Horsing 12 by Catalin Constandache

Numărul 12

Iulie-August 2012

ilor a c i i n Priete Concurs cu

superpremii!

Două postere

Două cadour i *vezi pag. 3

HAFLINGER,

ISSN 2069 – 9494 ISSN-L 2069 – 9494

Preţ: 7,99 lei

căluţul năzdrăvan

Povestea mânzului Sami: o lecţie despre dragoste şi minuni

Publicaţii de calitate pentru copii

ă r u t n e Av

e n u i s a P Mic, cel mai mic

e i n e t e i pr

e n u i s Pa

Adrian Pintea, fratele cailor

Sumar pasiune

Haflinger, căluţul năzdrăvan

prietenie

Un vrăjitor la teatru

aventură

Mic, cel mai mic ………………… 4 Un vrăjitor la teatru …………… 14

Haflinger, căluţul năzdrăvan ………… 11

Adrian Pintea, fratele cailor ……… 6 Instructorul de echitaţie ideal … 24

Calul care a schimbat soarta lumii … 22

Povestea mânzului Sami ……… 11 La taclale cu Ştefi …………… 26

Poşta redacţiei ……………………… 33

A venit ! a ţ n a c a v P

La taclale cu Ştefi CADOU st număr: e

Împreună cu ac

arcă totul e mai frumos când ai scăpat de stresul temelor şi al extemporalelor, când poţi călări în voie, în orice zi a săp tămânii, nu doar în weekend. Noul număr al revistei tale preferate este plin de articole interesante. Citeşte neapărat povestea lui Sami, un mânz născut într-un sat din judeţul Dolj, care a fost alungat şi abandonat de stăpânul lui. Dar cum caii sunt suflete deosebite şi au prieteni pretutindeni, micuţul este acum în afara oricărui pericol. Află cine sunt eroii lui Sami şi ce sacrificii au făcut ei pentru ca acesta să supravieţuiască. Nu-ţi spunem decât atât: sunt probabil de vârsta ta şi iubesc foarte mult animalele, în special, caii.

+ sau +

CONCURS

Premii DE VACANŢĂ

! ă t u c ă l p ă r u Lect

În galop nr. 12

Pasiune Prietenie

Publicat de: Media Service Zawada Calea 13 Septembrie, nr. 90, The Grand Offices, et. 8, camera 8.01, sector 5, Bucureşti, cod poŞtal 050726 Telefon: 021/410.91.93

www.msz.ro

Editura Media Service Zawada

Sc do pasi reşti d rie-ne espr u oric n ea Cale a 13 ta pen e cai, p e t ri S r Off ices eptemb u anima etenie şi , et. le la rie, Buc ureş 8, came nr. 90, adresa The : ra 8 ti, c od .0 G sa Cele u pe ed poştal 1, secto rand itor r 0 mai @m 50726 5, int vor eresan sz.ro te s fi p Aventură www ublicat crisori e! .msz .ro

Director general: Mariana Mihălţan Director de marketing: Adina Bojică

adina.bojica@msz.ro

Redactor-şef: Diana Sava DISTRIBUȚIE: SIMONA ȘTEFĂNICĂ Redactor: Ana Soviany Traducere: Metafrasis SRL DTP: Cătălin Constandache Fotografii: Shutterstock Tipar: MegaPress HoldingS S.A

PASIUNE

Prietenii cailor

MImCic,

i a m l e c

» Cea mai

mică pisică

Pisica Tinker Toy, care aparţinea rasei Himalayana, s-a născut în Statele Unite. Datorită caracteristicilor sale – 7 cm înălţime, 19 cm lungime şi 680 g – a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mică pisică din lume. Tinker Toy a murit în 1997. Rasa de pisici care are cele mai mici exemplare se numeşte Singapura (au în jur de 1,8 kg).

Aşa cum există „cai de buzunar”, adică de dimensiuni mici, PRECUM cei din rasa Falabella, cu siguranţă, şi alte specii se pot lăuda cu astfel de exemplare miniaturale, care pot fi considerate adevărate miracole. Natura este incredibilă!

» Cel mai mic » Cea mai

câine

A fost un Chihuahua pe nume Dancer care avea 10 cm şi 510 g. A fost un specimen deosebit, dar câinii din rasa Chihuahua sunt în mod clar cei mai mici. Stăpânele lor îi transportă adesea în poşete. Dancer a fost detronat de Boo Boo.

mică reptilă

Şopârla Gecko care trăieşte în Insulele Virgine are 3,5 cm din creştetul capului şi până în vârful cozii. Este un adevărat dragon în miniatură.

Nu doar i f caii pot ar”! n „de buzu

» Cea mai

mică broască

Brotacul cubanez are 7,7 mm şi trebuie să te uiţi după el cu mare atenţie pentru a-l vedea.

» Cea mai

mică pasăre

Cele mai mici exemplare de pasăre Colibri au aproximativ 5 cm, o greutate de 2 g şi trăiesc în America Centrală şi de Sud. Inimioara lor bate de aproximativ 500-600 ori pe minut. Aceste mici bijuterii zburătoare se hrănesc cu nectarul florilor.

Calm şi delicateţe

şi delicateţe. ţie en at de ie vo ne e l, ca un Pentru a conduce animal se poate speria. d ân bl ai m l ce şi că şi e tin ternic decât Nu uita că este mult mai pu imal de pradă. an l bi si po ui un ţa fa n di gă ent să fu Calul este gata în orice mom e mare şi alb. De aceea, in câ un de u sa că iş m se ă care Se poate speria de o frunz mereu prudentă. fii să ie bu tre l, ca un i uc atunci când cond Iată câteva sfaturi de care să ţii cont:

Calul trebuie ţinut de pe partea stângă, pentru că cei mai mulţi sunt obişnuiţi cu acest lucru – pe aceeaşi parte îi pui şaua şi apoi tot pe aceeaşi parte te sui în şa.

Trebuie să mergi rapid, rămânând în permanenţă lângă umărul calului, dar păstrând o mică distanţă, pentru ca animalul să nu te calce pe picior.

3 4

Când conduci calul de frâu sau de căpăstru, trebuie să foloseşti ambele mâini.

Când ţii calul de frâu, trebuie să verifici mai întâi dacă sunt bine prinse cureluşele. Acestea nu trebuie înfăşurate nici în jurul mâinii şi nici în jurul degetelor, pentru ca mâna să nu fie afectată dacă animalul trage brusc.

Când calul are căpăstrul pus, trebuie să scoţi mai întâi frâul. Îl ţii cu mâna dreaptă, care este îndoită lângă botul calului, şi apoi îl desfaci cu două degete, pentru ca zăbala să nu îi rănească botul. Trebuie să ţii capătul frâului cu mâna stângă.

Calul apreciază plimbările la pas alături de tine, pentru că în acest fel se obişnuieşte mai mult cu mediul înconjurător. Dacă te-a obosit călăritul, ieşiţi împreună la o plimbare. Prezenţa şi vocea ta, precum şi familiarizarea cu noi obiecte sau obstacole ajută animalul să le înveţe mai uşor. În timpul orelor de călărie, acestea nu vor mai reprezenta o surpriză pentru cal.

Adrian Pintea,

PASIUNE Mari actori

eleganţă aparte Când rosteşti numele regretatului actor Adrian Pintea O Pintea mărturisea într-un Adrian (1954-2007), imediat îţi aduci aminte de el în rolul interviu ca i-ar fi plăcut să fie crescător film rul celeb în t zenta repre l-a de cai, în Scoţia secolului al XIV-lea. lui Iancu Jianu pe care Poate de aceea petrecea mult timp „Iancu Jianu zapciul, Iancu Jianu haiducul”. la Clubul de

Pintea întruchipa un neînfricat haiduc oltean, care, în realitate, a trăit în secolul al XIX-lea. Printre calităţile care l-au făcut pe Jianu atât de vestit în timpul său, s-a numărat şi faptul că era un neîntrecut călăreţ. De altfel, este şi foarte greu să îţi închipui un haiduc veritabil fără fidelul său tovarăş cu copite. Vorba cântecului: „Ce-i calul pentru haiduc?/ E ca şi fratele tău/ Ce ţi l-a dat Dumnezeu.”

Dragoste pe viaţă

De altfel, pentru Adrian Pintea, experienţa din filmul „Iancu Jianu zapciul, Iancu Jianu haiducul” nu a însemnat doar consacrarea ca actor. A însemnat şi un moment important într-o poveste de dragoste ce avea să dureze toată viaţa sa. Este vorba, desigur, de dragostea pentru cai. „Iubea enorm caii şi făcea totul cu o pasiune greu de închipuit”, povestea într-un interviu Nelu Szekely, instructor de echitaţie şi asociat al Clubului de

Echitaţie Bucureşti şi bun prieten al actorului. „Calul şi călăreţul trebuie să fie, fiecare dintre ei, parte a aceluiaşi întreg. La Pintea şi la Taifun, aceasta nu era doar o metaforă. Amândoi erau eleganţi, puternici, cu ochii mari şi expresivi, se simţeau unul pe altul, erau ca doi prieteni vechi”, a continuat Szekely. Actorul a jucat alături de camaradul său Taifun în unul dintre ultimele sale filme – „Atacul grifonului”. Şi pe ecran şi dincolo de acesta, puternica legătură ce se formase deja între ei era evidentă. „Calul te simte dacă nu eşti stăpân pe tine. Întoarce puţin capul, te măsoară scurt cu privirea şi ştie cu cine are de-a face. La Pintea nici nu trebuia să se uite. Îi recunoştea vocea. Reacţiona la fiecare inflexiune. Ştia când vorbea serios, când glumea sau când îl invita să se alinte. Atunci întindea botul şi îi atingea faţa”, povesteşte Szekely.

Marele actor comunica natural cu caii. Echitaţie Bucureşti, unde îşi dădea frâu liber pasiunii pentru cai. Pe pereţii barului stau la loc de cinste poze cu actorul, care dovedesc legătura strânsă

Adrian Pintea s-a născut pe 9 octombrie 1954, în localitatea Beiuş, judeţul Bihor. În 1979, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie. În 1990, începe să predea actorie la acelaşi institut, devenit între timp Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. În 2002, obţine titlul de Doctor în Teatru, cu lucrarea „Hamlet sau actorul lucid”, lucrare ce va lua şi forma unei cărţi la editura ALL. În 2004, termină Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, secţia Regie Film, la clasa Elisaveta Bostan. Adrian Pintea a jucat în zeci de filme, piese de teatru şi producţii de televiziune.

Foto: www.adrianpintea.ro

f r a t e le c a il o r dintre instructor şi regretatul actor. Adrian Pintea comunica natural cu caii. Se vedea că-i place să încalece şi c-o face cu pasiune. Avea o eleganţă aparte, iar simbioza dintre cal şi călăreţ, în cazul lor, era reală.

Şi actor, şi cascador

Nu de puţine ori se întâmplă ca, atunci când joacă într-un film alături de un cal, actorii să fie înlocuiţi în scenele mai dificile de cascadori profesionişti. În cazul lui Pintea, nici nu se punea problema. „A fost unul dintre puţinii actori care n-au fost dublaţi. Mi-aduc aminte că la turnarea unui film – eram pe la Măcin – nu ştiu

cum s-a întâmplat că a sărit o roată de la car. Asta nu figura în program! Nu ştiu cum a reuşit să strunească caii şi să-i oprească la timp, dar a mai mers vreo câţiva metri fără roată”, îşi aminteşte Szekely. În 2007, când actorul a plecat dintre noi, instructorul de echitaţie s-a aflat printre cei care l-au condus pe ultimul drum. Şi nu a venit singur. La înmormântare, ca un prieten adevărat, a participat şi Taifun. Fără şa, în semn de doliu...

Foto: presa.bulandra.ro

Ştiai că…

• La centrul de echitaţie din Băneasa, Taifun este „vecin” cu o iapă la fel de celebră ca şi el, Elois, care a „jucat” în serialul de televiziune „Aniela”, difuzat de postul Acasă TV? • De la moartea artistului, Taifun a fost călărit de personalităţi importante, de la actorul Bogdan Albulescu la Maria Băsescu, soţia preşedintelui României? • În 2004, Adrian Pintea a primit premiul Meritul cultural de Grand Comandor al României?

Adrian Pintea ar fi vrut să fie crescător de

cai în Scoţia secolului al XIV-lea.

AVENTURĂ Rase de cai

HAFLINGER,

Ţi-l poţi imagina pe Făt-Frumos altfel decât călare pe credinciosul său cal năzdrăvan? Probabil că nu, pentru că nu prea există basm în care prinţul să nu se bucure de sprijinul loialului său armăsar, primit de cele mai multe ori ca dar de la tatăl său ca să îl ocrotească şi să îl povăţuiască în aventurile sale. Ei bine, istoria căluţilor Haflinger aminteşte de armăsarii fermecaţi din poveştile bunicii!

Ştiai căa…sa

Un cal din r Haflinger a fost primul cal clonat din istorie (iapa Prometea, născută în 2003)? 8

căluţul năzdrăvan

Prinţi şi cai fermecaţi

Demult, tare demult, în anul 1342, prinţul german Louis al V-lea se căsătorea cu prinţesa Margareta a Tirolului (regiune aflată astăzi în Austria şi Italia). Cu ocazia nunţii, tatăl prinţului, care era marele rege german Ludovic al IV-lea de Bavaria, i-a oferit în dar fiului său un armăsar frumos şi puternic. Condiţiile vitrege din munţii tirolezi au făcut ca familia întemeiată de acest armăsar să fie formată din cai viguroşi şi rezistenţi, care nu aveau nevoie de o atenţie deosebită din partea stăpânilor. Iar legenda spune că armăsarul regal al prinţului Louis este chiar strămoşul simpaticilor căluţi Haflinger. Şi parcă nici nu ne vine greu să credem una ca asta, dat

fiind că micuţii cai Haflinger sunt cât se poate de speciali: puternici, dar extrem de frumoşi, musculoşi, dar eleganţi, dârzi, dar foarte prietenoşi.

Primul Haflinger autentic

Cum în realitate caii nu mănâncă jăratic şi nu îşi pot schimba înfăţişarea ca prin minune, a durat mult timp până ce rasa Haflinger a ajuns ceea ce este astăzi. Istoria sa a început în secolul al XIX-lea, în sătucul Haflinger, situat undeva în munţii Imperiului Austro-Ungar. Acolo, crescătorii au încrucişat caii tirolezi cu mai multe rase străine, în principal de provenienţă arabă. În 1874, s-a născut primul

căluţ autentic Haflinger, botezat 249 Folie. Ca o mică mândrie naţională, am putea remarca faptul că tatăl lui Folie, El-Bedavi XXII, era crescut la o herghelie din Rădăuţi, localitate aflată atunci în componenţa Imperiului Austro-Ungar. După naşterea lui Folie, căluţii Haflinger au stârnit interesul nobililor austrieci. De altfel, nu peste mult timp, în 1899, statul avea să se implice activ în eforturile pentru dezvoltarea rasei, organizând programe secundare de reproducere a acesteia. Câţiva ani mai târziu, în 1904, a fost înfiinţată Cooperativa Crescătorilor de Haflinger, care avea ca scop îmbunătăţirea procedurilor de reproducere a rasei.

AVENTURĂ Rase de cai

Pericolele războiului

Până la al Doilea Război Mondial, caii Haflinger se găseau aproape în exclusivitate în zona centrală a Munţilor Alpi. După 1945 însă, rasa a cunoscut o extindere impresionantă, caii Haflinger fiind crescuţi în prezent în peste 60 de ţări. De altfel, al Doilea Război Mondial a reprezentat un veritabil punct de cotitură în istoria acestei rase. Caii Haflinger au fost folosiţi în operaţiuni militare, ceea ce a dat peste cap, temporar, procesul de creştere şi dezvoltare a rasei. În plus, Tirolul, locul de baştină al acestor cai, unde erau şi mare parte a hergheliilor care le erau dedicate, a fost împărţit între Austria şi Italia, fapt ce a îngreunat o dată în plus dezvoltarea rasei. Totuşi, aceste neajunsuri nu au fost suficiente pentru a pune cu adevărat în pericol viitorul cailor Haflinger. Astăzi, există aproximativ 250 000 de exemplare din această rasă!

Parte din familie

Folie, primul exemplar al rasei, este strămoşul căluţilor Haflinger. Toţi au o serie de trăsături fizice care îi diferenţiază de toate celelalte familii de cai. Principalele elemente distinctive sunt pielea galben-aurie, precum şi coama albă. Capetele lor sunt frumoase şi rafinate, iar picioarele sunt puternice şi musculoase. Dimensiunea cailor variază între 137 şi

152 centimetri. Căluţii Haflinger sunt recunoscuţi pentru modul excelent în care relaţionează cu oamenii. Cuminţi şi prietenoşi, inteligenţi şi sensibili, caii acestei rase reuşesc, după cum spun crescătorii americani (www.haflingerhorse.com), „să cucerească inimi şi să îmbogăţească vieţi”, devenind, practic, parte din familia celui

care are norocul să îi aibă aproape. În plus, sunt longevivi, graţioşi şi atletici. Cu atâtea calităţi, ne mai putem îndoi că sunt năzdrăvani?

Povestea

mânzului OSami lecţie despre

Foto: Roxana Radu

Două zile. Atât a apucat să stea lângă mama lui micuţul Sami, un mânz născut într-un sat din judeţul Dolj, care părea condamnat la un sfârşit timpuriu şi nedrept. La doar două zile de la venirea sa pe lume, stăpânul său, un sătean din Amărăştii de Jos, l-a alungat din grajd şi l-a părăsit.

dragoste şi minuni

Supravieţuirea în asemenea condiţii părea imposibilă pentru un mânz atât de mic şi de plăpând care fusese lăsat de izbelişte într-o lume despre care nu ştia absolut nimic. Dar Sami avea să afle în curând că pe lumea asta există şi oameni diferiţi de fostul său stăpân, oameni buni şi inimoşi, cărora le datorează astăzi viaţa. Eroii lui.

PASIUNE Voluntariat

Doi copii şi un mânz

Samir este un copil din Amărăştii de Jos, elev la şcoala primară din sat. L-a întâlnit pe mânz pe când acesta pribegea buimac pe uliţele care îi erau străine. Impresionat de starea lui, băiatul, împreună cu fratele său, l-a „adoptat” pe căluţ. Cei doi i-au dat un nume, i-au oferit dragostea de care fusese lipsit în primele zile de viaţă şi l-au hrănit cu ce-au avut: laptele primit de la şcoală. Opt zile l-au îngrijit cei doi copii pe Sami. Opt zile care i-au salvat viaţa fragilului mânz. Totuşi, hrana pe care i-o puteau oferi băieţii nu era suficientă şi supravieţuirea lui Sami era încă sub semnul întrebării. Şi atunci şi-au făcut apariţia alţi eroi.

Salvat prin intermediul unui site de socializare

De fapt, cu prima lui eroină, Sami se întâlnise încă din ziua în care fusese abandonat. Elena Mocăniţă trecea prin zonă şi l-a văzut pe stăpân târând mânzul. L-a întrebat ce se petrece şi bărbatul i-a spus râzând că-l aruncă pe motiv că nu e suficient de frumos. Elena a crezut iniţial că e o glumă, dar, când şi-a dat seama că viaţa mânzului chiar ar putea fi în pericol, a pornit în căutarea lui. Nu i-a fost uşor, izbindu-se de indiferenţa unora dintre localnici. Într-un final, a reuşit să-i dea de urmă, după care a povestit totul pe Facebook. Mesajul ei se încheia emoţionant: „În sfârşit, am ajuns la părinţii adoptivi – doi copii (...) care l-au luat şi l-au hrănit cu laptele pe care nu îl mai mâncau copiii la şcoală. L-am luat în braţe şi s-a lipit de mine, era cald şi murdar de lapte, mâncase. Am plâns fericită şi uşurată, ştiam că acei copii îl vor îngriji, că sunt în stare să nu mai mănânce ei ca să îl hrănească. L-au botezat pe loc, Sami, şi mi-au dat voie să-l mai vizitez când ajung în zonă. Sper să trăiască şi bipedul (omul care l-a abandonat, n.red.) să fie pedepsit.” Mesajul nu a rămas fără ecouri, iubitorii de animale fiind profund impresionaţi de povestea mânzului. Salvarea definitivă a lui Sami a venit de la Roxana Radu şi de la Fundaţia Vier Pfoten.

„Foarte ataşat de puii de om”

„Eu nu lucrez la Vier Pfoten, partenerul meu lucrează, dar eu m-am pornit după Sami (el fiind plecat din Bucureşti atunci) şi tot eu mă ocup de creşterea lui”, îşi începe povestea Roxana Radu, altă eroină din lungul şir al celor care au contribuit la salvarea mânzului. Roxana explică de ce situaţia căluţului era critică atunci când a decis să intervină: „Pentru că acei copii nu aveau posibilităţi materiale, experienţă şi resurse, el fiind hrănit cu laptele pe care îl primeau copiii prin programul «Cornul și laptele», am decis să mergem după el. Sami avea nevoie de 20 de litri de lapte special pentru mânji şi primea doar câteva căni de lapte de vacă pe zi, ceea ce ar fi dus în mod sigur la moartea lui.”

Sami

locuieşte în prezent la Clubul Hollandia din Corbeanca, unde este îngrijit şi iubit aşa cum merită.

Iubit aşa cum merită

Foto: Vier Pfoten România, Roxana Radu

„Când avea deja 12 zile, am ajuns în Amărăştii de Jos şi l-am preluat. Era destul de slăbit, murdar şi foarte ataşat de puii de om”, îşi continuă Roxana povestea. „L-am adus la Clubul Hollandia din Corbeanca unde îmi ţin şi eu căluţii pe care i-am adoptat, iar fundaţia Vier Pfoten a fost de acord să suporte costurile laptelui şi al chiriei pentru el până la adopţie.” Cel mai probabil, nimeni nu va fi pedepsit pentru abandonarea lui Sami. „Este destul de dificil să fie traşi la răspundere, fac parte dintr-o comunitate de romi, nu vorbesc limba română, nu cred că au nici documente de identitate, nu îi cunoaştem ca să facem plângere”, explică Roxana. Dar ce este mai important e că viaţa este acum frumoasă pentru Sami. După cum spune Roxana, mânzul „se dezvoltă absolut normal, este îngrijit şi iubit aşa cum merită.”

Un vrăjitor la teatru

PRIETENIE Vedete

ă dacă t a d o e r v t a b Te-ai între sc? e r ă l ă c i i r o t i j vră

Nu mulţi au ocazia să călărească animale neobişnuite.

„Equus” este piesa al cărei erou principal adoră caii.

PENTRU FANI

ând a jucat rolul lui Harry Potter pentru prima dată, avea 12 ani. Şi datorită acestuia, a fost îndrăgit atât de copii, cât şi de adulţi (deşi părinţii nu recunosc asta, cu siguranţă, le place). Daniel Radcliffe are acum 23 de ani, anul trecut a terminat de filmat partea a opta din seria filmelor „Harry Potter” şi nu mai vrea să fie un mic vrăjitor. De aceea, se străduieşte să îşi aleagă roluri mai dificile, precum cel din piesa „Equus”, în care joacă rolul unui bărbat care adoră caii. Pentru că piesa a fost prezentată într-un teatru londonez, regizorul nu i-a permis lui Daniel să călărească un cal adevărat – animalul ar fi trebuit nu doar să aibă talent, ci şi o răbdare de înger ca să facă în fiecare seară acelaşi lucru! Astfel, actorul s-a urcat în spatele unui coleg costumat în cal. Trebuie să vă spunem că Daniel s-a descurcat bine în galop. În prezent, acesta nu joacă doar în piese de teatru, ci şi în filme. Din păcate, cele mai multe dintre ele sunt pentru adulţi. Cel mai recent film pentru marile ecrane în care a jucat este „Woman in Black” („Femeia în negru”). Evident, ne bucurăm pentru el, dar aşteptăm şi filme pentru copii şi adolescenţi. Însă tot n-am aflat dacă vrăjitorul Harry Potter ştie să călărească... Ştie, deşi nici în carte şi nici în film n-a călărit. Nu se putea ca un vrăjitor să folosească un mijloc de locomoţie atât de comun. Asta nu înseamnă că nu a călărit niciun alt animal: a galopat şi chiar a zburat pe un hipogrif care era jumătate vultur, jumătate cal. În plus, a stat în spinarea unui dragon, a unui centaur şi, evident, a zburat cu mătura. Nu i-au displăcut nici plimbările cu maşina prin aer.

Cu siguranţă, toţi fanii lui Harry Potter au acasă DVD-uri de colecţie cu filmele din seria „Harry Potter”!

POTTERMANIA

Toată lumea îl adoră. Fanii şi-au manifestat simpatia în diferite moduri. În mai multe ţări, printre care şi Franţa, au fost emise timbre cu chipul lui.

Începutul carierei

Fără ifose În 2011, Radcliffe s-a clasat pe locul al doilea în topul celor mai bogaţi britanici care n-au împlinit încă 30 de ani. Totuşi, faima nu i s-a urcat la cap şi, în ciuda averii sale imense, duce o viaţă destul de modestă. Participă la diferite acţiuni caritabile, în special la Centrul de Copii Bolnavi, Demelza House.

În realitate, pe Daniel Radcliffe nu-l interesează magia. Ca orice britanic adevărat, este pasionat de fotbal, echipa sa favorită fiind Fulham. În plus, îi place să urmărească şi cursele de Formula 1. Pe scurt, e interesat de lucruri destul de comune.

Harry Potter characters, names and related inidicia are trademarks of and © Warner Bros. Entertainment Inc. Harry Potter Publishing Rights © JKR © 2012 Warner Bros. Entertainment Inc. All Rights Reserved.

Daniel Radcliffe a fost rugat în anul 2000 să participe la o audiție pentru rolul lui Harry Potter de producătorul David Heyman, în timp ce participa la reprezentaţia londoneză „Stones In His Pockets”. În luna august a aceluiași an, după mai multe audiţii, Daniel a fost selectat să joace rolul care i-a adus faima internaţională. Autoarea J.K. Rowling a aprobat, de asemenea, alegerea actorului: „Odată ce i-am văzut prestația lui Dan Radcliffe la testul de filmare, am considerat că nu ar fi putut Chris Columbus să găsească un Harry Potter mai bun”. Debutul în film al lui Radcliffe a fost în 2000 cu un rol secundar alături de Pierce Brosnan în „The Tailor of Panama”. Primul film din seria „Harry Potter”– „Harry Potter şi Piatra Filozofală” a fost lansat un an mai târziu.

PRIETENIE Vedete

»O scriitoare de succes C

ele şapte volume din seria „Harry Potter” au fost scrise de autoarea britanică J. K. Rowling. Ideea acestor romane de fantezie i-a venit într-o călătorie cu trenul de la Manchester la Londra, în 1990. Cărţile au atras atenţia întregii lumi, au câştigat mai multe premii şi au fost vândute în peste 450 milioane de exemplare, fiind traduse în peste 63 de limbi. Succesul romanelor sale a făcut-o pe Rowling cea mai bogată scriitoare din istorie. În 2010, ea a fost numită „femeia cu cea mai mare influență în Marea Britanie”. A devenit o filantroapă notabilă, sprijinind multe organizații caritabile precum Comic Relief, One Parent Families, Multiples Sclerosis Society of Great Britain şi Lumos (Children’s High Level Group). Deşi publică sub numele de „J. K. Rowling”, atunci când a terminat prima carte „Harry Potter” a vrut să o semneze simplu, „Joanne Rowling”. Temându-se că mulţi băieţi nu vor dori să citească o carte scrisă de o femeie, cei care i-au publicat cartea au sfătuit-o să folosească doar două iniţiale în loc de întregul nume. Fiindcă nu avea un al doilea nume, ea a folosit litera „K” ca şi a doua iniţială - de la numele bunicii sale, Katleen Ada Bulgen Rowling. Ea îşi spune „Jo” şi a declarat că nimeni nu i-a spus vreodată „Joanne”, poate doar părinţii ei când erau nervoşi pe ea.

Ştiai că…

Ultima carte, publicată în 2007, a fost ecranizată într-un film în două părţi, care au fost lansate în 2010 şi, respectiv, 2011. Cu ocazia lansării acestei ultime cărţi, scriitoarea a declarat că ia în calcul scrierea celui de-al optulea volum, dar a subliniat faptul că Harry nu ar mai fi personajul principal.

Cele şapte cărţi din seria „Harry Potter”

„Harry Potter şi Piatra Filozofală” „Harry Potter şi Camera Secretelor” „Harry Potter şi Prizonierul din Azkaban” „Harry Potter şi Pocalul de Foc” „Harry Potter şi Ordinul Phoenix” „Harry Potter şi Prințul Semipur” „Harry Potter şi Talismanele Morții”

Calul

AVENTURĂ Legende

t a b m i h c s a e r ca soarta lumii »

Ulise a fost cel care a avut ideea construirii Calului Troian.

În Calul Troian încăpeau foarte mulţi luptători.

Calul Troian era o uriaşă casă cu mai multe etaje A fost construit din grinzi din lemn de brad (care pe atunci era foarte scump), fixate cu oţel. Arăta ca o imensă jucărie pentru copii – un cal gigantic care, în loc de copite, avea roţi. Nu ştim însă sigur cum arăta, pentru că singurele informaţii despre acesta sunt în „Odiseea” şi „Eneida”, epopei despre eroii greci şi romani de acum mai bine de 2 800 de ani. Acestea au stat la baza creării filmului „Troia”, în care au jucat, printre alţii, Orlando Bloom, Brad Pitt şi Diane Kruger.

TRU ŞI NICI N-A N-A PURTAT CĂPĂS PETIŢIE. NICI CÂŞTIGAT VREO COM ! DAR DACĂ N-AR MĂCAR NU ERA VIU AN, SOARTA LUMII FI FOST CALUL TROI T CU TOTUL ALTA. ANTICE AR FI FOS

Războiul pentru frumoasa Elena Calul troian n-ar fi existat dacă prinţul Troiei, Paris, nu s-ar fi îndrăgostit de Elena, cea mai frumoasă femeie din Antichitate. Din nefericire, Elena era soţia regelui Spartei, Menelaos. Paris a răpit-o pe frumoasa regină, ceea ce l-a înfuriat foarte tare pe soţul acesteia, declarându-i război rivalului său. Timp de zece ani, împreună cu soldaţii săi, Menelaos a atacat zidurile cetăţii Troia, în spatele cărora se afla soţia lui. În cele din urmă, s-a hotărât să construiască un cal uriaş, gol de dinăuntru. A doua zi dimineaţă, grecii şi-au strâns tabăra, s-au dus pe navele lor şi au ridicat pânzele, prefăcându-se că se dau bătuţi. Lângă zidurile cetăţii a rămas doar Sinon, care le-a spus troianilor că a dezertat din armata grecilor şi că uriaşul cal este darul acestora pentru zeiţa Atena. Acesta era foarte mare şi foarte greu pentru a fi mişcat, dar localnicii erau convinşi că urma să le aducă bunăstare. Locuitorii cetăţii Troia, în ciuda avertismentelor lui Paris care simţea că este ceva necurat la mijloc, au dus calul în oraş şi au sărbătorit victoria. După ce au adormit, din cal au ieşit soldaţii greci care au distrus frumosul oraş şi au eliberat-o pe Elena. Din Troia au reuşit să fugă doar câţiva locuitori, care au ajuns în Italia de astăzi. Ei au fost strămoşii romanilor.

Nu rataţi numărul 6 al cărţii cu abţibilduri din colecţia Angelina Balerina! Din 4 iulie, la toate chioşcurile de presă!

Cal troian pe calculator În zilele noastre, expresia „cal troian” înseamnă un cadou înşelător, care atrage după sine numai lucruri rele. Cai troiani există în continuare. Informaticieni denumesc astfel acele programe care se instalează în sistemele de operare şi stau bine ascunse. De exemplu, descarci de pe internet un program cu care poţi compune melodii, iar acesta instalează în secret în sistemul tău de operare un virus, cu ajutorul căruia, cel care l-a creat îţi poate controla calculatorul. Este exact aceeaşi şmecherie pe care grecii au folosit-o ca să intre în Troia!

Polly, sora Angelinei, vrea să-şi descopere superputerea! Vezi ce talent minunat are! Primeşti cadou 30 de abţibilduri pentru activităţi practice.

O carte despre dans, muzică şi prietenie!

Pentru comenzi, sună la 021.410.91.93, scrie la editor@msz.ro sau completează formularul de pe www.msz.ro Publicaţii de calitate pentru copii

PRIETENIE

I n st

Echitaţie

l u r o t c ru

l a e d i e i ţ ta i de ech

Te uiţi la instructoarea ta şi visezi să faci acelaşi lucru. Nu este însă o profesie uşoară, pentru că nu trebuie să iubeşti doar caii, ci şi oamenii. Şi trebuie să înveţi mereu. Ca în orice altă meserie, şi în meseria de instructor există momente dificile. Când vei încerca, te vei convinge care este diferenţa dintre a învăţa să călăreşti şi a învăţa o altă persoană să călărească. Nu e suficient să călăreşti foarte bine şi să-ţi cunoşti propriul corp. Trebuie să ştii să transmiţi informaţiile pe care le deţii unei alte persoane.

Zâmbetul elevilor e important Atunci când un nou elev stă rigid în şa şi învaţă cum să-şi folosească mâinile şi picioarele în relaţia cu calul, trebuie să ai foarte multă blândeţe şi răbdare. Mai ales că un începător sau părinţii lui consideră întotdeauna că se pricep mai bine... „Pentru mine, lucrul cel mai important este zâmbetul elevilor. Când încep să apară rezultate, călăreţul se bucură foarte mult. Pe urmă mângâie calul, îi mulţumeşte. Este fantastic”, spune Marta, instructoare de călărie. „Foarte importantă este şi experienţa. Trebuie să poţi evalua posibilităţile şi aşteptările călăreţului, pentru a-i găsi un cal potrivit şi pentru ca orele de echitaţie să se desfăşoare fără probleme prea mari şi fără accidentări nedorite. În plus, nu oricine vrea să fie un maestru. Pentru unii este mai important contactul cu animalul.” Dacă eşti de părere că ştii deja foarte multe despre călărie, atunci meseria de instructor îţi va deschide porţile unei lumi noi şi te va obliga să-ţi aprofundezi cunoştinţele.

UN INSTRU CTOR BUN: 1. Îşi găseşte întotdeauna

timp pentru la toate întrebările . Te face să vrei să cunoşti mai bine atunci când ai gr ijă de el şi când fa calul, chiar şi ci curat în boxe. Creează o atmos feră plăcută şi îşi concentrează atenţia asupra el evilor. Respectă oamenii şi caii. Se perfecţionează în permanenţă.

tine şi-ţi răspunde

4. 5.

Călăreţul trebuie să aibă încredere în cal şi să se simtă în siguranţă, iar acesta este un proces lent.

Antrenarea corpului... Să fii instructor de călărie este o adevărată provocare, mai ales atunci când te ocupi de persoane bolnave sau cu handicap. Lucrul cu acestea este foarte dificil, însă aduce satisfacții imense. Uneori, se întâmplă ca nişte călăreţi cu handicap să poată concura cu succes împotriva altor călăreţi sănătoşi. Dunka Liz Hartel a reuşit să facă asta la Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952), câştigând medalia de argint în lupta cu alte concurente sănătoase! Instructorii care lucrează cu astfel de persoane spun adesea că învaţă de la elevii lor ce înseamnă perseverenţa şi curajul.

… şi a sufletului Instructorii de hipoterapie trebuie să participe la nişte cursuri speciale. Nu sunt suficiente cunoştinţele din domeniul echitaţiei, ei trebuie să afle mai multe despre recuperarea persoanelor convalescente. Şi caii trebuie să participe la antrenamente speciale. Iar pentru bolnavi, care sunt mai ales copii, călăria este un eveniment despre care ar putea povesti ore întregi.

PRIETENIE

La taclale cu Ştefi

m i b r o Să v i ţ e i ă b e r desp

unt eu, Ştefi. Sper ca nu m-aţi uitat. Azi mi-am adus aminte fără să vreau de băieţii pe care i-am cunoscut în tabăra de echitaţie în care am fost iarna asta. Îmi place tare mult acolo. E aceeaşi atmosferă plăcută ca la centrul de călărie la care mă duc eu. Toţi muncesc, călăresc, se plimbă şi se joacă împreună. De data asta, au fost trei băieţi, iar pe unul nu se putea conta deloc şi făcea tot posibilul să rămână mereu în grajd. Cât despre ceilalţi doi... Dar n-are niciun rost să mă plâng. Să vă povestesc ce s-a întâmplat. Ca de obicei, după ce caii erau scoşi la plimbare, curăţam boxele. Fetele mânuiau furcile cu spor, chiar şi cele mai mici, care aveau doar vreo zece ani. Băieţii se ocupau nu prea încântaţi de bălegar şi, la un moment dat, unul dintre ei a spus: – Ah! Ce mă doare capul. Mă duc să mă întind! Nimeni nu a reacţionat la spusele lui. Toţi şi-au văzut de treabă în continuare. Doar Malvina – fiica proprietarului – a dat din cap şi s-a încruntat, iar în ochii ei se putea citi nemulţumirea. După ce am terminat, băiatul a reapărut, odihnit şi fără nicio durere de cap. Trebuie să vă spun că se îndrăgostise de Malvina şi toată ziua îi făcea ochi dulci. Fata nu-i prea dădea atenţie, însă după această întâmplare la care asistase, a început să-l ignore cu desăvârşire. Altă dată, fata i-a rugat pe băieţi să aducă vreascuri din pădure, pentru focul de tabără. Băieţii au lipsit foarte mult, aşa că fetele s-au apucat să jumulească tufişurile din

apropiere şi au făcut singure focul, pentru că trebuia servit prânzul cât mai repede. Am mâncat nişte mici atât de buni! Să te lingi pe degete, nu alta!!! Băieţii s-au întors după ce focul fusese aprins şi au adus cu ei doar câteva beţe. – Toporişca era tocită – a spus unul dintre ei – şi, în plus, am găsit un copac extraordinar şi am făcut concurs de aruncat bulgări şi de asta am întârziat, a adăugat el. De ce vă scriu toate astea? Păi în ultima vreme m-am tot întrebat împreună cu prietena mea de ce sunt atât de puţini băieţi care călăresc. Acum ştiu! Nu spun că toţi băieţii sunt aşa, dar celor mai mulţi nu le prea place să muncească din greu nici pe lângă cai, nici în spinarea acestora. Nici fiului cel mic al proprietarului nu-i prea place călăria. Este prea nerăbdător. Abia a învăţat să meargă la trap şi vrea să înveţe să galopeze şi să sară peste obstacole. Vara trecută, când am fost la centrul acesta de călărie, nevasta proprietarului se ocupa de copiii mai mici. Băiatul ei tot ţipa că vrea să sară şi, în cele din urmă, a venit tatăl care i-a făcut un mic obstacol şi băiatul a sărit. Mama era tare nemulţumită pentru că încă de pe atunci băiatul ei avea impresia că ştie totul, aşa că la ce bun să se mai plimbe prin manej! Cândva, am discutat despre călărie cu fratele meu. El are foarte multă răbdare, pentru că este modelist şi stă ore întregi să lipească tot felul de piese minuscule la avioanele lui. L-am întrebat: – Victor, tu de ce nu vrei să călăreşti? – Prefer bicicleta, mi-a răspuns el. De la un cal nu ştii la ce să te

aştepţi. Trebuie să te gândeşti mereu cum să-l ghidezi, se poate speria... Eh, aşa ceva nu-i de mine. Bicicleta face întotdeauna ce vrea omul, chiar dacă abia ai învăţat să mergi pe ea. Cu caii e altfel, Ştefi! Chiar tu spuneai că e nevoie de multă muncă şi de ani de antrenament ca să te poţi înţelege cu animalul şi să te poţi baza pe el. Durează prea mult, iar pe bicicletă te sui şi gata, ai plecat! Păi acum chiar înţeleg. Pur şi simplu, este prea greu. Cei mai mulţi băieţi din clasa mea au un singur hobby – jocurile pe calculator. Sportul nu le prea place şi dacă le place, atunci le place fotbalul sau baschetul. M-am gândit că mai este încă un motiv pentru care băieţii preferă alte sporturi în locul călăritului: le place să joace în echipă, să rivalizeze. Fotbalul este cel mai bun exemplu. Însă pentru a ajunge să concurezi, trebuie mai întâi să te antrenezi. La fotbal, trebuie să controlezi un obiect, adică mingea. La călărie, este altfel – la antrenamente, trebuie să vorbeşti cu calul, iar asta este mult mai dificil. Evident, nu toţi băieţii sunt ca cei pe care i-am descris eu, pentru că totuşi sunt şi băieţi la concursuri, însă în topul mondial, sunt din ce în ce mai multe fete. Băieţi! Treziţi-vă! Vecina mea – bunica Lucia – spune: – Un bărbat adevărat trebuie să ştie să călărească! Eu cred acelaşi lucru, voi ce părere aveţi?

Pe curând, Ştefi 27

PRIETENIE

La taclale cu Ştefi

! r o l e t e f , ă n Bu

Vă mulţumesc pentru toate scrisorile. V-aţi gândit deja ce o să faceţi în vacanţă? Cât de des vă propuneţi să călăriţi? Evelina, ai ajuns la vreun club de echitaţie? Cum îţi place acolo? Nu uita să asculţi de instructor şi să nu fii nerăbdătoare, să vrei să afli totul din prima. Toate se învaţă la timpul lor.

Călăresc de 5 ani şi n-am nicio problemă. Am ob servat că mă descurc tot mai bine, însă atunci când trebuie să curăţ calul sau să-i pun şaua, mă tem un pic de el. Am fost la un grajd unde caii, atunci când văd o persoană cu o pătură sau cu o şa în mâini, îşi lasă urechile, îşi arată dinţii şi se întorc cu spatele. Acum, merg la un alt grajd, unde caii sunt liniştiţi şi dornici de colaborare. Din păcate, eu încă mă tem de ei… Carmen

armen, ai ridicat o problemă foarte serioasă. Caii de la centrul de călărie de la care te-ai retras erau foarte prost trataţi. Poate că stăteau prea mult cu şaua în spate în fiecare zi. Animalele sunt supărate pe oameni şi vor să-i descurajeze să mai intre în boxele lor. Sper că nu vor mai fi călăriţi. Instructoarea mea, Magda, mi-a povestit despre o mânză Pur Sânge Englez, care a lucrat prea mult într-un anumit grajd. Se învăţase să dea din picioare, se zvârcolea ca un şarpe şi încerca să muşte. Se apropia cu teamă de boxa ei. Magda are un sfat pentru

tine: cere întotdeauna cel mai liniştit cal şi petrece cât mai mult timp cu el. Asta te va ajuta să începi o relaţie cu el şi să aveţi încredere unul în celălalt. Totuşi, experienţa ta are şi părţi bune. Ai înţeles că totuşi calul este un animal pe care trebuie să-l cunoşti foarte bine şi căruia trebuie să-i câştigi încrederea. În plus, unele centre de călărie sunt administrate de persoane care nu se pricep deloc la asta. Îmi pare tare rău de caii care trăiesc acolo. Mi-aş dori foarte mult un ponei de Shetland, dar părinţii spun că nu avem loc. De cât spaţiu are nevoie un singur ponei? Ştiu să mă ocup de cai, am şi o medalie de bronz. În vacanţă, călăresc în fiecare zi şi mă ocup de cai (le dau de mâncare, fac curat în grajduri). Am câteva animale de casă şi ştiu că este o mare responsabilitate. Alexandra

raga mea, poneii de Shetland nu sunt prea mari şi nu au nevoie de o boxă mare. Pot fi ţinuţi şi într-un şopron, pentru că sunt foarte rezistenţi şi mai puţin pretenţioşi decât alţi cai. În ceea ce priveşte furajele şi

paiele pentru ponei, îi sunt suficiente în jur de 0,5 ha de păşune. O astfel de suprafaţă îi asigură unui ponei o cantitate corespunzătoare de furaje, iarbă, paie şi ovăz. Totuşi nu trebuie să uiţi că este un căluţ foarte sociabil şi nu îi place să stea singur. Cel mai bine este să ai doi ponei. Dacă este doar unul, atunci îi va face plăcere compania unei oi sau a unei capre. Sper să îi convingi pe părinţii tăi şi să îţi realizezi visul.

Vă a§tept `n continuare scrisorile. Vă pup, Ștefi mi… te de cai, Scriaei probleme lega ei În galop!

Dac ă pe adresa redac ți voi scrie-mi torul prietenilor meii un centru Cu aju s ă te ajut. Dac ă a instructor încerca a ție preferat sau uni po ți scrie de echit rie extraordinar, îm viitoare de c ă lă e asta. În numereleă voi ș i despr despre cai, dar m ș i s ă v ă voi scrie s ă v ă dau sfaturi str ă dui la scrisori. r ă s pu n d

Editura Booklet se alătură şcolarilor de toate vârstele, oferindu-le cărţi şi caiete dedicate învăţării limbilor străine, ştiinţelor, precum şi materiale de pregătire pentru examenele naţionale. Tinerii cititori vor afla din cărţile noastre cum să rezolve exerciţii de matematică, fizică sau chimie, să înţeleagă texte literare şi să scrie

compuneri, să citească, să scrie şi să vorbească în engleză, franceză, italiană, spaniolă şi germană şi, nu în ultimul rând, să se pregătească pentru examenele naţionale, de bacalaureat şi pentru admiterea la facultate. Prin oferta noastră de carte mereu îmbogăţită, ne propunem să venim în întâmpinarea intereselor de studiu şi perfecţionare a cititorilor noştri şi să

oferim un punct de reper în piaţa de carte educaţională din România. Pentru a vizualiza oferta noastră de carte şi pentru comenzi, puteţi accesa site-ul nostru www.booklet.ro sau la telefon 021.430.30.95. Pentru comenzi, ne puteţi scrie la adresa de e-mail: comenzi@booklet.ro

Concurs „Vis de vacanţă” A venit vacanţa şi cu siguranţă fiecare copil visează să-şi petreacă lunile de vară cât mai frumos posibil. Scrieţine pe editor@msz.ro până pe 26 iulie şi spuneţi-ne ce v-aţi propus să faceţi în această vacanţă şi ce vis v-ar plăcea să vi se îndeplinească. Cele mai convingătoare scrisori vor fi premiate cu câte un DVD cu film (10 premii) sau câte o carte de la Editura Booklet (5 premii).

Câştigătorii vor fi afişaţi pe site-ul www.msz.ro pe 10 august.

Câştigătorii concursului „Flori în dar” din numărul trecut: 1. Baias Bianca, Constanţa 2. Pintilie Maria, Bucureşti 3. Marin Sorina, Bucureşti *DVD-urile din imagine sunt cu titlu informativ şi pot diferi de premiile oferite.

PASIUNE

Cartea În galop

e l e ţ n e Apar înşală

iua de duminică se anunţa perfectă. Afară era frumos, nu avea niciun fel de teme şi singurul lucru pe care îl avea în program era să se întâlnească cu Mircea. Ce-mi plac duminicile când pot lenevi după bunul meu plac, s-a gândit fata după ce s-a trezit.

ai m ă s e c e i t ş u Corina n cea. r i M e r p s e d ă d crea În acelaşi timp, Gabriel se pregătea să plece la un meci de baschet cu colegii. – Hei, unde te duci? – Avem meci. Vrei să ne susţii? – Meci? Duminica în zori? – Nu exagera! E ora 9:00. În plus, Mircea vine să se joace cu noi. Acum vrei să vii? – Cum adică vine să se joace cu voi? Doar a zis că se întâlneşte cu mine. – Eu nu mă amestec. Sigur o să vă vedeţi după meci... Asta dacă nu vrei să vii cu pompoane şi să începi să-i cânţi lui Mircea, a glumit Gabriel. – Hai pleacă, a spus Corina, prea adormită ca să-i dea un răspuns tăios băiatului. S-a spălat pe dinţi şi imediat l-a sunat pe Mircea. – Alo! – Bună, Mircea, poţi să-mi explici care e treaba cu meciul? – Îmi pare rău, dar nu înţeleg întrebarea... – Am vorbit acum câteva minute cu Gabi, care s-a dus să joace baschet. A spus că te duci şi tu. – Da, aşa e. Tocmai m-am urcat în autobuz.

– Şi întâlnirea cu mine? – Corina, e ora 9:00... Amândoi ştim că până eşti tu gata am suficient timp să joc un meci. – Dacă aşa crezi, atunci du-te să te joci. Pa! Mircea era dezorientat. Nu voia să se certe cu Corina, aşa că s-a

hotărât să-i scrie un SMS. „Jucăm pe terenul de la şcoală. Începem la 9:30 şi terminăm, în cel mai rău caz, la ora 12:00. Vino şi tu, te rog. Iar dacă nu reuşeşti să ajungi, atunci vin eu să te iau, împreună cu Gabi.” La început, Corina era hotărâtă să nu se ducă să se întâlnească cu ei la şcoală. Dar după ce a luat micul dejun şi s-a îmbrăcat, şi-a dat seama că nu prea avea nimic de făcut. În plus, deşi n-ar fi recunoscut în faţa nimănui, era chiar curioasă să vadă cum juca Mircea baschet. În cele din urmă, curiozitatea a învins supărarea. – Mircea! a strigat ea când a ajuns pe marginea

Totul e confuz. terenului de baschet. Băiatul a auzit vocea Corinei şi s-a întors fără să vadă cum zboară spre el mingea pe care i-o pasase Gabi. – Ai grijă! a strigat Drăgan văzând ce se întâmplă. Dar era prea târziu. Mingea l-a lovit direct în nas pe Mircea. Băiatul a scos un şuierat şi a căzut. Simţea cum îl lua ameţeala, iar după o clipă, când a luat mâna de la nas, a constatat că îi curgea sânge. – Eşti terminat! a spus el, privindu-l duşmănos pe Gabriel. – Eu? Până una alta, tu ai nasul făcut ţăndări... În plus, nu e vina mea. – Atunci a cui e? Corina privea înspăimântată cum se certau cei doi. Se temea că peste câteva clipe aveau să sară la bătaie. Gabriel era în continuare calm, dar Mircea îşi arăta o nouă faţă. Fata era îngrijorată, pentru că nu văzuse tot ce se întâmplase. Nu ştia cine are dreptate şi cui să-i ţină partea. Începuse să regrete că venise. – Explică-i prietenului tău că dacă nu s-ar fi uitat după tine, n-ar fi păţit nimic, a apelat Gabriel la ajutorul fetei. – Te crezi deştept? a întrebat Mircea şi s-a ridicat în picioare. A aruncat mingea cu forţă, ţintind faţa lui Gabriel. Băiatul s-a ferit, s-a uitat cu compasiune spre Corina şi s-a îndreptat spre băncile de pe marginea terenului. Şi-a luat rucsacul şi mingea. Fără să mai spună vreun cuvânt, a ieşit de pe teren. Corina a rămas încremenită. S-a uitat la prietenul ei ca la un străin.

Oare cine e cu adevărat? O persoană altruistă, care-i ajută pe cei mai slabi sau un golan oarecare? s-a întrebat ea. Ceilalţi băieţi au plecat şi ei după Gabriel. Pe teren au rămas doar Corina şi Mircea. – Nu ţi-e ruşine? l-a întrebat Corina cu seriozitate. – Pentru că am primit o minge în faţă sau pentru că de la început Gabriel încearcă să se bage între noi? – Credeam că ai mai multă minte..., a spus Corina fără a-şi ascunde dezamăgirea. – Pe asta o ştii? Inima îşi are propriile reguli pe care raţiunea nu le cunoaşte? Mai reflectează. – Oricum am destul de multe lucruri la care să reflectez... Sper să o să reflectezi şi tu la ceea ce ai făcut. Eu nu vreau să am un astfel de prieten. – Asta înseamnă că ne despărţim? – Lasă-mă să mă gândesc un timp... Ar fi mai bine să nu mă suni şi să nu-mi scrii. O să te sun eu când o să iau o hotărâre. S-a întors şi, mergând spre ieşire, a dus telefonul la ureche. – Gabriel? Unde eşti?

Nu rata! Din 5 iunie, la toate chioşcurile de presă!

Aventurile Corinei continuă! Corina pleacă într-o excursie şi ajunge să fie pedepsită pentru problemele pe care le creează, este invidioasă pe o colegă care se pricepe destul de bine la echitaţie şi, spre final, trebuie să aleagă între doi băieţi…

CHESTIONAR

e noastre cititoare, Dragel Vă mulţumim pentru că ne sunteţi alături şi citiţi număr de număr revista În galop. Pentru că

dorim să facem revista şi mai interesantă pentru voi, vă invităm să răspundeţi la câteva întrebări. Părerile voastre sunt foarte importante pentru noi. Vă rugăm sa trimiteţi chestionarul completat pe adresa redacţiei sau scanat pe e-mail la editor@msz.ro. Primele 20 de chestionare trimise vor aduce participantelor cadouri surpriză. Cu prietenie, Echipa MSZ

1 2

Obişnuiţi să cumpăraţi lunar revista În galop?

r r

r Concursuri r Benzi desenate r Postere r A rticole despre copiii

campioni din România

r A rticole despre centrele de echitaţie

r A rticole despre locuri inedite

Activitatea practică La taclale cu Ştefi

are este motivul principal C pentru care cumpăraţi revista În galop? (bifaţi unul singur)

r r r r

e alte categorii de C subiecte aţi dori să citiţi în revista În galop?

r r r r r r r r r

lasificaţi în ordinea C importanţei, de la 1-5, următoarele rubrici ale revistei În galop (notaţi cu 1 rubrica pe care o consideraţi cea mai importantă şi cu 5 rubrica cea mai puţin importantă):

r r

Cadou Concursuri Articole Postere

r r r r

Sociale Evenimente Sport Nutriţie Tradiţii Poveşti adevărate

1/1 chestionar 5

Modă şi stil Horoscop

Altele. Care?....

ât de mult îndrăgiţi C benzile desenate? Răspundeţi prin încercuire.

Deloc 1 2 3 4 5 Foarte mult

Denumiţi 3 puncte forte ale revistei: a) …………………………………………… b) …………………………………………… c) ……………………………………………

Denumiţi 3 puncte slabe ale revistei: a) …………………………………………… b) …………………………………………… c) ……………………………………………

Ce alte reviste editate de MSZ aţi mai cumpărat?

r r

Scooby-Doo Bebe Tweety

Căpşunica Gormiti Angelina Balerina H2O

e care dintre revistele P de mai jos le achiziţionaţi lunar?

r r r r r r r

Barbie Bravo Princess Clopoţica Cool girl Monster High Niciuna dintre ele

lasificaţi în ordinea C preferinţei, pe o scală de la 1-5, posturile TV de mai jos (notaţi cu 1 postul TV pe care-l urmăriţi frecvent şi cu 5 postul TV pe care-l urmăriţi mai rar):

r r r r r r

Minimax Cartoon Network Boomerang Disney Channel Discovery Animal Planet

, r o l e g a r D M

ulţumim foarte mult pentru desenele incredibile pe care le-aţi trimis. Aşteptăm să ne trimiteţi în continuare pe adresa redacţiei (cea de la pagina 3) întâmplări şi desene cu şi despre cai sau despre orice alt animal pe care îl iubiţi. Poate în numărul următor o să aveţi surpriza să vă vedeţi numele şi desenul în revistă...

Câştigătorii concursului „Bunele Maniere” din Suplimentul pentru părinţi („În galop” numărul 11): 1. Ghiţă Lavinia, Craiova 2. Dinescu Laura, Alba-Iulia 3. Mirea Andreea, Turda

ia, Ana Mar Râmnicu Sărat

, ngelman Carla He a, Timişoar i 8 an

Mă numesc Bianca, am 13 ani şi iubesc caii. Locuiesc aproape de oraşul Constanţa, acolo există o microrezervaţie unde sunt diverse animale, dar şi cai şi ponei şi se ţin cursuri de echitaţie. Acum 2 săptămâni eu şi prietena mea am mers acolo să ne interesam cât costă cursurile, cum stau caii în boxe. Ne-am hotărât să ne jucăm cu poneii, iar instructoarea de acolo văzându-ne ne-a propus ca pe timp de vară să facem voluntariat – să avem grijă de cai şi ponei, iar în schimb să beneficiem de cursurile de echitaţie. Vă daţi seama că am fost în culmea fericirii. În fiecare sâmbătă şi duminică mergeam la microrezervaţie şi ducem cailor si poneilor mere, morcovi şi cuburi de zahăr. Abia aştept să vină vara. Iubesc animalele, dar în special caii şi poneii. P. S. Ador această revistă şi mi-aş dori să aibă mai multe concursuri.

Cristina-Bianca Bistreanu, Târgu Jiu, 6 ani şi 10 luni

Teodora, 10 ani

Bine v-am găsit, dragă red Rebeca Tarau, am 9 ani, sun acţie. Mă numesc Alexia toate revistele „În galop” t din Arad şi ador caii. Am şi sunt mereu nerăbdătoare când trebuie să vină noul num încă de la vârsta de 3 ani. ăr. Am umblat şi la călărit Era cunoscut doi caii minunaţi, foarte frumos acolo, am desenez zeci de cai, am um pe ZUMA şi SAMIRA. Zilnic desene cu cai. Vă iubesc muplut toţi pereţii cu postere şi benzile desenate pe care lt şi sunt foarte interesante vis al meu este să am un călle citesc regulat. Cel mai mare uţ că-mi va cumpăra doar cân adevărat, dar mama a spus d voi avea grija eu de el.

Dragă redacţie, m-am străduit şi eu să desenez un căluţ. Poate îl puteţi publica în revistă. Mulţumesc, Ana Maria

ihaica, Alissia M i, 5 ani Bucureşt i şi 8 lun

Bălan, Vanessa d. CaraşBocşa (ju Severin)

Salutare! Mă numesc Dumitru Andrada şi am 12 ani. vorbi vouă de la redacţie şi sper, prob Sunt onorată că vă pot minunate reviste ,,În galop” . Iubesc caii abil, cititorilor acestei uit la ei lacrimile de bucurie mi se rost enorm de mult, iar când mă ogo că aceste fiinţe se uită cu ochii lor în suflelesc pe obraz fiindcă simt cât iubesc mai mult caii, cu atât iubesc tul meu, cucerindu-mă. Cu mai mult un animal la fel de loial, câinele. De aceea v-am şi trimis poze O iubesc şi pe ea foarte mult, iar uneori cu căţeluşa mea, Jenna . să închei, visele mele sunt să iau măcar o consider copilul meu. Ca să deschid un adăpost pentru câinii vagao dată o lecţie de călărie şi bonzi, care merită şansa de a fi adoptaţi de o familie bună. Cu drag, Andrada

Bună! ani. Locuiesc în Mă numesc Carla şi am 12 vreo 4 ani şi de Oradea. Practic echitaţia o iapă pe nume şi Am i. cai e uni neb la iubesc agiul de Munte Liza. Eu călăresc în Saldab cută am învăţat tre împreună cu iapa mea. Vara ă nu ştiu să sar să călăresc la galop. Înc u este să ajung me peste obstacole, dar visul te obstacole. Abia pes ri itu săr la ană campio galop”. aştept următorul număr „În l Cu drag, Carla Lenghe

ta Trimite-ne pozfaavorit. alului re cai, sau a anim ice dorești desp Scrie-ne or ostea pentru prietenie și drag @msz.ro or it animale pe ed nte scrisori sa re Cele mai inte vor fi publicate! www.msz.ro

Bună ziua! ciu Carla Cristina, am 8 Stan esc num mă Eu ani şi sunt din Timişoara. Câinele din poză este căţeaua mea, Yumi. Am trimis şi un să desen cu cai, făcut de mine, care sper stă. revi în ţi pune îl să vă placă şi pe care Carla

Nu rata numărul următor!

Două cadouri surpriză

Află mai multe informaţii despre cadou pe www.msz.ro

le curi ș o i h in La c iare, d z de

ust

aug

Mai multe concursuri găsiţi pe www.msz.ro