Numărul 5 noiembrie
Concurs cu
superpremii!
ÎN GALOP U N8O pagini
PENTRU PĂRINŢI
lor i a c i i n Priete
DE lA PăRInT E lA PăRInTE CU…
Mirela Horu Mbă, MăMică şi psiHo log
+ ţi pentru părin
Caii,
CUM ABORDăM sedinţa cu părinţii
cei mai P R IC E P U Ţ I DOCTORI
TRIMI PăREREA TA DEsPRE sUPlIMEnT
U O D CA rea
ÎN ECHITAŢIE,
u O c ic §
întotdeauna mai ai ceva de învăţat...
ATĂ
ISSN 2069 – 9494 ISSN-L 2069 – 9494
BANDĂ DESEN
Preţ: 7,99 lei
ar Chestion TE-nE
e l e r e i a v u i G i e i z u l a d n A Publicaţii de calitate pentru copii
[ r u t n Ave
e n u i s Pa
4
În echitaţie,
8
Giuvaierele Andaluziei
întotdeauna mai ai ceva de învăţat...
Pasiune
12
e i n e t e i pr
21
Un cal desenat pe cană
Refugiul Caii Lupilor
Sumar pasiune În echitaţie, întotdeauna mai ai
prietenie
aventur[
Postere ………………………… 17
Giuvaierele Andaluziei ………………… 8
ceva de învăţat ………………… 4 Un cal desenat pe cană ……… 21
Oraşul cailor ………………………… 10
Refugiul Caii Lupilor …………… 12 Paza bună... trece
Marea cursă (partea a doua) ………… 26
O dragoste cu năbădăi ………… 14 primejdia grea ………………… 24 Cum să alegi şaua ……………… 22 Poşta redacţiei ………………… 34
O dragoste cu năbădăi
i t ş e t n i m a i a Îţi m prima şedinţă de echitaţie?
C
14
PRINŢESA KATE
16
CONCURS
Premii extraordinare!
u siguranţă, pentru că este o experienţă de neuitat. Te invităm să citeşti în acest număr despre experienţele Alinei şi ale Dianei, două adolescente îndrăgostite de echitaţie. Urmăreşte pas cu pas emoţiile pe care le-au trăit ele, de la primul pas pus în scăriţă, la prima săritură peste obstacole. Alina are 16 ani, Diana are 15. Ele nu se cunosc personal, dar dacă s-ar întâlni, cu siguranţă, ar deveni cele mai bune prietene, pentru că amândouă vorbesc numai despre cai. Numărul acesta al revistei este unul special şi pentru că avem o surpriză pentru părinţii tăi – un supliment dedicat lor. Iată un argument în plus care să-i convingă să cumpere în fiecare lună revista ta preferată! Desprinde cele opt pagini de la mijloc şi îndeamnă-i pe părinţii tăi să le citească, să completeze şi apoi să trimită pe adresa redacţiei chestionarul de pe ultima pagină.
! ã t u c ã l p ã r u Lect
În galop 5/2011
Sc do pasi reşti d rie-ne Cale unea ta espre c orice a1 ai, pe Offi 3 Sept ntru a priete nima nie emb ces, şi l r Buc et. 8, c ie, nr. e la adr ureş 90, ame esa: T r ti, c a 8. he G od sa 0 Cele u pe ed poştal 1, secto rand r 5, i 0 mai tor@ 507 int 26 m vor eresant sz.ro fi p es Pasiune Prietenie Aventur[ www ublicat crisori e! .msz Director general: Mariana Mihălţan .ro Director de marketing: Adina Bojică
adina.bojica@msz.ro
Director de distribuţie: Dan Iordache Publicat de: Media Service Zawada Calea 13 Septembrie, nr. 90, The Grand Offices, et. 8, camera 8.01, sector 5, Bucureşti, cod postal 050726 Telefon: 021/410.91.93
dan.iordache@msz.ro
Redactor-şef: Diana Sava RedactorI: Ana Soviany Traducere: Metafrasis SRL DTP: Cătălin Constandache Fotografii şi ilustraţii: Shutterstock Tipar: MegaPress HoldingS S.A
www.msz.ro
and associated characters, design elements are owned and licensed by Media Service Zawada Sp. z o.o. Copyright 2011 Media Service Zawada Sp. z o.o. All rights reserved.
, E I | A T I H C E ~N na mai ai ceva de înv[\at!
PASIUNE Echita\ie
întotdeau
ăgostite r d în e t n ce uă adoles i distanţă una de o d u c ă rb tr tat de vo la sute de kilome Turnu Măgurele. s a p lo a laltă, din locuiesc port, asta, În G Luna ace ie. Alina şi Diana Târgu Mureş, cea rcabile în acest s lăcere. ţ a de echita ltă. Una este din eja rezultate rem eocamdată, de p doială, d ceala Una are d alaltă călăreşte, sunt însă, fără în ilor. a ă ce Amândou ate prietene ale c adevăr
A
lina Raluca Ceontea are 16 ani, este din oraşul Târgu Mureş şi a început echitaţia în urmă cu patru ani. Cea mai mare reuşită a ei a venit chiar în luna septembrie a acestui an, când a ocupat locul doi la o probă de concurs complet. Obiectivul ei: să atingă
4
performanţa. După cum mărturiseşte, pasiunea sa pentru cai a început de la vârsta de cinci ani, când „eram înnebunită după animale, vedeam la televizor diferite concursuri de echitaţie şi am ajuns să mă îndrăgostesc de acest sport.” Lucrurile serioase au început în 2007, când le-a spus deschis părinţilor că îşi doreşte să practice acest sport. La scurt timp după aceea, a şi început lecţiile. Adolescenta
recunoaşte că a resimţit din plin emoţia, chiar teama, începutului – „încă de la primul pas pus în scăriţă şi ridicarea în şa, când ajungi deodată sus, poate prea sus…”
Sunt at]tea lucruri de `nv[\at
Apoi, îşi aminteşte Alina, după ce ai început să ai încredere în tine, se învaţă mişcarea de bază la trap, la trap săltat. Lucrurile încep să se complice. Şi calul merge parcă mult prea repede. „Teama, uneori involuntară, neîncrederea, în tine şi în cal, precum şi
emoţiile începutului sunt pentru Alina doar o amintire acum, fiind înlocuite de experienţă şi obişnuinţă.
F[r[ team[
necunoaşterea mişcărilor te fac să te încordezi mult mai mult decât este necesar. Dar e frumos şi nu mai sunt decât câteva zile până la următoarea şedinţă. Te gândeşti deja că nu mai ai mult şi poţi merge la liber, să conduci tu calul, să sari peste obstacole şi, bineînţeles, să te primească la club ca sportiv. Cât poate fi de greu?” Dar până atunci mai e drum lung. „În următoarele şedinţe, începi să te iniţiezi şi în trapul aşezat... La ce mi-o fi trebuind trapul ăsta? Îl ştiu pe cel săltat, nu ajunge? Şi sunt atâtea la care trebuie să mă gândesc... Cum să le fac pe toate? Călcâiele jos, picioarele nici prea în faţă, nici prea în spate, să ţin genunchii strânşi de şa, să stau mai pe spate, dar să ţin şi spatele drept! E inuman!” Consolarea vine însă repede atunci când afli că toate acestea te pregătesc pentru galop. „Te gândeşti că mai ai de învăţat doar galopul şi le ştii pe toate. Echitaţia nu va mai avea taine pentru tine. Dar... şi galopul e de două feluri, în şa şi în scări...”
±i cele mai mici obstacole par uria§e
Ca orice tânăr aflat la început de drum în lumea echitaţiei, şi Alina a experimentat o serie de emoţii, de la frustrare şi neputinţă la mândrie. „Le ştiu pe toate: pas, trap aşezat, trap săltat, galop în şa, galop în scări, opriri,
pornirile nu prea îmi ies şi sunt apostrofată mereu de instructor, dar acum mai trebuie să mai conduc şi calul, şi nu pe unde vrea el, ci pe unde mi se spune şi, culmea, să-mi menţin şi poziţia corectă. După ore întregi de muncă, după ce antrenorul consideră că ţi-ai câştigat un echilibru suficient pentru a încerca, vine momentul primei sărituri. Emoţiile te copleşesc din nou. Mândria că ai avansat într-atât, dar şi neîncrederea că te vei descurca onorabil.” Momentul primei sărituri este unul pe care probabil niciun călăreţ nu îl va uita vreodată: „Obstacolul, deşi are doar vreo 20-30 de centimetri, ţi se pare uriaş de-a dreptul, iar calul tău va face un salt imens. Ţi se pare un film dat cu încetinitorul, când eşti pe linie dreaptă, îndreptându-te spre el.” Deşi bucuria călăriei a rămas neschimbată,
Tânăra recunoaşte uriaşa importanţă pe care o are legătura dintre călăreţ şi cu calul său. „Această relaţie este legată mai mult de simţuri şi ea apare în urma atingerii, a cunoaşterii şi a mişcării împreună cu calul”, spune fata, care remarcă faptul că de cele mai multe ori „călăreţii se simt mai liberi în prezenţa acestor animale, se deschid emoţional şi se dezvoltă psihic mai armonios.” Omul trebuie să ştie cum să se poarte cu prietenii săi necuvântători. „Trebuie să cunoşti calul, să-i înţelegi teama, frica; este un animal reticent, cu un puternic instinct de supravieţuire, nu trebuie să-l iei prin surprindere, pentru că nu-i poţi controla reacţiile. În fond, a fost atâta timp un animal sălbatic care avea ca singură scăpare fuga. Şi acum, la câteva ore de la naştere, mânzul se ridică în picioare, iar a doua zi aleargă. Să urci pe cal înseamnă să intri în ritmul naturii, să-i respecţi instinctele puternice, dar totodată să-l faci să te asculte, să ştie că tu eşti stăpânul.” Ce îi sfătuieşte Alina pe cei care nu au urcat încă în şa? Simplu: „Dacă sunteţi iubitori de cai şi vă doriţi cu adevărat acest lucru, sfatul meu este să vă urmaţi visul fără teamă, iar restul vine de la sine!”
Alina Ceontea
16 ani Locuieşte în Târgu Mureş Călăreşte la Clubul Hipic Romsilva tru Pe calul său îl cheamă Nis ă: Cea mai mare performanţ natului locul 2 la Finala Campio plet Naţional de Concurs Com (Târgu Mureş, 2011) : Cupa Alte participări importante natele Romsilva (2010), Campio pletă Balcanice de Probă Com la (2010), Cupa României ) Concurs Complet (2011
5
{ T I T S O G { r o l i R a c a D ~de Nelegan\a natural[
PASIUNE Echita\ie
din ni, este a a 5 1 e r a ne Statenco sa a VIII-a. Pasiu ie. a n ia g r o r la Diana Ge urele şi este în c firipe tot în copilă e d g în Turnu Mă ai a început să se ză „eleganţa atât ia ţ c ia ei pentru riseşte că aprec pite, dar şi senza u c o tu Fata măr a prietenilor cu c i-o dau imaginile ă c e naturală” fragilitate pe car care să nu-mi pla a i ş de forţă ed că există ceva minunaţi, au ace l cr cai. „Nu Sunt de-a dreptu ac să-i iubeşti.” f la un cal. i blândeţe care te ş eleganţă
V
isul Dianei este acela de a deveni o profesionistă în ale echitaţiei. Primul pas l-a şi făcut: anul acesta a urcat pentru prima dată în şa, la adăpostul Tei Toboc din Bucureşti. Cum a fost prima experienţă? Emoţionantă, mărturiseşte adolescenta, care adăugă: „La început, am crezut că şaua alunecă şi că voi cădea, dar a fost bine, deoarece calul era foarte relaxat şi cuminte, iar antrenorul îmi
6
vorbea calm şi m-a ajutat să nu mai fiu încordată în şa.” Şi dacă în sufletul fetei s-o fi strecurat şi puţină teamă, Diana spune că nici nu a apucat să o simtă: „Eram prea cufundată în prima lecţie de echitaţie. La urma urmei, de ce mi-ar fi teamă de visul meu?”
~ncredere deplin[ `n antrenor §i cal
Diana îi sfătuieşte pe toţi cei care nu au încercat încă bucuria călăriei să aibă curajul să o experimenteze: „Să nu vă fie teamă. Calul simte când îţi este teamă,
când eşti încordat. Aveţi încredere totală în antrenor şi în cal. Vorbiţi şi interacţionaţi cu calul şi de ce nu, daţi-i nişte bunătăţi.” Nefiind din Bucureşti, Diana nu merge constant la lecţiile de echitaţie. Pasiunea ei este însă de nestăvilit şi îşi alină dorul de călărit în mediul virtual. Este un foarte activ membru al grupului „Iubitorii de cai” de pe site-ul de socializare Facebook, unde postează frecvent comentarii şi fotografii. De altfel, oriunde le-aţi întâlni pe Alina şi Diana, la şcoală, la antrenamente sau, de ce nu, pe Facebook, puteţi fii convinse de un lucru: amândouă sunt, fără îndoială, nişte adevărate prietene ale cailor.
Diana Statenco 15 ani ele Locuieşte în Turnu Măgur Toboc din Tei l stu ăpo Ad la şte Călăre Bucureşti ă Alte pasiuni: limba englez
TINKERBELLA CONCEPT STORE Transformă universul * Prinţesa Lilifee * Capt’n Sharky c o pilului tău * Prietenii Cailor * Lumea Dinozaurilor T-Rex î n tr-o lume * Cei Şapte Prieteni * Felix * Rebella d e basm! Intră pe www.uniscan.ro şi beneficiază de oferta specială Vă invită să cunoaşteţi colecţiile:
BACK TO SCHOOL
Rechizite şi accesorii scolare de calitate, marca Spiegelburg International! Reduceri între 10% şi 20% în perioada 25 octombrie-25 noiembrie 2011. Livrare gratuită la o comandă de peste 200 de lei! SHOP ONLINE sau comenzi telefonice la numerele: 021.224.50.80/26
Magazinul Tinkerbella Galeriile Comerciale Cora Lujerului / magazin on line Tel: 021 - 430 13 31; 0733 300 904 www.uniscan.ro E - mail: tinkerbella@uniscan.ro
AVENTUR{ Rase de cai
Giuvaierele
Caii din rasa Andaluz ride – sunt cei c[l[ri\i la co asc[ ei trebuie s[ se fere taurilor. rapid de coarnele sunt În ciuda faptului c[ nt ni=te cai foco=i, su echilibra\i =i u=or de c[l[rit.
8
ANDALUZIEI Tocmai calmul, elegan\a =i mi=c[rile lor frumoase îi ajut[ s[ se prezinte cu succes la expozi\ii =i la demonstra\iile de dresur[. Mersul ritmat, trapul înalt =i galopul gra\ios îi ajut[ s[ se descurce f[r[ probleme la =colile superioare de c[l[rie. Lucreaz[ foarte bine =i în echip[. Înva\[ totul cu pl[cere.
M
inunaţii cai cu o siluetă perfectă, cu grumazul curbat şi cu un cap bine proporţionat, nu sunt foarte mari (au 152-157 cm la greabăn) şi sunt suri sau murgi (deşi pot avea şi alte culori). Nu sunt foarte rapizi, dar sunt foarte rezistenţi şi trăiesc mult. Primele demonstraţii de călărie cu aceşti cai au fost organizate la curtea regală a Spaniei în secolul al XVI-lea şi se mai organizează şi în zilele noastre.
Eroul din bronz
Cel mai renumit cal din istoria Spa niei a fost Babieca şi a fost călărit de eroul poporului spaniol din secolul al XI-lea, El Cid. Timp de 30 de ani, Babieca şi-a însoţit stăpânul la război. Când a murit, avea 40 de ani. S-au ridicat multe monumente în cinstea lui, iar unul dintre acestea se află la... New York. Dacă vrei să afli mai multe despre povestea lui, poţi găsi foarte uşor pe internet.
Salvaţi de călugări
Caii din rasa Andaluz se trag din poneii Sorraia (care se aseamănă cu tarpanul) şi din caii berberilor, aduşi din Africa. Sângele acestei rase s-a îmbogăţit timp de 300 de ani, amestecându-se cu cel al altor rase de cai din Europa şi America. În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, ca urmare a unor încrucişări nefericite, caii din rasa Andaluz aproape că au dispărut. Au fost salvaţi de nişte călugări care aparţineau unui ordin din Jerez de la Frontera, care s-au împotrivit recomandărilor regale de a-i încrucişa cu alţi cai mai solizi. Astfel, în grajdurile acestor călugări îşi au originea cele mai bune linii de cai din rasa Andaluz. Frumoasele exemplare au devenit cartea de vizită a oraşului şi, în fiecare săptămână, pot fi văzute la prezentările Şcolii Regale Andaluze de Călărie.
Verii din Spania
Numele de „cal andaluz” este incorect, deoarece Andaluzia era denumirea dată întregii Spanii. De aceea, din 1912, denumirea oficială a devenit „cal spaniol” (Pur Sânge Spaniol). Dintre familiile iberice de cai, cei mai apropiaţi sunt caii portughezi din rasa Lusitano – au aceeaşi provenienţă şi multe trăsături asemănătoare.
Frumuseţe exotică
Nasul frumos, ochii migdalaţi, coada şi coama bogate, ondulate le conferă un farmec aparte cailor spanioli.
9
AVENTUR{
Locuri inedite
În El Rocio nimeni nu se re gândeşte să acopelt. drumurile cu asfa ă, u Ceea ce ne dă no p, a ca românilor, bătăi de calităţi lo adus acestei mici nume din Spania un re e internaţional printr iubitorii de cai.
D
rumurile de acolo, acoperite de mocirlă, pot da de furcă chiar şi unui jeep sau unui cal obişnuit. Localnicele nu poartă niciodată pantofi cu toc cui. Dacă vezi vreun bărbat care merge pe jos, cu siguranţă, poartă cizme înalte de cowboy. Iar pe uliţe se văd doar urme de copite de cai şi niciun om. Urmele copitelor te conduc pe străzile de-a lungul cărora se află case cu un singur etaj. Au verande mărginite de bare din lemn. De ce? Ca să-şi lege caii de ele. În oraş poţi vedea un cal „parcat” exemplar, lângă un tractor şi o remorcă. Aceea este o parcare universală, spre deosebire de spaţiul aflat în faţa unuia dintre restaurantele din centru, care are o plăcuţă pe care scrie „doar pentru cai”. Este scris în limba engleză, dar şi în limba spaniolă, ca să înţeleagă toată lumea.
10
Păşunile şi fâneţele
El Rocio este poate unicul orăşel din Spania unde în piaţa centrală, în locul pavajului şi al chioşcurilor, se află o păşune bogată. Oamenii se deplasează prin spatele unui gard din lemn. Asta pentru a nu deranja armăsarii care îşi iau masa acolo. Când plouă, caii stau în grajdurile amplasate în piaţă. Intrările în grajduri au porţi mari. Deasupra fiecăreia se vede numele şi data începerii parteneriatului, denumit aici Hermandad, adică „frăţie”. Au fost construite pentru a-i proteja de bandiţi pe pelerinii care veneau în El Rocio. Pentru că aici, în locul în care s-a arătat Fecioara Maria, s-a ridicat unul
Oraşul cailor dintre cele mai importante locaşuri de cult din Spania. În piaţa din faţa acestui sanctuar, recordul de popularitate le aparţine poneilor. Copiii vor să-i călărească chiar dacă afară plouă.
organizează o tabără mare. Oamenii dansează, cântă şi, evident, călăresc. Întregul parc este străbătut de drumuri pentru cai.
Incredibil, dar adevărat
Domnişoarele din Andaluzia
Încet-încet, soarele începe să coboare printre nori. Cafenelele din apropiere se umplu de oameni. În locul maşinilor, se vede silueta unui cal. În şaua lui, este un călăreţ. Se opreşte în faţa unui bar. Călăreţul nu descalecă. Întinde mâna şi imediat apare un chelner cu băutura comandată. Nu, nu este o scenă de film, este o scenă reală!
În El Rocio, sunt câteva magazine alimentare care le aparţin unor chinezi. În rest, nu există decât magazine cu haine din piele, harnaşamente şi haine pentru flamenco, adică rochii pentru flamenco. În ciuda aparenţelor, în Andaluzia nu sunt purtate doar de dansatoare. În general, sunt cumpărate de turiste şi de femeile născute în Spania. Orice femeie îşi doreşte să aibă în dulap o astfel de rochie.
Fără cai putere
La Romeria de El Rocio este cea mai importantă sărbătoare a anului. La procesiune participă pelerini veniţi aici din întreaga Spanie. Timp de câteva zile, orăşelul cu aproximativ 1 600 de locuitori ajunge să găzduiască peste un milion de pelerini. Accesul cu vehicule
cu cai putere este interzis! Timp de câteva zile, în jurul orăşelului El Rocio, patrulează călăreţi îmbrăcaţi cu haine din piele şi pălării cu boruri largi, purtând bolerouri şi pantaloni împodobiţi cu dantelă. Străzile se umplu de căruţe care se aseamănă cu cele din Vestul Sălbatic. În jurul Parcului Naţional Doñana, se
11
PASIUNE Interviu
Undeva în inima Transilvaniei, în satul Şieu-Sfântu, în apropiere de Bistriţa, se află refugiul Caii Lupilor. Un loc aparte, situat în mijlocul naturii, unde, de câţiva ani, Ioana şi Simi Crăciun organizează cursuri de echitaţie, dar şi drumeţii, călare şi cu căruţa. În galop a stat de vorbă cu Ioana Crăciun despre marea pasiune a familiei sale pentru cai şi echitaţie.
Foto: Ovidiu Grovu
Refugiul
Caii Lupilor
Foto: Ovidiu Grovu
Locul unde caii se întorc acas[
12
–D e unde dragostea dumneavoastră atât de mare pentru cai? Şi cum a luat naştere ideea înfiinţării refugiului Caii Lupilor? Simi s-a născut la Herghelia din Beclean – părinţii lui erau angajaţi acolo. De aici a pornit pasiunea lui – de când „a făcut ochi”, el a văzut doar cai. I-a îngrijit, s-a împrietenit cu ei şi i-a încălecat. De când se ştie, vacanţele de vară erau petrecute în permanenţă în compania cailor. Astfel, mai târziu, i s-a propus să facă drumeţii călare prin munţi cu străini. Aşa a cutreierat călare tot judeţul Bistriţa-Năsăud. Pasiunea pentru cai era aşa mare, încât el şi-a dorit să aibă caii şi ferma lui. Astfel, a plecat să lucreze în străinătate pentru câţiva ani şi încet-încet a strâns bani pentru a-şi face herghelia. Primele achiziţii au fost două iepe, apoi a venit restul – a cumpărat puţin pământ, a construit un grajd mic, casa, cabanele de cazare. Şi, în câţiva ani, a început să se formeze refugiul Caii Lupilor. Eu, deşi am crescut „între betoane”, în Cluj-Napoca, am iubit caii de când mă ştiu – îi desenam, îi pozam şi mă rugam de părinţii mei să mă dea la cursuri de
nii „Româ aii, c iubesc nu ă dar înc act ştiu ex .” ce vor
echitaţie. Lor li se părea ceva periculos, aşa că nu am reuşit să îi conving. Dar soarta a făcut ca la vârsta de 14 ani să ajung în Franţa, la unchiul şi mătuşa mea, unde am învăţat să călăresc, să îngrijesc căluţii şi să merg în drumeţii. De atunci am ştiut că tot ce îmi doresc este să am o casă la ţară unde să pot ţine câţiva căluţi, câini şi pisici. Drumurile noastre, ale mele şi ale lui Simi, s-au intersectat în 2008, când, împreună cu mătuşa şi unchiul meu, căutam un loc în România unde să facem o drumeţie călare – România este un loc superb pentru aşa ceva. Aşa l-am găsit pe Simi şi de atunci lucrăm împreună la refugiul Caii Lupilor. –C aii Lupilor este, din câte am înţeles, o afacere de familie... Într-adevăr, se poate numi o afacere în familie, noi doi suntem singurii care ne ocupăm de această fermă, de cai şi de restul animalelor. Ne împărţim sarcinile cum putem şi încercăm să facem o echipă. Dacă iubeşti cu adevărat căluţii, şi munca o faci din dragoste şi trebuie să iasă un lucru bun.
–C e are special adăpostul Caii Lupilor faţă de alte centre cu specific ecvestru? În primul rând, eu cred că ne diferenţiem de celelalte centre prin faptul că ne ocupăm personal de cai – nu avem angajaţi care să cureţe boxele sau care să dea de mâncare căluţilor. Astfel, ne cunosc foarte bine, au încredere în noi şi noi în ei – suntem alături la bine şi la greu. De asemenea, nu am căutat niciodată să cumpărăm cai scumpi sau de rase deosebite. Simi spune de multe ori că parcă vin ei la noi. De-a lungul anilor, am adunat tot felul de cai – abandonaţi, care urmau să fie trimişi la abator, cai donaţi... fiecare are povestea lui specială. De exemplu, Tinu a fost un cal abandonat în Bistriţa – era aproape mort de foame şi de sete – a fost abandonat pentru că foştii proprietari considerau că „nu e bun pentru călărie”. De acolo a fost luat de un băiat pe nume Tinu (de unde i-am dat şi numele), care l-a ţinut cam două luni, după care s-a hotărât să ni-l dea nouă, pentru că a considerat că aici ar avea o soartă mai bună. În prezent, îl folosim pentru călărie la copii şi adulţi şi la drumeţii – este un cal excelent. Graf este un Pur Sânge Englez antrenat pentru obstacole, care a venit la noi în urmă cu doi ani. Proprietarul său l-a ţinut aici un an de zile, după care, din motive financiare, l-a abandonat. Acum îl folosim la călărie cu copiii şi, de asemenea, în septembrie, a debutat la concursul de anduranţă, la proba de 30 km, unde a câştigat locul 1. – Câţi oameni trec anual pragul centrului dumneavoastră? Cât de mult iubesc românii caii? Românii iubesc caii, dar încă nu ştiu exact ceea ce vor. E drept că sunt mulţi care ne trec pragul de multe ori din curiozitate, dar din păcate, sunt puţini cei care vin a doua oară... Nu vreau nici să îi supăr pe cei ce revin – avem clienţi fideli, dar sunt în minoritate.
– V-aţi gândit vreodată cum ar fi viaţa dumneavoastră fără cai? Nu ne putem imagina ce ne-am face fără cai. Ei sunt viaţa noastră şi pentru ei facem tot ce putem. Mai avem momente în care suntem dezamăgiţi, pentru că nu e uşor să ţii mulţi cai, mai ales într-o ţară în care echitaţia nu este îndeajuns de apreciată, dar totuşi noi nu vrem să ne dăm bătuţi – continuăm şi vedem că există îmbunătăţire de la an la an. Numărul oamenilor cu acest hobby creşte. – Aveţi vreo poveste sau o anecdotă, legată de cai, pe care să o împărtăşiţi cu noi? O poveste interesantă a fost acum câţiva ani, când era cam secetă şi nu prea aveam păşune pentru cai. Aşa că ne-am hotărât să ducem doi cai la fratele lui Simi, Mircea, care este, de asemenea, iubitor de cai. La el era mai multă păşune. Totul a fost bine, până când într-o dimineaţă ne-am trezit cu ei la poartă! Caii au rupt gardul cu care erau îngrădiţi şi au venit înapoi la refugiul Caii Lupilor. Şi drumul nu le-a fost tocmai uşor: au trecut două şosele, o cale ferată, un rău şi au trecut prin două sate. S-au chinuit puţin, dar dorul de casă a fost mai puternic. – În final, ce sfat le-aţi da copiilor care nu au călărit niciodată? Copiilor care nu au călărit încă le dorim să ajungă să călărească şi să nu uite niciodată că un cal are nevoie de multă iubire şi respect.
Caii Lupilor Unde se află? În satul Şieu-Sfântu, jud. Bistriţa-Năsăud Proprietari: Ioana şi Simi Crăciun Anul înfiinţării: 2003 Cai: 8 Servicii oferite: drumeţii călare, cursuri de echitaţie pentru începători, cazare, pensiune pentru cai
13
O DRAGOSTE CU N{B{D{I
Printesa
Kate Middleton, care anul acesta a devenit so\ia prin\ului William, mo§tenitorul tronului Marii Britanii, iube§te foarte mult caii. Dar are o mare problem[: este alergic[ la p[rul de cal!
P
ână de curând, Kate era o fată obişnuită. Dar s-a îndrăgostit de un prinţ şi s-a măritat cu el. Totul ar fi fost ca într-o poveste, dacă nu ar fi exista o problemă: prinţul William, ca şi restul familiei regale, adoră caii. Bunica prinţului, regina Elisabeta a II-a, are propriile grajduri, iar el, împreună cu fratele său, prinţul Harry, călăresc de când erau mici şi joacă adesea polo. Kate l-a urmărit de multe ori pe iubitul său participând la meciuri de polo, dar întotdeauna de departe. Ştiind totuşi cât de importanţi sunt caii pentru familia regală, Kate a învăţat să călărească şi merge uneori cu William la o plimbare călare. Întotdeauna se întoarce strănutând şi cu ochii roşii, din cauza alergiei sale. În cele din urmă, în timpul unui interviu, a recunoscut că, deşi îi
14
e t a K
plac foarte mult caii, nu trebuie să se afle în apropierea lor pentru că este alergică la părul de cal. În prezent, încearcă să ţină alergia sub control. „Cu cât petrec mai mult timp în apropierea cailor, cu atât mă deranjează mai puţin”, a declarat Kate. Prinţesa speră ca într-o bună zi să poată juca polo împreună cu soţul ei. Poate atunci va reuşi să se plimbe cu calul pe care l-a primit la nunta ei, un armăsar alb, din grajdurile crescătorilor Kladruby, numit Favory Alta XXI. Calul, primit de la guvernul Cehiei, se trage din una dintre cele mai vechi linii ale crescătoriei. Prinţesa şi soţul său merg cu plăcere la cursele de cai, pentru a vedea cum evoluează caii reginei Elisabeta. I-au susţinut şi la Epsom Derby din Surrey. Armăsarul regal a ieşit pe locul
al patrulea, fiind depăşit de caii... mamei lui Kate. După cum se poate vedea, prinţesa are în jurul său multe persoane pasionate de călărie – prietenul său, Sam Waley-Cohen este de mai bine de 30 de ani jocheu amator şi a câştigat prestigioasa cursă Cheltenham Gold Cup.
Foto: ibtimes.com
Starurile =i caii
Foto: dailymail.co.uk
PASIUNE
Concurs
Imaginea unui mânz lângă mama lui este una dintre preferatele noastre. Tu cât de mult îţi iubeşti părinţii? Cele mai ingenioase dovezi de iubire pentru mama, tata sau pentru amândoi îţi pot aduce unul dintre premiile de mai jos. Trimite dovada ta de iubire (poză, desen sau compunere) pe editor@msz.ro până la data de 10.11.2011 şi intră în tragerea la sorţi. Urmăreşte site-ul www.msz.ro şi participă şi la concursurile online.
2 penare în carouri
4 perii de păr
1 rucsac
1 hanorac 1 geantă de umăr
1 prosop de baie 3 portofele
C]§tig[torii concursului din num[rul 4
Lidia Iagăr –rucsac Stancu Roxana - umbrelă Ardeleanu Rodica – hanorac Alexia Cătutoiu – penar Maria Petrişor – tricou cu mânecă lungă Mihaela Mateuţa – hanorac Popoviciu Ana Claudia – penar
16
2 puşculiţe
Antonia Tomaziu – umbrelă Căruntu Delia – set de rechizite Alexia Gusu – tricou cu mânecă lungă Mateescu Andreea - set de rechizite Bianca Pasca - set de rechizite Cristina Calcan - set de rechizite Deak Eva - set de rechizite Dinu Valentina - set de rechizite
Câştigătorii sunt rugaţi să sune la redacţia revistei în termen de 30 de zile de la apariţia acestui număr pentru a comunica adresele unde pot fi trimise premiile. După această dată, premiile se vor reporta.
i le r u s r Concunuă şi pe o c ont i r . z s .m www
Galeriile Comerciale Cora Lujerului / magazin online Tel: 021 - 430 13 31; 0733 300 904 www.tinkerbella.ro; www.uniscan.ro We Create a whole World all around the Book!
ACTIVITATE PRACTICĂ
1
Alege o fotografie cu un cal şi fă o copie cu dimensiunile potrivite pentru cană.
2
Lipeşte copia fotografiei cu bandă adezivă în partea centrală a cănii.
Un cal desenat pe can[
Ai nevoie de: vopsea pentru pictat pe sticl[, tu§ pentru sticl[, pensul[, band[ adeziv[, o foarfec[, o can[.
3
Cu tuşul pentru sticlă, desenează conturul calului pe suprafaţa exterioară a cănii.
4
După ce se usucă conturul, colorează. Aplică apoi vopseaua într-un strat destul de gros.
21
PASIUNE În =a
l u f o t n a p a C i e s e r ă ş u n e C
Cum s[ alegi =aua Es ca atu te exact nc nişte p i când cump anto eri sunt p rea str fi buni. Dac ă âmţ şi îţi tr ece ch i, îţi fac bătă ef t Dacă s unt pre ul de plimba uri r a e. m mergi şi te îm ari, e greu s ă pie păţesc şi caii dici. La fel spate o când au pe şa pr aleasă. ost
Evident, şaua trebuie pusă întot deauna peste un valtrap curat şi uscat. În magazinele de specialitate, sunt de toate felurile: cu floricele, cu buline, cu dungi, cu eroi din benzi desenate, cu dantelă... Se poate comanda chiar şi un valtrap personalizat cu numele calului. Dacă şaua nu stă bine pe spatele calului, se poate adăuga un suport special din blană de oaie. Acesta reduce presiunea de pe spatele calului şi amortizează toate şocurile. Astfel, nu te doare spatele nici pe tine, nici pe cal. Şeile sunt diferite, deoarece sunt adaptate stilului de echitaţie.
22
Cele pentru dresură sunt mai înalte şi mai comode. Sunt destinate călăritului cu scări lungi. Oblâncurile lor sunt drepte şi lungi. Cele pentru sărituri sunt destinate călăritului cu scări scurte, în poziţie semiridicată şi au corpul foarte plat. Partea laterală este scurtă şi îndreptată spre faţă. Pot avea nişte blocaje speciale în
faţă şi în spate, care ajută călăreţul să-şi ţină gamba în locul potrivit. O şa universală este cea mai bună soluţie pentru tine, dacă încă nu te-ai hotărât ce să faci: să sari peste obstacole sau să călăreşti normal.
Abordări recreative
Şeile de competiţie, pentru curse, cele pentru femei sau cele western sunt alte variante. Multe dintre acestea sunt frumos decorate. Înălţimea şi greutatea călăreţului sunt foarte importante la alegerea şeii. Nu poţi călări pe o şa prea mică sau prea mare, deoarece nu vei putea interacţiona corect cu corpul calului.
Toate şeile, indiferent de model, sunt alcătuite din aceleaşi elemente. e partea Baza sau corpul şeii est faţă şi din spate se din te le ridica pe care se stă, iar părţi n, din tura şeii poate fi din lem numesc oblâncuri. Struc op ac erită terial special. Baza este metal sau dintr-un ma ă specială sau burete) cu o căptuşeală (o spum piele. şi totul este acoperit cu
Păr ţile latera le sunt alcătuite din bucăţi mar din piele, prevă i zute cu nişte p ernuţe moi pentru gen unchi, iar uneo ri au şi nişte elemente speciale în par tea din spate. Pe aces tea se sprijină picioarele noastre. Sub p ăr ţile laterale se află o bucată din pie le, care acoper ă două sau trei curele . De acestea, se prinde chin ga.
cială o curea spe Chinga este onată ţi c urtă), confe oară sf (lungă sau sc in d in bumbac, ua şa din piele, d e n ciuc, care ţi sau din cau i. lulu pe spatele ca
ŞAUA PENTRU SĂRITURI Partea pe care se stă tre buie să fie comodă şi să corespund ă dimensiunilor călăreţului. Pe ambele părţi ale şeii se prind nişte cureluşe mai subţi ri decât chinga, pe care se fixează scăriţele (care pot fi din plastic sau din metal). Acestea sunt fixate în aşa fel încât, în cazul căderii de pe cal, se desfac şi calul nu va trage călăreţul după el.
să fie comodă atât pentru cal, ntre gâtul calului şi oblâncul din faţă O ŞA lTrebuie l Îtrebuie cât şi pentru tine (şi nu invers). să fie destul spaţiu, pentru ca Trebuie să stea corect pe spatele şaua să nu roadă acel loc sensibil de pe PENTRU lcalului şi nu trebuie să-l deranjeze pe spinarea calului. TINE acesta în timpul mersului.
ŞA PENTRU DRESURĂ
ŞA LA COMANDĂ
Afl[ ce m[rime \i se potrive§te: Cele de 16”-17” sunt potrivite pentru persoanele slabe şi mici de înălţime; sunt recomandate pentru călăreţii de vârste mai fragede. Cele de 17,5” sunt potrivite pentru călăreţii maturi, cu o constituţie fizică normală. Cele de 18”-19” sunt potrivite pentru călăreţii bine făcuţi, mai solizi. Totuşi, lucrul cel mai important este ca şaua să se potrivească pe spatele calului. Trebuie să iei în consideraţie dimensiunile calului, dacă are sau nu ceafa ridicată. De asemenea, este important cât de dezvoltaţi sunt muşchii de pe umeri şi de pe spate ai calului. Nu e deloc uşor! Din fericire, firmele care produc şei angajează persoane bine
instruite, care călăresc şi care pot alege o şa potrivită şi pentru călăreţ, şi pentru cal. Adesea este de preferat să cumperi produse de marcă la mâna a doua, decât să cumperi o şa nouă, de calitate proastă.
23
PRIETENIE
La taclale cu +tefi
trece Paza bun[... primejdia grea B
ună! Sunt eu, Ştefi. Zilele trecute am făcut o plimbare prin pădurea de lângă clubul unde călăresc şi unde îmi ţin calul, pe Fulger. Data trecută nu ţi-am spus că am un cal, nu-i aşa? Asta pentru că nu am vrut să îţi spun totul despre mine de la început. Înainte de plimbare însă, la club s-a petrecut un lucru care m-a pus pe gânduri. În ziua aceea nu călărisem încă, lucrasem cu Fulger în manej. Calul meu a împlinit deja un an şi mă aştept la tot mai multe de la el. L-am învăţat să meargă în manej, ţinut în frâu şi să reacţioneze la comenzi: pas, trap, galop. Magda mi-a spus cât este de importantă este intonaţia mea în aceste momente. Când spun „pas”, trebuie să rostesc cuvântul rar, ca şi cum l-aş lungi, când spun „trap” – spun scurt şi repede, iar „galop” – melodios, punând accentul pe silabe.
24
Făceam exerciţii cu el de aproape zece minute, când, de-odată, din manej s-au auzit ţipete şi zgomote puternice. Am ieşit cu Fulger să vedem ce se întâmplă – una dintre elevele de la cursul de echitaţie era întinsă pe jos, lângă un obstacol. Roibu, unul dintre caii de la cursul de călărie, stătea foarte cuminte, lângă ea. Mi-am dus calul la grajd şi m-am dus să văd dacă pot ajuta în vreun fel. Prietena mea, Natalia, mi-a spus imediat ce s-a întâmplat. Fata care căzuse era o elevă nouă, dar se calificase pentru grupul de avansaţi. La curs, fusese adusă de mama ei, care încă de la început a încercat să o convingă pe Magda că fiica iei poate călări fără tocă (casca de protecţie). A asigurat-o că se descurcă foarte bine în şa, că este
Magda nu este o persoană răutăcioasă, care într-un astfel de moment să spună bucuroasă „Ţi-am spus eu!”, aşa că n-a zis nimic. S-a uitat la fată, care, din fericire, nu păţise nimic. Şi de data aceasta, toca îşi îndeplinise rolul. Mama fetei amuţise. I-a cerut scuze Magdei şi, imediat după cursuri, i-a servit cu un suc pe toţi cei care participaseră la neplăcuta întâmplare. Magda nu a vrut să se lase mai prejos şi ne-a invitat pe toţi la casa pădurarului. Soţia pădurarului ne-a servit pe toţi cu ciocolată caldă. Trebuie să vă spun ceva: toca nu este un accesoriu, vă asigură protecţia capului. Nu putem evita situaţiile neprevăzute, nici chiar atunci când suntem foarte atenţi
şi precauţi. Magda spune că un cal nu este un animal de pradă, este doar un erbivor şi în psihicul său este adânc înrădăcinată dorinţa de a fugi. O hârtie care foşneşte, un tufiş care trosneşte sau o persoană care iese pe neaşteptate dintr-o clădire ar putea fi un lup... Ca să ajuţi lumea să conştientizeze importanţa tocii, îţi propun să organizezi la clubul la care mergi o sărbătoare a căştilor. Toată lumea adoră sărbătorile. Nu trebuie decât ca în acele zile toată lumea care vine acolo să-şi împodobească tocile cu flori, panglici sau alte ornamente colorate şi strălucitoare. Băieţii le pot decora cu abţibiduri cu eroii lor favoriţi din filme şi benzi desenate. Astfel, casca ajunge să-ţi şi placă, pentru că este clar că toţi trebuie să o apreciem. Este „paznicul” capului nostru! Gata. Trebuie să termin pentru că s-a făcut târziu şi nu mi-am terminat temele. Trebuie să am note bune, ca să pot călări. Caii înseamnă totul pentru mine!
Te pup, ±tefi Scrie-mi… gate de cai, scrie-mi pe adresa Dac [ ai probleme le lor mei voi
Cu ajutorul prieteni hita \ie p! lo ga n Î i ie c\ da re un centru de ec ai [ ac D . ut aj te ar, încerca s[ de c[ l[rie extraordin voi or ct ru st in un u sa at prefer numerele viitoare n Î . ta as re sp de §i uri îmi po \i scrie r[ dui s[ v[ dau sfat st i vo [ m r da i, ca scrie despre scrisori. §i s[ v[ r[ spund la
Ilustraţie: Anna Miarczyńska
campioană şi a tot vorbit... dar Magda nici nu a vrut să audă şi i-a zis fetei să-şi pună casca. Fără discuţie! Mama s-a enervat, fiica a început să bombăne, dar a fost nevoită să facă ce i-a spus instructoarea. Câteva minute mai târziu, când Roibu s-a împiedicat, fata a căzut şi s-a lovit cu capul de obstacol. Natalia a văzut foarte bine totul, pentru că era în spatele ei!
25
Dar m-ai speriat!
Serios? Imposibil. Cum aş fi putut să-i fac rău inocentei Melanie? Din cauza ta mi-am luxat mâna.
(II) Ţi-am spus. Nu am făcut-o intenţionat. Nu vrei nişte suc?
Chiar dacă asta îmi încetineşte pregătirile...
Ai noroc că nu fac plângere împotriva ta. ... pentru competiţia de la Briarwood.
Eram atât de sigură de victorie şi acum să pierd din cauza ta.
Alo. Alo!
Nici măcar nu pot să ţin telefonul în mână.
O să te ajut şi o să fac ce îmi ceri până te vindeci.
Şi mai mult decât atât. Exact.
26
Începe chiar acum. Lustruieşte-mi şaua.
Să repet mişcarea? Fă o pauză. O să repet cu Andrea.
Îmi cer scuze, Max.
Şaua.
Bravo!
Ce mai aştepţi, Andrea?
Bine!
Ar trebui să te mai odihneşti puţin.
27
Ce zici de evoluţia ei?
Să schimb pasul este dificil. Data viitoare o să încerc să mut centrul de greutate în partea din spate.
Nu a stat destul de dreaptă.
Nu a ţinut genunchii strânşi.
O să îţi fac toate poftele.
Dar, Stephanie…
Dacă voi câştiga, o să-ţi fac un cadou.
Am ales-o deja pe Lisa. Iartă-mă, dar în acest an fiecare minut contează.
Ai talent de conducător, dar nu te poţi organiza. Şi nici eu. De aceea am ales-o pe Lisa. Şi eu sunt în căutarea unui îngrijitor.
Sigur.
Te interesează?
28
Va trebui să se adapteze programului meu. Toată lumea are greutăţi, dar trebuie să se descurce.
Nu am vrut să te supăr.
La ce te uiţi?
Caii tăi sunt atât de frumoşi!
Nu eşti atât de fraieră pe cât am crezut... Eşti atât de sigură? Lisa va regreta că suntem surori.
Ai putea crede că şi-a găsit o soră nouă la Pine Hollow.
Ştii de ce lucrează împreună?
Nu cred că sunt deloc realistă. Oare voi avea suficient timp să mă pregătesc?
Mama a comandat pizza. Veniţi la mine la cină?
Dacă comanzi şi ceva pe gustul meu.
29
Îmi pare rău, Stephanie. Mamei nu-i place anchois.
Vino cu noi.
Cu peperoni?
Super! Ajungem în curând, mama.
Îmi pare rău. Trebuie să mă antrenez cu Starlight.
Anchois? Cum poţi mânca aşa ceva?
Şi altceva?
Bineînţeles. Să mergem, ne aşteaptă.
Foarte simplu. Ne aşteaptă pizza…
Fetelor, aşteptaţi...
Dar...
30
Andrea Barry.
Se pare că avem un nou membru în club.
O versiune mai bună a lui Carole.
Ha, ha, ha!
Întâi, la pas, apoi, la galop.
?
Vaai! 31
Uită-te în faţă!
Plecăciune în faţa arbitrilor.
Galop de la F la G!
Arbitrii ar trebui să se încline.
Centrul de greutate trebuie mutat în spate.
Carole!
Nu vei câştiga!
Ei sunt prietenii mei acum. Pas, galop, cerc mic, cerc mare...
Andrea e mult mai bună decât tine.
Eşti dezorganizată.
Opriţi-vă!
Aş putea să te ajut.
Stop! Vă rog, ajunge!
32
Nu, e imposibil.
Lisa... E prietena ta cea mai bună. Spune-le.
Stephanie... De mine îţi place cel mai mult!
Ohh!
Ce îngrozitor!
Va urma A fost doar un coşmar...
33
, e r t s a o n e l e ag
Dr
M
ulţumim foarte mult pentru desenele incredibile pe care le-aţi trimis. Aşteptăm să ne trimiteţi în continuare pe adresa redacţiei (cea de la pagina 3) întâmplări şi desene cu şi despre cai sau despre orice alt animal pe care îl iubiţi. Poate în numărul următor o să aveţi surpriza să vă vedeţi numele şi desenul în revistă...
a Alexandr , n i t Mar i, Bucureşt 9 ani
Chivu, Cătălina u Bragadir ), v o f (jud. Il 11 ani
briela Luiza Ga haia tre Săman, S inţi) ed (jud. Meh
34
a-Maria Oana An rad, Dragu, A 10 ani
Andreea Ioana Dragu, Arad, 12 ani
Veronica Călin, Bucureşti, 12 ani
ta Trimite-ne pozfaavorit. alului re cai, sau a anim ice dore=ti desp Scrie-ne or ostea pentru prietenie =i drag @msz.ro or it animale pe ed nte scrisori sa re Cele mai inte vor fi publicate! www.msz.ro
Ariana Grigoraş, Constanţa
Mădălina Buţureanu, 12 ani
eţ, şcul o R ud. lore Ane ăria (j , Sec hova) Pra ani 11
Nu rata numărul următor!
+ un supliment pentru p[rin\i
urile c = o hi in La c iare, d de z
+ un c a d ou s u r p ri z ă
Afl[ mai multe in fo despre cadou prma\ii e www.msz.ro
Mai multe concursuri găsiţi pe www.msz.ro şi pe forumul de pe acest site
24
rie
mb noie