In Galop - 05 supliment

PENTRU PĂRINŢI

ÎN GALOP

De la părinte la părinte CU… Mirela Horumbă, mămică şi psiholog

, i i Ca

cei mai PRICEPUŢI DOCTORI

ORDăM CUM AB cu a ţ sedin ii ţ in r pă

tion-aner CheTsrimite

părerea ta despre nt suplime

Caii, cei mai pricepuţi doctori C[l[ria terapeutic[

În 1952, daneza Lis Hartel devenea prima femeie din istorie care câştiga o medalie olimpică într-o disciplină ecvestră.

Se întâmpla la Jocurile Olimpice de la Helsinki (Finlanda), unde Hartel cucerea argintul la proba de dresaj.

Ceea ce face rezultatul sportivei cu adevărat extraordinar este faptul că aceasta suferea de o boală foarte gravă (poliomielită), din cauza căreia era paralizată de la genunchi în jos.

Lis Hartel a spus atunci unei lumi întregi că lucrul cu caii a ajutat-o să-şi îmbunătăţească starea de sănătate şi multe voci o consideră pe sportiva din Danemarca ca fiind cea care a ajutat la popularizarea călăriei terapeutice.

Astăzi, călăria terapeutică este cunoscută cel mai adesea ca hipoterapie (denumire popularizată în anii ’60) şi specialiştii susţin că această formă de tratament este benefică copiilor şi adulţilor care suferă o gamă variată de afecţiuni fizice (în special locomotorii) şi psihice.

După cum explică Kati Gerlei, specialist de origine română stabilit în Israel, în cazul hipoterapiei, este „folosită mişcarea calului, de obicei la pas, pentru stimularea echilibrului şi sistemului motor, pacientul efectuând exerciţii de gimnastică, cu sau fără unelte de ajutor,

pentru o scară largă de scopuri terapeutice.”

Din punct de vedere fizic, hipoterapia ajută şi la îmbunătăţirea echilibrului, întărirea musculaturii şi stimularea reflexelor. Gerlei explică faptul că şedinţele se efectuează, de obicei, cu cel puţin doi terapeuţi: unul controlează calul, iar al doilea veghează asupra siguranţei pacientului. În cazuri mai grave, cum ar fi paralizia, un pacient este asistat de trei sau chiar patru terapeuţi.

Beneficiile hipoterapiei au fost observate la pacienţi cu afecţiuni diverse, inclusiv la cei cu disabilităţi

O leg[tur[ special[

În România, Centrul Galla de lângă Cluj, deţinut de familia Goia, a fost primul loc unde s-a pus în practică hipoterapia. „Călăria pentru persoane cu nevoi speciale este recunoscută a fi una dintre cele mai progresive forme de terapie. Abilitatea de a controla un cal la fel ca pe propriul corp induce încredere în sine, responsabilitate şi spirit de echipă. Mai mult decât toate este cu adevărat o experienţă frumoasă care creează o legătură specială între cal şi călăreţ”, povesteşte Sorin Goia pe site-ul centrului.

O şedinţă de hipoterapie durează între 20 şi 60 de minute, după un program individualizat, în funcţie de afecţiune. De altfel, fiecare şedinţă e gândită să producă o stare controlată, pentru ca cel aflat pe cal să-şi simtă mai bine propriul corp şi apoi pe cel al calului. Mişcarea animalului îl obligă să apeleze la instincte sale, la echilibrul natural al corpului, astfel că problemele de mişcare se ameliorează, iar comportamentul pacientului devine mai calm şi mult mai hotărât.

Afec\iune necondi\ionat[ fizice grave (chiar paralizie totală).

Apropierea de cai are efecte benefice şi pentru cei cu probleme mai puţin grave, „având în vedere că oricum călăria oferă un nivel înalt de satisfacţie, contact cu un animal deosebit, dar şi cunoaşterea progresivă a mişcării calului”, punctează Gerlei.

Călăria terapeutică ajută şi la stimularea abilităţilor de comunicare, „având în vedere că pacientul trebuie să se facă înţeles calului prin coduri verbale sau prin limbajul corpului”, explică Gerlei.

De asemenea, din punct de vedere emoţional, specialiştii vorbesc de o îmbunătăţire a stării psihice a pacienţilor care lucrează cu cai. Acest lucru se explică prin faptul că orice activitate desfăşurată cu caii întăreşte siguranţa de sine.

Şi la adăpostul Tei Toboc din Bucureşti se practică hipoterapia, beneficiarii fiind în mod special copiii de la centrele de plasament. Aceştia, povesteşte medicul Ilinca Cioculescu, trebuie să lupte cu trauma abandonului. Hipoterapia îi poate ajuta prin faptul că animalul este dispus să ofere afecţiune mult mai uşor şi mai necondiţionat decât omul. Copii cu grave pro­bleme psihice care au trecut pragul centrului bucu­reştean, au făcut certe progrese. „Am avut copii autişti care nici nu se uitau la noi, dar s-au uitat la căluţ.

I-au învăţat şi numele şi l-au şi pronunţat, ceea ce a fost o adevărată victorie”, povesteşte Ilinca Cioculescu. Copiii obţin astfel un

prieten adevărat, în care simt că pot avea încredere.

Sedinţa de hipoterapie

O sedinţă de hipoterapie începe cu participarea la hrănirea şi ţesălarea calului. Astfel, şi copilul, şi calul se obişnuiesc unul cu celălalt, iar animalul va recunoaşte vocea călăreţului şi va reacţiona mai bine la comenzi. Persoanele cu dizabilităţi nu călăresc cu şa. Spatele calului este acoperit cu o bucată de cauciuc, apoi cu o blană naturală şi cu o centură specială. Acest tip de harnaşament transmite mai bine mişcările şi căldura calului.

Terapeuţii poziţionează corpul copilului pe cal astfel încât acesta să obţină răspunsul potrivit, în funcţie de tipul de afecţiune.

Beneficii

Hipoterapia stimulează şi îmbunătăţeşte echilibrul, mobilitatea articulaţiilor, apetitul, digestia şi circulaţia sângelui, flexibilitatea, forţa şi coordonarea mişcărilor, timpii de reflex, funcţiile cardio-respiratorii, concentrarea, percepţiile şi senzaţiile (tare-moale), poziţia corpului.

Cum abordăm

SEDINŢA

CU PĂRINŢII Cu toţii ştim ce se întâmplă, de obicei, la o şedinţă cu părinţii – învăţătoarea sau diriginta vă împărtăşeşte lucruri despre copilul dvs., punând accentul mai mult pe aspectele negative decât pe cele pozitive şi, din această cauză, toată lumea devine crispată. Ba mai mult, începeţi să credeţi că nu sunteţi părinţi buni. După şedinţă, ajungeţi acasă, certaţi copilul şi speraţi ca totul să se rezolve. Uneori, îl forţaţi chiar să se mai înscrie la câteva cursuri opţionale. O decizie nu foarte inspirată, pentru că programul copilului este deja prea încărcat.

Vă

este cunoscut acest scenariu? Daca da, atunci haideţi să încercăm o abordare diferită, centrată pe soluţie. Şedinţa cu părinţii este o întâlnire între profesori şi părinţi, în care se face un schimb de informaţii despre

evoluţia elevilor într-o perioadă de timp şi aşteptările părinţilor referitoare la această evoluţie. Dacă nu există alte întâlniri individuale între părinţi şi profesori, şedinţa este singura sursă de informare pentru părinţi, deci extrem de importantă. „Participând la şedinţa cu părinţii poţi avea şi o altă perspectivă despre copilul tău, cea orientată spre zona de competenţe şi comportamente care indică gradul de adaptare al copilului la cerinţele sociale: în ce măsură reuşeşte să se concentreze şi să fie atent la un subiect timp de o oră, cum relaţionează cu copiii de vârsta lui, cu copiii mai mari, dar şi cu învăţătoarea şi profesorii, dacă este mai preocupat de partea analitică a materiilor (matematică, ştiinţele naturii) sau preferă partea mai creativă şi plastică (literatură, desen)”, spune psihologul Rodica Obancea.

De asemenea, adaugă aceasta, afli cum îţi poţi sprijini copilul să înveţe mai bine acasă, să aibă relaţii mai bune cu cei din jurul său, dar şi să-şi concentreze atenţia până finalizează tot ce are de făcut.

Lista cu subiecte de discuţie

„Ca părinte, este bine să ai o listă cu subiecte de discuţie importante pentru tine, legate de evoluţia copilului tău, de proiectele care se desfăşoară în şcoala, probleme administrative, concursuri etc.

Este bine să ştii ce anume te in­te­resează despre copilul tău (cum se descurcă cu programa şcolară, cu colegii, cât de implicat şi motivat este etc.) şi ce anume te interesează din evoluţia clasei, în general (nivelul la care sunt copiii comparativ cu alte clase, modul în care colaborează între ei, la ce activităţi extraşcolare participă împreună...)”, spune Anca Coman, mamă a doi copii.

Copilul trebuie consultat

Înainte de a ajunge la şedinţa cu părinţii, este oportun să ne pregătim, să ne facem temele. „Este important să vorbeşti cu copilul tău despre ce vei aborda la

şedinţă, iar după ce aceasta s-a încheiat să împărtăşeşti cu el ceea ce ai aflat şi să stabiliţi ce veţi face în continuare”, sfătuieşte Rodica Obancea.

Focus pe punctele tari ale copilului

„Înainte de şedinţă îţi întrebi copilul dacă a existat vreun eveniment deosebit despre care nu ştii şi care îţi poate fi comunicat şi asculţi varianta lui de explicaţie.

După şedinţă îi povesteşti copilului cele discutate, punând accentul pe partea con­structivă a întâlnirii şi pe modul în care este de preferat să evolueze el pentru a se integra în colectiv”, spune şi Anca Coman.

Din nefericire, noi, părinţii, ca şi profesorii, ne concentrăm în mod eronat (din punctul de vedere al psihologiei dezvoltării copilului) pe aspectele negative, când, de fapt, ar trebui punem în valoare punctele tari ale copilului. Şi asta pentru că avem tendinţa de a lua ca atare talentele şi punctele tari ale copiilor noştri. Considerăm că dacă se descurcă bine în acele domenii, nu trebuie să muncească în plus.

Dacă suntem atât de preocupaţi de lucrurile pe care copilul nostru nu le face chiar aşa de bine, ne transformăm în părinţi obositori. Este foarte posibil ca şi copilul să ajungă la fel de stresat precum părinţii şi îşi va pierde astfel interesul faţă de învăţătură. Se va întreba chiar de ce nu reuşeşte să-şi mulţumească părinţii indiferent ce ar face, iar efectul pe care îl obţinem este o demotivare constantă, mergând până la ideea renunţării la şcoală.

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale „Sistemul de învăţământ din România are carenţe mari în privinţa dezvoltării competenţelor emoţionale ale copiilor, aşa numita «inteligenţă emoţională», care este foarte utilă în viaţa adultă şi care ar trebui dezvoltată încă din şcoală. Ca părinte, este util să fii familiarizat cu aceste concepte şi să te asiguri că şi le însuşeşte şi copilul tău. La şedinţele cu părinţii, ar trebui să vă concentraţi nu doar pe rezultatele la învăţătură, ci si pe rezultatele acestor competenţe «soft»”, este de părere Rodica Obancea.

Aşa nu

Ce nu trebuie să facem în timpul şedinţei cu părinţii? „Nu trebuie să monopolizezi

discuţia către copilul tău, să intri în discuţii contradictorii neproductive cu părinţii şi profesorii, să îl împiedici pe profesor să îşi atingă toate punctele de pe ordinea de zi, să-ţi critici copilul sau pe colegii lui, să-ţi aperi necondiţionat copilul, fără să încerci să înţelegi dacă a greşit şi cum se poate repara greşeala”, enumeră Anca Coman.

Dacă învăţătoarea sau diriginta scoate în evidenţă doar părţile negative ale copilului, nu trebuie să îi purtăm pică. Rolul lor este de a-i ajuta pe elevi să devină mai buni, de aceea se axează pe disciplinele la care copilul are rezultate mediocre.

Părintele trebuie să facă diferenţa şi să se concentreze pe abilităţile şi talentele copilului. Că tot vorbim de acestea: ştiţi care sunt punctele tari ale copilului dumneavoastră?

Înainte de sedinţă

- Vorbim cu copilul despre ce subiecte vom aborda la şedinţă - Întrebăm copilul dacă a existat vreun eveniment deosebit despre care nu ştim, pentru a asculta astfel şi varianta sa

În timpul şedinţei

- Ne focusăm pe aspectele pozitive ale personalităţii copilului - Insistăm şi asupra dezvoltării abilităţilor emoţionale ale copilului, nu doar asupra rezultatelor la învăţătură ale acestuia - Nu monopolizăm discuţia către propriul copil, nu intrăm în discuţii contradictorii neproductive cu alţi părinţi şi profesori, nu criticăm copilul, pe colegii sau pe profesorii lui

După şedinţă

- Împărtăşim cu copilul concluziile şedinţei şi stabilim ce vom face în continuare, punând accentul pe talentele şi abilităţile sale

e t n i r [ p a l e t n i r [ p De la

AMINTIRILE PLĂCUTE, darul cel mai minunat pentru copiii noştri

Suntem în plină toamnă, calendaristic vorbind, aşa că pentru mulţi dintre noi creşa, grădiniţa şi şcoala sunt o constantă în viaţa noastră de părinţi. Ne străduim să facem ca totul să iasă bine, să fim punctuali, să avem copii (mai mici sau mai mari) bine educaţi, însă uneori cu toţii am avut momente în care lucrurile scapă de sub control şi starea de enervare ne copleşeşte pur şi simplu.

S

unt acele momente în care ai senzaţia că timpul se contractă şi iritarea ta atinge cote maxime. Parcă îmi imaginez momentul în care ai un proiect urgent de predat la serviciu, la care mai ai

ceva de completat şi copilul care trebuie dus la şcoală, sarcina ce cade tot în grija ta, tocmai azi face totul cu încetinitorul şi deja este târziu, iar acele ceasului din perete parcă se învârt şi ele mai repede. Evident, starea ta de mânie creşte şi ai nevoie să o descarci. Începi să ţipi la cine se poate şi, de obicei, începi cu copilul, fără să îţi dai seama că acest lucru te irită şi mai tare. Şi tocmai de aceea, uneori este de-a dreptul complicat să te pui în locul copilului şi să vezi ce-ai putea face altfel tu ca părinte.

Eşti convins că starea ta de nemulţumire este „din cauza copilului” şi este firesc să procedezi aşa. Şi dacă

Mirela Horumbă, mămică şi psiholog Este psiholog, consilier autonom şi psihoterapeut sub supervizare acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Este licenţiată în psihologie, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi absolventă a programului masteral de psihodiagnostic, psihoterapie experienţial unificatoare şi dezvoltare personală. Are stagii de formare în art-terapie, inteligenţă emoţională şi rezistenţă la schimbare, dramaterapie, hipnoză, managementul stresului, în psihodiagnostic şi psihoterapie experienţial unificatoare, analiză tranzacţională, programare neurolingvistică, terapie sistemică de familie, cuplu şi copil, tehnici de eliberare emoţională. Mai multe informaţii despre experienţa sa găsiţi pe www.mirelahorumba.ro

într-o zi ai afla că lucrurile nu stau deloc aşa?

Starea ta interioară îţi aparţine în totalitate, nu ţi-o provoacă deloc copilul. Însă asumarea ei este o altă poveste…

Comportamentul poate fi schimbat

Cum ar fi dacă ai afla că modul în care te

structurezi ca personalitate include modalitatea în care erai tratat de mama şi de tatăl tău când erai copil, precum şi de felul în care ei doi se purtau unul cu celălalt? Sunt aspecte pe care le copiem fără să ne dam seama şi, în momentele de copleşire emoţională, ele ies la iveală.

De câte ori ţi-ai promis că tu niciodată nu o să faci ca mama sau ca tata cutare lucru şi atunci când îţi pierzi controlul faci exact la fel? Şi o viaţă întreagă purtăm aceste lucruri cu noi. Chiar dacă biologic creştem, psihologic amintirile copilăriei lasă amprente emoţionale pe care nu le poţi şterge. Şi dacă cele pozitive îţi umplu sufletul de bucurie, cele negative te amărăsc o viaţă întreagă.

Iar comportamentele noastre au la bază aceste amintiri, care, odată ce creşti, nu le mai ai în registrul conştient (adică nu îţi mai dai seama de ele).

Parcursul nostru comun, prin intermediul fişelor de lucru, îşi propune să ne facă să devenim conştienţi de nişte aspecte pe care le putem schimba în comportamentul nostru, în beneficiul nostru personal, al copiilor şi familiilor noastre.

Nu ai nevoie de bani, ca să arăţi copilului iubirea ta

Prea adesea noi, părinţii, suntem luaţi de valul treburilor zilnice şi uităm că, pentru a-i arăta copilului iubirea, nu ai nevoie de niciun ban: o vorbă blândă, o privire duioasă, câteva minute în care, deşi eşti frânt de oboseală, stai să-l asculţi povestindu-ţi ceva care pentru tine este un fleac, dar pentru el este o mare aventură… Acestea sunt momentele speciale în care copilul se simte iubit, apreciat, valorizat… simte că este important pentru tine şi că el chiar contează. Pentru el, nu este important că tu nu ai un ban în buzunar sau pe card… este important să simtă că eşti acolo doar pentru el. Acestea sunt momentele în care tu eşti centrul Universului, eşti reperul la care el are nevoie să se raporteze pentru echilibrul său interior.

Vă invit la o călătorie în propria copilărie

Ce-ar fi dacă am putea să recreem acele momente magice ale copilăriei?

Hai să ne amintim acele momente în care inima noastră de copil vibra de atâta bucurie… Cum am putea face ca amintirile plăcute să fie o constantă în viaţa copiilor noştri?

Spaţiul de lucru al părintelui – nr. 1

Săptămâna 1: Care sunt momentele de bucurie ale copilului meu ? ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ………………………

Săptămâna a 2-a: Care erau momentele mele de bucurie când eram de vârsta lui ? ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ………………………

Săptămâna a 3-a: O amintire plăcută cu mama mea din perioada copilăriei a fost: ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ………………………

Săptămâna a 4-a: O amintire plăcută cu tatăl meu din perioada copilăriei a fost: ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ………………………

Dragi p[rin\i, Dorim să vă mulţumim pentru faptul că aţi cumpărat revista În galop şi sperăm că v-a făcut plăcere să citiţi primul număr al suplimentului În galop pentru părinţi.

Pentru că dorim să facem acest supliment cât mai interesant şi util pentru dvs., vă supunem atenţiei următorul chestionar (toate răspunsurile sunt opţionale). În acest fel, aveţi ocazia să ne împărtăşiţi părerea dumneavoastră despre acest supliment, precum şi despre alte subiecte pe care aţi dori să le regăsiţi pe viitor în interiorul acestuia. Trebuie doar să completaţi acest chestionar şi să-l trimiteţi prin poştă sau scanat pe email la editor@msz cu subiectul „Chestionar”.

Vă asigurăm că toate răspunsurile vor rămâne confidenţiale.

Vă mulţumim anticipat pentru ajutorul acordat.

Cu prietenie, MSZ

CHESTIONAR

1. Aţi mai cumpărat până acum şi alte publicaţii MSZ?

❏ Da

❏ Nu

2. Dacă da, ce brand-uri? Vă rugăm să bifaţi căsuţa corespunzătoare. ❏ Scooby Doo ❏ H2O ❏ Lazy Town ❏ ZhuZhu Pets ❏ Strawberry Shortcake ❏ Baby Looney Tunes ❏ În galop ❏ Poveşti cu animale. Mica bibliotecă ❏ Gormiti ❏ Fifi şi Floricelele ❏ Lumea poveştilor. Mica bibliotecă 3. Cum aţi aflat că revista În galop are un supliment pentru părinţi? ❏ Am văzut reclama la TV. ❏ Am văzut revista la chioşcul de ziare şi am citit pe coperta acesteia. ❏ De pe site www.msz.ro ❏ De pe alte site-uri. Care? ……………………………… ❏ Din alte reviste. Care? ……………………………… ❏ De la o/un prietenă/prieten.

4. Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult v-a plăcut acest supliment? Răspundeţi prin încercuire.

DELOC 1 2 3 4 5 6 7 8 9 5. Vă rugăm să evaluaţi suplimentul având în vedere următoarele:

Foarte bun Bun a) Subiectele abordate ❏1 ❏2 b) Stilul editorial ❏1 ❏2 c) Prezenţa sfaturilor psihologilor ❏1 ❏2 d) Designul ❏1 ❏2 e) Numărul de pagini ❏1 ❏2

Aşa şi aşa ❏3 ❏3 ❏3 ❏3 ❏3

10 FOARTE MULT Slab ❏4 ❏4 ❏4 ❏4 ❏4

6. Ce alte categorii de subiecte aţi dori să citiţi în suplimentul În galop pentru părinţi? ❏ Sociale ❏ Evenimente ❏ Sport ❏ Tradiţii ❏ Poveşti adevărate ❏ Shopping ❏ Altele. Care?…………………………

Foarte slab ❏5 ❏5 ❏5 ❏5 ❏5

❏ Nutriţie ❏ Horoscop

7. Aţi cumpăra suplimentul dacă s-ar vinde separat şi având un număr mai mare de pagini? ❏ Da ❏ Nu Dacă DA, ce frecvenţă de apariţie aţi vrea să aibă acesta? ❏ Lunară ❏ La două luni ❏ Trimestrială 8. Ce alte reviste pentru părinţi mai cumpăraţi? ………………………………………

9. Cine cumpără revista În galop din familia dvs.?

❏ Mama

❏ Tata

❏ Copilul

10. Vârsta dumneavoastră ..............

11. Sexul ❏ Masculin ❏ Feminin 12. Venitul net lunar al familiei dumneavoastră: ❏ Sub1.000 de lei ❏ Între 1.001 şi 2.000 de lei ❏ Între 3.001 şi 4.000 de lei ❏ Între 4.001 şi 5.000 de lei

❏ Între 2.001 şi 3.000 de lei ❏ Peste 5.001 lei

13. Câţi copii aveţi? …… Care este vârsta lor? Vârstă copil 1 …… Vârstă copil 2 …… Vârstă copil 3……

✃

De ce un supliment pentru p[rin\i?

Pentru că deja ne-aţi arătat că aveţi încredere în noi cumpărând copilului dvs. revista În galop. Pentru că unii dintre dvs. deja ne-au scris şi ne-au spus că împărtăşesc alături de copiii lor dragostea pentru cai şi animale, cel mai potrivit punct de plecare în dezvoltarea unei relaţii cât mai bune părinte-copil.

Pentru că, deşi totul în jurul nostru se schimbă cu o viteză ameţitoare, educaţia copiilor nu trebuie neglijată.

Din contră, trebuie să fie pe primul plan. Prin intermediul subiectelor abordate, vă vom oferi sfaturi practice care să vă ajute să vă cunoaşteţi şi să vă înţelegeţi mai bine copilul. Şi, de ce nu, şi pe voi înşivă.

Fiecare vârstă are propriile dileme şi probleme, de aceea, de fiecare dată, vom apela la cei mai buni psihologi şi pedagogi care să vă ajute să le înţelegeţi şi să le depăşiţi cât mai uşor. Împreună cu copiii dvs., ca o echipă, nu ca inamici. Acest supliment a fost gândit să fie cât mai practic – de la stilul articolelor, la format. Cele opt pagini, prinse la mijlocul revistei, pot fi desprinse uşor şi îndosariate separat (perforaţi în locurile indicate pe copertă). Nu uitaţi să completaţi chestionarul alăturat şi să îl trimiteţi pe adresa redacţiei În galop – prima revistă pentru copii din România, care are şi un supliment pentru părinţi.

Diana Sava