In Galop - 08 supliment

PENTRU PĂRINŢI

ÎN GALOP

De la părinte la părinte CU… Mirela Horumbă, mămică şi psiholog

7 ideeitrece mai

e r t n î a i \ a l Re armonie fra\i: vs conflict

de a p p cu mult tim copiii

CONCUprReSmii

!

e rdinar

extrao

Relaţia între fraţi: armonie vs conflict

Cât de frumos poate fi când ai un frate sau o soră sau când eşti părinte a doi sau mai mulţi copii şi te gândeşti că vor creşte împreună, că se au unul pe celălalt în viaţă... Doar că realitatea ne arată că nu se întâmplă întotdeauna aşa, iar fraţii ajung să fie într-o permanentă competiţie, să se îndepărteze unul de celălalt.

de Lidia Cotoşman

Problemele apar când

Am întâlnit multiple situaţii de acest gen, când, adulţi fiind, cei doi fraţi sau mai mulţi, ajung să nu se înţeleagă, să nu se caute sau chiar să se urască. Şi asta doar pentru că, în trecut, în copilărie, părinţii nu au ştiut să îi înveţe afecţiunea şi respectul reciproc. Sau, mai grav, din dorinţa de a-i determina să fie tot mai buni, având aşteptări tot mai mari, au creat competiţia, rivalitatea.

P

ână la un punct, competiţia e bună, determină copiii să se autodepăşească. Însă atunci când între fraţi e o diferenţă de vârstă de 2-3 ani, oricât ar încerca cel mic, pe perioada dezvoltării şcolare, să îl întreacă pe cel mare, nu va reuşi.

Problemele apar foarte devreme, la apariţia celui de-al doilea copil.

Ca urmare a oboselii sau a nerăbdării, părinţii oferă afecţiune diferenţiat sau îl responsabilizează pe cel mare mai mult decât este cazul. Adeseori, copilul cel mare începe să simtă gelozie, să îşi schimbe comportamentul, să îl denigreze pe cel mic sau, alteori, să se închidă în sine.

Mai târziu, conflictele apar de la o jucărie, o ciocolată sau de la un joc pe calculator. Când acestea sunt mărunte, lasă-i să şi le rezolve fără a interveni. Dacă însă cresc la o ceartă substanţială, poate chiar însoţită de agresivitate, trebuie intervenit. E o pro­ blemă delicată să ştii, ca părinte, să stingi conflictele între fraţi, astfel încât să nu lezezi pe niciunul dintre ei.

Complici, nu inamici Nu lăsaţi conflictele să crească, ca fraţii să îşi verse furia unul pe celălalt.

Dacă nu ştiţi cauza conflictului, staţi de vorbă cu fiecare, nepărtinitor. Un părinte nu este judecător. Dacă daţi

Lidia COTOŞMAN

este psiholog, psihoterapeut cu formare în Terapia Ericsoniană şi Hipnoză Clinică, trainer şi coach. A participat la numeroase programe de formare în Programarea Neurolingvistică (este Master NLP, Coach NLP) şi diverse forme de Dezvoltare personală şi Psihoterapie; susţine cursuri de dezoltare personală şi NLP.

Petreceţi mai mult timp cu ei Conflictele repetate între fraţi atrag atenţia şi spun că e nevoie să petreceţi mai mult timp alături de ei. Probabil că e timpul pentru activităţi realizate în comun şi pentru comunicare între membrii familiei.

Problemele trebuie discutate în mod serios, cu un limbaj adecvat vârstei lor – inclusiv ei să vină cu propuneri privind găsirea armoniei între fraţi.

Nu în ultimul rând, copii trebuie să vadă armonie între părinţi.

Dacă părinţii se susţin, se iubesc, se respectă, la fel vor face şi copiii. Nu puteţi cere copiilor ceea ce voi înşivă nu faceţi. Învăţaţi să îi iubiţi egal, necondiţionat, indiferent de notele de la şcoală sau de alte rezultate, indiferent cât de frumoşi sau inteligenţi sunt. Veţi crea astfel baza pentru formarea unor tineri echilibraţi şi încrezători.

se na=te al doilea copil dreptate unuia, celălalt se va simţi dat la o parte sau neînţeles. Puteţi, eventual, să facilitaţi negocierea între ei, să propuneţi soluţii, însă disputa trebuie să şi-o rezolve singuri. În acest mod, vor învăţa să fie mai târziu uniţi şi responsabili. Mai mult chiar, dacă e posibil, lăsaţi-i să îşi rezolve problemele singuri ca şi când ar fi complici, având propriile secrete. Copiii vor fi mai uniţi, mai responsabili şi vor învăţa să se protejeze unul pe celălalt. Aşadar, pâra nu trebuie acceptată sau încurajată.

Respectaţi personalitatea fiecăruia

Atunci când diferenţa de vârstă dintre fraţi este de aproximativ 3-4 ani, am observat mulţi părinţi care înscriu copilul cel mic pe urmele celui mare – aceeaşi şcoală, aceeaşi învăţătoare sau dirigintă, poate aceleaşi sporturi sau cluburi. Copilul cel mic va simţi o presiune permanentă din partea mediului, cu atât mai mult dacă rezultatele şcolare nu

sunt la fel de bune.

O simplă etichetă de genul „fratele tău era mai bun” poate marca pe viaţă copilul. E ca şi când acesta va creşte în umbra celuilalt, pierzând curajul şi încrederea în sine pentru totdeauna.

Copiii sunt diferiţi ca talente, inteligenţă, vârstă, nevoi, personalitate. Ţineţi cont de toate acestea şi apreciaţi egal, fără comparaţii. Deseori, unul dintre copii este mai neastâmpărat, cu mai multă energie. Nu puneţi această etichetă, aşteptând ca în orice clipă acesta să facă vreo

năzbâtie, pentru că el se „adaptează” şi îşi va intensifica aceste comportamente. Astfel de diferenţe creează rivalitate între fraţi. De asemenea, nu cumpăraţi haine sau telefoane copilului mai mic doar pentru ca le are fratele mai mare.

Fiecare lucru se oferă la vârsta potrivită.

7

IDEI

de a petrece mai mult timp cu copiii

preună cu Timpul petrecut îm pentru copii, familia este vital şi i. E o bucurie dar şi pentru părinţ ra oricine, fără pe care o poate savu i. Aveţi nevoie, investiţii foarte mar eativitate şi mai degrabă, de cr m. mult, mult entuzias

Excursii Nu trebuie să aşteptăm vacanţele în destinaţii exotice pentru a ne relaxa şi distra în familie! Şi excursiile de câteva zile, cele de la sfârşit de săptămână, pot dărui clipe de neuitat. Înainte de a pleca în excursie, ţineţi seama de sugestiile noastre:

Vizite la prieteni şi rude Socializarea este foarte importantă pentru cei mici! Îi puteţi încuraja mergând împreună în vizite la prieteni şi rude care au copii de vârste apropiate cu ale lor! De asemenea, o idee bună ar fi să

îi implicaţi în pregătirea pentru vizită! De exemplu, dacă mergeţi la o aniversare, cereţi-le părerea în privinţa cadoului pe care îl veţi cumpăra sărbătoritului!

Spectacole pentru copii Spectacolele pentru copii sunt distractive şi educative, dar le sunt şi mai folositoare celor mici dacă sunteţi alături de ei şi le explicaţi ce se întâmplă!

- documentaţi-vă în legătură cu destinaţia aleasă, pentru a şti ce obiective să vizitaţi; - păstraţi însă un echilibru şi nu transformaţi excursia într-o goană continuă după monumente şi atracţii turistice; păstraţi-vă mici răgazuri în care să admiraţi locurile din jur sau, pur şi simplu, să mâncaţi o îngheţată sau o pizza; Răspundeţi cu entuziasm întrebărilor lor şi... nu uitaţi să vă bucuraţi şi dumneavoastră de această experienţă! O scurtă reîntoarcere la universul copilăriei nu poate fi decât benefică pentru orice adult!

Activităţi în aer liber Fie că mergeţi cu bicicleta sau cu rolele în parc sau doar la iarbă verde, ieşirile în aer liber le vor oferi copiilor mediul ideal pentru a-şi

Câteva idei de activităţi ieftine şi distractive, pentru orice anotimp, de care vă puteţi bucura împreună cu copiii dumneavoastră!

- transformaţi drumul cu maşina sau cu trenul, dintr-o experienţă stresantă, în parte a distracţiei; puteţi inventa tot felul de jocuri şi poveşti!

Prăjituri preparate în casă Copiii adoră dulciurile, nu-i niciun mister. Aţi putea să fiţi consuma energia!

Jucaţi împreună cu ei jocuri sportive (de exemplu, tenis, fotbal sau badminton) şi, mai ales, împărtăşiţi-le entuziasmul!

O idee năstruşnică, dar pe care copiii o vor adora, poate fi (dacă staţi la casă) simularea unui picnic în

Jocuri clasice Într-o eră în care toată lumea, copii şi adulţi, aleargă după cele mai noi computer games, revenirea la jocurile clasice poate fi o bine­venită alternativă. De la „Nu te supăra, frate!” la rúmmy,

surprinşi să vedeţi cât de mult le place să-şi pregătească propriile deserturi! Desigur, totul se va face împreună cu şi sub supravegherea dumneavoastră. De fapt, aportul practic adus de copii la realizarea bunătăţilor va fi, cel puţin la început, destul de mic. Vor fi însă bucuroşi să facă diverse forme, să amestece propria curte! Nu aveţi nevoie decât de câteva gustări şi de o păturică, iar distracţia va începe de la sine!

Activităţi artistice Nu e nevoie să fiţi părintele unui mic Picasso ca să vă încurajaţi copilul să îşi exprime creativitatea prin artă! Puteţi stabili,

şah sau Monopoly, aşa-numitele board games pot fi o şansă de a petrece timp preţios cu copilul dumneavoastră, dar şi de a-l învăţa importanţa fair play-ului şi a respectării regulilor!

crema şi să decoreze preparatele. Copiilor le place să fie lăudaţi pentru reuşitele lor, aşa că o prăjitură gustoasă şi apreciată de toată familia, la care vor simţi că au contribuit şi ei, le va spori încrederea în ei înşişi. în fiecare săptămână, o zi dedicată artelor. Fie că pictaţi, vă „jucaţi” cu instrumente muzicale sau inventaţi poveşti, îi veţi oferi copilului nu doar un leac pentru plictiseală, dar şi un stimul pentru a-şi dezvolta creativitatea şi dragostea pentru frumos! De asemenea, puteţi vizita, ocazional, galerii şi expoziţii de artă!

Cel mai bine ar fi să vă interesaţi dinainte cu privire la specificul expoziţiilor şi să le alegeţi numai pe cele cu un conţinut adecvat vârstei copiilor.

e t n i r [ p a l e t n i r [ p De la

Copilul – marele meu profesor (II) Copilul e precum o oglindă – primeşti ceea ce dai – iar dacă îi dai în permanenţă ţipete şi ceartă, atunci sunt mari şanse să primeşti aceleaşi lucruri din partea lui.

~

n societatea românească actuală întâlnesc mulţi părinţi interesaţi de schimbarea atitudinii parentale, adică a comportamentului faţă de copil. Sunt mulţi dintre ei care doresc să înveţe să interacţioneze cu copilul fără ţipete şi nervi. E drept că e un exerciţiu foarte greu, însă, odată însuşit acest mod de a relaţiona, lucrurile devin mult mai simple şi, mai ales un fapt demn de luat în calcul, pe termen lung. Teoretic, este foarte simplu să ajungi în acel „punct 0” în care îţi dai seama că vrei să schimbi modul în care te comporţi cu copilul tău.

Analizează-ţi comportamentul Însă practic, cum faci acest lucru?

Odată ajuns în acest punct, este necesar ca părintele să îşi pună întrebarea: „Ce învaţă copilul meu din felul

în care mă comport, din acest comportament?”. În momentul în care părintele răspunde la această întrebare şi conştientizează ceea ce face şi îi transmite copilului, adică ÎŞI ASUMĂ RESPONSABILITATEA ce îi revine, urmează o a doua întrebare: „Ce aş fi putut face altfel în acea situaţie?” (ţin să fac o precizare: aici ne referim la situaţiile care ne cam dau bătaie de cap!). În clipa în care înţelege că ar fi putut gestiona altfel situaţia şi are o soluţie de rezervă, atunci, cu siguranţă, o va pune în practică. Ştiu din propria-mi experienţă că este nevoie de mult exerciţiu şi mai ales de dorinţa de a lua măsuri, de a face ceva, adică de autodisciplină, o componentă activă a inteligenţei emoţionale. Mulţi părinţi conştientizează acest aspect şi recunosc faptul că ei greşesc şi că din cauza lor au probleme cu copiii. Însă dincolo de conştientizarea situaţiei e nevoie ca părintele să acţioneze şi să o facă în maniera potrivită. Din păcate, suntem obişnuiţi să ne centrăm pe conflicte în loc să ne centrăm pe soluţie.

Focus pe soluţie, nu pe conflict Şi cum se face descentrarea de pe conflict şi centrarea pe soluţie? E nevoie, pentru început, de o bună

Mirela Horumbă, mămică şi psiholog Este psiholog, consilier autonom şi psihoterapeut sub supervizare acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Este licenţiată în psihologie, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti, şi absolventă a programului masteral de psihodiagnostic, psihoterapie experienţial unificatoare şi dezvoltare personală. Are stagii de formare în art-terapie, inteligenţă emoţională şi rezistenţă la schimbare, dramaterapie, hipnoză, managementul stresului, în psihodiagnostic şi psihoterapie experienţial unificatoare, analiză tranzacţională, programare neurolingvistică, terapie sistemică de familie, cuplu şi copil, tehnici de eliberare emoţională. Mai multe informaţii despre experienţa sa găsiţi pe www.mirelahorumba.ro

înţelegere a lucrurilor. Să ne gândim, de exemplu, la un părinte care a spus de trei ori un lucru, dar îmbunătăţirea aşteptată tot nu s-a întâmplat şi care obişnuieşte să se certe cu copilul pe aceleaşi subiecte timp de câteva săptămâni. În momentul în care părintele sesizează acest tip de comportament (care este epuizant, presupune un consum enorm de energie), ar fi bine să îşi pună întrebarea de care vorbeam la început:

„Ce învaţă copilul din comportament meu?” şi apoi să facă un efort să se pună în locul copilului şi este posibil să-şi dea seama că percepţia lui nu e aceeaşi cu cea a copilului. În acest mod, părintele află de la copil exact ce poate schimba în abordarea personală.

Dacă părintele ţipă mereu la copil, acesta o să înveţe să ţipe; dacă părintele se ceartă mereu, copilul o să înveţe să se certe, iar prima persoana cu care se va certa şi la care va ţipa va fi părintele, pentru că de la el a învăţat asta.

Relaţiile se pot optimiza Presupunând că suntem deja în procesul educaţional şi maniera pe care am folosit-o până acum nu a fost întotdeauna cea potrivită, sunt fireşti întrebările: se pot îndrepta relaţiile?

Dacă n-am ştiut la început cum să ne comportăm cu copiii noştri, dacă am greşit pe parcurs, putem îndrepta lucrurile? Putem reface relaţia cu copilul nostru, reluându-o din acel „punct iniţial”?

Părerea mea este că, din fericire, relaţiile se pot repara, optimiza.

Important este ca părintele să conştientizeze, cum spuneam, nevoia de a se schimba şi să înţeleagă că el este cel care trebuie să facă primul pas, să nu aştepte din partea copilului.

E destul de delicat să înţelegi că, la un moment dat, nu ai ştiut şi nu ai putut să faci mai mult pentru relaţia cu copilul tău. Totuşi, în momentul în care îţi dai seama că ai fi putut face lucrurile altfel, nimic nu te împiedică să acorzi a doua şansă.

Sunteţi pregătiţi să vedem cum stau lucrurile? Fişa de lucru ne aşteaptă...

Spaţiul de lucru al părintelui – nr. 4

Săptămâna a 13-a:

Sunt multe/destule situaţii în care ţip la copil? ………………………………………………………

……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ………………………

……………………………………………………… ………………………………………………………

………………………

………………………

Săptămâna a 14-a: Funcţionează comportamentul obţinut pe terme

n lung?

……………………………………………………… ……………………………………………………… ……………………………………………………… ……………………………………………………… ……………………………………………………… ………………………………………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

Săptămâna a 15-a: Cine din familia mea foloseşte/a folosit acest

model? ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ………………………

……………………………………………………… ……………………………………………………… ………………………………………………………

………………………

………………………

………………………

Săptămâna a 16-a: Ce aş putea face diferit? ……………………………………………………… ……………………………………………………… ……………………………………………………… ……………………………………………………… ……………………………………………………… ………………………………………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

Recomandare

Cartea „Adevărul despre adolescente”, apărută în 2012 la Editura Trei, le are ca autoare pe Karen Zager şi Alice Rubenstein, ambele fiind psihologi cu specializare în problemele adolescenţilor, parentaj şi probleme de cuplu.

Ca psihologi (specialişti) cărora le place să discute cu adolescenţii despre grijile şi preocupările, succesele şi eşecurile, conflictele şi visele lor, autoarele sunt hotărâte să răspundă la întrebarea care apare cel mai adesea: „Ce este normal la această vârstă?”

Tinerii de acum sunt diferiţi de modul în care am fost noi: tehnologia, societatea, relaţiile sunt altele. Iar ca să vii tu ca mamă cu teorii de genul „pe vremea mea” rişti să fii considerată persoană ciudată.

Adevărul despre adolescente Utilitatea acestei cărţi provine dintr-un stil de abordare extrem de pragmatic: ele nu au plecat de la ipoteza invalidată că ştiu nevoile adolescentelor, ci de la o abordare diferită. Adică tinerele au avut de răspuns la următoarea întrebare: „Dacă aţi avea şansa să discutaţi în particular şi confidenţial cu un expert care cunoaşte şi înţelege foarte bine preocupările adolescentelor de astăzi, ce l-aţi întreba?”

La aceeaşi întrebare au răspuns şi părinţii. Astfel, s-a născut această carte care cuprinde o multitudine de idei despre cum să facem faţă tuturor problemelor, atât din perspectiva adolescentei, cât şi din perspectiva parentală. În timp ce citeşti această carte, reţine, te rog, că aşa cum nu există un singur

înţeles pentru cuvântul „normal”, la fel nu există un singur răspuns corect la multe dintre aceste întrebări. De aceea, vei găsi mai multe variante de răspuns la aproape fiecare aspect.

Vei profita cel mai mult de pe urma acestei cărţi dacă vei face în felul următor: prima dată citeşti toate răspunsurile la o întrebare, apoi te gândeşti la propria situaţie, pentru a analiza ce ţi se potriveşte. Îţi recomand să-ţi păstrezi mintea deschisă şi să ai curaj să încerci lucruri noi. Vei găsi multe sfaturi şi idei.

Aşadar, dacă eşti părinte de adolescent, cumpără cartea „Adevărul despre adolescente”, apărută la Editura Trei şi scrisă de două specialiste în domeniu, Karen Zager şi Alice Rubenstein.

Recomandare propusă de psihoterapeut Mirela Horumbă

CONCURS

Cărţi pentru părinţi Editura Booklet se alătură şcolarilor de toate vârstele, oferindu-le cărţi şi caiete dedicate în­ vă­ ţării limbilor străine, ştiinţelor, precum şi materiale de pregătire pentru examenele naţionale.

Tinerii cititori vor afla din cărţile noastre cum să rezolve exerciţii de matematică, fizică sau chimie, să înţeleagă texte literare şi să scrie compuneri, să citească, să scrie şi să vorbească în engleză, franceză, italiană, spaniolă şi ger­ mană şi, nu în ultimul rând, să se pregătească pentru examenele naţionale, de bacalaureat

şi pentru admiterea la facultate.

Prin oferta noastră de carte mereu îmbogăţită, ne propunem să venim în întâmpinarea intere­ selor de studiu şi perfecţionare a cititorilor noştri şi să oferim un punct de reper în piaţa de carte educaţională din România.

Pentru a vizualiza oferta noastră de carte şi pentru comenzi, puteţi accesa site-ul nostru www.booklet.ro sau la telefon 021.430.30.95.

Pentru comenzi, ne puteţi scrie la adresa de e-mail: comenzi@booklet.ro

Spune-ne care este ultimul sfat pe care i l-ai dat copilului tău şi ai vrea ca acesta să-l urmeze şi poţi câştiga un pachet de cărţi de la editura Booklet. „Gloss, parfum şi gălbenuş ghid de înfrumuseţare pentru femei” de Georgiana Ilie + „Paris Ghid turistic” = 3 pachete „Mâncăruri lacto-vegetariene” de Elena Popescu + „Dicţionar de sinonime”= 3 pachete Trimite răspunsul tău la adresa de e-mail: editor@msz.ro, însoţit de datele tale de contact până pe 10 martie. Vom premia 6 din cele mai interesante sfaturi.

Câştigătorii concursului din numărul 7: Fulop Ana, Iordache Cristina Mihaela şi Mircea Anghel au câştigat câte un pachet de cărţi „Bunele maniere” de Mirela Schmoll + „Cum să scrii o compunere” de Ioana Triculescu şi Mădălina Buga-Moraru Popa Alexandra, Ellena Ellena şi Georgeta Chiş au câştigat câte un pachet de cărţi „Cum să organizezi o petrecere” de Mirela Schmoll + „Ortografie, ortoepie şi punctuaţie” de Vasilica Zegreanu