In Galop - 10 supliment

PENTRU PĂRINŢI

ÎN GALOP

De la părinte la părinte CU… Mirela Horumbă, mămică şi psiholog

l ia Copiluroaste. note pcţionezi? a

Cum re

i i ţ u l ă c d n â C

devin actori

Teatrul : ecvestru

CONCUprReSmii

!

e rdinar

extrao

Teatrul ecvestru:

când căluţii devin actori mereu Prietenii noştri, căluţii, sunt prieteni devotaţi, surprinzători! Nu sunt doar pioni. Pot fi, şi tovarăşi de încredere şi cam nu vă aşteptaţi, suntem convinşi că la asta . chiar actori cu acte în regulă Teatrul ecvestru (cunoscut în lumea anglo-saxonă şi ca hippodrama) defineşte spectacolele dramatice în care un rol important îl au caii şi călăria. Deşi are o istorie destul de veche în Occident, în România s-a organizat până acum doar un singur spectacol. Premiera a avut loc în urmă cu doi, la Bucureşti. „Galop Show” a fost organizat de MB Telecom şi Asociaţia Ecvestră Galop şi s-a desfăşurat

Spectacol cu 20 de cai În primul rând, realizarea unui astfel de spectacol presupune găsirea unui producător care să dorească să se implice într-un asemenea proiect şi a unei echipe care să aibă acelaşi vis – de a realiza un spectacol prin care să arate lumii întregi relaţia dintre om şi animal şi care să fie capabili să pună într-un show ceea ce simt. Din păcate, Cezar Manolescu nu poate spune în momentul de faţă când

va fi organizat în România următorul spectacol de acest gen.

Pregătirea pentru spectaculosul eveniment din 2010 a durat câteva luni. Spectacolul, la care au luat parte 20 de căluţi, a fost împărţit în două părţi şi 15 secvenţe, printre care: „Căluşari” (un ansamblu de căluşari în „dialog şi competiţie” cu trupa de călăreţi a Asociaţiei Ecvestre Galop), „Cascadorie, măiestrie şi echilibru în galop”, „Graţie şi artă în paşi de dans”, „Lupta cu balaurul” (demonstraţie de

în zilele de 1 şi 2 mai la Arenele Romane.

Evenimentul a fost, după cum spun reprezentanţii Asociaţiei Galop, „o demonstraţie de măiestrie, artă şi virtuozitate, în care reprezentaţiile călăreţilor din arenă s-au împletit cu dansul şi muzica prezentate pe scenă”.

Cezar Manolescu, membru al Asociaţiei Ecvestre Galop, a avut ideea organizării acestui spectacol. „Prima amintire

mânuire a suliţei contra unui balaur), „Moment medieval” (turnir în faţa prinţesei şi a prinţului). Tematica pe care s-a bazat spectacolul a fost identitatea naţională.

Copiii sunt mai disciplinaţi Cezar Manolescu este şi antrenor de echitaţie şi lucrează atât cu adulţi, cât şi cu copii. Mărturiseşte că preferă să lucreze mai mult cu cei mici, pentru că ataşamentul şi iubirea lor faţă de cai şi de animale, în general, îi face să

fie mai disciplinaţi decât alte persoane. „Sunt multe motive pentru care copiii ar trebui

„Cirque du Soleil cu cai”

care-mi vine în minte când mă gândesc la ce am realizat este că mi-am împlinit un vis pe care-l aveam de 20 de ani şi pentru asta ţin să mulţumesc producătorului care m-a ajutat şi mă consider datorită lui un om norocos, poate cel mai norocos”, spune organizatorul. să călărească, dar o să mă rezum la trei, cele mai importante: un prim motiv este apropierea dintre om şi animal, al doilea este faptul că echitaţia este un sport complex care, pe lângă faptul că pune în mişcare peste o mie de muşchi, educă şi psihicul şi al treilea motiv este faptul că se practică în aer liber şi ajută la desprinderea de cotidian”, explică Manolescu.

Bunicul teatrului ecvestru Povestea teatrului ecvestru începe undeva la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, în Franţa şi Anglia.

Bunicul acestei discipline este considerat

Astăzi, compania cel mai des asociată cu teatrul ecvestru provine din Quebec, Canada, şi a fost înfiinţată de Normand Latourelle, unul dintre creatorii celebrului Cirque du Soleil.

Este vorba de compania Cavalia, lansată în 2003, care se prezintă ca fiind purtătoarea unui „omagiu unic adus legăturii vechi de când veacurile dintre om şi cal”.

Până acum, compania a susţinut două spectacole grandioase, etichetate de jurnalişti ca fiind un fel de „Cirque du Soleil cu cai”.

Primul, intitulat Cavalia: A Magical Encounter between Human and Horse („Cavalia: O întâlnire magică între om şi cal”), a fost jucat de peste 1 800 de ori, fiind văzut de peste trei milioane de spectatori din America de Nord şi din Europa. La spectacol iau parte peste o sută de artişti, inclusiv aproximativ 50 de cai.

Philip Astley (1742–1814), unul dintre pionierii circului modern şi un mare iubitor de echitaţie. De altfel, un moment important în istoria hippodramei a fost când englezul a ridicat un amfiteatru care îi purta numele (Astley’s Amphitheatre).

Aici erau prezentate acte artistice care aveau în prim plan caii şi care conţineau atât elemente de circ, cât şi elemente dramatice, tipice lumii teatrului.

Amfiteatrul lui Astley s-a bucurat de un succes enorm în epocă, ce a continuat şi după moartea creatorului său. De pildă, amfiteatrul este evocat în 1836 de Charles Dickens în volumul de reportaje „Schiţe de Boz” (Boz era unul dintre pseudonimele sub care este cunoscut marele scriitor).

Cel de-al doilea spectacol montat de Cavalia, Odysseo, a avut premiera în toamna anului trecut. Compania îşi prezintă noul show astfel: „Avându-i alături pe credincioşii noştri tovarăşi, am călătorit în toate colţurile lumii, am construit poduri între culturi şi am apropiat oameni risipiţi pe întreaga planetă. Odysseo este o expresie şi o celebrare a acestei călătorii excepţional de emoţionante.” Ca şi primul spectacol, şi Odysseo este o producţie grandioasă, la care participă cai, călăreţi, acrobaţi, dansatori şi muzicieni ce cântă live. Este, spun cei de la Cavalia, „o călătorie către o lume unde visele şi realitatea se împletesc”.

Spectacolele de teatru ecvestru au crescut în popularitate pe parcursul secolului al XIX-lea, când a înregistrat cea mai mare glorie. De altfel, specialiştii susţin că hippodrama a reprezentat una dintre manifestaţiile artistice preferate de publicul larg până când a luat avânt cinematografia, la începutului secolului al XX-lea.

Copilul ia note proaste Cum reacţionezi?

Toţi părinţii visează ca propriii lor copii să aibă note mari, să se mândrească cu ei, să fie apreciaţi la şedinţele cu părinţii. Trebuie să vă spun că, dincolo de dorinţa de bine pentru propriul copil, stă nevoia părinţilor de a fi apreciaţi, ca şi când reuşita copilului reprezintă reuşita părintelui în acest rol esenţial. de Lidia Cotoşman

Detaşează-te de nevoia de a fi

D

in acest motiv, atunci când copilul nu întruneşte aşteptările părintelui, atunci când copilul vine cu note proaste, părintele e dezamăgit, furios, se simte vinovat sau trist. Ba mai mult, am cunoscut părinţi care au ascuns colegilor de serviciu sau prietenilor, ruşinaţi fiind, nereuşita copilului la un examen sau notele slabe. Dacă vei reuşi să te detaşezi

de această nevoie a ta de a fi cel mai „bun” părinte, având cel mai „bun” copil, atunci lucrurile sunt simple.

Pentru că poţi fi alături de copilul tău, poţi comunica sau îl poţi sprijini cu adevărat.

Care pot fi cauzele?

Uneori sunt probleme de vedere, auz sau incapacitatea de a învăţa. În acest caz, trebuie contactat medicul. De cele

mai multe ori însă, sunt cauze mai banale: lipsa obişnuinţei de a învăţa, părinţi care îl descurajează sau îl răsfaţă prea mult, metode de predare nepotrivite pentru temperamentul copilului, probleme emoţionale, neînţelegeri cu profesorul, neîncrederea în forţele proprii, relaţii slabe cu colegii sau inadaptarea la grupul de colegi, absenţa atenţiei din partea părinţilor, anxietatea dată de cerinţe prea mari etc.

Lidia COTOŞMAN

Este psiholog, psihoterapeut cu formare în Terapia Ericsoniană şi Hipnoză Clinică, trainer şi coach. A participat la numeroase programe de formare în Programarea Neurolingvistică (este Master NLP, Coach NLP) şi diverse forme de Dezvoltare personală şi Psihoterapie; susţine cursuri de dezoltare personală şi NLP.

Renunţă la a pune etichete Învaţă-l cu răbdare să fie organizat, să aibă timp şi pentru teme şi pentru distracţie. Elimină factorii de distragere a atenţiei atunci când îşi face temele: televizor, calculator etc.

Uneori, poate fi vorba de oboseală datorită orelor târzii de culcare. Stabiliţi un program de odihnă care să fie respectat cu sfinţenie.

Dacă a venit cu o notă foarte proastă la o materie, fii alături de el pentru a învăţa mai mult şi a-şi mări media. Nu da pedepse tocmai prin teme suplimentare la acea materie, copilul va urî apoi învăţatul la acea materie Arată-i ca nu ţi-ai pierdut încrederea în el, laudă-l pentru lucrurile bune pe care le face.

Arată-i că îţi pasă de el, însă evită să îi dai de înţeles că este supravegheat. Din când în când, verifică-i cu tact temele.

Nu îl răsfăţa prea mult, însă, dacă ai făcut-o până acum recompensând notele bune cu cadouri, nu te opri brusc; oferă-i, în schimb, timpul tău, o plimbare împreună, altfel copilul devine un tiran care va cere din ce în ce mai mult.

Dacă îi spui că e prost, că nu e bun la o materie sau că fraţii, prietenii sunt mai buni decât el, atunci aşa va fi. Copiii se adaptează „etichetei” pe care au primit-o. Învaţă să îl lauzi. Cu cât îi spui mai des că e bun, cu atât va căuta să arate acest lucru.

Uneori, copiii ajung în situaţia înrăutăţirii rezultatelor şcolare, tocmai pentru a „atrage atenţia” părinţilor. E semn că au mai multă nevoie de afecţiune. Fă-ţi timp pentru copil. Comunicarea, iubirea şi afecţiunea sunt cele mai importante cărămizi care clădesc personalitatea copilului.

cel mai “bun” părinte cu cel mai “bun” copil Ce poţi face ca părinte?

Separă „făptaşul” de „faptă”. Copilului nu trebuie să-i fie ruşine cu el însuşi, ci cu notele sale. Dacă începe să se simtă prost pentru rezultatele sale, copilul începe să îşi piardă încrederea în el, astfel că se va descurca din ce în ce mai prost sau chiar va renunţa să mai înveţe. Rolul tău ca părinte este de a-l face pe copil să îşi dorească să înveţe,

nu să o facă din frică. Învaţă-l să iubească învăţătura, interesează-te de materiile respective, şi nu îl întreba doar de note. Pune-te în locul copilului pentru a-l înţelege şi ascultă-l. Uneori, poate fi vorba de neînţelegeri cu profesorul. Discută cu profesorii pentru a afla mai multe despre situaţie. Mergi la şcoală periodic pentru a discuta cu profesorii, fă-ţi timp să vorbeşti cu propriul copil, să discuţi despre ceea ce se întâmplă la şcoală.

Uneori, poate fi vorba de lacune la materia respectivă, caz în care nu ar strica o recuperare a materiei prin câteva meditaţii. Învaţă-l tehnici de a învăţa: sublinierea sau colorarea ideilor principale, conspectele, repetiţia etc.

Dacă nu ai răbdare cu copilul, nu fă temele cu el. E de preferat să îl ajute cineva care nu e implicat emoţional.

Pune accentul pe efort, nu pe rezultate.

Dacă e cazul, elimină activităţile extraşcolare.

e t n i r [ p a l e t n i r [ p De la

Cum să transformi minciuna… în comunicare pozitivă!

M-am gândit că de data aceasta este potrivit să abordez tema în care o situaţie conflictuală poate fi transformată într-o situaţie-resursă. Acolo unde părinţii ştiu întotdeauna ce să spună şi ce să facă atunci când în relaţia cu copilul lor apare o situaţie greu de gestionat, vorbim de comunicare pozitivă.

C

a să fie mai simplu, am să iau cazul unei familii obişnuite, ca a mea sau ca a ta, în care avem o mamă, s-o numim Isabela, şi o fiică, Andreea Maria.

Totul începe în vacanţa de iarnă, când fata a venit acasă de la şcoală şi a spus: – Mami, doamna ne-a spus azi că intrăm în vacanţă cu trei zile mai devreme, că are nu ştiu ce treabă…

Isabela, de bună credinţă, a înţeles situaţia. Dar oraşul lor e mic, s-a întâlnit cu o prietenă şi aşa a aflat că fata ei a minţit-o. În momentul acela, femeia a simţit că nu mai are aer, că se sufocă… copilul ei MINTE!!! O MINTE!!! TOCMAI PE EA? Nu i-a venit să creadă… într-un suflet a ajuns acasă, unde Andreea Maria se juca ceva foarte interesant pentru ea.

Isabela, cu vocea gâtuită de indignare, a chemat-o pe fată în bucătărie:

Cum poate reacţiona Isabela – stilul clasic tradiţional: – Andreea Maria, trebuie să-ţi spun că eşti o mincinoasă!!! Cum ai putut să faci asta?

– Mamă, ce ai de eşti aşa furioasă?

– Mă mai întrebi? Câtă obrăznicie… Auzi, de ce sunt furioasă? Dar tu ce crezi?

– Chiar nu ştiu la ce te referi!

– Ai spus că doamna vă dă vacanţă mai repede, ceea ce a fost o minciună sfruntată!!! Şi ştii bine că urăsc minciuna şi mincinoşii!!!

– Mincinoşii aşa ca mine?

– Da, mincinoşii aşa ca tine!

– Adică, mă urăşti?

– Da, te urăsc şi pleacă în camera ta imediat! Eşti pedepsită – o lună întreagă fără calculator şi televizor… şi zii merci că nu-ţi trag un toc de bătaie pe care o meriţi cu vârf şi îndesat, copil nerecunoscător ce eşti…

Fata a plecat în camera ei cu ochii plini de lacrimi, simţindu-se tristă, umilită şi ca într-o închisoare.

La rândul ei, mama a izbucnit în lacrimi, era tristă şi credea că pedeapsa o va face pe fiica ei să nu mai mintă pe viitor.

Mirela Horumbă, mămică şi psiholog Este psiholog, consilier autonom şi psihoterapeut sub supervizare acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Este licenţiată în psihologie, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti, şi absolventă a programului masteral de psihodiagnostic, psihoterapie experienţial unificatoare şi dezvoltare personală. Are stagii de formare în art-terapie, inteligenţă emoţională şi rezistenţă la schimbare, dramaterapie, hipnoză, managementul stresului, în psihodiagnostic şi psihoterapie experienţial unificatoare, analiză tranzacţională, programare neurolingvistică, terapie sistemică de familie, cuplu şi copil, tehnici de eliberare emoţională. Mai multe informaţii despre experienţa sa găsiţi pe www.mirelahorumba.ro

Cum poate reacţiona Isabela – stilul pozitiv: – Andreea Maria, vreau să stăm de vorbă chiar acum… Mă simt furioasă şi aş vrea să înţeleg ce se întâmplă.

– Ce se întâmplă cu ce, mamă?

– Cu relaţia noastră… ce anume te-a determinat să-mi spui un neadevăr?

– Te referi la cel cu vacanţa mai devreme?

– Da, chiar aşa.

– Dar îmi promiţi că nu te enervezi mai tare?

– Da, îţi promit… hai să vedem ce putem face împreună.

– Mama, eu, de fapt, am vrut să stau mai mult cu tine, de aceea am minţit.

– Cum adică, nu înţeleg…

– Adică în ultimul an din viaţa mea s-au întâmplat multe schimbări: a trebuit să te împart cu noul tău soţ, prietenii mei au rămas la Bucureşti, colegii de şcoală cei noi nu au fost foarte prietenoşi cu mine la început, apoi a venit şi Ioana, sora mea cea mică… şi cu mine nu mai stăteai de loc !!!

– Maria Andreea, cred că asta este o exagerare! Facem lecţiile împreună în fiecare zi…

– E adevărat că facem lecţiile împreună, dar e o diferenţă: tu mă vezi doar în calitate de elevă, însă eu am nevoie să fiu cu tine în calitate de copil…

Isabela a rămas perplexă… nu s-a gândit niciodată din această perspectivă. Copilul ei, e adevărat că printr-o minciună, i-a deschis ochii. Intrase în aşa o rutină, încât nu observase că şi Maria Andreea avea nevoie disperată de ea.

Oare de când nu mai fuseseră doar ele două, ca pe vremuri, în parc ? Sau la o cofetărie?

Nu înţelesese până acum care era contribuţia mamei la minciuna copilului… deodată totul a fost clar. Dacă comportamentul ei ar fi fost altul, minciuna copilului nu ar mai fi fost necesară. Minciuna este doar o modalitate de adaptare. Copii mint doar atunci când relaţia dintre ei şi părinţi este una deficitară în care ei nu se simt înţeleşi şi acceptaţi aşa cum sunt: cu bunele şi cu relele lor…

Isabela a luat-o în braţe pe Andreea Maria: – Iartă-mă, copila mea, am greşit! Nu mi-am dat seama de anumite lucruri până acum…

Aş vrea să-ţi spun că şi noi, părinţii suntem oameni şi uneori mai greşim… deşi ne este foarte greu să recunoaştem acest lucru.

Vreau să-ţi propun ca în fiecare dimineaţă de sâmbătă, când Florin poate sta cu Ioana, să petrecem doar noi două. Ce zici?

– Mi-era dor să te aud zicând asta, mami. În primul caz, părintele doar pedepseşte, neaflând nimic despre ce a determinat copilul să procedeze în acea manieră; în cel de-al doilea caz, părintele are posibilitatea să afle mai multe despre copil şi împreună să găsească soluţii pentru a nu se mai repeta în viitor.

Spaţiul de lucru al părintelui – nr. 6 Săptămânile 21-24: după modelul arătat, în fiecar e săptămână, transformaţi o ceartă (mă refer şi la situaţiile din trecut, pe care v-a fost dificil să le gestionaţi) gener ată de o minciună într-o situaţie de găsire de soluţii. ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ……………………… ……………………………………………………… ………………………

Criza adolescenţei.

Recomandare

Căi de a o depăşi cu succes Odată ajuns în perioada adolescenţei, copilul îşi dă seama că părinţii lui nu sunt omnipotenţi şi începe să îi vadă în altă lumină.

Cartea „Criza adolescenţei. Căi de a o depăşi cu succes”, scrisă de psihiatrul Stéphane Clerget şi publicată de Editura Trei, explică într-un mod foarte clar părinţilor şi adolescenţilor înşişi mecanismele psihologice cele mai profunde care declanşează criza din adolescenţă. În plan fizic, transformările caracteristice pubertăţii antrenează dispariţia corpului din copilărie, adică trupul copilului se transformă într-un corp de adult în devenire, care devine, aşa

cum spune Micul Prinţ al lui Antoine de Saint Exupery, „o scoarţă veche de copac abandonată”. E vorba de o pierdere reală, care îi priveşte şi pe părinţi.

Devotamentul şi admiraţia copilului faţă de părinţi sunt înlocuite, în adolescenţă, de o mare deziluzie.

Adolescentul îşi dă seama că părinţii lui nu sunt omnipotenţi şi începe să îi vadă în altă lumină. Ei nu mai reprezintă imaginea perfecţiunii şi se va separa de ei atât în plan fizic, cât şi emoţional şi intelectual.

Pentru a reuşi să se desprindă de aceste imagini parentale, adolescentul are nevoie

să moduleze, în funcţie de propriile lui nevoi, această separare, care are, ca un prim pas, distanţarea fizică. Totuşi, de multe ori, distanţarea fizică nu e posibilă – adolescentul locuieşte în aceeaşi casă, îşi duc traiul în comun. Atunci apare separarea verbală, iar conflictele între adolescenţi şi părinţii lor devin frecvente şi adesea pline de multe răni.

Nu este uşor de trecut peste această perioadă, dar îţi pot spune că citind cartea „Criza adolescenţei. Căi de a o depăşi cu succes”, scrisă de psihiatrul Stéphane Clerget şi apărută la Editura Trei, vei avea la îndemână mai multe instrumente pentru a aborda această criză şi pentru a o depăşi.

Recomandare propusă de psihoterapeut Mirela Horumbă

CONCURS

Cărţi pentru părinţi Editura Booklet se alătură şcolarilor de toate vârstele, oferindu-le cărţi şi caiete dedicate în­ vă­ ţării limbilor străine, ştiinţelor, precum şi materiale de pregătire pentru examenele naţionale.

Tinerii cititori vor afla din cărţile noastre cum să rezolve exerciţii de matematică, fizică sau chimie, să înţeleagă texte literare şi să scrie compuneri, să citească, să scrie şi să vorbească în engleză, franceză, italiană, spaniolă şi ger­ mană şi, nu în ultimul rând, să se pregătească pentru examenele naţionale, de bacalaureat

şi pentru admiterea la facultate.

Prin oferta noastră de carte mereu îmbogăţită, ne propunem să venim în întâmpinarea intere­ selor de studiu şi perfecţionare a cititorilor noştri şi să oferim un punct de reper în piaţa de carte educaţională din România.

Pentru a vizualiza oferta noastră de carte şi pentru comenzi, puteţi accesa site-ul nostru www.booklet.ro sau la telefon 021.430.30.95.

Pentru comenzi, ne puteţi scrie la adresa de e-mail: comenzi@booklet.ro

Ştim cu toţii cât de dificilă este etapa adolescenţei. Cu siguranţă, copiii dumneavoastră se confruntă cu criza adolescenţei. Spuneţi-ne cum îi ajutaţi să depăşească această etapă şi puteţi câştiga prin tragere la sorţi unul dintre cele 3 pachete de cărţi oferite de Editura Booklet şi Editura Trei. „Criza adolescenţei. Căi de a o depăşi cu succes” de Stéphane Clerget (Editura Trei) + „Ghid de călătorie - Paris” (Editura Booklet) = 1 pachet „Criza adolescenţei. Căi de a o depăşi cu succes” de Stéphane Clerget (Editura Trei) + „Ghid de călătorie - Viena” (Editura Booklet) = 1 pachet „Criza adolescenţei. Căi de a o depăşi cu succes” de Stéphane Clerget (Editura Trei) + „Ghid de călătorie - Barcelona” (Editura Booklet) = 1 pachet Aşteptăm răspunsul însoţit de datele complete de contact pe editor@msz.ro până pe 10 mai.

CÂŞTIGĂTORII CONCURSULUI DIN NUMĂRUL 9: Ceauşu Mădălina, Moromete Ana, Vasile Adela au câştigat câte un pachet de cărţi: „Am un bebe, cum îl cresc” de Cristina Milicescu + „Ghid de călătorie – Viena” Mazăre Angela, Popescu Ionela, Manea Mihaela au câştigat câte un pachet de cărţi: „Mâncăruri de post” de Elena Popescu + „Ghid de călătorie – Barcelona”