de companie [i loc]iitorii acestora: maiorul Catri[ Cioac#, c#pitanul Ioan Nour [i locotenentul Silviu Negoi]#.

Pot afirma cu t#rie c# sunt m@ndru c# sunt “cantemirist” [i nu gre[esc spun@nd c# a existat chiar un curent denumit “cantemirism” [i trebuie s# facem tot ce ne st# \n putin]#, pentru ca acest curent s# d#inuie \n permanen]#. {i nu pot uita versurile unui c@ntec pe care noi, cantemiri[tii, \l c@ntam de fiecare dat# c@nd ne deplasam cu forma]ia: “Cantemiri[ti plini de av@nt, }ara rom@n# o purt#m \n g@nd...”

Analiz@nd retrospectiv \ntreaga mea carier# militar#, este greu de spus acum c@t a fost sau nu influen]at# de faptul c# am urmat cursurile unui liceu militar. Probabil rolul cel mai important l-a avut pe timpul [colii de ofi]eri pentru c# a[a cum te formezi ca ofi]er conteaz# foarte mult pentru tot restul vie]ii militare. Tr#s#turile morale, caracteriale [i profesionale specifice se modeleaz# (cele mo[tenite) sau se dob@ndesc acum, \n primi ani de elev – ofi]er [i ofi]er \n primele func]ii ale carierei.

Prefer s# nu pomenesc despre ” realiz#ri [i merite de ordin personal” pentru c# ele se deduc din cele c@teva consemn#ri lapidare \n CV-ul anexat.

Vreau \ns# s# spun, \n loc de concluzii finale, c# perioada liceului militar a fost una frumoas#, poate cea mai frumos# (1970 – 1974) dac# avem \n vedere [i standardul “libert#]ilor” pe care le aveau adolescen]ii atunci, dup# marile mi[c#ri studen]e[ti din Europa Occidental# din anii 1966 – 1968, dar [i “bun#starea material#” ce \ncepuse s# se fac# sim]it# [i la noi.

Pentru adolescentul de la ]ar# care p@n# atunci circulase cu trenul de c@teva ori, primele excursii pe Valea Prahovei, vizitele la muzee [i case memoriale, scurtele opriri 432

\n Bucure[ti \n drum spre cas#, re\nt@lnirea cu satul copil#riei (pe atunci neschimbat, aproape aidoma scrierilor lui Creang#) nu puteau s# nu lase urme ad@nci \n spiritualitatea viitorului ofi]er.

Chiar dac# acest univers spiritual se va transforma treptat de la romantic la unul realist, de tip sorescian, \mi place s# cred c# m-am putut identifica cu personaje din “Via]a la ]ar#” a lui Duiliu Zamfirescu, dar [i cu Marin Sorescu \n ciclul “La lilieci”.

Maturizarea noastr# profesional# a venit foarte repede, ne-am adaptat rigorilor regimului [i ne obi[nuisem c# a[a trebuie s# fie. Schimbarea de regim dup# Revolu]ia din 1989 ne-a ar#tat c# [i istoria poate s# fac# pa[i \napoi [i pa[i \nainte.

Momentul depunerii noului “Jur#m@nt Militar” a fost unul ce m-a f#cut s# \n]eleg ce citisim \n istorie despre asemenea eveniment produs \n armat# pe 30 decembrie 1947.

S# sper#m c# niciodat# militarii nu vor mai fi nevoi]i s#-[i schimbe Jur#m@ntul Militar [i c# viitorii cet#]eni europeni se vor bucura de toate drepturile ce li se cuvin [i pe care noi nu le avem \nc#.

Nu vreau s# spun c# fac [i eu parte din acele “genera]ii de sacrificiu” pentru c#, sunt convins, fiecare genera]ie a f#cut sacrificiile ei; vreau s# spun, [i am v#zut asta \n armatele statelor dezvoltate ([i de aceea [i civilizate) ale lumii c# nu sunt necesare astfel de sacrificii pentru ca armata s# fie armat# [i societatea civil# s# o respecte ca atare.

Pentru viitor r#m@n optimist [i meditez asupra faptului c# de dou# milenii ne-am pus toate n#dejdile [i speran]ele noastre \n trei institu]ii fundamentale: familia, biserica [i armata. Ele \nc# exist#, dar ne poate cineva garanta perenitatea lor?!

433

GENERAL DE BRIGAD~ DR. ION CO{CODARU Loc]iitorul [efului Direc]iei Planificare Strategic#/SMG INCURSIUNE DECONSPIRAT~ Accederea \n cadrul invidiatului Liceu Militar “Dimitrie Cantemir” \n vara anului 1970, a constituit nu numai \mplinirea unui vis conturat \ndelung, cu grij# [i curiozitate fireasc# \n urma ascult#rii cu respira]ia t#iat# a amintirilor din r#zboi povestite cu talent [i tr#ire de c#tre bunicul din partea mamei, completat cu ner#bdarea a[tept#rii venirii din misiune a tat#lui meu care ca [i ofi]er judiciarist se b#tea zilnic cu “ho]i [i bandi]i”, dar [i c@[tigarea pariului pus cu mine fa]# de reu[ita la primul examen serios la care eram supus.

Am beneficiat, datorit# eforturilor serioase ale p#rin]ilor, pe care nu le puteam \n]elege la aceea dat#, eram totu[i 4 fra]i, de o copil#rie f#r# griji \n arhaicul ora[ C@mpulung Muscel, fiind atras \n egal# m#sur# pe de o parte, de descifrarea secretelor istorice care musteau \n jurul primei capitale domne[ti a }#rii Rom@ne[ti, \ncep@nd cu localizarea Posadei [i termin@nd cu urmele luptelor din primul r#zboi mondial vizualizate \n osuarul Valea Mare-Prav#], iar pe de alt# parte, de sportul cel mai \n vog# \n ora[ la aceea dat#, boxul. _narmat a[adar cu \ncredere \n cuno[tin]ele acumulate pe parcursul [colii generale, pe care am absolvit-o \n cartierul Schei, animat de atitudinea de lupt#tor dezvoltat# \n orele istovitoare de antrenament din sala de box, dar [i incitat de spiritul de aventur# specific v@rstei, am parcurs cele 190 de trepte ale drumului care f#cea leg#tura dintre gara Breaza [i restul ora[ului. De aici, u[urat de povara urcu[ului, distan]a p@n# la poarta liceului [i accesul pe aleea str#juit# de plopii maiesto[i, care ne vor da at@tea b#t#i de cap \n fiecare toamn# pe timpul cur#]irii sectoarelor, a fost nesemnificativ#.

Iat#-m# dar, echipat \n r@vnita [i frumoasa uniform# de cantemirist, dornic s# cunosc noii colegi [i mai ales s# v#d dot#rile s#lii de sport [i de ce nu, s# simt pe viu rigorile vie]ii de militar. Dup# o perioad# destul de lung# de acomodare, plin# de peripe]ii nevinovate [i st@ng#cii inevitabile, generate \ndeosebi de programul rigid \n care 434

de[teptarea [i \nviorarea de diminea]#, cur#]irea sectoarelor [i studiul obligatoriu de dup#-amiaz# reprezentau reperele principale ale fiec#rei zi anoste [i neinteresante, a urmat etapa de normalitate \n care, orele de curs, activit#]ile culturale, jocurile sportive sau escapadele clandestine, ini]ial numai p@n# la amfiteatru, ulterior \n majoritatea localit#]ilor din preajm#, se derulau firesc [i ritmic [terg@nd \ncet, \ncet, cenu[iul [i banalitatea cotidian#, \n consens cu acumularea de experien]# [i cre[terea \n v@rst#.

Am avut [ansa de a fi repartizat \ntr-o clas# \n care majoritatea elevilor proveneau din mediul rural sau din ora[e f#r# rezonan]# deosebit# pe harta ]#rii, care nu apucase s# se contamineze de binefacerile marilor a[ez#ri urbane [i a c#ror tr#s#turi erau reprezentate de candoare, bun sim], modestie [i preocupare fa]# de \nv#]#tur#. _n acest cadru, devenit \n timp scurt nu numai prietenos dar [i familiar, supravegheat cu grij# [i delicate]e p#rinteasc# de dirigintele nostru, admirabilul profesor Liviu Giumanc#, am \nceput lungul [i anevoiosul drum al form#rii [i afirm#rii intelectuale [i profesionale. Mult mai t@rziu, cu ocazia revederii la 25 de ani de la absolvire, am aflat c# distribu]ia noastr# \n aceast# clas# nu a fost aleatorie ci, s-a vrut un experiment pus la cale de domnul Giumanc# prin care se dorea s# se demonstreze calit#]ile copiilor proveni]i din medii modeste. Evolu]iile noastre au dovedit c# nu s-a \n[elat, fiind singura clas#, cel pu]in p@n# la aceast# dat#, din care au fost avansa]i nu mai pu]in de cinci generali, ale c#ror nume \mi face pl#cere s# le amintesc \n acest context: Nelu[ Stanciu, Vali Petre, Nelu Cer#ceanu, Mihai Chiri]# [i bine@n]eles subsemnatul, ceea ce s# recunoa[tem c# nu este pu]in.

Captiva]i de orele pline de har, \n]elepciune [i aur# patriotic# autentic# ale inconfundabilului ”Fuscus”- profesorul de istorie {tefan Mih#ilescu, am \n]eles rolul [i locul acestei discipline \n educarea, formarea [i afirmarea oric#rui om instruit, cu at@t mai mult a celor dedica]i profesiei militare. Impulsiona]i de spiritul competitiv al neobositului profesor Marinescu, “Fosi”, amenin]a]i \n permanen]# de “ascultatul cu r@ndul de b#nci” [i avertiza]i de fiecare dat# c# “m#i, la mine nu mi[c# nimeni”, am reu[it performan]a s# ne \nsu[im \n a[a fel secretele biologiei \nc@t, majoritatea dintre noi am optat la examenul de bacalaureat pentru biologie, ob]in@nd rezultate remarcabile.

Nu pot s# trec peste aceste aduceri aminte f#r# a rememora cu pre]uire [i admira]ie figura deschis# [i z@mbitoare a distinsei profesoare de chimie, doamna Viorica Toma sau frumuse]ea adolescentin# a doamnei Jebeleanu. De asemeni, \n acest tablou, rev#d cu pl#cere fa]a dojenitoare [i p#rul r#v#[it, \nc@run]it \nainte de vreme, a t@n#rului matematician Gh. P@ntea, care \ncerca s# ne introduc# \n tainele calculelor probabilistice sau ale geometriei euclidiene, precum [i figura bonom#, plin# de siguran]# [i umor oltenesc sofisticat de concepte filozofice, a “boierului” Florea Preda. Poate c# sunt nedrept c# \n evocarea mea nu pot s# amintesc numele \ntregului corp profesoral at@t de dedicat [i pasionat fa]# de meseria de pedagog [i care fiecare \n parte, de la ofi]erii Butoi, Ungureanu, Cioac# sau Nour p@n# la profesorii Roseti [i Viule] ne-au transmis nu numai cuno[tin]ele at@t de necesare form#rii [i fundament#rii unei culturi generale solide, dar [i lec]ii, pilde [i atitudini f#r# de care profilul intelectual [i moral al fiec#ruia dintre noi nu ar fi putut s# se contureze [i s# se afirme \n deplin#tatea sa.

Finalul acestei perioade irepetabile prin frumuse]e, candoare, vis#ri [i proiecte care mai de care mai n#stru[nice, a reprezentat formarea [i declararea op]iunilor pentru viitoarea carier# militar#, fiecare dintre noi aleg@nd \n urma unor lungi [i minu]ioase 435

discu]ii cu prietenii, profesorii sau ofi]erii dornici de sf#tuire, arma sau specialitatea c#reia s# i se dedice \n viitor. Ca sportiv [i purt#tor a tr#s#turilor specifice zodiei leului, influen]at poate de literatura militar#, pe care am devorat-o cu pasiune sau de ac]iunile pline de suspans ale grupurilor de comando prezentate \n filmele vremii, am optat cu siguran]# [i \ncredere pentru arma infanterie, cu g@ndul declarat c# m# voi specializa ca para[utist. _nt@lnirea cu {coala militar#, cu programul [i rigorile acesteia nu a constituit chiar o surpriz# pentru noi, cei proveni]i din leceele militare. Am rev#zut cu bucurie parte dintre colegii din liceu care au optat pentru aceea[i arm#: Nicu Dima, Dtru Dasc#lu, Nae Fugulin, Mi[u Negu]oiu, Ion “Rici” Olaru, Mihai Dumitrescu, Mihai D#n#u, Cornel Dobri]oiu, Dan Ghica, am f#cut cuno[tin]# cu cei veni]i de la C@mpulung Moldovenesc: Costic# Ivan, Zaharia Cotoc, Dan Paic, Ion Cotropai, Viorel Iuga [i dup# o perioad# fireasc# de taton#ri ne-am \mprietenit, \n cadrul structurilor militare pe care le constituiam acum (plutoane, companii, batalioane) cu cei proveni]i din via]a civil#: Gh. Sofronescu, Gh. Udeanu, Mitic# {erban, Teo Frunzeti. _n scurt timp, am putut s# facem diferen]a dintre atmosfera binevoitoare [i permisiv# din liceu, \n care activit#]ile se derulau decent [i lejer, f#r# incidente [i surprize, [i cea strict#, aspr#, cazon# deja, specific# [colilor militare, a c#ror program nu se diferen]ia foarte mult de cel al unit#]ilor militare operative.

Astfel, am efectuat primul exerci]iu de alarmare urmat de o deplasare pe jos, eram infanteri[ti, p@n# \n “raionul de concentrare”, cu tot echipamentul “de r#zboi”. Pe parcursul acestuia, comandantul nostru de pluton cpt. Costic# St#nil#, \nt@mpl#tor [i arbitru de fotbal, a dorit s# evalueze capacit#]ile noastre intelectuale \n solu]ionarea unor probleme tactice [i mai ales calit#]ile fizice, \n condi]iile desf#[ur#rii unor mar[uri pe distan]e mici [i medii. Am \n]eles, nu foarte t@rziu c# evaluarea f#cut# nu a fost satisf#c#toare, fapt care a condus la introducerea \n programul zilnic, \nainte de masa de pr@nz, a unei deplas#ri rapide pe distan]a de trei kilometri, av@nd ca urmare, datorit# oboselii, \n perioada ini]ial#, chiar renun]area la mas#. Formarea unei condi]ii fizice adecvate, realizarea capacit#]ii de rezisten]# la stress concomitent cu \nsu[irea cuno[tin]elor referitoare la armamentul din dotare [i ducerea ac]iunilor militare \n orice condi]ii de relief [i stare a vremii, au reprezentat obiectivele declarate ale comandantului nostru de pluton. Spiritul de competi]ie [i dorin]a de a demonstra calit#]ile de “lupt#tor”, f#ceau uitate lungimea obositoarelor mar[uri, deger#turile acumulate \n nop]ile de iarn# din poligoane sau inconsisten]a hranei reci servite cu repeziciune pe marginea [an]urilor.

Orele de clas#, alternau cu repeziciune cu cele \n “laboratoarele” din Daia, Poplaca sau Valea S#punului iar timpul se comprima \ntre taberele de instruc]ie, permisiile [i \nvoirile \ntotdeauna insuficiente, [i orele de tihn# din sala de lectur#.

Ultimul an petrecut \n scoala de ofi]eri, a reprezentat [i cel mai consistent, at@t prin diversitate c@t mai ales prin complexitate [i duritate. A[a cum mi-am propus, am optat \n acest an pentru specialitatea cercetare care presupunea inclusiv para[utismul at@t de dorit de mine. Aceast# op]iune a devenit viabil# numai \n urma unei serioase selec]ii la nivelul \ntregii promo]ii, care a vizat at@t rezultatele la \nv#]#tur# reflectate prin media primilor doi ani c@t [i abilit#]ile de orientare \n teren formate [i demonstrate \n cadrul competi]iilor de profil organizate la nivel na]ional [i interna]ional. Sus]inu]i [i \ncuraja]i \n permanen]# de pasionatul [i intransigentul lt. col. Costic# Gavril#, secondat de lt.

436

maj. Viorel B@rloiu, am ob]inut rezultate onorabile \n aceste competi]ii fiind \n final, parte dintre noi, accepta]i \n faimosul pluton de cercetare. _n aceast# nou# structur#, \n care ne-am reg#sit vechi prieteni: Iuga, Cojanu, Olaru, Ivan, Ghica, {erban, Pop, Suciu, am \nceput s# descifr#m cu interes secretele armatelor str#ine, h#r]ilor [i fotogramelor, supravie]uirii [i dispozitivelor de lupt#. Invidio[i pe colegii no[trii infanteri[ti pentru care anul terminal era destul de lejer, parcurgeam cu stoicism [i determinare, traseele necunoscute, lungi [i dificile pe care neobositul Lt. col. C. Gavril# â&#x20AC;&#x153;Mascululâ&#x20AC;? le trasa pe harta fiec#rui grup de cercetare. _n aceast# perioad#, am sim]it ce \nseamn# spitirul camaraderesc, ce \nseamn# altruismul, curajul [i atitudinea responsabil#. Cu siguran]# c# acum, toate acestea par interesante, frumoase [i pline de \nv#]#minte dar atunci, numai noi [tim ce bomb#neam c@nd \ncercam s# ne usc#m bocancii aproape \n permanen]# uzi sau s# sorbim supa care nu se mai termina din cauza ploii [i cum scr@[neam din din]i sub greutatea ap#s#toare a armei, sta]iei [i sacului de spate, care devenea insuportabil# odat# cu distan]a parcurs#.

Evaluarea real# a cuno[tin]elor, abilit#]ilor [i capacit#]ilor noastre a fost f#cut# pe parcursul stagiului la unit#]i, perioad# \n care, fiecare dintre noi a putut s# demonstreze stadiul de preg#tire teoretic# [i practic# atins, nivelul cuno[tin]elor acumulate [i nu \n ultimul r@nd gradul de implicare [i responsabilitate fa]# de subunitatea comandat#.

Beneficiind de o reparti]ie pentru stagiu la Corbu, \n cadrul unui renumit batalion de cercetare la acea dat#, am reu[it s# dovedesc c# pot \ndeplini cu secces sarcinile \ncredin]ate. Pe parcursul desf#[ur#rii stagiului, am prins [i inspec]ia ministrului, eforturile fiindu-mi r#spl#tite cu calificativul maxim pentru subunitate [i cu o binevenit# permisie de cinci zile pentru mine. Impresionat de calitatea oamenilor de la Corbu, de renumele batalionului de cercetare [i nu \n ultimul r@nd de vecin#tatea fa]# de mare pentru care am avut \n permanen]# o atrac]ie secret#, am decis ca la reparti]ia care urma \n timp scurt, s# aleg micu]a garnizoan# dobrogean#. Eram at@t de convins c# voi face aceast# alegere, \nc@t \n toate discu]iile pe care le purtam cu prietenii sau cuno[tin]ele mele descriam pe larg, viitoarele mele activit#]i [i preocup#ri inclusiv modul \n care urma s#-mi petrec timpul liber sau cum o s#-mi amenajez locuin]a.

Momentul desf#[ur#rii reparti]iei, solemnitatea acesteia [i mai ales ordinea \n care puteai s# optezi, \n func]ie de medie, la care s-a ad#ugat [i mirajul capitalei, m-au determinat s#-mi schimb g@ndurile [i s# aleg o func]ie de comandant pluton cercetare \n cea mai mare garnizoan# a ]#rii, Bucure[ti, \n unitatea \n care cu ani \n urm#, fusesem cazat \mpreun# cu blocul de defilare al liceului pentru parada din 23 August 1973.

Iat#-m# dar, \n 1977, t@n#r locotenent la poarta Regimentului 22 Tancuri, plin de speran]e, \ncrez#tor \n cuno[tin]ele [i for]ele mele, debusolat totodat# de imaginea marelui ora[ afectat# \nc# de urm#rile distrug#torului seism. Dup# prezent#rile de rigoare [i discu]iile prelungite cu eruditul colonel Dumitru Ionescu, comandantul regimentului, care a reprezentat pentru mine modelul de comandant, au urmat c@teva zile de acomodare, \n care am luat la cuno[tin]# de specificul unit#]ii, structura organizatoric# a acesteia, baza material# [i de instruc]ie [i nu \n ultimul r@nd de spa]iile [i loca]ia subunit#]ii de cercetare \n care urma s#-mi desf#[or activitatea. I-am cunoscut pe viitorii mei [efi, comandan]i, colegi [i subordona]i [i am \ncercat s# m# adaptez c@t mai repede cerin]elor [i regulilor specifice, c#ut@nd s# fiu atent [i receptiv la sfaturile primite. Astfel, [eful de 437

stat major al regimentului, cpt. Tiberiu Costache, [eful cercet#rii cpt. Gh. Vi[tianu, comandantul cp.cc. mr. Mihai Minc#, la care se adaug# comandan]ii batalioanelor de tancuri [i [efii de arme m-au primit cu mult# c#ldur#, prietenie [i \ncredere, ceea ce a determinat ca perioada de acomodare s# se scurteze considerabil. _n pofida durit#]ii [i complexit#]ii activit#]ilor specifice armei tancuri, am \nt@lnit \n cadrul regimentului o atmosfera uman#, colegial# [i amical# sus]inut# f#r# emfaz# [i ifose de majoritatea ofi]erilor [i subofi]erilor. Datorit# ie[irilor multiple a tanchi[tilor \n poligoane [i terenuri de instruc]ie precum [i necesit#]ii asigur#rii de lupt# a ac]iunilor acestora de c#tre cerceta[i, am devenit \n scurt timp parte a marii familii pe care o reprezenta Regimentul 22 Tancuri.

Am avut astfel, oportunitatea de a participa de la \nceput, la cele mai importante activit#]i din via]a unit#]ii, de la aplica]ii [i trageri de lupt#, la controale [i inspec]ii ale diferitelor e[aloane ceea ce au constituit pentru mine adev#rate lec]ii profesionale [i de comportament \n colectivitate. Dovedind \n aceste \mprejur#ri c# de]in cuno[tin]e suficiente de tactic# [i topografie, av@nd u[urin]# \n lucrul de stat major [i \n mod deosebit de reprezentare pe hart# a ac]iunilor, am fost implicat \n elaborarea documentelor necesare desf#[ur#rii exerci]iilor [i aplica]iilor tactice, ini]ial la nivelul regimentului, ulterior la nivelul diviziei [i armatei. _n aceast# perioad#, am cunoscut [i am lucrat al#turi oameni care \ndeplineau func]ii importante la diferite e[aloane ierarhice [i care au [tiut cu tact, profesionalism [i prietenie s#-mi descifreze enigmele desf#[ur#rii ac]iunilor militare, importan]a [i semnifica]ia oric#rui detaliu \n planificare [i mai ales s# con[tientizez faptul c# \n v@rful creionului celui care elaboraz# concep]ia de lupt#, se afl# \ntotdeauna, vie]ile camarazilor no[trii. Rememorez cu \nalt# pre]uire [i aleas# considerare numele mr.Gh. Georgescu, mr. Gh. Silea, Lt. col. R#duca, col. V. }ibulc#, mr. G@rle[teanu, pe care \i consider, f#r# riscul de a gre[i, arhitec]ii viitorului meu profil profesional, cei care au contribuit la cristalizarea [i sintetizarea cuno[tin]elor mele \n domeniul militar, facilit@ndu-mi \n acest fel, succesul la examenul de admitere \n Academia Militar#. Experien]a [i cuno[tin]ele acumulate pe parcursul celor opt ani de activitate \n cadrul Regimentului 22 Tancuri din care nu au lipsit tragerile, aplica]iile, taberile de instruc]ie, muncile industriale [i agricole sau spartachiadele militare [i-au pus amprenta definitiv asupra form#rii mele ca ofi]er.

Cu aceast# zestre, aflat# \n permanent# acumulare, m-am prezentat \n Academia Militar# animat de dorin]a fireasc# de perfec]ionare [i accedere pe scara ierarhiei profesionale.

Perioada studiilor din cadrul Academiei a constituit nu numai oportunitatea \nt@lnirii unor profesori de excep]ie, N. Ciobanu, O.Burcin, V. Zodian, care mi-au facilitat dezvoltarea mai vechii mele pasiuni pentru istorie, dar [i prilejul da a audia [i valorifica expunerile [i lec]iile celor mai renumi]i profesori militari din aceea perioad#: V. Arsenie, A. Minei, Gh. P#tra[cu, Gh. Gheorghe, Al. Bodoni, L. St#ncil#. Consider [i acum, c# programa de \nv#]#m@nt, aplica]iile \n Punctul de Comand#, activit#]ile din teren [i lucr#rile individuale pe care eram obliga]i s# le prezent#m, rolurile jucate \n cadrul complexelor aplica]ii anuale, al#turi de bogata [i diversificata literatur# de specialitate care trebuia parcurs#, au constituit adev#ra]ii piloni ai devenirii noastre profesionale [i intelectuale. Reparti]ia primit# la finalul acestei perioade intens# de acumul#ri, preg#tire, formare [i definitivare a calit#]ii de ofi]er, a reprezentat recunoa[terea [i aprecierea eforturilor depuse [i a rezultatelor ob]inute, fiind numit comandant de batalion de infanterie \n Regimentul 2 Mecanizat al Diviziei 57 Tancuri din Bucure[ti. Revenirea \n 438

cadrul acelea[i mari unit#]i din care plecasem, a constituit nu numai materializarea op]iunii mele, dar [i o provocare ce presupunea demonstrarea cuno[tin]elor [i abilit#]ilor acumulate [i formate \n academie \n fa]a fo[tilor comandan]i, [efi [i colegi. Iat#-m# deci, \n toamna anului 1987, pe platoul regimentului, \mpreun# cu al]i doi absolven]i, cpt. Nicolae Popa [i cpt. {t. C#linescu, \nso]i]i de Comandantul D.57 Tc. Col. Tiberiu Costache [i Comandantul R.2 Mc. Mr. Gh. â&#x20AC;&#x153;Gimiâ&#x20AC;? Carp, a[tept@nd cu emo]ie momentul nominaliz#rii noastre pe noile func]ii [i prezentarea \n fa]a personalului unit#]ii. Av@nd \n vedere leg#tura mea anterioar# cu marea unitate, faptul c# actualul comandant al acesteia cuno[tea poten]ialul de care dispuneam, primindu-m# de locotenent \n unitatea \n care a fost [ef de stat major, am fost investit \n func]ia de comandant al batalionului 1, structura opera]ionalizat# [i \ncadrat# complet. _n aceast# calitate, am preg#tit inspec]ia ministrului [i am desf#[urat aplica]ia cu trageri de lupt# cu batalionul \n poligonul Boto[e[ti â&#x20AC;&#x201C; Paia.

Cu aceast# ocazie, am fost remarcat [i solicitat s# \ncadrez o func]ie \n cadrul sec]iei opera]ii din comandamentul Armatei 1, ceea ce a constituit pentru mine o onoare [i de ce nu, o nou# provocare. Aici, sub conducerea col. Raul Buliga [i av@ndu-i ca mentori pe col. N.Must#]ea, Gh. Floric#, N. Mare[, mi-am perfec]ionat cuno[tin]ele [i aptitudinile de ofi]er de stat major \ndeosebi pe timpul preg#tirii aplica]iilor demonstrative din cadrul convoc#rii ministrului din vara anului 1988, c@nd am fost autor al concep]iei exerci]iului din Dealul Sasului. Pe timpul desf#[ur#rii acestor activit#]i, admirabilul om, comandantul Armatei 1, gl. Dumitru Velicu, s-a interesat de statutul [i pozi]ia mea \n cadrul comandamentului solicit@ndu-mi acceptul de a fi numit \n onoranta func]ie de comandant al Batalionului 117 Cercetare, ceea ce s-a [i \nt@mplat \n perioada imediat urm#toare.

Din aceast# nou# pozi]ie, am \ncercat s# valorific toat# experien]a mea acumulat# p@n# la aceea dat# [i s# pun \n oper# mai vechile mele g@nduri referitoare la preg#tirea [i instruirea cerceta[ilor. _n acest sens, m-am implicat \n constituirea [i asigurarea unei baze de instruc]ie adecvat# specificului unit#]ii, ridic#rii nivelului de preg#tire a comandan]ilor [i imprim#rii unui ritm alert [i diversificat a procesului de instruc]ie.

Toate aceste demersuri [i eforturi au fost evaluate cu aprecieri pozitive de c#tre [efi [i comandan]i [i mai ales au fost probate din plin pe timpul Revolu]iei din Decembrie, c@nd unitatea a fost implicat# \ncep@nd cu 22 dec. cu efective [i tehnic#, la ac]iuni specifice \n zona Palatului CC. Din nefericire, \n pofida aplic#rii unui act de comand# ferm [i participativ, \n care dialogul permanent cu subordona]ii, cunoa[terea situa]iei [i asigurarea logistic# au reprezentat preocup#rile mele majore, coroborat cu preg#tirea de excep]ie a subordona]ilor mei, ac]iunile desf#[urate \n aceea perioad# imprevizibil# [i deosebit de tulbure, s-au soldat cu pierderea vie]ii a doi cerceta[i [i r#nirea grav# a altor patru. Perioada ce a urmat procesului revolu]ionar, caracterizat# prin entuziasm [i speran]# spre mai bine, s-a materializat prin ample m#suri organizatorice conceptuale [i ac]ionale, menite s# confere o nou# fizionomie armatei \n special [i institu]iei militare \n general. _n acest context, al contur#rii primilor pa[i spre o democra]ie real#, am fost solicitat s# particip la constituirea noii unit#]i de paz# [i protocol, ofert# pe care am declinat-o \n schimbul r#m@nerii la unitatea mea, de care eram foarte ata[at. Cu toate acestea, \n vara anului 1990, am fost mutat la Marele Stat Major [i numit \n cadrul Direc]iei Informa]ii a Armatei, la sec]ia cercetare la trupe, fapt ce a condus la consacrarea mea ca ofi]er de stat major. _n aceast# structur#, cu vechi colegi cerceta[i Costic# Ivan, Dumitru Miu, Ghiocel Ac#i, 439

Remi Ghergulescu, \mpreun# cu experimenta]ii, Anghel Constantinescu, Lucian B#dulescu, Liviu Zamfirescu, Nicolae Roman, condu[i ini]ial de Col. Victor Negulescu, ulterior de Cornel B#rbulescu, am \nceput complexa [i dificila activitate de reorganizare a structurilor de cercetare din Armata Rom@niei, de rescriere a instruc]iunilor, manualelor [i regulamentelor de specialitate [i de reg@ndire a concep]iilor de desf#[urare a exerci]iilor [i aplica]iilor. A fost perioada care mi-a redat apeten]a pentru studiu [i a contribuit la perfec]ionarea calit#]ilor de analist a fenomenelor politico-militare, materializate at@t \n cuprinsul documentelor elaborate potrivit domeniilor de responsabilitate c@t [i \n cel al articolelor [i studiilor publicate. O dat# cu reorganizarea Marelui Stat Major din 1993 [i \nfiin]area \n cadrul Direc]iei opera]ii a sec]iei planificare [i conducere opera]ii, s-a creat oportunitatea de a lucra \n domeniul care m-a fascinat \ntotdeauna [i care reprezenta provocarea maxim# pentru orice ofi]er de stat major. Plin de speran]e, avid de cunoa[tere [i cu experien]a acumulat# din func]iile pe care le-am \ncadrat p@n# la acea dat#, am \nceput frumoasa [i complexa activitate de operator. Calitatea [i valoarea noilor [efi [i colegi nu erau necunoscute pentru mine, av@nd \n vedere perioadele destul de lungi \n care am conlucrat pentru preg#tirea [i conducerea aplica]iilor strategice planificate s# se desf#[oare anual, cu participarea \ntregii armate. Astfel \n noua structur#, pe care [i acum o consider c# a fost cea mai adecvat# structur# de nivel strategic destinat# conducerii militare, am fost reuni]i un grup important de ofi]eri, de toate armele [i specialit#]ile care, concomitent cu elaborarea planurilor operative trebuia s# redeseneze noua fizionomie a structurii de for]e [i s# asigure cadrul organiza]ional [i conceptual de func]ionare a acesteia. Pot s# afirm, c# \n aceea perioad#, deosebit de intens# prin evenimente [i activit#]i, s-au pus bazele noii armate [i s-a conturat profilul euroatlantic al institu]iei militare. Sub conducerea generalilor Gheorghe Radu ini]ial, ulterior Mih#i]# Costache, \ntregul personal al Direc]iei opera]ii a muncit [i ac]ionat ca o familie, constituind totodat# o adev#rat# [coal# de \nsu[ire a noilor concepte opera]ionale adoptate odat# cu accederea la Parteneriatul pentru pace, de perfec]ionare a cuno[tin]elor \n domeniul limbii engleze, destul de nevorbit# la aceea dat# [i de adaptarea regulamentelor [i instruc]iunilor noilor cerin]e. A fost perioada constituirii batalionului mixt rom@noungar, a ini]iativelor de cooperare militar# regional# [i a trecerii de la structura organizat# pe regimente [i divizii la cea pe brig#zi [i corpuri de armat#. Dinamica evenimentelor [i cerin]a de a se elabora documente cu grad ridicat de complexitate obliga la o permanent# perfec]ionare a cuno[tin]elor [i adaptarea continu# a stilului de munc#. Exerci]iile multina]ionale, primele misiuni de pace \n afara teritoriului na]ional al#turi de cursurile de specialitate, seminariile [i convoc#rile \n diferite state membre NATO sau partenere, au constituit pilonii adapt#rii preg#tirii noastre la cerin]ele Alian]ei. Astfel, \mpreun# cu o \ntreag# pleiad# de colegi, precum : Ion Sab#u, Dan Toader, Visarion Neagoe, Dan Grecu, Costel Iliescu, Gheorghe Fulger, Aurel Bercaru sub \ndrumarea atent# [i intransigent# a colonelului Dumitru Antohi, am reu[it s# creion#m cadru propice dezvolt#rii cooper#rii cu armatele statelor occidentale [i implicit s# fundament#m din punct de vedere militar op]iunile privind aderarea la Alian]a Nord-Atlantic#. Beneficiind de condi]iile optime de aprofundare [i aplicare a cuno[tin]elor militare de nivel strategic [i operativ precum [i de cadrul intelectual formativ existent [i \ncurajat \n cadrul Direc]iei Opera]ii, \n aceast# perioad# am absolvit cursurile Colegiului de Studii Strategice [i 440

Economia Ap#r#rii “George C. Marshall” din Garmish – Germania [i am avut oportunitatea de a-mi preg#ti [i definitiva teza de doctorat \n [tiin]e militare. _ncep@nd cu anul 2000, am fost \ncadrat \n Direc]ia Planificare [i Control Armamente actuala Direc]ie Planificare Strategic#, ceea ce a constituit o nou# etap# a activit#]ii mele desf#[urate \n cadrul Statului Major General. _n contextul oficializ#rii op]iunilor politice privind accederea \n NATO [i a demersurilor intreprinse \n acest sens, se impunea cu stringen]#, ca prin structura nou creat#, Direc]ia Planificare Strategic#, s# se dinamizeze eforturile spre integrare, s# se realizeze sinergia [i coeren]a acestora, concomitent cu adaptarea conceptual# [i ac]ional# la cerin]ele Alian]ei. Cu un colectiv destul de redus, constituit din ofi]eri bine preg#ti]i, dedica]i [i pasiona]i: P. Ni]u, N. Dolghin, I. Opri[or, T. Frunzeti, M. T@rn#cop, M.M@ndru condu[i cu elegan]# [i profesionalism de Gl. Vasile Paul, am \nceput o lung# [i prolific# activitate de studiu, analiz#, interpretare [i elaborare a unor documente de linie, care au fundamentat majoritatea evolu]iilor institu]iei militare.

Astfel, am participat cu entuziasm la elaborarea documentelor de pionierat din Armata Rom@niei, \n concep]ie NATO: Viziunea Strategic# Armata Rom@niei 2010, Strategia Militar# a Rom@niei, Carta Alb# a Ap#r#rii, Doctrina Armatei Rom@niei, Doctrina pentru opera]iile \ntrunite multina]ionale, Doctrina pentru planificarea strategic#, precum [i la concep]iile de restructurare [i modernizare a structurii de for]e, cunoscute sub denumirea generic# de “For]a Obiectiv”. La acestea s-au ad#ugat zeci de studii, analize [i articole \n domeniul securit#]ii, sus]inute \n cadrul unor manifest#ri [tiin]ifice na]ionale sau interna]ionale sau publicate \n revistele de profil. _n aceast# perioad#, am publicat “Un vis \n devenire: Europa Unit#” [i “Centre de putere ale lumii”, dou# c#r]i care m-au consacrat definitiv \ntre m@nuitorii de condei proveni]i din institu]ia militar#. Accederea \n NATO [i UE a reprezentat nu numai \ndeplinirea unor obiective politice strategice dar [i \ncununarea eforturilor depuse de to]i militarii [i civilii armatei noastre. Noul statut [i calitatea de stat membru al Alian]ei, ofer# pe l@ng# garan]iile de securitate [i posibilitatea de a participa la procesul aliat de planificare a ap#r#rii, inclusiv la dezvoltarea \n comun a unor capabilit#]i care s# permit# gestionarea situa]iilor de criz#. Evolu]iile imprevizibile din mediul de securitate [i noile coordonate ale institu]iei militare na]ionale \n cadrul euroatlantic, au impus o abordare novatoare [i vizionar# a procesului de adaptare [i modernizare a structurii de for]e. Astfel, av@nd la baz# demersurile declan[ate la nivelul Alian]ei \n domeniul transform#rii militare, am \nceput la nivelul Statului Major General, sub conducerea gl. Eugen B#d#lan [i coordonarea gl. Fl.Pin]# un amplu proces de analiz# [i evaluare a capacit#]ii de lupt# a armatei concomitent cu reg@ndirea modului de \ntrebuin]are [i configurare a for]elor, \n raport de dimensionarea acestora [i resursele la dispozi]ie. Acest demers, deosebit de complex prin amploare, amplitudine [i durat#, a fost materializat prin Strategia de transformare a Armatei Rom@niei care constituie cadrul de dezvoltare [i func]ionare a acesteia p@n# la orizontul anilor 2025. Implicat \n mod direct \n acest demers, am \ncercat s# contribui cu experien]a [i cuno[tin]ele mele \n fundamentarea [tiin]ific# [i practic# a documentelor relevante, con[tient \n permanen]# de valoarea lucrului \n echip# [i de consultarea oportun# a structurilor cu implicare \n domeniu. Evolu]iile din societate [i \ndeosebi cele la nivel na]ional au eviden]iat faptul c# indiferent de corectitudinea [i fundamentarea procesului de planificare, fie el [i la nivel strategic, materializarea acestuia este determinant \ntotdeauna de voin]a [i decizia 441

politic# prin care se asigur# resursele. Trebuie s# recunoa[tem cu onestitate c# dup# perioada entuziast# de conjugare a tuturor eforturilor na]ionale \n vederea \ndeplinirii unui obiectiv de importan]# capital# pentru viitorul Rom@niei, intrarea \n NATO, a urmat o perioad# \n care disensiunile politice [i interesele de grup au disipat unitatea de voin]# la nivelul decizional care a avut urm#ri negative asupra bugetelor anuale alocate institu]iei militare [i implicit asupra desf#[ur#rii predictibile a procesului de transformare. _n aceste condi]ii, au fost necesare noi abord#ri conceptuale pentru derularea procesului, identificarea unor solu]ii inedite de asigurare a condi]iilor pentru \ndeplinirea angajamentelor asumate la nivelul Alian]ei [i nu \n ultimul r@nd elaborarea de noi documente care s# conduc# la realizarea obiectivelor STAR. Sub conducerea amiralului Gh. Marin care prin pragmatism [i responsabilizare a revitalizat \ntregul proces de transformare, am pus \n oper# materializarea unor noi proiecte [i construc]ii organiza]ionale care s# r#spund# mai bine nevoilor alian]ei [i implicit ap#r#rii na]ionale, activitate care continu# [i ast#zi sub conducerea t@n#rului gl. {t. D#nil#. Toate aceste demersuri necesit# imagina]ie, competen]#, determinare [i curaj \n prezentarea [i sus]inerea unor idei [i op]iuni novatoare care s# asigure modernizarea institu]iei militare \n consens cu cerin]ele tot mai diversificate ale societ#]ii actuale. Sunt ferm convins c# valoarea cuno[tin]elor acumulate de-a lungul carierei, experien]a, pasiunea [i puterea de munc# dovedite \n diversele func]ii pe care le-am de]inut precum [i credin]a \n tr#inicia lucrului bine f#cut \mi vor permite s# contribui la solu]ionarea cu succes a noilor provoc#ri confirm@nd prin acest mod c@[tigarea pariului f#cut cu mine \nsumi la dob@ndirea calit#]ii de cantemirist.

GENERAL DE BRIGAD~ GHEORGHE ION V~T~MANU-COAN}~ NU PUTEM GĂ&#x201A;NDI TO}I LA FEL 1. La mine a fost simplu. M-am n#scut cu armata in cas#. Tat#l meu a fost ofi]er.

Tata a fost voluntar \n al doilea r#zboi mondial, a luptat 3 ani (1941-1944) \ntr-un regiment de artilerie. Apoi a fost subofi]er de arm# chimic# [i apoi ofi]er de intenden]# \ntr-o unitate de protec]ie antichimic#. De mic mi-a pl#cut armata. Cred c# momentul decisiv 442

pentru a merge la Liceul Militar a fost \n august - septembrie 1968 c@nd \l vizitam zilnic pe tata la unitate unde era “\ncazarmat> cu evenimentele din Cehoslovacia.

2. De c@nd m# [tiu am fost un tip u[or adaptabil. Mai greu a fost cu programul de diminea]#, cu studiul obligatoriu, dar a trecut repede. _n [coala general# am fost un elev bunicel a[a c# m-am descurcat destul de u[or cu \nceputurile vie]ii de cantemirist.

3. Sunt multe, foarte multe. Dar cred c# cel mai interesant mi s-a p#rut faptul c# de la \nceputul vie]ii de liceu am sim]it c# se vorbe[te altfel cu elevii de liceu militar. Am mai vizitat pe fo[tii colegi de la “general#>, la ei la liceu [i mi se p#rea c# se continua “d#d#ceala> dasc#lilor, mi se p#rea c# prea erau “indisciplina]i”. Ori in liceul militar eram trata]i ca “b#ie]i mari”. Un exemplu ar fi c#, surprinz#tor, s-a aprobat vizionarea \ntr-o noapte [i a doua zi a unei finale de Cup# Davis unde juca Ilie N#stase [i Ion }iriac.

Comandantul liceului [i personalul didactic au fost de acord [i au fost convin[i c# vom recupera f#r# probleme orele “pierdute”. A[a a [i fost.

4. Toate se v#d acum frumos, atunci nu \n]elegeam de ce aveam permisii doar \n situa]ii excep]ionale, de ce erau \nvoi]i numai cei cu note peste 7. Acum [tiu de ce ….

5. Prin clasa a XI-a a ap#rut legisla]ia, care stabilea plata [colariz#rii din vina elevului.

Au fost chema]i p#rin]ii s# semneze contractele (noi fiind minori). P#rin]ii mei (Dumnezeu s#-i odihneasc#) m-au \ntrebat dac# s# semneze sau nu. Adic# r#m@n sau plec. Am zis nu, nu plec. C@teva luni mai t@rziu mi-a p#rut r#u pentru o clip# (cred c# o not# proast#…) dar mi-a trecut repede.

6. _n liceul militar am \nv#]at multe: respect, corectitudine, condescenden]#, polite]e, finalizare (adic# : f#-]i treaba p@n# la cap#t). E simplu! M-a ajutat enorm.

7. Deosebit de filozofic... La prima vedere pare complicat pentru c# este o formulare pre]ioas#. _n liceul militar, dac#-]i place [i vrei s# continui, \nve]i foarte multe. S# fii corect, cinstit, s#-]i faci treaba, s# fii disciplinat [i ascult#tor dar s# ai o atitudine normal# \n \ndeplinirea sarcinilor. Nu execu]i orbe[te orice ordin ci numai ce este legal. Cum [tii?! {tiind legi, regulamente, militare.

8. S# fiu bun, poate cel mai bun \n ceea ce fac.

9. Da, bine\n]eles. Comandantul liceului, generalul maior Hristache {tef#nescu avea o vorb#: “Am \ncredere \n tine, tinere!”. Ce puteai spune?! Te f#ceai de r@s dac# gre[eai.

Dirigintele meu (,,pe vremea mea> alt# vorb# din b#tr@ni), domnul profesor Dumitru Stan, de matematic# ( nu erau “dirigu’” [i “mate”) era foarte apropiat de noi [i discutam de toate.

Dom’ diriginte ne spunea de toate, de la via]a \n cazarm# p@n# la rela]iile cu fetele de afar#.

Sunt numai doi, dar nu pot uita pe col. R#b#cel, loc]iitorul comandantului, o ]inut# impecabil# care ne-a comandat la defilarea din 1973, mr. Vl#descu (Dumnezeu s#-1 odihneasc#) care ne-a instruit 4 ani [i ne-a pretins reguli de comportare. De la el am copiat fotomontajul cu regulile de comportare \n cazarm#, \n afara ei, fotomontaj ce a fost instituit de mine prin toate unit#]ile pe unde am muncit. Nu pot uita pe mr. R#du] {tefan, comandantul de companie (nu cred c#-1 poate uita vreun elev) — model de omenie, pe lt. maj. Nour [i pe lt. Dumitrescu Mihai — modele de ordine [i disciplin#. Lista e mare....

10. Am luat aproape tot ce acum mi se pare foarte bun: exigen]#, omenie, disciplin# fermitate [i mai ales , corectitudine.

11. Cei mai mul]i dintre colegii mei sunt \n rezerv# . Dar le p#strez o amintire vie [i plin# de respect. Dintre “activi”, din aceea[i clas# mai suntem doi. Cel#lalt coleg este 443

mai “tare” ca mine. Dar \i port un respect deosebit, a fost [i este un exemplu pentru to]i ai no[tri. Foarte bine preg#tit, dinamic, a reprezentat [i reprezint# un exemplu excelent.

Este gl. mr. dr. Nicu] Valeriu, loc]iitor al {efului Statului Major General la aceast# dat#.

Sunt m@ndru c# sunt genera]ie de Liceu Militar cu mai mul]i, superbuni \n sistem.

Recunosc c# nu am fost \n aceea[i clas# sau companie. Dar nu-l po]i uita pe gl. lt. dr. Ghica Radu, gl. bg. dr. Co[codaru Ion, col (r.) Olaru Ion, col.(r) Dinu Mihai etc..

Lista e lung#. Ar fi o nedreptate s# o continui...

12. Am urmat {coala Militar# de Ofi]eri activi “Nicolae B#lcescu” — arma infanterie, specialitatea v@n#tori de munte. Mi s-a p#rut atunci, cred [i acum c# nu am gre[it, c# era una din cele mai dinamice [coli [i arme. Alergam dar \nv#]am. La vremea mea ni se spunea c# suntem “iepuri de c@mp”. Noi spuneam despre al]ii c# sunt “[obolani de birou” sau “creieri \ncin[i”. Problema este c# eforturile prelungite formeaz# coeziunea. {i acum sunt convins, c# lucrul \mpreun#, timp \ndelungat, pe vreme de “jale” (ploaie, viscol etc.) \nt#resc coeziunea, spiritul de echip#, prietenia, camaraderia. {coala Militar# mi-a \nt#rit convingerea c# un b#rbat adev#rat trebuie s# mearg# p@n# la cap#t.

13. Modelele mele. C@nd am f#cut stagiul de trup#, \n anul 3 de {coal# Militar#, un locotenent mai “vechi” ca mine cu 3 ani mi-a spus cine este comandantul meu de pluton.

Avea dreptate. Eram copie fidel# din punct de vedere al comportamentului. Cum s#-1 uit pe comandantul de pluton: exigent, instruit, cizelat, studios, omenos. Domnul lt.

B@rloiu Viorel, de v@n#tori de munte, m-a luminat p@n# la func]ia de comandant de companie. C@nd am ajuns comandant de batalion am dat de colonelul ([i apoi generalul) B@rloiu, [ef de stat major de armat#. Mi - era o ru[ine ie[it# din comun c@nd dumnealui sau subordona]i de-ai domniei sale g#seau nereguli \n batalion. Viat# grea... S# tr#i]i domnule General!

Cine poate uita pe comandantul de batalion din anul 1 [i 2 din {coala Militar# \nseamn# c# a pierdut toate deprinderile ost#[e[ti. Lt. col. Nicolae R. loan (Dumnezeu s#-l odihneasc#) - exemplu de lucru cu oamenii. {tia tot....

Po]i s#-l ui]i pe loc]iitorul pentru infanterie, cercetare [i v@n#tori de munte, col. Jipa Ionel?! Grav# eroare. Exemplu de comportare, un orator extraordinar... {i c@]i nu au fost...

14. Da, familia are un rol major. Dac# nu merge familia, nu merge nimic. C@nd am sus]inut examenul de admitere \n Academia Militar#, am f#cut consiliu de familie. Am zis: merg [i dau examen la Academie; sunt preg#tit, dar pot s# intru sau nu. Dac# nu intru nici o problem# dar r#m@n la un nivel mic. Dac# intru, 2 ani nu sunt acas#, dup# aceea Dumnezeu mai [tie unde voi merge dar sunt perspective de dezvoltare \n carier#.

Familia a zis da, s# merg, vom vedea dup# aceea ce va fi, la nevoie te urm#m dar f# ceea ce vrei [i sim]i c# e bine s# faci. Si-am intrat. A fost mereu al#turi de mine (nu \ntotdeauna fizic) [i totul a fost foarte bine. Le mul]umesc din nou pentru tot.

15. Mi-a pl#cut munca de comand#, munca cu soldatul. Am participat la activit#]i \n economia na]ional#, la munci, agricole, Am \nv#]at foarte multe. Dar am fost mai mult angajat in activit#]ile de instruire [i educare. Am comandat subunit#]i, [coli de grada]i militari cu termen redus (militari care erau admi[i \n facult#]i ale sistemului na]ional de \nv#]#m@nt superior). Toate aceste activit#]i m-au [lefuit, m-au ”luminat” [i mi-au dat \ncredere c# pot face fa]# cu succes tuturor sarcinilor existente \n Armata Rom@niei. Miam dat seama c#, dup# o preg#tire temeinic#, pot face fa]# oric#ror \ncerc#ri de instruire.

444

16. Mi-au pl#cut Armele _ntrunite. Toat# aceast# problem# m-a determinat s#-nv#] detalii, f#r# doctorate, masterate etc. Dar sunt convins c# pot face fa]# provoc#rilor.

17. R#spunsul este la punctul 16...

18. Totul este perfect. Avem rezerv# de cadre super preg#tite. Avem militari preg#ti]i [i policalifica]i. Am o propunere: experien]# la trupe! Este bine, este justificat# o marj# de c@]iva ani la trupe dar cred c# este bine pe e[aloane: 3 -4 ani la companie, 4 -5 ani la batalion, 4 ani la brigad# [i putem avea militari foarte bine instrui]i. Este posibil# scurtarea perioadelor dar cine a mai v#zut trup# e altceva...

19. Armata te face om dac# o respec]i [i-]i faci treaba. Am \nv#]at [i am cules respect, onoare, demnitate, cinste [i corectitudine....

Cu timpul cred c# a[a va fi [i omenirea, plin# de cinste [i respect. Mai dureaz#, sunt convins, dar conflictele nu se pot rezolva dec@t cu calm [i comunicare.

20. Complicat# g#sirea unui r#spuns corect. Dup# p#rerea mea, a fi comunitar \nseamn# a avea acelea[i drepturi [i \ndatoriri. Dac# nu realiz#m echilibrul nu avem ce vorbi despre comunitate. Nu putem g@ndi to]i la fel. Nu to]i ne-am n#scut \n condi]ii egale. Dar putem avea un comportament comun, iar asta cere timp, r#bdare, perseveren]#, tenacitate [i corectitudine.

21. Comandantul meu de batalion din {coala Militar# avea o vorb# â&#x20AC;&#x153;armata este grea pentru c# este frumoas# [i este frumoas# pentru c# este greaâ&#x20AC;?. Mult adev#r. Mi-am ales cariera \n mod lucid, f#r# influen]e mai mult sau mai pu]in subiective. Tuturor le spun s#-[i fac# treaba temeinic, p@n# la cap#t. Este foarte simplu.

GENERAL LOCOTENENT DR. DAN GHICA RADU Loc]iitorul [efului Statului Major General OPERA}II _N INFORMA}II {I INFORMA}II _N OPERA}II Cu siguran]# am s#-mi surprind camarazii m#rturisind c# mi-am \ncercat norocul la Liceul militar din Breaza dorind, de fapt, s# m# fac... marinar. Cu acest g@nd am trecut peste \mpotrivirea familiei [i, mai ales a tat#lui, fost ofi]er, trecut \n rezerv# pentru 445

probleme de dosar, [i m-am prezentat la examen. Nu [tiu ce-mi \ndreptase mai mult pa[ii spre Breaza. S# fi fost pove[tile despre bunicii mei care luptaser# \n cele dou# r#zboaie mondiale, unul dintre ei chiar la Cotul Donului, s# fi fost admira]ia pentru ta]ii unor colegi de-ai mei din general#, care erau militari, sau istorisirile unui prieten al tat#lui meu, fost comandant al Bricului Mircea? Poate c@te pu]in din fiecare. Nu [tiu cu siguran]#, dar cert e faptul c# am fost admis cu nota 9.20, al 6-lea din peste o mie de candida]i.

Dar pe c@t de mare mi-a fost bucuria admiterii, pe at@t de mare a fost provocarea ce a urmat. O dat# intrat pe poarta liceului, entuziasmul meu a \nceput s# sc@r]@ie.

Regulile mi se p#reau prea stricte, regulamentele, prea dure, [i priva]iunile, prea complexe pentru v@rsta noastr#. _n plus, nu g@ndeam numai eu a[a, ci [i colegii mei de clas#. Avusesem “[ansa” s# nimeresc [i \ntr-o clas# de englez# avansa]i, \n majoritate format# din bucure[teni, care prin natur# erau mai nonconformi[ti, mai r#sf#]a]i [i mai greu adaptabili rigorilor vie]ii cazone. A[a a ajuns clasa mea, clasa a 9 a F, s# fie perceput# ca o clas# rebel#. Eram considera]i atipici: nu respectam programul de studiu, d#deam spectacole \n dormitor, parc# ceva ne m@na de la spate s# facem tot ce era interzis. Ca dovad# a stilului nostru mai “altfel”, am avut [i c@te 5 dirigin]i simultan [i doi ofi]eri responsabili cu disciplina... _mi sunt \nc# proaspete \n minte imaginile cu maiorul Vl#descu [i colonelul Oprina, de la contrainforma]ii, care se str#duiau s# ne aduc# pe linia de plutire. Mi-aduc aminte [i de stilul sf#tos, pl#cut [i abil al comandantului, generalul Cristache {tef#nescu, fost comandant [i la C@mpulung Moldovenesc, care \ncercase [i el din r#sputeri s# ne fac# baie]i buni. Degeaba! Eu [i colegii mei, printre care fo[tii secretari de stat din MApN, Sorin Encu]escu [i Corneliu Dobri]oiu, insistam pe o direc]ie... gre[it#. Mai \n glum#, mai \n serios, nimic din comportamentul [i atitudinea noastr# nu prevestea c# vom urma o carier# militar# at@t de lung# [i performant#. Mai mult, spre sf@r[itul clasei a X-a, eu am realizat c# nu m# reg#sesc \n profilul unei cariere militare [i chiar am vrut s# depun armele. A fost un moment de r#scruce pentru mine [i, singur, f#r# a cere sfatul cuiva, am decis s# continui.

Ce se \nt@mplase… Citeam foarte mult [i, \ncet, \ncet, am descoperit ce \nseamn# cercetarea-diversiunea [i for]ele speciale. M-a atras aceast# specialitate f#cut# pentru oameni dispu[i la sacrificiu [i \n mintea mea a \ncol]it g@ndul de a m# dedica acestui domeniu. A[a c# din clasa a XI-a am redus motoarele \nv#]#turii [i am \ncercat s# aflu c@t mai multe despre acest domeniu care m# fascina, citind toat# literatura de specialitate din biblioteca liceului. Practic, salvarea carierei mele a venit din... cercetare. {i, \ntradev#r, via]a [i cariera de ofi]er cerceta[ m-au \nv#]at ce \nseamn# modestia, perseveren]a, lucrul \n echip#, importan]a fiec#rui coleg, a fiec#rui camarad \n asumarea riscurilor fiec#rui tip de misiune, at@t pe timpul exerci]iilor, al aplica]iilor, dar, \n mod deosebit, \n situa]ii reale. Am \nv#]at s#-mi p#strez demnitatea de ofi]er al Armatei Rom@ne \n orice situa]ie sau context, chiar [i atunci c@nd st#team \n noroi [i z#pad# zile \ntregi, \n mun]i, \n poligoane sau pe malul Dun#rii.

Revenind la perioada Breaza, g@ndindu-m# retrospectiv, recunosc faptul c# \n ansamblu via]a [i cariera militar# mi-au fost marcate de Liceul militar. Experien]a celor 4 ani a fost fundamental# pentru mine. _n Liceul militar mi-am format cultura general# [i am \nv#]at ce \nseamn# patriotismul, dragostea de ]ar# [i respectul fa]# de istoria neamului, un 446

model pentru noi fiind profesorul de istorie, Mih#ilescu, c#ruia noi \i spuneam “Fuscus”, pentru c# avea o figur# de roman clasic. Am \nv#]at ce \nseamn# respectul, prietenia, camaraderia, sentimentul apartenen]ei la o genera]ie cu acelea[i fr#m@nt#ri, c#ut#ri, vise, idealuri. Practic \n Liceul militar am deprins toate valorile care m-au c#l#uzit apoi \n via]#.

Fa]# de to]i colegii mei am sentimente de stim# [i respect. Ne-au unit provoc#rile la care am fost expu[i, am \nv#]at unii de la al]ii [i permanent ne-am sprijinit pentru a trece peste problemele sociale \nt@mpinate. Cu 20 dintre ei am r#mas coleg [i la {coala militar# de ofi]eri activi “Nicolae B#lcescu” din Sibiu. {i cu adev#rat m-am bucurat c# am ales cariera militar# c@nd, din 400 de tineri ofi]eri, am fost selec]ionat \n plutonul de cercetare format din 29 de oameni. _n {coal#, i-am avut ca modele pe lt. Florian Dumitru, care ne-a fost comandant de pluton, [i pe colonelul Costic# Gavril#, lector, care ne-a insuflat dragostea pentru specialitatea cercetare.

Dup# {coal#, am \nceput s# urc \n carier# treapt# cu treapt# [i marile provoc#ri nu s-au l#sat a[teptate. Am participat la opera]iunile de c#utare-salvare dup# cutremurul din martie 1977 din postura de elev sergent, loc]iitor al comandantului plutonului de cercetare, [i am fost puternic impresionat de tragediile \nt@lnite. Revolu]ia din 1989 a fost un moment fierbinte din cariera mea. Ca [ef de stat major al Regimentului 23 Mecanizat am asigurat paza a dou# baraje din Mun]ii Apuseni, de a c#ror protec]ie depindeau ora[ele Cluj-Napoca [i Oradea. Alt moment-cheie a fost mineriada din 1990, c@nd, \n calitate de comandant al batalionului de cercetare, prin informa]iile furnizate, am prevenit decizia de scoatere a Diviziei de tancuri pe str#zile Bucure[tiului.

Dar cea mai spectaculoas# [i substan]ial# experien]# din cariera mea r#m@ne misiunea din Irak. Am fost primul general rom@n care a ac]ionat \ntr-un comandament de for]# multina]ional# la nivelul unui teatru de opera]ii. Acolo am tr#it [i ca martor, [i ca actor, multe momente de r#zboi modern adev#rat. Irakul a fost pentru mine o “academie pe viu”, unde am cunoscut cultura organiza]ional# [i educa]ia de tip american. La finalul misiunii, am tr#it chiar un paradox: pur [i simplu mi-a p#rut r#u c# plec [i c# nu voi mai fi al#turi de camarazii mei.

Evolu]ia mea profesional# a fost marcat# de munca de informa]ii, de opera]ii [i comand#. Am f#cut opera]ii \n informa]ii [i informa]ii \n opera]ii.

Dincolo \ns# de str#duin]ele profesionale, nu a[ fi ajuns ceea ce sunt ast#zi f#r# sprijinul necondi]ionat al familiei mele. Pu]ini [tiu c# \n spatele unor cariere militare de succes se afl# sacrificiile familiilor care sunt duble fa]# de sacrificiile noastre. Regret din suflet c# nu am putut s# fiu al#turi de fiica [i fiul meu exact atunci c@nd ei au avut mai mare nevoie de sprijinul meu. Practic, c@nd porne[ti pe un astfel de drum, nu-]i mai apar]ii, e[ti dedicat profesiei trup [i suflet [i \ncerci zi de zi s# nu-]i dezam#ge[ti [efii, colegii de genera]ie, camarazii \n general.

Acum, cu to]ii, travers#m o perioad# foarte dificil# [i este nevoie de mult devotament [i d#ruire pentru a g#si solu]ii la provoc#rile actuale. G@ndul genera]iei mele se \ndreapt# spre genera]ia t@n#r#. Este singura resurs# pe care o avem la dispozi]ie f#r# nici un fel de limit#ri. Ofi]erii de ast#zi sunt mult mai pragmatici, vor s#-[i construiasc# traiectoriile \ntr-un mediu competitiv, institu]ia militar# fiind \n permanent# concuren]# cu institu]iile civile [i cu alte armate. Ei [tiu c# \n timpurile noastre o carier# militar# nu se mai poate 447

baza doar pe preg#tirea militar#. Un decident militar trebuie s# fie deschis la provoc#rile vie]ii sociale, sub toate aspectele, pentru c# instrumentul militar nu mai poate fi folosit ca unic instrument. El trebuie s#-[i pun# \n valoare alte capabilit#]i dec@t cele de comand# pentru a gestiona un conflict [i, mai ales, o situa]ie post conflict.

Pe cei care se afl# acum pe b#ncile Liceului militar \i \ndemn s# fie perseveren]i [i s#-[i construiasc# evolu]ia \n carier# pe onoare, credin]# [i spirit de sacrificiu, pe valorile na]ionale, \n special, [i pe valorile democra]iei \n general.

Date personale: Data na[terii: 13.09.1955 Locul na[terii: localitatea Topoloveni, jude]ul Arge[ Na]ionalitatea: rom@n# Starea civil#: c#s#torit, doi copii Educa]ie [i formare: 2010 – Conferen]iar universitar; 2009 – Doctor \n [tiin]e militare [i informa]ii; 2007 – Cursurile de preg#tire a personalului didactic de la Universitatea Bucure[ti; 2005 – Curs pentru generali [i ambasadori, Colegiul NATO, Roma [i Bruxelles; 2005 – Curs de specialitate al Institutului de Ap#rare al Managementului Asisten]ei de Securitate al SUA; 2005 – Masteratul “Puterea executiv# [i administra]ia public#” la SNSPA, Bucure[ti; 2002 – Cursurile Colegiului Na]ional de Ap#rare; 2001 – Cursul de opera]ii \ntrunite [i multina]ionale; 1999 – Curs de terminologie militar# \n limba turc# organizat \n Turcia; 1997-1998 – Curs intensiv de limba turc#; 1995 – Cursurile Colegiului Superior de Stat Major; 1988 – Curs specializare \n domeniul organiz#rii mobiliz#rii; 1987 – Cursurile Facult#]ii de arme \ntrunite [i tancuri, specialitatea arme \ntrunite, din Academia Militar#; 1983 – Curs perfec]ionare ofi]eri nou numi]i \n func]ie la Compania cercetare; 1979-1980 – Curs intensiv de limba rus#; 1977 – {coala militar# de ofi]eri activi “Nicolae B#lcescu”, arma infanterie, specialitatea cercetare; 1974 – Liceul militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza.

Experien]# profesional#: – la 29 noiembrie 2010, a fost avansat general-locotenent; – de la 16 ianuarie 2011 – loc]iitor al [efului Statului Major General; – martie 2009-ianuarie 2011 – [eful Statului Major al For]elor Terestre; – mai 2008-martie 2009 – comandantul Comandamentului Opera]ional _ntrunit “Mare[al Alexandru Averescu“; – noiembrie 2007-mai 2008 – [eful Direc]iei structuri [i planificarea \nzestr#rii a Statului Major General; – aprilie 2006-noiembrie 2007 – comandantul Comandamentului For]elor Terestre; – noiembrie 2006-iunie 2007 – loc]iitor al [efului Statului Major [i [ef al opera]iilor coali]iei \n Comandamentul For]ei Multina]ionale din Irak (MNF-I); 448

– decembrie 2004-aprilie 2006 – director al Statului Major al For]elor Terestre; – noiembrie 2003–decembrie 2004 – comandantul Brig#zii 282 Mecanizate “Unirea Principatelor“; – iulie 2000-noiembrie 2003 – [eful Serviciului opera]ii din Statul Major al For]elor Terestre; – octombrie 1998–iulie 2000 – [eful Sec]iei informa]ii din Comandamentul Armatei I; – iulie 1996–octombrie 1998 – ofi]er specialist \n Direc]ia informa]ii militare a Statului Major General; – martie 1994-iulie 1996 – [eful sec]iei opera]ii la Corpul 1 Armat#; – iunie 1992-martie 1994 – [eful Biroului opera]ii [i preg#tire pentru lupt# la Comandamentul Diviziei 1 Mecanizate; – mai 1990-iunie 1992 – comandantul Batalionului 117 Cercetare din Divizia 57 Tancuri; – martie 1990- mai 1990 – comandantul Regimentului 10 Mecanizat; – aprilie 1988-martie 1990 – [ef de stat major la Regimentul 23 Mecanizat; – august 1987-aprilie 1988 – ofi]er de stat major \n Biroul cercetare la Divizia 11 Mecanizat#; – septembrie 1985-august 1987 – ofi]er elev la Academia de _nalte Studii Militare; – august 1977-septembrie 1985 – comandant companie, ofi]er de stat major [i cenzor militar, comandant grup cercetare, comandant de pluton cercetare la Batalionul 336 Cercetare din Divizia 57 Tancuri.

Distinc]ii [i decora]ii: – Ordinul na]ional “Steaua Rom@niei” \n grad de Cavaler; – Ordinul na]ional “Pentru Merit” \n grad de Cavaler; – Ordinul “Virtutea Militar#” \n grad de Cavaler; – Emblema de Onoare a Armatei Rom@niei; – Emblema Onoarea Armatei Rom@niei; – Legiunea de merit a SUA; – Emblema de Onoare a Statului Major General; – Emblema de Onoare a For]elor Terestre; – Emblema de Onoare a For]elor Aeriene; – Emblema de Onoare a For]elor Navale; – Emblema de Onoare a Informa]iilor pentru Ap#rare; – Emblema de Onoare a Comunica]iilor [i Informaticii; – Emblema de Onoare a Logisticii; – Emblema de merit “{tiin]a Militar#” cls. I. Limbi str#ine cunoscute: –Englez#, turc#, rus#.

449

GENERALUL DE BRIGAD~ DR. HERMENEANU VASILE “ASCULT~ SFATUL {I PRIME{TE _NV~}~MINTELE PENTRU A FI _N}ELEPT _N ZILELE CE VOR VENI”

(Vechiul Testament, Regii, Pildele lui Solomon,9:10) 1. Prima idee care mi-a venit \n minte la lecturarea acestui chestionar, dup# ce, \n prealabil, citisem din scoar]# \n scoar]# primul volum al “Piramidei Cantemiriste”, a fost una de ordin statistic. Trec@nd \n revist# numele mai multor generali ai Armatei Rom@ne \n str@ns# conexiune cu locurile natale, am constatat o densitate mai mare \n anumite zone geografice (de exemplu: zona C\mpulung Moldovenesc – Ruc#r – Pite[ti; zona Foc[ani – Br#ila – Gala]i etc.) [i o foarte slab# reprezentare \n alte zone ale ]#rii printre care se num#r# [i jude]ul Tulcea \n care se g#se[te locul meu natal.

Mi-aduc aminte c# prin anii ’80 – ’90 se vorbea de “satul cu generali” cu referire la comuna Boroaia, jude]ul Suceava, din care proveneau nu mai pu]in de [apte generali.

A[ putea spune c# acesta ar fi unul din motivele pentru care am ales cariera militar# (dar pe atunci nu cuno[team aceste lucruri [i nici nu [tiam prea multe despre via]a militar#).

M-am n#scut la 16 martie 1956 \n comuna Topolog, jude]ul Tulcea, \ntr-o zon# \n care nu sunt amplasate obiective sau unit#]i militare care s#-mi atrag# aten]ia sau s# m# motiveze pentru aceast# alegere. Nici \n familie nu am avut rude \n cadrul armatei care s#-mi insufle din copil#rie aceast# pasiune. P@n# prin clasa a [aptea, p#rin]ii mei nu-[i f#cuser# un plan pentru viitorul meu, iar eu cu at@t mai pu]in. Totu[i, mama, care era extrem de exigent# \n privin]a educa]iei mele, interes@ndu-se aproape zilnic de situa]ia mea [colar#, mi-a spus c# la na[tere ursitoarele mi-au prezis c# voi ajunge un “om de stat”. Nu [tiam eu prea bine ce \nseamn# acest lucru p@n# c@nd, \ntr-o zi, s-a anun]at \n [coal# [i \n comun# vizita unui general din armat# care era [i membru \n Marea Adunare Na]ional#. Acesta m-a impresionat a[a de tare prin ]inut#, atitudine, prestan]# etc. \nc@t n-am ezitat s#-i spun mamei c# a[ vrea s# fiu ca el. Tata, care 450

fusese pe front \n cel de-al doilea r#zboi mondial, auzind discu]ia, a zis c# sunt prea firav ca s# suport greut#]ile [i priva]iunile serviciului militar, \ns# mama a avut ultimul cuv@nt \n cas#, a[a c# hot#r@rea de a merge la Liceul militar era luat#. Mai vreau s# adaug c# decizia mi-a fost sus]inut# [i de majoritatea profesorilor de [coal# general# deoarece eram unul din elevii frunta[i (am luat premiul \nt@i \n to]i cei opt ani de [coal# general#).

Ast#zi, dup# aproximativ treizeci [i cinci ani de la sus]inerea examenului de admitere \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, constat cu mare satisfac]ie c# educa]ia primit# \n familie de la p#rin]ii mei (oameni simpli de la ]ar#) coroborat# cu cea insuflat# de dasc#lii mei din [coala primar# [i liceu, a reprezentat piatra de temelie a form#rii [i devenirii mele ca ofi]er de carier#. Profit de acest prilej pentru a le mul]umi din suflet prin intermediul acestei lucr#ri.

2. Impactul cu mediul militar n-a fost a[a cum m# avertizaser# anumite persoane – dur, greu de suportat- datorit# faptului c# eram obi[nuit din mediul familial [i [colar cu ordinea, punctualitatea [i disciplina, calit#]i ce m-au ajutat foarte mult s# m# adaptez cu u[urin]# noilor condi]ii [i s# m# integrez \n cadrul noului colectiv.

3. Am r#mas cu amintiri frumoase din anii adolescen]ei de “cantemirist”, unele dintre ele destul de hazlii care \mi fac pl#cere s# le povestesc pentru c# \mi trezesc sentimente de nostalgie fa]# de primii mei comandan]i, profesori sau colegi, c@t [i fa]# de locurile \n care mi-am petrecut anii adolescen]ei. _n acest context am s# v# relatez o secven]# petrecut# \n sala de mese a unit#]ii pe timpul unei vizite inopinate a comandantului liceului.

Era ora la care serveam masa de pr@nz \ntr-o sal# destul de mare [i frumos amenajat# \n prezen]a subofi]erului responsabil cu hr#nirea, plutonier major de intenden]# Ezaru, care, \n ziua respectiv#, era [i subofi]er de serviciu pe blocul alimentar. Acesta, fiind foarte milit#ros, \[i \ndeplinea atribu]iile cu mare con[tiinciozitate [i nu f#cea rabat de la nimic. A[a c# se plimba printre mese foarte ]an]o[, cu m@inile la spate ca “un coco[ care are grij# ca to]i pui[orii s# m#n@nce \n condi]ii optime”. Din c@nd \n c@nd se adresa cu expresia deja celebr# \n liceu: “las# vorba, tovar#[e elev…”! Deodat# \[i face apari]ia \n sala de mese comandantul liceului, cu o ]inut# impecabil#, \nso]it de [eful intenden]ei [i ofi]erul de serviciu.

- Aten]iune! … strig# regulamentar plutonierul major Ezaru care \l v#zuse primul pe comandant dar nu prea a fost luat \n serios de c#tre elevi. _n continuare \n sal# era g#l#gie [i z#ng#nit de vesel#. V#z@nd c# nu a fost receptat a[a cum era normal, subofi]erul a apelat atunci la o formul# original#, mai pu]in regulamentar#, dar mult mai eficient#: - Aten]iuuuneee, b#i!... a intrat comandantul…!!! Abia atunci s-a f#cut lini[te deplin# [i … a urmat raportul tare [i cu un accent r@r@it: - Tovar#[e colonel, la masa de pr@nz se serve[te ciorbi]# de peri[oare…

- Bine, tovar#[e Ezaru, [i-i \ntinde m@na pentru salut. Ezaru, nimic, cu m@na la caschet#, continu#: - … iahnie de fasole boabe …

- Bine, bine, continua]i, a zis comandantul gr#bindu-se [i cu m@na \ntins# \nc# spre subofi]er. Dar acesta, nimic. Datoria era datorie. Ac]iona ca soldatul japonez. Trebuia cu orice pre] s# termine raportul [i atunci urmeaz# finalul apoteotic: 451

- … [i compooot!!

- Bravo, acum cred c# pot s# m#n@nce, a zis comandantul sc#p@ndu-i un z@mbet discret.

Desigur c# eram la v@rsta la care speculam orice, iar atunci c@nd unii dasc#li sau [efi ai no[tri mai “gre[eau”, imediat erau “taxa]i”. Expresiile acestora constituiau adev#rate perle pe care unii colegi le contabilizau \n carne]elele cu amintiri. Unele dintre ele mai circul# [i acum: - Ce face]i aici, tovar#[i elevi?, \ntreab# ofi]erul de serviciu.

- Ascult#m muzic# la magnetofon, tovar#[e maior.

- Bine, bine, dar s# nu prinde]i posturi str#ine.

Sau, la sala de sport, \n afara programului: - Ce face]i aici, tovar#[i elevi?

- Flot#ri, tovar#[e c#pitan.

- Aduce]i-le la cancelarie, imediat.

4. Prin anul doi au ap#rut \n liceu c@teva cazuri de hepatit#, apoi num#rul acestora a crescut [i s-a instituit carantina. Cei suspec]i au fost izola]i la infirmeria liceului, iar ceilal]i erau monitoriza]i zilnic. Teama era a[a de mare la nivelul conducerii pentru c# zilnic se efectuau instructaje, se explicau cauzele [i simptomele bolii [i se dispuneau m#suri severe de igien# personal# [i colectiv#. Ni s-a spus c# principalul indiciu al apari]iei bolii era \ng#lbenirea globului ocular, coroborat# cu o stare de oboseal# prelungit#. Din acest motiv \n companie se instaurase o adev#rat# psihoz#. Fiecare avea oglinda \n buzunarul de la veston [i-mi aduc aminte c# foloseam orice prilej s# “ne verific#m ochii”. Pentru mine a fost un adev#rat chin. Dup# trei – patru zile ajunsesem s# nu mai disting bine albul de galben. _n mintea mea totul era galben, p@n# [i oglinda. Nu mai aveam poft# de m@ncare [i eram convins c# m-am \mboln#vit.

Am \ntrebat mai mul]i colegi de clas# cu privire la simptome, dar [i ei erau confuzi, cu excep]ia lui Avram C#t#nici, care mi-a zis s# stau lini[tit c# nu am nimic [i m-a chemat s# m@nc#m \mpreun# “ceva slan# ardeleneasc# cu ceap#”. Nu l-am crezut a[a c# am fost la infirmerie s# m# vad# doctorul care, dup# o mic# investiga]ie mi-a confirmat c# nu am nimic, c# sunt s#n#tos [i c# totul este doar \n imagina]ia mea, iar dac# continui s# g@ndesc negativ cu siguran]# m# voi \mboln#vi cur@nd. Mi-a mai spus ceva despre ipohondrie, un termen pe care nu l-am \n]eles dec@t mult mai t@rziu [i c# singura cale de ac]iune era s# g@ndesc pozitiv.

De atunci am \nv#]at s# fiu optimist [i \ncrez#tor \n via]#. {i am reu[it. Visul de a deveni general m-a c#l#uzit de pe b#ncile liceului militar, p@n# la gradul de colonel.

Acesta a fost ca un fel de “fata morgana” \n decursul carierei mele. Cu c@t \l vedeam mai aproape sau \l percepeam ca fiind mai realizabil, cu at@t se dep#rta mai mult. Dar eu nu mam resemnat [i, iat# c# atunci c@nd m# a[teptam mai pu]in, \n anul 2009, a venit [i gradul de general ca o \ncununare a activit#]ii mele de peste treizeci [i unu de ani ca ofi]er.

5. De[i eram la o v@rst# foarte fraged# [i nu aveam rezisten]a psihic# [i fizic# necesar# pentru a face fa]# exigen]elor vie]ii militare, de[i \n primele s#pt#m@ni de [coal# existau circumstan]e [i argumente destule s# renun], totu[i, ceva \n interiorul meu m# \ndemna s# fiu \ncrez#tor, s# rezist [i s# continui. Cred c# era acel sentiment de ru[ine fa]# de p#rin]i, de rude [i de colegii mei de [coal# general#, fa]# de oamenii din sat care aveau 452

\ncredere \n mine. {i cred c# nu i-am dezam#git prin d@rzenia [i hot#r@rea mea de a crede \n viitorul meu [i de “a lupta” cu greut#]ile vie]ii \nc# de la v@rsta de patrusprezece ani. {i Dumnezeu m-a ajutat pentru c#, a[a cum m-au \nv#]at mama [i bunica, I-am cerut mereu sprijinul.

Privind retrospectiv la acea perioad# constat cu surprindere c# de[i nu-i citisem pe Clausewitz [i pe Sun Tzu, aplicasem unul din principiile de baz# ale luptei armate (concentrarea eforturilor). Asta \nseamn# c# din momentul \n care mi-am stabilit obiectivul trebuie s# fac tot ce \mi st# \n putere pentru \ndeplinirea lui. Unii dintre colegii mei au cedat [i au renun]at la cursurile liceului, transfer@ndu-se la institu]ii civile. De ce nu ne atingem uneori ]elurile pe care ni le stabilim? Pot exista multe motive, dar, generalul prusac Carl von Clausewitz eviden]iaz# unul important: “\ncerc#m s# facem prea multe lucruri deodat#, \n loc s# le facem \ntr-o anumit# ordine”.

El recomand# s# urm#rim un singur ]el decisiv folosind toate resursele de care dispunem [i s# nu le dispers#m \n mai multe direc]ii. {i Napoleon Bonaparte recomand# s# ne preocup#m de lucrurile importante, pentru c# cele m#runte se vor regla singure. Marele strateg francez ne mai spune c# dac# vrei s# fii un “mare general”, atunci trebuie “s# p#strezi bine definit obiectivul \n fiecare moment [i s# faci ca toate eforturile s# convearg# spre acel obiectiv”.

6. Am \nceput acest chestionar cu un moto semnificativ care \n opinia mea reprezint# chintesen]a \ntregului proces instructiv educativ de formare a caracterelor [i de preg#tire a viitorilor ofi]eri de carier# ai Armatei Rom@ne. Pentru mine perioada cantemirist# a reprezentat “piatra de temelie” a preg#tirii mele ca viitor ofi]er [i general.

Port un respect profund primilor mei comandan]i [i dasc#li din liceul militar. De la ei am aflat c# \nv#]#tura este cea care face diferen]a dintre competen]# [i incompeten]# sau dintre succes [i e[ec.

7-8. Generalul american George C. Marshall ne spune c# “moralul reprezint#, \n esen]#, o stare de spirit, o stare mental# [i emo]ional# pe care o are un individ privind a[tept#rile legate de el”. Iar \n liceul militar to]i elevii eram anima]i de aceast# stare de spirit care, \ntr-o accep]iune general# a devenit ulterior “spiritul cantemirist”. Cred c# nu gre[esc c@nd afirm c# acest spirit a devenit un laitmotiv pentru majoritatea elevilor liceului, c#l#uzindu-ne pa[ii de-a lungul carierei militare pentru c# reprezenta chintesen]a valorilor umane acumulate \n acea perioad#. Spiritul cantemirist nu poate fi privit dec@t \n str@ns# leg#tur# cu disciplina, competi]ia, competen]a, curajul, datoria etc.

9-11. Desigur c# “spiritul cantemirist” evocat anterior era imprimat \n primul r@nd de comandan]ii [i personalul didactic din liceu, de profesorii, dasc#lii [i educatorii no[tri.

Prin nivelul lor de preg#tire profesional# [i de cultur# general#, prin experien]a [i responsabilitatea asumat#, ace[tia au contribuit, pe de o parte la ridicarea [i men]inerea prestigiului liceului, iar pe de alt# parte la educarea [i formarea noastr# ca viitori profesioni[ti ai Armatei Rom@niei.

Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza a format caractere. Prin dasc#lii s#i a modelat [i [lefuit comportamentul tinerelor “ml#di]e” ce aveau s# ajung# marii “stejari” de mai t@rziu. _n acest context generalul francez Jomini spunea \ntr-una din c#r]ile sale despre r#zboi c# asocierea dintre “competen]# [i un caracter remarcabil formeaz# un 453

mare conduc#tor”. Desigur c# de la to]i comandan]ii [i dasc#lii din acea perioad# am avut ce \nv#]a [i re]ine pentru mai t@rziu, fapt pentru care doresc s# le aduc mul]umiri [i s#-i asigur de stima [i respectul meu pentru c# [i-au dedicat via]a [i cariera unui scop at@t de nobil. Dac# ar fi s# nominalizez i-a[ cita pe to]i pentru c# fiecare a avut rolul s#u, dar m-a[ opri la dou# exemple care au constituit pentru mine adev#rate valori profesionale [i morale, adev#rate modele de urmat \n via]#. Din r@ndul cadrelor militare \l amintesc aici cu mult respect pe colonelul Gheorghe R#b#cel \ntotdeauna pedant [i \ngrijit, calm [i st#p@n pe sine, cu o ]inut# impecabil# care-]i impunea \ntotdeauna respect [i totodat# \ncredere. Din r@ndul dasc#lilor civili, \n opinia mea, doamna profesoar# de limba rom@n# Claudia Giumanc#, diriginta clasei, a constituit pentru mine un adev#rat exemplu demn de apreciat [i urmat. Mi-au r#mas \n minte c@teva r@nduri scrise de domnia sa \n caietul de amintiri al elevului cantemirist Hermeneanu Vasile prin care a zugr#vit \n cuvinte “me[te[ugite” perioada deosebit de frumoas# a adolescen]ei: “Po]i s# treci cu vederea Soarele care se zbenguie[te nebunatic _n pletele tale; {i macii care \nfloresc \n fiecare zi _n obrajii t#i; {i miresmele fragede ce curg n#valnic Din potirul visurilor tale albe Abia sc#ldate-nt@ia oar# _n izvorul fermecat al min]ii?

Po]i oare s# le ui]i?!” _n mod sugestiv mi-am intitulat atunci acest caiet “G@nduri pentru mai t@rziu” sau “Amintiri de cantemirist” [i-l r#sfoiesc de fiecare dat# cu sentimente de bucurie.

12-14. _n primii ani de liceu am fost atras de “farmecul infanteriei” despre care se spunea c# este “fabrica de generali”. Pe atunci credeam c# to]i generalii proveneau de la infanterie deoarece aveau culoarea ro[ie la caschet#, petli]e [i vipu[ca pantalonilor. Nu v#zusem nici un general cu vipu[ca verde sau neagr#. Am glumit. Nu cred c# acesta a fost motivul principal ci faptul c# la infanterie ai mai mult spa]iu de mi[care [i libertate de ac]iune fa]# de armele tehnice unde trebuie s# fii legat de un anumit loc (birou, laborator etc.) [i dedicat \ndeosebi unor activit#]i statice. {coala Militar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” din Sibiu a constituit pentru mine o a doua etap# important# \n cariera mea profesional#. Aici m-am format ca instructor, educator [i pedagog militar pun@nd accent mai mare pe dezvoltarea abilit#]ilor metodice necesare unui locotenent, viitor comandant de pluton. {i \n aceast# perioad# am beneficiat de comandan]i, instructori [i profesori eminen]i care mi-au influen]at cariera [i c#rora le datorez respectul cuvenit. Dintre ace[tia \mi face pl#cere s#-i amintesc pe coloneii Biri[ [i Fr#toaica, pe comandantul batalionului Batschi, pe comandan]ii de companii [i plutoane: Diaconescu Neculai, Chiriac Mihai, Dreptate Emil, Cioara Voicu [i al]ii. De la comandantul meu de pluton [i, ulterior, de companie, am \nv#]at \n acea perioad# despre puterea exemplului personal. Mi-aduc aminte c# nu era activitate pe care s# o conduc# [i s# nu fie el \nsu[i primul executant \n fruntea plutonului dup# ce, \n prealabil, zicea: “Face]i ca mine!”. Face]i o sumar# verificare [i 454

constata]i c@]i din comandan]ii de plutoane de ast#zi alearg# \n fruntea subunit#]ii lor sau c@]i \mbrac# primii masca contra gazelor atunci c@nd comand# “GAZE” pentru subordona]ii lor.

Generalul american Jay Kelley le spunea comandan]ilor din subordinea sa urm#toarele: “Putem s# le spunem tinerilor no[tri ofi]eri ce s# fac#, iar ei pot s# fac# lucrurile respective sau s# nu le fac#. Asta este exact ca atunci c@nd cre[ti copii. Ei sunt aten]i la ceea ce facem noi. Vor face sau nu ce le spunem, dar cu siguran]# vor face \ntotdeauna ceea ce facem noi.”.

Nu pot trece mai departe peste aceast# perioad# f#r# s# eviden]iez acest spirit de \ntrecere, de competi]ie permanent# \ntre clase, \ntre plutoane [i \ntre companii care ne mobiliza [i ne \nd@rjea s# fim mereu \n fa]#. De altfel, comandantul plutonului nostru, c#pitanul Diaconescu Neculai, nu concepea nici \n ruptul capului ca Plutonul 1 Infanterie s# fie dep#[it \n vreo situa]ie sau domeniu de Plutonul 2 Infanterie, comandat de c#pitanul Dreptate Emil. Se instituise [i o cup# pentru c@[tig#tori care, \n cea mai mare parte, st#tea \n vitrina noastr#, cu o singur# excep]ie: c@nd a fost luat# de plutonul rival pentru o s#pt#m@n#. Atunci a fost cu adev#rat o s#pt#m@n# “neagr#” pentru clasa noastr#.

C#pitanul Diaconescu s-a sim]it r#nit \n orgoliul s#u, fapt pentru care \ntreaga perioad# nu a vorbit cu noi ci ne-a comandat numai prin semne [i semnale prin poligoanele din Valea S#punului, Poplaca [i altele. {i ce semnale!... {i ce noroi!...

15. Am absolvit [coala militar# \n anul 1978 [i \n cei peste treizeci de ani de activitate am \ndeplinit numai func]ii pe linie de comand# de mare r#spundere, antrenante [i provocatoare, care m-au ]inut mereu conectat la realit#]ile militare [i mi-au permis o str@ns# leg#tur# cu oamenii, cu bucuriile, greut#]ile, realiz#rile [i aspira]iile lor. Apreciez acest lucru ca pe o mare oportunitate \n cariera mea deoarece mi-a permis s# cunosc institu]ia militar# din interiorul ei [i nu de undeva dintr-un birou la un e[alon superior, rupt de realit#]ile de zi cu zi ale militarilor. Am urcat pe scara ierarhiei militare de la treapta cea mai de jos (locotenent – comandant de pluton) p@n# la cea mai de sus (general de brigad# – comandant de brigad#) \ntr-o ascensiune logic#, fireasc#, pe baza experien]ei acumulate \n diferite func]ii la diverse e[aloane.

Despre preg#tirea profesional# acumulat# de ofi]erii rom@ni \n institu]iile militare de \nv#]#m@nt [i ulterior la cursuri sau \n cadrul activit#]ilor practice de instruc]ie, pot s# v# relatez o \nt@mplare petrecut# prin anii ‘90 pe timpul unei vizite de documentare \n S.U.A. \n cadrul unei delega]ii militare. La o unitate de geniu, pe timpul desf#[ur#rii unui exerci]iu specific \ntr-un poligon din Nevada, un maior din Armata S.U.A. \ncerca s# ne prezinte cu ajutorul unui laptop calculul volumului lucr#rilor genistice [i a unor lucr#ri de distrugeri ce trebuiau efectuate de subordona]ii s#i \n poligon dar, din p#cate, nu a putut deschide [i accesa baza de date din cauza \ntreruperii temporare a leg#turilor prin re]eaua satelitar#. Dup# scuzele de rigoare din partea gazdelor unul din ofi]erii rom@ni din delega]ia noastr#, care era locotenent colonel de geniu, a cerut permisiunea s# efectueze o parte din aceste calcule f#r# ajutorul computerului, cu creionul pe o coal# de h@rtie. Dac# pentru ofi]erul nostru aceast# sarcin# ea ceva banal [i uzual, adic# o activitate de rutin# exersat# de sute [i mii de ori \n [coala militar#, academie [i la orice gen de aplica]ii practice, pentru americani a constituit o surpriz# total#.

455

Generalul american Ridgway spunea \ntr-una din lucr#rile sale c# “Nu conteaz# c@t de bune sunt armele tale sau c@t de performante sunt echipamentele tehnice folosite dac# oamenii din trup# nu sunt instrui]i [i nu au abilit#]i deosebite \n cunoa[terea [i \ntrebuin]area tehnicii de lupt#. _n acest caz nu ve]i avea o armat# eficient#.”. Am dat acest exemplu pentru a demonstra \nc# o dat#, dac# mai era nevoie, c# instruirea reprezint# factorul esen]ial \n formarea [i devenirea profesional# a oric#rui militar. Iar Armata Rom@n# a avut [i are militari foarte buni profesioni[ti. Asta \nseamn# c# dac# re]eaua ta de calculatoare cade, pe toat# perioada func]ion#rii ei tu nu e[ti \n afara competi]iei (luptei), ci ai mijloace alternative.

16-17. Continu@nd pe aceea[i idee afirm c# am fost [i sunt adeptul preg#tirii permanente prin diferite forme pornind de la autoperfec]ionarea individual# [i p@n# la preg#tirea prin doctorat. Desigur c# am urmat diferite cursuri de carier# [i de perfec]ionare \n ]ar# [i str#in#tate, Academia Militar# [i cursurile post-universitare absolut necesare \n cariera unui ofi]er profesionist. M-a interesat [i m# pasioneaz# [tiin]a militar# ca domeniu general [i, \n mod deosebit, studierea [i aprofundarea artei militare de la Sun Tzu [i p@n# \n zilele noastre. Mi-am \mbog#]it [i diversificat cuno[tin]ele \n acest domeniu pe timpul Cursului Post-Universitar de Conducere Strategic# desf#[urat la Colegiul de R#zboi din cadrul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare “Carol I”. Aici am avut privilegiul de a dialoga [i \mp#rt#[i opinii cu cele mai valoroase [i eminente personalit#]i ale comunit#]ii [tiin]ifice din ]ar# [i str#in#tate reu[ind s# devenim, dup# absolvirea cursului, adev#ra]i “intelectuali sub]iri” a[a cum se exprima unul dintre profesorii de valoare ai colegiului, colonel profesor universitar doctor Lucian St#ncil#.

Am continuat preg#tirea prin doctorat \n cadrul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare \n acela[i domeniu sub \ndrumarea distinsului general-locotenent profesor universitar doctor Teodor Frunzeti [i, \n anul 2008, am ob]inut titlul de “doctor \n [tiin]e militare” dedic@ndu-mi majoritatea timpului studiului [i cercet#rii [tiin]ifice \ntr-un domeniu deosebit de controversat al perioadei actuale: “Comanda [i controlul ac]iunilor militare \ntrunite pe teritoriul na]ional”.

18. Travers#m ast#zi cu to]ii o perioad# grea; at@t societatea uman# c@t [i institu]iile statului, deci [i armata. Speciali[tii au denumit-o \n diferite feluri: reform#, schimbare, transformare, restructurare, tranzi]ie etc. Indiferent cum s-ar denumi ea, presupune \nnoire \n toate: at@t \n g@ndire, \n plan conceptual, c@t [i \n modul de ac]iune \n toate domeniile de activitate. “Principiile valabile ieri nu se mai aplic#… trebuie s# g@ndim \n termenii viitorului.” spunea generalul american Henry Arnold. F#r# nici o \ndoial# c# mai mult dec@t orice altceva ne este team# de schimbare. A[a e natura uman#.

Exist# chiar [i \n armat# un anumit confort \n a face lucrurile a[a cum au fost f#cute ele \ntotdeauna.

Un alt mare teoretician \n domeniul managementului din vremurile noastre, Peter F. Drucker, afirma c# “orice organiza]ie nu conteaz# c@t succes ar avea dac# continu# s# fac# ceea ce \i aducea succes \n trecut va e[ua \n cele din urm#”. _n opinia mea reforma, adic# schimbarea, este necesar#. Dar nu orice schimbare.

Nu po]i s# faci schimb#ri de dragul schimb#rii [i s# a[tep]i s# se \nt@mple lucruri bune.

Po]i chiar s# ob]ii efectul opus. Am putea p#stra ceea ce s-a dovedit a fi valoros \n [coala rom@neasc#, tradi]ia armatei, cultura na]ional# [i spiritul rom@nesc. Peste aceast# funda]ie 456

am putea a[eza cu grij# elemente de noutate (concepte, strategii, tehnici, proceduri) reclamate de revolu]ia informatic#, tehnologia avansat#, precum [i din statutul nostru de membri ai NATO [i UE. 19-20. Pe m#sura evolu]iei societ#]ii omene[ti consider c# trebuie s# ne \ndrept#m ast#zi c#tre o epoc# a p#cii [i prosperit#]ii, f#r# conflicte [i r#zboaie, cu o dezvoltare economic# corespunz#toare [i un nivel de civiliza]ie superior. Din p#cate evenimentele actuale ne demonstreaz# contrariul: c# se accentueaz# conflictele (sociale, morale, militare, culturale, religioase etc.), iar r#zboiul sub diferitele sale forme (clasic, local, zonal, de descurajare, de men]inere sau impunere a p#cii etc.) tinde s# devin# omniprezent. Ne confrunt#m ast#zi cu forme noi, precum: r#zboiul informa]ional, economic, diplomatic, mediatic sau chiar r#zboiul \n ciberspa]iu. A[adar, se pare c# ne \ndrept#m spre o er# conflictual#, deosebit# fundamental de cele anterioare prin faptul c# aceasta nu va fi caracterizat# doar printr-un sumum al violen]ei, ci, mai ales, printr-o integrare mai mult sau mai pu]in haotic# \n spa]iul fizic [i cel virtual a tuturor formelor de r#zboaie cunoscute sau necunoscute p@n# acum. Esen]a r#m@ne \ns# aceea[i: societatea omeneasc# nu va fi nici mai bun# nici mai rea dec@t a[a cum sunt indivizii care o compun, iar r#zboiul apar]ine oamenilor [i entit#]ilor \n care ei tr#iesc [i va fi \ntotdeauna a[a cum sunt ei.

Poate de aceea \mi doresc o stare mai mare de siguran]# \ntr-un climat de lini[te, pace [i bun#stare economic# \n care oamenii s# fie mai calmi, mai apropia]i, mai responsabili [i, de ce nu, mai predispu[i la lectur#, muzic# [i credin]#.

21. Crezul fundamental care m-a c#l#uzit permanent pe parcursul \ntregii cariere a fost acela c# cea mai mare satisfac]ie o ai atunci c@nd reu[e[ti prin for]e proprii (munc# perseverent#, valoare, profesionalism, responsabilitate [i ata[ament fa]# de institu]ia \n care lucrezi [i fa]# de oamenii cu care convie]uie[ti). Cu alte cuvinte, s# urci pe scara ierarhiei militare prin valoare [i s# ocupi o func]ie de conducere / responsabilitate pe baz# de merit [i nu din â&#x20AC;&#x153;\nt@mplareâ&#x20AC;?. De aceea a[ dori s# transmit tuturor subordona]ilor mei [i nu numai s# se preg#teasc# [i s# se perfec]ioneze continuu, s# aib# \ncredere \n institu]ia \n care lucreaz# [i s#-[i demonstreze eficien]a prin planuri simple, documente de calitate [i activit#]i bine organizate \n detrimentul birocra]iei excesive care tinde s# ne sufoce din ce \n ce mai mult. {i nu \n ultimul r@nd s# aib# \ntotdeauna mentalitatea de \nving#tori. _n \ncheiere a[ dori s# mul]umesc colectivului de autori, precum [i tuturor celorlal]i care s-au implicat \n organizarea, redactarea [i elaborarea acestei lucr#ri pentru c# mi-au dat posibilitatea de a realiza acest dialog cu cititorii.

Tuturor cantemiri[tilor le transmit cele mai frumoase g@nduri [i le doresc mult succes. A[a s# ne ajute Dumnezeu.

457

GENERAL DR. ION OPRI{OR SUCCESUL DURABIL SE OB}INE NUMAI PRIN MUNC~, PERSEVEREN}~, RIGOARE {I P~STR^NDU-}I _N ORICE SITUA}IE INTEGRITATEA 1. M-am n#scut la data de 10 martie 1955 pe frumoasele meleaguri arge[ene, \n comuna Deagurile, plaiuri natale cu influen]e determinante \n evolu]ia ulterioar#, \ntr-o familie de ]#rani gospodari, cu venituri medii, \n care p#rin]ii au ]inut ca noi, copiii, s# \nv#]#m [i “s# ajungem cineva”.

A[ezat# \n partea de sud a jude]ului Arge[, comuna Deagurile, a[a cum era cunoscut# \nainte de reforma administrativ# din anul 1968, a fost d#ruit# de Dumnezeu cu dealuri, lunci [i c@mpii, cu r@uri [i p@r@uri. Descoperiri \nt@mpl#toare sau rod al s#p#turilor arheologice au dovedit c#, din vremuri str#vechi, omul a g#sit aici o zon# prielnic# de via]#.

Clasele I-VIII le-am urmat \n comuna natal#, fiind un elev cu rezultate foarte bune la \nv#]#tur#. Mi-aduc aminte c#, spre sf@r[itul clasei a VII-a, ne-a vizitat [coala un ofi]er t@n#r, \mbr#cat \ntr-o unifom# militar# impecabil#, care ne-a vorbit despre Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Ne-a ar#tat un album cu fotografii, cu elevi de la liceul militar \n uniform#, [i ne-a prezentat o serie de avantaje ale unei poten]iale cariere militare. _n perioada respectiv#, ca [i acum, Armata era bine apreciat#. Cadrele militare se bucurau de mult respect, astfel c# p#rin]ii mei mi-au insuflat aceast# dorin]# de a \mbr#]i[a cariera militar#.

Situa]ia material# modest# a familiei, mirajul lampasului ro[u, alb-albastrul uniformei cantemiriste [i dorin]a arz#tore de a \nv#]a \ntr-un liceu de prestigiu, precum cel militar de la Breaza, unde concuren]a la admitere era frecvent de 7-10 candida]i pe loc, m-au determinat s# m# \nscriu la examen.

Testele de admitere au fost, prin complexitate, mai dificile dec@t cele specifice unui liceu civil. Examenelor la matematic# [i la limba rom@n# li se ad#ugau probe medicale, sportive [i de dic]ie, iar faptul c# am reu[it s# le trec cu brio mi-a \nsuflat \ncredere \n decizia mea.

458

_ncep@nd cu toamna anului 1970, am \mbr#cat uniforma cu lampasul ro[u de licean militar. Din acel moment, via]a mea avea s# cunoasc# schimb#ri radicale.

2. Impactul cu mediul militar, ca t@n#r cantemirist, a fost destul de dur, \n puternic contrast cu sentimentul de deplin# libertate de care m-am bucurat pe parcursul \ntregii copil#rii. La Breaza, \ns#, a trebuit s# m# adaptez unui regim de tip internat, cu specific militar. Am p#[it \n aceast# via]# nou#, total necunoscut#, ce p#rea prea restrictiv# pentru un copil de 14 ani, cu timiditate [i, de ce nu, reticen]#. Totu[i, mi-a s#rit \n ajutor calitatea mediului colegial \n care urma s# m# integrez. Constatarea faptului c# noii mei camarazi erau foarte buni la \nv#]#tur# a f#cut s# existe \ntre noi o loial# concuren]#, mi-a trezit ambi]ia de a \nv#]a [i a m# preg#ti pentru a-mi \ndeplini visul carierei militare.

3. _mi aduc aminte cu mare pl#cere de orele de limba rom@n# cu profesorul Dan Jebeleanu, care m-a f#cut s# \n]eleg [i s# \ndr#gesc opera lui Eminescu, despre orele de matematic# cu profesorul Constantin Zb@rcea [i, nu \n ultimul r@nd, despre orele de istorie cu profesorul Mih#ilescu {tefan, sau cele de geografie cu profesorul Sp@nu.

Am f#cut parte dintr-o clas# cu un nivel ridicat de preg#tire, unde am fost \nconjurat de colegi deosebi]i. A fost perioada \n care am legat multe prietenii, unele dintre ele men]in@ndu-se [i ast#zi.

De asemenea, \mi amintesc cu nostalgie de sunetul trompetei care anun]a \nceperea [i terminarea “apelului de sear#”, de programul de sear#, \n special cel din anul IV de liceu, care era “mai lejer”, [i nu \n ultimul r@nd, de ce s# nu recunoa[tem, de semnalul “stingerea”.

4. Amintirile nepl#cute se estompeaz# \n timp, astfel c# avem norocul s# ne r#m@n# vii \n memorie mai degrab# evenimentele pozitive. A[ putea aprecia ca nepl#cut#, copil fiind, rigoarea vie]ii militare: restric]iile aduse libert#]ii personale (aveam voie s# mergem \n ora[ numai o dat# la dou# s#pt#m@ni - duminica), imposibilitatea de a viziona un program la televizor (doar Telejurnalul) [i, mai presus de orice, dep#rtarea de familie.

5. Pornind pe acest drum, dintr-o dorin]# l#untric# puternic# [i arz#toare, n-a[ fi renun]at pentru nimic \n lume la calea aleas#, oric@t de greu ar fi fost. Poate c#, \n demersul meu cantemirist, contribu]ia primordial# la risipirea sentimentelor de renun]are nu a avut-o familia, pentru c# distan]a f#cea comunicarea mai dificil#. A[ spune c# datorez foarte mult personalului didactic - profesori [i comandan]i, care au [tiut \ntotdeauna s# m# \ndrume, s# m# \mb#rb#teze [i s# \mi modeleze caracterul, at@t de maleabil la acea v@rst#.

6. Necesit# destul de mult timp pentru a rememora ce purt#m \n suflet [i \n g@nd despre acea perioad# de adolescen]# irecuperabil#, plin# de provoc#ri, dar pl#cut# \n acela[i timp. Datorez mult perioadei de cantemirist, perioad# \n care mi-am format [i aprofundat cuno[tin]ele de cultur# general#, mi-am modelat personalitatea, am \nv#]at ce \nseamn# camaraderia bazat# pe onestitate [i fairplay, cu consecin]e faste \n \ntreaga mea activitate socio-profesional# de mai t@rziu.

7. Con[tiin]a apartenen]ei la o cast# de elit#, dorin]a de a fi cel mai bun [i a \nvinge \n mod onest, spiritul de echip#, capacitatea de munc# \n condi]ii de stres, rigoarea [i responsabilitatea - toate acestea animate de dorin]a permanent# de autodep#[ire - au constituit pentru mine un adev#rat “spirit cantemirist” care mi-a luminat drumul \n tot restul vie]ii.

459

8. _n perioada de referin]#, idealurile mele (ca [i ale tuturor celorlal]i colegi, fiind foarte tineri) nu se refereau la func]ii sau grade militare, ci la setea de cunoa[tere [i afirmare, st#ruin]a \n autoperfec]ionare, promovarea binelui [i adev#rului, profil moral [i intelectual ridicat, puternice motiva]ii profesionale pentru implicarea \n carier#, cultul muncii bine f#cute.

Spiritul cantemirist, chiar dac# \[i modific# straiele [i forma, d#inuie \n timp [i constituie baza educativ# a perioadei urm#toare, at@t din punct de vedere intelectual, c@t [i moral.

Astfel, fie c# am urmat cariera militar#, fie pe cea civil#, influen]a cantemirist# a constituit pentru mul]i dintre noi cheia succesului.

9. Ce a[ putea spune despre profesorii no[tri din Liceul Militar â&#x20AC;&#x153;Dimitrie Cantemirâ&#x20AC;?, care ne-au fost nu numai profesori ci [i p#rin]i, acum, dup# aproape patru decenii?

Profesorii no[tri erau \nf#[ura]i de mantia competen]ei, seriozit#]ii, abnega]iei, fiecare cu personalitatea sa, personalitate care s-a r#sfr@nt, \ntr-o m#sur# mai mare sau mai mic#, [i asupra noastr#.

Cu pl#cere \mi amintesc de profesorul Dumitrache Butoi, dirigintele clasei, de profesorii Ni]# Dorin, Dan Jebeleanu, Mih#ilescu {tefan, care mi-au r#mas la suflet [i c#rora le port ad@nc# pre]uire [i profund respect.

10. Rolul [i responsabilitatea comandantului de companie sau de batalion \n formarea [i consolidarea personalit#]ii viitorului adult, viitorului ofi]er este foarte important.

Acesta a constituit pentru mine [i colegii mei un p#rinte, c@teodat# mai dur, un dasc#l care mi-a ar#tat primele taine ale carierei militare, un excelent psiholog, capabil s# \n]eleag# fr#m@nt#rile [i r#t#cirile unui t@n#r, [i totodat# un prieten, un camarad.

Pot s# spun nume de ofi]eri care mi-au fost exemplu, domnul Cioac# {tefan Catri[, comandantul de companie, domnul Constantin Canef sau domnul R#b#cel.

11. E greu de spus cine mi-a fost cel mai bun prieten , dup# 37 de ani, dar \mi amintesc cu pl#cere despre Ion Popescu, Valeriu Nica, Valentin B#descu, Constantin Ifrim [i de to]i ceilal]i colegi de clas#, care au constituit grupul apropiat al sufletului meu [i pentru care port un respect deosebit.

12. Dup# examenul de bacalaureat, trebuia s# opt#m pentru o [coal# militar#.

Orientarea profesional# f#cut# de comandan]i [i profesori, vizitele [i inform#rile la diferite [coli militare m-au determinat s# aleg {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie [i Rachete Terestre de la Sibiu.

13. {coala militar# a constituit o continuare fireasc# a pa[ilor c#tre cariera militar#, dar [i o trezire brusc# la realitate. Adolescentul vis#tor s-a transformat \ntr-un adult responsabil, \ncrez#tor \n for]ele sale [i ner#bd#tor s# \nfrunte provoc#rile vie]ii.

Instructorii severi, dar \n acela[i timp inimo[i, mi-au c#l#uzit pa[ii cu r#bdare [i profesionalism, dezv#luindu-mi r@nd pe r@nd secretele profesiei de ofi]er de artilerie terestr#. Consider c# aici mi-am \nceput cu adev#rat cariera militar# [i, ob]in@nd gradul de locotenent \n anul 1977, aici m-am format ca ofi]er.

Ca [i \n liceul militar, \n [coala militar# am beneficiat de comandan]i [i instructori cu o preg#tire remarcabil#, cu adev#rat profesioni[ti, care au constituit pentru mine adev#rate modele de urmat, modele care au avut la baz# un bagaj educa]ional [i sufletesc important. Cine nu-[i aminte[te despre colonelul Pavelescu, comandantul {colii, colonelul 460

Nem]eanu, [eful de stat major al {colii, sau de lectorii de specialitate Eugeniu Sibianu, Porojan.

14. Succesul unei cariere, fie ea militar# sau civil#, nu poate exista f#r# sprijinul, \n]elegerea [i afec]iunea familiei. Aceasta \]i ofer# t#ria de a \nfrunta greut#]ile (provoc#rile, rigorile) vie]ii [i de a parcurge pas cu pas, etap# de etap# drumul devenirii ca om. Dumnezeu m-a ajutat s# am o familie \n]eleg#toare, cu care pot s# m# m@ndresc.

15. Cuno[tin]ele dob@ndite \n liceul militar [i [coala militar# m-au ajutat s#-mi exercit atribu]iile func]iilor pe care le-am avut la \nceput de carier#, \n Centrul de Instruc]ie al Artileriei de la Ploie[ti. Dup# absolvirea Academiei de _nalte Studii Militare, \n anul 1985, am revenit \n Centrul de Instruc]ie al Artilerie, ca lector, la Catedra de tragerile artileriei, timp de doi ani, dup# care am fost promovat \n Comandamentul Artileriei/ Sec]ia Preg#tire pentru Lupt#. Din decembrie 1993 am \ndeplinit diferite func]ii \n Statul Major General, iar \n septembrie 2002 am fost numit [ef al Sec]iei Doctrine [i Regulamente, timp de un an. Din septembrie 2003 \mi desf#[or activitatea \n cadrul Administra]iei Preziden]iale, ini]ial ca expert [i consilier, iar din noiembrie 2006 am avut onoarea de a fi numit, de c#tre Pre[edintele Rom@niei, consilier de stat [i secretar al Consiliului Suprem de Ap#rare a }#rii.

16, 17. Activitatea desf#[urat# \n cadrul Sec]iei Doctrin# [i Instruc]ie din Statul Major General a fost o continu# provocare, mai ales pentru c# s-au f#cut ample analize [i evalu#ri, \ntr-o perioad# de mari schimb#ri structurale [i doctrinare. _n acea perioad#, am avut [ansa s# concep [i s# \ntocmesc, \n cadrul colectivelor de elaborare, lucr#ri deosebit de importante pentru preg#tirea For]elor Armate, precum: Doctrina Ac]iunilor _ntrunite ale For]elor Armate; Doctrina Preg#tirii For]elor Armate; Doctrina Planific#rii Opera]iilor _ntrunite; Glosar de abrevieri utilizate \n documentele [i publica]iile NATO. Aceast# munc# de concep]ie a continuat [i \n cadrul Administra]iei Preziden]iale, aici av@nd ocazia s# contribui la conceperea [i elaborarea unor documente strategice, asumate de Pre[edintele Rom@niei, cum ar fi Strategia de Securitate Na]ional# a Rom@niei sau Strategia Na]ional# de Ap#rare a }#rii.

18. Rom@nia a parcurs deja o perioad# de dou# decenii de transform#ri structurale \n domeniul ap#r#rii. _n noul context de securitate, rolul for]elor armate a dep#[it cadrul clasic al strictei ap#r#ri a teritoriului na]ional, concentr@ndu-se pe o gam# mult mai larg# de opera]ii de la ap#rare colectiv#, combaterea terorismului, managementul crizelor la nivel regional [i global, p@n# la gestionarea urgen]elor civile. De aceea, re\nnoirea Armatei Rom@niei cu noi genera]ii de tineri nu face dec@t s# completeze \n mod fericit nevoie de transformare a mentalit#]ii [i a abilit#]ilor la nivelul for]elor armate. Nu a[ spune c# tinerii militari sunt “altfel mobila]i intelectual”, \n schimb au beneficiat de un alt tip de educa]ie, [i-au format caracterul \n alt context, sunt mai maleabili, mai deschi[i la schimbare. Apreciez, de asemenea, c# le va fi u[or s# coopereze cu mediul civil, sau s# participe la misiuni civil-militare. Ca [i aspect poten]ial negativ, \n contextul \n care conceptul de “libertate” are o importan]# cov@r[itoare \n societatea actual#, a[ remarca o dificultate a noilor genera]ii de a accepta restric]iile, priva]iunile [i rigorile specifice vie]ii militare.

19. _n opinia mea, cuv@ntul de ordine care marcheaz# evolu]ia sistemului interna]ional actual este “incertitudine”. Este dificil [i chiar periculos s# apreciem poten]ialele direc]ii 461

de evolu]ie \n termeni exclusiv pozitivi sau negativi. Progresul \n diferite domenii ([tiin]#, tehnic#, medicin#, art# etc.) coexist# cu multiplicarea factorilor de risc. Ne confrunt#m, a[adar, cu o lume complex#, marcat# de dezvoltarea Chinei, marginalizarea Europei [i erodarea treptat# a primatului relativ al SUA. De asemenea, interdependen]ele tot mai mari dintre state duc la o accep]ie generalizat# conform c#reia toate statele sunt sl#bite de amenin]#ri structurale [i sistemice pe care niciun stat nu le poate gestiona singur.

Interdependen]a accentuat# va necesita abordarea unui model de guvernan]# \n re]ea, prin parteneriate [i alian]e care trebuie s# fie conduse [i coordonate. SUA trebuie s# g#seasc# un echilibru \n rela]ia cu China (o putere capabil#, dar care nu dore[te s# preia conducerea gestion#rii sistemului global), Rusia (o putere care dore[te s# conduc#, dar nu dispune de resursele necesare), Uniunea European# (o putere care dore[te, \nainte de toate, o abordare multilateralist#, \ntruc@t nu are nici resursele [i nici nu dore[te s# de]in# primatul \n gestionarea problemelor globale) [i cu restul grupului BRIC. Va fi nevoie, a[adar, de mult mai mult# disponibilitate spre cooperare, de dialog deschis [i de crearea unui puternic climat de \ncredere, care s# fac# posibil# promovarea [i implementarea ini]iativelor necesare de management al securit#]ii strategice, crearea de coali]ii, re]ele [i parteneriate legitime \n acest scop.

20. Integrarea ]#rii noastre \n Alian]a Nord-Atlantic# [i \n spa]iul comunitar nu a constituit un scop \n sine, ci un mijloc spre o via]# mai bun# pentru cet#]eni, pentru ca ace[tia s# poat# duce un trai sigur [i prosper. De aceea, \mi doresc ca ]ara noastr# s# reu[easc#, prin munc# [i efort sus]inut, s# elimine decalajul de standarde [i de nivel de trai fa]# de vechii membri ai Uniunii, astfel \nc@t rom@nii s# \[i c@[tige percep]ia de membri egali \n drepturi cu oricare alt cet#]ean comunitar. Pericolul pe care \l \ntrev#d, \n contextul apartenen]ei noastre la UE, este pierderea identit#]ii de rom@n, \n favoarea unei identit#]i comunitare diluate. Aceasta s-ar putea reflecta inclusiv la nivelul for]elor armate, prin diminuarea sentimentului patriotic [i a disponibilit#]ii de a recurge la acte eroice \n ap#rarea Rom@niei. De aceea, \mi doresc s# g#sim un echilibru care s# ne permit# p#strarea dragostei de ]ar# [i a m@ndriei de a fi rom@n, concomitent cu con[tiin]a apartenen]ei la o familie european# extins#, \mp#rt#[ind acelea[i valori [i idealuri, bucur@ndu-se de securitate [i de un standard de via]# ridicat.

21. Cu certitudine, noi [i noi genera]ii de cantemiri[ti vor purta mai departe flac#ra spiritual# a patronului Liceului Militar - marele c#rturar Dimitrie Cantemir. Baza oric#rui demers trebuie s# o reprezinte o educa]ie solid#, astfel c# sf#tuiesc viitorii cantemiri[ti s# \nve]e mult, s# acumuleze \nc# din liceu informa]ii din c@t mai multe domenii, pentru c# odat# cu \naintarea \n carier# va \ncepe specializarea [i vor g#si tot mai greu timpul necesar pentru a umple golurile de cuno[tin]e. Acestor tinere genera]ii a[ dori s# le transmit faptul c# succesul durabil se poate ob]ine numai prin munc#, perseveren]#, rigoare [i p#str@ndu-]i \n orice situa]ie integritatea.

462

GENERAL LOCOTENENT NICU} VALERIU â&#x20AC;&#x153;A{ DORI S~ FIU _NTRECUT DE FIECARE OFI}ER CARE VINE DIN URM~â&#x20AC;?

A[ putea \ncepe mica poveste a devenirii mele militare f#r# a avea preten]ia c# plaiurile natale sau familia m-au influen]at \n mod decisiv. N#scut \n comuna Domne[ti, Jude]ul Arge[, \n 17 noiembrie 1955, am fost binecuv@ntat de educa]ia [i cre[terea a doi bunici excep]ionali. Bunica, Nicu] Iustina, un munte de bun#tate [i devotament fa]# de familie m-a crescut \n spiritul [i respectul fa]# de toate valorile perene specifice satului rom@nesc. Primele informa]ii despre armat# [i militari le-am primit de la bunicul meu, Nicu] Gheorghe, fiu de erou din primul r#zboi mondial, el \nsu[i, participant activ la cel de-al doilea. Pove[tile sale despre perioada serviciului militar [i r#zboiului m# fascinau [i nu reu[eau s# m# plictiseasc# niciodat#, de[i le ascultasem de nenum#rate ori.

La v@rsta de [apte ani ne-am mutat la Curtea de Arge[. La scurt timp, am v#zut pentru prima dat# un elev \mbr#cat \n uniform# de elev de liceu militar [i mi-a pl#cut. _n timpul [colii generale, familia confrunt@ndu-se cu destule greut#]i materiale, am fost nevoit s# m# refugiez \n studiu [i drept urmare am ob]inut rezultate foarte bune. Acestea m-au ajutat atunci c@nd am decis s# candidez \n anul 1970 la examenul de admitere la Liceul Militar<Dimitrie Cantemir>. A[a am ajuns \n marea [i frumoasa familie a Armatei Rom@niei.

Nefiind un copil <umblat> sau <cocolo[it>, impactul cu mediul militar nu m-a speriat [i nu mi s-a p#rut nici o secund# ostil. Acasa am fost ordonat cu ]inuta, cu lucrurile personale [i riguros cu programul de studiu. Am fost permanent sociabil [i \nconjurat de prieteni. Num#rul mare de colegi, \mbr#ca]i identic, cu acela[i program, [i obliga]i s# respecte acelea[i rigori, mi-au creat primul sentiment de apartenen]# la un corp. Sitemul didactic era a[ezat [i riguros.

Am remarcat calitatea [i devotamentul profesorilor pentru fiecare dintre noi. Solu]iile adoptate ca <boboc> au fost simple â&#x20AC;&#x201C; am continuat s# \nv#] la fel de bine ca [i \n [coala general# [i acest lucru s-a v#zut la final, c@nd am reu[it s# absolv printre primii.

De[i ar putea p#rea u[or, <ridicol> sau <nesemnificativ>, printre cele mai frumoase amintiri care mi-au marcat anii adolescen]ei a fost cea legat# de banchetul de absolvire.

463

Evenimentul a avut loc \n incinta liceului. Partenerele noastre au fost absoventele Liceului Pedagogic din Ploie[ti [i cele ale Liceului <Zoia Kosmodemianskaia> din Bucure[ti. Cu acest prilej, \n afara aten]iei deosebite pe care am acordat-o cu to]ii evenimentului, \mpreun# cu c@]iva colegi am c@ntat \n forma]ia muzical# care a sus]inut \ntreg banchetul.

Sentimentul a fost unul dintre cele mai pl#cute. Ne-am sim]it aprecia]i, importan]i, [i aminitirea placut# mai este prezent# [i ast#zi c@nd ne \nt@lnim [i ne aducem aminte acele momente ale adolescen]ei.

Cel mai nefast moment din via]a de cantemirist s-a \nt@mplat \n prima s#ptaman# din anul \nt@i. Nu ne dezmeticisem nici unul foarte bine ce e cu noi \n noul mediu de via]#. Prima mea nota \n liceul militar a fost nota 3 la limba latin#. Dup# ce opt clase de [coal# general# le absolvisem cu premiul \nt@i, \ncepusem liceul \n mod dezastruos.

Comandantul companiei, c#pitanul Radu], m-a scos \n fa]a forma]iei la raportul companiei [i m-a tratat ca pe un infractor. Aceasta a fost una dintre cele mai nenorocite zile din via]a mea. M-am sim]it groaznic [i am fost foarte aproape s# p#r#sesc liceul militar.

Ulterior, am ajuns cu to]ii s# \l iubim pe acest comandant de companie.

Perioadei de liceu \i dator#m \ntreaga devenire. Aceasta nu numai c# f#r# ea nu se putea merge mai departe, c@t [i calit#]ii \nv#]#m@ntului de care am beneficiat. Evident c# acest lucru s-a v#zut mai t@rziu â&#x20AC;&#x201C; atunci ni se p#rea greu [i exagerat de solicitant.

Cred c# a vorbi de <spiritul cantemirist> este o chestiune de m@ndrie sau de apartenen]# la o <familie>. E[ti parte a acestui spirit indiferent de rezultatele din via]#.

Ca peste tot, unii reu[esc mai mult, al]ii mai pu]in. Spiritul despre care vorbim, \n opinia mea, nu vine de la c@t de mult ai reu[it. Eu prefer sa \l caracterizez ca cel mai frumos sentiment de camaraderie.

Idealul meu de cantemirist a fost s# devin medic militar. Din motive nedrepte la acea data - nu puteam candida la Institutul Medico Militar sau Academia Tehnic# Militar# f#r# s# pl#teasc# familia contravaloarea [colariz#rii â&#x20AC;&#x201C; acest ideal nu l-am putut atinge.

M-am consolat [i am \ncercat s# devin un bun ofi]er infanterist, specialitatea v@n#tori de munte. Trebuie s# recunosc \ns# faptul c# [i ast#zi \mi pare r#u.

Ar fi nedrept s# facem clasamente \ntre dascalii care i-am avut. Este \ns# la fel de real c# fiecare dintre noi am fost impresiona]i de unii dintre ace[tia \n mod deosebit. _n ceea ce m# prive[te am amintiri deosebite c@nd m# g@ndesc la dirigintele nostru, domnul profesor Dumitru Stan. Un model excep]ional pentru mine a fost [i r#m@ne, al#turi de mul]i al]ii, domnul profesor Ilina. Acesta m-a determinat s# \nv#] pentru visul meu â&#x20AC;&#x201C; medicina.

Printre colegii [i prietenii cei mai dragi pot enumera: Mihai Dinu, Ion Olaru, Ion Mihai, Marian Stoica, Mihai Dumitrescu, Gheorghe V#t#manu, Costel Bi[a, Remus Andrei, Gheorghe {arpe, Lucian Mitran, Adrian Vasile, [i mul]i al]ii. {coala militar# am urmat-o ca o prelungire fireasc# a liceului militar. Aceasta a \nsemnat, ca de altfel pentru fiecare dintre noi, maturizarea. _n [coala militar# modelul meu a fost locotenentul de la acea dat#, Viorel Barloiu. Am vrut s# fiu [i s# ar#t ca ofi]er ca d@nsul [i am reu[it \n mare m#sur#. Am ales un model cu totul exceptional.

Am devenit ofi]er de v@n#tori de munte. Via]a de v@n#tor de munte este dificil#. Acesta este poate [i motivul pentru care o dat# <contaminat> \]i vine foarte greu s# te despar]i de ea.

Am fost marcat de primul rapel la orele de alpinism, de primul salt cu para[uta ca [i cerceta[ \n dispozitivul inamicului, de prima harta cu planul cercet#rii [i hotar@rea comandantului de 464

batalion, de brigad# sau mai ales de armat#. _n carier# am lucrat mai tot timpul \n domeniul cercet#rii, preg#tirii pentru lupt# [i opera]ii. Acest lucru \l fac [i acum. Am avut [ansa s# lucrez [i \n c@teva posturi importante \n mediu interna]ional â&#x20AC;&#x201C; Cartierul General al NATO [i Comandamentul Suprem al For]elor Aliate din Europa. Toate acestea m-au marcat ca militar [i ca om [i am \ncercat \n permanen]# s#-mi fac pe deplin datoria.

Am parcurs [i absolivit tot ce a fost necesar, [i posibil, pentru cariera militar# at@t \n ]ar# c@t [i \n str#in#tate. Studiile la care sunt autor sau p#rta[ sunt nenumatrate. Nu am scris o carte de autor. Nu am avut lini[tea [i timpul necesar p@n# acum. La pensie \mi va r#m@ne aceast# datorie. M# m@ndresc \ns# cu faptul c# \mpreun# cu al]i trei colegi rom@ni [i patru britanici am pus bazele Cursului Joint [i Opera]ii Multina]ionale din cadrul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare. Valoarea ad#ugat# a acestui efort o las spre judecata [i aprecierea miilor de ofi]eri rom@ni sau str#ini care l-au absolvit.

Perioada care o travers#m este extrem de grea [i dificil#. Nu este nici prima [i probabil nici ultima oar#. Datoria noastr# este s# mergem \nainte [i s# facem c@t mai bine. Cei care ne urmeaz# trebuie s# aib# modele la fel ca [i noi. Eu cred c# lumea nu a \nceput [i nu se termin# cu noi [i \ntotdeauna dup# furtun# vine soare.

Dac# studiezi [i munce[ti serios, e[ti un bun camarad [i \]i pas# de tot ce faci acas# [i la serviciu, indiferent de sui[uri sau cobor@[uri, vine ziua \n care te po]i m@ndrii cu rezultatele proprii. Acestea nu trebuie s# fie cuantificate \n gradele pe care le-ai ob]inut.

Acestea trebuie s# fie cuantificate de cei care te-au cunoscut. _mi doresc din suflet ca ]ara, armata [i familia s# o duc# bine [i s# fiu m@ndru c# am f#cut parte din fiecare.

F#r# lips# de modestie a[ dori s# fiu \ntrecut de fiecare ofi]er care vine din urm#.

GENERAL DE FLOTIL~ AERIAN~ P~TRU} CORNEL VIOREL DUP~ NOI R~M^NE DOAR OMENIA! Am \nceput via]a ca multi al]i colegi cantemiri[ti \ntr-o familie modest#, la ]ar#, \n sudul Rom@niei. Copilaria mi-am petrecut-o \n Giurgiu, ora[ dun#rean, cu o singur# [coal# profesional#. Ce perspective s#-]i ofere o astfel de comunitate, dec@t s#-]i 465

accentueze dorul de plecare. {ansa a ap#rut c@nd, elev fiind \n clasa a VIII-a, prin iarn# a venit \n clas# un ofi]er de la “comisariat” [i a \nceput s# ne prezinte perspective pentru tinerii giurgiuveni dup# absolvirea [colii generale.

Cred c# m-am reg#sit \n modelul militarului prezentat de acel ofiter: disciplinat, ordonat, punctual, r#bd#tor [i “c@t mai rar pe acas#”. La \ntrebarea acestuia – cine vrea s# \mbr#]i[eze cariera militar#? – am fost primul care m-am oferit. De la dirigintele clasei am avut cele mai bune recomandari [i \ncuraj#ri “salveaz#-te Cornele!”, familia a primit bucuroas# alegerea mea, dar cel mai mult s-a bucurat tata, care toat# via]a lui a avut un respect deosebit pentru militari.

Am reusit la admitere [i am fost repartizat la clasa a IX-a A, unde to]i colegii mei erau la fel ca mine, f#r# “rela]ii sus puse”, tineri veseli [i pozna[i. Ne-am acomodat repede unii cu al]ii, [i am \ncercat [i chiar cred c# am reu[it s# ne facem via]a de cazarm# c@t mai u[oar#. Despre dasc#lii [i comandan]ii mei am numai cuvinte de lauda [i ar fi nedrept s#-i numesc pe unii acum \n detrimentul altora, pentru c# to]i s-au purtat p#rinte[te cu noi, chiar dac# eram sau nu, din clasa sau batalionul lui. To]i ne-au modelat caracterele \n clas#, \n sala de sport, pe aleile liceului, \n sala de mese, \n excursiile instructive f#cute \n Bucegi, pe str#zile Brezei \n timpul \nvoirilor, sau la gar# c@nd plecam sau veneam \n/din vacan]e. Le mul]umesc tuturor c# au avut r#bdare cu noi [i pas cu pas au reu[it s# ne preg#teasc# pentru cariera ce urma s# vin#. A fost perioada cea mai linistit# a vie]ii mele, c@nd cineva din “marea familie a formatorilor cantemiri[ti”, \n permanen]#, avea grij# de tine s# te hr#ne[ti, s# te \mbraci curat [i ordonat, s# nu \nt@rzii la cursuri sau s# nu faci a doua oara aceea[i greseal#, etc.

Am ajuns la avia]ie nu din pasiune sau talent \n#scut. _n ultimul an de liceu m-am \ndr#gostit de o fat# care locuia \n Bucure[ti, iar admiterea la avia]ie se f#cea numai \n urma unui control medical am#nun]it la Comisia medical# din Capital#, pe parcursul a dou# s#pt#m@ni. Pentru mine era o oportunitate s# m# v#d cu ea c@t mai mult [i am r#mas \mpreun# [i acum, iar lang# noi a mai ap#rut o “copil#”.

Am trecut examenul medical [i am ajuns la “Bobocu” unde a \nceput formarea mea ca pilot militar. Mult# munc# [i studiu s# pricep tehnica de pilotaj, naviga]ia aerian#, aerodinamica, aparatura de bord, radio, [i cunoa[terea aeronavei. Parc# toate disciplinele p#m@ntului se adunaser# \n aceast# [coal#. Dar cu peseveren]# am reu[it s# le deslu[esc [i am \nceput s# m# “luminez”. _n anul doi de studii am ales elicopterul, pentru c# se formau unit#]ile de elicoptere l@ng# marile ora[e ale patriei [i nu mai vroiam la “]ar#”, de unde plecasem. Primul an ca elev-elicopterist l-am debutat pe “b#tr@nul MI-4”, cu numar de \nmatriculare 20, amenajat VIP pentru demnitari (instructorii ne-au spus c# inclusiv Gheorghe Gheorghiu Dej l-a folosit la transport sau \n vizitele de lucru) elicopter de provenien]# ruseasc#, gabarit mare, greu de manevrat [i nu tocmai indicat pentru formarea de pilo]i. A fost o experien]# interesant# pentru cariera mea de elicopterist. _n anul 3 de [coal# militar# am zburat cu elicopterul IAR-316B, fabricat \n Rom@nia la IAR-Ghimbav Brasov. O “cioc@rlie” teribil de manevrabil# [i de care mul]i pilo]i ne-am ata[at. La terminarea [colii de avia]ie am fost repartizat la proaspat \nfiin]ata unitate de elicoptere de la Tuzla, care m-a impresionat prin noutatea ei - cazarm# nou#, elicoptere noi, foarte mul]i pilo]i tineri. La acea vreme “economia duduia”, primeam multe elicoptere noi, iar [coala de avia]ie nu f#cea fa]# s# preg#teasc# pilo]i, aproape un an de zile la 466

escadrila de IAR-316B am fost 11 pilo]i [i aveam 14 elicoptere. Ce vremuri?! Am zburat multe ore \n cei trei ani petrecu]i la Tuzla, dar cel mai interesant a fost multitudinea misiunilor care se efectuau: instruire zilnic# \n zbor, aplica]ii deasupra M#rii Negre \n cooperare cu Marina Militar#, paza de coast# la r#s#ritul [i apusul soarelui \n cooperare cu trupele de gr#niceri, cautare [i salvare a supravie]uitorilor navelor e[ute, corectarea focului artileriei \n cooperare cu artileria, transportul de \nc#rc#turi acro[ate [i nu \n ultimul r@nd misiunile \n folosul economiei na]ionale: aviochimice, asigurarea transportului la Platformele maritime [i zborurile umanitare. A fost o unitate care a marcat pozitiv cariera multor elicopteri[ti prin formarea lor deplin#, \n folosirea polivalent# a acestei ma[in#rii zbur#toare. _n anul 1980 am fost selectionat pentru a \ntregii echipajele Flotilei 50 Avia]ie Transport - unitate ce efectua misiuni DIE (de importan]# exceptional#) \n folosul pre[edintelui [i al secretarului general al partidului. _n avia]ie se spune c# “po]i s# fii c@t de bun, dar dac# nu ai [i noroc....” Eu am avut noroc, pentru c# la acea vreme \n avia]ia militar# a \nceput perioada crunt#, de reducere a orelor de antrenament \n zbor [i implicit sc#derea performan]elor umane prin lipsa instruirii, la aceast# unitate zburam [i ne antrenam f#r# restric]ii \n toat# ]ara [i \n toate condi]iile (zi, noapte), situa]ie ce mi-a permis perfec]ionarea \n meserie la tinere]e (aveam doar 25 de ani). Dup# un an de preg#tire intens# am primit prima mea misiune DIE \n calitate de co-pilot [i mare mi-a fost surpriza c@nd m-am “botezat” cu 2 pre[edin]i la bord - Ceau[escu [i Jivkov. Februarie 1982 a fost \nceputul meu \n executarea zborului cu demnitari [i s-a sf@r[it \n mai 2007, av@ndu-l la bord pe pre[edintele B#sescu. _n anul 1988 am reu[it la admiterea \n Academia militar# de comand# pe care am absolvit-o dup# “marele deranj” din 1989, numesc astfel evenimentul pentru c# \n via]a [i familia mea de militar nu s-a \nt@mplat nimic “revolu]ionar”. _nainte [i dup# eveniment eu [i familia mea am tr#it la fel de modest, doar din “simbrie”, via]a mea a fost [i \nainte [i dup#, plin# de restric]ii constitu]ionale, bine\nteles, liber consim]ite de mine. _n anul 1992 am fost angajat ca inspector de zbor \n Comandamentul Avia]iei Militare unde am activat p@n# \n anul 1998. Perioada aceasta mi-a permis formarea \n domeniul legislativ al avia]iei [i acumularea bagajului de cuno[tin]e ce aveau s# m# ajute foarte mult \n experien]ele ce urma s# le parcurg \n viitor. Din anul 1998 [i p@n# \n 2007 mi-am desf#[urat activitatea \n cadrul Serviciului Rom@n de Informa]ii, unde am \ndeplinit misiunile de zbor ale acestei structuri din Siguran]a Na]ional#. _n anul 2002 am fost numit comandant de unitate, iar \n anul 2007 m-am retras din activitatea militar#, av@nd condi]iile de pensionare \ndeplinite.

Am fost \naintat la gradul de General de flotil# aerian# \n anul 2004, primul general cantemirist, brevetat \n [coala militar# de avia]ie ca elicopterist, [i tare am fost m@ndru de reu[ita mea, pentru c# sp#rgeam pentru prima dat# bariera impus# de a[a zis# “tradi]ie militar# rom@neasc#”, generalii se fac numai din r@ndul “aviatorilor-v@n#tori[ti, infanteri[tilor, tanchi[tilor).

Dup# retragerea din activitatea militara am stat doua zile acas# (1 [i 2 mai) pentru c# era \nchis la Autoritatea Aeronautic# Civil# Rom@n#, institu]ie unde m-am angajat ca inspector de pilotaj pentru elicoptere \n cadrul Direc]iei de Opera]iuni Zbor. _n perioada 2007 – 2011 am ocupat func]ii de inspector de pilotaj [i sef serviciu \n cadrul acestei institu]ii. Am ob]inut calific#ri de Examinator de zbor pe 7 ([apte) tipuri de elicoptere civile.

467

_n prezent sunt angajat la un Operator Aerian Civil, pe func]ia de Director Operatiuni Zbor [i dac# s#n#tatea m# va ajuta, mi-am propus s# mai lucrez vreo 10 ani de acum \nainte. De ce? Din urmatoarele motive: economiile acumulate \n armat# nu-mi permit s# stau acas#, statutul de general se men]ine [i cu bani, nu numai cu vorbe frumoase, la pia]a de legume nu m-a \ntrebat nimeni dac# sunt general [i doar dac# am bani \n “portfel” [i alt motiv, poate primul, este c# nu m# pot opri, pentru c# a[a m-a format “perioada cantemirist#”, minim 12 ore pe zi munc#. Aduce]i-v# aminte la ce or# suna de[teptarea [i c@nd se termina studiul obligatoriu, dup# care aveam timp, la dispozi]ia elevului, p@n# la programul de sear# [i stingerea.

La final vreau s# multumesc autorilor c# mi-au dat posibilitatea s#-mi prezint pe scurt biografia, pentru c# alt# posibilitate nu mi s-a oferit p@n# acum.

Am scris aceste r@nduri \n grab#, \ntre o aterizare [i urmatoarea decolare, f#r# a ]ine seama de chestionarul propus de autori.

Ca cet#]ean comunitar nu-mi doresc dec@t s# am s#n#tate [i s# pot munci c@t mai mult ca s# supravie]uiesc eu [i familia mea. Viitorul ni-l fac al]ii, iar noi to]i generalii din aceste c#rti ne-am compl#cut \n aceast# situa]ie. Stima]i cantemiri[ti [i viitori ofi]eri ai acestei ]#ri ave]i grij# s# nu v# \mbete aburii puterii, indiferent pe ce treapt# ajunge]i, pentru c# dup# noi r#m@ne doar OMENIA, restul este trec#tor (func]ii, grade, medalii)!

GENERAL DR. ION AUREL STANCIU GLOBURI DE FOC: TERORISMUL INTERNA}IONAL Generalul (r) Dr. Ion-Aurel Stanciu s-a n#scut la 27 martie 1955 la Buz#u. Dup# absolvirea Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” de la Breaza \n 1974, a urmat cursurile {colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie de la Boboc, promo]ia 1977. Dup# absolvire a fost \ncadrat navigator-[ef la Centrul de comand# al {colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie, institu]ie de \nv#]#m@nt unde a func]ionat ca lector p@n# \n 1984. Dup# ce, \n perioada 1984-1986, a urmat cusurile Academiei Militare, a fost \ncadrat ca lector la Catedra de avia]ie a aceleia[i institu]ii de \nv#]#m@nt militar superior.

468

Din 1989 a mai \ndeplinit func]iile de adjunct al comandantului Aeroportului Interna]ional Otopeni[i apoi comandant al acestuia, adjunct al directorului general al companiei aeriene ROMAVIA, [ef al Biroului ata[a]i militari din Direc]ia de informa]ii militare [i apoi loc]iitor al [efului Direc]iei de protec]ie [i siguran]# militar#. _n anul 2001, a absolvit Colegiul Na]ional de Ap#rare din Bucure[ti. _n luna noiembrie 2003, a fost promovat \n Statul Major General \n calitate de loc]iitor al [efului Direc]iei opera]ii, iar din 2007 a fost numit \n func]ia de [ef al Direc]iei opera]ii din Statul Major General. _n luna februarie 2009 a fost numit \n func]ia de [ef al Statului Major al For]elor Aeriene, func]ie pe care a ocupat-o p@na \n luna ianuarie 2011. Pe data de 07 ianuarie 2011 a fost avansat la gradul de General (4 stele) [i trecut \n rezerv#, la cerere, cu noul grad. _n 2005, a ob]inut titlul de doctor \n [tiin]e militare la Universitatea Na]ional# de Ap#rare cu teza “Terorismul interna]ional. Implica]ii asupra securit#]ii statului”.

Generalul (r) Dr. Ion-Aurel Stanciu este c#s#torit [i are doi copii.

STUDII: • Liceului Militar “Dimitrie Cantemir”, 1974, Breaza; • {coala Militar# de Ofi]eri de Avia]ie, Boboc, 1977; • Academia Militar#, 1984-1986; • Curs postacademic de informa]ii militare, 1994; • Curs pentru ofi]eri superiori pentru probleme de lupt# \mpotriva terorismului, Centrul European de Studii de Securitate “George C. Marshall”, Garmisch-Partenkirchen, Germania, 1999; • Colegiul Na]ional de Ap#rare, Bucure[ti, 2001; • Cursul international ,,Combaterea terorismului international’’, Colegiul Galileea, Israel, 2003; • Cursul interna]ional superior de management al resurselor de ap#rare, Monterey, S.U.A, 2007.

FUNC}II _NDEPLINITE: • 1977-1981 – navigator-[ef la Centrul de comand# al {colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie, Boboc; • 1981-1984 – lector, Naviga]ie aerian#, {coala Militar# de Ofi]eri de Avia]ie, Boboc; • 1986-1989 – asistent la Catedra de tactica avia]iei, Academia Militar#, Bucure[ti; • 1989-1990 – comandant adjunct al Aeroportului Interna]ional Bucure[ti Otopeni; • 1990-1991 – comandant al Aeroportului Interna]ional Bucure[ti Otopeni; • 1991-1995 – director general adjunct al companiei aeriene ROMAVIA; • 1995-1998 – ata[at al ap#r#rii aero [i naval al Rom@niei \n Israel; • ianuarie – noiembrie 1999 – [ef al Biroului ata[a]i militari din Direc]ia de informa]ii militare; • 1999-2003 – loc]iitor al [efului Direc]iei de protec]ie [i siguran]# militar#; • noiembrie 2003 - decembrie 2007 – loc]iitor al [efului Direc]iei opera]ii din Statul Major General; • decembrie 2007 - februarie 2009 – [ef al Direc]iei opera]ii din Statul Major General; • 17 februarie 2009 - 07 ianuarie 2011– [ef al Statului Major al For]elor Aeriene; _NAINT~RI _N GRAD: • 1977 – Locotenent; • 1981 – Locotenent-major; 469

• 1986 – C#pitan; • 1990 – Maior; • 1993 – C#pitan-comandor; • 1998 – Comandor; • 2004 – General de flotil# aerian#; • 2008 – General-maior; • 2010 – General-locotenent; • 2011 – General (4 stele).

ORDINE {I MEDALII: • Medalia “Meritul Militar clasa a II-a”, 1983; • Medalia “Meritul Militar clasa I”, 1988; • Semnul Onorific “_n Serviciul Armatei” pentru 25 de ani de activitate \n armat#; • Ordinul Na]ional “Pentru Merit” \n grad de Cavaler, 2002; • Emblema de Onoare a Armatei Rom@niei, 2007; • Ordinul Na]ional ,,Steaua Rom@niei’’ \n grad de ,,Cavaler’’, 2010 cu \nsemn pentru militari.

Limbi str#ine: engleza [i portugheza.

1. M-am n#scut la 27.03.1955, \n ora[ul Buz#u (cartierul Mihai Viteazul), \ntr-o familie de oameni simpli ,cinsti]i [i harnici (bunicul, din partea mamei, cu care am locuit, era C.F.R.-ist, iar cel din partea tat#lui, sondor-petrolist; tata-sudor. Am urmat cursurile [colii generale nr.10 din Buz#u, educa]ia primit#, \ndemnurile bunicului [i exemplele de copii din cartier care plecaser# la ,,L.M.”, m-au influen]at decisiv \n a m# prezenta \n vara anului 1970 la examenul de admitere la Breaza.

2. Singurele solu]ii au fost \nv#]#tura [i sportul (volei), ele oferindu-mi satisfac]ii [i posibilitatea de a trece mai u[or peste perioada de adaptare cu mediul militar, cazon.

3. Prima \nvoire [i prima vacan]# \n uniforma de cantemirist, prima tragere cu pu[ca GECO, apoi \n anul IV cu pistolul mitralier#, cum \n anul 1973 am fugit din carantin# cu echipa de volei la Bra[ov [i Gala]i, pentru a ne prezenta la meciurile din divizia na]ional# de juniori [i [colari \n frunte cu cel care ne-a fost antrenor dl.prof. Mugurel Popescu [i care, mai t@rziu am realizat, si-a riscat cariera pentru noi. {titi care a fost urmarea? ,,BOSS-UL” - Gl.mr. {TEF~NESCU, dup# ce a aflat rezultatul din ziarul,,Sport” Sc. Sportiv# Brasov - L.M. Breaza 0-3, i-a convocat, pe [eful catedrei regretatul Lt.col. Ungureanu, pe prof. Mugurel Popescu [i i-a \ntrebat dac# stiu ceva… a acceptat explica]ia c# a fost o gre[eal# de redactare a ziarului respectiv!!! _n realitate noi \i b#tusem m#r pe cei de la Bra[ov cu 3-0.

4. Singurul aspect care m-a marcat a fost carantina, \n special \n anul I, c@nd nu am putut s# mergem s# ne vedem p#rin]ii la poarta liceului. Atunci, \mi amintesc c# mama a vrut s# m# retraga, cel care s-a opus fiind tata, caruia \i sunt recunosc#tor [i ast#zi pentru decizia luat# atunci.

5. Din fericire, nu am avut momente de recul sau de renun]are, fac parte din zodia berbec [i asta cred c# spune tot.

6. Educa]iei primite \n familie [i liceu \i datorez \n cea mai mare m#sura realiz#rile mele \n carier#, via]#, familie [i societate.

7. De acord cu aprecierile dvs. cu urm#toarea remarc# pe care o fac de fiecare dat# c@nd ne revedem la sarbatorirea unui anumit numar de ani de la absolvirea liceului [i 470

anume: Nu aveau cum s# intuiasc# dasc#lii [i comandan]ii no[trii din anii ’70 ,,evolu]ia” ulterioar# a societ#]ii, ei educ@ndu-ne \n spirit cantemirist de onoare, demnitate, competi]ie, fair-play, cinste [i corectitudine, valori pe care le-am respectat, dar care, pe drept vorbind, nu \ntotdeauna (\n special dup# 1989) au mai fost apreciate \n societatea rom@neasc# post revolu]ionar#, unde de multe ori locul lor a fost luat de parvenire, necinste, manelisme, etc. Nutresc speran]a c# spiritul cantemirist va \nvinge, spre binele copiilor [i nepo]ilor nostri, spre binele na]iei rom@ne [i acest poten]ial uria[ de profesionalism, educa]ie [i cultur# al ,,cantemiristilor” va fi valorificat \n viitor de c#tre societatea noastr#.

8. Pe lang# ce am afirmat anterior, poate cel mai nobil ideal, pe l@ng# cel fundamental, acela de a-]i iubi glia str#bun# [i neamul, este de a l#sa ceva \n urma ta, de a construi, de a r#m@ne ,,OM” [i de a ajuta pe semenii t#i.

9. Dirigintele meu, regretatul profesor GIUMANCA Liviu - ,,om”, cum \i pl#cea s# se autonumeasc#, ,,cu gura de lup [i inima de miel”, dl.prof. POPESCU Mugurel - un om de o noble]e sufleteasc# deosebit#, [i care s-a comportat cu noi ca un frate mai mare, dl.prof. MARINESCU (FOSI), regretatul prof. MIH~ILESCU (FUSCUS), prof. PREDA, prof. PINTEA Gheorghe (BILI), dna prof. JEBELEANU Maria, dna prof. TOMA [i \mi cer scuze pentru cei pe care nu i-am amintit; un lucru este cert: fiecare dintre ei, prin personalit#]ile lor, prin calit#]ile morale [i profesionale [i-au adus contribu]ia la formarea ,,spiritului cantemirist”.

10. Fiecare dintre comandan]ii pe care i-am avut: Mr. CIOAC~ Catri[, cpt. NOUR, Lt.maj. Negoita, Lt.col. CANEF, Mr. VLADESCU, COL. RABACEL, Gl.Mr. STEF~NESCU, au avut contribu]ia sa la formarea noastr#. _n legatur# cu schimbul de generatii?

Cu certitudine trebuie continuat ]in@nd cont de specificul vremurilor... un lucru nu trebuie neglijat [i trebuie s# se transmit# de la o genera]ie la alta [i acesta este ,,SPIRITUL CANTEMIRIST”. Dac# acest schimb este [i unul de succes o vor spune rezultatele [i genera]iile viitoare... de ce nu chiar istoria.

11. ENCU}ESCU Sorin, Gl.lt.(r) DOBRITOIU Cornel, Gl.lt. GHICA Dan, Gl.Mr. PETRE Valentin, Gl.Bg. CERACEANU Ion. M-am n#scut la Buz#u, copil fiind urm#ream zborul avioanelor de la [coala de ofi]eri activi de avia]ie ,,Aurel Vlaicu”de la BOBOC. Acesta a fost ,,microbul” care m-a determinat mai t@rziu s# aleg avia]ia.

12. Gl.Mr. MEREU C-tin, fost comandant al [colii, un om adevarat, exemplu personal, drept [i modest.

13. Sincer, f#r# sprijinul familiei nimic din ce am realizat \n carier# [i via]# nu ar fi fost posibil. Doresc s# dezvolt: so]ia mea MARIA a \n]eles de la \nceput c# trebuie s# suporte al#turi de mine priva]iunile serviciului militar, mi-a d#ruit 2 copii (Claudia - 34 ani, care mi-a adus pe lume pe nepo]ica mea Anca - 9ani [i R#zvan - 27 ani, pentru care \i mul]umesc lui Dumnezeu c# mi l-a sc#pat cu via]# dintr-un atentat terorist, c@nd avea 12 ani, iar eu eram la post, \n calitate de ata[at militar, aero [i naval al Rom@niei \n statul Israel. Familia m-a \nso]it la post \n perioada 1995-1998 suport@nd, a[a cum am titrat pe coperta c#r]ii scrise de mine ,,Terorismul International trecut, prezent, viitor?, consecin]ele ac]iunilor teroriste \n calitate de ]inte colaterale”, continu@nd cu sprijinul moral [i \n]elegere pentru eforturile depuse pentru c# \n anul 2004 s# am onoarea de a fi \naintat la gradul de general de flotil# aerian#, \n anul 2005 s#-mi iau doctoratul \n [tiint# militar#, \n anul 2007 s# fiu promovat \n func]ia de [ef al Direc]iei Opera]ii din Statul Major 471

General, s# fiu \naintat la gradul de general-maior \n 2008, s# fiu promovat \n func]ia de {ef al Statului Major al For]elor Aeriene \n 2009, s# fiu \naintat la gradul de Generallocotenent \n 2010, iar \n 2011 s# urc [i ultima treapt# a ierarhiei militare - avansat la gradul de General (cu 4 stele) [i s#-mi \nchei astfel cariera militar# la v@rsta de 56 de ani.

Se spune, pe drept cuv@nt, c# \n spatele fiec#rui b#rbat puternic se afl# o femeie puternic#, nimic mai adevarat [i \n cazul meu, pentru c# dac# partenera mea ,,de-o via]#” (anul acesta am facut 35 de ani de c#snicie) nu mi-ar fi fost al#turi, nimic din cele prezentate anterior referitoare la realiz#ri nu ar fi fost posibil. Folosesc [i acest prilej pentru a-i transmite ,,Mariei-jumatatea mea’’ toat# stima [i respectul meu [i s# o asigur c# vom tr#i ferici]i \mpreun#, al#turi de copiii [i nepo]ii no[tri p@na c@nd moartea ne va despar]i.

14. Am r#spuns par]ial anterior, cealalt# parte a r#spunsului se poate desprinde din C.V. 15. Munca [i activitatea de Ata[at Militar desf#[urat# \n ,,}ara Sf@nt#” m-au marcat pe mine [i familia mea, av@nd \n vedere \n special \nt@mplarea din anul 1997, pe care \mi permit s# v-o descriu succint. Ziua de lucru a debutat normal, eram diplomat de serviciu pe ambasad#, dusesem copiii la [coala din cartierul ,,YAFFO’’ al TELAVIVULUI, inclusiv pe fiul meu R#zvan. La orele 14:00 am luat copiii de la [coal# [i i-am l#sat la ambasad#, eu continu@ndu-mi drumul c#tre locuin]a din vecin#tatea Pie]ei Y.RABIN. Am oprit la primul semafor [i am for]at pe culoarea galben la al doilea. Dup# ce am trecut la c@teva secunde am auzit o explozie puternic#. Locuin]a se afla la aproximativ 700-800 m. L-am l#sat pe fiul meu, [ocat pentru c# prin luneta autoturismului el v#zuse deflagra]ia, resturi umane, m@ini, picioare, s@nge \mpr#[tiindu-se, [i am plecat pe jos c#tre intersec]ia unde era cofetaria ,,APROPO” [i unde se produsese atacul terorist sinucigas cu bomb#. Am v#zut scene de groaz#, apocaliptice, cu mor]i [i r#ni]i, \ns# tabloul care m-a impresionat cel mai mult a fost un bebelus pl@ng@nd \n carucior, mama [i tat#l ucisi \n atentat, salvat de un politist israelian. Mai t@rziu aveam s# aflu c# o chema SHELLY WINTER [i c# avusese noroc, ca [i mine [i fiul meu, pentru c# dac# eram prin[i \n sta]ionare la semafor am fi fost cel putin rani]i de deflagra]ie. Acesta a fost cel mai teribil moment de cump#n# al meu [i al familiei mele, momentul \n care am decis c# voi studia fenomenul terorist p@n# voi deveni ,,DOCTOR” - ceea ce s-a [i \nt@mplat \n anul 2005 c@nd mi-am sus]inut public teza de doctorat cu tema ,,Terorismul international [i implica]iile sale asupra securit#]ii statului.”

16. Mi-am des#v@rsit preg#tirea at@t \n ]ar# c@t [i \n str#in#tate, inclusiv prin ,,doctorat”; am scris nenum#rate studii [i comunic#ri [tiin]ifice la sesiuni interne [i interna]ionale, ultima fiind la sesiunea de comunic#ri [tiin]ifice din 2010 de la Universitatea Na]ional# de Ap#rare, pe tema ,,Terorismul din aer”; am scris o singura carte, pe baza tezei de doctorat ,,Terorismul International, trecut, prezent, viitor?” am \n proiect, dup# un r#gaz de c@]iva ani s# a[tern pe h@rtie amintirile, \nt@mpl#rile, anumite fapte, care deocamdat# nu se pot scrie, pentru a \ncerca astfel s# transfer din modesta mea experien]# profesional# [i de via]# celor mai tineri.

17. Reforma este un proces continuu. Perioada pe care o travers#m este cu certitudine una complex#, dificil#, greu predictibil#, ce se desf#[oar# \ntr-un context interna]ional nefavorabil, marcat de crize [i de globalizare. R#m@n la p#rerea c# resursa uman# este boga]ia cea mai mare pe care o avem, c# o politic# inteligent# de \mbinare armonioas# a experien]ei genera]iei noastre cu av@ntul, energia #i elanul tinerei genera]ii, poate fi [i \n armat# ,,cheia 472

succesului”; r#m@n la parerea c# ,,a fi mobilat intelectual” nu este suficient… mai trebuie ceva ingrediente: caracter, spirit cantemirist, d#ruire, altruism, iubire de ]ar# [i de neam, etc.

18. Eu, ca om, apreciez cel mai mult via]a, am \nv#]at s# m# bucur de fiecare zi pe care cel de sus mi-o d#ruie[te. A[a mi-am educat copiii, nepoata, \n sensul c# nu este, dar mai de pre] de la Dumnezeu dec@to via]# tr#it# demn, cinstit, onest, cu iubire fa]# de semeni. Restul?

Conflicte au fost [i vor exista permanent. Problema fundamental# este c# ,,RA}IUNEA” s# \nving# [i nu interesele de conjunctur# ale unui grup de indivizi [i aceste conflicte ,,locale”, ,,zonale” s# nu degenereze [i s# se generalizeze. De cine depinde aceasta? Tot de ,,OM”…

19. Mi-a[ dori din tot sufletul ca prin tot ceea ce \ntreprinde fiecare dintre noi, s# facem \n a[a fel \nc@t s# nu fim trata]i [i considera]i ,,cet#]eni europeni de m@na a doua…”

20. Via]a mi-a oferit privilegiul de a c#l#tori pe majoritatea continentelor lumii (mai pu]in America de sud [i Australia), \n peste 30 de t#ri, pe perioade de la 24 de ore la 3 ani. Am \nt@lnit foarte mul]i oameni din elitele militare, politice, dilplomatice ale acestor state. Un lucru este cert: ca rom@n nu m-am sim]it cu nimic inferior, nici ca intelect, preg#tire profesional# sau cultur# general#, ba, f#r# lips# de modestie, din contra, de cele mai multe ori. Dou# lucruri sunt, dup# p#rerea mea esen]iale, [i anume ,,CREDIBILITATEA [i _NCREDEREA” - ele se construiesc cu greutate, \n timp, cu eforturi materiale [i sacrificii umane enorme, [i se pot pierde foarte u[or, prin ac]iuni sau gesturi necugetate, \n special la nivel \nalt, dar nu numai. Armata rom@n# a contribuit din plin la \nt#rirea credibilit#]ii ]#rii precum [i a \ncrederii \n Rom@nia. Sunt m@ndru ca prin func]iile de r#spundere pe care le-am ocupat temporar, de-a lungul carierei mele militare, m-am implicat [i mi-am adus modesta contribu]ie la toate aceste eforturi.

PROMO}IA 1975

GENERAL DE BRIGAD~ CIUNGU MIHAI SPIRITUL CANTEMIRIST: SPIRITUL _NVING~TORILOR M-am n#scut \n vara anului 1956, pe 17 iunie, \n Novaci, un mic or#[el de munte din jude]ul Gorj, \ntr-o familie relativ numeroas#: mama, tata, bunica din partea mamei [i noi, cei trei copii.

473

Tata era cel care asigura traiul familiei, era po[ta[, iar mama [i bunica, casnice fiind, cele care duceau “greul” gospod#riei [i “grija” noastr#, a copiilor. Din nefericire pentru noi, mama s-a stins din via]# mult prea devreme, c@nd eu abia \mplinisem 9 ani, iar bunica a trebuit s# se descurce singur# cu gospod#ria [i cu nevoile noastre, ale copiilor.

Copil#ria \n Novaci-ul meu natal, care se \ntinde de o parte [i de alta a Gilortului [i este str#juit spre nord de crestele seme]e ale Carpa]ilor, de[i, datorit# greut#]ilor [i lipsurilor din via]a de zi cu zi, n-a reprezentat pentru mine t#r@mul acela de basm, are totu[i un loc aparte \n inima mea. _n ton cu peisajul superb al zonei, nov#cenii sunt oameni simpli [i \ntreprinz#tori care s-au ocupat din totdeauna cu cre[terea oilor [i prelucrarea lemnului, cultivarea p#m@ntului ocup@nd un loc restr@ns [i datorit# condi]iilor de sol [i clim#.

Nov#cenii sunt, de asemenea, oameni hot#r@]i care, prin temperamentul [i atitudinea lor direct#, \]i intr# la suflet de cum i-ai cunoscut. _n aceast# mic# comunitate de munte am p#[it pentru prima data pe por]ile {colii Generale din satul Hiri[e[ti, unde am absolvit clasele I-IV [i unde, de altfel, am [i locuit (cel pu]in \n buletin), p@n# la v@rsta de 22 de ani.

Clasele V-VIII le-am urmat la {coala General# din Novaci. Convin[i fiind c# doar “cine are carte are parte”, nov#cenii s-au preocupat ca odraslele lor s# \nve]e carte [i, anual, cea mai mare parte a absolven]ilor Liceului Teoretic din Novaci erau admi[i la facult#]ile marilor centre universitare din Timi[oara, Craiova sau Bucure[ti. _n familie eu am constituit excep]ia, \n ceea ce prive[te urmarea unui traseu firesc, pentru c# [i fratele [i sora mea au absolvit Liceul Teoretic din Novaci, numai eu am ales s# urmez Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza...

O centur# alb# peste uniforma bleumarin Nu a fost greu s# m# decid. Greut#]ile [i lipsurile din copil#rie m-au f#cut s# \n]eleg c# numai \nv#]@nd pot s# ajung s# realizez ceva \n via]# iar \ntr-o zi geroas# de decembrie a anului 1970 am \nt@lnit [i exemplul sau imboldul de care aveam nevoie...

Eram \n pia]a ora[ului “gur#-casc#”, cum \i pl#cea bunicii s# m# alinte, c@nd am v#zut un elev de liceu militar la care m-a impresionat centura alb# str@ns# frumos pe manta si vipu[ca de la pantaloni. B#nuiam cine este purt#torul, \ns# nu discutasem cu el pentru c# era prima vacan]# a “bobocului” [i prima lui vizit# acas#. L-am ajuns din urm# si deja mi s-a p#rut c# era un alt om, tr#iam senza]ia c# se maturizase \n doar un trimestru de liceu militar. G@ndindu-m# acum, el a fost cel care m-a determinat, poate, s# m# g@ndesc c# ar fi bine s# sus]in examenul de admitere la liceul militar. Ca o coinciden]# sau nu \l chema ca pe mine: Ciungu dar Marian, f#r# a avea \ns# vreun grad de rudenie.

Cred c# am petrecut toat# ziua discut@nd vrute si nevrute, mai bine spus eu ascult@nd si el povestind. _n mintea mea \mi creasem deja o certitudine. Voi sus]ine examenul de admitere la liceul militar.

A trecut vacan]a de iarn# care, ca \ntotdeauna, a fost extrem de scurt# [i ne-am \ntors la [coal#: eu la Novaci el, bine\n]eles la Breaza. Prin luna februarie a anului 1971 m-a chemat \ntr-o diminea]# directorul [colii, profesorul {andru Constantin, la cancelaria profesorilor. _n mintea mea \mi f#ceam deja o mie de probleme, \ncerc@nd s#-mi imaginez care ar fi motivul chem#rii. Nu f#cusem nici o prostie, speram eu... _n cancelarie un tovar#[ maior, Fra]il#, de la CMJ Gorj, care recruta candida]i pentru admiterea la liceele 474

militare. M-a \ntrebat dac# mi-a[ dori, m-a \ntrebat [i care este situa]ia mea la \nv#]#tur#, de parc# nu o aflase deja! Normal c# am acceptat cu pl#cere ideea [i, dup# completarea unor formulare, m# [i sim]eam \n postura candidatului la admitere.

Nu s-a mai \nt@mplat nimic important p@n# prin luna iunie c@nd acela[i “tovar#[” maior Fra]il# a revenit \n Novaci [i \ntreg “lotul” de candida]i de la {coala General# Novaci ne-am prezentat la T@rgu-Jiu pentru a ne \ncadra \n e[alonul constituit la nivelul jude]ului Gorj.

Eram at@t de mul]i, iar din Novaci doar cinci. Bine\n]eles c# fiecare dintre ei avea motivele lui pentru care acceptaser# candidatura la liceul militar. Ale mele erau dou#: primul c# intr-adev#r \mi pl#cea, at@t c@t pricepusem eu, cariera militar# [i al doilea c#, la drept vorbind, nu prea aveam alt# solu]ie (pentru c# tata \mi propusese sa urmez o [coal# profesional# la T@rgu-Jiu ca ucenic t@mplar al _ntreprinderii Regionale de Industrializare a Lemnului Novaci)! Am \n]eles mai t@rziu de ce \mi f#cuse propunerea asta – nu pentru c# nu ar fi vrut s# mai aibe \nc# un copil absolvent al liceului dar, probabil, se g@ndea la faptul ca micu]ul salariu pe care-l avea ca posta[ nu-i d#dea posibilitatea s# mai sus]in# \nc# un copil la liceu. _n concep]ia lui, la vremea respectiv#, ucenicia i]i asigura o “br#]ara de aur” pe mai t@rziu [i un venit satisf#c#tor \n perioada de preg#tire. Nu m-am g@ndit niciodat# c# voi ajunge s# apreciez propunerea tat#lui meu.

M-a \nd@rjit [i mai mult faptul c#, dac# nu luam admiterea la liceul militar, m# a[tepta ucenicia la locul de munc#...

Drumul c#tre un nou \nceput Dar s# revin la… e[alonul de la T@rgu-Jiu. Ne-am constituit deja \n… subunit#]i, de parc# eram militari vechi, [i ne-am \mbarcat \n dou# vagoane la trenul personal T@rguJiu –Bucure[ti. Era prima oar# c@nd c#l#toream cu trenul [i cred c# cea mai mare parte a drumului am admirat peisajul de la geam \ncerc@nd s# rememorez tot ceea ce \nv#]asem pentru examen.

Am ajuns la Breaza dup#-amiaza pe la ora 16.00. Ca prim# impresie... nu mi-au pl#cut sc#rile pe care le-am urcat de la gar# p@n# \n ora[... de fapt, sc#rile \mi pl#ceau doar c@nd le coboram! La liceu ne-a \nt@mpinat comandantul companiei a 6-a, dac# re]in bine, mr. R#du]#, care se ocupa de candida]i [i care a avut rolul de a ne coordona pe perioada admiterii.

Prea multe amintiri din perioada sus]inerii examenului nu prea am, \ns# una dintre ele trebuie men]ionat#. _n grupul celor cinci candida]i din Novaci era [i colegul meu Viorel Dinescu, fiul unor renumi]i profesori din Novaci. Dup# a doua diminea]# petrecut# \n liceu – [i cred c# v# imagina]i c# diminea]a f#ceam sectoare, Viorel a venit la mine [i mi-a spus c# el renun]#. E adev#rat c# nici mie nu-mi pl#cea at@t de mult activitatea de str@ngere a h@rtiilor, dar m# g@ndeam c# dac# renun] m# \ntorc la ucenicie [i cred c# atunci a fost prima dat# c@nd am suportat prima priva]iune a serviciului militar. Am acceptat-o [i, poate, a fost primul pas spre cariera ulterioar# plin# de priva]iuni, de altfel.

Am intrat al 16-lea [i am fost fericit, de[i \ntr-o prima faz# am avut ceva emo]ii [i eram extrem de trist pentru c#, atunci c@nd s-au afi[at rezultatele, v# imagina]i c# to]i ne uitam de la coad# spre \nceput, nu invers. {i de la coad# p@n# pe la jum#tatea listei nu am g#sit dec@t numele unuia dintre noi cei patru. _ntr-un t@rziu am ajuns spre \nceputul listei [i am v#zut c# fusesem admis...

475

Prima \nt@lnire cu Capitala Alt am#nunt care merit# consemnat despre aceast# prim# etap#... a[ vrea s# v# mai spus c# dac# la sosirea la examen eram cu to]ii ni[te copii, deja dup# admitere ne transformasem \n oameni maturi, deodat#. De ce? Pentru c# nu a mai venit mr. Fra]il# s# ne aduc# \napoi la Tg.Jiu! Comandantul de pluton ne-a \nm@nat, pur [i simplu, foile de drum si ordinele de serviciu [i am plecat pe cont propriu! Eram cu at@t mai fericit cu c@t \mi propusesem s# v#d o mic# parte din Bucure[ti. V#zusem doar Gara de Nord la venirea la Breaza. _mpreun# cu cei trei colegi am luat un troleibuz spre centru [i ne-am oprit la Universitate. De ce? Pentru c# vroiam s# vedem... sc#rile rulante! Erau primele pe care le vedeam si eram fascina]i c@nd ne-am “plimbat” cu ele…

Ultima zi de vacan]#...

Am c#l#torit cu acela[i tren personal \napoi la Tg.Jiu [i a doua zi eram deja acas#.

De[i nu aveam telefon acas# (nu [tiu dac# ceilal]i colegi aveau), p#rin]ii, prietenii [i apropia]ii [tiau deja care erau rezultatele la examenul de admitere.

L-a autobuzul care m-a dus de la Tg.Jiu la Novaci m-a a[teptat doar fratele meu,(sora lucra deja ca secretar# la Liceul Industrial Sadu) care m-a felicitat din toat# inima.La fel a f#cut [i tata care cred c# a fost cel mai fericit de reu[ita mea. {i eu eram fericit pentru c# fusesem admis, pentru colegii mei urmau alte examene de admitere \n sesiunea din toamn#. Ca de obicei, vacan]a am petrecut-o tot la Novaci, de altfel pe vremea aceea nu era “obiceiul” trimiterii copiilor \n “tabere”...Era var# [i aproape \n fiecare zi mergeam la sc#ldat “pe vale”, unde, pe albia Gilor]elului, \n fiecare an construiam un z#gaz din glie [i pietre, realiz@nd un adev#rat bazin de \not. Am spus “aproape \n fiecare zi” pentru c# mai trebuia s# [i muncesc s#-mi agonisesc banii de buzunar: mergeam la cules de zmeur#, la adunat de prune, la str@ns de f@n, mai precis oriunde m# solicitau oamenii din sat. Cu toate acestea cred c# nu trecea zi s# nu \ncerc s#-mi imaginez cum va fi la Breaza...Cred c# a fost singura vacan]# \n care, cu adev#rat, abia a[teptam...s# \nceap# [coala! _nt@ia zi de liceu 15 septembrie... toamn#... ploaie. Am fost repartizat la compania maiorului Susanu, \n primul pavilion l@ng# cl#direa comandamentului. Am f#cut cuno[tin]# cu to]i colegii de clas#, colegi cu care \n cei patru ani am \mp#r]it toate triste]ile [i bucuriile vie]ii de elev. _mi amintesc [i acum cu pl#cere de aceast# prim# zi de [coal#, una deosebit# [i plin# de “evenimente”. Am fost repartizat la plutonul 4 [i am participat la primul “raport al companiei” din care am re]inut c# pe toate efectele trebuie s#-mi scriu cu a]# de cusut num#rul meu de ordine (133) [i c# pe saltea trebuie s# cos pe fiecare parte, la col]ul dinspre perete (respectiv geam) num#rul 1 (respectiv 2) pentru a se putea verifica dac# la programul de diminea]# am \ntors salteaua...\n zilele cu so] trebuia s# fie num#rul 2 deasupra, \n cele f#r# so] 1...

Dup# masa de pr@nz [i cele dou# ore “timp la dispozi]ie” a \nceput studiul de dup#-amiaz#. Prima activitate: \nvelirea cu h@rtie albastr# a c#r]ilor pe care le g#sisem diminea]# frumos a[ezate pe b#nci. De[i nu ne cunosteam prea bine, se \nfiripaser# 476

discu]ii \ntre colegii de banc# [i probabil c# era \ntr-adev#r g#l#gie \n clas# , fapt care la deranjat pe loc]iitorul comandantului de companie, locotenentul Neac[u care ne-a scos la “instruc]ie de front” pe platou! Ploua afar#, era deja \ntuneric [i noi “exersam” pasul alerg#tor [i fuga... {i, cu toate acestea, n-am regretat niciodat# c# am ales aceast# carier#...

Frumo[ii ani ai adolescen]ei cantemiriste Dup# c@teva s#pt#m@ni eram cantemiri[ti convin[i. Nu ni se p#rea nimic deosebit c@nd diminea]a la 5.30 elevul sergent-major Moisoiu d#dea de[teptarea [i \ncepeam alergarea pe aleile liceului. Poate unora nu le-a pl#cut regimul cazon, nici chiar mie nu mia pl#cut \n totalitate, dar l-am acceptat. _mi amintesc c# mergeam la ceaiuri dansante cu elevele de la UCECOM. Dar, pentru asta, trebuia s# \ndepline[ti anumite crieterii [i, cel mai important, era s# ai note bune \n cursul s#pt#m@nii. Altfel, [i duminica era studiu obligatoriu. _nainte de a pleca, bine\nteles... \n coloan# cu plutonul, spre locul de desf#[urare, locotenentul Mihai Floca ne facea ultimele preciz#ri legate de comportamentul nostru [i, \ntotdeauna, finalul era acela[i: s# fi]i ni[te adev#ra]i gentelmani!

A[ vrea s# v# spun c# pentru mine – [i sunt convins c# nu numai – comandantul companiei ([i aici trebuie s#-i men]ionez pe maiorul Susanu care ne-a \ndrumat pa[ii \n anul \nt@i [i pe c#pitanul Nour care a preluat func]ia \n anul doi), a constituit modelul ofi]erului adev#rat. Era cel care ne-a fost instructor [i p#rinte \n acela[i timp. Cel care ne-a \ndrumat pa[ii nesiguri pe t#r@mul cunoa[terii vie]ii militare.

Cu siguran]#, liceul a fost cea mai benefic# perioad# din via]# din punctul de vedere al acumul#rii de cuno[tin]e din toate domeniile de activitate. De[i la vremea respectiv# avea profil real, \n cadrul materiilor de \nv#]#m@nt f#ceam [i latina, dar [i istoria muzicii.

Profilul real l-am sim]it mai mult la orele de matematic#, ore \n care ilustrul profesor Ion Stanciu m# scotea la tabl#, \mi dicta exerci]iul [i, \n momentul \n care nu mai auzea creta sc@r]@ind pe tabl# m# \ntreba: “Ciungule, ai terminat?” _n func]ie de r#spunsul meu, afirmativ sau negativ, era [i nota pe care mi-o acorda tovar#[ul... domn profesor! {i dac# am \n]eles ceva din muzica clasic# asta i-o datorez profesorului de muzic#, colonelul Dumitru Butoi care, la vremea respectiv#, venea \n clas# cu un pickup. Dup# ce \n prima parte a orei ne povestea despre Verdi [i Aida, \n partea a doua ne punea discul la pick-up [i ne f#cea s# sim]im [i s# \n]elegem muzica, explic@ndu-ne fiecare pasaj, fiecare arie.

Dac# a[ \ncerca s# analizez activitatea profesorilor pe care i-am avut \n cei patru ani de liceu, cred c# din descrierea activit#]ii fiec#ruia nu ar lipsi cuvinte ca: excelen]#, preocupare, responsabilitate, spirit patern sau matern, \ntr-un cuv@nt to]i au fost adev#ra]i p#rin]i pentru noi. _mi amintesc c# la orele de dirigen]ie profesoara Claudia Giumanc# venea cu ni[te teme pe care probabil [i le preg#tise acas#, era normal. Dar g@ndindu-m# acum, temele pe care ni le propunea pentru discu]ie, urm#reau doar preg#tirea noastr# pentru via]a de mai t@rziu. Am rev#zut-o pe tovar#[a dirigint# \n 2010 cu ocazia s#rb#toririi a 35 de ani de la terminarea liceului. Aceea[i voce cald#, acela[i z@mbet pl#cut [i, \n ciuda anilor care au trecut [i pentru mine [i pentru tovar#[a dirigint#, am constatat cu bucurie c# nu s-a schimbat deloc.

477

O carier# marcat# de spiritul cantemirist A[a cum v# spuneam, greut#]ile [i lipsurile din copil#rie m-au f#cut s# \n]eleg c# numai \nv#]@nd pot s# ajung s# realizez ceva \n via]#.

Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” a \nsemnat foarte mult pentru mine. A fost locul unde mi-am des#v@r[it preg#tirea [i unde am \n]eles c# perseveren]a, corectitudinea, tenacitatea [i spiritul de sacrificiu sunt calit#]i strict necesare unui viitor ofi]er. De altfel, cred c# spiritul cantemirist m-a urmat \n \ntreaga carier# militar#.

Dup# absolvirea liceului am urmat {coala Militar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” din Sibiu, arma infanterie, pe care am absolvit-o \n 1978, al 39-lea din 374 de absolven]i.

Reparti]ia s-a f#cut pe baza mediilor de absolvire [i m#rturisesc c# m-a[ fi dus la Craiova \ns# \n acel an nu s-a scos dec@t un loc [i a[a am ajuns s# aleg func]ia de comandant de pluton la Regimentul 90 Mecanizat din Lugoj, regiment ce apar]inea Diviziei 18 Infanterie “Decebal”.

La Lugoj am fost repartizat comandant de pluton la [coala de grada]i, ulterior comandant de pluton la compania cercetare a regimentului. Dup# pu]in timp, am fost numit ofi]er 4 la [eful cercet#rii, func]ie din care, \n 1985 am fost admis student la Academia de _nalte Studii Militare, pe care am absolvit-o \n 1987.

Tot la Lugoj, de care sunt legat sentimental, am cunoscut-o pe so]ia mea Nori, care mi-a fost cel mai puternic sprijin \n \ntreaga carier#. {i tot la Lugoj, \n decembrie 1979, s-a n#scut fiica noastr# Cristina-Ana care ne-a \ntregit via]a.

Dup# absolvirea Academiei Militare, \n 1987 (al 12-lea din 167 de absolven]i), am avut [ansa de a fi repartizat tot la Regimentul 90 Mecanizat Lugoj, ca [i comandant de batalion. Am continuat s# lucrez \n Lugoj p@n# \n 1992, ocup@nd succesiv func]iile de ofi]er 2 la [eful de stat major al regimentului, ulterior [ef de stat major, apoi, \n urma unui concurs de selec]ie, am fost admis, pentru un an la studii la “École Supérieure de Guerre Interarmées” la Paris, \n Fran]a.

A fost o experien]# deosebit# pentru mine, av@nd \n vedere c# era prima dat# c@nd aveam posibilitatea s# studiez \ntr-un mediu interna]ional, s# pun \n valoare cuno[tin]ele [i deprinderile pe care le acumulasem deja \n cei 14 ani de carier# militar#, o experien]# care cu siguran]# [i-a pus amprenta asupra carierei mele ulterioare.

Am fost impresionat de pragmatismul sistemului de \nv#]#m@nt, \n special modul \n care studen]ii str#ini erau integra]i \n cadrul grupelor de studiu. M-am str#duit [i am reprezentat cu cinste Rom@nia [i am reu[it ca pe parcursul anului s# ob]in [i un calificativ foarte bun de cunoa[tere a limbii franceze.

Revenirea din Fran]a, la sf@r[itul lunii august 1993, a \nsemnat \nceperea periplului prin unit#]ile militare \n care am lucrat: comandant al Batalionului 169 Cercetare din Timi[oara, comandant al Brig#zii 90 Infanterie din Buzia[, [ef de Stat Major al Brig#zii 18 Mecanizate Timi[oara, [eful Serviciului Personal [i Mobilizare la Statul Major al For]elor Terestre, comandant al Brig#zii 2 Infanterie Craiova, loc]iitor al [efului Direc]iei Personal [i Mobilizare a Statului Major General [i, din nou la Statul Major al For]elor Terestre, [ef al Instruc]iei [i Doctrinei. Din toate aceste func]ii [i \n toate ora[ele \n care mi-am desf#[urat activitatea am avut privilegiul de a cunoa[te [i lucra cu militari [i oameni minuna]i.

478

O carier# de 36 de ani \n cadrul acestei prestigioase institu]ii a statului rom@n, \n timpul c#reia spiritul cantemirist m-a \nso]it permanent.

Convins \nc# din copil#rie c# doar “cei care au carte au parte”, \n 2001 am absolvit Facultatea de Drept a Universit#]ii din Craiova, am \nv#t#t [i limba englez# (2002) pentru c# necesitatea comunic#rii cu partenerii din NATO se ar#ta a fi tot mai aproape, apoi, timp de un an, \ntre august 2003 [i septembrie 2004, am urmat un curs de studii strategice la Universitatea Na]ional# de Ap#rare din Beijing, China, iar \n 2007 am absolvit Colegiul de Ap#rare. _n toate func]iile \n care am fost \ncadrat am muncit cu pasiune [i responsabilitate, am fost permanent adeptul lucrului \n echip# [i bine f#cut, fapt ce m-a ajutat s# surmontez toate dificult#]ile.

Din toate resursele ce le-am avut la dispozi]ie \n aceast# perioad#, cea mai important# pentru mine a fost resursa uman#, oamenii cu care am lucrat [i \mpreun# cu care am realizat totul. Tuturor le spun c# sunt m@ndru c# i-am avut subordona]i, colegi sau [efi \n anumite etape ale carierei! _nchei pres#r@nd \ntre paginile acestei lucr#ri nostalgia anilor de liceu, una dintre cele mai frumoase perioade ale vie]ii, [i l#s@nd un g@nd bun, plin de respect, tuturor celor care au pus piesele necesare form#rii mele ca om [i ca militar.

GENERAL DE BRIGAD~ POPESCU COSTI Motto: “Viitorul apar]ine celor care nu renun]#...”

Chateaubriand De ce Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”?

Totul a \nceput dintr-o ambi]ie personal#, din dorin]a de a demonstra c# nu sunt copilul r#sf#]at al domnului Minic# Popescu (tat#l meu) [i al doamnei Drina (mama mea). {i s# explic acest lucru.

M-am n#scut la 31 iulie 1956, \n comuna Bogdana, jude]ul Teleorman.

479

De ce comuna se nume[te Bogdana? _n timpul transhuman]ei, un cioban de prin Mu[cel s-a stabilit definitiv cu familia \n zona localit#]ii mele. Acesta a avut mai multe fete, pe care le-a botezat Bogdana, Florica, Tudori]a [i Margareta. La fiecare dintre fete le-a l#sat mo[tenire c@te o bucat# de p#m@nt. Fiecare fat# [i-a \ntemeiat o familie, iar mai t@rziu s-au constituit c#tunele Tudoria, Florica, Margareta, iar cea mai mare dintre fete a pus bazele satului Bogdana.

Ulterior, toate c#tunele s-au unit [i au format comuna Bogdana.

Localitatea Bogdana este a[ezat# de-a lungul r@ului Urluiul, afluent al r@ului Vedea, la r@ndu-i afluent al r@ului Teleormanul.

De ce Teleorman?

Pentru c# \n acea zon# era P#durea Deliorman, \n traducere P#durea Nebun#. I s-a spus P#durea Nebun# pentru c# era foarte deas#, foarte mare [i te puteai r#t#ci foarte u[or \n ea dac# nu cuno[teai locurile. Era o “nebunie” s# mergi prin acea p#dure, necunosc#tor al locurilor fiind.

S# revin tot la \ntrebarea: de ce r#sf#]atul familiei?

Mama mea Alexandrina (doamna Drina, cum \i spuneau fo[tii elevi) a fost \nv#]#toarea mea \n clasele primare. Tat#l meu a fost profesorul meu de matematic# [i fizic# [i directorul [colii din comun#. Nu a fost deloc u[or pentru mine s# fiu \n aceast# postur#.

P@n# la clasa I am copil#rit [i am \nv#]at din \n]elepciunea familiei, a bunicii mele, mam# a nou# copii, pe care am \ngrijit-o \n ultimul an de via]#, paralizat# fiind, ca pe un copil. De multe ori \l pomenea pe unul din fiii s#i, lt. Constantin Popescu, c#zut la datorie \n al doilea r#zboi mondial undeva \n Ungaria, la Lucenec/Losonc, \n nordul Ungariei. Tare mult ]inea la el [i \mi povestea ce frumos c@nta la vioar# [i c@t era de \ndr#git de colegi, colege [i de cei din sat sau de la [coal#. La na[terea mea, au hot#r@t ca eu s#-i port numele, f#r# s# se g@ndeasc# la faptul c# \n viitor a[ putea urma cariera militar# [i, la un moment dat, voi avea posibilitatea s# dob@ndesc gradul de locotenent.

De ce au fost dificili primii ani de [coal#?

Voi relata un singur episod din prima zi de [coal#. Cum este firesc, la prima or# doamna \nv#]#toare, mama mea, ne-a \ntrebat ce poezii [tim, ce pove[ti cunoa[tem [i a[a mai departe. Eu am ridicat m@na [i am spus “mam#, vreau s# spun [i eu o poezie”.

M-a l#sat \ntr-un t@rziu s# spun poezia. La terminarea orelor, am plecat spre cas# cu mama. C@nd a intrat \n curtea casei, s-a oprit [i mi-a spus, pe un ton autoritar, c# pe strad# [i la [coal# este doamna \nv#]#toare, iar acas# este mama.

Clasele V-VIII au fost [i mai grele pentru c# preten]iile erau [i mai mari. _n vacan]ele de var#, de iarn# sau de prim#var#, aveam norm# pe zi de exerci]ii din Gazeta matematic#, din “Gheba” [i alte culegeri de exerci]ii [i probleme de matematic#. _n clasa a VIII-a, a trebuit s# m# g@ndesc ce op]iune voi avea pentru viitor. Tata [i mama doreau s# urmez Universitatea [i s# m# \ntorc \n localitatea natal#, s# continui tradi]ia familiei.

Pu]inele clipe de lini[te, de joac#, le petreceam cu Viorel Coste, fiul unui ofi]er de radioloca]ie de la o unitate radiotehnic# din Furcule[ti, Teleorman, la 5 km dep#rtare de 480

satul meu. El se preg#tea pentru a urma Liceul Militar [i-mi ar#ta pe colegii mai mari din acea localitate, pe Voicu, pe Pirea, \n ]inuta aceea frumoas# care le fermeca pe fetele din sat.

El \mi spunea c# la Liceul Militar este concuren]# foarte mare [i nu se reu[e[te la examen dec@t dac# e[ti foarte bine preg#tit.

M-am ambi]ionat, nu am renuntat la ideea de a demonstra c# pot [i c# voi reu[i s# realizez ce mi-am propus. Astfel, m-am prezentat la Comisariatul Militar din Alexandria, am solicitat s# mi se constituie dosarul pentru a merge la examen, la Breaza, am efectuat vizita medical# [i dosarul mi-a fost aprobat.

La Breaza am ajuns cu to]i colegii mei din Teleorman: Marin Mateescu, Mircea Dancu, Florea Costea/Ot#ranu, Auric# {erban, Ionel B#nic# [.a. care erau [i ei candida]i la examen [i \n final au fost declara]i admi[i.

Am fost caza]i \n sala de sport a liceului, pe jos, pe ni[te saltele, pentru c# eram foarte mul]i candida]i din ]ar# [i nu mai aveam loc \n pavilioanele cu dormitoare.

Examenul nu mi s-a p#rut greu. Am regretat c# prietenul meu nu a fost declarat admis, iar eu am demonstrat c# nu sunt “r#sf#]atul” familiei.

Tata nu a fost mul]umit de notele ob]inute, iar mama a suferit cel mai mult c# sunt a[a departe de cas#.

Prima zi de liceu a fost interesant#. Primirea ]inutei de la nea Clinci, magazionerul, [i apoi primele lec]ii de milit#rie, despre forma]ie, pozi]ia drep]i, pe loc repaus, salutul [i toate cele specifice. Activitatea era ordonat#, calculat# riguros pe minute.

Elevul sg. Sincu, repartizat de la anul IV s# ne \ndrume, era teribil de exigent.

Domnul comandant al companiei, mr. Filip Ioan [i loc]iitorul s#u, lt. maj. Dinc# Decebal, completau cu detalii activitatea din afara orelor de curs. _n sf@r[it, la clas# m-am \nt@lnit cu diriginta noastr#, doamna Friedsman Emma, care avea s# ne fie [i profesoar# de german#.

Eram a 10-a clas# din promo]ie, notat# cu litera “J”.

Colegii, majoritatea proveneau din familii de la ]ar#, erau la fel de impresiona]i de ceea ce ni se \nt@mpl#. Mai t@rziu, la \nt@lnirea promo]iei, dup# 30 [i dup# 35 de ani de la absolvire, am \n]eles de ce au ales Liceul Militar.

Constr@ns fiind de anumite lucruri, [i mai ales c# am fost un copil care [i-a permis uneori s# riposteze \n fa]a profesorilor sau c@nd ceva nu era \n regul#, la liceu mi s-a p#rut c# nu voi putea s# fac ceea ce mi-am propus.

Doream s# urmez medicina militar#. La sf@r[itul trimestrului I, din anul I, mi s-a comunicat c# nu aveam ca op]iune dec@t cariera de militar de trupe. Acest fapt m-a marcat foarte mult. _n vacan]a de iarn# am discutat cu familia [i a r#mas s# ne mai g@ndim. _n luna februarie a celui de-al doilea trimestru din anul I, am fost solicita]i, \mpreun# cu tutorele, s# hot#r@m dac# vom opta pentru continuarea carierei de militar sau pentru via]a civil#.

Discu]ia cu tat#l meu a fost decisiv#. {i atunci am hot#r@t s# merg mai departe cu toate consecin]ele. {i nu am de ce regreta. {i spun asta pentru c# tot un “r#sf#]at” am fost.

481

De ce?

Am \nv#]at [i m-am preg#tit la ce mi-a pl#cut mai mult.

Am ajuns [i la faza jude]ean# a olimpiadei de geologie, gra]ie eforturilor f#cute de dl. prof. Marinescu. _n to]i cei patru ani de liceu era foarte greu de suportat dep#rtarea de familie, de cei dragi, de oamenii din satul copil#riei, de obiceiurile specifice s#rb#torilor [i la care nu reu[eam s# particip \ntotdeauna. Dar, \mpreun# cu Nica [i al]i colegi inimo[i, m-am \nscris la Cercul de folclor \nfiin]at de dl. prof. Giurginc#. Am reu[it s# preg#tim [i o revist# a Cercului de folclor \n care am povestit [i eu [i ceilal]i colegi, cele tr#ite \n copilarie. Revista, la care [i eu mi-am adus contribu]ia, [i acum a[teapt# un sponsor pentru a fi tip#rit#, ea reprezent@nd un mare tezaur al tinere]ii noastre.

Participarea la acele ore de folclor a reu[it s# mai estompeze dorul de cas#, iar activitatea din cadrul Cercului de folclor [i nu numai a reprezentat \nc# un motiv \n plus pentru care l-am considerat pe domnul profesor Giurginc# tat#l meu de la Breaza. Era la fel de exigent precum tat#l meu, dl. prof. Minic# Popescu, dar la fel de iubitor, ca un p#rinte, sf#tuindu-m# de fiecare dat# c@nd am avut nevoie s# iau decizii importante pentru viitorul meu. {i dup# terminarea scolii, dar mai ales \n anii \n care au urmat dup# ce p#rin]ii mei s-au stins din via]#, am simtit nevoia s# \l consult atunci c@nd am trecut prin momente grele. La fel, ca un adev#rat p#rinte, mi-a dat sfaturi s#n#toase [i sincere care m-au \nt#rit [i m-au ajutat s# trec peste acele momente. Acum, de c@nd am devenit bunic, se bucur# al#turi de familia mea, c@nd aude ve[ti despre scumpul meu nepot Andrei. Ce poate fi mai frumos pe lume dec@t s# [tii c# nu e[ti singur, c# ai pe cineva de-al t#u, apropiat ca [i un p#rinte. “S#rut m@na tat# de la Breaza”, v# multumesc domnule profesor Giurginc#.

Au existat [i momentele mai pu]in pl#cute din perioada liceului, inerente copil#riei, vie]ii de adolescent apoi, dar erau compensate cu orele de dirigen]ie \n compania doamnei prof. Friedsman Emma, sau orele de istorie cu dl. prof. Manoliu Constantin, cele de limba rom@n# cu dl. prof. Giurginc# Constantin, ore pe care le \ncepeam cu mar[ul lui Iancu, Cr#i[orul Mun]ilor, sau cele de matematic# cu doamna prof. P@ntea Maria, la care mai tot timpul m# contraziceam cu domnia sa. Satisfac]ia era deplin# atunci c@nd \mi d#dea dreptate.

Nu pot uita exemplul de conduit# al domnului general Cristache {tef#nescu, comandantul liceului, a domnului colonel R#b#cel, [eful de stat major, efortul celorlal]i profesori, dl. Ni]# Dorin de fizic#, un om precis, corect [i care nu a f#cut rabat de la disciplina c#r]ii; dl. prof. Babov Alexandru, profesorul de limba rus#, sau de dl. prof.

Stanciu Aurel, Piratu cum \i spuneam noi, profesorul de desen, care m-a desemnat [i responsabil al gazetei de perete a clasei, intitulat# “Columna”. Era o responsabilitate pe care o aveam \n plus fa]# de ceilal]i colegi. _mi ocupa pu]inul timp liber pe care \l aveam la dispozi]ie. M# nec#jeam uneori c@nd \i vedeam pe colegii mei (Nicu Radu, Costic# L#z#rescu, Gigi F#tu sau Cornel {erban) c# jucau fotbal sau volei sau f#ceau gimnastic#.

Programul zilnic era foarte bine calculat.

De asemenea, nu pot uita [i le mul]umesc celor care ne-au hr#nit [i au fost preocupa]i s# avem masa preg#tit# la timp [i de bun# calitate, dl. Ezaru, dl. Ridl sau fetele de la 482

buc#t#rie. E foarte greu s# preg#te[ti patru mese pe zi pentru 1500 de suflete. {i mai ales m@ncarea s# fie de calitate.

Fiind un tip s#n#tos, nu am avut nevoie s# \l vizitez pe medicul unit#]ii, dl col Bodo Francisc, dar l-am admirat [i l-am pre]uit pentru pedan]#, elegan]# [i pentru presta]ia sa fa]# de colegii care aveau nevoie de ajutorul domniei sale. Era medic militar [i asta \mi dorisem [i eu s# ajung. De asemenea, m# impresiona de fiecare dat# pentru c# ma[ina sa, un Warburg, era \n permanen]# curat#, a[a cum \i st# bine unui medic.

De ce m-am referit la persoanele care ne-au marcat tinere]ea, profesori, cadrele militare, personalul civil ?

Cu acest prilej doresc \nc# odat# s# le mul]umesc frumos tuturor pentru efortul f#cut ca eu [i colegii mei s# fim preg#ti]i pentru via]#. La finele liceului am constatat c#, fiind \nc# un copil, te afli \n fa]a unei provoc#ri importante din via]#, e[ti obligat s# alegi singur calea de urmat.

Totu[i, am plecat, at@t eu c@t [i colegii mei, cu cele necesare ca s# putem continua \n carier#. Cu “rani]a” plin# de cuno[tin]e, am pornit cu speran]a c# vom atinge obiectivul pe care fiecare t@n#r cantemirist [i-l propune c@nd p#[e[te pe por]ile Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza, acela de a deveni general al Armatei Rom@ne, a[a cum spunea N#ic# Roman, colegul de la “I”.

Nu am uitat ce spunea tata, [i anume c# totul depinde de om, de fiecare dintre noi cei care am \nceput o carier# militar#. Finalizarea celor propuse depinde [i de condi]iile pe care ni le-am creat, dar [i cele pe care societatea ni le-a oferit.

Am absolvit liceul cu media 9,50 la bacalaureat, fapt ce mi-a permis s# aleg arma preferat# [i asta se datoreaz# \n principal domnului comandant Filip Ioan, care era artilerist [i a reu[it s# m# conving# de faptul c# arma artilerie este elegant#, presupune mult# aten]ie, precizie matematic#.

Am avut ocazia s# urmez {coala Militar# de Artilerie [i Rachete Ioan Vod#, din Sibiu, \ntr-un pluton comandat de un t@n#r locotenent, Ledrer Aladar, Oly, cum \i spuneau colegii. La absolvire, acesta a fost repartizat \n [coal# s# instruiasc# genera]iile viitoare de elevi. Era printre cei mai buni absolven]i, elita. {i frumos foc. Ne era drag pentru c# era [i cel mai frumos t@n#r ofi]er din [coal#. A fost pentru noi ca un frate mai mare. Lam considerat un exemplu de conduit# [i preg#tire profesional#.

C@nd ne-a fost greu, ne-a fost al#turi [i ne-a ap#rat de unii comandan]i mai r#ut#cio[i.

Avem satisfac]ia c#, [i noi colegii din pluton, c@]iva, am contribuit la c#s#toria sa cu Rodica. M# bucur# [i acum discu]iile la telefon cu domnia sa, acestea reprezent@nd “o adev#rat# gur# de oxigen” pentru mine.

Comandantul [colii, dl. col. Niculae Pavelescu, [eful de stat major dl. col. Eugen Neam]iu, au fost, de asemenea, modele pentru mine [i \i voi avea permanent \n memorie gra]ie presta]iei domniilor lor. Acela[i lucru pot s# spun referitor [i la [eful nostru de promo]ie, generalul de brigad# (r) Eugen Porojan. Eugen m-a convins s# nu renun] la ideea de a urma [i o facultate civil#. El era deja student la Academia Tehnic# Militar#.

La terminarea {colii militare, am avut satisfac]ia s# constat c# m-am clasat al 29-lea din promo]ia de peste 300 de absolven]i [i acest lucru mi-a permis s# aleg primul garnizoana pe care mi-am dorit-o, Bucure[ti. Am fost repartizat la un regiment de protocol, din {oseaua Olteni]ei.

483

Via]a mi-a oferit prilejul s# o cunosc \n Bucure[ti pe viitoarea mea so]ie. O femeie minunat# care m-a sprijinit [i m-a \ncurajat s#-mi perfec]ionez preg#tirea. _mpreun# am trecut prin foc [i par# ca s# reu[im s# avem un statut frumos \n via]#, s# fim exemple pentru fiica noastr#, care, f#r# s# fiu lipsit de modestie, nu ne-a dezam#git. Faptul c# so]ia mea a absolvit Facultatea de Comer] din cadrul ASE Bucure[ti [i \n toat# perioada studiilor ne-am consultat, am discutat fiecare tematic# de examen pe care urma s# o sus]in#, m-a determinat s# urmez aceea[i meserie suplimentar# celei militare.

Nu pot uita aportul dl. gl. Mircea Chelaru, care \n acea perioad# era [ef de stat major al regimentului. Mi-a \n]eles dorin]a [i a apreciat-o pentru c# [i domnia sa a urmat cursurile Facult#]ii de filozofie, din cadrul Universit#]ii Bucure[ti [i ale Institutului Central de Conducere [i Informatic#, Sec]ia analiz# de sisteme de modelare matematic# [i proiectare informatic#. Astfel, a f#cut tot ce a depins de domnia sa pentru ca eu s# ob]in aprobarea s# sus]in examenul la Facultatea de Comer] din cadrul ASE Bucure[ti. _n aceea perioad# era foarte greu de ob]inut o asemenea aprobare.

De ce am insistat s# urmez cursurile Facult#]ii de comer], din cadrul ASE Bucure[ti?

Pentru c# doream ca [i \n familia noastr# s# respect#m tradi]ia familiilor din care proveneam (parin]ii mei au lucrat \n \nv#]#m@nt, p#rin]ii so]iei au fost medici, iar bunicii ei au fost \nv#]#tori). Am dorit s# avem acela[i dialog profesional [i acas#, [i la serviciu.

Am reu[it s# lucr#m \mpreun# o perioad# foarte frumoas# de timp \n Romtehnica, institu]ie care, pentru mine, a constituit o adev#rat# [coal# de formare profesional#.

Acolo am dorit s# ajung, acolo am \nv#]at diploma]ia, echilibrul \n momentele dificile, perseveren]a \n via]#.

Procesul de reform# al armatei, \nceput dup# evenimentele din 1989, a fost o idee frumoas#, av@nd \n vedere dorin]a noastr# de a deveni membri NATO [i ai UE. Dar, \n unele privin]e, acesta s-a derulat cu sincope datorate, \n primul r@nd, calit#]ii celor care au decis modul de a duce la bun sf@r[it acest deziderat.

Ultimii 20 de ani au eviden]iat faptul c# [i institu]ia militar# a fost penetrat# de personaje care nu au avut o conduit# aleas#, reu[ind \nainte de 1989 s#-[i mascheze foarte bine adev#rata fa]# [i adev#ratele inten]ii.

Cu toate acestea, se poate afirma c#, \n prezent, Armata Rom@niei, supl# [i dotat# corespunz#tor [i cu militari profesioni[ti a devenit principalul ambasador al Rom@niei \n lume.

Asta dovede[te c# speran]a nu s-a n#ruit [i c# Armata, pe care am considerat-o a doua familie, este una din cele mai respectate institu]ii ale statului.

Dac# s-a ajuns aici este [i meritul celor care acum sunt la pensie, uneori f#r# voia lor, determina]i fiind de conjunctura momentului, [i care urm#resc cu emo]ie fiecare eveniment din via]a [i activitatea o[tirii.

Am preg#tit la \nceputul carierei militare un desen cu treptele pe care va trebui s# le urc \n cariera militar# \n perioada 1978 - 2000, dup# care am decis c# ce va urma reprezint# hazardul. Dar nu a fost a[a.

Astfel, am avut ocazia s# constat c# am intrat \n NATO [i din 2007 sunt cet#]ean comunitar.

484

Pentru mine \nseamn# o \mplinire a eforturilor f#cute \n acei ani care au urmat lui decembrie 1989, dar cel mai mult va \nsemna pentru fiica [i ginerele meu [i \n mod deosebit pentru nepotul meu, Andrei.

Sper ca el s# valorifice din plin acest statut de cet#]ean comunitar. _n urm# cu zece ani, via]a mi-a oferit posibilitatea s# fiu \ncadrat la Administra]ia Preziden]ial#, la Departamentul Strategii Economice [i Sociale, departament condus de c#tre profesorul Zaman, membru corespondent al Academiei Romane [i consilier prezidential. Experien]a dob@ndit# \n domeniul economic mi-a oferit [ansa de a lucra \n aceast# institu]ie reprezentativ# a ]#rii.

Activitatea al#turi de domnul profesor Zaman [i de ceilal]i colegi, dl. prof. Beuran, dl. prof. Ioan Scurtu, dl. ministru Oancea, Fane, Cazangiu, a reprezentat o nou# [coal# pentru mine [i le mul]umesc pentru felul \n care am fost primit [i sus]inut pentru \ndeplinirea atribu]iilor de serviciu.

Anul 2005, a marcat un nou \nceput, iar cu acest prilej am fost solicitat s# lucrez \n cadrul Departamentului Securit#]ii Na]ionale, la \nceput ca expert [i apoi \n calitate de consilier la Secretariatul Consiliului Suprem de Ap#rare a }#rii. A fost [i este o experien]# deosebit#.

Am satisfac]ia c# \n aceast# func]ie [i eu, al#turi de ceilal]i colegi, mi-am adus contribu]ia la elaborarea unor proiecte de acte normative care reglementeaz# activitatea institu]iilor din sistemul de securitate na]ional# [i nu numai.

De acolo din ceruri, p#rin]ii mei cred c# sunt multumi]i de evolu]ia mea \n carier# [i de presta]ia mea, cum era firesc, [i \n cea de-a doua parte a vie]ii.

Nu voi renun]a s# sper c# dup# \ncheierea carierei militare m# voi dedica activit#]ii universitare, propunere care mi s-a f#cut mai de mult de c#tre fostul rector al Universit#]ii Rom@no Americane, domnul profesor Ion Smedescu, fostul meu profesor de Marketing din anii studen]iei.

A[adar, \n final sper s# ajung â&#x20AC;&#x153;la catedr#â&#x20AC;?.

Ce testament las genera]iilor viitoare de cantemiri[ti [i nu numai ?

Toat# cariera i-am \ndemnat pe colegi [i subordona]i s# \nve]e [i i-am sus]inut \n demersurile lor. Am satisfac]ia c# unul din ei este profesor universitar la o facultate din Bucure[ti, Lungu Eugen, altul, generalul de brigad# Cristian Agapie, colonelul Ilioiu Cristian este comandantul unui Centru militar al unui sector al Capitalei, altul este un avocat de succes, Capizisu Sergiu, altul a avut o carier# militar# minunat#, C#t#lin Zisu, ajung@nd la gradul de general locotenent cu trei stele, unul din solda]i este un prosper om de afaceri, altul este un apreciat [ofer al unui ambasador al unei ]#ri NATO \n Rom@nia.

Sunt numai c@teva din exemplele roadelor efortului pe care l-am f#cut s# \i conving pe colegi sau subordona]i c# seriozitatea, munca [i efortul sus]inut pot aduce satisfac]ii.

Ce este mai frumos?

Faptul c# ace[tia, [i al]ii pe care nu i-am nominalizat, nu m-au uitat [i de s#rb#tori m# sun# [i \mi ureaz# cele cuvenite, specifice momentului respectiv.

Nu \mi este ru[ine sau fric# s# merg pe strad#, pentru c# sunt convins c# ce am f#cut a fost din suflet, sincer [i dezinteresat, iar celor cu care m# \nt@lnesc le face pl#cere s# ne revedem.

485

_n aceast# perioad#, la Academia For]elor Terestre, se preg#te[te pentru a deveni ofi]er, un t@n#r student pe care l-am \ndrumat de c@nd era mic. _mi spunea de c@te ori ne \nt@lneam: domnul Popescu, vreau [i eu s# ajung ca dumneavostr#. {i atunci, i-am spus c# numai prin efort, seriozitate [i ambi]ie se poate \ndeplini aceast# dorin]# a sa.

Consider c# pentru genera]iile viitoare crezul fundamental pe care \l pot transmite \n chip testamentar este acesta: efort, seriozitate [i ambi]ie.

Ionic# (Anghel), pentru c# a[a se nume[te t@n#rul student, s# nu m# dezam#ge[ti [i nici voi, actuali [i viitori cantemiri[ti !

GENERAL DE BRIGAD~ MICU P. ION CANTEMIRUL DEVENIRII MELE: STATORNICIE _NTRU LUCRURI NESTATORNICE Sunt n#scut, pe data 11 august 1956, \n comuna Tom[ani, judetul Prahova, o localitate situat# la circa 25 km de Ploie[ti, spre Buz#u. {coala general#, p@n# \n clasa a VII-a inclusiv, am absolvit-o \n comuna natal#, iar clasa a VIII-a la {coala General# nr. 17 din Ploie[ti. Fiind singurul copil, p#rintii mei au considerat c# este bine ca \nc# din clasa a VIII-a s# dau “testul” preg#tirii mele de p@n# atunci, \n perspectiva continu#rii studiilor [i realiz#rii mele \ntr-o profesie. Nici g@nd de o profesie militar#, mai ales c# anul 1970 c@nd se \nt@mpla momentul respectiv, era foarte aproape de evenimentele petrecute \n fosta Cehoslovacie \n 1968. Exista o str@ngere de inima vis-a-vis de cariera militar#, mai ales c# \n familia noastr# exista un ofi]er, [i se sim]ea care era starea de spirit din armat#, blocarea \n caz#rmi [i iminen]a unor ac]iuni militare, la vremea respectiv#.

Pentru cariera militar# m-a “inspirat” un unchi, care de fapt m-a [i g#zduit \n Ploie[ti pe perioada clasei a VIII-a, el fiind un om care, de fapt, nu a f#cut nici m#car stagiul militar obligatoriu. Ideea pe care mi-a inoculat-o a fost aceea c# \n armat# nu exist# numai “ofi]eri de front”, ci exist# [i ingineri, [i tehnicieni, alte categorii care au preocup#ri de birou, de uzine, etc.

486

Mi-a sur@s ideea, dar nu eram absolut convins, mai ales c# eu nu prea eram orientat spre ceva anume \n momentele acelea.

P@n# la urm# am decis s# \ncerc la Liceul militar, cu toate c# mi s-a spus, inclusiv la Centrul Militar de c#tre cei care se ocupau cu selec]ia, c# examenele sunt foarte grele, concuren]a destul de mare. {ansa mea a fost s# trec peste toate probele eliminatorii, s# fiu cazat pe timpul examenelor la Breaza \n acela[i dormitor cu concuren]i ai c#ror p#rin]i erau cadre militare cu func]ii “grele” prin armat# sau prin administra]ie, ceea ce mi-a dat curaj [i m-a ambi]ionat oarecum pentru aceast# ob]iune. La finalul examenelor, la comisia nr. 14, m# c#utam prin coada listei, dar eram admis, undeva printre primii din lista afi[at#. _n toamn#, la \nceperea cursurilor [i \mbr#carea hainelor de cantemirist, ini]ial mi se p#rea ceva ciudat, eram oarecum stingher, ulterior, odat# cu trecerea zilelor, m-am acomodat, m-am familiarizat cu colegii, cu programul [i mediul de cazarm#.

Ca orice \nceput, nu a fost u[or, dar nici foarte greu pentru o fire oarecum sociabil#, u[or adaptabil#, prietenoas#.

Aveam o chestiune care m# fr#m@nta, faptul c# nu prea m# descurcam la gimnastica la aparate! Asta [i ca urmare a faptului c# \n [coala general# nu existau acele aparate de gimnastic#, dar [i fizicul meu era atunci mai firav, la 14 ani! Nu reu[eam s# fiu apreciat cu mai mult de nota 7 la sport! Fapt pentru care, \mpreun# cu al]i c@]iva colegi \n aceea[i situa]ie, ori de c@te ori aveam ocazia, eram primii pe baza sportiv#! Astfel \nc@t, foarte cur@nd am reu[it s# dep#sesc acest “handicap”, nota maxim# la sport devenind ceva obi[nuit [i pentru mine.

Nu am avut momente de renun]are, m# str#duiam s# suport tot ceea ce-mi era greu, nu eram singurul baiat de la ]ar# \n clas#, dimpotriv#, majoritatea erau, iar profesorii [i comandan]ii \ncercau s# ne fac# s# \n]elegem c@te ceva din frumuse]ea carierei de ofi]er, ceea ce m# mobiliza.

Liceul Militar a fost, pentru mine, adev#rata [coal# \n care m-am format [i dezvoltat, dar m-a [i c#lit pentru via]#. _mi amintesc cu placere de acei ani, chiar dac# nu a fost de loc u[or.

Continuarea cursurilor aleg@nd {coala Militar# mi s-a p#rut ceva firesc! Nu am avut nici o ezitare! Numai c#, ce profil s# urmez era o problem#! Nu aveam prea multe detalii despre ce \nseamn# fiecare arm#! O dorin]a era clar# - o arm# tehnic#! Am ales Artilerie [i Rachete “Ioan Vod#” [i dintr-un alt considerent: la Ploie[ti, \n zona mea natal#, existau mai multe unit#]i de artilerie terestr#, inclusiv Centrul de Instruc]ie. Desigur, g@ndul m# purta \n timp [i la viitoarea reparti]ie dup# absolvirea [colii.

Dintre toti, cel mai mult, ca preg#tire, ca [i caracter, ca om, ca [i comportare, etc. mi-a r#mas \n cap [i l-am p#strat ca model pe Eugen Popescu, primul meu comandant de pluton din [coala militar#, atunci proasp#t absolvent ce se \ntorcea de la trup# \n [coal#, acum general pensionar. M-a impresionat foarte pl#cut [i Olaru Iordache, comandantul unui alt pluton din aceea[i baterie.

Familia a fost pentru mine un punct de sprijin permanent [i, a[ zice chiar o parte din cheia reu[itei \n carier#. Asta pentru c# so]ia nu a avut nici o ezitare nici c@nd trebuia s# plec \n aplica]ii, nici c@nd ne chema agricultura sau economia na]ional#, nici atunci c@nd trebuia s# plec la un curs, ori s# urmez Academia Militar#, nici c@nd a trebuit s# schimb#m garnizoana! Dimpotriv# m-a sustinut [i \ncurajat \ntotdeauna, cu toate c#, la vremea de 487

locotenent-c#pitan, nu-i era u[or s# se descurce cu doi copii mici, dar [i cu celelalte (serviciu, p#rin]i \n v@rst#, gospod#rie, etc.).

Un moment important ca decizie pentru cariera mea a fost schimbarea garnizoanei, mutarea la Bucure[ti, dar [i, ulterior, acceptarea transferului la Serviciul de Protec]ie [i Paz#, decizie care nu a fost u[or de luat \n anii â&#x20AC;&#x2DC;90, atunci c@nd lucram la Sec]ia \nv#]#m@nt din Academia Militar#, transformat#, \n acea vreme, ca [i denumire, \n Academia de _nalte Studii Militare.

Ulterior s-a dovedit c# deciziile au fost foarte bune, reu[ind s# m# acomodez foarte repede [i cu A_SM, dar [i cu specificul acestei tinere [i speciale institutii (SPP), reu[ind o dezvoltare [i afirmare semnificative \n cariera mea militar#. M-am bucurat de aprecierea [i sprijinul unor oameni de excep]ie, ofi]eri dedica]i carierei militare, dar [i oameni cu mult caracter: Postolache Sava, Rotaru Filip, Ioan P#curar, Gheorghe Ar#d#voaice, Boeru Traian, etc. Privind \n urm#, pot constata cu mult# satisfac]ie c#, de la \nceputul activit#]ii mele \n SPP, anul 1994 [i p@n# la pensionare, anul 2009, am avut [ansa s# lucrez, pe func]ii de conducere, cu to]i directorii care s-au aflat la conducerea acestei institu]ii de elit# \ntre institu]iile militare: Dumitru Iliescu, Nicu Anghel, Anghel Andreescu, Neculai Stoin#, Gabriel Naghi, Lucian Pahon]u (actualul director, dec. 2011).

Exist# recomandarea s# povestesc anumite \nt@mpl#ri din carier#! C@te nu se \nt@mpl# \n 40 de ani de militar (inclusiv cei 4 ani de LMCD !!!)

-Mai ales c# aproximativ 50% din carier# mi-am desf#[urat activitatea \n unit#]i din MapN, iar cealalt# jum#tate \n Serviciul de Protec]ie [i Paz#, la Statul Major. _n perioada de dup# 1990, p@n# \n anul 1994 am lucrat \n Academia Militar#, la sec]ia \nv#]#m@nt.

Erau activit#]i de organizare, coordonare [i control pe linia activit#]ilor didactice, dar [i activit#]i la catedr#. Astfel, prin anul 1992, c@nd se stabilise (temporar, pentru c# s-a revenit foarte repede!) ca durata cursurilor s# creasc# de la 2 la 3 ani. S-a nimerit ca prima mea [edin]# la clas# (ca lector la catedra de â&#x20AC;?automatizarea conducerii trupelorâ&#x20AC;?, a[a cum se numea atunci) s# am pl#cerea [i onoarea s# o desf#[or la o clas# de anul 3, acolo unde \n banc#, \n prima banc#, firesc, spre stupefac]ia mea, s#-l \nt@lnesc pe cel care atunci c@nd eu eram LM-ist, \nc@nta \ntregul liceu cu glasul s#u de t@n#r comandant, absolvent de infanterie, repartizat la absolvire, dar [i cu prestan]a sa, adulat deopotriv# de viitorii comandan]i, dar [i de profesori (mai ales profesoare!!!). Este vorba de domnul Mihail Dumitrescu! De imaginat c@t de greu mi-a fost \n acest debut! Emo]ii foarte multe! Preg#tisem foarte bine prima mea intrare la clasa (era un seminar), dar nu m# a[teptam la o asemenea \nt@lnire! (Pentru a se \n]elege bine de ce aceast# suprapunere de genera]ii! D@nsul era deja absolvent al unei alte facult#]i [i a dorit s# urmeze [i cursurile Academiei Militare!)

-Sunt multe lucruri frumoase de povestit, petrecute de-a lungul carierei! A[a de exemplu, pot s# spun c# sunt participant, activ, \n front, la ultima parad# militar# desf#[urat# pe Bd-ul. Aviatorilor (eram student \n anul doi, \n Academia Militar#) [i la prima parad# militar# de dup# 1989, \n noile condi]ii istorice, \n care s-a s#rb#torit prima zi na]ional# la 01 decembrie 1990, la Arcul de Triumf (lucram la sec]ia \nv#]#m@nt din Academia Militar#!)

-Dar c@te lucruri frumoase nu ar fi de povestit din activit#]ile desf#[urate la SPP! Cred c# a[ dep#[i cu mult spa]iul acestei c#rti! Poate m# g@ndesc s# povestesc, ... ceea ce 488

se poate povesti, \ntr-o carte anume! S# fii acolo, \n mijlocul evenimentelor la cel mai \nalt nivel, pe vremea celor trei pre[edin]i ai ]#rii [i a celor nou# guverne care s-au perindat \n aceast# perioad# sub comanda a [apte prim-mini[tri, de dup# anul 1994 p@n# \n anul 2010, este absolut interesant [i ar fi enorm de povestit! O s# mai m# g@ndesc!

La acest moment, pot s# apreciez, cu toat# inima, c# sunt mul]umit de tot ceea ce am izb@ndit \n cariera militar# [i, \n aceea[i masur#, sunt \mplinit familial! Avem patru copii (dou# fete + doi gineri) cumin]i [i \n]elep]i, realiza]i, la r@ndul lor, familial [i profesional. Ni s-au promis [i nepo]i (adev#rata \mplinire a oric#rei familii pe acest p#m@nt!), dar ... trebuie s# avem r#bdare!

Consider c# nimic nu este mai frumos pe lumea asta, dec@t o familie \mplinit#, o carier# dus# p@n# la cap#t [i finalizat# cu aprecieri dintre cele mai alese (gradul de general - Decretul Prezidential nr. 324/2009 - [i recuno[tin]a celor din colectivele \n care ai lucrat), dar [i faptul c# atunci c@nd te \nt@lne[ti \n diverse ocazii (organizate sau din \nt@mplare) cu fo[ti colegi, profesori, comandan]i, tineri pe care i-ai avut, temporar, sub comand#, etc. s# ]i se vorbeasc# frumos despre ceea ce ai f#cut \n via]#! Func]iile, pozi]iile din statele de organizare sunt trec#toare! R#m@n, pentru totdeauna: omenia, profesionalismul, respectul, demnitatea!

Dar, pentru toate realiz#rile mele de p@n# acum sunt dator, [i multumesc \nc# o dat# cu acest prilej, Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” Breaza, profesorilor [i comandan]ilor pe care i-am avut de-a lungul carierei [i, \n aceea[i m#sur#, familiei mele!

GENERAL DE BRIGAD~ DOCTOR INGINER POROJAN EUGEN FASCINA}IA STUDIULUI 1. _n urm# cu 40 de ani (1971), \n luna septembrie am \nceput cursurile la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Nu reu[esc s# realizez faptul c# au trecut at@]ia ani... M-am n#scut [i crescut \n Bucure[tiul anilor ’50 - ’60, un ora[ \n care se \mbinau stilurile de via]# ,,nou socialist” cu cel ,,burghez”, \nt@lnit mai ales la oamenii de v@rst# medie sau \n v@rst#. Bucure[tiul \nc# \[i avea farmecul s#u, cartierele de blocuri a[a numite “muncitore[ti” (Balta Alb#, Militari...) de abia r#s#reau la marginea vechiului 489

ora[, iar centrul cu vechile bulevarde [i periferia cu str#zi cu case \nconjurate de verdea]# erau majoritare.

Familia mea a fost o familie modest# pe care acum o putem numi \n clasa de mijloc, \n care ambii p#rin]i au fost func]ionari. Am primit o educa]ie \n spiritul bunului sim] al poporului rom@n, iar \nv#]#torii [i profesorii mei din [coala primar# [i ciclul al doilea au fost majoritatea \n v@rst#, cu solide pricipii privind educarea tinerei genera]ii. {coala general# la care am \nv#]at a aniversat 100 de ani de la \nfiin]are, c@nd eu eram elev.

Bine\n]eles c#, \ncepuse introducerea ideologiei partidului \n ciclul educa]ional, dar se acorda respectul cuvenit valorii. _n familia mea nu a existat o tradi]ie militar#, dar fiind b#iat \mi pl#cea foarte mult uniforma militar# [i \n acei ani Armata era o institu]ie cu o prestan]# deosebit# \n via]a social#.

Op]iunea de a candida la LM a fost personal#, f#cut# cu circa 2-3 ani \nainte de a \mplini v@rsta de 14 ani, iar p#rin]ii nu au avut obiec]ii. Alegerea mea a fost foarte puternic#, influen]@nd [i pe altii, astfel \nc@t [i fratele meu, mai mare cu 2 ani, a ales acela[i drum.

2. Ini]ial, impactul cu sistemul nu a fost “dur”, fiind la o v@rst# fraged# [i av@nd o educa]ie de baz#, m-am acomodat destul de repede. Greu a fost la \nceput s# particip la “studiul individual” \n aceea[i clas# cu \nc# 35 de colegi, care veneau din medii diferite [i fiecare avea propriul stil de \nv#]are. _ncet , \ncet am \nv#]at [i ce \nseamn# colaborarea la rezolvarea unei probleme dificile, dar bine\n]eles c# au fost [i perioade mai grele.

Dup# o perioad# de \nceput am fost numit [i “[ef de clas#” pentru c@]iva ani (nu p@n# la sf@r[itul studiilor liceale) [i o perioad# plutonier de companie. Aceste numiri m-au ajutat mult, ambi]ion@ndu-m# la un autocontrol strict, care mi-a folosit foarte mult mai t@rziu.

3. _mi aduc aminte cu pl#cere de particip#rile la diferitele olimpiade pe materii de \nv#]#m@nt, c@nd lotul cantemirist f#cea cinste dasc#lilor liceului prin rezultatele ob]inute.

Personal am participat la olimpiadele de chimie, cred c# doi ani la r@nd ob]in@nd punctaje destul de bune la nivel ora[ [i jude]. _mi aduc aminte cu pl#cere multe \nt@mpl#ri din acei ani, dar nu vreau s# nominalizez una anume, \ntruc@t fiecare a avut farmecul ei.

4. Aspectele mai pu]in faste le-am uitat cel mai u[or, numai a[a reu[ind s# p#strez un echilibru \n via]a mea, privind mereu \nainte. Cu toate acestea, \mi aduc aminte (nu cu mare pl#cere) de unele “metode de educa]ie” folosite, at@t de unii colegi mai mari, c@t [i de unele cadre militare, dar anii au trecut eu am devenit mai indulgent, iar acum \mi dau seama c# nu era foarte cunoscut# [i folosit# psihopedagogia (\n mediul [colar militar) \n acei ani.

5. _n perioada studiilor liceale am avut un singur moment de recul, la sf@r[itul anului patru, c@nd am suferit mai multe luni fiind bolnav [i, se punea \n cump#n# viitoarea carier# militar#, dar cu ajutorul familiei [i al educatorilor, \n special doamna dirigint# (Elena H#u), precum [i comandantul meu de atunci (cpt. Nour) am reu[it s# revin, s# ob]in rezultate bune [i foarte bune la examenul de bacalaureat [i s# optez (f#r# examen, cum a fost atunci) pentru {coala militara de Artilerie terestr#.

6. Perioadei de cantemirist \i datorez urm#toarele: - o autodisciplin# ce mi-a folosit \n toat# cariera militar#; - un stil de via]# ordonat; - abordarea problemelor \n mod treptat [i planificat; - dorin]a de a face lucruri bune [i s# las ceva \n urm# (\n sensul de a-mi aduce 490

contribu]ia cu ceva bun) \n toate locurile prin care am trecut de-a lungul carierei militare.

7. Da, de acord ... a existat [i exist# un spirit cantemirist care pe tot parcursul vie]ii te va \ndemna s# fii bun, \n]elept [i s# dore[ti \ntotdeauna s# faci lucruri bune. Pentru mine acest spirit a \nsemnat foarte mult.

8. Acest spirit cantemirist mi-a generat pentru via]# cinstea, corectitudinea [i verticalitatea \n orice situa]ie...

Acum m# g@ndesc c# aproape f#r# s#-mi dau seama tot timpul am ac]ionat \n acest mod...

9. _n principiu, fiind la \nceputul unei etape din via]a mea foarte multe persoane m-au influen]at, dar \n special pot enumera cu drag urmatorii profesori: Mihai Dr#gan, B#ghin# V, Sp@nu C, Giurginca E, H#u E, T@r@l#, Onos#, T#b@ltoc M, Simion E, Costi[or O...

To]i ace[ti dasc#li au fost modele, fiecare \n felul lui [i de la to]i am avut foarte mult de \nv#]at...

10. Dintre comandan]i pot enumera pe mr.Susanu, lt.col. Canef [i cpt. Nour care efectiv aveau grij# de noi ca de copiii lor [i pot spune c# schimbul de genera]ii ([tafeta uman#) decurge normal, al]i educatori deosebi]i le-au luat locul (proces normal \n derularea vie]ii...) acest lucru \l pot considera o tradi]ie \n preg#tirea genera]iilor de tineri militari...

11. Sentimente de stim# [i apreciere deosebit# am pentru foarte mul]i colegi din genera]ia mea, dar a[ putea aminti aici numai pe gl.Angelescu V., gl.Roman N, gl.

B#l#ceanu V, gl. C#t#nici din promo]ie, iar din fosta clas# a mea pe Postole N., Gavrilu]# V. [i \n mod deosebit pe Rusu M.V., care printr-o activitate [i o perseveren]# deoasebite ne ]ine uni]i, pe cei din promo]ia noastr# \n ace[ti ani.

12. Alesesem deja cariera militar#, dup# cum v-am spus, deci urm#torul pas firesc a fost \nscrierea la {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie Terestr#, \mpreun# cu al]i [apte colegi din clasa mea (IV B). Am ales cariera de artilerist deoarece cuno[tin]ele mele [i ale colegilor erau destul de limitate la acel timp (cred c# nu a fost f#cut# o orientare corect# [i obiectiv# despre toate posibilit#]ile noastre) [i am considerat c# este o arm# tehnic# deosebit#, cu tradi]ie \n Rom@nia. Vreau s# men]ionez c# nu regret alegerea f#cut# atunci aproape \n necuno[tin]# de cauz#...

13. _n {coala militar# “v@rfurile” (a se citi cei care se eviden]iau \n preg#tire) erau absolven]i de liceu militar, at@t cantemiri[ti, c@t [i de la {tefan cel Mare. Nu [tiu dac# a[ putea numi modele, \n adev#ratul sens al cuv@ntului, dar am reu[it s# iau selectiv de la comandan]ii [i colegii mai mari c@te ceva. Aici a[ putea enumera dintre cei pe care i-am avut colegi mai mari pe Opri[or I., Bo[tin# Fl., iar dintre ofi]eri pe comandantul de pluton lt.Todirel G. [i comandantul de divizion lt.col. Pan# . IN FIECARE AN III ERAU 3 ELEVI CU GRADUL DE PLUTONIER MAJOR (CATE UNUL LA FIECARE DN).

DE REGULA, ACESTIA FACEAU PARTE DINTRE FOSTII ELEVI DE LICEU MILITAR.LA ABSOLVIREA SCOLII MILITARE SI EU AM AVUT ACEST GRAD - PLUTONIER MAJOR, IMPREUNA CU DOI COLEGI PROVENITI DE LA STEFAN CEL MARE (CU UN AN INAINTE, IN 1977, AU FOST 2 DE LA BREAZA SI 1 DE LA CÂMPULUNG MOLDOVENESC).

14. _n cazul meu nu a fost s# fie, b#iatul meu a ales o carier# umanist# av\nd o \nclina]ie deosebit# pentru literatur#.

491

15. _n primii 10-15 ani de carier# militar# am participat nemijlocit (ca membru \n comisiile de omologare) la o serie de omolog#ri de tehnic# militar# pentru For]ele terestre (tancuri, ma[ini de lupt# ale infanteriei, diferite guri de foc [i muni]iile aferente, precum [i sisteme de armament [i muni]ii pentru infanterie).

O adoua etap# (ca s-o numesc a[a) a fost participarea la reorganizarea armatei, \n deosebi \n domeniul logistic, concept ce se impunea cu greu la mijlocul anilor 1990.

Am lucrat c@]iva ani ca [ef al unei structuri, \n nou \nfiin]ata Direc]ie Logistic# a SMG. {i o a treia etap#, a fost \ncep@nd cu 1999-2000, trecerea la domeniul Informa]iilor militare, unde am participat activ la reorganizarea sistemului, prin \nfiin]area Direc]iei Generale de Informa]ii a Ap#r#rii, iar apoi ca participant activ \n munca de informa]ii militare, pentru 4 ani [i jum#tate fiind ata[at al ap#r#rii, militar, aero [i naval \n Republica Albania.

16. Dup# cum am mai spus, toate domeniiile \n care am lucrat at@t \n domeniul tehnicii militare, logisticii, c@t [i ca ata[at al ap#r#rii mi-au pl#cut [i mi-am folosit capacitatea de elaborare str#duindu-m# s# adaug [i eu aportul meu \n aceste domenii. Ca o satisfac]ie deosebit# pot aminti c# dup# trei ani de munc# cu autorit#]ile militare albaneze, Republica Albania a primit invita]ia de aderare la NATO, iar la Summit-ul NATO de la Bucure[ti eu am fost [eful echipei care a \nso]it \n permanen]# pe pre[edintele [i delega]ia Albaniei. Un an mai t@rziu, la \ncheierea misiunii diplomatice, am fost decorat \n aceast# ]ar# cu Medalia “Pentru Servicii Deosebite”.

17. Conceptul de preg#tire profesional# continu# s-a materializat imediat dup# absolvirea {colii militare, la prezentarea la prima unitate (Centrul de Instruc]ie al Artilerieie Terestre) prin \nceperea unui curs de specialitate pentru Sistemele de Rachete Operativ-Tactice, arm# de elit# a armatei \n acea perioad#.

Apoi \ncet, \ncet, pe parcursul carierei militare (\n perioada1978-2011) am absolvit peste 20 de cursuri cu durate cuprinse \ntre o s#pt#m@n# [i 9 luni, dintre care a[ aminti urmatoarele: de limbi str#ine (rus# la UNAp, englez# [i opera]ii PfP, CF MB Borden, Canada), postuniversitare de specializare pentru ingineri [i informa]ii pentru ap#rare la Academia Tehnic# [i UNAp, cursuri la Centre NATO \n Rom@nia [i Germania etc.

Toate acestea au influen]at \n mare m#sur# activitatea mea profesional#.

Dup# o perioad# de 3 ani \n func]ii de comandant de pluton [i baterie (\n 1981), am considerat c# este necesar ca s# am o solid# preg#tire tehnic# [i am dat examen la Academia Tehnic# Militar#, urm@nd apoi cursurile la zi timp de 5 ani, la Facultatea de Mecanic#, Sec]ia Artilerie [i Rachete, devenind inginer militar.

A urmat o perioad# foarte frumoas# c@nd am lucrat \n cadrul armatei pentru industria de ap#rare, cercetarea [tin]ific# \n acest domeniu av@nd un av@nt deosebit \n acea perioad#.

Dup# 1990 au urmat studiile de doctorat, la Academia Tehnic# Militar#, Bucure[ti, finaliz@ndu-se cu titlul [tiin]ific de Doctor \n domeniul Inginerie Aerospa]ial#.

Am scris [i publicat peste 30 de lucr#ri tehnice [i \n domeniul securit#]ii na]ionale.

Dintre cele tehnice citez “Contribu]ii la determinarea teoretic# [i experimental# a elementelor mi[c#rii proiectilului pe traiectorie [i implica]ii asupra metodologiei de experimentare [i recep]ie a muni]iilor”, ATM tez# de doctorat, iar din cel de-al doilea domeniu amintesc “Obiectivele militare na]ionale, principii [i concepte strategice” UNAp. 18. Procesul de reform# [i \nnoire al armatei va continua \nc# un timp, poate at@t c@t va dura ca societatea rom@neasc# “s# se a[eze” [i s# redevin# o societate normal#, dup# 492

p#rerea mea, nu po]i spune niciodat# c# ai terminat un proces, \ntruc@t c@nd se \ncheie o etap# \ncepe alta.

Noile cadre sunt altfel educate, dar au valoare [i valori care nu pot aduce dac@t lucruri bune \n armat#. Noi am crescut \n “alte timpuri” \n care am avut alte valori [i poate peste ani, un analist de prestigiu va putea spune care dintre genera]ii [i-a adus contribu]ia mai bine: cele educate \n anii 70-80 sau cele din 2000-2010.

Nu cred c# sunt eu cel mai indicat pentru a da solu]ii, dar consider c# tinerii militari sunt urma[i demni de noi. _n acela[i timp cred c# procesul educativ militar nu mai este ce a fost, exista un anumit spirit, o emula]ie...care nu mai exist# ast#zi.

19. Din p#cate viitorul apropiat nu este roz (dimpotriv# are o culoare \nchis#...), se vor accentua conflictele sociale, morale, civice, militare, religioase [i culturale. Fa]# de vremea c\nd eram tineri liceeni popula]ia unor state ale lumii s-a dublat (aproape s-a dublat [i popula]ia globului), iar resursele planetei s-au diminuat dramatic. La ce poate duce aceasta? La tot felul de crize...

Cred totu[i cu t#rie c# orice tip de conflict se poate dep#[i numai printr-o abordare corect#, prin \n]elegere [i colaborare \ntre oameni.

20. _mi doresc lini[te social#, categoriile sociale s# nu mai fie \nvr#jbite \ntre ele de c#tre actorii politici \n c#utare de capital electoral. Problema comunitar# este normal# \n lumea de ast#zi, dar interesele na]ionale trebuie p#strate [i ap#rate printr-o politic# extern# inteligent#.

21. _i sf#tuiesc pe cei ce doresc s# aib# o carier# militar# s# munceasc# [i s# se preg#teasc# pentru realizarea profesional#. {i, cred eu c# satisfac]iile vor veni de la sine.

PROMO}IA 1976

CONTRAAMIRAL DE FLOTIL~ DR. ION DUMITRA{CU Z~PEZILE DE ALT~DAT~ S-a n#scut la data de 14 octombrie 1957 \n localitatea B#rb#te[ti, jude]ul V@lcea. _ntre 1972-1976 a urmat cursurile Liceului militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza. _n 1980 a absolvit cursurile Academiei Navale, Facultatea Naviga]ie. _n perioada 1980-1984 a 493

fost comandant unitate de lupt# “Arme sub ap#” la Dragorul de baz# 13, din cadrul Divizionului 146 Dragoare. Dup# 3 ani petrecuti \n Serviciul tehnic al Diviziei 42 Maritime, se re\ntoarce la Divizionul nave dragoare, unde va ocupa succesiv func]ia de comandant unitate de lupt# “Arme sub ap#”, respectiv ofi]er secund la bordul Puitorului de mine 271. Intre anii 1988-1990 urmeaz# cursurile Academiei de Inalte Studii Militare, Facultatea de Comand# [i Stat Major. Dup# absolvire este numit comandant al Dragorului Maritim 25, dup# care, timp de 3 ani, urmeaz# o carier# didactic# la Academia de Inalte Studii Militare, \ndeplinind func]iile de asistent, respectiv lector universitar \n cadrul Catedrei de Marin#. _n 1994 revine \n cadrul comandamentului Flotei Maritime [i este numit specialist arme sub ap#, respectiv ofi]er cu preg#tirea tactic-operativ#, \n Sec]ia Opera]ii [i Preg#tire pentru Lupt#. _n perioada 1996-1997 urmeaz# cursurile “Colegiului Intercategorii de For]e de Ap#rare” din Fran]a. La scurt timp dup# absolvire este numit seful Sec]iei Planificare operativ#, Cooperare militar# interna]ional#, Rela]ii civili-militari, Control armamente [i Tratate interna]ionale la Statul Major al For]elor Navale, func]ie pe care o exercit# p@n# \n anul 2004. _ncep@nd cu acest an p@n# \n 2006 este ofi]er 1 cu planificarea strategic# la Reprezentan]a Rom@niei la NATO [i UE. _n anul 2006 este numit [ef compartiment ofiteri de stat major responsabili cu problematica militar# a Uniunii Europene, iar odat# cu intrarea Rom@niei \n UE, \n 2007, ocup# func]ia de loc]iitor pentru UE al Reprezentantului militar la NATO [i UE. Dup# \ncheierea misiunii, \n 2007 este numit [eful Sec]iei Rela]ii Interna]ionale \n Direc]ia Planificare Strategic# din Statul Major General. _n aceast# perioad# conduce Secretariatul tehnic \nfiin]at temporar pentru preg#tirea [i desf#[urarea Summit-lui NATO de la Bucure[ti din aprilie 2008. _n mai 2008 este numit loc]iitorul [efului Direc]iei Planificare Strategic#. _n iulie 2009 este numit loc]iitorul Diviziei Cooperare Militar# Interna]ional# din cadrul Comandamentului Suprem al For]elor Aliate din Europa-SHAPE, Belgia [i este avansat la gradul contraamiral de flotil#.

De-a lungul carierei militare Contraamiralul de flotil# Ion DUMITRA{CU a urmat o serie de cursuri de preg#tire [i perfec]ionare na]ionale [i interna]ionale: Curs speciali[ti artilerie [i rachete navale, Cursul pentru ofi]eri de stat major NATO/ PfP, Cursul NATO privind cooperarea [i securitatea european#, organizat la Scoala NATO din Germania, Cursul privind probleme de securitate european#, organizat de Institutul de _nalte Studii de Ap#rare din Paris.

Are o bogat# experien]# interna]ional#, particip@nd la exerci]ii [i activit#]i de pregatire organizate de Alian]a Nord-Atlantic#.

A publicat articole de specialitate \n reviste [i ziare militare [i a contribuit la editarea unor manuale [i lucr#ri de specialitate. Este doctor \n [tiin]e militare [i coautor al lucr#rii “Evaluarea eficien]ei actului de comand#” Este cavaler al Ordinului “Virtutea Maritim#” [i membru \n Consiliul de onoare al aceluia[i ordin.

Vorbe[te dou# limbi straine: franceza [i engleza.

Este c#s#torit [i are un fiu.

A vorbi despre anii de liceu \nseamn#, \nainte de toate, o \ntoarcere \n timp, adic# o incursiune virtual# \n propriile amintiri. Se spune c# demersul ar fi unul simplu, suficient s# inchizi ochii [i s# te la[i purtat c#tre acele locuri care continu# s# existe deopotriv#, 494

\ntr-un spa]iu real [i \n sufletul t#u. Pare c# nimic nu s-a schimbat din ceea ce e condamnat la schimbare, lucrurile trec#toare devin ve[nice tocmai prin efemerul lor.

Se spune despre materia mineral# c# ar avea propriile tr#riri \ntr-o dimensiune inacesibil# nou#, celor neini]ia]i [i numai un \ndelung exerci]iu ne-ar putea pune \n rezonan]# cu lucruri care au fost [i nu mai sunt, care s-au pierdut [i ar putea fi reg#site.

M# afund \n propria amintire \ncerc@nd s# descop#r amprenta pierdut# a trupului meu pe piatra zidurilor cu iz de cazarm#, rece [i neprimitoare, pe umbrele plopilor aruncate pe aleea falnic# care lega discret lumea dinafar# de cea din#untru. {i iat# c# timpul se \ntoarce, \ncet, nu dintr-o dat#, la \nceput neclar, ca o cea]# de noiembrie t@rziu, mai apoi cu oarecare limpezime pentru c\teva clipe, suficient s# retr#ie[ti emo]iile \nt#lnirii cu necunoscutul, primii pa[i, prima trompet# sun@nd nemiloas# de[teptarea la ora dulce a dimine]ii, primele strig#te r#spicate [i cele dint@i gesturi de nesupunere. _nc# aud ropotul pa[ilor orbec#ind in noapte, sunetul apei ]@[nind peste piepturile dezvelite, aburul cald al ce[tii de ceai inv@rtindu-se \n rotocoale. Dar tihna e scurt# pentru c# timpul e du[manul nostru de-acum, totul se mi[c# dup# ritmul lui ireversibil, mereu \nainte, mu[c@nd nemilos din trupul fraged al copil#riei pierdute, lucr@nd f#r# z#bav#, zi [i noapte, distrug@nd [i cl#dind deopotriv#, cu m@ndrie [i perseveren]#, un ceva pe care nu-l recunoa[tem imediat, dar \l accept#m ca pe singura op]iune posibil#. {i toat# aceast# continu# zbatere are un sens care ne d# putere [i \ncredere, ne face s# uit#m m@ng@ierea prea devreme trecut# [i s# descoperim \nc# prea devreme b#rb#]ia adolescen]ei, curajul de a fi noi \n[ine, de a p#[i \nainte, la \nceput cu sfial#, mai apoi cu siguran]a b#rbatului prematur n#scut. _nc# mai simt lucrarea dureroas# a intr#rii \n matrice, acel definitiv â&#x20AC;&#x153;trebuieâ&#x20AC;? invad@ndu-ne treptat fiin]a, dislocuind, ca o corabie care se scufund#, copil#ria \nc# netr#it#. R#ceala cea dint@i a fierului ucig#tor al primei arme, zgomotul surd n#ucindu-]i urechile, primele dezam#giri [i primele bucurii ale succesului, \nt@ia duminic# liber# dincolo de por]ile caz#rmii, prima privire de \ndr#gostit, toate se perind# prin fa]a ochilor, \ndemn@ndu-te s# te scufunzi [i mai ad@nc \n tine insu]i, \n locul ascuns al memoriei afective, acolo unde trecutul [i prezentul se suprapun continuu, ca \ntr-o hologram# iluzorie.

Despre z#pezile de alt#dat# nu po]i vorbi f#r# s#-]i aminte[ti de cei care te-au \nv#]at s# pre]uie[ti puritatea, albul imaculat al drept#]ii, ascu]i[ul rece al judec#]ii lucide. _nt#lnirea cu mul]i dintre ei nu mai e, deocamdat#, posibil# pentru c#, pe o scar# ireversibil# a timpului, locuim \n spa]ii diferite. Numai c# amintirile nu ]in seam# de aceast# fragil# opreli[te, ele renasc dup# dorin]a noastr#, recompun@nd ca \ntr-un joc de puzzle lumea pe care vrem s-o revedem. {i ce motiv mai bun am avea la aceast# \nt@lnire dec@t acela de a m#rturisi recuno[tiin]a noastr# pentru lucrarea lor, niciodat# \ndeajuns de pre]uit#, f#r# de care ast#zi nu am fi ceea ce suntem. Cum altfel le-am putea cere iertare pentru am#r#ciunea pricinuit# cu aerul candid al adolescentului rebel, dec@t prin a-i face p#rta[i la toate devenirile noastre, c#ci f#r# dasc#li [i str#dania lor f#r# odihn#, pa[ii no[trii s-ar fi pierdut asemeni semin]elor purtate de v@nt, f#r# \nt@lnirea cu p#m@ntul fertil.

Dac# nefiin]a material# p#streaz# amprenta trecerii noastre de-a lungul anilor, memoria individual# e mai pu]in generoas# [i opereaz# selectiv cu imagini, cu g@nduri, cu gesturi, cu semnifica]ii. Re]inem tr#irile intense, nemul]umirile profunde [i, de cele 495

mai multe ori, lucrurile simple c#ci ele sunt cele adev#rate. Cum ne-a marcat via]a acest amalgam de sentimente, de tr#iri, de bucurii [i triste]i, de \n#l]#ri [i c#deri e greu de stabilit. Care sunt adev#ratele propor]ii \ntre ceea ce am primit [i ceea ce d#m, unde e dreapta m#sur# a lucrurilor, iat# repetabila \ntrebare.

Cine poate cuprinde, cu mintea [i inima, zestrea spiritual# primit# de fiecare de-a lungul celor patru ani petrecu]i \n aceast# familie, cazon# [i auster#, neiert#toare [i crud#, dar solid construit# pe principii [i valori fundamentale precum dragostea de neam [i iubirea de glie, f#r# de care, oriunde te-ai afla, te sim]i str#in [i \nstr#inat? Mul]i nu vor \n]elege, poate, de unde vine acest sentiment de m@ndrie c# apar]ii unei anume comunit#]i, cea a “cantemiri[tilor”, similar# cu cea a “m@n#stirenilor” de alt#dat#, comunit#]i care au dat slujitori devota]i patriei [i care au dus mai departe tradi]ia [i gloria acestui popor. _ncerc@nd s# \n]eleg esen]a acestui spirit, dincolo de conota]ia simpl# de apartenen]# la un grup anume, retr#iesc clipele de mare emo]ie ale \nt@lnirii cu profesorul Giur#scu, vorbindu-ne, \ntr-un moment \n care acest lucru era interzis, despre Moldova lui Stefan [i re\ntregirea ei, despre “Doina” lui Eminescu, despre credin]# [i speran]# \n izb@nd#.

A[a am descoperit c# istoria se scrie privind c#tre viitor, dar \n]eleg@nd trecutul, c# doinele [i c@ntecele populare, tradi]iile noastre sunt liantul care ne d# t#ria de a merge mai departe [i c# uit@ndu-le, risc#m s# r#t#cim f#r# ]int#. A[a am \nv#]at c# literatura te \nal]# dac# te apleci cu r#bdare asupra ei, c# filosofia te \ndeamn# la echilibru, c# matematica \]i d# rigoare \n ceea ce faci, c# fizica [i chimia i]i vorbesc despre trecerea ta efemer# prin lume, c# muzica te face mai bun [i sportul mai puternic. A[a am \nv#tat c# via]a este o competi]ie cu tine insu]i, c# nu exist# inving#tori f#r# \nvin[i, speran]# f#r# resemnare, c# nimic nu ]i-e dat definitiv, c# totul e schimbare, trecere, c# bucuria e relativ#, c# marile adev#ruri nu s-au spus \nc#. Despre modestia de a fi [i \ndr#zneala de a visa, despre lupt# [i credin]a nestr#mutat# \n victorie, despre prietenie [i camaraderie, despre iubire [i tr#dare, despre \n]elepciune [i prostie, despre adev#r [i dreptate, despre toate acestea [i \nc# multe altele a[ putea s# vorbesc eu sau toti cei care s-au perindat peste ani, cade]i, dasc#li [i instructori, c#ci toate c@te s-au spus [i se vor mai spune nu sunt \ndeajuns s# descrie ceea ce a \nsemnat [i \nseamn# cantemirismul. Un spirit de echip#, o bucurie frustrat#, o energie neconsumat#, o r#t#cire, o c#utare a drumului drept.

Cantemirismul a fost [i r#m@ne o mo[tenire, o zestre a \nainta[ilor care se ofer# \n egal# m#sur# tuturor, dar din care fiecare se \nfrupt# dup# cum \i este \ng#duit. Este un spirit pentru c# rezoneaz# cu sufletul [i mintea, este un templu \n care trebuie s# intri curat [i preg#tit ca pentru o \n#l]are, \n care mai \nt@i trebuie s# dai pentru a putea primi.

C@t am dat [i c@t am primit fiecare r#m@ne o \ntrebare deschis# la care nu vom r#spunde [i asta nu din nepricepere ci de teama r#spunsului \nsu[i. Suntem gata s# ne asum#m \ntreb#rile nu [i consecin]ele lor.

Spiritul cantemirist trebuie s# r#m@n# viu peste timp. Arderea lui ca o tor]# trebuie s# sfiin]easc#, s# bine-c#l#uzeasc#, s# purifice [i s# \nt#reasc# credin]a [i adev#rul, speran]a [i buna lucrare, drumul fiec#ruia prin lume.

Te po]i desp#r]i de oameni [i de lucruri, dar nu [i de trecut. Trecutul ne apar]ine pentru c# ne-am construit prezentul prin el, deci l-am recuparat prin zidire. Cantemirismul e o parte din noi. O bucurie pe care accept#m s-o \mp#rt#[im cu ceilal]i.

496

GENERAL DE BRIGAD~ IORDACHE MARIN DEP~{E{TE-TE PE TINE _NSU}I! M-am n#scut \n localitatea Negoi, jude]ul Dolj, p#rin]ii fiind ]#rani cooperatori.

Am urmat [coala general# \n comuna natal#, fiind premiant din clasa I p@n# \n clasa a VIII-a. Familia m-a influen]at mai pu]in \n urmarea carierei militare [i mai mult aceast# op]iune a fost determinat# de situa]ia material# precar# a zonei geografice \n care m# aflam. Nu-mi oferea nici o perspectiv# material# pentru a urma cursurile unui liceu industrial \n Craiova, comuna noastr# fiind \n totalitate zon# agricol#. _n preg#tirea mea am beneficiat de \ndrum#rile unui profesor deosebit de matematic#, Columbeanu Dumitru, care asigur@ndu-ne o preg#tire suplimentar# pe linie de matematic# (din clasa a V-a p@n# \n clasa a VIII-a am fost la toate olimpiadele jude]ene de matematic#) am aprofundat acest# materie \n mod deosebit. Din 64 de elevi \nmatricula]i \n clasa a V-a am absolvit clasa a VIII-a numai 28 de elevi, dintre care au urmat cursurile liceale 5 elevi [i superioare doar 2 dintre cei 5. Elevii nu aveau motiva]ie de a \nv#]a pentru c# \i a[tepta tot munca c@mpului. _nainte cu un an de a termina clasa a VIII-a, un veri[or de gradul doi, dintr-o localitate apropiat#, a fost admis la Liceul militar. Dar mai mult dec@t at@t, faptul c# un coleg din [coala general# s-a \nscris pentru admitere la Liceul militar, prin CMJ Dolj, m-a ambi]ionat de a m# \nscrie [i eu. Din cei 2 \nscri[i din [coala noastr# am reu[it numai eu.

Benefic pentru mine a fost faptul c# la Breaza am urmat o perioad# de preg#tire [i test#ri de dou# s#pt#m@ni, cu profesori de specialitate din liceu, stil medi]atii. Am fost 7 candida]i pe un loc, iar dup# test#ri (psihologic, medical [i sportiv) am r#mas 4 candida]i pe un loc. Initial, erau \n planul de [colarizare 10 clase de a IX-a, ulterior fiind suplimentate cu \nc# trei clase, ultima medie de admitere fiind 7.

Impactul cu mediul militar pentru mine nu a fost deosebit, deoarece nu aveam dec@t [ansa de a m# acomoda condi]iilor impuse de ordine [i disciplin#.

Am avut ca diriginte un om cu mult# experien]# didactic#, prof. ONOS~ HRISTACHE, care era ca [i p#rintele nostru. La orele de dirigen]ie acest om ne prezenta 497

regulile de comportare \n familie, societate. Toate acestea ne-au modelat felul nostru de a fi \n activitatea ulterioar#.

Venind de la ]ar# am avut un handicap fa]# de ceilal]i colegi pentru materiile umaniste, fiind obligat s# depun efort suplimentar la “limba neamului”. Nu citisem operele de baz# anterior, profesorul de limba roman# din [coala general# pun@nd accentul pe gramatic# [i mai pu]in pe literatur#. Acest efort s-a \ncununat abia \n anul 4, c@nd la lucrarea de tez# (sintez# la alegere), profesorul Giurginc#, de[i f#cusem o lucrare foarte bun# nu mi-a acordat dec@t nota 9, deoarece nu-l convinsesem \n timpul liceului despre saltul meu calitativ.

Mi-a pl#cut foarte mult matematica cu prof. Sb@rcea Constantin, pentru care chiar dac# am fost “seceta lui ‘57” , prin \ndrumare atent# [i cuno[tinte predate, a reu[it s# constituie un nucleu de 6 colegi, prin efortul c#rora s-a imprimat o competi]ie \n cadrul clasei. Un respect deosebit ne-a imprimat profesorul de fizic#, Rosetti Ion, f#r# a neglija orele de chimie, unde prof. Costi[or Otilia a reu[it s# ne determine s# ne \ndrept#m aten]ia [i s# \n]elegem natura proceselor chimice. _n mine, colegii au avut \ntotdeauna un sprijin camaraderesc, chiar dac# nu am fost elev comandant de grup# sau [ef de clas#. Am avut comandant de companie pe mr. Lache, iar loc]iitor pe lt. Stan, care imprimau orelor de preg#tire militar# un caracter practic-aplicativ. _n anul III se prezentau armele din structura M.Ap.N, [i ini]ial am \nclinat c#tre avia]ie, dar am fost respins la vizita medical# datorit# \n#l]imii mele mari. Ulterior am \nclinat c#tre arma auto, la sugestia ofi]erului auto al liceului [i atrac]iei care am avut-o \nc# de mic pentru automobile (\nca din clasa a IV-a aveam colec]ie cu toate tipurile de ma[ini, iar la munca c@mpului am avut un unchi care \mi d#dea camionul s#-l conduc pe ar#tur#).

La Pite[ti, unde era {cola militar# de tancuri [i auto am avut o [ansa, pe de o parte fiind absolvent de liceu militar [i pe de alta faptul lipsei comandantului de pluton, acesta fiind la cursul de perfec]ionare de 6 luni. Am fost selec]ionat de comandantul de companie s# preiau comanda plutonului de elevi, p@n# la sosirea titularului. _n]eleg@nd rolul [i rostul comandantului de pluton m-am implicat plenar activit#]ii specifice, f#r# a neglija preg#tirea pe linie de auto. Am fost [ef de clas# anul I, anul II, iar \n anul III am fost plutonier de companie la anul meu.

La reparti]ie, av@nd medie mare, am ales Bucure[tiul la Serviciul circula]ie \n cadrul Direc]iei tehnice auto, sec]ia Control circula]ie, nou \nfiin]at#. Func]ia pentru care am optat mi-a oferit oportunitatea \n cunoa[terea structurilor M.Ap.N, loctiitorilor acestora, dot#rilor tehnice, modul de organizare [i dispunere a acestora pe teritoriul ]#rii.

Edificatoare sunt activit#]ile de control [i \ndrumare, desf#[urate pe linia asigur#rii tehnice, participarea la lucr#rile \n economia na]ional# \n care erau angajate un numar mare de autovehicule militare, la \nso]irea delega]iilor oficiale militare, precum [i la aplica]iile tactice ale Tratatului de la Var[ovia. Din doi \n doi ani rom@nii organizau la Neptun aplica]ii pe hart# [i transmisiuni cu bulgarii [i ru[ii. Ru[ii aduceau tehnica auto [i de lupt#, av@nd astfel posibilitatea de a cunoa[te [i tehnica ruseasc# de v@rf.

Tot la acest comandament, prin cursurile de perfectionare la care am fost obligat s# particip mi s-a oferit posibilitatea de a m# \nscrie [i de a da examen, apoi de a reu[i la Academia Militar# General# [i de a urma cursurile acesteia \n perioada 1986-1988.

Dup# absolvirea Academiei am fost repartizat la Regimentul 47 transmisiuni / Armata a 2-a din Buz#u, unde de[i nu m-am dus pentru a r#m@ne acolo, cele 18 luni \n care mi498

am desf#[urat activitatea mi-au oferit cele mai mari satisfac]ii din cariera militar#. Era prima dat# c@nd m# confruntam cu categoria socio-profesional# numit# {OFERI. Prin aportul deosebit la aprovizionarea ritmic\ cu materiale specifice am reu[it \n scurt timp s# asigur operativitatea tehnic# a autovehiculelor [i autospecialelor aflate \n exploatare [i la stocul de mobilizare.

Dup# 1990, la propunerea Direc]iei tancuri [i auto am fost transferat \n cadrul batalionului independent constituit pe l@ng# autobaza M.Ap.N. pentru demnitarii noii puteri.

Dup# mai 1990, o dat# cu constituirea USPP (unitatea special# de paz# [i protocol) [i ulterior SPP (serviciul de paz# [i protec]ie) am contribuit \n cadrul acestor structuri la constituirea bazei materiale [i dot#rii cu bunuri de resort pentru asigurarea transportului rutier al demnitarilor rom@ni. _n aceast# structur# mi-am desf#[urat activitatea 16 ani cu atribu]ii pe linia asigur#rii tehnice de automobile [i preg#tirii de specialitate a personalului cu atribu]ii pe aceast# linie.

Gl. Mr. Vu]# Marin, prim loc]iitor al [efului SPP a \n]eles rolul structurii de transport, al#turi de structurile lupt#toare ale serviciului [i a modificat statul de organizare al structurii de asigurare tehnic# [i auto la nivelul gradelor [i coeficien]ilor structurilor lupt#toare.

La \ncheierea activit#]ii \n cadrul SPP, am beneficiat de prevederile statutului cadrelor militare [i am fost trecut \n rezerv# cu gradul de general de brigad#.

M-am c#s#torit la v@rsta de 26 de ani \n Bucure[ti, so]ia este medic [i am doi b#ie]i, unul economist, iar cel#lalt specialist \n telecomunica]ii.

Dup# trecerea \n rezerv# am dat concurs [i am reu[it pe func]ia de consilier rela]ii cu atribu]ii pe linie de auto al Ministerului Afacerilor Externe.

GENERAL DE BRIGAD~ CONF. UNIV. DR. POPESCU MIHAI SILVIU AUTODEP~{IREA: COMPETI}IA CU TINE _NSU}I M-am n#scut pe 22 septembrie 1956, \n Bucure[ti, \ntr-o familie \n care crezul de baz# era â&#x20AC;&#x153;prin munc# se pot realiza multeâ&#x20AC;?. Familia a constituit, deopotriv#, locul [i mediul \n care personalitatea mea s-a format [i dezvoltat, normal [i firesc.

Mama, Geta Popescu, un distins [i apreciat dasc#l mi-a insuflat dragostea de carte [i dorin]a de autodep#[ire. Acest lucru s-a manifestat nu neap#rat \n via]a de zi cu zi, ci 499

mai ales prin felul ei de a fi [i a \n]elege via]a, cu bune [i rele, cu bucurii, dar [i necazuri, [i ce-i mai important, ambi]ia de a nu ceda u[or \n fa]a greut#]ilor.

Tata, Honoriu Popescu, arge[ean din na[tere, dar ulterior get-beget bucure[tean, n#scut \ntr-o familie de oameni bine a[eza]i \n societate, cu multe a[tept#ri de la via]#, a urmat Liceul militar de la Predeal, ulterior mutat la Breaza, dar caracterul s#u boem nu l-a recomandat pentru haina militar#, fapt pentru care \n anul II s-a orientat c#tre via]a civil#, devenind mai t@rziu un cunoscut [i apreciat energetician.

Cu toate acestea, \n familia mea au fost oameni care mi-au insuflat dragostea “de c#t#nie”, amintind aici de bunicul din partea mamei, veteran de r#zboi, ambi]ios [i dornic de afirmare, dar [i unele rude din partea tat#lui meu, care au fost militari de carier#.

Copil fiind, dar [i ca adolescent, am avut [ansa s# cunosc oameni care, \ntr-o form# sau alta, au avut tangen]# cu via]a militar# [i care, la r@ndul lor, mi-au insuflat dragostea pentru armat# [i semenii din jur. {coala general# a reprezentat o perioad# agitat# a copil#riei mele, \n care, datorit# unor \mprejur#ri vitrege, a trebuit ca o parte din aceasta s# o petrec la bunicii din partea mamei, iar o alta \n Bucure[ti. Dar, una peste alta, [i ace[ti ani au reprezentat puncte importante \n propulsarea mea c#tre cariera militar#. Sunt convins c# zilele [i lunile petrecute l@ng# bunicul meu, care \n povestirile lui mi-a creionat profilul militarului, au avut un impact major asupra deciziei mele de mai t@rziu de a opta pentru Liceul militar.

Categoric, aceast# decizie care, practic, mi-a marcat existen]a, nu poate fi catalogat# \n niciun fel ca fiind una pripit#, \ntuc@t a[a cum am m#rturisit, dorin]a de a urma cariera militar# a fost una profund#, poate [i datorit# firii mele mai riguroase, dar mai ales datorit# influen]ei pregnante din partea celor din jur, din familie.

Pot spune f#r# s# gre[esc c# \n condi]iile acelor vremuri [i a imaginii bune despre armat# creionat# de c#tre cei apropia]i, alegerea a fost cum nu se poate mai potrivit#. _n aceste condi]ii, \mi amintesc c# preg#tirea pentru admiterea la Liceul militar a fost una agitat# [i foarte intens#, cu multe ore de preg#tire [i stres, mai ales la matematic# [i limba rom@n#, pentru c# b#t#lia cea mare din punct de vedere al notelor [i a siguran]ei \n reu[it# se d#dea la cele dou# materii, foarte importante la acea vreme. Trebuie s# m#rturisesc c# la acestea se mai ad#ugau “eliminatoriile”, respectiv sportul [i perspicacitatea, la care trebuie s# eviden]iez faptul c#, nu \mi f#ceam probleme, \ntruc@t nativ, eram preg#tit.

Dup# o preg#tire de aproape un an, perioad# \n care mi se cam “acrise” de \nv#]#tur#, m-am prezentat la “confruntarea” cea mare cu mult# \ncredere [i determinare, fiind repartizat \n “lotul bucure[tenilor”. De[i la prima vedere nu prea m-a impresionat num#rul mare de candida]i (vreo 14 pe loc), trebuie s# m#rturisesc c# pe parcurs, atitudinea mea s-a schimbat v#z@nd concuren]a acerb# [i mai ales nivelul ridicat de preg#tire a celor veni]i cu g@ndul de a deveni liceeni la Breaza. Dar, c@nd totul se termin# cu bine, bucuria triumfului este cu at@t mai mare. Mi-aduc aminte cu pl#cere c#, \n noaptea de dup# anun]area rezultatelor, \n dormitorul imens unde fusesem caza]i, am f#cut o h#rm#laie de nedescris, fapt pentru care nu s-a dormit deloc. Oricum, \n vacan]a binemeritat# care a urmat, ne-am revan[at din punct de vedere al odihnei, uit@nd pentru vreo dou# luni, de carte [i concuren]#. Dar, cum ce-i frumos dureaz# pu]in [i trece repede, m-am trezit \n prag de an [colar \n fa]a unor noi provoc#ri, care vizau evident, via]a \n Liceul militar pentru o perioad# de patru ani.

500

A[a se face c#, \ntr-o zi frumoas# de toamn#, c@nd \nc# nu \mplinisem 14 ani, a trebuit s#-mi croiesc drum c#tre Breaza pentru a \ncepe o nou# via]#, \ntr-o colectivitate aparte [i cu noi colegi, fiecare cu felul lui de a fi.

Trebuie s# spun c#, prima zi de [coal# a fost una plin# de emo]ii [i speran]e, de c#ut#ri [i confuzie, dar mai ales de a[tept#ri, care ulterior, unele dintre ele au fost confirmate, d@ndu-mi o oarecare \ncredere \n viitor [i cariera aleas#.

Format \ntr-o familie cu o oarecare rigurozitate, trecerea la Liceul militar a constituit un prag important pentru mine, \n dorin]a de a-mi demonstra mie – [i apoi celor din jur – c# nu exist# bariere \n via]# atunci c@nd \]i dore[ti s# devii util societ#]ii [i apreciat \n familia ta.

Am muncit mult [i m-am implicat cu toat# fiin]a mea \n a acumula cuno[tin]e noi, toate cu un singur scop – s# m# autodep#[esc. Indiscutabil, c# nu a fost simplu, impactul cu mediul militar, cel real, cu ordinea [i programul strict, a impus din partea mea eforturi deosebite, cu bucurii [i insatisfac]ii trec#toare, dar toate contribuind la formarea mea ca om [i ca militar.

Cu toate bunele [i relele, trebuie s# m#rturisesc [ansa pe care am avut-o \n cei patru ani de “cantemirist” de a avea colegi deosebi]i, prieteno[i [i apropia]i de mine, care al#turi de corpul profesoral au constituit un suport moral aparte pentru anii care au urmat \n cariera mea.

Acum, c@nd m# g@ndesc la acei minuna]i ani ai adolescen]ei mele m# \ncearc# at@tea amintiri frumoase, rememor@nd cu satisfac]ie [i nostalgie chipuri dragi mie, unele nemai\nt@lnite din anii frumo[i ai vie]ii cantemiriste. Da, a[a este via]a, \]i ofer# [ansa ca la intervale de timp s# eviden]iezi ce a fost bun sau r#u dar s# p#strezi \n suflet dragostea fa]# de cei apropia]i ]ie.

Sunt multe de povestit din acea perioad#, dar cele mai frumoase, f#r# doar [i poate, sunt legate de preg#tirea [i participarea la olimpiade [i diversele concursuri inter[colare – fie la fizic#, matematic# sau anatomie, fie la biologie. Aceste particip#ri au constituit pentru mine bune oportunit#]i de a-mi face prieteni, dar [i de verificare [i sedimentare a cuno[tin]elor de cultur# general#. La toate aceste reu[ite, un aport deosebit l-au avut profesorii, oameni deosebi]i, cu un poten]ial profesional deosebit, modele pentru noi, viitorii ofi]eri ai armatei Rom@niei.

Indiscutabil c# \n tot acest ”conglomerat” al amintirilor extrem de pl#cute, stau m#rturie trainicile prietenii legate cu mul]i colegi, respectul [i aprecierea sincer# pentru munca dasc#lilor [i comandan]ilor mei [i, mai presus de toate reu[itele mele, \mplinirea mea ca om [i militar.

“Bobocul de ieri”, trebuie s# m#rturisesc c# era un elev retras, cu o fire iscoditoare, mereu \n c#utare de modele [i preocupat de formarea unor noi prieteni de lung# durat#.

La acest capitol chiar am avut succes, dovad# stau m#rturie rela]iile foarte bune cu unii dintre colegi, chiar [i dup# 35 de ani de la absolvirea Liceului militar de la Breaza.

Sunt \nt@mpl#ri dragi sufletului meu, mai mult sau mai pu]in relevante pentru cititor, dar un lucru este de re]inut [i de remarcat, acela c# perioada petrecut# \n cei patru ani petrecu]i aici a constituit ceva aparte, ceva frumos, care mi-a marcat existen]a mea ca om \n acest mare univers, [i care va r#m@ne vie amintire peste timpuri. {i fiindc# perfec]iunea este \nc# un deziderat la care sper#m c# vom ajunge poate nici povestea mea cantemirist# nu ar fi suficient de ancorat# \n realitate dac# nu ar fi fost 501

pigmentat# cu c#teva amintiri mai pu]in pl#cute... Una ar fi aceea legat# de prevederile din regulamentele interioare ale acelor vremuri care limitau [i restric]ionau deplas#rile \n ora[, fapt ce-i determina pe foarte mul]i elevi s# sar# gardul, cu repercursiunile de rigoare, deloc favorabile. De asemenea, nu mi s-a p#rut firesc, \ngr#direa dorin]ei unor tineri \n a alege o alt# variant# \n via]# sau chiar \n cariera militar#, dup# absolvirea Liceului militar. M# refer la faptul c#, solicit@nd \n anul IV o derogare necesar# s# urmez medicina militar#, mi s-a spus clar [i f#r# alternative: “trebuie s# te faci ofi]er de carier#”.

De fapt, acest regret poate fi asimilat cu modul de g@ndire a unor oameni ale acelor vremuri, \n leg#tur# cu formarea [i dezvoltarea personalit#]ii tinerilor. Nu mai comentez acum pentru c# ar fi de prisos dup# at@ta timp s# dezbatem un asemenea subiect.

Aceaste situa]ii nefericite amintite anterior ar fi putut constitui la un moment dat un punct de cotitur# \n via]a mea dar, probabil “ambian]a cantemirist#” [i prietenii pe care \i aveam deja \n jurul meu m-au convins s# urmez cariera de militar.

Cu siguran]#, cu toate plusurile [i minusurile amintite, perioada de cantemirist a constituit \n anii care au urmat temelia model#rii personalit#]ii mele [i a form#rii ca ofi]er.

Pot s# afirm cu toat# convingerea faptul c#, acei copii, viitori adolescen]i [i “militari de carier#” deopotriv#, care au urmat cursurile Liceului militar, au dovedit (\n cea mai mare parte dintre ei) o personalitate superioar# [i o g@ndire creatoare, aparte, care cu siguran]# i-au ajutat \n via]#. _n cele mai multe cazuri, absolven]ii acestui liceu sunt realiza]i profesional [i moral, iar la nevoie se ajut# \ntre ei, necondi]ionat.

Aceasta stare de spirit cantemirist# mi-a insuflat dorin]a de autodep#[ire, de a nu m# l#sa \nfr@nt, de a lupta pentru crezul meu.

Au fost [i sunt mul]i oameni, dasc#li [i militari deopotriv#, care la un moment dat, \n via]a mea au constituit pentru mine adev#rate modele. Tocmai din acest motiv, din teama de a nu omite pe cineva, nu am s# nominalizez pe nimeni. Dar, am s# remarc doar faptul c#, fiecare \n felul lui, prin modul de a g@ndi [i ac]iona m-au determinat s# \mi analizez permanent comportamentul [i s# iau ce-i bun \n via]# de la ei. _n egal# m#sur# recuno[tin]a mea se \ndreapt# [i spre comandan]ii pe care i-am avut [i pe care \i consider oameni de mare caracter, cu mult sim] al datoriei \mplinite.

Nu \n ultimul r@nd g@ndul \mi zboar# c#tre colegii de clas#, \ntre care se eviden]iaz# colegul meu de banc# Romic# Mur#re]u, gorjean get-beget, cu un suflet mare [i un prieten adev#rat. Apoi, al]i colegi de genera]ie, realiza]i din punct de vedere profesional, cu care m-am ajutat, ne-am respectat [i am ]inut unii la al]ii.

Dasc#lii, comandan]ii, colegii sau ofi]erii din colegiu au contribuit deopotriv# la formarea [i dezvoltarea preg#tirii mele, unii dintre ei reprezent@nd adev#rate repere pentru etapele ulterioare ale des#v@r[irii mele profesionale [i umane iar spiritul acelor ani, spiritul specific cantemirist m-a \nso]it permanent \n cariera mea militar#.

A[a cum am spus, \n liceu mi-a pl#cut mult s# studiez [i s# descop#r totodat# tainele biologiei, anatomiei [i a tot ce \nseamn# omul [i universul. Dar, probabil a[a a fost s# fie. Steaua mea norocoas# nu m-a c#l#uzit spre medicin# ci spre armat#. Cum nu am avut [ansa s# optez pentru medicina militar# dup# absolvirea liceului am urmat {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Geniu, Construc]ii [i C#i Ferate. Probabil v# \ntreba]i ce leg#tur# exist# \ntre medicina [i geniu? O alt# poveste trist#, specific# acelor vremuri, 502

c@nd, unii oameni cu func]ii suspuse \n armat# ar fi trebuit s# ne c#l#uzeasc# pa[ii \n via]# cu mult tact [i pricepere nu s# ne mint# [i aici a[ aminti pe un fost [ef al Direc]iei Personal din acele timpuri, care ne-au “asigurat” c# la R@mnicu V@lcea va fi cea mai modern# [coal# militar#, afirm@nd (culmea tupeului) c# aceasta va dispune de “piscin#” [i multe alte facilit#]i, pe care eu ca t@n#r absolvent le visam [i chiar am crezut \n ele, opt@nd astfel pentru [coala respectiv#. P#cat, realitatea a fost alta, dar sincer s# fiu, acum nu regret acel pas. Poate a[a a vrut Dumnezeu s# m# fac genist! {i aici am \nt@lnit oameni [i dasc#li deosebi]i de la care am avut multe de \nv#]at,eviden]iind \n primul r@nd pe comandantul de pluton, col.{tefan Gheorghe, aspru [i dur, dar hot#r@t s# fac# din noi oameni pentru viitor. _i pl#cea foarte mult competi]ia, lucru pentru care l-am admirat mai t@rziu [i am \ncercat s#-l copii.

Dup# trei ani petrecu]i la R@mnicu V@lcea, unde asprimea anilor de [coal# militar# m-au urm#rit mult \n via]# [i despre care nu pot spune c#-mi aduc aminte cu pl#cere, au urmat al]i ani cu fr#m@nt#ri [i cu frica de a nu ajunge la canalul Dun#re – Marea Neagr#, unde noi, geni[tii, eram la mare c#utare! Poate tocmai de aceea, \n naivitatea tinere]ii, am crezut c# dac# voi opta pentru o unitate de alt# arm# (lucru care s-a [i \nt@mplat) voi sc#pa de acest calvar. Ei bine, dorin]a mea “s-a \mplinit” [i, numai dup# c@teva luni de la absolvirea [colii, am fost mutat la Canal pentru a participa la m#re]ile realiz#ri ale Socialismului. A fost greu, foarte greu, am \ndurat multe, dar m-am \mp#cat cu destinul [i am trecut [i peste aceast# perioad#. A urmat, ulterior, Revolu]ia, care mi-a dat imboldul necesar \n preg#tire, urm@nd, dup# anul 1990, Academia de _nalte Studii Militare, cursuri \n ]ar# [i str#in#tate, Colegiul de comand# [i stat major, Colegiul Na]ional de Ap#rare, etc, toate aceste cursuri contribuind din plin la formarea mea ca ofi]er de stat major.

Privind cealalt# latur# a vie]ii personale, trebuie s# m#rturisesc c# din fire sunt un om credincios, a[a cum am fost educat de mic [i cred cu t#rie \n rolul familiei [i puterea divin#. Trebuie s# spun cu m@ndrie [i satisfac]ie faptul c# Dumnezeu mi-a dat o familie frumoas#, o so]ie devotat#, sensibil# [i ata[at# idealurilor mele, al#turi de doi copii frumo[i [i iste]i.Ne-am unit destinele \ntr-o perioad# grea a vie]ii, aceea a canalului Dun#re – Marea Neagr#, \n anul 1982, dar cu toate acestea anii care au urmat au fost plini de satisfac]ii [i bucurii, iar acum dup# aproape 30 de ani, pot s# privesc cu m@ndrie \n urm# [i s# spun cu toat# convingerea “suntem o familie \mplinit#”!

Pentru c#, \n contextul amintirilor am f#cut referire la revolu]ia din anul 1989, a[ dori s# punctez acest moment cu o precizare [i anume faptul c# evenimentele ulterioare au \nsemnat pentru mine [i probabil pentru mul]i colegi de-ai mei un reper important al carierei, un moment \n care am \n]eles cu to]ii c# trebuie s# ne “pliem” rapid la noua situa]ie a existen]ei noastre ca militari. _n final trebuie s# eviden]iez faptul c#, experienta acelor vremuri, nedrept#]ile pe care vi le-am prezentat mai sus m-au ambi]ionat [i mai mult. Indiferent unde am lucrat mi-am fixat obiective \ntrazne]e [i am f#cut sacrificii pentru a le realiza. Din fire sunt un om ambi]ios, numai a[a am putut s# finalizez studiile de doctorat, s# urmez o sumedenie de cursuri [i colegii, iar \n final s# ob]in titlul de conferen]iar universitar.

Din postura \n care m# g#sesc ast#zi pot s# v# spun [i s# v# promit c# voi \ncerca, pe domeniul meu de activitate, s# fac lucrurile s# mearg# mai bine. Pe l@ng# faptul c# sunt un ambi]ios din fire, sunt [i \ncrez#tor \n viitor. Tocmai de aceea, cred cu t#rie \n reforma 503

armatei, \n modernizarea ei, \n viitorul ei. Armata are [i va avea oameni de bun# calitate, capabili de rezultate remarcabile.

Acum, c@nd lumea este \ntr-o continu# transformare [i modernizare noi, militarii, trebuie s# ne propunem s# fim permanent \n pas cu schimb#rile. G@ndirea creatoare [i novatoare a omului nu se va opri niciodat#, iar militarii au elitele lor pe care trebuie s# le apreciem [i s# le valorific#m \n interesul institu]iei din care facem parte. Cred \n mai bine. Trebuie s# credem \n genera]iile care sunt [i care vor veni.

Pe plan personal \mi doresc s#n#tate pentru mine, familia mea [i pentru oameni, \n general. Trebuie s# ]inem unii la al]ii. S# nu mai fim r#i, dar \n schimb exigen]i cu noi \n[ine [i cu cei din jur c@nd este vorba de seriozitate [i probitate moral#.

Un crez pentru cei tineri? Da! Niciodat# s# nu \ngenuncheze \n fa]a nedrept#]ilor! Lumea nu este a[a cum o dorim, s# lu#m ce-i bun de la ea!

Supreme Headquartes Allied Powers Europe ROU National Military Representative Major General VIRGIL RISTEA VIS F~R~ SF^R{IT Generalul-maior dr. Virgil RISTEA s-a n#scut pe data de 2 Martie 1957, \n ora[ul Ploie[ti. A absolvit {coala militar# de ofi]eri activi de avia]ie Boboc, \n anul 1979, ca pilot militar. El este absolvent al Colegiului Na]ional de Ap#rare [i de]ine un doctorat \n [tiin]e militare la Universitatea Na]ional# de Ap#rare.

Pe parcursul carierei, generalul-maior dr. RISTEA a de]inut diferite func]ii \n cadrul For]elor Aeriene. _ntre anii 1979 [i 1990 a fost numit ca pilot, instructor de zbor [i comandant de patrul# aerian# la Regimentul 91 V@n#toare-Bombardament.

Dup# absolvirea Academiei de _nalte Studii Militare a fost desemnat loc]iitor comandant de escadril#, inspector de zbor [i comandant de grup, \n cadrul For]ele Aeriene. _ncep@nd cu anul 2001 a fost \ncadrat pe func]ia de loc]iitor [i apoi comandant al Bazei 95 Aeriene. _n anul 2007 a fost promovat \n cadrul Statului Major al For]elor Aeriene \n func]ia de [ef al Doctrinei [i Instruc]iei.

504

_n februarie 2009, generalul-maior Virgil RISTEA a fost numit loc]iitor al [efului Statului Major al For]elor Aeriene, de]in@nd aceast# func]ie p@n# la data de 14 ianuarie 2011, c@nd a fost numit Reprezentantul Statului Major General la Comandamentul Suprem Aliat pentru Europa.

Generalul maior Virgil RISTEA este c#s#torit [i are trei copii (doi b#ie]i [i o fat#).

EDUCA}IE: - 1979 – {coala militar# de ofi]eri activi de avia]ie, Boboc; - 1986 – Curs instructori de zbor, {coala militar# de ofi]eri activi de avia]ie, Boboc; - 1992 – Academia de _nalte Studii Militare, Faculatatea de Avia]ie [i Ap#rare Antiaerian#, Bucure[ti; - 1997 – Curs de perfec]ionare \n conducere strategic#, Academia de _nalte Studii Militare, Bucure[ti; - 1999 – Colegiul de comand# [i stat major, Academia de _nalte Studii Militare, Bucure[ti; - 2002 – Colegiul Na]ional de Ap#rare, Bucure[ti; - 2004 – Curs limba englez#, Borden, Canada; - 2007 – Joint Air Force Command Course, Fran]a; - 2008 – Cursul de Securitate [i Ap#rare Na]ional#, Gallilee Colege, Israel.

- 2011 – Sus]inerea public# a tezei de doctorat.

FUNC}II: - 1979-1980 – Pilot, Centrul de preg#tire al For]elor Aeriene, Bac#u; - 1980-1990 – Pilot, pilot [ef, comandant de patrul#, Regimentul 91 V@n#toareBombardament, Deveselu; - 1992-1995 – Loc]iitor comandant de escadril# la Regimentul 91 V@n#toareBombardament, Deveselu; - 1995-1999 – Instructor de zbor [i inspector (navigator [ef), la Corpul 1 Avia]ie [i Ap#rare Aerian#, Ploie[ti; - 1999-2001 – Comandant, Grupul 95 V@n#toare, Bac#u; - 2001 – Comandant, Grupul 93 V@n#toare, Timi[oara; - 2001-2007 – Loc]iitorul comandantului [i apoi comandantul Bazei 95 Aeriene, Bac#u; - 2007-2009 – {eful Doctrinei [i instruc]iei, Statul Major al For]elor Aeriene; - 2009-2011 – Loc]iitorul [efului Statului Major al For]elor Aeriene; - 2011-prezent – Reprezentantul Statului Major General al SHAPE. INFORMA}II DE ZBOR: - Ore de zbor – mai mult de 2000; - Avioane pilotate: – ZLIN, L-29, L-39, MiG-15, MiG-21, MiG-21 LanceR, Elicopterul IAR-330.

- Avioane evaluate \n zbor: F-16 [i MIRAGE 2000.

GRADE: - 1979 – locotenent; - 1982 – locotenent major; - 1986 – C#pitan; - 1991 – Maior; 505

- 1995 – C#pitan comandor; - 1999 – Comandor; - 2006 – General de flotil# aerian#; - 2009 – General maior.

TITLURI {I MEDALII: - Ordinul na]ional “Serviciul Credincios” \n grad de cavaler; - Ordinul na]ional ” Virtutea Aeronautic#”, \n grad de cavaler.

- Virtutea militar# clasa I, a II-a [i a III-a; - Medalia de merit clasa I [i a II-a; - Emblema de onoare a Statului Major General; - Emblema de onoare a For]elor Aeriene; - Emblema de onoare a For]elor Navale; - Emblema de onoare a Comunica]iilor [i Informaticii.

Numele meu este Virgil RISTEA [i am absolvit Liceul Militar Dimitrie Cantemir \n anul 1976. Am gradul de general-maior [i acum \ndeplinesc func]ia de Reprezentant al Statului Major General la Supreme Headquarter Allied Power Europe (SHAPE) Mons Belgia.

Sunt foarte bucuros s# corespondez cu dumneavoastr#, autorii c#rtii, [i sper ca r@ndurile mele s# v# ajute \n demersul extraordinar pe care \l \ntreprinde]i de promovare a spiritului cantemirist. _nainte de a r#spunde la chestionarul dumneavoastr# doresc s# v# informez c# am avut norocul s# beneficiez de o prezentare exceptional# a carierei mele, \ntr-un film realizat de Studiourile Cinematografice ale Armatei, intitulat <Vis f#r# sf@r[it>. Dac# o s# ave]i curiozitatea s# c#uta]i pe You Tube sau Yahoo numele meu o s# apar# 4-5 <buc#]i din acest film> a c@te 8-10 minute fiecare. O s# vede]i c# fac referire [i la acea perioad# a vie]ii mele, care de altfelmi-a marcat \ntreaga carier# [i de ce nu \ntreaga via]#. Dar s# nu mai pierdem timpul, [i o s# \ncerc s# r#spund chestionarului dumneavoastr#: 1. Sunt n#scut \n Ploie[ti [i am locuit \ntr-o cas# situat# \n zona de vest a ora[ului.

De ce specific \n mod expres acest lucru? Pentru c# \n apropiere este situat aerodromul Strejnic, av@nd \n copil#rie [ansa de a putea privi din curte avioanele [i planoarele ce evoluau deasupra casei mele. Mai mult dec@t at@t, mergeam cu parin]ii mei pe aerodrom pentru a admira aeronavele la mitingurile aeriene organizate acolo. Deci, mi-am dorit s# devin aviator de c@nd am fost copil. Aceasta dorin]a s-a \mpletit cu admira]ia pentru uniform# (pe care o p#strez [i acum), pe care am dob@ndit-o dup# ce am v#zut 2 cantemiri[ti prin Ploie[ti. Am \nv#]at foarte bine \ntr-o [coal# din Ploie[ti, iar dirigintele meu, care era [i profesor de matematic#, a avut gradul de c#pitan. A[a am ajuns s# m# \nscriu la LMDC. P@n# la mine nimeni din familia mea nu a mai lucrat \n armat#.

2. Totul era nou pentru mine [i nu a fost u[or. Mi-a pl#cut \ntotdeauna competi]ia [i am g#sit sprijin \n dorin]a de a \nv#]a bine. _mi aduc aminte c# era o concuren]# referitor la cine st#tea mai mult \n sp#l#tor (pentru c# se d#dea stingerea la ora 10) pentu a continua s# \nve]e [i eram foarte sup#rat c@nd eram dobor@t de somn [i trebuia s# plec la culcare!

Solu]ii? P#i m-am \nscris la cercul de literatur# pentru a putea participa la seratele dansante cu fetele de la liceul de l@ng# noi, precum [i la olimpiadele de matematic# sau fizic#, deoarece faza jude]ean# se desf#[ura la Ploie[ti.

506

3. Mi-am f#cut prieteni, am \nv#]at s# tr#iesc \n comun [i s# \mpart din ce am. Am \nv#]at s# admit concuren]a [i s# lupt pentru fiecare victorie. Am \nceput s# m# \ndr#gostesc de fetele din Breaza, C@mpina [i Ploie[ti [i am v#zut c# aveam succes \n uniform#. Am \nv#]at s# apreciez clipele libere dincolo de zidurile liceului.

4. Prea pu]in# flexibilitate \n tot (\n special programul, studiul obligatoriu de duminica diminea]#, pe care niciodat# nu l-am \n]eles, \n special c@nd p#rin]ii erau la poart#).

Comportamentul mitoc#nesc al unor elevi de an mai mare.

5. _mi era teribil de greu la terminarea vacan]elor, mai ales cele de var# c@nd trebuia s# m# \ntorc.

6. C@t datorez? O fi mult s# spun c# aproape totul? Sunt ce sunt pentru c# am absolvit liceul militar ([i nu orice liceu, ci Dimitrie Cantemir!!!)

7. Nu [tiu neap#rat dac# toat# lumea a perceput spiritul cantemirist, dar [tiu c# am devenit disciplinat, responsabil, c# am \nv#]at s# accept provoc#rile.

8. Fiecare rom@n (sper!) \[i iube[te ]ara. Spiritul de cantemirist ne-a \nv#]at ceva \n plus: a-]i iubi ]ara este ]elul suprem. Idealuri? S# devin general [i s# zbor. Am avut [ansa s# mi se \ndeplineasc# ambele dorin]e.

9. _mi aduc aminte de to]i profesorii. Cu scuzele de rigoare o s# amintesc numai c@]iva. Mi-a fost diriginte domnul profesor de fizic# Salomia Eugen,fiind prima clas# la care d@nsul a fost diriginte. Era t@n#r, a cresut o dat# cu noi [i asta ne-a apropiat. _mi mai vin \n minte profesorul de matematic# Chi]# Dumitru, doamna Tudoran, profesoar# de limba rom@n#, domnul Marinescu, profesorul de biologie, care arunca cu creioane \n noi dac# \ncercam s# copiem, domnul profesor Sp@nu la geografie, doamna profesoar# Friedsman la limba german#, etc.

10. Generalul Cristache, colonelul R#b#cel [i nu \n ultimul r@nd locotenentul Georgescu. Eram impresionat profund c@nd ap#rea generalul [i toat# lumea \nghe]a pe platoul liceului. Colonelul R#b#cel, ofi]er des#v@r[it [iLt. Georgescu t@n#r elegant [i cu succes la femei... ce mai vremuri... De la fiecare mi-am dorit c@te ceva, s# sem#n cu fiecare \n parte.

11. Am terminat la clasa a XII-a H. _mi amintesc cu respect de to]i colegii mei, dar \n special de Galitz Alexandru, de Hampu Alexandru, Pascale Nicu sau Danciu D#nu].

Din celelalte clase am r#mas [i acum prieten cu generalul Liviu BURHALA [i generalul Gabriel GABOR. 12. Am zburat de la 16 ani, de[i eram minor. P#rin]ii mei au semnat la notariat pentru a-[i da acordul. Am urmat ni[te cursuri pe timpul liceului [i am zburat cu planorul [i avionul cu elice, \n tabere de var#, la Tg. Mure[ [i Bra[ov. _mi era clar c# o s# devin aviator. _n [coala militar# am fost selec]ionat pentru supersonic [i drept urmare am zburat pe MIG-ul 21 pentru urm#torii 27 de ani.

13. Fiecare instructor de zbor mi-a fost model. _n avia]ie instructorul de zbor este un fel de guru. (Am avut [ansa s# devin [i eu instructor \n toate condi]iile meteorologice, ziua [i noaptea). Am citit c#r]ile lui Doru Davidovici [i am sperat s# devin unul dintre minunatele sale personaje.

14. M-am c#s#torit foarte t@n#r (aveam 21de ani!). Sunt recunosc#tor so]iei mele care m-a \nso]it peste tot. La Deveselu am locuit \mpreun# 15 ani, iar acum, la Mons, suntem \mpreun#. Mi-a d#ruit 3 copii minuna]i (2 baie]i [i o f#t#) [i am deja 3 nepo]i.

507

Doi copii pot spune c# sunt continuatori ai spiritului profesional: fata lucreaz# ca inginer la fabrica de avioane Aerostar Bac#u, iar baiatul cel mic este locotenent, navigator de bord pe avionul C-130 Hercules.

15. Am trecut prin toate treptele carierei militare \n For]ele Aeriene Rom@ne: de la pilot, pilot [ef, la comandant de mare unitate de avia]ie (Baza Aerian#), am fost [eful Doctrinei [i Instruc]iei \n SMFA [i loc]iitor al [efului acestei categorii de for]e. Acum sunt Reprezentantul Statului Major General la SHAPE, Belgia. Am zburat la man[a MIG-ului \n Rusia, Bulgaria, Turcia, Fran]a, Olanda, Ungaria, Slovacia [i \n alte ]#ri europene. Am zburat cu F-16 [i Mirage 2000. Am fost instructor de zbor pentru mul]i pilo]i din For]ele Aeriene.

16. Am \ncercat s# \mi las amprenta oriunde am fost: am participat la construc]ia de monumente, capele militare [i biserici, dar am propus [i un nou stil de lucru, de abordare a vie]ii militare. Am fost comandant de garnizoan# lucr@nd \n mod direct cu prefec]i, primari [i comandan]i de structuri din toat# zona Moldovei, \n special la interven]ia la dezastrele naturale. _n toat# cariera mea am c#utat s# promovez Armata Rom@niei [i \n special For]ele Aeriene Rom@ne.

17. Sunt doctor \n [tiin]e militare, sustin@nd o tez# modern# [i novatoare, intitulat# <Rolul puterii aeriene \n r#zboiul neconven]ional>.

18. Admir tinerii [i consider c# sunt capabili s# fac# lucruri extraordinare. Trebuie \ns# modernizat sistemul de \nv#]#m@nt [i trebuie sprijini]i \n luarea deciziei. P#cat c# \n aceast# perioad# resursele sunt mult diminuate.

19. Indiferent care este situa]ia acum, eu continui s# cred c# educa]ia este valoroas# [i necesar#. Dac# perseverezi po]i avea [anse. Sunt convins c# se va reveni la un sistem de valori corect. Sigur c# ne confruntam cu provoc#ri complexe \n fiecare domeniu, dar trebuie s# identific#m problemele [i s# g#sim solu]ii. Trebuie s# \n]elegem c# nimic nu se ob]ine f#r# perseveren]#, f#r# munc#, f#r# inspira]ie. Trebuie s# sc#p#m de sindromul <drobului de sare>.

20. _mi doresc ca cet#]ean rom@n s# ne rec#p#t#m respectul celorlalte na]iuni. _mi doresc pentrucopii [i nepo]i un nivel de trai rezonabil, s# scape de grija zilei de m@ine, s# poat# beneficia de [coli de calitate (a[a cum am beneficiat [i eu) [i s# poat# c#l#tori.

Pentru mine? S#n#tate, s# pot c#l#tori prin ]ar# [i str#in#tate.

21. _n via]# trebuie s# speri, s# ai \ncredere c# cei ce se str#duiesc vor \nvinge. Po]i p#c#li via]a de 2-3 ori, dar p@n# la urm# vei fi perceput a[a cum e[ti cu adev#rat. Trebuie s# recuno[ti, s# fii adeptul adev#ratelor valori. Iube[te-]i familia, prietenii [i colegii, iube[te via]a [i pre]uie[te fiecare moment. Ai credin]a \n Dumnezeu!

508

CHESTOR IONEL STOICA PA{APORT PENTRU MAPAMOND 1. M-am n#scut \ntr-o frumoas# var#, \ntr-un august \mbel[ugat, \n suburbiile Bucure[tiului, unde mi-am petrecut copilaria p@n# la terminarea studiilor gimnaziale, dup# care, \n urma sus]inerii examenului de admitere la liceu (fiind declarat “admis”), mi-am petrecut cei mai frumo[i ani din via]# pe Valea Prahovei, la cel mai renumit liceu al vremii, Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” – Breaza.

Provin dintr-o familie de mare rezonan]# artistic#, fiind str#nepotul renumitului interpret de muzic# popular# Ion Luican. _nc# din copil#rie eram atras, chiar fascinat de uniforma militar#, fiind mai mereu \n preajma oamenilor \n uniform#, cu care m# \mprieteneam foarte u[or, sau a militarilor care treceau cu ma[inile de lupt# pentru aplica]ii prin zona \n care locuiam.

2. Dup# admiterea la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” – Breaza, am realizat de fapt c# armata nu este chiar o joaca de copii, impactul cu modul de via]# cazon, nefiind pentru mine prea u[or de suportat. De la “puiul mamei” la trezitul de diminea]a cu trompeta, \nviorarea, sp#latul cu apa rece p@n# la br@u [i instruc]ia, nu erau activit#]i chiar a[a de u[or de suportat pentru un copil de 14 ani.

De asemenea, un impact foarte mare a avut-o [i diferen]a de nivel dintre \nv#]#m@ntul gimnazial [i \nv#]#m@ntul militar liceal, unde totul era (este) foarte bine organizat, cu profesori bine preg#ti]i [i foarte exigen]i. Solu]iile mele?... s# \nv#], s# \nv#] [i iar s# \nv#], pentru c# alte variante nu existau. Cu toate c# mi-a fost destul de greu, am reu[it s# parcurg rezonabil cei 4 ani de liceu, pe care i-am \ncheiat cu examenul de bacalaureat, absolvit cu o medie foarte bun#.

3. _n adolescen]# am avut mai multe \nt@mpl#ri dintre care a[ dori s# eviden]iez doar faptul c# eram fascinat de tehnic# [i de a c#l#tori prin ]ar#. _mi pl#cea s# conduc ma[ini, motociclete, s# le studiez principiul de func]ionare, modul de depanare etc., precum [i s# c#l#toresc cu prietenii [i colegii la munte [i la mare.

4. Din p#cate pe perioada liceului, ca t@nar cantermirist, \n clasa din care f#ceam parte au existat [i colegi care erau certa]i cu disciplina militar#. C@]iva dintre ei au comis 509

mai multe infractiuni (ex: furturi, t@lh#rii), pentru care au fost re]inu]i de oamenii legii, pun@nd astfel cap#t \ntr-un mod neonorant carierei militare, aflate la \nceput de drum.

5. Nu am avut momente de recul sau renun]are, \ntruc@t sunt o fire optimist# [i pun \ntotdeauna binele \naintea r#ului, iar atunci c@nd parcurgeam momente mai dificile, at@t familia, c@t [i educatorii din liceu, mi-au dat puterea de a le \nvinge.

6. Perioada de cantemirist a fost cea mai frumoas#, dar [i cea mai dificil#. A[ exemplifica astfel : - regimul cazon destul de ermetic [i greu de suportat, mai ales \n primul an de studii; - studiul obligatoriu \n fiecare zi, o corvoad#; - \nvoirile acordate selectiv, \n func]ie de rezultatele la \nv#]#tur#; - cur#]enia pe sectoarele interioare [i exterioare [.a.m.d.

Totu[i aceast# perioad#, r#m@ne cea mai important# din via]a mea. Atunci mi-am conturat personalitatea, m-am c#lit din multe puncte de vedere, imprim@ndu-mi definitiv [i irevocabil disciplina militar# \n “s@nge”, care a r#mas acolo permanent.

7. Ceva exist#. Nu [tiu dac# neap#rat \l putem numi spirit, dar a[a cum am men]ionat [i anterior exist# ceva aparte, care nu avea cum s# nu influen]eze un t@n#r adolescent. De exemplu: eu m-am pricopsit [i cu o porecl# \n aceast# perioad#, dat# de cercul meu de prieteni din afara sistemului militar – GENERALUL – porecl# care mi-a marcat cariera, ulterior materializ@ndu-se prin ob]inerea gradului de General. Asta da destin, nu crede]i?

C@t de mult a contat un lampas ro[u de cantemirist, care ulterior s-a transformat \ntr-o vipu[c# de General.

8. Fiecare dintre noi la un moment dat \[i stabile[te ni[te obiective [i idealuri \n via]#. Eu mi-am propus s# fac carier# militar#, duc@nd astfel mai departe [i o tradi]ie de familie. {i mi-a reu[it. _ncerca]i [i voi, merg@nd pe ideea proverbului: “_n rani]a fiec#rui soldat…”

9. Destinul a jucat un rol foarte important \n via]a mea, sco]@ndu-mi \n cale dasc#li foarte greu de caracterizat \n cuvinte. Oameni cu o preg#tire profesional# excep]ional#, cu o bogat# experien]# la catedr# [i de via]#. _mi este foarte greu s#-i nominalizez de teama de a nu omite pe cineva, dar o s# fac un efort s#-i enumar pe cei mai reprezentativi: -Ni]# Dorin – profesor de fizic#, sef de catedr# [i diriginte; -Jebeleanu Dan – profesor de limba [i literatura rom@n# [i [ef de catedr#; -Manoliu Constantin – profesor de istorie, director adjunct pentru \nv#]#m@nt; -Sp@nu Constantin – profesor de geografie, un om deosebit, care ne-a dezvoltat dragostea pentru art# [i cultur#.

10. Comandan]ii pe care i-am avut au jucat un rol la fel de important \n formarea mea ca militar, disciplinat, ordonat [i permanent gata pentru a ap#ra cu patriotism ]ara.

Am f#cut parte din subunitatea comandat# de Maior Ni]# Ion, ajutat de Lt.Maj. Georgescu {tefan. Primul, mai exigent, ne era precum un tat#, cel#lalt mai apropiat de noi, era ca un frate mai mare. Ambii \n schimb erau foarte bine preg#ti]i din punct de vedere militar, constituind adev#rate modele pentru noi to]i. De altfel, at@t profesorii, c@t [i comandan]ii no[tri \i substituiau cumva pe p#rintii nostri, pe care \i \nt@lneam doar \n vacan]e, permisii sau \n vizitele pe care ni le f#ceau \n timpul anilor de studiu.

11. Sigur am avut [i colegi de excep]ie \n clas#, care se eviden]iau diferit prin modul \n care se preg#teau [i prin capacit#]ile lor de asimilare a cuno[tin]elor studiate \n liceu.

510

A[ eviden]ia c@]iva dintre cei mai reprezentativi, absolut aleatoriu: -Doicaru Marian – din Constan]a – genial, dotat nativ cu o inteligen]# sclipitoare; -Tudose Stefan – din Urziceni – docil [i permanent preocupat de studiu; -Bac[i[ Iulian – din Dobroteasa, Olt – ajuns la demnitatea de General al Armatei Rom@ne; -Dinc# Gheorghe – din Dr#g#[ani, V@lcea – orientat permanent spre performan]#; 12. Fiind preocupat \nc# de mic de tehnic#, am optat pentru {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni – Sibiu, unde pe l@ng# cuno[tin]ele specifice dob@ndite, am ob]inut [i unele calific#ri cum ar fi: specialist telegrafist, telefonist, operator morse, radio-releu [i nu mai pu]in important radioamator. Aici am pus bazele spre o calificare tehnic# superioar#, absolvind ulterior o institu]ie superioar# cu profilul tehnic – cu specializarea de inginer \n automatic# [i informatic#. Pe l@ng# aceast# preg#tire tehnic#, mi-am continuat perfectionarea profesional# prin studii \n domeniul juridic [i al resurselor umane.

13. _n {coala militar#, odat# cu maturizarea mea, am sim]it mai mult# responsabilitate, materializat# [i prin faptul c# am fost numit – [ef de clas# – calitate ce m-a obligat [i mai mult s# ob]in rezultate superioare \n activitatea de zi cu zi. Modelul meu a fost cdt. de pluton, Lt.Maj. Morariu Emil ([ef de promo]ie), cu care colaboram foarte bine [i care m-a impresionat foarte mult prin ambi]ia [i devotamentul sau de a ne mobiliza s# fim cei mai buni.

14. Da, drumul \n via]# mi-a fost permanent c#l#uzit de DUMNEZEU pentru c# at@t eu, c@t [i familia mea, am fost crescu]i [i educa]i \n spiritul credin]ei ortodoxe. Rolul familiei a fost permanent pentru mine suportul moral cel mai important, completat fire[te de cel primit din partea profesorilor [i comandan]ilor mei.

15. Acumul#rile din liceu mi-au pus bazele culturii generale dob@ndite pe parcursul vie]ii. De aceea nu voi putea uita niciodat# orele de limba [i literatura rom@n#, unde domnul profesor Dan Jebeleanu (ve[nic# pomenire) ne-a “rugat” ca din marele poet rom@n Mihai Eminescu – s# \nv#]#m pe de rost, toate capodoperele sale, care erau redate sumar \n manual, sau memorabila or# “H” (verificarea rezumatelor la lecturile suplimentare). Cariera mea a fost marcat# de o evolu]ie rapid# \n ierarhia militar#. Cu toate acestea, de[i foarte mul]i au beneficiat de anumite “bonusuri” la Revolu]ia din 1989, eu am evitat cu elegan]# beneficiile prilejuite de acest eveniment. De altfel \n 1992, m-am transferat la M.A.I., unde practic a urmat o nou# metamorfozare a mea, at@t \n plan profesional, c@t [i personal, culmin@nd cu atingerea “perfec]iunii”, cum \mi place mie s# spun (la numai 43 de ani), odat# cu dob@ndirea demnit#]ii de General. Gradul de General [i func]ia mea, mi-au oferit posibilitatea s# \nt@lnesc de-a lungul timpului anumite personalit#]i marcante din societatea rom@neasc# [i nu numai.

16. _n general m# adaptez foarte u[or \n orice domeniu, dar preg#tirea mea mi-a permis s# analizez \n profunzime calitatea omului, nevoile lui [i mai ales rolul fiec#ruia \ntr-un colectiv. Printr-o lucrare elaborat# cu prilejul finaliz#rii cursului de management, am avut posibilitatea realiz#rii unui studiu sociologic (interpretat de un specialist), av@nd ca subiec]i, chiar pe colegii mei, prin care am realizat c# omul are un poten]ial inepuizabil [i \]i ofer# tot ce are mai bun, \n anumite circumstan]e dac# \i asiguri condi]iile necesare de lucru [i dezvoltare personal#, \l evaluezi la adev#ratul s#u poten]ial, a[ez@ndu-l pe locul unde urmeaz# s# ofere maximum din ceea ce [tie [i poate, \l asiguri c# \[i prime[te 511

la timp [i conform cu activitatea desf#[urat#, recompensele pe care le merit# [i mai ales \i oferi permanent respectul t#u, respect de care de altfel trebuie s# ne bucur#m, fiecare dintre noi.

17. Pe l@ng# preg#tirea specific# efectuat# \n institu]iile de \nv#]#m@nt pe care leam absolvit, mi-am definitivat preg#tirea prin diferite cursuri de perfec]ionare, participarea la simpozioane pe diferite teme [i colocvii, organizate la nivel de conducere a ministerului, precum [i la alte institu]ii din societatea rom@neasc# (Guvern, Parlament, etc.). De asemenea, am reprezentat ministerul \n rela]ia cu alte state, conduc@nd \n mai multe r@nduri delega]ii care aveau ca mandate \ncheierea unor acorduri specifice \ntre p#r]i.

Sigur c# odat# cu acest parcurs, experien]a mea de via]# [i profesional# a c#p#tat alte valen]e, fapt ce m-a determinat ca toat# aceast# acumulare s# o “adun” \n dou# lucr#ri, una intitulat# “Pa[aport pentru Mapamond”, ap#rut# \n anul 2005 [i alta care se afl# \n lucru [i \n care curprind toate \nt@mpl#rile pe care le-am avut \n deplas#rile mele peste hotare, intitulat# “C#l#tor pe Mapamond”.

18. Acum parcurgem o etap# foarte important#, marcat# de epoca internetului, etapa \n care avem un acces mult mai facil la orice informa]ie. Odat# cu intrarea ]#rii noastre \n N.A.T.O., Armata Rom@n#, a suferit [i sufer# permanent o metamorfoz#, care dac# ar fi [i mai mult sus]inut# financiar, ar scurta procesul de transformare [i modernizare al acesteia. Tinerii din ziua de ast#zi au poten]ial, sunt bine preg#ti]i (cei interesa]i), dar din p#cate nu au r#bdarea necesar# de a parcurge etapele [i ierarhiile carierei militare, fiind mai mult interesa]i de avantajele materiale imediate, dac# s-ar putea cu eforturi c@t mai mici (unii dintre ei). De cele mai multe ori ajung foarte u[or \n func]ii de conducere (prin diferite metode, pe care le cunoa[tem foarte bine) [i tot la fel de rapid, clacheaz# \n cele mai multe dintre cazuri.

19. Din p#cate viitorul nu ne ofer# o perspectiv# prea bun#, aceasta dator@ndu-se \n mare m#sur# unor gre[eli f#cute de-a lungul timpului pe \ntreg Globul. Ca urmare [i a unor astfel de gre[eli a ap#rut [i criza economic#, iar din analizele f#cute de exper]i, ar putea fi urmat# de o alt# criz#, criza alimentar#. Aceast# situa]ie care ar putea duce la apari]ia unor conflicte armate, generate \n primul r@nd de reducerea p@n# la epuizare a resurselor naturale, datorate [i de cre[terea vertiginoasa a popula]iei Terrei, condi]iilor climaterice [i a polu#rii tot mai mari, care exist# \n lume. Mi-ar pl#cea ca previziunea mea s# fie gre[it# [i omenirea s# tr#iasc# \n armonie [i pace, dar cine [tie cum va fi ?!

20. Eu \mi doresc ca \n calitate de cet#]ean comunitar s# duc un trai decent \n continuare, s# pot c#l#tori liber oriunde \n lume (nu \ngr#dit de tot felul de “bariere”, vize, etc.), s# fiu m@ndru de faptul c# sunt rom@n, s# nu mai \nt@lnesc rom@ni discrimina]i (mai ales \n U.E.), s# putem vorbi de o societate rom@neasc# modern#, \n care sistemul educa]ional, cultural [i sanitar s# se ridice la nivelul speciali[tilor rom@ni, s# fim invidia]i de tot mai multe popoare pentru frumuse]ea [i tradi]iile ]#rii noastre, pe care s# o punem c@t mai bine \n valoare [i mai ales s# creasc# nivelul de trai al minunatului popor rom@n.

21. S# nu ne pierdem speran]a c# poporul rom@n are resurse neb#nuite (ne-a dovedito istoria), iar prin eforturi neb#nuite, ca [i \n multe alte d#]i, s# ajungem un popor respectat \n lume, spre lini[tea [i mul]umirea ilu[trilor no[tri str#mo[i, care s-au jertfit pentru eternitatea noastr#.

A[a s# ne ajunte DUMNEZEU !

512

PROMO}IA 1977

GENERAL MAIOR BADEA L. GHEORGHE <_NV~}~TURILE> LUI DIMITRIE CANTEMIR C~TRE...

1. M-am n#scut la 16.09.1958 \n localitatea Catane, judetul Dolj, sat dun#rean din apropierea B#ile[tiului lui Amza Pellea (satul f#cea pe atunci parte din Raionul B#ile[ti, Regiunea Oltenia), \ntr-o familie de oameni simpli. _n copil#rie, tat#l meu a fost un om sever, care \mi urm#rea cu mare aten]ie rezultatele la \nv#]#tur#. Mama, \n schimb, era “p@inea lui Dumnezeu” [i m-a sc#pat de multe ori de certurile tat#lui atunci c@nd mai f#ceam c@te-o boac#n# ori mai luam c@te o not# mic# la [coal#. Am fost un copil lini[tit, nu le-am f#cut probleme p#rin]ilor mei, am \nv#]at cu pasiune [i am fost premiant \n to]i anii de [coal# general#. Nu mi-a lipsit nimic din ceea ce mi-am dorit \n anii aceia, nu am fost, nici copil [i nici acum, un preten]ios. P#rin]ii mei m-au \nv#]at s# tr#iesc cu modestie [i demnitate, s# am r#bdare \n via]a, c#ci “timpul le rezolv# pe toate”. Am mo[tenit \n via]a firea vesel# [i lini[tit# a mamei, calmitatea [i simplitatea ei, obiceiul de a m#sura de zece ori [i de a t#ia odat#. Mi-a r#mas [i de la tata hot#r@rea [i \nc#p#]@narea ca atunci c@nd \mi pun ceva \n cap, trebuie s# reu[esc. Am@ndurora, c@t voi tr#i, le voi purta respectul [i dragostea mea, pentru tot ce-au facut pentru mine, \ndeosebi \n anii copil#riei.

Nu m# g@ndeam, copil fiind, c# voi \mbra]i[a cariera militar#. Din c@te \mi amintesc, av@nd \n vedere c# la noi era o zona de c@mpie, \n care cultivarea p#m@ntului era ocupa]ia de baz#, \n familie s-a discutat posibilitatea de a urma cursurile Liceului Agricol din Calafat. Tata, care a f#cut armata \n Bucure[ti, a fost rugat la terminarea stagiului militar s# r#m@n# \n armat#, \ns# a refuzat pentru c# era c#s#torit, aveau p#m@nt [i n-ar fi avut cine s#-l mai munceasc#. Acum, la 85 de ani, regret# c# nu l-a ascultat pe comandantul s#u, care-i spunea s# ram@n# \n armat# c# o s# vin# colectivizarea [i nimeni nu va mai avea p#m@ntul lui. Ca mul]i al]i p#rin]i, [i tata credea cu t#rie c# armata este cea mai \nalt# [coala de via]#, unde cineva care are voin]#, seriozitate [i disciplin#, poate reu[i.

Nu [tiam la terminarea clasei a opta mai nimic despre armat#. Odat#, cred c# aveam 78 ani, am v#zut o coloan# de tancuri, transportoare [i piese de artilerie trec@nd pe la noi 513

prin sat, am fugit \ntr-un suflet la [osea, tremurau casele [i era un zgomot asurzitor, iar lumea ie[ise ca la urs. Unii, mai b#tr@ni, spuneau c# din ’44 nu mai v#zuser# a[a ceva [i se \ntrebau dac# nu cumva au “dat ru[ii”. Dup# aceea m-am interesat, cu posibilit#]ile de atunci, ce este armata [i ce fac cei care lucreaz# \n armat#. Tata m-a \ntrebat dac# vreau s# dau la Liceul militar, dup# ce \n sat a venit un ofi]er de la Centrul Militar din Craiova care selec]iona tineri ap]i pentru via]a militar#. I-am spus c# vreau [i, din c@te m# interesasem, chiar credeam c# am calit#]ile necesare pentru o carier# \n armat#. Am fost \ncurajat [i de profesorii mei din [coala general#, \ndeosebi de profesorul meu de lb.rom@n#, dl. }uncu Petre, care mi-a fost ca un p#rinte [i c#ruia \i mul]umesc din inim# pentru bun#tatea sa.

Ar fi multe de spus despre examenul pe care l-am dat pentru admiterea \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”. Nu voi intra \n detalii. Cea mai puternic# amintire despre acel moment este plecarea la examen din gara Craiova, c@nd tat#l meu mi-a dat o sticl# cu ap# pe fereastra trenului [i mi-a spus:”B#iete, ce-am putut s# facem noi pentru tine, am f#cut, de-acuma trebuie s# te descurci singur!” {i m-am descurcat.

2. Contactul cu Liceul militar a fost benefic pentru mine. Imediat mi-am dat seama c# era o [coala preten]ioas#, unde trebuia s# \nve]i [i s# te compor]i la \n#l]imea a[tept#rilor.

Sigur, pentru mine, ca [i pentru al]i colegi veni]i din mediul rural, a fost mai greu la \nceput, \ns# ne-am adaptat u[or, pentru c# eram \nv#]a]i cu munca [i cu greut#]ile.

Amintirile mele din liceu sunt a[a de puternice [i de actuale, \nc@t nu m# pot g@ndi la ceva \n leg#tur# cu acei ani f#r# s#-mi stap@nesc, cu greu, o lacrim#. Anii de liceu au fost cei mai prolifici ani, \n care eu, copilul simplu, venit dintr-un sat din Oltenia, mi-am luat via]a \n propriile m@ini, am f#cut eforturi mari pentru a \nv#]a c@t mai bine, [i mi-am proiectat \n minte pa[ii pe care s#-i urmez \n via]#. Tot ce am f#cut ulterior a avut leg#tur#, mai mult sau mai pu]in, cu acei ani.

3. Multe sunt momentele semnificative, care m-au marcat \n anii de licean [i de care \mi aduc aminte cu pl#cere. _n primul r@nd \mi amintesc de toate momentele, mai vesele dar [i mai triste, petrecute \n cei patru ani al#turi de colegii mei de clas#. Via]a curgea lin, timpul trecea mai \ncet pentru noi, n-aveam griji, n-aveam probleme, dec@t \nv#]#tura, studiul, medita]iile, instruc]ia, dar [i partidele de fotbal, unele chiar \n pauze, c@nd s#ream pe geam direct pe terenul de l@ng# sala de sport [i \n zece minute transpiram total. Una din cele mai frumoase amintiri din anii de liceu este c@[tigarea campionatului de fotbal pe liceu, \n anul II, lucru f#r# precedent \n ultimii ani c@nd, de regul#, c@[tiga anul IV. Comandantul nostru de companie, dl. lt.maj. pe atunci, Mihai Floca, nu prea agrea fotbalul, \ns# de atunci a fost nelipsit la astfel de meciuri. _mi amintesc cu drag de olimpiadele de limba rom@n# [i limba rus# la care am participat, la limba rom@n# ajung@nd \n faza jude]ean#, la Ploie[ti. _n sala de spectacole a liceului i-am v#zut [i ascultat pe F#nu[ Neagu, Mircea Micu, Titus V@jeu [i al]i scriitori, l-am auzit recit@nd pe actorul Eusebiu {tef#nescu. _ntr-o excursie (parc# \n anul II), la Ploie[ti, l-am cunoscut pe marele [ahist Victor Cioc@ltea. Nu pot uita excursiile la Giurgiu (atunci am v#zut un meci Steaua-Dinamo, pe stadionul din Ghencea), la lacul Vidraru, ori, \ntr-o iarn#, spre Babele, c@nd nu am putut ajunge dec@t p@n# la Piatra Ars#.

4. Sigur, am fost [i momente mai nepl#cute. Mi-amintesc de epidemia de scarlatin#, c@nd sala de sport se umpluse de bolnavi [i, mai ales, de cutremurul din martie 1977 c#nd, anul IV fiind, eram la apelul de sear#. Ofi]er de serviciu era \n acea sear# 514

lt.col.Lacust# (noi \i spuneam Libelul#). Am auzit un uruit prelung, un zgomot puternic, ca o trosnitur#, apoi am v#zut brazii care \nconjurau platoul aplec@ndu-se spre p#m@nt.

A fost o sperietur# general#, ne-am str@ns to]i elevii spre mijlocul platoului. Elevii de anul I, care nu participau la apel, au ie[it buluc pe sc#rile pavilionului dinspre s#lile de mese, sporind panica [i emo]ia care ne cuprinseser# pe to]i. Nu [tiam nimic de cei deacas# (abia dup# dou# s#ptam@ni am primit ve[ti de la ai mei) [i am fost impresionat c@nd am v#zut la televizor dezastrul din Bucure[ti.

5. Nici \n liceu [i nici dupa aceea, \n general \n via]#, nu am avut nici-un moment de renun]are, de recul. Momente grele am avut, dar am avut r#bdare, am str@ns din din]i, mam repliat [i am mers mai departe. Am \ncercat \ntotdeauna s# nu fiu surprins de nimic, s#mi iau toate m#surile de prevedere pentru a avita surprizele nepl#cute. Poate p#rea ciudat, \n via]# am avut multe momente de déjà-vu, \ns# mi-am dat seama c# nu repetam momente pe care le mai tr#isem, ci momente pe care altadat#, demult, doar mi le imaginasem.

Nu mi-au pl#cut extremele, nu m-am extaziat [i nu m-am pl@ns niciodat# prea mult dup# c@te un eveniment. M-am bucurat [i m-am \ntristat firesc, cu decen]# [i cu preocupare pentru ce urma s# vin# dupa aceea. Asta pentru c# am fost crescut [i educat s# fiu un om echilibrat [i realist. _n liceu am avut [ansa de a \nt@lni oameni deosebi]i, care m-au ajutat [i sprijinit \n mod direct c@nd mi-a fost greu ori, prin felul lor de a fi, au constituit modele pentru mine. Voi vorbi mai jos despre asta.

6. Liceul militar a fost pentru mine ceea ce este funda]ia pentru o cas#. Tot ce am cl#dit ulterior \n via]a mea are leg#tur# [i se sprijin# pe acumul#rile de atunci. Este perioada \n care mintea mea s-a deschis spre lume, spre cunoa[tere [i spre viitor. Acolo m-am obi[nuit [i am fost \nv#]at s# nu fiu superficial, s#-mi respect [i s#-mi ajut colegii, s# m# obi[nuiesc s# fiu exemplu pentru cei pe care urma s#-i conduc [i s#-i am \n subordine, s# \nv#] tot timpul din gre[eli [i, mai ales, atunci m-am \ndr#gostit iremediabil [i pentru toat# via]a de literatur# [i, \n mod cu totul special, de poezie.

Am citit mult \n acea perioad#, \mi aduc aminte c# am luat un singur 9 la “lecturile particulare” pe care le prezentam dup# vacan]e, cu mare emo]ie, d-lui profesor Jebeleanu, \n rest, \n to]i anii, am primit numai note de 10. _nv#]am poeziile la prima citire [i [tiu, [i acum, zeci de poezii studiate atunci. Tot atunci m-am deprins [i cu mi[carea, cu sportul, ca parte important# a educa]iei, gra]ie dirigintelui nostru, dl. profesor Popescu Mugur. Preg#tirea militar# f#cut# \n liceu, care mi-a dezv#luit latura dur# a vie]ii militare [i la care m-am descurcat foarte bine, m-a ajutat mai t@rziu \n {coala militar#, \n cariera de ofi]er, dar [i \n via]a de zi cu zi.

7. Spiritul de cantemirist are o mul]ime de semnifica]ii pentru mine. _n acea perioad# sim]eam o deosebit# satisfac]ie [i m@ndrie c# eram elev al acestui liceu. De c@te ori intram pe poarta liceului [i str#b#team acea alee str#juit# de copaci \nal]i, mi se p#rea c# pasul \mi este mai u[or, c# via]a mea a c#p#tat un sens datorit# acelui loc [i a oamenilor de acolo. Mi-e greu s# descriu \n cuvinte ce sim]eam c@nd vedeam tot liceul adunat pe platou, o mare de uniforme [i lampasuri, tineri inocen]i care vibrau la unison [i erau m@ndri cand li se spunea “cantemiri[ti”. Nu am perceput niciodat# Liceul militar ca pe o simpl# [coal#, \n care \nve]i [i iei note, ci ca pe o treapt#, prima, \ntr-o carier# grea [i, a[a cum s-a dovedit ulterior, plin# de neprev#zut.

8. Dac# ne g@ndim c# foarte mul]i tineri care au absolvit Liceul militar “Dimitrie Cantemir” au ajuns ulterior pe cele mai \nalte trepte ale ierarhiei militare, ori au f#cut 515

cariere remarcabile \n via]a civil#, putem afima, cu certitudine, c# spiritul cantemirist a existat [i va exista at@t timp c@t aceast# [coal# va func]iona. Acest spirit \nseamn# tradi]ie, exigen]#, munc#, perseveren]#, ambi]ie [i m@ndrie. N-am auzit pe nimeni din absolven]ii liceului s# regrete c# a fost cantemirist, dimpotriv#.

9. Mul]i dintre profesorii din liceu au constituit modele pentru mine [i au reu[it, prin inteligen]a lor, prin ]inuta, prin pasiunea pe care o puneau \n exercitarea meseriei lor, s#-mi s#deasca \n suflet dorin]a de a fi ca ei. Cel mai apropiat de clasa mea, indicativul â&#x20AC;&#x153;Eâ&#x20AC;?, a fost dirigintele nostru, dl. profesor Popescu Mugur. Modest, ascult#tor, un frate mai mare, a fost omul care ne-a ajutat s# trecem mai u[or peste greut#]i [i ne-a s#dit, multora dintre noi, pasiunea pentru sport. _i mul]umesc pe aceast# cale [i-l asigur de pre]uirea mea. _mi aduc aminte de multe ore, la cel mai \nalt nivel, ]inute la clas# de profesori eminen]i, pe care nu-i voi uita niciodat#. Profesori ca Jebeleanu Dan (lb. rom@n#), Jebeleanu Maria (lb. rus#), Had@rc# Iacob (matematic#), Marinescu {tefan (biologie), Mih#ilescu {tefan (istorie), Friedsman Emma (lb.german#), Sp@nu Constantin (geografie), Butoi Dumitrache (muzic#), Toma {tefan (psihologie) au dat farmec anilor aceia prin preg#tirea, prestan]a [i dragostea lor fa]# de elevi.

De departe, cele mai spectaculoase lec]ii pentru mine au fost cele de lb.rom@n#, ]inute \ntr-un mod cu totul original de c#tre dl. profesor Jebeleanu Dan. Cum a[ putea uita [i orele de matematic# ale d-lui profesor Had@rc# Iacob [i vestitele sale predic]ii, \n marea majoritate reu[ite, cu ce o s# ne dea dl. Jebeleanu \n tez#? Sau orele de lb. rus# ale d-nei profesoare Jebeleanu Maria, \ndeosebi cele din laborator, \n care audiam versuri din Esenin, Pu[kin ori Nekrasov?

O figur# aparte a fost dl.profesor Mih#ilescu {tefan (Fuscus), mare patriot, la ale c#rui ore veneau [i interna]ii din infirmerie. Un g@nd bun [i pentru d-na profesoar# Friedsman Emma care, prin felul ei ginga[ [i pl#cut de a fi, ne-a f#cut s# \nv#]#m mai u[or o limb# grea, cum este lb. german#. Ce s# mai spun de orele minunate de biologie ale d-lui prof. Marinescu [i celebrele sale creioane aruncate la lucr#rile de control, c@nd \ncercai o mi[care de inspira]ie de la vreun coleg ori dintr-o fi]uic#!

Din amintirile despre profesorii mei a[ putea scrie mult mai mult. Tuturor le port un respect profund pentru ce au f#cut pentru preg#tirea mea ca elev [i ca om.

Regret nespus faptul c# \n at@]ia ani de c@nd am absolvit liceul, luat de treburile cotidiene, nu am g#sit timpul necesar, m#car odat#, s# revin la Breaza [i s#-i \nt@lnesc.

10. Comandan]ii mei din Liceul militar au fost oameni deosebi]i, care au muncit cu pasiune pentru educarea [i instruirea noastr#. _mi amintesc c# la compania \n care am fost i-am avut comandan]i pe. mr. Zb@rcea Nicolae [i lt. maj. Floca Mihai, loc]iitori fiind, dac#-mi amintesc bine, lt.maj. Stan Florin [i lt. Ni]u Nicolae. Comandan]i de batalion au fost lt.col. Canef Constantin [i lt.col. C#z#nescu {tefan. Comandan]ii liceului au fost Gl.mr. Cristache {tef#nescu (anii I-II) [i col. Stefan Petre(anii III-IV). Tuturor le sunt recunosc#tor pentru pasiunea cu care s-au d#ruit misiunii lor, pentru r#bdarea de a lucra [i a preg#ti pentru cariera militar# copii, a[a cum eram noi, veni]i din diverse medii socio-culturale [i din aproape din toate regiunile ]#rii.

F#r# \ndoial# c# cel mai apropiat nou# a fost dl. lt.maj. Floca Mihai care, prin ]inuta sa, prin preg#tire [i prestan]#, a constituit \n acei ani un veritabil model pentru multi dintre noi.

516

_mi aduc aminte [i de al]i ofi]eri pe care i-am admirat, de[i nu mi-au fost comandan]i direc]i, cum au fost col. Riedl [i lt.col. Vl#descu.

11. _mi fac o datorie de onoare s#-i amintesc aici pe to]i colegii mei de clas#, care miau fost camarazi de n#dejde [i cu care m-am \n]eles, f#r# excep]ie, ca \ntre fra]i. _i scriu a[a cum i-am notat \n carne]elul meu de \nsemn#ri de atunci, cred c# \n ordinea \n care au stat \n b#nci: Matal# Octavian, Sofrone Ionel, Urucu Paul, Mu[at Viorel, Aramba[a Mirel, Dr#goi Liviu, Pepelea Marian, Manda Marin, Toni]a Adrian, V#duva Augustin, Vijelea Constantin, Diaconescu Denis, Martin Dorin, Boeriu Adrian, Bordianu Mihai, Tudor Gheorghe, Ciocoiu Nicolae, Oprea Marian, Florea Costel, Florea Gheorghi]#, Cumpana[u Mihai, Dumitru Gheorghe, Ioana Lauren]iu, C#lin Ion, Diaconu Lucian, Marin Mihail, C@rnaru Marius, Ni]# Floriean, Ro[ianu Valerian, Savu Ion, Ne]oiu Iulian [i Durdun Mihai.

Din p#cate, unii dintre ei au plecat mult prea devreme dintre noi. Printre ace[tia [i [eful nostru de clas#, Ioana Lauren]iu, cu care am fost foarte bun prieten. Am absolvit \mpreun# {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie “Ioan Vod#”, fiind repartiza]i \n aceea[i unitate, Regimentul 2 Mecanizat din Bucuresti. Am stat \mpreun#, \n gazd#, \n primii ani de serviciu, apoi el a intrat la Academia Tehnic# Militar#. A murit \n timp ce era student al acestei academii [i am fost la inmorm@ntarea lui, \n loc. Brebu, Prahova, \mpreun# cu colegul Mih#i]# Durdun. Dumnezeu s#-i odihneasc# sufletul bun, lui [i celorlal]i colegi care nu mai sunt!

Eu am fost, spre deosebire de unii colegi de-ai mei, mai \nchi[i [i mai enigmatici, un om deschis la glume, cu sim]ul umorului [i darul povestirii, zic eu, care am adus multe momente de destindere \n plutonul nostru. Mi-a pl#cut, [i-mi place [i acum, s# v#d pe l@ng# mine fe]e destinse [i am [tiut s# trec \ntotdeauna, cu o glum# sau o vorb# de duh, prin cele mai grele clipe. A[tept s# ne \nt@lnim cu prilejul anivers#rii a 35 de ani de la absolvire, \n acest an, 2012, [i s# retr#im bucuria momentelor de atunci. Am [i ni[te surprize pentru ei!

12. La terminarea liceului am ales s# merg la artilerie [i rachete, la Sibiu. Tat#l meu ar fi vrut s# merg la auto, dar mie nu mi-a pl#cut. Alegerea mea poate p#rea ciudat#, nam str#lucit niciodat# la matematic# [i nici la alte [tiinte exacte, \nsa am sim]it artileria mai aproape de sufletul meu dec@t alte arme. Nu am f#cut o alegere gre[it# [i m# m@ndresc cu asta. Sigur, m-am g@ndit [i la absolvire, ce garnizoane au unit#]i cu diferite arme, unde a[ vrea s# fiu repartizat, ce perspective ar fi dup# aceea, etc., dar, ulterior, socoteala de acas# nu s-a nimerit cu cea din t@rg. La alegere nu m-a influen]at nimeni, de[i ofi]eri din cadrul liceului f#ceau propagand# armelor lor [i \ncercau s# ne \ndrume c#tre ele.

13. Perioada \n care am urmat cursurile {colii Militare de Ofi]eri Activi de Artilerie “Ioan Vod#” a \nsemnat o perioada de acumul#ri, \n care mi-am perfec]ionat unele deprinderi c#p#tate \n liceu [i mi-am deschis noi orizonturi ale devenirii mele. M-am descurcat foarte bine [i cu [tiintele exacte, dar am participat [i la concursuri de recit#ri (mi-amintesc c# am luat un loc III pe [coal# cu poezia lui Mircea Dinescu “Sunt t@n#r, Doamn#”), ca s# nu mai vorbesc de faptul c# am f#cut istorie cu brigada artistic# a bateriei \n to]i anii de [coal#, ob]in@nd numai locul I. M-am maturizat [i m-am preg#tit intens pentru via]a de ofi]er. _mi amintesc cu emo]ie de clipele petrecute al#turi de colegi de pluton minuna]i, dintre care amintesc aici, cu scuze c# nu-i scriu pe to]i, pe Caraman Nicolae ([eful de promotie), Cojocaru Mihail, Florea Ioan, Constantin Ilare, Marin Emil, Mure[an Filip, Dinu Constantin, Mur#re]u Paul.

517

14. _n {coala militar# am avut comandan]i de la care am avut ce \nv#]a. Cel mai apropiat mie, modelul meu, a fost cpt. Ciobanu Marin, comandantul nostru de baterie, un om deosebit, de care m# leag# amintiri extraordinare. Lui \i datorez multe din cuno[tin]ele si deprinderile acumulate atunci [i \mi amintesc cu pl#cere “\nv#]#turile”sale c#tre mine. Datorit# lui mi-am perfec]ionat scrisul [i modul de concepere a documentelor de conducere. _mi aduc aminte, cu respect, de comandantul de divizion, col. Missinger Ioan, de col. Mit#chescu, de col. Manu ([eful catedrei de tragerile artileriei care, \n plugu[oarele [colii era pomenit, an de an, cu urarea “Iar colonelul Manu/ S# ne-nve]e [i la anu’/Cum c# traiectoria/Ne aduce gloria…) [i, bine\n]eles, de comandantul [colii, col.

Pavelescu Ion, pe care atunci nu l-am prea simpatizat, \ns# mai t@rziu am realizat c# a fost un comandant des#v@r[it.

15. Sunt convins c# am avut mult noroc \n via]# p@n# acum. Am reu[it \n majoritatea proiectelor mele, am avut mul]i comandan]i [i colegi de excep]ie, care m-au apreciat [i m-au stimulat \n munca mea. Sunt sigur c# [i Dumnezeu m-a ajutat, pentru c# am avut mereu credin]a c# cineva, acolo sus, \]i d#, cum se spune, dupa sufletul t#u.

16,17,18. Dup# absolvirea {colii militare, \n anul 1980, mi-am ales, dup# media de absolvire, garnizoana Bucure[ti, Regimentul 2 Mecanizat “C-tin Godeanu”. _n aceast# unitate am lucrat zece ani, p@n# in 1990. Am \ndeplinit func]ii de comandant pluton [i baterie de artilerie p@n# \n anul 1989, c@nd am trecut \n func]ia de ofi]er cu activitatea de cadre. _n aceast# period#, un an [i jum#tate, am fost deta[at la construc]ia canalului Dun#re-Marea Neagr#, la U.M. 01064 Cernavod#. _n anul 1990 am fost mutat \n Serviciul de Protec]ie [i Paz#. _n perioada 1990–2005, \n care am activat \n Serviciul de Protec]ie [i Paz#, am organizat [i am condus activit#]i specifice de selec]ie, preg#tire profesional# [i psihologic# a personalului [i am elaborat criterii, programe [i instruc]iuni interne \n acest sens. _n anul 1998 am absolvit cursurile Facult#]ii de Drept a Academiei de Poli]ie “Al.I. Cuza”. _n anul 2004 am absolvit cursurile celei de-a 13-a serii a Colegiului Na]ional de Ap#rare. Am participat din partea Serviciului de Protec]ie [i Paz# la toate activit#]ile din perioada 2000– 2005 care au vizat \ntocmirea [i promovarea de acte normative, care au reglementat problemele de personal din ministerele [i institu]iile din domeniul ap#r#rii, ordinii publice [i siguran]ei na]ionale. Am participat la schimburi de experien]# pe probleme de organizare, structur#, legisla]ie, \ncadrare cu resurse umane [i pregatire a personalului la serviciile similare din China [i Bulgaria.

Pe data de 28.12.2005, prin Decretul Preziden]ial nr. 1371 din 28.12.2005 am fost trecut \n rezerv#, cu drept de pensie de serviciu.

19. A[ prefera s# nu vorbesc aici despre “procese de reform#”, “\nnoire”, “modernizare”sau altele asemenea, \ntruc@t aceste expresii au fost golite de con]inut \n ultima perioad# de c#tre unii politicieni iresponsabili, care au politizat excesiv [i domeniul militar, au promovat legi absurde, au distrus idealuri, au \ntrerupt cu brutalitate cariere, au distrus destine [i, \n schimb, au promovat, pe criterii strict politicianiste, nulit#]i [i oportuni[ti \n func]ii de conducere.

Am marele regret c# la 47 de ani, \n plin# putere de munc# [i maturitate profesional#, c@nd aveam multe proiecte deja \ncepute [i altele gata de pus \n practic#, am fost nevoit s# trec \n rezerv#, \nainte de termen, ajung@nd la diminuarea pensiei [i la procese 518

interminabile cu statul, care nu [i-a respectat obliga]iile pe care [i le-a asumat prin contractul pe care l-am semnat la intrarea \n Liceul militar.

20. _mi este greu s# fiu optimist, semnele actuale din societate m-ar contrazice. _n orice caz, ]ara asta nu trebuie s# mai ajung# niciodat# pe m@na unor neaveni]i care, la ad#postul unor concepte ca “reform#” ori “modernizarea statului”, s# ia m#suri aberante, care s# duc# la s#r#cie [i la pierderea speran]elor de mai bine.

21. Am cunoscut [i dup# trecerea \n rezerv# “grija” statului pentru a pune \n valoare cuno[tin]ele, seriozitatea, disciplina [i profesionalismul militarilor. At@t de mult a avut nevoie de cadrele militare \n rezerv#, \nc@t le-a interzis cumului pensiei cu salariul [i, dup# disponibilizarea din armat#, le-a \nc#lcat [i dreptul constitu]ional la munc#.

Ar fi multe de spus referitor la situa]ia actual# dar m# opresc, c#ci nu acesta este scopul meu \n aceste r@nduri. S# dea Dumnezeu ca na]ia asta s# se revigoreze [i s# poat# rena[te din nou, ca de at@tea d#]i!

22. Mesajul meu c#tre cei care au \mbr#cat ori vor \mbr#ca haina militar# este acesta: s# v# iubi]i meseria, s# fi]i drep]i, s# v# purta]i cuviincios [i cu respect at@t cu comandan]ii c@t [i cu subordona]ii vo[tri, s# nu uita]i niciodat# de unde a]i plecat, s# tine]i la valorile militare, s# iubi]i armata [i s# nu permite]i niciodat#, nim#nui, \njosirea [i desconsiderarea acesteia. _n final, m#rturisesc c# dincolo de umilin]ele, necazurile [i sup#r#rile acumulate \n ultima perioad#, anii petrecuti \n Liceul militar r#m@n pentru totdeauna pentru mine, [i cred c# [i pentru fo[tii mei colegi, o experien]# unic#, cea mai frumoas# perioad# din via]a de militar, o amintire scump# [i drag# sufletului nostru.

La mul]i [i buni ani Liceului Militar “Dimitrie Cantemir”!

GENERAL DE BRIGAD~ JERCA VALENTIN VERTICALITATE {I ONOARE 1. A[a este via]a, soarta a fost generoas# cu mine mi-a adus pe umeri stelu]a de general dup# o carier# de peste 30 de ani \n armat# [i \n slujba statului rom@n. Dragostea pentru via]a militar# isi are originea \n grija cu care am fost crescut [i educat, \n pasiunea 519

mea pentru zbor [i \n dorin]a de a descoperi asprimea [i frumuse]ea vie]ii militare. Plaiurile gorjene mustind de istorie, ucenicia [colarului \n gard# al#turi de militarii maturi la obiectivele istorice locale, tabla de [ah pe care cu grij# tat#l meu m-a ajutat s-o cunosc, pasiunea mea pentru sport au contribuit din plin la cresterea dorin]ei de a deveni cantemirist.

2. N-a fost u[oar# acomodarea cu programul strict, timpul limitat pentru studiu, programul de sectoare [i regimul strict al \nvoirilor. Toate acestea n-au \nsemnat mare lucru \n fa]a dorin]ei noastre de competi]ie [i de cunoa[tere \n d#ruirea cu care corpul profesoral a [tiut s# ne apropie [i ne-a \nv#]at s# descoperim magia, frumuse]ea [i rigoarea vie]ii militare. Solu]iile [i-au avut r#d#cinile \n educa]ia primit#, \n pasiunea mea pentru handbal pe care \l jucam cu colegii din echipa liceului [i \n dorin]a de a face carier# indiferent de priva]iuni.

3. _mi amintesc cu pl#cere de drume]iile f#cute \n prag de toamn# \mpreun# cu dirigintele nostru domnul general de brigad# Mihai Floca; n-am uitat nici faptul c# liceul a c@[tigat acas# la rivalii no[tri din C\mpulung Moldovenesc spartachiada militar# pentru prima dat# \n istoria acesteia, iar la \ntoarcere colegii nostri ne-au \nt@mpinat [i ova]ionat de la poarta liceului. {eful lotului a fost domnul colonel Ungureanu, de handbal se ocupa domnul profesor C#tun#, iar de volei domnul profesor Mugurel. N-am uitat taberele de preg#tire f#cute la mare [i nici concuren]a pentru a prinde un loc \ntr-o tabar# de preg#tire pentru zbor.

4. N-am uitat de Golgota pe care mergeam de la gar# [i p@n# \n liceu cu valizele pline la \ntoarcerea din vacan]#, regimul foarte strict <procentual> al \nvoirilor de duminica [i de derapajele <cazone> ale colegilor mai mari cu mai multe trese pe um#r.

5. Am trecut repede peste momentele nepl#cute datorit# profesionalismului [i d#ruirii cu care educatorii ne motivau [i ne puneau \n competi]ie unii cu al]ii \n a[a fel \nc@t la [edin]ele trimestriale organizate cu p#rintii no[tri s# fim to]i buni. Educa]ia primit# \n familie, dorin]a de a face performan]# , de a zbura [i de a purta cu m@ndrie uniforma de cantemirist au fost mult mai puternice dec@t s#m@n]a renun]#rii.

6. Perioadei cantemiriste \i datorez alegerea armei, pasiunea pentru zbor, respectul pentru munca \n echip# [i dorin]a de a face o carier# de succes. _n august 1980 am absolvit {coala Militar# de Ofiteri Activi â&#x20AC;&#x153;Nicolae B#lcescuâ&#x20AC;? [i mi-am \mplinit visul de a lucra \n elita para[utistilor militari Regimentul 60 para[uti[ti Baneasa Otopeni. Aici, ciclu de ciclu, timp de aproape 10 ani am \nv#]at respectul pentru lucrul bine f#cut, ce \nseamn# s# fii un bun camarad [i c@t de important# este \ncrederea pe care o au subordona]ii \n [eful lor. Experien]a dob@ndit# mi-a deschis noi perspective [i oportunit#]i pentru urm#torii 20 de ani, pe care i-am dedicat misiunilor de protec]ie [i paz#. _n acest serviciu \nfiin]at dup# Revolu]ia din Decembrie 1989 mi-am asumat r#spunderea construirii [i preg#tirii tinerelor structuri de protec]ie. Pas cu pas, misiune cu misiune, am urcat \n ierarhia institu]iei [i am condus \n calitate de [ef al managementului opera]ional structurile de misiuni ale statului major ale serviciului. Idealurile perioadei cantemiriste, g@ndirea pozitiv# [i flexibil#, seriozitatea [i responsabiltatea \n munc#, \ncrederea \n for]ele proprii, dorin]a de a face performan]#, mi-au \ncununat cariera cu mult r@vnita stelu]# de general.

7. Educa]i [i motiva]i pentru performan]#, pentru realizarea pasiunilor, cantemiri[tii au g#sit filoanele de energii necesare pentru a se \mplini profesional [i moral. Cantemiri[tii 520

[i-au respectat jur#m@ntul de a sluji ]ara [i poporul rom@n ,au avut verticalitate, onoare [i \n toate momentele dificile pentru ]ar# [i-au f#cut datoria. Chiar [i acum c@nd drepturile noastre sunt amputate <revizuite>, g#sesc putera s#-si cear#, cu decen]#, \napoi, statutul [i drepturile patrimoniale.

8. Am avut o via]# tr#it# la cote maxime at@t \n plan profesional c@t [i familial. Am fost ajutat de familie, care a \nteles pasiunile mele, faptul c# m-am dedicat profesiei [i dorin]ei de a avea un c#min, unde s# petrec \n tihn#, pu]inul timp avut la dispozi]ie. Am reu[it s# transmit [i copiilor mei o parte din spiritul cantemirist, dorin]a de cunoastere, de performan]#, respectul pentru lucrul bine f#cut.

9. Nu l-am uitat pe profesorul nostru de matematic# Stanciu, care cu r#bdare [i tact ne c#l#uzea pa[ii prin h#]i[urile matematicilor de tot felul. Apropiat ne-a fost [i domnul profesor de fizic# Salomea Sever, profesorul de biologie [i geologie Marinescu, care ne d#dea creionul s# ne punem singuri nota pe lucrare, \n cazul \n care priveai \n foaia vecinului. Dorin]a lor de a ne transmite calea c#tre cunoa[tere, de a face parte \n viitor din elite, ne-a f#cut s# deschidem larg u[a dorin]ei de a performa.

10. Cred c# to]i au apreciat prestan]a, m@ndria [i elegan]a cu care colonelul R#b#cel \[i purta uniforma, laud dragostea cu care generalul Mihai Floca ne \nv#]a reguli de protocol [i bune maniere, ne deschidea ochii pentru cunoa[tera universal#: pictori celebri [i sulptura lui Br\ncu[i. I-am ales ca modele de urmat, apropia]i sufletului nostru, buni profesioni[ti [i cu dragoste de carier#.

11. Apreciez \n mod deosebit pasiunea pentru scris a colegului meu Nicu Baboi, \l felicit pe Mitic# Laudatu pentru d@rzenia cu care [i-a urm#rit \n carier# obiectivele, Durdun Mihai]# pentru frumoasa [i reusita carier# militar# \n cadrul ONU [i Serviciului de Protec]ie [i Paz#.

12. Am urmat {coala Militar# de Ofiteri Activi Nicolae B#lcescu din Sibiu, arma Infanterie, cu dorin]a arz#toare de a deveni para[utist militar \n singura unitate de profil existent# la Buz#u. Participarea la taberele de planorism [i zbor cu motor din perioada cantemirist# s-a finalizat cu aproape 10 ani de carier# [i circa 200 de salturi ca para[utist militar. {coala militar# a \nsemnat o nou# provocare din care am ie[it preg#tit [i c#lit pentru cariera de para[utist militar. Aici am \nv#]at arta de a conduce trupele [i de a instrui subordona]ii.

13. Am apreciat priceperea de bun planificator [i stat majorist a colonelului Voicu, prestan]a [i seriozitatea colonelului V#lim#reanu, d#ruirea cu care colonelul Cr#ciun se str#duia s# ne \nve]e Instruc]ia Tragerilor, [i nu \n ultimul r@nd a[ vrea s# elogiez for]a cu care argumenta ideile generalul Stoin#.

14. A[a cum spuneam [i la \nceput, via]a a fost generoas# cu mine, m-am implinit profesional, am o so]ie care m-a \n]eles [i \mpreun# avem doi copii cu care ne m@ndrim.

Mi-au fost aproape tot timpul [i m-au sprijinit \n momentele dificile, chiar [i acum c@nd statutul, onoarea [i demnitatea noastr# sunt puse \n pericol. Am \nvins, am reu[it s# r#m@nem \mpreun# \n ciuda faptului c# eu am lipsit de acas# mai tot timpul, acum vreau s#-mi iau revan[a pentru toate greut#]ile pe care le-au suportat, f#r# ca eu s# le fiu aproape.

15. Cred c# \n parte am r#spuns, \n ceea ce prive[te devenirea mea militar# a[ rezuma prima parte a carierei p@n# la Revolu]ia din Decembrie 1989 ca fiind dedicat# c#lirii [i form#rii viitorului lupt#tor ce va fi <para[utat> pe culoarele puterii \n timpul 521

revolu]iei [i va r#m@ne acolo timp de dou#zeci de ani pentru a construi [i conduce structuri de protec]ie [i paz#.

Vreau s# povestesc despre \nt@lnirea de 30 de ani de la absolvirea {colii Militare de Ofi]eri Activi Nicolae B#lcescu din Sibiu,\n afar# de bucuria revederii [i a faptului c# au lipsit o bun# parte din colegi, am fost nepl#cut surprins s# aflu ca numai 17 colegi mai erau \n activitate dintr-o promo]ie de circa 200 de ofi]eri. Generatia mea s-a ars prea repede [i cred c# transmi]#torii de [tafet# nu au fost cei mai potrivi]i pentru t@n#ra genera]ie.

16. Cele mai bune rezultate le-am ob]inut \n managementul opera]ional al misiunilor de protec]ie [i paz# a demnitarilor rom@ni [i str#ini. Am f#cut parte din structura special constituit# pentru coordonarea Summitului NATO din 2008, desf#[urat la Bucure[ti.

M#sura activit#]ii mele \n cei douazeci de ani au dat-o misiunile executate \n siguran]# cu demnitarii rom@ni [i str#ini din aria mea de competen]#. Fiecare misiune a \nsemnat o nou# provocare, o nou# concep]ie [i o nou# lec]ie at@t pentru mine, c@t [i pentru colegii mei.

17. Preg#tirea mea din primii 10 ani a fost orientat# pentru conducerea subunit#]ilor de parasuti[ti de tip companie, batalion \n toate formele de lupt#. Dup# 1989 c@nd am ales s# r#spund noilor provoc#ri legate de protec]ia demnitarilor, preg#tirea s-a concretizat \n absolvirea facult#]ii de drept, a unui curs postuniversitar \n drept interna]ional, curs de limbi str#ine, absolvirea Colegiului Na]ional de Ap#rare [i alte forme de preg#tire \n colaborare cu structuri specifice din str#inatate.

18. Cred c# \n armat# reforma se apropie de finalizare, mai greu st# treaba cu reforma [i modernizarea statului. C@t prive[te noua genera]ie, sper s# aib# parte de vremuri mai bune [i de o bun# guvernare at@t politic#, c@t [i executiv#.

19. E greu de spus, sigur m-a[ g@ndi mai bine c@nd semnez un contract cu statul, a[ cere mai multe clauze asiguratorii, a[ fi mai pu]in entuziast [i a[ crea mai multe m#suri de protec]ie pentru cei care slujesc ]ara sub arme, cu onoare [i demnitate. Dup# evenimentele din septembrie 2001, omenirea [i-a creat noi bariere de securitate, conflictele regionale se acutizeaz# tot mai mult, am ajuns la o r#sp@ntie, iar drumul pe care-l vom urma mai departe este puternic influen]at delipsa de bani, de timp, de viziune [i de voin]# politic#. A devenit evident faptul c# activit#]ile criminale sunt posibile \n orice moment, oriunde \n lume, cu diferite ]inte, resurse ,tehnici [i rezultate. Cu siguran]# a[ urma aceea[i carier#.

20. Chestionarul \ncepe s# semene din ce \n ce mai mult a autocra]ie <tata [tie cel mai bine>; omul \nva]# toat# via]a [i r@vne[te s# guste [i el din pomul cunoa[terii, din acele fructe ale \nv#]#turilor. Prin ac]iunile (misiunile interne [i externe) executate, conduse [i coordonate\n cei dou#zeci de ani de carier# am devenit pe deplin compatibil [i cunoscator al problematicii comunitare specifice domeniului meu de activitate. Personal mi-a[ dori ca toate institu]iile statului s# func]ioneze mai bine, s# fie respectate legile [i cet#]eanul rom@n.

21. Tr#iesc cu speran]a c# voi apuca ziua \n care oamenii de onoare vor participa la buna guvernare a ]#rii [i vor repecta demnitatea, onoarea [i statutul militarului rom@n.

Aceste principii ar trebui consemnate cu sfin]enie \ntr-un document, astfel ca, nimeni s# nu le poat# \ntina. P@n# la ultima suflare vreau s# tr#iesc ca un om liber [i cu capul sus, altfel degeaba am fost <para[utat> pe culoarele puterii la Revolu]ia din Decembrie 1989.

522

CHESTOR PRINCIPAL PROF. UNIV. DR. P~TRA{CU ILIU}~ SINGUR~TATEA MANAGERULUI 1. N#scut la 13 septembrie 1958, \n localitatea Prundeni, judetul V@lcea, singurul copil al unor muncitori agricoli, Ilie [i Maria, am urmat clasele primare \n satul natal. {tiintele exacte, \n special matematica au fost pentru mine o preocupare permanent#, particip@nd \n fiecare an la olimpiade [i public@nd constant \n Gazeta Matematic#.

Rigurozitatea, disciplina precum [i influen]a bunicului dinspre mam#, fost veteran de r#zboi [i prefect de Dr#g#[ani, m-au determinat ca \n anul 1973 s# candidez la admiterea \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Ca urmare a examenului sus]inut am constatat cu mult# fericire c# am fost admis.

2. Fiind un temperament destul de libertin, la \nceput am sim]it destul de bine impactul cu sistemul didactic specific, dar mai ales cu mediul militar, caracterizate printro mare rigurozitate privind obligativitatea studiului la clas#, ore speciale de preg#tire militar# [i mai ales deplasarea la, [i de la sala de mese unde serveam masa, cu pa[i de defilare sau c@nt@nd.

3. Anii adolescen]ei cantemiriste mi-au fost marca]i de frumoasele rela]ii colegiale pe care le aveam, de spiritul de \ntrajutorare, de competi]iile sportive [i nu \n ultimul r@nd de participarea la numeroasele spectacole literar-artistice.

4. Coresponden]a cu fo[tii colegi de general#, [i ei elevi la unele licee din “civilie”, “groz#viile” povestite de ace[tia la diferite “ceaiuri”, restric]ia de a vizita ora[ul doar \ntr-o dup#-amiaz# de duminic# la c@teva s#pt#m@ni, toate acestea nu erau u[or de suportat \n mediul cazon.

5. _mi amintesc cu mult umor, acum, faptul c# \n anul I, a venit la punctul de control, pl@ng@nd, cu banii “\n s@n”, mama mea, s# achite cheltuielile de [colarizare [i s# \[i ia baiatul acas#. A convins-o s# renun]e la idee, comandantul liceului, general maior Hristache {tef#nescu, spun@ndu-i: “Doamn#, la poarta liceului vin frecvent p#rin]ii pl@ng@nd s# le primim \napoi copiii exmatricula]i, dvs vre]i s#-l lua]i pe fiul dvs acas#, dar el vrea s# r#m@n# \mpreun# cu noi!”

523

6. Referitor la cursul ulterior al vie]ii, perioadei de cantemirist \i datorez aproape totul. Aici m-am format ca om, aici am pus temelia culturii mele generale, aici am \nv#]at s# fiu un bun camarad [i s# respect valorile.

7. Spiritul de cantemirist prin tot ceea ce a \nsemnat, cu gustul lui “dulce”, dar uneori [i ”dulce-am#rui”, m-a dominat pe \ntreg parcursul devenirii mele morale, profesionale [i sociale.

8. Aici, ca [i cantemirist, s-au cristalizat idealurile mele pentru via]#: curajul, abnega]ia, dorin]a de autodep#[ire, \ntrajutorarea colegial#, respectul fa]# de ierarhia valorilor [i mai ales, onestitatea.

9. _ntre oamenii care s-au constituit \n modele umane [i profesionale pentru mine au fost profesorul de matematic#, dar [i dirigintele Stanciu Ion, profesorul de fizic# Ni]# Dorin, regretatul profesor de limba rom@n# Jebeleanu Dan Valeriu, dar [i ofi]erii R#b#cel Gheorghe, Filip Ioan, Floca Mihai [i al]ii.

10. Rememorez cu pl#cere acum, peste ani, numele unor colegi de genera]ie c#rora le port un sentiment de stim# [i apreciere. Printre ace[tia se numar# Dumitru Iliescu, Gabriel Naghi, Gheorghi]# B#descu, Florin F#ini[, Gheorghe Badea, dar [i regreta]ii Angelo Richard Gavrilescu, Ion Ni]# [i Bebe Sandru, care mi-a fost [i coleg de banc#.

Pentru ei [i pentru to]i cantemiri[tii care nu mai sunt printre noi aduc un pios omagiu.

12. Dup# absolvirea liceului am ales “cu mintea”, dar [i “cu sufletul”, s# urmez {coala Militara de Ofi]eri Actvi de Geniu, Construc]ii [i C#i Ferate “Panait Donici” din Rm. V@lcea. De ce am ales “cu mintea”? Pentru c# mi-au pl#cut [tiin]ele exacte [i specificul acestei arme-explozivi, arme [i muni]ii. De ce am ales [i “cu sufletul”? Pentru c# m# apropiam de satul meu natal, iar prietena mea, actuala so]ie, era elev# la Liceul Pedagogic din localitate. Aici, \n {coala militar#, m-am format ca om, aici am \n]eles ce \nseamn# de fapt s# supor]i greut#]ile [i priva]iunile serviciului militar, aici am realizat fundamentul viitoarei cariere militare.

13. _n {coala militar# am avut suficiente modele care mi-au influen]at formarea ca ofi]er [i ca om. Dintre ace[tia, la loc de cinste se situeaz# ofi]erii Constantin Mocofan, [i el cantemirist, Traian Guminschi, Augustin Covaciu, Nicolae Mureanu [i al]ii.

14. _n toate eforturile depuse pentru devenirea mea profesional#, social# [i moral#, consider c# am fost \nso]it [i sprijinit \n permanen]# de bunul Dumnezeu [i familie.

15. Numai cu acest sprijin am putut ocupa diferite func]ii de conducere \n Ministerul Ap#r#rii Na]ionale (Comandant de pluton, Ofi]er cu pregatirea pentru lupt#, [ef de arm#, ofi]er inspector \n \nv#]#m@ntul militar), \n Serviciul de Protec]ie [i Paz# ([ef birou, [ef sector) [i Ministerul Administra]iei [i Internelor ([ef serviciu, director, director general adjunct \n Aparatul Central al Ministerului).

16. Activitatea profesional# s-a desf#[urat \n principal \n domeniul managementului structurilor militare, al protec]iei demnitarilor, \n asigurarea cu resurse a structurilor de ordine public#, dar [i \n evaluarea performan]ei structurilor de administra]ie [i ordine public#.

O alt# latur# a activit#]ii profesionale a fost cea a \nv#]#m@ntului, concretizat# \n dob@ndirea titlurilor didactice universitare (lector, conferen]iar [i profesor universitar asociat la Academia de Poli]ie “A. I. Cuza”, disciplina Management poli]ienesc, dar [i la Universitatea Bioterra Bucure[ti, disciplina Management). Ca urmare a rezultatelor 524

ob]inute am fost avansat succesiv de la gradul de locotenent p@n# la gradul de chestor de poli]ie, respectiv chestor principal de poli]ie \n anul 2009, an \n care, cu prilejul reorganiz#rii Ministerului de Interne, am fost trecut \n rezerv#, cu drept de pensie de serviciu, av@nd gradul de general-maior (r).

17. Am considerat c# procesul de preg#tire continu# trebuie s# fac# parte din via]a de zi cu zi oric#rui militar responsabil, deci [i a mea. Astfel, dup# absolvirea {colii militare de ofi]eri (1980) am absolvit Academia de _nalte Studii Militare (1986), cursul postuniversitar “Managementul firmei” la ASE Bucuresti (1997), Colegiu National de Ap#rare (2007). Urmare a preg#tirii doctorale efectuate la Academia de Studii Economice Bucure[ti, unde am sus]inut public teza de doctorat cu tema “Reproiectarea managerial# a unit#]ilor din structura Ministerului de Interne”, \n anul 2004 mi-a fost acordat titlul de Doctor \n [tiin]e economice, specialitatea Management. Activitatea [tiin]ific# s-a concretizat \n publicarea a peste 200 de articole \n reviste de specialitate, dar [i \n editarea unor c#r]i dintre care amintesc pe cele mai importante: Managementul modern al structurilor de ordine public#, Ed. Tribuna Economic#, Bucure[ti, 2004; Reengineringul sistemul logistic al structurilor de ordine public#, Ed. Tribuna Economic#, Bucure[ti, 2004; Managementul resurselor comunit#]ii [i siguran]a cet#]eanului, Ed. Bren, Bucure[ti, 2005; Managemntul resurselor organiza]iilor de poli]ie, Ed. Printech, Bucure[ti, 2007; Managementul organiza]iilor poli]iene[ti, Vol I - abord#ri moderne, Ed. TipoRadical, Drobeta-Tr Severin, 2007; Managementul organiza]iilor poli]iene[ti, Vol II – aplica]ii practice, studii de caz, Ed. MAI, Bucure[ti, 2008 (Premiul I la Salonul de Carte Poli]ist# organizat de Ed. MAI \n 2009); Management. Strategia [i managementul strategic al organizatiei, Ed. Sitech, Craiova 2009; Managementul securit#]ii comunitare, Ed. Sitech, Craiova 2010; Managementul proiectelor. Gestiunea crizelor, elaborarea proiectelor [i a planurilor de afaceri, Ed. Sitech, Craiova, 2011.

19. Privind \n urm#, drumul parcurs de la cantemiristul adolescent [i p@n# la militarul “c#lit”, am g@ndul \mplinit c# tr#iesc \ntr-o Rom@nie integrat# \n structurile euro-atlantice [i spreran]a c# poporul rom@n, prin \n]elepciunea sa, va dep#[i greut#]ile actuale. De asemenea, sper c# va veni o zi c@nd politicul nu se va mai implica direct \n activitatea structurilor de ap#rare, ordine public# [i siguran]# na]ional#.

Desigur, \n aceast# etap# a vie]ii, ca pe orice cantemirist, [i pe mine m# \ncearc# diferite g@nduri care doresc s# le transmit. _n anul 2009, c@nd am fost trecut \n rezerv# cu drept la pensie de serviciu, mi-au venit \n minte afirma]iile Generalului, pe atunci, Ion Antonescu \n “Incheierea (cap X)” la publicarea, din 01. Octombrie 1940 a Prefa]ei la Planul general de reorganizare a armatei, redactat \n anul 1934: “Sim]eau c# activitatea mea primejduia [i \naltele lor situa]ii [i nesecatele izvoare de c@[tiguri necinstite. Lupta a fost grea, dar dreapt#, d@rz# [i m@ndr#. Am ie[it \nfr@nt. Mocirla m# \nvinsese. Am plecat, spun@nd... <<scobor treptele edificiului... tot cum le-am urcat, adic# cu capul sus;>> c# am tras \n institu]ie o d@r# de lumina pe care nimeni [i nimic nu o va stinge [i c# nu pleac# din mijlocul lor un om mort, ci unul mai viu ca niciodat#.”

Acum, \n anul 2012, c@nd \mpreun# cu promo]ia de cantemiri[ti ai anului 1977 anivers#m 35 de ani de la absolvirea liceului, an aniversar care m# g#se[te ca [i profesor universitar, titular la disciplina Management, le transmit studen]ilor, masteranzilor mei, 525

dar [i celor care doresc s# devin# manageri mai mici sau mai mari, urm#toarele: â&#x20AC;&#x153;Aminte[te-]i mereu, stimate viitor manager, c# este posibil ca decizia pe care o iei s# nu \]i apar]in#, s# nu fie a ta [i c# de ea poate depinde, \ntr-un anume grad, soarta organiza]iei [i a membrilor s#i! Nu uita c# de c@te ori decizi \]i po]i semna [i propria sentin]#. _ncearc# s# lup]i pentru libertatea ta la decizie, dar ai grij# c# acest drept \nseamn# mai mult dec@t orice: o cople[itoare responsibilitate. Pentru c# nu depinde numai de tine s# decizi benefic ori s# gre[e[ti capital, dar, de fiecare dat#, r#spunzi de unul singur [i, din p#cate, chiar cu pozi]ia ta. Trebuie s# [tii c# pre]ul succesului managerial \nseamn# multe eforturi [i sacrificii profesionale [i personale, dar [i invidie, iar pre]ul insuccesului \nseamn# suferin]# [i uneori chiar singur#tate. _ntreab#-te mereu dac# e[ti preg#tit s# \nno]i al#turi de rechini f#r# s# fii m@ncat de viu, dac# e[ti preg#tit s# \]i asumi aceste imense riscuri, dac# e[ti \n m#sur# s# \]i accep]i destinul! ?i nu uita! Capacitatea de a \nv#]a mai repede dec@t rivalii t#i ar putea fi singurul avantaj competitiv care s# te ajute.â&#x20AC;? _n \ncheiere, doresc s# mul]umesc colectivului de autori care mi-au oferit prilejul s# prezint c@teva g@nduri pentru volumul de fa]#, iar pentru realiz#rile profesionale, sociale [i familiale, s# mul]umesc bunului Dumnezeu, p#rin]ilor, so]iei [i copiilor mei, f#r# sprijinul c#rora nu a[ fi putut s# fac trecerea de la lampasul cantemirist la vipu[ca de general.

PROMO}IA 1979

GENERAL MAIOR IONI}~ ARITON O TEMELIE PE CARE SE POATE CONSTRUI DURABIL {I ARMONIOS M-am n#scut pe 11 aprilie 1960, \n comuna Bolintinâ&#x20AC;&#x201C;Vale, din jude]ul Giurgiu, \n care mi-am petrecut frumo[ii, de neuitat [i \ntotdeauna prea pu]inii ani ai copil#riei.

Din apreciere [i respect deosebit pentru p#rin]ii mei, am s# profit de spa]iul pe care cu generozitate mi l-a]i pus la dispozi]ie, pentru a-i aminti.

Tat#l meu, Ioni]# Cristache, acum \n v@rst# de aproape 81 de ani, a lucrat \n construc]ii ca zidar [i a trudit din greu de-a lungul anilor pentru a ne \ntre]ine pe to]i. El a reprezentat 526

\ntotdeauna pentru mine un etalon al modestiei, seriozit#]ii, demnit#]ii [i spiritului gospod#resc.

Mama mea, Vasilica, a fost cea care, al#turi de tat#l meu, \ns# mai aplicat, a[a cum numai mamele o pot face, m-a cople[it cu dragostea ei [i m-a \ncurajat s# merg \nainte, insufl@ndu-mi \ntotdeauna, discret, dorin]a de a m# autodep#[i.

Pentru toate aceste calit#]i ale p#rin]ilor mei [i pentru \nc# multe altele nespuse aici, \ntotdeauna am \ntreprins tot ceea ce a depins de mine pentru a nu-i dezam#gi [i a justifica \ncrederea cu care m-au creditat \n permanen]#.

Cum am ajuns s# optez pentru Liceul militar? Prin clasa a VIII-a, la {coala general# din localitate s-au prezentat c@]iva ofi]eri de la un Centru Militar, care au dorit s# prezinte c@torva dintre elevii cu rezultate bune la \nv#]#tur# unele aspecte legate de cariera militar#.

Eram \n jur de 7-8 b#ie]i, dintre care, ulterior, numai eu am urmat o carier# militar#.

Trebuie s# recunosc faptul c# unul dintre elementele care m-a convins s# optez pentru acest liceu, l-a reprezentat frumuse]ea [i elegan]a uniformei de cantemirist.

Spun acest lucru \ntruc@t am admirat \ntotdeauna uniforma unui cons#tean, pe nume {tefan Marian, acum colonel de tancuri \n rezerv#, care fusese admis la Liceul militar din Breaza cu c@]iva ani \naintea mea.

Drept urmare, \n pofida voin]ei tat#lui meu, care dorea s# devin mecanic auto, o meserie respectabil# dealtfel [i b#noas# [i la acea vreme, am sus]inut examenul de admitere \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza [i am fost admis al doilea din jude], cu media 9,00, dup# o preg#tire serioas# la rom@n# [i, \n special, la matematic#.

Odat# ajuns aici, pentru mine s-a schimbat aproape totul, [ti]i cum este la \nceput, \n unele domenii \n bine, \n altele, mai pu]in bine. Liceul mi-a pl#cut foarte mult de la \nceput, ora[ul la fel, colectivul de colegi - foarte eterogen, condi]iile de studiu - foarte bune, profesorii [i comandan]ii (colonelul {tefan Petre – comandantul liceului, cpt. Nour [i lt.maj. Neac[u – comandantul [i loc]iitorul comandantului companiei de elevi) – foarte buni, masa – excelent#, baza sportiv# – peste a[tept#ri, restric]iile specifice unei astfel de institu]ii militare – normale, rela]iile cu elevii din anul IV – se putea [i mai bine.

Profesorii au fost \ns# cu adev#rat deosebi]i, din punct de vedere profesional [i nu numai. Am s# amintesc cu pl#cere [i nostalgie pe c@]iva dintre ace[tia, cu scuzele de rigoare pentru cei pe care, din motive de trecere a timpului, nu mi-i amintesc: d-na profesoar# Tudoran Constan]a (dirigint# [i profesoar# de rom@n#), domnul profesor Stanciu (matematic#), d-na profesoar# Dumitrescu M#rgu]a (francez#), domnul profesor Sp@nu (geografie) sau domnul profesor Marinescu.

Ca “boboc” cantemirist nu pot spune c# a trebuit s# adopt solu]ii deosebite pentru a merge mai departe, poate a fost necesar s# m# adaptez noilor realit#]i, rigorii programului de studiu, de odihn#, de mas#, de \nvoiri [i permisii, program [i \nviorare de diminea]#, program de sear#, a trebuit s# \nv#]#m s# ne c#lc#m pantalonii \ntre p#turi, dormind cu mare aten]ie pentru a nu-i [ifona etc.

Mi-am f#cut \ns# prieteni \n cadrul plutonului, cu care am \mp#rt#[it bunele [i mai pu]in bunele, \n cei patru ani de liceu. Amintesc cu mare pl#cere, de la “D”, pe Stroea Adrian, Popa Vasile, Bruckental Lauren]iu, Bordeencu Vladimir, Ni]# Costel, }o]ov#n# Ovidiu, Nedelea Doru, Dogaru Vasile (Dumnezeu s#-l odihneasc#!), Andreescu Ion, Dinu Florian, Georgescu Marian sau Becheru Petre.

527

Niciodat# nu am avut inten]ia de a renun]a, cu toate greut#]ile [i priva]iunile \nt@mpinate de-a lungul celor 4 ani de studii. Dimpotriv#, m-am acomodat cerin]elor [i rigorilor, am \nv#]at, am f#cut mult sport [i m-am dezvoltat fizic, psihic [i intelectual.

Pe drept cuv@nt, pot afirma faptul c# Liceul militar a reprezentat temelia pe care am construit ulterior, insufl@ndu-mi spiritul de ordine, disciplina, responsabilitatea, lucrul \n echip# [i camaraderia.

Cum am ajuns s# urmez cursurile {colii militare de ofi]eri de geniu? La finele liceului militar, media ob]inut# \mi permitea s# ocup un loc la orice arm# [i specialitate militar#. Am optat ini]ial pentru arma auto, la care eram aproximativ 75 candida]i pe 5 locuri.

Au urmat c@teva zile de teste dintre cele mai diverse, \n urma c#rora, dac# \mi aduc bine aminte, am fost declara]i admi[i 11 elevi, dintre care, \n ordinea mediei, eram pe locul 4, v#z@nd \n acest sens un tabel nominal, semnat [i [tampilat.

Am intrat \n sal# pentru comunicarea oficial# a rezultatelor [i pentru reparti]ie [i, pe alt exemplar al tabelului mai sus men]ionat, numele meu nu mai ap#rea. Nu am avut posibilitatea s# aflu care au fost motivele. _ntre timp, reparti]ia la celelalte arme se finalizase [i mai r#m#seser# locuri disponibile la infanterie [i geniu. _n aceast# situa]ie am optat pentru infanterie. La ie[irea din sal#, comandantul meu de companie, cpt.Nour, a venit la mine [i mi-a spus c# nu a[ fi potrivit pentru arma infanterie [i c# ar fi mai bine s# optez pentru arma geniu. L-am ascultat [i mi-am schimbat op]iunea pentru geniu.

Trebuie s# v# spun cu toat# sinceritatea c# nu am regretat niciodat# alegerea f#cut#.

Dimpotriv#, {coala militar# de ofi]eri de geniu, construc]ii [i c#i ferate de la R@mnicuV@lcea mi-a pl#cut din primul moment, at@t din punct de vedere al loca]iei, al personalului, colegilor c@t [i din punct de vedere al modului \n care noi, viitorii ofi]eri, eram trata]i.

Mi-am dat seama de nivelul \nalt de tehnicitate al armei geniu, o arm# cu specialit#]i multiple, pe care aveam ulterior s# le asimilez, nu cu pu]in efort, una c@te una: baraje de mine, EOD, fortifica]ii de campanie, drumuri, poduri, mascare, aprovizionare cu ap#, distrugeri, pontonieri.

Nu orice arm# se poate m@ndri cu o asemenea complexitate [i bog#]ie de cuno[tin]e tehnice. Din acea perioad#, \mi amintesc cu pl#cere de comandan]ii mei de pluton (locotenen]ii C#praru Nicolae, Dicu Bebe [i Iona[cu Daniel), de comandantul de companie (cpt.Covaciu Augustin) dar [i de profesorii de diferite specialit#]i: col.

Moldoveanu [i Mocofan (poduri), lt.col. Iliu (fortifica]ii), col. Cebuc (ma[ini [i utilaje de geniu) [i mul]i al]ii.

Cred c# persoana care mi-a influen]at cel mai mult viitoarea carier# a fost primul meu comandant de pluton din [coala militar#, locotenentul C#praru Nicolae, acum colonel \n rezerv#. El a fost pentru mine un model de seriozitate, implicare, bun sim] [i corectitudine.

Am absolvit [coala militar# ca [ef de promo]ie [i am fost repartizat comandant de pluton elevi la {coala militar# de mai[tri militari [i subofi]eri de geniu, construc]ii [i c#i ferate de la Cernica. Acolo am \nt@lnit ofi]eri deosebi]i care m-au sprijinit [i mi-au marcat cariera, printre care colonelul Catrinei, cpt. Che]a Dorin (care mi-a devenit ulterior [i na[ de cununie), lt.maj. Dumitrescu Marian sau cpt. Kohl Antoniu.

528

M-am c#s#torit la v@rsta de 24 de ani [i, de-a lungul timpului, at@t so]ia mea, Lumini]a, c@t [i copiii mei, Cristian-Dorin [i Ana-Maria, au avut un rol relevant \n evolu]ia mea profesional#, asigur@ndu-mi lini[tea, satisfac]ia sentimentelor \mp#rt#[ite [i confortul familial at@t de necesare pentru noi, militarii.

De-a lungul carierei am \ndeplinit func]ii de comandant de pluton, comandant de companie, [ef Birou secretariat [i documente secrete la Comandamentul Trupelor de Geniu, ofi]er 2 \n Serviciul tehnic al Brig#zii 45 Geniu, am absolvit Academia Militar#, facultatea de comand# [i stat major, specialitatea geniu, \n anul 1989, ca [ef de promo]ie, am \ndeplinit ulterior func]ia de comandant Batalion Instruc]ie-Experiment#ri \n cadrul Centrului de Instruc]ie al Geniului, am lucrat c@]iva ani \n cadrul Sec]iei Opera]ii a Comandamentului Trupelor de Geniu, ulterior \n cadrul Statului Major al Trupelor de Uscat, Comandamentului Trupelor de Uscat [i Statului Major al For]elor Terestre, pe func]ii de ofi]er 3, ofi]er 2, ofi]er 1, [ef Birou Mascare, [ef Birou Geniu, [ef Birou EOD, am \ndeplinit func]ia de [ef al Sec]iei Inspectorului General al For]elor Terestre, [ef Serviciu Doctrin# \n cadrul Statului Major al For]elor Terestre [i, ulterior, timp de 2 ani, am comandat Brigada 10 Geniu “Dun#rea de Jos” din garnizoana Br#ila. _n acest moment \ndeplinesc func]ia de [ef al Statului Major la For]elor Terestre.

Pot spune c#, de-a lungul carierei, au fost numeroase momente care m-au marcat ca militar [i ca om, fiecare dintre ele [lefuind, sau accentu@nd anumite asperit#]i inerente ale personalit#]ii mele.

M-au c#lit momentele revolu]iei din 1989, pe care le-am parcurs \n calitate de comandant de batalion, mi-a influen]at cariera perioada \n care am lucrat al#turi de generalul-locotenet dr.ing. Antoniu Constantin, personalitate proeminent# [i fost comandant al Comandamentului Trupelor de Geniu, al#turi de coloneii geni[ti Rusu Alexandru [i Gargaz Marian, care mi-au fost [efi \n anumite perioade de timp. _mi fac totodat# o datorie de onoare din a recuno[te contribu]ia la evolu]ia carierei mele recente a deciden]ilor Ministerului Ap#r#rii Na]ionale [i Statului Major General, care au avut t#ria de caracter [i curajul de a propune unui ofi]er din arma geniu s# preia, \n premier#, extrem de dificila dar deosebit de onoranta func]ie de [ef al Statului Major al For]elor Terestre.

De-a lungul evolu]iei mele profesionale, conceptul de preg#tire continu# s-a materializat prin urmarea treptat# a cursurilor de carier#, \ncep@nd cu cel de comandant de companie, de psihopedagogie \n domeniul militar, pe linie de informatic#, de limb# englez#, de comandan]i de brig#zi sau a Colegiul Na]ional de Ap#rare. Pot spune \ns# c# un rol decisiv \n perfec]ionarea mea profesional# l-a avut munca de zi cu zi, pe teren, la birou sau \n fa]a calculatorului, al#turi de ofi]eri experimenta]i [i iscusi]i, de la care “am furat” meseria [i care m-au [lefuit corect@ndu-mi de fiecare dat# cu tact gre[elile. _ntotdeauna am c#utat s# fiu util structurii \n care am lucrat, s# pun um#rul, s# execut lucr#rile de mai mare complexitate pe care unii dintre colegii mei le refuzau din diferite motive, mi-a pl#cut s# lucrez cu oamenii, \n echip#, indiferet de pozi]ia lor \n ierarhia militar#, am ]inut la ei, i-am respectat, am c#utat s# fiu corect [i obiectiv, am fost la r@ndul meu respectat [i apreciat pentru munca mea.

Sunt satisf#cut de faptul c#, dup# aproape 30 de ani de carier#, indiferent de pozi]ia \n ierarhia militar#, am r#mas acela[i iubitor de oameni [i \ncrez#tor \n ei, capabil s# m# 529

bucur de lucrurile m#runte pe care via]a ni le ofer# cu at@ta d#rnicie.

Am satisfac]ia unei evolu]ii profesionale corecte, \ncepute la v@rsta de 14 ani, ca t@n#r cantemirist, cu gradul de elev [i aflate acum, c@nd stau s# \mplinesc v@rsta de 51 de ani, \n curs de desf#[urare, cu gradul de general de brigad#.

De la elev, la general… ce drum lung …dar ce frumos!

Fie ca Dumnezeu s#-i binecuv@nteze pe cantemiri[ti, oriunde s-ar afla ei!

GENERAL-LOCOTENENT ING. DR. GHEORGHE SAVU DIRECTORUL GENERAL AL DIREC}IEI GENERALE DE INFORMA}II A AP~R~RII Ve[nicul Cantemirist Motto: ,,_n via]#, dac# nu po]i face bine, nu-i mare p#cat. _n schimb, trebuie s# faci totul s# nu faci r#u nim#nui.”

Iat# c# a sosit momentul s# trec printr-un moment de bilan], moment greu, mai ales c# m# face s# privesc \nspre trecut, eu, cel care toat# via]a am tr#it \n prezent cu g@ndul mereu \nspre viitor. Vorbesc de viitorul meu [i al celor dragi mie, familie [i colegi.

Demersul meu de cantemirist, primul de acest fel, este dificil, dar extrem de mult u[urat de faptul c# trebuie s# fac incursiunea din trecut \n prezent, trec@nd peste timpul celor 32 de ani de la perioada care m-a marcat cel mai mult \n via]#, acei patru ani care \mi dau dreptul de a m# numi, cu nem#surat# m@ndrie, cantemirist. Da, sunt unul dintre acei m@ndri cantemiri[ti, care au reu[it \n via]# pentru ca au [tiut s# \[i tr#iasc# via]a dup# \nv#]#turile cantemiriste. Iar dest#inuirile de mai jos, f#cute \n detaliu [i cu mult drag numai minunatei mele so]ii, vor p#trunde acum [i \n g@ndul cantemiri[tilor de azi [i de m@ine. Sper c# ace[tia vor deprinde c@te ceva din povestea vie]ii unui ve[nic cantemirist [i se vor bucura de via]a profesional# spre care Liceul Militar Dimitrie Cantemir mia deschis poarta, o via]# profesional# parte a unei vie]i fascinante \n toate aspectele ei.

Am purces la incursiunea \n via]a mea de cantemirist pornind de la motto-ul de \nceput, vorbe de duh dup# care \ncerc s# \mi port existen]a printr-o via]# \ntotdeauna 530

u[oar# [i pl#cut# dac# [tii sa fii om \n tot ceea ce faci [i ai curajul de a lua decizii importante \n momente cruciale ale vie]ii, \ntotdeauna cu respect fa]# de tine [i cei din jur, cu fa]a la Dumnezeu. Motto-ul men]ionat nu trebuie c#utat \n dic]ionare de ziceri ale oamenilor instrui]i [i de[tep]i. Ele apar]in tat#lui meu, simplul [i respectatul cioban al mun]ilor ce m#rginesc V@rful Moldoveanu, care [i-a crescut \n demnitate [i respect pentru Dumnezeu cei trei copii ai s#i. Ce ironie a sor]ii, c@nd scriu aceste r@nduri, se \mplinesc deja mul]i ani de c@nd un fulger n#prasnic mi-a r#pit bunul [i puternicul meu tat# pe 11 iunie 1983, pierdere care m-a urm#rit [i mi-a stors lacrimi c@t s# transforme \n cristalin R@ul Doamnei, ce \nc# nu preget# s# \mi umple via]a de amintiri frumoase [i dorul minunatei mele copil#rii.

Da, m-am n#scut la poale de Carpa]i \ntr-un sat de ciobani, str#mo[i ai ciobanilor din F#g#ra[, alunga]i de vicisitudinile istoriei pentru a-[i p#stra identitatea na]ional# de rom@ni iubitori de glie, limb# [i cultur#. Satul [i familia mi-au oferit educa]ia celor paisprezece ani, respectul fa]# de om [i munca lui, valoarea camaraderiei [i a credin]ei.

Am avut o copil#rie extrem de fericit#, lipsit# de griji [i \nconjurat de dragostea p#rin]ilor mei simpli, a c#ror iubire o port \nc# \n suflet [i la care m# raportez ne\ncetat. De unde a venit ideea de a deveni militar, nu [tiu. Dar [tiu c# nu eram f#cut s# devin cioban, a[a cum aproape to]i b#ie]ii satului deveneau, tata spun@ndu-mi [i dorindu-[i cu toat# puterea lui s# ajung om \nv#]at. Am devenit cantemirist spre marea mea satisfac]ie [i m@ndria p#rin]ilor [i a profesorilor care m# educaser# \n primii paisprezece ani din via]#. {i astfel \ncepe o incursiune prin via]# de care sunt tare m@ndru.

Via]a de cantemirist nu a fost deloc grea pentru mine, ba dimpotriv#, mult mai u[oar# [i pl#cut# dec@t tr#isem p@n# atunci. Sigur, dorul de familia mea drag# m# purta mereu \n melancolia pierderii definitive a satului meu cu oameni [i priveli[ti minunate.

Veneam dintr-o familie riguroas#, disciplinat#, unde ajutam mult la treburile gospod#re[ti iar timpul de joac# era extrem de pu]in. Statutul de cantemirist mi-a adus accesul la educa]ie de nivel \nalt, la modele, la sport organizat, la ap# curent#, televiziune [i curent electric. Evadarea din via]a pitoreasc# a satului meu natal, Corbi, Arge[, a fost mai mult o salvare [i o poart# deschis# spre viitor. A[a se face c# nu am regretat nici m#car o dat# faptul c# am devenit cantemirist, am tr#it extrem de puternic fiecare experien]# de acolo, m-am bucurat de fiecare prietenie a colegilor sau de sprijinul admirabil al dasc#lilor [i comandan]ilor mei. Nu am s# men]ionez pe niciunul dintre ei, nu ar fi corect. To]i miau fost dragi [i de la to]i am \nv#]at c@te ceva, fapt pentru care le port un profund respect [i \mi aduc aminte cu admira]ie [i mare drag de fiecare dintre ei. Ei, colegi, dasc#li [i comandan]i, au transformat [i preg#tit pentru via]a militar#, [i nu numai, pe copilul extrem de timid [i ne\ncrez#tor \n for]ele proprii. Dasc#lii mei m-au \ndr#git de la \nceput, au apreciat, probabil, dorin]a mea teribil# de a \nv#]a, de a m# educa, de a deveni un alt om, de a \nvinge. {i au reu[it; am ob]inut mereu performan]e foarte bune la \nv#]#tur#, am devenit tot mai cult [i educat, eram preg#tit s# devin un b#rbat \n adev#ratul sens al no]iunii, un cantemirist care face onoare institu]iei care l-a format ca adult.

Educa]ia cantemirist#, unii o numeau spartan#, pentru mine a fost absolut normal#, m-a ajutat sa devin organizat, disciplinat, riguros cu mine \nsumi [i cu cei din jur, dar [i bun camarad, om de echip#. Port [i acum \n subcon[tient deprinderile [i \nv#]#turile cantemiriste [i le-am purtat [i dest#inuit \n toat# lumea unde profesia m-a purtat. Eu 531

sunt convins c# f#r# s# fi fost cantemirist nu a[ fi realizat at@t de multe \n via]# [i m# plec cu sfial# [i admira]ie \n fata minuna]ilor oameni care m-au instruit \n perioada adolescen]ei, care m-au ajutat sa devin OM. Ei m-au ajutat s# ajung student al Academiei Tehnice Militare, [i rigoarea disciplinei cantemiriste mi-au permis s# am o carier# la care este greu s# visezi dar s# o [i tr#ie[ti. Nu insist asupra carierei, biografia este relevant#. Mult mai important dec@t realiz#rile profesionale sunt condi]iile, tr#irile [i factorii care au dus ca un om simplu de la ]ar#, f#r# vreo conexiune cu domeniul militar, s# tr#iasc# o fascinant# aventur# profesional#.

Da, sunt \mplinit profesional [i extrem de m@ndru de ce am realizat. Am tr#it experien]e fantastice \n domeniul informa]iilor pentru ap#rare [i am urcat scara carierei militare mai sus [i mai repede dec@t a[ fi putut \ndr#zni s# visez. Am avut [ansa de a fi lucrat \ntr-o institu]ie de elit# a Armatei Rom@niei, Serviciul de Informa]ii Militare. Am avut absolut toate func]iile posibile pentru un ofi]er, de la cea mai mic# posibil#, la cea mai mare, cea de [ef al Direc]iei Informa]ii Militare. Am crescut, cu [i al#turi de mul]i al]i cantemiri[ti, \n acea unitate, am format mereu o echip# cu ei [i ne-am ajutat \n absolut totul. {i acum, ca Director General al Direc]iei Generale de Informa]ii a Ap#r#rii, general locotenent fiind, privesc cu m@ndrie [i respect cantemiri[tii pentru c# [tiu c# eu am fost ca ei [i am realizat ce am realizat pentru c# am fost [i am r#mas cantemirist. Sunt m@ndru c# munca p#rin]ilor mei [i dedica]ia dasc#lilor [i comandan]ilor mei nu a fost \n zadar. Efortul lor a dat roade peste ani [i ei sunt cei care au tot meritul. Cantemiristul de acum peste 30 de ani poart# \n suflet amintirea acelor frumo[i patru ani ale devenirii lui ca OM. Sigur, toate realiz#rile mele profesionale nu ar fi fost posibile f#r# minuna]ii al]i oameni care mi-au fost peste ani dasc#li, [efi, colegi, subordona]i. In plus, bunul Dumnezeu mi-a fost aproape [i mi-a dat, profesional [i personal, mai mult dec@t a[ fi \ndr#znit vreodat# s# cer. {i cum s# nu fie a[a c@nd am \n spate o carier# at@t de frumoas# [i o familie care \mi umple via]a de bucurie clip#-de-clip#? Da, Liceul Militar Dimitrie Cantemir a fost piatra de temelie la construc]ia carierei mele [i la formarea mea ca militar, om, so] [i tat#. Toate acestea au fost posibile prin mult# munc#, prin decizii curajoase de cele mai multe ori, inclusiv \n via]a personal#, prin alegeri inspirate [i prin asocierea cu oameni [i organiza]ii care m-au ajutat s# performez. Dar, peste toate astea este linistea pe care familia mi-o d#. Familia este pentru mine sprijinul moral care m# ajut# s# trec peste orice greutate, care \mi d# energia s# \ncep o nou# zi, care \mi permite s# fiu mai bun [i s# visez, care m# face mai puternic [i mai hot#r@t \n deciziile mele.

Sigur, cantemiristul din mine ar avea mult mai multe de spus. Spa]iul nu permite acest lucru; sunt mult prea mul]i cantemiri[ti care au reu[it \n via]# [i care au ceva de transmis tinerilor cantemiri[ti. Maturitatea profesional# [i experien]a unei vie]i extrem de complexe [i bogate \mi permit s# transmit cantemiri[tilor-elevi, cei care citesc aceste r@nduri c# nu exist# un secret al reu[itei profesionale. Succesul profesional este total dependent de cel personal; nu poate exista unul f#r# cel#lalt. Ambele se cl#desc pe valoare dob@ndit# prin mult# munc#, pe optimism [i ini]iativ#, pe disciplin#, pe munca \n echip# [i pe respectul fa]# de sine [i colegi. Poten]ial exist# \n fiecare dintre noi; de noi depinde dac# \l valorific#m prin eforturi sus]inute [i chiar sacrificii. _n via]#, cine caut# facilul nu va cunoa[te niciodat# profundul. Succesul trebuie s# fie doar un factor mobilizator pentru lucruri mai mari [i mai greu de realizat, nu o renun]are la efort.

532

PROMO}IA 1980

GENERAL NAGHI GABRIEL CRED _N DESTIN...

Cred c# m-am n#scut cu “milit#ria”proiectat# ad@nc \n amprenta genetic#. Sunt ocupa]ii pentru care ai aptitudini native, sau nu. Niciodat# nu va ajunge un bun muzician, un individ care nu are “ureche muzical#”. Poate, prin munc# [i autocontrol, s# interpreteze f#r# gre[eal# cele mai complicate piese muzicale, dar niciodat# nu va fi foarte bun pentru c# \i va lipsi acea sclipire care \i transpune propriile tr#iri [i sentimente \n notele unei partituri din care, teoretic, nu se poate scoate mai mult dec@t perfec]iunea z#mislit# de compozitor.

Meseria armelor cred c# face parte din categoria acelor meserii care nu stau la \ndem@na oricui. Militar poate ajunge aproape oricine, condi]iile de selec]ie fiind din ce \n ce mai u[or de \ndeplinit, dar foarte pu]ini aleg aceast# meserie din convingere [i din acel sentiment perimat care \nseamn# un amestec de curaj, b#rb#]ie, patriotism, spirit de ordine [i dragoste pentru semeni. Nu am folosit cuv@ntul “na]ionalism” pentru c#, din nefericire, \n ultimii ani despre na]ionalism vorbim ca despre o boal# ru[inoas# [i \ncerc#m, din ipocrizie, s# neg#m ceea ce ne-a ]inut uni]i p@n# acum.

Juc#riile preferate ale copil#riei erau cutiile cu nasturi ale mamei pe care \i \n[iram prin camer# \nchipuindu-mi ca sunt solda]i. Ore \n [ir \mi imaginam scene de r#zboi \n care eu eram comandantul cel bun [i de fiecare dat#, asemeni legendelor [i basmelor pe care le citeam cu sufletul la gur#, cu o oaste redus# numeric reu[eam s# \nving agresorii “c@t# frunz#, c@t# iarb#”. Mai t@rziu am abandonat o[tirile mele din cutiile cu nasturi, descoperind romanele de cap# [i spad# \n care, \ntotdeauna, m# reg#seam \n personajul justi]iar, gata oric@nd de orice sacrificiu pentru o cauz# nobil#.

St#team ore \n [ir la coad# la bilete pentru a putea evada pentru c@teva ore din lumea real#, tr#ind emo]iile eroilor proiecta]i pe p@nz#. Filmele de r#zboi erau foarte vizionate, fiind la mare concuren]# cu celebrele filme indiene pentru ale c#ror bilete ie[eai de multe ori de la coad# cu hainele rupte.

533

Sentimentele mele de afec]iune pentru meseria armelor erau puternic influen]ate [i de prezen]a unchiului meu, ofi]er de avia]ie, pilot de v@n#toare, care era un adev#rat mit \n familie. Eram fascinat de povestirile lui, de via]a plin# de restric]ii pe care o tr#ia \mpreun# cu familia lui pe aerodromul din B#r#ganu [i \l vedeam ca pe un erou care \[i ap#r# semenii jertfindu-[i propria existen]#.

Pentru a nu fi ridiculizat, toate aceste sentimente trebuiau ascunse prietenilor [i colegilor de [coal#, deoarece cartierul \n care m-am n#scut [i \n care locuiam era recunoscut tocmai pentru opozi]ia fa]# de ceea ce \nsemna ordine. Cu to]ii aveam \ns# un motiv de unitate, un liant care ne f#cea s# ne sim]im o mare familie: clubul Rapid.

Este greu de explicat ce \nsemna “Rapidule]ul” pentru noi copiii de CFR-i[ti n#scu]i \n Giule[ti. Chiar dac# nu erai microbist, trebuia s# pleci de la ore c@nd avea meci Rapidul, pentru a nu pica \n dizgra]ia colegilor. Se ajunsese p@n# acolo \nc@t clasa a VIII- a avea s@mb#ta doar dou# ore de curs, astfel \nc@t s# putem ajunge la stadion f#r# a lipsi de la ore.

Am f#cut aceast# parantez# pentru a prezenta puterea extraordinar# a anturajului. {i, \n aceste condi]ii, ruperea din acest v@rtej la v@rsta la care tocmai \ncepeai s# cape]i [i tu anumite drepturi \n grup reprezenta un act de mare curaj. Doar c@]iva colegi de [coal# general# au avut puterea s# abandoneze magia vie]ii trepidante a g#[tilor de cartier pentru a putea construi ceva solid \n via]# [i, din fericire, m# num#r printre ace[tia.

Rolul primordial \n decizia mea l-au avut totu[i p#rin]ii, care m-au \ncurajat \ntotdeauna, ei fiind oameni trecu]i prin dramele r#zboiului [i ale prigoanei ce a urmat instaur#rii comunismului \n Rom@nia. Cinstea [i dreptatea au fost punctele de sprijin pe care au fundamentat educa]ia mea [i a fratelui meu. _ntotdeauna ei au acceptat doar drumul drept, indiferent de sacrificiile pe care le-a presupus o asemenea alegere.

Bunicul din partea mamei, r#nit \n primul r#zboi mondial, era unul dintre eroii satului d@mbovi]ean L#cule]e, unde s-a n#scut mama, iar bunicul din partea tat#lui fusese cavalerist la regimentul din T@rgovi[te.

Primul contact cu Liceul militar a fost de fapt [i primul test dintr-o carier# ce a \nsemnat o \nl#n]uire nesf@r[it# de asemenea \ncerc#ri. _n perioada admiterii, am cunoscut doi oameni ce au \nsemnat mult pentru psihicul meu care \nc# se \ndoia de posibilitatea adapt#rii la un regim militar strict: lt.maj. Mihai Floca [i elevul sg. Andrei Marte[. Am fost cople[it de bucurie atunci c@nd am aflat c# fusesem admis. M-am \ntors acas# ca un erou, iar colegii din [coala general#, care urmau s# dea examenele de admitere la liceu, m# priveau cu invidie. Eram singurul, dup# o perioad# mai \ndelungat#, care d#dusem examen [i fusesem admis la un liceu de elit#. Chiar dac# m# consider modest [i autocritic, atunci crescusem \n proprii mei ochi [i am \n]eles c# \n via]# trebuie s# fii consecvent [i s# nu iei \n serios autoevalu#rile celor cu care e[ti \n competi]ie. Mul]i dintre contracandida]ii la admitere, care se declarau siguri pe ei [i pe valoarea lucr#rilor scrise, ne-au p#r#sit cu ochii plini de lacrimile umilin]ei e[ecului. _n primii doi ani de liceu i-am avut la comanda companiei pe mr. Ni]# Vasile [i pe t@n#rul locotenent Ghinea {tefan. _mpreun# au f#cut o echip# bun#. Experien]a mr.Ni]# era completat# de dezinvoltura lt. Ghinea. De[i nu f#ceam parte din echipa celor avantaja]i de soart#, datorit# apartenen]ei lor la o familie sus-pus# \n sistem, nu m-am sim]it nedrept#]it. A trebuit s# admit faptul c#, \n via]#, \ntotdeauna, unii sunt mai “egali” dec@t ceilal]i.

534

_n urm#torii ani i-am avut la conducerea companiei pe mr. Nour Jean [i pe cpt.

Stan Florea. Deja trecusem de primii doi ani care, \n mod evident, au \nsemnat pragul accederii \n via]a militar# [i de aceea rela]iile cu [efii ierarhici mi s-au p#rut mult mai suportabile. _n primii ani din Liceul militar, [ocul adapt#rii nu era provocat de programul zilnic sau de programa de \nv#]#m@nt, ci de sistemul rela]ional creat de c#tre elevi.

Chiar dac# \n acei ani am sim]it umilin]a, acum rememorez cu amuzament momentele c@nd salutam boneta unui coleg mai mare \n pas de defilare, c@nd eram pu[i s# facem ture de platou \n pas alerg#tor, c@nd frecam parchetul cu ciobul de sticl# [i c@nd eram ridica]i de pe scaun la film, chiar [i atunci c@nd \]i sur@dea norocul [i erai \nso]it de o fat#. Toate acestea ne-au \nt#rit, au reprezentat un sistem de selec]ie atipic care a f#cut ca drumul s# fie parcurs numai de c#tre cei puternici. Mai t@rziu am descoperit c# zodia c#reia \i apar]in este o zodie specific# militarilor, iar eu \mi identific reac]iile \n limitele comportamentale ale acesteia, chiar dac# de multe ori nu am putut s# m# aplec at@t c@t ar fi fost nevoie pentru a fi apreciat de o anumit# categorie de [efi. Nu am ce s# fac... m-a f#cut mama “berbec”.

Am avut ne[ansa ca dup# primul an de liceu s# ni se schimbe dirigintele. Profesoara Soiu Hranislava a fost \nlocuit# de profesoara Smolinschi Stanca. A fost o trecere brusc# de la stilul foarte implicat la cel indiferent.

To]i profesorii au fost de un nivel excep]ional. Sistemul de selec]ie al cadrelor didactice, at@t de criticat ast#zi, avea calitatea de a crea colective omogene [i stabile [i de aceea nu pot face diferen]ieri dec@t strict subiective \ntre profesorii pe care i-am avut \n liceu. Am avut parte de profesori bine preg#ti]i, buni pedagogi, dar [i foarte exigen]i. _m amintesc cu mare pl#cere de profesorii: Ropotic# Vasile, Sb@rcea Constantin, Ungureanu Constantin, Onos# Hristache, Dumitrescu M#rgu]a, Rosetti Ecaterina, C#tun# Viorel, Butoi Dumitrache, Jebeleanu Maria, Bodo Silvia [i nu \n ultimul r@nd de profesorul Rosetti Ion, profesor de care m-am sim]it foarte apropiat [i care a reprezentat pentu mine un model. Str#dania tuturor profesorilor din liceu de a ne determina s# \nv#]#m nu a fost zadarnic#. Am sim]it \n \ntreaga mea evolu]ie avantajul unor studii liceale temeinice.

Liceul militar a fost, [i cu mare regret vorbesc la timpul trecut, o institu]ie de \nv#]#m@nt condus# dup# principii foarte dure, dar care [i-au demonstrat cu prisosin]# eficien]a. _n {coala militar# [i chiar mai t@rziu \n via]a de ofi]er, puteam s# \i identific cu u[urin]# pe colegii care f#cuser# Liceul militar. _i diferen]ia ]inuta, gesturile [i nu \n ultimul r@nd nivelul de cuno[tin]e.

O mare parte dintre prietenii mei de ast#zi o constituie fo[tii colegi de liceu, oameni care [i-au cl#dit o carier# prin munc# [i chiar dac# exist# tendin]a de \ntinerire for]at# a structurilor, fapt ce determin# practic s#rirea peste genera]ia noastr#, a celor forma]i \n “vechiul regim”, ei \[i g#sesc loc \n societate datorit# structurii morale [i preg#tirii profesionale temeinice. _n aceast# categorie intr# foarte mul]i dintre cei care \mi sunt apropia]i [i fa]# de care am sentimente de prietenie [i de aceea - cu scuze pentru cei pe care nu am s#-i amintesc doar pentru a nu transforma aceast# scurt# confesiune \ntr-o list# a colegilor, am s# punctez doar numele celor de care destinul m-a apropiat mai mult \n ultimii ani: Gheorghe Marinescu, Gabriel Lespezeanu, Adrian Rusu, Ion C#r#gui, 535

Cristian Ro[u, Liviu One], Constantin Stanciu, Iulian Cenu[#, Liviu Grigore, Mircea Marin, Bogdan Vasile [i nu \n ultimul r@nd ambi]iosul Marius }@rlea.

Cariera mea militar# a avut un ritm alert. Am fost at@t de solicitat \nc@t, atunci c@nd \ncerc o evocare a evenimentelor, am senza]ia c# am parcurs mai multe vie]i. Dup# Liceul militar a urmat {coala de Ofi]eri de Artilerie [i Rachete “Ioan Vod#”. Pentru colegii de genera]ie, nu mai este nevoie s# specific ce \nsemna aceast# institu]ie de studii militare, poate cea mai sever# din perioada respectiv#. Mai t@rziu am absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din Craiova, apoi doctoratul \n drept la aceea[i universitate av@ndu-l ca \ndrum#tor pe prof. univ. dr. acad. Ion Dogaru, una dintre cele mai proeminente personalit#]i ale dreptului rom@nesc [i \ntemeietor de [coal# de drept. A urmat al doilea doctorat \n domeniul informa]iilor [i [tiin]elor militare la Academia Na]ional# de Informa]ii, av@ndu-l conduc#tor de doctorat pe prof. univ. dr. Gheorghe Toma, un cunoscut autor de studii \n acest domeniu.

Ca ofi]er, am primit reparti]ia la Regimentul 2 Mecanizat din Bucure[ti. Aici, trebuia s# facem fa]# [i la 2-3 inspec]ii pe zi. To]i mai marii e[aloanelor superioare \[i marcau controalele c@t mai aproape de cas#, adic# la R2Mc din Bucure[ti. P@n# \n decembrie 1989 am fost \ntr-o campanie permanent#, indiferent c# s-a numit: de preg#tire, de instruc]ie, agricol# sau \n economia na]ional#.

Hazardul a f#cut s# particip la mai multe ac]iuni \n timpul evenimentelor din decembrie 1989, fapt ce probabil a contat pentru nominalizarea mea \n echipa ce a primit misiunea de asigurare a protec]iei Pre[edintelui Ion Iliescu [i, ulterior, de constituire a ceea ce avea s# devin# Serviciul de Protec]ie [i Paz#. Din aceast# echip# mai f#ceau parte: lt.maj.Cristin Gigi Agapie, lt.Marian Toma [i, bine@n]eles, cpt. Dumitru Iliescu, absolvent [i apoi ofi]er \n cadrul Liceului militar “Dimitrie Cantemir”. Dup# acea perioad#, m#surile specifice st#rii de alarm# aproape c# s-au permanetizat. Mul]i ani, num#rul nop]ilor petrecute \n misiuni sau \n serviciu la cabinetul Pre[edintelui Rom@niei dep#[eau num#rul nop]ilor petrecute acas#. Am participat la toate evenimentele postdecembriste [i nu a fost simplu. Sute de mitinguri violente, mineriade, greve, mii de misiuni \n ]ar# [i str#in#tate, cooperarea continu# cu toate institu]iile statului, o r#spundere permanent# pentru buna desf#[urare a activit#]ilor la cel mai \nalt nivel, toate acestea au f#cut ca anii s# treac# aproape instantaneu. Am fost asemeni alerg#torului care, pe ultimii metri, \[i ]ine respira]ia pentru a for]a un record.

La sf@r[itul anului 2000 am fost numit director al Serviciului de Protec]ie [i Paz#, iar la \nceputul lui 2001 am fost avansat la gradul de general de brigad#. Au urmat cinci ani \n care am \ncercat s# consolidez [i s# ridic prestigiul serviciului, s# \l modernizez [i s# \i cresc gradul de profesionalism. Democra]ia \nseamn# [i alternan]#, iar atunci c@nd ajungi \n fruntea unei institu]ii, chiar dac# este vorba de o institu]ie militar#, politicul stabile[te regulile. Astfel, \n decembrie 2005, am solicitat Pre[edintelui Rom@niei trecerea mea \n rezerv# av@nd atunci gradul de general locotenent. Nu mi-a fost u[or, sensul vie]ii mele era dat de cariera militar#, \ns#, ca militar, e[ti preg#tit [i pentru retragere [i nu doar pentru ofensiv#. _n ceea ce m# prive[te, trecerea \n rezerv# nu am v#zut-o ca pe o etap# apar]in@nd carierei militare, ci ca pe o priva]iune.

Am avut \ns# privilegiul de a cunoa[te tot ce are aceast# ]ar# mai reprezentativ din punct de vedere uman. L-am cunoscut foarte bine pe Pre[edintele Ion Iliescu [i sunt 536

m@ndru c@nd sunt catalogat ca un apropiat al d@nsului. A fost omul providen]ial [i sunt convins c# istoria ce se va scrie atunci c@nd vor disp#rea frustr#rile, ura [i invidia, \l va plasa acolo unde \i este locul, \n r@ndul marilor conduc#tori care au f#cut totul pentru p#strarea integrit#]ii acestei ]#ri.

Dup# trecerea \n rezerv# mi-am continuat activitatea de cadru didactic universitar, \ns# noua prevedere legislativ#, ce interzice cumulul pensie-salariu pentru cei care datorit# func]iei de]inute \n ierarhia militar# au o pensie mai mare, m-a determinat s# m# \ndrept c#tre institu]iile de \nv#]#m@nt privat, la ora actual# ocup@nd postul de decan la Facultatea de Drept [i {tiin]e Administrative a Universit#]ii “Andrei {aguna”.

Din p#cate, \n ultimii ani, m@ndria conferit# de portul uniformei militare a disp#rut.

Fiind considera]i, ast#zi \n 2012, o categorie de tolera]i social, cariera militar# a devenit un motiv de umilin]#, lucru de neimaginat p@n# acum c@]iva ani [i cu at@t mai pu]in atunci c@nd am p#[it prima dat# pe aleea cu plopi a Liceului militar.

Lampasul de general al uniformei de cantemirist a avut [i trebuie s# aib# \n continuare conota]ia moral# [i spiritual# care a animat devenirea [i afirmarea at@tor genera]ii de ofi]eri care au \mbr#cat haina priva]iunilor cu m@ndrie [i cu iubire fa]# de acest popor [i aceast# ]ar#. Democra]ia nu trebuie s# \nsemne elite bazate pe oportunism, lipsa sentimentului patriotic, ignorarea valorilor na]ionale [i subminarea spiritului de corp manifestat \n special \n r@ndul cadrelor militare. Armata este a poporului, reprezint# simbolul stabilit#]ii acestei ]#ri [i nu trebuie s# permit# politizarea de c#tre cei ce ocup# vremelnic [i \nt@mpl#tor anumite func]ii ce le dau posibilitatea modific#rii legilor dup# bunul plac [i propriul interes.

Rom@nia are nevoie de cei care au str@ns recoltele al#turi de ]#rani, care au construit al#turi de muncitori [i au scos c#rbune al#turi de mineri, l#s@ndu-[i familiile plimbate prin toate garnizoanele ]#rii, singure, iar ei “logodindu-se” cu cazarma. Poate nu au avut ocazia s# lupte efectiv, dar atunci c@nd ru[ii au invadat unele ]#ri socialiste vecine, prezen]a lor la datorie a f#cut ca noi s# nu intr#m \n aceast# categorie. Dar ce mai conteaz# aceste lucruri ast#zi c@nd Rom@nia are nevoie numai de militari profesioni[ti care \[i dau via]a, sunt sigur c# f#r# sentimente patriotice, pentru “democratizarea” Irakului, Afganistanului sau a Libiei, \n timp ce \n Rom@nia se construiesc enclave [i simbolurile na]ionale sunt \nlocuite cu simbolurile \nrobirii rom@nilor.

Ast#zi, mai mult ca oric@nd, avem nevoie de Licee militare, de institu]ii \n care s# se vorbeasc# [i de patriotism, iar istoria s# nu se \nve]e numai dup# “google”.

Nu po]i fi militar al acestui popor f#r# a avea puternic fixate \n memorie reperele propriei identit#]ii na]ionale [i spiritul de sacrificiu pentru cei cu aceea[i identitate.

Honor et Patria!

537

PROMO}IA 1981

GENERAL DE BRIGAD~ DR. GABRIEL CONSTANTIN LAMPASUL CANTEMIRIST M-am n#scut \n Bucure[ti, \ntr-o familie \n care at@t tat#l meu, c@t [i un unchi erau ofi]eri. Atunci c@nd, mic copil fiind, am primit cadou o ma[in# de pompieri ce func]iona cu baterii [i avea lumini ro[ii care se aprindeau intermitent, am spus c# voi deveni pompier. Dup# un timp, c@nd ma[ina de pompieri s-a stricat, am spus c# voi fi “ca tata”, adic# ofi]er, acest slogan urm@ndu-m# tot timpul. De fiecare dat# c@nd cineva m# \ntreba “ce te faci tu c@nd vei fi mare?”, r#spunsul meu venea invariabil: “m# fac ca tata”.

Totu[i p#rin]ii nu m-au \ndemnat s# m# \nscriu la examenul de admitere la Liceul militar, dar recunosc c# au fost foarte m@ndri de alegerea [i reu[ita mea la admitere.

Mi-l amintesc pe tat#l meu cum a[tepta zilnic la poarta liceului, frem#t@nd de o emo]ie pe care abia reu[ea s# o st#p@neasc#, s# se comunice rezultatele probelor sus]inute \n acea zi.

Mi-l amintesc pe tata c@nd, la aflarea ve[tii c# am fost declarat admis, [i nu oricum, ci cu o medie mare, emo]ionat m-a str@ns \n bra]e [i mi-a spus c# este m@ndru de mine. {i m@ndru de mine a fost toat# via]a, p@n# s-a stins, consider@ndu-m# ca fiind fiul care l-a avut ca model [i care a \mbr#]i[at aceea[i carier#. Cuvintele tat#lui meu, “\nva]#, c# pentru tine \nve]i”, mau urmat [i m-au c#l#uzit toat# via]a. Dar a mai fost ceva. _n blocul \n care locuiam \n acea vreme, c@nd eram \n [coala general#, locuia un b#iat, cu un an mai mare dec@t mine, care fusese admis la Liceul militar. Ce m@ndru era \n frumoasa uniform# cu lampas ro[u la pantaloni, iar noi ceilal]i copii din bloc \l priveam cu admira]ie [i respect c@nd venea \n permisie sau \n vacan]#. De c@te ori \l vedeam \mi spuneam c# [i eu voi fi ca el. {i a venit toamna anului 1977, c@nd am p#[it \n calitate de elev pe poarta Liceului Militar Dimitrie Cantemir din Breaza. Numai figuri noi, nu cuno[team pe nimeni [i \n fiecare pauz# fugeam la prietenul meu cu un an mai mare (vecinul meu de bloc) s# m# sf#tuiasc# cum s# m# comport \n diferite situa]ii.

Nu m-au speriat rigoarea, disciplina, programul strict. Mi-au pl#cut mereu, chiar dac# acas# nu mi-au fost impuse. Mi-a pl#cut s# \nv#], chiar dac# nu am ob]inut 538

performan]# la toate disciplinele. M# bucuram mai mult c@nd primeam un stilou nou, un pix, o agend#, dec@t c@nd primeam alte cadouri; m# f#ceau s# m# simt om mare. _n liceu mi-a pl#cut grija comandan]ilor [i a profesorilor de a ne instrui [i preg#ti [i chiar am fost de la \nceput surprins c# te puteai duce p@n# seara \n cabinetele de specialitate unde \i g#seai pe profesori pentru consulta]ii. _i priveam tem#tor pe elevii grada]i din anul IV care se str#duiau cu rigurozitate [i exigen]# s# ne impun# respectarea programului orar [i executarea unor activit#]i. _mi amintesc c# era uneori o lume dur#, mai ales duminica, c@nd, ca s# fii ferit de nepl#ceri, trebuia s# stai numai \n sala de clas# sau \n dormitor, sau s# ai protec]ia unui elev “influent” din anul IV. Altfel puteai fi supus unor excese de c#tre elevii mai mari: s# munce[ti pe sectoarele lor, s# ra[chetezi parchetul \n spa]iile lor, s# faci instruc]ie...

Mult mai t@rziu mi-am dat seama c# [i aceste mici [icane, ce la vremea respectiv# le priveam ca pe adev#rate tragedii, au avut rolul lor \n formarea noastr#; uneori [i excesele pot avea efecte benefice, \n sensul unei mai bune orient#ri \n via]#: s# fii mereu \n gard#, s# fii ambi]ios, s# \nve]i s# dep#[e[ti greut#]ile. Cu toate aceste mici sup#r#ri, cu tot programul riguros [i cu formula “s# tr#i]i”, pe buze de la o fraged# v@rst#, nu am fost tentat niciodat# s# renun]. Am fost, din contr#, mai hot#r@t s# ajung ceea ce mi-am dorit.

Fiecare an de studii reprezenta pentru mine o etap#, o etap# de \mpliniri, de maturizareeste drept c# poate prematur#, de acumulare de noi cuno[tin]e.

Nu-i pot uita aici pe comandan]i [i pe profesori. Au fost \ntr-adev#r modele pentru noi; prestan]a, ]inuta moral# [i mai ales preg#tirea de un nivel foarte ridicat, impuneau respect [i ascultare. Nu vreau s# exemplific \n aceste r@nduri vreun nume de profesor sau de comandant, pentru c# sigur a[ gre[i. Ar trebui s#-i amintesc pe to]i cei care au crescut genera]ii de cantemiri[ti [i s-au \mplinit prin devenirea noastr#. Elev fiind, \mi amintesc cum mul]i profesori se m@ndreau \n fa]a noastr# cu succesele [i realiz#rile fo[tilor elevi cantemiri[ti. Sincer, nu cred c# a[ putea fi ceea ce sunt \n prezent, dac# na[ fi fost elev al acestui liceu. {i nu exagerez cu nimic. {i azi, c@nd fiul meu m# \ntreab# de unde [tiu s# fac un lucru anume, \i r#spund prompt c# am \nv#]at la Liceul militar.

Sergent de serviciu pe companie, planton, elev de serviciu la blocul alimentar, au fost activit#]i care ne-au c#lit [i pe l@ng# orele de curs [i cuno[tin]ele acumulate, au avut rolul lor \n a ne \nv#]a s# fim organiza]i [i disciplina]i. Tot aici am \nv#]at s# cos un nasture, s#-mi calc o c#ma[# sau un pantalon [i nu mi-e ru[ine s-o fac nici \n ziua de azi.

Sunt tentat uneori s# afirm c# nimic nu se compar# cu ce era atunci: nu se mai face [coala de atunci, nu mai sunt profesorii de atunci, nu mai este respectul de atunci. Dar este oare corect? Erau alte vremuri, era o alt# epoc#. Acum totul este \n schimbare, lumea \ns#[i se transform# mult mai rapid [i noi parc# uneori nu ne recunoa[tem \n acest iure[. _ntr-adev#r exist# un spirit cantemirist [i prin aceasta eu \n]eleg camaraderie, competi]ie [i performan]#. Probabil mai sunt [i altele, dar cred c# aceste trei valori mau marcat cel mai mult. Exist# [i o m@ndrie de apartenen]# la acest club select al absolven]ilor cantemiri[ti. Este frecvent# remarca printre noi: ” A, e[ti cantemirist de-al meu !” [i deja puntea de comunicare [i de colaborare s-a creat, chiar dac# vorbim de promo]ii diferite [i chiar dac# unii dintre noi nu mai sunt militari activi.

Dup# patru ani de Liceu militar a venit momentul pentru a opta pentru {coala militar# de ofi]eri activi. La vremea aceea mi-a fost destul de greu, pentru c# fiecare arm# avea 539

importan]a [i frumuse]ea ei. _mpreun# cu \nc# doi colegi de clas# [i prieteni buni am hot#r@t s# ne stabilim ca prim# op]iune arma transmisiuni, a doua infanterie [i a treia artilerie. M-am bucurat foarte mult c@nd am aflat c# to]i trei am fost admi[i la {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni din Sibiu [i c# to]i am fost repartiza]i \n aceea[i clas#.

Anii petrecu]i \n {coala militar# de ofi]eri au fost deopotriv# frumo[i, dar [i grei.

Frumo[i din perspectiva faptului c# tr#iam anii minuna]i ai tinere]ii, grei datorit# faptului c# mi-am dat seama ce \nseamn# arma transmisiuni [i c@t de mult trebuie s# muncesc pentru a deveni un bun ofi]er de transmisiuni. Aici am \nv#]at cu ce se ocup# aceast# arm# [i c@t de importante sunt serviciile de comunica]ii pe care le asigur# pentru celelalte arme [i specialit#]i militare.

Promo]ia noastr# a avut prev#zut prin planul de \nv#]#m@nt ca \n anul \nt@i de studii s# facem preg#tirea militar# \ntr-o form# mai dezvoltat# [i \ntr-un mod mai intens. Spuneam atunci c# anul \nt@i este de infanterie. _mi amintesc de exerci]iile [i aplica]iile de la Poplaca, c@nd dormeam iarna \n cort, \mbr#ca]i, \nghesui]i ca s# ne ]inem de cald, cum \nghe]a ciorba \n lingur# c@nd o duceam de la gamel# la gur# [i cum se f#cea pojghi]# de ghea]# \ntre degetele de la picioare din cauza frigului p#trunz#tor. Acum privesc cu nostalgie acele momente [i rememorez cu prietenii [i colegii \nt@mpl#ri, care, la vremea aceea numai amuzante nu le consideram. Sunt convins c# au fost benefice [i ne-au c#lit, ne-au f#cut adev#ra]i b#rba]i, preg#tindu-ne pentru meseria armelor, ce ne-am ales-o.

T@njeam atunci, dup# orele de clas#, c@nd, profesori minuna]i, ne \nv#]au scheme bloc, func]ionarea [i exploatarea tehnicii [i mijloacelor de transmisiuni. Nici nu m# g@ndeam atunci c# \n numai c@]iva ani, tehnica de transmisiuni va evolua at@t de mult, devenind un factor indispensabil existen]ei [i evolu]iei societ#]ii. {i \n {coala militar# de ofi]eri am avut deopotriv# comandan]i [i profesori foarte buni, care au avut o contribu]ie important# la formarea personalit#]ii mele, la formarea mea ca om [i ca ofi]er. A[ vrea s# mai adaug faptul c# prieteniile legate \n perioada liceului [i a [colii militare, au fost cele mai trainice [i c# cele mai multe din acestea dureaz# [i \n ziua de azi. La terminarea acestei [coli, \n anul 1984, am fost repartizat \ntr-o unitate de transmisiuni din Bucure[ti, adic# am venit acas#. Mi-am desf#[urat activitatea \n aceea[i unitate, ocup@nd diverse func]ii pe linie de comand#, p@n# \n anul 1990, c@nd, \n urma sus]inerii concursului, am fost declarat admis la Academia de _nalte Studii Militare. Dup# absolvirea acestei prestigioase institu]ii de \nv#]#m@nt superior militar, am activat ca ofi]er \n unit#]i militare din institu]ii diferite, fiecare transfer fiind, aproape un nou \nceput. Ce consider c# este important s# amintesc \n aceste r@nduri, este faptul c# am parcurs toate treptele ierarhiei militare specifice institu]iilor [i domeniilor \n care mi-am desf#[urat [i \mi desf#[or activitatea, f#r# s# sar peste anumite trepte sau etape. Apreciez c# este foarte important acest lucru pentru formarea profesional# a fiec#rui militar, \n care experien]a [i competen]a au un rol cov@r[itor. _ns# numai experien]a [i parcurgerea treptelor ierarhiei militare bine\n]eles c# nu sunt suficiente. Este la fel de important# preg#tirea continu#, pentru a ]ine pasul cu nout#]ile \n domeniu, iar aceast# preg#tire s# fie \n acord cu nevoile institu]iei de a avea personal cu expertiz# \n domeniile de interes.

Din aceast# perspectiv#, pot spune c# m-am str#duit s# urmez aproape toate formele de preg#tire necesare \ndeplinirii atribu]iilor ce mi-au revenit \n diverse etape ale evolu]iei 540

profesionale, pornind de la cursul de comandan]i de companie transmisiuni p@n# la doctorat [i cursurile Colegiului Na]ional de Informa]ii, respectiv Colegiului Na]ional de Ap#rare. Pentru a putea s# parcurg toate aceste etape de preg#tire, am avut, bine\n]eles sprijinul comandan]ilor [i [efilor mei care mi-au fost al#turi [i au avut \ncredere \n capacitatea mea de a pune \n aplicare cuno[tin]ele acumulate. Consider c# mai am multe de \nv#]at [i am \n]eles pe deplin ceea ce profesorii, comandan]ii [i [efii mi-au spus permanent: c# militarii \nva]# [i trebuie s# se preg#teasc# pe parcursul \ntregii cariere militare.

Poate mai mult dec@t alte categorii profesionale, militarii au \n familie un sprijin necondi]ionat, familia fiind refugiul, \n]elegerea [i sprijinul fa]# de priva]iunile [i efortul cerute de serviciul militar. Familia, so]ia [i fiul, mi-au fost [i \mi sunt al#turi \n demersul des#v\r[irii profesionale, au \n]eles la fel ca [i mine sentimentul datoriei \mplinite, chiar dac# au suportat [i ei anumite priva]iuni. Au \n]eles, chiar dac# uneori le-a fost mai greu, ce \nseamn# pentru mine serviciul militar. Au fost de acord s# schimb#m garnizoana, s# ne schimb#m domiciliul de mai multe ori, \ntr-un cuv@nt s# o lu#m de la cap#t de mai multe ori. Mi-au fost [i \mi sunt al#turi [i \n clipele dificile, dar \mpreun# am savurat [i momente deosebite, de \mplinire [i satisfac]ie. A[a cum am avut un model \n persoana tat#lui meu, m-am str#duit s# fiu [i eu un model pentru fiul meu. Sper ca experien]a [i \ncerc#rile prin care am trecut, s#-l ajute c@t mai mult \n via]#. _n finalul acestor r@nduri, doresc tuturor cantemiri[tilor s# fie m@ndri de profesia pe care [i-au ales-o [i s-o slujeasc# cu credin]# [i onoare.

PROMO}IA 1982

GENERAL DE BRIGAD~ DR. TOMESCU TOMI}~ C~T~LIN Loc]iitor al Reprezentantului Militar al Rom@niei la NATO [i UE PER ASPERA, AD ASTRA Provin dintr-o familie din clasa medie, d@mbovi]ean din partea tat#lui (din or#[elul G#ie[ti, unde m-am [i n#scut, \n 1964) iar din partea mamei arge[ean, de la munte (localitatea Corbeni, unde mi-am petrecut [i vacan]ele). Primii [apte ani de acas# i-am â&#x20AC;&#x153;absolvitâ&#x20AC;? la 541

G#ie[ti, iar urm#torii [apte la Pite[ti. Ani mai buni sau mai dificili, \n func]ie de perioade, dar frumo[i \n general pentru c# p@n# \n 1978 (anul c@nd am intrat la liceu) se tr#ia \nc# bine \n Rom@nia, iar bun#starea material# a p#rin]ilor mei a avut un trend ascendent.

Zestrea “construit#” pe copilul de atunci [i a[ezat# pe fundamentul celei cu care mam n#scut corespunde aceleia specifice muntenilor arge[eni [i gr#dinarilor d@mbovi]eni, oameni gospodari, a[eza]i [i cu ambi]ia de a-[i vedea copiii realiza]i.

Nu am avut tradi]ie \n familie \n ceea ce prive[te cariera militar#, eu am vrut s# merg la Liceul militar pentru c# acolo m-a “tras a]a”, din momentul \n care am aflat de existen]a lui. P#rin]ii nu au fost de acord la \nceput, mai ales mama, dar ulterior mi-au dat voie s# concurez la examenul de absolvire [i... am luat...

C@nd am intrat pentru prima oara \n liceu m-au impresionat cei din anul patru prin aerul matur [i statura fizic#. Diferen]a era uria[# \ntre anul I [i IV... din toate punctele de vedere... Sistemul didactic l-am g#sit normal, pentru un liceu cu preten]iile [i tradi]iile Cantemirului. M# a[teptam la mai mult# Preg#tire Militar# General#, \n special trageri cu armamentul de infanterie. M-au “\ncurcat” la \nceput regulile privind programul de studiu obligatoriu [i interzicerea p#r#sirii liceului... _n afar# de studiu \mi petreceam timpul fac@nd mult sport, individual sau \n echip#.

Dup# trei luni am devenit [ef de clas#, [efii militari [i probabil diriginta, consider@nd c# am atu-urile necesare pentru aceast# func]ie, iar de atunci totul s-a schimbat ... Haina de lider “m-a prins” [i privind retrospectiv, cu modestia de rigoare... cred c# am avut o carier# de succes. _n primul r@nd m-a bucurat foarte mult faptul c# am luat examenul de absolvire... am fost foarte fericit, iar ai mei au \nceput preg#tirile materiale pentru c# le pleca b#iatul \n lume... Pot fi m@ndru de succesele mele la \nv#]#tur#... \n [coala general# eram mereu pe locurile 4-5, aveam trei fete \n pole position, care se b#teau pe premii [i eu veneam dup# (spre marea insatisfac]ie a mamei mele), la liceu \n schimb nefiind fete pe vremea aceea, am luat premiul III \n anul 1, premiul I \n anul doi [i tot a[a. Nu [tiu dac# m-am bucurat, \n primul r@nd, mai mult pentru mine sau pentru mama, fiindc# \i \ndeplineam visul de a fi premiant sau pentru singura alinare care o puteam aduce mamei dup# ce tata murise \n anul 1979 (anul doi).

De asemenea, sunt mul]umit [i de de rezultatele mele la activit#]ile sportive multiple la care am participat. {i acum simt o pl#cere [i o satisfac]ie deosebit# c@nd rememorez momentele de glorie at@t \n sporturile individuale (jucam tenis de mas# [i am participat la dou# turnee de judo) c@t [i colective. Din anul III eram considerat printre “barosani” [i respectat ca atare, mai ales c# eram “tare” [i la \nv#]#tur#... [i \i protejam pe cei mici...

Nu \n ultimul r@nd trebuie s# spun c# pe l@ng# carte [i sport, 99% din timp ne g@ndeam la fete, a[a cum era [i normal, cred eu, la v@rsta aceea.

Decesul tat#lui meu, pe timpul primului trimestru din anul doi, \ntr-un stupid accident de ma[in#, a sosit ca o rupere brutala din firescul vie]ii. Trebuiau s#-mi creasc# umerii de b#rbat ai tatei.

Din cele lume[ti, pot spune c# m-au deranjat \ntotdeauna trei lucruri, tunsul total neadecvat v@rstei [i modei de atunci, programul restrictiv la televizor, inclusiv \n partea a doua a perioadei de studiu [i restric]iile de a p#r#si cazarma \n timpul liber, era pur [i simplu deranjant [i penibil s# sar gardul.

542

La final, am fost dezam#git c# noi (promo]ia 1982) nu am avut tablou de promo]ie [i nici un alt simbol cum am v#zut ulterior la al]ii (\n str#in#tate mai ales), ... cu simbolistica am stat slab, nu [tiu nici acum [i de ce, pentru c# pe vremea aceea ar fi trebuit s# fie la mod#... _n toat# cariera, au fost c@teva momente dificile... iar de pe timpul liceului \mi amintesc numai dou# care s# merite a fi amintite \n lucrarea dumneavoastr#.

Primul moment s-a petrecut la \nceput, c@nd am vrut s# plec dup# primele 2 luni, datorit# elementelor prezentate la \ntrebarea anterioar#, dar a venit tata la liceu, am negociat [i am ajuns la o \n]elegere (s# iau decizia \n vacan]a de iarn#), ulterior dup# primul trimestru abia a[teptam s# m# \nt@lnesc cu b#ie]ii dup# vacan]#... _n concluzie, cred c# m-am acomodat destul de repede...

La sf@r[itul anului IV (1982) am fost printre cei \nscri[i la Academia Tehnic#, am picat... de fapt a fost un an nefast pentru to]i cei de la tehnic# [i cu c@teva excep]ii [i pentru cei de la medicin#... ne-au “s#rit” subiectele... [i ne-au b#tut civilii... Ce s# o mai lungesc, am fost extrem de afectat, pentru mine, mama [i nu \n ultimul r@nd pentru profesorii mei (Ungureanu la mate, T@r@l# [i Roseti Ion la Fizic#, diriginta (dna Toma, Dumnezeu s# o odihneasc#) [i nu numai ei... La revederea din 1992 am constatat c# to]i au fost afecta]i [i am comentat pu]in. Mama m-a ajutat atunci s# ies din apatie [i s#-mi fac [i eu vacan]a. Acest e[ec m-a f#cut s#-mi promit c# nu voi mai rata niciodat# un examen [i m-am ]inut de cuv@nt.

Nu a[ putea spune dac# m-a influen]at mult sau pu]in, etapa parcurs# \n Liceul militar, comparativ cu alte etape din via]#, nici nu cred c# se poate m#sura a[a ceva pentru c# fiecare v@rst# are specificul ei... dar sigur sensul a fost pozitiv. Din punctul meu de vedere, influen]a semnificativ# s-a manifestat \n plan fizic [i mental, cum era [i normal ]in@nd cont de reperele temporale despre care vorbim (de la 14 la 18 ani) .

Fizic, pentru c# am intrat \n 1978 cu 1,54 m \n#l]ime [i 44 kg greutate [i am absolvit cu 1,78m \n#l]ime [i 76 kg greutate, cu un fizic armonios [i o ]inut# care f#cea impresie... tr#s#turi care m-au avantajat ulterior at@t \n rela]iile profesionale c@t [i sociale.

Mental, am dob@ndit un nivel de cuno[tin]e generale foarte solid, care mi-a permis s# fac fa]# majorit#]ii interlocutorilor ulteriori, rom@ni [i str#ini. Nu \n ultimul r@nd, am devenit mult mai ambi]ios, mai atent la problemele celorlal]i, [i am “probat” haina de “mic comandant” (am fost plutonier de companie la anul III, compania mr. R#du])... cum se numeau grada]ii \n liceu.

Nu [tiu dac# exist# un adev#rat spirit cantemirist, dar ceva exist# pentru c# s-a v#zut \n {coala militar# [i ulterior. Cred c# datorit# sistemului de valori specific vremii, nu am putut realiza a[a ceva, dar sigur exist# o mentalitate [i o atitudine, evident# la fiecare, care s-a format \n acei ani [i se p#streaz# p@n# la final...

Semnifica]ia acesteia [i coeficientul de putere sunt diferen]iate individual \n func]ie de cum am perceput sistemul, ce am devenit pe parcursul carierei [i cum ne-au influen]at prefacerile societ#]ii rom@ne[ti din ultimii 30 de ani...

O elit# cantemirist# sau mai bine spus a Liceelor militare exist#, cel pu]in la nivelul sistemului militar... Apreciez c# peste 95% din cei realiza]i (\n sensul ocup#rii unor func]ii de r#spundere, cu grade de general) au f#cut parte din r@ndurile celor proveni]i din aceste licee, iar ceilal]i 5% din r@ndul muncitorilor sau al absolven]ilor de licee civile.

543

_nainte de a vorbi despre idealuri a[ dori s# fac c@teva referiri la ceea ce am \nv#]at \n primii ani de liceu. Am \nv#]at \n primul r@nd ce \nseamn# corectitudine, respect [i generozitate \n rela]iile cu ceilal]i (colegi de clas#, de an, mai mici sau mai mari, subordona]i sau [efi ierarhici...) [i c@t de importante sunt aceste tr#s#turi \n sistemul militar [i nu numai... _n al doilea r@nd, am \nv#]at c# [i “#la micu” sau “mucalitu” este om cu idealurile lui [i trebuie respectat [i ajutat [i nu batjocorit... Am \n]eles semnifica]ia sintagmei “Ce ]ie nu \]i place altuia nu-i face”.

De asemenea, am realizat c# \n sistemul militar rela]iile interumane sunt deosebit de importante, scara valoric# este destul de strict#, [i exist# \ntotdeauna o ierarhizare, iar de pozi]ia ocupat# depindeau foarte multe lucruri, puerile pe vremea aceea (permisii , \nvoiri, excursii cu clasa, etc.), dar care ulterior, la alte coordonate, de fapt creioneaz# cariera fiec#ruia dintre noi. p@n# la pensionare.

Idealurile au venit mai t@rziu, spre anul IV. Astfel, am devenit mult mai ambi]ios [i mai motivat… s# ajung comandant, s# am o carier# nu doar un serviciu sau o slujb#, ideal care s-a conturat [i fundamentat \n {coala Militar# [i ulterior, trec@nd prin numeroase func]ii [i comenzi, s-a definitivat \n 2006 c@nd am fost numit comandantul Bg. 282 I. Mc. _mplinirea a venit \n 2007 c@nd am fost avansat la gradul de general de brigad#.

F#r# discu]ie cancelaria cantemirist# a fost o cancelarie bogat# \n personalit#]i [i competen]e profesionale. Pe cine s# compar, pe Giurginc# cu Jebeleanu, pe Ungureanu cu Toma sau pe Onos# cu Marinescu, nu merge... nu se poate!

De aceea nu a[ vrea s# nominalizez, eviden]iez sau s# ierarhizez, pentru a nu gre[i,... la clasa mea am avut o \ntreag# elit# a cancelariei (am fost la C, promo]ia 1982), dar ram@ne a[a cum am spus anterior, o cancelarie de... adev#ra]i dasc#li, \n \ntregul ei, oameni competen]i [i dedica]i. Dumnezeu s#-i odihneasc# pe cei ce s-au dus... [i s# le aduc# b#tr@ne]i lini[tite celor r#ma[i... Cu to]ii au fost [i au r#mas \n elita dasc#lilor no[tri, iar pe vremea aceea era greu s# te men]ii acolo, pentru c# era o meserie respectat# [i c#utat# de cei mai buni \ntre cei buni... Compara]i calit#]ile profesorilor [i ambi]ia elevilor, de atunci, cu situa]ia actual#... parc# este ireal...

Ave]i mare dreptate c@nd spune]i “suflete[te”, dac# ofi]erii instuctori din liceul militar ne-au modelat “suflete[te”? Acesta este termenul potrivit. Din punct de vedere al carierei nu se poate vorbi de o interac]iune ridicat#, mul]i dintre ei neav@nd o carier# semnificativ# \n afara Liceului militar. Probabil c# nivelul de interac]iune era sc#zut deoarece cu ofi]erii ne \nt@lneam doar la adun#ri, \n care ne f#ceau observa]ii despre \nviorare, sectoare, lipsa la studiu, uneori note mai slabe, etc. [i la... permisii [i \nvoiri. _n alt# ordine de idei, nu cred c# ne g@ndeam la ei c@nd aveam \n vedere subiectul carierei viitoare.

Pentru mine, modelele cu implica]ii majore asupra carierei militare au ap#rut ulterior, \n {coala militar# [i mai t@rziu. Din perioada liceului mi-au pl#cut \n mod deosebit comandantul de batalion mr. Georgescu, ulterior cpt. Negoi]# [i comandantul liceului din ultimii doi ani lt.col. Dragomir. La capitolul sufletesc \mi amintesc cu pl#cere de to]i, cu o men]iune special# pentru mr (pe atunci) Cioac# Catri[, cu care am trecut perioada mai grea pricinuit# de pierderea tat#lui meu.

Cu referire la schimbul de genera]ii, drept s# v# spun, nu sunt \n m#sur# s# fac aprecieri deoarece eu \l cunosc doar pe actualul comandant, col. Moraru Constantin, 544

care mi-a fost gradat \n anul I, despre celelalte cadre nu am nici cea mai vag# idee. Iar col. Moraru a ajuns acolo unde probabil a visat de c@nd era licean, cred c# [tie ce vrea [i ce s# cear# cantemiri[tilor actuali.

Dup# cum spuneam am fost la C... o clas# unit#, dovad# c# am organizat dou# revederi numai clasa noastr# (\n 1992 [i 2002). Am organizat una [i cu promo]ia la 25 de ani (\n 2007) cu o participare semnificativ# (202 participan]i din aproximativ 320 absolven]i). Mul]i oameni realiza]i din punct de vedere profesional, cu func]ii de r#spundere \n diferite domenii [i specializ#ri, \n sistemul militar sau \n societatea civil#.

La revederea din 2007 am subliniat c# reprezent#m o for]# colectiv# impresionant# [i c# ar fi bine s# relu#m [i s# men]inem leg#tura \ntre noi, \n noile condi]ii...

Am avut colegi de isprav#, fiecare cu bunele [i cu relele lor, dar pe ansamblu am fost un colectiv foarte bun. Pe vremea aceea erau respecta]i [i cunoscu]i cei foarte buni la \nv#]#tur#, per total sau la anumite discipline [i cei foarte buni la sport. Ace[tia din urm# r#m@neau chiar mai mult \n memoria colectiv# a genera]iilor urm#toare...v@rsta ce s#-i faci?! _ncep cu un aspect critic... Orientarea noastr# spre viitoarea carier#, respectiv spre [colile de ofi]eri, a fost superficial organizat# la momentul respectiv. Spre finalul anului IV au fost adu[i s# ne vorbeasc#, despre posibilit#]ile oferite de sistem, un num#r de ofi]eri de la Centrele Militare. Ha! – unii dintre ei nici nu lucraser# la trup# mai mult de 2-3 ani. Ar fi trebuit adu[i comandan]ii de [coli [i eventual comandan]ii unit#]ilor reprezentative, din fiecare arm# [i specialitate, sau reprezentan]i ai acestora...

Am ales arma tancuri din trei considerente. Am vrut s# fie arm# de comand#, c@t mai aproape de Pite[ti [i s# fie arm# tehnic# (ca mijloc de lupt#). Cea care a \ntrunit condi]iile a fost bine\n]eles [coala de la Pite[ti, pentru armele tancuri [i auto. Au avut o influen]# semnificativ# [i recomand#rile maiorului CIOAC~ Catri[ (comandantul de companie) [i ale lt. col-lui Ilie DRAGOMIR, comandantul liceului \n acea vreme, care erau tanchi[ti [i rug#mintea mamei de a veni c@t mai aproape de cas#, era 1982 [i \ncepea criza iar resursele financiare [i materiale erau limitate. {coala Militar# de la Pite[ti, ea \ns#[i o institu]ie dinamic# [i \n elita structurilor de profil, a condus la dezvoltarea [i maturizarea ideilor (concep]iei) mele despre cariera militar#. _ntre cele mai importante “mo[teniri” doresc s# eviden]iez respectul fa]# de arm# [i fa]# de tehnica de lupt#, fa]# de oameni \n general [i fa]# de echipaj \n particular. _n al doilea r@nd ce \nseamn# s# lucrezi \n echip# [i s# depinzi de cel#lalt... _n final miam dezvoltat un ideal \n realizarea mea profesional#, acela de a deveni comandant. La noi exista o piramid# a elitei tanchi[tilor \n for]ele terestre [i chiar \n structurile centrale (comandan]i de regimente, divizii, armate, [efi de M.St M [i chiar mini[tri (Milea), care ast#zi din p#cate este pe cale de a se pierde... _nc# de la \nceput am remarcat calitatea [i competen]a colectivului de comandan]i [i lectori. Am dat de o echip# solid# [i d#ruit# efortului colectiv, ulterior am aflat c#, dintre absolven]i, \n [coal# erau opri]i \ntotdeauna cei din top 5 [i nu mai de jos... Eu, la r@ndul meu, am absolvit ca [ef de promo]ie [i am r#mas \n [coal#, comandant de pluton.

Revenind la colectivul de comandan]i [i lectori doresc s# amintesc c# am luat c@te pu]in de la fiecare, to]i avem bune [i rele – cred c# nimeni nu \ntruchipeaz# perfec]iunea absolut#, tocmai pentru c# este greu de atins. De aceea, cred c# \n]elepciunea const# \n a 545

identifica [i \nsu[i (asimila) calit#]ile [i elementele de contur valoroase ale fiec#ruia dintre dasc#lii sau comandan]ii no[tri [i ulterior \n a le transpune ca un de]in#tor de drept... dar asta numai dac# ...”\]i vin”, ca la haine…

Din punctul meu de vedere, familia reprezint# una dintre cheile fundamentale care asigur# armonia interioar# [i dob@ndirea succesului \n carier# [i \n via]# \n cele din urm#. De la na[tere, \l consider al doilea eveniment major \n via]a unui om.

Am o familie frumoas# [i m# consider \mplinit din acest punct de vedere. So]ia este inginer, iar fetele peste un an bat la por]ile afirm#rii, una (5 ani) la [coala general# (clasa \nt@i), iar cealalt# mai mare (17 ani) la cele ale universit#]ilor. _n decursul timpului, cu toatele m-au ajutat foarte mult, din perspective diferite bine\n]eles. P@n# acum am muncit mai mult pentru mine, am schimbat 5 garnizoane, fata mare 4 [coli iar so]ia 5 servicii, \mpreun# am locuit \n 6 case (de dou# ori cu chirie [i de dou# ori \n spa]iile armatei)... [i au t#cut... inclusiv atunci c@nd nu le convenea. Va veni vremea s# m# reprofilez [i s# muncesc \n interesul fetelor... M# bucur c# succesul meu \n carier# le-a f#cut s# fie m@ndre cu so]ul [i t#ticul lor...

Am lucrat [i m-am format \n trei sisteme: comunist (1985-1989), democrat - na]ional (dup# 1990) [i democrat - multina]ional (dup# 1994) [i pot spune c# \n toate am avut experien]e interesante care au contribuit la atingerea palierului actual...

Evenimente semnificative, care mi-au marcat cariera ar fi: - Absolvirea {colii militare, \n 1985, ca [ef de promo]ie. Pe vremea aceea era greu dac# nu aveai o sus]inere corespunz#toare, dar iat# c# s-a putut... Am fost foarte fericit...

- Evenimentele din 1989 – m-au marcat prin anvergur#, dinamic# [i semnifica]ia lor...am v#zut [i \nv#]at multe..M-am mutat imediat la trupe, la Regimentul 20 Tancuri din Bucure[ti, de unde am \nceput urcu[ul...

- Admiterea la Academia de _nalte Studii Militare (1991), pas decisiv \n devenirea mea ca ofi]er de stat major [i ulterior comandant. Am \n]eles de la Pite[ti, din [coal#, c# f#r# “cuc” nu aveam [anse prea mari de a deveni comandant. Am absolvit-o ca locotenent major, … ce frumos…

- Promovarea la Statul Major al For]elor Terestre \n 1994, la Serviciul Opera]ii, unde am “crescut” cu Parteneriatul pentru Pace, interoperabilitatea ([i exerci]iile aferente) [i participarea noastr# \n teatrele de opera]ii din Angola [i fosta Iugoslavie, plus exerci]iile na]ionale din 1997, 1999 [i 2000. Am fost avansat de dou# ori \nainte de termen (maior \n 1997 [i lt.col. \n 2000), ce satisfac]ie mai mare mi-a[ fi dorit ?!

- Promovarea, \n anul 2000, \n func]ia de comandant al Batalionului 341 Infanterie de la Topraisar, care trebuia opera]ionalizat pentru c# fusese nominalizat pentru SEEBRIG. Ohoo..ce vremuri, atunci am prins curaj [i am v#zut c# pot ...

- Promovarea \n anul 2003, ca [ef de stat major la Bg. 282 I. de la Foc[ani (loc]iitor din 2004 [i comandant din 2006) care trebuia opera]ionalizat#, certificat# na]ional [i afirmat# \n 2007 ca structur# NATO. Atunci am luat “taurul de coarne”, mi-a pl#cut, am muncit pe rupte dar am avut [i satisfac]ii..am fost avansat colonel \n 2005 [i general de brigad# \n 2007.

- Misiunea \n Irak (2008-2009) unde am avut onoarea s# lucrez la v@rf (Direc]ia Planificare Strategic# a MNF-I) cu armata american#, cu cea irakian# [i cu structurile rom@ne[ti (dou# batalioane) din teatrul de opera]ii. Pe vremea aceea se \ncheia misiunea 546

Coali]iei [i ulterior a noastr# ... oho..ce interesant [i c@te am avut de \nv#]at...

Pentru c# opera â&#x20AC;&#x153;Piramida cantemirist#â&#x20AC;? reprezint# un moment de reflec]ie [i amintire a[ dori s# subliniez c# unul din marile c@[tiguri ale carierei, \n evolu]ia prezentat# anterior, \l reprezint# [i [ansa de a \nt@lni [i lucra cu oameni remarcabili, la toate palierele, [i \n toate structurile men]ionate, oameni care ulterior au ajuns \n v@rful piramidei ... am avut [ansa s# cresc pe l@ng# ei. Dac# citi]i statul de \ncadrare al SMFT, de la colonel \n sus, din anii 1996 â&#x20AC;&#x201C; 2000, ve]i \n]elege mai bine ce am afirmat anterior.

Am fost [i sunt pasionat de \n]elegerea proceselor geopolitice la nivel global [i regional, de arta militar# \n toate dimensiunile ei [i nu \n ultimul r@nd de actul de comand# \n complexitatea lui. Fiecare dintre aceste domenii mi-au suscitat interesul \n mod constant, dar au fost mai mult sau mai pu]in evidente, \n func]ie de pozi]ia mea \n cadrul sistemului, \n diferitele momente ale carierei mele.

Cred c# finalitatea interesului meu se reg#se[te [i se identific# cu performan]a mea \n aceste domenii, dovedit# [i demonstrat# \n decursul carierei, ca ofi]er de stat major, comandant de unitate sau cursant la diferitele institu]ii militare pe care le-am absolvit.

De asemenea, cred c# abord#rile personale din lucr#rile elaborate pe timpul masterului [i \n lucrarea de doctorat demonstreaz# gradul de competen]# pe care l-am atins. Sper ca viitorul s# \mi dea dreptate, cel pu]in tot la fel de mult c@t mi-a dat trecutul [i prezentul.

Dup# cum am amintit anterior am absolvit [coala militar# \n 1985, apoi trei cursuri diferite specifice comandan]ilor de plutoane [i companii (\n 1986, 1988 [i 1989) [i Academia de _nalte Studii Militare \n 1993. Ulterior, am absolvit diferite cursuri de carier# \n 1994 \n Fran]a, 1995 Suedia, 1999 Canada, 2003 SUA culmin@nd cu Colegiul de Ap#rare al NATO (cursul mare, de la ROMA) \n 2006. Dup# cum se poate vedea a existat o continuitate [i o diversitate \n acela[i timp. Acestea m-au ajutat semnificativ \n carier# din mai multe puncte de vedere, \n principal al competen]elor pe linie de stat major [i comand# [i \n plan secundar prin cuno[tin]ele dob\ndite \n cunoa[terea limbilor francez# [i englez#, at@t de necesare \n zilele noastre.

Mai t@rziu, \n 2007, am ob]inut Masterul \n Spa]iul Public European la {coala Na]ional# de Studii Politice [i Administrative Bucure[ti [i \n 2010 am ob]inut titlul de doctor \n [tiin]e militare la Universitatea Na]ional# de Ap#rare. A fost mai mult o ambi]ie personal# ap#rut# \n 2005 pe timpul unui exerci]iu \n poligonul CINCU, c@nd am avut o discu]ie cu c@]iva [efi ierarhici din acea vreme, \n urma c#reia m-am \nscris la ambele forme de \nv#]#m@nt. Aceste dou# studii, derulate pe perioade mai mari de timp (2 [i 4 ani), m-au ajutat s# m# l#muresc eu de ce parte a baricadei sunt,... s#-mi cristalizez opiniile pe temele geopoliticii europene [i transatlantice [i s#-mi fundamentez practic concep]ia despre modul cum ar trebui modernizat sistemul de instruire \n armata noastr# [i adaptat la noul context geopolitic, \n baza experien]ei personale [i a \nv#]#turilor dob@ndite de la al]ii.

Am scris c@teva articole deosebite, pe timpul masterului [i al cercet#rii [tiin]ifice din perioada de preg#tire a examenului de doctorat, apreciate [i publicate \n revistele de specialitate. Am realizat o lucrare de doctorat bun#, cred eu, r#m@ne de v#zut dac# va fi [i folosit# \n structurile de conducere [i \nv#]#m@nt din armata noastr#.

Greu de spus daca armata mai r#m@ne o optiune pentru tinerii care opteaza pentru o profesie. La ofi]eri st#m \nc# bine, mai dureros este mai jos... Armata, de fapt cariera 547

militar#, nu mai reprezint# o op]iune important# pentru tineretul din ziua de azi, \n special pentru cei \nzestra]i fizic [i intelectual. Pe vremea mea era interesant#, reprezenta o op]iune,... acum, concuren]a este mult mai mare at@t pe plan na]ional c@t [i \n context european. Cei care vor dori s# urmeze aceast# carier# vor intra, cu certitudine, \n sistem prin diferitele filiere institu]ionalizate, iar pentru cei nehot#r@]i sper \ntr-o revenire a salariilor la un nivel care s# recomande cariera militar# ca o op]iune serioas# [i de luat \n seam#.

O alta \ntrebare incitant# pe care si-o pune orice individ con[tient, nu m-a ocolit nici pe mine: spre ce se \ntreapt# omul [i omenirea la acest \nceput de mileniu?

Se poate scrie o lucrare de doctorat pe aceast# tem#... Personal sunt optimist [i \ncrez#tor, de[i travers#m cu to]ii o perioad# critic#...Apartenen]a la NATO [i UE ne confer# un statut comunitar semnificativ, care ne men]ine conecta]i la sistemele sociale cele mai performante p@n# la momentul actual [i sunt convins c# ne vom preg#ti pentru a face fa]# amenin]#rilor viitoare \n acest context.

Eu mi-a[ dori s# le “intre \n cap” la europeni c# ne a[teapt# un viitor dificil [i numai \mpreun# putem supravie]ui cu succes. Sunt adeptul Statelor Unite ale Europei cu tot ce presupune aceasta [i cred \n leg#tura transatlantic#. Sper ca popoarele europene s# con[tientizeze aceast# situa]ie [i liderii no[tri s# g#seasc# p@rghiile necesare realiz#rii acestui deziderat. Mai devreme sau mai t@rziu vom ajunge acolo \mpin[i de contextul geopolitic viitor, dar important este cu c@te sacrificii... Personal, \mi doresc s# fiu s#n#tos al#turi de familia mea [i s# m# bucur de anii care urmeaz#! _n context comunitar, am remarcat c# suntem la fel de buni sau de r#i ca [i ceilal]i europeni, doar c# sunt anumite accente negative, generate \n principal din interior, care ne fac mult r#u [i care la momentul actual ne defavorizeaz#. Acestea uneori sunt speculate \n exterior, \n defavoarea noastr# [i de aici... imaginea actual#.

Trebuie s# ne oprim \n a acuza pe al]ii pentru e[ecurile noastre [i s# \nv#]#m s# ne identific#m, cre[tem, p#str#m [i protej#m valorile chiar \n context comunitar [i s# elimin#m c@t mai eficient [i mai rapid neajunsurile. Ideal ar fi s# g@ndim ca americanii, s# muncim ca nem]ii, s# privim via]a ca francezii, s#..., dar nu se poate.

Numai c# istoria a demonstrat c# atunci c@nd vrem - putem [i c# \ntre noi sunt cultivate [i valorile enun]ate anterior, numai c# suntem prea ocupa]i cu micile tactici de queril# \n loc s# ne preocup#m de creionarea [i implementarea strategiilor esen]iale...

La finalul marturisirii mele care a \ncercat s# toarc# firul povestii “O via]# de om a[a cum a fost” mi se propune un subiect de absolut# sinceritate, incompatibil cu retorica de salon: care e crezul fundamental care m# anim# \n aceast# perioad# a vie]ii, f#r# ca s# devin “far” testamentar?

Pentru a p#stra o dimensiune rezonabil# a acestui subiect mi-am propus s# abordez trei paliere cu c@te trei elemente de con]inut \n fiecare, astfel: „ Ca s# ai succes \n via]# trebuie: - S# \]i plac# meseria aleas# [i \n acest context trebuie s# [tii ce vrei s# ajungi [i astfel s# i]i creionezi cariera \nc# de la \nceputul ei; - S# ai o familie armonioas# care s# \]i asigure echilibrul spiritual at@t de necesar; - S# te “bagi” la greu, chiar dac# aceasta presupune [i anumite riscuri, pentru c# atunci te vezi [i tu de ce e[ti \n stare dar tot atunci te v#d [i [efii care ulterior te pot promova.

548

„ Armata \nc#: - Reprezint# una din institu]iile fundamentale \n statul nostru ([i nu numai) [i este o onoare [i o mare responsabilitate s# fii parte a ei; - Presupune o carier# [i nu un serviciu; - Asigur# satisfac]ii personale greu de egalat \n alte meserii, ofer# [anse unice, lucrul cu omul [i cu sistemele de lupt#, participarea \n teatrele de opera]ii.... „ Odat# ajuns pe func]ii superioare trebuie: - S# avem \ntotdeauna grij# s# identific#m [i s# elimin#m ce nu a func]ionat bine [i s# prelu#m ini]iativa implement#rii unor elemente noi, progresiste... Doar reforma are o finalitate, transformarea [i adaptarea la nou nu se termin# niciodat#; - S# avem grij# s# identific#m [i s# cre[tem viitorii lideri pe treptele devenirii lor – valoarea, at@ta c@t# este, nu trebuie risipit#; - S# nu uit#m de unde am plecat [i prin c@te am trecut ca s# ajungem... acolo... [i astfel s# ac]ion#m ca atare. _nchei, prin a face trei recomand#ri, cantemiri[tilor actuali [i viitori: „ Institu]ia militar# func]ioneaz# ca un sistem de ro]i din]ate, \n care fiecare are importan]a ei, dar to]i se consider# esen]iali \n cadrul sistemului ... [i uneori sunt... deci, aten]ie la rela]ionarea cu ceilal]i. „ Sistemul merge [i f#r# tine deci, nu te pune cu el... „ Atunci c@nd ]i se deschid anumite oportunit#]i folose[te-le pentru c# nu se [tie dac# vei mai fi \ntrebat... [i prin a mul]umi autorilor pentru cinstea de a fi parte a acestei lucr#ri.

Am onoarea s# v# salut, pe TO}I !

PROMO}IA 1983

GENERAL DE BRIGAD~ DR. SCARLAT DUMITRU {TACHETA IZB^NZILOR: MUNCA _N ECHIP~ 23. Sunt n#scut \ntr-o localitate foarte frumoas#, cu un nume frumos, ”Malu cu Flori”, situat# \ntr-o zon# de trecere de la deal la munte, pe valea D@mbovi]ei, \ntre 549

T@rgovi[te [i C@mpulung-Muscel. P#rin]ii mei toat# via]a au trudit, au muncit p#m@ntul pentru a \ntre]ine cei trei copii (mai am un frate [i o sor#) \n condi]iile \n care, \n acea perioad#, \n localitate era CAP, iar ei, \mpreun# cu numai alte patru familii, erau particulari.

Nu este nevoie s# mai spun c@t de greu le-a fost [i cum le-au luat p#m@nturile, bucat# cu bucat#. C@nd le-au dat \napoi, din p#cate era destul de t@rziu, pentru b#tr@ne]ea lor. Cu toate acestea au vrut ca noi, cei trei copii, s# \nv#]#m carte. {i ne-a ajutat Dumnezeu s# r#zbim \n via]#. {i fratele, [i sora noastr#, au c@te dou# facult#]i, sunt la casele lor, au la r@ndul lor copii [i sunt oameni responsabili. Deasemenea, eu consider c# ne-au educat frumos, ne-au \nv#]at s# fim corec]i [i s# muncim cinstit, astfel, [i-au pus amprenta pe viitorul nostru. Decizia de a merge la Liceul Militar mi-a apar]inut. Dup# vizita unui ofi]er de la CMJ D@mbovi]a am fost at@t de pl#cut impresionat \nc@t m-am decis s# urmez cursurile acestui liceu. {i consider c# nu am f#cut r#u deloc.

24.Trebuie s# m#rturisesc faptul c# mi-a fost foarte greu. Eram foarte libertin, iar via]a cazon# la o v@rst# fraged# nu era u[oar#. _mi amintesc despre plimb#rile mele aproape \n fiecare sear#, \n primele luni, c#tre poarta liceului [i privitul lung al str#zii de dincolo de gard. _ns#, \ncet, \ncet m-am obi[nuit. Sistemul de \nv#]#m@nt eu l-am considerat \ntotdeauna unul de excep]ie. De la \nceput l-am perceput ca fiind foarte bine orientat spre seriozitate [i responsabilitate. Nu am fost eu \ntotdeauna \n stare s# m# ridic la \n#l]imea cerin]elor [i exigen]elor dasc#lilor. _mi amintesc, mai t@rziu c@nd am avut la r@ndul meu copil c# mi-am dorit pentru el aceia[i profesori pe care i-am avut eu. Am tot respectul [i considera]ia pentru profesorii care m-au \nv#]at carte \n Cantemir 25. _ntr-adev#r am avut tendin]a de a renun]a la Lieul militar, la treapt#, \ns# at@t p#rin]ii, c@t [i o parte dintre profesori m-au ajutat s# merg mai departe. Ulterior am \ndr#git aceast# meserie.

26. Datorez aproape totul. Acolo m-am format. Ceea ce a fost ulterior, de acolo [ia tras seva. A avut un rol hot#r@tor pentru cariera mea militar#.

27. Dup# cum v# spuneam, seriozitatea [i responsabilitatea celor care ne-au condus [i educat, \mpreun# cu anii de acas# au f#cut din noi oamenii de mai t@rziu. Acest spirit cantemirist, [i eu consider, c# ne-a c#l#uzit pa[ii \n timp.

28.Nu [tiu al]ii cum au procedat, \ns# eu am \nv#]at de mic s#-mi stabilesc obiective de realizat, pas cu pas. Nu-mi amintesc s#-mi fi dorit atunci s# ajung general, consideram c# maior, a[a cum erau comandantul companiei sau batalionului, era suficient. Pe m#sur# ce realizam unul din obiective, m# g@ndeam la urm#torul.

29.M# g@ndesc cu onoare [i mare pl#cere la dasc#lii din liceu. Le sunt recunosc#tor pentru faptul c# m-au \nv#]at carte [i m-au educat. Din p#cate mul]umirile mele sunt prea s#race pentru a-i r#spl#tii. M# g@ndesc la dirigintele mele, doamnele Floca Maria [i M#rgu]a, doamnele Giurginc# Elena, Toma, Iriciuc, domnii profesori Toma Nicolae, Roseti, Stanciu, pe care la s#rb#tori, \mi face mare pl#cere s# le transmit g@nduri bune.

30. {i comandan]ii au fost de excep]ie. Am avut de \nv#]at de la fiecare c@te ceva.

Cu c@t# admira]ie m# uitam la comandantul de batalion, pe atunci mr. {tef#nescu.

Schimbul de genera]ii este firesc. Bine este s# nu-i uit#m niciodat# pe cei care au fost \naintea noastr#, s#-i cinstim [i s#-i respect#m cum se cuvine pentru c# noi suntem unde suntem [i datorit# muncii [i abnega]iei domniilor lor.

550

31. Am respect deosebit [i aprecieri pentru to]i colegii. Ar fi nedrept s# amintesc numai de unii dintre ei pentru c# to]i mi-au fost [i-mi sunt foarte dragi [i-mi face mare pl#cere s# m# v#d cu ei de c@te ori am ocazia.

32. Sunt infanterist [i m# m@ndresc cu acest lucru. Am dorit s# merg la tancuri, \ns# mi s-a spus c#-s prea \nalt (!) a[a am ales infanteria, pentru a face carier# pe linie de comand#.

33. Am avut [i \n {coala militar# oameni deosebi]i de la care am \nv#]at foarte multe. Pe to]i \i apreciez, de la comandan]ii de pluton, pe atunci Lt. B#lt#]eanu, Cpt. Miu[i, la comandantul de companie Cpt. Bold, comandantul de batalion, Cpt. Voica sau [eful armei, Mr. Stoina.

34. Recunosc faptul c# familia a avut un rol foarte important \n evolu]ia mea.

Am fost \n]eles permanent [i sprijinit \ndeaproape. Atunci c@nd am fost plecat de acas#, [i am fost \n multe garnizoane, so]ia a fost cea care a ]inut, cum se spune, casa. Dumnezeu mi-a scos \n cale o so]ie care s#-mi fie al#turi [i ne-a d#ruit o feti]# foarte cuminte [i ascult#toare. A[a, mie mi-a fost foarte u[or, s# m# concentrez pe sarcinile de serviciu.

35. Foarte pe scurt, am avansat \n cariera armelor de la comandant de pluton la comandant de companie, batalion (infanterie, logistic, ulterior tot infanterie, dealtfel cu care am mers \n misiune \n Afganistan), brigad#, iar acum divizie. Am lucrat \n comandamente de categorie de for]e, opera]ional \ntrunit [i \n Statul Major General, pe diferite func]ii, de opera]ii [i instruc]ie. Avans#rile mele au fost toate \nainte de termen [i consider c# acest aspect spune totul despre mine, despre [efii [i colaboratorii de excep]ie pe care i-am avut. Ace[tia m-au apreciat [i m-au ajutat s#-mi fac treaba c@t mai bine.

36. Func]iile mele au fost pe linie de comand# [i \n domeniile opera]ii [i instruc]ie.

Aici a[ dori s# eviden]iez faptul c# eu niciodat# nu am avut realiz#ri dec@t \n echip# [i eu consider c# cel mai de pre] bun pe care-l are o structur# sunt oamenii. I-am respectat, mau respectat [i \mpreun# am avut realiz#ri importante.

37. De-a lungul timpului am absolvit cursurile necesare promov#rii, cel de comandant de companie, Academia de _nalte Studii Militare, Colegiul de stat major, diferite cursuri \n str#in#tate, iar doctoratul a reprezentat cea mai \nalt# form# de preg#tire, p@n# acum.

Am participat la diferite simpozioane, colocvii, am scris mai multe articole, iar cartea pe care am scris-o are titlul â&#x20AC;&#x153;Crize si r#spuns la acesteaâ&#x20AC;?.

38. Procesul de reform# este unul necesar generat de noile transform#ri. Nu puteam fi \n afara acestuia. Am deasemenea convingerea c# tinerii din ziua de ast#zi au capacitatea de a duce pe mai departe ce au f#cut \nainta[ii no[tri.

39. Cred c# ar fi multe de spus. Un aspect este cert, tot cantemirist a[ vrea s# fiu, a[ lua-o de la cap#t. Eu consider evolu]ia societ#]ii \n care tr#im una normal#. Dup# o perioad# de comunism destul de lung# nu cred c# se \nva]# democra]ia prea repede. Sunt mul]i factori care influen]eaz# evolu]ia unei societ#]i. Din punctul meu de vedere numai cei care nu vor, nu v#d transform#rile \n bine, \n ]ara noastr#.

40. Ce ne dorim cu to]ii, lini[te [i pace, s#n#tate, bun#stare, colaborare [i \n]elegere.

41. _ntotdeauna am considerat c# MUNCA ST~RUITOARE _NVINGE TOTUL. 551

GENERAL MAIOR CRISTIAN CIOC S~-}I PO}I ANTICIPA LIMITELE _N TIMP REAL Sunt unul din mul]ii ofi]eri ai sistemului na]ional de ap#rare, ordine public# [i siguran]# na]ional# care a absolvit Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”. _n “foaia de parcurs” a carierei mele militare de p@n# acum sunt \nscrise urm#toarele: - Absolvent al liceului – promo]ia 1984; - {coala Militar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” – arma infanterie – promo]ia 1987; - Academia de _nalte Studii Militare – promo]ia 1998; - Colegiul de Comand# [i Stat Major, Colegiul Na]ional de Ap#rare, Master; - Studii [i cursuri pe linie de specialitate: “Secret Service” – SUA, “Service de Protection des Hautes Personnalites” – Fran]a, Israel, “International Law Enforcement Academy” pentru Europa [i altele; - Ofi]er “Regimentul 30 Gard#”; - Din ianuarie 1990 [i p@n# \n prezent, ofi]er al Serviciului de Protec]ie [i Paz#.

De ce am ales s# sus]in exemen de admitere la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”?

Sau, mai corect formulat# \ntrebarea, ce m-a determinat s# urmez cariera militar#?

Acum c@nd scriu aceste r@nduri \ncerc s#-mi dau un r#spuns la aceast# \ntrebare.

M#rturisesc c# nu m-am g@ndit serios s# r#spund la asemenea \ntreb#ri. Am luat totul ca un dat al existen]ei mele. Nu fac parte dintr-o familie cu tradi]ii pe linia carierei militare. Neamul meu de munteni aprigi din care m# trag, din zona Drajna, Cera[u, Nuc[oara – Prahova [i-au adus contribu]ia prin jerfele l#sate pe p#m@ntul rom@nilor, at@t de drag nou# tuturor, atunci c@nd ]ara a cerut-o. M-au impresionat aceste momente tr#ite de fiecare, povestite [i transmise genera]iilor viitoare pentru a nu uita. Jocurile copil#riei se bazau, de regul#, pe arme improvizate de la s#bii [i arcuri la pu[ti [i pistoale. Mai t@rziu, prin 1972, am avut primul contact cu televizorul. M-a fascinat emisiunea “De straj# patriei” transmis# duminica \ntre orele 12.00 [i 13.00. P@n# la v@rsta de 14 ani nu cred c# am sc#pat nici una. Era o tragedie c@nd televizorul pe l#mpi “Rubin” se strica.

552

A[a am ajuns s# m# \nscriu la Comisariatul Militar Prahova pentru a sus]ine examen de admitere la Liceul militar. P#rin]ii nu mi-au spus nici da, nici nu. Pur [i simplu au spus “Bine….”. Etapa aceasta are o mic# istorie. M-am prezentat la comisariat pentru \nscriere. Acolo, am fost primit de un “tovar#[ c#pitan” care, dup# ce m-a ascultat, mi-a f#cut o scurt# prezentare a op]iunilor pe care le aveam. Nu-mi amintesc ce m-a \nc@ntat foarte mult din expunerea dumnealui, dar cu siguran]# am luat decizia s# sus]in examen la Liceul militar de marin# Constan]a. _nc@ntat, nevoie mare de alegerea f#cut#, am plecat acas# a[tept@nd finalizarea dosarului de candidat. Minunea a ]inut p@n# \n ziua c@nd respectivul ofi]er a venit acas# s# stea de vorb# cu p#rin]ii. Ce a urmat….. S# spunem c# de comun acord am hot#r@t s# sus]in examen de admitere la Dimitrie Cantemir. Nu mi-a p#rut r#u niciodat#. Cu siguran]# #sta mi-a fost destinul.

Examenul de admitere a fost foarte greu. Eram mul]i candida]i pe un loc. Nu-mi era fric# de probele eliminatorii. Era primul meu examen [i con[tientizam c# poate s#-mi hot#rasc# parcursul vie]ii. }ineam foarte mult s# ajung militar. {i nu orice fel de militar, ci ofi]er. Dac# \n acele momente m# \ntreba cineva ce reprezint# o carier# militar#, cu siguran]# habar naveam ce s#-i r#spund. _ncrez#tor \n mine, tem#tor dup# fiecare prob# scris#, \n urma discu]iilor purtate cu ceilal]i candida]i, c@nd descopereai fisurile propriei tale lucr#ri, am a[teptat finalul.

Acest final suna a[a: nu sunt eu cel mai bun, dar de intrat intru. {i am intrat.

Primele zile \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza. Un climat necunoscut, cu reguli foarte stricte. Unele reguli acceptabile, altele de ne\n]eles [i, \n opinia mea de atunci [i de acum inutile. _ns#, totul are un \nceput. _mi amintesc foarte sigur c#, to]i cei care eram acolo doream s# demonstr#m, s# ne demonstr#m nou# \n primul r@nd c# am f#cut o alegere bun#, c# vom respecta regulile, vom \n]elege disciplina, rigorile vie]ii de militar etc. etc.. Fie vorba \ntre noi, orice minune ]ine c\t ]ine… Secund# cu secund#, minut cu minut, or# cu or#, zi cu zi, pe m#sur# ce cape]i experien]#, \n]elegi ce se \nt@mpl# \n jurul t#u, \]i faci via]a mai u[oar# [i, m#car o dat# (de fapt de c@te ori po]i) \ncalci regulile. Este specific, \n opinia mea, pentru fiecare cantemirist, pentru fiecare LM-ist, c# doar [i de aceea are farmec perioada liceului prin care ai trecut.

Cele c@teva zile pentru acomodare au trecut repede. Echiparea cu ]inut# militar#, programul de diminea]# [i de sear#, preg#tirea pentru deschiderea anului de \nv#]#m@nt cu celebra deplasare \n forma]ie “cu st@ngul _hiard ” s-au topit ca un bulg#re de z#pad# prim#vara, odat# cu \nceperea cursurilor \n sala de clas#. Or# de or#, zi de zi luam contact cu profesorii. Toate pove[tile auzite de la colegii mai mari \n pu]inul timp avut la dispozi]ie de la prezentarea la liceu se evaporau la fiecare \nt@lnire, la fiecare or# de curs. Cuvintele sunt prea pu]ine [i nu pot exprima st#rile prin care trece un pu[ti de 14 ani, \n fa]a unor “titani” ai culturii, ai cuno[tin]elor din toate domeniile at@t de necesare \n a pune bazele [i a forma un om care a trecut pe la [coal# nu de dragul de a ob]ine o diplom#. _mi este greu s# fac o ierarhie a tuturor profesorilor care mi-au \mp#rt#[it cu pasiune din cuno[tin]ele lor. Ar fi necinstit din partea mea s# fac o ierarhie [i, din diverse motive s# omit pe cineva. _mi cer iertare pentru to]i aceeia care nu \i voi aminti aici, dar nu pot s# nu-i amintesc pe domnul profesor Ni]#, dirigintele meu \n cei patru ani de liceu, profesorii Jebeleanu [i Preda, col. Butoi (o \nc@ntare la orele de muzic#) [i col.

Ungureanu care au p#r#sit aceast# lume, profesorii Onos#, Sp@nu, Ropotic#, Constantinesu, Vasile, Nour [i mul]i al]ii.

553

Cei patru ani din Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” au l#sat amintiri frumoase, dar [i aspecte mai pu]in pl#cute. De exemplu, nu voi \n]elege de ce fiecare promo]ie a liceului c@nd ajungea \n anul patru trebuia s# se impun# \n fa]a celor din anii mai mici prin atitudini [i comportament care, acum c@nd am ajuns la maturitate nu ne face onoare. M# refer la acele momente c@nd f#ceai pe marele “comandant” [i recurgeai la metode nu prea ortodoxe s# te impui \n fa]a celor mai mici. _mi amintesc, de asemenea, de un incident c@nd, de voie, de nevoie a trebuit s# \mi ar#t abilit#]ile de K-one (practicam judo de performan]#) pe terenul de sport din spatele pavilionului \nv#]#m@nt. Ca doi veritabili gladiatori \n aren#, cu suporterii aferen]i, eu din anul doi [i colegul meu din anul patru ne-am ar#tat abilit#]ile de “b#t#u[i”. Deznod#m@ntul a fost unul OK, deoarece cei din asisten]#, cu capul pe umeri, ne-au desp#r]it p@n# c@nd nu a fost prea t@rziu. Am r#mas prieteni [i, dup# at@]ia ani c@nd ne \nt@lnim \nt@mpl#tor sau nu, ne aducem aminte cu un gust amar de prostia care am f#cut-o. Un alt aspect nepl#cut pentru mine a fost \nvoirea de la sf\r[itul s#pt#m@nii c@nd, prin diverse criterii stabilite la nivelul conducerii liceului, puteai s# beneficiezi de “nepre]uitul” bilet de voie. Av@nd \n vedere c# nu to]i puteam beneficia de acesta, se recurgea la mijloace “specifice” transmise din genera]ie \n genera]ie care nu ne onoreaz#, dar care este o realitate: s#ritul gardului, falsificarea biletului de voie (o “capodoper#” a cantemiristului “orice este posibil” – ou fiert decojit, pu]in umed, aplicat pe [tampila unui bilet de voie “autentic” [i imprimat# pe un alt bilet de voie “virgin” plus semn#tura, bine\n]eles falsificat# – uneori o adev#rat# art#), multiplicarea biletelor cu [tampil# \n alb de c#tre “cancelar” f#r# [tiin]a comandantului de companie, sau “legendarea” f#cut# \n fa]a ofi]erului de serviciu ” Tovar#[u….[ti]i, au venit p#rin]ii la poart#… cu trenul…v# rog, dac# se poate…”. {i nu \n ultimul r@nd, “celebrele” [edin]e cu p#rin]ii c@nd, ace[tia aflau ce prostii am mai f#cut, iar noi, \mpricina]ii, doream s# ne facem mici, mici, dac# se poate c@t mai nev#zu]i [i timpul s# treac# foarte, foarte repede ca s# putem sc#pa de “micile gre[eli”, aspectul acesta “nu este tocmai…conform cu realitatea pe care, eu, o prezint…...c@t mai sincer cu putin]#”, “un accident… datorat…nu se va mai repeta” etc..

Pe parcursul anilor de liceu nu am avut niciodat# momente de renun]are. {i asta se datoreaz# tuturor celor care ne-au \ndrumat pa[ii \n aceast# perioad# c@t [i colegilor. _hiard ac# erau reguli stricte, greu de acceptat de un “pu[ti de liceu”, la fel ca to]i liceenii rebeli, cei care ne-au \ndrumat pa[ii \n aceast# perioad# au [tiut s# ne \n]eleag# [i s# g#seasc# modalit#]ile de a ne crea un climat aparte, specific v@rstei noastre. Orele de curs erau o \nc@ntare [i scoteau din noi la iveal# tot ce aveam mai bun, sprijinul acordat la studiu pentru cei mai \nd#r#tnici dintre noi, organizarea activit#]ilor culturale sau sportive, dezvoltarea spiritului de echip#, de competi]ie, de bun gospodar, totul, a condus la acceptarea [i formarea noastr# pentru viitorul care l-am ales.

Dup# cei patru ani de liceu, fiecare am [tiut ce drum s# ne alegem. Personal datorez enorm de mult celor care mi-au \ndrumat pa[ii \n aceast# perioad#. Mi-au pus bazele unei culturi generale s#n#toase, mi-au stimulat nevoia de cunoa[tere [i de perfec]ionare, mi-au deschis c#i de urmat at@t \n mediul militar, c@t [i \n societate, \ntr-un cuv@nt mi-au dat posibilitatea s# aleg un drum c@t mai apropiat de ceea ce eram eu. De ce fac aceste aprecieri? Cei care ne-au \ndrumat pa[ii \n liceu, profesori [i ofi]eri, au avut abilitatea s# ne cunoasc# [i s# ne aprecieze pe fiecare \n parte. Cu mult# r#bdare [i tact, am fost 554

stimula]i [i \ndruma]i c#tre domeniile unde abilit#]ile [i performan]ele noastre puteau da roade. C@nd ai un asemenea ajutor \]i vine destul de u[or s# iei o decizie pentru drumul ce-l ai de urmat. Este o realitate: parte dintre noi ne preg#team pentru a sus]ine examen de admitere la Academia Tehnic# Militar#, medicin# militar# sau facult#]i civile. Accesul \n [colile militare se f#cea \n func]ie de mediile ob]inute, abilit#]i [i calit#]i specifice fiec#rei arme. Ca o noutate, sunt prima promo]ie din Liceele militare care a sus]inut examen de admitere la {coala militar#. {i \n ace[ti ani de liceu am mai \nv#]at ceva. Spiritul de competi]ie, spiritul de competi]ie loial#. Am \nv#]at s# cunosc oamenii, s# apreciez valoarea fiec#ruia, a[a cum este, s# fac echip#, s#-l ajut pe cel de l@ng# mine. Am \nv#]at s# pre]uiesc, mi-am descoperit anumite limite, am \nv#]at ce-i prietenia [i ce \nseamn# s# fii un bun prieten. Am \nv#]at s# nu fiu invidios, s#-mi st#p@nesc [i pe c@t posibil s#-mi elimin frustr#rile, am \nv#]at s# respect. Consider c# toate acestea fac parte din spiritul celui care a trecut printr-un asemenea liceu. Eu am acum [ansa s#-mi _hiard ac#_te g@nduri \ntr-o carte dedicat# celor din Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” [i de aceea consider c# exist# un spirit, al nostru, al tuturor celor care am absolvit un liceu militar.

Acest spirit m-a f#cut s# fiu puternic. M-a f#cut s# respect [i s# pre]uiesc.

Nu pot trece peste perioada celor patru ani de liceu f#r# s#-mi amintesc de colegii de promo]ie, sau de to]i cei care mai mult sau mai pu]in timp am \mp#r]it climatul din Cantemir. _mi vin \n minte multe nume [i amintiri. Cu unii dintre ei am p#strat leg#tura [i acum suntem prieteni de familie. Cu al]ii m-am \nt@lnit sporadic sau nu am mai auzit nimic despre ei. Via]a ne-a purtat pe fiecare pe drumul nostru. Nu pot s#-l uit pe Ionescu Amilcar, un extraordinar elev eminent, ajuns cercet#tor, an de an premiant [i c@[tig#tor al olimpiadelor pe ]ar# la fizic# sau matematic#. Cu prietenul col. Dr#gan Iordan am avut privilegiul de a fi coleg [i \n {coala militar# [i Academia militar#. Col.dr. Oprea Ionel (foarte bun fotbalist, era extrem#), medic militar [i un extraordinar manager m# \nt@lnesc frecvent, este adev#rat mai mult pentru rezolvarea unor probleme de serviciu.

Bunul prieten }\n] Florin, acum \n rezerv# datorit# problemelor medicale (r#nit \n evenimentele din decembrie 89 la Bra[ov), P#cure]u Anton ajuns ambasador, Col. Iano[iu Florin v@n#tor de munte, doctorul Niculescu Paul de la Spitalul Floreasca, Bolojan Florin [eful meu de clas# (un elev eminent), col. Go[u un extraordinar baschetbalist [i nu numai, Gl.bg. Tomescu C#t#lin partenerul meu de antrenament la judo, Gl.lt. Zisu C#t#lin prahovean de-al meu, col. Laz#r Gabriel – lucr#m \mpreun#, Milik Otto ajuns politician, R#dulescu “R#]oi” – chitaristul, Constantinescu Liviu totdeauna r#zvr#tit (a decedat), Dumitrescu “Molie” \nver[unat cititor de romane, Preda Sorin ofi]er de poli]ie prin Buz#u [i Constantinescu Liviu ofi]er de poli]ie \n Ialomi]a [i mul]i al]ii c#rora le cer s# nu se supere c# nu i-am reamintit aici. V# pre]uiesc [i v# port cu dragoste \n suflet. Sunt amintiri frumoase despre oameni care acum las# ceva \n urm# acolo unde \[i desf#[oar# activitatea. {i voi face]i parte din “Piramida Cantemirist#”.

Mai amintesc din aceast# perioad# pe ofi]erii care mi-au c#l#uzit primii pa[i \n cariera militar#. Col. Petre [i Col. Dragomir (ofi]er de tancuri, cu o ]inut# militar# care ne-a impresionat, parc# era decupat din albumul de ]inute militare) au fost comandan]i ai liceului \n perioada c@nd eu am fost elev. Comandan]ii mei de companie din cei patru ani de liceu, pe atunci mr. Lache, cpt. Stan, cpt. Tudoran [i mr. Negoi]# (licen]iat \n 555

drept) care ne-au \ndrumat, ne-au sf#tuit [i c@nd a fost nevoie ne-au strunit, asum@ndu[i rolul de “p#rin]i spirituali” \n multe cazuri. Col. Nour perceput de c#tre noi elevii “un dur”, \n realitae un suflet mare care nu punea la inim# toate micile r#ut#]i pe care le f#ceam din postura de “copii r#sf#]a]i f#r# minte”. Lt. Iliescu, actual general \n rezerv#, \n perioada 1990 – 1996 mi-a fost [ef, Director al S.P.P.. Nu-I pot uita pe regreta]ii col.

Butoi [i col. Ungureanu pentru contribu]ia care au adus-o unui t@n#r \n formare, primul pe linie cultural# [i cel de-al doilea \n plan sportiv. _nscrierea [i examenul de admitere la {coala Militar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” a fost urm#torul pas \n cariera mea militar#. Ce m-a determinat s# optez pentru infanterie? Sincer, nu am un r#spuns ferm. Dac# era dup# mine a[ fi dorit s# urmez \n paralel mai multe [coli militare [i s# dob@ndesc cuno[tin]e \n armele artilerie, tancuri [i auto, avia]ie, artilerie [i rachete antiaeriene, marin# [i nu \n ultimul r@nd infanterie. Pur [i simplu am ales infanteria. {coala militar# a fost pentru mine un mediu total diferit fa]# de liceul militar. Alt regim de cazarm#, mult mai strict, alte cerin]e unde preg#tirea teoretic# [i practic# [i nu \n ultimul r@nd cea fizic# au fost aplicate strict pentru ceea ce urma s# profesez. Anii din {coala militar# au fost inedi]i, au pus bazele unui viitor ofi]er cu cuno[tin]e suficiente pentru un comandant de pluton “de arme \ntrunite”. Din [coal# puteam \ncadra func]ii de comandant pluton infanterie, v@n#tori de munte, para[uti[ti, mitraliere companie, cercetare, arunc#toare 82 mm, AG 9 sau mitraliere AA MR2 sau MR4, o plaj# destul de larg# \n cadrul unit#]ilor mecanizate din Armata Rom@niei. O precizare, pentru func]iile de comandant pluton altele dec@t infanterie mai urma, dup# terminarea [colii militare un curs de un – trei luni, func]ie de specialitate. Incitant pentru un viitor ofi]er de infanterie. _n {coala militar# luptai pentru note, astfel \nc@t s# te clasezi c@t mai sus \n ierarhie la terminare [i s# po]i s#-]i alegi o garnizoan# c@t mai accesibil# dorin]elor tale. Pe vremea aceea func]iona lozinca: “Garnizoana ofi]erului este Rom@nia”. Vr@nd – nevr@nd, \n majoritatea cazurilor aceast# lozinc# a func]ionat. De[i erau criterii bine definite \n ceea ce prive[te reparti]ia (media ob]inut# pe parcursul celor trei ani, aptitudini [i abilit#]i, “priorit#]ile [i nevoile armatei”, op]iunile fiec#ruia – trei garnizoane, locurile disponibile etc.) marea majoritate dintre noi am primit reparti]ie “\n a patra garnizoan#”. {i uite a[a, t\n#rul locotenent s-a prezentat \n fa]a comisiei de reparti]ie cu atu-ul de al cincilea \n promo]ie cer@nd garnizoanele Ploie[ti, Bra[ov, Buz#u [i a primit reparti]ie la Regimentul 30 Gard# Bucure[ti.

Aceast# etap# a form#rii mele ca militar de carier# o pot descrie \n multe pagini, dar nu este subiectul propus. Nu pot trece peste aceast# etap# f#r# a exprima c@teva cuvinte despre comandan]i, profesori [i colegi. Port respectul cuvenit domnului colonel Dragomir Aurel, comandantul [colii c@nd eu am terminat \n 1987. Pentru c# d@nsul a avut probleme cu justi]ia dup# 1990, \n urma evenimentelor din decembrie 1989, ]in s# fac urm#toarele preciz#ri: nu eu sau alt cet#]ean pot s# judec faptele unui comandant militar \n situa]ii de criz# [i \ntr-un anumit context geo-politic dat. Justi]ia [i apoi istoria \l judec# [i ne judec# pe fiecare. {i ca s# fim sinceri cu adev#rat, \nving#torul te judec#, \n func]ie de interese. Istoria poate confirma, infirma [i argumenta faptele noastre atunci c@nd noi nu mai suntem. _ns#, nu pot \ntoarce spatele omului Dragomir care a contribuit cu tot ce a avut mai bun la devenirea mea ca ofi]er. Ne-am re\nt@lnit cu diverse ocazii de-a lungul 556

timpului [i am sim]it \ntotdeauna o vibra]ie care pentru mine transmite de fiecare dat# acela[i mesaj: “Aripile mele s-au fr@nt…....Doream [i puteam mai mult. Sunt m@ndru de voi pentru ceea ce face]i [i sunte]i. Pute]i mai mult.” Nu-l pot uita pe col.rz. Mircea Buteanu, comandantul meu de batalion, omul care a crezut \n mine, a investit [i mi-a acordat \ncrederea, onoarea [i privilegiul de a fi \n anul trei plutonierul major al colegilor mei de an. {i, de asemenea, nu-i pot uita pe cei care acum \mi vin \n minte care, fiecare \n parte, [i-au adus o contribu]ie la instruirea mea (voi folosi gradul militar de atunci, cu speran]a c# nu voi gre[i): col. Ionescu – [eful de arm#, cpt. Cotru[ Ilie – comandant companie, cpt. Paveliuc Mircea – comandant pluton anul \nt@i [i doi, lt.maj. Borcea – comandant pluton \n anul trei, mai t@rziu profesor \n Academia militar#, lt.maj. Din Vasile, col.Dinu, cpt. Tomu[, cpt. Popa, col. Fr#toaica, cpt. Purc#rea, lt.col. Corne[an, lt.col. Suciu [i mul]i al]ii. Colegii de clas# [i de an sunt mul]i, ne \nt@lnim pe linie profesional# sau ca prieteni, ar fi o nedreptate s# nominalizez numai o parte din ei.

Trebuie s# fac urm#toarea remarc#: suntem o promo]ie de ofi]eri care, datorit# schimb#rilor survenite la nivelul societ#]ii dup# 1990, parte din noi suntem activi [i ne desf#[ur#m activitatea \n Ministerul Ap#r#rii, Ministerul de Interne, SRI, SPP sau SIE, iar foarte mul]i au trecut \n rezerv#. {i… ar mai fi tot nedrept s# nu-mi aduc aminte de Tonu Nicolae, colegul meu de banc# \n cei trei ani de [coal# militar# ([ef sec]ie \n Statul Major al For]elor Terestre), Gl.Bg. Vasile Roman de la Ia[i, “domn profesor {ache” de la Universitatea Na]ional# de Ap#rare, prietenul [i amicul Dr#gan Iordan, “cum#trul” Lian }\n] (m# m@ndresc c# sunt na[ul superbei Andreea, fiica lui)…... [i uite a[a am comis nedreptatea. _nceputul carierei ca ofi]er la Regimentul 30 Gard# a fost prima provocare cu adev#rat din via]a mea, [i nu cea din urm#. Ofi]eri “ale[i pe spr@ncean#”, specificul activit#]ilor cu totul altul dec@t “mecanizatele” [i “ofi]erul de arme \ntrunite”, tactic#, metodic#, aplica]ii \n teren cu tehnic# de lupt#, comandantul din mine pe un cal alb care va demonstra ce poate, trageri de lupt# cu subunitatea, toate acestea s-au [ters din primele minute dup# ce am p#[it pe poarta regimentului [i am luat contact cu realitatea. “Ce caut eu aici?

Cum o s# m# descurc?”. {i a fost \nceputul. _ncet, \ncet am \nv#]at s# cunosc realitatea.

Nimeni nu avea timp s# se ocupe de tine, s# te “d#d#ceasc#”. Prindeai din zbor, bine, nu “]i-o furai” [i o luai de la cap#t. Aten]ie! Nu ai statut special, cot la cot cu ceilal]i, solda]i [i ofi]eri, exemplul personal, ]ii pasul – bine, nu, -\]i cau]i de lucru. Echipa [i rezultatul conteaz#. _n aceste condi]ii mi-am \nceput meseria de ofi]er. Primele rezultate \n munc# – un dezastru. Ia-o \ncet, vezi unde gre[e[ti, cere ajutor acolo unde nu st#p@ne[ti lucrurile. _hiard a am f#cut? Ia-o de la cap#t. Colectivul de acolo [i \n special comandantul de regiment [i [eful de stat major, acum generalii \n rezerv# Gheorghe Cernat [i Corneliu Du]# m-au ajutat s# dep#[esc aceste momente, s# identific c#ile [i modalit#]ile de a m# integra \n complicatul mecanism al misiunilor regimentului: preg#tirea militarilor \n termen din ciclul unu (“cum \i cre[ti, a[a \i ai”), selec]ia acestora pentru misiunile specifice, serviciul de gard# la obiective deosebit de importante, ceremoniale militare, interven]ie la obiective, planul preg#tirii de lupt#, micile/multele \ns#rcin#ri colaterale unei unit#]i militare de asemenea anvergur# (c# doar regimentul era direct subordonat Marelui Stat Major [i, doar “s#reai” gardul din localul M.St.M.-ului \n localul regimentului, mai un control – de trei ori pe zi, dac# se poate – instructive pentru cariera mea viitoare, pentru c# nici nu g@ndeai 557

ce tematici pot fi abordate pe timpul acestora, mai un G.A.Z. \n Ghencea, mai un ghi[eft pe la cine [tie ce spectacol omagial sau nu [tiu ce depozite ale partidului etc.).

Toate s-au pus pe f#ga[ normal, lucrurile necunoscute c@t de c@t s-au clarificat [i c@nd credeam c# \ncep s# v#d rezultate pozitive \n munca mea – fatalitate. M-am trezit \n mijlocul evenimentelor din decembrie 89. Ca t@n#r locotenent nu aveam prea multe informa]ii de ce se \nt@mpl# \n jurul meu, \n societate. Speram ca orice rom@n s# se schimbe ceva, ceva nu bine definit pentru mine, dar ceva \n bine. Cu partidul nu prea am cochetat, m# ]ineam departe, nu eram un “bun samaritean” pentru ei. Aveam o strategie care a func]ionat: \mi fac treaba, nu dau aiurea din gur#, aprob hot#r@rile B.O.B. [i \n [edin]e nu sunt “Gic# Contra” sau s# fac prostia s#-mi iau nu [tiu ce angajament, nu vreau func]ii pe linia aceasta. Cu cei de la C.I. eram “prieten”, at@t c@t s# nu cad \n sfera lor de interes [i totodat# s#-mi ap#r spatele. Am picat \n v@ltoarea evenimentelor ca cea mai pur# fecioar#. _n acele momente g@ndeam c-am a[a: “E r#zboi. Dar cine e du[manul?

“Locotinente” acum \]i ar#]i adev#rata valoare. Ai capul pe umeri [i mintea \ntreag# s# nu mori ca un fraier”. Nu doresc s# abordez [i s# dezvolt acest capitol din via]a mea, nu pentru c# mi-ar fi ru[ine cu ce am f#cut sau am ceva de ascuns. N-am f#cut nimic \n perioada 17 – 22 decembrie. Am primit alarm# de lupt#, am intrat \n dispozitiv la sediul Ministerului Ap#r#rii Na]ionale din Drumul Taberei, am s#pat tran[ee [i loca[e de tragere, am verificat posturile de santinel# [i patrulele, am sigilat muni]ia [i i-am asigurat paz# \nt#rit#. Am dormit \n f@n [i am num#rat stelele pe un cer senin ca \n poeziile lui Eminescu.

Am auzit [i am asculta vuietul mul]imii care venea din centrul Bucure[tiului [i cu \nfrigurare din c@nd \n c@nd, r#p#itul mitralierelor de pe TAB-uri. Am vrut s# m#n\nc dar n-am avut ce. Am privit peste gardul ministerului [uvoaiele de oameni care se deplasau c#tre centrul Bucure[tiului [i strigau ceva sau, p#strau o t#cere de cavou bacovian [i tot se scurgeau, se scurgeau spre o ]int# bine definit#. Dup# 22 am f#cut multe. Un lucru de care \mi este ru[ine. Am d#r@mat gardul ministerului dinspre cimitirul Ghencea [i am ciuntit probabil multe cruci [i morminte tr#g@nd cu compania \n ni[te “batalioane de securitate cu blindate” care ne atacau (n-am v#zut pe nimeni [i diminea]a am ra]ionat c# blindatele nu pot ac]iona \n cimitire, sunt obstacole antitanc, doar \nv#]asem \n [coal#). {i foarte multe alte misiuni [i, cel mai important lucru al acelei perioade: nu am mai tras nici un cartu[, nici eu [i nici subordona]ii mei, _hiard ac# \n jurul nostru erau adev#rate scene de r#zboi. Pentru c# nu aveam \n cine [i de ce s# tragem. Acel moment cu cimitirul a \nl#turat oarecum frica, panica, nesiguran]a. M-a f#cut s# intuiesc c# sunt \n cele mai multe situa]ii pe cont propriu, nu aveam [efi capabili s# ia decizii coerente (ei la r@ndul lor erau \n aceea[i situa]ie). M-a f#cut s# analizez fiecare situa]ie \n parte [i s#-mi st#p@nesc pornirile r#zboinice, s# evit punctele fierbin]i unde te prindea valul [i de regul#, nu aveai ce c#uta, nu astea \]i erau ordinele [i misiunile de \ndeplinit. Regret moartea tragic# din perioada 22 – 26 decembrie, \n condi]ii [i circumstan]e care nasc multe _hiar de \ntrebare a colegilor mei ofi]eri, mai[tri militari, subofi]eri [i solda]i. Cinste vou#, eroilor.

Ianuarie 1990 a adus o schimbare major#, un alt curs al carierei mele militare. _n acel vid organiza]ional [i ac]ional, a luat fiin]# Unitatea Special# de Paz# [i Protocol subordonat# Regimentului 30 Gard# (din 7 mai 1991, prin decret preziden]ial Serviciul de Protec]ie [i Paz#, structur# independent#). F#r# multe explica]ii, de voie de nevoie, am fost mutat \n aceast# structur#. Dac# p@n# atunci mai aveam habar de ce trebuie s# 558

fac, din acel moment am luat totul de la zero. Am crescut odat# cu acest serviciu. Am \nv#]at o nou# meserie. De mare ajutor mi-a fost preg#tirea mea anterioar#. An de an am c#p#tat experien]#, am avut realiz#ri [i tot at@tea ne\mpliniri. Mi-am continuat studiile pe linie militar#. Sunt prima promo]ie de ofi]eri a Academiei de _nalte Studii Militare \n _hiard NATO. Am terminat [ef de promo]ie [i, lipsit de modestie sunt m@ndru de aceast# realizare. _hiard ac# \mi desf#[or activitatea \n cadrul Serviciului de Protec]ie [i Paz#, am fost, sunt [i voi r#m@ne un produs sut# la sut# al Armatei Rom@ne. La \nceput vorbeam de destin. Acesta este destinul meu, c# am vrut sau n-am vrut.

Privind \n urm# la cei 21 de ani din S.P.P. pot povesti de 21 ori 365 de zile din cariera mea. Momente inedite, de acum unele istorie. Am executat ([i mai am de executat) misiunile specifice ale serviciului \n toate col]urile ]#rii [i ale lumii, locuri pe care nici \n cele mai frumoase vise nu am \ndr#znit s# mi le \nchipui. Toate inedite, fiecare cu particularit#]ile [i provoc#rile ei. Incitant c@nd, \n timp real, unde nu \]i permi]i s# faci nici o gre[eal# pentru c# a doua nu mai exist#, nu \]i po]i anticipa limitele. {i atunci c@nd e[ti promovat pe func]ii care te oblig# s# iei decizii din ce \n ce mai importante, s# gestionezi la nivel conceptual [i ac]ional sisteme care concur# la buna desf#[urare a misiuni tale, devine [i mai incitant# meseria. Cuno[tin]ele din domeniul militar acumulate, pentru mine capitale pe dou# paliere – strategie, art# operativ#, tactic#, principiile ac]iunii militare, informa]ii, analiz# – decizii, preg#tirea ac]iunilor, conducere etc. [i cooperare [i coordonare, precum [i cele de specialitate [i din alte domenii mi-a creat [i \mi creaz# suportul necesar pentru a \ndeplini sarcinile de serviciu.

M# opresc aici. Sunt foarte multe de spus. Poate, c@ndva, \ntr-o \ncercare scriitoriceasc# o s#-mi pun \n ordine g@ndurile [i, de ce nu, o s# transmit mai multe celor care vor fi interesa]i. _nc# mai am multe de f#cut.

Nu pot \ncheia aceste r@nduri f#r# a spune c@teva cuvinte despre familia mea. F#r# \n]elegere [i sprijin din partea ei nu realizam nimic. Am o familie frumoas#: o so]ie minunat# – Iuliana, doi gemeni, fat# [i b#iat, studen]i, \n 2012 \[i sus]in examenul de licen]#. Daniela-{tefania probabil va fi un viitor diplomat (Universitatea Bucure[ti – Rela]ii Interna]ionale [i Studii Europene) sau cine [tie. Daniel-{tefan (Academia Na]ional# de Informa]ii), cu siguran]# va fi un viitor ofi]er al SPP (a sus]inut examenul de admitere pentru locurile acestei institu]ii). _n pu]inul timp pe care-l am la dispozi]ie datorit# muncii operative pe care o desf#[or zi de zi de at@]ia ani, \ncerc s# fac tot ce \mi st# \n putere pentru a le da c@t mai mult din dragostea [i iubirea mea.

Lampasul de general nu te face mai bun. Este un privilegiu [i o onoare c# l-ai dob@ndit. Nu e[ti mai presus de ceilal]i, nu \]i confer# dreptul s# decizi unilateral ce este bine [i ce este r#u \n lume asta, pentru c# tu ai ajuns ce ai ajuns. Te oblig# s# faci de dou# ori mai mult din ceea ce faci pentru a demonstra c#-l meri]i. Lampasul de general \l dob@nde[ti dac# lucrezi \n echip#, \nve]i s# fii lider, \]i respec]i [i apreciezi subordona]ii, \]i asumi responsabilitate, te conectezi permanent la tot ceea ce este nou [i treci cu realism peste frustr#ri [i ne\mpliniri. Con[tientizeaz# c# realiz#rile tale sunt [i realiz#rile subordona]ilor [i, \n mare m#sur# ai sau po]i avea lampasul de general [i datorit# lor. _n spatele unui om puternic \ntotdeauna st# o echip# puternic#. Acesta este crezul meu pentru to]i aceeia care r@vnesc la lampasul de general.

559

PROMO}IA 1985

GENERAL DE BRIGADA CIOLPONEA ADRIAN UN RANGER _NTRE ROM^NI 1. Plaiurile natale nu m-au inspirat foarte tare \n alegerea viitoarei mele cariere. Am copil#rit \n Capital#, dar nu am fost, cum se spune, un b#iat de cartier. Aveam prieteni, dar energia mi-o consumam f#c@nd sport, aveam deja [ase ani de performan]# la sec]ia de floret# a clubului Steaua. M# \nscrisesem chiar la un liceu sportiv, la liceul Tudor Vladimirescu. La insisten]ele p#rin]ilor mei, m-am g\ndit c# ar putea deveni interesant# o carier# militar#, tocmai prin prisma \nclina]iilor mele c#tre sport. Cu at@t mai mult cu c@t \mi doream s# devin aviator. C@]i dintre noi nu priveau \n copil#rie cerul [i visau s# zboare cu avionul, liber precum p#s#rile cerului!? Cobor@nd cu picioarele pe p#m@nt, vremurile de atunci nu erau deloc u[oare, p#rin]ii tot insistau c# armata [i mai ales calitatea de ofi]er \]i ofer# stabilitate, prestan]# [i succes \n via]# [i iat#-m# la admitere, la Breaza.

2. Nu mi-a fost deloc u[or s# m# obi[nuiesc cu mediul cazon, chiar dac# eram obi[nuit cu greul [i oarecum disciplinat de sport. Nu te mai trezeai diminea]a \n patul t#u de acas#, nu \]i mai preg#tea mama micul dejunâ&#x20AC;Ś _mi lipseau prietenii din cartier [i colegii de la echipa de floret#. Am str@ns din din]i [i am mers mai departe. Mi-am f#cut repede prieteni printre noii colegi. Cu programul strict, cu ie[irea la \nviorare, cu seriile de c@teva minute la sp#l#tor, cu statul la coad# la sala cu mese [i c@te [i mai c@te lucruri din acestea impuse, care nu prea ne c#deau bine. Mai ales la v@rsta aceea! Sigur, au fost [i momente pl#cute, dar parc# un pic mai pu]ine, \n raport cu constr@gerile [i situa]iile neprev#zute. {i mai era [i dorul de acas#, de condi]ia de om liber, de a putea s# mergi c@nd [i unde vrei, s# faci ce dore[tiâ&#x20AC;Ś Sigur, eram oarecum feri]i de rele [i de griji, rup]i de lumea exterioar#, dar programul fix, uniforma [i exigen]ele instructorilor militari, nu ne erau deloc confortabile. La un moment dat a intervenit o anumit# rutin# [i adaptarea cu noul colectiv, dar [i crearea unui soi de univers interior, care te autoproteja. Probabil c# toate aceste greut#]i mi-au format \ntr-un fel anume personalitatea [i devenirea, dar nu mi-a fost deloc u[or. _ns#, eram t@n#r!

560

3.Trebuie s# recunosc c# Breaza m-a impresiont, \nc# de la \nceput, cu peisajele sale, verdea]a prosp#t# [i aerul s#u curat. Un aer tare, de munte, care \]i umplea pl#m@nii diminea]a la \nviorare, de[i poate ai fi vrut s# mai dormi un pic. La probele sportive, de curs# lung#, sau alerg@nd spre halta din Nistore[ti, s# prindem trenul, aerul tare, rarefiat ne devenea chiar du[man, p@n# c#p#tam ceva antrenamentâ&#x20AC;Ś Era frumos la Breaza, indiferent de anotimp. Seara, la apel, erai uimit de fiecare dat# de puzderia de stele. De pe platoul de adunare cerul ]i se p#rea panoramic. Mi-amintesc apoi de excursiile f#cute la munte, pe crestele Bucegilor, de spectacolele sus]inute pe scena s#lii de festivit#]i, de tot felul de arti[i ai momentului, de competi]iile sportive \ntre liceele militare [i nu \n ultimul r@nd de taberele de var#, cu specific de pilotaj sportiv. Am avut o adolescen]# frumoas#, cu repere bine conturate \n definirea profilului meu profesional [i militar.

4. Nu-i vorba de lucruri nefaste, doar de situa]ii mai pu]in pl#cute [i au fost destule.

Mi-aduc aminte de aleea central#, str#juit# de arbu[ti [i de plopi, care ni se p#rea \ntotdeauna mai lung# atunci c\nd plecam \n ora[, \n \nvoiri sau permisii. De[i, sealungea uneori [i invers, c@nd ne \ntorceam la program, \n rezonan]# cu starea noastr# de spirit. Parc# definea ruperea noastr# de lumea \nconjur#toare pentru \nc# o perioad# nedefinit#. Tot de aleea central# m# leag# [i amintirile cu nepl#cerile sectorului de cur#]enie: ani de zile am m#turat frunzele c#zute ale plopilor b#tr@ni, [i nu erau niciodat# pu]ine, sau am dat troienele de z#pad#. {i ce problem# aveam cu ascunsul m#turilor prin bosche]i: dac# nu aveai grij# de m#tura de nuiele, r#m@neai f#r# obiectul muncii [i nu-]i mai \ndeplineai misiunea sacr# de a cur#]a aleea pe care veneau diminea]a to]i comandan]ii [i profesorii!

5. De[i nu mi-a fost mereu u[or, dimpotriv#, n-am avut nici o clip# \n care s# m# g@ndesc s# renun] la via]a de cantemirist. O fi [i felul meu de a fi, mereu r#zb#t#tor, sau poate [i neputin]a de a recunoa[te c# m-am \n[elat. Oricum, nu m-am pl@ns niciodat# [i dac# ar fi s# o iau de la \nceput, cred c# a[ porni-o pe acela[i drum.

6. Cum spuneam [i mai \nainte, via]a \n Liceul militar, cu bunele [i cu relele sale, m-a format \ntr-un anume fel, m-a c#lit [i preg#tit pentru etapele ulterioare ale realiz#rii mele \n plan profesional [i uman. Am devenit mai sociabil [i mai comunicativ, mai u[or adaptabil la condi]ion#rile de orice fel. Abia c@nd am ajuns la {coala militar# de la Sibiu, la infanterie, am realizat prin compara]ie c# liceul de la Breaza a fost ca un pension de domni[oare, cum spuneam noi, dac# ar fi s# m# refer doar la regimul cazon. Sigur, nu mai eram adolescent, dar [i rela]iile interumane [i condi]iile de trai erau cu totul altele, [i chiar nu se puteau compara, toate \n favoarea Cantemirului. M#r[#luind spre poligoane, contoriz@nd sute de kilometri de mers pe jos, cu salturi \nainte sau cu masca pe figur#, deja deveneam nostalgici dup# via]a dulce de la Breaza, care ni se p#rea idilic#.

7. Cred c# exist# cu adev#rat acest spirit cantemirist. L-am resim]it pe deplin [i ]ine nu numai de apartenen]a la un anumit grup, dar [i de spiritul de a izb@ndi, de a fi mereu \n competi]ie, printre cei mai buni. De altfel, de c@te ori m# re\nt@lnesc cu fo[tii mei colegi de la Breaza \mp#rt#[im cu to]ii nu numai amintiri din anii adolescen]ei, ci [i m@ndria c# apar]inem cumva acelea[i caste, poate chiar unei elite. Indiferent de gradul sau de func]ia pe care o de]ine la un moment dat \n armat# sau, de ce nu, \n via]a civil#, pentru c# avem [i foarte mul]i fo[ti colegi care au plecat din sistem [i s-au realizat foarte frumos \n diverse alte domenii de activitate, cum spuneam nu conteaz# cine este sau 561

cum a ajuns \n acel loc, dac# a f#cut liceul militar la Breaza, deja [tiu de unde s#-l iau, este cumva de-al meu!

8. Firea mea r#zb#t#toare [i dragostea pentru zbor au constituit elementul motiva]ional primordial. Apoi, visul de a deveni ofi]er, mai ales dup# [apte ani de \ncerc#ri [i priva]iuni, s-a transformat \ntr-o competi]ie continu# cu mine \nsumi, de autoperfec]ionare [i dep#[ire a propiilor limite. Spiritul competitiv indus de la o v\rst# fraged# [i sus]inut \n adolescen]# de o munc# asidu#, poate duce la performan]e.

9. _ntotdeauna \mi amitesc cu drag de dasc#lii mei. Chiar dac# ne inspirau uneori team#, prin cerin]ele [i exigen]ele lor, unii erau mai bl@nzi [i mai permisivi, al]ii erau mai severi.

Erau cu to]ii bine inten]iona]i. {i-acum mai visez uneori c# sunt scos la lec]ie, la tabl#, sau c# m# aflu \n fa]a h#rtiei albe, la tez# sau la vreo lucrare de control! N-a[ vrea s# omit pe cineva, dar a[ spune c# am deprins spiritul analitic, logica [i disciplina \n g@ndire de la domnul profesor de matematic# Had@rc#; pasiunea de a citi [i de a \n]elege printre r@nduri, dragostea pentru c#r]i, de la doamna profesoar# Elena Giurginc#; observarea mediului \nconjur#tor [i nevoia de a explica fenomenele [i de a realiza puntea dintre cauz# [i efect, de la domnul profesor de fizic# Dorin Ni]#; pasiunea pentru limbile str#ine, mai precis pentru limba englez# de la doamna Fr@ncu; aten]ia pentru detalii [i rezisten]a la stres, de la domnul profesor Onose; dragostea pentru c#l#torie, de la profesorul Sp@nu, iar pentru sport [i mi[care \n aer liber, de la domnul profesor Mugurel; [i lista poate continua, pentru c# to]i profesorii au avut o influen]# asupra noastr#, indiferent dac# am con[tientizat-o sau nu.

10. La fel de mare pl#cere \mi face s# \mi aduc aminte [i de comandan]ii [i instructorii militari pe care i-am avut la Breaza. {i felul dumnealor de a fi [i de a se comporta cu noi, pe atunci ni[te adolescen]i, se reflect# \n personalitatea noastr#. _nc# din prima zi \n Cantemir m-au impresionat cu felul \n care \[i purtau uniforma, cu modul de adresare, \ntotdeauna politicos. Era prima dat# c@nd eram respecta]i, c@nd ni se vorbea cu dumneavoastr#! Maiorul Ioan Filip, comandantul nostru de companie, impunea prin ]inut#, avea o prestan]# anume! Cred c# de la fiecare \n parte am luat c@te ceva, au constituit modele pentru noi, mai ales c# ne doream cu to]ii s# ajungem ca ei, ofi]eri. De altfel, se [i spune [i este perfect adev#rat c# primul comandant nu se uit# niciodat#!

11. Am fost [i am r#mas un tip prietenos, am p#strat pe c@t s-a putut leg#tura cu fo[tii mei colegi de liceu. In vacan]e [i mai apoi \n concedii, aveam obiceiul s# ne re\nt@lnim noi, bucure[tenii din clas#, \n Parcul Ci[migiu. Ne-am re\nt@lnit apoi [i la revederile de zece [i de dou#zeci de ani de la absolvire, ne-am re\mprietenit cu familiile extinse, ne-am vizitat, am petrecut clipe frumoase \mpreun#. Am mul]i prieteni cantemiri[ti, dar dac# ar fi s# pomenesc doar pe c@]iva dintre ei [i ce m-a impresionat la felul lor de a fi, mi-a[ aminti de Ducu Oprea, la care \ntotdeauna am apreciat agerimea min]ii, luciditatea [i claritatea \n g@ndire, at@t \n abordarea [tiin]elor exacte c@t [i \n rezolvarea problemelor de zi cu zi. De altfel, Ducu a urmat facultatea de fizic#, [i mai apoi [i-a f#cut firma sa de succes \n domeniul calculatoarelor. Nu-i uit nici pe Nicolae Despa, George Lichi [i Gheorghe Romeo, partenerii mei de pe terenul de sport. Erau foarte buni atle]i dar [i la carte, urm#reau \n egal# m#sur# performan]a sportiv# dar [i pe cea [colar#. Mi se p#rea uneori c# reu[eau imposibilul... {i nu \n ultimul r@nd pe Alexandru Leaua, un exemplu de urmat \n arta utiliz#rii cuvintelor, perseverent, tenace [i diplomat, tr#s#turi nu prea des \nt@lnite la o v@rst# de liceu.

562

12. Am ales arma infanterie pentru c# i se zicea regina armelor! Cu rani]a \n spinare, la instruc]ie [i la mar[urile interminabile spre Poplaca, aveam s# \n]eleg ulterior c# nu-i prea u[or s# devii un militar antrenat! Abia c@nd am reu[it s# m# brevetez ca para[utist militar [i sportiv, combina]ia celor dou# elemente s-a dovedit a fi o carte c@[tig#toare, care mi-a oferit toate atuurile necesare \n viitoarea mea carier#.

13. De departe, cea mai influent# persoan# din {coala miliar# a fost comandantul meu de companie, locotenentul {tefan Tudosie. Era un tip stra[nic, recunoscut pentru duritatea [i intransigen]a sa, dar \n egal# m#sur# [i pentrui spiritul s#u justi]iar. Cu domniasa nu puteai s# o scalzi sau s# o dai la \ntors, dar era \ntotdeauna corect.

14. Familia mi-a fost \ntotdeauna al#turi. Am schimbat mai multe garnizoane, am lucrat [i \n str#in#tate. So]ia mea a \n]eles sacrificiile pe care le f#ceam pentru o carier# [i un statut social mai bun [i cu dragoste, compasiune, r#bdare [i \n]elepciune mi-a r#mas mereu aproape. Mi-a d#ruit doi copii s#n#to[i [i frumo[i. Avem o familie reu[it# ce constituie reazemul meu, locul unde m# reg#sesc [i m# adun.

15. Este greu s# rezumi \n c@teva cuvinte, o carier# \ntreag#. Am \nceput ca ofi]er de infanterie, au urmat apoi brevet#rile \n fiecare specialitate militar# \n parte. Am fost cerceta[, para[utist, scafandru, alpinist. Am urmat apoi cursurile de Ranger peste ocean, \n SUA, o alt# lume, diferit#, alte mentalit#]i, un alt stil de via]#. Au urmat misiuni \n Afganistan [i Kosovo, chiar [i \n Africa. Ar fi foarte multe lucruri interesante [i impresionante de povestit. Toate acestea au fost momente de reflec]ie [i medita]ie, pres#rate cu multe momente pl#cute, de \mplinire [i satisfac]ie care fac parte din via]a fiec#rui militar construit# \ns# pe o funda]ie solid# â&#x20AC;&#x201C; anii petrecu]i pe b#ncile Cantemirului.

16. Constructia, formarea, operationalizarea, dezvoltarea pe r@nd a batalionului, regimentului si brigazii de operatii speciale constituie cel mai insemnat si vizibil proiect profesional, care se afl# \n plin# derulare.

17. Am \nceput prin traducerea unor regulamente militare ale US Army (Manualul Aghiotantului;Ranger Handbook;Manualul CSAR;am continuat cu o lucrare de licenta la Universitate Na]ional# de Ap#rare - Managementul Operatiilor Speciale 2004; ulterior am participat la elaborarea c@torva manuale, doctrine in domeniul operatiilor speciale. Am urmat cursurile unui Masterat \n operatii speciale absolvit in SUA NPS Monterey in 2007, unde am elaborat o lucrare impreuna cu loconenet-colonelul Cristian Iancu ce trateaza principiile luptei contrainsurgente aplicate la realitatile conflictului din Irak- Alternative war strategy for Iraq, constituie doar c@teva repere importante \n formarea mea socio-profesional#.

18. Educa]ia [i \nv#]#m@ntul s-au modernizat, conditiile de trai [i de evolu]ie \n carier# s-au \mbun#ta]it, op]iunile fiecarui t@n#r sunt diverse \n alegerea traseului \n carier#, tehnica de calcul [i mass-media contribuie la dezvolatea socio-profesional# a elevilor de ast#zi.

19. Cred c# avem [i \n continuare nevoie de o armat# modern#, robust#, flexibil# [i usor adaptabil# fa]# de noile tipuri de amenin]#ri, asimetrice cum mai sunt denumite.

Poate tocmai [i de aceea cantemiri[tii au o tradi]ie de dus mai departe [i un obiectiv \n viitor. Educa]ia primit# \n liceu ajut# la formarea unui spirit analitic [i discern#m@nt ra]ional, atribute ce contribuie la predarea [tafetei c#tre genera]ia de m@ine.

20-21. Pregatirea polivalent#, temeinic# de la o v@rst# fraged# asigura dezvoltarea viitoare a unui caracter tare. UN PROFESOR imi spunea odat# c#: 563

toat# via]a citi]i si alerga]i - citi]i ca s# aveti mintea alert# [i alerga]i ca s# ave]i o stare fizic# pe m#sur#!

CURRICULUM VITAE INFORMA}II PERSONALE Nume: CIOLPONEA CONSTANTIN ADRIAN Adresa: Str. Teiului, Nr.737/7a, SANTANA, MURE{ Telefon/Fax E-mail: cicady87@ yahoo.com Na]ionalitate: Rom@n# Data na[terii: 22 iunie 1967.

EXPERIEN}~ PROFESIONAL~ • Perioada: 25 Octombrie 2011 - prezent • Numele [i adresa angajatorului: Brigada 6 Opera]ii Speciale, Strada Cet#]ii, Nr. 43, T@rgu-Mure[, jude] Mure[, Rom@nia • Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale • Func]ia ocupat#: Comandant • Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, coordonarea, monitorizarea [i evaluarea activit#]ilor/sarcinilor specifice personalului Brig#zii 6 Opera]ii Speciale pe timp de pace, criz# sau r#zboi.

• Perioada: 01 August 2009 – 2011 • Numele [i adresa angajatorului: Brigada 6 Opera]ii Speciale, Strada Cet#]ii, Nr. 43, T@rgu-Mure[, Jude] Mure[, Romania.

• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale • Func]ia ocupat#: Comandant • Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, coordonarea, monitorizarea [i evaluarea activit#]ilor/sarcinilor specifice personalului Regimentului 1 Opera]ii Speciale pe timp de pace, criz# sau r#zboi.

• Perioada: 01 Aprilie 2008 - 01 August 2009 • Numele [i adresa angajatorului: Batalionul 1 Opera]ii Speciale, Str. Nicolae Balcescu, Nr. 23, T@rgu-Mure[, Jude] Mure[, Romania.

• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale • Func]ia ocupat#: Comandant • Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, coordonarea, monitorizarea [i evaluarea activit#]ilor/sarcinilor specifice personalului Batalionului 1 Opera]ii Speciale pe timp de pace, criz# sau r#zboi.

• Perioada: 01 Iunie 2005 - 01 Aprilie 2008 • Numele [i adresa angajatorului: Componenta de Opera]ii Speciale, Str. Izvor, Nr 13-15, Bucre[ti.

• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii, Exerci]ii [i Instruc]ie • Func]ia ocupat#: Ofi]er de Stat Major / Opera]ii Speciale • Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, organizarea [i coordonarea opera]iilor, instruc]iei [i exerci]iilor For]elor pentru Opera]ii Speciale Rom@ne, cu 564

structurile similare din cadrul NATO / UE. • Perioada: 1990 - Iunie 2005 • Numele [i adresa angajatorului: Batalionul 313 Cercetare, Str. Antiaeriana, Nr.1, Bucure[ti • Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale • Func]ia ocupat#: Comandant, Loc]iitor [i alte func]ii de comand# • Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, organizarea [i managementul subunit#]ilor de cercetare EDUCA}IE {I FORMARE • Perioada: 01 Octombrie 2002 - 15 August 2004 • Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Universitatea Na]ional# de Ap#rare ,,Carol I”, Str. Panduri, Nr. 68-72, Bucure[ti.

• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: {tiin]e Militare, Informa]ii • Calificarea / diploma ob]inut#: Licen]iat • Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala• P erioada: 2006 - 24 Iunie 2007 • Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: {coala Postuniversitar# Naval#, Monterey California • Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Studii de ap#rare, SOLIC, Contrainsurgen]# • Calificarea / diploma ob]inut#: Master • Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala • Perioada: Aprilie - Iunie 2010 • Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Centrul George Marshall, Garmisch, Germania • Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Studii strategice avansate • Calificarea / diploma ob]inut#: Certificat de absolvire • Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala • Perioada: 2005 - 2007 • Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: {coala Na]ional# de Studii Politice [i Administrative, Facultatea de Administra]ie Public#, Str. Povernei, Nr. 6, Bucure[ti.

• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Rela]ii publice [i comunicare • Calificarea / diploma ob]inut#: Licen]iat • Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala • Perioada: 1991 - Martie 2000 • Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Academia de _nalte Studii Militare, Centrul Regional de Formare PfP, Centrul de Instruire Montan#, Centrul de Preg#tire pentru Scafandrii, Centrul de Preg#tire pentru Geniu, Ranger School - SUA • Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Curs de Stat Major nivel Brigad#; alte cursuri [i calific#ri • Calificarea / diploma ob]inut#: Certificat de absolvire • Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala • Perioada: 1985 to 1988 • Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Institutul Militar de Infanterie [i CBRN 565

“Nicolae B#lcescu” Sibiu, Jude] Sibiu.

• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Management social/ ofi]er • Calificarea / diploma ob]inut#: Diplom# de absolvire • Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala Misiuni/Exerci]ii 2000-2001: Ofi]er de Stat Major, MONUC- DR Congo/Zambia.

2008: Ofi]er de Stat Major - Bagram Afganisthan 2009: Ofi]er de Stat Major - Kosovo Exerci]ii interna]ionalePeaceful Bridge-Turcia; Bovinea-Belgia; Lyman TeacherRom@nia; Jackal Stone-Croa]ia, Ro@nia.

APTITUDINI {I COMPETEN}E PERSONALE LIMBA MATERNA: Rom@na ALTE LIMBI: Engleza • Citit 3 • Scris 3 • Vorbit 3 • Ascultat 3 COMPETENTE {I ABILIT~}I SOCIALE: Spirit de echip#; rezultate deosebite \n cadrul Batalionului 313 Cercetare, Regimentul 1 Opera]ii Speciale, Batalionul 1 Opera]ii Speciale, [i \n timpul cursurilor la Universitatea Na]ional# de Ap#rare ,,Carol I”.

COMPETEN}E {I APTITUDINI ORGANIZATORICE: Spirit managerial, spirit de echip#, altruism COMPETEN}E {I APTITUDINI TEHNICE: Gestionarea activit#]ilor de birou, operare calculator Microsoft Office, Internet, E-mail etc.

ALTE COMPETEN}E {I APTITUDINI: Titlul de specialist de clas#: opera]ii special (clasa I); para[utist (clasa I); cercetare (clasa I); infanterie (clasa I); scafandru de lupt# (clasa III). Calificat para[ut# arip# Distinc]ii militare: - Alabama Commendation Medal - US Army Commendation Medal, 2002; - Insigna participant la misiuni interna]ionale, Ministerul Ap#r#rii Na]ionale, BUCURE{TI, 2008.

- Rifle/Pistol US Navy Expert Badge - US Airborne qualified

566

GENERAL DR. N~STASE TOADER – PROMO}IA 1957 “FACE}I CA VIA}A S~ NU SE M~SOARE _N NUM~RUL DE RESPIRA}II PE CARE LE AVE}I, CI _N NUM~RUL DE EVENIMENTE TR~ITE CU INTENSITATE, CARE V~ TAIE RESPIRA}IA” M-am n#scut pe meleagurile Bucovinei la data de 28.03.1941, \n comuna Boroaia, jude]ul Suceava [i mi-am petrecut copil#ria \ntr-o familie de la ]ar#, p#rin]ii mei av@nd o situa]ie material# [i un statut social modeste. Eram mezinul familiei, iar fra]ii [i surorile mele n-au avut posibilitatea s#-[i continue studiile gimnaziale, \n pofida insisten]ei \nv#]#torilor lor, bazate pe capacit#]ile lor intelectuale dovedite ca elevi \n [coala primar#.

Ca elev \n [coala primar#, am dovedit la r@ndu-mi, c# dispun de acele resurse intelectuale care s#-mi permit# continurea \ntr-o form# sau alta a studiilor gimnaziale [i a celor ce urmau s# vin# dup# acestea.

Mama, care m-a iubit [i pe care am iubit-o la r@ndul meu foarte mult, a insistat pe l@ng# tata, care dorea s# m# p#streze “pe l@ng# cas#”, s# merg la [coal# mai departe. Ea a fost sprijinit# nemijlocit \n acest demers de \nv#]#toarea mea din cursul primar [i de alt# familie de \nv#]#tori, care ne era vecin#.

Tr#iam \ntr-o zon# bogat# \n tradi]ii culturale [i artistice autentice dovedite de secole, \n care s-au n#scut [i format mari oameni de cultur# [i art# rom@neasc#, recunoscu]i \n ]ar# [i peste hotare. _n acest context, mama, care era o fiin]# foarte religioas# [i care mi-a format [i consolidat credin]a ad@nc# \n Dumnezeu, a c#utat cu perseveren]# s#-mi insufle de mic copil dorin]a ei fierbinte de a ajunge preot. A[a se face c#, la fel ca \n povestirile lui Ion Creang#, ea m# lua de m#n# [i, ori de c@te ori era posibil, m# ducea la frumoasa M#n#stire a Neam]ului, unde func]iona Seminarul Teologic, cu program de \nv#]#m@nt \ncep@nd cu ciclul gimnazial. _n anul 1952 \ns#, dup# absolvirea ciclului primar, c@nd eram preg#tit s# intru la Seminarul Teologic de la M#n#stirea Neam]ului, aceast# institu]ie de \nv#]#m@nt nu mai primea cade]i dec@t dup# absolvirea ciclului gimnazial. Prin urmare am revenit \n comuna mea natal# [i am urmat cursurile gimnaziale.

567

Pe parcursul cursurilor gimnaziale \ns# op]iunea mea privind continuarea studiilor s-a schimbat. Unul din profesorii mei, tat#l generalului - cu 4 stele (r) Mocanu Mircea, absolvent la r@ndu-i a unui liceu militar din perioada precomunist#, a fost prima sc@nteie care m-a determinat s# optez pentru o carier# militar#. Ea a fost \nt#rit# de excelen]ii mei profesori de limba [i literatura rom@n# [i de matematic# - familia Balaban Ion [i Valeria, c#rora le datorez foarte mult \n formarea [i devenirea mea ca om responsabil \n societate [i pentru care am o nem#rginit# recuno[tin]#. _n aceea[i perioad# \mi f#cusem prieten un elev cu un an mai mare, Corduneanu Nicolaie, care dup# absolvirea gimnaziului a fost primul elev din comuna mea natal# care a urmat cursurile Liceului militar Dimitrie Cantemir. Am purtat coresponden]# cu acesta, m# \nt@lneam cu el \n vacan]# [i dup# toate cele povestite, am optat definitiv pentru cariera militar#. Prietenul meu din copil#rie, avea s# ajung# general de brigad# cu o stea, cu responsabilit#]i importante \n conducerea armatei rom@ne.

De altfel, comuna \n care m-am n#scut are tradi]ii militare, mul]i din fii acesteia au ajuns militari de carier#, parte din ei av@nd grade de general.

Termin@nd gimnaziul ca [ef de promo]ie [i beneficiind de sprijinul profesorilor mei, am reu[it s#-i conving pe p#rin]i c# \n contextul socio-politic dat, op]iunea aleas# era cea mai bun# pentru viitorul meu socio-profesional. _n anul 1955 veneam \n liceul militar din mediul rural, unde eram obi[nuit cu munca, inclusiv cu cea fizic#, at@t c@t i se putea cere unui copil mezin al familiei, fiind totu[i protejat de p#rin]i, \ntruc@t aveam pe fra]ii mei mai mari care m# ajutau [i preluau sarcinile mai dificile.

Fusesem educat s# fiu ascult#tor [i s# fac bine tot ceea ce mi se cere. La plecare la liceu mama m-a sf#tuit â&#x20AC;&#x153;s# \nve]i bine, s# fii cuminte [i s# nu m# faci de ru[ine!â&#x20AC;? (se referea desigur la numeroasele n#zb@tii pe care le f#ceam [i pentru care \mi primeam cuvenitele [i asprele pedepse din partea tatei). Sunt cuvintele care m-au c#l#uzit tot timpul pe parcursul liceului militar [i ele s-au dovedit a da roade.

Pova]a dat# de mama venea din mentalitatea bucovinenilor, format# probabil din vremea Imperiului austro-ungar, locuitorii acestei zone fiind [i ast#zi oameni harnici, one[ti, cinsti]i, care nu r@vnesc la bunul altuia [i care au con[tiin]a lucrului bine f#cut.

A[a \nc@t impactul cu mediul militar nu a fost prea dur; \mi pl#cea [i totodat# eram m@ndru c# eram cantemirist [i prin urmare suportam cu o anumit# incon[tien]# restric]iile impuse de acest mediu.

Problemele mele la acea vreme erau cele de integrare \n colectivul clasei, fiind mai ales legate de faptul c# eram din fire un tip timid [i aveam pe deasupra colegi veni]i din mediul urban, cu un nivel material [i de cultur# mai ridicat. Aceast# situa]ie \mi crea un anume handicap, ceea ce m# determina s# fiu mai rezervat, dar \n acela[i timp s# am [i voin]a de a-mi face prieteni printre ace[tia, \ncerc@nd s# \nv#] de la ei multe lucruri pe care nu le [tiam [i \n felul acesta s#-mi rezolv problemele de socializare.

C@t prive[te sistemul didactic, acomodarea a fost destul de u[oar# [i aceasta se datora faptului c# la disciplinele de baz#, gra]ie profesorilor mei din ciclul gimnazial, cuno[tin]ele cu care veneam \n liceu erau destul de solide. _mi amintesc cu pl#cere dou# evenimente petrecute \n primul trimestru al clasei a VIII-a: 568

1. La cea de a doua or# de limba englez# am fost singurul din clas# care am reu[it s# pronun] corect literele alfabetului englez, situa]ie care mi-a atras simpatia profesorului de limba englez#, Trifu Sever [i mirarea amestecat# cu simpatia colegilor mei. Cur@nd dup# aceea, c@nd deveneam [eful clasei, eram m@ndru de raportul \n limba englez# pe crea i-l d#deam profesorului Trifu Sever; profesorul m-a dat atunci pe m@na unui elev din clasa a X-a, pentru a \nv#]a mai mult dec@t se preda la ore. _i port o ad@nc# recon[tin]# profesorului Trifu Sever, pentru c# el a fost acela ce a pus bazele cunoa[terii limbii engleze, at@t de necesare pentru devenirea [i activitatea mea profesional# de mai t@rziu.

2. Prima tez# la limba [i literatura rom@n# a primit din partea profesorului Buhai Petre nota maxim# pentru compunere [i aspectul ortografic [i caligrafic deosebite.

Profesorul Buhai Petre mi-a cerut atunci s# transmit profesorului meu de limba rom@n# din ciclul gimnazial, Balaban Ion, felicit#ri pentru modul \n care [i-a format elevii la aceast# disciplin#; am f#cut acest lucru \n prima mea vacan]# de iarn#.

Am avut un diriginte de excep]ie, profesorul de matematic# B#ghin# Vasile, care, de[i venit proasp#t de pe b#ncile facult#]ii, a [tiut cu dib#cie didactic# [i totodat# cu tenacitate s# men]in# clasa din care f#ceam parte \n fruntea clasamentului competi]iei intra[colare pe \ntreaga perioad# a liceului. Poate tocmai c# era t@n#r, era liantul care ne lega pe noi adolescen]ii, cu dorin]ele noastre de a fi elevi frunta[i pe liceu, de dirigintele, care fiind \n primii ani de afirmare la catedr#, dorea la r@ndu-i o pozi]ie frunta[#.

Tinere]ea sa era un avantaj pentru noi pentru c# \n]elegea, mai bine poate dec@t un diriginte experimentat [i scrupulos, toate problemele noastre [i mai bune [i mai rele, \ncerc@nd s# ia acele m#suri care s# men]in# coeziunea colectivului [i pozi]ia de clas# frunta[# pe liceu.

Profesorul B#ghin# Vasile, intuind probabil c# viitorii ofi]eri aveau nevoie de temeinice cuno[tin]e de matematic# [i fizic#, \n contextul cre[terii tehnicit#]ii specialit#]ilor militare, a instituit regula potrivit c#reia niciun elev nu putea ob]ine media 10 la matematic# la finele unui trimestru, dac# \n fiecare num#r al Gazetei Matematic# [i Fizic# nu era eviden]iat cu cel pu]in 20 de probleme corect rezolvate.

Acest lucru a condus la c@[tigarea de c#tre unii dintre noi a Olimpiadei de matematic# - faza pe liceu [i , prin urmare la participarea la faza regional#, unde am ob]inut la r@ndumi c@teva men]iuni, \n dura competi]ie cu cei de la Liceul Ion Luca Caragiale din Ploie[ti, recunoscu]i atunci ca buni matematicieni.

M-am bucurat, urmare a rezultatelor bune ob]inute la \nv#]#tur#, \nc# din primul an de aprecierea dirigintelui clasei [i a comandantului liceului, colonel Nicolaide Grigore, motiv pentru care am fost \naintat p@n# la gradul de viceplutonier [i numit \n clasa a XIa plutonierul liceului.

Era o pozi]ie de mare satisfac]ie [i m@ndrie, dar \n acela[i timp de mare responsabilitate, uneori neco[tientizat#. Trebuia, pentru a-mi p#stra autoritatea \n fa]a tuturor elevilor liceului, s# fac fa]# cu un anume tact, uneori disimulat, mai ales unor mici r#ut#]i [i acte de indisciplin# ale colegilor mei de an.

Am reu[it astfel s#-mi c@[tig simpatia [i respectul colegilor mei [i s# dep#[esc acel handicap pe care \l sim]eam la venirea \n liceu, ceea ce a constituit un rezultat \n plan psihologic deosebit de important.

569

Dar cea mai mare satisfac]ie am avut-o c@nd am fost selec]ionat pentru concursul “Drume]ii veseli”, arhicunoscut la nivel na]ional \n acea vreme de c#tre adolescen]i. Am participat \n faza final#, organizat# \n sala de festivit#]i a liceului, tema concursului fiind “Pe urmele diviziilor rom@ne[ti pe frontul antihitlerist”. L-am avut ca [i competitor pe colegul meu de an , Bruda[c# Vasile, pe care l-am \nvins.

Am c@[tigat atunci o biciclet#, pe care \n vacan]# am dus-o acas#, \n comuna mea natal#, [i pe care au \nv#]at s# pedaleze to]i prietenii mei din copil#rie. Tot satul auzise de isprava mea, iar directorul [colii generale [i c@]iva din fo[tii mei profesori m-au l#udat \n fa]a elevilor lor.

Perioada liceului militar a fost cea care a reprezentat \nceputul procesului de formare a gustului pentru cultur# [i art# de bun# calitate. Elevii cu rezultate bune la \nv#]#tur# plecau s@mb#ta [i duminica, \n mod organizat, cu 2 autocare ale liceului, \n Bucure[ti, pentru a viziona muzee, expozi]ii, piese de teatru, de oper#, operet# sau concerte. M-am num#rat [i eu de multe ori printre ace[tia.

Eram \n clasa a X-a, c@nd am fost selec]ionat s# fac parte din delega]ia oficial# a Liceului militar Dimitrie Cantemir, ce urma s# fac# o vizit# la Liceul militar Ian Jizka din Bratislava din Republica Cehoslovac#, \n cadrul schimburilor bilaterale la nivelul liceelor militare dintre cele dou# ]#ri. Vizita urma s# aib# loc \n perioada vacan]ei de var#. Am plecat \n vacan]# \n comuna mea natal# [i a[teptam s# fiu anun]at pentru a m# prezenta la liceu \n vederea preg#tirii pentru plecare. Vestea \ns# am primit-o cu foarte mare \nt@rziere, printr-o telegram# care mi-a sosit dup# ce delega]ia plecase deja \n Republica Cehoslovac#. Nu [tiu care a fost cauza acestei \nt@rzieri, dac# ea s-a datorat mijloacelor precare de comunicare din acea vreme sau a fost un act deliberat, pentru c# dup# \ntoarcerea din vacan]# am aflat c# \n locul meu a plecat fiul unui mare demnitar al statului, elev \n clasa a IX-a, care nu excela de loc la \nv#]#tur#, ba mai mult era [i unul din cei certa]i cu disciplina. Conducerea liceului a incercat s# m# consoleze, promi]@nd c# la o viitoare vizit# de acest gen voi fi luat cu certitudine \n considerare. O nou# vizit# \ns# nu a mai avut loc.

Veneam ca elevi \n liceul militar din medii diferite, din familii diferite nu at@t ca statut social, ci mai ales din punct de vedere al leg#turii sentimentale pe care fiecare dintre noi o aveam cu p#rin]ii, cu fra]ii [i surorile noastre [i de ce nu cu prietenii din copil#rie. Adaptarea la mediul militar [i didactic specific nu era o chestiune u[oar#.

Acest proces de adaptare depindea de mul]i factori, printre care comunicarea direct# sau indirect# cu familia era esen]ial#. Vizita periodic# sau ocazional# a membrilor familiei nu era posibil# pentru oricare dintre noi, mul]i provenind din zone foarte \ndep#rtate fa]# de localitatea Breaza. _n ce m# prive[te distan]a foarte mare [i precaritatea resurselor financiare nu i-a permis nici unui membru al familiei mele s# m# viziteze pe parcursul celor 4 ani de studii liceale. Am suferit din acest punct de vedere, mai ales \n primul an, c@nd dup# fiecare vacan]# eram trist, uneori m# apuca pl@nsul [i m# g@ndeam foarte intens s# abandonez liceul. _i scriam mamei, dar av@nd \n vedere mijloacele de comunicare din acea vreme, r#spunsul ei de \ncurajare venea cam t@rziu. Salvarea de moment venea de fiecare dat# de la pedagogul clasei mele, Vesa Partenie, un ardelean lini[tit, echilibrat, absolvent de institut pedagogic, care era tot timpul cu noi [i care cunsc@ndu-ne pe 570

fiecare, reu[ea s#-mi mai alunge triste]ea [i apatia.

Salvarea durabil# venea \ns# tot de la mama, atunci c@nd primeam scrisoarea ei de \ncurajare, care prin argumentele calde pe care mi le aducea, reu[ea s# m# readuc# pe linia de plutire. Am avut \ns# colegi, care fiind fiin]e mai sensibile [i poate mai labile, cu tot sprijinul acordat de familie, dasc#li [i pedagogi n-au reu[it s# se integreze \n acest mediu, pe care \l priveam uneori ca pe un teren de joac#, dar care reprezenta totu[i pentru noi, copii de 14-15 ani, un mediu restrictiv sub diverse aspecte, fie c# eram sau nu con[tien]i de acest lucru.

Am intrat \n liceul militar f#r# s# am definit orizontul meu socio-profesional. Veneam dintr-o zon# de mare spiritualitate rom@neasc#, a[a \nc@t primele a[tept#ri se \ndreptau spre domeniul [tiin]elor umaniste.

Lucrurile s-au schimbat \ns# chiar din primul an, c@nd datorit# profesorului de matematic# B#ghin# Vasile [i profesoarei de fizic# Puia Marcela, op]iunea mea a \nceput s# migreze spre domeniul [tiin]elor exacte, pentru a ajunge la finele liceului la o op]iune consolidat# \n acest domeniu. A[a se face c# dup# absolvirea liceului am optat pentru a urma cursurile unei [coli militare, ce preg#tea ofi]eri \n specialitatea radioloca]ie, o specialitate nou#, cu un nivel ridicat de tehnicitate.

De[i fusesem ales \mpreun# cu al]i colegi s# urmez cursurile Institutului medicomilitar, am refuzat acest lucru, \n pofida insisten]ei mai multor dasc#li [i a locotenentcolonelului Tighineanu I. de la Sec]ia de \nv#]#m@nt. A fost \nceputul care a declan[at apoi o preg#tire superioar# \n domeniu, precum [i numeroase cursuri de specializare \n domenii conexe. _n acela[i timp este [i meritul profesorului de limba englez#, Trifu Sever, pentru abordarea unui nou domeniu de preg#tire superioar#, cel al [tiin]elor economice, cu specialitatea rela]ii economice interna]ionale, \n \ncercarea de a dep#[i condi]ia de militar de carier#.

Se poate spune, f#r# putin]# de t#gad#, c# \n liceul militar au fost proiectate primele coordonate ale devenirii mele socio-profesionale [i c# nu regret pentru domeniile alese \n care m-am format. Se poate spune c# exist# un spirit cantemirist, caracterizat \n opinia mea prin solidaritate, onestitate, tenacitate, voin]# [i ac]iune \n formarea de virtu]i [i \n perfec]ionarea profesional# [i moral#.

De fiecare dat# c@nd exista un moment prielnic nu pridideam \n fa]a interlocutorilor mei s# afirm c# am fost cantemirist, c# spiritul de cantemirist a fost cel care m-a c#l#uzit pe tot parcursul vie]ii [i care a contribuit la formarea [i dezvoltarea mea socio-profesional#. {i pe meleagurile mele natale, Liceul militar Dimitrie Cantemir devenise \n acele vremuri un reper \n \nv#]#m@ntul liceal, \n ceea ce prive[te nivelul instruc]iei [i educa]iei.

A[a se face c# mul]i din absolven]ii cursului gimnazial din comuna mea natal# [i din \mprejurimi au optat pentru a urma cursurile unui liceu militar.

Am detestat \ntotdeauna lipsa de onoare [i de performan]#. Tocmai de aceea, \n toat# activitatea mea am urm#rit ca lucrurile s# fie bine f#cute, motiv pentru care colegii [i colaboratorii mei m# considerau \n multe situa]ii ca fiind prea perfec]ionist.

Aceast# atitudine fa]# de munc#, asociat# uneori cu o oarecare team# de a nu ie[i \n public cu propuneri [i idei care s# nu fie agreate de audien]#, m-a f#cut s# pierd multe din oportunit#]ile ce mi-au ie[it \n cale.

571

Idealul meu \n via]# a fost acela de a fi un bun profesionist \n domeniile pe care mi le-am ales [i de a m# bucura prin ceea ce fac de aprecierile colegilor, a [efilor [i superiorilor mei. Via]a m-a pus \ns# [i \n fa]a unor situa]ii nepl#cute, c@nd dup# opinia mea, rezultatele muncii mele nefiind apreciate \n mod corespunz#tor, sufeream mult [i uneori m# demoblizam. Erau momente de recul, pe care am reu[it \ns# \n bun# parte s# le dep#[esc cu ajutorul familiei [i a prietenilor cei mai apropia]i.

Pot spune c# fiecare profesor din liceu, indiferent de disciplina pe care a predat-o, ne-a dat nou#, liceenilor, multe sfaturi referitoare la modul \n care trebuie s# ne comport#m \n via]# [i care s-au dovedit utile pentru formarea noastr# ca viitori militari de carier#.

Au excelat \ns# \n aceas# misiune, prin modelul de comportament profesional [i uman pe care l-au reprezentat: profesorul de matematic# B#ghin# Vasile, care a fost [i dirigintele clasei pe \ntreg parcursul liceal, profesorul de englez# Trifu Sever, profesorul de limba [i literatura rom@n# Buhai Petre [i profesoara de fizic# Puia Marcela. Pentru to]i ace[tia \mi exprim \nc# odat# \ntreaga [i profunda mea recuno[tin]#, a[a cum am f#cut-o [i cu ocazia celei de a 50-a anivers#ri a absolvirii liceului - promo]ia 1959.

Accea[i recuno[tin]# se cuvine a fi acordat# [i comandan]ilor mei, \n mod deosebit locotenentului major Dumitrescu T., comandantul plutonului, c#pitanului Dragu I., comandantul companiei, locotenent-colonelului Tighineanu I. de la Sec]ia de \nv#]#m@nt [i colonelului Nicolaide Grigore, comandantul liceului.

Erau ofi]eri cu un profil uman [i profesional aparte [i cu un nivel ridicat de cultur# general#, formate \ntr-o perioad# istoric# care a precedat perioada \n care cadrele armatei se re\noiau cu ofi]eri forma]i [i promova]i â&#x20AC;&#x153;peste noapteâ&#x20AC;?. A[a \nc@t ace[tia aveau profilul [i t#ria moral# s# modeleze aceste tinere vl#stare, \n spiritul demnit#]ii [i onoarei militare.

Au f#cut-o cu responsabilitate [i s-a v#zut acest lucru \n calitatea viitorilor ofi]eri, care aveau s# devin# la r@ndul lor modele pentru alte promo]ii.

Aveam s# m# \nt@lnesc ocazional, dup# mul]i ani, cu primii doi din cei aminti]i, \n calitatea lor de profesori universitari la Academia Militar# General# [i s# le mul]umesc pentru aportul lor la formarea [i dezvoltarea mea ca militar.

Am f#cut parte dintr-un colectiv de elevi, care [i-a p#strat pozi]ia de clas# frunta[# pe tot parcursul liceului. La acest statut, r@vnit de oricare alt# clas#, a contribuit din plin [i spiritul de solidaritate care ne anima la acea vreme [i care uneori, din p#cate, se manifesta [i \n sens negativ. Aceasta \nsemna desigur [i formarea unor leg#turi de prietenie \ntre noi, cu tot ceea ce presupunea la vremea adolescen]ei o asemenea rela]ie. _mi amintesc cu pl#cere de prietenii mei de bune [i de rele din clasa mea [i nu numai: Opric# Gheorghe, Ilie Gheorghe, Predescu Paul, B#rb#l#u Aurel, Dinu {tefan, Meclea Gheorghe, Bubureanu Gheorghe, Bruda[c# Vasile, Cuzuban Dumitru [i al]ii, cu care men]in leg#tura [i acum, dup# mai bine de 50 ani de la absolvirea liceului militar.

Av@nd o pozi]ie frunta[# \n lista absolven]ilor cantemiri[ti, promo]ia 1959, am putut s#-mi manifest op]iunea pentru o anume [coal# militar#. _mi formasem o bun# preg#tire \n domeniul matematicii [i fizicii [i refuzasem oferta conducerii liceului de a urma Institutul medico-militar, tocmai pentru c# nu m# sim]eam atras de un asemenea viitor profesional.

Prin urmare, am optat pentru o specialitate militar# nou#, cunoscut# \nc# de la acea vreme ca fiind cu un nivel ridicat de tehnicitate [i aceasta a fost Radioloca]ia. Am urmat a[a dar {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie Antiaerian# [i Radioloca]ie, 572

specialitatea Radioloca]ie. Am \ncercat s# acumulez \n acea perioad# c@t mai multe cuno[tin]e tehnice \n domeniul electronicii \n general [i a radioloca]iei \n special, utile pentru viitorul meu ca ofi]er de radioloca]ie, f#r# s# m# g@ndesc c#, av@nd \n vedere specificul armei, m# a[tepta o via]# plin# de priva]iuni. {coala militar# a reprezentat \nceputul form#rii mele ca specialist \n domeniul radioloca]iei, proces care a continuat cu des#v@r[irea preg#tirii prin cursuri superioare [i ob]inerea titlului de inginer \n specialitatea radioelectronic#. _n procesul devenirii mele ca om [i ca viitor ofi]er de radioloca]ie o \nr@urire puternic# au avut-o to]i cei care au contribuit la formarea mea profesional# \n [coala militar#, printre ace[tia deta[@ndu-se profesorii: locotenentul major Ciontu Andrei, locotentulul major Vasile Victor [i c#pitanul Ghe]u Constantin.

O remarc# cu totul special# o fac asupra a doi dintre comandan]ii mei: c#pitanul Selejan Ioan, comandantul batalionului de elevi [i colonelul Mocanu Mircea, comandantul [colii. _n calitatea mea de \ncheietor al batalionului de elevi am stat oarecum aproape de ace[ti doi ofi]eri av@nd remarcabile calit#]i de militar [i de om.

Am \ncercat \nc# din acea vreme s#-l am ca model pe colonelul Mocanu Mircea, ast#zi general cu 4 stele. Aveam \n toat# cariera mea de militar s# m# raportez mereu la acest des#v@r[it om [i militar, motiv pentru care am ]inut [i ]in [i ast#zi leg#tura cu acesta, cu con[tiin]a faptului c# toate sfaturile pe care le-am primit s-au dovedit a fi deosebit de utile. Generalul Mocanu M., un militar cu o bogat# cultur# general# [i profesional#, a reprezentat pentru armata rom@n# tipul de mare comandant, care [i-a iubit subalternii [i colaboratorii [i pe care i-a ajutat \n situa]ii deosebit de grele. Ast#zi to]i cei care l-au cunocut \l respect# [i stimeaz# deopotriv#. _ndr#znesc s# m# situez pe pozi]ia de exponent al acestor oameni [i s#-mi exprim \ntraga mea recuno[tin]# pentru acest general cu calit#]i umane [i profesionale excep]ionale.

Mi-a h#r#zit Dumnezeu o so]ie iubitoare, inteligent#, calm#, \n]eleg#toare [i generoas#. A fost [i este mereu al#turi de mine, \n]eleg@nd nevoia de sprijin moral de care aveam sau am nevoie \n diferite situa]ii. Am trecut mai ales \n perioada dinainte de 1989 prin situa]ii mai dificile, din care, f#r# a considera c#-i aduc un elogiu gratuit, am reu[it s# ies gra]ie sprijinului so]iei mele.

A f#cut al#turi de mine sacrificii, a \n]eles c# via]a sa al#turi de un militar, \nseamn# [i pentru ea anumite priva]iuni [i un anume mod de comportament \n familie, \ntre prieteni [i \n societate \n general.

A contribuit din plin la cre[terea mea profesional#, ca cercet#tor [tiin]ific \n domeniul tehnicii [i tehnologiilor militare. De[i era la r@ndu-i cercet#tor [tiin]ific \ntr-un domeniu nonmilitar, \n]elegea totu[i pe deplin rigorile [i specificul cercet#rii [tiin]ifice \n domeniul militar. Prin urmare, lungile perioade, \n care lipseam din s@nul familiei [i pe care le petreceam \n laboratoarele de cercetare [i \n poligoanele [i unit#]ile militare de experimentare a tehnicii elaborate, erau con[ientizate [i tratate ca atare.

Nu mic a fost sprijinul so]iei [i \n perioada 1976-1980, c@nd \n paralel cu activitatea de cercetare [tiin]ific# am urmat cursurile la zi- cu scutire de frecven]# ale Academiei de Studii Economice - Sec]ia Rela]ii Economice Interna]ionale.

De aceea[i atmosfer# familial# cald# m-am bucurat [i \n perioada 1993-2002, c@nd av@nd responsabilit#]i \n domeniul controlului exporturilor strategice \n cadrul unei agen]ii 573

guvernamentale [i trebuind frecvent s# iau parte la reuniuni \nterna]ionale, l#sam toate grijile familiei pe seama so]iei.

Principalele repere biografice ale devenirii mele militare [i profesionale sunt: 1.1959-1962: {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie Antiaerian# [i Radioloca]ie â&#x20AC;&#x201C; Specialitatea Radioloca]ie â&#x20AC;&#x201C; [ef de promo]ie; Grad: locotenent 2. 1962-1966: Baza Aerian# Mihail Kog#lniceanu - Jude]ul Constan]a; Func]ie: [ef sta]ie radioloca]ie Grad: locotenent- locotenent major 3. 1966-1972: Academia Tehnic# Militar# - Sec]ia Radioelectronic# - [ef de promo]ie; Grad: locotenent major - c#pitan 4. 1972-1993: Institutul de Cercetare - Dezvoltare al Armatei (ICDA); Func]ie: cercet#tor [tiin]ific principal [ef colectiv de cercetare loc]iitor [ef sec]ie Grad: c#pitan - colonel 5. 1976-1980: Academia de Studii Economice â&#x20AC;&#x201C; Sec]ia Rela]ii Economice Interna]ionale; 6. 1993-2002: Agen]ia Na]ional# de Control al Exporturilor Strategice (ANCEX) Guvernul Rom@niei; Func]ie: director Grad: colonel-general de brigad# 7. 2003-prezent: Consultant \n domeniul managementului [i securit#]ii informa]iilor clasificate.

Am urcat treptele ierarhiei militare pas cu pas de la gradul de locotenent la cel de general de brigad#, av@nd statutul de militar activ p@n# la v@rsta de 60 ani.

Am tr#it evenimentele din 1989 \n cazarma ICDA, cu tot ce a \nsemnat atmosfera din acea perioad# \ntr-o unitate militar#.

S-au n#scut atunci multe speran]e, care din p#cate s-au dovedit a fi de[arte \n perioada ce a urmat. A[a se explic# [i restr@ngerea drastic# \n prezent a activit#]ii de cercetare [tiin]ific# \n domeniul tehnicii [i tehnologiilor militare, domeniu de care am fost \ndr#gostit at@ta timp [i \n care am muncit cu mult# pasiune [i devotament.

Este poate [i unul din motive pentru care am optat pentru domeniul controlului transferurilor interna]ionale de produse [i tehnologii militare [i cu dubl# utilizare (civil# [i militar#), accept@nd oferta de a fi deta[at la ANCEX din cadrul Guvernului Rom@niei.

Era un domeniu nou, inexistent \nainte de 1989, [i totodat# o provocare c#reia trebuia s#-i fac fa]#, av@nd \n vedere c# noul meu mediu de activitate [i de responsabilitate era: pe plan intern, de colaborare cu agen]ii economici din industria de ap#rare [i cu alte institu]ii ale statului cu structuri militare [i nonmilitare, iar pe plan extern, cel diplomatic, al \nt@lnirilor [i negocierilor interna]ionale la nivel NATO, Uniunea European#, ONU [i al organismelor interna]ionale de control la care Rom@nia aderase \n acest domeniu.

Dup# absolvirea Academiei Tehnice Militare, av@nd profesia de inginer \n specialitatea Radioelectronic#, am fost repartizat, spre marea mea satisfac]ie, ca cercet#tor [tiin]ific la Institutul de Cercetare - Dezvoltare al Armatei (ICDA).

574

Am lucrat \n aceast# unitate de cercetare [tiin]ific# cca. 22 ani, \n cadrul unui colectiv nou \nfiin]at \n 1972, ale c#rui preocup#ri erau elaborarea de sisteme, echipamente [i programe de automatizare a conducerii trupelor din ap#rarea antiaerian# a teritoriului.

Domeniul men]ionat era deosebit de atractiv, el reprezenta o punere \n practic# a ceea ce acumulasem pe parcursul celor 6 ani de studii superioare \n domeniu, dar mai ales o dezvoltare a acestuia cu un subdomeniu nou, cel al informaticii militare aplicative.

Ca t@n#r inginer m# sim]eam deosebit de m@ndru c# desf#[uram o activitate de cercetare [tiin]ific# \ntr-un domeniu de v@rf nu numai pentru cercetarea [tiin]ific# \n domeniul militar, ci chiar [i pentru sectoarele nonmilitare ale economiei na]ionale (tehnologia informa]iei f#cea primii s#i pa[i \n Rom@nia).

Am avut privilegiul ca \n acea perioad# s# am colegi foarte mul]i tineri ingineri militari [i civili, care, fiind dornici de afirmare profesional#, au creeat acea atmosfer# de emula]ie, f#r# de care activitatea [tiin]ific# nu putea fi productiv#.

Rezultatele colectivelor de cercetare din care am f#cut parte [i pe care unele din ele le-am condus nu ar fi fost posibile f#r# contribu]ia remarcabil# a colonelului Iliu]# Constantin, [ef de sec]ie [i colonelului Chelaru Constantin, loc]iitor [ef de sec]ie, oameni cu calit#ti profesionale [i umane cu totul deosebite. Av@nd o bogat# experien]# \n domeniul tehnicii [i tehnologiilor militare, ace[tia au [tiut s# armonizeze orgoliile uneori divergente ale cercet#torilor din genera]ii diferite [i s# dea consisten]# pragmatic# cercet#rilor [tiin]ifice efectuate.

Realiz#rile din acea perioad# pot fi rezumate astfel: - peste 15 echipamente de automatizare din domeniul avia]iei militare; - 2 sisteme de automatizare a avia]iei militare (punct de dirijare [i regiment de avia]ie); - cca. 15 studii \n domeniul automatiz#rii conducerii trupelor din ap#rarea antiaerian# a teritoriului; - premiul Academiei Rom@ne pentru lucrarea â&#x20AC;&#x153;Complex de dirijare [i control trafic aerianâ&#x20AC;?; - 5 brevete de inven]ii; - peste 30 de inova]ii; - peste 40 de comunic#ri [tiin]ifice la sesiunile de comunic#ri [tiin]ifice, simpozioanele, conferin]ele [i alte manifest#ri [tiin]ifice organizate de ICDA [i de alte institute de cercetare [tiin]ific#; - peste 30 de articole [i lucr#ri publicate \n revistele de specialitate ale Ministerului Ap#r#rii Na]ionale; - lector asociat la Academia Tehnic# Militar#; - lector la cursurile de specialitate organizate la nivelul ICDA; - membru \n 2 comisii de specialitate ale Consiliului {tiin]ific al ICDA. Ulterior, \n calitate de director la Agen]ia Na]ional# de Control al Exporturilor Strategice (ANCEX) - Guvernul Rom@niei, av@nd statutul de militar deta[at de la Ministerul Ap#r#rii Na]ionale, am \ncercat s#-mi folosesc expertiza \n domeniul tehnicii [i tehnologiilor militare \n paralel cu formarea de deprinderi pentru negocierea condi]iilor, obliga]iilor [i angajamentelor pe care Rom@nia urma s# le respecte \n transferurile interna]ionale de produse strategice.

575

Pe plan extern a fost perioada \n care, \n calitate de oficial, am participat la numeroase grupuri de exper]i, grupuri de politici generale [i mecanisme de control, conferin]e [i simpozioane organizate at@t de organismele interna]ionale de control (Aranjamentul de la Wassenaar, Grupul Furnizorilor Nucleari, Grupul Australia, Regimul de Control al Tehnologiilor pentru Rachete, Organiza]ia pentru Interzicerea Armelor Chimice), c@t [i de NATO, UE [i ONU, precum [i de ]#rile membre ale acestora, printre care se num#r# [i Rom@nia.

Pe plan intern obiectivul urm#rit era acela de respectare de c#tre to]i agen]ii economici produc#tori, exportatori [i importatori de produse strategice a legisla]iei \n domeniu, prin elaborarea de acte normative, mecanisme [i proceduri care s# nu \ngr#deasc# comer]ul cu produse strategice, dar nici s# aduc# prejudicii securit#]ii interna]ionale.

La toate manifest#rile organizate pe plan intern sau extern am prezentat c@teva zeci de comunic#ri, puncte de vedere [i pozi]ii oficiale sau personale, apreciate ca fiind consistente pentru scopul urm#rit: interzicerea producerii [i transferurilor ilicite de produse strategice [i prin urmare men]inerea securit#]ii regionale [i interna]ionale.

Poate c# este mica [i nesemnificativa mea contribu]ie la faptul c# Rom@nia este apreciat# ast#zi de c#tre comunitatea interna]ional# ca un factor de stabilitate [i un furnizor de securitate interna]ional#. _n perioada \n care am fost cercet#tor [tiin]ific am urmat mai multe cursuri de specializare \n domeniul informaticii organizate de Institutul Politehnic Bucure[ti [i de Institutul pentru Conducere [i Informatic#. _n 1986 am urmat cursul postacademic de conducere pentru ingineri organizat de Academia Tehnic# Militar#. _n perioada c@t am fost deta[at la ANCEX am urmat: - 1994 – Cursul de securitate industrial# – Centrul Euopean pentru Studii de Securitate, George Marshall - R.F. Germania; - 1995 – Cursul de perfec]ionare limba englez# - Centrul Percomex, Ministerul Industriei [i Comer]ului - Rom@nia; - 1999 – Cursul de utilizatori sistemul Tracker - Departamentul Comer]ului - SUA. C@t am fost cercet#tor [tiin]ific am elaborat mai multe studii \n domeniul automatiz#rii conducerii trupelor din ap#rarea antiaerian#, deta[@ndu-se ca dimensiune [i consisten]# lucrarea “Implica]iile revolu]iei tehnico-[tiin]ifice contemporane asupra sistemelor tehnice mari”. _n opinia mea procesul de \nnoire al armatei rom@ne are 3 dimensiuni fundamentale: - o dimensiune politic# (strategia de ap#rare, incluz@nd alian]ele bi [i multilaterale cu alte armate \n cadrul sau \n afara unor organisme politico- militare); - o dimensiune tehnico-material# (nivelul tehnologic al armamentului, tehnicii de lupt# [i logisticii aferente); - o dimensiune uman# (nivelul de profesionalizare al resurselor umane).

Nu se poate vorbi de o armat# modern# f#r# existen]a unei armonii echilibrate \ntre cei trei piloni, a[a \nc@t numai profesionalizarea armatei nu duce la atingerea dezideratului na]ional.

Creerea [i dezvoltarea unei simbioze perfecte \ntre om [i tehnic# este dup# p#rerea mea esen]ial# \n procesul de modernizare a armatei rom@ne.

De aceea, apreciez c# \n momentul de fa]# componenta critic# a moderniz#rii armatei este \nzestrarea cu tehnic# de lupt#, de nivel tehnologic ridicat, care s# fac# fa]# unor 576

confrunt#ri militare la care Rom@nia trebuie s# participe, urmare a apartenen]ei ]#rii noastre la NATO. (sunt \nv#]#minte care au rezultat cu pregnan]# din teatrele de opera]ii din Irak [i Afganistan).

Privind \n urm# \ntregul meu parcurs profesional, moral, civic, social [i cultural nu pot s# fac dec@t o fundamental# apreciere [i anume: nimic nu se poate ob]ine \n via]# f#r# munc#, prestat# cu profesionalism, cu d#ruire, cu tenacitate [i cu sim] al r#spunderii individuale.

Judec@nd dup# evenimentele care au avut loc pe plan interna]ional la acest \nceput de mileniu cred c# trebuie s# manifest#m o mare pruden]# \n a face previziuni asupra viitorului omenirii. Deocamdat# nu pot s# apreciez dec@t c# viitorul omenirii nu poate fi prea str#lucitor. Conflictele zonale [i regionale ale c#ror cauze mai mult sau mai pu]in disimulate, sunt de natur# economic#, social#, militar#, religioas# sau cultural# [i desf#[urate sub stindardul democra]iei, precum [i crizele economice, financiare, alimentare sau energetice pun sub semnul \ntreb#rii realizarea dezideratului fiec#rui om al acestei planete, acela de a tr#i liber [i \n prosperitate.

Nu cred c# \n condi]iile \n care interdependen]a economic# dintre na]iuni se dezvolt# [i comunicarea dintre oameni devine foarte facil#, practic la nivel planetar, se justific# anumite scenarii care se fac privind a[a-zisul guvern mondial [i a[a-zisa nou# religie “new age”. Globalizarea cu care ne confrunt#m tot mai mult nu exclude existen]a de diferen]e de regim politic, economic, social, de cultur# , moral# sau religie. Ea trebuie limitat# la acele aspecte care nu contravin principiilor democra]iei [i respect#rii drepturilor [i libert#]ilor fundamentale ale omului.

Nu [tiu \n ce m#sur# diploma]ia interna]ional# va fi \n m#sur# s# dea o rezolvare acceptabil# acestor noi provoc#ri ale omenirii. _mi doresc ca orice rom@n, cu statut de cet#]ean european acum, s# m# bucur de libert#]ile [i standardul de via]# ale unui cet#]ean european, a[a cum sunt ele consacrate \n ]#rile membre UE cu vechi tradi]ii democratice.

Realit#]ile din ]ara noastr# nu confirm# acest lucru, iar perspectiva atingerii acestui deziderat nu este prea aproape. Din p#cate asist#m la o bulversare a sistemului de valori, ba chiar la o r#sturnare a ierarhiei fire[ti a acestora. _mi este imposibil s# accept ca intelectualitatea [i elitele acestei ]#ri s# fie mai mult dec@t marginalizate, \n timp ce oportuni[tii [i incompeten]ii “s-au coco]at” \n v@rful piramidei puterii [i conduc Rom@nia f#r# a avea un minimum de profesionalism [i de con[tiin]# na]ional#.

M# rog la Dumnezeu ca m#car pentru genera]iile viitoare Rom@nia s# intre \ntr-o normalitate at@t de mult a[teptat# de fiecare rom@n.

Crezul [i totodat# mesajul meu pentru cei ce m# ascult# ar putea fi exprimat \ntr-o form# concis# astfel: “Face]i ca via]a s# nu se m#soare \n num#rul de respira]ii pe care le ave]i, ci \n num#rul de evenimente tr#ite cu intensitate, care v# taie r#suflarea.”

577

EPILOG

GENERAL DR. CONSTANTIN DEGERATU ALEARG~, NU TE OPRI! M-am n#scut la 2 noiembrie 1948, \ntr-un s#tuc prahovean vechi de c@nd lumea: Valea Trestiei – o mic# a[ezare uman# situat# la confluen]a satelor {oime[ti [i Rotari, din Comun# Ceptura, Jude]ul Prahova; un s#tuc strecurat cu discre]ie pe una din multele v@lcele brodate, precum frunzele pe ram, pe G@rla Mare (p@r@ul Ceptureana de pe h#r]i) – firul de ap# abia lic#rind \n verile secetoase, ori n#b#d#ios [i confuz \n prim#verile ploioase, p@r@u ce vine de undeva dinspre Mun]ii Baiului [i se pierde, ne[tiut aproape, undeva \n C@mpia Rom@n#.

Etern [i trec#tor ca ve[nicia, locul unde am venit pe lume (c@ndva, \ntr-un \nceput de noiembrie cu lapovi]# timpurie, de pe la mijlocul veacului trecut) – s#tucul nostru st#tea de straj# vremii la intrarea \ntr-o vale-potcoav# m#rginit# de o culme gola[#, c@nd molcom#, c@nd abrupt#, sub zodia Merezului – dealul despre care se spune c# ar fi g#zduit c@ndva, pentru c@teva zile, cartierul general al o[tilor lui Mihai Vod# Viteazul \naintea b#t#liei de la Bucov, [i la poalele c#ruia, pe vremea copil#riei mele, mergeam cu [coala \n excursie [i culegeam, sub atenta supraveghere a \nv#]#torului satului (Domnu’ – din limbajul nostru obi[nuit) cioburi de daci, cum le ziceam pe-atunci – fragmente de vase ceramice din vremea lui Burebista Getul. Pe la \nceputul anilor ’50, partea noastr#, cea de sus a Comunei Ceptura \[i ob]inuse independen]a sub numele de Comuna Rotari, Regiunea Ploie[ti, independen]# ce a d#inuit p@n# \n anul 1968, c@nd s-au reconstituit jude]ele, iar satele de sus au revenit la vechea arondare. Competi]ia nu se termin# niciodat#, pentru c#, atunci c@nd juc#m fotbal la [coal#, formarea echipelor era cea mai simpl# opera]iune: jucam, invariabil, susenii cu d#v#lenii. Victoria era, \ns#, alt# problem#.

Zon# de continuitate etnic# rom@neasc# ([i \n timp, dar [i \n spa]iu), suita de a[ez#ri umane r#sfirate pe v#ile [i pe dealurile est-prahovene p#streaz#, \nc#, \n toponimie sau \n numele de famile, amintirea istoric# a unor treceri (sau veniri) ce au marcat ne\ntrerupt latura dinspre munte a acestui coridor strategic dintre Carpa]i [i Dun#re, sub denumiri 578

precum satele T#taru sau Sudi]i, dealul Ciortea, f@nt@na Cernica, p@r@u Cicir etc.

Pe atunci, pe c@nd deschideam ochii c#tre cer, de la nucul de pe Coast#, c#ut@nd s# v#d de unde vine soarele ce r#s#rea, zi de zi, dinspre C@mpia albastr#, s#tucul nostru num#ra vreo 30-35 de gospod#rii – mai \nst#rite ori mai nevoia[e – grupate \n trei p@lcuri de case: cele de jos, de la intrare, pe st@nga v#ii noastre – cu Moar# [i cu Podul de pe drumul mare; cele din mijloc, acolo unde, pe malul drept al p@r@ului, era casa bunicii dinspre mam# [i cuibul veri[orilor mei; [i p@lcul de sus, din nou pe malul st@ng, Sub Plai, unde, la cap#tul dinspre p#dure, era casa noastr# – raiul f#r’de egal al copil#riei, cu gr#dina [i livada [i poiana, cu via, f@nea]a [i p#duricea noastr# (toate \ntinse pe vreo dou# pogoane de deal), cu sonda de la poarta dinspre drum [i sonda din v@rful Plaiului. _ntocmai ca \n multe alte milioane de pove[ti de via]# de pe meleagurile rom@nilor, r#d#cinile neamului se pierdeau \n negura timpului, de unde – precum \n n#lucirile frumoase – r#s#reau, din c@nd \n c@nd, chipuri [i nume aproape f#r# de contur. Tata era ([i, sigur, cel pu]in pe linie patern#) de pe acolo, de-al locului, n#scut \ntr-o cas# de l@ng# Izvor, undeva pe aproape, mai spre Rotari, dar cu str#mo[i cu r#d#cini ad@nci pe-aici pe Valea Trestiei: T#nase al lui Radu al lui Mihalache al lui Stan al lui Iancu. Doar mama lui, bunica Dobra, pe care nu am prins-o \n via]# (cum, dealtfel, nici pe bunicu’), mai p#stra – m#car cu numele, ecoul difuz al unei pribegii originare, de undeva dinspre rom@nimile sud-dun#rene.

Mama, Elisabeta, ducea cu ea povestea \nc# vie, pe la cea de-a patra sau a cincea genera]ie, a unui grup de vreo 5-6 familii de rom@ni ardeleni, veni]i aici, \ntr-o desc#lecare t@rzie, de prin zona F#g#ra[-Ucea, unul din multele grupuri mici de rom@ni ”ungureni” plecate peste mun]i [i peste dealuri, p@n# aproape de C@mpie, \n c#utarea unui loc mai propice pentru a-[i p#stra identitatea [i credin]a. Ajun[i aici, s-au stabilit mai spre p#dure, f#c@nd o Cur#tur# (locul \nc# se mai numea a[a, chiar [i pe vremea copil#riei mele), unde [i-au durat case din b@rne, lut [i nuiele, grajduri [i alte acareturi. Aici au f#cut ceea ce, probabil, [tiau mai bine: cre[terea animalelor, agricultur# de deal (livezi de pruni, de meri, de peri, de nuci), f@ne]uri [i produse din lemnul p#durilor. {i, ca oaspe]i bineveni]i, au \nv#]at repede de la localnici str#vechiul me[te[ug dacic – cel al cultiv#rii vi]ei de vie – pentru struguri [i pentru vin: un vin f#r# egal, ce vine dinspre veacuri.

Nou veni]ii vor fi devenit faimo[i, probabil, [i prin co[urile lor speciale, f#cute din lianele de curpeni [i nuiele de alun sau de salcie, pe care – pe la \nceputuri – le mai numeau la fel ca prin locurile lor de ba[tin# – coarfe (kurfe), de vreme ce, f#r# s# fi fost cu to]ii neamuri, au fost boteza]i, generic, Coarf#, iar satul, desigur, Corfari, a[a cum cei mai dinspre nordul comunei se chemau Rotari. A[a se face c#, de[i mama mea, unul din cei [apte copii ai lui Dumitru Coarf# (sc#pat ca prin minune din dezastrul de la Turtucaia) [i a Linei, nu era rud# cu alte familii ce purtau acela[i nume. Amintirea str#vechiului obicei de a confec]iona co[urile acelea semi-rotunde, cu toart# sau urechi, de m#rimi incredibil de diverse, era \nc# vie \n vremea copil#riei mele, chiar dac# numele lor devenise – nu se [tie nici c@nd [i nici de ce – unul banal [i f#r# sens, t@rne (alintate, atunci c@nd erau de dimensiuni mici, t@rnu]e). Oricum, ele reprezentau un fel de test de maturitate pentru orice copil care, pe la 8-10 ani, nu putea pretinde c# e b#iat mare dac# nu avea un briceag [i dac# nu era \n stare s# fac# un astfel de co[, folosind doar m@inile lui, unealta lui [i o bucat# de s@rm#. Cred c# atunci am \nv#]at nevoia de cercuri pe care, metaforic, 579

am reg#sit-o, parc# familiar [i organic, ceva mai t@rziu, la un poet sensibil al tinere]ii mele – Geo Dumitrescu [i nevoia lui de cercuri, adic# de perfec]iune.

Prin anii aceia, pe c@nd eram de-o [chioap#, mai to]i b#rba]ii satului nostru lucrau nu doar p#m@ntul, ci [i \n industriile locului: extrac]ia de petrol [i cea de c#rbune. Valea era garnisit# cu peste 30 de sonde [i, din cauza lor, suferise bombardamentele americane prin anii r#zboiului (a[a veniser#, atunci, americanii, \n prima opera]ie strategic# de bombardament aerian din istorie, av@nd ca obiectiv petrolul – s@ngele negru al r#zboiului); venise pacea, dar veniser# [i ru[ii cu ea. Vechea schel# petrolier# Rom@no-American#, bombardat# prin anii ’43-’44 de americani, devenise, mai apoi, pentru o vreme, SovromPetrol; acolo, la sonde, lucrau mai to]i unchii mei sau vecinii no[tri, unii ca sondori, podari sau liniori, al]ii ca [oferi, sudori sau cu alte meserii. Comun# noastr# avea, \ns#, nu doar petrol, ci [i c#rbune, astfel c# tat#l meu, ca [i al]i b#rba]i ai satului, devenise, de voie, de nevoie, miner, [i lucra undeva sub p#m@nt, \n Valea M@n#stirii, a[a c#, \n fiecare zi, c@nd se \ntorcea de la min#, era un fel de ritual [i un fel de s#rb#toare. Interesant e, \ns#, c# de[i satul (\n fapt sondele din sat) fusese bombardat de americani, pe la \nceputul anilor ’50, oamenii de pe valea noastr# \nc# \i mai a[teptau pe americani [i vorbeau cu spaim# despre trecerea ru[ilor pe acolo.

Vale Trestiei – un s#tuc peste care cele [ase decenii ce s-au scurs de atunci, au l#sat urme ad@nci; locul unde am venit pe lume [i locul de unde am plecat \n lume. Azi, acolo, \n partea de sus, nu mai este aproape nimic: nu mai sunt case, nu mai sunt vii, nu prea mai sunt livezi pe partea noastr#, nu prea mai sunt nici animale. {i, cel mai trist, nu prea mai sunt oameni. Pentru c#, \ntr-un miez de iarn#, pe la \nceput de ianuarie, \n 1970, p#m@ntul s-a zguduit ceva mai tare, iar dealul a luat-o, nervos [i [ov#ielnic, la vale, astfel c#, \n doar dou#-trei luni, [ase din cele nou# gospod#rii au disp#rut, iar cele ce au r#mas s-au stins cu vremea. A r#mas doar dorul de locul copil#riei. Mama [i Tata au plecat, demult, la cele ve[nice; a plecat \ntr-acolo [i sora noastr# cea mic#, Veronica, mult prea trist, [i mult prea devreme. Ca un etern [i anonim Sisif, fratele meu cel mic, Gheorghe, \ncerc# mereu s# ]in# \n via]# o f#r@m# de amintire din ceea ce a fost c@ndva acolo – un loc \n care reu[eam s# ne mai adun#m din c@nd \n c@nd (at@t de rar!), to]i cei ce ne-am n#scut acolo: surorile mai mari, Olimpia [i Eugenia, cu rostul lor prin alte zone ale comunei noastre; fratele mijlociu, Ion, de prin Ploie[ti, mult# vreme r#t#citor prin ]ar# sau prin lume, prin locuri adesea s#lbatice, pe unde \[i afl# locul sondele de foraj; eu – devenit b#iatul cel mare dup# moartea – la v@rsta de nici un an – a fratelui {tefan, n#scut \naintea mea, mi-am petrecut vreo 25 de ani din via]# prin Ardeal, de parc# trebuia s# pl#tesc o datorie de suflet; al]i dou#zeci de ani – prin alte p#r]i ale ]#rii sau ale planetei, prin zeci de garnizoane, treb#luind cu rosturile ost#[iei prin sute de sate [i ora[e, pe unde via]a militar# m-a purtat mereu, aproape f#r# regret [i, sigur, f#r# de odihn#.

Timpul a trecut [i peste mine, cum a trecut peste tot ceea ce a \nsemnat Valea mea la \nceputuri. Valurile vie]ii m-au purtat aiurea, mereu n#zuind – ca mai to]i din genera]iile noaste aproape uitate – s# m# \ntorc acas#. Poate c# am uitat multe; poate c# o parte din lumea aceea a murit [i \n sufletul meu. Multe, \ns#, tr#iesc [i, cred, sper, pentru totdeauna.

Amintiri frumoase, amintiri triste, melancolia raiului pierdut. Amintiri vii sau amintiri difuze. N-am uitat ziua \n care, \n casa noastr#, a venit lumina – nu, nu lumin# divin#, ci lumina banal#, curentul electric: aveam, pe-atunci, vreo 4-5 ani; tot de pe-atunci atunci, 580

\mi amintesc, ca prin cea]#, sunetul \nfior#tor al sirenelor de la sonde, sun@nd toate deodat#, mai \nt@i f#r# s# \n]eleg ce or# anun]au, mai apoi, \n]eleg@nd c# a murit Stalin (f#r# s# [tiu cine era) [i, de[i, sunetul p#rea unul de spaim#, \n ochii celor mai mari parc# citeam speran]#.

N-am uitat, \ns#, nici clipa c@nd am \n]eles c# [tiu s# citesc pe un abecedar al surorilor mele mai mari: aveam vreo cinci ani [i mi se p#rea descoperirea suprem#. N-am uitat prima zi de [coal#, dar nici prima zi c@nd eu am \nceput [coala: \n 15 septembrie 1955 mersesem la [coala noastr# din {oime[ti, \mpreun# cu copii mai mari din Valea noastr#; era prima zi de [coal#, dar \nv#]#torul nu m-a primit atunci, ci m-a trimis acas#, pentru c# eram prea mic (nu \mplinisem 7 ani); peste trei zile, m-am dus din nou, de data asta cu bunica; ea l-a convins pe Domnu’ Ionescu - \nv#]#torul, c# sunt bun de [coal# [i n-a gre[it: peste vreo dou# luni, el \nsu[i m-a l#udat c#tre mama (cu zg@rcenie, dar era o laud#), oarecum mirat c# [tiu tabla \nmul]irii cu doi, cu trei, cu patru. {coala noastr# (improvizat# \ntr-o cl#dire cam ciudat#, improprie, dup# ce cl#direa [colii se d#r@mase la cutremurul din 1940) era una mic# – avea doar o singur# sal# de clas# alungit#, \n care se g#seau dou# grupuri de b#nci \n care \nv#]am dou# clase deodat#: clasa \nt@i, \n b#ncile din fa]#; clasa a doua, \n b#ncile din spate (asta era de diminea]#; dup# amiaz# – \n acela[i mod, clasele a a treia [i a patra). _nv#]#torii – aceia[i toat# ziua: Domnu’ [i Doamna Ionescu. Pe peretele din dreapta al s#lii de clas#, \n[ira]i [i \nr#ma]i rudimentar, ne vegheau: Gheorghe Gheorghiu-Dej [i Chivu Stoica. Apoi, \n ordine alfabetic#: Gheorghe Apostol; Petre Boril#; Nicolae Ceau[escu [i al]ii pe care nu mi-i mai amintesc de mult# vreme. Pe primii da, pentru c# acolo se afla, \nc# de atunci, [i cel de al c#rui nume nu am mai sc#pat niciodat#. Pe peretele din st@nga – Marx, Engels, Lenin (Stalin fusese dat jos de cur@nd).

N-am uitat nici c#, doar dup# doi ani, a trebuit s# schimb [coala – pentru c# satul de pe valea noastr# fusese arondat la {coala din Rotari. N-am uitat nici drumurile zilnice, nesf\r[ite, adesea frumoase, de multe ori ur@te, pe care le f#ceam, pe jos, cale de 5-6 km dus ([i tot pe at@ta \ntors), \n anii ce au urmat, \n clasele V-VII, la {coala din Ceptura de Jos, o [coal# aflat# cam departe, dar excep]ional de bun# \nc# de pe atunci. Nu ]in minte criza Berlinului din 1961, dar n-am uitat anul c@nd, \n 1962, am plecat la liceu, la Ploie[ti (la cel mai bun liceu – I.L. Caragiale!). Criza rachetelor din Cuba, din acel an, a fost, pentru mine, atunci, mai pu]in important#, dec@t faptul c#, \n prim#vara aceea trist#, \n martie, se \ncheiase colectivizarea (comun# noastr# fusese ultima \nghi]it# de val: mama pl@nge; tata mersese cu al]i b#rba]i la Cooperativ# (magazinul s#tesc) unde au b#ut bere, au jucat popice cu \nd@rjire p@n# seara t@rziu [i i-au \njurat pe americani (pentru c# nu mai veneau!). _n toamna acelui an, \n care ne luase colectivu’ p@n# [i via de l@ng# cas#, \nainte de a pleca la liceu, am furat – pentru prima [i ultima dat# \n via]a mea – struguri: struguri din via pe care o plantaser# [i o \ngrijiser#, de-o via]#, tat#l meu [i mama mea, surorile mele mai mari [i, desigur, [i eu; amintirea acelei zile m# doare [i azi. Dar n-am uitat nici ziua aceea de toamn# din 1971 c@nd, proasp#t c#s#torit, am invitat-o pe so]ia mea Maria, o b#n#]eanc# mic# [i sprinten# de prin zona Lugojului, s# vad# locul unde m-am n#scut; ne-am dus Pe Trestiea, [i am urcat Pe Coast#: via noastr# fuse recuperat#, par]ial, de c#tre p#rin]ii mei; era destul de r#v#[it#, de [tirbit# [i, parc#, speriat#. P#strase, \ns#, ceva din trecutul nostru de demult: mi se p#rea c# e la fel de majestuoas# ca atunci 581

c@nd eram mic; [i mai avea, \nc#, strugurii acea unici, uria[i, multicolori, ce au uimit-o pentru totdeauna pe so]ia mea. _n mod bizar, cam tot pe atunci, ne-am dat dat seama c# mama so]iei mele, de loc din Telega-Prahova, se n#scuse undeva \ntr-o cas# de pe un deal al Cepturii, pe acolo pe unde bunicul dinspre mam#, din neamul C#linescu, antreprenor de sonde de foraj pe atunci, \[i petrecuse vreo doi ani din via]#.

N-am uitat, desigur, ziua c@nd, peste ani, am venit acas# de la Ploie[ti s# \l rog pe Tata s# \mi dea voie, [i s# semneze c# este de acord, s# m# \nscriu la examenul de admitere la Liceul Militar din Breaza. Nu pot uita privirea mamei â&#x20AC;&#x201C; \ngrijorat#, deodat# l#crim@nd. Privirea trist#, aprobatoare dar resemnat#, a tat#lui meu, fost sergent artilerist la v@n#torii de munte. I-am \n]eles privirea, dar am fost bucuros c#, finalmente, m-a \n]eles [i c# a fost de acord s# merg la Armat#. \n fapt, visul meu de atunci era s# ajung pilot de v@n#toare; doar c# n-a fost s# fie. Am ajuns \ns#, c@ndva, peste ani, ofi]er de v@n#tori de munte la Batalionul din Brad, \n Mun]ii Apuseni: Cerceta[ la V@n#tori â&#x20AC;&#x201C; poate cea mai frumoas# meserie din lume. {i a[a am r#mas.

N-am uitat nici noaptea aceea de \nceput de mai ploios, din 1970, c@nd, reu[ind s# scap, pentru c@teva zile, din unitatea mea din Sibiu, am venit s# v#d ce mai fac ai mei de acas#. Era t@rziu \n noapte, ma[inile nu mai mergeau demult, [i am venit peste dealuri, prin p#duri, de la Urla]i, pe la Scoru[, pe La Cais, cale de vreo opt kilometri. Ajuns aproape de cas#, pe la miezul nop]ii, m-am strecurat prin p#duricea noastr#, la vale, pe poteca [tiut# din copil#rie. {i am ajuns. Casa noastr#, \ns#, nu mai era. Undeva, \ntre pomii din gr#din#, tata [i mama \ncropiser# un ad#post temporar p@n# c@nd, \n toamn#, aveau s#-[i dureze o nou# cas#, construit# undeva mai departe, spre {oime[ti. Mi se p#rea c# un blestem [i o pedeaps# nedreapt# \i urm#riser# cumva. Acolo unde am am venit pe lume, casa \n care m-am n#scut era cea de-a treia ridicat# de p#rin]ii mei \n cei opt ani de c#snicie de p@n# la na[terea mea: prima, devenit# mai t@rziu magazie, n-a putut fi, un timp, locuit# pentru c# era prea aproape de o sond# ap#rut# peste noapte la poarta lor; ca urmare, construiser# o cas# mai mic#, undeva mai spre deal, o c#su]# pe care mi-o mai amintesc vag; mai apoi, c@nd sonda se stabilizase, \[i ridicaser# casa mare, casa \n care m-am n#scut, mai aproape de drum [i pe loc drept. Casa aceea nu mai era acum.

Mama, tata [i sora noastr# mai mic# erau acolo, \n ad#postul acela construit \n grab# de ei.

Cu triste]e, dar f#r# urm# de disperare, [tiau c# trebuie s# o ia, din nou, de la cap#t. _n locul acela i-am dus \n vizit# mai t@rziu pe copii mei, Sebastian [i Monica; i-am dus s# vad#, s# [tie. Nu cred c#, atunci, c@nd s-au aflat pentru prima dat# acolo, a fost ceva prea emo]ionant pentru ei â&#x20AC;&#x201C; copii crescu]i la blocuri, cu cheia de g@t, r#t#cind cu tat#l lor din garnizoan# \n garnizoan#. Cred, \ns# c#, treptat, \n sufletul lor locul a prins r#d#cini pe care nu le-au mai uitat niciodat#, chiar dac# pa[ii i-au purtat, \i poart# sau \i vor purta, pentru mult# vreme, departe de casa noastr#, de VALEA TRESTIEI - un s#tuc mic din {oime[ti, din satul Rotari, comuna Ceptura.

Dac#, \ns#, \mi pun \ntrebarea oare ce clip# de via]# de acolo, din copil#rie, mi-a r#mas \ntip#rit# pentru totdeauna \n amintire?, r#spunsul \l [tiu negre[it: era \ntr-un miez de var#; cred c# aveam cinci-[ase ani, pentru c# nu mergeam \nc# la [coal#. Mama m# luase cu ea La Deal, \ntr-un loc c#ruia \i ziceam simplu Pe Treistea, undeva unde, al#turi de f@nea]#, p#[une [i o p#durice, aveam [i un loc cultivat cu porumb: un loc cu p#m@nt s#r#c#cios, de deal argilos, dar care trebuia lucrat. Era vremea pra[ilei a doua, 582

c@nd firele de porumb erau destul de mari. Mama m# luase cu ea nu pentru cine [tie ce lucru – nu eram, \nc# bun de sap# – ci, poate, mai mult ca s# nu fie singur#. Oricum, ceva-ceva de ajutor eram: adunam [i c#ram la cap#tul locului firele t#iate, cele care rezultau din r#rirea porumbului: de[i mai firave, erau bune de nutre]; a[a c# eram util.

Trecuse prima parte a zilei, m@ncasem de pr@nz, se apropia amiaza, dar vremea s-a stricat repede. Cerul s-a \nnegrit spre Ciortea, dealul cel mai \nalt dinspre Munte; se sim]ea miros de furtun#. Ploaia a venit gr#bit#, cu tunete [i fulgere ce se \nnodau unele de altele. Ne-am ad#postit sub strea[ina unui nuc, a[tept@nd s# treac# ploaia. Dar furtuna de var# s-a \nte]it. Cur@nd, orizontul c#tre sat se \nchisese complet: cerul era negru, iar ploaia p#rea o perdea de ap# f#r# de sf@r[it. Mama era fr#m@ntat# de grija celor de acas#: surorile mele mai mari, care aveau grij# de fra]ii mai mici [i de gospod#rie. Brusc, mama a luat hot#r@rea s# plec#m acas#, prin ploaie. A luat uneltele, eu am luat merindele [i am plecat fugind prin ploaia toren]ial#, pe c#rarea c#tre sat. Nu aveam mai mult de un kilometru [i jum#tate p@n# acas#, dar timpul p#rea o ve[nicie. Alergam \n fa]# [i, din c@nd \n c@nd, m# opream s# v#d dac# mama vine, sau dac# trebuie s# ne ad#postim undeva. Fugeam mai repede: nu aveam greut#]i [i eram mai antrenat cu joaca. Mama m# \ncuraja mereu s# mergem mai departe: aud [i ast#zi vorbele ei: Alearg#, copile!

Alearg#, b#iete! Alearg#, nu te opri!

N-am uitat niciodat# \ndemnul acela de atunci, oric@t de mari au fost furtunile ce mi-au br#zdat via]a. {i mai alerg, alerg mereu. {tiu c# \ntr-o zi, va veni vremea aceea c@nd, ca fiecare dintre noi, va trebui s# m# opresc. Dar, p@n# atunci, porunca r#m@ne: Alearg#, nu te opri!

Sub zodia rigorii Pove[tile despre r#zboi mi-au marcat copil#ria; r#zboiul era \nc# aproape; mai to]i b#rba]ii maturi ai satului fuseser# pe front; suflul bombelor parc# se mai sim]ea peste Vale, iar eliberatorii de la R#s#rit erau pe-aproape. R#zboiul era, \ns#, [i b#rb#]ie, aventur#, cruzime, rigoare, datorie: tu sau cel#lalt – tertium non datur! Copil fiind, am aflat – a[a cum aminteam mai sus – multe despre osta[i [i despre r#zboi. Multe din c#r]i, din lecturi.

Multe de la tat#l meu, de la mama (care tr#ise vremea bombardamentelor americane ascunz@ndu-se, adesea, \n p#durea de deasupra casei, \mpreuna cu sora mea cea mare, de numai 3-4 ani[ori pe atunci) ori de la al]i oameni. Tat#l meu f#cuse tot r#zboiul pe frontul de est, ca artilerist la v@n#tori de munte: plecase \n Armat# \n 1937; terminase stagiul militar obligatoriu \n 1940; c@teva luni venise acas#, timp \n care s-a \ntemeiat familia unde urma s# vin pe lume; fuse, apoi, mobilizat brusc \n vara anului 1940 [i trimis \n Maramure[, \n Mun]ii Copila[, de unde unitatea lui s-a retras din post \n post de observare, la cedarea, f#r# lupt# a Ardealului. De-mobilizat [i re-mobilizat, \l prinsese \nceputul r#zboiului \n nordul Moldovei, de unde a ajuns, dup# lupte cr@ncene, \n Crimeea, unde petrecuse s#pt#m@ni [i luni \n paza litoralului, ca sergent comandant de pluton de branduri (arunc#toare de mine); \mi povestise multe despre vremurile acelea, despre oameni \nghe]a]i \n pozi]iile de lupt#, \n iarna aceea cr@ncen#; despre atacul surpriz# al unor diversioni[ti [i partizani ru[i asupra unui punct de comand#, \n noaptea de Cr#ciun; despre t#tarii din Crimeea [i lumea lor ciudat#. De acolo, mersul r#zboiului \l purtase, cu Divizia 2 Munte, \n cadrul unei Armate germane, spre Caucazul de Nord, undeva c#tre 583

Nalcick, nu departe de Cecenia de azi, a[a c# a[a harta mea mental# despre locurile c#rora le-am zis [i eu, mai t@rziu, ca [i al]ii, Zona M#rii Negre, prindea contururi tot mai complicate. Ca osta[ de linia \nt@i, tata tr#ise momentul \n care soarta confrunt#rii sovietogermane se schimbase radical, \ntr-un mod simplu, ost#[esc: s-a spart frontul [i nu mai erau alte linii \n spatele nostru; \naintasem \n Rusia \n trei ani [i ne-am retras \n trei luni, spunea tata cu amar# triste]e [i cu resemnare t@rzie. Retra[i, subit, \napoi \n Crimeea, sc#pase de \ncercuirea din ’44 doar printr-un miracol. _mi povestise cum, dup# retragere, pe vremea c@nd se contura \ncercuirea din Crimeea, brigada lor de v@n#tori a fost vizitat#, pentru \mb#rb#tare, de Regele Mihai, \nso]it de ministrul de externe Mihai Antonescu [i un grup de generali. La data aceea, mul]i dintre osta[i nu mai fuseser# acas#, \n permisie, de peste un an. _n aceste condi]ii, \n unele unit#]i, ofi]erii \i sf#tuiser# pe solda]i s#-[i arate nemul]umirea refuz@nd s# r#spund# la salutul oaspetelui, fapt care s-a [i \nt@mplat.

Urmarea a fost c# to]i osta[ii afla]i \n astfel de situa]ii au fost trimi[i \n permisie [i, astfel, mul]i au sc#pat de tragedia marii \ncercuiri. Revenit# \n ]ar#, at@t c@t mai r#m#sese din ea, unitatea lui se topise, pur [i simplu, prin septembrie 1944, pe undeva pe la T@rgu C#rbune[ti, astfel c# unii dintre cei r#ma[i \n via]# sc#paser# de prizonieratul pe care mul]i v@n#tori l-au \ndurat sau \n care au pierit: c@nd plecaser#, \n anul 1941, \n Compania lui de V@n#tori erau peste 120 de osta[i; se \ntorseser# acas#, la sf@r[itul r#zboiului, doar vreo 10-15 dintre ei.

Tat#l meu, c#ruia \i purtam un respect deosebit, nu a r#mas \n Armat# dup# \ncheierea r#zboiului; a plecat atunci \n felul \n care au plecat mul]i v@n#tori de munte, la \ndemnul ofi]erilor: <vede]i ce face]i, c# #[tia (ru[ii) ne termin#>. Nu s-au mai \ntors \n unit#]ile lor; multe din unit#]ile de v@n#tori de munte care au fost pe front, \n sudul Uniunii Sovietice, au fost decimate, anihilate, destructurate; mul]i dintre osta[i au fost prin[i [i du[i \n lag#re mult timp dup# \ntoarcerea armelor; mai t@rziu, arma v@n#torilor de munte a fost, pentru mult# vreme, desfiin]at#.

Poate multe dintre pove[tile vii tr#ite pe atunci au fost un motiv real pentru interesul meu privind cariera militar#. Peste acesta s-au suprapus [i alte motive izvor@te din via]a genera]iei mele: mi-am tr#it copil#ria sub semnul cre[terii faimei avia]iei [i apari]ia, \n anii 1957-1959, a cosmonauticii: lansarea primilor sateli]i; primul om \n spa]iul cosmic (\n aprilie 1962, eram la [coal# c@nd s-a transmis la radio, vestea despre zborul lui Gagarin); competi]ia spa]ial# sovieto-american# pentru trimitere primului om pe Lun#.

Ca mul]i al]i b#ie]i din genera]ia mea, am visat de mic s# ajung aviator: ca urmare, pe de o parte, am citit tot ce se putea citi despre avioane [i aviatori, despre rachete [i c#l#torii spa]iale (erau anii primelor pove[ti SF moderne). Pe de alt# parte, m# antrenam la rezisten]# fizic#, a[a cum \n]elesesem c# trebuie s# fac# un pilot de v@n#toare. Nu [tiu dac# toate acestea explic# decizia de a merge la Liceul Militar, dar, cu siguran]#, ele au contat enorm \n conturarea acestei op]iuni, astfel c# atunci c@nd am \nt@lnit o astfel de oportunitate, nu am ezitat nici o clip# s# m# decid.

Intrasem, \n vara anului 1962, la Liceul “Ion Luca Caragiale” ({coala Medie nr. 1 “Ion Luca Caragiale” la acea dat#) din Ploie[ti. Pe atunci, Liceul Militar din Breaza, abia redeschis, nu avea dec@t clasele terminale (clasa X-a [i clasa a XI-a). La Liceul “Caragiale” intrasem cu o medie bun#, undeva \n primii 15-20 de admi[i, dintr-un total de vreo 210. Fusese ambi]ia mea s# \ncerc acolo, [i a fost o frumoas# surpriz# pentru 584

p#rin]ii mei – con[tien]i de rigorile concursului [i de faptul c# eu mergeam acolo de la o simpl# [coal# de ]ar# (dintr-un mediu \n care nu se punea problema medita]iilor [i a dopajului cu aceste medita]ii – nu erau bani pentru a[a ceva, ci se se f#cea o selec]ie natural#). _n cei doi ani de [coal# la Ploie[ti, am locuit \n internatul Liceului “Caragiale” – un mediu riguros, aproape cazon la acea dat#, un mediu care obliga la respectarea strict# a unui set de reguli, cu o influen]# substan]ial# \n formarea caracterial# [i comportamental# a unui t@n#r, \n obi[nuirea cu rigorile disciplinare. Ca urmare, trecerea la tipul de regim specific Liceului Militar nu a a generat probleme deosebite. Mai mult dec@t at@t, veneam dintr-o familie tradi]ional# a[ezat#, \n cadrul c#reia fiecare copil prime[te – [i \[i asum#, pe m#sur# ce cre[te [i se maturizeaz# – responsabilit#]i concrete, propor]ionale cu v@rsta lui [i cu nevoile familiei. \ntr-un astfel de mediu, un b#iat (mai ales cel mare), f#cea cuno[tin]# destul de repede cu sarcini specifice v@rstei, mai \nt@i \n curte, apoi la deal, la c@mp, la p#dure, de la primele munci de prim#var#, p@n# la cele de iarn# t@rzie, de la plantat sau sem#nat, p@n# la cules [i depozitat, de la grija pentru obiecte, lucruri [i lucr#ri sau culturi, p@n# la grija pentru fra]ii mai mici, pentru animalele din gospod#rie, sau pentru diferite activit#]i mai complexe. Aceasta \nsemna at@t \nv#]area [i responsabilizarea individual#, c@t [i lucrul \n echip#, inclusiv coordonarea activit#]ilor \n echip#. \nsemna, totodat#, capacitatea de a fi la timp acolo unde se stabile[te (chiar dac#, de dou#-trei ori pe sezon, aceasta \nsemna ora dou#-trei noaptea, cinci diminea]a ori zece-unsprezece noaptea). \n plus, gospod#ria p#rin]ilor mei \nsemna, din punct de vedere spa]ial, trei loca]ii diferite: un lot de dou# pogoane \n jurul casei; altul, de dou# pogoane, la deal (la 1,5-2 km distan]#); un altul, tot de dou# pogoane, la C@mp (la 10-12 km dep#rtare). {i cum, \n plus, tat#l meu mergea zilnic la serviciu (cu munca grea \ntro min# de c#rbuni), iar eu eram b#iatul cel mare, era firesc pentru noi, copiii, s# \n]elegem c# aveam un rol real \n via]a familiei, un rol pe care trebuia s# ni-l asum#m, cu r#spundere [i rigoare. Este \ns#, important s# men]ionez c#, de[i aveam astfel de sarcini, ele nu au fost niciodat# excesive, astfel c# nu au pus niciodat# \n pericol [coala – principala grij# a fiec#ruia dintre noi.

La nivelul situa]iei concrete, decizia de a merge la Liceul Militar a fost favorizat# de o vizit#, \n prim#vara anului 1964, a unei echipe de ofi]eri de la o unitate militar# din Ploie[ti care, \n discu]iile cu noi, liceenii, ne-au vorbit conving#tor despre posibilitatea op]iunii pentru o carier# militar#, cu multiplele sale specializ#ri, [i – \n acest context, despre ofertele educa]ionale ale Liceului Militar din Breaza. Micul or#[el de pe Valea Prahovei era aproape de Ploie[ti (vreo 25-30 km); fusesem acolo odat#, \n vacan]a de dup# clasa a cincea, \ntr-o tab#r# [colar#, [i vizitasem cazarma Liceului Militar, impresionant# pentru orizontul nostru de atunci. Ne-am hot#r@t s# mergem la Breaza mai mul]i colegi, vreo 4-5 b#ie]i, care ne cuno[team bine. M-am \nscris, ini]ial, f#r# acordul p#rin]ilor, pentru c# eram sub presiunea timpului, iar eu mergeam acas# doar de dou# ori pe lun#, dar cu promisiunea de a aduce acordul scris.

Concursul de admitere era unul foarte sever, iar concuren]a acerb#: candida]ii selecta]i [i admi[i la concurs erau numai din r@ndul celor cu rezultate solide la \nv#]#tur# – media minim [apte (cu minim opt la materiile de baz#), [i f#r# nici o problem# disciplinar#.

Examenul avea o prob# fizic# eliminatorie, prob# scris# [i oral# la matematic#, prob# scris# [i oral# la limba rom@n#. Am trecut cu bine toate probele [i am plecat acas#, la 585

]ar#, pentru c# intrasem \n vacan]#, cu ferma convingere c# am reu[it – a[a c# m-am bucurat mult c@nd am primit confirmarea admiterii. ]in minte c# mama a \nceput s# pl@ng# (nu de fericire!), iar tat#l meu – la fel de \ng@ndurat ca atunci c@nd semnase consim]#m@ntul, mi-a spus c# m-am angajat pe un drum greu, pe care nu l-ar fi dorit pentru mine, dar c#, dac# aceasta era voin]a mea, \n]elegea c# trebuie s# \mi urmez destinul.

Via]a de Cantemirist – o via]# sub zodia rigorii – a fost, \n mod cert, una deloc u[oar#. Ea combina trei provoc#ri majore: exigen]ele [colare (era, pe vremea aceea, una dintre cele mai severe institu]ii de tip liceal, profil real, din ]ar#); caracterul de internat (izolarea de familie; via]# \n colectiv \n grupuri mari, formate exclusiv din b#ie]i, la v@rsta adolescen]ei vulcanice; condi]ii materiale [i de hr#nire destul de austere, adesea mult sub nevoile genera]iei [i v@rstei); caracterul militar, care ad#uga la dificult#]ile naturale ale vie]ii de internat, rigorile disciplinei [i instruc]iei militare, ale subordon#rii stricte [i necondi]ionate, la o v@rst# care se caracterizeaz# preponderent prin refuzul regulilor, prin nevoia de libertate de g@ndire [i de ac]iune, prin romantism [i visare. Desigur, nu to]i cei ce intrau aici rezistau cei doi ani, dar majoritatea reu[eau. Au fost, \ns#, doi ani fantastici, doi ani frumo[i, doi ani de formare profesional#, [tiin]ific#, moral# [i spiritual#, cultural# [i fizic# excep]ionali. Am avut profesori excep]ionali, profesori care ne-au modelat orizontul g@ndirii: prof. Toma (Matematic#); profesorii Costa[ – domnul [i doamna (Limba [i literatura rom@n#); prof. Manoliu (Istorie); prof.

Pietr#reanu (Fizic#); prof. Marinescu ({tiin]e naturale); prof. Sp@nu (Geografie); prof.

Tu]ic# (Limba [i literatura englez#); prof. Babov (Limba [i literatura rus#).

Liceul militar nu era, \ns#, dec@t o platform# de debut pentru viitoarea op]iune militar#, un laborator de testare a capacit#]ii de a tr#i [i munci \ntr-o colectivitate militar#, dup# rigori ost#[e[ti severe, urm#rind con[tient [i asumat atingerea unor scopuri clare, inclusiv – \n cazuri extreme – cu pre]ul vie]ii. Ca urmare, \ntr-un astfel de laborator, se testeaz# capacitate de a face fa]#, sau nu, unui astfel de drum, capacitatea de a merge, sau nu, pe drumul asumat. Desigur, instrumentul principal de m#sur# erau notele [i, de[i nu am fost un elev excep]ional din acest punct de vedere, m-am situat \n permanen]# \n echipa de v@rf. Notele, \ns#, nu ofereau un indicator absolut pentru alegerea viitoarei cariere militare, pentru c# notele mari la diferite discipline [colare nu puteau spune dac# individul \n cauz# va fi un bun inginer (pentru c# avea, spre exemplu, note mari la matematic# [i fizic#), sau medic, chimist, topograf, economist, istoric, scriitor sau cine [tie ce altceva. Aveam, spre exemplu, rezultate foarte bune la limba [i literatura rom@n# ([i ceva \nclina]ie pentru literatur#, pe atunci), dar nu aveam vreo op]iune posibil# \n acest sens. Am avut rezultate bune [i foarte bune la matematic#, dar nu un talent aparte; eram perseverent, \ns#, [i g#seam \ntotdeauna rezultatul corect (aici \mi amintesc o \nt@mplare comic#: aveam tez# la matematic#/a[a se zicea atunci; exerci]iul de la trigonometrie \mi crease dificult#]i deoarece problema, pentru a fi rezolvat#, necesita o anume formul# pe care nu mi-o aminteam; nu am abandonat \ns# efortul ci, \ntr-un periplu de aproape o jum#tate de or#, am parcurs drumul istoric al dezvolt#rii trigonometriei, de la nivelul datelor pe care le [tiam, p@n# la cel \n care am putut reinventa formula [i am g#sit solu]ia corect#; dac# a[ fi [tiut formula, rezolv#m problema \n cinci minute!

Profesorul Toma, care a sesizat faptul c# nu [tiusem formula, s-a amuzat copios ([i 586

ironic) pe seama mea p#]aniei mele, dar a apreciat efortul [i perseveren]a care au dus la rezultatul corect.

A[ fi putut, desigur, s# optez pentru chimie, nu doar pentru c# aveam note bune la aceast# materie, ci [i pentru c#, \n cei doi ani petrecu]i la Liceul “Caragiale” din Ploie[ti, am f#cut parte dintr-o clas# experimental# cu profil chimie [i am f#cut practic# la Rafin#ria Vega (Ploie[ti-Nord). Acolo am lucrat efectiv, c@te o zi pe s#pt#m@n# (vinerea), o s#pt#m@n# la sf@r[it de trimestru [i trei s#pt#m@ni la sf@r[itul anului, \n laboratorul de produc]ie al rafin#riei. Am trecut prin toate punctele de lucru dintr-un laborator de rafin#rie (calorimetrie, punct de distilare, punct de condensare, punct de fierbere, punct de ardere, colorimetrie, etc.); am parcurs toate etapele acestea, a[a \nc@t, la sf@r[itul acelui an, a[ fi putut s# m# angajez ca laborant \ntr-o asemenea rafin#rie. Era un domeniu familiar pentru mine, \ntruc@t tr#isem, \ntreaga mea copil#rie, printre sonde. De altfel, \n Rafin#ria Vega, tr#isem o alt# experien]# a rigorilor: rigoarea respectului foarte strict pentru fiecare parametru al unei probe, al unei determin#ri; rigoarea pentru proceduri, deoarece orice \nc#lcare a lor putea duce la incendiu, la un accident catastrofal. _nt@lnisem aici, [i \n]elesesem practic ce \nsemnau, normele de tehnica securit#]ii muncii, despre care tata – miner de subteran – vorbea chiar [i \n somn.

Cei doi ani au trecut repede [i am trecut cu bine acest examen. Timpul era \ns# foarte scurt [i problema op]iunii fundamentale pentru \ntreaga via]# venea foarte repede.

Pentru mine, alegerea c#ii c#tre viitor nu era deloc dificil# ca op]iune – drumul era clar: avia]ie. A[a c#, paralel cu \ndeplinirea obliga]iilor de preg#tire, \mi continuasem preg#tirile pentru viitoarea profesie militar#, prin lecturi bogate [i antrenamente intensive specifice domeniului (petreceam, serile sau \n timpul liber de la sf@r[itul s#pt#m@nii, ore \ntregi la roata centrifug#).

Destinul nu a vrut, \ns#, atunci, s# ]in# cu mine. {i asta pentru c#, \n prim#vara clasei a unsprezecea, am picat la vizita medical# preliminar#, desf#[urat# acolo, \n Liceu.

La acea vizit# medical# av@nd ca scop preselec]ia pentru arma avia]ie, am fost respins pe motive de s#n#tate, cauza fiind o problem# de cardiologie, o tahicardie sinusal# (a[a mi-au spus atunci), un gen de aritmie care se manifest# la efort intensiv. Am fost foarte sup#rat; a fost un [oc psihic puternic, pentru c# eram convins c# voi ajunge la {coala Militar# Superioar# de Avia]ie de la Bobocu-Buz#u, c# voi ajunge pilot, [i c#, poate, voi ajunge \n Cosmos; dintr-o dat#, toate se pr#bu[eau, iar eu nu eram neap#rat vinovat: nu eram respins pentru c# nu aveam calit#]ile necesare a[a cum le vedeam eu, ori pentru c# nu \nv#]asem bine; era o problem# pe care nu o puteam controla – cea de s#n#tate perfect# – [i, de[i nu m# sim]eam vinovat pentru asta, trebuia s# accept decizia f#r# drept de apel. A fost primul examen serios de carier# militar#, examen care m-a f#cut s# \n]eleg c# drumul \n cariera militar# nu este numai a[a cum \l dore[ti, ci [i a[a cum \l dicteaz# rigorile organiza]iei. A trebuit s# accept c#, pentru meseria de pilot de v@n#toare, erau ni[te cerin]e foarte dure, pe care eu nu le puteam atinge, dar c# trebuie s# merg mai departe.

Peste ani, c@ndva t@rziu (c@nd l-am \nt@lnit pe cel mai grozav pilot de MIG-21 pe care l-am cunoscut, Comandorul Luca), m-am \mp#cat definitiv cu g@ndul c#, poate, nu a[ fi fost un pilot foarte bun. Atunci, \ns#, drept pedeaps#, mi-am ales ceea ce nu mi-a[ fi dorit \n nici un chip: am hot#r@t s# merg la cea mai pu]in atractiv# [i cea mai grea arm# 587

(ca regim) – Infanteria. _mi amintesc atunci c# unii din profesorii mei au \ncercat s# m# conving# s#-mi schimb decizia, [i s# m# determine s# merg la o arm# tehnic# – la tancuri, auto, chimie, marin# sau topografie (unele din ele \n deficit de candida]i cu note bune).

Eu hot#r@sem, \ns#, s# merg la Infanterie [i gata! _n mod bizar, \n acel an, s-a \nt@mplat ca num#rul candida]ilor la Infanterie s# fie mai mare dec@t num#rul de locuri, astfel c# examenul a fost, \n fapt, concurs. Am intrat, desigur, pe primul loc, lucru pe care l-am privit mai degrab# ca pe o ironie a sor]ii, dec@t ca pe un succes demn de laud#.

A[a am ajuns la {coala Superioar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” din Sibiu, la Arma Infanterie – o promo]ie mare, cam vreo sut# de elevi, viitori locotenen]icomandan]i de plutoane (de infanterie, de cercetare, de v@n#tori, de mitraliere). La pu]in timp dup# ce ajunsesem acolo, \n toamna anului 1966, nu prea mai eram a[a de \nc@ntat de decizia mea. Dup# anii de liceu, primele 2-3 luni de [coal# militar# p#reau \nfior#toare la Infanterie, unde se intra abrupt, de la bun \nceput, \n condi]ia de soldat destinat s# lupte \n linia \nt@i, \n tran[ee, fa]# \n fa]# cu inamicul – f#r# sentimentalisme [i f#r# regrete: cine rezist#, rezist#; cine nu, nu! Criterii dure; ierarhii clare – anul I, anul II, anul III, anul IV; elevii din anii mai mari – \n practic# la comanda grupelor [i plutoanelor de anul I; ofi]erii instructori – comandan]i de plutoane, de companii, de batalion elevi – oameni tineri, sau mai maturi (dup# grad), cu personalitate, cu reale calit#]i, cu ambi]ii [i orgolii, cu drept suveran asupra ta pe c@mpul de instruc]ie; ploi, nesf@r[ite ploi – \n poligoane, \n tabere, \n serviciul de gard#, \n mar[uri lungi, de zi [i de noapte; z#pezile [i gerurile de Sibiu, de Poplaca, de S#li[tea sau de Dealul Perii D#ii, de Crin] ori de Avrig. Ziua depunerii Jur#m@ntului Militar; dincolo de text, mai mult sau mai pu]in inspirat, mai mult sau mai pu]in politic, leg#m@ntul: Jur s#-mi ap#r ]ara, chiar cu pre]ul vie]ii. Leg#m@nt pe via]#, real, palpabil: \l [tiam de la tat#l meu, care plecase, f#r# s# murmure, de undeva dintr-o vale anonim#, oriunde \l chemase ordinul de lupt#: \n Maramure[, \n Moldova, \n Basarabia cotropit# de ru[i, \n Crimeea, \n Caucazul de Nord [i \napoi – \napoi cei ce au sc#pat (pentru c# au luptat bine, ori poate, pentru c# au avut noroc). Mic fiind, \l \ntrebasem: nu ]i-a fost fric# s# mergi la moarte? _mi r#spunsese simplu, parc# \n glum#, printr-o alt# \ntrebare [i un r#spuns scurt: [i ce dac#? Ce conteaz#?

Trebuia! Poate c# par cuvinte mari, dar [i eu, ca al]i camarazi, ca [i cei de dinainte ori de dup# genera]ia mea, am crezut cu adev#rat \n acele cuvinte pe care le luasem la fel ca pe o chemare: chemare la via]#; chemare la moarte, dac# trebuie.

Am tr#it pe viu toate aceste g@nduri \n vara anului 1968, \n august, atunci c@nd trupele sovietice au n#v#lit, cu brutalitate \n Cehoslovacia, [i \n lunile ce au urmat. Eram la sf@r[itul anului doi [i m-am aflat \ntr-o situa]ie bizar#: sc#pasem, cu pu]in# \ng#duin]# din partea doctorului de la Infirmeria {colii, de participarea la parada militar# din Bucure[ti, din acel an: mergeau la parad# cei ce aveau \n#l]imea mai mare de 1,70 m, iar eu eram la limit#; m-a \ntrebat dac# vreau s# merg la Bucure[ti sau nu [i am r#spuns c# a[ prefera s# nu (sincer vorbind, nu-mi pl#cea deloc instruc]ia de front pentru parad#, nu-i g#seam sensul); m-a trecut cu 1,69 m [i am sc#pat! Ajunsesem acas# prin 15 august; urma s# m# \ntorc la {coal# pe 15 septembrie; colegii care merseser# la parad# (cam dou# treimi din promo]ie) urmau s# vin# la Sibiu pe 25 septembrie, dup# care \ncepeam preg#tirea \ntrunit#. Pe 18 august a trebuit s# merg la Bucure[ti, la un spital, unde sora mea mai mic# fusese internat# de urgen]#, cu o boal# grav#. M# \nt@lnisem, \nt@mpl#tor, 588

cu colegii mei ce se preg#teau pentru parad#. Pe 21 august, noaptea, acas# fiind, au ap#rut – mai \nt@i, zvonuri, apoi [tiri, despre invazie, iar lumea din sat \ncepuse s# se agite. M-am dus la Postul de Mili]ie [i am luat leg#tura cu Centrul Militar Jude]ean: mi s-a comunicat s# r#m@n la domiciliu [i s# a[tept ordine (ulterior am aflat c# se decisese ca [i cei de la parad# s# fie trimi[i, la vreo s#pt#m@n# dup# defilare, acas#, de[i cea mai mare parte a Armatei intrase \n alarm# de lupt#). Luna aceea a trecut chinuitor de \ncet, cu o stare de \ncordare pe care nici marele miting din Bucure[ti, nici \nfiin]area g#rzilor patriotice, chiar [i \ncomuna noastr#, nu o puteau risipi.

M-am \ntors la cazarm# pe 15 septembrie. Am fost organiza]i \n dou# plutoane cu efective mici [i am intrat \ntr-un program de instruc]ie \ngrozitor de dur: alergam toat# ziua dup# tancuri [i ne antrenam \n distrugerea tancurilor, cu orice mijloace [i prin orice procedee; atacam cazemate [i s#pam tran[ee contra-cronometru; confec]ionam [i instalam contra-cronometru \nc#rc#turi de trotil cu care distrugeam tancuri sau cazemate, camioane sau cl#diri; urm#ream \ngrijora]i informa]iile – mai sigure, mai confuze – despre concentrarea de trupe ruse[ti la grani]a de est, de nord [i de vest [i pescuiam din zbor zvonurile despre o posibil# invazie ruseasc#: nu [tiam ce vor face cu noi planificatorii de la Marele Stat Major, dar [tiam ce avem de f#cut oriunde am fi primit ordin s# mergem: aveam 20 de ani; dup# doi ani de {coal# Militar# de Ofi]eri Activi, eram solda]i pe deplin preg#ti]i; [tiam s# lupt#m [i eram motiva]i; puteam fi comandan]i de grup# sau, la nevoie, comandan]i de plutoane; \n]elesesem pe deplin c#, prin Jur#m@ntul Militar, ne angajasem pe un drum f#r# \ntoarcere. Atunci, \n acea toamn#, am \n]eles pe deplin meseria de Infanterist: soldatul din linia \nt@i, cel f#r# de care nu exist# victorie; cel ce a fost [i va fi mereu fa]# \n fa]# cu inamicul; tu sau el; via]# sau moarte; f#r# ur#, f#r# sup#rare; armat# ca datorie, armat# ca profesie; pace sau r#zboi; libertate sau robie.

Dincolo de o astfel de esen]# strict militar#, {coala de ofi]eri de infanterie era un univers mult mai complex: un grup de oameni, \n total c@teva sute pe atunci, cu aspira]ii, cu speran]e, cu visuri, cu nelini[ti [i n#dejdi, cu certitudini [i incertitudini, \ncrez#tori \n comandan]ii necru]#tori dar camarazi, ne\ncrez#tori \n politrucii de duzin#. {coala era, \ns# [i un laborator complicat \n care se construia personalitatea viitorilor ofi]eri, un laborator \n care puteai studia temeinic istoria militar# [i filosofia r#zboaielor, geografia ca spa]iu al luptei armate sau fizica [i chimia ca antecamer# a \n]elegerii armelor nucleare, chimice sau biologice. Nu lipseau nici matematicile superioare (analiz# matematic# [i geometrie analitic#), disciplinele inginere[ti (rezisten]a materialelor, balistica interioar# [i exterioar#, proiectarea [i construc]ia de ma[ini, organizarea transporturilor, pulberi [i explosivi) ori cele socio-umane (fundamentele economice [i finan]area puterii militare, psihologia [i logica luptei, administrarea st#rilor excep]ionale, etc.). _n afar# de acestea, pe l@ng# tematica de studiu obligatorie, puteai, sacrific@nd o parte din timpul de somn, orele libere (c@teodat#, pe la sf@r[it de s#pt#m@n#), orele de planton schimbul doi sau timpul din gard#/schimbul de veghe, s# studiezi multe alte lucruri interesante. Am studiat atunci, din imbold propriu, logic# matematic# [i logic# formal#, limbaje formale, filozofie fundamental#, cosmogonie (continuumul spa]iu-timp, Fenomenul Doppler/deplasarea spre ro[u – ce ciudat \mi sun# acum!), anatomia [i fiziologia creierului, psihologia inteligen]ei, sociometrie, pedagogie, didactic# [i docimologie. \mpreun# cu al]i doi colegi b@ntui]i de acelea[i nelini[ti ale tinere]ii, plecam de multe ori (mai ales \n primii ani de 589

[coal#), pe furi[ din dormitor, dup# ora stingerii; ne strecuram precum cerceta[ii pe l@ng# ziduri, prin tufi[uri [i pe sub construc]iile ce compuneau pista cu obstacole, p#trundeam pe un geam l#sat ne\ncuiat \n Blocul \nv#]#m@nt, intram \n sala noastr# de clas#, puneam o mas# peste dou# mese [i o acopeream cu foile de cort (sau cu mant#ile noastre) pentru a masca lumina, ne aprindeam l#mpile de carte [i citeam sau discutam ore \ntregi ce sau despre ce ne interesa. Pe la trei noaptea, f#ceam opera]iunea \n sens invers, cu g@nd s# ajungem s# prindem dou# ore de somn, pentru c# ne a[tepta o nou# zi de instruc]ie.

Invazia sovietic# \n Cehoslovacia, din vara anului 1968, a perturbat, \n mare m#sur#, tipul acesta de abordare a vie]ii noastre de elevi. Instruc]ia militar# s-a intensificat; multe din disciplinele [tiin]ifice complementare au cam fost scoase din program#, iar timpul pentru studiu individual s-a redus; durata cursurilor s-a redus, treptat, de la patru la trei ani [i trei luni, astfel c#, \n anul 1968 au absolvit dou# promo]ii – cea normal# din august (cu patru ani de preg#tire) [i o a doua \n decembrie 1968 (cu trei ani [i trei luni). A[a se face c#, \n toamna lui 1969, c@nd am trecut \n anul terminal, \ntregul efectiv al seriei noastre a fost trimis \n practic# la comand#, la trupe, iar pe 26 decembrie, dup# un examen dur, pe o vreme cr@ncen# de iarn#, promo]ia a absolvit {coala de Ofi]eri; am fost \nainta]i la gradul de locotenent [i repartiza]i la unit#]i, majoritatea \n func]ii de comandan]i de plutoane. Cauzele acceler#rii procesului de preg#tire erau complexe, dar cel mai mult contase faptul c#, \n contextul invaziei din 1968 [i al trecerii Rom@niei pe un f#ga[ al unei distan]#ri clare de Uniunea Sovietic#, fuseser# \nfiin]ate mai multe divizii mecanizate [i brig#zi de v@n#tori care aveau nevoie acut# de cadre. Lipsa cea mai mare se sim]ea la nivelul subunit#]ilor de tip pluton-companie, iar aceast# lips# a fost acoperit# prin amplificarea cantitativ# [i accelerarea procesului de preg#tire \n [colile de ofi]eri, pe de o parte, [i recrutarea [i preg#tirea – prin cursuri de scurt# durat# ([ase luni) – a unor comandan]i de plutoane cu grad de sublocotenent, pe de alt# parte. \n ceea ce privea promo]ia noastr#, pot spune, \ns#, c# beneficiasem de comandan]i de plutoane, de companie ori de batalion, de profesori de tactic# sau de instruc]ia tragerii bine preg#ti]i, de o severitate, adesea, remarcabil#. Pe unii, poate, i-am iubit mai mult (dac# sentimentele de atunci ar putea fi numite a[a); oricum, pe to]i i-am respectat [i am avut ce \nv#]a de ei.

Cu unii dintre ei m-am \nt@lnit, mai rar sau mai des, \n anii care au urmat – \n rela]ii de serviciu sau cu ocazia (mult prea) rarelor \nt@lniri ale promo]iei. Unii tr#iesc [i ast#zi, dar mul]i s-au dus demult s# ne a[tepte \n batalioanele noastre din cer (sau de pe unde vor fi s# fie, \n ve[nicie). Ast#zi, c@nd mi-i amintesc, \i v#d, \ns#, tineri, cu gradele lor de atunci: locotenentul Stoina; c#pitanul B#l#u]#; c#pitanul Mircea Olariu (sufletul neobosit al promo]iei noastre); c#pitanul Mereanu; maiorul Nicolae; maiorul Biri[ (pentru mult#, mult# vreme [i pentru multe promo]ii – cel mai iubit dintre p#m@nteni: dinamic, cu minte brici, necru]#tor [i b#[c#lios, antrenant [i uman).

Evenimentele din august 1968 [i pericolele pe care le generaser# oficializarea Doctrinei Brejnev (respectiv promovarea public# a teoriei suveranit#]ii limitate de c#tre Uniunea Sovietic#) generaser# efecte profunde [i asupra dinamicii procesului de preg#tire din institu]ia noast# de \nv#]#m@nt, \n care num#rul elevilor se dublase, \n acel an, prin aducerea \n {coal#, prin octombrie-noiembrie, a unei a doua serii, format# \ndeosebi din elevi recruta]i din r@ndul militarilor \n termen din unit#]i – absolven]i ai liceelor civile (\n anul urm#tor, 1969, se dublase, pur [i simplu, cifra de [colarizare). Un efect al acestei 590

situa]ii a fost [i acela c#, \n toamna anului 1969, un grup de vreo 10-12 elevi ai anului terminal al promo]iei noastre (printre care m-am num#rat [i eu) am fost repartiza]i, pentru stagiul de practic#, la comanda unor plutoane de elevi din {coala noastr#. Consecin]a final# a deciziei a fost aceea c#, de[i doream s# merg (la terminarea {colii) la un batalion de v@n#tori de munte de pe Valea Prahovei (acolo unde [i tat#l meu fusese osta[) [i de[i aveam o medie de absolvire foarte bun#, care \mi asigur# o astfel de reparti]ie, am fost oprit din oficiu, la ordin, \n {coala Militar#, pe o func]ie de comandant de pluton, ofi]er-instructor. Din perspectiv# profesional#, o astfel de reparti]ie era considerat# ca fiind excelent#, ca o recunoa[tere a unor calit#]i deosebite, de[i, pe de alt# parte, ea \ngusta, din start, [ansele de dezvoltare profesional# pe termen lung. Cum o bucurie nu vine niciodat# singur#, am primit, \nc# din perioada de stagiu, comanda unui pluton de elevi de Intenden]#, pe care trebuia s# \i instruiesc s# devin# militari (de disciplinele de specialitate – intenden]# general#, aprovizionare cu echipament, alimente [i furaje, hr#nirea [i cazarea efectivelor la pace [i r#zboi, finan]area armatei [i drepturi b#ne[ti, contabilitate [i gestiune, etc. se ocupau profesori preg#ti]i \n specialit#]ile corespunz#toare).

Plutonul meu era, \ns#, unul foarte ciudat: fusese format prin reorganizarea unei companii de elevi \n care mul]i erau veni]i \n {coal# \n toamna anului 1968, direct de la trupe. Astfel, din dou# plutoane mari, cam de c@te 40 de oameni fiecare, se formaser# trei plutoane de c@te 25-28 de oameni. Primul pluton era unul normal, cu un profil obi[nuit ca nivel de preg#tire [i disciplin#. Cel de-al doilea, p#rea unul ceva mai deosebit, deoarece ponderea elevilor cu dificult#]i de preg#tire sau cu probleme disciplinare era semnificativ mai mare fa]# de standardele uzuale. Cel de-al treilea pluton, \ns#, era – din capul locului – unul care p#rea experimental: aici fuseser# concentra]i aproape to]i cursan]ii cu dificult#]i de preg#tire [i comportament, cu probleme disciplinare sau cu particularit#]i comportamentale greu compatibile cu calitatea de ofi]er. Acest pluton mi-a fost repartizat pentru preg#tire, cu o explica]ie bizar# [i anume c# a[ fi fost cunoscut ca av@nd preocup#ri [i calit#]i personale \n domeniul psihologiei, defectologiei [i didacticii speciale. Pl#team, astfel, tribut pentru lecturile mele nocturne, pentru discu]iile pe astfel de teme. Fusesem, \n anii de {coal#, chestionat de c@teva ori de un serviciu care ne supraveghea activitatea, pentru astfel de preocup#ri: prima dat#, dup# ce solicitasem de la Bibliotec# o lucrare despre care nu [tiam c# era \nregistrat# la fondul special [i c#, deci, era nevoie de aprobare pentru consultarea ei (era vorba despre o carte, banal#, ast#zi, de altfel, ce cuprindea coresponden]a Stalin-Churchill din timpul celui de-al doilea R#zboi Mondial); a doua oar#, c@nd \mi g#siser# ascuns# \n banc# o carte interesant# – Psihologia inteligen]ei (a lui Jean Piaget) adus# de undeva din ora[, dup# ce unul dintre prietenii mei de studii nocturne reu[ise s# ob]in# o clasare medical# pe motive legate de stare psihic# [i se b#nuia c# l-a[ fi ajutat, \mpreun# cu un alt prieten, s# simuleze unele simptome (el a ajuns, mai t@rziu, medic, iar eu am fost suspectat, \n mod bizar, c# a[ fi avut unele calit#]i psihologice paranormale!); a treia oar#, s-a \nt@mplat dup# ce \mi g#siser# \n caietele de noti]e ni[te inscrip]ii ciudate pentru unii curio[i; \n fapt, nu era nimic subversiv: m# pasiona (pasiune trec#toare), la acea dat#, s# \nv#] s# stenografiez; \ncepusem cu sistemul Duploye, continuasem cu sistemul Stahl [i trecusem la un sistem personal care \mbina semne din cele dou#, combinate cu multe improviza]ii personale mai u[or de utilizat pentru mine; preocuparea nu viza vreo inten]ie de calificare 591

profesional#, ci \mi permitea s# iau noti]e mai rapid [i mai complet (desigur, [i ceva mai protejat de ochii prea-curio[ilor).

Aceast# preocupare, combinat# cu descoperirea c#r]ii lui Jean Piaget [i suspiciunea implic#rii \n acel posibil episod av@nd ca scop eliberarea unui coleg de sub rigorile unei cariere pe care nu [i-o dorise (ci fusese p#c#lit s# o urmeze), fuseser# suficiente s# m# plaseze pe lista suspec]ilor, dar [i a celor buni pentru rezolvarea unor probleme complicate, mai mult sau mai pu]in ciudate. Cam asta p#rea s# fie explica]ia repartiz#rii acelui pluton (las’ c# [tiu eu c# e[ti un fel de Makarenko, \ncerca s# m# lini[teasc# unul dintre cei ce decisese aceast# organizare ciudat#, unul dintre cei pentru care – dup# c@t# cultur# acumulase din filmele de popularizare sovietice – Makarenko p#rea, \nc#, un fel de erou!). A[a se face c# m-am procopsit, chiar la \nceputul carierei, cu un pluton \n care elevii mei erau: \n marea lor majoritate, mai \n v@rst# dec@t mine; unii c#s#tori]i, al]ii pe aproape; unii suspecta]i c# ar fi participat la s#v@r[irea unor infrac]iuni (spargerea unei biserici, spre exemplu) sau cu aproape 30 de zile de arest disciplinar acumulate \ntr-un an de zile. Aveam, mi-amintesc, un elev care adormea \n picioare, st@nd de vorb# cu tine, [i un altul de 28 de ani, care trebuia s# fie dus, uneori, pe sus la du[, pentru c# uita, de multe ori, s# se spele. Din p#cate, ordinul era ordin, a[a c# am trecut la treab#, solicit@nd, \ns#, unele derog#ri de la regulile obi[nuite. Cerusem, printre altele, s# fiu l#sat liber: s#mi aleg strategia educa]ional#; s# planific programul de preg#tire de extra-specialitate, timpul liber [i timpul de odihn# dup# reguli aparte; s# recompensez [i s# sanc]ionez elevii dup# criterii personale – desigur, \n limitele normelor de atunci. Solicitasem, de asemenea, s# nu dea nimeni altcineva ordine directe \n cadrul plutonului, iar notele la disciplinele de specialitate s# fie discutate cu mine \nainte de a fi comunicate elevilor.

Primisem toate asigur#rile c# va fi a[a, iar mariajul acesta ciudat a mers bine cale de vreo trei-patru luni.

Dezastrul a venit, \ns#, inevitabil atunci c@nd un comandant cu grad mai \nalt, dar mult prea lipsit de abilit#]i psiho-pedagogice, de natura celor impuse de astfel de experimente, l-a prins pe unul din elevii mei fum@nd \ntr-un loc interzis [i l-a pedepsit cu arest disciplinar, \ntr-un interval \n care eu lipseam din {coal#. Ghinionul a fost c# elevul \n cauz# era exact cel care acumulase, p@n# atunci, 28 de zile de arest, iar regula era c#, la 30 de zile de arest disciplinar, un elev era automat exmatriculat din {coal#.

C@nd m-am \ntors, elevul meu, care isp#[ise arestul, disp#ruse, pur [i simplu – plecase \n ora[, unde avea o concubin#, se \mb#tase cri]# [i intrase \n pozi]ie de absen]# nejustificat#. Pe acest fond tensionat, o reorganizare intempestiv# a spa]iilor de \nv#]#m@nt [i de instruc]ie la sal# ne-a v#duvit de sala de clas# pe care b#ie]ii mei o amenajaser# de la zero numai prin for]e proprii, astfel c#, \n momentul \n care mi-am pierdut autoritatea \n fa]a lor, firul s-a rupt. Din acel moment, a trebuit s# pun \n aplicare Planul B: au fost elimina]i, succesiv, din {coal#, p@n# la sf@r[itul anului, 12 elevi, astfel c# urma s# intru \n anul trei cu numai 14 oameni. Am mai primit [apte de la celelalte dou# plutoane, pentru completare pierderilor, dar au mai fost exmatricula]i patru p@n# la absolvire. La terminarea studiilor, am acordat calificative care permiteau \ncadrarea \n func]ii corespunz#toare scopului preg#tirii numai pentru unsprezece dintre absolven]i. Experien]a se terminase destul de trist, iar cauza principal# fusese, indubitabil, selec]ia ini]ial# necorespunz#toare, chiar dac# mai mult# inteligen]# educa]ional# la nivelul comenzii 592

batalionului de elevi ar fi putut recupera c@teva destine. Din p#cate, via]a a confirmat [i \n anii de mai t@rziu aceast# ne\mplinire: foarte pu]ini dintre absolven]ii acelei promo]ii au reu[it s# parcurg# integral drumul carierei militare, \n condi]iile \n care, \n seriile normale, propor]ia a fost, de regul#, de peste 80%.

Drumul meu era, \ns#, numai la \nceput, iar \ncerc#rile [i surprizele p#reau departe de a se epuiza. Astfel, dup# doi ani de munc# \n calitate de comandant de pluton de elevi, am fost convocat, al#turi de al]i colegi de genera]ie, la o Direc]ie de personal din Ministerului Ap#r#rii, unde ni s-a f#cut propunerea de a participa, \n acea var#, la concursul de admitere \n Academia Militar#. Fuseser# invita]i, \n acest scop, majoritatea ofi]erilor clasa]i pe primele zece pozi]ii din promo]iile 1965-1970 (av@nd, la acea dat#, gradul de locotenent sau locotenent-major). Propunerea era total surprinz#toare, pentru c#, \n mod normal, participarea la cursurile Academiei Militare reprezenta etapa de finalizare a preg#tirii universitare a ofi]erilor [i dob@ndirea aptitudinilor pentru intrarea \n corpul ofi]erilor superiori. Programul de preg#tire \n {coala Militar# Superioar# de Ofi]eri Activi, cu durata de patru ani, era asem#n#tor programelor de licen]# de ast#zi. Programul de preg#tire \n Academia Militar# – Facultatea de Comand# [i Stat Major (cu durata de doi ani) era asem#n#tor programelor de master de ast#zi. \n mod obi[nuit, la Academia Militar# se mergea cam pe la v@rsta de 30-32 de ani, la gradul de c#pitan, [i cu o experien]# minim# de comand# la e[alonul companie/baterie. Mai mult dec@t at@t, pentru ofi]eriiinstructori din {coala Militar# de Ofi]eri, exista o cutum# privind ordinea \n care se pleca la Academia Militar#, \n condi]iile \n care nu to]i ofi]erii reu[eau s# \ndeplineasc# toate criteriile de selec]ie \n vedere particip#rii la concursul de admitere. Ceea ce se \nt@mpla atunci era o procedur# excep]ional#, parte dintr-un experiment menit s# schimbe unele dintre aceste reguli, unul din obiective fiind verificarea posibilit#]ii cobor@rii v@rstei la care se putea merge la studiile universitare superioare. Evident, nu luasem \n calcul o astfel de posibilitate, ci \mi planificasem un alt curs al carierei, mai aproape de normele uzuale ale epocii.

Evenimentele s-au precipitat, \ns#, \n acel an. Astfel, pe 12 aprilie 1971 am primit o not# telefonic# prin care eram convocat, pentru data de 13 aprilie, la Bucure[ti, f#r# vreo explica]ie privind scopul convoc#rii. Planurile mele erau, la acea dat#, destul de limpezi. Astfel, cu numai o zi \nainte, pe 11 aprilie, depusesem la starea civil#, documentele necesare pentru c#s#torie, ceremonia fiind planificat# pentru ziua de 24 aprilie (la sf@r[itul anului precedent, de Cr#ciun, m# logodisem, potrivit obiceiurilor \nc# vii pe atunci, cu o fat# de prin Banat – Maria Muntean, cu care eram prieten de un an; ne cunoscusem \n calitate de prezentatori de program (!) la Ansamblul Artistic al Casei Armatei din Sibiu; dup# plecarea de la Ansamblu, decisesem s# ne c#s#torim de Pa[ti).

Pe de alt# parte, \n luna martie a acelui an, ob]inusem aprobarea s# particip la examenul de admitere la Facultatea de Filosofie din Cluj – cursuri frecven]# redus#. M-am dus, desigur, la Bucure[ti unde, a[a cum spuneam, am aflat c# mi se propunea un alt program de via]#. Discu]iile au fost individuale: fiecare candidat posibil purta un dialog cu o comisie format# din trei generali, dintre care \l cuno[team, dup# nume, pe unul dintre ei – Generalul Su]a, pe atunci, cred, \ntr-o func]ie \nalt# \n cadrul Academiei Militare.

Propunerea venea ca o lovitur# direct# la adresa planului meu de via]#, a[a c# am refuzat-o din prima clip#, motiv@nd, cu argumente rezonabile: v@rsta [i experien]a profesional# 593

(aveam timp pentru aceast# etap# mai t@rziu); cutumele specifice {colii de Ofi]eri (nu puteam trece \naintea celor care erau mai vechi \n promo]ie dec@t mine); preg#tirea pentru Filozofie (ceea ce \nsemna c# nu acordasem prioritate problemelor de tactica e[aloanelor superioare specifice unui astfel de examen); [i nu \n ultim# instan]#, iminenta c#s#torie. Generalul Suta c#uta s# m# conving# c# filozofia se mai putea am@na, iar c#s#toria nu era pus# \n pericol. _n plus, \mi spunea d@nsul, dac# voi \nv#]a bine [i voi ob]ine note care s# \mi permit# s# \mi aleg o garnizoan# bun#, la sf@r[itul studiilor puteam alege s# m# \ntorc la Sibiu, ca profesor de tactic#, ceea ce p#rea un obiectiv [i realizabil [i onorant. Mi-am men]inut refuzul, sus]in@nd c# era vorba de o facultate de comand# iar eu nu consideram c# am calit#]i deosebite pentru o carier# de comandand#.

M-a privit mirat [i m-a \ntrebat de ce cred asta. I-am povestit, pe scurt, experien]a pe care o tr#iam cu plutonul meu ciudat. M-a ascultat cu aten]ie, dar a z@mbit \ng#duitor, spun@ndu-mi c# mai am timp destul s# dovedesc dac# am sau nu calit#]i de comandant.

Comisia mi-a recomandat s# m# mai g@ndesc [i s# revin cu o pozi]ie mai bine fundamentat# \n zilele urm#toare.

M-am \ntors la Sibiu [i am raportat comandantului de batalion motivul convoc#rii la Bucure[ti. Vestea a f#cut v@lv#, astfel c#, a doua zi, la o adunare a cadrelor condus# de comandantul {colii, Generalul Spirea St#nescu (un om serios, foarte sobru, auster), am fost admonestat aspru pentru refuzul meu, pe motiv c# – prin acest refuz – puneam {coala \ntr-o lumin# nefavorabil#. Ca urmare, mi-a ordonat s# merg \mpreun# cu [eful Biroului personal la telefon [i s# confirm c# sunt de acord s# particip la concursul de admitere \n Academia Militar#, ceea ce a trebuit, desigur, s# fac. A trebuit, mai apoi, \n acea sear#, s# discut cu cea care peste c@teva zile urma s# \mi fie mireas#: a fost profund marcat#, a t#cut un timp, apoi mi-a zis c# poate ar trebui s# am@n#m c#s#toria. Evident, n-am fost de acord: nu ne c#s#toream la ordin, a[a c# nu avea sens s# am@n#m c#s#toria din cauza unei decizii militare. Mai mult, i-am spus c# la un concurs merg mul]i, dar nu este obligatoriu ca to]i candida]ii s# reu[easc#, iar eu puteam presupune c# a[ fi putut fi printre cei care nu vor reu[i.

Lucrurile p#reau c# se \ndreapt# pe acest f#ga[ \n mod natural. Ne-am c#s#torit pe 24 aprilie, a[a cum planificasem. Era \ntr-o zi de s@mb#t# [i am ob]inut, \n acest scop, o \nvoire de la serviciu pentru c@teva ore: la ora zece plecam din cazarm#, la 11.30 eram la stare civil#; pe la 12.30 ceremonia era gata, iar la 13.00 eram la petrecere, la _mp#ratul Romanilor – un local faimos printre ofi]erii din Sibiu, pe atunci. _n ziua urm#toare, duminic#, pe la 10.00 eram la {coal#, pentru c# erau activit#]i de preg#tire. Ceremonia religioas# (cununia, cum se zicea pe atunci) am f#cut-o nu la biseric# ci, pe ascuns (ca mul]i al]ii), undeva \n casa unei familii din Sibiu (familia Vi[an), un fotograf rebel [i slobod la gur#, mai mereu \n conflict cu mili]ienii, cu o so]ie cu inima de aur, care ne-a adus acolo, \n c#m#ru]elor lor mici dar primitoare, un preot prieten de-al lor. Filozofia disp#ruse din grafic pentru acel an. Luna de miere – poate mai t@rziu. La pu]in timp dup# ceremonie, am plecat \ntr-o tab#r# de instruc]ie pentru vreo dou#-trei s#pt#m@ni (lun# de miere, nu?). _ntr-una din seri, \n poligon, trageri pe timp de noapte cu pistolul.

Tr#geam cu o serie de [ase elevi, \n linie. La un moment dat, unul din elevi a raportat incident. M-am apropiat s# verific [i s#-l asist \n rezolvarea incidentului. C@nd am ajuns aproape, acesta s-a \ntors brusc, emo]ionat, \ncerc@nd s# \mi explice c#, la ap#sarea pe 594

tr#gaci, pistolul nu percutase. Instinctiv am \ntins m@na [i l-am lovit peste bra]. Glon]ul mi-a trecut milimetric pe l@ng# casc#. _ntr-o frac]iune de secund#, m-am g@ndit c# proasp#ta mea so]ie era c@t pe-aci s# r#m@n# v#duv#, chiar \nainte de lun# de miere pe care i-o promisesem pentru acea var#. {i era numai vina mea: at@t reu[isem s# \l instruiesc pe nefericitul acela! Ori, poate, nu se lipea mai mult de el. Ori, poate, astea sunt riscurile meseriei: oric@nd, odat#, undeva se va g#si un neispr#vit, un nefericit, un nechemat pentru meserie, gata s# fr@ng# din gre[eal#, din prostie, din aiureal#, orice destin.

M-am \ntors, \ns#, acas# viu [i nev#t#mat, la \ncheierea acelui program de preg#tire.

Proasp#t c#s#torit, \ns#, nu prea aveam timp ([i nici prea mult chef) s# \nv#] pentru concursul de admitere la Academie. Nu \nseamn#, \ns#, c# nu am \nv#]at chiar deloc [i nici c# anterior nu acumulasem destul de multe cuno[tin]e utile pentru examenul ce urma. A[a c# am plecat, pe la sf@r[itul lui iunie 1971, cred, la Bucure[ti, la examen pentru admiterea \n Academia Militar#. Unde, finalmente, s-a \nt@mplat s# reu[esc, de[i nu prea voiam. Voiam s# cad onorabil, undeva aproape de linie, dar suficient de departe pentru a evita orice surpriz#. Eram patru candida]i pe un loc [i nu doream s# cad prea r#u, s# m# fac de r@s, ori s# se vad# mult prea clar c# nu vreau s# iau examenul (riscam s#-mi pun \n pericol [ansele viitoare!). Fiecare prob# era eliminatorie: am trecut de prima prob#, unde am luat o not# bun#; am trecut [i de a doua prob# dar, dup# aceasta, r#m#sesem singurul reprezentant al promo]iei mele de infanteri[ti \nc# prezent \n concurs. Mi-am amintit c# promo]ia de infanterie 1969 nu avusese un renume prea bun \n {coala Militar# (Unul dintre colegii mei s#rise gardul [i aproape s#-i cad# \n cap generalului Spirea St#nescu, care trecea lini[tit pe trotuar. Un alt coleg al meu, plecat cam ilegal s#-[i \nt@lneasc# prietena la Cisn#dioara, se \ntorcea gr#bit spre Sibiu [i, cum alt# posibilitatea nu prea era disponibil# atunci, apelase, ca de obicei, la o ma[in# de ocazie (<ia-m# nene>, cum se numeau pe-atunci). F#cuse semn la o ma[in# care, spre norocul lui, a oprit; se urcase [i luase loc pe bancheta din spate; dup# care, atunci c@nd ma[ina pornise, a observat, cu spaim#, c#, la volanul ma[inii, era nimeni altul dec@t comandantul {colii. Inutil de precizat c# drumul spre Sibiu se \ncheiase direct la arest. {i, cum g@ndurile mele nu erau de ajuns, dup# ce r#m#sesem singurul din promo]ia mea \n concurs, unul dintre colegii promo]iei 1968 remarcase sarcastic: Uite, m#, c# se confirm# c# promo]ia 1969 e o promo]ie de neispr#vi]i! Eram reprezentantul acelei promo]ii [i mi-a c#zut tare greu remarca. Mai aveam, \ns#, de dat trei probe. M-am mobilizat, m-am concentrat, mam ambi]ionat [i, finalmente, am reu[it la concurs. Amuzant sau nu, proba practic# – rezolvarea unui exerci]iu pe hart# (cu tema “Compania de infanterie – pichet mobil de cap \n f@[ia de asigurare a diviziei”) s-a nimerit s# aib#, ca suport grafic, terenul situat pe itinerariul Sibiu-S#li[te-Sebe[, cu angajarea luptei chiar \n zona S#li[te-Aciliu-Apoldu.

Cuno[team raionul acela [i \n vis: petrecusem pe acolo s#pt#m@ni \ntregi de exerci]ii, mar[uri [i tabere de instruc]ie; aveam prieteni \n S#li[te [i \n Aciliu [i un coleg din Apoldu; [tiam locurile, drumurile, chiar [i potecile, ca \n palm#; a[a c# \mi era limpede c# era imposibil s# gre[esc cumva, pentru c# acolo terenul era cel ce dicta hot#r@rea, iar cunoa[terea lui era cheia succesului. Am reu[it, deci, f#r# s#-mi fi propus. M-am clasat al [aselea ca medie, pe unul din cele 12 locuri c@te erau pentru grupa noastr#; \nt@mpl#tor, acel coleg r#ut#cios din promo]ia ‘68 nu a reu[it [i, astfel, am avut ocazia s#-i amintesc faptul c# indivizi de genul celor pe care \i catalogase cumva, se puteau g#si [i \n alte promo]ii.

595

Dac# nu avea loc acea \nt@mplare, cu asemenea \nc#rc#tur# afectiv# [i cu mare tensiune conflictual# pentru mine, cu siguran]# c# nu acesta ar fi fost drumul meu. Dar, a[a a fost s# fie. Au urmat zile, s#pt#m@ni [i luni grele de efort, de studiu, de griji, de satisfac]ii [i \ndoieli, de acumul#ri [i nelini[ti. Am parcurs fascinat, dar [i cu enorm de multe nedumeriri, cursuri de tactic#, art# operativ# [i strategie militar#, de istorie militar#, istoria artei militare [i geografie militar#, de informa]ii militare [i cunoa[terea armatelor str#ine, de tactica armelor specifice for]elor terestre [i a altor categorii de for]e (avia]ie, marin#), de filozofie [i economie militar#. Am f#cut, pe atunci, cuno[tin]# nu doar cu documenta]ia oficial# specific# epocii, ci [i cu scrierile lui B#lcescu, Dimitrie Gusti, Averescu, Tomescu sau Sichitiu [i Ioani]iu, ale lui Jomini, Clausewitz, Engels, Foch, Moltke, Liddell-Hart, De Gaule, Eisenhower, Beaufre, Jukov sau Sokolovsky. _n acela[i timp, \ns#, pe parcursul primului an de studii, am str#b#tut peste 82.000 km cu trenul, pe itinerariul Sibiu-Bucure[ti-Sibiu, pe care f#ceam naveta s#pt#m@nal.

Am fost, din acest punct de vedere, privilegiat de conduc#torul de grup# (Colonelul Dumitru Pascaru – un om excep]ional, ca profesor, pedagog sau [ef) care, [tiind c# sunt proasp#t c#s#torit, f#cea tot ce se poate ca s# primesc aprobarea pentru p#r#sirea garnizoanei aproape \n fiecare sf@r[it de s#pt#m@na: plecam spre Sibiu s@mb#ta pe la orele 15.00; ajungeam la Sibiu dup# miezul nop]ii, pe la unu-dou#; m# \ntorceam duminic# noaptea. Navetist de ziua a [aptea, cum \mi zicea un prieten, [tiam pe de rost bun# parte din folclorul specific zonei Sibiu-Bra[ov (NBC-ul de atunci: nun]i, botezuri, cumetrii), \n cursa CFR cu care c#l#toream s#pt#m@n# de s#pt#m@n#. Anul urm#tor, pe la \nceput de aprilie, so]ia mea, intrat# \n concediu prenatal, a venit pentru vreo zece zile la Bucure[ti; s-a \nt@mplat, \ns#, ca b#iatul pe care \l a[teptam mai pe la \nceputul lui mai, s# se gr#beasc# [i s# vin# pe lume mai devreme. Am b#tut, timp de o s#pt#m@n#, Bucure[tiul \n lung [i \n lat ca s# \nchiriez o camer# \n care s#-mi pot aduce copilul [i so]ia de la Maternitatea Polizu. Era, pe vremea aceea (pe la \nceputul anilor ’70), o criz# teribil# de locuin]e, dar mai era [i o reticen]# vizibil# (pe care am constatat-o pe pielea mea) fa]# de \nchirierea acestora pentru militari sau pentru familii cu copii mici. Finalmente, am g#sit ceva \n Berceni-Sud – o camer# \ntr-un apartament al unei familii cu o mul]ime de probleme, pe care a trebuit s# o mobilez cum s-a putut, \n dou# zile, [i pentru care pl#team aproape jum#tate din solda mea lunar#, camer# \n care am locuit un an de zile.

Spre sf@r[itul cursurilor Academiei Militare s-au schimbat, \ns#, condi]iile de joc, \n sensul apari]iei unor restric]ii privind promovarea \n cariera militar#. Erau printre primele consecin]e ale debutului revolu]iei culturale rom@ne[ti, abera]ii ale unui sistem ce n#scuse, \n 1968, uria[e speran]e, dar care, treptat, o lua razna, dezv#luindu-[i adev#rata natur#. Astfel, atunci c@nd plecasem la Academie, nu aveam nici o problem# la dosar: veneam dintr-un mediu obi[nuit, muncitoresc-]#r#nesc, dintr-o familie f#r# trecut, prezent sau viitor politic. Pe parcurs, \ns#, dob@ndisem – dup# p#rerea unor politruci ai epocii, de la nivelurile \nalte ale CC-ului – ni[te probleme la dosarul de cadre. Problemele veneau, dup# criteriile lor, din partea so]iei, care, \ns#, nu era cu nimic vinovat# de acest lucru. _n ce constau, \n fapt, problemele? Pe scurt, situa]ia, care mi-a marcat, profund [i negativ, \ntreaga carier#, era urm#toarea: cei care vegheau la puritatea Armatei, descoperiser# c# tat#l so]iei mele fusese declarat, prin anii ’50, chiabur – pentru c# mo[tenise vreo 10-15 hectare de p#m@nt de la tat#l s#u. Pentru aceasta, fusese pus pe 596

lista celor care urmau s# fie deporta]i \n B#r#gan. A stat ascuns c@teva s#pt#m@ni undeva \ntr-un lan de c@nep#; l-a dibuit mili]ia, dar trecuse valul de deport#ri de pe acolo; l-au arestat, l-au ]inut \n arest c@t#va vreme, dar, mai apoi, i-au dat drumul. C@nd a venit vremea colectiviz#rii, a refuzat s# dea p#m@ntul la Gospod#ria Agricol# Colectiv# (G.A.C. – varianta rom@neasc# a colhozurilor sovietice) dar, for]at de \mprejur#ri, a fost obligat s# predea cea mai mare parte a p#m@ntului la o Gospod#rie Agricol# de Stat (G.A.S.), pentru a-[i putea p#stra gr#dinile din vatra satului, de pe urma c#rora n#d#jduia s# \[i poat# cre[te cei cinci copii. A r#mas, \ns#, singurul din sat care nu a vrut s# intre \n gospod#ria colectiv# [i, din aceast# cauz#, copiii lui n-au avut dreptul s# participe la examenele de admitere \n liceu, neput@nd prezenta adeverin]# de colectivist. \n aceste condi]ii, primul dintre b#ie]i, s-a orientat, de voie, de nevoie, spre Seminarul Teologic din Caransebe[ – singura [coal# care nu solicit# adeverin]# de GAC; Maria – cea care mai t@rziu mi-a devenit so]ie, a ob]inut – gra]ie unei \nt@mpl#ri norocoase – o adeverin]# potrivit c#reia mama ei ar fi lucrat la un IAS [i, astfel, s-a putut \nscrie la concursul de admitere la o [coal# medie tehnic# veterinar#, devenind la sf@r[itul, studiilor, tehnician veterinar. _n ceea ce m# privea, la terminarea studiilor Academiei Militare, am constat c# am, la dosar, un socru, fost chiabur, care mergea al#turi de linia partinic# [i un cumnat preot (terminase, \ntre timp, Institutul Teologic din Sibiu). Din aceast# cauz#, potrivit noilor criterii de promovare, nu mai puteam ob]ine un post pentru care eram calificat, lector de tactic# la {coala de Ofi]eri din Sibiu. De altfel, pe atunci, ap#ruse, \n prim#vara anului 1973, o hot#r@re arbitrar# a unei Plenare a CC a PCR prin care care se stabilea ca to]i speciali[tii s# mearg# \n fabrici, la strunguri, s# plece din birouri [i de la plan[ete, pe ogoare sau pe miri[ti. De aceea, mi s-a spus, nu se mai repartizau absolven]ii de Academie Militar# \n {colile de Ofi]eri, ori \n comandamente (ceea ce, \n fapt, nu a fost valabil [i pentru al]i colegi). Situa]ia creat# a fost pentru mine un [oc, pentru c# m# preg#tisem s# lucrez \n Sibiu, unde aveam locuin]# (este adev#rat, una de 9,6 mp) [i unde [i so]ia mea avea serviciu. M# g#seam, dintr-o dat#, \ntr-o cu totul alt# situa]ie, dificil#, complet diferit# de cea pe care \ncercasem s# o preg#tesc. Ca urmare, am fost chemat la reparti]ie [i am fost <v#rsat>, cum mi-a spus cineva de la cadre, la Armata a-3-a (care avea Comandamentul la Cluj), comandant#, pe atunci, de generalul Hortopan. Mi s-a cerut, totu[i, s#-mi exprim op]iunile (aveam o medie de absolvire bun# [i puteam propune trei garnizoane). Evident, am cerut: Sibiu-Sibiu-Sibiu, dar am am fost dat afar# imediat de la discu]ii.

A[ fi solicitat, desigur, un loc la v@n#torii de munte de la Predeal, Bra[ov sau Ghimbav, dar nu erau locuri disponibile. Mi s-a dat un timp de g@ndire, am fost rechemat de comisie [i am spus acelea[i trei op]iuni. Am fost dat din nou afar# din comisie. {tiam c# sunt locuri disponibile la Sibiu, \ndeplineam criteriile de performan]# pentru a fi \ncadrat acolo [i eram foarte revoltat de nedreptatea ce mi se f#cea, a[a c# am amenin]at c# mai bine plec din Armat#. M-a \ncurajat, \ns#, din nou, colonelul Dumitru Pascariu, conduc#torul grupei noastre de studiu, care m-a convins s# r#m@n [i s# accept reparti]ia din oficiu. Era, dealtfel, dificil de g#sit o solu]ie pentru c#, pe de o parte, eram absolvent de Academie Militar# – [i toate func]iile prev#zute cu astfel de studii erau cele de la gradul de maior \n sus ([ef de stat major de batalion sau ofi]er de stat major cu func]ie echivalent#); pe de alt# parte, eu aveam doar gradul de locotenent – valabil pentru func]iile de 597

comandant de pluton, loc]iitor comandant de companie sau func]ii echivalente \n \nv#]#m@ntul militar. _n aceste condi]ii, am fost numit din oficiu \n func]ia de Ofi]er 3 \n statul major – {eful Cercet#rii (func]ie echivalent# gradului de maior) la Batalionului 26 V@n#tori Munte din Brad (Mun]ii Apuseni). _n cadrul adun#rii \n care s-au anun]at oficial reparti]iile, numirea mea a fost caracterizat# ca fiind “\ntr-un post de mare r#spundere” (lucru corect, de altfel), dar a[ fi preferat ca acest lucru s# se produc# firesc, la timpul [i la gradul potrivit. Pe atunci, aveam s# aflu ceva mai t@rziu, B. 26 V.M. era o unitate \nfiin]at# \n 1969, \n contextul preg#tirilor ce au urmat invaziei sovietice din Cehoslovacia.

Unitatea Militar# 01099 Brad \n care eu urma s# lucrez fusese, c@ndva, una de elit#. Pe atunci, \ns#, la patru ani de la re\nfiin]are, \n condi]ii materiale precare, greu de imaginat ast#zi (dar cam a[a erau marea majoritate a unit#]ilor din mediul rural sau semiurban), garnizoana era una din cele mai dificile [i mai pu]in atractive, intr@nd \n categoria celor de tipul celebrelor, pe atunci, Pleni]a, V@nju-Mare sau Topraisar. Pentru zona Ardealului, numai Beiu[ul [i Zal#ul mai erau considerate astfel de garnizoane (nu se \nfiin]ase, \nc#, unitatea din Bor[a). Cu alte cuvinte, mai r#u dec@t la Brad nu prea aveai unde s# ajungi!

C@nd am sosit acolo, \n ziua de 14 septembrie 1973, dup# o c#l#torie cu un autobuz ticsit din Deva, Batalionul se g#sea \ntr-o situa]ie bizar#: nu existau solda]i dec@t pentru gard# (paza unit#]ii [i a depozitelor); comanda unit#]ii fusese decapitat# \n urma unui control al e[alonului superior – Comandamentul Armatei din Cluj (fuseser# destitui]i [i muta]i \n alte unit#]i: comandantul, [eful de stat major, loc]iitorul comandantului, secretarul de partid; [eful de stat major al artileriei; [eful cercet#rii); la comand# se g#sea, temporar, un maior – un tip autoritar [i dinamic, bun cunosc#tor al vie]ii de cazarm# [i al instruc]iei \n mun]i, f#r# studii superioare, Paul Coit#, cu care finalmente, m-am \n]eles c@t se poate de bine. Motivele acelei situa]ii nu-mi erau prea clare: se spunea c# se g#siser# o serie de nereguli grave, a[a cum se produceau, de regul#, pe vremea aceea, la \nfiin]#ri de unit#]i, c@nd se muncea, adesea \n spirit haiducesc – din lips# de resurse [i sub presiunea unor ordine nerealiste, adesea absurde – pentru c# singurul lucru care conta era \ndeplinirea misiunii. Se produseser# [i ni[te accidente de circula]ie, cel mai adesea din cauza preg#tirii foarte precare a [oferilor – solda]i veni]i direct de la plug, de la strung sau de la coas#, [coli]i sumar timp de [ase luni la o unitate de profil [i trimi[i s# conduc# autocamioanele sau autoturismele cu solda]i, armament, muni]ii sau alte materiale, pe drumuri de munte demne mai degrab# de cursele de groaz# din filmele de r#zboi. \n plus, unitatea, r#t#cit# printre mun]ii auriferi, unde singurul lucru care se \nt@mpla era mineritul, era renumit# prin consumul exagerat de alcool, \ndeletnicire specific#, de altfel, [i minerilor din zon# – de altminteri oameni de treab#, curajo[i [i loiali, cobor@nd resemna]i \n ad@ncurile Apusenilor, genera]ie dup# genera]ie, ca fantome t#cute din alt# lume.

La pu]in timp dup# ce am ajuns acolo, au sosit, r@nd pe r@nd, noul comandant (un locotenent-colonel de infanterie din Lugoj), noul [ef de star major (un maior de v@n#tori de la o unitate din Sf@ntu Gheorghe), noul loc]iitor al comandantului (un c#pitan, tot de v@n#tori [i tot de la Brigada din Bra[ov), noul secretar de partid (un locotenent-colonel din Zal#u), [i al]ii. Cei doi ofi]eri de v@n#tori \mi fuseser# colegi de studii la Academia Militar#, dar \n alt# grup# [i nu prea ne cuno[team dar, cel pu]in, ne [tiam. Treptat, unitatea [i-a intrat \n ritm; au revenit solda]ii de la munci agricole; mi-am cunoscut 598

subordona]ii cu care trebuia s# asigur capacitatea de ac]iune a Batalionului din perspectiva culegerii de informa]ii despre inamic, teren, stare a vremii [i a condi]iilor locale din raionul ac]iunilor de lupt#. R#spundeam, deci, de: un pluton de 27 de solda]i-cerceta[i (comanda]i de locotenentul Oprean, mai t@n#r \n promo]ie dec@t mine), o grup# de comenduire (cartiruire) [i \ndrumare a circula]iei [i o grup de observare vizual#; patru autoturisme ARO M-46, cu 3.000 de moto-kilometri pe ciclu de instruc]ie; o autosta]ie radio R-104. Aveam, de asemenea, echipament de alpinism [i un c@ine salvamont â&#x20AC;&#x201C; Gili[, de altminteri, un camarad devotat al cerceta[ilor mei. Zona noastr# de responsabilitate era cea a Mun]ilor Apuseni, pe care trebuia s# \i cunoa[tem dumnezeie[te, cu toate crestele [i v#ile, cu toate drumurile [i potecile, cu satele sale, cu minele sale, cu pe[terile sale, cu p#durile sale. Instruc]ia noastr# se desf#[ura preponderent \n tabere de munte â&#x20AC;&#x201C; la St#nija [i Izbit# (unde Batalionul avea, pe atunci, o serie de bar#ci), pe Muntele G#ina sau Muntele Bihor, la Podul Grohot, la Vidra sau la Avram Iancu, la Arie[eni ori pe Valea Urd@ncu[ei, la Pe[tera Sc#ri[oara, pe Valea }oha, Dup# Piatr# ori _ntregalde.

La scurt timp dup# integrarea \n cadrul Batalionului (unde eram privit cu o anumit# curiozitate din cauza gradului foarte mic pentru o astfel de func]ie, a faptului c# nu veneam nici de la V@n#tori, nici de la Cercetare), am primit rapid [i alte sarcini suplimentare care, se zicea c#, prin tradi]ie, revin [efului cercet#rii: [eful Comenduirii de Garnizoan# ([i [ef al Arestului de Garnizoan#); ofi]er cu primele cercet#ri; [eful colectivului de coordonare a activit#]ii Bibliotecii de unitate; [eful grupei de bilan].

Desigur, unele sarcini erau mai mult formale, dar, \n calitate de [ef al Comenduirii de Garnizoan#, cerin]ele erau chiar presante: trebuia s# asigur locuin]e de serviciu pentru cadrele nou venite \n unitate (erau nu doar cei veni]i \n cadrul Comenzii Batalionului, ci [i al]i c@]iva locotenen]i comandan]i de plutoane, precum [i c@]iva subofi]eri proasp#t veni]i din [coal#). De fapt aceasta a fost prima sarcin# important# primit# acolo, pentru c# solda]ii nu veniser# \nc# de la munci agricole. A fost ceva cu totul nou pentru mine: nu exista nici o procedur# de rutin# [i nu aveam nici o experien]# \n acest sens. A trebuit s# lucrez ca la campanie: culegerea de informa]ii, analiza situa]iei, identificarea c#ii de ac]iune, etc. Am g#sit, \ns#, solu]ia: Ora[ul Brad dispunea de un num#r relativ important de blocuri noi, construite pentru minerii de la Mina Gura Barza. Nu toate erau ocupate, pentru c# [i mina ducea lips# de personal, a[a c# am reu[it s#-l conving pe administratorul Minei (care administra [i fondul de locuin]e), s# ne cedeze zece locuin]e pe care Prim#ria ora[ului le-a transferat Batalionului. Am rezolvat, astfel, majoritate situa]iilor \ndrept#]ite (familii cu copii, familii f#r# copii, nec#s#tori]ii â&#x20AC;&#x201C; \n ordinea vechimii \n garnizoan#), [i am intrat [i eu \n posesia unui apartament, evident mai mare ca fosta mea garsonier# din Sibiu. Am plecat, prin noiembrie, la Sibiu s#-mi aduc familia: eram gr#bit [i nu aveam mare lucru de adus, a[a c# am reu[it s# \nchiriez un camion \n care am \nc#rcat totul.

So]ia [i b#iatul, al#turi de mine, \n cabina camionului. _mi amintesc [i acum expresia fe]ei so]iei mele care, dup# ce v#zuse placa indicatoare de intrare \n Brad [i dup# ce mai merseser#m cale de vreo trei-patru kilometri numai printr-un peisaj tipic rural, m-a \ntrebat tem#toare dac# a[a este tot (venea din Sibiu, un ora[ autentic). Am glumit, spun@ndu-i c# da, dar ochii i-au \nflorit c@nd a v#zut primele blocuri. Mi-am amintit scena pentru c#, dup# numai doi ani de locuit \n Brad, a plecat de acolo cu lacrimi \n ochi: se legase mult de acele locuri, de casa noastr# de acolo, de prietenii pe care ni-i f#cusem.

599

Timpul pe care l-am petrecut la B. 26 V.M. a fost o experien]# profesional# extraordinar#. Nu lucrasem, p@n# atunci, efectiv, \n nici o unitate militar# lupt#toare, de[i fusesem de foarte multe ori, \n multe unit#]i. Petrecusem majoritatea timpului de p@n# atunci \n institu]ii militare de \nv#]#m@nt – ca elev, ca student, ca instructor. Aici, la Brad, am primit botezul focului [i am \nv#]at c# trebuie s# fi \ntotdeauna preg#tit s# po]i face orice trebuie. Aici am \nv#]at meserie militar# cu adev#rat – instruc]ie, supravie]uire, confruntarea [i fr#]ia cu muntele, camaraderia ost#[easc# autentic#, f#r# deosebire de grade sau de func]ii. Aici, la V@n#tori de Munte, spiritul de echip# \nseamn# via]# sau moarte, dependen]a, adesea total#, a vie]ii unui membru al echipei de capacitatea coechipierului de a-[i \ndeplini sarcina lui (via]a fiec#ruia at@rn@nd, adesea, efectiv, de o simpl# coard#, de t#ria ei, de faptul dac# cel care a f#cut-o [i-a f#cut meseria bine sau prost). Aici, la V@n#tori, comandantul de pluton sau de companie este, adesea, egalul oric#rui osta[, confrunt@ndu-se cu exact acelea[i riscuri, c#]#r@ndu-se la fel pe st@nci, m@nc@nd la fel, odihnindu-se la fel, duc@ndu-[i singur toate cele trebuincioase \n rani]a lui (pentru c# nimeni nu poate c#ra mai mult [i pentru c# nu [tii niciodat# c@nd ai nevoie de lucrurile tale). Am str#b#tut, astfel, Apusenii de-a lungul [i de-a latul. Cerceta[ii mei erau elita batalionului [i trebuiau s# cunoasc# totul. Nu st#team niciodat#, var# sau iarn#, mai mult de o s#pt#m@n# pe lun# \n Brad. Poligonul de tragere era, cel mai adesea, unul pe care noi trebuia s# \l amenaj#m (improviz#m) \n locuri unde nici un camion cu materiale n-ar fi putut ajunge niciodat#. Am prins aici, \n Mun]ii mei, inunda]ii [i am sc#pat, ca prin minune, din calea unui torent care a f#cut, \n zece minute, din bivuacul nostru organizat pentru odihna de scurt# durat#, un loc de nerecunoscut – plin de bu[teni, pietre, noroi [i buturugi. Am p#truns cu autoturismul nostru ARO M-461 culoare kaki \n sate r#t#cite, unde nu mai ajunsese nici o ma[in# niciodat#. Am trecut noaptea pe c#r#ri de munte pe care, a doua zi, [oferul meu refuz# s# cread# c# el a condus ma[ina. Am urcat, dinspre G#ina, prin {eaua Bihor, pe V@rful Biharia [i am cobor@t pe c#r#ri aparent imposibile spre B#i]a Plai, printre halde negre de steril uranifer extras c@ndva, pe vremea ocupa]iei sovietice, de c#tre mineri ce duseser# o via]# de ocna[. Am tr#it nop]i teribile, prin viscole ce m# \nfioar# [i azi, ori la temperaturi de care parc# nu vreau s#-mi mai aduc aminte.

M# g@ndesc adesea [i \ncerc s#-mi imaginez tr#irile pe care solda]ii no[tri de atunci, abia ie[i]i din adolescen]#, adesea la prima lor plecare de acas#, le vor fi avut; m# g@ndesc la ei [i m# \ntreb dac# toate astea vor fi avut (sau nu) vreun rost. \mi amintesc, adesea, o noapte de groaz# petrecut# undeva \ntr-o p#dure dintre Abrud [i Tab#ra de instruc]ie Izbita. Plecasem, pe \nserat din Tab#r#, cu un ARO, s# caut un camion r#t#cit – un camion \nc#rcat cu muni]ie. Eram ofi]erul cu func]ia cea mai mare \n Tab#r#. Camionul plecase din cazarm#, din Brad, trecuse de Abrud, dar disp#ruse f#r# urm# la l#sarea serii, iar dispari]ia unei mari cantit#]i de muni]ie constituia nu doar o problem# pentru care, \n acele vremuri, se intra \n pu[c#rie, ci [i, \n sine, un risc enorm. \n zon#, z#pada era de peste un metru, dar drumurile erau c@t de c@t practicabile. Pe la zece seara, pe c@nd mergeam de-a lungul unui fir de ap# ce unea localit#]ile din zon#, \ncerc@nd s# dau de urma camionului (eram numai cu [oferul), ma[ina noastr# a \nceput s# dea rateuri. Cur@nd, motorul s-a oprit din cauz# c# apa din benzin# \nghe]a pe conduct#. Eram cam la 10-12 kilometri de Abrud [i la 5-6 km de primul sat spre Izbita. Abandonarea ma[inii era considerat#, pe atunci, o adev#rat# crim#. Avarierea motorului din cauza apei \nghe]ate 600

\n instala]ie ar fi fost, la fel, un eveniment grav, soldat cu plata unei sume de bani enorm# pentru puterile noastre. O situa]ie cam f#r# ie[ire. Ca urmare, toat# noaptea aceea am f#cut eforturi supraomene[ti s# ducem, totu[i, ma[ina \n stare de func]ionare spre sat, sco]@nd apa din radiator p@n# reu[eam s# eliber#m conducta de dopurile de ghea]#, umpl@nd din nou radiatorul cu ap# dintr-un p@r#ia[ (din fericire, o ap# venind dintr-o min#, u[or c#ldu]#). Undeva, pe dup# miezul nop]ii, soldatul meu p#rea aproape epuizat [i m# ruga s# \l las s# doarm# pu]in. {tiam, \ns#, c# dac# l-a[ fi l#sat, ar fi adormit pentru totdeauna; acela[i lucru puteam p#]i [i eu. A fost o noapte \n care a trebuit s# nu ne oprim nici un minut, repet@nd aceea[i manevr#: pornit motorul; rulat at@t c@t reu[eam; golit imediat apa, r#sucind chinuitor manivela, atunci c@nd se oprea motorul; dezghe]at conducta la flac#r# de benzin#; reumplut radiatorul; rulat din nou, at@t c@t mergea motorul.

Din c@nd \n c@nd, \l b#team pe camaradul meu pe spate [i bra]e ca s# se \nc#lzeasc# [i s# m# \nc#lzesc, [i \i spuneam c#, dac# ar veni un lup, ar fi bine s#-l rug#m s# ne m#n@nce.

N-a venit. Am r#mas vii [i \ntregi. Am ajuns, spre diminea]#, aproape de sat. Am reu[it s# punem ap# cald#, cu sare, \n radiator; ne-au ajutat ni[te s#teni; ne-au dat ceai cald, neam \nc#lzit [i noi, dar a r#s#rit [i soarele. Camionul l-am g#sit \ntr-o curte \ntr-o alt# localitate, intact, din fericire, cu ofi]erul [ef de ma[in# \nc# ame]it de tr#sc#u. A[a am ajuns \napoi la Tab#r#, dup# aproape 12 ore de drum. Acolo am v#zut c# termometrul \nregistrase, \n noaptea aceea, valoarea record de 36,5 grade C sub zero.

Via]a de unitate din Brad fusese, \ns#, punctat# [i de alte c@teva evenimente importante pentru viitorul meu. Astfel, pentru c# lucr#m \ntr-o unitate subordonat# direct Comandamentului Armatei din Cluj, se \nt@mpla ca unii din ofi]eri s# fie convoca]i la Cluj [i antrena]i la diferite activit#]i ale Comandamentului: controale, inspec]ii, aplica]ii sau exerci]ii tactice, cursuri de preg#tire. _ntr-un astfel de context, am fost chemat la c@teva aplica]ii conduse de Comandamentul Armatei, lucr@nd \n cadrul Sec]iei Cercetare.

M# remarcase, la un exerci]iu al batalionului nostru, un ofi]er din Sec]ie [i, cum nu aveau niciodat# \ncadrare complet#, se ajutau cu oameni de la trupe. A[a am ajuns s# particip la aplica]ii desf#[urate \n zona Miercurea Ciuc, Timi[oara, Bistri]a, Oradea, Cincu sau Zal#u [i tot pe aceea[i filier#, am participat la cursuri de preg#tire pentru cerceta[ii \n ad@ncimea dispozitivului inamicului [i cursuri de fotogrametrie [i fotointerpretare.

Pe de alt# parte, \ntr-un context diferit, \n toamna anului 1974, fusesem convocat prin surprindere, la o unitate de personal din Bucure[ti, f#r# s# cunosc motivul. Eram \n tab#r# de munte, ca de obicei. Primisem o not# telefonic# s# m# prezint urgent la unitate.

Sosisem cu greu, pe la ora 16.00, cu o ma[in# de ocazie. Am avut timp doar s# revin la lumea normal#, s#-mi schimb hainele de instruc]ie cu uniforma de ora[, s# ridic documentele de c#l#torie de la unitate [i s# prind trenul din urm# pe la Vin]u, pentru c# \l sc#pasem la Deva. Ajuns la Bucure[ti, \nc# mai sem#n@nd a v@n#tor de munte, cam s#lbatec, din Apuseni, am constat c# mai erau vreo 10-15 ofi]eri tineri, cam tot at@t de informa]i ca [i mine; nu \l cuno[team pe nici unul dintre ei (eram din promo]ii diferite [i din arme/specialit#]i diferite). De la C#minul Cob#lcescu unde fusese fixat locul de prezentare, ne-au dus cu un autobuz undeva, nu [tiu unde. \n cl#direa \n care am intrat atunci, nu am recunoscut nici un indiciu despre tipul sau profilul unit#]ii \n care ne aflam. Se intra pe r@nd \ntr-o \nc#pere (un birou), \ntr-o ordine pe care nu o cuno[team, 601

[i se ie[ea pe alt# u[#. De acolo, am plecat â&#x20AC;&#x201C; un grup mic, cu un microbuz, direct la gar#, cu recomandarea s# nu discut#m despre cele petrecute \n#untru. Au trecut mul]i ani de atunci [i, cum nu se \nt@mplase mare lucru, cred c# se poate povesti acum. _n fapt, \n ceea ce m# privea, lucrurile decurseser# cam a[a: \n birou erau, \ntr-o zon# de lucru, trei persoane: un general, un colonel [i un civil (dup# haine), dintre care nu am recunoscut pe nimeni. La o m#su]# lateral#, un locotenent-colonel de intenden]#. A fost o discu]ie de aproape o or#, cam dezl@nat# aparent, cam f#r# un subiect anume, \n cadrul c#rei mi se ceruse s#-mi descriu drumul de p@n# atunci, [i cel civil [i cel militar. Povestirea mea fusese punctat# cu \ntreb#ri care \ncercau s# l#mureasc# unele aspecte ce li se p#reau, probabil, de interes. Nu reu[eam, \ns#, s# \n]eleg exact ce doreau s# afle [i, ca urmare, \ncercam s# dau r#spunsuri care s# \mi lase loc de manevr#, r#spunsuri care, uneori puteau fi interpretate ca imprecise ori volatile. Sim]eam, dup# felul \n care decurgea discu]ia, c# nu erau mul]umi]i de r#spunsurile mele, c# erau u[or irita]i [i c# voiau s# r#spund mai tran[ant. Eu aveam dou# motive s# fiu prudent: pe de o parte, nu [tiam ce vor de la mine [i nu voiam s# m# angajez orbe[te \ntr-o direc]ie o care nu o cuno[team, nu o \n]elegeam [i, deci, nu [tiam dac# mi-a[ fi dorit-o, formul@nd, de aceea, r#spunsuri capabile s# sugereze urm#toarea \ntrebare, (pentru care a[ fi fost, astfel, preg#tit). Pe de alt# parte, m# temeam c#-mi vor face o observa]ie stupid#, capabil# s# m# indispun#. Pe acest fond, al continu#rii r#spunsurilor cam \n doi peri, la \ntreb#ri ce nu se \ncadrau, \nc#, \ntr-un proiect, unul din cei trei m-a \ntrebat, brusc, ce \n#l]ime am (nu p#rea nimic suspect, pentru c#, spre exemplu, mai devreme, fusesem \ntrebat dac# sunt fricos, ori dac# \mi place s# m# bat, ori dac# a[i fi gata s# sar cu cu para[uta, a[a, nepreg#tit [i chiar dac# nu trecusem examenul medical: la acestea r#spunsesem c#, \n principiu, nu, dar dac# trebuie, asta e!). De[i, ca regul#, d#deam r#spunsuri rapide, imediat ce se formula \ntrebarea, la aceasta am ezitat pu]in, dup# care am r#spuns: 1,69-1,70 m. La acest r#spuns, cei trei au explodat, unul zic@nd: cum, domnule, la dumneata nici \n#l]imea nu este sigur#? Am r#spuns c#, \n acel moment aveam 1,70 m, dar c#, \n mod normal, adic# atunci c@nd eram tuns regulamentar, aveam 1,69 m. Dup# o clip# de t#cere, au izbucnit to]i trei \n r@s, unul din ei zic@nd c#tre ceilal]i: domâ&#x20AC;&#x2122;le, are dreptate [i de data asta. \n realitate, eu st#tusem mai tot timpul sub tensiune: eram cam netuns, cu p#rul mare a[a cum se purta la unit#]i, mult peste standardele bucure[tene (dar acceptabil, desigur, la Brad). Pe atunci, \n Bucure[ti, era aproape o v@n#toare \mpotriva tinerilor locotenen]i, mult prea tenta]i de moda vremii, care \nsemna p#rul mare (m-am amuzat, mai t@rziu, peste ani, c@nd am v#zut moda tunsorii militare la ofi]erii [i solda]ii americani â&#x20AC;&#x201C; undeva pan# \n v@rful capului!, ceea ce \nseamn# c# [efii no[tri de atunci erau un fel de precursori ai parteneriatului de mai t@rziu!). M# temusem, deci, c# \mi vor face aceast# observa]ie, pentru care nu eram tocmai vinovat: voisem s# m# tund regulamentar, dar nu mai avusesem timp, nici m#car \n Gara de Nord. Nu a mai fost cazul.

Am plecat de la acea discu]ie destul de nel#murit. La \ntoarcerea \n Brad, am \ncropit o poveste despre o posibil# deta[are la Academia Militar#, la Catedra de Automatizarea Conducerii Trupelor (ACT), despre care colegii mei [tiau c# fusese o discu]ie la sf@r[itul studiilor \n Academia Militar#. Peste vreo dou#-trei s#pt#m@ni, \ns#, m-am trezit \n Brad cu ofi]erul de intenden]# care parc# lua noti]e la acea discu]ie: venise s# fac# o verificare de cadre. Unul din colegii mei mai mari \mi povestise, relativ bucuros, discu]ia 602

pe care o avusese cu ofi]erul cadrist [i, cu o nedisimulat# satisfac]ie, \mi spusese c# a povestit [i ce [tia despre problemele mele de la dosar, exprim@ndu-[i convingerea c# nu o s# plec eu prea cur@nd de acolo. \n aceea[i sear#, ofi]erul de cadre dorise s# fac# o activitate de cunoa[tere [i la mine acas# (aluzia de auto-invitare fusese mai mult dec@t str#vezie). Vizita a decurs bine: so]ia mea reu[ise, cam contra-cronometru, s# preg#teasc# o cin# rezonabil#, pe m#sura condi]iilor de atunci [i de acolo. St#tusem un pic de vorb#, \ncepusem s# \n]eleg cam \n ce parte bate, dar lucrurile nu p#reau suficient de clare. La sf@r[itul vizitei, l-am condus pe cel \n cauz# spre hotelul nostru militar; pe drumul de \ntoarcere spre hotel, ofi]erul mi-a spus din senin: tinere, ai putea s# ai un viitor str#lucit dar, pentru asta, ar trebui s# divor]ezi. Am sim]it vorbele lui ca pe o veritabil# lovitur#: nu-mi puteam imagina cum, dup# ce o cunoscuse pe so]ia mea, dup# ce m@ncase lini[tit m@ncarea g#tit# de ea, dup# ce \mi v#zuse b#ie]elul de doi ani, domnia sa putea s# \mi spun# a[a de brutal c# ar fi bine s# divor]ez. I-am r#spuns, atunci, iritat, c# nu m-am c#s#torit la ordinul cuiva [i c#, deci, n-o s# divor]ez la ordin. Ne-am desp#r]it f#r# regrete [i aceasta a fost ultima discu]ie pe o tem# care, dup# cum am \n]eles mai t@rziu, ar fi urmat s# conduc# la o activitate \n domeniul informa]iilor externe (nu la Direc]ia de Informa]ii a Armatei) \ntr-o zon# de fr#m@nt#ri [i conflicte. Nu [tiu dac# acel refuz al meu se notase [i dac# a jucat vreun rol \n dificult#]ile pe care le-am avut \n anii ce au urmat, dar la nivelul situa]iei mele concrete de atunci, \nt@mplarea \n cauz# nu a avut nici o alt# urmare. A[a c# mi-am v#zut mai departe de treburile mele de Cerceta[ la V@n#tori \n Apuseni. Oricum, treaba mea era aici, [i erau multe de f#cut din aceast# perspectiv# de cerceta[. Exista atunci, mai mult neoficial dec@t oficial, dar, cu siguran]#, cu discre]ie, o preocupare activ# pentru cunoa[terea a tot ce se putea cunoa[te despre Armat# Sovietic# [i cea a Ungariei, despre posibilele lor ac]iuni, informative sau diversioniste, pe teritoriul nostru sau \n interiorul Armatei noastre. C#ut#rile de aceast# natur# fuseser# declan[ate de invazia sovietic# din august 1968, se amplificaser# continuu [i nu puteam fi deloc str#in de o astfel de preocupare, specific#, de altfel, meseriei de cerceta[. _n toamna anului urm#tor, pe c@nd eram, deja, locotenent-major, lucrurile s-au schimbat, au evoluat pe cu totul alte coordonate. Spuneam, pe undeva c#, de mai multe ori, fusesem convocat la Cluj pentru a participa la unele aplica]ii tactice conduse de Comandamentul Armatei a 3-a. Pe timpul uneia dintre aceste activit#]i, {eful Cercet#rii Armatei, colonelul Constantin Ionescu, un ofi]er de o competen]# [i probitate profesional# remarcabile, aflat spre sf@r[itul carierei [i purt@nd triste]ea unor stupide suspiciuni pentru ni[te ani petrecu]i mai demult, la studii, la o academie militar# din URSS, m-a \ntrebat dac# nu a[ dori s# lucrez \n Sec]ia Cercetare. I-am r#spuns c# a[ fi onorat, dar c# acest lucru nu era posibil [i i-am explicat de ce. \n mod bizar, m-a \ntrebat dac# sunt poc#it; am fost, sincer, mirat de \ntrebare, n-am \n]eles de ce o pusese; i-am r#spuns c# nu, [i at@t. Peste o vreme, m-a \ntrebat din nou dac# doresc sau nu s# lucrez \n Sec]ie, de data aceasta solicit@nd un r#spuns clar: da sau nu? L-am asigurat c# mi-a[ dori \n mod real, dar c# [tiam c# nu puteam ob]ine avizul organului de contrainforma]ii, din cauza noilor bareme de securitate, politizate excesiv, ap#rute pe la \nceputul anilor â&#x20AC;&#x2DC;70. La scurt timp dup# aceea, am primit, \ns#, ordin de mutare la Cluj. Atunci nu am \n]eles bine cum reu[ise acest lucru, dar unul din noii mei colegi de Sec]ie (Colonelul Bratu â&#x20AC;&#x201C; un om extraordinar ca meseria[, ca om de carte, un veritabil g@nditor [i poet, un om cu o suit# 603

de probleme personale dificile [i delicate) m-a l#murit c# [eful Sec]iei reu[ise s# varienteze vigilen]a celor de la cadre [i de la Contrainforma]ii (pe care, de altfel, nu \i agrea deloc din motive personale), sub pretextul c# fusesem \ncadrat la sec]ia cercetare a unui corp de armat# ce urma s# ia fiin]# la r#zboi, undeva \n Banat; eram, deci, opera]ional, \ncadrat pe Anexa <N>, la Deva, \n timp ce, \n realitate lucram, temporar se considera, la Cluj, \n Comandamentul Armatei.

Am fost mutat, deci, la Cluj-Napoca, la Comandamentul Armatei a 3-a, printr-o \nt@mplare pentru c#, \n mod normal, ascensiunea mea profesional# era blocat# din cauza problemelor din dosarul de cadre. De altfel, ca urmare a acestei situa]ii, \n toat# perioada 1973-1989, nu am putut ocupa niciodat#, oficial, o func]ie de comand# sau de conducere militar#. De[i \n]elesesem \nc# de pe atunci acest lucru, acest lucru m# revolta enorm [i speram c#, \ntr-o zi, aceast# nedreptate va fi curmat#, iar eu doream s# fac tot ceea ce ar fi fost necesar pentru ca ziua aceea s# vin#. Pentru c# ]ara c#reia \i jurasem credin]# nu era doar a lor, a celor ce stabileau criterii, ci era [i a mea. Dar mai [tiam c# drumul p@n# acolo, ori p@n# atunci, era lung [i periculos, cerea efort, r#bdare, curaj, capacitate de supravie]uire, \ncredere [i preg#tire pentru a fi gata la \nt@lnirea cu [ansa real# a victoriei. Era, cu alte cuvinte, drumul lung [i singuratec al unui cerceta[ \n dispozitivul inamicului.

La pu]in timp dup# ce am ajuns la Sec]ia Cercetare a Armatei, am fost trimis la un curs \n mediul universitar civil clujean – un curs de [tiin]a conducerii, cibernetic# [i informatic#, organizat de Universitatea din Cluj [i Centrul Teritorial de Calcul Cluj – dou# veritabile redute, pe atunci, ale [tiin]ei [i g@ndirii libere, \ndr#zne]e, nonconformiste.

Am f#cut atunci cuno[tin]#, \n mod sistematic [i deschis, cu bazele [tiin]ifice ale managementului modern [i ale cercet#rii opera]ionale, \n cadrul c#rora lucr#rile de specialitate ale lui Taylor [i Fayol, sau cele de logic# matematic# ale lui Moisil [i Joja \[i aveau locul cuvenit. Tot atunci, am f#cut cuno[tin]# cu limbajele de programare din vremea pionieratului informaticii – ASSIRIS, FORTRAN [i COBOL (ce istorie \ndep#rtat# pare acum!), cu Metoda PERT (analiza drumui critic \n re]ea) dar [i, mai ales, cu oameni, speciali[ti civili – profesori sau studen]i ca mine, veni]i din toate mediile profesionale ale zonei. A fost o experien]# extraordinar#, chiar dac# scopul preg#tirii nu era acela de a deveni specialist \n informatic# [i a lucra ca specialist \n structura de informatic# a Armatei a 3a, ci unul mai general, de cunoa[tere a tendin]elor de evolu]ie a fenomenului militar modern. \n orice caz, Centrul Teritorial de Calcul Cluj avea, pe atunci, alura unei veritabile fort#re]e-avanpost, chiar dac#, la nivelul dot#rii nu dep#[eau nivelul unui Felix-512.

Comandamentul Armatei avea \n dotare un Felix-256 sta]ionar [i unul mobil, instalat pe dou# camioane carosate special, pentru campanie. Sec]ia Cercetare a Armatei era la curent cu toate nout#]ile \n materie [i rula permanent un num#r important de programe, at@t dintre cele ce vizau, \n cadrul aplica]iilor tactice, analiza capacit#]ii de ac]iune a inamicului, calculul raportului de for]e sau planificarea ac]iunilor cercet#rii, c@t [i analiza cotidian#, periodic# sau pe proiecte, a informa]iilor sau fundamentarea planurilor operative.

Mar[ for]at printre nisipuri mi[c#toare _n cadrul Sec]iei Cercetare, se efectua un volum foarte mare de activit#]i dintre cele mai diverse – de la participarea la preg#tirea [i conducerea procesului de preg#tire stra604

tegic#, operativ# [i tactic# a Comandamentului, preg#tirea [i conducerea aplica]iilor tactice [i a exerci]iilor de stat major (cu trupe, cu cadre [i transmisiuni \n teren sau pe hart#), p@n# la coordonarea [i verificarea activit#]ilor de preg#tire de specialitate ale unit#]ilor de cercetare din compunerea Armatei a 3-a. Concomitent, se desf#[ura activitatea proprie de culegere, prelucrare [i valorificare a informa]iilor militare necesare preg#tirii Comandamentului, din orice surs# posibil#, inclusiv din cercetarea radio proprie.

Pe atunci, Armata a 3-a avea, ca arie de responsabilitate teritorial#, Zona de Opera]ii de Vest, respectiv, \ntreaga zon# a Transilvaniei [i Banatului, cu frontiera \ncep@nd de la V@rful Stogul (\n nord), p@n# la intrarea Dun#rii \n ]ar# (grani]# cu URSS, Ungaria [i Iugoslavia), iar \n ad@ncime, p@n# la Vatr# Dornei, Miercurea Ciuc, Bra[ov Sibiu [i Poarta Oriental#. Aveam trei divizii mecanizate (Oradea, Timi[oara, Dej), o divizie de tancuri (T@rgu Mure[) [i dou# brig#zi de v@n#tori (Bra[ov [i Bistri]a) [i, desigur, numeroase alte mari unit#]i [i unit#]i de artilerie [i rachete (cu destina]ie terestr# [i antiaerian#), geniu, protec]ie antichimic#, lupt# radioelectronic#, logistic#, etc. Din perspectiva specialit#]ii de cerceta[i, Sec]ia noastr# r#spundea de preg#tirea [i capacitatea de ac]iune a patru batalioane de cercetare (Satu Mare, Oradea, Timi[oara [i T@rgu Mure[), dou# companii de cercetare de v@n#tori munte (Bra[ov [i Prundu B@rg#ului), o companie de Cercetare \n Ad@ncime (Huedin – o unitate de elit#, preg#tit# pentru ac]iuni speciale \n dispozitivul inamicului, inclusiv prin para[utare) [i un Batalion Radioelectronic.

Personal, am primit sarcini \n mai toate aceste domenii, dar activitatea mea s-a concentrat \ndeosebi pe centralizarea [i analiza informa]iilor operative (am fost, timp de cinci ani, gestionarul fondului documentar special al Sec]iei Cercetare, fapt care mi-a oferit [ansa extraordinar# de a citi cam tot ce se putea citi despre armatele str#ine [i despre activit#]ile militare ale puterilor epocii), preg#tirea exerci]iilor [i aplica]iilor tactice, preg#tirea cerceta[ilor din trupele de v@n#tori [i a grupurilor de cercetare \n dispozitiv, inclusiv \n domeniul – nou ap#rut pe atunci, al luptei \mpotriva grupurilor de cercetarediversiune [i teroriste. Era o activitate intens#, care ne consuma nu doar marea majoritate a timpului de lucru zilnic, dar [i, cel mai adesea, al duminicilor sau timpul planificat pentru concediile de odihn#. De altfel, la gradul [i func]ia mea de atunci, cel mai adesea, luna de lucru se \mp#r]ea simplu: trei s#pt#m@ni – la trupe; o s#pt#m@n# – la preg#tirea de comandament. Problemele de familie nu-[i prea g#seau, practic, locul, \n v@ltoarea evenimentelor, de[i via]a cotidian# devenea tot mai grea. La mutarea \n Cluj primisem o garsonier#, undeva la marginea dinspre p#dure a Cartierului M#n#[tur (este adev#rat, una mai mare dec@t cea din Sibiu – avea vreo 18 mp), locuin]# \n care am stat aproape un an [i \n care a venit pe lume cel de-al doilea copil al nostru, o feti]# minunat#, Monica, sosit# chiar \n ziua de m#r]i[or, \n 1976. _ncepuse, \ns#, deja, criza alimentelor; la Cluj, aceasta se sim]ea chiar mai acut dec@t la Bucure[ti ori la Timi[oara, astfel c# p@n# [i procurarea laptelui, inclusiv a laptelui praf pentru copii, devenise o veritabil# aventur#.

Lucrurile se \nr#ut#]iser# [i mai mult dup# cutremurul din martie 1977 (tragicul eveniment, m# prinsese \n cazarm# Batalionului de V@n#tori din Miercurea Ciuc, unde participam la o aplica]ie tactic#, a[a c# sim]isem din plin explozia subteran# din Vrancea).

Din punct de vedere profesional, m# integrasem bine \n Sec]ia Cercetare: cuno[team bine oamenii, \mi f#cusem prieteni \n genera]ia t@n#r# din Comandament [i avusesem, \n prima perioad# de lucru, parte de lini[te [i de aprecieri pozitive. Dup# vreo doi ani, 605

\ns#, lucrurile au \nceput s# se schimbe, deoarece serviciul de cadre reanalizase situa]ia mea [i ajunseser# la concluzia c# nu a[ fi avut voie s# lucrez \n Comandamentul Armatei. _n anul 1978, am avut o prim# ciocnire cu un ofi]er de la Sec]ia Cadre, care mi-a spus, neoficial, c# nu mai puteam fi ]inut mult timp acolo din cauza problemelor de la dosar [i c# trebuia s# \mi caut de lucru. }in minte c#, \n prima parte a discu]iei, am \ncercat s# \l conving, cu argumentele logice ale activit#]ii mele profesionale, c#reia nu i se puteau aduce repro[uri, dar mi-am dat seama repede c# b#team nu la o u[#, ci \ntr-un zid. Nici argumentele omene[ti [i familiale (aveam o familie de \ntre]inut, aveam doi copii de crescut) nu-[i g#siser# prea mult ecou, de[i cel cu care vorbeam ([i care apar]inea unei genera]ii mai vechi, probabil foarte loiale, dar f#r# prea mult# [tiin]# de carte, nu doar \n domeniul militar ci [i a[a, \n general) era, \n felul lui, un om de treab#. Am schimbat tactica [i am reu[it s# fac cu el o \n]elegere: eu i-am promis c# voi pleca de bun# voie din Armat#, la un moment dat, iar el mi-a promis c# \mi va ob]ine aprobarea pentru a participa la concursul de admitere la Facultatea de Drept din Cluj â&#x20AC;&#x201C; cursuri f#r# frecven]# (pe atunci, pentru a participa la concursul de admitere la o astfel de facultate, ca ofi]er, aveai nevoie de dou# aprob#ri â&#x20AC;&#x201C; una pe linie militar#, de la Direc]ia de Cadre a Ministerului; o a doua, de la organul de partid). I-am promis c#, dup# ce voi termina studiile de Drept, o s# plec \n via]a civil#. A fost de acord cu propunerea mea [i s-a ]inut de cuv@nt: mi-a ob]inut, \n timp scurt, cele dou# aprob#ri.

Am intrat la facultate \n toamna anului 1978, dar studiile durau cinci ani. Pentru o vreme, am fost l#sat \n pace. \ntre timp, \ns#, cel \n cauz# a fost pensionat, iar eu nu a mai trebuit s#-mi ]in promisiunea de a pleca, pentru c#, \n fond, fusese doar o discu]ie privat#, nu una oficial#. Pe atunci, eram, \n Armata a 3-a, vreo patru-cinci ofi]eri cu pozi]ii relativ importante, afla]i \n situa]ia de a fi, pentru diverse motive, \ndemna]i s# plec#m din Armat#; ne cuno[team, discutam uneori \mpreun# situa]ia [i ne \n]elesesem s# nu facem nici unul nici o solicitare \n acest sens. Aceasta era, de altfel, schema obi[nuit# prin care se \ncerca \ndep#rtarea din armat# a unui ofi]er, pentru motive politice: pentru c# nu aveau un motiv profesional s# te dea afar# [i pentru ca fapta s# nu se \nregistreze ca persecu]ie politic#, \ncercau s# te aduc# \n situa]ia s# ceri tu s# pleci (prin nepromovare, \ncadrare \n func]ii necorespunz#toare, mutare \n garnizoane \n care nu doreai s# lucrezi sau la momente nepotrivite, etc.). Varianta a doua era compromiterea, sustragerea de documente, \mpingerea pe panta consumului de alcool sau atragerea \n cercuri sau la activit#]i dubioase ori ilegale.

Renun]asem de mult la inten]ia de a studia filozofia, at@t din motive pragmatice (nu oferea, practic, nici o perspectiv# profesional# real#) c@t [i datorit# degrad#rii continue a \nse[i ideii de studii \n acest domeniu, invadat de o ideologie simplist#, rudimentar#, tot mai strident \n contradic]ie cu realitatea social# [i uman# [i transformat# tot mai mult \ntr-un simplu instrument propagandistic. Alesesem domeniul juridic ca specializare civil# pe de o parte pentru c# ideea de a studia Dreptul m# atr#gea prin natura provocatoare a unei astfel de op]iuni [i, pe de alt# parte, pentru c# oferea posibilitatea de a g#si de lucru, la nevoie. {tiam, desigur, c# nu a[ fi putut ajunge procuror sau judec#tor (pentru c#, [i \n aceste profesii, erau acelea[i restric]ii [i condi]ion#ri ca [i cele pentru statutul de ofi]er); eram, de asemenea, convins c# nici avocat nu a[ fi putut ajunge, pentru c# [i accesul \n acea breasl# era destul de controlat; eram, \ns#, la fel de convins [i c# mi-a[ 606

putea g#si de lucru ca jurisconsult undeva \ntr-o mare uzin#, ori la un trust de construc]iimontaj, la unul de \mbun#t#]iri funciare sau pe la vreun CUASC (un fel de stru]o-c#mil# mai recent# a epocii – Consiliu Unic Agroindustrial de Stat [i Cooperatist) de prin Cluj sau de prin \mprejurimi. Ajunsesem s# cunosc destul de bine zona, oamenii [i obiceiurile, a[a c# eram c@t de c@t optimist. Am urmat, deci, studiile la Facultatea de Drept din Cluj nu doar sub zodia exigen]ei recunoscute a corpului profesional de acolo (am intrat \n acel an, la Drept la FF c@teva sute de studen]i – mul]i la a doua facultate – dar am absolvit, cinci ani mai t@rziu, numai vreo 80-90). Dublu motivat, deci, cu securea excluderii din Armat# at@rnat# amenin]#tor de creanga cea mai de jos a copacului vie]ii, am parcurs acest veritabil tur de for]# f#r# nici un e[ec, astfel c#, \n vara anului 1983, eram deja posesorul calificat al diplomei de Licen]# \n Drept. Supravie]uisem cu bine confrunt#rilor cu mon[tri sacri ai Facult#]ii de Drept de atunci, precum profesorul Matei Basarab (drept penal) sau Vladimir Hanga (drept roman); conlucrasem bine cu profesori la fel de faimo[i ca profesioni[ti, dar mai umani [i mai apropia]i de studen]i, precum profesorii Niciu I. Mar]ian (drept interna]ional public), Ion Bobo[ (teoria general# a statului [i dreptului), Liviu Maior (Istorie), Ion Mircea (criminalistic#), sau Lucia Moldovan (drept procesual penal); f#cusem fa]#, de asemenea, ironiilor fine, \ntotdeauna \ntemeiate, dar mereu ustur#toare, ale profesorului Deleanu (drept constitu]ional) [despre prima \nt@lnire cu acesta, la examenul din anul \nt@i, \mi amintesc o scen# care caracteriza perfect atmosfera de la Drept: la proba oral#, era, la r#spuns, \naintea mea, un tip cam plin de el, despre care se spunea c# ar fi fost activist cu oarece func]ie important# pe la un jude] din zon#; obiceiul locului era c# studentul examinat \[i prezenta subiectul din pozi]ia \n picioare, la o m#su]# asem#n#toare cumva locului unde se sus]ineau pledoariile la tribunal; cel \n cauz# alesese, \ns#, o pozi]ie lejer#, st@nd jos, cam ca la [edin]ele pe care, probabil, le conducea; mai mult dec@t at@t, era [i destul de departe de subiect, despre care vorbea cam ca la adun#rile de b#tut apa \n piu# despre documentele de partid.

Sim]eam plutind \n aer furtuna, pentru c# profesorul Deleanu nu prea era dus pe la biseric#; l-a \ntrerupt, iritat, dup# vreo zece minute spun@ndu-i: Ascult#, domnule! La noi, Dreptul la f#r# frecven]# se face din unul din cele dou# motive posibile: fie vrei s# profesezi, fie din pasiune. Dac# vrei s# profesezi, atunci trebuie s# [tii carte; dac# o faci din pasiune, cu at@t mai mult! Ie[i afar#! A[a s-a terminat dialogul, f#r# nici o ezitare din partea profesorului, care era (mi-a confirmat dup# vreo dup# vreo zece ani, c@nd ne-am \nt@lnit la un prieten comun), \n deplin# cuno[tin]# de cauz# cu privire la pozi]ia tovar#[ului.

Mi-am \ntocmit lucrarea de diplom# sub \ndrumarea regretatului profesor Niciu I. Mar]ian, la disciplina Drept interna]ional public, pe o tem# interesant# - combaterea terorismului interna]ional – (evident, din perspectiv# juridic#). Era o tem# destul de nou# pe atunci \n lumea universitar#, dar una care, din perspectiva cunoa[terii fenomenului, \mi era nu doar accesibil# ci [i foarte apropiat# preocup#rilor profesionale. Dispuneam, la acea dat#, de surse de informare cu mult mai bogate dec@t cele din biblioteca universit#]ii, pentru c#, \n anii aceia, fenomenul terorist \n Europa [i Orientul Apropiat luase o amploare deosebit#: era una din formele majore de manifestare a confrunt#rii specifice R#zboiului Rece, a crizei profunde a sistemului socialist [i crizei ideologice a Occidentului, a acutiz#rii problemei palestiniene [i a conflictului arabo-israelian, a 607

interven]iei sovietice \n Afganistan. Anii aceia au fost, de altminteri, anii ac]iunilor teroriste spectaculoase ale grup#rilor “Brig#zile Ro[ii” din Italia (precum uciderea premierului Aldo Moro [i atentatului din Gara Bolognia) [i “Nucleele Armatei Revolu]ionare” din Germania de Vest, anii asaltului antiterorist israelian de pe Aeroportul Entebbe din Uganda (Opera]iunea Fulgerul), ai ac]iunilor teroriste de o rar# cruzime desf#[urate de gruparea terorist# palestinian# “Septembrie Negru” sau de gruparea terorist# greac# “17 Noiembrie”.

Formularea unei strategii de pozi]ionare fa]# de fenomenul terorist, cu toate componentele sale (terorism de dreapta [i terorism de st@nga, \n Europa; terorismul propalestinian, \n Orientul Apropiat [i oriunde \n lume), pentru a minimiza riscurile la adresa securit#]ii na]ionale nu era o sarcin# u[oar#, cu at@t mai mult pentru un regim care \ncerca un lucru imposibil: s# aib# rela]ii bune, de cooperare cu toate blocurile geopolitice aflate \n confruntare – Estul, Vestul, Lumea Arab# [i Israelul.

Mai mult dec@t at@t, nu doar explozia fenomenului terorist era de r#u augur, ci [i alte evenimente cu mare impact asupra st#rii de securitate. C@teva dintre acestea puteau genera consecin]e directe pentru noi. _mi amintesc, astfel, c# moartea lui Tito (\n martie 1980), generase un val de preocup#ri (evenimentele din 1968 [i invazia sovietic# \n Afganistan \n 1979 men]ineau vie teama de Rusia). Lucram la Cercetare [i am fost chemat de urgen]# la birou; se transmisese un semnal de alert# [i mi s-a cerut s# preg#tesc urgent o analiz# de impact (raportat la pericolul din est, pentru Rom@nia, Iugoslavia p#rea atunci singura poart# spre libertate \n cazul unei agresiuni sovietice, la care, evident, s-ar fi raliat, dup# estim#rile noastre, Ungaria [i Bulgaria). Instaurarea unui regim prosovietic \n Iugoslavia ar fi echivalat, pentru noi, cu \ncercuirea. Nu s-a \nt@mplat asta, dar dispari]ia regimului Tito a dat startul crizei iugoslave care, cu timpul, a dus la uria[ul focar de conflicte interetnice din anii ‘90, conflicte inspiratoare de g@nduri sumbre [i pentru al]ii.

Spre sf@r[itul anului urm#tor, instaurarea legii mar]iale \n Polonia a determinat o reac]ie asem#n#toare: punerea Armatei \n stare de alert#. _ntr-o astfel de situa]ie, diminea]a, \ntr-o zi duminic#, am tr#it aceea[i experien]#: chemat urgent la birou, avalan[# de informa]ii, analiz# de impact. Chestiunea era [ocant# pentru c# nu exista model de analiz# pentru o astfel de situa]ie: pur [i simplu, nu exista ipotez# teoretic# potrivit c#reia, \ntr-o ]ar# socialist#, s-ar putea decreta legea mar]ial# \n absen]a unui pericol militar extern.

Explica]ia pe care o c#utam atunci, sau, poate justificarea pe care \ncercam s# o g#sim, a fost aceea c#, printr-o astfel de m#sur#, Armata Polonez# \ncercase ([i, finalmente, reu[ise) s# previn# o invazie militar# sovietic# de tipul celei din 1968, avea o urm# de logic#, dar nu putea fi argumentat# prin informa]ii certe. O astfel de explica]ie era, \ns#, greu de circulat deoarece punea \n discu]ie rolul conduc#tor al partidului [i deschidea discu]ia despre justificarea, \n anumite circumstan]e, a prelu#rii conducerii de c#tre Armat# (discu]ii de aceast# natur# se purtau, voalat, \n leg#tur# cu rolul lui Antonescu \n evenimentele din 1940 [i cu r#spundere partidelor politice pentru falimentul politicii rom@ne[ti \n zorii celui de-al Doilea R#zboi Mondial).

Prin toamna lui 1982, urmase moartea lui Brejnev, eveniment ce generase speran]e majore cu privire la diminuarea riscului de agresiune militar# dinspre est, Brejnev fiind perceput preponderent prin aceast# prism#. (Ca \n orice alt domeniu al vie]ii sociale din 608

Rom@nia, [i \n mediul nostru militar circulau obi[nuitele bancuri politice, adesea surprinz@nd esen]a unei situa]ii. _n chestiunea asta, despre conduc#torii sovietici, circula urm#toarea clasificare: Lenin – bal[oi titan; Stalin – bal[oi tiran; Hru[ciov – bal[oi turist; Brejnev – bal[oi tanchist”). Ce urma s# ne aduc# viitorul, r#m@nea de v#zut. _n fapt, a urmat acea succesiune destul de bizar# la conducerea URSS, succesiune care, trec@nd prin Andropov (fost [ef al KGB) [i Cernenko (despre care \n folclorul politic rom@nesc se zvonise c# ar avea [i ceva origini rom@ne[ti), a ajuns la Gorbaciov, care, \n mod paradoxal, a generat cel mai mare pericol pentru regimul ceau[ist nu prin apelul la Doctrina Brejnev, ci exact printr-o pozi]ie total opus#: deschiderea c#tre reforme democratice. (Ca s# ne men]inem, \ns#, \n tonul epocii, c@nd, adesea, f#ceam haz de necaz, cred c# e bine s# anticipez [i s# men]ionez o glum# care circul# \n Rom@nia la pu]in timp dup# instalarea lui Gorbaciov, glum# care spunea a[a: Afirma]ie: ru[ii sunt foarte sup#ra]i pe noi. _ntrebare: de ce? R#spuns: pentru c# ei i-au invitat de trei ori pe rom@ni la parastas, iar rom@nii nu i-au invitat, \nc#, nici m#car odat#!). Cam asta era mediul \n care lucram \n Armat# \n perioada studiilor la Drept [i astfel de griji, preocup#ri, abord#ri au \nso]it eforturile privind elaborarea lucr#rii de licen]# pe care trebuia s# o sus]in la Universitatea Babe[-Bolyai din Cluj.

Pentru sus]inerea lucr#rii, \ns#, am avut nu doar fire[tile emo]ii pe care orice student, la orice v@rst#, le are \n fa]a profesorilor, ci [i pentru c# era s# ratez prezen]a la examenul de diplom#. {i aceasta pentru c#, exact \n acea perioad#, eram plecat \ntr-o aplica]ie tactic# pe undeva prin zona Bistri]ei, aplica]ie de la care nu puteam s# lipsesc.

Am avut \ns#, adesea, norocul s# lucrez cu oameni capabili s# \n]eleag# situa]iile dificile [i dispu[i s# \[i asume r#spunderi omene[ti: m-am \n]eles cu [eful de Sec]ie, colonelul Vl#sceanu, s# lipsesc 24 de ore din zon#, sub acoperirea plec#rii \ntr-o misiune izolat#, misiuni care, de altfel, erau frecvente [i fire[ti \n activitatea noastr#. Am plecat \n seara zilei de dinaintea examenului, cu o ma[in# de ocazie, din zona Beclean-pe-Some[; am ajuns noaptea la Cluj [i mi-am preg#tit pledoaria pentru sus]inerea lucr#rii; m-am prezentat, a doua zi, la prima or#, la examen, am intrat printre primii (\n ordinea alfabetic#) [i am sus]inut lucrarea. Am luat examenul cu nota maxim#, m-am \ntors acas# [i am ref#cut drumul \napoi \n zona aplica]iei. Sear# eram, deja, la lucru, ca [i c@nd nimic nu s-ar fi \nt@mplat, de[i, din p#cate, nu putusem s# r#m@n la obi[nuita petrecere pe care fiecare promo]ie o are dup# sus]inerea lucr#rii de diplom#. Am s#rb#torit [i eu, at@t c@t s-a putut, mai discret, cu colegii de Sec]ie, acolo \n zon#, cu c@teva sticle de vin de Lechin]a.

Pe plan profesional, \n toat# perioada studiilor la Drept (activitate, de altfel, complet secundar# pentru cariera mea), parcursesem o suit# foarte dinamic#, tulbure [i contradictorie de evenimente. Astfel, \n vara anului 1980, se produsese o reorganizare radical# a trupelor de uscat, reorganizare \n cadrul c#reia, din dou# Armate (Armata 1 – Bucure[ti [i Armat 3 – Cluj Napoca), se constituiser# patru Armate de arme \ntrunite, ale c#ror comandamente au fost locate [i numerotate astfel: Armata 1 (Bucure[ti); Armata 2 (Buz#u); Armata 3 (Craiova); Armata 4 (Cluj-Napoca). Practic, din cele dou# comandamente existente p@n# atunci se \nfiin]aser# alte dou#: cel de la Bucure[ti, pe cel de la Buz#u; cel de la Cluj, pe cel de la Craiova. Sec]ia noastr# (Cercetare) cunoscuse [i ea transform#ri: plecase la pensie colonelul Ionescu (o vreme, Sec]ia a func]ionat f#r# [ef 609

oficial, dar sub conducerea colonelului Bratu â&#x20AC;&#x201C; un fost comandant de regiment [i fost [ef cercetare divizie, cel despre care spuneam c# era un profesionist excelent, un erudit [i un om de condei, dar [i un tip rebel, nonconformist, cu o serie de probleme personale, cunoscut, ca [i mine, c# nu va mai fi numit niciodat# \ntr-o func]ie de comand#/conducere).

Venise, apoi, la comanda Sec]iei, cineva din Direc]ia Informa]ii â&#x20AC;&#x201C; locotenent-colonelul Victor Negulescu, ofi]er t@n#r, cu multe cuno[tin]e din mediul militar extern, ceva mai pu]in familiarizat cu trupa, cu cerceta[ul de campanie, ambi]ios [i deschis inov#rii, care s-a integrat bine \n mediul nostru [i cu care am lucrat foarte bine. Nu a r#mas mult la noi, pentru c#, pe la \nceputul anului 1980, cred, a plecat ata[at militar la Roma (unul din foarte pu]inele posturi de ata[at militar care mai func]ionau pe atunci). _nainte de plecare, \mi aprobase un raport prin care solicitam mutarea la Divizia de la Timi[oara (tot la Cercetare, desigur, unde mai func]iona un nucleu al Corpului de Armat# fictiv c#ruia \i apar]ineam), mi[care prin care, pe de o parte, \ncercam s# m# protejez, sper@nd c#, odat# ce voi fi plecat din Comandamentul de Armat#, voi fi l#sat \n pace [i, pe de alt# parte, c#utam s# m# apropii de zona pentru care trebuia s# m# preg#tesc, zon# \n care aveam, desigur, mult de lucru pe linia specialit#]ii noastre. _n fapt, situa]ia mea continua s# se \nr#ut#]easc# deoarece, pe r@nd, al]i doi dintre fra]ii so]iei mele luaser# [i ei calea preo]iei, a[a c#, \n cur@nd, urma s# am la dosar, trei preo]i, nu doar unul. Colac peste pup#z#, primul dintre cei trei preo]i intrase \n aten]ia organelor de securitate pentru leg#turi cu cet#]eni str#ini [i inten]ia de a p#r#si ilegal ]ara, prin frontiera cu Serbia, dar [i pentru c# fusese b#nuit c# ar fi spovedit, prin 1977, un miner din Valea Jiului care, \ntr-un anumit fel, \i cam spusese c# va fi ceva r#zmeri]# prin Vale (\mi povestise despre acest lucru dup# evenimentele din Valea Jiului [i era fr#m@ntat \n leg#tur# cu posibilele declara]ii ale celui \n cauz#, despre care circulau zvonuri c# ar fi fost arestat). _n plus, socrul meu ajunsese s# nu se mai fereasc# de nimeni c@nd d#dea drumul aparatului de radio s# asculte Vocea Americii sau Europa Liber#: [tirile se auzeau pe toat# uli]a. Prin anii aceea, pe c@nd fiul meu avea, cred, vreo [apte-opt ani, surprinsesem, odat#, involuntar, o discu]ie \ntre ei, undeva \n gr#dina din T@rgovi[tea, discu]ie \n care socrul meu pleda ferm pentru existen]a mai multor partide, dup# ce, \n prealabil, \l asigurase pe fiul meu c# America nu va fi \ngenuncheat# niciodat#; m# surprinsese atunci at@t \ntrebarea pus# de copil, c@t [i r#spunsul bunicului, \ntr-un dialog cam ca de SF care sunase cam a[a: Dac# ar fi mai multe partide, \n care te-ai \nscrie? _n #l de opozi]ie, fusese r#spunsul prompt. Acesta era omul [i, de[i aveam destule necazuri de pe urma lui, \l \ndr#gisem a[a cum era, pentru curajul de a-[i sus]ine ideile [i pentru voca]ia lui de Don Qijote.

Lucrurile au evoluat, \ns#, [i atunci, altfel dec@t \ncercam s# mi le le planific. La c@teva luni dup# plecarea colonelului Negulescu \n Italia, a venit bomba: am primit ordin, al#turi de mul]i al]i ofi]eri din Comandamentul nostru (parte din ei, membri ai acelui nucleu de Corp de Armat#, parte din r@ndul celor \ncadra]i normal), s# plec#m la Craiova pentru a \nfiin]a noul Comandament al Armatei a 3-a (cel ce r#m@nea la Cluj fiind rebotezat Armata a 4-a, dup# o veche tradi]ie). Nu eram singurii: veneau, sau ajunseser# deja acolo, [i al]i ofi]eri din alte mari unit#]i, dintre care unii de la Divizia din Craiova. Eu urma s# fiu numit Ofi]er 1 la noua Sec]ie Cercetare a Armatei a 3-a (loc]iitor [ef sec]ie, func]ie echivalent# gradului de colonel, de[i, la acea dat#, aveam, \nc#, gradul 610

de c#pitan). Am f#cut un prim drum p@n# acolo, am f#cut recunoa[terea locului [i a nevoilor de lucru [i de echipamente, am asigurat transferul unei p#r]i a unit#]ii de cercetare \n dispozitiv din Transilvania \n Oltenia (ca nucleu al viitoarei Companii de Cercetare \n Ad@ncime). Urma s# plec definitiv peste vreo zece zile. Aveam acas# o situa]ie foarte \ncurcat#: so]ia mea, care fusese operat# \n anul precedent, trebuise s# mearg# la un tratament \ntr-o clinic# de balneoterapie pentru vreo 20 de zile (o luase cu ea [i pe fiica noastr#, care avea, pe atunci, patru ani). Eu r#m#sesem acas#, adic# la serviciu, cu b#iatul mai mare, c#ruia trebuia s# \i asigur existen]a zilnic# [i preg#tirea pentru [coal#. Cum o greutate nu vine niciodat# singur#, \n aceste zile, b#iatul nostru d#duse ceva semne de boal# (mai trecusem cu el printr-o perioad# foarte dificil#, pe la v@rsta de 4-5 ani [i numai norocul [i devotamentul unor doctori \l salvase). La control, medicul de specialitate \i descoperise o problem# cardiac#, pe care o punea pe seama unei r#celi [i a procesului de cre[tere, dar despre care m# asigura c#, urm@nd un tratament riguros [i adecvat, va dep#[i situa]ia.

Nu-i comunicasem nimic so]iei mele acolo unde era, a[a c#, atunci c@nd a venit acas#, dup# bucuria revederii, a re\nt@lnirii copiilor, [i dup# reacomodarea cu casa (st#team, deja, \n alt# locuin]#, primit# \n vara anului 1986 – un apartament cu dou# camere), i-am f#cut o cafea [i i-am supus cele dou# probleme: prima, cea legat# de s#n#tatea b#iatului, asigur@nd-o c# situa]ia este sub control [i c# va fi bine (ceea ce, \n timp, s-a confirmat); cea de-a doua – c#, peste trei zile urma s# plec la Craiova, definitiv. _n perioada aceea, so]ia mea nu lucra: trebuise s#-[i abandoneze serviciul c@nd am plecat din Sibiu. _n Brad fusese, practic, imposibil s# g#sim ceva de lucru pe profesia ei (tehnician veterinar) sau orice altceva c@t de c@t adecvat. Muta]i la Cluj [i f#r# nici un fel de rela]ii locale, nu avusesem nici o [ans#. Venise, \ntre timp [i cel de al doilea copil; nu aveam pe nimeni pe aproape, iar eu eram mai mult plecat dec@t acas# – un fel de tat# de duminic# pentru copii mei, pentru care c@nd veneam acas#, era s#rb#toare.

Mutarea aceasta nea[teptat# era ca o lovitur# de m#ciuc# pentru familie dar, dincolo de lacrimile so]iei, nu era nici o alt# solu]ie. S-a \nt@mplat, \ns#, [i de data asta, altfel.

Astfel, cu numai o dou# zile \nainte de termenul planificat pentru plecarea la Craiova, ordinul care viza mutarea mea a fost anulat [i a fost mutat, tot prin surprindere, un alt coleg al meu din sec]ie – maiorul Petric# Patatu, fost comandant al Companiei de Cercetare de la Huedin [i un bun specialist \n preg#tirea grupurilor de cercetare. Evident, situa]ia devenise dramatic# pentru el, dar ceea ce se petrecea nu avea nici o leg#tur# cu voin]a vreunuia dintre noi doi, de[i colegul meu, afectat la fel ca mine de o astfel de mi[care intempestiv#, se ab]inea cu greu s# nu-mi repro[eze vreo eventual# implicare. \n fapt, schimbarea se produsese pentru simplu motiv c# mutarea mea la Craiova ar fi \nsemnat o promovare \ntr-o func]ie de conducere (loc]iitor [ef sec]ie), iar, pentru aceast# promovare, era nevoie de avizul organului de contrainforma]ii de la Bucure[ti, aviz imposibil de ob]inut \n acele condi]ii. Am r#mas, deci, \n continuare, s# lucrez \n Sec]ia Cercetare a Armatei de la Cluj (de acum, Armata a 4-a), dar \ntr-o func]ie de Ofi]er 2 (echivalent# gradului de locotenent-colonel), \ntruc@t func]ia de Ofi]er 3 se desfiin]ase iar atribu]iile aferente fuseser# \ncorporate \n cele ale func]iei r#mase. Pe scurt, efectivul Sec]iei se cam \njum#t#]ise [i, chiar dac# aria de responsabilitate teritorial# se redusese (pierdusem Banatul [i ]ara B@rsei, r#m#sesem cu zona Harghita-Covasna), iar num#rul marilor unit#]i 611

se diminuase (predasem Divizia de la Timi[oara [i Brigada de V@n#tori de la Bra[ov), volumul de munc# nu prea sc#zuse (\nfiin]am, de altfel, dou# noi brig#zi de v@n#tori – una pentru Apuseni, la Alba Iulia [i alta pentru depresiunile intramontane, la Miercurea Ciuc).

C@teva luni mai t@rziu, colonelul Bratu, cel care asigura comanda Sec]iei s-a \mboln#vit grav [i a fost pensionat (a murit la scurt timp dup# aceea; nu am putut merge la \nmorm@ntarea lui, pentru c# eram \n spital, eu \nsumi operat de cur@nd). Urmarea acestui [ir de evenimente a fost aceea c#, pe la \nceputul anilor ’80, ani de extrem# complexitate din perspectiva evenimentelor politico-militare importante pentru securitatea european# [i securitatea Rom@niei (moartea lui Tito [i debutul crizei iugoslave; moartea lui Brejnev [i succesiunea spre Gorbaciov; criza polonez#; debutul r#zboiului rece rom@no-ungar sub bagheta Moscovei; declan[area crizei datoriilor statului rom@n – care a generat obsedantul deceniu al s#r#ciei rom@ne[ti; debutul public al conflictului azero-armean din Nagorno-Karabach; loviturile militare din Turcia; se conturase, de asemenea, clar, e[ecul aventurii sovietice din Afganistan), \n Sec]ia Cercetare a Armatei a 4-a mai lucram, \ncadra]i efectiv, doar doi ofi]eri – doi c#pitani (eu, specializat \n cercetarea trupelor, [i colegul meu, c#pitanul Lucian Florian, specializat \n cercetarea radioelectronic#). Eram totu[i, noroco[i, pentru c#, \n cadrul Comandamentului, func]iona \n subordinea Sec]iei, un grup de coordonare a cercet#rii radioelectronice, \n cadrul c#ruia lucrau c@]iva ofi]eri tineri pe care \i calificasem, at@t c@t se putuse, [i pentru \ndeplinirea altor sarcini dintre cele specifice structurii noastre. Mai aduceam, periodic, pentru lucru, colegi de-ai no[tri tineri, ofi]eri din cadrul unor unit#]i de cercetare subordonate. Mi-am amintit acest lucru pentru c#, \n acel an, \n toamna lui 1981, Comandamentul Armatei a fost inspectat, activitate \n cadrul c#reia, pentru verificarea muncii noastre, venise o comisie format# din trei ofi]eri de la Direc]ia Informa]ii: unul pentru activitatea operativ#, unul pentru instruc]ia for]elor de cercetare [i un altul pentru cercetarea radioelectronic#: ei – trei; noi – doi.

Anul urm#tor, lucrurile s-au complicat [i mai mult (a[ putea spune c# deveniser# mai hazlii, dac# nu ar fi fost triste): func]ia pe care lucram eu \n Sec]ia Cercetare s-a desfiin]at [i, de[i erau trei func]ii libere (toate, \ns#, echivalente gradului de colonel: una de [ef sec]ie, una de loc]iitor [ef sec]ie [i una de Ofi]er 1 – pe care, deci, nu puteam fi \ncadrat, \ntruc@t necesitau aviz), a trebuit s# plec din Sec]ia Cercetare. Din fericire, \ns#, \n cadrul acelui proces de reducere, \nfiin]are sau redistribuire a unor func]ii, s-a \nt@mplat c#, \n acela[i timp, s-a \nfiin]at, altundeva, o func]ie de lucr#tor de stat major (Ofi]er 2, echivalent# cu cea desfiin]at# pe care activasem p@n# atunci), iar eu am fost transferat, cu func]ie cu tot, la Sec]ia Opera]ii a Armatei a 4-a, pe atunci, sec]ia cea mai important# a Comandamentului Armatei. Nu am ajuns acolo \nt@mpl#tor, ci la solicitare expres# a [efului Sec]iei – colonelul Vl#sceanu (venit de c@]iva ani de la Bucure[ti, dintr-o structur# care se ocupa cu automatizarea conducerii trupelor), un ofi]er foarte bine preg#tit, riguros, exigent, dar accesibil [i apropiat de oameni (folclorul vremii \l cataloga [i pe d@nsul ca fiind, pentru ce motiv nu prea era clar, exilat [i f#r# perspective de promovare). _l cuno[team de c@nd venisem; lucram, adesea, \n cadrul echipelor \ntrunite, sub conducerea lui, la preg#tirea aplica]iilor tactice, [i acceptase adesea inova]iile pe care le propuneam \ntr-o structur# destul de m@ndr# de tradi]iile [i valorile ei; el \l adusese \n Sec]ia Opera]ii, de la Batalionul de V@n#tori de Munte din Predeal (cam tot odat# cu venirea mea la Cluj), pe un fost coleg de studii din grupa mic#, din promo]ia 612

noastr# de Academie â&#x20AC;&#x201C; Ion (Jean) Alm#[an, [i el locotenent-major pe atunci. _l cuno[team ([i m# cuno[tea), de asemenea, foarte bine, pe un alt t@n#r ofi]er (mai mare, \ns#, cu vreo zece ani dec@t noi, din alt# genera]ie deci) â&#x20AC;&#x201C; maiorul, pe atunci, Pantelimon Pralea, cel care a fost, pentru mult# vreme, emblema Sec]iei Opera]ii, un excelent practician, bun la toate, autoritar [i ambi]ios, dar prietenos, zeflemitor dar agreabil, cu o excelent# memorie a evenimentelor [i terenului; un prieten mai mare, apropiat [i autoritar \n mod natural.

Evident, tot un om f#r# perspective de promovare \n func]ii de comand# sau de conducere, pentru ceva probleme la dosar: un unchi care, \nainte de 23 august 1944 (cum se calcula pe atunci), fusese, pare-mi-se, ofi]er de jandarmi \n Basarabia, pe timpul r#zboiului din est. Ca [i mine, p@n# spre sf@r[itul regimului comunist, nu putea s# lucreze dec@t \n func]ii care, formal, nu necesitau aviz. \n fapt, \n via]a de toate zilele, trebuia s# cunoasc# tot, s# planifice tot [i s# fie \n m#sur# s# execute tot ce intra \n atribu]iile Sec]iei Opera]ii. _n acel an, am fost \naintat, la termen, la v@rsta de 34 de ani, la gradul de maior, moment ce marca trecerea \n r@ndul ofi]erilor cu grad superior, respectiv una din condi]iile ce trebuiau \ndeplinite pentru a avea [ansa la o carier# militar# complet#. Eram, de 13 ani, ofi]er activ. Fusesem \naintat la gradul de locotenent-major \n 1973, la termen, iar la gradul de c#pitan \n 1976, \nainte de termen. Formal, se p#rea c# m# aflu pe un drum bun, din perspectiva unei cariere militare ascendente, \n cadrul c#reia, aproape tot timpul, avusesem func]ii net superioare gradului. Din alt# perspectiv#, \ns#, av@nd \n vedere c# nu fusesem numit \ntr-o func]ie de comand# [i nici nu aveam nici o [ans# s# fiu numit, perspectiva mea real# era, net pesimist#, av@nd ca finalitatea cea mai probabil#, aceea a trecerii la pensie la \mplinirea v@rstei legale (52 de ani pe atunci, adic# \n anul 2000), cu gradul de locotenent-colonel. Avansarea la gradul de colonel era condi]ionat#, pe atunci, nu numai de promovarea examenului pentru grad (condi]ie profesional# normal#, de altfel), ci [i de aprobarea organului de partid [i avizul organului de contrainforma]ii, care condi]ionau primirea la examen. Iar gradul de colonel se acorda numai cu aprobarea expres# a Cabinetului 2(Elenei Ceu?escu).

Am lucrat pe acea func]ie un an de zile, dar, de la \nceput, mi s-a stabilit ca sarcin# principal#, lucru pe linia activit#]ii de cercetare [tiin]ific# \n domeniul militar, activitate care includea [i preg#tirea teritoriului pentru ap#rare, preg#tirea militar# a demnitarilor cu sarcini de ap#rare [i de cooperare cu alte structuri participante la activitate de ap#rare teritorial#; \n cadrul aceleia[i sarcini intra, de asemenea, [i una din activit#]ile cele mai pu]in dorite de cineva: redactarea textului de analiz# [i bilan] pentru aplica]iile tactice conduse de Comandamentul Armatei [i a rapoartelor-sintez# (cu a[a-zisele \nv#]#minte) ce se \naintau e[alonului superior dup# desf#[urarea aplica]iilor. Leg#tura cu Sec]ia Cercetare nu s-a \ntrerupt (o bun# perioad#, mai ales p@n# la numirea unui [ef acolo, dar [i dup# aceea, eram, practic, reprezentantul permanent al acesteia, la Opera]ii), dup# cum nu s-au \ntrerupt contactele cu reprezentan]ii Sec]iei Cercetare la Trupe din Direc]ia Informa]ii care r#spundeau de Zona de Opera]ii de Vest.

Lucram efectiv, \n cadrul Sec]iei Opera]ii, \n Compartimentul Cercetare {tiin]ific#, direc]ionat de un colonel, Eugen Szabo, \ncadrat Ofi]er 1. Ofi]er de tancuri la origine, colonelul Szabo era un ofi]er bine preg#tit, chiar dac# provenea din promo]iile de \nceput ale noii Armate (lucrase, \n adolescen]#, \ntr-un laborator de cofet#rie [i se pricepea, de minune, s# g#teasc# orice fel de m@ncare). Interesant, de asemenea, de remarcat c#, de[i 613

era de etnie maghiar#, cuno[tea limba rom@n# la un nivel realmente excelent [i dovedea, cu certitudine, nu doar o bun# cunoa[tere a teoriei [i practicii militare, ci [i foarte bune calit#]i stilistice [i un real talent la scris. Stabilisem rela]ii bune de la \nceput, de pe vremea c@nd lucram la Cercetare [i c@nd ne ciorov#isem, camaradere[te, pe o problem# de logic# (descoperisem c# \i pl#ceau, ca [i mie, scrierile lui Kotarbinski despre logica [i filozofia lucrului bine f#cut).

Am men]ionat mai sus c# nu prea era concuren]# pe aceast# func]ie â&#x20AC;&#x201C; responsabil cu cercetare [tiin]ific# \n domeniul militar (nu se f#cea carier# la trupe cu a[a ceva), care, justificat sau nu, \nsemna [i sarcina \ntocmirii bilan]ului aplica]iilor tactice. Problema \n sine era mai complicat# [i mai anevoioas# dec@t p#rea la prima vedere. _n fapt, pentru a putea face acel lucru, trebuia s# cuno[ti [i s# \n]elegi, \n totalitate [i \n profunzime, \ntreaga aplica]ie â&#x20AC;&#x201C; de la primele schi]e ale scopurilor, problemelor de \nv#]at [i ale cadrului grafic pe hart#, p@n# la manevrele reale, str#lucite sau gre[ite, ale trupelor \n teren. Aceasta \nsemna prezen]a efectiv# la toate activit#]ile majore, acolo unde participau comandantul (pentru c# bilan]ul exprima, \n esen]#, punctul de vedere al comandantului), [eful de stat major ori principalii [efi de arme sau sec]ii, aprecierea rapid# a modului \n care se rezolvase problema, conformitatea rezolv#rii cu normele doctrinare [i regulamentare, aprecierea comandantului [i recomand#rile f#cute de acesta, percep]ia executan]ilor, percep]ia reprezentan]ilor e[alonului superior sau ai structurilor de cooperare, [i concentrarea tuturor acestor fr@nturi de realitate \n aprecieri sintetice, corecte, utile, memorabile, pov#]uitoare sau critice. {i, mai pe [leau spus, seara t@rziu, dup# ultima [edin]# de lucru \n care se analizau evenimentele zilei \n curs [i se planificau ac]iunile zilei de m@ine, grupa de bilan] (cel mai adesea, unu-doi ofi]eri, cu una-dou# dactilografe), \ncepea faza a doua a muncii â&#x20AC;&#x201C; redactarea [i dactilografierea textului. Cu grij# ca, \n diminea]a urm#toare, comandantul s# aib# textul par]ial al lucr#rii (cronica la zi), ofi]erul de bilan] urm@nd s# o ia de la cap#t, s# fie prezent la noile activit#]i, p@n# \n noaptea de dinainte de bilan] c@nd textul trebuia asamblat, revizuit, redactat \n forma final#, gata s# fie prezentat comandantului la prima or# a dimine]ii. Este de \n]eles de ce nu prea era \nghesuial# pe astfel de func]ie [i de ce un ofi]er cu calit#]i profesionale normale [i cu [anse normale de promovare nu prea era dispus s# lucreze mult# vreme \ntr-o astfel de func]ie, unde trebuia s# fie mereu sub presiunea timpului [i a capriciilor comandan]ilor [i s# produc#, \n acela[i timp, lucr#ri de foarte bun# calitate. Colonelul Szabo lucra de ani buni \n aceast# func]ie: era [i el unul dintre cei care, de[i era \ndrept#]it profesional s# accead# la func]ii de comand#, nu avea [anse reale pentru c# avea probleme la dosar (rude \n str#in#tate). _n toamna anului 1983, dup# ce terminasem Facultatea de Drept c@nd, potrivit acelei \n]elegeri secrete, de demult, ar fi trebuit s# plec de bun# voie din Armat#, colonelul Szabo a fost pensionat brusc, [i, astfel, dup#, dou# \ncerc#ri nereu[ite cu doi ofi]eri cu gradul de colonel de a prelua sarcinile Biroului, am primit ordin, f#r# nici o discu]ie sau explica]ie, s# preiau eu aceste sarcini. \n acest scop, am fost numit \ntr-o func]ie de Ofi]er 1 (ce urma s# fie \ncadrat# doar la r#zboi), func]ie pe care am lucrat p@n# \n septembrie 1989, c@nd, cu c@teva luni \nainte de Revolu]ie, am fost numit efectiv pe func]ia pe care lucrase colonelul Szabo. _n fapt, am f#cut tot ceea ce f#cusem [i \nainte, cu deosebirea c# nu am mai avut nici un alt coleg cu care s# \mpart sarcinile. Solu]ia 614

adoptat# avea acela[i substrat: func]ia pe care am fost numit nu necesit# aviz; cealalt#, da.

Perioada despre care vorbesc a fost marcat# de multe alte evenimente interesante, care mi-au marcat, [i ulterior, cariera. Astfel, \n aceast# perioad#, l-am cunoscut pe {tefan Gu[#, \nc# de pe vremea c@nd era maior, comandant al Regimentului 6 Tancuri, apoi [ef de Stat Major [i comandant al Diviziei 6 tancuri (T@rgu Mure[). _l \nt@lnisem prima dat# la o aplica]ie \n Poligonul Cincu, la o ac]iunea de for]are a R@ului Olt, la H#lmeag. Am r#mas cu el \ntr-o rela]ie de lucru important# [i profund#. Am \n]eles repede c# f#cea parte din r@ndul celor care, dincolo de func]iile normale pe care le \ndeplineau, optase [i pentru o misiune mai profund#, aceea ce viza ap#rarea, \n orice circumstan]e [i cu orice pre], a Ardealului. {tiam c# sunt mai mul]i, dar nu prea ne cuno[team; \i [tiam doar pe cei c@]iva cu care discut#m, periodic (contacte ierarhic superioare sau juniori \n preg#tire) – obiectivele, priorit#]ile, nout#]ile sau urgen]ele. Generalul (de mai t@rziu) Gu[#, era, cred, implicat \n proiect mult mai profund [i mult mai substan]ial. L-am \nt@lnit periodic, inclusiv dup# ce a plecat la Bucure[ti, cu grij# ca leg#turile s# nu dea de b#nuit. Poate c#, uneori, men]inerea mea \n Armat# a beneficiat [i de sprijinul lui, dar acest lucru nu se putea face oficial, pentru c# ar fi putut compromite [i persoana [i cauza. M-au amuzat uneori, mai t@rziu, apari]ia unor scrieri – faimoase pe la \nceputul anilor ’90, despre un a[a numit Octogon, [i n-am [tiut niciodat# dac# fusese vorba de o simpl# potriveal#, sau poate, o aluzie, pentru c#, prin anii aceia, ne numeam sau \i numeam pe unii ca noi, \n glum#, optan]i (8-an]i), de la op]iunea net antisovietic# f#cut# atunci, dup# invazia din 1968 [Nici o leg#tur# cu chestiunea optan]ilor ap#rut# dup# Marea Unire]. Anii trecuser#, dar percep]ia unor posibile ac]iuni ostile, sovietice [i ungure[ti, \n Zona de Opera]ii de Vest nu disp#ruse. Dimpotriv#, primejdia p#rea c# se amplificase dup# 1981 iar, \n anii de triste]e ai ceau[ismului t@rziu (de dup# apari]ia lui Gorbaciov), riscurile – care deveniser# vizibile public – aproape nu mai puteau fi contracarate. Dincolo de acestea, \ns#, un lucru nu trebuia s# se mai \nt@mple niciodat#: tragedia petrecut# \n 1940 – cedarea f#r# lupt# a unor teritorii istorice rom@ne[ti. _n plan oficial, la nivelul vorbelor, [i al unor fapte, o serie de eforturi s-au f#cut atunci. M# refer la r#spunsul, relativ viguros \n planul scrierilor militare (istorice) [i al activit#]ilor viz@nd cunoa[terea [i educa]ia istoric#. Se declan[ase [i func]iona, uneori strident [i inadecvat, un program amplu de cunoa[tere a tradi]iilor militare – lupte, b#t#lii, scrieri istorice, etc. Activit#]i de aceast# natur# aveau loc \n caz#rmi, la aplica]ii, ori cu ocazia diferitelor ceremonii, adesea cu participarea copiilor din [coli, a celor angaja]i \n a[a numitele deta[amente de preg#tire a tineretului pentru ap#rarea patriei sau \n cadrul subunit#]ilor de g#rzi patriotice. Lipsite de o credibilitate real# fundamental#, din cauza imensei pr#pastii dintre propaganda politic# [i realitate, multe dintre aceste activit#]i generau, totu[i, o anumit# stare de spirit, o anumit# comuniune, pentru c# nici m#car \n astfel de condi]ii vitrege, \n care principalul inamic p#rea s# fie propriul regim politic, sentimentele patriotice [i ideea datoriei fa]# de patrie nu pieriser# de tot. Spun aceasta pentru c#, \n realitate, \ntocmai ca [i \n anii de dinaintea primului [i celui de al doilea r#zboi mondial, dincolo de o propagand# ipocrit# [i g#unoas#, guvernan]ii atentau grav la capacitatea de lupt# a Armatei, prin amputarea masiv# a resurselor bugetare [i materiale alocate. Este, desigur, adev#rat c# se f#ceau unele eforturi (mai realiste sau mai aberante) de \nzestrare cu tehnic# de lupt# (preponderent produs# \n ]ar#) precum: elicopterele 615

IAR-330 [i IAR-316; avioanele IAR-93 [i IAR-99; tancurile TR-85, transportoarele blindate TAB-71, TAB-77 [i TABC; autocamioanele DAC-665T; sta]ii de radio de diferite tipuri; completul de pod de pontoane PR-60; arunc#toarele de proiectile reactive, tunurile de cal. 130 mm [i cal. 100 mm; tehnica de protec]ie antichimic# [i antinuclear#. Se construise Distrug#torul M#r#[e[ti [i se cump#raser# avioanele performante MIG-29.

Pe de alt# parte, \ns#, bugetele pentru preg#tirea Armatei deveniser# simple pove[ti, cu cifre umflate artificial, dar cu resurse incredibil de mici (\mi amintesc, spre exemplu, c#, prin anul 1985, am participat de o aplica]ie cu trupe \n teren, cu dou# divizii, \n raionul Cincu, pentru care se planificaser# cam tot at@]ia moto-kilometri c@]i avusesem eu la Cercetare, la B. 26 V.M. \n anul 1974, dup# primul [oc petrolier!). Tot pe atunci, mai tot timpul [i mai mult de jum#tate, efectivele Armatei erau angajate permanent la munci industriale [i agricole, la extrac]ia de c#rbune sau \n termocentrale, la construc]ia de drumuri [i canale. Spun aceasta pentru c#, pe m#sur# ce pericolele la adresa securit#]ii na]ionale se amplificau vizibil, guvernarea de atunci, profund ostil# libert#]ii de g@ndire [i de ac]iune a cet#]eanului, inclusiv a celui \n uniform#, ac]iona \n mod criminal [i incon[tient, pe de o parte, \n direc]ia s#r#cii popula]iei (ceea ce ducea la disolu]ia for]ei morale a ap#r#rii na]ionale) [i, pe de alt# parte, \n cea a submin#rii capacit#]ii de ac]iune a Armatei.

Au fost anii unor greut#]i greu de imaginat azi, at@t \n planul activit#]ii profesionale a unui ofi]er, c@t [i \n cel al vie]ii ca fiin]# uman#, ca so] ori ca p#rinte. Pe de o parte, un serviciu greu, umilitor, adesea f#r# orizont, cu foarte pu]ine \mpliniri, cu st#ri de tensiune f#r# sens, cu suspiciuni [i ipocrizii jenante, cu o apreciere public# tot mai departe de menirea real# a Armatei. Pe de alt# parte, o via]# plin# de lipsuri, cu dificult#]i enorme \n procurarea alimentelor sau a multor altor articole de prim# necesitate, cu ve[nicul frig \n case din octombrie p@n# \n mai, cu zilele [i nop]ile f#r# curent, cu nesf@r[itele aventuri pentru procurarea produselor de Cr#ciun [i de Pa[ti, cu cozile la carne, lapte, caiete sau cafea, cu canistrele de benzin# date dup# col]uri [i comer]ul la negru cu ]ig#ri, l#mpi cu petrol, felinare sau lenjerie. Nimic din toate astea nu mi-au fost str#ine nici mie, a[a cum nu le-au fost majorit#]ii colegilor mei de la Cluj la Oradea, de la Brad la Arad, de la Alba Iulia la Bor[a sau Vatra Dornei, de la Beiu[ la Miercurea Ciuc. _n plan personal, lucrurile au evoluat permanent \n zig-zag. _n 1984 am publicat, la Editura Militar#, o carte (era, \ntr-un fel, o obliga]ie de serviciu), o lucrare consacrat# luptei \mpotriva trupelor de desant, aeromobile [i grupurilor de cercetare-diversiune [i teroriste. Tema fusese, mai degrab#, un pretext pentru mai bun# cunoa[tere a for]elor de elit# ale armatelor occidentale [i a procedeelor de ac]iune a acestora, pentru c# lupta modern# tindea s# dob@ndeasc# tot mai mult o cu totul alt# fizionomie dec@t cea standard, asem#n#toare r#zboiului clasic, studiat \n mod obi[nuit \n procesul oficial de preg#tire. Citisem mult \n acest domeniu, desigur at@t de mult c@t puteam g#si pe atunci \n fondurile noastre documentare, [i ie[ise o carte bunicic# pentru \nceput. M-am dus cu ea la Editur#, unde am fost repartizat pentru analiz# [i propuneri, la unul din redactorii de specialitate, un colonel. M# cuno[tea, pentru c# mai lucrasem cu unii colegi de-ai lui pentru finalizarea lucr#rilor unor [efi din zona noastr# sau pentru recenzarea unor lucr#ri.

Mi-a citit manuscrisul [i mi-a spus c# lucrarea ar fi putut s# fie publicat#, dar c# necesita o serie de adapt#ri care s# o fac# acceptabil# politic (referiri la documentele de partid, 616

citate din operele tovar#[ului etc.). Am \n]eles aluzia [i am acceptat sugestia, pentru c# voiam s# v#d cartea publicat#. A[a c#, finalmente, lucrarea a ap#rut, cu citatele ad#ugate de d@nsul, cu c#ciula politic# necesar#, a[a cum se zicea pe atunci, dar [i, desigur, cu dou# semn#turi, cea de-a doua fiind a mea.

Cu toate aceste adaosuri politice, cartea nu mi-a folosit prea mult \n carier#, pentru c# dosarul meu se cam \ngro[ase: aveam, deja, trei cumna]i preo]i. Unul din ei, cel mare (Vasile), fusese re]inut, \mpreun# cu fiica sa de nou# ani, \ntr-o localitate din zona de frontier# cu Serbia, pe c@nd \ncerca s# treac# dincolo. St#tuser# c@t#va vreme \n arest, b#tut [i h#r]uit, dar fusese eliberat din lips# de probe directe, sau poate, mai degrab#, pentru c# anchetatorii \[i \nsu[iser# valuta preg#tit# pentru dincolo, [i aruncat# \ntr-un tufi[ \nainte de arestare, dar g#sit# de ace[tia. Aflasem, cumva, despre asta, dar nu raportasem evenimentul, a[a cum cereau reglement#rile \n vigoare pe atunci [i, ca urmare, mi-am ad#ugat noi probleme la dosar. Ceva mai \nainte, prin 1977, fratele vitreg al so]iei (Cornel), pe care \l cunoscusem \nt@mpl#tor cu un an \nainte, ne f#cuse o vizit# la Cluj. _n acel context c@nd, dup# sosire, acesta, \mpreun# cu so]ia, plecase pentru ceva cump#r#turi \n ora[, b#iatul lor (\n v@rst# de vreo nou#-zece ani), ne-a povestit (cu inocen]a [i sinceritatea specific# v@rstei, a copilului care poveste[te ce a re]inut din discu]iile p#rin]ilor) c#, dup# ce vor pleca de la noi, vor merge la Oradea s#-[i viziteze ni[te prieteni, dup# care vor fugi \n Serbia, unde aveau ceva rude [i prieteni. Dup# aceea, spunea b#iatul, o s# mergem \n Italia, s# ne d#m \n lag#r, ca s# plec#m \n America. Nu uit spaima pe care eu [i so]ia mea am tras-o la auzul acelei pove[ti, \ntr-o vreme \n care chiar [i zidurile puteau s# aib# urechi, nu doar vecinii: nu [tiam dac# era, sau nu, o provocare (rela]iile dintre fra]ii vitregi nu fuseser# niciodat# cele mai cordiale [i nu-l cunoscusem prea bine pe Cornel) pentru c#, dac# nu ascundea nimic suspect, povestea copilului mi se p#rea stranie, deoarece era o iresponsabilitate grav# a p#rin]ilor s#-l expun# astfel pe copil [i s# ri[te [i ei \n mod inutil). Adev#rul este, \ns#, c#, ulterior, lucrurile au decurs exact a[a cum povestise b#iatul, semn c# ori Securitatea avea [i ea lipsurile ei, ori c# re]elele de contraband# func]ionau foarte bine \n orice condi]ii.

Peste un timp, am aflat c# cei trei au ajuns la Chicago. Evident, nu am raportat nici aceast# chestiune grav# (eram obliga]i s# raport#m orice astfel de eveniment, de \ndat# ce se producea, sau la actualizarea periodic# a dosarului de personal). Cei ce se ocupau de supravegherea loialit#]ii noastre, mi-au repro[at aceasta de mai multe ori, dar de fiecare dat# am avut acela[i r#spuns: strict legal, omul \n cauz# nu era fratele so]iei mele pentru c#, de[i, a[a cum se [tia, era copilul din prima c#s#torie a socrului meu, mama copilului pierduse procesul de paternitate (chiar dac#, dup# cum aflasem, pe un motiv de procedur#). _n fapt, problema nu era aceasta, ci era vorba de revolta mea \mpotriva unui sistem aberant \n care eu trebuia s# r#spund pentru faptele, bune sau nu, morale sau nu, justificate sau nu, ale unor oameni care f#cuser# ceea ce f#cuser# fie cu mult timp \nainte ca eu s# \i cunosc, fie dup# ce \i cunoscusem \nt@mpl#tor, dar pentru care (de[i erau, tot \nt@mpl#tor, socrul sau cumnatul meu) nu aveam de ce s# port vreo responsabilitate legal# sau moral#, iar faptele acelea â&#x20AC;&#x201C; at@tea c@te vor fi fost [i dac# vor fi fost, numi influen]au \n nici un fel, activitatea profesional#.

Lucram, pe atunci, \ntr-un colectiv excelent, camaraderesc, cu sim]ul r#spunderii [i al m#surii, serios [i cu sim]ul umorului, cu oameni pe care nu-i voi uita niciodat#. L-am 617

men]ionat, adesea, pe [eful Sec]iei. I-a[ aminti, \ns#, aici, pe unii din fo[tii mei colegi de atunci, \ntr-o ordine aleatoare, cu gradele lor de atunci (din unele momente), cu men]iuni care i-ar putea defini mai bine: c#pitanul Tiberiu Rogojan (cel care mi-a urmat la comanda Sec]iei Opera]ii \n 1995); c#pitanul Emil Margin (\n decembrie 1989, l-a adus pe Tokes de la Mineu la Cluj, de unde i s-a asigurat deplasarea la Bucure[ti); c#pitanul Mircea Mure[an (promovat, pe r@nd, comandant al Regimentului 10 Tancuri, comandant al Diviziei 57 Tancuri, comandant al Armatei a 2-a; numit \n regim de urgen]# prim-loc]iitor al ministrului de Interne la Mineriada din ianuarie 1999; loc]iitor al [efului SMG; rector al Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare); c#pitanul Cristian Bernevig (primul ofi]er rom@n cu studii militare de specialitate \n Fran]a, dup# Revolu]ie; ajuns, mai t@rziu, [ef al Direc]iei Informa]ii a Armatei; implicat \ntr-un tragic accident de circula]ie care i-a pus cap#t carierei militare); c#pitanul Grigore Fati (azi, primar \n Apahida); c#pitanul Vasile Dreptate; locotenentul-colonel Nicolae Botezan [i c#pitanul Vasile Micl#u[ (ofi]eri responsabili cu transporturile trupelor pe calea ferat#, azi pensionari); c#pitanul Gheorghe V@lcea (promovat comandant al Brig#zii 5 V@n#tori Munte Alba Iulia; la \nceputul anului 1990, a fost primul [ef al Sec]iei SRI Cluj; mult prea devreme trecut la cele ve[nice); c#pitanul Aurel Indreica (despre care am mai amintit; un suflet minunat, un om cu un destin tragic); c#pitanul Ionic# Manci (la data scrierii acestor r@nduri, general-maior, loc]iitor al comandantului Divizie 4 <Gemina>, urma[# a Armatei a 4-a); salaria]ii civili Nicu Buc[# [i Mihai Pop# (desenatori; primul â&#x20AC;&#x201C; cu o experien]# fantastic# \n munca de stat major) [i Lucica Moldovan (dactilograf#). Unii sunt, ast#zi, ca [i mine, la vremea amintirilor; al]ii, \nc# \n plin# activitate profesional# sau \n via]a politic# local#; c@]iva dintre ei, a[a cum am men]ionat, au plecat pe calea ve[niciei. _n anul 1985, lucrurile s-au complicat [i mai mult: un alt frate de-al so]iei mele (Doru), singurul care nu era preot (era tehnician horticol, undeva prin Lugoj [i, culmea ironiei, membru de partid â&#x20AC;&#x201C; f#cut pentru \ndeplinirea planului \ntr-o \ntreprindere care nu prea avusese noroc la voluntari), fugise din ]ar# trec@nd Dun#rea \not, \n Serbia; de acolo, plecase apoi \n Italia [i fusese internat \ntr-un lag#r de refugia]i. Vestea despre fug# mi-o adusese fiul meu, care \ncepuse deja s# mearg# singur, cu trenul, la bunici la T@rgovi[tea, l@ng# Lugoj, la \ntoarcere, \n gara Cluj, unde m# dusesem s# \l a[tept, \mpreun# cu un coleg [i prieten care avea ma[in#. Dup# ce ne rev#zusem, apucase s# spun# esen]ialul (Bunica este foarte sup#rat# [i pl@nge \ntr-una, din cauz# c# Doru a fugit \n Italia!), c@nd a \n]eles, din privirile mele, c# a f#cut o gre[eal#. Din fericire, gafa lui nu a avut urm#ri, pentru c# prietenul [i colegul meu (Aurel Indreica, un ofi]er t@n#r, fost comandant al Companiei de la Huedin, care mai t@rziu [i-a pierdut via]a \n contextul evenimentelor tragice din vremea Revolu]iei) nu auzise nimic, din c@t mi-a dat a \n]elege atunci [i din c@t s-a dovedit mai apoi. Fuga lui Doru putea s# pun# cap#t rapid prezen]ei mele \n Armat#. Riscul s# fiu dat afar# era iminent (putea fi doar o chestiune de zile sau s#pt#m@ni), dac# nu raportam. {i aveam de g@nd s# nu raportez, pentru c# efectul ar fi fost acela[i. Pentru o vreme, \ns#, nu s-a \nt@mplat nimic: ori nu aflaser#, ori aveam prea multe belele la dosar c# s# mai conteze \nc# una. Tr#iam, \ns#, permanent sub teroarea unui scandal pe aceast# tem#. _n acea perioad#, locuiam, \nc#, \n Cartierul M#n#[tur, \n apartamentul de dou# camere primit \n 1976. Era, \ns#, tot mai dificil: copiii crescuser#, aveau 14 [i, respectiv, 618

10 ani; erau b#iat [i fat# [i aveau nevoie de camere separate. _n ultimii ani, f#cusem numeroase cereri pentru reparti]ia unei locuin]e cu trei camere (la care eram \ndrept#]it at@t dup# num#rul de membri ai familiei c@t [i dup# vechimea a[tept#rii), dar nu avusesem succes. Primisem, \n dou# r@nduri, c@te o ofert#, dar ambele f#r# succes: prima locuin]# oferit# se dovedise a fi dublu repartizat# [i cel care primise reparti]ia \naintea mea era mai \ndrept#]it, fiind mai mare \n grad. _n cazul celei de-a doua oferte, fusese vorba, \n realitate de numai dou# camere, de[i locuin]a mai avea un fel de c#m#ru]#, f#r# nici o fereastr#, cam de m#rime unei cu[ete din vagonul de dormit (calificat# drept camer#).

Refuzasem oferta, \n a[teptarea uneia mai omene[ti. O ocazie se ivise, oarecum, pe la \nceputul anului 1986, c@nd pusesem ochii pe un un apartament care ar fi putut s# fie repartizat Armatei: era \ntr-un bloc \n care majoritatea apartamentelor erau cump#rate (\ncepuse, de c@]iva ani, s# se dezvolte [i o astfel de form#). Apartamentul \n cauz# (mai erau c@teva la fel) era situat pe un col] de bloc, era prost finisat (cam nefinisat, de fapt) [i fusese refuzat de contractan]ii-proprietari. Cum Prim#ria avea restan]e mari la asigurarea cotei de locuin]e pentru Armat# [i cum eram legal \ndrept#]it s# primesc o locuin]# corespunz#toare situa]iei familiale, puteam spera ca acea locuin]# s# fie a mea, a[a c# am reu[it s# ob]in o reparti]ie provizorie p@n# la finisarea blocului [i la recep]ia final# a locuin]elor. Situa]ia era, \ns#, incert# [i, p@n# la \ncheierea contractului, nu puteam fi sigur de nimic. Lucrasem \ntruc@tva la finisarea unora din \nc#peri, dar constructorul mai z#bovea, \nc#, la remedierea unor lucr#ri de structur# [i la finalizarea unor instala]ii. }in minte c# ziua de 1 mai 1986, c@nd ar fi urmat s# mergem la p#dure cu copii (era o zi \nsorit# de se putea face plaj#), mi-am petrecut-o acolo (ca de obicei, nu prea aveam timp liber); atunci am aflat despre explozia de la Cernob@l (la patru zile dup#), [i ne-am bucurat c#, din cauza lucrului, nu gre[isem s# ne expunem la soare, \n aer liber, c#derilor de praf radioactiv.

Timpul trecuse cu tot felul de am@n#ri, a[a c# luna august ne prinsese tot \n vechea locuin]#. Era var# [i urma s# plec#m, toat# familia, \n concediu, pentru vreo dou# s#pt#m@ni la Mare, la Vama Veche (pe atunci, s#tucul acela pr#fuit de la marginea ]#rii era \nchiriat, vara, de c#tre Universitatea din Cluj â&#x20AC;&#x201C; care \[i asigur#, astfel, locuri de cazare la Mare pentru personalul s#u. So]ia mea, care reu[ise de c@]iva ani s#-[i g#seasc# un loc de munc# la Laboratorul de Metabolism Animal la Centrului de Cercet#ri Biologice (din compunerea Universit#]ii), ob]inuse, prin sindicatul lor, un bilet pentru familie.

Fusesem la Vam# [i anul precedent; acolo se dormea \n camere \nchiriate \n casele localnicilor, \n ni[te condi]ii cam primitive, iar masa se servea (bine) la cantina Universit#]ii instalat# \n condi]ii de campanie. De[i condi]iile materiale erau destul de rudimentare, atmosfera era una extraordinar# â&#x20AC;&#x201C; de libertate [i nonconformism, cu discu]ii [i dispute academice, cu via]# spiritual# [i artistic#. Pe fondul preg#tirilor de plecare, mi-a parvenit o [tire despre faptul c# fuga fratelui so]iei mele ([i revenirea lui, \ntre timp, acas#) ajunsese obiect de aten]ie pentru e[alonul superior [i c#, deci, puteau urma evenimente triste. _n situa]ia creat#, am luat, brusc, hot#r@rea s# nu mai plec la Mare [i s# r#m@n acas# pentru a rezolva problema locuin]ei. Am rugat-o, totu[i, pe so]ia mea s# mearg# cu copiii \n vacan]# (aveau nevoie de c@teva zile cu soare, pentru c#, \n Clujul nostru de atunci, verile erau de regul#, noroase, ploioase [i reci; adesea spuneam, \n glum#, c# 619

anul acesta, vara cade \ntr-o joi dup# mas#!). Lucrurile s-au desf#[urat cam a[a cum am convenit. Am r#mas acas# [i l-am luat cu asalt pe [eful comenduirii de garnizoan# (avusesem, c@ndva, o experien]# \n acest sens). I-am explicat situa]ia [i l-am rugat s# caute o solu]ie pentru \ncheierea grabnic# a contractului pentru locuin]#, chiar dac# recep]ia nu fusese f#cut#, oblig@ndu-m# s# nu ridic nici o problem# cu privire la neregulile constatate la cl#dire. _n trei zile, colegul nostru de la Garnizoan# a venit cu solu]ia: ob]inuse reparti]ia definitiv#, care implica ideea recep]iei. Oricum, peste c@teva zile, urma s# se \ntruneasc#, de drept, comisia de reparti]ie a locuin]elor, \n cadrul c#reia propunerea urma s# fie supus# aprob#rii.

Necazul era, \ns#, c# apartamentul respectiv avea nu trei camere, a[a cum solicitam [i eram \ndrept#]it, ci patru camere â&#x20AC;&#x201C; cam mici, e adev#rat (era unul din motivele pentru care contractan]ii \l refuzaser#). Pentru a ob]ine o camer# \n plus, aveam nevoie de un aviz medical din care s# rezulte o nevoie special#, determinat# de o afec]iune medical# care ar fi \ndrept#]it o astfel de solu]ie. Din nefericire, o astfel de situa]ie exista, de[i nu ne g@ndisem vreodat# c# aceasta ar putea fi un argument pentru solu]ionarea problemei locuin]ei: era vorba de faptul c#, a[a cum men]ionasem mai sus, so]ia mea reu[ise s#-[i g#seasc# de lucru, mai \nt@i temporar â&#x20AC;&#x201C; la o ferm# zootehnic#, apoi la Institutul Agronomic (clinic# veterinar# [i catedra de genetic#, de unde trebuise s# plece pentru c# profesorul cu care lucra fugise, pe nea[teptate, \n Germania); dup# aceea, un serviciu permanent la Centrul de Cercet#ri Biologice Cluj. Bucuria g#sirii unui loc de munc# nu durase, \ns#, mult, pentru c#, din cauza condi]iilor de munc# total hazardate, a mediul toxic din Laborator, so]ia mea dob@ndise o alergie respiratorie habitual# sever# (de care nu a mai sc#pat, complet, niciodat#) [i care, \n afara unor tratamente sporadice, la care nu prea se pricepeau medicii no[tri, avea nevoie de anumite condi]ii de echipare a camerei de dormit. Din fericire, medicul care o avea sub observa]ie, a acceptat s# elibereze certificatul doveditor \n timp util, astfel c#, \n c@teva zile, aveam reparti]ia [i, p@n# la \ntoarcerea familiei de la Mare, mutasem totul \n noua locuin]# [i o predasem pe cea veche. _mi amintesc noaptea aceea de sf@r[it de august, c@nd, dup# miezul nop]ii, cu mobila a[ezat# cum se nimerise, cu lucrurile stivuite haotic, dar intacte, hot#r@sem s# m# culc, s# dorm p@n# diminea]#, [i s# trec la aranjarea casei diminea]# urm#toare. {tiu c# reu[isem s#-mi aranjez locul de dormit, m@ncasem ceva \n grab# [i abia m# \ntinsesem c@nd casa a \nceput s# trepideze: era cutremur! Din fericire, nu prea puternic [i nici prea lung. A[a c# m-am lini[tit oarecum (eram, \ns#, \ngrijorat \n leg#tur# cu situa]ia familie aflat# la Vam#, a[a c# am \ncercat s# aflu ceva din transmisia radio: faptul c# se transmitea muzic# normal# m-a mai lini[tit un pic). Eram ceva mai lini[tit [i \n privin]a trecerii \n rezerv#, chiar dac#, \n graba mut#rii, trebuise s# renun] la o parte din lucruri: mi-a p#rut r#u de juc#riile pe care a trebuit s# le abandonez â&#x20AC;&#x201C; juc#rii pe care copiii mei le adunaser# de-a lungul anilor [i de care, chiar dac# nu mai aveau nevoie (pentru c# dep#[iser# v@rsta), le-a p#rut tare r#u c@nd, \ntor[i acas#, \n nou# locuin]#, nu le-au mai g#sit. Compensa]ia era, \ns#, c# acum avea fiecare camera lui, chiar dac# mobilarea lor adecvat# nu s-a putut face dec@t treptat, mai t@rziu. Mutarea \n Cartierul Gheorghieni, mai aproape de Comandamentul Armatei (avantajoas# pentru mine), avea [i alte implica]ii importante \n familie: fiul meu tocmai terminase clasa a VIII-a [i reu[ise performan]a ca, dintr-o [coal# de cartier modest# ca valoare, s# fie admis la cel mai bun [i mai faimos liceu din ora[ de pe 620

atunci â&#x20AC;&#x201C; Liceul de Informatic#; situat pe Dealul Feleacului, liceul era mai aproape de casa noastr#, astfel c# drumul la [i de la [coal# consuma mai pu]in timp [i era mai sigur, de[i trebuia f#cut zilnic pe jos. _n acela[i timp, mutarea a impus [i transferul fiicei mele de la aceea[i [coal# din M#n#[tur, la o [coal# mult mai bun# din noul cartier, de[i birocra]ia specific# epocii mi-a consumat multe zile de alerg#tur# de la un birou la altul, de la o autoritate la alta, p@n# am ob]inut toate aprob#rile pentru mutare, de parc# ar fi fost vorba de plecare \n alt# ]ar#.

Tot \n acel an, ceva mai spre sf@r[it, situa]ia mea se tensionase din nou, ca urmare a \n#spririi tonului venind dinspre Consiliul Politic Superior, pe fondul evenimentelor de la Bra[ov. Azi [tim, desigur, c# revolta muncitorilor din Bra[ov, din 15 noiembrie 1988, a fost primul semnal public al exploziei sociale ce avea s# vin# \n Rom@nia. Eram \ntro perioad# extrem de dificil# din perspectiva situa]iei economico-sociale, a mizeriei tot mai acute generate de programul de austeritate impus poporului rom@n de un regim politic falimentar: precaritatea aprovizion#rii cu alimente, energie electric#, gaz metan, ap#, c#ldura, \mbr#c#minte de prim# necesitate, rechizite [colare [i alte bunuri atinseser# apogeul; \n iarna precedent#, frigul din cas# fusese at@t de crunt c#, \n unele nop]i, \n buc#t#rie, apa \nghe]a \n pahar; \n vara aceea, curentul [i gazul se scumpiser# din nou.

Ca urmare, tensiunile din societate erau tot mai acute. La Bra[ov, ele nu mai putuser# s# fie mu[amalizate: furio[i, oamenii ie[iser# \n stad#. Ve[tile despre portretele lui Ceau[escu c#lcate \n picioare [i aruncate la gunoi ajunseser# [i la noi. Discu]ii se purtau, inevitabil, [i la serviciu, [i \ntre vecini. Suspiciunile organelor de partid [i ale celor de supraveghere, la adresa noastr#, se f#ceau tot mai mult sim]ite. Ofi]erii cu probleme la dosar erau ]inta cea mai u[oar# atunci c@nd trebuiau exemplificate st#ri de lucru necorespunz#toare \n Armat#, indiferent dac# ace[tia erau sau nu vinova]i de ceva. Ca urmare, [i riscul unor m#suri abuzive, de \ndep#rtare din Armat#, luate prin surprindere, crescuse. Primisem unele avertismente \n acest sens [i c#utasem o cale de a reduce presiunea asupra mea. _ntr-un asemenea context, concepusem un scenariu mai ciudat. Astfel, \n \n]elegere cu so]ia mea, i-am comunicat ofi]erului care \mi tot amintea de rudele mele bucluca[e, c# am hot#r@t s# divor]ez, prin bun# \n]elegere, a[a c# voi r#m@ne cu dosarul curat (ar fi fost, desigur, vorba, de un divor] formal, care, pentru motiva]ii de aceast# natur#, se putea pronun]a u[or [i f#r# proces public). _i spusesem celui \n cauz# c#, dup# divor], vom locui tot acolo [i tot \mpreun#, dar c# el nu va mai avea dreptul s# \mi impute nimic, pentru c# nu avea de completat rubrici referitoare la rudele prietenei mele. Discutasem aceste lucruri \n prezen]a copiilor [i cu ace[tia. B#iatul, mai mare, \n]elese repede comedia [i se amuza; feti]a \ns#, mai mic# [i mai sensibil#, izbucnise \n lacrimi. Pe fondul acestor fr#m@nt#ri, \n familia noastr# se discuta adesea, despre situa]ia rudelor noastre care ne creau probleme, \ndeosebi despre fug# [i \ntoarcerea ultimului dintre cei care ne f#ceau, f#r# s# fie vinova]i, multe necazuri. Cauza \ntoarcerii fratelui fugar al so]iei mele fusese, din c@te \n]elesesem, pe de o parte, faptul c# acesta \[i d#duse seama c# nu putea s#-[i aduc# [i familia, a[a cum credea c# se va \nt@mpla \nainte fugii iar, pe de alt# parte, [i pentru c# nu prea reu[ise s# se acomodeze cu munca istovitoare, ca ziler pe planta]ii, prin care trebuia s#-[i c@[tige existen]a, \ntr-o lume ticsit# de refugia]i [i \ntr-un mediu dur, pentru care nu era preg#tit (de felul lui, era un tip ceva mai comod, bun pentru activit#]ile de birou, dar nu prea atras de munca fizic#, brut#). Mai mult dec@t 621

at@t, se \mboln#vise [i nu reu[ise s#-[i g#seasc# sau s#-[i croiasc# nici un viitor. Din fericire, primise ajutor din partea Ambasadei Rom@niei de la Roma (unde lucra, ca ata[at militar, fostul meu [ef de la Cercetare). _n ceea ce m# privea, \n discu]iile pe care le avusesem cu ofi]erul care supraveghea activitatea noastr#, [i care aflase despre aceast# fug# din informa]iile transmise de colegii de la Securitate, eu \mi declinasem orice r#spundere pentru aceast# plecare ilegal#, sus]in@nd c# nu avusesem rela]ii apropiate cu cel \n cauz# [i suger@nd c# eu presupuneam c# fuga aceea fusese aranjat# pentru vreo misiune (de vreme ce era membru de partid!), dar c# cei care \l preg#tiser# o f#cuser# prost [i d#duser# chix. Cum, pe vremea aceea, erau mai multe ramuri ale serviciilor secrete care trimiteau oameni \n misiuni \n str#in#tate [i care nu prea [tiau unele de altele, legenda (de[i lipsit# de orice temei real) a func]ionat un timp [i am fost, pentru o vreme, l#sat \n pace. _n anii ce au urmat, am mai tr#it, \n afara muncii obi[nuite desf#[urate \n cadrul Sec]iei Opera]ii, [i alte evenimente care au influen]at cariera mea ulterioar#. Astfel, \ntr-un astfel de context, \n anul 1987, pe timpul unei aplica]ii tactice desf#[urate \n Mun]ii Apuseni, la care participa {eful Marelui Stat Major, am putut discuta, cu generalul Gu[#, undeva \ntr-o p#durice de brazi unde r#m#sesem, pentru un timp singuri, c@teva chestiuni importante. Era dup# publicarea, \ntr-un articol semnat de acesta, a unui avertisment, destul de consistent, la adresa ac]iunilor ostile desf#[urate de Ungaria â&#x20AC;&#x201C; un avertisment militar menit s#-i pun# \n gard# pe cei cu capetele prea \nfierb@ntate [i care p#reau deci[i s# profite de izolarea cresc@nd# a Rom@niei, at@t pe plan interna]ional c@t [i \n cadrul Tratatului de la Var[ovia. Pe atunci, Rom@nia ajunsese, datorit# politicii falimentare a guvern#rii ceau[iste, \ntr-o situa]ie f#r# ie[ire, s#r#cit#, pr#bu[it# moral [i f#r# orizont â&#x20AC;&#x201C; situa]ie de care for]ele revizioniste, \ntocmai ca [i \n 1939-40, \ncercau s# profite. Din p#cate, at@t lipsa (\n fapt, imposibilitatea) reformelor politice, c@t [i fragilitatea preocup#rilor unei necesare opozi]ii responsabile pentru ie[irea din acea situa]ie catastrofal# c#tre care se \ndrepta ]ara, f#ceau orizontul [i mai incert. _n cadrul acelei discu]ii, Generalul Gu[e \mi vorbise despre o posibil# mi[care menit# s# duc#, \n condi]iile specifice ale cadrului politic de atunci ([i utiliz@ndu-le cu pruden]#), la deblocarea situa]iei; \ntr-o astfel de mi[care, Armata ar fi trebuit s# aib# o anumit# contribu]ie. Nu era vorba de nici un complot, de nici o conspira]ie. Era, pur [i simplu, vorba de evaluarea situa]iei, de \ncercarea de a descifra sensul evolu]iilor posibile, de identificarea unor ipoteze de lucru pentru ni[te situa]ii excep]ionale. {i aceasta pentru c#, \n condi]iile \n care regimul Ceau[escu construise, de-a lungul anilor, o formul# monstruoas# de partid-stat, cu structuri hibride \ntrep#trunse ca ni[te ]esuturi canceroase \n \ntreaga societate, grija principal# a oric#rei \ncerc#ri de ie[ire din situa]ie era aceea c# declan[area procesului de solu]ionare a crizei s# nu duc# la evolu]ii disolutive, de care ar fi putut s# profite [i pe care ar fi putut s# le exploateze vecinii ostili [i/sau cu preten]ii revizioniste ori expansioniste. _n circumstan]ele date, ceea ce se preconiza, p#rea s# fie o solu]ie av@nd ca premis# \nl#turarea pa[nic# (dac# se putea spune a[a) a lui Ceau[escu [i declan[area unor procese de reform# de tipul celor din Polonia. Orizontul p#rea, \ns#, s# fie cam \ndep#rtat [i condi]ionat de evitarea unei situa]ii periculoase generate de Ungaria [i Uniunea Sovietic#, \n perspectiva \mplinirii a 50 de ani de la Dictatul de la Viena. Nu [tiu dac# analiza se baza pe informa]ii capabile s# contureze o astfel de eventualitate sau era vorba doar de o 622

analiz# ce extrapola o perspectiv# virtual# [i, ca urmare, e greu de apreciat c@t de realist# era premisa ac]iunii. Cert era c#, \ntr-o astfel de perspectiv#, aveam multe de f#cut dar, \nainte de toate, trebuia s# men]inem capacitatea de lupt# a Armatei a 4-a la un nivel substan]ial de ac]iune, dar, mai ales, de credibilitate. Problema era una deosebit de complex# pentru c#, pe de o parte, resursele financiare, umane [i materiale erau tot mai precare, iar pe de alt# parte, conducerea politico-administrativ# central# devenea tot mai aberant#, lovind [i mai mult \n capacitatea de lupt# a Armatei, oricum compromis# grav, \ndep#rtat# tot mai mult de cerin]ele reale ale na]iunii [i, oricum, orientat# inadecvat. Ca urmare, \n cazul unor ac]iuni imprudente, exista riscul unor epur#ri de genul celor f#cute de Stalin \naintea atacului german. De altfel, un proces cam de aceast# natur# se declan[ase cu ceva ani \n urm# prin a[a-numitul program de selec]ie, preg#tire [i promovare a cadrelor provenite din r@ndul muncitorilor, pentru care se planificau locuri separate (omul [i locul!) la [colile militare [i la Academia Militar#. De[i se \nregistraser# unele rezultate \n cadrul acestui proces, pe ansamblu, programul a fost un e[ec. _n ceea ce prive[te capacitatea de lupt# a unit#]ilor, situa]ia era dramatic#: gradul de asigurare cu efective era extrem de sc#zut (adesea mai mic de 40-50%), inclusiv la unele unit#]i de e[alonul \nt@i, \n condi]iile \n care o treime din aceste efective trebuiau s# fie folosite pentru paza [i ap#rarea caz#rmilor [i a altor obiective. Mai mult dec@t at@t, parte din efectivele Armatei erau folosite permanent la paza aeroporturilor [i aerocluburilor civile, paza podurilor, viaductelor [i tunelurilor (considerate de importan]# strategic#), la construc]ia canalelor de naviga]ie [i de iriga]ii, a Transf#g#r#[anului [i altor lucr#ri.

Armata a 4-a nu f#cea excep]ie de la astfel de sarcini (Sec]ia Opera]ii r#spundea nemijlocit de multe dintre aceste sarcini precum: paza depozitelor de armament [i muni]ii [i a altor depozite speciale; paza punctelor de comand# operative [i a celor teritoriale; paza aeroporturilor [i aerocluburilor civile, a podurilor, viaductelor [i tunelurilor; interven]ia la aceste obiective \n caz de pericol). Ca urmare, aveam multe regimente din e[alonul de lupt# capabile s# trimit# la misiune dup# alarmare doar echivalentul a dou#-trei companii, [i acestea, cel mai adesea, fragile, \ncropite, inconsistente. Situa]ia era mult mai dramatic# pe timpul muncilor agricole de toamn# [i \n primele luni ale fiec#rui nou ciclu de instruc]ie, dup# sosirea noilor recru]i, c@nd aproape jum#tate din militarii e[aloanelor de lupt#, [i a[a extrem de sub]iri, erau practic neinstrui]i. A[a c# era o problem# de veritabil# inginerie [i art# s# reu[e[ti s# planifici ac]iunile de lupt# ale Armatei \n cadrul primei opera]iuni de ap#rare (opera]iei de acoperire) \n Zona de Opera]ii de Vest, \n condi]iile unei situa]ii de genul celei din august 1940. Evident, vorbesc despre o planificare autentic# [i realist#, bazat# pe principiile [i regulile artei militare, conform# cu rigorile r#zboiului modern, \n care ac]iunile declan[ate prin surprindere pot juca un rol esen]ial.

Cam prin acei ani, la vest de frontier#, pe teritoriul Ungariei, se g#seau dislocate patru divizii sovietice (cu capacitate de lupt# complet# [i cu experien]a invaziei \n Cehoslovacia). La r@ndul s#u, Ungaria dispunea de alte trei-patru divizii angajabile, cu o capacitate de ac]iune sensibil superioar# celor din compunerea Armatei a-4-a. _n plus, la nord de Depresiunea Maramure[, pe coridorul strategic dintre Rom@nia [i Polonia croit de Stalin dup# cel de-al Doilea R#zboi Mondial, ru[ii mai dispuneau de alte dou#-trei divizii prezente aproape permanent \n zon#. Nu aveam nici o \ndoial# c#, dincolo de aceste for]e despre care mai [tiam c@te ceva, ru[ii dispuneau \n zona de interes, de unit#]i 623

ale for]elor speciale (para[uti[ti, cercetare-diversiune, agen]i GRU) \n cantit#]i apreciabile, multe din ele gata infiltrate, \n ac]iune sau \n a[teptare. Sesizam, totodat#, adesea, cre[terea \ngrijor#toare a prezen]ei \n zona noastr# de opera]ii, a militarilor armatei ungare, activi sau rezervi[ti, trimi[i \n misiuni profesionale de recunoa[tere sub acoperirea de turi[ti sau \n vizite la rude. Cam acestea erau preocup#rile Sec]iei noastre pe atunci, iar percep]ia acestui pericol era agravat# de sentimentul de ne\ncredere cresc@nd# fa]# de capacitatea guvernan]ilor de a asigura Armatei condi]iile politice, juridice [i administrative, precum [i resursele materiale [i financiare necesare pentru \ndeplinirea misiunii. Ne \ngrijora, \n fapt, chiar [i atitudinea lor real# fa]# de o situa]ie dramatic#, grav#, asem#n#toare celei din â&#x20AC;&#x2122;40, ne temeam de o tr#dare la nivel \nalt, dup# cum ne temeam de incapacitatea conduc#torilor de atunci de a gestiona o astfel de criz#, lu@nd \n calcul inclusiv posibilitatea \ntreruperii, \n cazul unei agresiuni, a leg#turii cu Comandamentul Strategic Na]ional. _n plan personal, aveam [i multe alte lucruri de f#cut. _n anul acela, 1987, fusesem \naintat, la termen, la gradul de locotenent-colonel, ultimul pe care, \n situa]ia mea de atunci [i \n condi]iile epocii, l-a[ fi putut dob@ndi ca ofi]er activ. Gradul de colonel ar fi putut veni, probabil, doar la trecerea \n rezerv#, [i aceasta numai dac# s-ar fi mai \ndulcit restric]iile politice. Mai aveam, deci, ca perspectiv#, vreo cinci-[ase ani de lucru, orizont dup# care nu vedeam nici o alt# solu]ie. _ntr-un astfel de context, am primit, la un moment dat, avertizarea c# urmeaz# o misiune neobi[nuit#. La pu]in timp, am fost chemat la Comandantul Armatei (generalul Topliceanu), care mi-a comunicat c# am fost destinat s# comand garda constituit# pentru \nt@mpinarea lui Ceau[escu, \n cadrul unei vizite a acestuia la Cluj, prilejuite de deschiderea anului universitar. Astfel de ocazii fuseser# destul de rare [i c#deau, de regul#, \n sarcina colegului nostru mai mare â&#x20AC;&#x201C; colonelul, deja, Pantelimon Pralea, care era un b#rbat \nalt, cu o ]inut# impun#toare [i care dob@ndise o experien]# real# \n acest sens. Nu am primit nici o explica]ie oficial# pentru numirea \n calitate de comandant al g#rzii, care era constituit# din militari ai Regimentului Mecanizat din Some[eni. Ordinul era ordin [i at@t, chiar dac#, p@n# atunci, nu m# remarcasem niciodat# prin calit#]ile deosebite care \l f#ceau pe un ofi]er s# fie selectat pentru astfel de misiuni de protocol \nalt care necesitau avizul organului de securitate. Am \n]eles motiva]ia ceva mai t@rziu. Atunci, singura explica]ie, pe surse cum s-ar zice azi, fusese aceea c# pre[edintele ar fi fost deranjat, la un eveniment anterior, de faptul c# cel care \i d#dea raportul era mai \nalt dec@t el [i trebuia s# se uite \n sus. Nu [tiu dac# aceasta a fost realitatea sau doar folclorul obi[nuit \n astfel de situa]ii, dar misiunea era misiune [i o singur# gre[eal# \ntr-o astfel de ocazie, a ta sau a oric#rui militar din gard#, te putea trimite rapid \n civilie sau \n alt# parte. M-am mobilizat repede, am intrat \n rol, [i am trecut examenul. Nu f#r# emo]ii. Primul incident s-a produs la Aeroportul din ClujSome[eni, c@nd, cu vreo dou# ore \nainte de sosirea avionului preziden]ial, pe timpul instal#rii g#rzii pe platoul de ceremonie, a venit la mine un individ, \n civil, care s-a recomandat a fi de la Direc]ia a 5-a, [i m-a \ntrebat dac# am scos \nchiz#toarele de la pistoalele-mitralier# ale militarilor care compuneau garda. L-am asigurat c# \mi cunosc bine \ndatoririle, cunosc foarte bine prevederile regulamentare [i c# am preg#tit garda a[a cum trebuie. A insistat pe problem# \nchiz#toarelor [i m-a \ntrebat, \n plus, dac# am pistol \n toc, sus]in@nd c# s-ar fi stabilit ca armele militarilor s# fie f#r# \nchiz#tor iar 624

comandantul g#rzii s# aib# la centur# numai tocul port-pistol, gol. L-am rugat s# \[i vad# de treburile lui [i l-am avertizat c#, dac# se mai amestec# \n treburile mele, o s# iau garda [i o s# plec la cazarm#, [i o s# \l las pe el s# se descurce cum o [ti. A plecat nervos, dar m-a l#sat \n pace, cu garda mea echipat# regulamentar. A urmat, la ora planificat#, ceremonialul obi[nuit.

L-am \nt@mpinat pe Ceau[escu potrivit protocolului: am prezentat raportul, l-am v#zut de aproape (eram cam de aceea[i \n#l]ime, a[a c# nu mai erau probleme), mi-a \ntins m@na. _n afara \ncord#rii normale \ntr-o astfel de situa]ie, nu p#rea s# fie ceva deosebit. Mi s-a p#rut c# era cam a[a cum \l v#zusem la televizor, doar c# privirea mi se p#rea tulbure, sp#l#cit#, traversat# succesiv, de un fel pulsa]ii: nu spunea aproape nimic. _n mod nea[teptat, \ns#, faza urm#toare era s# se sf@r[easc# prost: astfel, potrivit protocolului, dup# prezentarea raportului, eu trebuia s# fac rapid o mi[care lateral# dreapt# [i \nc# o dat# dreapta, pentru a ajunge \n st@nga oaspetelui [i a-i face loc s# mearg# spre centrul dispozitivului, pentru a saluta Garda. Elena Ceau[escu trebuia s# \l urmeze, dar la o anumit# distan]#, iar eu trebuia s# m# mi[c foarte repede. _mi calculasem [i exersasem mi[c#rile [i m# \ncadram \n secundele disponibile (Ceau[escu se mi[ca repede). _n momentul \n care eu efectuam mi[c#rile laterale, Elena Ceau[escu, care se apropiase foarte mult de el pe timpul primirii raportului, a p#truns brusc, \n momentul \ntoarcerii mele, \n spa]iul din spatele meu, [i doar un reflex extraordinar, de ultim# instan]#, m-a ferit s# nu \i rup piciorul cu cizma dreapt#, \n contextul mi[c#rilor rapide [i energice menite s# m# aduc# \n pozi]ie regulamentar#. M-a fulgerat cu privirea, dar cred c# am r#spuns la fel, pentru c# s-a retras mai c#tre centru [i a r#mas mai \n urm#. Nu-mi pot imagina exact ce s-ar fi \nt@mplat dac# intram \n coliziune cu consoarta preziden]ial# â&#x20AC;&#x201C; cea care decidea asupra tuturor promov#rilor \n func]iile militare din nomenclatura Comitetului Central [i \naint#rii la gradul de colonel [i general/amiral. Cred, \ns#, c# numai bine nu mi-ar fi fost, c# ar fi ie[it o catastrof#, de[i, principial, nu aveam nici o vin#: gre[eala era a ei.

Faza a doua s-a petrecut \n curtea Combinatului Metalurgic â&#x20AC;&#x153;Industria S@rmeiâ&#x20AC;? din C@mpia Turzii, unde Ceau[escu a f#cut o vizit# de genul celor obi[nuite pe atunci (cu b#ile de mul]ime aranjate atent). Deplasasem Garda acolo, conform planific#rii. La sosirea \n Combinat, am g#sit preg#tirile \n toi. Erau angaja]i [i d#deau indica]ii vreo cinci-[ase activi[ti, de la Bucure[ti, de la Cluj, de la municipiu [i, desigur, din uzin#. Ceremonia de primire urma s# aib# loc pe un platou dreptunghiular alungit, situat \ntre dou# hale de produc]ie, iar sosirea urma s# aib# loc pe calea aerului, cu elicopterul. Pe platou, \n fa]a G#rzii, se \ntinsese, potrivit protocolului, covorul ro[u. Eram familiarizat bine cu elicopterele, zburasem mult la aplica]ii [i [tiam ce se \nt@mpl# la aterizarea sau decolarea unui elicopter: un v@rtej puternic, persistent [i de durat#, care antreneaz# cam tot ce se poate mi[ca pe acolo. Experien]a \mi spunea c#, la sosirea elicopterului, covorul ro[u o s# porneasc# urgent \n zbor, iar ceremonialul putea fi compromis. Mai grav \ns#, era c# un astfel de incident putea determina producerea unui accident grav, catastrofal, care putea pune \n pericol via]a celor prezen]i. I-am avertizat pe organizatori despre pericol [i leam propus s# scoat# covorul. Nu au fost de acord, dar, la insisten]ele mele, au decis s# fixeze covorul de asfalt. _n acest scop, au adus un muncitor cu un pistol cu bol]uri (de genul celor folosite \n construc]ii) [i au \mpu[cat covorul din metru \n metru, pe o parte [i pe cealalt#. Am avut rezerve serioase asupra adopt#rii unei astfel de solu]ii (nu m# 625

refer la \mpu[cat!), pentru c# fixarea cu bol]uri nu asigura men]inerea covorului lipit de asfalt, \n condi]iile presiunii produse de turbulen]ele provocate de aterizarea elicopterului, mai ales \n spa]iul acela destul de str@mt dintre pavilioane. Ceea ce s-a [i \nt@mplat, de altfel.

Astfel, \n momentul \n care elicopterul s-a apropiat de sol, iar Garda era deja cu arma \n prezentare, am v#zut, cu disperare, c# faimosul covor \ncepe s# trepideze, s# se desprind# treptat din bol]uri, pentru ca, mai apoi, s# \l v#d [erpuind prin aer ca un imens dragon chinezesc. Situa]ia tindea s# devin# dramatic#. Am reu[it, totu[i, \n zgomotul acela infernal, s#-i readuc pe militari \n pozi]ia cu armele la picior, apoi cu ele puse jos pe asfalt. Mi[carea urm#toare a fost aceea c# am \n[f#cat cu to]ii covorul, l-am pus la p#m@nt [i l-am stabilizat cu cei cinci-[ase militari din rezerva G#rzii, ceilal]i militari revenind \n forma]ie [i relu@ndu-[i pozi]ia pentru onor. Din fericire, pilotul elicopterului, care a sesizat situa]ia \nainte ca ea s# fie observat# de pasageri, a rotit aparatul aduc@ndu-l pentru o vreme cu spatele spre covor, p@n# c@nd s-a rezolvat incidentul (ratarea ateriz#rii ar fi fost o catastrof# profesional# [i pentru echipaj!). Dup# rearanjarea G#rzii [i aterizarea elicopterului, au cobor@t, pe r@nd, c@inele antitero, ofi]erul gard# de corp, Ceau[escu, Elena, etc., iar lucrurile au decurs normal. Nici la aceast# nou# \nt@lnire, dup# cum nici la ceremonia de plecare, \n cea de-a treia zi, de pe Aeroport, nu am remarcat nimic impresionant \n comportamentul, privirea, gesturile sau ]inuta lui Ceau[escu. Am insistat asupra acestui aspect, deoarece, c@teva luni mai t@rziu, am \n]eles c# scopul numirii mele \n calitate de comandant al g#rzii (numire recomandat# de la Marele Stat Major) fusese aceea de a-l cunoa[te de aproape pe Ceau[escu [i a-mi face o impresie despre el. Ulterior, \ntr-o discu]ie din prim#vara anului 1989, Generalul Gu[# m-a \ntrebat dac#, \ntr-o situa]ie cum a fost aceea a arest#rii lui Antonescu \n 1944, un grup de militari ar fi fost \n m#sur# s#-l re]in# [i imobilizeze pentru un timp pe Comandantul Suprem. R#spunsul meu a fost categoric pozitiv.

O repeti]ie similar#, de familiarizare cu obiectivul, ar fi trebuit s# aib# loc [i \n vara anului 1988, c@nd se decisese, cam prin surprindere, s# se organizeze o aplica]ie demonstrativ# cu trupe \n Poligonul Cincu, la care urma s# participe Ceau[escu. Am fost trimis brusc, \ntr-o duminic#, f#r# vreo avertizare prealabil#, la Cincu, s# elaborez [i s# redactez scenariul aplica]iei. Participasem de zeci de ori la diferite aplica]ii [i exerci]ii tactice \n Poligonul Cincu [i aveam o experien]# bogat#, acumulat# \n timp, cu privire la aplica]iile din Cincu. \n plus, configura]ia Poligonului [i caracteristicile terenului aproape c# dictau anumite solu]ii tactice, dispozitive, manevre, devenite aproape clasice [i inspiratoare de folclor ost#[esc. Participasem pentru prima dat#, \n Cincu, la o aplica]ie, \n anul 1975 (pe vreme c@nd lucram \nc# la Brad), la Sec]ia Cercetare [i fusesem de fa]#, \n punctul de observare, la momentul final c@nd, \n prezen]a Ministrului Ap#r#rii de atunci, Generalul Ioni]#, se pr#bu[ise un avion (cred c# era unul de tip MIG-15) literalmente sub ochii asisten]ei. Am v#zut atunci, pe viu, un pilot catapultat [i salvat cu para[uta; recuperat apoi de prin m#r#cini[urile Poligonului Cincu, pilotul (un locotenent-major, un ofi]er t@n#r, cam de v@rsta [i de talia mea), fusese adus la ministru: era \ntr-o stare de tulburare extrem#, dar ne bucurasem fantastic pentru c# era viu, mergea pe picioarele lui [i era coerent, la doar c@teva zeci de minute de la desp#r]irea dramatic# de sicriul lui zbur#tor.

M# g@ndeam atunci c# a[ fi putut s# fiu eu acela, dac# drumul meu \n Armat# ar fi fost 626

cel visat. M-am \ntristat, \ns#, c@nd ministrul l-a admonestat, adres@ndu-i-se pe un ton cam brutal, dar, din fericire, evenimentul nu avusese alte consecin]e.

Aplica]ia demonstrativ# din vara anului 1988, pe care o botezasem “Bariera-88”, \ncerca s# pun# \n eviden]# eforturile Armatei de a-[i men]ine [i perfec]iona preg#tirea chiar [i \n condi]iile dificile ale perioadei. F#r# \ndoial# c# procesul de planificare, preg#tire [i executare a unei astfel de activit#]i era foarte dificil [i, adesea, exasperant, din cauza precarit#]ii resurselor, a timpului insuficient, a instruc]iei anterioare mult prea sumare a unit#]ilor participante, a constr@ngerilor impuse de concentrarea ([i deformarea) ac]iunilor pe spa]ii foarte mici (toate ac]iunile trebuiau s# se vad#!), precum [i altor constr@ngeri impuse de cerin]ele doctrinare (contradictorii, confuze, nerealiste, politizate [i politizante). _n acela[i timp, \ns#, a[a dificile cum erau, activit#]ile de aceast# natur# trebuiau, totu[i, s# fie asigurate cu resurse (m# refer \ndeosebi la benzin#, motorin#, kerosen, muni]ie real# [i muni]ie de manevr#), ceea ce permitea clar o cre[tere a gradului de instruc]ie a trupelor [i de preg#tire a comandamentelor \n teren; cu pu]in efort, chiar [i \nv#]#mintele reale, cele ce se vedeau de-adev#ratelea (nu cele preponderent pozitive care se trimiteau la e[alonul superior), cele care ne ar#tau cu adev#rat cum st#m, erau, totu[i, folositoare.

Exista, pe atunci, [i \n Armat#, obiceiul p#gubos, impus politic, de a se mistifica realitatea, de a se raporta rezultate pozitive ob]inute, pas#mite, cu resurse incredibil de mici, ca [i c@nd devotamentul sau loialitatea, ori patriotismul ar fi putut suplini lipsa resurselor materiale [i umane; acesta era spiritul pe care \l promova doctrina r#zboiului \ntregului popor pentru ap#rarea patriei, \n cadrul c#reia rolul principal \n asigurarea capacit#]ii de lupt# a Armatei revenea, a[a cum se scria \n toate documentele de planificare, conducerii de c#tre partid a Armatei [i folosirii pe scar# larg# a g#rzilor patriotice. Ca urmare, se sus]inea, la nivelurile politice \nalte, c# preg#tirea de lupt# a unit#]ilor noastre era superioar# celei a militarilor din armatele moderne vestice sau estice, \n condi]iile \n care, spre exemplu, dincolo de inferioritatea calitativ# cert# a armamentului [i tehnicii militare, imensa majoritate a pilo]ilor no[tri zburau de 7-8 ori mai pu]in dec@t cei americani sau germani, ori de 4-5 ori mai pu]in dec@t pilo]ii sovietici; cam aceea[i era situa]ia [i a mecanicilor-conductori de tanc, de transportoare blindate sau autospeciale, a [oferilor sau altor speciali[ti.

Eram, \ns#, pe vremea marilor evolu]ii tehnologice [i doctrinare din Vest, \n cadrul c#rora, sub imperiul presiunilor exercitate de proiectul american al R#zboiului Stelelor (care, din punct de vedere militar, a dus la pr#bu[irea Uniunii Sovietice), luase av@nt doctrina b#t#liei aero-terestre care, prin consecin]ele sale, tindea s# pun# cap#t definitiv modelului de conflict armat bazat pe experien]a celui de-al Doilea R#zboi Mondial. \ncercam pe atunci ca, \n cadrul aplica]iilor tactice, s# \ncorpor#m astfel de cuno[tin]e [i experien]e ale armatelor occidentale (era, de altfel, sarcina mea principal# ca ofi]er responsabil cu cercetarea [tiin]ific#), dar posibilit#]ile erau reduse din multiple cauze: precaritatea resurselor umane, materiale, financiare [i de timp; caracterul nerealist [i contradictoriu al doctrinei care \ncerca – f#r# s# \n]eleag# – s# pun# la un loc cerin]ele ce vizau preg#tirea unei armate moderne, asem#n#toare celor Occidentale, cu principiile organiz#rii [i ducerii r#zboiului popular, de tipul celui dus de vietnamezi, bazat pe mobilizarea \ntregului popor, ac]iuni de gueril#, insurgen]#, rezisten]# armat#. Era limpede, \ns# c#, pentru un 627

teritoriu ca al Rom@niei, pentru loca]ia geopolitic#, pentru capacitatea economic# [i tipul de societate, [i \n raport cu psihologia [i tradi]ia na]ional#, o astfel de solu]ie nu era posibil#; \n plus, un factor [i mai grav, era falimentul modelului politic pe care se baza guvernarea Rom@niei, ceea ce, \n condi]iile epocii, contura un drum \nfundat. Am participat, \n mare parte la preg#tirea aplica]iei, am c#utat s#-i imprim un caracter c@t mai complex [i mai realist, urm#rind estomparea acelor tu[e grosolane care vizau afi[area unui spirit triumfalist tot mai jenant, dar, spre sf@r[itul preg#tirilor, am primit o alt# sarcin#, \n alt# zon#, a[a c# nu am mai fost prezent la desf#[urarea exerci]iului \n fa]a Comandantului Suprem. Aplica]ia “Bariera-88” a fost ultima activitate de preg#tire tactic# mai important# de dinainte de pr#bu[irea regimului, pentru c# activit#]ile de preg#tire din 1989 au fost [i mai s#race \n resurse, [i mai lipsite de orizont.

Legat, \ns#, de acest aspect, dar [i de preocup#rile viz@nd viitorul, ar fi important de men]ionat c#, la unele dintre activit#]ile de aceast# natur# (nu [i la Cincu) participase, \n anii aceia, cu o anumit# regularitate, un lider politic important din zon#, primul-secretar de la jude]ul S#laj, Ion Traian {tef#nescu. _n c@teva dintre aceste ocazii, avusesem posibilitatea (sarcina) s# \l \nso]esc, ocazie cu care fusesem \n m#sur# s# \l studiez mai \ndeaproape, tot la solicitarea confiden]ial# a generalului Gu[#; din c@te \n]elesesem de la acesta, ITS-ul, cum i se spunea \n zon#, era un posibil/propozabil \nlocuitor al lui Ceau[escu \ntr-o eventual# situa]ie de declan[are a unui proces programat de reform# a sistemului. Evaluarea mea fusese una pozitiv#: p#rea s# fie suficient de deschis, suficient de realist [i suficient de \ndr#zne] [i nonconformist pentru a putea declan[a [i sus]ine un proces de genul celui din Polonia. Nu [tiu dac# cel \n cauz# f#cea parte, con[tient, din vreun grup de preg#tire sau dac# era doar un candidat selec]ionat de al]ii pentru o eventual# ac]iune la care s# fie atras la momentul potrivit; \l cunoscusem de aproape \ns# [i, la nevoie, [tiam de unde [i cum putea fi luat. \n anul 1989, \ns#, acesta a disp#rut prin surprindere din zona noastr#, fiind mutat pe o func]ie similar#, la Craiova, mi se pare.

Nu [tiu dac# mutarea a avut vreo leg#tur# (pozitiv# sau negativ#) cu ceea ce se preconiza, ori a fost o pur# \nt@mplare determinat# de principiul rotirii cadrelor cu care societatea romanesc# a fost ame]it# \n anii din urm# ai ceau[ismului. {tiu \ns# c# persoana \n cauz# nu a avut, ulterior, niciun un rol \n desf#[urarea evenimentelor din decembrie 1989; poate [i pentru c# momentul acelei mi[c#ri planificate nu a venit la timp! _n v@ltoarea furtunii Debutul anului 1989 a fost unul cu evenimente nea[teptate la Sec]ia Opera]ii: brusc, dup# aproape [ase ani de interimat la comanda Sec]iei, pe la sf@r[itul lunii ianuarie, s-a decis organizarea unui concurs pentru ocuparea func]iei de {ef de Sec]ie. Situa]ia era una de provizorat de prin 1983, dup# ie[irea la pensie a colonelului Vl#sceanu. _n acel moment, ne a[teptasem ca la comanda Sec]iei s# fie numit colegul nostru, colonelul Pantelimon Pralea, liderul natural al colectivului nostru. Surprinz#tor, dar nu neobi[nuit pentru vremea aceea, la comand# fusese adus de la Timi[oara, locotenentul-colonel Dorin Gheorghiu, fost, p@n# atunci, comandant al Regimentului 32 Mecanizat “Mircea”. _l cuno[team de pe vremea studiilor la Academia Militar# [i \l \nt@lnisem la c@teva aplica]ii tactice. Lucrase c@ndva la cercetare, era un ofi]er bine preg#tit, un tip echilibrat [i, chiar dac# nu avea nici un fel de experien]# de munc# la e[alonul Armat# [i pe linie 628

de Opera]ii, numirea nu a generat probleme (cu excep]ia, desigur, a unor explicabile sentimente de triste]e at@t ale celui care p#rea cel mai \ndrept#]it s# ocupe acest post, c@t [i ale noastre, care ne doream acest lucru). Ordinul era ordin, \ns#, [i nu era prima dat# c@nd se \nt@mpla. Cauza era, oricum cunoscut#: Pralea avea probleme la dosar. La pu]in timp, \ns#, dup# ce Sec]ia noastr# fusese \ncadrat# cu [ef, a plecat prin surprindere [eful de Stat Major al Armatei, iar locotenentul-colonel Dorin Gheorghiu a fost numit \nlocuitor al acestuia. Starea aceasta de provizorat a durat p@n# \n 1989. Atunci, pe la \nceputul anului, am primit ordin s# particip la concursul pentru ocuparea func]iei de {ef Sec]ie Opera]ii. Acela[i ordin \l primise, desigur, [i colonelul Pralea, care exercita de fapt, de at@]i ani, aceast# func]ie. Mi se mai \nt@mplase, de-a lungul anilor, s# fiu nominalizat pentru vreo candidatur# la o func]ie de comand# sau de conducere. De regul#, se f#ceau trei propuneri: primul candidat era cel care trebuia s# fie numit; al doilea candidat era unul dintre cei care \ntruneau condi]iile [i deci, putea fi numit, la nevoie, dac# prima candidatur# se respingea, dar nu el era cel avut \n vedere \n mod real; cel de al treilea trebuia s# fie cineva care, profesional ar fi putut s# fie numit (\ndeplinea criteriile profesionale) dar avea o problem# la dosar, problem# din cauza c#reia nu ar fi putut s# fie numit, astfel c#, \ntr-o asemenea situa]ie, concursul urma s# se reia cu alt# list# de candida]i.

Fusesem de mai multe ori candidatul al treilea, ca s# asigur, cum se zicea, caracterul democratic al concursului. De regul#, o astfel de situa]ie ajunsese s# nu m# mai deranjeze prea mult dar, uneori, c@nd se f#ceau verific#ri suplimentare de c#tre e[alonul superior sau de c#tre vreun cadrist sau ofi]er de contrainforma]ii mai zelos, riscam s#-mi r#scoleasc# iar#[i dosarul cu multele mele rubedenii incomode regimului, a[a c# preferam s# nu fiu folosit prea des pentru asigurare caracterului democratic. _n situa]ia creat#, \ns#, atunci, era ceva neobi[nuit: eram numai doi candida]i [i am@ndoi \ndeplineam criteriile profesionale, dar nici unul nu \ndeplinea criteriile politice.

Desigur, era \n afara oric#rei discu]ii c# ofi]erul \ndrept#]it s# ocupe acea func]ie era colegul meu mai mare [i \n grad, [i \n func]ie, [i ca vechime [i experien]#. Am@ndoi aveam, \ns#, probleme la dosar. A[a c#, prima dat# am crezut c# este doar o comedie [i c# urmeaz# s# fie adus cineva din afar# [i, deci, am comunicat c# nu voi participa la concurs. Am fost, \ns#, sf#tuit s# particip [i am participat. Aflasem c# situa]ia se clarificase pentru c# dosarul colegului meu, colonelul Pralea, devenise curat: unchiul acela al lui, fost jandarm \n Basarabia, trecuse (sau cel pu]in a[a se sus]inea) la cele ve[nice. Mi s-a p#rut [i un semn bun, de realism [i de sl#bire a chingilor restric]iilor politruciste, pentru c# se vedea c# iat#, se poate ca cineva s# fie numit \ntr-o func]ie important#, a[a cum era cea \n discu]ie, exclusiv pe baza interesele serviciului [i a meritelor sale, f#r# a fi pedepsit pentru faptele, mai mult sau mai pu]in reale sau \nchipuite ale cine [tie c#rui str#mo[ sau cum#tru. Interesant de remarcat, pe timpul sus]inerii probei-interviu, unul din membri comisiei de examinare (loc]iitorul politic al comandantului, generalul Pantelimonescu) m-a \ntrebat care este aprecierea mea privind faptul c# noul pre[edinte american (George H. W. Bush) provenea din cadrul CIA [i ce implica]ii ar fi putut avea aceasta pentru Rom@nia. Era o \ntrebare sensibil# [i, de[i reflecta \ngrijor#ri reale, r#spunsul nu putea fi unul tran[ant, pentru c# vremea adev#rurilor tran[ante \nc# nu venise. _l cuno[team suficient de bine pe generalul Pantelimonescu care, \n calitatea de loc]iitor politic al comandantului, nu era un personaj tocmai agreat; fusesem de c@teva ori \n misiune cu el 629

(la unele exerci]ii de alarmare, \n cadrul c#rora el fusese pre[edintele comisiei de alarmare, iar eu fusesem secretarul comisiei (rol \ndeplinit, de regul#, de un ofi]er de la Opera]ii â&#x20AC;&#x201C; cel care avea toat# documenta]ia [i planul exerci]iului, [i care propunea calificativul final). _ntr-una din acele ocazii, \mi spusese, \ntr-un moment de sinceritate, f#r# s# \l \ntreb, c# nu are nimic cu mine, c# [tie c# sunt b#iat de[tept (ce straniu sun#, formula aceasta, acum, c@nd termenul se folose[te preponderent peiorativ [i desemneaz# o anumit# tipologie a descurc#re]ilor ce se \mbog#]esc u[or, prin ac]iuni speculative f#cute pe seama banului public sau a resurselor na]ionale!). _ncheiase momentul de sinceritate spun@nd, \ns#, c# nu are \ncotro, pentru c# restric]iile la adresa mea vin de sus, de la Consiliul Politic Superior condus, la vremea aceea de generalul Ilie Ceau[escu, fratele pre[edintelui. \n acea \mprejurare ([i m# refer la concursul acela) r#spunsul meu fusese unul prudent, corect \n sine [i suficient de deschis: am apreciat atunci c# gradul de pericol la adresa Rom@niei (evident, vizam regimul politic) va cre[te substan]ial, av@nd \n vedere c# noul pre[edinte american ar fi putut, datorit# experien]ei acumulate ca director al CIA, s# fie mult mai bine informat despre vulnerabilit#]ile ]#rii noastre [i c#, drept urmare, m#surile de izolare a Rom@niei s-ar putea amplifica. Nu am c@[tigat eu acel concurs (nu din cauza acelui r#spuns, desigur) dar, spre surprinderea noastr# (surpriz# pl#cut#), a fost numit \n func]ie colegul nostru â&#x20AC;&#x201C; colonelul Pralea, cel pe deplin \ndrept#]it profesional [i cel nedrept#]it destul p@n# atunci. Am luat acea \nt@mplare pozitiv# pentru Sec]ie ca pe o victorie a noastr#, o victorie a competen]ei profesionale \mpotriva restric]iilor politruciste, chiar dac#, privit# retrospectiv, nu fusese, \n realitate, dec@t o victorie mascat# a pragmatismului local. _nceputul de an venise, cam pe vremea c@nd, la Europa Liber# se vorbea despre celebra Scrisoare a Celor {ase (o scrisoare a unor \nal]i demnitari comuni[ti din genera]ia lui Ceau[esu, semnat# de Gheorghe Apostol, Alexandru B@rl#deanu, Silviu Brucan, Corneliu M#nescu, Constantin P@rvulescu [i Grigore R#ceanu, prin care ace[tia \l criticau dur pe liderul PCR pentru \nc#lcarea grav# a drepturilor omului, \nc#lcarea Constitu]iei, sistematizarea satelor, utilizarea Securit#]ii pentru ac]iuni de poli]ie politic#, etc.), [i cu o informa]ie pe surse, potrivit c#reia, la nivel \nalt s-ar fi preconizat o unificare a structurilor de for]# (Armat#, Mili]ie, Securitate) sub denumirea unic# de Ministerul Ap#r#rii Na]ionale (un minister mamut, ce urma s# fie condus de generalul Ilie Ceau[escu, asistat de trei prim-adjunc]i: c@te unul pentru fiecare domeniu â&#x20AC;&#x201C; Ap#rare, Ordine Public#, Siguran]#). Scopul, acoperit doctrinar prin conceptul confuz [i prolix de r#zboi al \ntregului popor pentru ap#rarea patriei (promovat asiduu la nivel propagandistic de vreo 20 de ani), era acela de concentrare a puterii clanului preziden]ial [i de cre[tere a posibilit#]ilor de control prin persoane de maxim# \ncredere. Dincolo, \ns#, de lipsa de realism [i de valoare practic# a unui astfel de proiect, ideea \n sine ar fi putut fi exploatat# (potrivit unor relat#ri ulterioare ale generalului Gu[#), \n cazul unei ac]iuni politice, \ntr-o situa]ie excep]ional#, atunci c@nd [i at@t c@t ar fi fost nevoie, prin accesul temporar la comanda \ntregului sistem, al [efului Marelui Stat Major. _n luna aprilie a aceluia[i an, s-a discutat despre nevoia de a studia modul de ac]iune al Comandamentului Armatei \ntr-o situa]ie de \ntrerupere temporar# a comenzii strategice (eventualitate pe care trebuia s# o testez ca problem# de \nv#]at \n cadrul unei aplica]ii tactice), precum [i despre crearea unor canale de leg#tur# directe cu structurile de opera]ii ale celorlalte comandamente de armat#, 630

[i categorii de for]e (gr#niceri, ap#rare civil#, avia]ie, trupe de securitate). Lucrurile s-au \mpotmolit prin luna mai, c@nd am primit un semnal de \nghe]are a ac]iunilor, astfel c#, pe aceast# linie, nu s-a mai f#cut aproape nimic \n acel an, cu excep]ia unei \nt@lniri (\n mare m#sur#, informal#,dar plin# de semnifica]ii), la comandamentul nostru, a [efilor sec]iilor opera]ii din structurile amintite. Scopul declarat: un schimb de experien]# pe linia aplica]iilor tactice. Probleme evocate: starea mai mult dec@t \ngrijor#toare a capacit#]ii operative reale, cre[terea pericolelor percepute ca put@nd veni dinspre Ungaria [i [i Uniunea Sovietic# [i nevoia de planificare a unor manevre rapide de for]e dinspre sud, spre Ardeal [i Moldova.

Prim#vara fusese marcat# de unul dintre ultimele cuie b#tute \n sicriul regimului: se \ncheiase plata datoriilor (perioada monstruoaselor m#suri de austeritate â&#x20AC;&#x201C; o veritabil# teroare la care a fost supus poporul rom@n: foametea aproape generalizat#; frigul din case, din s#lile de clas#, din halele de produc]ie [i birouri, din saloanele de spital [i s#lile de spectacole; lungile perioade de \ntrerupere a curentului electric; lipsa medicamentelor [i a materialelor sanitare din spitale; lipsa resurselor pentru instruc]ie, etc.). Finalizarea pl#]ii datoriilor externe â&#x20AC;&#x201C; prezentat# cu m@ndrie la Plenara C.C. din aprilie 1989, generase, \ns#, mari speran]e [i a[tept#ri: mai to]i rom@nii visau c# vor avea o via]# mai u[oar#, a[teptau s# g#seasc# alimente \n galantare, s# fie mai cald \n case [i \n [coli, s# nu se mai ia curentul, s# fie trata]i mai bine \n spitale. Mai a[teptau, desigur, [i pa[apoarte [i abrogarea aberantei legi care interzicea avorturile, [i programe la televiziune mai lungi [i cu filme [i multe, multe altele. Dar, primele lucruri care p#reau c#, de m@ine, vor fi \ndreptate vizau acele minime m#suri umanitare, de asigurare a supravie]uirii celor mici [i celor mari, a celor tineri [i celor b#tr@ni. Din nefericire, c@rmaciul parc# \nnebunise de tot: decizia luat# atunci fusese aceea de a continua aplicarea m#surilor de austeritate, urm@nd ca banii economisi]i prin aceasta s# fie folosi]i pentru \nfiin]area unei b#nci destinate \mprumuturilor pentru ]#rile din lumea a treia! Greu de comentat o astfel de abera]ie, dar amintirea acelui tip de politic# nu trebuie uitat# niciodat#, pentru c# ea exemplific# pe deplin mecanismele [i rezultatele alien#rii puterii politice, barbariile ce se pot \nt@mpla atunci c@nd politicienii bolnavi de putere nu mai \n]eleg nimic din contractul social, din responsabilitatea ce decurge [i pentru ei din actul de exercitare a puterii.

Am dorit s# men]ionez \n mod deosebit acest aspect pentru c# dezam#girea imens# pe care o produsese continuarea programului criminal de austeritate a dus la risipirea ultimelor iluzii (c@te mai erau) cu privire la natura regimului. _n acela[i timp, ea explic#, \n mare m#sur#, radicalismul surprinz#tor al ac]iunilor revolu]ionare din decembrie 1989, inclusiv condamnarea la moarte a dictatorului. _ncr@ncenarea regimului \n promovarea politicii de austeritate [i de restr@ngere dramatic# a drepturilor fundamentale ale omului, \ndeosebi prin relansarea acelui plan de sistematizarea a satelor f#cuse, de altfel, ca, \n acel an, Congresul SUA s# declare c# regimul comunist din Rom@nia este unul dintre cele mai represive regimuri din Europa de est. O simpl# paralel# privind modul \n care ac]ionau conducerile comuniste din Rom@nia [i Ungaria \n acele zile punea \n eviden]# \n mod [ocant c@t de mult cre[tea pr#pastia dintre ele \n ceea ce privea sprijinul politic interna]ional: astfel, prin m#surile adoptate, inclusiv prin aceast# inten]ie aberant# de \nfometare a popula]iei pentru a str@nge bani \n scopul \nfiin]#rii unei b#nci menit# s# finan]eze competi]ia pentru putere \n Africa, Ceau[escu sfida orice logic# politic# realist#; 631

\n acela[i timp, Ungaria decidea demolarea gardului de s@rm# ghimpat# de la grani]a cu Austria [i deschiderea acestei grani]e pentru plecarea turi[tilor est-germani \n Vest (f#c@nd, astfel, Germaniei, un serviciu despre care cancelarul Helmut Kohl va spune c# nu va fi uitat niciodat# de na]iunea german#! Acela[i gest \l va determina pe pre[edintele Bush s# acorde, cur\nd, Ungariei, clauza na]iunii celei mai favorizate, pe care Rom@nia o pierduse cu un an \nainte!). Scrisoarea Doinei Cornea (publicat# de France Press), c@[tigarea alegerilor din Polonia de c#tre Solidaritatea [i respingerea public# de c#tre Gorbaciov a Doctrinei Brejnev chiar la Bucure[ti, la Consf#tuirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia (\n mod paradoxal, Ceau[escu ajunsese un veritabil promotor al Doctrinei Brejnev, suger@nd o posibil# interven]ie a ]#rilor socialiste ”fr#]e[ti” \n Polonia, pentru ”salvarea” socialismului!), vizita pre[edintelui american Bush la Var[ovia [i Budapesta, interviul Regelui Mihai transmis de televiziunea de stat de la Budapesta, amplificau sentimentul de izolare [i impas total, cu posibile consecin]e catastrofale, de genul celor din 1940, pentru Rom@nia. _n vara aceluia[i an, am fost avertizat de un ofi]er de la cadre c# dosarul meu a ajuns din nou pe masa de lucru la Consiliul Politic [i c# situa]ia se \nr#ut#]ise, f#r# s# pot \n]elege dac# era o chestiune de principiu sau dac# aceast# m#sur# fusese determinat# de vreun eveniment anume. Mai mult dec@t at@t, persoana cu care mai aveam contacte confiden]iale pe linia situa]iei operative din Zona de Vest a disp#rut din peisaj, f#r# nici un mesaj de avertizare sau de orientare, iar leg#tura nu s-a mai restabilit \n lunile urm#toare. _n situa]ia creat#, a trebuit s#-mi reactualizez planul de ac]iune \n caz de pericol, plan care prevedea fie solicitarea de trecere \n rezerv# pe motive de s#n#tate, fie (\n caz de nevoie absolut#), plecarea din ]ar# (evident ilegal#), ceea ce impusese executarea unor m#suri de preg#tire \n acest sens. Lucrurile s-au derulat, \ns#, altfel, datorit#, din nou, unor \mprejur#ri neprev#zute. Astfel, dup# obi[nuita stare de alert# prilejuit#, ca \n fiecare an, de s#rb#torirea zilei de 23 august (ocazie cu care \n Armat# s# luau un milion de m#suri de prevenire a evenimentelor deosebite), secretarul de partid, generalul Patelimonescu, a plecat \n concediu, pentru tratament, \n sta]iunea Vatra Dornei. Dup# cum mi-a relatat mai t@rziu, \n acea toamn#, un coleg din structura de cadre a comandamentului, la plecare, acesta l#sase vorb# ca cele trei sau patru dosare cu probleme (printre care [i al meu) s# fie preg#tite cu documenta]ia necesar# pentru a fi \naintate la e[alonul superior \n scopul trecerii \n rezerv#. _nt@mplarea a f#cut ca, pe timpul concediului, cel \n cauz# s# sufere un atac de cord fatal, astfel c# ordinul acela nu s-a mai executat. La data acelei \nt@mpl#ri tragice, nu [tiam despre ordinul care ar fi putut s#-mi schimbe via]a \n mod radical (desigur, nu \n bine); ulterior, \ns#, m-am g@ndit de multe ori c@t de mult suntem la dispozi]ia destinului [i c@t de mult depinde via]a fiec#ruia dintre noi de producerea unor \nt@mpl#ri. Nu am purtat niciodat# vreun anume sentiment de ur# la adresa celui \n cauz#, deoarece problema nu era una personal#, ci una de sistem, mai to]i fiind pe atunci simpli pioni pe o tabl# de [ah ale c#rei reguli de joc nu le puteam determina, ele venind de undeva din urm#, din geopolitica de la Yalta, din raporturile de for]e ce ne proiectaser# dincoace de Cortina de Fier. A[a c#, \n ceea ce m# prive[te, dac# acea \nt@mplare trist# nu s-ar fi produs, furtuna geopolitic# de la sf@r[itul acelui an (1989) m-ar fi g#sit \n r@ndul civililor, proasp#t r#spopit pentru o vin# pe care nu am avut-o niciodat#, [i mai convins fiind c# principalul inamic al Armatei Rom@ne nu era unul din afara 632

]#rii, ci era chiar puterea politic# mioap# [i corupt# care ne confiscase destinul.

Situa]ia a evoluat atunci pe alte coordonate: se apropia Congresul al XIV-lea, din care cauz# nu a fost numit un alt secretar al Consiliului Politic (a fost adus, \n acest scop, un colonel de la Craiova, dar acesta urma s# fie numit \n func]ie dup# Congres; p@n# atunci, cel \n cauz# nu s-a mai ocupat de dosarele noastre de cadre). Congresul a fost apoi am@nat p@n# pe 20 noiembrie, a[a c# au urmat alte zile de tergiversare natural# a problemei. Oricum, la sf@r[itul acelei veri, se crease o stare de tensiune deosebit# pe linie de personal pentru c#, pentru prima dat# \n istoria Armatei Rom@ne, \naintarea \n grad a ofi]erilor care promovaser# examenul de colonel (eveniment care urma s# se produc# de ziua na]ional# â&#x20AC;&#x201C; 23 august, pe atunci), fusese am@nat# f#r# nici o explica]ie (evident, \n mod ilegal, pentru c# ofi]erii afla]i \n aceast# situa]ie dob@ndiser# acest drept \n mod legal, prin examen). Se aflase repede c# aceast# ofens# avea drept cauz# refuzul Elenei Ceau[escu de a semna documentele necesare (aceasta controla toate numirile \n func]ie [i \naint#rile \n grad din sistemul structurilor de for]# de la nivelul de colonel \n sus, [i devenise tot mai suspicioas# [i mai arbitrar# \n hot#r@ri), fapt ce generase o uria[# stare de nemul]umire \n r@ndul Armatei. Nemul]umirile \l vizau, \n egal# m#sur#, [i pe Nicolae Ceau[escu, pentru c# el era, oficial, comandantul suprem al Armatei; faptul c# acceptase aceast# situa]ie, la cheremul capriciilor clanului, \l trimitea efectiv \n derizoriu. \ntr-un astfel de context, datorit# eforturilor {efului Sec]iei Opera]ii [i ale {efului de Stat Major al Armatei, cu aprobarea comandantului, desigur, am fost, \n sf@r[it, \ncadrat [i din punct de vedere formal, \n func]ia de Ofi]er 1 (responsabil cu activitatea de cercetare [tiin]ific#) pe care lucram efectiv din 1983. Se f#cea sim]it#, mai acut dec@t oric@nd, o stare de nelini[te, de pericol \n cre[tere, de apropiere a unei explozii, astfel c# partea profesionist# a Armatei \ncerca s# str@ng# r@ndurile iar organele de supraveghere [i control (structurile de partid [i cele de contrainforma]ii) de la e[aloanele operative c#utau forme mai eficiente de adaptare la aceast# situa]ie volatil#, prevestitoare de pericole dar [i generatoare de speran]e. _ntr-o astfel de situa]ie m-a prins pe mine Revolu]ia din Decembrie, la Cluj-Napoca. _ncercam, poate mai mult dec@t al]ii, s# \n]eleg exact ce se \nt@mpl# prin vecini [i c@t de mult aceste evolu]ii ne pot afecta â&#x20AC;&#x201C; pozitiv [i negativ. Sim]eam clar c# Ungaria ne-o luase mult \nainte [i c# se pozi]ionase mult mai bine dec@t Rom@nia \n rela]iile cu Occidentul, a[a c# avusese astfel timp s#-[i prezinte mai bine interesele [i s# pledeze pentru sprijin \n eforturile istorice pe care le f#cea pentru revizuirea consecin]elor Primului [i ale celui de al Doilea R#zboi Mondial; deschiderea grani]ei ungaro-austriece crease deja o veritabil# pr#pastie \ntre situa]ia strategic# a Ungariei [i cea a Rom@niei. Mai mult dec@t at@t, \n mod paradoxal, liderul politic [i militar al comunismului european, Uniunea Sovietic#, devenise, sub Gorbaciov, un partener de cooperare cu Vestul \n procesul de democratizare [i destindere din Europa, \n timp ce Rom@nia se apropia tot mai mult de modelul coreean de socialism dogmatic [i falimentar. Aflasem destul de multe despre: programele perestroika [i glasnosti din URSS; ac]iunile Solidarit#]ii \n Polonia; declan[area reformelor \n Ungaria [i Cehoslovacia; convulsiile [i agonia regimului comunist din Germania de Est. Urm#risem, at@t c@t [i cum se putea urm#ri atunci, modul \n care Congresul al XIV-lea pusese cap#t ultimelor speran]e pe care le mai putea avea cineva cu privire la declan[area, de la v@rf, \n Rom@nia, a unui proces de reforme similar 633

celor din vecin#tate. Discutam, at@t c@t se putea discuta \ntre noi, aspecte de natura celor ce priveau declan[area [i dinamica proceselor de criz#, modalit#]ile de gestionare a crizelor, riscurile pe care cutremurele geopolitice le puteau genera pentru na]iunile fragile a c#ror stare moral# era aproape de pr#bu[ire, pentru c# situa]ia Rom@niei p#rea tot mai mult c# devine una f#r# ie[ire, facilit@nd o posibil# dezintegrare [i legitim@nd, fals, nevoia unei interven]ii str#ine. Iar acest# ipotez# privea \n mod prioritar zona noastr# de opera]ii: Transilvania. Am \ncercat, cu \nd@rjire, s# transmit astfel de mesaje, \n orice fel capabil s# trezeasc# r#spunderea celor ce comandau Armata Rom@n#, dar cu rezultate minore: oficial, lucrul era imposibil, neproductiv [i periculos (\n mod inutil); leg#turile cu generalul Gu[# \ncetaser#, practic (nu am mai putut veni cu vreun pretext valabil la Bucure[ti), iar ofi]erul cu care m# \nt@lneam uneori disp#ruse (ulterior, am aflat c# trecuse \n rezerv# [i se izolase complet \ntr-un alt col] de ]ar#, de unde nu a mai plecat nici dup# Revolu]ie).

Tr#iesc [i acum imensul regret c#, \n octombrie-noiembrie 1989, ca mul]i al]ii, nu am reu[it s# \ntrev#d evenimentele ce au urmat la sf@r[itul lui decembrie. Mai aveam, pe atunci, impresia c# situa]ia aceea va mai d#inui un timp, c# procesul de schimbare se va declan[a de la Bucure[ti, \n mod organizat, [i c# acest lucru se va \nt@mpla, cel mai probabil, \n septembrie 1990. Peste ani, am \ncercat s# studiez mai bine aceast# perioad#, premerg#toare furtunii, s# \n]eleg semnele pe care nu le-am descifrat corect atunci [i s# \n]eleg ce a[ fi putut face, ca persoan#, pentru ca schimb#rile s# se produc# mai repede, mai eficient [i cu mai pu]ine riscuri, cu mai pu]in# suferin]# [i f#r# pierderi de vie]i omene[ti. Tot peste ani, am \ncercat s# aflu ce f#ceau, \n toamna anului 1989, ofi]erii ce lucrau \n domeniile opera]ii [i cercetare \n armatele unor state membre NATO, cu care am avut ocazia s# fiu coleg la diferite cursuri, conferin]e ori exerci]ii militare, sau pe care i-am \nt@lnit \n func]ii de r#spundere la nivel strategic. \n mare m#sur#, desf#[urau cam acela[i gen de activit#]i ca [i noi, preg#tindu-se pentru contracararea pericolului sovietic, planific@nd exerci]ii militare pentru perioada 1990-1995, pentru care luau \n calcul continuarea confrunt#rii NATO-Tratatul de la Var[ovia \n urm#torii cinci ani.

Interesant de remarcat c#, inclusiv \n perioada iulie-august-septembrie 1989, \n planurile de preg#tire ale Armatei RFG, scenariile strategice luau \nc# \n considerare, pe termen mediu, posibilele pericole provenind din partea arsenalului militar sovietic, \n contextul \n care, la numai o arunc#tur# de b#] (\n octombrie 1990), Zidul Berlinului urma s# dispar# \n cenu[a istoriei. O istorie care venea peste noi ca un buldozer, dar unul foarte gr#bit, alerg@nd cu vitez# cosmic#.

Nu eram, deci, singurii care nu reu[isem s# descifr#m viitorul apropiat, prin cea]a ce acoperea orizontul confuz al sf@r[itului R#zboiului Rece, numai c# riscurile (sau consecin]ele acestora) erau radical diferite: pentru colegii (adversarii no[tri de atunci) vestici â&#x20AC;&#x201C; riscul era reprezentat de instabilitatea mediului de securitate de dincolo de Cortina de Fier, tot mai ciuruit#; pentru noi, riscurile proveneau din imposibilitatea evalu#rii consecin]elor procesului de explozie/implozie al unui sistem bazat, pe de o parte, pe domina]ia sovietic# [i, pe de alt# parte, pe dictatura intern# a partidului unic. \ntr-un astfel de context, situa]ia Rom@niei devenise cea mai dificil#, datorit# izol#rii cresc@nde at@t \n interiorul propriului sistem, c@t [i \n raport cu democra]iile occidentale.

C@nd spun c# nu eram singurii care nu am reu[it s# intuim c#, \n decembrie 1989, se va 634

produce pr#bu[irea regimului politic prin impuls din afar#, dar, cu siguran]#, prin efort na]ional [i cu sacrificii ale rom@nilor, m# refer at@t la ofi]erii de la Opera]ii [i Cercetare din Comandamentul Armatei a 4-a, c@t [i la [efii sau colegii no[tri din Marele Stat Major care nu ne-au transmis, atunci, nici o avertizare util# despre evenimentele ce au urmat. Nici contactele (obligatorii profesional), pe care comandantul Armatei le avea cu structurile teritoriale ale Securit#]ii [i Mili]iei (\n cadrul consiliilor locale de ap#rare) nu au fost mai folositoare \n anticiparea evenimentelor ce urmau s# se produc# \n ultima decad# a lunii decembrie, pentru c# nici din aceast# direc]ie nu a venit nici un indiciu despre ceea ce urma s# se produc#, astfel c# surprinderea produs# atunci (de anvergur# strategic# [i viz@nd toate structurile sistemului na]ional de ap#rare), contureaz#, [i prin aceasta, amploarea e[ecului procesului na]ional de previziune [i planificare opera]ional#. Personal, credeam \nc# \n proiectul despre care \mi vorbise generalul Gu[# (care avea, ca orizont, luna septembrie 1990), dar despre care, \n acea toamn#, nu mai aflasem nimic (urma s# ajung \n Bucure[ti undeva \n jurul datei de 20 decembrie, pentru a \ncerca s# restabilesc o leg#tur# care, \n situa]ia confuz# de atunci, devenise mai mult dec@t necesar#). {i mai credeam, de asemenea, a[a cum unii chiar au exprimat-o atunci, c# eliminarea efectiv# a lui Ceau[escu ar fi fost o op]iune cu mai multe [anse de reu[it# dec@t orice \ncercare de reformare a regimului ceau[ist cu el la putere. _nt@lnirea istoric# Bush-Gorbaciov de la Malta din 2-3 decembrie 1989, despre care am putut afla atunci mult prea pu]ine date relevante, dar care generase fr#m@nt#ri profunde, nu ne-a adus mai mult# lumin#: f#r# \ndoial# c# sf@r[itul regimului era clar, dar perspectiva temporal# a evenimentelor nu devenise mai pu]in confuz#; mai mult chiar, av@nd \n vedere obi[nuita iner]ie strategic# a mediului de securitate global, se putea crede c# primele efecte ale deciziilor majore luate la acel Summit ar fi putut deveni vizibile undeva la orizontul urm#toarelor 6-8 luni, ceea ce coincidea cu evalu#rile acelui scenariu prev#zut pentru septembrie 1990. Dominoul, \ns#, se pornise, iar evenimentele practice s-au derulat mult mai rapid, mai haotic [i mai surprinz#tor, efectele lor imediate dep#[ind chiar [i cele mai optimiste a[tept#ri ale liderilor occidentali (E greu [i acum s# nu ne reamintim c#, pe la \nceputul acelei toamne, at@t Londra c@t [i Parisul \i transmiteau lui Gorbaciov mesajul c# ei sunt \ncrez#tori c# Uniunea Sovietic# \[i va \ndeplini obliga]iile de garantare a securit#]ii [i stabilit#]ii R.D.G. \n fa]a tulbur#rilor politice majore \n continu# cre[tere!). _n plan local, luna noiembrie (cu ocazia congresului PCR) [i, mai ales, \nceputul lunii decembrie, fuseser# marcate de o cre[tere f#r# precedent a num#rului de autoturisme \nmatriculate \n URSS [i Ungaria prezente \n Cluj-Napoca. At@t de multe [i at@t de vizibile (aproape sfid#tor, provocator), \nc@t chiar [i copii mai mari \[i puneau \ntreb#ri \n leg#tur# cu aceasta (\mi amintesc c#, la un moment dat, cred c# \n ziua de 11 sau 12 decembrie, fiul meu, \nc# licean pe atunci, m-a \ntrebat ceva \n leg#tur# cu aceasta, spun@ndu-mi c# a num#rat vreo 60-70 de astfel de autoturisme numai \n zona Cartierului Gheorghieni, \n care locuiam noi). Nu aveam competen]e directe pe aceast# linie, iar trupele de gr#niceri fuseser# scoase de cur@nd din subordinea Ministerului Ap#r#rii [i trecute la Ministerul de Interne, astfel c# nu am putut ob]ine date relevante nici de la frontier#, nici de la structurile de securitate [i ordine public#. Iar \ntreb#ri nu prea mai aveam cui pune, pentru c# suspiciunile la adresa noastr# deveniser# tot mai s@c@itoare.

635

Pe acest fond, pe 11 decembrie mi-am f#cut rost de bilete de tren pentru data de 19 decembrie, c@nd trebuia s# intru, pentru 10 zile \n concediu, urm@nd s# plec la Ceptura, la p#rin]i â&#x20AC;&#x201C; pentru a petrece Cr#ciunul acolo (nu mai fusesem de Cr#ciun acas# de mai bine de 15 ani). _nainte de ajunge acas#, \ns#, trebuia s# ajung pentru 2-3 zile \n Bucure[ti, s# m# \nt@lnesc cu fratele meu mai mic (\nv#]#tor de profesie, care lucra, de c@t#va vreme, la Consiliul Na]ional al Pionerilor â&#x20AC;&#x201C; instructor de teren r#spunz@nd, pe atunci, de jude]ele Bra[ov, Covasna [i Harghita). Cu aceast# ocazie, speram s# ajung s# \l \nt@lnesc pe generalul Gu[#, s# restabilesc leg#tura [i s# \n]eleg datele reale ale situa]iei strategice.

P@n# atunci, \ns#, trebuia s# scriu un material de lucru pe o tem# de preg#tire de lupt# cu care Comandantul Armatei urma s# participe la o consf#tuire la Minister, \n ultima decad# a lunii decembrie. Aveam o stare teribil# de disconfort, pentru c# situa]ia \n domeniu era dramatic#, din cauza lipsei acute de resurse financiare [i materiale, a insuficien]ei cronice a efectivelor din cadrul unit#]ilor cu sarcini operative, precum [i din cauza impasului doctrinar tot mai vizibil, a[a c# redactarea materialului mergea foarte greu. _ntr-un asemenea context m-au surprins evenimentele: o \ngrijorare acut# \n leg#tur# cu evolu]ia st#rii de securitate \n zona noastr#; ne\ncrederea tot mai accentuat# \n capacitatea e[alonului superior de a ne direc]iona corect [i clar activitatea; stare de lehamite viz@nd acel material care nu a mai fost finalizat niciodat#; preocuparea privind plecarea \n concediu [i deplasarea la Bucure[ti, concomitent cu \ncercarea de a rezolva cumva c@t de c@t satisf#c#tor problemele aprovizion#rii cu cele necesare pentru Cr#ciun [i Revelion (eforturi care, \n condi]iile de atunci, erau, totu[i, eroice!).

Pe un astfel de fundal, evenimentele s-au derulat cu repeziciune, haotic [i surprinz#tor, pentru c#, de[i de-a lungul timpului studiasem diferite scenarii strategice, inclusiv scenarii privind st#rile de tensiune [i perioad# ini]ial# a r#zboiului, niciodat# nu analizasem ipoteze de genul celor ce s-au produs [i care contraveneau complet preceptelor doctrinare: toate ipotezele noastre plecau de la premisa unui pericol extern, unul care ar fi vizat integritatea teritorial# a Rom@niei, chiar dac# ac]iunile agresive ca atare s-ar fi putut declan[a [i de pe teritoriul na]ional, prin activit#]i de diversiune [i teroriste preced@nd ([i justific@nd) interven]ia extern#. De altfel, p@n# la r#bufnirea aceea, nu aflasem nimic despre ceea ce se \nt@mplase la Ia[i (ni[te evenimente confuze [i azi) [i nici despre incidentul legat de preotul reformat de origine etnic# maghiar# din Timi[oara. Se ad#uga la starea de \ngrijorare [i faptul c#, de c@t#va vreme, mi se defectase aparatul de radio [i nu mai prindeam nici Europa Liber#, nici Vocea Americii. Ziua de s@mb#ta, 16 decembrie, m# g#sise la lucru, de[i, de c@t#va vreme, oficial, unele zile de s@mb#ta deveniser# nelucr#toare. Trebuia s# termin lucrarea aceea ca s# pot pleca \n concediu, iar \n Sec]ie era lini[te. Pe la pr@nz, a trecut prin biroul \n care lucram [eful Sec]iei care mi-a spus ceva despre Tabela ABC (era un indicativ de avertizare [i de instituire a unor m#suri privind prezen]a comandan]ilor \n garnizoane); nu i-am acordat prea mult# aten]ie, pentru c# se transmitea frecvent [i era, de obicei, legat de deplasarea lui Ceau[escu \n afara Bucure[tiului, \n ]ar# sau peste hotare (am presupus c# este legat de a[a ceva). Pe la ora dou#, m-am hot#r@t s# plec acas#, pentru c# nu prea aveam spor [i, cum ceea ce trebuia s# scriu nu era secret, m# g@ndisem c# voi avea mai mult# inspira]ie la masa de lucru de acas#. _nainte de a pleca, am trecut pe la camera Ofi]erului de Serviciu/Tura Operativ#, \n ideea c# acolo ar fi putut fi [i [eful Sec]iei cu care a[ fi putut schimba c@teva vorbe. Nu 636

l-am \nt@lnit, dar am v#zut, la un televizor care func]iona acolo, un crainic cu o privire ciudat#, cam speriat#, citind un comunicat cam bizar despre necesitatea respect#rii stricte a legilor de c#tre to]ii cet#]enii, f#r# c# lectura s# aib# vreo leg#tur# cu ceva anume. Nu am \n]eles atunci nimic, dar p#rea ceva prevestitor de r#u. Acas#, ziua a decurs f#r# probleme deosebite, dar [i cam f#r# succes la scris; eram cam stresat, dar [tiam c#, m#car \n ultima noapte, sub presiunea timpului, o s# g#sesc o solu]ie inspirat# petru material. _n diminea]a urm#toare, pe la orele zece, [eful Sec]iei Opera]ii[i m-a sunat [i m-a \ntrebat dac# inten]ionez s# trec pe la birou, \ntrebare care suna, mai degrab#, a invita]ie.

Nu aveam de g@nd, dar m-am preg#tit [i am plecat. Ajuns acolo, l-am g#sit la camera Ofi]erului de Serviciu. Nu am discutat nimic; mi-a zis doar: “stai [i tu pe aici”. N-am pus \ntreb#ri suplimentare, pentru c# nu avea sens. M-am dus la birou unde am continuat s# lucrez la acel material. Pe la ora dou# dup# mas#, [eful Sec]iei mi-a zis c# a[ putea pleca acas#, dar ar fi bine s# chem pe cineva de la noi din Sec]ie, s# r#m@n# dup# amiaz# \n cazarm#. L-am sunat pe un coleg, [eful compartimentului Opera]ii, [i c@nd am apreciat c# ar cam fi timpul ca acesta s# ajung#, am plecat c#tre cas#. \n drum spre cas#, l-am v#zut pe un coleg de la Sec]ia Preg#tire de Lupt# merg@nd gr#bit c#tre Comandament; ne-am salutat de la distan]# [i ne-am v#zut fiecare de drum. Am ajuns acas# la ora pr@nzului: duminica era singura zi c@nd luam masa \mpreun#, toat# familia (evident, unele duminici), fapt pentru care so]ia mea \mi zicea c# eu sunt numai tat# de duminic# pentru copii no[tri. Ne apropiam de sf@r[itul mesei c@nd la u[# a sunat agentul care m-a anun]at c# la Comandament s-a dat alarma. Se mai \nt@mplase, uneori, s# se fac# exerci]ii de alarm# f#r# ca unii ofi]eri din Sec]ia Opera]ii s# [tie dinainte, dar, de regul#, participam la preg#tirea unor astfel de exerci]ii. Am fost, de aceea, destul de intrigat de mesajul primit: nu puteam crede c# [eful Sec]iei ar fi putut fi at@t de secretos cu mine [i, \n plus, nu prea se mai f#ceau glume de acest fel – alarmarea duminica dup# amiaz#. Am presupus, deci, c# este un exerci]iu ordonat de Marele Stat Major, dar am r#mas cu o not# suplimentar# de \ngrijorare. Locuiam aproape de unitate [i aveam timp.

M-am echipat cu uniforma de instruc]ie (a[a cum era prev#zut \n planul de alarmare) [i am plecat la unitate. Pe drum, era un flux vizibil de militari, \n ]inut# de campanie, \ndrept@ndu-se spre Comandament – spectacol pe care clujenii nu prea \l v#zuser# (de obicei, exerci]iile noastre aveau loc noaptea). Ajuns la poart#, am fost intrigat de absen]a ofi]erului de control, care, \n mod obi[nuit, se instala de c#tre comisia de verificare a capacit#]ii de lupt# pentru a monitoriza ritmul sosirii personalului la alarm# (era un criteriu de apreciere). _n Sec]ie, l-am g#sit pe colegul pe care \l chemasem \nainte de a pleca [i care mi-a comunicat c# semnalul de alarmare fusese transmis telefonic de la Bucure[ti [i c# acesta era indicativul “Radu cel Frumos” care, atunci, \nsemna alarm# de lupt# par]ial# (par]ial, \n acel context, \nsemna c# nu se punea \n aplicare planul de mobilizare, astfel c# unit#]ile trebuiau s# fie gata s# \ndeplineasc# misiuni de lupt# reale cu efectivele existente). Cu alte cuvinte, urma ca unit#]ile s# treac# la \ndeplinirea unei misiuni de lupt# reale, ceea ce presupunea p#r#sirea caz#rmilor [i instalarea \n teren, \n raionul ac]iunilor de lupt#. \n acest scop, erau studiate [i preg#tite din vreme diferite raioane de dislocare, \n func]ie de ipotezele de declan[are a agresiunii luate \n calcul. Pe timpul preg#tirii pentru deplasare [i redislocare, personalul Comandamentului, echipat de r#zboi, se organiza \n func]ie de misiune, \n diferite structuri, concomitent cu preluarea 637

\n subordine operativ# a unit#]ilor lupt#toare (care desf#[urau, concomitent, acelea[i activit#]i), c#rora le transmiteau dispozi]ii preliminare, pe m#sura contur#rii ipotezei de ac]iune [i a proces#rii eventualelor informa]ii despre inamic. Se luau, de asemenea, m#suri de paz# [i ap#rare a dispozitivelor, caz#rmilor, activit#]ilor [i deplas#rilor \mpotriva posibilelor ac]iuni de cercetare-diversiune [i teroriste, a loviturilor aeriene [i a atacurilor cu arme de nimicire \n mas#. Era, deci, enorm de mult de lucru; nu mai f#cusem asta niciodat# pe viu, iar inten]iile e[alonului superior nu deveniser# mai clare ca la \nceputul alarmei. Practic, lipseau complet datele despre inamic, acel minim de informa]ii capabil s# permit# adoptarea unei hot#r@ri privind constituirea dispozitivului operativ pentru trecerea la acoperirea frontierei de stat \n f@[ia de responsabilitate, \n scopul realiz#rii, dup# mobilizare, a dispozitivului de ap#rare. Cu for]ele existente atunci, nu se putea face dec@t o acoperire a frontierei, ac]iune care, \n absen]a mobiliz#rii sau aducerii de trupe din alte zone, se putea transforma u[or \ntr-o veritabil# misiune de sacrificiu, ipotez# care nu putea fi exclus# la acea dat#.

C#tre sear#, s-a conturat ipoteza c# nu vom primi ordin de deplasare \n raioanele ac]iunilor de lupt# [i s-a comunicat c# alarma se execut# \n condi]iile st#rii de necesitate (stare preliminar# celei de mobilizare [i/sau a celei de r#zboi), comunicare care a trebuit s# fie retransmis# tuturor unit#]ilor din subordine. M#sura era fireasc# \n acea situa]ie pentru c# nu se putea vorbi de alarm# de lupt# pentru unit#]ile Armatei (aflasem, \ntre timp, c# aceia[i m#sur# fusese luat# [i \n cadrul trupelor de gr#niceri [i de securitate cu care Armata a 4-a avea planuri de cooperare), f#r# introducerea unei st#ri excep]ionale \n societate, stare menit# s# faciliteze mobilizarea rezervei Armatei [i punerea \n aplicare a planurilor de ap#rare a localit#]ilor. La acea dat#, nu [tiam c# m#sura introducerii st#rii de necesitate nu fusese comunicat# public, astfel \nc@t ea s# devin# valabil# at@t pentru popula]ie c@t [i pentru autorit#]i. Ceva mai t@rziu, \n acea noapte, am aflat c# un regiment de-al Armatei noastre (Regimentul 19 Mecanizat â&#x20AC;&#x201C; Arad, din compunerea Diviziei 11 Mecanizate â&#x20AC;&#x201C; Oradea), fusese alarmat direct de c#tre ministrul Ap#r#rii Na]ionale, generalul Milea, [i c# acesta primise ordin de dislocare \n apropiere de Timi[oara, fiind resubordonat Comandamentului Armatei a 3-a de la Craiova, responsabil# pentru ap#rarea zonei Banat.

Seara, t@rziu, au venit ni[te preciz#ri de la M. St. M. potrivit c#rora trupele alarmate urmau s# r#m@n# \n caz#rmi, \n dispozitiv de alarm#, urm@nd s# se intre \ntr-un program de preg#tire specific# acestei situa]ii. S-au actualizat planurile de paz# [i ap#rare a caz#rmilor [i dispozitivelor, s-au elaborat planuri [i s-au luat m#suri de protec]ie anti-diversiune [i anti-teroriste, s-au trimis echipe de recunoa[tere a unor noi raioane de dislocare [i s-a organizat odihna \n condi]ii de campanie. Pe la miezul nop]ii, atunci c@nd s-a stabilit c# [i comandantul, loc]iitorii [i [eful de stat major pot s# mearg# la odihn#, am fost nominalizat de [eful Sec]iei Opera]ii s# r#m@n de serviciu \n biroul comandantului (unde func]iona telefonul operativ la care putea fi chemat de c#tre ministru sau [eful M.St.M. sau de unde putea s#-i apeleze direct pe comandan]ii de divizii [i brig#zi). Am fost numit eu pentru c# eram ofi]erul cu cea mai mare vechime \n Sec]ie, cuno[team toate problemele legate de misiune [i aveam mai mult# experien]# [i mai pu]ine emo]ii \n realizarea leg#turilor cu e[alonul superior (vorbisem de suficient de multe ori cu generalul Milea, cu care era realmente dificil s# ai un dialog f#r# riscul unei admonest#ri sau 638

sanc]iuni; \l cuno[team, de asemenea, bine pe [eful M.St. M, generalul Gu[#). Noaptea a trecut repede, pentru c# aveam multe de f#cut. _ncercam s# ghicesc, cu harta \n fa]#, ce ar putea s# se \nt@mple dinspre vest [i nord; m# \ntrebam dac# venise timpul s# ne prob#m capacitatea de a ne \ndeplini misiunea [i speram c# nu se va \nt@mpla ca \n 1940, c@nd, dup# percep]ia noastr# de militari, conducerea politic# a Rom@niei tr#dase. Vorbisem aproape toat# noaptea cu colegii de la marile unit#]i â&#x20AC;&#x201C; \n aproape toate, r#m#seser# de serviciu ofi]erii cei mai experimenta]i de la Opera]ii [i Preg#tire de Lupt# sau de la Cercetare; ne cuno[team bine [i \ncercam s# ne coordon#m eforturile. _n diminea]a zilei de 18 decembrie, sosiser# devreme, r@nd pe r@nd, [eful Sec]iei Opera]ii, loc]iitorul comandantului, [eful de Stat Major [i comandantul. \n acel context, bucuro[i c# noaptea trecuse f#r# s# se \nt@mple nimic grav, s-a discutat ceva mai deschis despre starea \n care ne aflam: atunci am adus \n discu]ie, ca problematic# de principiu, dinamica st#rilor de criz# [i de gestiune a crizelor, cu aplicare la felul \n care se produseser# aceste procese \n Polonia, Cehoslovacia, Ungaria [i Bulgaria. Am \ncercat s# intuim care putea fi mecanismul de ini]iere a crizei [i momentul declan[#rii \n ceea ce privea Rom@nia; f#r# a putea identifica, la un nivel de probabilitate acceptabil, ace[ti parametri ai crizei, concluzionasem, totu[i, c# aceasta ar putea fi o situa]ie exploziv#, cu o component# militar# extern# const@nd \ntr-o posibil# interven]ie militar# concertat#. S#rb#toarea Cr#ciunului putea fi un moment favorabil pentru declan[area acelei crize, segmentul studen]esc put@nd fi detonatorul, iar locul cel mai probabil ar fi putut fi Bucure[tiul, urmat de T@rgu Mure[. Ziua de 18 decembrie a trecut f#r# evenimente [i f#r# probleme deosebite \n zona Armatei a 4-a [i f#r# ve[ti despre ce se \nt@mpl# la Timi[oara. Pe 19 decembrie, pentru c# starea aceea de provizorat se prelungea, s-au stabilit m#suri pentru reluarea procesului de preg#tire operativ# [i tactic#, \n condi]iile men]inerii \ntregului personal \n caz#rmi, \n stare de alarm#; unele echipe ale Comandamentului Armatei au plecat pe teren, \n garnizoanele mai apropiate.

Pe fondul acelei incertitudini, s-a conturat ideea elabor#rii unui proiect de plan de opera]ii pentru trecerea la ap#rare pe frontiera de stat \n condi]iile efective ale situa]iei â&#x20AC;&#x201C; plan despre al c#rui con]inut nu trebuia s# [tie nimeni nimic. Am lucrat proiectul \n deplin# confiden]ialitate [i siguran]#, nu l-am discutat cu nimeni \n afara [efului Sec]ieiOpera]ii [i a [efului de Stat Major, nu am folosit desenatori, nici dactilograf# (am scris de m@n# toate proiectele de ordine de lupt# ce trebuiau transmise diviziilor [i brig#zilor). Evident, la elaborarea proiectului, am folosit datele de baz# privind capacitatea de lupt# real# a unit#]ilor (comunicate permanent de c#tre acestea), punctul de vedere al [efilor de arme [i sec]ii, precum [i experien]a sutelor de exerci]ii [i aplica]ii tactice.

Planul prevedea folosirea majorit#]ii for]elor disponibile (aproximativ 70%) pentru angajarea luptei la frontier#, 10-15% pentru asigurarea mobiliz#rii [i 10-15% pentru paza [i ap#rarea caz#rmilor, a altor obiective militare [i a unor obiective civile situate de-a lungul c#ilor de comunica]ii vitale. O men]iune suplimentar# de interes: justificat sau nu, devenisem extrem de \ngrijora]i \n leg#tur# cu posibilele ac]iuni de spionaj [i diversiune de sorginte sovietic# sau ungureasc#, inclusiv \n Comandamentul Armatei [i ne\ncrez#tori \n ceea ce privea atitudinea celor ce lucrau \n structurile de partid [i de contrainforma]ii.

Pentru a ne proteja de posibilele scurgeri de informa]ii \n leg#tur# cu acel plan de urgen]#, am preg#tit o a doua hart#, pe care era reprezentat un dispozitiv operativ mult diferit de 639

cel preconizat, hart# care a stat, de regul# acoperit#, pe masa de lucru din biroul comandantului. Interesant de remarcat, ceva mai t@rziu, c@nd au fost preluate documentele Serviciului de Contrainforma]ii Militare (desfiin]at) [i ale c#rui sarcini fuseser# \ncorporate \n atribu]iile Sec]iei Cercetare, \n materialele preluate a fost identificat# o descriere a acelui document, transmis# probabil e[alonului superior al lor; dup# modul de redactare, descrierea p#rea s# nu fie f#cut# de un ofi]er de stat major absolvent al Academiei Militare, deoarece con]inea gre[eli tipice pe care un astfel de profesionist nu le putea face].

Pe fondul unor astfel de preocup#ri [i griji, \n ziua de 20 decembrie, s-a conturat o situa]ie \ncordat# la Arad, unde, \n cazarma regimentului plecat la Timi[oara, ap#ruser# disensiuni \n leg#tur# cu exercitarea comenzii [i modul de subordonare, \n condi]iile unor interferen]e grave ale organelor de conducere politic# local# \n activitatea unit#]ii.

Am primit ordin, de la [eful Sec]iei, s# m# preg#tesc pentru o deplasare de urgen]# acolo, pentru a clarifica situa]ia. Cuno[team bine unitatea, \i cuno[team bine pe unii dintre protagoni[tii conflictului, m# bucuram de o autoritate profesional# cert# [i cuno[team, de asemenea, bine, traseele de deplasare prin Mun]ii Apuseni pe unde ar fi trebuit s# m# deplasez. Mi-am preg#tit, \n acest scop, h#r]ile de lucru necesare, echipa de sprijin [i autoturismul de teren necesar deplas#rii. _n seara aceleia[i zile, am fost din nou nominalizat s# r#m@n de serviciu pe timpul nop]ii \n biroul Comandantului; majoritatea colegilor din Sec]ia Opera]ii erau angaja]i ca direc]ionali pentru marile unit#]i, executau misiunea de Ofi]er de Serviciu Operativ, verificau capacitatea de lupt# [i de interven]ie a deta[amentelor de lupt# ce trebuiau s# plece \n prima faz# spre frontier# sau planificau m#suri pentru asigurarea mar[urilor dinspre ad@ncime spre front. _ntr-un asemenea context, se efectuaser# [i unele activit#]i de recunoa[tere, \n diferite garnizoane, pentru misiuni de paz# a unor obiective, conform prevederilor legilor de atunci [i ale planurilor de cooperare, la cererea consiliilor locale de ap#rare. Nu am avut r#spunderi pe aceast# linie, dar, dup# cum am aflat ulterior, misiunile solicitate erau identice cu cele care fuseser# preg#tite [i pentru perioada de desf#[urare a Congresului al XIV-lea (se luaser# atunci, cu numai o lun# \n urm#, \n mare secret, m#suri cu totul deosebite de supraveghere [i paz# a obiectivelor politicoadministrative din ora[, m#suri pentru care se solicitaser# ca ajutor [i participarea unor subunit#]i ale unit#]ilor militare din garnizoanele Flore[ti [i Some[eni). Ca urmare, noua solicitare nu trezise nici un fel de reac]ie, interes aparte sau comentarii, pentru c# p#reau de rutin# [i erau cunoscute direct numai de comandan]ii acelor unit#]i. {i noaptea aceea a trecut repede, dar cu mai multe preocup#ri. Mai \nt@i am \ncercat atunci, risc@nd, s# iau leg#tura cu cineva din Timi[oara, pentru c# \ncepuser# s# circule diferite [tiri (contradictorii [i confuze) despre evenimentele de acolo, iar comentariile unora dintre participan]ii la \nt@lnirea cu Ilie Ceau[escu din seara precedent# (la care, evident, nu fusesem convocat, pentru c# se desf#[urase numai cu ofi]erii cu func]ii de conducere [i activul de partid) erau de-a dreptul incendiare ®un coleg din cadrul Consiliului Politic al Armatei \mi povestise c#, la \ntoarcerea de la [edin]#, ofi]erul care \ndeplinea provizoriu func]ia de loc]iitor politic al comandatului Armatei, \[i adunase subordona]ii [i \ncepuse informare cu o expresie stupefiant#: “Fra]ilor, e groas#! Am dat de dracu’”¯.

Am cerut, deci, atunci \n acea noapte, leg#tura prin TO (sistem de leg#turi directe asigurat de o structur# specializat# a Securit#]ii), cu [eful Centrului Militar Jude]ean Timi[ – 640

colonelul Tichie, pe care \l cuno[team de pe vremea c@nd lucrase \n Comandamentul nostru (\l [tiam c# pe un bun profesionist [i bun camarad, agreabil [i abordabil). Ca pretext, \mi propusesem s# \l \ntreb despre situa]ia unor rezerve de mobilizare din jude]ul de care r#spundea [i care trebuiau transferate la noi. Mi-am dat seama, chiar din momentul \n care i-am auzit vocea, c# nu poate vorbi liber, a[a c#, \n momentul \n care l-am \ntrebat, ca \ntr-o discu]ie obi[nuit#, care mai e situa]ia pe acolo, mi-a r#spuns pe un ton neutru, spun@nd c# â&#x20AC;&#x153;acum e lini[te [i afar# plou#â&#x20AC;?. F#r# comentarii, desigur. _n aceea[i noapte, am reu[it s# prind, la aparatul de radio din biroul comandantului (pe care \l ochisem \nc# de la serviciul precedent), Europa Liber#. M# interesau, desigur, informa]iile despre situa]ia din [i \n leg#tur# cu Rom@nia. Am aflat, mai \nt@i, ceva despre interven]ia Statelor Unite \n Panama, dar g@ndul m-a dus la Doctrina Brejnev.

Prea se potriveau lucrurile: americanii aveau treab# \n vecin#tatea lor; mi-era team# c# [i ru[ii vor considera c# au datoria de a aduce pacea [i democra]ia \n vecin#tatea lor, iar situa]ia din Rom@nia p#rea ideal# pentru o interven]ie comun# sovieto-ungar# (adic# scenariul de care ne temusem cel mai mult [i care p#rea s# confirme argumentele legate de riscul unor ac]iuni \n apropierea momentului \mplinirii a 50 de ani de la Dictatul de la Viena). _n privin]a situa]iei din Rom@nia, comentariile postului, at@t c@t puteam s# \n]eleg din cauza bruiajului [i a volumului foarte jos pe care mi-l puteam permite, se refereau la ni[te ciocniri violente la Timi[oara, la numero[i mor]i [i r#ni]i, la ac]iunile unui preot de origine maghiar# â&#x20AC;&#x201C; Laslo Toke[ [i la solidarizarea interna]ional# cu acesta. Tot \n cadrul acelui comentariu, se evocase o declara]ie a unui oficial de la Budapesta, care vorbea despre dreptul [i obliga]ia Ungariei de a se \ngriji de soarta cona]ionalilor maghiari din Transilvania; se vorbea, de asemenea, despre izbucnirea unor revolte \ntr-o serie de ora[e din Ardeal, printre care Arad, Deva, Alba Iulia [i T@rgu Mure[. Senza]ia pe care cele auzite mi-au produs-o a fost una de accentuare a \ngrijor#rii [i de amplificare a st#rii de confuzie: pe de o parte, datorit# leg#turilor ce p#reau s# se contureze \ntre evenimentele de la Timi[oara, preotul maghiar (exilat deja \n zona noastr#, \ntr-un sat din apropierea Zal#ului) [i declara]iile belicoase ale oficialului de la Budapesta; pe de alt# parte, informa]iile cu privire al revoltele din Deva, Alba Iulia [i T@rgu Mure[ nu se confirmau din nici o alt# surs#: unit#]ile din acele garnizoane nu raportau nici un incident \n acele localit#]i.

Informa]ii lini[titoare de aceea[i natur# (privind absen]a tensiunilor, incidentelor sau demonstra]iilor) au venit [i din partea structurilor de ordine public# (militare) ale Ministerului de Interne. Din aceast# perspectiv#, Clujul avea o situa]ie special#, deoarece g#zduia Comandamentul unei Brig#zi de Securitate [i unul din batalioanele acestei brig#zi (celelalte batalioane ale brig#zii fiind, toate, dislocate \n alte localit#]i din Zona de Opera]ii de Vest). De multe ori, ofi]eri de comand# [i stat major din cadrul acestei brig#zi participaser# la aplica]ii tactice conduse de Comandamentul Armatei, potrivit prevederilor planurilor de cooperare, deoarece, \n afara misiunilor lor specifice de ordine public#, aceste for]e se preg#teau [i ca unit#]i de infanterie, preconiz@ndu-se folosirea acestora la r#zboi \ndeosebi pentru misiuni de lupt# \mpotriva trupelor de desant aerian [i aeromobile [i a grupurilor de cercetare diversiune [i teroriste. Cunoa[terea reciproc# ce se realizase pe timpul exerci]iilor tactice a fost un factor favorizant care a f#cut ca, \n contextul diversiunii produse pe timpul Revolu]iei, s# nu se produc# st#ri de tensiune, incidente 641

sau ciocniri cu rezultate tragice, \ntre cele dou# categorii de for]e. Invers, \ns#, adic# participarea ofi]erilor din Armat# la exerci]iile pe misiuni specifice ale acestora (men]inerea [i restabilirea ordinii publice), nu se procedase niciodat#.

A[a a trecut noaptea de dinaintea furtunii (pe care \nc# nu prea o anticipa nimeni): diminea]a am plecat gr#bit s# m# odihnesc pu]in, s# m# schimb [i s# m# preg#tesc de deplasare la Arad. Ca urmare, pe la ora 10.30-11.00, eram la Biroul DS de unde urma s# \mi ridic h#r]ile preg#tite pentru deplasare, dup# care m-am dus la Comandant s#-mi precizeze misiunea pentru Arad. Acolo se aflau [eful de Stat Major, [eful Sec]iei Opera]ii \nso]it de un operator [i [eful Sec]iei Transmisiuni, precum [i al]i doi ofi]eri – colonelul Vasile Late[ ([eful Sec]iei Ap#rare Antiaerian#) [i locotenetul-colonel Dumitru Marangoci (loc]iitorul [efului Sec]iei Preg#tire de Lupt#) despre care am aflat atunci c# fuseser# numi]i s# coordoneze, \n numele comandantului Armatei, activitatea unit#]ilor din garnizoana Flore[ti. Am aflat, totodat#, c# ministrul Ap#r#rii ordonase comandantului Armatei s# trimit# \n ora[, la cererea primului secretar al Comitetului Jude]ean de Partid Cluj, subunit#]ile prev#zute \n planurile de cooperare (aceste planuri fuseser# \ntocmite de c#tre structurile care aveau atribu]ii \n domeniul men]inerii [i restabilirii ordinii publice la nivel local – Mili]ie, Securitate, G#rzi Patriotice – \n virtutea atribu]iilor pe care le aveau potrivit legilor de atunci). _n acel moment, Comandantul Armatei mi-a anulat plecarea la Arad [i mi-a ordonat s#-i \nso]esc pe cei doi ofi]eri din echipa pentru garnizoana Flore[ti la sala de lucru a Sec]iei Opera]ii, unde func]iona Ofi]erul de Serviciu Operativ (OSO), de pe a c#rui hart# urmau s#-[i extrag# datele ce priveau posibila dislocare \n ora[ a unor for]e din cadrul unit#]ilor din garnizoana Flore[ti destinate s# participe la misiunile de ordine public# potrivit planurilor de cooperare. De[i \i cunoscusem ca pe ni[te ofi]eri bine preg#ti]i profesional pentru func]iile pe care le \ndeplineau, cei doi erau destul de speria]i [i nu reu[eau s# descifreze pe acea hart# situa]ia operativ# [i pozi]ia unit#]ilor a c#ror activitate urmau s# o coordoneze. ®Harta ofi]erului operativ era un document impersonal, care se alc#tuia pe baza \nscrierii comunic#rilor succesive f#cute de factorii de decizie din e[alonul respectiv, rapoartele unit#]ilor subordonate [i informa]iilor de la cercetare¯. Pentru facilitarea \n]elegerii acelui amalgam de date \nscrise pe o hart# la o scar# improprie detaliilor (1:100.000), unul dintre desenatorii Sec]iei Opera]ii, care lucra \n domeniu de peste 25 de ani [i \l ajuta \n lucru pe Ofi]erul de Serviciu Operativ, extr#sese (de pe harta OSO) datele actualizate pentru municipiul Cluj-Napoca, pe un plan stradal care permitea o vizualizare mai clar# a acestora. Dup# ce mi-au cerut ni[te l#muri cu privire la con]inutul h#r]ii, cei doi [i-au notat datele care \i interesau (cele raportate de unit#]i [i \nscrise pe hart# de ofi]erul de serviciu din momentul respectiv) [i au plecat la Flore[ti (o garnizoan# situat# la 7-8 kilometri vest de Cluj, unde erau dislocate mai multe unit#]i: o brigad# de artilerie antiaerian# [i un regiment de rachete antiaeriene – de care r#spundea profesional Sec]ia Ap#rare Antiaerian#; un regiment de artilerie din compunerea diviziei de tancuri – de care r#spundea profesional loc]iitorul comandantului pentru artilerie).

Am r#mas \n Sec]ie, \ncerc@nd s# evaluez impactul acestei situa]ii asupra planului de opera]ii. Aflasem c#, pentru coordonarea activit#]ilor din garnizoana Some[eni, de la est de Cluj (unde func]ionau: Regimentul 227 Mecanizat din compunerea Diviziei 6 Tancuri; Regimentul de Transmisiuni al Armatei; Batalionul de Lupt# Radioelectronic# 642

al Armatei; Baza de Repara]ii Tehnic# Militar# a Armatei), fusese numit, de asemenea, ca ofi]er de leg#tur#, [eful Sec]iei Preg#tire de Lupt# – locotenentul-colonel Florian Caba, un tip energic [i autoritar, foarte bine preg#tit profesional, provenind din promo]ia de sublocotenen]i ce fuseser# activa]i \n contextul evenimentelor din august 1968, cu perspective reale de promovare \n cariera militar#.

A[a a \nceput tragedia de la Cluj: f#r# vreo anticipare a evenimentelor, f#r# o preg#tire corespunz#toare a unor misiuni care nu fuseser# exersate niciodat# \n cadrul unor exerci]ii.

S-a vorbit mai t@rziu, f#r# nici un temei real, despre un plan de ac]iune, despre un a[a-zis plan de lupt# stradal, despre ac]iuni de represiune premeditate. Pentru astfel de acuza]ii, peste ani [i ani, au fost condamna]i (pe nedrept, dup# convingerea mea) numero[i militari de diferite grade – de la comandantul Armatei a 4-a, generalul Topliceanu, la comandantul unei companii de infanterie din Regimentul 227 Mecanizat - Some[eni. Personal, am fost acuzat, mai t@rziu, de diferi]i ziari[ti (mai mult sau mai pu]in apropia]i profesional de rigorile unei astfel de meserii), de unii revolu]ionari (ori de fal[i revolu]ionari), c# a[ fi condus represiunea \n municipiul Cluj-Napoca, ori c# a[ fi \ntocmit un plan de represiune. Acuza]iile nu au avut niciodat# urm#ri legale pentru c# nu au avut niciodat# nici o baz# obiectiv#. Ca acuza]ii absurde [i complet nefondate, ele mi-au produs, desigur, destul# triste]e [i revolt#, nemul]umire [i ne\ncredere \n capacitatea unora de a \n]elege situa]ii complexe, de a-[i asuma responsabilitatea pentru faptele lor ori, pur [i simplu, pentru calit#]ile lor morale; le-am suportat, desigur, ca un osta[ adev#rat, ca un cerceta[ de meserie, f#r# ur# [i f#r# patim#, dar nu m-au l#sat niciodat# indiferent. \ntotdeauna nedrepte, adesea expresie a lipsei de profesionalism, alteori simplu r#uvoitoare sau r#u inten]ionate, astfel de acuza]ii m-au durut mereu pentru c#, dup# nedrept#]ile at@tor ani de restric]ii politice, veneau s# se adauge bizareriilor sor]ii de osta[, pe un drum pe care plecasem, \nc# de la v@rsta primelor iubiri, \ntre care iubirea de ]ar# r#m@ne una de c#p#t@i, cu un g@nd curat, acela de a-mi servi patria – gata, la nevoie, s#mi dau via]a pentru ea. _n acela[i timp, \ns#, am purtat mereu povara faptului c# nu am reu[it ca, prin activitatea mea [i a altora, s# intuiesc ce va urma [i s# fac ceva eficient pentru a preveni acea tragedie care a marcat pentru totdeauna activitatea Comandamentului \n care am lucrat at@]i ani. Spun aceasta pentru c# oamenii care [i-au pierdut via]a \n Cluj, \n ziua de 21 decembrie 1989, trebuiau s# tr#iasc#, meritau s# tr#iasc#, puteau s# tr#iasc#. Sacrificiul lor pe altarul libert#]ii nu era necesar, ci a fost rezultatul unor erori de percep]ie – erori de ambele p#r]i: perceperea Armatei, de c#tre unii dintre cei ce au ie[it \n strad# atunci, ca du[man, ca ap#r#tor al regimului; perceperea iminen]ei unui pericol real, la adresa lor [i a misiunii pe care o \n]elegeau \n felul lor ost#[esc, pe care au \nregistrat-o atunci unii din militarii trimi[i nepreg#ti]i \n strad#.

Tragedia care s-a produs atunci a fost posibil# pentru c#: un ministru \n care Armata avea \ncredere profesional# a dat un ordin gre[it, pe care l-a f#cut credibil prin autoritatea sa; ordinul ministrului a fost executat \ntocmai [i la timp – a[a cum cereau legile vremii, dar f#r# parcurgerea etapelor prev#zute de regulamente pentru preg#tirea [i executare misiunilor de lupt#; [eful Marelui Stat Major a fost desprins de comand# [i \mpotmolit \ntr-un episod de importan]# tactic# din perspectiva a ceea ce Armata avea de f#cut atunci; e[aloanele strategice [i operative s-au substituit celor tactice; unit#]ile Armatei 643

au fost trimise s# execute misiuni posibile legal [i constitu]ional, dar pentru care nu fuseser# instruite niciodat# [i nu fuseser# dotate corespunz#tor; sistemul de cercetare teritorial# (at@t c@t a existat), nu a fost structurat [i folosit corespunz#tor, fiind orientat numai pe identificarea factorilor de risc proveni]i din exterior; din partea structurilor de securitate intern# – locale sau centrale – nu a venit nici o avertizare, \n cazul \n care acestea ar fi [tiut ceva. Dac# atunci s-ar fi ac]ionat a[a cum comandamentele [i trupele fuseser# antrenate de-a lungul multor ani de preg#tire, respectiv conform procedurilor exersate (primirea [i \nsu[irea misiunii; analiza situa]iei; formularea variantelor de ac]iune; executarea recunoa[terilor \n teren; luarea hot#r@rii; formularea [i transmiterea ordinelor de lupt#; organizarea \ndeplinirii misiunii; organizarea cooper#rii) trecerea la ac]iune s-ar fi putut face \n concordan]# cu nevoile situa]iei reale. _n fapt, \n ceea ce prive[te incidentele tragice din Cluj-Napoca, acestea nu s-ar fi mai produs, pentru c# timpul necesar parcurgerii acelor etape prev#zute de regulamente ar fi fost mai lung dec@t timpul de derulare a evenimentelor. Ca urmare, for]ele care s-au confruntat nu s-ar fi mai \nt@lnit, incidentele nu s-ar fi mai produs, lucrurile s-ar fi clarificat, interven]ia militarilor ar fi devenit inutil#, iar pre]ul libert#]ii la Cluj nu ar fi mai inclus pierderile de vie]i omene[ti [i povara definitiv# pe care o poart#, de atunci, Armata.

Nu a fost \ns#, s# fie a[a, pentru c# ordinul generalului Milea a fost mult prea categoric [i prea t#ios, astfel c# s-a trecut la execu]ia lui \n grab#, sub presiunea solicit#rilor insistente ale organului de partid local [i ale structurilor r#spunz#toare de ordine public#, intrate \n panic#. Militarii, afla]i \n dispozitiv de alarm#, au fost trimi[i de urgen]# la mas#, apoi urca]i \n camioane [i trimi[i, pe subunit#]i mici, pentru paza [i ap#rarea diferitelor locuri din ora[ (cl#diri administrative, intersec]ii, poduri, pasaje, intr#ri-ie[iri \n/din ora[) situate de-a lungul c#ilor de comunica]ii care urmau s# asigure mar[ul unit#]ilor dinspre ad@ncime spre frontier#. Deplasarea acestor subunit#]i spre obiectivele planificate s-a produs concomitent cu declan[area, spontan#, neanticipat#, a unei mi[c#ri de protest, care s-a aprins aproape simultan, \n mai multe puncte din ora[; ca urmare, aceast# deplasare s-a produs haotic, dezordonat, cu schimb#ri frecvente, contradictorii [i generatoare de confuzii, ale ordinelor. Informa]ii despre aceste deplas#ri ar fi trebuit s# parvin# la comandantul Armatei (din p#cate, acesta nu a numit un comandant al acelei ac]iuni, de nivel tactic), de la cei doi ofi]eri de leg#tur# care, la r@ndul lor, trebuiau s# le colecteze de la unit#]ile care trimeseser# subunit#]ile respective \n misiune. Sistemul de informare improvizat atunci, dar neexersat niciodat#, n-a func]ionat aproape deloc, astfel c# [i conducerea efectiv# a ac]iunilor desf#[urate \n sprijinul for]elor de ordine public# a fost practic inexistent#.

Pe acest fond, am auzit atunci, la o sta]ie de radio ce func]iona \n biroul comandantului, o voce alarmat# \ntreb@nd (nu [tiu cine, nu [tiu pe cine), “Unde este Armata?” [i apel@nd (la nu [tiu cine) S# vin# Armata! Am crezut, atunci, c# este primul secretar de la jude] sau, poate [eful Mili]iei, responsabil cu ordinea public#, dar nu am aflat, niciodat# a cui a fost vocea aceea [i cui i se adresa. Am plecat \n Sec]ie. La c@teva minute, cam pe la 15.30-15.40, a ap#rut primul incident: s-au auzit focuri de arm# \n ora[. Eram \n sala mare a Sec]iei Opera]ii \n acel moment. Ofi]erii direc]ionali se str#duiau s# afle, de la marile unit#]i care aveau for]e implicate \n acele misiuni, care este situa]ia. Zgomotul focurilor de arm# a produs o veritabil# stare de [oc, de consternare. Cu siguran]#, nici 644

unul dintre cei prezen]i acolo nu se a[tepta la a[a ceva: de-a lungul timpului, ne hr#nisem cu idea/iluzia (?) c# Armata se bucura de o apreciere real# \n r@ndul popula]iei civile [i c# nimeni nu-[i putea imagina o confruntare cu cei \n mijlocul c#rora tr#iam [i cu care \mp#r]eam acelea[i greut#]i, acelea[i cozi la alimente, acelea[i blocuri reci [i lipsite de curent electric. Nimic nu ne putea situa pe pozi]ii de confruntare, a[a c# nu puteam presupune dec@t c# focurile de arm# ar fi putut trase de cineva str#in de Armat#. De altfel, \n primele momente, primul zvon care a venit despre situa]ia creat# suna cam a[a: “La intersec]ia din fa]a Libr#riei Universit#]ii, un cet#]ean maghiar a ie[it din mul]ime [i a \mpu[cat un ofi]er, dup# care a disp#rut”. Dou# lucruri m-au frapat atunci, c@nd am aflat aceast# veste, venit# printr-un mesaj radio, de la o sta]ie ce func]iona la Sec]ia Transmisiuni: primul se referea la tipul de formulare (un cet#]ean maghiar!), f#r# sens [i f#r# credibilitate \n acel context (individul nu fusese identificat, disp#ruse \n mul]ime, dar i se [tia cet#]enia!, una inexsistent#, de altfel); cel de-al doilea, privea prezen]a unei subunit#]i militare \n acel loc (m# uitasem pe harta de lucru a Ofi]erului Operativ [i nu fusese raportat# nici o subunitate acolo, \n locul unde se produsese incidentul!).

La scurt timp dup# ce s-au auzit primele focuri, s-a declan[at vacarmul, ca o reac]ie \n lan] – rafale de arme automate \n diverse alte locuri din ora[. De la comandantul Armatei, s-a transmis imediat un ordin c#tre marile unit#]i implicate pentru \ncetarea imediat# a focului. _n acela[i timp, [eful Sec]iei Opera]ii, \nso]it de un ofi]er din Sec]ie (C#pitanul Indreica) [i un sergent de la Compania Paz#, a plecat cu un autoturism ARO \n ora[, s# vad# ce se \nt@mpl# [i s# ia m#suri pentru stoparea degrad#rii situa]iei. \n acel context, pe timpul acestei st#rii de confuzie [i incertitudine, am c#utat s# ob]in urgent date despre situa]ia de la frontier# [i din garnizoanele sensibile (Oradea, Arad, T@rgu Mure[), indicii privind evolu]iile de dincolo de frontier#, dar [i evalu#rile unor colegi de la e[alonul superior despre riscurile generate de degradarea situa]iei \n garnizoana de referin]# pentru capacitatea de ac]iune a Armatei din Transilvania. Am reu[it atunci, pentru prima dat# de la declan[area crizei, s# iau leg#tura cu generalul Gu[# pe care l-am informat despre starea ap#rut#; era \ngrijorat, tulburat [i preocupat de situa]ia din Ardeal [i ne-a cerut s# ne concentr#m pe zona de frontier#. Pe acest fond, \nainte de revenirea [efului Sec]iei din ora[, un radist mi l-a dat la leg#tur#, la cererea lui, pe locotenentulcolonel Caba, care, vorbind din Pia]a Mihai Viteazul, mi-a spus, pe un ton extrem de alarmat, c# nu a putut lua leg#tura cu comandantul Armatei, [i m-a rugat s# fac ceva pentru a-l informa [i a cere ca subunit#]ile angajate \n ora[ s# fie scoase c@t mai repede de acolo, pentru c#, potrivit spuselor lui, \n ora[ situa]ia era cu totul alta dec@t cea pe care [i-o imaginase. _ntre timp, s-a \ntors din ora[ [eful Sec]iei care, de asemenea foarte alarmat, ne-a descris situa]ia pe care o g#sise \n Pia]a Libert#]ii (spa]iu care g#zduia Catedrala RomanoCatolic#/Maghiar#, statuia lui Matei Corvin [i Prim#ria Municipiului Cluj-Napoca) – una din cele dou# pie]e centrale ale municipiului Cluj-Napoca, av@nd aproape forma unui p#trat cu latura de 150-200 de metri. Pe latura dinspre centru a pie]ei erau dislocate subunit#]i de mili]ie [i securitate. _n partea opus#, comandantul unei subunit#]i (un pluton din regimentul de artilerie din Flore[ti) care primise (nu se [tia de la cine) ordinul s# se deplaseze spre cl#direa prim#riei, fusese \nt@mpinat, \n intersec]ia din fa]a Libr#riei Universit#]ii, de un grup de protestatari [i \mpu[cat (pe timpul confrunt#rii fizice cu 645

unul dintre ace[tia) \n piciorul drept, printr-un foc de arm# tras de sus, probabil din cl#direa care ad#postea Agen]ia de Voiaj CFR. Cu comandantul c#zut la p#m@nt, plutonul \ncercase s# realizeze un dispozitiv de protec]ie [i, la comanda, probabil, a unui gradat, sau, poate, f#r# nici o comand# (<s-a st@rnit focul!>, raportase unul din militarii g#sit la fa]a locului), deschisese foc de avertisment \n plan vertical. Se pare \ns#, c#, din eroare, de spaim#, sau din lips# de preg#tire, unul din solda]i \ndreptase/sc#pase arma \n plan orizontal, astfel c# \n pia]eta aceea z#ceau deja mai mul]i oameni – mor]i sau r#ni]i.

Colonelul Pralea ordonase regruparea plutonului [i redislocarea lui \n afara pie]ei [i luase m#suri pentru evacuarea r#ni]ilor (inclusiv a ofi]erului r#nit) la spital. [Situa]ia real# din acel loc a r#mas o chestiune mereu controversat#, chiar dac#, la fa]a locului, \n momentul incidentului, s-a aflat, \n mod miraculos, un fotograf foarte bun profesionist, dotat cu un aparat de foarte bun# calitate, venit din timp acolo, care a reu[it s# fotografieze \n detaliu, evenimentele \n dinamica lor]. Se p#rea c# incidente asem#n#toare avuseser# loc [i \n apropiere de Pia]a Mihai Viteazul [i \n zona Cartierului M#r#[ti, angaj@nd for]e ale Regimentului Mecanizat din Some[eni [i ale Bazei de Repara]ii Tehnic# Militar#.

Cu un scurt raport abia conturat asupra situa]iei [i a m#surilor luate, ne-am prezentat la Comandantul Armatei \n biroul c#ruia erau prezen]i mai mul]i dintre loc]iitori, [efi de arme [i de sec]ii, procurorul militar (colonelul de justi]ie Dom[a) [i un reprezentant al Consiliul Politic Superior care \l seconda aproape permanent pe comandantul Armatei).

Potrivit regulilor de atunci, orice eveniment soldat cu mor]i sau r#ni]i trebuia raportat imediat ministrului Ap#r#rii, personal de c#tre comandantul Armatei. {eful Sec]iei mi-a cerut s# redactez o not# pe care comandantul urma s# o comunice ministrului prin telefonul operativ. Am fost de fa]# c@nd generalul Topliceanu i-a raportat generalului Milea situa]ia creat# (ca urmare a ordinului dat de acesta) [i m#surile luate pentru prevenirea degrad#rii situa]iei. Am r#mas perplex c@nd mi-am dat seama de reac]ie: generalul Milea nu comentase situa]ia despre care fusese informat (situa]ia din Cluj), ci i-a ordonat comandantului Armatei s# trimit# o companie de v@n#tori de munte de la Batalionul din Brad, la Cugir, pentru a prelua paza uzinei de armament. Mi-am dat seama \n acel moment c# ministrul Ap#r#rii nu mai judec# pe deplin ra]ional [i c#, \n absen]a prelu#rii comenzii de c#tre generalul Gu[#, Armata noastr# nu se mai putea baza dec@t pe capacitatea proprie de a face fa]# unei situa]ii complet surprinz#toare, neanticipat# [i pentru care nu existau solu]ii studiate. ®La acea or#, pe la 16.30 cred, nu aveam nici un fel de date despre ce se \nt@mpl# la Bucure[ti, unde avusese loc mitingul din fa]a sediului Comitetului Central [i de unde pornise deja mi[carea de protest din capital#¯.

La noi \n ora[, \n unele puncte, confrunt#rile \ncetaser# (for]ele dislocate – subunit#]i militare, de securitate [i de mili]ie, r#m@n@nd, \ns#, acolo, \n contact cu protestatarii), \n timp ce \nspre Cartierul M#n#[tur situa]ia p#rea s# se complice. \n acest context, constat@nd starea precar# a conducerii strategice exercitat# de e[alonul superior, am luat ini]iativa unei schimb#ri: am propus s# proced#m potrivit regulilor artei militare care prev#d c# atunci c@nd angajarea luptei pe baza unei misiuni primite se produce \n cu totul alte condi]ii dec@t cele avute \n vedere de c#tre cel care a dat misiunea, unica solu]ie ra]ional# este dezangajarea, regruparea for]elor, studierea noii situa]ii [i elaborarea unui alt plan de ac]iune. Ceea ce, cu alte cuvinte, \nsemna abandonarea execu]iei ordinului dat de ministrul Ap#r#rii [i adoptarea unei decizii care 646

s# se bazeze pe cerin]ele situa]iei reale. Ori, situa]ia era cu totul alta dec@t cea avut# \n vedere: nu era vorba de ac]iuni str#ine, de diversiune [i teroriste, ci ac]iuni de protest (fie ele chiar [i violente) ale popula]iei civile. Propunerea mea, f#cut# de fa]# cu cei prezen]i \n biroul comandantului (inclusiv cu procurorul militar care, pe timpul deplas#rii trupelor \n ora[, fusese prezent \n unele dintre punctele de dislocare a for]elor destinate pentru misiuni de ordine public#), generase o stare de \ncordare ale c#rei resorturi nu le-am \n]eles imediat (dar pe care le-am \n]eles mai t@rziu, c@nd am citit stenograma [edin]ei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie, \n cadrul c#reia Ceau[escu \i amenin]ase cu procuratura pe cei care nu \i executau \ntocmai ordinele). Propusesem regruparea [i scoaterea trupelor din ora[, dislocarea lor \n puncte importante din afara localit#]ii [i preg#tirea lor numai pentru ac]iuni de interven]ie \n cazul unor ac]iuni de diversiune sau teroriste. \n starea de tensiune creat#, [eful de Stat Major a intervenit mut@nd aten]ia spre un alt subiect, astfel c# discu]ia nu a mai dus la amplificarea tensiunii.

La pu]in timp dup# discu]ia cu ministrul Ap#r#rii, comandantul Armatei a trebuit s# plece la Comitetul Jude]ean de Partid unde urma s# aib# loc o [edin]# de urgen]# a Consiliului Local de Ap#rare. La plecare, \ns#, Comandantul ne-a spus, pe un ton neutru [i \n treac#t, s# facem a[a cum am propus. Am schi]at \n grab# un proiect de plan pentru regruparea for]elor [i am \ncercat s# g#sim cea mai pu]in periculoas# cale de ac]iune pentru scoaterea lor din ora[ f#r# a provoca noi incidente. Peste un timp, \ns#, am \nceput s# ne \ngrijor#m de \nt@rzierea comandantului Armatei, plecat la [edin]#. Ne era team# c# nu cumva inten]ia de retragere a trupelor s# nu determine arestare lui la Comitetul Jude]ean de Partid. Pentru a testa situa]ia, s-a recurs la o stratagem#, transmi]@ndu-se, prin Ofi]erul de Serviciu, c# ministrul dore[te s# vorbeasc# de urgen]# cu acesta, la telefonul special. Peste un timp, comandantul s-a \ntors la birou [i, astfel, s-a declan[at ac]iunea de regrupare care a durat p@n# dup# miezul nop]ii. Noaptea aceea a trecut f#r# alte incidente, dar cu o stare de tensiune \n cre[tere: se \nt@mplase cel mai grav lucru posibil â&#x20AC;&#x201C; muriser# oameni, iar militarii purtau povara unei imense erori. Informa]iile despre ceea ce se \nt@mplase erau confuze [i contradictorii. Se aflase deja c# grupul de protestatari din zona Libr#riei Universit#]ii, care \l avusese ca protagonist pe C#lin Neme[ â&#x20AC;&#x201C; r#nit \n confruntarea fizic# (pe care el o declan[ase) cu ofi]erul comandant de dispozitiv (c#pitanul Carp Dando, primul r#nit de glon] tras de nu se [tie de unde), fusese prezent \nc# de diminea]# \n acea zon# (unde [i provocase un incident, potolit cu inexplicabil# bl@nde]e de c#tre mili]ianul care asigura ordine public# acolo); informa]ia nu fusese, \ns#, transmis# niciodat# unit#]ii de care apar]inea plutonul implicat. Nedumeririle sporeau pentru c#, \n perimetrul pie]ei, fuseser# dislocate, anterior sosirii acestui pluton (trimis acolo din nu se [tie ordinul cui) [i unele subunit#]i de securitate [i mili]ie, dar acestea p#reau s# nu fi fost implicate \n incident. _n plus, \n zon#, fuseser# identificate c@teva persoane decedate \n afara ariei \n care, probabil, se deschisese focul de c#tre militarii plutonului, \n locuri \n care gloan]ele acestora nu ar fi putut ajunge nicicum. _n diminea]a zilei urm#toare, 22 decembrie 1989, \ntregul ora[ a intrat \n fierberea provocat# de ie[irea masiv# \n strad# a popula]iei de toate v@rstele [i de toate profesiile, f#r# ca etnia diferit# (etnicii maghiari reprezentau, pe atunci, aproape 20-25% din popula]ia ora[ului) s# mai aib# vreo semnifica]ie. C#tre pr@nz, manifestan]ii au \nceput s# for]eze intrarea \n sediile politico-administrative, unde au p#truns f#r# ca for]ele de 647

ordine s# mai opun# rezisten]#. Seara, aceste sedii (prim#ria municipiului, consiliul popular jude]ean [i comitetul jude]ean de partid) erau deja ocupate de c#tre manifestan]i, iar \n fa]a Teatrului Na]ional se ardeau operele lui Ceau[escu.

Cam \n aceea[i perioad#, lucrurile evoluaser# dramatic [i la Bucure[ti. Adunarea din fa]a sediului Comitetului Central, convocat# de Ceau[escu pentru ziua de 21 decembrie 1989, se transformase \ntr-o uria[# form# de protest. Leg#tura cu ministrul Ap#r#rii se pierduse, iar cea cu {eful M.St.M., era sporadic#. Urmase anun]ul sinuciderii generalului Milea, sinucidere care, atunci, fusese perceput# ca fiind un asasinat; tragicul eveniment crease, \ns#, \n acela[i timp, sentimentul dezleg#rii Armatei de orice obliga]ie legal# sau moral# fa]# de Comandantul Suprem – un comandant care adusese ]ara \n pragul pr#bu[irii, al dezmembr#rii, [i care \[i ucisese (a[a se credea atunci) pe cel care reprezenta Armata. La pu]in timp dup# pr@nz, au ap#rut imaginile mul]imii p#trunz@nd \n sediul Televiziunii Rom@ne, apoi imaginile privind fuga lui Ceau[escu cu elicopterul, de pe cl#direa Comitetului Central, apoi grupul de revolu]ionari anun]@nd victoria Revolu]iei [i chem@nd ]ara la ac]iune, la calm [i la vigilen]#. Evenimentele erau n#ucitoare dar, \n esen]a lor, r#spundeau aspira]iilor profunde ale poporului, chiar dac#, prin dinamica lor haotic# [i greu de deslu[it, creau o stare de incertitudine uria[#, greu de suplinit prin orice \ncercare de planificare a ac]iunilor prin care Armata trebuia s#-[i \ndeplineasc# misiunea de ap#rare a patriei. Apari]iile la televiziune a unor militari cunoscu]i din capital# (Comandantul Garnizoanei Bucure[ti [i Comandantul Armatei 1) au generat unele speran]e c# situa]ia nu va evolua nici spre confruntare, nici spre disolu]ia Armatei (a[a cum se pr#bu[eau, r@nd pe r@nd, celelalte institu]ii ale statului: Guvernul, Parlamentul (Marea Adunare Na]ional#), Pre[edin]ia, Ministerul de Interne, etc); apari]ia altor militari (precum c#pitanul Lupoi) crease nedumerire. Apari]ia [i discursul generalului \n rezerv# Nicolae Militaru crease, \ns#, o veritabil# \ngrijorare, cunoscut# fiind orientarea lui prosovietic#. Intrasem \n biroul Comandantului unde erau mai mul]i generali [i ofi]eri (venisem s# aduc un raport cu privire la situa]ia e[aloanelor de lupt# care, potrivit unei dispozi]ii preliminare a generalului Gu[#, trebuiau s# fie gata \n c@teva ore s# plece spre frontier#), c@nd acesta a \nceput s# vorbeasc# la televizor. Vorbea agitat, aproape isteric. La un moment dat, acesta ni s-a adresat brusc, nou# celor de la Cluj spun@nd: “fac apel la Armata de la Cluj, la generalul Topliceanu: \nceta]i m#celul, \nceta]i m#celul...”. Vorbele lui m-au [ocat: la Cluj, unit#]ile militare erau \n caz#rmi sau \n raioane de dislocare \n afara ora[ului, \nc# de pe la miezul nop]ii trecute; incidentele se \ncheiaser# [i erau investigate; nu era nici o confruntare \ntre Armat# [i popula]ia civil#; nu era nici un m#cel! Brusc, am avut senza]ia unei piese de teatru absurd [i am spus: “#sta recit# o partitur#, vorbe[te din alt film. Ce spune el, pare s# fie din alt plan, un plan \n care acum trebuia s# fie un m#cel la Cluj; un m#cel despre care el vorbe[te ca [i c@nd ar fi.”

Senza]ia acesta, de plan care nu se mai potrive[te cu evolu]ia real# a evenimentelor m-a urm#rit [i \n zilele urm#toare, c@nd ne-am trezit cu numeroase informa]ii despre atacuri teroriste care nu s-au \nt@mplat niciodat#, despre o veritabil# invazie aerian# venind dinspre Ungaria (dar din fluxul c#reia nu s-a putut identifica fizic, [i dobor\, nici un avion), ca [i despre intrarea ru[ilor \n Maramure[. Ceea ce mi se p#rea atunci, era c#, de undeva din afar# (poate din Ungaria [i URSS, poate din alt# parte), grupuri de ac]iune de tip diversionist veniser# cu misiunea de a provoca incidente care, odat# declan[ate, 648

trebuiau s# se propage \n cascad#; restul urma s# vin# de la sine, pentru c# situa]ia era exploziv# [i nu era nevoie dec@t de ap#sarea pe tr#gaci. Nu [tiu bine nici ast#zi dac# a[a o fi fost sau nu, de[i, ca lec]ie profesional#, ar fi fost bine s# fi l#murit aceast# chestiune; oricum, clarificarea nu ar fi [tirbit cu nimic nici valoarea istoric# a evenimentelor revolu]ionare din decembrie 1989, nici meritul participan]ilor la asaltul \mpotriva regimului comunist.

Treptat, \n ora[, se instaura o putere civil# nou#: \n fruntea acesteia, \n acea sear#, fusese impus# Doina Cornea, cunoscuta disident# arestat#, anchetat# [i p#zit# de c@t#va vreme de Securitate. Noua putere provizorie din Cluj ceruse ajutorul Armatei. {eful Sec]iei Opera]ii se deplasase cu o grup# de protec]ie \n ajutorul noii echipe care \ncerca s# articuleze o formul# de conducere pentru administrarea ora[ului [i a jude]ului. R#m#sesem \n cazarm#, cu grija planului de opera]ii, pentru c# dinspre vest nu veneau ve[ti bune de loc. Situa]ia devenise mai \ncordat# \n Comandament, pentru c#, \n diminea]a acelei zile, dup# sinuciderea lui Milea, dar \nainte de fuga lui Ceau[escu, se produsese un incident: procurorul militar Dom[a, \narmat, \l amenin]ase pe Comandantul Armatei cu arestarea, acuz@ndu-l de tr#dare pentru c# abandonase executarea ordinului de ap#rare a obiectivelor politico-administrative din ora[. Pe la pr@nz, fusesem surprins de faptul c#, atunci c@nd am \ncercat s# intru \n biroul comandantului, la u[a c#ruia am g#sit doi ofi]eri \narma]i (de la Sec]ia Preg#tire de Lupt#), unul din ace[tia \mi ceruse, conform ordinului pe care \l primise, s# las pistolul la intrare. L-am convins repede s#-[i caute un alt client, dar mi-am dat seama de accentuarea st#rii de tensiune [i confuzie care ar fi putut genera incidente grave, submin@nd capacitatea de ac]iune a Comandamentului (ulterior, am aflat c# incidente grave de acest fel s-au petrecut [i \n alte locuri, spre exemplu, la Comandamentul Armatei din Buz#u).

Cam tot \n aceast# perioad#, \n municipiul Cluj-Napoca, o mul]ime furioas# lua cu asalt sediul Inspectoratului Jude]ean de Mili]ie [i de Securitate, de unde au venit mesaje presante c#tre comandantul Armatei, solicit@ndu-se ajutor pentru salvarea oamenilor (subunitatea militar# trimis# acolo a f#cut cu greu fa]# presiunilor, c#ut@nd â&#x20AC;&#x201C; [i reu[ind â&#x20AC;&#x201C; s# evite pierderile de vie]i omene[ti [i s# asigure salvarea de la incendiu a bunurilor [i documentelor). _n acest context, [eful securit#]ii jude]ene [i cel al securit#]ii municipiului Cluj s-au prezentat la intrarea \n Comandamentul Armatei, solicit@nd protec]ie. Am fost trimis de [eful Sec]iei s# \i aduc de la poart#, iar ace[tia au fost g#zdui]i temporar \ntr-un birou din apropierea biroului Comandantului Armatei (erau, fire[te, extrem de stresa]i; au fost trata]i corect, camaradere[te, f#r# ostilitate, dar situa]ia era extrem de tensionat# [i confuzia \n cre[tere). _n noaptea de 22 spre 23 decembrie, c@nd [i la Bucure[ti au \nceput confrunt#rile, ne-am trezit cu un bombardament informa]ional \n continu# cre[tere. Treptat, aceste informa]ii au \nceput s# contureze imaginea c@torva forme de ac]iune: invazie aerian# dinspre vest; atacuri teroriste asupra caz#rmilor [i asupra popula]iei civile; agresiune terestr# venind dinspre vest [i nord; otr#virea surselor de ap#, \ncerc#ri de distrugere a unor baraje, depozite [i structuri vitale din cadrul unor spitale. Imaginea a[a-zisei invazii aeriene a fost indus# prin informa]ii false introduse \n sistemul de cercetare radio-electronic# (inclusiv pe ecranele de radioloca]ie ale punctului de lucru din Comandament), baloane emi]#toare de semnale radio venind dinspre Ungaria [i alte dispozitive zbur#toare 649

emi]#toare de semnale luminoase, evolu@nd \n apropiere obiectivelor militare. Imaginea creat# a fost at@t de veridic# \nc@t chiar [i echipamentele de recunoa[tere ale tehnicii de lupt# moderne (de tipul celor din dotarea Regimentului de Rachete Antiaeriene care fuseser# achizi]ionate nu de mult din URSS) au fost ”p#c#lite” [i au permis lansarea \n gol a unor rachete (extrem de scumpe, de altfel). Nu mai vorbesc de canonada tunurilor antiaeriene din Flore[ti care, \n noaptea de 23/24 decembrie au participat efectiv la “respingerea” unui atac aerian masiv (iluzoriu) venind dinspre vest, atac care, \n realitate, nu s-a produs niciodat#. \mi amintesc, de asemenea, c# vecinii no[tri din cadrul Armatelor din sud (Oltenia) [i est (Moldova) raportau dobor@rea \n serie a unui mare num#r de elicoptere, \n timp ce \n spa]iul nostru aerian nu \nregistrasem nici un succes efectiv (se transmisese un ordin de interdic]ie aerian# complet#, astfel c# orice aeronav# semnalat# ar fi fost considerat# infractoare, sau, cum spuneau unii din structurile de ap#rare antiaerian# pe atunci: tot ce zboar#, se doboar#).

Din p#cate, \n acest interval, \n zona noastr#, \n seara zilei de 23 decembrie, cam pe la ora 20.00-20.30, s-a \nregistrat singura dobor@re real# a unei aeronave – un elicopter, [i acesta lovit, cel mai probabil, de focul executat cu armamentul din dotare de c#tre militarii din garda unui depozit de armament [i muni]ii din apropiere de Alba Iulia: dup# cum am aflat ulterior, fusese vorba de elicopterul \n care erau transporta]i generalii de mili]ie Constantin Nu]# [i Velicu Mihalea, aresta]i pe undeva pe la Deva \n leg#tur# cu evenimentele din Timi[oara; din motive necunoscute, elicopterul (din compunerea regimentului de Elicoptere din Sibiu), al c#rui zbor nu fusese notificat, s-a ab#tut de la rut#, s-a r#t#cit [i a intrat \n b#taia armelor din dotarea militarilor acelei g#rzi. Lovit, probabil, elicopterul a \ncercat s# aterizeze, dar s-a pr#bu[it undeva \ntr-o vie, to]i membri echipajului [i pasagerii-prizonieri pierz@ndu-[i via]a. _n acest context, \mi amintesc c# ne parvenise, din Zona de Opera]ii de Est, informa]ia potrivit c#reia, dinspre Marea Neagr#, veneau \n zbor c#tre Romania vreo 2.000 de elicoptere cu terori[ti. Gogom#nia falsei informa]ii pare mult prea vizibil# acum, dar, de[i era la fel de lipsit# de credibilitate [i atunci, introducerea ei \n fluxul informa]ional genera, totu[i, efecte toxice destul de puternice, efecte care nu puteau fi ignorate.

Ilustrativ pentru acela[i tip de dezinformare este [i urm#torul exemplu: \n aceea[i noapte (23 spre 24 decembrie), la un moment dat, c@nd se mai potoliser# evenimentele, iar comandantul plecase la odihn# pentru c@teva ore iar eu r#m#sesem de serviciu \n punctul de comand#, am primit un apel pe un telefon civil al c#rui num#r nu \l [tiam [i care nu sunase niciodat# p@n# atunci pe timpul serviciului meu de noapte \n acel birou; persoana care a sunat (un b#rbat) a vorbit gr#bit, f#r# nici o introducere, spun@nd doar: “Sunt maiorul Onighi de la Bor[a. La Sighetul Marma]iei au \nceput s# intre trupele sovietice”. A t#cut [i a \nchis imediat, \nainte ca eu s# reac]ionez. Nu putusem s#-mi dau seama cine era cel ce vorbise, dar dou# lucruri \mi erau clare: nu era maiorul Onighi (comandantul Batalionului 27 V@n#tori de Munte din Bor[a), a c#rui voce o cuno[team [i care m# cuno[tea; persoana care sunase, \ns#, cuno[tea num#rul unui telefon din biroul Comandantului, pe care noi, ceilal]i nu \l cuno[team [i [tia cine era comandatul Batalionului din Bor[a. Am c#utat, desigur, s# verific situa]ia, sun@nd, r@nd pe r@nd la unit#]ile de gr#niceri de pe frontiera de nord [i nord-vest, pentru o discu]ie de rutin# dar, evident, nu erau probleme. O singur# informa]ie era c@t de c@t semnificativ#, dar era doar o 650

reconfirmare lini[titoare: la Sighetul Marma]iei, pe r@ul Tisa, de partea sovietic# a frontierei, de mai multe zile, unit#]i de geniu ale vecinilor efectuau exerci]ii de instruc]ie la ap# (activit#]i obi[nuite \n alte perioade ale anului \n acel raion). Putea fi, deci, vorba de un caz tipic de dezinformare bine construit# ca substan]# (pentru c# ceea ce se \nt@mpla acolo, putea fi interpretat ca o ac]iune de for]are a cursului de ap#), dup# cum putea fi un caz de excesiv# vigilen]# din partea cuiva bine inten]ionat, dar cam neprofesionist (care, totu[i, cuno[tea, sau aflase, acel num#r de telefon).

Ziua aceea fusese una tensionat# [i \n cadrul Sec]iei Opera]ii. Discursul lui Iliescu despre socialismul cu fa]# uman#, primit cu r#ceal# de popula]ia Capitalei n#scuse [i aici discu]ii [i controverse. _ntr-un asemenea context, unul din ofi]eri, c#pitanul Bernevig, decisese pentru el \nsu[i c# trebuie renun]at, \n adresarea \ntre ofi]eri, la apelativul tovar#[e [i sus]in@nd necesitatea \nlocuirii lui cu cel de domnule. Banal# acum, chestiunea nu p#rea at@t de simpl# atunci. \n situa]ia tensionat# din acele zile, orice chestiune ce punea \n discu]ie disciplina militar# p#rea periculoas#. Urmarea a fost c# un ofi]er superior \l admonestase imediat cu formula “]i s-a urcat domnia la cap?” [i amenin]area cu sanc]iuni.

Nu am fost de fa]# la discu]ie, dar vestea ajunsese la comandant care decisese mutarea imediat# a ofi]erului considerat rebel la o unitate \ndep#rtat# (desigur, la Bor[a). Reac]ia absolut nejustificat# [i, categoric, dispropor]ionat# chiar [i \n circumstan]ele rigide ale situa]iei de atunci, m-a \nfuriat: Bernevig era un ofi]er foarte bun profesionist [i nu vedeam nici o problem# \n atitudinea lui, pe care nu o interpretam ca o chestiune de insubordonare ci ca una de \n]elegere rapid# a sensului [i semnifica]iei evenimentelor pe care le tr#iam. ®Spun aceasta pentru c#, \n zilele care au urmat imediat alung#rii lui Ceau[escu de la putere, caracterul anticomunist al evenimentelor \nc# nu devenise evident [i dominant¯. _n situa]ia creat#, m-am dus la comandant [i am solicitat anularea deciziei de mutare a c#pitanului Bernevig, preciz@nd c#, \n caz contrar, voi pleca [i eu din Comandament. Conflictul s-a stins, cu men]iunea c# ofi]erul \n cauz# nu mai avea voie s# lucreze \n sala Consiliului Militar, unde \[i stabilise locul Grupa Operativ#. _n zilele urm#toare, comportamentul fa]# de ofi]erul men]ionat s-a schimbat radical (evident, \n bine). _n diminea]a zilei de 24 decembrie, pe la orele 10.00-10.30, am plecat la Consiliul Local al FSN care se constituise \n cl#direa, luat# cu asalt de protestatari, a fostului Comitet Jude]ean de Partid Cluj. Trebuia s#-l \nso]esc pe comandantul Armatei, invitat s# participe la o [edin]# \n cadrul c#reia nou# putere solicita o serie de ajutoare din partea Armatei – cadre pentru conducerea unor activit#]i vitale [i militari \n termen pentru paza [i ap#rarea unor obiective. Zvonurile b@ntuiau ora[ul cu viteza luminii [i cu for]a uraganelor: terori[tii mi[unau peste tot: atacau blocuri de locuin]e [i oameni pe strad#; tr#geau din ma[ini din vitez# (de regul#, din Dacii); otr#veau re]eaua de alimentare cu ap# sau \[i f#ceau sim]it# prezen]a \n apropierea unor surse de ap# ale municipiului; atacau depozitele de carburan]i, de alimente, de medicamente [i materiale sanitare. O stare de psihoz# se contura tot mai mult ®circula, spre exemplu, un slogan sumbru care suna cam a[a: “De Cr#ciun, nici o cas# f#r# un mort pe mas#”!¯. Mai toate aceste zise informa]ii venite dinspre mediul civil spre cel militar, chiar dac# era vizibil c# erau gogonate, trebuiau verificate, pentru c# a[a erau procedurile [i pentru c# situa]ia era at@t de confuz# \nc@t orice ezitarea era interpretat# ca inten]ie de pactizare cu du[manul. Aproape \n fiecare 651

caz \n parte, s-a dovedit c# pretinsa informa]ia era fals#. De multe ori, era vorba de oameni ultra-vigilen]i [i care percepeau ceea ce vedeau sau auzeau \ntr-un mod foarte deformat. De multe ori, era vorba de simple ne\n]elegeri.

P@n# s# ajungem \n cl#direa care ad#postea CFSN, a trebuit s# ne croim drum printr-o mare de oameni ce \nconjurau \nc# aceast# cl#dire – simbol al vechii puteri la acea dat#.

Sim]eam fizic, presiunea mul]imii, care, dac# s-ar fi v@nzolit anapoda, te-ar fi putut strivi \n orice clip#. Mul]imea era, \ns#, pa[nic#, chiar dac# era zgomotoas#. Eram \n uniform# [i se scanda adesea “Armata e cu noi”! Am dat din coate, am str@ns m@ini, am salutat cu mult# c#ldur# [i am reu[it s# ajungem unde trebuia. _ntr-una din acele busculade care se creau [i se destr#mau aleatoriu, \ntr-o dinamic# ame]itoare, cineva mi-a strecurat \n m@n# un bile]el: unul scris cam [col#re[te, pe o foaie de carnet tip matematic#.

Ajun[i la sediu, a trebuit s# facem fa]# unei situa]ii tensionate: \n cl#dire func]ionau trei sisteme de paz#, toate civile, organizate pe criterii de grup, fiecare lider sus]in@nd c# ei ar fi fost primii [i c# ar fi \ndrept#]i]i s#-[i asume r#spunderea unic# asupra securit#]ii obiectivului, membrilor CFSN [i activit#]ilor ce se desf#[urau acolo; mai mult, fiecare grup \[i asumase rolul de supraveghere a membrilor CFSN, cu scopul declarat de a asigura loialitatea lor fa]# de Revolu]ie. ®Pe planul puterii, \n intervalul 22-24 decembrie, lucrurile evoluaser#: conducerea CFSN fusese preluat# de actorul Dorel Vi[an, doamna Doinea Cornea urm@nd s# plece la Bucure[ti, fiind cooptat# \n structurile centrale ale Revolu]iei¯. _n circumstan]ele de atunci [i de acolo, sarcina mea a fost aceea de \ncerca o mediere \ntre cele trei grupuri aflate \n competi]ie pentru autoritate, \n scopul organiz#rii unui sistem unic de paz# [i ap#rare, subordonat noii puteri politice. Cele trei structuri de paz# aveau ca numitor comun faptul c# p#reau a fi organizate de b#rba]i care activau \n ni[te grupuri sportive formate din tineri care practicau artele mar]iale. Cuno[team c@te ceva despre astfel de grupuri [i despre unii din membri lor pentru c# [i fiul meu activa, de c@]iva ani, \ntr-un astfel de grup. Nu \mi ceruse aprobare pentru a[a ceva, fusese decizia lui, dar m# informase despre acest lucru. \n leg#tur# cu aceast# activitate fusesem, \ns#, avertizat, tov#r#[e[te, c# fiul meu a luat-o pe c#i gre[ite. Avertismentul nu m-a impresionat prea tare, dar \n]elesesem c# activitatea grupurilor era bine supravegheat#.

Am folosit aceste cuno[tin]e, mi-am folosit capacitatea de mediere [i persuasiune [i, finalmente, am reu[it s# g#sim o solu]ie care prevedea unificarea acelor grupuri \ntr-o singur# structur#, specializarea atribu]iilor, completarea m#surilor de paz# cu dislocarea \n sediul CFSN a unei subunit#]i militare de sprijin [i subordonarea \ntregii activit#]i fa]# de noua conducerea politico-administrativ#. \n acest interval, comandantul Armatei participase la [edin]a CFSN unde, printre altele, se decisese trimiterea unui grup de ofi]eri pentru sprijin administrativ.

Dup# aceea, ne-am \ntors \n Comandament, unde am avut posibilitatea s# citesc/ descifrez bile]elul. Textul \nscris acolo vorbea despre a[a-zi[ii terori[ti ca fiind o organiza]ie autohton# structurat# pe principiile conspirativit#]ii [i ierarhiei piramidale (grupuri de c@te zece oameni, ac]ion@nd ca ni[te civili obi[nui]i, \n care un singur om \i cunoa[te pe ceilal]i nou# [i fiecare dintre cei nou# \l cunosc numai pe el f#r# s# se cunoasc# \ntre ei). Ace[tia ar fi avut misiunile stabilite din timp [i c#, odat# declan[at#, ac]iunea lor nu putea fi oprit# la ordin. Scopul ac]iunii era ap#rarea regimului Ceau[escu, astfel c#, dac# liderul maxim disp#rea, ac]iunea ar fi \ncetat de la sine. Evident, nu cuno[team 652

sursa informa]iilor [i nici nu puteam verifica veridicitatea lor. Le-am analizat cu [eful Sec]iei [i cu [eful de Stat Major. Am decis s# le prezent#m comandantului. Textul \n cauz# a fost trimis [i la Marele Stat Major. Dac# ceva din el era adev#rat, m#suri care s# contracareze acele riscuri ar fi trebuit s# fie luate. Dac# a[a-zi[ii terori[ti erau membri ai unor structuri numite, pe vremea aceea, â&#x20AC;&#x153;forma]iuni de rezisten]#â&#x20AC;?, atunci informa]iile ar fi putut fi credibile. De-a lungul timpului, la toate aplica]iile tactice, se vorbea despre raioane situate pe teritoriul ocupat temporar de inamic \n care ac]ionau forma]iuni de rezisten]#; aceste forma]iuni ar fi urmat s# execute misiuni \n favoarea trupelor, dar coordonarea acestor ac]iuni era de competen]a e[alonului strategic. Nu se realiza niciodat# contactul direct cu acestea, a[a cum se f#cea cu g#rzile patriotice, deta[amentele de preg#tire militar# a tineretului sau unit#]ile de securitate, mili]ie [i ap#rare civil#. Puteam presupune c# ar fi vorba de a[a ceva pentru a explica incidentele [i provoc#rile produse \n diferite locuri, dup# fuga lui Ceau[escu; \n acest caz, prezen]a \n num#r mare a miilor [i zecilor de mii de oameni pe str#zi constituia o bun# acoperire pentru astfel de ac]iuni, amplific@nd num#rul oamenilor uci[i sau r#ni]i. Solu]ia ar fi fost, \n acest caz, apelul c#tre masele de oameni care ocupau, \nc#, str#zile, s# r#m@n# pentru c@teva zile \n cas#, d@nd for]elor de ordine posibilitatea c#ut#rii, identific#rii [i re]inerii lor. Riscul unui astfel de demers erau, \ns#, mari, pentru c# puteau fi interpretate ca o inten]ie de confiscare a Revolu]iei de c#tre Armat#. {i aceste evalu#ri au fost prezentate generalului Gu[#, pe care noi \l recuno[team, \nc#, drept comandatul nostru legitim.

Tot \n ziua aceea, cred, s-a produs un incident \n leg#tur# cu situa]ia personal# a fo[tilor [efi ai structurilor de securitate din municipiu [i jude] care fuseser# g#zdui]i temporar, la cererea lor, \nc# din seara zilei de 22 decembrie, \n cl#direa Comandamentului.

Nu [tiu exact ce s-a \nt@mplat, dar se vorbea c#, din ordinul e[alonului superior, ace[tia fuseser# transfera]i la o unitate din garnizoana Some[eni, apoi la la una din municipiul Dej, \n condi]ii \n care ac]iunea putea fi interpretat# ca re]inere sau deten]ie. Problema a generat tensiuni [i interpret#ri multiple dar, din fericire, nu a generat consecin]e grave.

O situa]ie \ncordat# se crease [i \n leg#tur# cu unit#]ile de securitate, \n condi]iile \n care at@t Comandamentul Armatei c@t [i Comandamentul Brig#zii 24 Securitate primeau informa]ii despre inten]iile unei p#r]i de a o ataca pe cealalt#. Situa]ia devenise [i mai confuz#, din momentul \n care pe una din str#zile adiacente Comandamentului Armatei, \n contextul psihozei luptei cu terori[tii, fusese dispus un tanc \n pozi]ie de lupt#. Dispunerea tancului acolo trezise suspiciuni [i \ngrijorare [i \n r@ndul militarilor Brig#zii [i ale Batalionului de Securitate care aveau cazarma \n apropiere, unii dintre ace[tia apreciind (f#r# un temei real, dar pe baza unei imagini aparente credibile) c# tancul reprezint# o amenin]are. _n acela[i timp, ajunseser# [i la noi la Sec]ia Opera]ii, ve[ti despre preg#tirea unui atac al Batalionului de Securitate asupra Comandamentului Armatei. Din fericire, a[a cum am mai men]ionat, ne cuno[team bine de la diferite aplica]ii [i nu puteam crede c# militarii acelor unit#]i n-ar fi putut face vreun r#u. Am vorbit, atunci, de mai multe ori cu [eful de Stat Major al Brig#zii de Securitate â&#x20AC;&#x201C; un ofi]er din aceea[i genera]ie cu mine, cu care m# cuno[team [i m# \n]elegeam foarte bine, iar lucrurile au fost clarificate [i pericolele eliminate.

Ziua urm#toare, 25 decembrie 1989, a fost dominat# de zvonurile, apoi de [tirile despre arestarea, procesul [i execu]ia cuplului Ceau[escu, pe fondul men]inerii st#rii de 653

confruntare cu a[a-zi[ii terori[ti. Seara, pe la orele 22.00, cunoscutul crainic de la Telejurnal, Petre Popescu citise un comunicat despre procesul de la T@rgovi[te, despre sentin]a capital# [i execu]ia so]ilor Ceau[escu. Judecarea, condamnarea [i execu]ia celor doi trezise numeroase comentarii, dar nimeni nu punea, \n nici un caz, \n discu]ie dreptul suveran al poporului de a d#r@ma tirania [i de a-i pedepsi pe dictatori. De altfel, la Bucure[ti, evenimentele se derulau cu o vitez# ame]itoare. Structurile vechiului regim se n#ruiau una dup# alta, concomitent cu articularea noii puteri politice, democratice. _n zilele urm#toare, starea de tensiune se men]inuse, dar treptat-treptat \ncepuse s# dea semne de diminuare. Dup# execu]ia fostului comandant suprem, ac]iunile “terori[tilor” \ncetaser# aproape \n \ntreaga Zon# de Opera]ii. R#m#sesem \ns# \n caz#rmi, \n stare de alarm# de lupt#, dar \ncepuser# contactele cu cei de acas#, mai \nt@i telefonice, apoi prin vizite ale acestora la punctul de control al Comandamentului. Odat# cu acestea, ap#ruser# semnele Cr#ciunului – cu simbolurile sale pa[nice. _ncepuser# s# soseasc# din Occident TIR-uri [i alte mijloace de transport cu “ajutoare” – alimente, \mbr#c#minte, medicamente [i materiale sanitare, rechizite [i juc#rii. Pentru unele dintre aceste transporturi, Armata fusese solicitat# de noile autorit#]i s# asigure paza spa]iilor de depozitare [i ajutor \n procesul de distribu]ie, precum [i cazarea temporar# a unor [oferi [i \nso]itori ai bunurilor. \n leg#tur# cu unul dintre aceste transporturi, \mi amintesc o discu]ie dintruna din acele seri c@nd invitasem la mas#, la popota de garnizoan#, trei astfel de persoane. \ntr-un astfel de context, unul dintre [oferii de TIR, un rom@n plecat din ]ar# \n Germania \n urm# cu vreo 15-20 de ani, izbucnise chiar de la \nceput \ntr-o [arj# amical# spun@nd: Ce face]i fra]ilor? C@t mai avea]i de g@nd s# am@na]i? A[teptam de dou# s#pt#m@ni \n Ungaria! Atunci, \n acea sear#, nu am dat mare importan]# vorbelor. Mi-am amintit \ns# de acea \ntrebare c@]iva ani mai tarziu, pe timpul Opera]iei Alba (interven]ia unor state europene \n Albania pentru restabilirea ordinii publice), c@nd o opera]ie complemetar# de ajutor umanitar de tipul celei ce se produsese \n Rom@nia (\n special \n partea de vest) imediat dup# victoria Revolu]iei \nt@mpina dificult#]i aproape insurmontabule, de[i amploarea preconizat# era substan]ial mai mic#. Am \n]eles atunci c@t de amplu [i de eficient fusese efortul organizatoric al celor care puseser# \n mi[care acel angrenaj uria[, dar eficient, de oameni, ma[ini [i materiale, dar [i c@t de pu]in se “potrivea” un astfel de efort organizatoric [i de planificare cu ideea de spontaneitate a evenimentelor.

Pe plan na]ional, \n perioada 26-31 decembrie 1989, lucrurile evoluau cam \n aceia[i parametri – spre o u[oar# tendin]# de normalizare (de[i, \nc#, \ntr-o ]ar# aflat# \n stare excep]ional#) a st#rii de securitate [i a celei de furnizare a bunurilor [i serviciilor vitale, concomitent cu intensificarea vie]ii politice [i cu amplificarea tensiunilor generate de amplificarea a[tept#rilor politice [i sociale. La Televiziunea Rom@n# Liber# s-a difuzat, dup# numeroase suspansuri, filmul (mai mult sau mai pu]in integral [i explicit) al procesului, pronun]#rii sentin]ei [i execu]iei cuplului dictatorial – imagini \n care completul de judecat# nu prea se vedea, iar execu]ia p#rea din alt film, ceea ce d#duse na[tere la diferit legende. _n Capital# fusese convocat# prima [edin]# a Consiliului Frontului Salv#rii Na]ionale la care din zona noastr# fuseser# solicita]i s# participe fosta disident# anticomunist# Doina Cornea [i fostul preot reformat rebel Laslo Tokes. Pentru deplasarea acestuia din urm# la Bucure[ti, Comandamentul Armatei a 4-a primise misiunea s# \l aduc# de la Mineu, localitate unde fusese surghiunit din Timi[oara, la Cluj, cu un 654

autoturism militar. Plecase dup# el s# \l aduc# un coleg de-al nostru din Sec]ia Opera]ii – maiorul, pe atunci, Emil Margin, originar dintr-o localitate apropiat# de Mineu [i care cuno[tea bine zona. Pe drumul de \ntoarcere, un incident periculos era s# schimbe cursul istoriei: autoturismul \n care se afla preotul Toke[, maiorul Margin [i un militar de paz# s-a r#sturnat, probabil din cauza oboselii celui aflat la volan – un subofi]er cu mult# experien]# de conducere dar care, ca mul]i al]i militari, nu mai dormise normal de vreo zece zile. Din fericire, accidentul a fost f#r# urm#ri, iar cei implica]i s-au ales doar cu sperietura [i ceva traumatisme u[oare, astfel c# “oficialul” de acum [i-a putut continua drumul cu trenul cu un vagon de dormit de la Cluj la Bucure[ti. _n acela[i tren, [i tot cu asigurarea pazei de c#tre militari din Cluj, s-a deplasat la [edin]a Frontului [i Doina Cornea. Pe timpul acelei deplas#ri, echipa de paz# a raportat un incident const@nd \ntr-o rafal# de arm# automat# tras# asupra trenului, f#r# \ns# ca vreun glon] s# ating# vreun vagon.

La acea [edin]# a CNFSN din 27 decembrie 1989, condus# de pre[edintele ales al acestui organism, Ion Iliescu, s-a constituit primul Guvern provizoriu de dup# Revolu]ie, cabinet condus de inginerul hidrotehnist Petre Roman – persoan# nu prea cunoscut# public p@n# atunci. \n acela[i context, generalul Nicolae Militaru fusese numit oficial \n func]ia de ministru al Ap#r#rii Na]ionale, Direc]ia Securit#]ii Statului [i alte organe din cadrul Ministerului de Interne (Trupele de Gr#niceri [i Trupele de Securitate) au fost trecute oficial \n subordinea Ministerului Ap#r#rii Na]ionale. Tot atunci s-a revenit numele de Rom@nia [i la vechiul drapel rom@nesc, iar Mili]ia a fost redenumit# Poli]ie. Ultimele zile ale anului, redevenite treptat pa[nice la Cluj [i \n celelalte localit#]i ale Zonei de Opera]ii de Vest au fost marcate, pe plan na]ional, de \nmorm@ntarea celor executa]i la T@rgovi[te \n Cimitirul Militar Ghencea, dar [i de promulgarea unui decret-lege privind constituirea, \nregistrarea [i func]ionarea partidelor politice \n noua democra]ie.

Pe la \nceputul lunii ianuarie 1990, pe c@nd eram tot Ofi]er 1 \n Sec]ia Opera]ii a Armatei a 4-a (responsabil cu cercetarea [tiin]ific#), am fost \naintat la gradul de colonel, \n cadrul celei de-a patra serii ([i ultima) de avans#ri produse \n contextul Revolu]iei.

Armata era \nc# \n caz#rmi, \n urma indicativului de alarm# transmis \n duminica aceea din 17 martie 1989. Dup# Revelionul petrecut \n cazarm# [i \nt@lnirile la camera de vizitatori cu membrii familiei, ca pe vremea studen]iei militare, \ncepuser# \nvoirile acas#. Structurile de partid [i cele de contrainforma]ii militare fusese desfiin]ate, iar majoritatea ofi]erilor care lucrau \n cadrul lor (respectiv cei care aveau studii militare profesionale corespunz#toare) erau \n proces de \ncadrare \n structurile de preg#tire de lupt#, opera]ii [i logistice. Principala noutate a situa]iei \n Comandamentul Armatei era faptul c# generalul Gu[# fusese eliberat din func]ia de [ef al Marelui Stat Major [i \ncadrat \n cea de [ef de Stat Major al Armatei a 4-a (\n acest context, colonelul Gheorghiu (fostul [ef de Stat Major de p@n# atunci) fusese numit loc]iitor al comandantului Armatei a 4-a, iar fostul loc]iitor (generalul Grigora[) fusese numit comandant al Diviziei 81 Mecanizate – Dej). La Bucure[ti situa]ia era la fel de \ngrijor#toare, nu doar din cauza evenimentelor declan[ate \n ziua de 5 ianuarie (manifesta]ii anticomuniste de amploare, marcate de striden]e [i excese) ci [i datorit# faptului c# la conducerea Ministerului Ap#r#rii continua s# activeze generalul Militaru, numit \n zilele Revolu]iei, dar primit cu ostilitate de c#tre \ntreagul corp de cadre.

655

Spre sf@r[itul lunii, se r#sp@ndise vestea c# generalul Militaru hot#r@se arestarea generalului Gu[# [i, pentru ca ac]iunea s# nu fie prea b#t#toare la ochi, arestarea fostului [ef al M.St.M. trebuia fie \nso]it# de arestarea generalului Topliceanu (comandantul Armatei a 4-a din Cluj-Napoca) [i generalului Cojocaru (comandantul Diviziei 6 Tancuri din T@rgu Mure[) ®acest plan fiind, de altfel, [i motiva]ia mut#rii generalului Gu[# la Cluj-Napoca¯. _ntr-un astfel de context, \ntr-o zi am fost chemat la comandantul Armatei, \n biroul c#ruia se afla [i generalul Gu[#. Ei mi-au confirmat zvonurile legate de inten]ia generalului Militaru de a-i aresta [i, \mpreun#, am \ncercat s# descifr#m sensul acestei ac]iuni, \n condi]iile \n care incidente mult mai grave, soldate cu mor]i [i r#ni]i se produseser# [i \n garnizoanele sau zonele de responsabilitate ale celorlalte trei Comandamente de Armat# (Bucure[ti; Buz#u; Craiova – cu responsabilitatea pentru Timi[oara). Inten]ia de decapitare a Armatei a 4-a p#rea s# aib# [i un sens simbolic care nu putea fi ignorat. _n acela[i contex, consider@nd c# am o credibilitate solid# [i c# sunt unul dintre cei care cunosc foarte bine activitatea real# a Comandamentului Armatei, cei doi mi-au propus s# merg la Bucure[ti (la Consiliul FSN, la Marele Stat Major, la Televiziune), [i s# explic adev#rata situa]ie de aici. _n primul moment, solicitarea m-a [ocat, dar am \n]eles starea de tulburare acut# a celor doi [i gravitatea situa]iei, nu doar pentru ei, c@t [i pentru destinul Armatei [i pentru securitatea na]ional# \n perioada acelor convulsii geopolitice, a v@rtejului politic [i a fragilit#]ii proceselor socio-politice [i interetnice din Transilvania.

Nu erau doar g@ndurile acelei clipe. Erau preocup#ri de zi cu zi. Procesul transform#rilor democratice \ncepuse, dar drumul era \nc# foarte departe de a fi atins nivelurile de certitudine [i de claritate minim acceptabile: dup# anii negri ai austerit#]ii criminale [i ai dogmatismului ucig#tor, riscul disolu]iei na]ionale sub presiuni externe nu era deloc departe. {i mai grav, un proces de frac]ionare a Armatei tindea s# \[i fac# loc: o mi[care aparent pozitiv#, ini]iat# de un proasp#t ap#rut Comitet de Ac]iune pentru Democratizarea Armatei (CADA), tindea s# submineze din temelii esen]a t#riei unei Armate - unitatea [i coeziunea. Dincolo de multe speran]e fire[ti [i de idealuri pozitive, ideologia Mi[c#rii CADA promova dou# linii de ac]iune care mi se p#reau atunci [i \n acele condi]ii extrem de periculoase: 1. _mp#r]irea Armatei Rom@ne \n dou# grupuri mari de militari – cei care fuseser# sco[i \n strad# pentru misiuni de ordine public# (prezumtiv vinova]i) [i cei care r#m#seser# \n caz#rmi (nevinova]i); 2. Alegerea comandan]ilor de c#tre militarii din unit#]i sau dublarea celor men]inu]i \n func]ii cu supraveghetori din cadrul CADA (ideea, de loc nou#, fusese folosit# \n procesul de transformare a Armatei Ruse \n Armata Ro[ie Sovietic#, \n perioada bol[evic#).

Confruntat cu solicitarea generalilor Topliceanu [i Gu[# (motivat# personal, \n cazul lor, dar justificat# institu]ional pe fond) [i con[tient de gravitatea obiectiv# a situa]iei, am fost pus \ntr-o postur# dilematic#: pe de o parte, nu vedeam nici o [ans# de succes pe calea pe care cei doi mi-o propuneau ([i, \n plus, eram unul dintre cei nevinova]i, r#ma[i \n cazarm#, neimplicat \n evenimentele interne considerate ca fiind forme de represiune); pe de alt# parte, lipsa oric#rei ac]iuni, neimplicarea, mi se p#reau, \n acel context, ca fiind total condamnabile. Am refuzat ferm orice discu]ie pe tema mersului la Bucure[ti de unul singur; am explicat lipsa de [anse a acestui demers, dar am promis c#, \n timp scurt, o s# vin cu o propunere cu mai multe [anse de succes. Am revenit, peste dou# zile, 656

cu un proiect: ini]ierea unei mi[c#ri pe care am numit-o atunci “Comitetul de Ac]iune pentru Stabilitatea Armatei” (CASA) – considerat# mai apoi, de c#tre unii, drept o replic# la mi[carea CADA, av@nd ca obiectiv stoparea procesului de frac]ionare a Armatei [i a \ncerc#rilor de incriminare a institu]iei pentru rolul jucat \n Revolu]ie, [i eliminarea rapid# a cadrelor reactivate (\n prea multe cazuri, pe criteriul studiilor \n URSS). \n acest scop, am redactat proiectul unui document intitulat “Manifest pentru Stabilitatea Armatei”, document care a fost adoptat \n cadrul primei adun#ri constitutive a mi[c#rii; \n cadrul aceleia[i adun#ri s-a decis constituirea unui nucleu de ac]iune care urma s# se deplaseze la Bucure[ti pentru discu]ii cu ministrul Ap#r#rii [i cu pre[edintele CFSN, \n scopul solu]ion#rii problemelor cuprinse \n Manifest (ini]iativa trezise un interes real \n r@ndul multor unit#]i din garnizoanele Armatei a 4-a, prob@nd sus]inerea majorit#]ii cadrelor militare pentru obiectivele mi[c#rii). Mai mult, o ac]iune \n acela[i sens fusese declan[at# [i \n cadrul Marelui Stat Major, viz@nd \ndeosebi \nl#turarea generalului Militaru – ac]iune care s-a finalizat cu succes cam \n acela[i timp cu demersul nostru.

Lucrurile s-au precipitat [i la noi, atunci c@nd, probabil pe 10 sau 11 februarie, un procuror trimis de la Bucure[ti, \mpreun# cu procurorul Dom[a, \ncercaser# s# \l aresteze pe generalul Gu[#, atras \ntr-o curs# \n afara Comandamentului Armatei. Tentativa a fost dejucat# prin vigilen]e unor militari care \i asigurau protec]ia [i prin mesajele de avertisment transmise comploti[tilor.

Dup# acest incident, am plecat, cred c# \n ziua de 13 februarie 1990, la Bucure[ti, la Ministerul Ap#r#rii. Eram un grup de vreo 15-16 ofi]eri din Comandamentul Armatei (majoritatea erau [efi de sec]ii, arme [i compartimente), dar [i din alte unit#]i ale Armatei a 4-a. La propunerea mea, conduc#tor al grupului fusese ales colonelul Mihai Popescu, loc]iitor al comandantului Armatei pentru artilerie (fost coleg de liceu militar, [coal# de ofi]eri [i de academie). Am plecat legal, \n situa]ia de “concediu” (cu p#r#sirea garnizoanei) cu bilete cump#rate din bani proprii [i cu adres# cert# pe timpul acestei absen]e.

Spre bucuria noastr#, chiar \n ziua plec#rii, ministrul Ap#r#rii (generalul Militaru) fusese demis [i un nou ministru (generalul St#nculescu) fusese numit. Pe timpul deplas#rii cu trenul, am g#sit ziarele noi de la Bucure[ti \ntr-o gar#: unul din ele cuprindea un interviu al noului ministru, interviu din cadrul c#ruia o chestiune surprinz#toare a trezit multe discu]ii contradictorii: povestea punerii piciorului \n ghips, ca metod# de sustragere (pozitiv#) de la executarea unui ordin inacceptabil. Nici unul dintre noi nu \l cuno[tea pe generalul St#nculescu (auzisem despre el, \l v#zusem la televizor, dar nu lucrase nimeini \n subordinea lui), dar ceea ce st@rnise acele controverse era aprecierea metodei: ca model sau ca antimodel? F#r# \ndoial# c# fiecare dintre noi \n]elegea dificultatea [i complexitatea situa]iei \n care o decizie ca acesta fusese luat#, dar nici unul dintre noi nu-[i putea imagina cum ar fi trebuit procedat \ntr-o situa]ie dramatic# a[a cum fusese aceea, dar fiind \n postura de a comanda [i a r#spunde de soarta unei unit#]i. Cu alte cuvinte: Era abandonul comenzii o solu]ie de ie[ire dintr-o astfel de situa]ie? Ce se \nt@mpla cu unitatea? Cum ar fi trebuit s# ac]ioneze (procedeze) ceilal]i militari [i cum i-ar fi putut cineva \nv#]a pe subordona]i s# se orienteze \n astfel de situa]ii? Evident, \ntreb#ri f#r# r#spuns, dar \ntreb#ri pe care \ncercam s# le clarific#m cu noul ministru, \n numele camarazilor no[tri.

Ajun[i la Bucure[ti, ne-am cazat la C#minul Militar din Drumul Taberei, situat \n apropierea sediului Ministerului Ap#r#rii [i ne-am informat asupra situa]iei din Marele 657

Stat Major, care trecuse printr-o \ncercare dificil#, dar reu[ise s# c@[tige b#t#lia pentru viitor, pentru un viitor f#r# fantomele trecutului, dar [i f#r# anarhie, cu speran]e realiste, profesionalism [i echilibru. Noaptea a trecut agitat, cu informa]ii contradictorii, cu griji, planuri de ac]iune [i zvonuri despre o posibil# inten]ie de arestare a noastr#. Evident, la Minister se cuno[tea despre ac]iunea noastr# (despre â&#x20AC;&#x153;revolta Armatei a 4-aâ&#x20AC;?, ceea ce nu era cazul) [i despre solicitarea de a ajunge la pre[edintele CFSN, Ion Iliescu, pentru a-i prezenta solicit#rile ce impuneau decizii la acest nivel. Diminea]a am fost primi]i de consilierul juridic al ministrului Ap#r#rii care ne-a prezentat un program ce includea, dup# discu]iile pe text din perspectiv# juridic#, primirea la generalul St#nculescu [i, apoi, la pre[edintele Iliescu.

Treptat, a ie[it \n eviden]#, c# se tr#gea de timp [i se tergiversa primirea la ministru, f#r# s# \n]elegem exact ce inten]ionau. Pe la orele 14.00-15.00 ne-au spus c# ministrul (c#ruia \i parvenise documentul nostru), ar fi fost plecat la sediul CFSN (unde era, evident, o [edin]#) pentru a discuta cu pre[edintele Iliescu situa]ia [i a preg#ti \nt@lnirea. \nt@lnire care s-a tot am@nat [i am@nat din lips# de interlocutor. Astfel c#, undeva c#tre orele 20.00, \n condi]iile \n care, pe fondul incertitudinii cu privire la revenirea ministrului, mai to]i membri Comitetului de Ac]iune plecaser# \n diferite locuri din Minister (la discu]ii cu unii colegi, la vreun televizor pentru a afla nout#]i, la mas#, etc.), eram singur \n camera ofi]erului de serviciu de la ministru; aveam la mine o carte [i timpul trecea u[or. _ntr-o astfel de situa]ie, s-a deschis u[a dela cabinetul ministrului [i a ie[it generalul St#nculescu, invit@nd delega]ia de la Cluj pentru discu]ii. L-am rugat pe ofi]erul de serviciu s#-i anun]e pe unii din colegi mei despre care [tiam cam pe unde sunt [i am intrat, de team# ca ministrul s# nu se r#zg@ndeasc# [i s# am@ne discu]ia. \n birou, surpriz#: era prezent [i generalul Topliceanu (am aflat, dup# aceea, c# ministrul, \ngrijorat de amploarea ac]iunii [i de riscurile extinderii ei, despre care discutase cu pre[edintele Iliescu, trimesese un avion la Cluj pentru a-l aduce pe comandantul Armatei). I-am prezentat pe scurt situa]ia [i \mprejur#rile care o determinase, explic@ndu-i riscurile pe care degradarea situa]iei \n zona noastr# le putea genera (probleme pe care le cuno[tea \ntr-o m#sur# \nsemnat# din lectura Apelului).

Generalul St#nculescu mi-a spus c# a discutat cu Pre[edintele Iliescu punct cu punct prevederile programului nostru [i c# au fost stabilite solu]ii corespunz#toare de rezolvare.

Parte din solicit#rile noastre erau rezolvabile prin m#suri administrative, pe care el le putea lua [i urma s# le ia. Pentru altele, era necesar s# stabilim un acord. Conform cerin]elor noastre, acordul prevedea: constituirea unei comisii a Ministerului Ap#r#rii pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 [i clarificarea politic# [i militar#; numirea unor procurori obiectivi [i credibili pentru investigarea incidentelor produse \n acest context, \n conformitate cu prevederile legisla]iei penale \n vigoare la data incidentelor [i cu practica interna]ional# \n materie. Discu]ii erau \n leg#tur# cu acea prevedere din Apelul Comitetului de Ac]iune pentru Stabilitatea Armatei care, \n scopul facilit#rii afl#rii adev#rului, propunea decretarea, dup# modelul spaniol, a unei amnistii care ar fi permis un tratament juridic egal pentru to]i participan]ii la evenimente, dar nu dezincrimina eventualele fapte de tipul crimelor de r#zboi sau crime \mpotriva umanit#]ii â&#x20AC;&#x201C; imprescriptibile prin natura lor; procedura permitea, totodat#, r#spunderea material# a institu]iilor pentru situa]iile tragice sau dramatice generate de incidentele din decembrie 658

1989 \n care fuseser# implica]i angaja]ii acestora, faptele urm@nd a fi judecate nu doar prin prisma noilor ideologii democratice ci [i \n raport cu circumstan]ele concrete ale situa]iei din acele zile.

Ministrul Ap#r#rii a promis respectarea strict# a legisla]iei [i a procedurilor, cel pu]in pe durata mandatului s#u care, potrivit propriilor afirma]ii, ar fi urmat s# \nceteze \n ziua de 12 mai 1990, la \mplinirea v@rstei de 62 de ani, c@nd acesta urma s# treac# \n rezerv#; ca garan]ie pentru respectarea \n]elegerii, generalul St#nculescu [i-a angajat cuv@ntul de onoare. Trei chestiuni r#m#seser# mai sensibile: Prima privea posibilitatea adopt#rii actului normativ care s# prevad# amnistierea faptelor s#v@r[ite pe timpul evenimentelor din decembrie 1989, adoptare care depindea de ob]inerea consensului \n cadrul CFSN. A doua se referea la faptul c# pre[edintele Iliescu solicita \n]elegere pentru a mai p#stra, din r@ndul cadrelor militare reactivate, 3-4 persoane (ulterior, am constat c#, \n afara generalului Vasile Ionel, \n num#rul men]ionat, se \nscria [i generalul Cheler).

Cea de-a treia chestiune fusese una mai ciudat#: spre sf@r[itul discu]iei, generalul St#nculescu, \mi d#duse s# citesc documentul prin care fostul ministru (adic# generalul Militaru) aprobase arestarea celor trei generali din Armata a 4-a, spun@ndu-mi c# pot s# \l rup, ca dovad# de bun#-credin]#. Evident c# am rupt h@rtia (nu \nainte de a observa c# numele \nscris pe document [i semn#tura erau ale lui), dar am remarcat [i faptul c#, \n condi]iile acelei situa]ii nu am nici o garan]ie c# nu s-ar fi putut face o alt# h@rtie, un alt document. \n acest context, a fost invocat# valoarea cuv@ntului de onoare, cu men]ionarea termenului de 12 mai ca dat# de de trecere \n rezerv# a ministrului St#nculescu.

T@rziu, \n noaptea aceea, dup# terminarea discu]iilor cu ministrul, grupul s-a ref#cut treptat [i am discutat mult pe tema rezultatului ([i a \nt@mpl#rii neobi[nuite privind lipsa delega]iei \n momentul cheie); \n esen]#, \ns#, membri grupului au fost de acord c# era maximul ce se putea ob]ine \n acele circumstan]e. Diminea]a, devreme, am plecat la Cluj cu un avion militar pus la dispozi]ie de ministru, care ne-a cerut s# ne \ntoarcem rapid \n unit#]i [i s# ne vedem de misiunile noastre, spun@nd c# este convins ca [i noi c# drumul \nainte e lung, anevoios [i plin de pericole. Ajun[i la Cluj, ne a[tepta un spectacol \ngrijor#tor: toate ziarele din ora[ atacau ini]iativa noastr#, numindu-ne criminali; de atunci au \nceput atacurile sus]inute din pres#, \mpotriva mea [i a familiei mele: se aflase c# eu avusesem ini]iativa acelei mi[c#ri [i c# scrisesem Manifestul pentru Stabilitatea Armatei, \n care se solicita instituirea unei amnistii ca garan]ie a afl#rii adev#rului [i a \n]elegerii cauzelor care duseser# la ceea ce se \nt@mplase, pentru ca tragedia s# nu duc# la crearea unei pr#pastii majore \ntre oamenii acelor locuri [i osta[ii destina]i s# apere acele locuri [i pe acei oameni. Amnistie pentru criminali era titlul cel mai utilizat [i care, de-a lungul timpului, s-a \ntip#rit \n limbajul unora f#r# ca ace[tia s# mai fac# vreun efort de g@ndire \n leg#tur# cu adev#rul faptelor. _mi amintesc o scen# interesant# din anul 1997, c@nd, la c@teva luni bune dup# ce fusesem numit [ef al Statului Major General [i eram, deja, acuzat insistent c# sunt ]#r#nist, discutam cu un personaj politic important din acest partid [i acesta, \n efortul de a m# convinge c# trebuie s# trecem rapid la un proces de de-kaghebizare (!) a Armatei, argumenta necesitatea cu faptul c#, \n Armat# mai exist#, \nc#, unii dintre generalii comuni[ti fanatici din vremea lui Ceau[escu, exemplific@ndu-mi cu unul care pe atunci ar fi condus represiunea la Cluj [i ar fi \ntocmit planul luptei stradale, iar acum ac]iona pentru amnistierea vinova]ilor! C@nd l659

am \ntrebat pe ce se bazeaz# afirma]iile lui, mi-a r#spuns c# [tie aceasta din ziare [i de la televizor. Evident, nu a vrut s# cread# nici \n ruptul capului c#, vorbind dup# acele date neverificate, vorbea, \n fapt, â&#x20AC;&#x201C; desigur \n necuno[tin]# de cauz# â&#x20AC;&#x201C; despre mine! {i-a cerut, desigur, scuze, dar incidentul proba, odat# \n plus, c@t de u[or se arunc# acuze neverificate, c@t de u[or se \nghi]eau gulgutele lansate prin mass media. Unii ziari[ti din vremea aceea f#cuser#, de altfel, o veritabil# fixa]ie pe acest subiect (despre care scriau l#ut#re[te cu o u[urin]# greu de explicat). _mi amintisem de vremurile acelea, [i de am#r#ciunea acelor \nt\mpl#ri, cu ceva timp \n urm# c@nd unul dintre ziari[tii care afirmat str#lucitor \nc# din primele zile de dup# Revolu]ie, de al c#rui nume uitasem demult, a ajuns la \nchisoare pentru un lung [ir de fapte de [antaj prin pres#, de pe urma c#rora c@[tigase sume importante de bani.

Mare parte din m#surile convenite atunci, la discu]ia cu generalul St#nculescu s-au materializat \n fapte concrete. Pericolul CADA sc#zuse vertiginos, a[a c# mi[carea noastr# de la Cluj, CASA, nu p#rea s#-[i mai justifice existen]a, ea intr@nd treptat, \n lini[te, \n umbra istoriei. Parte dintre m#suri, a[a cum a fost cazul amnistiei, nu s-au adoptat niciodat#, mai toate anchetele [i condamn#rile ulterioare ad@ncind confuzia [i \ndep#rt@nd momentul afl#rii adev#rului. Comisia de lucru a Comandamentului destinat# s# investigheze, din perspectiva [tiin]ei militare, [i s# refac# imaginea real# a evenimentelor, s# le analizeze [i s# formuleze concluzii utile, \[i \ncepuse lucru; sinteza acelor eforturi urma s# fie ([i a fost, p@n# la urm#) integrate \ntr-un document centralizat la nivelul Ministerului Ap#r#rii [i publicate apoi \ntr-o carte consacrate rolului Armatei \n Revolu]ie (Armata Rom@n# \n Revolu]ia din Decembrie 1989, Editura Militar#, 1998).

Am participat, \n aceea[i perioad#, la \nfiin]area [i activitatea unor structuri ale organiza]iei civice de origine universitar# Vatra Rom@neasc#, organiza]ie av@nd ca scop contracararea riscurilor generate de intensificarea ac]iunilor iredentiste [i revizioniste de tipul celor din Iugoslavia. Evenimentele din 15 martie 1990 de la T@rgu Mure[, care redeschiseser# r#nile proaspete ale Revolu]iei \ntr-un mod dureros, au generat preocup#ri majore privind starea de securitate din Zona de Opera]ii de Vest; am pledat pentru limitarea strict# a utiliz#rii for]elor militare \n procesul de gestionare a conflictului [i pentru consolidarea, cu scop preventiv, a dispozitivului operativ \n zona frontierei de vest. Generalul Gu[# fusese mutat, deja, de la Cluj [i numit comandant al Armatei de la Buz#u: \n aceast# calitate, m# chemase insistent s# merg acolo pentru a lucra cu el \n func]ia de [ef de Stat Major al Armatei a 2-a. R#spunsul meu fusese acela[i: la Cadre nu s-a schimbat nimic deci, chiar dac# nu mai am probleme cu rubedeniile din dosar, acum nu pot fi numit \n func]ie de comand# pentru c# (nu-i a[a?) nu aveam stagiu la comanda e[aloanelor inferioare. ({i apoi, la urma urmei, era, credeam eu, \nc# mult# nevoie de mine \n Ardeal). _ntr-un astfel de context, pe 13 mai 1989, la o zi dup# trecerea termenului pentru care generalul St#nculescu \[i angajase onoarea (dar f#r# ca el s# plece de la conducerea Ministerului) un grup de 5-6 ofi]eri din garnizoanele Flore[ti [i Some[eni (\ntre care [i c#pitanul Carp Dando, primul r#nit de glon] \n incidentele din 21 decembrie 1989), din r@ndul celor care avuseser# ghinionul s# fie trimi[i \n ora[, cu plutoane [i companii de str@nsur#, au fost invita]i la Parchetul Militar din Cluj pentru ni[te clarific#ri [i aresta]i ho]e[te; unii fuseser# agresa]i fizic [i tun[i chilug, ca \n vremurile anchetelor comuniste.

Vestea s-a r#sp@ndit, atunci, ca fulgerul, \n toat# Armata a 4-a. Comitetul nostru, fostul 660

CASA nu avut timp s# reac]ioneze. Au reac]ionat, \ns#, unit#]ile: anarhic, f#r# prea multe vorbe, f#r# fine]uri intelectual-diplomatice, dar conving#tor. \n unit#]i s-au constituit atunci, rapid [i f#r# nici un ordin, deta[amente de ac]iune, formate \ndeosebi din subofi]eri mecanici-conductori de ma[ini de lupt#. “Dac# voi nu sunte]i \n stare s# ne ap#ra]i, ne ap#r#m singuri!”, mi-a spus unul dintre ei venit s# ne avertizeze. “Noi nu ie[im cu l#mpa[ele ca minerii! Noi ie[im cu transportoarele, cu tancurile, cu ATS-urile!” C#tre procurori, \ntrebarea lor era la fel de simpl#: Voi ne-a]i ordonat, atunci, s# ie[im \n strad# [i tot voi ne \ntreba]i acum de ce am ie[it \n strad#? Lucrurile s-au \nscris, \ns#, treptat, pe f#ga[ul unei solu]ii pa[nice: ofi]erii aresta]i abuziv au fost elibera]i; s-au angajat discu]ii \ntre un grup reprezent@ndu-i pe militarii revolta]i (circa 150-200) [i o delega]ie de la Bucure[ti (generalul Vasile Ionel – [eful Marelui Stat Major; colonelul Mugurel Florescu – consilierul juridic al ministrului Ap#r#rii). Discu]iile, purtate la Casa Armatei din Cluj-Napoca au durat ore \ntregi. Finalmente, a fost convenit un program de m#suri care includeau toate acele cerin]e din Apelul pentru Stabilitatea Armatei care ]ineau de competen]a Ministerului. _n februarie 1990, acei oameni fuseser# al#turi de noi, crezuser# \n ac]iunea CASA, dar acum era un alt tip de revolt#, unul care putea conduce la anarhie, care putea sc#pa oric#rui control.

Tensiunile din zon#, generate de lungul [ir al anchetelor care v#deau deja o tendin]# clar# de a se arunca \n spatele Armatei \ntreaga r#spundere pentru evenimentele din decembrie 1989, \[i spuneau cuv@ntul. Comandamentul Armatei a 4-a (din martie, generalul Topliceanu fusese mutat la Comandamentul Infanteriei [i tancurilor, iar la comanda Armatei a 4-a fusese numit generalul Cheler, unul dintre pu]inii militari reactiva]i \n decembrie 1989 p#stra]i \n activitate, la solicitarea pre[edintelui Iliescu, dup# ac]iunea CASA) risca s# nu mai poat# st#p@ni situa]ia, \n condi]iile \n care, peste numai o s#pt#m@n#, urmau s# aib# loc primele alegeri libere din Rom@nia. La alegeri, efectivele Armatei erau angajate cu numeroase for]e \n efortul de asigurare material# [i organizatoric# a procesului electoral (paza sec]iilor de votare; organizarea sistemul de leg#turi; transportul sacilor cu buletine; \n multe locuri, chiar [i amenajarea \n \ntregime a sec]iilor de votare). ®S# nu uit#m c#, pe atunci, capacitatea de ac]iune a administra]iei publice locale [i a Poli]iei erau la un nivel de avarie, multe din unit#]ile militare [i mul]i dintre militari lua]i \n mod individual, \ndeplinind, pentru o vreme, numeroase sarcini \n administra]ia public#¯.

Atunci, \ntr-o astfel de \mprejurare, nu mult dup# aceste evenimente, am fost numit \n func]ia de [ef al Sec]iei Opera]ii din Comandamentul Armatei a 4-a, func]ie pe care am \ndeplinit-o efectiv p@n# \n luna decembrie 1994, av@nd principalele responsabilit#]i \n domeniile: preg#tire operativ# [i strategic#; planificare [i conducere operativ#; cercetare [tiin]ific# \n domeniul [tiin]ei militare. La scurt timp dup# aceea, pe fondul cre[terii st#rii de tensiune specific# diferendului rom@no-ungar, am efectuat, ca turist, o ac]iune de evaluare a situa]iei militare din partea de est a Ungariei; concluziile evalu#rii, care au eliminat temerile referitoare la iminen]a unor ac]iuni provocatoare de dincolo de grani]#, au fost folosite la fundamentarea planurilor de preg#tire operativ#, a planurilor de urgen]# [i a viitoarelor planuri de cooperare cu vecinii. Dar, \n aceast# direc]ie, lungul drum al nostru c#tre NATO abia \ncepea s# se capete contur. *

* 661

*

Aici se \ncheie prima parte a relat#rii directe a g@ndurilor [i faptelor a[a cum au fost, a[a cum au r#mas \n memoria vie, a[a cum au putut s# fie spuse. Ele cuprind o bun# parte dintr-o via]# de om, via]a unui osta[ n#scut \n anul \n care se \ncheia, oficial, prin Tratatul de Pace de la Paris, cel de-al Doilea R#zboi Mondial [i debuta, prin Doctrina Truman, R#zboiul Rece â&#x20AC;&#x201C; cel care \[i d#dea ob[tescul sf@r[it prin acordul de la Malta, de la \nceputul lunii decembrie 1989, \n acordurile Doctrinei Sinatra: 41 de ani de via]#, din care 25 \n Armat#. _ncepea o lume nou#, o via]# nou#, un drum nou. Un drum ce se va dovedi la fel de zbuciumat, la fel de complex [i complicat, la fel de mult sub zodia incertitudinii. Povestea cursei cu obstacole, pe drumul transform#rilor democratice ale unei Armate ajuns# la o r#scruce existen]ial#, r#m#sese, \nc# (la data c\nd realizasem interviul pentru prima parte) s# fie spus#. Era [i este povestea unui om, a unuia dintre cei aproape 320.000 de militari c@]i num#ra Armata Rom@n# la \nceputul procesului de transformare, \n 1990. Din varii motive, ea n-a putut s# fie spus# la fel de complet, la fel de cursiv [i la fel de detaliat, a[a cum reu[isem s# discut#m despre trecutul de p@n# atunci. Trecutul recent p#rea ceva mai greu de pus \n pagin#. Promisiunea o aveam: era pentru o viitoare carte. Am reu[it, \ns#, s# ob]inem fragmente substan]iale despre momentele esen]iale ce au marcat cariera cantemiristului Constantin Degeratu, despre multe lucruri de-acum cunoscute public. Am pus \ntreb#ri [i am primit r#spunsuri. Am cerut l#muriri [i am \n]eles mai bine unele controverse. Am \ncercat s# le asambl#m c\t mai bine [i credem c# am reu[it (chiar dac#, \nc#, fragmentar). Acolo unde nu a fost timp, sau, poate nu a fost, \nc#, timpul, am mers mai departe: am folosit datele din surse publice pe care am crezut c# ar fi bine s# le prezent#m \n sintez# ([i am ob]inut acordul \n acest sens), despre ce s-a \nt@mplat din 1990 p@n# azi, din perspectiva faptelor obiective [i g@ndurilor subiective, prin prisma r#spunsurilor, relat#rilor [i clarific#rilor pe care leam ob]inut. \ntr-o astfel de abordare, evenimentele (grupate \n trei categorii interrela]ionate: preocupari pe linia educa]iei [i form#rii profesionale de nivel \nalt; parcursul profesional; activitatea didactic# [i de cercetare [tiin]ific# \n domeniul universitar), s-au desf#[urat astfel: Curs# cu obstacole \ntr-o lume volatil# I. Preocupari de educa]ie [i re-formare profesional# de nivel \nalt: Trecerea Rom@niei \ntr-o nou# etap# istoric# de evolu]ie politic#, economic# [i social# punea Armatei, ca institu]ie fundamental# a statului exigen]e uria[e [i presante \ndeosebi \n ceea ce privea corpul de cadre. Un \ntreg bagaj conceptual-doctrinar devenise perimat [i nepotrivit cu noile cerin]e privind securitatea [i ap#rarea na]ional# \ntr-un stat democratic. Se impunea \nlocuirea lui cu alt set de cuno[tin]e, cu noi concepte [i idei, cu noi paradigme, iar acest lucru ap#rea ca fiind presant pentru \ntregul corp de cadre. _ntr-un anume fel, \ntregul corp ofi]eresc, de la general la sublocotenent, trebuia s# se alinie la start \ntr-o nou# curs# a cuno[terii egal deschis# tuturor. Diferen]a de v@rst# [i anii de experien]# profesional# nu mai erau factori suficient de relavan]i \n materie de competen]# ci puteau, cel mult, s# confere un avantaj celor cu grade mai mari care acumulaser#, desigur, mai mult din ceea ce era [i r#m@nea peren \n arta militar#, sau celor care g#siser# suficiente resurse de curaj, \ndr#zneal# [i pricepere pentru a citi, \n]elege [i asimila [i alte cuno[tin]e dec@t cele oficiale din programele de preg#tire anterioare. Ca stare general#, 662

\ns#, noua diferen]iere pe principiile competen]ei [i autorit#]ii profesionale nu putea veni dec@t din curajul de a relua startul preg#tirii [i de a parcurge \ntr-un ritm acelerat aceast# curs#. Acest efort presupunea, pentru promo]iie trecute de jum#tatea carierei profesionale nu doar efortul institu]ional pe care Armata trebuia s# \l fac# ci, mai ales, efortul personal orientat spre scop, spre eficien]#, spre deschiderea c#tre noi orizonturi.

Acestea au fost, de altfel, preocup#rile care, concomitent cu efortul \ndeplinirii sarcinilor zilnice [i cu cel de planificare a viitorului, m-au absorbit dup# \ncetarea st#rii de tranzi]ie [i intrarea \n noua normalitate, undeva dup# alegerile din luna mai 1990, calmarea violen]elor interne din vara aceea fierbinte (evenimentele din 13-15 iunie 1990) [i e[uarea loviturii de stat militare de la Moscova. Cartea [i studiul individual, nop]ile de lectur# [i reflec]ie, zilele de discu]ii [i controverse au redevent, astfel, ca \n prima tinere]e, prezen]ele cele mai semnificative \n cotidianul multora dintre noi, con[tien]i fiind c# gradele, func]iile [i zilele petrecute \n poligoane de instruc]ie [i pe c@mpurile de aplica]ii nu mai sunt suficiente \ncompeti]ia cu noua genera]ie de cadre care, cu minte limpede [i f#r# prejudec#]i, intrau \n b#t#lia pentru viitor. Cunoa[terea limbii engleze, dob@ndit# prin orice mijloace [i procedee devenea o arm# decisiv# \n procesul de preg#tire, \n condi]iile \n care documentarea scris# sau cea posibil# prin discu]ii [i schimb de experien]# erau preponderent disponibile pe atunci numai \n aceast# limb#.

Pe acest fond, primele cursuri de preg#tire relevante pentru noua etap# au fost unele de scurta durat# precum cel din octombrie 1991 – participarea la primul curs comun, cu durata de o s#pt#m@n#, organizat de Colegiul NATO de la Roma pentru ofi]eri din statele membre NATO [i din unele dintre fostele state socialiste, activitate pe c@t de stranie cum p#rea atunci, pe at@t de folositoare ca prilej de acumulare a cuno[tin]elor, de dob@ndit experien]#, de rela]ionare interna]ional#.

A urmat participarea la programul de Studii de Securitate [i Ap#rare, Seria a IV-a, organizat de nou \nfiin]ata institu]ie de \nv#]#m@nt integrat de securitate, cu un rol major \n formarea cadrelor necesare pentru \nf#ptuirea programelor de reform# militar# – Colegiul Na]ional de Ap#rare (\n cadrul Academiei de \nalte Studii Militare), \n perioada Ianuarie-Iunie 1994. Cursul, de tip postuniversitar (cu durata de [ase luni), s-a finalizat cu o Diplom# de absolvire [i asigura acumularea de competen]e profesionale noi \n domenii importante precum: cunoa[terea strategiilor de securitate (na]ional#/interna]ional#/european#); conflicte armate; scuritate militar#; securitate economic#; securitate de mediu; securitate societal#; geopolitic#; dreptul conflictelor armate/drept umanitar.

Aici i-am \nt@lnit, \n calitate de colegi, pe unii dintre cei cu care, mai t@rziu aveam s# \mi \mpletesc destinul \n procesul de reconstruc]ie a organismului militar angajat pe f#ga[ul integr#rii \n Alian]a Nord-Atlantic#. Este vorba, printre al]ii, de: Constantin Dudu Ionescu (viitorul secretar de stat \n Ministerul Ap#r#rii Na]ionale [i viitorul ministru de Interne); generalul Mircea Mure[an, cel ce avea s# fie trimis,\ntr-o noapte tensionat# din ianuarie 1999, \n ajutor la Ministerul de Interne aflat \ntr-o confruntare dureroas# cu minerii; generalul Mihai Ionescu – viitorul director al Institutului de Studii de Politic# de Ap#rare [i Istorie Militar#; precum [i cu primul cursant american al acestui Colegiu – c#pitanul Charles Van Bebber, fost ofi]er de teren pentru spa]iul estic, ajuns c@ndva, mai tarziu, \n pozi]ii importante \n structurile de Ap#rare ale SUA. 663

_n luna octombrie 1994, am participat la Cursul de preg#tire pentru generali [i amirali (Flag Officers Course), organizat de Colegiul NATO de la Roma – curs cu durata de o s#pt#m@n#, cu participarea unor miliari din statele membre NATO [i din unele dintre fostele state socialiste.

O alt# etap# a constituit-o participarea la programul de preg#tire doctoral# la Academia de \nalte Studii Militare (perioada 1992-1996), finalizat# cu sus]inerea public# a tezei de doctorat cu tema: Prevenirea surprinderii strategice pe timpul st#rii de tensiune [i \n perioada ini]ial# a r#zboiului [i ob]inerea Diplomei de Doctor in {tiin]e Militare (1996). Teza punea \n eviden]# un adev#r paradoxal: Armata Rom@n# a fost cel mai des surprins# strategic de conduc#torii s#i politici. {ansa unei preg#tiri strategice moderne s-a ivit la sf@r[itul anului 1994 prin posibilitatea particip#rii (\n perioada 4.01.1995-15.12.1995) la un program de preg#tire \n domeniul Studii de Securitate [i Ap#rare \n Marea Britanie. Era vorba de un program de preg#tire post-universitatr# ce se finaliza cu o Diplom# de absolvire [i oferea posibilitate dob@ndirii de competen]e profesionale \n urm#toarele domenii: strategii de securitate (securitate interna]ionala/securitate european#/securitate na]ional#); globalizare; conflicte armate; geopolitic#; securitate militar#; securitate economic#; securitate de mediu; securitate societal#; dreptul conflictelor armate/drept umanitar. La curs participau ofi]eri din for]ele armate, poli]ie [i servicii de informa]ii, precum [i speciali[ti civili din peste 30 de state (\ncep@nd cu Marea Britanie, majoritatea statelor membre NATO, state membre ale Programului PfP, Rusia [i Ucraina, state din Orientul Apropiat [i Africa, p@n# \n India [i Pakistan, Asia de Sud-Est [i America de Sud. _ntr-un astfel de context, la \nceputul lunii decembrie 1994, am fost nominalizat de [eful Statului Major General (generalul Dumitru Cioflin#) pentru participarea la un curs organizat de Colegiul Regal de Studii pentru Ap#rare (Royal College of Defence Studies – RCDS). Era vorba de prima burs# de studii pentru Armata Rom@n#, primit# cam t@rziu, astfel c# nu au mai putut fi parcurse toate etapele preliminare necesare (care prevedeau inclusiv un curs de acomodare lingvistic# [i metodologic# \ntr-un centru din Marea Britanie) [i nu existau informa]ii corespunz#toare pentru o preg#tire adecvat# \n interiorul propriei institu]ii – chestiuni care creau participan]ilor afla]i \ntr-o astfel de situa]ie dificult#]i ini]iale majore (de altfel, ca \n multe alte cazuri, reprezentantul rom@n era singurul aflat \ntr-o astfel de postur#, situa]ie agravat# [i de faptul c# aloca]ia financiar# na]ional# era cea mai mic# – raportat# desigur numai la participan]ii din fostele ]#ri socialiste, \n condi]iile \n care nu se putea compara cu aloca]iile participan]ilor din alte state membre \n NATO sau din lumea a treia). Cursul era \ns# o [ans# unic# pentru formarea unei viziuni cuprinz#toare asupra problematicii securit#]ii globale [i europene, pentru \n]elegerea tendin]elor de evolu]ie a fenomenului militar [i a perspectivelor alian]elor, dar [i pentru integrare \n re]eaua global# a “Familiei RCDS” care permitea ulterior o abordare mult mai eficient# a cooper#rii militare. Cu mul]i dintre colegii de atunci – britanici sau americani, din Fran]a, Italia sau Germania, din Turcia, Cehia sau Ungaria, din Bulgaria, Israel sau Spania, din India [i Pakistan, din Africa de Sud, Ghana sau Brazilia, am r#mas \n contact pentru mult# vreme, m-am mai rev#zut uneori sau mai schimb#m mesaje [i ast#zi.

Pe timpul acestor studii, au fost efectuate activit#]i de documentare \n cadrul unor baze militare [i unit#]i apar]in@nd for]elor terestre, aeriene [i navale, diferitelor obiective 664

de interes din Midlands, Iverness [i Kinloss (Sco]ia), Leicester, Birmingham, Plymouth, Portsmouth [i Cinque-Ports; documentarea a vizat ac]iunile avioanelor de tip NIMROD [i produc]ia de avioane tip Hawk 100 [i Hawk 200, autovehicole Leyland, ferme experimentale (tip bio [i organic), mine de c#rbuni [i distilerii tradi]ionale/moderne din Sco]ia.

Alte activit#]i de preg#tire s-au desf#[urat la Parlamentul britanic, Ministerul Ap#r#rii, Ministerul de Externe (FCO), Banca Angliei [i Poli]ia Metropolitan# (cu ac]iuni practice p@n# la nivelul de participare, \n calitate de observator, \n cadrul unei echipe de patrulare a poli]iei, pe timp de noapte. _n aceea[i calitate, a vizitat unit#]i militare ale Armatei Britanice dislocate \n Germania, \n garnizoanele Münster-Osnabrück, ocazie care a permis inclusiv posibilitatea conducerii unui tanc de produc]ie britanic# de tipul Challenger II \ntr-un poligon de mare dificultate.

Studiile la RCDS au cuprins [i o vizit# de documentare (Overseas Tour) de lung# durat# (o lun#) \ntr-o zon# geopolitic# semnificativ# – America de Nord (prima vizit# \n SUA). Vizita s-a desf#[urat pe itinerarul: Londra, Vancouver, Victoria, Edmonton, Winnipeg, Regina, Toronto, Ottawa, Montreal (Canada); New York-Washington-Silicon Valey (SUA); Mexico City, Veracruz (Mexic). _n toate cele trei state, au fost efectuate vizite de documentare la principalele institu]ii din sistemul securit#]ii na]ionale (ministere ale ap#r#rii; unit#]i din for]ele terestre, aeriene [i navale; ministere de externe; structuri de poli]ie; unit#]i de lupt# antidrog; unit#]i administrative din marile municipii; unit#]i de produc]ie [i cercetare [tiin]ific# – tehnologii de v@rf; zone de reabilitare urban# – Harlem; arii de protec]ie special# – locuite de popula]ii originare canadiene; culturi intensive – Napa Valey; vestigiile arheologice atzece din Mexic; arii de turism intensiv).

Participarea la astfel de cursuri punea, \ns#, [i probleme dificile din punct de vedere financiar (se supendau aproape toate drepturile b#ne[ti \n ]ar#, astfel c# \ntre]inerea familiei – doi copii la [coal#/facultate, devenea o problem# real#) [i sociale (\n propor]ie de peste 95%, cursan]ii str#ini veneau cu familiile, astfel c# trebuiau f#cute economii serioase la cheltuirea bursei \n a[a fel \nc@t s# poat# fi constituite resurse pentru invitarea perioadic# a membrilor de familie acolo, ca o condi]ie de integrare normal# \n comunitate, ce se forma pentru un an, \n cartierul militar destinat studen]ilor str#ini de la RCDS. Dou# men]ini suplimentare \ntregesc situa]ia de atunci: schimbarea ilegal# din func]ie (acas#) de c#tre comandantul Armatei [i punerea la dispozi]ie pentru \ncadrare, fapt ce lichida practic aproape de tot [i bruma de drepturi b#ne[ti ce se cuveneu unui militar \n considerarea calit#]ii sale de \ncadrat \ntr-o unitate militar#, cre\nd, \n plus o total# incertitudine asupra viitorului; schimbarea sistemului de grade de general din Armata Rom@n# (toamna anului 1995), care a avut ca efect transformarea gradului de general-maior, avut la intrarea \n RCDS, \n gradul de general de brigad#, aflat pe o treapt# ierarhic# inferioar# \n sistemul britanic [i american. Ca urmare, comandantul Colegiului fusese pus \ntr-o situa]ie f#r# precedent la comunicarea schimb#rii: aceea ca un student la Colegiu s# fie retrogradat, f#r# ca aceasta s# \nsemne ceea ce p#rea normal s# fie – o sanc]iune (ce ar fi trebuit urmat# de exmatricularea celui \n cauz#). Aflat \ntr-o astfel de situa]ie, Comandantul RCDS – Air Marshal Timothy Garden, a hot#r@t, cu umorul specific britanic, s# ignore complet aceast# “n#zb@tie” cum a categorisit-o, \n absen]a unei reglement#ri mai adecvate.

Participarea la acest curs, contactul substan]ial cu experien]a britanic# \n materie de securitate [i ap#rare au jucat un rol important \n formarea unei noi viziuni cu privire la 665

drumul de urmat \n procesul de reform# [i de preg#tire \n vederea integr#rii \n NATO. Cultura [i civiliza]ia britanic# \n ansamblu, dar mai ales tipul de g@ndire [i ac]iune militar# care permiseser# ob]inerea unor rezultate impresionante (construc]ia [i afirmarea unui model civiliza]ional de amploare planetar# cu resurse relativ modeste dar bine gestionate) m# fascinaser# din copil#rie, de pe vremea c@nd \ncepusem s# \n]eleg lumea [i prin prisma datelor despre diferite ]#ri. Asta nu \nsemna nici lips# de interes pentru ceea ce reprezentau Fran]a lui Napoleon sau a lui Descartes, profesionalismul [i seriozitatea german# din scrierile lui Clausewitz ori Kant, sau spiritul romantic italian ori spaniol \n civiliza]ia european#, nici lips# de respect pentru cultura [i civiliza]ia rom@neasc#. \nsemna doar, pur [i simplu, recunoa[terea unor valori [i un interes real pentru cei ce le produceau.

Avusesem un prim contact cu militari britanici prin anii 1990-91 c@nd ofi]eri \n rezerv# ai Armatei Britanice de pe Rhin veniser# cu ajutoare umanitare (bun# parte destinate unor spitale din zona noastr#, inclusiv Spitalului Militar din Cluj-Napoca); erau rezervi[ti care serviser# \n unit#]ile militare britanice din Germania, dar m# impresionase stilul lor ra]ional, direct [i agreabil de a discuta, str#dania de a \n]elege realit#]ile la noi din acea perioad# tulbure [i fluid#, efortul manifest de a dep#[i cli[eele despre noi existente \n bagajul preg#tirii lor anterioare. Avusesem sarcina s# m# ocup de echipele acelea, organizasem unele activit#]i de socializare dup# \ncheierea misiunii lor de transport [i distribu]ie a materialelor, petrecusem cu ei c@teva seri \n mun]i, la Tab#ra de instruc]ie B#i[oara (unde Comandamentul nostru avea o caban# primitoare); \i \ntrebasem multe [i le explicasem, \mpreun# cu colegii din echipa de leg#tur#, multe despre noi, despre drumul nostru sinuos c#tre alt model de securitate [i de organizare militar#, despre realit#]ile din Transilvania [i despre rela]iile rom@no-maghiare, despre eforturile pe care le f#ceam [i trebuia s# le mai facem pentru a construi [i aici o lume normal#, stabil#, european#.

M# bucurasem, deci, de posibilitatea care se ivise [i participasem cu un interes imens la cursul de preg#tire pe probleme de securitate interna]ional#, planificarea ap#r#rii [i preg#tire strategic#. Fusesem primul rom@n care beneficiase de o burs# la acest Colegiu [i m# str#duisem s# deschid un drum pe care \l consideram ca fiind o veritabil# fereastr# de \n]elegere a lumii din perspectiva problematicii securit#]ii [i ap#r#rii. Era perioada deschiderilor importante \n acest domeniu, perioada \n care au ap#rut [i au fost construi]i primii piloni ai viitoarei evolu]ii: programul de Parteneriat pentru Pace [i aderarea Rom@niei (prima din seria ]#rilor europene) la acest program; documentul NATO privind criteriile de admitere \n Alian]#; decizia privind participarea Rom@niei la misiunea de pace din Bosnia [i Hertzegovina [i trimiterea primului nostru deta[ament de geni[ti acolo.

II. _n ceea ce prive[te parcursul profesional [i evenimentele importante \nregistrate \n perioada exercit#rii diferitelor func]ii, din discu]iile cu generalul Degeratu [i din analiza unor documente referitoare la activitatea sa am notat, ca fiind mai semnificative, urm#toarele: Perioada 1990 (mai)-1994 (decembrie): {ef Sec]ie Opera]ii/Armata a 4-a â&#x20AC;&#x153;Transilvaniaâ&#x20AC;? /Cluj Napoca. Atribu]ii [i responsabilit#]i principale: preg#tire [i conducere opera]ii; preg#tire operativ#; pregatirea teritoriului/infrastructurii pentru ap#rare; reforma militar#; cooperare militar# interna]ional#.

Responsabilit#]i practice principale: preg#tirea [i asigurarea desf#[ur#rii exerci]iilor [i aplica]ii tactice conduse de Comandamentul Armatei a 4-a cu marile unit#]i (corpurile 666

de armat#, diviziile [i brig#zile) din subordine, \n Zona de Opera]ii de Vest; verificarea capacit#]ii de lupt#, prin alarm#, a marilor unit#]i din compunerea Armatei a 4-a; organizarea procesului de cunoa[tere [i implementare a noilor concepte [i idei doctrinare din domeniul tactic [i operativ; transformarea diviziilor \n corpuri de armat#, a regimentelor \n brig#zi [i a batalionanelor/divizioanelor \nregimentate \n unit#]i independente; amplasarea [i opera]ionalizarea noilor unit#]i din zona frontierei de vest [i nord.

Pe un plan general, \n condi]iile \n care toate aceste lucruri se r#sfr@ngeau direct asupra activit#]ii Comandamentului Armatei a 4-a [i a Sec]iei Opera]ii, O[tirea Rom@n# era angajat# \n procesul de trecere de la tipurile de oganizare [i instruire mo[tenite de la vechiul regim totalitar, la o nou# paradigm# organiza]ional#, una adecvat# noii sale condi]ii de Armat# a unui stat democratic [i de preg#tirea pentru aderarea la structurile de securitate europene [i euro-atlantice. _n aceast# perioad#, \n via]a Armatei Rom@ne s-au produs evenimente importante precum: transformarea Marelui Stat Major \n Statul Major General [i numirea \n func]ia de [ef al acestui organism a unui general dintr-o genera]ie mai t@n#r# (generalul Dumitru Cioflin#), orientat spre un program real de reform# a organismului militar; trecerea la implementarea prevederilor Tratatului privind For]ele Conven]ionale din Europa Central# – CFE Treaty (dezarmarea, scoaterea din \nzestrare [i distrugerea unei mari cantit#]i de armament [i tehnic# de lupt# – tancuri, tunuri, transportoare blindate, avioane, elicoptere) [i a m#surilor de cre[tere a \ncrederii \ntre statele participante la NATO [i la fostul Tratat de la Var[ovia (Programul CSBMs; Programul “Cer Deschis”); participarea Armatei Rom@ne la primele misiuni \n sprijinul p#cii precum R#zboiul din Golf (1991), interven]ia umanitar# \n Somalia (1993), misiunea de men]inere a p#cii UNAVEM \n Angola (\ncep@nd cu 1993, p@n# \n 1999), misiunne IFOR \n BosniaHerzegovina (\ncep@nd cu 1994); primele contacte directe dintre reprezentan]i ai Armatei a 4-a [i reprezentan]i ai Armatei Ungare (prima vizit# de lucru a unei delega]ii a Armatei a 4-a \n Ungaria [i participarea la un exerci]iu militar prezentat de militarii Corpului 3 Armat# ungar cu sediul la Cegled); participarea la un exerci]iu militar de mare amploare al Armatei Turciei \n apropiere de Istambul; participarea unor observatori str#ini la aplica]iile tactice conduse de Comandamentul Armatei a 4-a [i ale reprezentan]ilor rom@ni la exerci]ii organizate de alte state; dislocarea (ini]ial) a unor unit#]i de elicoptere din sud \n Zona de Opera]ii de Vest, urmat# de \nfiin]area unor astfel de unit#]i permanente \n aceast# zon#; trecerea treptat# la \ncadrarea unor personalit#]i politice civile \n posturi de demnitari \n conducerea Armatei Rom@ne (ministru al Ap#r#rii; secretar de stat [i [ef al Departamentului Politic# de Ap#rare, Secretar General al M.Ap.N. etc.); semnarea tratatului de aderare la Programul PfP (Parteneriat pentru Pace). _n ceea ce privea \ns# ritmul apropierii Rom@niei de structurile de securitate euroatlantice, se crease un sentiment al r#m@nerii \n urm# fa]# de statele care formau Grupul de la Vi[egrad (Polonia, Cehia, Ungaria) [i al nevoii de accelerare a reformei militare [i a procesului de preg#tire a cadrelor. Ca o chestiune privid moralul personalului militar, se poate remarca [i perpetuarea ac]iunilor de “h#r]uire” public# (prin mass-media) postrevolu]ionare la adresa unor militari din Armata a 4-a, dar [i ac]iunile sistematice succesive ale unor echipe de procurori angaja]i \n eforturile de cunoa[tere a adev#rului privind responsabilit#]ile pentru evenimentele produse pe timpul Revolu]iei din decembrie 1989, \ntre care pot fi men]iona]i, \n ordinea activit#]ilor, magistra]ii: Mugurel Florescu; 667

Gheorghe Oancea [i Mihai Ghenu[; Dan Voinea. _n toate cazurile, \n urma unor investiga]ii cuprinz#toare desf#[urate \n perioada 1991-1995, substan]iale ca durat# [i libere de constr@ngere, magistra]ii \n cauz# au ajuns la concluzii asem#n#toare privind nevinov#]ia militarilor ancheta]i ini]ial ([i \n mod abuziv) de c#tre fostul procuror comunist Dom[a sau a altor militari \mpotriva c#rora fuseser# f#cute sesiz#ri sau pl@ngeri penale.

Redeschiderea dosarelor \n unele etape ulterioare s-a f#cut sub imperiul unor presiuni politice [i \n considerarea unor motiva]ii politico-materiale care au avut mult prea pu]in de a face cu adev#rata justi]ie.

La 25 octombrie 1993, la propunerea [efului Statului Major General [i a ministrului Ap#r#rii Na]ionale, [eful Sec]iei Opera]ii a Armatei a 4-a “Transilvania”, colonelul Degeratu a fost avansat, prin decret preziden]ial, la gradul de general-maior (general cu o stea), \n pofida opozi]iei (nejustificate) a comandantului de atunci al Armatei a 4-a, generalului Paul Cheler, cu care se afla \ntr-un conflict deschis cu privire la viziunea privind viitorul Armatei Rom@ne [i tranform#rile pe care organismul militar trebuia s# le parcurg#.

Ca [ef al Sec]iei Opera]ii a Armatei a 4-a “Transilvania”, participasem la implementarea acelui proces (pe unele segmente, la fundamentarea unor solu]ii pentru Zona de Opera]ii de Vest, \n special \n privin]a loca]iilor destinate pentru noile unit#]i destinate misiunilor din zona de frontier#). Din perspectiva experien]ei anterioare, a evenimentelor din anii 1989-1991, a st#rii mediului regional de securitate [i a rela]iilor rom@no-ungare \ncordate, precum [i a perspectivelor (\n fapt, lipsei de perspective favorabile) privind viitorul sistemului de securitate european, o asemenea solu]ie p#rea c# r#spunde unor nevoi reale de securitate ale acelei perioade. Tr#isem din plin starea de spirit din Ardeal, starea de tensiune, spaima popula]iei, a unor oameni care p#reau s# fie uita]i de lume, uita]i de Guvernul de la Bucure[ti, pentru care singura speran]# p#rea s# fie Armata Rom@n#. \ntr-un astfel de mediu ap#ruse Vatra Rom@neasc# (contrar legendelor negativiste, la origine o organiza]ie n#scut# \n mediul universitar); o asemenea situa]ie explica participarea unui mare num#r de ofi]eri, de militari, \n general, la fenomenul Vatra Rom@neasc# (participarea acestora s-a redus treptat, pe m#sura stabiliz#rii situa]iei din Transilvania [i pe m#sura politiz#rii Vetrei [i angaj#rii acesteia, prin nou-n#scutul s#u partid – PUNR(T). \n esen]#, era vorba de o anumit# stare de spirit specific# acelei perioade, iar eu m-am identificat cu acea stare. Mesajele de la Bucure[ti pe acea tem# erau unele de descurajare [i avertisment, f#r# s# fie urmate de vreun fel de m#suri sanc]ionatorii. \ntrun astfel de context [i pe o astfel de tem#, l-am \nt@lnit, pentru prima dat#, pe domnul Virgil M#gureanu: era \n perioada de organizare ini]ial# a SRI-ului [i venise la comandantul Armatei (pe atunci recent numit \n func]ie – generalul Cheler). Am fost invitat \n biroul comandantului, unde se g#sea [i domnul M#gureanu. Dup# ce mi l-a prezentat [i m-am prezentat, generalul Cheler mi-a spus c# domnul Iliescu ne cerea, nou# militarilor din Armata a 4-a, s# \ncet#m participarea la activit#]ile Vetrei Rom@ne[ti [i s# o l#s#m mai moale cu Basarabia (Programul Vetrei avea, printre altele, ca obiectiv major, sprijinirea mi[c#rii democratice [i unioniste din fosta Republic# Sovietic# Moldoveneasc#).

Virgil M#gureanu \nt#rise aceste cerin]e [i ne recomanda s# renun]#m la astfel de preocup#ri, recomand#ri, desigur, fire[ti \ntr-o situa]ie normal#. R#spunsul meu a fost acela c# activitatea Vetrei nu este una politic#, ci una civic# [i cultural#, [i c# era bine 668

dac# societatea civil# de la Bucure[ti [i autorit#]ile guvernamentale ar fi lucrat cum trebuie, \n a[a fel \nc@t s# nu fi fost nevoie de angajarea voluntar# a militarilor Armatei a 4-a pentru men]inerea moralului rom@nilor din Transilvania.

Perioada ianuarie 1996-ianuarie 1997: Loc]iitor {ef Direc]ie Opera]ii/Statul Major General: Atribu]ii [i responsabilit#]i principale: Preg#tirea [i conducere opera]ii; preg#tire operativ#; reforma militar#; cercetare [tiin]ific# \n domeniul militar; cooperare militar# interna]ional#. Responsabilit#]i practice principale: preg#tirea [i asigurarea desf#[ur#rii unor exercitii NATO-PfP cu participarea for]elor din compunerea Armatei Rom@ne [i a unor state partenere, pe teritoriul na]ional [i \n afara teritoriului na]ional; coordonarea activit#]ilor din cadrul misiunilor de men]inere a p#cii din Angola [i Bosnia-Hertzegovina; coordonarea procesului de realizare a programelor de interoperabilitate ale Armatei Romane cu armatele statelor membre \n NATO. “_ntors de la curs de la Londra, m#rturisea generalul Degeratu, m-am confruntat cu o situa]ie inedit#: [omer, f#r# func]ie, cu func]ia anterioar# \ncadrat# (din fericire, cu un bun prieten [i fost coleg, competent [i serios – colonelul Rogojan), a trebuit s# a[tept c@teva zile ca s# se g#seasc# o solu]ie. ®Am avut, atunci, surpriza s# constat c# mentalit#]ile vechi nu disp#ruser# definitiv, c# sunt privit cu o anumit# suspiciune pentru “vina” de a fi fost plecat din ]ar#, ori pentru presupunerea c# a[ fi devenit monarhist. Cel care m# “aranjase” a[a – generalul Cheler, fusese [i el trecut, \ntre timp, \n rezerv#¯. Doream, desigur, s# m# \ntorc acas#, la Cluj-Napoca. M# lega de acea zon# o lung# afec]iune sufleteasc# [i profesional#. Din p#cate, la Cluj nu mai era nici o fun]ie liber# pentru mine, a[a c# trebuia s#-mi g#sesc de lucru \n alt# parte. Peste c@teva zile, [eful Statului Major General m-a chemat la el [i mi-a comunict c# voi fi \ncadrat \n func]ia de loc]iitor al [efului Direc]iei Opera]ii din S.M.G. (func]ie echivalent# ierarhic cu cea avut# anterior la Cluj, dar, desigur, cu mai mult# r#spundere – ca arie de cuprindere [i \ntr-un loc necunoscut). Func]ia era liber# pentru c# se practica men]inerea vacant# a unor astfel de posturi pentru a se face economii la cheltuielile de personal dar, \n situa]ia aceea, [i pentru a evita consecin]a unei eventuale sist#ri a burselor \n viitor (era un lucru [tiut c# statele care acordau burse urm#reau modul de valorificare a “investi]iei”), s-a hot#r@t deblocarea acesteia; urma \ns#, s#-mi \ncep activitatea numai dup# concediu, adic# pe 21 ianuarie 1996, a[a c# Revelionul 95/96 l-am f#cut la Cluj, doar noi doi (eu [i so]ia); copii erau mari [i plecaser# cu grupurile lor de prieteni, iar prietenii no[tri nu prea mai avuseser# grija noastr#”. _n aceast# calitate, \n vara anului 1996, am f#cut parte din echipa [efului Statului Major General (Generalul Dumitru Cioflin#) care a vizitat Statele Unite (cu un tur impresionant din punct de vedere profesional: Washington - Pentagon, Fort Irwin, Fort Campbell - Kentucky, Fort Monroe, Fort Huachuka - Arizona, Tucson - Arizona, Colorado Spring etc), exact \n perioada \n care Congresul American a decis redob@ndirea de c#tre Rom@nia a clauzei na]iunii celei mai favorizate. _n acela[i an, am participat la mai multe ac]iuni desf#[urate la Bruxelles, \n cadrul programului de Parteneriat pentru Pace, \n calitate de expert militar \n delega]iile ministrului Ap#r#rii Na]ionale (domnul Gheorghe Tinca, pe atunci – primul ministru civil al Armatei Rom@ne), sau ale secretarului de stat pentru politica de ap#rare (domnul Ioan Mircea Pa[cu). Participasem, de asemenea, 669

activ la preg#tirea [i desf#[urarea unor exerci]ii militare din cadrul Programului de Parteneriat pentru Pace din ]ar# [i din str#in#tate (condusesem efectiv deta[amentul militar al Armatei Rom@ne participant la Exerci]iul NATO-PfP “COOPERTIVE LANTERN – 96” desf#[urat \n nordul Germaniei, \ntr-o zon# din apropierea localit#]ii Cele). Tot \n vara anului 1996, dup# finalizarea programul de studii doctorale, am sus]inut public teza de doctorat [i am ob]inut titlul de doctor \n {tini]e Militare, cu o tem# referitoare la “Prevenirea surprinderii strategice pe timpul st#rii de tensiune [i \n perioada ini]ial# a r#zboiului” (publicat# ulterior sub titlul: Prevenirea surprinderii strategice – o ecua]ie imposibil#?).

Perioada: 20.01.1997-07.03.2000: Secretar de stat [i {ef al Statului Major General al Armatei Rom@ne (dubla calitate, mo[tenit#, se \ntinde p@n# \n septembrie 1999, c@nd se modific# legea). _n fapt, \ntr-o succint# relatare, lucrurile par s# se fi petrecut astfel: _n ziua de 22 ianuarie 1997, am fost numit \n func]ia de {ef al Statului Major General ([i Secretar de Stat). Numirea a constitut o surpriz# de propor]ii, at@t pentru Armat# [i pentru mediul politic, c@t [i pentru mine. Nu fusem apropiat de vreun partid politic (nici din cele care formau coali]ia de guvernare, nici din cele ce pierduser# alegerile) [i nu f#ceam parte din grupul celor pe care folclorul vremii \i credita ca fiind propozabili pentru promovarea \ntr-o astfel de func]ie. Mai mult dec@t at@t, aparent, nu se punea problema schimb#rii [efului Statului Major General \n perioada imediat urm#toare. Generalul Cioflin# era \n func]ie de aproape [ase ani, din luna mai 1991, [i se bucura de aprecieri pozitive at@t \n r@ndul militarilor c@r [i al opiniei publice. Durata mare [i aparent nelimitat# a mandatului s#u nu f#cea, desigur, cas# bun# cu stilul standard de rela]ii civili-militari, specific armatelor NATO (unde mandatul [efului SMG este limitat la trei-patru ani), dar aceasta nu p#rea s# fie, pe atunci, o problem#. Mai mult, folclorul vremii acreditase ideea c# noua guvernare nu va avea curajul s# fac# o astfel de schimbare, de teama unei posibile revolte a Armatei (percep]ie, desigur, fals#, dar care circula \n diverse medii profesionale [i politice). _l \nt@lnisem pe noul ministru, domnul Victor Babiuc, \ntr-o \mprejurare \n care fusesem solicitat s# prezint ni[te documente privind unele activit#]i specifice Statului Major General (probleme de cooperare interna]ional#; leg#turi cu NATO; chestiuni de structur# [i propuneri de modernizare a activit#]ilor [i structurilor). Prezentarea acestor materiale documentare de c#tre mine fusese impus# de o \nt@mplare: \n seara \n care ministrul Ap#r#rii solicitase aceast# documenta]ie, [eful SMG lipsea (era plecat \n misiune \n teritoriu); documenta]ia solicitat# fusese repartizat# pentru preg#tirea materialului de r#spuns la Direc]ia Opera]ii; [eful Direc]iei Opera]ii era la un curs de preg#tire la Academia de \nalte Studii Militare; eu lucram la acele documente care urmau s# fie prezentate [efului SMG la \ntoarcere, dup# care, dac# erau asumate de acesta, s-ar fi transmis ministrului. _n seara aceea, ministrul a solicitat insistent pozi]ia SMG [i, dup# ce i se explicase de c#tre ofi]erul de la Secretariatul SMG c# [eful SMG lipse[te, a cerut documenta]ia direct de la cel ce r#spundea de lucrare. _n diminea]a zilei de 22 ianuarie 1997 am fost invitat la cabinetul domnului ministru Babiuc. Cu o sear# \nainte, un ofi]er mai vechi din Statul Major General venise la mine [i \mi spusese ceva despre un zvon care privea posibila mea nominalizare pentru o func]ie important# (se vorbea despre \nfiin]area unei direc]ii de planificare strategic#).

Nu \l cuno[team prea bine [i nu acordasem prea mult# importan]# zvonului: se mai 670

\nt@mplase de c\teva ori din â&#x20AC;&#x2122;90 \ncoace; se vorbise [i \nainte de \ntoarcerea de la Londra.

Nu se \nt@mplase nimic. Desigur, func]ia de loc]iitor al [efului Direc]iei Opera]ii era una pe care o consideram foarte important# de[i, din perspectiva ierarhiilor func]ionale de atunci, ea era egal# cu cea de [ef de Sec]iei Opera]ii de la Cluj. Pe drum, pe coridorul de la SMG la Cabinetul ministrului, [eful de Cabinet al acestuia m-a avertizat (cam conspirativ, cam enigmatic), c# ar urma o surpriz# important#.

Ajuns \n biroul ministrului, domnul Babiuc mi-a comunicat hot#r@rea de numire \n func]ia de [ef al SMG [i faptul c# ar trebui s# mergem la o [edin]# unde fuseser# convocate cadrele de conducere din Ministerul Ap#r#rii [i din garnizoan#, [edin]# \n cadrul c#reia urma s# se fac# public# acest# numire, despre care nu discutasem p@n# atunci. Aveam, practic, 30 de secunde ca s# spun Da sau Nu. Am spus Da, pentu c# eram Scorpion [i nu puteam s# abandonez lupta \n fa]a unei provoc#ri majore pentru care, totu[i, orice ofi]er ar trebui s# fie preg#tit profesional [i psihologic. M# g@ndeam c# ar putea fi ultimul meu Da \n Armat#, pentru c# nu puteam [ti c@t de durabil# va fi acea guvernare [i c@t de bine voi putea s# lucrez cu acea guvernare a c#rei strategie fa]# de Armat# nu o puteam evalua \n detaliu \n acel moment. Era, \ns#, [i o oportunitate important#: a[ fi putut promova mai bine tot ceea ce acumulasem \n acea perioad# \n care reu[isem, poate mai bine dec@t al]ii, s# \n]eleg tendin]ele de evolu]ie ale mediului de securitate interna]ional [i european, precum [i modul nostru de raportare la acestea. A urmat anun]ul f#cut \n sal#, surprinderea total# a celor prezen]i (inclusiv a [efului SMG \n func]iune) [i cele c@teva cuvinte ale ministrului privind misiunea pe care o primeam [i \ndemnul la munc#. {edin]a s-a terminat repede, dar a fost urmat# de o nou# surpriz# pentru mine: trebuia s# merg la o conferin]# de pres#!

Nu mai sus]inusem nici o conferin]# de pres# p@n# atunci [i nici nu m# preg#tisem niciodat# pentru a[a ceva. Aveam, desigur, exerci]iul vorbirii \n public: este de natura profesiei pentru orice ofi]er instructor, comandant sau lucr#tor de stat major, dar acum era vorba de un alt fel de public [i de alt mod de abordare, un exerci]iu care necesit# alt gen de preg#tire [i de abordare.

Prima \ntrebare venit# din partea unui ziarist a fost: Cum v# sim]i]i? Ca \ntr-un avion cu probleme tehnice, \n zbor, \n condi]iile \n care, din pasager devii pilot, f#r# s# po]i ateriza pentru a face modific#rile tehnice necesare, i-am r#spuns! Urm#toarea \ntrebare s-a referit la priorit#]ile pe care le am. Desigur, ca s# po]i vorbi despre priorit#]i trebuie s# ai un plan, adic# o viziune, obiective, c#i de ac]iune, etc. Lucrasem, desigur, la numeroase programe, dar una e s# lucrezi ca simplu membru al echipei [i alta e s# g@nde[ti planul, s#-i dai conturul strategic, s# r#spunzi pentru el. Am r#spuns atunci metaforic [i optimist c# am trei priorit#]i: continuitate, continuitate, continuitate (pentru acest r#spuns mi-am atras critici politice din partea unora care \mi repro[au ne\ncadrare \n filozofia schimb#rii, care st#tea la baza guvern#rii CDR). Desigur, am detaliat fiecare dintre aceste continuit#]i, vorbind despre: continuitate \n asigurarea \ndeplinirii misiunilor constitu]ionale ale Armatei; continuitate \n eforturile viz@nd preg#tirea pentru integrarea \n NATO; continuitate \n op]iunea pentru reform#. Eram convins c#, \n acel moment de surpindere [i \ngrijorare, militarii Armatei Rom@ne a[teptau un astfel de mesaj [i nu avea nici un sens s# vorbesc despre alte solu]ii \nainte de a le putea fundamenta \n mod temeinic [i \mpreun# cu ei.

671

Am \ndeplinit func]ia de [ef al SMG p@n# la data de 15 februarie 2000, av@nd responsabilit#]i majore \n domeniile: conducerea efectiv# a procesului de preg#tire [i ac]iune a Armatei Rom@ne; fundamentarea strategiei militare; participare la elaborarea strategiei de securitate na]ional#; planificarea ap#r#rii; preg#tire strategic# [i operativ#; conducere strategic# [i opera]ional#; reforma, restructurarea [i modernizarea Armatei; interoperabilitate; managementul situa]iilor de criz#. Atunci, \ns#, lucrurile erau abia la \nceput. La data prelu#rii conducerii Statului Major General, situa]ia sistemului de ap#rare era una deosebit de complex#, complicat# [i dificil#. Armata Rom@n# num#ra aproape 220.000 de militari [i peste 70.000 salaria]i civili. La Revolu]ie, num#rul militarilor din Armat# fusese de peste 320.000 (din care aproximativ 60.000 erau \ncadra]i \n unit#]ile destinate exclusiv lucrului permanent \n economia na]ional#). Un num#r important \n r@ndul celor 260.000 de militari activi era reprezentat de militarii cu termen redus â&#x20AC;&#x201C; tineri admi[i la facultate care erau obliga]i s# execute un stagiu obligatoriu de nou# luni \naintea \nceperii studiilor universitare. La aceste efective militare, se ad#ugau efectivele g#rzilor patriotice (c@teva sute de mii) subordonate Comitetului Central, dar \ncadrate cu ofi]eri activi deta[a]i din Armat#; acestea, oric@t de slab erau \nzestrate, echipate [i instruite, consumau totu[i ceva resurse. Asem#n#tor, se poate aprecia [i situa]ia deta[amentelor de preg#tire militar# a studentelor (c@teva mii de persoane), \ncadrate cu ofi]eri activi (\n majoritate femei), care consumau, de asemenea, unele resurse.

P@n# la acea dat#, Armata Rom@n# parcursese dou# etape importante de reformare.

Prima, declan[at# imediat dup# Revolu]ie, se materializase \ntr-o serie de m#suri urgente: desfiin]area structurilor politice [i a celor de contrainforma]ii (subordonate Securit#]ii, dar pl#tite din bugetul Armatei) ÂŽdesfiin]area acestor structuri nu dusese la reduceri substan]iale a efectivelor, majoritatea celor care lucrau \n aceste structuri fiind redistribui]i \n unit#]ile [i forma]iunile \n care lucraser#ÂŻ. Cea de-a doua vizase demobilizarea militarilor din unit#]ile de lucru \n economie; aceast# m#sur# adusese reduceri importante de efective. Desfiin]area deta[amentelor de preg#tire militar# a studentelor contribuise la reducerea cheltuielilor, dar adusese \n unit#]i un num#r important de ofi]eri-femei, gener@nd anumite dificult#]i de \ncadrare. Structura organizatoric# a g#rzilor patriotice disp#ruse \n forma de p@n# atunci, efectivele de cadre fiind preluate de Armat#. Pentru o scurt# perioad# de timp, Armata primise \n subordine [i unit#]ile de securitate [i securitatemili]ie (transformate \n unit#]i de jandarmi), dar acestea fuseser# resubordonate Ministerului de Interne. Tot pentru o scurt# perioad# de timp, \n subordinea Armatei fuseser# trecute [i structurile de telecomunica]ii speciale, regrupate apoi \n Serviciul de Telecomunica]ii Speciale.

Aceast# prim# etap# adusese un anume c@[tig din perspectiva reducerii efectivelor, dar aceasta privea \ndeosebi num#rul militarilor \n termen; \n privin]a num#rului de cadre, \ns#, ap#ruser# tensiuni din cauza unui surplus semnificativ de ofi]eri, inclusiv de ofi]eri superiori. Pentru men]inerea acestora \ntr-o form# organizatoric#, se inventase un [tat suplimentar de func]iuni, prev#zut cu grade corespunz#toare gradelor reale ale celor care se reg#seau \ntr-o astfel de situa]ie, [tat a c#rui dimensiune era flexibil#. Solu]ia aceasta nu era una care s# corespund# unei cerin]e profesionale ci uneia umanitare [i de securitate, evit@nd trimiterea \n timp scurt a unui mare num#r de fo[ti militari, nepreg#ti]i profesional [i psihologic pentru via]a civil#, \ntr-o societate tulbure, fragil# [i instabil#.

672

Cea de-a doua etap#, s-a declan[at prin anul 1992 [i venise pe fondul accentu#rii procesului de stabilizare politic#. Ea a vizat o transformare structural# profund#, de la nivelul strategic (Marele Stat Major a devenit Statul Major General – care [i-a atribuit [i sarcini de organizare, coordonare [i verificare a instruc]iei, prin nou constituitul Inspectorat General al SMG), p@n# la unit#]ile lupt#toare, de sprijin sau logistice de baz#. \n cadrul acestui proces, batalioanele [i divizioanele au devenit unit#]i autonome (cu un regim asem#n#tor fostelor regimente), regimentele se transformaser# \n brig#zi (cu statut de mari unit#]i, av@nd \n compunere batalioane/divizioane), iar diviziile se transformaser# \n corpuri de armat#. Procesul de transformare solicitase o cre[tere semnificativ# a num#rului de func]ii de toate categoriile, inclusiv de func]ii prev#zute a fi \ncadrate cu grade mari (de general/amiral sau colone), fapt care determinase o anumit# sc#dere a presiunii pe managementul de personal.

Noua structur# necesita, \ns#, pentru a fi func]ional# un num#r de grada]i-solda]i uria[, prin asigurarea c#rora s-ar fi dep#[it efectivele Armatei de dinainte de Revolu]ie, situa]ie care nu era nici necesar# (starea de confruntare est-vest \ncetase), nici posibil# (aloca]iile bugetare posibile nu ar fi fost niciodat# nici cel pu]in satisf#c#toare la minim).

Ca urmare, marile unit#]i [i unit#]ile fuseser# \mp#r]ite \n trei categorii: cu capacitate de lupt# \nalt#; cu capacitate de lupt# redus#; unit#]i de cadre. Baza teoretic# a acestei organiz#ri era doctrina suficien]ei pentru ap#rare, consacrat# oficial \n cadrul unei reuniuni europene desf#[urat# la Viena \n 1990, precum [i incipienta structurare a unei strategii de securitate na]ional# (sub forma Concep]iei Integrate privind Securitatea Na]ional# a Rom@niei, finalizat# ca document teoretic c@nva prin anul 1993). _n esen]#, o list# cu principalele activit#]i desf#[urate \n aceast# calitate ar putea cuprinde urm#toarele chestiuni mai semnificative: - proiectarea, fundamentarea [i elaborarea planului general de reform#, restructurare [i modernizare a Armatei Rom@ne (ARO-2005/2010); crearea cadrului politicojuridic, administrativ [i militar necesar pentru reorganizarea Armatei [i reducerea efectivelor ®prin redactarea proiectului [i promovarea Ordonan]ei de Urgen]# nr. 7/1998¯; coordonarea strategic# [i opera]ional# a activit#]ilor de implementare, adaptare [i ajustare a planului; trecerea la organizarea Statului Major General pe module de lucru specifice armatelor membre \n NATO (Direc]ii tip J/Joint; aprilie 1997) [i implementarea aceluia[i principiu organizatoric \n procesul de reorganizare a statelor majore ale categoriilor de for]e; integrarea expertizei na]ionale [i a expertizei statelor furnizoare de asisten]# militar# direct# [i sistematic# (Marea Britanie: deta[area unui general britanic \n calitate de consilier militar personal al [efului S.M.G. [i organizarea Centrului Regional de Preg#tire de Stat Major/Universitatea Na]ional# de Ap#rare; Statele Unite: Comisia Kievenar, Centrul Regional de Preg#tire Management Resurse pentru Ap#rare/Brasov [i Centrul de Preg#tire a Subofi]erilor/Pite[ti) \n procesul de reform#, restructurare [i modernizare; - coordonarea strategic# [i opera]ional# a activit#]ilor din cadrul misiunilor de men]inere a p#cii din Angola [i Bosnia-Hertzegovina; proiectarea, coordonarea strategic# [i opera]ional# [i finalizarea particip#rii for]elor militare rom@ne la “Misiunea Alba” din Albania (martie-iunie 1997); - participarea la realizarea cadrului politico-juridic [i militar [i coordonarea opera]ional# direct# a ac]iunilor Armatei Rom@ne pe timpul crizei generate de mineriadele t@rzii (ianuarie-martie 1999); 673

- sprijin pentru realizarea [i punerea \n func]iune a sistemului de management integrat al traficului aerian (ASOC) [i al sistemului de comunica]ii militar (STAR); - participarea la realizarea cadrului politico-juridic, diplomatic, militar [i administrativ privind contribu]ia Rom@niei la Opera]iunea “Allied Force”; conducerea-coordonarea strategic# [i opera]ional# a activitatilor desf#surate de Armata Rom@n# pe timpul interven]iei militare interna]ionale \n provincia Kosovo (martie-iunie 1999); coordonarea strategic# [i opera]ional# a activit#]ilor de preg#tire, dislocare [i \ndeplinire a misiunilor de c#tre contigentul na]ional rom@n la “Opera]iunea KFOR” (septembrie 1999- decembrie 2000); - participare la gestiunea crizei provocate de \ncercarea Federa]iei Ruse de a dob@ndi, \n mod ilegal, controlul strategic asupra Aeroportului Pristina, la \ncheierea interven]iei militare interna]ionale \n Kosovo; - proiectarea, coordonarea strategic# [i opera]ional# [i participarea la realizarea proiectului de constituire [i func]ionare a Batalionului Mixt Romano-Ungar destinat pentru misiuni de men]inere a p#cii; - participare la realizarea proiectului de constituire [i func]ionare a Brigazii Multina]ionale destinat# pentru misiuni de men]inere a p#cii din Sud-Estul Europe (SEEBRIG); ini]ierea [i proiectarea conceptului de Comandament cu loca]ie itinerant# care a permis g#zduirea de c#tre Romania a acestei structuri \n perioada 2004-2006, la Constan]a Sud (Agigea); - participarea eficient# la reuniunile [efilor de state majore ([efilor ap#r#rii) din armatele statelor membre \n NATO [i partenere (PfP); crearea unui sistem de contacte sistematice (vizite de lucru reciproce; \nt@lniri de lucru \n zone de frontier# sau \n marja reuniunilor; schimburi de mesaje; convorbiri telefonice); contribu]ii la elaborarea [i adoptarea primei Strategii de Securitate Na]ional# a Rom@niei (1999); - continuarea eforturilor privind protec]ia militarilor supu[i h#r]iuirii mediatice, politice [i juridice \n leg#tur# cu evenimentele din Decembrie 1989 (elaborare [i difuzarea Ordinului Circular nr. 522/1998 privind reglementarea modului de prezentare a personalului Armatei la anchetele de mare amploare privind evenimentele din Decembrie 1989, declan[ate de parchetele militare; reglement#rile fuseser# discutate cu Procurorul General Sorin Moisescu, \n urma unei \nt@lniri de lucru ce avusese loc la Sinaia); - contribu]ii la elaborarea [i implementarea unui nou concept de organizare [i desf#[urare a paradelor militare cu prilejul Zilei Na]ionale a Romaniei, cu participarea, al#turi de for]ele din toate structurile Armatei Rom@ne, a for]elor reprezent@nd Ministerul de Interne (Jandarmerie, Poli]ie, Poli]ie de Frontier#, Inspectoratul General pentru Situa]ii de Urgen]#), Serviciul Rom@n de Informa]ii, Serviciul de Informa]ii Externe, Serviciul de Telecomunica]ii, Serviciul de Protec]ie [i Paz#.

Perioada: 2000 (martie) – 2000 ( noiembrie): Consilier Preziden]ial pe probleme de Securitate Na]ionala (Ap#rare, Ordine Publica [i Siguran]#)/\n mandatul Pre[edintelui Emil Constantinescu. Participarea, \n aceast# calitate la urm#toarele evenimente/ac]iuni mai importante: procesul de implementare a prevederilor recent adaopatatei Strategii de Securitate Na]ional#; clarificarea [i lichidarea urm#rilor problematicii “Firul Ro[u”; gestiunea [i stingerea crizei generate de pr#bu[irea Fondului National de Investi]ii; gestiunea [i solutionarea crizei de conducere strategic# la nivelul Statului Major General 674

(noiembrie 2000: transferul responsabilit#]ilor de conducere a Statului Major General de la Generalul Mircea Chelaru, la Generalul Mihai Popescu); fundamentarea, semnarea acordului constitutiv, lansarea [i implementarea Proiectului SECI (Ini]iativa de Cooperare Sud-Est European# in domeniul combaterii terorismului si criminalit#]ii organizate), cu g#zduirea [i exercitarea primei rota]ii la conducerea SECI de c#tre reprezentantul Rom@niei.

Perioada 2000 (1 decembrie)-2001 (30 martie 2001): Exercitarea temporar# a func]iei de Secretar General al Ministerului Ap#rarii Na]ionale, urmat# de o trecerea \n rezerv# intempestiv#, sub presiunea unor condi]ii politice care tindeau s# creeze dificult#]i procesului de preg#tire a Armatei Rom@ne pentru integrare \n NATO. Determinat s# plece din Armat# \nainte de vreme (la v@rsta de 53 de ani), cu o pensie derizorie, ca mul]i al]i militari supu[i procesului de transformare, pleac# din ]ar# \n c#utare de lucru. {ansa, \nt@mplarea sau destinul \l poart# spre Garmisch-Partenkirchen, Germania, \n sudul Bavariei, unde, la Centrul European de Studii de Securitate, reu[e[ete s# ocupe, prin concurs interna]ional, postul de Profesor de Studii de Securiate Central European# (primul profesor rom@n angajat la aceast# instritu]ie) â&#x20AC;&#x201C; cu un contract cu durata de trei ani, pe care \l parcurge integral.

Perioada 2005 (15 ianuarie)-2010 (15 ianuarie): Consilier de Stat la Departamentul Securit#]ii Na]ionale (\n perioada ianuarie 2005-iunie 2006, \ndepline[te [i func]ia de {ef la Departamentului Securit#]ii Na]ionale, cu rang de ministru), cu urm#toarele atribu]iuni [i responsabilit#]i principale: - Strategii de securitate/strategii de ap#rare: fundamentare, formulare proiecte, participare la procesul de aprobare, promovare [i implementare; - Managementul crizelor de securitate [i gestiunea urgen]elor civile; participare la unele aspecte privind gestiunea crizei ostaticilor rom@ni din Irak, precum [i la activit#]i preg#titoare [i complementare privind solu]ionarea diferendului rom@no-ucrainian \n problema delimit#rii platoului continental [i a zonei economice exclusive \n zona Insulei {erpilor, \n cadrul procesului de la Haga; - Studii de Securitate [i Ap#rare: consiliere, expertizare, cooperare interna]ional#, activit#]i [tiin]ifice, activit#]i practice \n domeniul prevenirii [i combaterii terorismului; protec]ia informa]iilor clasificate; - Coordonarea activit#]ii for]elor participante la misiuni \n sprijinul p#cii din Irak, Afganistan, Kosovo [i Bosnia-Hertzegovina; - Managementul integrat al procesului de realizare [i semnare a acordului privind accesul for]elor militare americane la facilit#]i de dislocare temporar#, instruire [i operare pe teritoriul Rom@niei (Baza Mihail Kog#lniceanu â&#x20AC;&#x201C; Constan]a); - Managementul integrat al frontierei de stat, \n perspectiva ader#rii la Spa]iul Schengen. _n aceast# calitate, \n exercitarea func]iei, \n prima faz#, activit#]ile \n cadrul Departamentului Securit#]ii na]ionale au vizat cu prec#dere elaborarea [i finalizarea proiectului strategiei de securitate na]ional# sub deviza: Romania European# - Romania Euro-Atlantic#. Obiectivele strategice vizau: Premisele unui proiect na]ional realist, \ndr#zne] [i pragmatic; Un viitor sigur [i prosper pentru rom@ni: c#ile construc]iei; Priorit#]ile particip#rii active la construc]ia securit#]ii interna]ionale: promovarea democra]iei, 675

lupta \mpotriva terorismului interna]ional [i combaterea prolifer#rii armelor de distrugere \n mas#; Construirea noii identit#]i europene [i euroatlantice a Rom@niei; Realizarea securit#]ii [i stabilit#]ii regionale \ntr-o nou# paradigm#; Rom@nia – vector dinamic al securit#]ii [i prosperit#]ii \n regiunea M#rii Negre; Securitatea intern# – \ntr-o abordare sistemic# [i cuprinz#toare; Realizarea repereleor bunei guvern#ri: administra]ie public# profesionist# [i eficient#, justi]ie democratic#, combaterea corup]iei; cre[terea competitivit#]ii [i a caracterului performant al economiei; Modernizarea institu]iilor care au responsabilit#]i \n domeniul securit#]ii na]ionale; dezvoltarea infrastructurii [i sporirea gradului de protec]ie a acesteia.; Resurse [i responsabilit#]i.

Strategia astfel fundamentat# identifica principalelele riscuri [i amenin]#ri de securitate din perspectiva intereselor na]ionale ale Rom@niei, cooper#rii \n cadrul Uniunii Europene [i valorific#rii parteneriatului strategic cu Statele Unite. Pentru prima dat# \ntr-o strategie rom@neasc# de securitate, calitatea guvern#rii era chemat# la construc]ia conceptual# a problematicii \n discu]ie, buna guvernare fiind identificat# ca principalul posibil motor intern al procesului de devenire european# [i euro-atlantic#, iar proasta guvernare – drept principalul risc de securitate de sorginte intern#.

Proiectul strategic rom@nesc se baza, din perspectiv# extern#, pe prevederile primei Strategii de securitate a Uniunii Europene (Strategia Solana-2003), ale Strategiei preemptive a pre[edintelui american George Bush (2002), ale Conceptului Strategic NATO \n vigoare. \n faza sa de lucru, la fundamentarea teoretic# [i factual# a proiectului fuseser# luate \n calcul propunerile ministerelor Ap#r#rii, de Externe [i de Interne, ale SRI, SIE, STS [i SPP, \n timp ce, la redactare [i finalizare, beneficiasem de contribu]ia efectiv# la doi dintre fo[tii mei studen]i de la Centrul Marshall (Iulia Ionescu [i Marian Zulean), de expertiza [tiin]ific# a directorului Institutului de Studii Politice de Ap#rare [i Istorie Militar# (ISPAIM) – generalul Mihai Iionescu, expertiza diplomatico-militar# a ata[atului militar britanic [i expertiza de comunicare public# a jurnalistei Loara {tef#nescu de la Televiziunea Rom#n# /Direc]ia {tiri. Sub raport conceptual, structural [i ca mod de abordare, Proiectul realiza o schimbare de paradigm# care, pe l@ng# valoarea real# ad#ugat# domeniului, a trezit [i multe controverse, majoritate generate de incapacitatea sau lipsa de dorin]# de a \n]elege [i accepta evolu]iile \n domeniu – evolu]ii confirmate [i de documentele similare american (2002/2006) [i britanic (2008).

Principala controvers# asupra documentului s-a purtat pe problema supunerii sau nu a acestei Strategii procesului de aprobare a Parlamentului. _n absen]a unei prevederi constitu]ionale exprese, [i av@nd \n vedere practica uzual# \n materie, am optat pentru [i am insistat pe varianta trimiterii spre Parlament a acestui document numai cu scopul de informare (nu pentru aprobare).

Mandatul de Consilier de Stat din aceast# perioada# a oferit, de asemenea, prilejul unor experien]e interesante \n evolu]ia domeniului securit#]ii na]ionale (ex. Fundamentarea conceptual#, normativ# [i organiza]ional#, precum [i materializarea practic# a Comunit#]ii Na]ionale de Informa]ii sau proiectele pachetului de legi ale securit#]ii na]ionale), dar [i evenimente negative puternic controversate care au ad#ugat critici publice (de altfel nejustificate) la adresa unei activit#]i oricum complexe [i pline de neprev#zut (exemplu: cazul r#pirii [i eliber#rii ostaticilor din Irak – sau cazul Haissam), ale c#ror ecouri (false \n ceea ce m# priveau) nu s-au stins nici azi.

676

Adev#ratele probleme care r#m@n ca o uria[# povar# sufletesc# dup# \ncheierea misiunii la Cotroceni sunt [i r#m@n cele fundamentale, cele legate de imposibilitatea prevenirii unor fenomene negative majore care au afectat [i afecteaz# profund organismul militar, situa]ia, capacitate de ac]iune [i destinul acestuia. M# refer la pr#bu[irea complet# a bugetelor militare \n perioada 2005-2012 (bugete ajunse la cifre derizorii de genul 0,60,8% din PIB), pr#bu[ire av@nd drept consecin]e o criz# major# a \nzestr#rii [i a capabilit#]ilor, cre[terea ponderii cheltuielilor de personal la peste 75% (procent aproape nemai\nt@lnit vreodat# \n istoria modern#), la riscul r#m@nerii f#r# avia]ie de lupt# [i f#r# un minim d capabilit#]i navale de lupt#. M# refer, de asemenea, la erodarea grav# a etosului militar, datorit# tratamentului umilitor venit din partea unor vremelnici demnitari cu rang de prim-ministru sau ministru (aprecierile privind soldele neru[inate ale militarilor f#cute de personaje politice sinistre au fost f#r# precedent \n istoria Armatei Rom#ne), datorit# promov#rii unor idei stupide de tipul celor ce sugereaz# inutilitate Armatei na]ionale, vis@nd c# ]ara ar putea fi ap#rat# de NATO. M# refer, de asemenea, la umilirea rezervei Armatei Rom@ne, deposedetat# pentru o vreme de calitatea sa militar# [i afectat# grav prin mutilarea sistemului de pensii militare trimis \n derizoriul luptei pentru supravie]uire. Cu speran]a, desigur, c# toate sunt trec#toare [i c# cei ce vin din urm# vor reu[i s# fac# mai mult dec@t genera]ia noastr#, s# repare ceea ce s-a stricat, s# duc# mai departe flac#ra ve[nici misiuni de dragoste de ]ar# a Armatei Rom@ne.

Din preocup#rile profesionale din ultima perioad#, un interviu publicat recent (Mai 2012) \n revista Foreign Policy Rom@nia pare a fi cel mai potrivit mod de a \ncheia un capitol complicat, incitant [i, \n ultim# instan]#, perpetuu optimist al unui alerg#tor de curs# lung# ce [i-a \nceput drumul sub auspiciile numelui lui Dimitrie Cantemir, la Liceul Militar din Breaza, de la poalele Bucegilor, [i spune c# ar vrea s#-[i \ncheie misiunea activ# sub auspicii asem#n#toare, la Universitate Cre[tin# “Dimitrie Cantemir” din Bucure[ti, unde tineri studen]i civili se str#duiesc s# deslu[easc#, dintr-o perspectiv# civic#, tainele acestui domeniu fascinant, \n cadrul unui Program de Master de Studii de Securitate [i Ap#rare fondat de generalul Degeratu \n anul 2008.

1. Ce ar trebui s# \ntelegem prin nuan]a de flexibilitate transmis# de Obama lui Putin via Medvedev? Ce fel de concesii ar putea fi pe mas#? O renun]are la construc]ia scutului? Acces la arhitectura de comanda [i control? Garan]ii suplimentare? Sau este doar un simptom al polarizarii politicii interne americane, \n sezon electoral, c@nd nu exist# “flexibilitatea” necesar# pentru a c#uta o cale de mijloc?

Cred c# promisiunea de flexibilitate f#cut# de pre[edintele-candidat Obama \nc#pre[edintelui Medvedev nu trebuie nici exagerat#, nici dramatizat#, pentru c# pare, mai degrab#, o simpl# chestiune de parcurs, nu una de substan]#. Proiectatul sistem american de ap#rare a Europei \mpotriva rachetelor balistice are, deja, o poveste mult prea consistent# pentru ca o astfel de discu]ie, privat#, interceptat# intempestiv, s# mai prezinte vreo relevan]# aparte. Nu trebuie s# uit#m c# proiectul s-a n#scut, ini]ial, petru o loca]ie situat# ceva mai spre nord, \n Polonia (desigur, \ntr-o alt# configura]ie) [i sub alt# pre[edin]ie american#. Versiunea actual#, cea care prive[te loca]ia ([i) pe teritoriul Rom@niei [i care are o arhitectur# diferit# [i o proiec]ie temporal# de opera]ionalizare destul de lejer# (la orizontul anilor 2018-2020) se pliaz#, deja, pe o pre[edin]ie aflat# la un posibil amurg. Extrem de important dintr-o perspectiv# politic# rom@neasc#, dar f#r# vreo 677

importan]# vital# pentru securitatea american# (global#), controversatul, deja, Scut antirachet# mai poate, cred, \mbr#ca [i alte episoade.

Ca urmare, stricto senso, \n faza actual# [i \n condi]iile unui mediu geopolitic/de securitate at@t de volatil, promisiunea de flexibilitate ar putea s# \nsemne multe (spre exemplu: discu]ii suplimentare, unele concesii, poate unele garan]ii suplimentare ori promisiunea schimbului de informa]ii sau de avertizare timpurie, dar nu acces la sistemele de comand#), dup# cum ar putea s# nu \nsemne nimic, s# fi fost o simpl# exprimare politicoas#, menit# s# capteze bun#voin]a partenerului de la Moscova (necesar#, \n condi]iile b#t#liei electorale str@nse de la Washington) ori s#-i ofere interlocutorului un motiv de satisfac]ie pentru, nu-i a[a, succesul diplomatic ob]inut.

2. _n cele din urm#, este scutul \n versiunea Obama o amenin]are real# pentru Moscova? Are, Kremlinul, motive s# se team#? Sau este doar o muni]ie retoric# comfortabil#?

O ameni]are real# pentru Moscova? Categoric, nu! Spun aceast# pentru c#, chiar dac# am privi rela]iile ruso-americane numai dintr-o perspectiv# strict confrunta]ional# (ceea ce nu este cazul) [i am judeca problema numai prin prisma poten]ialului militar (\n spe]#, cel nuclear) al Rusiei, poten]ial valid, \nc#, pentru mul]i ani de aici \ncolo, nici un profesionist al domeniului nu ar putea spune nimic altceva dec@t c# a[a-zisul Scut (strict defensiv prin natura sa, prin construc]ie [i, deci, inapt pentru orice altceva) nu poate intra, \n nici un fel, \n competi]ie cu imensul arsenal nuclear strategic al Rusiei. Ca urmare, e greu de crezut c# vreun politician rus avizat, ori vreun responsabil militar rus de rang \nalt ar putea fi sincer \ngrijorat de pericolul militar pe care Scutul l-ar prezenta.

Singurul scenariu al unei posibile coliziuni dintre capabilit#]ile nucleare ale Rusiei [i Scutul antibalistic american din zona M#rii Negre ar fi acela al unui atac local (viz@nd zona de amplasare a Scutului, sau o zon# situat# mai la vest de ea), declan[at de Rusia, cu rachete purt#toare de ogive nucleare din categoria vectorilor cu raz# medie sau intermediar# de ac]iune. Ceea ce, desigur, \n condi]iile st#rii actuale a rela]iilor interna]ionale, ale Tratatului INF \nc# \n vigoare [i ale oric#rei prognoze rezonabile cu privire la perspectivele pe termen mediu ale dinamicii securit#]ii interna]ionale, nu ar putea fi considerat dec@t absurd. E cert, deci, c#, nici din perspectiva unei realit#]i obiective, nici din cea, eventual#, a unei percep]ii gre[ite, nu exist# nici un temei s# credem c# responsabilii politici sau planificatorii militari de la Moscova s-ar teme efectiv de construc]ia Scutului privit ca ameni]are militar# la adresa securit#]ii Rusiei.

Aceast# realitate nu exclude, \ns#, o analiz# mai nuan]at#. Am putea lua, spre exemplu, \n calcul [i un anumit motiv de preocupare a unor exper]i militari ru[i (unul care ar putea proba o anumit# substan]#): preocuparea ar putea fi determinat# de posibilele achizi]ii [tiin]ifice [i tehnologice pe care partea american# le-ar capitaliza, eventual, \n procesul de fundamentare [tiin]ific# [i tehnologic# a proiectului, pe timpul construc]iei lui sau \n procesul exploat#rii acestuia (\n condi]iile \n care Rusia, cu toate amenin]#rile sale c# va construi o replic# a proiectului, nu poate â&#x20AC;&#x201C; ra]ional g@ndind â&#x20AC;&#x201C; suporta finan]area corespunz#toare a unor astfel de cercet#ri). O asemenea perspectiv# ar putea genera un anume decalaj tehnologic (cu posibile implica]ii militare) \ntre cele dou# superputeri, decalaj care â&#x20AC;&#x201C; \n condi]iile \n care una din ele (Rusia), sau am@ndou#, ar avea \n arsenalul politic de perspectiv# op]iunea unei noi perioade de confrunt#ri de tipul celei din vremea R#zboiului Rece.

678

_n rest, \n ceea ce prive[te partitura vocal#, destul de intens#, pe aceast# tem#, este, \ntr-adev#r, o chestiune de retoric# (de \n]eles), at@t pentru (preponderent) consumul intern, c@t pentru opinia public# european#, \ndeosebi cea din zona acoperit#, c@ndva, de fostul bloc sovietic sau din ]#rile afectate mai acut de criza economic# ori sensibile la traseele gazului rusesc. Ca investi]ie \n (parc# deja) ve[nicul bombardament psihologicomediatic, orchestra]ia ruseasc# nu pare lipsit# de interes. Din aceast# perspectiv#, a unei (posibile) dispute politice majore (pe o chestiune, de altfel, nepericuloas# \n sine), Scutul ar putea deveni un element important \n arsenalul diplomatic al Rusiei, gener@nd confruntare [i ad#ug@nd instabilitate politic#. O astfel de evolu]ie (negativ#), care nu poate fi total exclus# din calcul, depinde, \ns#, numai de Rusia. Din acest punct de vedere, Scutul poate fi considerat un test apt s# pun# \n eviden]# diponibilitatea real# de cooperare (sau de confruntare) a Rusiei.

3. Ce valoare are scutul pentru Americani?

Din perspectiv# militar# strict opera]ional#, [i \n contextul angajamentelor globale ale SUA, proiectul este unul de anvergur# tactic#, important, dar nu vital. Ca urmare, \n func]ie de evolu]ia aloca]iilor bugetare pentru nevoile de ap#rare, proiectul poate fi construit \n termenul planificat sau poate fi am@nat, poate fi accelerat ori ree[alonat; la nevoie, dac# realizarea lui ar intra \n coliziune cu alte proiecte ce ar putea fi considerate mai importante \n momentul reevalu#rii, construc]ia Scutului ar putea fi abandonat#.

Din punct de vedere politic, chestiune este ceva mai complex#, pentru c# proiectul \ndepline[te mai multe func]iuni. \n primul r@nd, Scutul este, pentru Statele Unite, un instrument diplomatic, de politic# extern#, av@nd ca scop, pe de o parte, s# exercite presiuni asupra unor posibili actori tenta]i s# dezvolte un comportament mai pu]in responsabil \n rela]iile interna]ionale [i, pe de alt# parte, s#-[i asigure (reasigure) partenerii europeni estici de soliditatea angajamentelor americane, \ntr-o lume \n care riscurile [i amemenin]#rile asimetrice, neconven]ionale, amplific# exponen]ial volatilitatea mediului de securitate. \n al doilea r@nd, dup# felul \n care s-au desf#[urat evenimentele p@n# acum (lansarea \n premier# a proiectului, \ntr-o versiune anterioar#, \ntr-o zon# mai nordic# a Europei, de c#tre pre[edintele Bush; renun]area la acel proiect de c#tre noul pre[edinte [i lansarea actualului proiect, \ntr-o versiune adaptiv#, considerat# mai fezabil#, \ntr-o zon# mai sudic# a Europei; promisiunea de flexibilizare a pozi]iei americane, confruntat# cu o opozi]ie ruseasc# \n cre[tere, pe fondul strategiei RESET a pre[edintelui Obama), nici o analiz# realist# nu poate s# nu ia \n calcul [i ipoteze mai pu]in optimiste. \n ultim# instan]#, ca instrument politico-diplomatic, Scutul \[i poate \ndeplini rolul fie ca sistem de echipamente opera]ionalizat la termen, fie ca poten]ial, fie ca obiect de negociere. Recentele negocieri pe aceast# tem#, inclusiv oferta american# de flexibilizare a pozi]iei \n sensul accept#rii programului iranian de \mbog#]ire a uraniului \n scopuri pa[nice, \n anumite limite [i sub monitorizare interna]ional#, ar putea face, spre exemplu, inutil# construc]ia Scutului pe motiva]ia actual#.

Cele dou# ipoteze nu exclud din calcul dimensiunea economic# [i [tiin]ific# (tehnologic#) a proiectului, \n condi]iile \n care diminuarea cheltuielilor militare (\n Statele Unite, dar [i, mai ales, \n r@ndul partenerilor), a creat dificult#]i majore pentru industria militar# american#, dificult#]i care, pe fondul profundei crize economice, pot exercita presiuni semnificative asupra deciziilor politico-militare.

679

4. Dar pentru Romania? Ne temem de Iran sau ne intereseaz# s# avem US boots on the ground? Oare \ntr-un moment \n care semnalele restructur#rii prezen]ei americane \n Europa [i al shiftingului Washingtonului c#tre Asia, sunt tot mai evidente, nu cap#t# scutul antibalistic o valoare [i mai ampl#, devenind expresia reasigur#rii Europei (\n special a celei de Est) de angajamentul SUA \n numele ap#r#rii colective?

Depinde de tipul nostru de a[tept#ri – ra]ionale sau emo]ionale – [i aceasta deoarece pentru Rom@nia, situa]ia este diferit# (at@t ca substan]#, c@t [i ca percep]ie); ea este, \ns#, la fel de complex#. Oricum am privi, \ns#, lucrurile, proiectul este unul foarte important din punctul de vedere al st#rii [i dinamicii proceselor ce genereaz# securitate na]ional#, de[i valoarea strict militar# a Scutului este greu de evaluat. _n primul r@nd, din cauza dificult#]ilor reale de evaluare a amenin]#rilor (cine?, ce fel de?, de unde?, c@nd?, cum?, c@t?, etc.) – fapt ce impune o arhitectur# generic# [i multifunc]ional# (inevitabil, [i \n mod obiectiv, mai pu]in eficient#). \n al doilea r@nd, din cauza (obiectiv# a) gradului a[teptat de eficien]#. Exist#, desigur, calcule riguroase care dau o anumit# probabilitate matematic# de interceptare [i de distrugere a ]intelor, dar a[tept#rile nu pot fi altfel dec@t, desigur, probabilistice, lipsite, deci, de aportul experien]ei practice conving#toare.

Ori, \n condi]iile \n care orice posibil# lovitur# “sc#pat#” ar fi una nuclear#, faptul c# altele au fost distruse anterior nu prea face sens. E cert c#, dac# ar fi vorba de un atac nuclear venind din partea unui actor din r@ndul a[a-numitelor rogue states, acesta ar fi unul prin surprindere, limitat cantitativ [i cu scop eminamente terorist. Probabilitatea matematic# redus# a succesului unor lovituri nu ajut# prea mult \ntr-o astfel de situa]ie, pentru c# fie [i numai o singur# lovitur# neinterceptat# de c#tre Scut, aceasta [i-ar atinge scopul. _n ceea ce prive[te cel#lalt aspect evocat de \ntrebarea dumneavoastr#, nu [tiu dac# referirea direct# la o amenin]are provenind din Iran trebuie s# figureze \n r@ndul argumentelor definitorii (de fundamentare) privind ra]iunea construc]iei Scutului. Nu exist#, desigur, deocamdat#, o rezolu]ie expres# a ONU pe aceast# tem#, de[i – din perspectiva unei analize militare – exist# suficiente argumente faptice capabile s# genereze o asemenea preocupare de securitate, \n condi]iile \n care, mai recent, p@n# [i exper]ii militari ru[i au ajuns s# recunoasc#, oficial, consisten]a amenin]#rii pe care atitudinea Iranului le induce. Problema este c# o astfel de decizie este una extrem de dilematic#, pentru c# absen]a unei capabilit#]i de contracarare credibil# poate genera tenta]ii agresive, dup# cum [i construc]ia proiectat# (ca substan]#, [i \n termenii cunoscu]i) poate fi luat# ca o \ncurajare (sau o provocare) de c#tre deciden]i cu un mod de g@ndire de genul celei probate p@n# \n prezent. {i aceasta, pentru c# decizia de construc]ie ar putea fi interpretat# ca o dovad# cert#, obiectiv#, material#, c# Statele Unite au renun]at la strategia loviturilor preventive (ori preemptive). S# nu uit#m c# discut#m despre Scut (deci, despre o anumit# modaliatate de contracarare a unui posibil atac nuclear declan[at de c#tre un stat care pare decis s# accead# la tehnologia producerii acestui tip de arme) \ntr-un moment \n care evoc#m, \nc#, \mplinirea a 30 de ani de la lovitura aerian# executat# de c#tre Israel asupra reactorului irakian de la Osiraq (lovitur# preventiv#/preemptiv# care a avut ca scop s# elimine, pentru un timp, amenin]area generat# de posibilul acces la tehnologia producerii armelor nucleare), ac]iune condamnat# de comunitatea interna]ional# atunci [i mai t@rziu, dar care, din punct devedere militar, [i-a atins pe deplin scopul.

680

_n ceea ce ne prive[te, semnifica]ia principal# a proiectului, realizabil \n varianta convenit# \n prezent, este una pozitiv# (chiar dac#, la nivelul efectelor colaterale, ea atrage riscuri suplimentare), deoarece [i \n viitorul previzibil, securitatea na]ional# a Rom@niei se va sprijini, din perspectiv# extern#, pe cei trei piloni consacra]i: apartenen]a la NATO; calitatea Rom@niei de parte integrant# a Uniunii Europene; Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Cum, \ns#, garan]iile articolului 5 nu func]ioneaz# automat, iar noi nu prea ne-am f#cut corespunz#tor lec]iile aferente acestor garan]ii (\n sensul opera]ionaliz#rii capabilit#]ilor asumate la intratea \n NATO), [i cum capacitatea Uniunii Europene de a r#spunde militar unui pericol major la periferiile sale r#m@ne discutabil# [i \n viitor, singura garan]ie militar# efectiv# nu ar putea veni dec@t din partea Statelor Unite, respectiv pe baza agajamentelor pe care Guvernul SUA [i le asum#. Prezen]a militar# american# aici, \n Rom@nia (de[i creeaz# unele dificult#]i \n rela]iile cu Rusia sau cu unele state din Orientul Apropiat sau Mijlociu) r#m@ne, deocamdat#, esen]ial# pentru securitatea noastr# militar#. {i, chiar dac# perspectivele unor ac]iuni militare ostile la adresa Rom@niei par a fi mai pu]in vizibile, nimeni nu poate convinge pe nimeni c# sistemul rela]iilor interna]ionale ar fi atins idealul kantian al p#cii etene. Mai prozaic spus, sistemul rela]iilor interna]ionale r#m@ne, \nc#, puternic ancorat \n h#]i[urie politicii de putere (a[a cum au fost definite de Morgenthau), context \n care riscul unor conflicte militare \n zon#, \n forme mai mult sau mai pu]in previzibile, r#m@ne real [i actual. Fie [i numai, spre exemplu, pentru faptul c#, a[a cum ne asigura recent un demnitar rus \ns#rcinat cu rezolvarea (cam pe cont propriu) a problemei conflictului din raioanele estice ale Republicii Moldova, Moscova nu s-a decis \nc# ce ar fi de f#cut cu muni]ia din Transnistria (ori se [tie, referitor la muni]ii, c# nu exist# dec@t dou# solu]ii posibile: distrugerea lor sau folosirea lor!).

E cert, deci c#, \n condi]iile glis#rii priorit#]ilor strategice ale SUA dinspre Europa spre regiunea Asia-Pacific, a[a cum prevede noua strategie de ap#rare american#, men]inerea selectiv# a unor angajamente majore (\ntre care ar trebui s# includem [i Scutul antibalistic) poate s# reprezinte un semnal strategic semnificativ. Valorificarea lui eficient# \n planul securit#]ii na]ionale depinde de capacitatea Rom@niei.

5. C@t de realist este s# credem c# “pilonul european” al scutului NATO devine realitate? In trecut, programe esen]iale pentru dotarea Alian]ei cu “smart capabilities” (precum Defense Capabilities Initiative sau Prague Capabilities Commitment ferm asumate \n summituri istorice) au e[uat pentru simplul motiv c# Europa nu credea \n necesitatea de a investi \n astfel de programe. P#rea mai degraba o agend# american#. Crede ast#zi Europa \n necesitatea scutului suficient de mult pentru a finan]a a[a ceva? {ansele ca acest proiect american s# devin# [i unul european sunt mici, sau foarte mici. Marea majoritate a statelor europene membre ale NATO [i UE (aflate mai mult sau mai pu]in \n criz#) au cam abandonat preocup#rile nu doar pentru cre[terea capabilit#]ilor lor militare, ci [i, chiar, pentru men]inerea celor existente [i, ca urmare, aloc# tot mai pu]ine resurse \n acest scop. Criza economic# global# este o cauz#, dar chestiunea este una mult mai profund#: \n fond, toate aceste ]#ri sunt state democratice [i, \n condi]iile democra]iei, guvernele nu pot face altceva dec@t ceea ce le cer aleg#torii. Ori, acum, de c@t#va vreme, percep]ia public# asupra mediului de securitate extern – v#zut ca fiind unul suficient de pa[nic, de lipsit de amenin]#ri militare, – face ca apetitul pentru supor681

tarea costului capabilit#]ilor militare la nivelul angajamentelor pe care se bazeaz# planificarea NATO s# devin# tot mai firav. A[a se face c# majoritatea programelor NATO ([i ale UE) privind realizarea unor capabilit#]i apte s# previn# apari]ia [i dezvoltarea riscurilor [i amenin]#rilor militare au r#mas [i r#m@n, mai degrab#, frumoase dezirabilit#]i. Peisajul acesta este unul aproape general (capacitatea opera]ional# firav# a Europei fiind probat# clar \n contextul crizei libiene), iar situa]ia particular# a noilor veni]i \n NATO (\nc# fostele state socialiste) este aproape dramatic# [i cam f#r# ie[ire: practic, \n aproape \ntreag# acest# zon#, capabilit#]ile privind ap#rarea teritorial# au cam disp#rut, unit#]ile existente tind s# devin# tot mai mult unit#]i de men]inere a p#cii [i de ducere a unor ac]iuni de tip antiinsurgen]# (dar nu [i s# fac# fa]# unor ac]iuni de r#zboi clasice, de genul celor cu care s-a confruntat Armata Georgiei, \n anul 2008), iar tehnica de lupt# principal# a acestora (avioane de lupt#, elicoptere, tancuri, ma[ini de lupt#, tehnica de transport) se apropie tot mai mult de calitatea de piese de muzeu, f#r# nici o perspectiv# concret# la orizont.

6. La Summitul NATO de la Chicago se va discuta inclusiv despre sistemul de descurajare nuclear# al Alian]ei. Mai au armele nucleare tactice americane desf#[urate \n Europa o utilitate opera]ional# real#? Poate influen]a \n vreun fel desf#[urarea scutului antirachet# doctrina din spatele armelor nucleare tactice?

Este o \ntrebare interesant# [i sensibil#, la care nu exist#, cred, \nc#, un r#spuns clar conturat. Este cert c# apari]ia [i dezvoltarea arsenalului nuclear \n perioada post-Hiroshima au adus r#zboiul (\n sensul propriu al fenomenului), aproape \ntr-un impas func]ional.

R#zboiul din fosta Iugoslavie a fost unul atipic [i mai apropiat de conceptul de r#zboi civil (foarte atroce [i inuman, dar lipsit de miz# militar# strategic# de anvergur# interna]ional#), dec@t de cel al conflictului militar modern. Cele dou# r#zboaie din Golf au fost, \n faza lor clasic#, r#zboaie instrumentate, controlate, aproape experimentale (de laborator), cu \nving#tori [i \nvin[i predetermina]i. Evolu]ia r#zboiului, ca fenomen care nu poate fi controlat ra]ional \n totalitate, ar putea produce, \ns#, [i o faz# capabil# s# readuc# echipamentele nucleare \n teatrul de opera]ii, f#r# ca acesta s# \nsemne, obligatoriu, sf@r[itul (nuclear) al lumii. Astfel c#, dac# r#zboaiele prin intermediari (proxy wars) au fost supapele prin care s-au consumat tensiunile acumulate \n confruntarea celor doi gigan]i ai R#zboiului Rece, conflictele nucleare limitate (duse cu folosirea armelor nucleare tactice) ar putea deveni emblema trist# a noii faze, post-unipolare, a rela]iilor interna]ionale (\n care, un grad mai \nalt de anarhie va fi, probabil, unul dintre parametri semnificativi). _ntr-o astfel de ipotez# privind evolu]ia fenomenului militar, Scutul antibalistic [i-ar putea g#si locul firesc (ori, de ce nu?, ar putea genera tendin]a, ca efect pervers). Este foarte probabil, \ns#, ca un astfel de subiect, care va fi discutat principial (doctrinar) la Summit-ul de la Chicago, s# nu fie aprofundat prea mult.

7. Se spune adesea ca Romania a atins cel mai \nalt nivel de securitate din istoria sa.

Cum evalua]i aceast# perspectiv# \n contextul \n care armata noastr# terestr# are dot#ri tehnologice de nivelul anilor â&#x20AC;&#x2122;80 [i o avia]ie care se preg#te[te s#-[i caseze avioanele? Ne baz#m exclusiv pe garan]ii de securitate externe? Ca balticii?

Da, la nivelul constat#rilor uzuale, starea de securitate a Rom@niei ar putea fi ([i este, adesea) caracterizat# chiar a[a, ca fiind una care a atins cel mai \nalt nivel din istoria Rom@niei, [i exist# unele temeiuri obiective pentru o astfel de afirma]ie. O 682

caracterizare similar#, \ns#, chiar dac# la nivelul realit#]ilor politice [i geopolitice de atunci, era atribuit# st#rii de securitate a Rom@niei [i prin anii 1936-1937. Ceea ce a urmat atunci, a fost, \ns#, dup# cum [tim, ceva de domeniul co[marului – [i politic [i uman.

Din perspectiva realit#]ilor de acum, \ns#, chiar dac#, din multe puncte de vedere [i \n diverse cazuri, situa]ia poate fi caracterizat# ca fiind mult diferit# (situa]ia statelor baltice este, spre exemplu, una cu totul particular#), \n condi]iile specifice ale Rom@niei, garan]iile de securitate externe au numai valoarea pe care capacitatea militar# na]ional# le-o poate conferi. \n absen]a unei capacit#]i defensive na]ionale credibile (at@t sub raportul substan]ei c@t [i al percep]iei), garan]iile externe se pot spulbera incredibil de repede. Cu consecin]ele tragice u[or de imaginat (a[a cum ne-a dovedit istoria). Din p#cate, situa]ia noastr# militar# actual# este una extrem de dificil#, at@t \n plan material, c@t [i moral.

Din punct de vedere substan]ial, situa]ia \nzestr#rii tehnice a Armatei este dramatic# [i aproape \n impas, \n timp ce capacitatea ei de ac]iune este la limit# [i strict orientat# spre un anume tip de misiuni (expedi]ionare), \n condi]iile \n care (meritoriu pentru cei care lucreaz# ast#zi \n Armata Rom@n#), organismul nostru militar func]ioneaz#, de mai mul]i ani, numai pe bugete de avarie. Din perspectiva etosului militar – at@t cel profesional c@t [i cel na]ional, civic – situa]ia este la fel de fragil#: pe de o parte, din cauza trimiterii \n derizoriu, de c#tre guverna]ii ultimilor ani, a acestei profesii (totu[i, una de excep]ie) [i, pe de alt# parte, prin (aproape) dispari]ia sentimentului civic al datoriei (inclusiv al spiritului de sacrificiu) fa]# de patrie, \n absen]a construc]iei unei alternative (eventual, pragmatice) viabile.

8. _n m#sura \n care anumite state europene din Vechea Europ# (precum Germania + Benelux) [i-au exprimat dorin]a evident# de a renun]a la armele nucleare americane, oare este posibil# redesf#[urarea lor mai spre Est? Nu cred. _n principiu, nu. {i, mai ales, sper s# nu. Redislocarea spre zona de contact NATO-Federa]ia Rus# a armelor nucleare tactice (americane sau ruse[ti) ar fi, dac# s-ar produce, doar o m#sur# cu sens politic, nu militar, iar efectul practic nu ar putea fi dec@t unul provocator, deci generator de insecuritate. _n condi]iile capacit#]ilor de transport de azi, dar [i \n contextul geopolitic european actual, o asemenea manevr# nu ar avea nici m#car justificarea unei necesit#]i de planificare opera]ional#. M-a]i putea \ntreba, desigur, despre ce am putea spune, \n acest caz, cu privire la mereu anun]atele disloc#ri de rachete Iskander (ofensive, prin natura lor [i posibil a fi echipate cu \nc#rc#tur# nuclear#) \n regiunea Kaliningrad (sau Krasnodar – la doar o arunc#tur# de b#] distan]# fa]# de teritoriul Rom@niei), dar cred c# o discu]ie pe aceast# tem# ar necesita un alt cadru [i un alt spa]iu.

Ar fi cred, \ns#, interesant s# men]ion#m faptul c# dac# ar fi nevoie de ceva, atunci ar putea fi vorba despre o necesitate acut# ([i presant#) de redislocarea unor unit#]i de avia]ie de v@n#toare ale NATO (americane) dinspre bazele de ad@ncime, spre loca]ii mai propice opera]ional (aerodromuri din Polonia, Rom@nia, Bulgaria). Acolo unde se afl# ele acum, acestea stau, efectiv, degeaba, \n timp ce, pe aliniamentul evocat mai sus, unele dintre state (membre ale Alian]ei Nord-Atlantice) nu prea mai sunt, cam de mult# vreme, capabile s#-[i asigure, la nivel de calitate NATO, nici m#car simpla misiune de supraveghere a spa]iului aerian [i de descurajare a unor ac]iuni ostile. Opinia exprimat# aici este una strict profesional#, izvor@t# dintr-o apreciere realist# a st#rii capabilit#]ilor 683

militare, situa]ie \n leg#tur# cu care nu trebuie s# ne facem iluzii. O decizie politic# \n sensul solu]iei prezentate pare, \ns#, deocamdat# prea pu]in probabil#, dar aceasta nu face dec@t s# ad@nceasc# dilema dilema de securitate a unor state din zona frontierei estice a NATO [i a Uniunii Europene.

9. Recent, Ambasadorul SUA la NATO, Ivo Daalder a avertizat c# dac# actualele tendin]e bugetare din Alian]# continu#, p@n# \n 2020, NATO nu va mai putea desf#sura nici m#car o opera]iune de tipul celei din Libia. Este “smart defense” medicamentul potrivit pentru a consolida/conserva capabilit#]ile militare ale Alian]ei? Este [i realist? De ce, \n trecut, experien]ele de sharing [i pooling la nivelul Alian]ei au e[uat?

Avertismentul men]ionat este doar unul din multele ([i corectele) semnale de alarm# trase de responsabili politici [i militari americani, exaspera]i de incapacitatea noastr#, a europenilor, de a ne asuma r#spunderea corespunz#toare pentru securitatea noastr#. {i aceasta pentru c# noi, europenii, ne-am \nv#]at cu scutul militar american (vorbesc, aici, de scut la modul metaforic) construit \n ultimii 60 de ani, iar acum p#rem convin[i c# lumea a devenit mai pa[nic#, mai pu]in nesigur# militar, ori c# singurele pericole sunt terori[tii, crizele economico-financiare [i \nchiderea conductelor de gaz rusesc. F#r# \ndoial# c# chiar [i numai o astfel de perspectiv# este suficient de \ngrijor#toare, dar, din p#cate, e greu de crezut c# dictonul str#mo[ilor no[tri – si vis pacem, para bellum – [i-a epuizat \n totalitate sensul s#u practic [i a trecut definitiv \n rafturile muzeelor de antichit#]i. Ar fi, desigur, frumos s# putem crede, \n mod realist, c# panoplia riscurilor [i amenin]#rilor generatoare de pericole la adresa securit#]ii na]ionale (adic# a securit#]ii oamenilor [i a comunit#]ilor) s-ar rezuma la lista evocat# anterior. Din p#cate, nu avem nici un contract cu Atotputernicul prin care s# ni se garanteze c# pericolul de r#zboi a disp#rut definitiv. Iar situa]ii de genul celei din Libia s-ar putea s# devin# amintiri benigne, \n raport cu ceea ce ne-ar putea rezerva viitorul.

“Smart defense” este, \n acest context, un concept frumos, care \ncearc# s# \ndulceasc# un pic pilula amar# a lipsei resurselor necesare pentru construc]ia [i opera]ionalizarea capabilit#]ilor planificate. Ca mecanism mobilizator de ac]iune, “smart defense” exprim#, \ns#, nu doar \ngrijorarea fa]# de agravarea situa]iei (degradarea capabilit#]ilor europene), ci [i pierderea \ncrederii \n capacitatea politicilor publice de a mai furniza solu]ii adecvate [i oportune la aceste probleme. Ideile care stau la baza conceptului sunt interesante, chiar inteligente, dar, probabil, terenul \n care cade s#m@n]a nu mai este suficient de fertil#. Cu titlu de comentariu, a[ men]iona faptul c#, de altfel, conceptul nu este nici m#car cu totul nou: \mi amintesc c#, prin anul 2004, am participat, la Paris, la o dezbatere organizat# de un institut american, pe o tem# exact ca aceasta. Ne adunasem acolo, un grup substan]ial de fo[ti [efi de state majore din t#ri membre NATO [i partenere (PfP), fo[ti militari cu rang \nalt \n comandamentele NATO [i exper]i civili \n planificarea ap#r#rii etc. Am analizat, atunci, numeroase posibile solu]ii ([i liste de echipamente militare) necesare pentru realizarea [i men]inerea \n stare operativ# a capabilit#]ilor planificate, sub deviza unui imperativ care [i ast#zi sun# teribil de actual: dac# nu putem cheltui mai mult, cel pu]in s# cheltuim mai inteligent.

Interesante, deci, din perspectiv# ac]ional#, mobilizatoare [i posibil generatoare de optimism, ini]iativele de genul smart defence, sharing ori pooling nu vor putea produce, 684

\ns#, cel pu]in deocamdat#, capabilit#]i militare comune apte s# le suplineasc# eficient pe cele na]ionale, \n situa]ii \n care pericolele la adresa unor interese vitale ale unei na]iuni ar impune angajamente militare desf#[urate sub imperiul sacrificiului.

10. Este Antanta Cordial# franco-britanic# un model de smart defense? Ar trebui replicat de triunghiul de la Weimar sau de grupul de la Visegrad? In ce grup ar trebui s# participe Romania?

Da, desigur, sunt experien]e interesante dar, at@t timp c@t Uniunea European# nu reu[e[te s# devin# o veritabil# uniune politic# (adic# o entitate care ar dispune [i de un instrument militar unic [i structurat unitar), toate aceste proiecte r#m@n doar simple experien]e, cu siguran]# utile [i necesare, despre care este, \ns#, greu de crezut c# ar putea trece examenul unor st#ri de criz# major#. Iar, \n acest caz, examenul este r#zboiul.

Ca forme de exersare a cooper#rii [i de construc]ie/men]inere a \ncrederii, structurile de genul celor evocate mai sus sunt utile [i, ca urmare, cred c# ini]iere unor astfel de, ori participarea la astfel de activit#]i este pe deplin dezirabil# [i profitabil# profesional. Cele trei proiecte evocate, \ns#, vizeaz# zone de mai mic interes pentru Rom@nia, \n timp ce zona geopolitic# preponderent# c#reia \i apar]inem (cea balcano-pontic#, est-european# [i ponto-caucazian# â&#x20AC;&#x201C; adic# una de jonc]iune) nu pare s# fac# obiectul nici unei ini]iative realiste. \n fapt, \ns#, nu v#d nici o [ans# pentru Rom@nia de a ac]iona substan]ial \n vreo astfel de formul# deoarece, pentru a avea vreo semnifica]ie real# sub raportul capabilit#]ilor, astfel de proiecte necesit# un consum substan]ial de resurse. Iar Armata Rom@n# nu pare s# dispun# prea cur@nd de a[a ceva.

11. _n epoca opera]iunilor expedi]ionare asimetrice, mai sunt armatele europene din NATO configurate pentru ap#rarea teritorial# \n sens clasic (gen â&#x20AC;?Fulda Gapâ&#x20AC;?, ca \n timpul R#zboiului Rece)?

Caregoric, NU, [i am mai men]ionat acest lucru. Mai mult, cred c# nici nu se \ntrevede vreo o perspectiv# \n acest sens. At@ta vreme c@t norocul va fi de partea noastr# (c@t timp, deci, nu vom fi nevoi]i s# prob#m militar capacitatea noastr# de a supravie]ui ca stat [i ca na]iune), acest lucru nu pare prea important. \n condi]iile \n care, din p#cate, \ns#, norocul se mai schimb# (spre exemplu, \n condi]iile diminu#rii angajamentului american \n Europa sub raportul prezen]ei efective a trupelor terestre), [i situa]ia \n domeniul st#rii de securitate tinde s# se schimbe. {i nu \n bine. Din p#cate (desigur, [i din fericire), vremea capabilit#]ilor ([i a st#rilor de spirit) tip Fulda Gap a trecut (chiar [i memoria lor tinde s# se estompeze, inclusiv ca lec]ie de istorie, odat# cu genera]ia celor cam de v@rsta mea). \ntr-un fel, e bine. Dintr-o perspectiv# realist#, responsabil#, \ns#, situa]ia genereaz# \ngrijor#ri \n continu# cre[tere. {i aceasta, pentru c# o tragedie ne-ar putea \ncerca din nou, dac# vreo tornad# geopolitic# ar obliga genera]ia de m@ine s# reinventeze spiritul acelor vremuri, pentru c#, \n acest domeniu, lec]iile uitate s-ar putea dovedi mult prea costisitoare.

685

GENERALII CANTEMIRI{TI PE PROMO}II I+II I. PROMO}IA 1953 1. Gl. Bg. POP ISAIA II. PROMO}IA 1954 1. Gl. Lt. ALEXANDRU NICOLAE 2. Gl. Bg. ing. ARAMBA{A CONSTANTIN 3. Gl. Bg. dr. BENEA VALERIU 4. Gl. Lt. BULIGA RAUL 5. Gl. Bg. ing. MARINESCU ADRIAN 6. Gl. Bg. R~DU} A. NICOLAE 7. Gl. Bg. SAVU GHEORGHE IOAN 8. Gl. Bg. TORSAN ILIE 9. Gl. Bg. ing. VERTAN CONSTANTIN III. PROMO}IA 1955 1. Gl. Lt. G^DIU}~ ALEXANDRU ION 2. Gl. Bg. MUNTEANU {TEFAN TOMA IV. PROMO}IA 1956 1. Gl. Bg. DR~GU{IN PETRE ION 2. Gl.Mr. GAVRIL~ CHIRIL~ NICOLAE 3. Gl. Bg. medic IONESCU VASILE SPIRIDON 4. Gl. Bg. medic IONI}~ N. ION 5. Gl. Mr. ST~NCIUGELU ALEXANDRU CONSTANTIN V. PROMO}IA 1957 1. Gl. Bg. BULEA ILIE GHEORGHE 2. Gl. Bg. CORDUNEANU ILIE NICOLAE 3. Gl. Bg. CHIRI}~ NICOLAE 4. Gl. Mr. GABOR PETRU DAN 5. Gl. Bg. HANGANU IOAN SILVESTRU 6. Gl. Bg. IOAN NECULAI GHEORGHE 7. Gl. Bg. IONI}~ IULIAN VASILE 8. Gl. Mr. LUNGU CORNELIU 9. Gl. Mr. MANCU FLORIN 10. Gl. Bg. NICULESCU T~NASE POPA 11. Gl. Bg. PREDA GHEORGHE 12. Gl. Bg. OLTEANU RADU 13. Gl. Bg. SANDU GHEORGHE MIHAI 14. Gl. Bg. V^LCU IRINA NICOLAE 15. Gl. Bg. ZINCA GRIGORE VASILE

686

VI. PROMO}IA 1958 VII. PROMO}IA 1959 1. Gl. Bg. ILIE DUMITRU GHEORGHE 2. Gl. Bg. IOV~NEL NICOLAE PAUL 3. Gl. N~STASE COSTACHE TOADER 4. Gl. Bg. PREDONESCU NICOLAE VIII. PROMO}IA 1960 1. Gl. CIOFLIN~ IOAN DUMITRU - {ef al Statului Major General 2. Gl. Bg. ing. GRIGORE ION 3. Gl. Bg. GHI}~ MARE 4. Gl. Bg. M~LINEANU TIBERIU NICOLAE 5. Gl. Bg. M~RG~RIT AUREL MIHAIU 6. Gl. Bg. VASILE TITIC~ 7. Gl. Bg. VOICU AUREL IX. PROMO}IA 1964 (Liceul a fost desfiin]at din 1960 p@na \n 1962. A fost re\nfiin]at \n 1962).

1. Gl. Bg. BALABAN CONSTANTIN GHEORGHE 2. Gl. Bg. dr. BUCUR GHEORGHE NICOLAE 3. Gl. Bg. CIOBANU GH. EMIL 4. Gl. Bg. C^RCU CONSTANTIN DRAGO{ 5. Gl. Mr. COSTACHE CEZAR TIBERIU 6. Gl. Bg. DUMITRESCU GH. DUMITRU 7. Gl. Lt. dr. ILIE NECULAI MARIN 8. Contraamiral de flotil# MARIAN IOAN 9. Gl. Lt. dr. MARINESCU MARIN {ERBAN 10. Gl. Bg. MIHAI IONEL 11. Gl. Bg. MOROIANU N. VASILE 12. Gl. Bg. OANA FLOREA MARIN 13. Gl. Mr. PAN~ GHEORGHE PETRU 14. Contraamiral de flotil# POSTOLI T. NICOLAE 15. Gl. Bg. STELIAN IOAN VASILE 16. Gl. Bg. TUDOSE RADU ION 17. Gl. Mr. Dr. }INTOIU AUREL 18. Gl. Bg. Dr. VELEA VASILE 19. Gl. Mr. VI{TIANU VASILE GHEORGHE 20. Viceamiral VOCHI}U CONSTANTIN ION X. PROMO}IA 1965 1. Amiral ATANASIU TRAIAN 2. Gl. Bg. ADAM ION BADEA 3. Gl. Bg. dr. C^RSTOCEA DUMITRU BENONE 687

4. Gl. Bg. EN~CHESCU C-TIN TOMA MIRCEA 5. Gl. MAGDALENA AUREL IOAN 6. Gl. Bg. MATEESCU ALEXANDRU CONSTANTIN 7. Gl. Lt. dr. MIHAI TRAIAN AUGUSTIN 8. Gl. Bg. N~B^RJOIU CONSTANTIN NICULAE 9. Gl. Bg. dr. POPESCU ALEXANDRU NICOLAE 10. Gl. ROTARU ILIE GHEORGHE 11. Gl. Bg. STERIAN DUMITRU 12. Contraamiral de flotil# T~N~SACHE ION 13. Gl. Mr. TOMA ION ION 14. Contraamiral de flotil# TOADER PETRE ION-D~NU} 15. Gl. Bg dr. }UICAN VIRGIL 16. Gl. Bg. URZIC~ ION 17. Gl. Bg. V^LCU NICOLAE GHEORGHE XI. PROMO}IA 1966 1. Gl. Flotil# aerian# B~LAN IOSIF IOSIF 2. Gl. Bg. CIOFR^NGEANU GHEORGHE NICOLAE 3. Gl. Bg. CONDRUZ {TEFAN NICOLAE 4. Gl. Bg. COCO{IL~ VASILE 5. Gl. DEGERATU CONSTANTIN - {ef al Statului Major General 6. Gl. Bg. DINU F. ION 7. Gl. Bg. DINU FLORIAN 8. Gl. Bg. DUMITRU DAN VASILE 9. Gl. Mr. FLOCA MIHAI 10. Gl. Mr. G~MAN TOMA ION 11. Gl. Bg. OPRI{OR VASILE DUMITRU 12. Gl. Mr. MINCU CONSTANTIN 13. Gl. Bg. MIHALACHE RADU AURELIAN 14. Contraamiral de flotil# NEGREA I. F~NIC~ 15. Gl. POPESCU EUGENIU MIHAIL - {ef al Statului Major General 16. Gl. Bg. PAHON}U EMILIAN CONSTANTIN 17. Gl. Bg. PALC~U VASILE 18. Gl. Bg. POPA IOAN 19. Gl. Bg. R~DUCU TRAIAN MARIN 20. Gl. Bg. SOTIR ION GEORGE 21. Gl. Bg. TU}~ IONEL-STELU}~ DAN-MIHAIL 22. Gl. Bg. TOMA CONSTANTIN IOAN 23. Gl. Bg. VASILE ION STELIAN XII. PROMO}IA 1967 1. Contraamiral flotil# BAIBARAC IONEL 2. Gl. Bg. B~LTEANU NICOLAE MARIN 3. Gl. Mr. BARANGA NICOLAE PETRE 688

4. Gl. Bg. B~E}ELU NICOLAE VASILE 5. Gl. Bg. B~LTEANU NICOLAE NICOLAE 6. Contraamiral flotil# BLIDEA VICTOR AUREL VICTOR 7. Gl. Bg. BORUGA ION GHEORGHE 8. Gl. Bg. CHIO}EA VIORICA MARIN 9. Gl. Bg. CIUREA ION 10. Gl. Bg. DAVID TUDORACHE ALEXANDRU 11. Gl. Bg. DUMITRESCU NICOLAE OCTAVIAN 11. Gl. Bg. FERARU NICOLAE GHEORGHE 13. Gl. Lt. GURGU FILIP ION 14. Gl. Bg. IONESCU D~NU} VIRGIL {TEFAN 15. Gl. Bg. dr. NICOL~ESCU GHEORGHE GHEORGHE 16. Gl. Bg. NEAGOE CONSTANTIN CONSTANTIN 17. Gl. Bg. P^RVULESCU GHEORGHE DAN 18. Gl. Bg. PIVALIU CORNELIU NICOLAE 19. Gl. Bg. RIZEA MARIN ION 20. Gl. Bg. SOBOLU ION FLOREA 21. Gl. Bg. }~P^RLEA CONSTANTIN MIHAIL 20. Gl. Bg. TOMESCU MIHAI CONSTANTIN 21. Gl. Bg. TOMA CONSTANTIN GHEORGHE XIII. PROMO}IA 1968 S-a schimbat durata [colariz#rii liceului la dou#sprezece clase.

XIV. PROMO}IA 1969 1. Gl. Bg. ing. ANDREI GHEORGHE ALEXANDRU 2. Gl. bg. dr. ing. ANTON CONSTANTIN 3. Gl. Bg. B~LTESCU NICOLAE MARIN 4. Gl. Bg. BONCU SIMION 5. Gl. Bg. CICAN FILOFTIA EUGEN 6. Contraamiral de flotil# CONSTANTIN AUREL 7. Gl. Mr. DU}~ ION CORNELIU 8. Gl. flotil# aerian# GUZU ION ION 9. Gl. Bg. MARCU NICOLAE 10. Gl. flotil# aerian# MANDU ALEXANDRU PETRI{OR 11. Gl. Bg. MATEI DUMITRU 12. Gl. NAGHY I. ADRIAN 13. Gl. Mr. dr. NICOLAE PETRE MARINEL 14. Gl. Lt. dr. PARANIAC I. CORNEL 15. Gl. Bg. PI{COCIU GHI}~ CONSTANTIN 16. Gl. Mr. dr. POPESCU EUGEN 17. Contraamiral STOICA PETRACHE PETRIC~ 18. Gl. Bg. TANISLAV CONSTANTIN EMIL 19. Gl. Bg. TEODOR DUMITRU ION 689

20. Gl. Bg. UDRESCU NICOLAE ALEXANDRU-MIRCEA XV. PROMO}IA 1970 1. Gl. Bg. JUSTITIE ARMANGIC SILVIU 2. Gl. Bg. BADEA GHEORGHE 3. Gl. Lt. B^RLOIU GHEORGHE VIOREL 4. Contraamiral de flotil# COSTI {TEFAN IOAN GHÞNTER 5. Gl. Lt. CRISTEA DUMITRU 6. Gl. Bg. GHIORGHIOIU NICOLAE EUGEN 7. Gl. Bg. ing. MATEI ION VASILE 8. Gl. Bg. MATEI GHEORGHE DUMITRU 9. Gl. Bg. NAN AUREL 10. Contraamiral de flotil# PANAIT ION 11. Gl. Bg. PREOTEASA VASILE VASILE XVI. PROMO}IA 1971 1. Viceamiral BARBU VICTOR 2. Gl. Bg. DRAGOMIR ION TUDOR PETRU 3. Gl. Bg. GEANT~ {TEFAN 4. Gl. Bg. HONDOR MIHAI 5. Gl. Bg. NICOLAE ION 7. Gl. Bg. STOE PETRE 8. Gl. flotil# aerian# TOMA DUMITRU 9. Gl. Mr. USCOI GHEORGHE NICOLAE XVII. PROMO}IA 1972 1. Gl. Mr. B~NU}~ ION NICOLAE 2. Gl. Il. CATRINA MARIN GHEORGHE 3. Gl. Mr. ing. CIOCOTEA GHEORGHE EMANOIL 4. Gl. Bg. CORL~TESCU GHEORGHE PAUL 5. Viceamiral D~NIL~ NICOLAE DORIN 6. Gl. Bg. DIGA GHEORGHE GEORGE 7. Gl. flotil# aerian# OLTEANU COSTIC~ GHEORGHE 8. Gl. Bg. LESCAN DAN ADRIAN-IOAN 9. Gl. Mr. dr. P^L{OIU F. ION 10. Gl. Bg. P^RVULESCU ION MUGUREL 11. Contraamiral PETRIA MARIN GHEORGHE 12. Gl. Bg. VIZITIU IONEL XVIII. PROMO}IA 1973 1. Gl. Bg. BURE{IN DUMITRU ALEXANDRU 2. Gl. Bg. CANTARAGIU IONEL 3. Gl. Bg. ENACHE MARIN VASILE 4. Gl. flotil# aerian# ENE TUDOREL 690

5. Contraamiral de flotil# H^LDAN ROMULUS 6. Gl. Bg. LUPULESCU NICOLAE 7. Gl. Bg. MIU DUMITRU 8. Gl. Bg. MORARU NICOLAE 9. Gl. Bg. dr. NEAGOE CONSTANTIN VISARION 10. Gl. Lt. dr. PIN}~ FLORIAN 11. Gl. Bg. SAVU VASILE 12. Gl. Bg. T^RN~COP MARIUS 13. Gl. Bg. PINETE CORNEL XIX. PROMO}IA 1974 1. Gl. Bg. CERECEANU ION 2. Gl. Bg. CO{CODARU ION 3. Gl. Bg. CHIRI}~ MIHAI 4. Gl. Bg. CRI{AN ALEXANDRU ION 5. Gl. Lt. DOBRI}OIU DUMITRU VIRGIL CORNELIU -Ministru al Ap#r#rii Na]ionale 6. Gl. Bg. ENE NICOLAE AUREL 7. Gl. Bg. FUGULIN NICOLAE 8. Gl. Bg. GHEORGHE M. IONEL 9. Gl. Bg. GHEORGHE ION V~T~MANU COAN}~ 10. Gl. Bg. HERMENEANU VASILE 11. Gl. Lt. GHICA RADU MARIN DAN 12. Gl. Bg. MUNTEANU MIHAI TUDOR 13. Gl. Bg. NICU} ION VALERIU 14. Gl. OPRI{OR GHEORGHE ION 15. Gl. flotil# aerian# P~TRU} CORNEL VIOREL 16. Gl. Bg. PETRE CONSTANTIN VALENTIN 17. Gl. dr. STANCIU DUMITRU ION-AUREL XX. PROMO}IA 1975 1. Gl. Bg. ANGELESCU N. VIOREL 2. Gl. Bg. BOBOCEA MARIAN 3. Gl. Bg. dr. C~T~NICI A. AVRAM 4. Gl. Bg. CIUNGU MIHAI 5. Gl. Bg. B~L~CEANU IOSIF VIRGIL 6. Gl. Bg. MICU P. ION 7. Gl. Bg. POPESCU ION NICOLAE 8. Gl. Bg. POPESCU M. CONSTANTIN 9. Gl. Bg. POROJAN EUGEN 10. Gl. Bg. ROMAN NICOLAE NICOLAE 11. Gl. Bg. {ERBAN GHEORGHE LIVIU 12. Gl. Bg. {TEFAN ION MARIN 13. Gl. Bg. ing. U}~ D. FLORIAN

691

XXI. PROMO}IA 1976 1. Gl. Bg. AVRAM CONSTANTIN ION 2. Gl. flotil# aerian# BURHAL~ I. LIVIU 3. Gl. Mr. BAC{I{ M. IULIAN 4. Gl. Bg. DUMITRA{CU ION 5. Gl. Bg. GABOR V. GABRIEL 6. Gl. Bg. IORDACHE I. MARIN 7. Gl. ILIESCU V. DUMITRU 8. Gl. Bg. POPESCU MIHAI SILVIU 9. Gl. Bg. PREDATU DAN 10. Gl. Bg. RISTEA GHEORGHE VIRGIL 11. Gl. Bg. SCRIECIU LIVIU 12. Chestor STOICA ION 13. Gl. Bg. STOICA GHEORGHE PETRU 14. Gl. Bg. T^RCAVU GHEORGHE XXII. PROMO}IA 1977 1. Gl. Mr. BADEA GHEORGHE 2. Gl. Bg. DURDUN MIHAI 3. Gl. Bg. P~TRA{CU ILIU}~ 4. Gl. Bg. JERCA VALENTIN XXIII. PROMO}IA 1978 1. Gl. Bg. N~STASE T. ION 2. Gl. Bg. MACIU NICOLAE FLORIN XXIV. PROMO}IA 1979 1. Gl. Mr. IONI}~ ARITON 2. Gl. Bg. Justi]ie ILIE STELIAN MIHAI 3. Gl. Lt. ing. SAVU GHEORGHE GHEORGHE XXV. PROMO}IA 1980 1. Gl. flotil# aerian# SIMIONESCU LAUREN}IU 2. Gl. Mr. T~NASE IONEL 3. Gl. NAGHI GABRIEL XXVI. PROMO}IA 1981 1. Gl. Bg. CONSTANTIN GABRIEL 2. Gl. MR. GROSU ION 3. Gl. Bg. HAP~U MARIAN 4. Gl. Bg. SCORNEA DOREL 5. Gl. Bg. B_LB_IE EMIL R~DU}-MARIAN

692

XXVII. PROMO}IA 1982 1. Gl. Bg. TOMESCU TOMI}~ C~T~LIN XXVIII. PROMO}IA 1983 1. Gl. Bg. SCARLAT DUMITRU 2. Gl. Bg. UNGUREANU P. ION XXIX. PROMO}IA 1984 1. Gl. Mr. CIOC CRISTIAN 2. Gl. flotil# aerian# DOBRE CONSTANTIN XXX. PROMO}IA 1985 1. Gl. Lt. dr. ZISU C~T~LIN-{TEF~NI}~ NICOLAE {TEFAN 2. Gl. Bg. CIOLPONEA ADRIAN CONSTANTIN 3. Gl. Bg. B_RL~ ADAM-DAN NELU

GENERALII CANTEMIRI{TI – INDEX ADAM ION BADEA I/216 ALEXANDRU NICOLAE ANDREI GHEORGHE ALEXANDRU ANGELESCU N. VIOREL I/541 ANTON CONSTANTIN I/402 ARAMBA{A CONSTANTIN VOLI/80 ARMANGIC SILVIU ATANASIU TRAIAN II/259 AVRAM CONSTANTIN ION BAC{I{ M. IULIAN BADEA ADAM I/216 BADEA GHEORGHE I/435 BADEA GHEORGHE II/513 BAIBARAC IONEL II/289 BALABAN CONSTANTIN GHEORGHE I/161 BANU ALEXANDRU VIRGILIU I/262 BARANGA NICOLAE PETRE II/295 BARBU VICTOR I/446 B~E}ELU NICOLAE VASILE I/352 B~L~CEANU IOSIF VIRGIL I/547 B~LAN IOSIF IOSIF I/266 B~LTEANU NICOLAE MARIN B~LTEANU NICOLAE NICOLAE I/358 B~NU}~ ION NICOLAE I/465 B^RLOIU GHEORGHE VIOREL II/338 693

BENEA VALERIU I/84 B_LB_IE EMIL R~DU}-MARIAN B_RL~ ADAM-DAN NELU BOBOCEA MARIAN BONCU SIMION I/404 BORUGA ION GHEORGHE BLIDEA VICTOR AUREL VICTOR I/367 BUCUR GHEORGHE NICOLAE I/173 BULEA ILIE GHEORGHE II/203 BULIGA RAUL BURE{IN DUMITRU ALEXANDRU I/489 BURHAL~ I. LIVIU I/566 CANTARAGIU IONEL II/402 CATRINA MARIN GHEORGHE I/469 C^RCU CONSTANTIN DRAGO{ C^RSTOCEA DUMITRU BENONE I/221 C~T~NICI A. AVRAM I/551 CER~CEANU ION II/428 CHIO}EA VIORICA MARIN I/374 CHIRI}~ MIHAI CHIRI}~ NICOLAE CICAN FILOFTIA EUGEN I/410 CIOBANU GH. EMIL CIOC CRISTIAN II/552 CIOCOTEA GHEORGHE EMANOIL I/474 CIOFLIN~ IOAN DUMITRU - fost {ef al Statului Major General CIOFR^NGEANU GHEORGHE NICOLAE I/269 CIOLPONEA ADRIAN CONSTANTIN II/560 CIUNGU MIHAI II/473 CIUREA ION II/297 COCO{IL~ VASILE II/271 CONDRUZ {TEFAN NICOLAE I/289 CONSTANTIN AUREL II/314 CONSTANTIN GABRIEL II/538 CORDUNEANU ILIE NICOLAE II/205 CORL~TESCU GHEORGHE PAUL II/382 COSTACHE CEZAR TIBERIU COSTI {TEFAN IOAN GHÞNTER I/439 CO{CODARU ION II/434 CRI{AN ALEXANDRU ION CRISTEA DUMITRU I/442, II/342 DAVID TUDORACHE ALEXANDRU D~NIL~ NICOLAE DORIN DEGERATU CONSTANTIN - fost {ef al Statului Major General II/578 694

DIGA GHEORGHE GEORGE I/479 DINU F. ION II/276 DINU FLORIAN DOBRE CONSTANTIN DOBRI}OIU DUMITRU VIRGIL CORNELIU - Ministrul Ap#r#rii Na]ionale DRAGOMIR ION TUDOR PETRU I/451 DR~GU{IN PETRE ION I/91 DUMITRA{CU ION II/493 DUMITRESCU GH. DUMITRU DUMITRESCU NICOLAE OCTAVIAN I/388 DUMITRU DAN VASILE DURDUN MIHAI DU}~ ION CORNELIU II/316 ENACHE MARIN VASILE I/491 EN~CHESCU C-TIN TOMA MIRCEA ENE NICOLAE AUREL I/534-bis ENE TUDOREL I/495 FERARU NICOLAE GHEORGHE FLOCA MIHAI I/293 FUGULIN NICOLAE GABOR PETRU DAN II/209 GABOR V. GABRIEL I/569 G^DIU}~ ALEXANDRU ION I/89 G~MAN TOMA ION GAVRIL~ CHIRIL~ NICOLAE II/176 GEANT~ {TEFAN II/354 GHEORGHE ION V~T~MANU COAN}~ II/442 GHEORGHE M. IONEL I/533 GHICA RADU MARIN DAN II/445 GHIORGHIOIU NICOLAE EUGEN GHI}~ MARE GRIGORE ION GROSU ION GURGU FILIP ION GUZU ION ION II/319 HANGANU IOAN SILVESTRU I/96 HAP~U MARIAN H^LDAN ROMULUS II/410 HERMENEANU VASILE II/450 HONDOR MIHAI II/356 ILIE NECULAI MARIN I/180 ILIE DUMITRU GHEORGHE I/144 ILIE STELIAN MIHAI ILIESCU V. DUMITRU I/574 695

IOAN NECULAI GHEORGHE IONESCU D~NU} VIRGIL {TEFAN IONESCU VASILE SPIRIDON IONI}~ ARITON II/526 IONI}~ IULIAN VASILE II/213 IONI}~ N. ION IORDACHE I. MARIN II/497 IOV~NEL NICOLAE PAUL II/223 JERCA VALENTIN II/519 LESCAN DAN ADRIAN-IOAN LUNGU CORNELIU I/104 LUPULESCU NICOLAE II/416 MACIU NICOLAE FLORIN MAGDALENA AUREL IOAN MANCU FLORIN I/109 MANDU ALEXANDRU PETRI{OR II/323 MARCU NICOLAE M~RG~RIT AUREL MIHAIU I/596 MARIAN IOAN II/242 MARINESCU ADRIAN I/63 MARINESCU MARIN {ERBAN I/190 MATEESCU ALEXANDRU CONSTANTIN MATEI DUMITRU MATEI GHEORGHE DUMITRU MATEI ION VASILE M~RG~RIT AUREL MIHAIU I/596 M~RINEANU TIBERIU NICOLAE I/148 MICU P. ION II/486 MIHAI IONEL II/246 MIHAI TRAIAN AUGUSTIN I/212 MIHALACHE RADU AURELIAN I/307 MINCU CONSTANTIN I/309 MIU DUMITRU II/419 MORARU NICOLAE II/425 MOROIANU N. VASILE MUNTEANU MIHAI TUDOR I/535 MUNTEANU {TEFAN TOMA N~B~RJOIU CONSTANTIN NICULAE I/239 NAGHI GABRIEL II/533 NAGHY I. ADRIAN NAN AUREL N~STASE COSTACHE TOADER II/567 N~STASE T. ION I/578 NEAGOE CONSTANTIN CONSTANTIN 696

NEAGOE CONSTANTIN VISARION I/506 NEGREA I. F~NIC~ II/283 NICOLAE PETRE MARINEL NICOLAE ION II/360 NICOL~ESCU GHEORGHE GHEORGHE NICULESCU T~NASE POPA II/216 NICU} ION VALERIU II/463 OAN~ FLOREA MARIN I/197 OLTEANU COSTIC~ GHEORGHE OLTEANU RADU II/218 OPRI{OR GHEORGHE ION II/458 OPRI{OR VASILE DUMITRU I/314 PAHON}U EMILIAN CONSTANTIN I/316 PALC~U VASILE P^L{OIU F. ION I/480 PAN~ GHEORGHE PETRU PANAIT ION II/351 PARANIAC I. CORNEL I/415 P^RVULESCU GHEORGHE DAN P^RVULESCU ION MUGUREL II/387 P~TRA{CU ILIU}~ II/523 P~TRU} CORNEL VIOREL II/465 PETRE CONSTANTIN VALENTIN PETRIA MARIN GHEORGHE II/392 PINETE CORNEL I/513 PIN}~ FLORIAN I/516 PI{COCIU GHI}~ CONSTANTIN II/328 PIVARIU CORNELIU NICOLAE II/298 POP ISAIA POPA IOAN POPESCU ALEXANDRU NICOLAE I/248 POPESCU EUGEN I/422 POPESCU EUGENIU MIHAIL I/318 - fost {ef al Statului Major General POPESCU ION NICOLAE POPESCU M. CONSTANTIN II/479 POPESCU MIHAI SILVIU II/499 POROJAN EUGEN II/489 POSTOLI T. NICOLAE PREDA GHEORGHE PREDATU DAN I/575 PREDONESCU NICOLAE II/231 PREOTEASA VASILE VASILE R~DUCU TRAIAN MARIN II/285 R~DU} A. NICOLAE 697

RISTEA GHEORGHE VIRGIL II/504 RIZEA MARIN ION II/302 ROMAN NICOLAE NICOLAE I/558 ROTARU ILIE GHEORGHE SANDU GHEORGHE MIHAI SAVU GHEORGHE GHEORGHE II/530 SAVU GHEORGHE IOAN SAVU VASILE I/530 SCARLAT DUMITRU II/549 SCORNEA DOREL {ERBAN GHEORGHE LIVIU I/560 SIMIONESCU LAUREN}IU I/581 SOBOLU ION FLOREA II/308 SOTIR ION GEORGE STANCIU DUMITRU ION-AUREL II/468 ST~NCIUGELU ALEXANDRU CONSTANTIN II/197 {TEFAN ION MARIN STELIAN IOAN VASILE II/250 STERIAN DUMITRU I/235 STOE PETRE II/363 STOICA GHEORGHE PETRU STOICA ION II/509 STOICA PETRACHE PETRICA I/425 T~N~SACHE ION II/268 T~NASE IONEL TANISLAV CONSTANTIN EMIL II/332 T^RCAVU GHEORGHE T^RN~COP MARIUS TEODOR DUMITRU ION TOADER PETRE ION-D~NU} TOMA CONSTANTIN IOAN I/339 TOMA DUMITRU II/370 TOMA CONSTANTIN GHEORGHE II/310 TOMA ION ION I/256 TOMESCU MIHAI CONSTANTIN TOMESCU TOMI}~ C~T~LIN II/541 TORSAN ILIE TUDOSE RADU ION TU}~ IONEL-STELU}~ DAN-MIHAIL I/350 }~P^RLEA CONSTANTIN MIHAIL II/122 }INTOIU AUREL I/206 }UICAN VIRGIL UDRESCU NICOLAE ALEXANDRU-MIRCEA I/429 UNGUREANU P. ION 698

URZIC~ ION USCOI GHEORGHE NICOLAE I/455 U}~ D. FLORIAN I/563 V^LCU IRINA NICOLAE I/132 V^LCU NICOLAE GHEORGHE VASILE ION STELIAN VASILE TITIC~ VELEA VASILE I/209 VERTAN CONSTANTIN II/174 VI{TIANU VASILE GHEORGHE VIZITIU IONEL II/396 VOCHI}U CONSTANTIN ION II/256 VOICU AUREL ZINCA GRIGORE VASILE I/135 ZISU C~T~LIN-{TEF~NI}~ NICOLAE {TEFAN I/589

699

1. Maior Marin Georgescu, comandantul Centrului Str#jeriei Breaza, 1939 (Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

2. Vedere general# a platoului Str#jeriei, 1940 (Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

3. Unul din Festivalurile Str#jeriei de la Breaza, septembrie 1939 (Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

4. Str#jerii la apelul de diminea]# pe platoul Str#jerie, 1940 (Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

5. Bisericu]a de lemn a Str#jeriei, adus# la Breaza din Maramure[ (Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

6. Portalul de la intrarea MTR, santinel# cu cazmaua pe um#r, ca simbol al armei geniu

7. Pavilionul \nv#]#m@nt al liceului militar “Dimitrie Cantemir” (“Castelul Fermecat”), Predeal, 1950-1954

8. Monumentul continuit#]ii tradi]iilor din incinta Colegiului Militar Liceal Breaza

9. Nicolae Filipescu â&#x20AC;&#x201C; ctitorul \nv#]#m@ntului liceal militar modern

10. Dimitrie Cantemir â&#x20AC;&#x201C; patronul spiritual al Colegiului Militar Liceal Breaza

11. Pavilionul comandament al Colegiului

12. Pavilionul \nv#]#m@nt al Colegiului

13. Titani ai culturii rom@ne, prieteni nedesp#r]i]i: Marin Sorescu (cel din dreapta) [i Tudor Gheorghe

14. Desf#[urarea unei [edin]e a Cenaclului â&#x20AC;&#x153;Marin Sorescuâ&#x20AC;?

15. Corpul profesoral al Colegiului Militar Liceal â&#x20AC;&#x153;Dimitrie Cantemirâ&#x20AC;? pe sc#rile pavilionului de \nv#]#m@nt, mai 1995

16. Instruc]ie de front cu m@nuirea automatului pe platoul liceului

17. Una din legendele Liceului “Cantemir” – Corul liceului

18. Statuia domnitorului Dimitrie Cantemir din incinta Pavilionului \nv#]#m@nt

19. Garnizoana T@rgovi[te d@nd onorul delega]iilor m@n#stireni [i cantemiri[ti – 15 iunie 1996 (foto mijloc generalul nonagenar Is#ceanu, participant \n cele dou# r#zboaie mondiale)

20. Episcopul Vasile T@rgovi[teanu, pred@nd f#clia continuit#]ii tradi]iilor m#n#stirene – general maior (r) Ionescu-Heroiu Spiridon, primul director de studii al Colegiului Militar “Dimitrie Cantemir” Breaza, iunie 1996

21. TE DEUM oficiat la Breaza \n memoria celor c#zu]i la datorie, m@n#stireni [i cantemiri[ti (cu generalul Ionescu-Heroiu Spiridon ]in@nd f#clia de veghe adus# de la M@n#stirea Dealu, 15 iunie 1996)

22. Placa comemorativ# dezvelit# la Centenarul colegiului cantemirist, 4 iunie 2012

23. Festin cantemirist la Centenarul Colegiului \n fa]a Prim#riei ora[ului Breaza

24. Facla aprins# la candela morm@ntului voievodului Mihai Viteazu adus# la Monumentul continuit#]ii tradi]iilor, 4 iunie 2012

25. Ordinul “Virtutea militar#” \n grad de “Cavaler” cu \nsemn pentru militari, de pace, conferit de Pre[edintele Rom@niei cu prilejul centenarului Colegiului

26. Sala multifunc]ional# Touch screen a Colegiului

27. Retragerea cu tor]e, cu prilejul Centenarului cantemirist, \n ora[ul Breaza, 4 iunie 2012

28. Tinere]e, vigoare, cutezan]# [i armonie â&#x20AC;&#x201C; spectacol \n aer liber , 4 iunie 2012

29. Spectacol omagial dedicat Centenarului colegiului, 4 iunie 2012

30. Cantemiri[ti generali â&#x20AC;&#x201C; cantemiri[ti elevi la spectacolul omagial dedicat Centenarului colegiului, 4 iunie 2012

31. Sala de excelen]# a Colegiului cu trofeele “Cantemirului” – inaugurat# la 4 iunie 2012

32. Generali cantemiri[ti, la ziua Centenarului Colegiului, \n fa]a pavilionului \nv#]#m@nt

D.T.P.: Corina ROTARU Editura ALMA - Craiova Baza industrial# ALMA CONS Calea Severinului, Nr. 44 A Tel./Fax: (0251) 586.301 ‚ 587.300 Tiparul executat la imprimeria ALMA CONS Tel./Fax: (0251) 586.301 ‚ 587.300 e-mail: alma–cons@yahoo.com Baza industrial# ALMA CONS Calea Severinului, Nr. 44 A 200610 - Craiova Rom@nia

700

Procesare Ĺ&#x;i suport IT Ioan Muntean