Horsing 16 by Catalin Constandache

Numărul 16 Decembrie 2012 Ianuarie 2013

lor i a c i i n Priete

aii C Crãiesei Zãpezii CADOU Calenda r de biro u

Concurs cu

superpremii!

Două postere

riiţă” o t i r e c Cu lei de ghea ISSN 2069 – 9494 ISSN-L 2069 – 9494

Preţ: 7,99 lei

„insu

ATĂ

BANDĂ DESEN

Publicaţii de calitate pentru copii

e n u i s Pa

ură t n e v A

Caii Crăiesei Zăpezii

CUCERITORII „insulei de gheaţă”

La taclale cu Ştefi

Multã Ã d a p Ã z Î

n paginile acestui număr din „În Galop”, a venit deja iarna. Am pregătit pentru tine multe articole foarte interesante, majoritatea asezonate cu zăpadă, prin intermediul cărora o să descoperi tot felul de lucruri noi despre calul tău şi despre lumea atât de palpitantă a echitaţiei. Ce cai crezi că ar fi înhămat la sanie Crăiasa Zăpezii dacă ar fi vrut să aleagă nişte cai pământeni? Ar trebui să te gândeşti la nişte cai rezistenţi la frig şi puternici. Oare ce rase ar fi cele mai potrivite? Citeşte articolul din interior şi vei descoperi.

e i n e t e i Pr

e n u i s Pa

16 Sumar pasiune

Activitate practică

prietenie

„La fiecare şedinţă de hipoterapie există zâmbete”

aventură

Caii Crăiesei Zăpezii …………… 4 Interviu ………………………… 10

Cuceritorii „insulei de gheaţă” ……… 8

O simplă atingere ……………… 13 Calul cu blană dungată ……… 14

La schiat cu caii …………………… 22

Activitate practică ……………… 16 La taclale cu Ştefi …………… 24

Bandă desenată: Rivalitate (IV) …… 28

! ă t u c ă l p ă Lectur

CONCURS Poezie despre iarnă În galop nr. 16

Pasiune Prietenie

Publicat de: Media Service Zawada Calea 13 Septembrie, nr. 90, The Grand Offices, et. 8, camera 8.01, sector 5, Bucureşti, cod poŞtal 050726 Telefon: 021/410.91.93

www.msz.ro

Editura Media Service Zawada

d pas oreşt Scrie Cal iunea i desp -ne o ea ric re ta Offi 13 Se pent cai, p e ru a pte riet ces m n Buc , et. 8 brie, imale enie ş i , ca la a nr. ure m 9 ş d sau ti, cod era 8 0, The resa: . Cel e m pe ed poşta 01, se Gran c i d ai i nte tor@m l 0507 tor 5, res 26 vor sz.r a fi nt o ww public e scri Aventură w.m sor ate i ! sz.r o

Director general: Mariana Mihălţan Director de marketing: Adina Bojică

adina.bojica@msz.ro

Redactor-şef: Diana Sava DISTRIBUȚIE: SIMONA ȘTEFĂNICĂ Redactor: Ana Soviany Traducere: Metafrasis SRL DTP: Cătălin Constandache Fotografii: Shutterstock Tipar: MegaPress HoldingS S.A

I I Z E P Ă Z I E S E I Ă R C CAII

PASIUNE

Lumea cailor

ece, Frumoasă şi r nuri albe, ă l b n î ă t a r u ş înfă ngheţate. î e l i r e d n i t n î nia peste goneşte cu sa a la sanie Cr ăiesa Zăpezii, înhăm Ce cai crezi ar ul celor din basm dacă în loc pământeni? i a c ă b i a ă s i r ar do

În basmul lui Andersen, Crăiasa Zăpezii, înveşmântată într-o rochie croită dintr-un milion de steluţe de zăpadă şi blană albă, conduce o sanie trasă de cai fermecaţi. Cu ajutorul lor, zboară printre nori şi îl duce pe Kay în castelul de gheaţă. Dar dacă, dintr-un capriciu, ar dori să înhame la sanie armăsari adevăraţi în locul celor de basm?

PASIUNE

Lumea cailor

es caii pentru ea. al am şi i zi pe Ză a as ăi Cr pe Ne-am hotărât să o ajutăm ţi – nu doar la ger, en st zi re i ma i ce şi şi jo ra cu Cei mai curajoşi dintre cei pentru bunătate, aşa că ă ut sc no cu e nu r ilo ur eţ dar şi la efort. Regina gh să fie puternici… alergătorii ei chiar trebuie

Mici, dar rezistenţi Dintre toţi, cei mai potriviţi pentru viaţa în condiţii grele sunt poneii. Aceşti căluţi au resurse inepuizabile. Strămoşii lor, care au trăit în nordul îndepărtat, parcurgeau mulţi kilometri în căutarea hranei. Cel mai bine se descurcau cei mai mici dintre ei, care nu aveau nevoie de multă hrană. Îndesaţi şi cu oase mari, aceşti căluţi nu erau poate cei mai arătoşi, dar aveau astfel şansa de a supravieţui îngheţurilor – cu cât acumulau mai multă grăsime sub piele, cu atât pierdeau mai greu căldura. Urmaşii lor arată şi acum ca nişte

culturişti cabalini în miniatură – poneii sunt solizi, au membre scurte, piept musculos şi nu au deloc gâtul lung şi masiv. Crăiasa Zăpezii nu ar fi fermecată de înfăţişarea echipajului său, dar forţa şi rezistenţa acestuia i-ar cuceri inima îngheţată.

În pustiul îngheţat Regina gheţurilor ar fi putut alege

poneii de Shetland. Strămoşii lor au trăit în Insula Shetland (arhipelag în Oceanul Atlantic, aflat la circa 200 km în nordul ţărmului Marii Britanii), acum 2 500 de ani. Părul gros şi des, precum şi coama şi coada foarte bogate îi apără de frig. Dimensiunile lor variază (de la 87 la 107 cm la greabăn), iar părul lor poate

Rezistenţi şi inimoşi Crăiasa Zăpezii ar putea alege şi nişte cai despre care ţi-am povestit în numărul trecut. Căluţii rasa Huţul se descurcă de minune în condiţii de iarnă. Rezistenţi şi inimoşi, Huţulii sunt obişnuiţi să facă faţă condiţiilor montane dificile. Chiar şi cu o încărcătură de 120 kg în spate, ei pot merge cu uşurinţă pe cărările şi coastele abrupte ale munţilor. Un lucru este sigur, Crăiasa Zăpezii nu ar rezista tentaţiei unei plimbări prin pădurile noastre înzăpezite, care i s-ar părea la fel de frumoase ca palatul ei de gheaţă. Convinge-ţi părinţii să

mergeţi împreună iarna aceasta la una dintre pensiunile din Ardeal şi să faceţi o astfel de plimbare. Cu siguranţă, va fi o experienţă extraordinară!

avea aproape toate culorile. Nu sunt mai prejos nici caii din rasa Fjording, numiţi şi „poneii fiordurilor”. Provin din Scandinavia şi se spune că au fost caii vikingilor. Astăzi, ei sunt preferaţii norvegienilor, care îi preţuiesc nu doar pentru forţa şi rezis tenţa lor ieşite din comun (datorită părului des, aceşti ponei pot sta în aer liber tot timpul anului), dar şi pentru firea lor blândă. Destul de mari (au până la 145 cm la greabăn), curajoşi şi foarte abili, sunt şi foarte drăguţi – sunt de culoare galben-deschis, cu dungi negre pe crupă şi pe picioare. Reginei din poveste i-ar fi tare greu să aleagă, pentru că lumea poneilor este foarte variată.

Câinii trec în faţă! Exploratorul engl ez Robert Falcon Scott a lu at cu el ponei chiar şi în Antarc tica. A crezut că îl vor ajuta în ex pediţia de cucerir e a Polului Sud. Căluţii au su portat bine tempe raturile scăzute, dar nu au făcut fa ţă terenului acop erit din bucăţi mari de gheaţă. M ai potriviţi s-au do vedit a fi câinii. Exploratorul norv egian Roald Amun dsen s-a folosit de câini acum o su tă de ani, fiind pr imul care a ajuns la Polul Sud (s-a întâmplat pe 14 de cembrie 1911).

Ştiai că…

Multe rase de cai pot trăi sub cerul liber pe to t parcursul anului? Ne refe rim mai ales la reprezentan ţii raselor mai vechi, care au păstrat caracteristicile strămoşilor lor sălbatici. Ia rna, părul de pe corpul lor d evine mai gros şi mai des .

i i r o t i r e c u C AVENTURĂ Rase de cai

I E L U S „IN ” Ă Ţ A E DE GH

Poneii au aju ns în Islanda în b ărcile vikingilor. Pe această insulă, nimen i nu se miră la vederea un ui bărbat înalt călare p e un căluţ. Acolo sunt o rganizate şi curse de pon ei, foarte populare prin tre băştinaşi.

slandezii cred că poneii lor sunt cei mai curajoşi şi mai frumoşi din lume. Convieţuiesc cu ei de peste o mie de ani, pentru că poneii au apărut pe insulă în secolul al IX-lea, odată cu primii colonizatori. Timp de peste 800 de ani, în Islanda nu a fost crescută decât o singură rasă de cai, nefiind permisă aducerea în ţară a altor cai de montă. Dacă un cal părăsea insula, nu se mai putea întoarce acolo. Poneii scunzi (de circa 130 cm) şi îndesaţi sunt într-adevăr excepţionali, însă nu datorită frumuseţii. Se deplasează complet diferit de cei care aparţin altor rase de cai. În afară de mersul la pas şi trapul, la aceşti căluţi apare aşa-numitul „pas tolt” şi mersul

în buiestru. „Pasul tolt” se aseamănă cu trapul, dar este mult mai comod pentru călăreţ, pentru că, preţ de câteva secunde, acesta nu simte nicio mişcare; este ca şi cum calul ar sta pe loc. Mersul în buiestru (calul îşi duce picioarele laterale în faţă în acelaşi timp) aminteşte de pasul lung, balansant al cămilei şi este mai puţin confortabil. Poneii islandezi sunt, de obicei, semisălbatici şi iarna chiar îşi fac singuri rost de hrană. Corpul lor este în întregime adaptat vieţii în condiţii dure. Calmi şi curioşi, le place tovărăşia altor cai. Trăiesc foarte mult şi pot fi călăriţi chiar până la vârsta de 25 de ani. Caii din această rasă sunt potriviţi pentru muncile agricole, dar şi pentru curse. În Islanda, există foarte multe ferme care închiriază cai (pentru sume deloc de neglijat) sau care organizează excursii pe cai (la fel, destul de scumpe). În România, singura herghelie care are cai islandezi se află în satul Izvoarele, comuna Zetea (jud. Harghita). Acolo trăiesc 14 astfel de căluţi.

PASIUNE

Prietenii cailor

– Cum se desfăşoară o şedinţă terapeutică? O şedinţă de terapie se desfăşoară diferit de la caz la caz, dar există anumiţi parametri care nu se schimbă niciodată: calul este plimbat la mână de un personal auxiliar, pentru ca eu să mă pot concentra 100% asupra pacientului şi nevoilor acestuia; calul este întotdeauna unul pregătit special pentru hipoterapie, care corespunde atât fizic, cât şi psihic acestei activităţi; folosesc harnaşament special pentru terapie – fie şa specială, fie teltie (pătură groasă din pâslă care se aşază sub şa, n.red,); eu merg întotdeauna la pas lângă pacient, îi corectez poziţia sau facem diverse jocuri care să îl ajute în boala lui.

IE P A OTER P HI„La fiecare şedinţă există

– Cât de repede se acomodează un pacient cu calul? Copiii care vin la hipoterapie reacţionează foarte diferit. Unii vor să urce imediat, alţii îl pupă sau îl îmbrăţişează, dar există şi cazuri în care sunt foarte speriaţi şi nu vor nici să se uite la cal. În principiu, la sfârşitul primei şedinţe, cam toţi pacienţii îşi depăşesc frica primului impact şi îşi exprimă dorinţa de a reveni. – Dar invers? Cum se acomodează calul cu pacienţii noi? Calul este pregătit special pentru hipoterapie. El este obişnuit în prealabil cu mai multe situaţii care pot interveni în timpul unei şedinţe de terapie (urlat, tremurat, lovit, aplaudat etc.) şi este extrem de prietenos cu oricine, indiferent dacă are sau nu handicap.

ZÂMBETE”

Despre ai ie ţi-am m hipoterap cea metodă de ste a earcă povestit. E care terapeuţii înc tarea ilor s t, prin jutorul ca te. Citeşte a tratamen u c ă c s năta ătăţea am ajuns la Asociaţia Naţională să îmbun cu probleme de să ipoterapeut h r n lo u e n f, p m e K Italiană de Reabilitare Ecvestră persoa cu Erika edică cu un interviu imişoara care se d lor care are sediul în Milano şi oferă din T rii copii tă a tr e cursuri de specializare în hipoterapie n pasiu ităţi. cu dizabil adresate kinetoterapeuţilor şi terapeuţilor de recuperare medicală. La începutul acestui an am urmat un astfel de curs care a durat mai multe săptămâni, după care am rămas să – Pentru început, povestiţi-ne, fac practică voluntară pentru a învăţa cât mai vă rog, cum aţi început să vă multe. Caii m-au atras de când eram mică. dedicaţi hipoterapiei şi ce v-a Pentru mine sunt cele mai minunate fiinţe atras la acest domeniu. de pe lume şi cu ajutorul lor mă bucur că pot Eu am studiat fiziokinetoterapia şi în anul ajuta şi pe cei mai nevoiaşi dintre noi. 5 de facultate am urmat un stagiu de practică la Roma unde am aflat despre – Cu ce fel de probleme se hipoterapie de la o pacientă cu tetrapareză confruntă pacienţii cu care spatică. Am început apoi să mă informez lucraţi? mai bine ce presupune această metodă În prezent, lucrez cu aproximativ 15 copii cu de reabilitare medicală şi unde aş putea diverse probleme. Hipoterapia se adresează urma un curs serios în domeniu. Astfel

atât afecţiunilor neuromotorii, cât şi celor psihomotorii şi celor psihiatrice. Majoritatea pacienţilor prezintă tetrapareză spastică sau flască (afecţiuni care afectează muşchii, n.red.), dar lucrez şi cu copii cu sindrom Down, cu autism, cu ADHD, cu diverse pareze sau chiar fobii de animale. – Care sunt efectele benefice ale acestui tip de terapie? Efectele hipoterapiei sunt atât fizice, cât şi psihice. Fiind o metodă de recuperare medicală, există un plan terapeutic individualizat în funcţie de patologie şi pacient, ca atare şi efectele sunt diferite de la caz la caz. În principiu: ameliorează echilibrul, ajută la o poziţie corectă a corpului, reglează tonusul muscular, creşte autostima etc.

– Cum trebuie să fie un cal „bun” pentru hipoterapie? Sunt anumite rase mai potrivite pentru această activitate? Calul pentru hipoterapie trebuie să aibă anumite caracteristici fizice şi psihice. Nu sunt de dorit caii de obstacole, cai de curse sau de alte discipline ecvestre şi nici poneii. În Italia, lucram cu cai din rasa Freiberger/ Franches Montagnes. Totuşi, nu este atât de importantă rasa, ci trebuie să corespundă din punct de vedere fizic şi psihic. Pot fi folosite chiar mai multe tipuri de rase, în funcţie de bolile pe care le au persoanele cu care se lucrează. – Dumneavoastră cu ce cal lucraţi? Eu lucrez cu un cal din rasa Ardenez pus la dispoziţie de Herghelia Izvin. Este vorba de un exemplar mai mic, cu care am lucrat vreo şase luni înainte de începerea terapiei. Şi în prezent mai lucrez cu el, în afara şedinţelor de terapie. Pacienţii Erikăi îşi înving teama de cai şi devin prieteni buni cu aceste animale blânde.

PASIUNE

Prietenii cailor

Hipoterapia produce şi zâmbete.

– Desigur, relaţia pacientului cu calul este esenţială în hipoterapie, dar cât de importantă este relaţia terapeutului cu calul? Având în vedere că eu am pregătit calul, acesta trebuie să mă respecte, să aibă încredere în mine şi mai ales să mă asculte. Totuşi, mai importantă decât relaţia terapeutului cu calul este relaţia personalului auxiliar cu calul, fiindcă în timpul şedinţelor de hipoterapie calul trebuie să funcţioneze impecabil în mâna persoanei care îl conduce. Am noroc cu Alin Gal, care mă ajută atât la pregătirea calului, cât şi în timpul şedinţelor de terapie, şi astfel formăm o echipă de invidiat.

– Care sunt momentele în care un hipoterapeut se simte cel mai împlinit? Puteţi să împărtăşiţi cu noi vreun moment care v-a impresionat şi pe dumneavoastră în mod deosebit? Cred că orice terapeut se simte împlinit atunci când observă progresele. Eu îmi iubesc meseria tocmai fiindcă la fiecare şedinţă există mici progrese şi există zâmbete. Cel mai spectaculos caz ar fi un băieţel care era atât de speriat de cal, încât nici nu voia să se uite la el. M-am urcat pe cal cu el în braţe şi mă strângea cât putea el de tare. Dar, cu multă răbdare, a ajuns ca la sfârşitul şedinţei să stea singur pe cal şi chiar să îl mângâie. Mai este cazul unei fetiţe cu tetrapareză spastică care nu îşi putea ţine capul şi care, după aproximativ o lună de terapie, îşi ţinea deja mult Nume: Erika Kempf Weisz mai bine capul, se uita în Vârstă: 26 de ani jur şi gângurea de fericire Oraş: Timişoara când era pe cal. Fiecare Ocupaţie: Fiziokinetoterapeut cu specializare în caz este impresionant în hipoterapie felul lui. Îmi place să lucrez Studii: Facultatea de Fiziokinetoetrapie din cadrul cu fiecare copil şi mă bucur Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din de succesele fiecăruia.

Timişoara; Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad; cursuri de specializare în hipoterapie la Associazione Nazionale Italiana di Riabilitazione Equestre (Milano) Lucrează cu: CAII API ŞI IBUTZ

– E vreo diferenţă între modul în care reacţionează copiii

şi cel în care reacţionează adulţii la hipoterapie? În Italia, am lucrat cu mai mulţi adulţi. Acolo aveam uneori şi 20 de pacienţi pe zi. Adulţii care vin la terapie vor, asemenea copiilor, să aibă o viaţă cât se poate de normală. Dacă sunt pacienţi cu retard mental nu reacţionează foarte diferit de un copil, însă cei care sunt în recuperare posttraumatică se vede că sunt mai conştienţi de „handicapul” lor şi muncesc mai mult pentru a ajunge din nou ca înaintea incidentului. – În final, spuneţi-ne, vă rog, care ar fi cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le ştie un părinte înainte să-şi ducă copilul la hipoterapie? Un părinte ar trebui să se asigure că îşi duce copilul la un cadru medical specializat şi asta este valabil pentru orice terapie de recuperare. Din păcate, sunt persoane care nu au o specializare în domeniu, dar au un cal şi fac hipoterapie după ureche fără să îşi dea seama că le pot face astfel rău copiilor. Eu încep şedinţele de hipoterapie printr-o evaluare medicală la cabinet – cunosc pacientul, stăm de vorbă şi îi explic planul terapeutic, obiectivele pe termen scurt şi mediu, dar şi riscurile pe care le implică hipoterapia. Este foarte important ca hipoterapia să nu fie contraindicată în cazul afecţiunii pe care o are. Părinţii copiilor cu nevoi speciale caută tot timpul să îşi ajute cât mai mult copilul şi de aceea cred că ar fi important să întrebe: ce studii în domeniu are terapeutul, cu câţi alţi copii lucrează şi ce a obţinut prin terapia sa la alţi copii. Bineînţeles, studiile în domeniul medical sunt indispensabile! Eu am studiat 5 ani fiziokinetoterapie şi după ce am luat licenţa am continuat studiile în cadrul Facultăţii de Medicină Generală, tocmai pentru a avea cât mai multe cunoştinţe în domeniul medical. Nu se poate trata o afecţiune despre care nu ai habar. De altfel, nu poţi fi un terapeut bun dacă nu ştii foarte multe lucruri şi despre fizicul şi psihicul calului.

Ştiai că… Dacă animalulrea asociază atinagteunci cu durerea, deloc nu o să fie aceea, cooperant. D-el atinge, înainte de a cum observă reacţionează.

Atingerea

Este o metodă prin care calul poate comunica atât cu ceilalţi membri ai hergheliei, cât şi cu oamenii. Simţul său tactil este foarte dezvoltat, iar înţelegerea gradului în care caii sunt sensibili la atingere este foarte importantă atunci când vrei să stabileşti o relaţie cu acest animal. El poate simţi cea mai fină atingere la nivelul buzelor, de aceea nu trebuie să tragi foarte tare de frâie. Atunci când îl înhami, fii atentă ca frâul să se potrivească calului tău şi ca zăbala să fie bine fixată în gura sa.

Semn de afecţiune

O simplă atingere rte sensibil a o f e t s e l Calu t mai mult l u m , e r e g la atin nimale decât alte a . El poate de companie ă îi atingi simţi şi dac ir un singur f de păr.

sibile zone Cele mai sen t spatele, n u s e l a s e l a rale, părţile late l. asul şi botu urechile, n

Dacă un cal poate simţi foarte uşor o muscă ce se aşază pe spatele lui, asta înseamnă că cea mai mică schimbare de greutate în şa îi poate afecta modul în care se deplasează. Poziţia deficitară a călăreţului, mişcările repetate sau o greutate foarte mare pot descumpăni calul şi din această cauză să nu mai fie cooperant. Simţul tactil este, de asemenea, important în interacţiunea dintre cai. Mânjii se freacă mereu de corpul mamelor lor, se ghemuiesc mereu în acestea şi stau lipiţi de ele, iar iepele îi ating la rândul lor foarte des. Cu siguranţă, ai văzut cum iapa îşi trece capul peste gâtul mânzului şi invers, de par că se îmbrăţişează cu gâturile.

Ce vrea calul

Caii sunt extrem de afectuoşi şi o arată inclusiv prin atingere. Ei nu au braţe şi mâini şi nu se pot atinge între ei în acest fel, iar ceea ce facem noi, oamenii, este nou pentru ei. Noi îi atingem pe faţă, pe bot, pentru că ne face nouă plăcere. Dacă nu le face plăcere acest lucru, ei ne comunică imediat, mişcându-şi capul în direcţia opusă mâinii noastre sau în sus şi în jos. Ţine minte acest lucru şi data viitoare nu mai insista să îl mângâi dacă îţi dă de înţeles că nu are chef. Nu e deloc corect faţă de cal.

Ţine minte… La fel ca oamen fiecare cal este ii, reacţionează d unic şi ife au nevoie de m rit. Unii mângâieri şi ati ai multe nge de niciuna. Calu ri, alţii l tău cum e?

C a l u l

PRIETENIE Rudele calului

cu blană tă dunga

Turmele de ze bre migrează înto tdeauna la apropierea sezonului ploios, care d urează din ianuarie până în martie. Apoi, în iunie , când căldura usucă totul, ac este animale se reîntorc în locurile de unde au pleca t.

Alături de cai şi asini, face parte din genul Equus. Se aseamănă mult cu un cal, numai că are blana dungată. Zebra, căci despre ea este vorba, nu are niciodată dungile dispuse în acelaşi fel, ceea ce o ajută să scape din ghearele prădătorilor.

se apără prin fugă, iar modul în care sunt dispuse dungile o ajută să se piardă în zare – leul, a cărui mâncare favorită este, nu mai are precizie în a o urmări. Mai ales dacă sunt mai multe animale într-o turmă, urmărirea lor devine imposibilă, mulţimea dungilor provocând o adevărată confuzie leului. Zebrele sunt adevărate simboluri vii ale continentului african, acolo unde există marile savane (acele câmpii întinse, acoperite de ierburi înalte). Cea mai răspândită specie este zebra-de-stepă, care trăieşte în savanele din Sudan şi Etiopia de Sud, Africa de Est şi Africa de Sud-Vest. Zebra Grevy trăieşte în regiunile cu tufişuri aproape uscate şi savane şi este răspândită în Africa de Est, Kenia, Etiopia şi Somalia. Iar zebra-de-munte trăieşte pe un areal geografic mult mai restrâns ca celelalte două specii, fiind răspândită numai în regiunile mai înalte, până la altitudinea de 2 000 m deasupra unei regiuni situate în Namibia şi Africa de Sud. Supravieţuirea acestor fascinante animale este, din păcate, ameninţată. În ciuda creării de rezervaţii naturale,

multe populaţii de zebre sunt într-o continuă descreştere. Corpul său este alb-argintiu sau alb-galben cu dungi negre, capul este alb, dar şi cu pete maro, iar faţa este maro-deschis. Este dependentă de apă şi călătoreşte mult ca să o găsească. Bea şi câte 14 litri de apă pe zi. Zebrele se recunosc între ele după semnele primare, după voce şi miros. Poate ajunge la 1,5 metri înălţime şi are o greutate între 200 kg şi 500 kg. Zeberele trăiesc în turme şi au o hrană foarte variată, bazată în general pe ierburi, tufe şi arbuşti pitici. În timpul păscutului, animalele rămân atente, pentru a nu fi surprinse de lei sau de hiene, principalii lor duşmani. Când turma dormitează în arşiţa amiezii, o zebră adultă rămâne de pază, anunţând printr-un fornăit specific apariţia vreunui prădător. Zebra cea mai în vârstă este cea care conduce grupul atunci când migrează, în timp ce masculul stă undeva în spate sau în laterală, pregătit să-şi apere familia.

În sezonul ploios, turma, mai ales în cazul zebrelor-de-câmpie, se mută cu totul pentru a găsi hrană şi apă. Astfel de turme pot avea până la 100 000 de exemplare şi pot fi văzute în zonele din sudului Africii.

Niciodată două aşi zebre nu au acee ilor. ng dispunere a du

Zebra Grevy Este cea mai mare, dar şi mai graţioasă. Are dungile mai fine şi mai apropiate decât la celelalte specii. Numărul zebrelor Grevy este în scădere din cauza traficului cu piei, iar specia este declarată în pericol de dispariţie.

ZEBRA-DE-MUNTE Trăieşte în munţii ce mărginesc Deşertul Namibiei. Bine adaptată la viaţa de munte, ea are dimensiuni mai reduse. Existau în sudul Africii turme numeroase, dar astăzi şi această specie este pe cale de dispariţie.

PASIUNE

Căluţ hippie

Activitate practică

Accesoriile hippie nu trebuie să lipsească din garderoba ta. Iată cum poţi să confecţionezi un colier extraordinar care va fi admirat de toate prietenele tale.

Ai nevoie de pastă modelatoare, o farfurie mare, un şervet croşetat, o croşetă sau o sârmuliţă.

Din forma plată obţinută, decupează cu un cuţitaş forma căluţului.

Întinde pasta modelatoare în farfurie până devine plată. În loc de făcăleţ, poţi folosi o sticlă.

Fă o gaură cu croşeta, pentru cureluşă sau şnur.

5 6

Apasă modelul şervetului pe căluţ.

Trage şnurul sau cureluşa prin figurina obţinută. Din pasta rămasă poţi face mărgeluşe cu diferite forme. Aşa vei obţine un colier de adevărată indiancă.

17-20 postere

V J 5 4 11 12 18 19 25 26

IULIE M 3 10 17 24 31

J V S D 3 4 5 6 10 11 12 13 17 18 19 20 24 25 26 27 31

M 2 9 16 23 30

IANUARIE

L M M 1 2 7 8 9 14 15 16 21 22 23 28 29 30

L 1 8 15 22 29

FEBRUARIE D 3 10 17 24 4 11 18 25

L 5 12 19 26

V S D 2 3 4 9 10 11 16 17 18 23 24 25 30 31

AUGUST

L M M J 1 5 6 7 8 12 13 14 15 19 20 21 22 26 27 28 29

V S J L M M 2 1 9 8 7 6 5 4 14 15 16 11 12 13 21 22 23 18 19 20 28 25 26 27

S D 7 6 13 14 20 21 27 28

V 1 8 15 22 29

MARTIE 7 14 21 28

S D 3 2 9 10 16 17 23 24 30 31

APRILIE J V S D 4 5 6 7 11 1 2 13 14 18 19 20 21 25 26 27 28

OCTOMBRIE

MAI J 2 9 16 23 30

V 3 10 17 24 31

S 4 11 18 25

D 5 12 19 26

NOIEMBR IE

L M M J V S D 1 4 2 5 3 6 7 8 11 12 9 10 13 14 15 18 19 16 17 20 21 22 23 25 26 24 27 28 29 30

L M M 1 8 7 6 13 14 15 20 21 22 27 28 29

L M M J V S D 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

L M M 1 2 3 8 9 10 15 16 17 22 23 24 29 30

V S D M M J 1 8 7 6 5 4 3 13 14 15 10 11 12 20 21 22 17 18 19 27 28 29 24 25 26

SEPTEMBRIE

6 13 20 27

L 2 9 16 23 30

IUNIE

L M M J V S D 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30

DECEMBRIE

2 9 16 23 30

3 10 17 24 31

V S D M J 1 8 7 6 5 4 14 15 11 12 13 21 22 18 19 20 28 29 25 26 27

2 0 1 3

Nu pierde al doilea DVD din colecţia

„Eu şi Mia”! NOU

POSE SOR UL D REP TU RIL OR A

Colec de filmţie e

Oaz Oncha lui ao

Din 18 decembrie, la toate chioşcurile de presă!

UNOR PĂRŢI ALE SALE. SAU A

EA, UIR RIB IST ,D EA

ODIFICAREA, EDITARE A SAU UBLIC, M A ÎN P TRA ARE NSM RED ITE RE AP RIN CA BL

I DVD STU ACE

LALTE DREPTURI SUNT RE E CELE ZERV TOAT ATE VAT. . SE PRI INT ER ZIC EC OP IER

Publicaţii de calitate pentru copii

A ER ET

UI DVD (ŞI A COLOANEI SON ACEST ORE) PEN TRU PR OIE CŢ II C UC A

Află mai multe detalii pe www.msz.ro! Pentru comenzi sună la 021.410.91.93, scrie la editor@msz.ro sau completează formularul de pe www.msz.ro

AU I/S UŞ

EA IZAR UTIL DE

DVD-ul este însoţit de o revistuţă. Apare o dată la două luni.

Oaza lui Onchao

NŢA ICE TL DA OR

1. Fiul de aur 2. Oaza lui Onchao 3. Piesele speranţei

Colecţie de filme

IV US CL EX

DVD-ul conţine 3 episoade:

Vei cunoaşte tărâmul magic al Centopiei unde te aşteaptă Ţinutul Panilor, Ţara dragonilor, Regatul elfilor, Pajiştile unicornilor şi Palatul maleficei Panthea.

ER CT RA

Colecţie de filme

… t a i h c s La

AVENTURĂ

Sporturi de iarnă

Ai chef de o plimbare cu calul, dar afară s-a aşezat deja un strat gros de zăpadă? Ia-ţi schiurile, scoate calul şi eşti gata să te bucuri de plăcerea skijoring-ului – un sport de iarnă neobişnuit, care însă nu este foarte cunoscut în România. Atât denumirea acestei discipline sportive, cât şi ideea de a fi tras de cal provin din Scandinavia. Cuvântul skijøring provine din limba norvegiană („ski” înseamnă schiuri, iar „kjöre”, a conduce).

Caii scandinavi au fost folosiţi timp de secole la transportul mărfurilor şi oamenilor pe zăpadă. Skijoiring-ul a devenit sport şi un mod de distracţie la jumătatea secolului al XIX-lea, când au început să se

organizeze primele curse de schiori traşi de cai. În asta şi constă această disciplină sportivă: calul galopează pe traseul înzăpezit, iar în spatele lui alunecă schiorul. Pentru a încerca acest sport palpitant,

trebuie să ai schiuri cross country, un ham adecvat şi un cal dornic de colaborare. Şi, desigur, trebuie să fie zăpadă! Skijoring-ul, spre deosebire de ski, se practică într-o zonă întinsă, nu pe o pârtie.

Există două variante de skijoring. Prima, denumită ski-skijoring, presupune mersul pe schiuri în spatele unui cal pe care se află un alt călăreţ. Este mai uşoară, pentru că trebuie doar să ţii lonja şi să îţi menţii echilibrul pe schiuri. Este suficient să fixezi de şa sau de pieptar două lonje, de care trebuie să te ţii şi vei aluneca în spatele calului condus de călăreţ. Cea de-a doua metodă, mai dificilă şi recomandată celor care sunt buni călăreţi şi schiorilor cu experienţă, constă în deplasarea pe schiuri în acelaşi timp cu conducerea calului.

În galop

Ţi-au plăcut cărţile „În galop” şi nu ai toată colecţia?

Atracţia staţiunilor montane Atunci când practici acest sport, relaţia schiorului cu animalul este foarte importantă. Comenzile nu îşi au rostul. Schiorul este cel care stabileşte traseul, iar calul va trage în direcţia indicată de schior. Compeţiile de skijoring sunt mult mai frecvente în ţările nordice şi în ţările cu o bogată tradiţie în privinţa sporturilor de iarnă. Aceste curse reprezintă o adevărată provocare atât pentru pasionaţi, cât şi pentru cai. Cursele se întind pe lungimi diferite. Pentru a avea succes, pasionaţii de skijoring trebuie să îşi depăşească adversarii fără a se lovi de ei.

… cu caii

Nu doar pentru vulturi

Colecţia cărţiLOR

Comandă toată colecţia sau numerele care îţi lipsesc sunând la 021.410.91.93, scriind la editor@msz.ro sau completând formularul de pe www.msz.ro. Publicaţii de calitate pentru copii

PRIETENIE

La taclale cu Ştefi

u o d a Un c nepotrivit

ut Salut! Nu-i aşa că e plăc ia să primeşti cadouri? Ab aştept sărbătorile de iarnă din acest an. Ajunul Crăciunului o să-l petrec la clubul de echitaţie. O să prepar nişte prăjiturele ar pentru căluţul meu, că do o şi pentru el trebuie să fieal, zi specială! În mod norm ! nu îl răsfăţ în fiecare zi

ă vă spun o poveste despre răsfăţul cailor. La club, avem mulţi cai cazaţi în regim de pensiune. În ultima boxă, chiar lângă calul meu, locuieşte cu chirie iapa unei perechi de tineri. Panseluţa este numele vecinei calului meu. Iapa este destul de capricioasă, poate şi din cauza modului în care

o tratează proprietarii ei. Ea profită, pur şi simplu, de slăbiciunea stăpânilor şi nu are pic de respect pentru ei. De fiecare dată când vin în vizită, Panseluţa primeşte o mulţime de delicatese. Iar după aceea nu se lasă prinsă cu niciun chip de căpăstru ca să fie curăţată. Strânge urechile, se întoarce cu spatele şi face mutre,

încercând să-şi sperie stăpânii. S-a întâmplat ca acum ceva vreme să fie martoră la o scenă. Stăpâna i-a spus iepei: – Panseluţa, fetiţo, vino la mămica, să te cureţe frumos. Dacă eşti cuminte, primeşti un căpăstru nou. O să vezi, o să-ţi placă, este roz şi are blăniţă pe botic! Atunci iapa a scos un icnet şi a strâns şi mai tare din urechi. „Mămica” a continuat: – Ce fetiţă neascultătoare! Hai vino, o să primeşti şi dulciuri! Iapa a făcut ochii mari când a văzut bunătăţile, a îndreptat urechile şi s-a apropiat de „mămica”. Aceasta i-a dat cu o mână „fetiţei” dulciurile, iar cu cealaltă a prins repede de căpăstrul copilului neascultător şi mi-a spus mulţumită: – Excelent! Ai văzut, Ştefi? Ai văzut? Am reuşit să o îmblânzesc! Eu nu i-am răspuns nimic, doar am zâmbit amabil, pentru că Magda m-a învăţat să nu fac pe deşteapta, mai ales cu adulţii, nici măcar atunci când am dreptate. După o clipă, din boxa vecină s-a auzit o voce: – Ştefi, te rog, vino şi ajută-mă să îi pun micuţei căpăstrul cel nou. Face pe nebuna rău de tot şi nu mai am dulciuri! Aşa că m-am dus la „fetiţă”. Din uşa boxei am văzut noul căpăstru cumpărat pentru cal şi aproape că am rămas mută. Era o capodoperă creată

pentru un ponei din poveşti, de culoare roz-deschis, cu un model de argint reprezentând căluţi în alergare, iar botarul şi fruntarul erau cusute cu blăniţă de aceeaşi culoare. Închizătorile erau aurite. De uimire, nu m-am mai putut mişca şi a trebuit să îmi adun toate puterile ca să nu pufnesc în râs. Trebuie să adaug că Panseluţa este un cal impunător, pe jumătate Pur Sânge, care serveşte stăpânilor drept cal de montă, nu este un ponei decorativ. Nu am zis nimic şi i-am pus căpăstrul, ţinând-o cu

putere cu mâna dreaptă de cap, iar cu stânga i l-am tras repede peste bot. Proprietara mi-a mulţumit şi, încântată, a scos iapa la plimbare. Un moment mai târziu, dinspre manej s-au auzit hohote puternice de râs. M-am uitat curioasă, să văd ce

îi amuza aşa de tare pe călăreţi. Motivul erau Panseluţa şi căpăstrul ei. Stăpâna era foarte furioasă. Magda, ca de obicei, a rezolvat situaţia. A luat-o pe proprietara iepei la o cafea la bufet şi acolo i-a explicat în linişte cum stă treaba cu accesoriile şi gadgeturile pentru cai. Toate accesoriile neobişnuite sunt doar o chestiune de modă, ceva ce place oamenilor la un moment dat. Un frâu, de exemplu, dacă are pietre de zirconiu pe fruntar, este un element ingenios care face impresie proprietarului sau publicului la paradă, dar pentru cal nu înseamnă nimic. Pentru cal, este important doar ca toate elementele harnaşamentului să fie comode, bine ajustate şi să nu-i deranjeze mişcarea. Plăcerea calului este alergatul pe păşune, nu accesoriile! După această discuţie, Panseluţa a primit un căpăstru solid din piele, iar cel roz şi delicat a fost dăruit de stăpâna iepei poneiului Dolly, dar parcă nici ea nu pare prea fericită cu acest cadou…

Pe curând, Ştefi 25

PRIETENIE

La taclale cu Ştefi

S R U C N O ! r C o l e t e f , ă n Bu Poezie Vă mulţumesc pentru toate scrisorile. V-aţi gândit ce o să faceţi de sărbători? Eu o să petrec la club alături de prietenii mei. Împreună cu Magda, o să împodobesc bradul şi fiecare o să aducem ceva gustos de mâncare. Vă doresc sărbători de iarnă de vis şi vă aştept scrisorile.

Am o problemă cu unul din caii din grajdul nostru. Îl cheamă Laur şi are 17 ani. Problema este că se teme îngrozitor de mult de bici, dar nu reacţionează la carâmb. Nici măcar nu porneşte la trap fără ajutorul unui obiect care să semene cu un bici. Ultima dată, cum l-am încălecat cu un bici în mână, a început să azvârle din picioare şi a încercat să mă arunce jos! Ce să mă fac? Ana in câte se pare, caii se tem de bici. Sfatul instructoarei mele este ca Laur să lucreze ceva timp cu o persoană care călăreşte bine, cu o persoana în care calul are încredere. Aceasta să aibă biciul la ea, dar să nu-l folosească. Calul va observa că biciul nu este pentru pedepsire, ci doar ca să dea indicaţii. Laur al tău este un cal bătrân, experimentat şi ştie foarte bine cum să-i taie cheful unui străin de a-l mai călări. Dacă modul pe care l-am propus nu dă rezultate, ar trebui să îl rogi pe instructor să-ţi schimbe calul, iar Laur ar putea să ducă la pas călăreţi începători.

Cum reacţionează un cal dacă îi place de cineva din prima? Cum i se poate câştiga prietenia? Salutări, Miruna

ragă Miruna, caii au caractere diferite. Unii sunt mai prietenoşi cu oamenii, alţii mai puţin prietenoşi. Ştiu din experienţă că atragerea cailor cu delicatese nu duce nicăieri. În schimb, este important să petreci cât mai mult timp cu calul, să ai grijă de el, să îi asiguri confortul, multă mişcare şi să îl însoţeşti. Unii cai adoră masajul, dar pentru acest lucru trebuie să iei legătura cu o persoană care ştie să maseze, ca să-ţi arate mişcările corecte. Unii oameni le vorbesc mult cailor şi le repetă des numele. Calul meu ridică întotdeauna capul când este pe pajişte şi îl strig. Îmi recunoaşte vocea şi îşi ştie numele. Cu siguranţă că mă „place”, dacă putem vorbi de un asemenea sentiment la animale. Cele mai importante sunt contactul, liniştea, hotărârea şi absenţa agresivităţii. Aşa vei avea şansa să te împrieteneşti cu el. La grajdul unde merg să călăresc adesea primesc un anumit cal, care este foarte iubit şi leneş. Îmi place mult de el, dar întotdeauna când mă duc să îl scot din padoc, mă calcă pe picioare. Ce să fac să înceteze? Claudia

ragă Claudia, ai scris că acel cal este leneş. Cred că asta ţine de caracterul lui. Este, pur şi simplu,

liniştit, flegmatic, nu foarte alert. Aşa apare călcatul pe picioare. Calul face asta probabil din neatenţie. Trebuie să fii mai atentă şi să ţii mai bine pe partea stângă şi, cu mâna dreaptă, să încerci să împingi calul la distanţă de tine. Dacă animalul reacţionează, totul este OK. Dacă nu, roagă-l să intervină pe instructor sau pe proprietarul grajdului, pentru că nu mai este obligaţia ta să corectezi acest comportament.

Scrie-mi… atedecai, Dacăaiproblemelegre dacției scrie-mipeadresalpriet ilor Îngalop!Cuajutoru ajut.en Dacă meivoiîncercasătețiepref at aiuncentrudeechitadecălăerrie sauuninstructorpoțiscrieși extraordinar,îmi eleviitoare despreasta.Înnumer i,darmăvoi voiscriedesprecasf aturișisă străduisăîţidau or răspund la scris i.

despre iarnÃ

Iarna se apropie cu paşi repejori. Acest anotimp înseamnă vacanţă, sărbători, miros de brad de Crăciun, cozonaci, om-de-zăpadă şi multe alte lucruri minunate. Scrieţi o poezie de două strofe, a câte patru versuri fiecare, cu sau fără rimă, pe care să o dedicaţi iernii. Poezia trebuie să aibă şi un titlu pe măsură. Aşteptăm poeziile voastre pe editor@msz.ro până pe 20 ianuarie.

Cele mai creative poezii vor fi premiate cu unul dintre urmÃtoarele premii: DVD-uri cu film de la Provideo (2 premii) Cărţi de la Editura Booklet (3 premii) „Engleză Vocabular – Exerciţii” de Cecilia Croitoru + „English for children” – 1 premiu „Franceză Vocabular – Exerciţii” de Ana-Maria Chiuia + „Dicţionar de sinonime” – 1 premiu „Bunele maniere” de Mirela Schmoll + „Cum să organizezi o petrecere” de Mirela Schmoll – 1 premiu Câştigătorii vor fi afişati pe site-ul www.msz.ro pe data de 21 ianuarie.

Editura MEDIA SERVICE ZAWADA

E deja mai bine decât la cort, nu?

Mai târziu...

Da, dar avantajul cortului este că nu ni se face rău şi că nu putem cădea din el.

Sunteţi sigure că Deborah va supravieţui acestei nopţi?

O mică adiere de vânt şi se vor da bătute. E o idee bună, nu?

Ştiu şi eu, Liam…

Vreau să vă reamintesc că stă în puterea noastră să dovedim cât de luptătoare sunt femeile. Nu prea cred că o să meargă. Poate ar trebui să închiriem…

Şi cred că depăşim limitele de confort autorizat. Fetele vor insista să fim descalificaţi.

Stephanie…

În niciun caz.

Am impresia că acestea sunt urmele unui animal sălbatic… Înţelege că Liam şi eu am făcut în aşa fel încât fetele nu se vor putea apropia de această zonă. Şi, în plus, nicio regulă nu ne interzice să fim descurcăreţi.

Aţi mai văzut vreodată astfel de urme?

Cum adică „Oh, oh”? Foarte ciudat.

(IV)

Corect.

Cred că simplul fapt că am fost capabili să găsim un adăpost nu înseamnă că am trişat. Cred că e timpul să facem focul.

Zici că sunt urmele faimosului Yowi.

Oh, oh…

Oh, nu!

Fetelor… Nu avem surcele, doar ţi-am spus.

Priviţi aici. Animalul a lăsat şi urme de cizme.

Contează pe noi.

O să mă ocup de asta împreună cu Scooter.

Aici sigur e mâna băieţilor.

În acest timp, Deborah e singură.

Pentru prima noastră încercare… Cine strânge balega de cal în mai puţin de două minute, va câştiga.

Acest lucru a fost inventat de un bărbat. Ştiai asta?

Fetelor?

Stephanie? Nu am nicio îndoială.

Lisa?

Aaaa!

Ajutor!

Eşti gata? Atunci când eşti şi tu.

Carole?

Sunteţi gata?

Atenţie!

Start.

Ha, ha!

Va urma

Nu rata numărul următor!

, r o l e Drag

CADOU

Set cu cerce i şi tatuaje

ulţumim foarte mult pentru desenele incredibile pe care le-aţi trimis. Aşteptăm să ne trimiteţi în continuare pe adresa redacţiei (cea de la pagina 3) întâmplări şi desene cu şi despre cai sau despre orice alt animal pe care îl iubiţi. Poate în numărul următor o să aveţi surpriza să vă vedeţi numele şi desenul în revistă...

enia. Sunt Bună! Numele meu este Grigore Maria-X calul. De este erat elevă în clasa I. Animalul meu pref ca mea şi îi câte ori am ocazia merg în vizită la buni ră nespus bucu ofer acestuia toată afecțiunea. El se față de mine când mă vede. Îşi manifestă dragostea i şi foarte nechezând. Am o colecție de 30 de poneador revista. mulți cai de diferite culori și mărimi. Vă am aflat de Am cumpărat foarte multe numere de când Mulţumesc că existența ei. Și premiile sunt deosebite. ia Xen ă, stim Cu existaţi. Vă iubesc!

Maria Krestyan, 8 ani

rile șcu din o i , ch La ziare e d

uar

ian

Mai multe concursuri găseşti pe www.msz.ro

aria Iarina-M u, Răducan i n 7a

Sabina Slăvoiu, 8 ani

Dragă revista Mă numesc Mar În galop, Sandu şi am 5 ania Teodora i cu nerăbdare apşi aştept fiecărui număr al ariţia Pasiunile mele cerevistei. mari sunt caii şi le mai Sunt foarte bucu cărţile. vă pot trimite unroasă că ul dintre multele desene pe le fac, alături de care fotografii din cacâteva re se poate vedea că su pasionată de ca nt foarte plăcea să vă plac i. Mi-ar ă meu şi să îl publ desenul icaţi în revistă. Vă mulţumesc, M aria Sandu

lena Bianca-E raşov, Oprea, B 4 ani

de cai, Dragi iubitori nadett, am i Ber Sunt Bereczk în Timişoara. sc ie cu lo i, an 6 de mult caii, de Iubesc enorm cazia călăresc. câte ori am o l ca în această ju Am avut prile tez Herghelia zi vi să de vară s, a fost ceva Sâmbăta de Jo câteva poze cu vis. Vă anexezţii mei preferaţi. mine şi cu căluată, Bernadett O zi minun

stea, Maria Cîr te, Târgoviş 9 ani

ta Trimite-ne pozfaavorit. aluluidespre cai, sau a anim ice dorești Scrie-ne or ostea pentru prietenie și drag @msz.ro or animale pe edit nte scrisori sa re te in Cele mai ic vor fi publ ate! www.msz.ro

oiu, rbăn e Ş a , Ioan cureşti Bu ni 10 a

Carla H engelma n, Timişoa ra, 7 ani