Poveşti Tradiţii
Călători în jurul lumii
Noaptea de Crăciun are un farmec aparte. Totul în jur devine un tablou încântător, ca în cărţile de poveşti. Zăpada de pe crengile copacilor este strălucitoare iar stelele din jur licăresc ca lumânările din bradul de Crăciun.Fermecaţi de magia nopţii, Rilă Iepurilă şi micuţul Arici se plimbau prin pădure. Deodată în faţa lor, în zăpadă, văzură un pachet.
-Ia uite ce minune un cadou pe jos în pădure! Şi ce frumos e învelit! Să-l deschidem şi să vedem ce-i înăuntru! Zise Rilă şi întinse lăbuţele spre pachet. -Aşteaptă puţin cum să deschizi un pachet care nu e pentru noi? îl opri ariciul. Cineva l-a pierdut. Nu trebuie să umblăm prin lucruri străine! -Ai dreptate recunoscu iepuraşul întristat. Dar cum era foarte curios învârti cutia pe toate părţile. Nicăieri nu scria nimic. -Cum să deschidem pachetul? Poate nu e din pădurea noastră!
-Uite aici sunt dâre de sanie, spuse ariciul! -Chiar aşa! aprobă Rilă. Iar acestea sunt urme de copite, poate că a trecut un ţăran cu o căruţă pe aici. -Am greşit nu e nici un ţăran pe aici. Astea sunt urme de elan. Din câte ştim, Moş Crăciun merge cu o sanie trasă de elani! Iar acum este noaptea de Crăciun!
-Bineînţeles cum de nu m-am gândit? Spuse cu regret ariciul. -Înseamnă că este cadoul uniu copil, spuse aproape plânând iepuraşul. -Rilă haide să-l ajungem pe Moş Crăciun şi să-I dăm pachetul, strigă Aricică şi începu să alerge împreună. -Aşa nu facem nimic, spuse Rilă, faci paşi prea mărunţi şi nu ajungem nicăieri! Dă-mi pachetul şi aşteaptă-mă aici! O să-l prind eu din urmă pe Moş Crăciun. Nici nu aşteptă răspunsul Ariciului, înhăţă cadoul şi o zbughi ca vântul pe urmele saniei Tocmai atunci apăru şi Cumătra Vulpe. -Ce te tot agiţi aşa pitic ţepos? Încotro a apucat-o iepurele?
-Aleargă să-l prindă pe Moş Crăciun, să-i înapoieze cadoul căzut din sanie, spuse adevărul Ariciul cu bună credinţă. -Ce prostănac, de ce să dea pachetul înapoi? Ea nu l-ar fi înapoiat niciodată, pentru nimic în lume. Toată pădurea ştia asta aşa că nici Ariciul nu se miră de cuvintele ei dar se îngrijoră când văzu cum Vulpea se îndrepta grăbită spre Coţofană cealaltă hoţomană a pădurii. -Hei suratoo, unde eşti? începu vulpea s-o strige.
-Ce ai dragă, ce s-a întâmplat? Strigă Coţofana. -Am să-ţi spun, iar dacă te descurci, o să împărţim câştigul pe din două. Vulpea îi povesti despre pachetul pierdut în zăpadă şi despre goana iepurelui pe urmele lui Moş Crăciun. Coţofana plecă pe dată. Nu după mult timp, văzu iepuraşul alergând printre copaci. Pasărea se repezi la cadou, prinse panglica în cioc şi-şi luă zborul. Dar Rilă rămase prins de pachetul pe care-l strângea la piept din răsputeri. Când simţi că zboară începu să strige: -Aoleo, hoaţo, pune-mă repede jos la pământ! Nu ţi-ar fi ruşine să furi cadoul unui copilaş! Plutea prin aer îngrozit dar nu îndrăznea să se desprindă de pachet ca să nu cadă. Moş Crăciun privi în sus, înspăimântat.
întinse braţele şi-l prinse pe Iepuraşul
-Ce-i cu tine, de unde vii aşa? Îl întrebă el pe Rilă. Iepuraşul tremurând tot de emoţie, îşi făcu puţin curaj şi răspunse: -Păi am căzut de sus, că eram prins de pachet. Şi el căzu ca şi Ariciul când l-a găsit în pădure. Iar Coţofana a vrut să-l fure. Şi de Crăciun... nu trebuie nimeni să fure cadoul altcuiva... De asta te-am căutat ca să-ţi înapoiez cadoul. La revedere, am plecat! -Stai puţin, vrei să spui că l-aţi găsit tu şi ariciul împreună?Eu mă oprisem pentru că văzusem că îmi căzuse unul dintre cadouri. Unde este Ariciul? -Mă aşteaptă în pădure, răspunse Iepurele. Tocmai atunci apăru şi vulpea cu limba scoasă: -Bravo, Rilă! Aţi reuşit deci, cu Coţofana, să-l prindeţi pe Moş Crăciun şi să-i inapoiaţi pachetul. Dacă ai şti Moş Crăciun câte fapte bune am făcut tot anul...Merităm şi noi ceva anul acesta! Rilă asculta uimit şi nu-şi putea crede urechilor. -Minţi! Tu împreună cu Coţofana aţi încercat să-mi furaţi pachetul. -Dar de ce să te creadă pe tine Moş Crăciun? -Pentru că dragă vulpiţă, toţi copii ştiu că eu ştiu cine ce face, cine spune sau nu adevărul şi cine minte. -Hai să mergem Rilă, nu avem timp de pierdut! Trebuie să-l găsim pe Aricică pentru că de fapt, cadoul era pentru el. Şi pentru tine am ceva! Sania săltă sprintenă printre copaci, iar în urma lor vulpea şi Coţofana au rămas triste întrebându-se unde oare au greşit.
Vânătorii lui Crăciun Hai Lerui Doamne, Au purces din nou la drum Hai Lerui Doamne, Arcurile-au încordat Hai Lerui Doamne, Câinii şi i-au dezlegat Hai Lerui Doamne. În poiana muntelui Hai Lerui Doamne, Iese cerbul Domnului Hai Lerui Doamne Cu coarnele rămurite, Hai Lerui Doamne, Cu mâţele aurite.
Toată oastea creştinească Astăzi să se veselească! O stea mare s-a ivit Sus, la Sfântul Răsărit. Şi străluce cu tărie Veste mare, bucurie! Că măritul Dumnezeu A trimis pe fiul său. Când îngerii sus cântau Păstorii se bucurau Pentru cinstea lui Iisus Cu puterile de sus.
Şi nouă de veselie Naşterea lui să ne fie! La mulţi ani veselitori, La aceste sărbători!
Nu distrugeţi magia Crăciunului!
Unul dintre obiceiurile de Crăciun ale românilor este legat de torsul si ţesutul lânii, obicei de care femeile erau tare mândre, ţesând pentru familie atât hainele pe care le purtau cât şi obiecte de impodobit casa cum ar fi ştergarele, paturile. Se adunau în şezători, mai multe familii la o casă pentru a avea mai mult. Femeile mai vârstnice le daădeau sfaturi celor mai tinere, iniţiindu-le în această meserie de tors şi ţesut lână şi cânepă. Pe lângă faptul că în şezători se muncea, în acelaşi timp era si un bun prilej pentru a afla veştile care circulau în comunitate, de a se spune ghicitori, proverbe, de a se cânta balade, de a se învăţa colinde, adică de a se păstra viu folclorul românesc.
Plugusorul este un alt obicei de Crăciun străvechi, în care cete de flăcăi pornesc cu plugul, semnificând fertilitate, constând într-o urare care să aducă recolte mai bogate în anul care vine. Acest obicei de Crăciun aduce veselie şi culoare sărbătorilor de iarnă, amintindu-ne şi de ocupaţia strămoşilor noştri care era agricultura.
Steaua
-
este
un
alt obicei
de
Craciun întâlnit la români care are loc în ajunul Crăciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copii între 7 si 14 ani. Obiceiul are
o
semnificaţie
religioasă fiind legată de steaua care s-a aratat celor trei magi de la Răsărit. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gătită cu hârtie colorată şi crenguţe de brad.
Prima figură desenată, aşa cum o cunoaştem astăzi,a bătrânelul simpatic, cu barbă albă, îmbrăcat în costum roşu, cu blăniţă albă, l-a născocit tânărul
Thomas Nast în anul 1862. Santa Claus devine pentru americani simbolul belşugului şi al fericirii în familie. Apoi au început serialele despre Moş Crăciun care au făcut înconjurul lumii. Fiecare dintre noi ştim că Moş Crăciun locuieşte în Laponia, aproape de Polul Nord. De aici el îşi ia zborul în fiecare iarnă, în sania trasă de reni nu înainte de a citi toate scrisorile de la copii, împreună cu sacul plin cu jucării.
Englezii îi spun Christmas, francezii Nöel, germanii Weichnachten, Christnacht, spaniolii Noche buena, dar marea majoritatea spun este un cuvânt de origine latină ,, crastinum"- creştin sau ,,creatione"- întruchipare. Una dintre cele mai frumoase legende despre naşterea Domnului nostru Iisus Hristos spune că Moş Crăciun era un cioban rău, care nu a vrut să o primească pe Maria să nască nici măcar într-un staul. Dar soţia lui, Crăciuneasa, care era o femeie miloasă a primit-o în cele din urmă pe Maria să nască într-un staul, dar fără acordul soţului său. Când a aflat Moş Crăciun de isprava soţiei s-a supărat şi i-a tăiat soţiei mâinile. Maica Domnului i-a lipit mâinile la loc. Cutremurat de minunea care s-a produs în casa lui, Crăciun s-a transformat pe loc într-un om blajin şi generos. El s-a trezit pe loc din beţie şi a împărţit de mâncare oaspeţilor dar şi vecinilor. Maica Domnului i-a dat drept pedeapsă în vecii vecilor, să vestească naşterea Domnului prin împărţirea de cadouri copiilor. Tot tradiţia mai spune că acei colaci pregătiţi de pentru a fi împărţiţi de Crăciun se împletesc şi trebuie să aibă două capete pe margină, ca simbol al braţelor tăiate
Aurora polară Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitateazonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit iniţial de Galileo Galilei, cu referire la zeiţa romană a zorilor,Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie.
Sărbătorile de iarnă Un colorit magnific al Finlandei îl are iarna. În părţile de sud ale ţării zăpada începe să cadă pe la sfârșitul lui noiembrie și se topește prin aprilie. În părţile de nord ale ţării iarna este mai lungă cu aproximativ o lună.
Cu venirea iernii, Finlanda se transformă într-o poveste de iarna. Despre finlandezi se mai glumește cum că se nasc cu patinele sau schiurile în picioare. În Finlanda sunt o mulţime de pârtii de diferite categorii, pe toate gusturile, echipate modern și iluminate pe timp de noapte. Pe la sfârșitul lui decembrie, sărbătorile de iarna sunt în toi, Crăciunul, Anul Nou. La peisajele fermecătoare, totul fiind acoperit de zăpadă, se adaugă și minunatele tradiţii finlandeze. Totul este ornamentat și înfrumuseţat încât ai crede că toată ţara s-a pregatit un an întreg pentru aceste sărbători. Printre alte tradiţii fiind și focurile de sărbători. Tradiţii importante ale sărbătorilor de iarnă mai sunt și sauna de Crăciun și totodată și dăruirea cadourilor. Momentul așteptat de toţi este vizita „Moșului Joulupukki”, care vine și împarte cadouri copiilor. Este un Moș Crăciun finlandez. El vine pe o sanie trasă de reni. Prima duminică din decembrie (de asemenea, numită “Prima Venire”) deschide sezonul de Crăciun. Mulţi copii folosesc calendare de pe care taie progresiv, zilele rămase până la Ajunul Craciunului. 13 decembrie este ziua Sfintei Lucia, sarbatorită cu o mulţime de lumânări şi de celebrări oficiale, în fiecare oraş. Cu cât se apropie Crăciunul, cu atât pregătirile cadourilor, a decoraţiunilor bradului de Crăciun şi a invitaţiilor la masa festivă intră, pe ultima sută de metri. În Ajunul Crăciunului, în Laponia familiile sunt de Crăciun la masă, însă o incursiune la saună, nu este lucru neobişnuit aici. Multe familii finlandeze se îndreaptă de asemenea către cimitire pentru a-şi aminti de morţi. La masă se serveşte terci cu o migdală ascunsă în ea –cautarea migdalei se intampla pe fundalul unui cântec tradiţional.
Servită în mod tradiţional între orele 17:00 – 19:00 în Ajunul Crăciunului, cina tradiţională este formată din şuncă coaptă în cuptor, rubarba, salata de sfecla roşie si alte produse similare. Ajunul Craciunului în Finlanda înseamnă colinde si cântece de bucurie speficice. Cadourile de Crăciun sunt daruite celor dragi în momentul serii. În mod oficial, Craciunul în Laponia se închie la 13 zile după data de 25 decembrie şi nu uitaţi de urarea: "Crăciun Fericit" în limba finlandeză se urează: "Hyvää Joulua!" Sauna de Crăciun
Sauna este o parte foarte importantă din viaţa finlandezilor, de aceea multe familii merg la saună de câteva ori pe săptămână. Dar sauna de Crăciun are o semnificaţie deosebită datorită faptului că după ce merg la sauna lasă toate relele
Așteptăm propunerile dumneavoastră pentru numărul următor la adresa de e-mail: filialasadoveanu@yahoo.com Biroul Filiale Colectivul Filialei ,,Mihail Sadoveanu "Iaşi Tehnoredactare: Teodorescu Ramona
Bibliografie:
Craciun Boris, (2008)Viaţa ilustrată, minunile, parabolele şi patimile lui Iisus Hristos, Iaşi- Portile Orientului Folclor literar (2005), Bucureşti – Editura Ştefan Vine iarăşi Moş Crăciun (2010), Iaşi- Portile Orientului Zlatina Galina, (2007) Un cadou neobişnuit, Bucureşti – Editura Ştefan