Socializing Tourism. MANUAL pentru promovarea și diseminarea activității de formare

|1

WP5 – Finalizarea modelului de formare și a sistemului de certificare

MANUAL Pentru promovarea și diseminarea activității de formare

Material coordonat de Coordonat de: Fundația Pestalozzi

Membrii proiectului SoTo CEFAL – Emilia Romagna, (ITALIA) www.cefal.it KEK Z-Invest, (GRECIA) http://www.zinvest.gr

Municipalitatea Rhodos (GRECIA) http://www.rhodes.gr Observatorio

Economia

(OeS),

Solidaria (SPANIA)

http://www.oesolidaria.org Fare Comunità soc. Coop (ITALIA) http://www.farecomunita.com Universitatea din Malta, Institutul pentru Turism, Călătorii și Cultură (MALTA), http://www.um.edu.mt DOT – Silezia de Jos,(POLONIA) http://www.dot.org.pl Fundația Pestalozzi, (ROMÂNIA) http://www.pestalozzi.ro

Associated partners: Scuola Centrale Formazione (ITALIA) PA Group (ITALIA) http://www.pagroup.it

About projet: Website: www.socialtourism.eu Email: leonardo.soto@cefal.it

|2

DISCLAIMER: Conținutul acestui material nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene.

Responsabilitatea pentru informațiile și punctele de vedere illustrate în acest material revine în totalitate autorilor.

|3

Index Descrierea proiectului

4

Studiu: Educația în Turismul Social. Competențe și nevoi de formare

6

Conţinutul şi metodologia programului de formare

23

Pilotarea cursului de formare. Rezultate

28

Exemple de experimentări

37

Sistemul de certificare

41

Concluzii și recomandări

45

Meritul unui proiect ca SoTo este acela de a clarifica faptul că Turismul – şi am folosit special litera T mare – este o vocaţie: are reguli, presupune o bună cunoaştere a mecanismului acestuia şi o bună înţelegere a aspectului uman al turismului, | 4 al călătorului şi al gazdei, fie aceştia indivizi sau comunităţi.

Turismul în general şi Turismul pentru Toţi pot şi trebuie să fie motorul dezvoltării Europei şi reprezintă o oportunitate de angajare. Acest lucru ar fi posibil într-o măsură şi mai mare dacă ar creşte profesionalismul şi capacitatea de a construi o reţea.

Fabrizio Pozzoli, Vicepreşedintele ISTO – Organizaţia Internaţională pentru Turism Social SoTo e un proiect finanţat de Comisia Europeană prin linia "Învăţare pe tot parcursul vieţii" din cadrul programului Leonardo da Vinci şi este acronimul de la "Socializarea Turismului".

Acesta e obiectivul principal al proiectului conform Declaraţiei de la Manila a Organizaţiei Internaţionale pentru Turism din 1980: "pentru a face programele turistice accesibile pentru majoritatea clienţilor, inclusiv tinerilor, familiilor numeroase şi vârstnicilor prin oferta de ocazii excepţionale din punct de vedere economic." Acest obiectiv este atins prin pregătirea de cursuri integrate pentru operatorii din turismul social şi creşterea nivelului de cunoştinţe cu privire la turismul social printre actorii implicaţi în turism.

Proiectul acordă o atenţie specială cooperării dintre diferiţii actori din acest sector şi dezvoltă reţele potenţiale la nivel local între operatorii turistici şi antreprenorii sociali.

Beneficiari sunt toţi turiştii, inclusiv cei excluşi în mod tradiţional din turism.

SoTo este un proiect transnaţional şi este implementat de un consorţiu format din entităţi publice şi private, printre care 4 centre vocaţionale, o universitate, două autorităţi publice şi un consorţiu de cooperative sociale. Aceste entităţi reprezintă Italia, Malta, Spania, Grecia, Polonia şi România.

Descrierea proiectului SoTo dezvoltă un parcurs de formare care va optimiza abilităţile operatorilor turistici (nu doar hoteluri şi întreprinderi mici şi mijlocii), centrat pe turismul social, adresat nu numai

persoanelor cu dizabilităţi şi vârstnicilor (menit să crească accesul acestor grupuri), ci şi tuturor categoriilor grupului-ţintă, pentru o mai mare sustenabilitate a dimensiunii sociale a turismului, pentru a permite oricui să beneficieze de ofertele de turism social. SoTo a pregătit operatori pentru a oferi turism social conform unei noi viziuni a abordării sociale şi turistice. |5

Beneficiarii acestui proiect. Acest model de formare se adresează unui grup aparte: operatori turistici din sectorul profit şi non-profit şi persoanelor care lucrează în agenţii turistice. Aceştia sunt beneficiarii direcţi. Beneficiarii finali sunt toţi turiştii, inclusiv cei excluşi în mod tradiţional din turism: persoane cu dizabilităţi, vârstnici, familii numeroase, tineri, şomeri, persoane cu venituri mici care nu-şi pot permite vacanţe din diferite motive, de la cele economice, la cele fizice.

Obiectivele proiectului au fost (1) de a creşte nivelul de cunoaştere legat de turismul social prin intermediul actorilor implicaţi în proiect; (2) de a dezvolta reţele la nivel local între touroperatori şi antreprenori din economia socială şi (3) de a găsi noi căi de promovare a turismului în contetul crizei economice actuale.

Aceste obiective au fost atinse prin acţiuni ca (1) cercetări în domeniul turismului social; (2) proiectarea unui curs de formare şi a unui sistem de certificare pentru operatorii din turismul social; (3) implementarea de activităţi de formare în ţările partenere ale proiectului; (4) diseminarea rezutatelor acestor acţiuni şi implicarea altor organizaţii.

Caracterul inovator al proiectului. La nivel european s-au făcut multe studii şi cercetări, centrate pe acest fenomen şi pe impacul asupra domeniilor economic şi social, dar nu s-a trecut la acţiune în ceea ce priveşte educaţia şi formarea în turism social, mai ales pentru cei care desfăşoară zilnic activităţi turistice şi pentru antreprenorii sociali care lucrează cu grupuri de persoane care ar putea beneficia de turismul social.

Pentru aceasta SoTo a construit un program de formare ce include diverse aspecte, de la competenţe tehnice la competenţe legate de relaţionare. Cursul de formare s-a adresat diverşilor actori sociali şi antreprenoriali, acesta fiind unul dintre aspectele inovatoare ale acţiunii. Cursurile Integrate în Turism Social s-au axat pe dezvoltarea de competenţe în planificarea de servicii personalizate care să se potrivească cerinţelor exprese ale vizitatorilor, inclusiv a celor excluşi tradiţional de la serviciile turistice.

Activităţile noi şi inovatoare pentru primirea vizitatorilor oferă comunităţii locale un instrument în plus de valorizare a brandului teritorial, mai ales în aceste vremuri de criză în care comunităţile locale suferă de o scădere a veniturilor provenite din turism, alături de scăderea ocupării şi a altor pierderi economice.

Un alt aspect de luat în considerare este trecerea de la marketing la societing, dacă este să-l cităm pe profesorul Bernard Cova, după care societing înseamnă studiul noii capacităţi de a produce a consumatorilor, care produc legături sociale şi simbolice legate de bunuri, contribuind astfel la generarea de valoare pentru întreprinderi şi promovând o viziune colectivă şi participativă cu privire la dezvoltarea comunitară. |6

Studiu: Educația în Turismul Social. Competențe și nevoi de formare1 Cercetarile în zona turismului social s-au axat primul rând "analiza documentelor" pentru conturarea unei imagini generale a turismului social în Europa, precum și pe colectarea de bunele practici și experiențe înregistrate în țările partenere la nivelul proiectului. Ulterior au fost efectuate vizite de studiu și organizate focus grupuri organizate în fiecare țară a partenerilor poriectului în vederea facilitării schimbului de informații în domeniul turismului social între diverși actori.

Turismul social: Aspecte preliminare Turismul social este o parte integrantă a sectorului turismului în multe țări europene.

Trebuie precizat că există diferențe de la un capăt la altul al Europei în ceea ce privește accentul pus și modalitatatea abordării în practica turismului social (McCabe, Minnaert și Diekmann (2012:. 1). Acest aspect a constituit principala provocare a cercetării preliminară a proiectului DoTo: "Studiu: educația în turismul social; competențe și nevoi de formare" efectuat de Institutul pentru Turism, Călătorii și Cultură din cadrul Universității din Malta.

Scopul său a fost acela de a crea baza pe care sa dezvolte o cale de formare pentru dezvoltarea și îmbunătățirea abilităților operatorilor turistici implicați în turismul social adresat persoanelor cu handicap și persoanele în vârstă. De asemena studiul a urmărit o dimesiune socială mai extinsă și mai durabilă a turismului, care va permite beneficiul tuturor.

Proiectul "SoTo. Cursuri de formare integrate pentru turismul social" își propune să ia în considerare rolul pe care turismul social l-ar putea juca în viața economică și socială europeană în contextul crizei economice actuale. Riscul care provine din creșterea constrângerilor economice este că turismul, așa cum este considerat în prezent, ar putea deveni un lux pentru majoritatea europenilor. Elementul cheie inovator al acestui proiect constă în crearea bazelor pentru unui cadru european necesar și promovarea acestuia ca

1

Studiu pregătit de Universitatea din Malta, Institutul pentru Tourism, Călătorii și Cultură ca rezultat al celui de al doileaPachet de Lucru în cadrul proiectului SoTo;

parte integrantă a viitorului curs de formare vocațională. În acest sens, proiectul și-a propus dezvoltarea competențelor integrate prin alinierea abilităților tehnice cu competențele sociale, astfel încât să se poată oferi servicii de bun venit adecvate diferitelor tipuri de clienti/vizitatori. În același timp s-a urmărit modelarea, pe tot parcursul activității de formare, a unor pachete de vacanță în urma colaborării între operatorii turistici și organizațiile de economie socială. Pe parcursul cursurilor un rol important a fost dezvoltării competențelor de planificare personalizată, corespunzătoare nevoilor reale ale diferitelor clienți.

Aceste servicii – care pornesc de la "simpla" îmdepărtare a barierelor arhitecturale, până la servicii de însoțire, ghizi turistici, servicii de îngrijire a sănătății, servicii de transport și mobilității, crearea și valorificarea evenimentelor - ar trebui să fie furnizate, în mod subsidiar, la fel de mult atât de pe piață cât și de societatea civilă și ar trebui să servească la amplificarea și sporirea ofertei de produse turistice la nivel zonal, regional sau național. În consecință, prin intermediul obiectivelor proiectului SoTo se așteaptă crearea unui mediu favorabil turismului social în toate regiunile implicate în proiect, în special prin crearea unei rețele de operatori turistici din în diferite sectoare (public / privat / profit / non-profit) cu abilități și competențe transversale, dar care sunt , mai presus de toate, capabili să coopereze, astfel încât să valorifice specificul local al zonei și/sau comunității.

Acest aspect particular, stă la baza cursurilor: există într-adevăr, un deficit general al serviciilor turistice concepute special pentru categorii de persoane care sunt de obicei considerate ca dezavantajate, cum ar fi persoanele cu disabilități, persoanele în vârstă, tinerii și familiile mari. Datele indică faptul că, după ajustări adecvate ale infrastructurilor de turism, 70% din persoanele cu disabilități ar putea călători în condiții favorabile și acest lucru este destul de relevant într-o societate europeană aflată în proces de îmbătrânire.

Având în vedere, în plus, alte surse, cum ar fi OSSATE (One-stop-shop pentru un Turism Accesibil în Europa) și ISTO (Organizația Internațională de Turism Social), zona cu potențial de captare ar putea cuprinde 134 de milioane de oameni. În scenariul european, pot fi găsi unele cursuri de formare în turismul social, dar acestea nu sunt în general acceptate ca un instrument pentru a aborda transformarea nevoilor turistice într-o societate în schimbare și nu sunt considerate ca o modalitate de a face turism prin îmbunătățirea și "societing-ul"2 valorilor comunității locale și a specificului local.

2

Societing (engl: societing) termenul modrn, colocvial p e n t r u marketing social. Andreasen (1995) î l definește c a “aplicare tehnicilor de marketing commercial în analiza, planificarea, execuția și evaluare programelor destinate a infuența comportamentul voluntar al audinețelor cărora li te adresezi în vederea

|7

Mai mult, absența serviciilor "personalizate", se datorează lipsei cooperării între diferiții actori care operează într-un teritoriu, în special între operatorii turistici și antreprenorii din economia socială, care în general, sunt mai mai conștienți de nevoi special ale turiștilor.

Această situație se datorează, în parte, modului de organizare a turismului social: în unele state membre, a devenit de competența sectorului public și, prin urmare, pentru raționalitate economică, există o tendință de a merge către o abordare de tipul "o mărime unică". În alte state se încadrează în domeniul de competență al sectorului privat, care tinde să se concentreze pe crearea de piețe de nișă care să fie delimitate în așa fel încât "clientul" este luată de îngrijire a complet de operatorul turistic într-o stațiune de vacanță de tipul "all inclusive" destinată specific unor turiști/oaspeți un profil foarte asemănător. În termeni de strategii și priorități politice, tema Turismului Social a fost menționată la nivel european de câteva ori. De exemplu, Comitetul Economic și Social European și-a exprimat viziunea în cee ce privește "turismul social durabil pentru toți" în 2003 și în 2006 în "Turismul social în Europa" (2006/C 318/2). Comisia Europeană a luat diferite măsuri în acest sens, cea mai importantă fiind crearea proiectului Calypso, care leagă turismul social cu problematica durabilității și competitivității generale a turismului european, subliniind, de asemenea, contribuția economică potențială a acestui tip de activitate prin crearea de locuri de muncă și sporirea variantelor de cheltuire a turiștilorsi multiplicatori. Această acțiune se înscrie în obiectivele generale stabilite de Calypso, și anume, combaterea modelelor turistice sezoniere fluctuante prin intermediul funcției de politică socială a turismului și prin dezvoltarea activității economice și a creșterii. Mai mult, se speră creșterea sentimentului de cetățenie europeană, precum și importanța atribuită cererii și dimensiunii sociale a turismului.

Din acest motiv, și pentru conformitate cu Strategia UE2020, atâta vreme cât Europa urmărește realizarea unor obiective diferite și predeterminate precum creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, scopul principal al proiectului SoTo este de a instrui și educa diferiți operatori în raport cu incluziunea socială și turistică a fiecărei persoane, contribuind astfel la o creștere gradului de incluziune. Acest lucru se reflectă în filosofia Calypso: "Turismul social consolidează potențialul de generare de venituri în industria turismului de prin promovarea accesului grupurilor pentru care a merge în vacanță a devenit din ce în ce mai dificil. Turismul social sprijină mobilitatea și permite dezvoltarea turismului în "extra îmbunătățirii bunăstării lor și , prin aceasta, pe cea a societății lor” Diferența dintre marketingul social ți societing este aceea că prima este asociată cu corporațiile în timp ce ultima privește Sectorul Terțiar: agențiile publice și organizațiile non-profit;

|8

sezon", în special în regiunile în care turismul are un character semnificativ sezonier. Prin urmare, turismul social încurajează crearea de oportunități de angajare de lungă durată în sectorul turistic, în conformitate cu Strategia de la Lisabona, prin extinderea unor astfel de locuri de muncă în afara sezonului de vârf". (McCabe nd) Primul aspect care trebuie luat în considerare este reprezentat de diferitele definiții ale turismului social și abordările specifice la nivel național și/sau regional. La nivel european, în special în ultimul deceniu, au fost realizate diferite studii. Acestea s-au axat pe acest fenomen și impactul acestuia la nivel economic și social, dar, în ceea ce privește educația și formarea în domeniul turismului social au fost puse în aplicare puține acțiuni, mai ales pentru cei care conduc activități turistice în regim zilnic și pentru acei antreprenori sociali care lucrează cu categorii de populație pe care turismul social vrea să îi implice.

Din acest motiv, proiectul SoTo oferă un model de formare care se adresează atât competențelor tehnice cât și celor relaționale. Cursul de formare vizează o gamă largă de actori sociali și antreprenoriali, acesta fiind unul dintre aspectele inovatoare ale proiectului. În acest context, s-a urmărit dezvoltarea competențelor de planificare personalizată a serviciilor potrivite nevoilor exprimate de turiști, intr-un efort de a include toate aceste grupuri excluse de turismul tradițional.

Acțiunile noi și inovatoare care privesc serviciile de întâmpinare și recepționare a turiștilor sunt inspirate de turismul social oferă un instrument suplimentar comunitatății locale pentru valorificarea specificului local, în special în această perioadă de criză, când comunitățile locale se confruntă cu scăderea veniturilor turistice, în afara deficitelor economice și profesionale puternice.

Un alt aspect luat în considerare l-a reprezentat trecerea de la marketing/vânzare la "societing". Conform profesorului Bernard Cova (2002, 2013), "societing" reprezentând studiul noii funcții productive a consumatorilor, cu capacitatea lor de a produce conexiuni sociale și simbolice în jurul bunurilor, de a contrbui la generarea de valori pentru întreprinderi, dar și de a promova o viziune colectivă și participativă a dezvoltării locale Originile turismului social Turismul cu o componentă socială a existat de secole. Exemplele merg de la turismul educațional, taberele de vacanță pentru copii defavorizați până la călătoriile în scopuri mediale și pelerinaje finanțate de membrii comunității. În Europa, până în secolul al 19-lea, turismul a fost accesibil doar claselor privilegiate ale societății. Probabil din cauza industrializării, în perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al 19-lea și primii ani ai

|9

secolului 20, hostelurile pentru tineri, campingurile vacanță și pensiunile au părut în diferite părți ale Europei. Acestea au fost în mare parte atribuite sectorului privat, care viza profitul. Totuși, au existat, de asemenea, grupări voluntare religioase sau socio-educative care au organizat tabere de vară pentru copii și tineri. În orice caz, în urma Convenției din 1936 privind "Vacanța Plătită"3 a Organizației Internaționale a Muncii și după precizarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, anume că "orice persoană are dreptul la odihnă și recreere, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă și la concedii periodice plătite", se poate spune că turismul social s-a "născut dintr-o cerință etică" (www.bit-int.org).

Convenția OIM a fost, de fapt, un impuls pentru ca muncitorii, după cel de al Doilea Război Mondial, să poată beneficia de la "vacanțe plătite" până la nivelul la care "vacanța" a devit parte din stilul de viață național (Minnaert, Diekmann și McCabe, 2012: 25). Chauvin (2002 Minnaert, Diekmann și McCabe, 2012: 25) confirmă că în această perioadă "autoritățile publice au început subvenționarea turismului social, care a fost, și încă este, în multe țări controlate de organizații și comisii muncitorești sau de mișcări și colective educaționale populare".

Europa de Vest a trecut prin Vârsta sa de Aur sau "les trente glorieuses"4 cum era cunoscut în Franța, "Wirtschaftswunder" în Germania și "Miracolo economico" în Italia: în perioada celor treizeci de ani care au urmat celui de al Doilea Război Mondial, imediat după 1945 până la jumătatea anilor '70 când încetinirea creșterii economice a fost generată de criza petrolului din 1973. Turismul social tradițional a înflorit odată cu apariția taberelor de vacanță și a centrelor de vacanță ca noi modalități accesibile de a lua o vacanță. Pe continent, în Europa de Vest, in mai multe centre de vacanță ofereau pensiune completa cu activități și divertisment incluse (Caire în Minnaert, Diekmann și McCabe, 2012: 73-87,) fiind conduse de organizații de caritate sau de sindicate (Minnaert, Diekmann și McCabe, 2012: 26). În Marea Britanie, "Butlins Holiday Camps" ofereau "vacanțe de o săptămână pentru salariul pentru o săptămână" (Brookman, 2009). Cu toate acestea, conform Minnaert și ceilalți, rata competitivității făcea ca acest lucru sa fie peste posibilitățile celui mai puțin plătit salariat sau pentru un șomer (Hardy, 1990: 55) atâta vreme cât acest tabere erau conduse pe baze comerciale. Totodată, în taberele susținute de autoritățile din domeniul educației, sindicate sau organizații de caritate deși existau, erau mult mai puține. În această perioadă, societatea a asistat la lansarea unui număr de organizații 3

Holiday with Pay Jean Fourastié a creat termenul în 1979 odată cu publicarea lucrării sale Les Trente Glorieuses, ou la révolution invisible de 1946 à 1975

4

| 10

internaționale și conferințe care au susținut conceptual de turismul social. Acestea au inclus: Federația Internațională a Organizațiilor de Turism Popular (IFPTO)5 în 1950, Federația Organizațiilor Internaționale de Turism pentru Tineret (FIYTO)6 în 1956 și Biroul International de Turism Social (TBI)7 în 1963. În 1972, Carta de la Viena putea declara că "turismul social este un fapt social fundamental al vremurilor noastre". Atât Carta de la Viena, precum și mai târziu Codul Global de Etică în Turism al UNWTO8 din 1999 au precizat că turismul social "ar trebui să fie elaborat cu sprijinul autorităților publice" (UNWTO articolul 7:3). În ciuda acestei stări de fapt, încetinirea creșterii economice din anii '80 și recenta criză economică, au dus la reduceri extinse și profunde a cheltuielilor publice și la raționalizarea resurselor, diminuând finanțarea turismului social. În același timp numărul persoanele care se încadrează în categoria de " potențial piață al turismului social" sau afectați de "decalajul de sărăcie" este în creștere. Acest fenomen a generat o reacție, care a transferat accentul de la sectorul public către inițiativele din sectorul privat și din sectorul terțiar9 ca susținători ai turismului social. Acest lucru este confirmat de Declarația de la Montreal din 1996, re-modifică un deceniu mai târziu, cu un Addendum care pune un "accent mai mare pe rolul turismului solidaritate ca un aspect fundamental al turismului social" (Minnaert, Diekmann și McCabe, 2012: 28).

Pentru ca benficiile să fie resimțite atât de turiști cât și de lucrătorii din turism, care sunt dezavantajați într-un fel sau altul, conceptul, și, prin urmare, definiția turismului social, trebuie să se schimbe. La fel cum societatea se schimbă în funcție de noile realități, așa și definiția Turismului Social trebuie să se schimbe. Turismul Social nu este central ci trebuie să fie motorul care perimite ca beneficiile turismului să fie accesibile tuturor membrilor societății. Beneficiile nu trebuie să fie pe tremen scurt. Acestea trebuie să aibă o durată lungă. Turismul responsabil și durabil este cheia. Este imperios necesar ca acestea să nu fie folosite ca o formă de "greenwashing" sau de a sprijini câștiguri pur comerciale, ci trebuie să fie integrate în ceea ce este cunoscut sub numele "Triple Bottom Line" (TBL). Acest concept a fost anticipat în 1995 John Elkingtonin prin expresia: "oameni, planetă, și profit".

5

the International Federation of Popular Travel Organisations, (IFPTO); the Federation of International Youth Travel Organisations, (FIYTO); 7 the Bureau International du Tourism Social, (BITS); 8 UNWTO Global Code of Ethics for Tourism 9 . "[. . .] Sunt convins că termenul de "Sector Terțiar" descrie un spațiu pentru experimentarea noilor modalități de gândire și acțiune în raport cu realitățile societății actuale Marele său merit este acela că întrerupe dihotomia dintre public și privat, in care public was era sinonim cu "deținut de stat" iar privat ține de companii.

Suntem martorii apariției sferei publice care nu este deținută de stat și în care inițiativele private au o semnificație public. Aceasta face dinamica socială mai consistent și mai complexă”. (Cardoso, 2000, pp. 7–8) 6

| 11

Aceasta surprinde valorile și criteriile relevante în măsurarea succesului la nivel social, de mediu și economic.

Această abordare va asigura ca toată lumea beneficieze de turismul social, nu doar prin oferirea de turism accesibil potențialilor turiști dezavantajați, ci de asemenea, de a face beneficiile turismului accesibile tuturor, indiferent de diferențele existente. Experiențele "diferit" sau "noi" sunt ceea ce turiștii caută (Avellino 2012:53, Seppo Iso-Ahola, 1982 în Middleton et al, 2009:80, Jang et al 2009, 51-73). Acestea pot fi un climat diferit, un peisaj exotic sau o întâlnire cu persoane de diferite culturi, medii sau etnii. Există, în plus, dimensiunea educațională, construirea de capital social și cultural generate în urma experienței turistice. Aceasta se poate întâmpla atunci când persoanele se bucura de experiența de a întâlni persoane care se confruntă cu provocări similare și să învețe unii de la alții cum să se adreseaze acestor nevoi în mediul lor de origine și de vacanță. Discuția cu persoane care împărtășesc aceeași amintire sau provocare dar care trăiesc într-un mediu diferit medii diverse, poate conduce la o mai bună înțelegere, cooperare și apreciere, ceea ce poate genera crearea de capital social și cultural. În mod tradițional dezvoltarea turismului regional s-a axat pe aspecte concrete, cum ar fi crearea de locuri de muncă, sosirile turistice și creșterea valorii terenurilor, dar această abordare ignoră aspectul comunitar al dezvoltării turismului (Avellino 2009). Inovarea și durabilitatea trebuie să ia în calcul capitalul social și cultural (Avellino 2005). Macbeth și ceilalți (2004) susțin că dezvoltarea turismului regional are mult de câștigat de pe urma unui puternic fundament CSPC (Capital Social, Politic și Cultural) atâta vreme cât atât CSPC cât și Turismul se bazează unul pe celălalt și contribuie unul la dezvoltarea celuilalt.

Cercetările menționează o suită de beneficii cu care SPCC poate contribui la dezvoltarea turismului. Acestea sunt: - O creștere a CSPC poate îmbunătăți sentimentul de bunăstare al comunității, fapt care, la rândul său, crește receptivitatea comunității față de turism și care, ulterior, revine în comunitate ca beneficiu; - Un beneficiu pentru fluxul de comunicare în cadrul comunității în sine și între comunitate și industria turismului - oferind astfel un proces de luare a deciziilor consolidat pe parcursul dezvoltării turismului; - Facilitarea procesului de tranzacție, cu inerenta reducere a costurilor dată fiind creșterea productivității atunci când rețelele sociale sunt utilizate, sau când cooperarea și coordonarea între aceleași rețele nu este pusă în aplicare în special atunci când cunoștințele (capitalul cultural) este accesat prin intermediul acestor rețele; - Participarea la generarea de activități culturale care atrag, de asemenea, vizitatorii

| 12

și care oferă comunității locale un caracter specific, care, în schimb, întreține motivația turiștilor de a reveni. În zonele rurale, capitalul social, politic și cultural poate veni în completarea a ceea ce unii teoreticieni numesc "capital rural", care surprinde caracteristicile unice ale mediului economic, cultural și social ale comunităților care le fac să fie atractive ca destinație "rurală" (Slee, 2003 în Macbeth et al, 2004).

Metodologia cercetării Această cercetare și-a propus să realizeze o trecere în revistă a literaturii științifice și a studiilor de specialitate în ceea ce privește formarea adulților în Europa în domeniul turismului social. Deasemenea, cercetarea include o suită de bune bune practice și o documentare privind cadrele naționale pregătite partenerii proiectului. În acest sens a fost utilizată o metodologie de lucru integrată, care combina analiza teoretică cu cercetarea calitativă și cu activități practice, bazate pe o abordare participativă, de jos în sus, ceea ce înseamnă implicarea activă, în toate etapele, a tuturor actorilor relevanți, fie parteneri de proiect, fie factori interesați externi. Toate acestea au fost posibile în baza opiniilor și solicitărilor celor care, în activitatea lor de zi cu zi se confruntă cu problematica specifică a lucrului în acest domeniu. În acest sens, o serie de 6 focus grupuri conduse de partenerii proiectului în propria lor țară și coordonate de Universitatea din Malta au furnizat datele primare pentru analiză. În total, aproximativ 90 participanți, direct implicați în problematica turismului social au participat în cadrul la focus grupurilor. Acestea care au furnizat informații consistente asupra problemele privind turismul social, precum și indicații clare privind tipul de formare necesar, atât la nivel individual cât și instituțional.

O a doua categorie de date au au fost colectate prin intermediul Indicatorilor celor mai Bune Practici. Aceștia au fost colectați prin documentația care a fost adunată de la toți partenerii, și a fost analizată împreună cu studiile de caz, indicate în literatura de specialitate disponibile în limba engleză. În timpul vizitelor de studiu, partenerii și cercetătorii aut ocazia să cunoască modalitatea de lucru și complexitatea turismului social.

Astfel a fost creată oportunitatea de intervievare și de comunicare directă cu persoanele care gestionează întreprinderile turistice precum și persoanele din prima linie care beneficiază de întreprinderile turismul social. Cele douăzeci și cinci de studii de caz colectate de către partenerii proiectului au fost integrate cu alte studii de caz referitoare la practicile turismului social, accesibile prin literatură academică.

| 13

A treia categorie de date este legată de colectarea de informații cu privire la formarea care este prevăzută pentru Turismul Social la nivel instituțional și profesional. Datele primare au fost colectate de la parteneri precum și de la alte instituții care au acceptat să participe.

Aici trebuie punctat faptul că acest studiu nu este exhaustiv datorită diferitelor limitări; dar, cu toate acestea, materialul adunat a permits conturarea unei imagini de ansamblu a situației în domeniu la nivel european.

De asemenea, a fost realizată o analiză a nevoilor de formare a părților interesate în domeniul Turismului Social, inclusiv a potențialilor participanți Aceasta a urmărit atât înțelegerea competențelor necesare în domeniu cât și nevoile din perspectiva turistului social, astfel încât cursul de formare să poată să se adreseze discrepanțelor înregistrate înntre nevoi și competențe. Informațiile adunate prin intermediul Studiului realizat în cadrul proiectului SoTo au constituit baza programului de formare atât în ceea ce privește metodologia formării cât și conținutul acesteia. De asemenea, poate fi utilizat pentru punerea bazelor unui sistem de măsurare și revizuire care nu a fost prevazut însă în proiect.

Acesta ar putea permite măsurarea impactului pe care formarea îl poate avea atât asupra ofertei de produse și servicii în domeniul Turismului Social cât și din perspective experienței turistului, atât în timpul și după participarea la turismul social.

Studiu preliminar

Evaluarea abilitatilor și competențelor

STRÂNGEREA DATELOR

Analiza discrepanțelor

Nevoile de formare

Nevoile utilizatorului

| 14

Cercetarea a fost limitată prin aceea că partea de analiză a documentelor s-a axat în special pe literatura engleză de specialitate și a avut drept scop identificarea problematicilor de interes, care ar putea fi abordate. De asemenea, a fost etapa preliminară a proiectului în vederea proiectării și dezvoltării unui model de program de formare. În acest sens s-a decis ca, pe lângă cercetarea de birou săa fie inclusă exemple de bune practice colectate din țările partenerilor în cadrul proiectului. Multe din aceste cazuri au fost vizitate și au fost | 15 efectuate interviuri sau către partenerii respective sau, în ate cazuri de catre toți partenerii prezenți în cadrul vizitei de studio. De asemenea, cercetarea face referire la studii de caz documentate incluse în lucrări academice recente astfel încât să se obțină o imaginr cât mai cuprinzătoare a Turismului Social în Europa.

Cercetarea de birou a fost însoțită de cercetări de teren care au constat din vizite de studiu și focus grupuri. În timpul vizitelor de studiu prezentarea față-în-față a ofertei diferitelor produse și servicii a permis: - înțelegerea aprofundată a mizelor și a implicațiilor; - adunarea informațiilor care nu sunt disponibile pe website-uri sau în broșuri; - cunoașterea modului în care oamenii își desfățoară rutina lor normala la locul de muncă.

Toate acestea, pentru a: - Evalua provocările și oportunitățile, cu care se confruntă; - Înțelege modul în care au fost valorificate aceste oportunități și cum, în unele cazuri, sau pierdut din cauza birocrației, absenței cadrelor juridice sau lipsei de cunoștințe, competențe și abilități care ar fi permis acesteor persoane și organizații să profite de oportunitățile care li s-au prezentat .

Focus-grupurile au fost conduse de către fiecare țară parteneră și a implicat 15 participanți pentru a discuta despre percepția lor asupra Turismului Social și pentru a contribui cu idei de acțiuni pentru susținerea aceastui domeniu. În total, peste 90 de persoane au participat în cele 6 țări. Dintre participanți s-au numărat diverși factori interesați idin industria turismului, precum operatorii turistici, ghizi și lucrători hotelieri. La nivel instituțional aceștia au reprezentat sectorul privat, sectorul terțiar precum și de la autoritățile publice, inclusiv organizațiile naționale de turism. Din partea cererii au fost incluse persoane (sau reprezentanții acestora) care calatoresc, dar care se confruntă cu diverse dizabilități precum limitările fizice, limitări financiare, sociale și/sau educaționale.

Definiția turismului social Deși literatura de specialitate prezintă diferite definiții ale noțiunii de “Turism Social” și, deși acestea sunt mai mult sau mai puțin contestate, două elemente sunt în general prezente:

(1) Dimensiunea socială prin aceea că turismul ar trebui sa fie accesibil tuturor, chiar și celor care întâmpină dificultăți de natură economică, socială, culturală sau fizică; (2) Dimensiunea turistică în sine prin ceea ce se prespune că turismul reprezintă: deplasarea în afara locului de rezidență, pentru o anumită perioadă de timp. Aceasta denotă mișcarea sau mobilitatea persoanelor din mai mult motive printre care se numara și petrecerea timpului liber și recreerea. | 16 Aceste aspecte asociate definiției lui Hunzicker (1951:1) pentru “turismul social” ca ansamblul “relațiilor și fenomenelor din turism care rezultă în urma implicării în turism a persoanelor dezavantajate din punct de vedere economic sau care suporta diferite forme de dezavanajare” conduc la identificarea formelor pe care se pare ca le ia în prezent Turismul Social în Europa.

Aceste interpretari au constituit baza ghidului de interviu pentru focus grup. În documentul intitulat "Ce este turismul social?" (Minnaert, Maitland și Miller – 2011) autorii au formulat patru definiții diferite turismului social și acestea sunt bazate pe diferite scenarii legate de tipurile de persoane care sunt încurajate să participe în cadrul Turismului Social, de produsul oferit și de tipul de inițiativă utilizat pentru a atrage participanți

Interpretările Turismului Social ( Minnaert, Maitland and Miller, 2011) Participanții la focus-grupuri, în general, au căzut de acord că cele 4 modele sunt complementare. Există o acceptare generală că Modelul Participativ și Modelul Incluziv

sunt cele mai larg acceptate, deși nu întotdeauna funcționează bine. În cadrul focus grupurilor s-a discutat despre cine ar trebui să fie beneficiarii turismului social, o discuție circulară care aduce înapoi discuția la ceea ce ar fi o definiție adecvată a Turismului Social.

O definiție mult mai largă precizează că Turismul Social se adresează tuturor: muncitori, familii și asociații. Companiile își pot susține angajații, cu plata concediului sau cu vouchere de reduceri pentru dezvoltare personală, educație sau agrement. | 17 De vreme ce toată lumea are dreptul a un timp liber de calitate, aceasta ar putea fi o alternativă. Turismul Social, în acest caz, ar promova, de asemenea, socializarea și integrarea cu comunitățile și, în plus, ar putea sprijini economic localitățile (CESE, 2006 și Hotel Mule, 2013).

De fapt, în timpul unuia din focus grupuri s-a subliniat faptul că nu pare să existe un model de afaceri pentru Turismul Social care, în mod tradițional utilizează subvenții guvernamentale sau alte inițiative de acest gen, dar în scenariul economic actual, ar putea fi preluat de alte intreprinderi, astfel încât familiile cu venituri mici ar putea avea acces la oportunități de călătorie. Organizațiile de Turismul Social recrutează în prezent manageri care au formare și/sau calificări în management hotelier. Totuși, această perspectivă tinde să se concentreze pe partea "hard" a gestionării unei afaceri. Competențele "soft", sunt similare la nivelul de bază dar, cu toate acestea, în cazul Turismului Social este nevoie de o specializare suplimentară atunci când vine vorba de a fi orientat pe client. "Europa pentru Persoanele cu Disabilități" (Forumul European al Persoanelor Disabilități, 2001:4) subliniază faptul că este necesar a "îmbunătăți formarea pentru dezvoltarea competențelor în cadrul industriei turismului pentru a face față nevoilor turiștilor cu disabilități". Acest aspect a fost în mod repetat subliniată în cadrul focus-grupurilor, când reprezentanți ai grupurilor dezavantajate și-au exprimat nemulțumirea față de faptul că faptul că furnizorii de servicii turistice precum hoteluri, restaurante și chiar furnizorii de servicii de transport nu dispun de competențele de bază atunci când se ocupă cu grupurile dezavantajate, nu neapărat cu persoanele cu disabilități, dar și cu persoanele în vârstă și familii.

Discuțiile ulterioare cu partenerii proiectului au arătat că, deși termenul de "întreprindere socială" poate fi aplicat organizațiilor care vizează profitul, demersurile ulterioare trebuie să se concentreze pe un model de formare în domeniul practicilor întreprinderilor sociale care se referă la organizații non-profit. "O Întreprindere Socială este o afacere cu obiective în principal sociale al cărei surplus este reinvestit în principal în acest scop în afaceri sau în comunitate, mai degrabă decât să fie direcționat către maximizarea profitului pentru acționari și proprietari" (Progress report on Social Enterprise. A Strategy for Success, DTI, 2003:8). Întreprinderea socială de turism vizată de studiul realizat în cadrul proiectului SoTo este una care are obiective sociale de orientare antreprenorială și care are o dimensiune socială în modul în care este împărțită proprietatea. Această perspectivă nu este nouă: "factorii de decizie politici considera antreprenoriatului în turism a fi un mijloc de dezvoltare a afacerilor locale la periferie, de exemplu, în Uniunea Europeană" (Rita, 2000;

Pearce, 1992; Cotrell, 2001; Crouch și Ritchies 1999, Callahan, 1995 în Tetzschner și Herlau, 2003). Întreprinderile sociale sunt "prin natural or parte a economiei factorilor interesați, în care întreprinderile sunt create de și pentru cei care au aceleași nevoi și răsăponsabilă celor cărora sunt menite să servească" (UE, 2005 Thomas și Augustyn 2007: 79). În cercetarea lor | 18 asupra întreprinderilor sociale din sectorul turismului din Marea Britanie, aceștia au identificat că una din problemele cheie o constituie insuficiența abilităților, în ciuda faptului că dacă cineva dorește să înceapă propria afacere poate avea acces la formare gratuită.

Aspecte cărora li se adresează Programul de Formare SoTo: Sustenabilitate

Dezvoltare Mobilitate Costuri reduse

Oportunități egale Acces economic

Sprijin economic Alocații sociale Relații

Comunitate

Tradiții Cultură

Adaptare Învățare Educație

Socializare Conștentizare

Incluziune Solidaritate Participare Caracter sezonier

Proiectarea Programului de Formare Cercetarea a concluzionat că, deși există un anumit nivel de conștientizare în ceea ce privește turismul accesibil, turismul social, precum și față de alte aspecte asociate, acestea nu fac parte din studiile oferite la nivel terțiar. Acestea sunt integrate în unități de studiu | 19 specifice, cum ar fi "Interpretarea nevoilor speciale" sau "Îngrijirea persoanelor cu nevoi speciale în industria ospitalității" Pentru asigurarea unui transfer cât mai eficient al abilităților și competențelor cursul de formare trebuie să fie reglementate și aprobate de către un organism oficial. Formarea în domeniul turismului accesibil trebuie să fie adresată nu doar lucrătorilor și antreprenorilor acestei industrii ci, suplimentar, trebuie să aibă o abordare trasnversală care să includă alte discipline precum: arhitectură, inginerie, comunicare, marketing și competențe digitale. Cu toate acestea, obiectivul acestui studio este acela de a proiecta un program de instruire pentru utilizatorii finali și, prin urmare, se adresează factorilor interesați din industria turismului, cu un accent special pe sectorul terțiar, care operează la nivelul comunității. În procesul de proiectarea a programului de instruire trebuie luate în calcul câteva provocări. Dintre acestea o provocare importantă este reprezentată de sustenabilitate: programul de formare trebuie să se bazeze pe concepte durabile. Atâta vreme cât conceptul general de turism accesibil pentru toți înseamnă mai mulți călători, aceasta poate, de asemenea echivala cu turism pentru mase. Turismul de masă este perceput ca opusul turismului durabil, care tinde să promită o alternativă la turismul de masă. Cu toate acestea cercetarea arată că "dezvoltarea durabilă (și, prin extensie, turismul durabil), ca urmare, poate aproape totul pentru oricine (Romeril, 1994 in Weaver 2006: 19). Nu există nici un tip ideal de turism durabil, deși Weaver (2006: 25) sugerează un spectru variind de la minimalism la o abordare cuprinzătoare. Cu toate acestea, abordarea va depinde atât de contex precum și de durabilitatea financiară. În cazul în care un proiect de turism nu este viabil financiar, nu va supraviețui.

Programul de formare trebuie să aibă o abordare în două direcții: abilități de antreprenoriat sociale pentru Turism și Ospitalitate și competențe în managementul touristic pentru turismul social. Mai jos este prezentat program de curs propus:

Prima săptămână: Abilități de antreprenoriat social în turism Obiectiv

Crearea, dezvoltarea și gestionarea unei întreprinderi sociale

A doua săptămână: Management în industria ospitalității și turismului în turismul social De a oferi abilități și competențe centrate pe client în industria ospitalității și turism

Dobândirea competențelor care vor permite participantului la curs să înțeleagă nevoile și așteptările turistului cu nevoi speciale.

Rezultatele învățării

Dobândirea competențelor care vor permite participantului la curs de a înființa o întreprindere socială de turism de succes Crearea unui plan de afaceri fezabil

Conținutul cursului

Dezvoltarea unei game de abilități | 20 tehnice, personale, interpersonale, organizaționale și generice care pot fi aplicate în industria turismului și a ospitalității. Acestea includ abilități de comunicare eficiente, abilități de a oferi servicii specifice clienților, abilități de prelucrare a informațiilor, abilități de gândire critică, creativitate, abilitati de rezolvare a problemelor, etc;

Înțelegerea mediului juridic și de afaceri al Întreprinderii Sociale

Aplicarea cunoștințelor și abilităților adecvate într-o gamă largă de situații legate de domeniul turismului în contextul "turismului pentru toți" Înainte de călătorie: comunicarea pentru un turism accesibil, marketing, gândirea creativă (dezvoltarea de noi produse, servicii îmbunătățite pentru persoane cu disabilități, etc.)

Marketingul the Întreprinderii de Turism Social

Pe parcursul vacanței: servicii de recepție, comunicarea cu turistul

Planul Financiar și Planul de Afaceri al Finance and Business Planning al Întreprinderii de Turism Social

După călătorie: competențe pentru menținerea contactelor, proiectarea și colectarea chestionarelor de evaluare ale turistului/clientului În cadrul discuțiilor cu privire la rezultatele cercetării, sa convenit

ca 20% din conținutul formării trebuie să se adreseze specificului fiecărei țări, dat fiind faptul că fiecare stat are un specific există economic, politic, juridic, social, cultural și de mediu.

Există, de asemenea situații specifice care se găsesc la nivel comunitar și care trebuie să fie, de asemenea, abordate în cadrul cursului.

Recomandări și Concluzii Studiul realizat în cadrul proiectului SoTo ca parte a celui de al doilea Pachet de Lucru a pornit de la încercarea de a găsi o definiție adecvată pentru Turismul Social: o definiție care este încă evazivă, mai ales pentru că este încă deschis pentru dezbatere din cauza numărului mare de factori interesați care sunt implicați în activitatea turistică și care utilizează termeni ca "turism social '' "turism pentru toți "," turism accesibil "și alte variații pe aceeași temă, și, de asemenea, din cauza multitudinii de factori interesați care sunt de fapt implicați în Turismul Social, dar care nu-l identifică ca atare.

Definiția recomandată în ghidarea programului de formare: "Turismul Social este un motor pentru turismul cu o dimensiune socială de a oferi valoare tuturor: turiști, centre de suport și comunități, bazat pe premisa sustenabilității și responsabilității".

Turismul Social, deși nu este un concept nou, a fost doar de curând propagate și discutat pe larg de către diferite entități. Industria privată încă încearcă să se adapteze la cerințele emergente ale clienților defavorizați. Pe de altă parte, educația în domeniul turismului a fost întotdeauna în mod tradițional axată pe angajații care produc, care pot face parte dintr-un sistem profitabil și cu un număr tot mai mare de absolvenți și studenți aflați în competiție unii cu alții pentru cele mai bune locuri de muncă. Munca în sectorul Turismului Social nu poate fi văzută ca o alegere bună de carieră, din cauza percepției că este prost plătită sau pentru că lucrează cu personal necalificat. Insuflarea valorilor etice în educația din turism ar ajuta, dar nu ar fi de ajuns. Un model de succes de educație în domeniul Turismului Social se va materializa, numai în cazul în care se constată un echilibru între cerințele industriei și cele ale clienților Turismul social nu este doar despre crearea unor oportunități pentru persoane pentru a avea acces către destinații pe care în mod normal nu ar putea să le viziteze. Turismul social

| 21

trebuie să însemne mai mult decât atât: turismul social trebuie să îi includă toți. Împreună, turistul și furnizorul de servicii turistice trebuie să ajungă la o înțelegere comună, o responsabilitate comună, un respect care dă valoare comunității atât din punct de vedere turistic cât și al vieții de zi cu zi. | 22

Conţinutul şi metodologia programului de formare 10 | 23

Rezultatele obţinute în urma cercetării au fost utilizate la conceperea programului de formare, inclusiv informaţiile despre nevoile de formare şi analiza indicaţiilor şi a propunerilor venite de la actorii sociali şi din tursim din zonele cuprinse în proiect.

Formatorii au avut rolul cheie în acest moment, deoarece, prin competenţele lor, ei pot transpune nevoile, indicaţiile şi propunerile într-un program de formare. Obiectivul final a fost acela de a dezvolta un model comun de formare. În timpul proiectului, schimburile efectuate între centrele vocaţionale i-au ajutat pe formatori să-şi compare metodele şi conţinuturile. Mai mult, formatorii au dezvoltat instrumentele didactice pentru implementarea cursurilor.

Aspectele generale luate în calcul în implementarea activităţilor de formare, ce au stat la baza dezvoltării unui model de formare comun, au fost: − o definiţie comună şi comprehensivă a turismului social – turismului pentru toţi: accesibil, social, sustenabil; − dimensiunea acestui fenomen: extinderea turismului social în Europa; − abordarea: de la turismul nediferenţiat, de masă, la turismul personalizat şi local – o nouă dinamică a turismului post-criză; − de la marketing, la societing: cum se schimbă brandingul inclusiv în turism; − abordarea managerului de reţea: cum să dezvolţi reşele teritoriale care să susţină turismul social; − cum să planifici servicii turistic integrate: nu doar un loc, ci o comunitate.

Descrierea programului Programul de formare se intitulează "SoTo – Socializarea Turismlui – Curs Integrat pentru Turismul Social" şi a fost elaborat la scală europeană d formatori europeni.

Programul de formare e compus din două module, fiecare divizat în subunităţi.

M1: Strategia înfiinţării unei Companii de Turism Social M2: Managementul unei Companii de Turism Social.

10

Conținutul porgramului de formare în cadrul proiectului SoTo a fost dezvoltat de KEK Z- Invest (Grecia) cu sprijinul tuturor organizțiilor furnizoare de programe de formare din cadrul parteneriatului;

Programul de formare SoTo a fost conceput pe baza analizei nevoilor de formare la nivel european, care a fost efectuată asupra grupului-ţintă al proiectului, respectiv tour-operatori, persoane care lucrează în industria turismului şi persoane care doresc să înfiinţeze o entitate de turism social sau să-şi extindă activitatea uneia deja existente.

Programul trebuie livrat prin metoda tradiţională, în clasă, rin prezentări, discuţii, studii de | 24 caz şi lucru în grup.

Durata programului de formare e de 100 de ore, repectiv: − 40 de ore de formare pe conţinuturi generice − 20 de ore de formare pe conţinuturi cu specific naţional − 40 de ore de lucru pe proiect.

Informaţii generale cu privire la program

Titlu/ descriere

Curs

Socializarea Turismului

Rang

European

Locaţie

Europa

Dezvoltat împreună cu toţi partenerii

Da

Durata în ore

Teorie la clasă

Lucru pe proiect

Specific naţional

40

40

20

Total cursanţi

Educaţie de bază

60

Liceu, HEI, Formare vocaţională

MODUL 1: Strategic business design of a tourism enterprise Unităţi

Operaţiunile unei companii turistice

18 ore

Bun venit şi sesiune de "dezgheţare"

1

Unitatea: 1.1.1:

Noţiunea de întreprindere turistică / întreprindere socială

1

Unitatea: 1.1.2:

Funcţiile unei companii de turism (întreprindere socială)

2

Unitatea: 1.1.3:

Activităţile unei companii turistice

2

Unitatea: 1.1.4:

Piaţa turistică şi competiţia

2

Unitatea: 1.1.5:

Strategii de e-marketing

5

Legislaţia privind companiile sociale – vor fi dezvoltate de formatorii naţionali.

Unitatea: 1.1.6N: National content

1. Legislaţie 2. Procese necesare înfiinţării unei întreprinderi sociale (lucru individual sau de grup) 3. Procese presupuse – identificarea de studii de caz

5

4. Prezentare făcută grupului Unităţi

Planificarea strategică a afacerii

16 ore

Unitatea:

Planificare strategică a afacerii

3

| 25

1.2.1: Unitatea: 1.2.2:

Strategic step by step business design and organisation in tourism companies

8 | 26

Studii de caz naţionale Unitatea: 1.2.3N:

Selectaţi două întreprinderi din regiunea dvs. şi discutaţi planul lor de afaceri.

5

Analizaţi caracteristicile planului lor de afaceri şi situaţia prezentă.

MODULUL 2 : Managementul unei întreprinderi turistice sociale (30 de ore) Units

Aplicaţii E-turism

12 ore

Unitatea: 2.1.1:

Definiţia şi caracteristicile e-turismului

2

Unitatea: 2.1.2:

Impactul e-turismului în cererea turistică

2

Unitatea: 2.1.3:

Profilul managerului (abilităţi/competenţe)

2

Unitatea: 2.1.4:

Sensibilizare – grup ţintă

1

Unitatea: 2.1.5N:

Conţinut naţional - sugestii Identificaţi două întreprinderi de turism social 1. Identificaţi structura managerială 2. Identificaţi mediul, respectiv unde opereazăşi care

5

sunt avantajele regiunii 3. Identificaţi clientela căreia i se adresează 4. Identificaţi produsele şi serviciile pe care le oferă (dacă e posibil, faceţi şi un interviu telefonic) şi cum fac faţă competiţiei de pe piaţă.

| 27

Unităţi

Aplicaţii de e-marketing

14 ore

Unitatea: 2.2.1:

e-marketing şi online marketing

3

Unitatea: 2.2.2:

Social Media

1

Unitatea: 2.2.3:

E-marketing deperformanţă şi relaţii cu publicul

1

Unitatea: 2.2.4:

Electronic distribution intermediaries and the tourism product

1

Unitatea: 2.2.5:

Blog pentru marketing/promovarea serviciilor şi produselor

3

Unitatea: 2.2.6N:

1. SSM – Sănătate şi protecţia muncii aplicate în companiile de turism pentru protecţia clienţilor şi a personalului.

2

2. În cele două exemple alese, identificaţi planul de marketing. Discutaţi avantajeleşi dezavantajele.

3

Pilotarea cursului de formare. Rezultate11

Aspecte metodologice În ţările proiectului au fost implementate 6 cursuri de formare, la care au participat câte 15 | 28 cursanţi. Aceştia au fost selectaţi pentru a urma un curs de 10 de ore. Activităţile de formare au avut loc în ţările partenere, fiind organizate şi susţinute în Italia de CEFAL, în Grecia de KEK Z-Invest, în Malta de Universitatea locală, în Polonia de către DOT Silezia de Jos, în România de Fundaţia Pestalozzi şi în Spania de OES. Au fost concepute instrumente pentru evaluarea programlui de formare, atât pentru cursanţi, cât şi pentru formatori şi s-a organizat o discuţie de grup finală pentru a îmbunătăţi şi finaliza metodologia.

Acest subcapitol prezintă toate documentele şi informaţiile cu privire la programul de formare, detalii organizatorice, listele de prezenţă ale participanţilor, evaluarea cursului de către participanţi, sugestiile şi feedback-ul partenerilor în vederea finalizării modelului de formare.

După încheierea cursului s-a efectuat o analiză a modalităţii de formare printr-un studiu efectuat împreună cu participanţii la formare. Studiul a cuprins următoarele aspecte: satisfacţia cu privire la curs, testarea achiziţiilor cursanţilor în termeni de competenţe şi de cunoştinţe, capacitatea de transfer a ceea ce au învăţat la curs în activitatea zilnică, precum şi modificarea viziunii asupra subiectului studiat. Acest lucru s-a realizat prin utilizarea instrumentelor de formare concepute în stadiul anterior al proiectului. S-a urmărit, de asemenea, o evaluare a cursanţilor după formare prin proiecte, agende de lucru sau prin schimburi de experienţe, discuţi cu privire la soluţiile adoptate, bune practici, noi proceduri, etc.

Cursanţii şi-au exprimat gradul de satisfacţie privind activitatea de formare, utilitatea, portabilitatea şi aplicabilitatea celor studiate, au evaluat metodele didactice, competenţa şi eficienţa formatorului şi aspectele organizatorice ale cursului.

Domeniile de interes au fost: -

cunoaşterea modului în care a fost dezvoltat programul de formare în fiecare ţară; evaluarea satisfacţiei cursanţilor cu privire la programul de formare; ce gândesc formatorii şi sugestiile lor cu privire la programul de formare.

11

Material dezvoltat de Observatori Economia Solidaria (OeS), sociație de solidaritate socială din Spania

Cursul. Instrumentul elaborat a fost utilizat de către toţi partenerii. Toate aspectele cu privire la programul de formare, formatori şi cursanţi au fost incluse în acest document pentru a ni se comunica aspectele importante pentru îmbunătăţirea programului de formare. Acest instrument a fost updatat şi împărtăşit partenerilor în diferite momente: înainte de începerea cursului în timpul cursului şi la sfârşitul cursului. | 29

Cursanţii. Această secţiune conţine informaţiile cu privire la evaluarea cursanţilor. Au fost planificate două modalităţi de colectare a informaţiilor calitative şi cantitative:

INTERVIURI PERSONALE

Înaintea formării Când

După formare

AUTO-EVALUARE 1 la sfârşitul săptămâni

primei

1 la sfârşitul celei de-a doua săptămâni (înainte sau după discuţia de grup)

Cine

Fiecare Partener

Fiecare partener

Obiective

Cunoaşterea motivaţiilor, a abilităţilor, competenţelor şi alteptărilor cursanţilor.

Aflarea impresiilor cursanţilor cu privire la curs în timp real.

Ce

Un interviu de 10 minute faţă în faţăformator-cursant, înainteşi după curs.

Un grafic de completat de către cursanţi pe care fiecare partener îl va înmâna participanţilor la sfârşitul fiecărei săptămâni.Ambele grafice vor fi colectate de fiecare partener la sfârşitul fiecărei săptămâni de curs.

Sugestii

Un interviu informal, faţă în faţă sau telefonic, dacă nu se poate altfel, cu o săptămână înainte de începerea cursului

Explicaţi cum să bifeze corect răspunsurile şi accentuaţi importanţaonestităţii şi

Anexe

INTERVIURI PERSONALE

AUTO-EVALUARE

pentru a afla motivaţia participării la curs, aşteptările de la acest curs şi posibilele inconveniente sau probleme.

corectitudinii, deoarece aceasta nu este o evauare

Aplicarea Interviului (A1)

| 30

Auto-evaluar participanți (A2)

pentru

Formatorii. În această secţiune a lucrării sunt colectate impresiile formatorilor cu privire la programul de formare, respectiv aspectele calitative şi practice ale formării.

GRAFICELE SĂPTĂMÂNALE 1 la sfârşitul primei săptămâni Când

1 la sfârşitul celei de-a doua săptămâni (înainte sau după discuţia de grup)

Cine

Fiecare partener

Obiective

Să constatăm dacă acest curs este adecvat ca timp şi ca şi conţinuturi sugerate în designul de curs. Ambeleplanuri săptămânale, completate, vor fi colectate de către fiecare partener la sfârşitul cursului

Ce

Un interviu de 10 minute cu fiecare cursant înainte şi după formare.

Sugestii

Explicaţi cum să bifeze corect răspunsurile şi accentuaţi importanţaonestităţii şi corectitudinii, deoarece aceatsa nu

GRAFICELE SĂPTĂMÂNALE este o evauare Anexe

Planificarea săptamânală (A3)

Discuții de grupul. În vederea identificării impresiilor și părerilor participanților la curs privire la parcursul de formare şi motivarea implicării în cadrul priectului SoTo a fost planificată o sesiune de evaluare de grup, de 30 de minute.

Această discuţie va fi propusă ca o conversaţie informală între cursanţi, formatori şi fiecare partener pentru a culege informaţiile calitative care nu pot fi culese prin studiul online.

DISCUŢII DE 30 DE MINUTE Când

La sfârşitul ultimei sesiuni

Cine

Un responsabil din partea fiecărui partener

Obiective

Să obţinem impresiile grupului cu privire la formare i la obiectivele proiectului SoTo

Ce

O discuţie de 30 de minute cu participanţii la formare folosind ghidurile de interviu sugerate de WP Leader pentru a facilita moderatorului organizarea sesiunii de evaluare

Anexă

Instrucțiuni pentru organizatorul sesiunii de formare (4)

| 31

Prezentăm în continuare rezultatele obținute în urma aplicării instrumentelor de evaluare:

Cursul

Total

Italia

Polonia

Malta

Grecia

România

Spania | 32

Număr de zile

71

Ore pe zi

14

13

15

15

14

4.29

7.69

5

5

4.36

Limba

6 limbi diferite

Italiană

Poloneză

Engleză

Greacă

Română

Spaniolă

Vizite

3

1

0

2

0

0

2

IT

PO

24

15

Profilul cursanților: Cursanţi

Total

%

GR

RO

SP

12

24

17

10

Număr

102

Bărbaţi

37

36.28

4

6

6

10

6

5

Femei

65

63.72

20

9

6

14

11

5

16 – 25 ani

9

8,82

0

4

1

3

0

1

26 – 35 ani

41

40,2

7

5

7

12

8

2

36 – 45 ani

23

22,55

6

3

3

5

2

4

46 – 55 ani

17

16,67

7

2

0

3

3

2

Gender

Vârstă

Profilul cursanților: „ ani

Total

%

IT

PO

12

11,76

4

1

1

GR

RO

1

4

SP

1

| 33 Angajat

33

61,76

22

5

11

0

16

9

Neangajat

38

37,25

1

10

1

24

1

1

39

38,23

11

10

7

5

2

4

Studii superioare

22

21,57

2

0

1

5

12

2

Liceu

25

24,5

8

2

3

9

2

1

Şcoală profesională

10

9,8

0

3

1

5

1

0

Altele

2

1,96

2

0

0

0

0

0

1 – 3 ani

32

31,37

4

5

0

14

7

2

3 – 5 ani

20

19,6

10

0

1

1

4

4

5 – 10 ani

16

15,69

5

4

3

0

2

2

+10 ani

19

18,63

5

2

6

0

4

2

Profit

8

7,84

0

0

6

2

0

Non-Profit

6

5,88

1

1

1

0

3

Status profesional

Nivel educație

Nivel educaţie

de

de

Experienţă în domeniu

Tip de Organizaţie

Profilul cursanților:

Total

%

IT

PO

GR

RO

SP

Întreprindere Privată

18

17,65

5

2

0

8

| 34 3

Administraţie publică

6

5,88

3

0

2

0

1

7

6,86

2

0

0

4

1

Antreprenor

8

7,84

2

2

2

1

1

Altele

37

36,27

9

0

1

24

2

1

1 – 10 pers.

21

20,58

5

4

4

0

4

4

11 – 20 pers.

3

2,94

0

0

0

0

2

1

21 – 50 pers.

6

5,88

1

2

1

0

0

2

+50 pers.

12

11,76

2

0

5

0

2

3

Tour Operator

Mărimea organizaţiei

Profilul formatorilo r: Formatori

Total

%

Număr

37

Universitate

7

18,9

Centru

7

18,9

IT

PO

19

2

MT

6

GR

3

RO

4

5

SP

3

2

Organizare de

1

2

3

1

Profilul formatorilo r:

Total

%

IT

PO

MT

GR

RO

formare

Domeniu de expertiză

| 35

Educaţie non-formală

1

2,7

Alte

20

54,05

18

Comunicare

5

13,51

4

Turism

9

24,3

4

Marketing

7

18,9

6

Managemen t

8

21,62

5

2

1

1

2

1

1

1

1

Acest curs pilot a fost extrem de util pentru a determina cum pot fi îmbunătăţite anumite aspecte, cum ar fi conţinut şi metodologie pentru a spori calitatea programului de formare în domeniul turismului social. Formarea a fost apreciată ca fiind nu numai necesară, ci ca răspunzând unei cereri reale de formare în domeniile turistic, social şi antreprenorial.

Atât cursanţii, cât şi formatorii au fost extrem de motivaţi şi au avut mari aşteptări. Cursanţii doreau să afle noi oprtunităţi de dezvoltare profesională în acest domeniu şi să cunoască alţi profesionişti care, ca şi ei, sunt preocupaţi de aspectul social în sectorul turistic.

Principalele puncte menţionate ca achiziţii de noi cunoştinţe au fost: Munca socială şi grupurile dezavantajate.

Managementul unei întreprinderi sociale, marketing şi social media.

1

1

Concluzii

• •

SP

1

•

Cui să adresezi un pachet turistic şi cum să faci un plan de afaceri.

S-a constatat că unele conţinuturi sunt prea generale şi formatorii au trebuit să le adapteze sau să le extindă pentru a răspunde aşteptărilor cursanţilor.

Un alt factor care a trebuit luat în considerare a fost distribuţia orelor. Pentru rezultate mai | 36 bune, s-a recomandat efectuarea unui număr mai mic de ore pe zi, mai puţine zile pe săptămână, mărind perioada cursului.

Un alt aspect important au fost schimburile realizate între participanţi, cursul oferindu-le ocazia de a se întâlni şi de a-şi împărtăşi cunoştinţe, probleme, soluţii.

După cum am mai spus, formatorii au fost nevoiţi să adapteze materialele şi studiile de caz pentru a răspunde aşteptărilor cursului şi a motiva participanţii. După curs, participanţii au identificat că: -

şi-au îmbunătăţit abilităţile profesionale şi sunt pregătiţi să lucreze în turismul social acum au încredere că pot înfiinţa o afacere în acest domeniu.

S-a mai punctat dificultatea dea veni la ore în fiecare zi, de aceea s-a sugerat varianta unui curs mixt, partea teoretică să fie făcută online, iar faţă-în-faţă să se facă studiile de caz, vizitele şi aplicaţiile. Astfel, timpul ar fi folosit mai eficient şi ar permite şi mai multor profesionişti să participe la cursuri.

Pe scurt, acest curs-pilot a fost o experienţă pozitivă pentru cursanţi, formatori şi organizatori. S-au tras concluzii importante care au condus la îmbunătăţirea programului de formare şi la promovarea turismului social.

Exemple de experimentări Activităţile de formare au avut loc în ţările partenere, fiind organizate şi susţinute în Italia de CEFAL, în Grecia de KEK Z-Invest, în Malta de Universitatea locală, în Polonia de către DOT | 37 Silezia de Jos, în România de Fundaţia Pestalozzi şi în Spania de OES. Cursurile s-au adresat operatorilor turistici locai din organizaţii profit şi non-profit, tour-operatori şi antreprenori sociali (cooperative sociale, asociaţii şi întreprinderi sociale), dar şi angajaţilor agenţiilor de turism private şi de stat, organţizaţiilor locale pentru pormovarea turismului, etc.

Centrele de formare ale fiecărui partener au folosit aceeaşi metodologie pregătită în faza anterioară a proiectului precum şi experienţa locală şi contextul naţional. După faza de experimentare a cursului-pilot, partenerii au fost rugaţi să-şi împărtăşească experienţele şi metodologia de formare. Informaţiile obţinute, biectivele de formare, numărul de participanţi, sistemul de selecţie, cele mai utile instrumente didactice utilizate şi valoarea adăugată au costituit specificul fiecărui curs livrat.

Programul de formare. Fiecare partener a livrat programul de formare conform propunerii formulate de programul SoTo, dar cu mici modificări "pentru a răspunde nevoilor grupului ţintă şi a veni cu studii de caz din Grecia" (Centrul de formare vocaţională KEK ZINVEST – Atena, Grecia) sau pentru a se adapta la experienţa formatorilor (Fundaţia Pestalozzi, unde "formatorii care au livrat cursul provin din trei zone de experienţă profesională diferită, pentru a acoperi toate aspectele formării: unul este specialsit ăn turism, cel de-al doilea specialist în asistenţă socială şi marketing şi cel de-al treilea în social (educaţie interculturală, dizabilităţi).

Programul de formare implementat în Malta de către Universitatea din Malta, Institutul pentru Turism, Călătorii şi Cultură a fost pilotat în faza a doua a proiectului. La prima testare a cursului-pilot, acesta a fost considerat de durată prea lungă de ctre participanţi. Partenerul din Malta a revizuit programul de formare şi a împărţit cele 100 de ore astfel: • • •

25 de ore formare la sală – lectrui, discuţii în grupuri mici şi training 1 la 1.

6 ore vizite de studii 70 de ore de practică – tutoriale şi prezentări de proiecte de grup (grupurile sunt formate de câte 3 persoane).

Grupul ţintă a fost reprezentate de “persoane care lucrează în domeniul turistic într-o regiune în care se face turism sezonier, care aveau nevoie de idei noi pentru turism în afara sezonului şi erau interesate de crearea de noi servicii" (Fundaţia Pestaloyzzi), persoane "interesate de înfiinaţrea ueni întreprinderi sociale sau care activează ca membri ai întreprinderilor sociale care doresc să afle mai multe despre turismul social şi despre cum

pot fi create noi servicii de turism" (Centrul Vocaţional KEK Z-INVEST, Grecia), cu o structură heterogenă , "provenii din diferitele ramuri turistice" (CEFAL Emilia Romagna, Italia). În Malta “cursul s-a adresat persoanelor care au un cetificat/background în sectorul turistic sau în ospitalitate care doreau să încerce noi iniţiative în sectorul turistic." (Universitatea din Malta, Institutul de Turism, Călătorii şi Cultură). | 38

Conţinut. Programul SoTo a fost compatibil cu un program de formare român acreditat de Autoritatea Naţională a Calificărilor, de aceea a fost bine primit de participanţi (Fundaţia Pestalozzi, România) În Grecia, celedouă module ale cursului SoTose potrivesc paşilor necesari înfiinţării unei întreprinderi sociale în turismul social, managementului unei întreprinderi sociale, competenţelor managerului şi aspectele planului de afaceri şi ale marketingului prin social media.

Obiectivele de învăţare ale cursului. Principalul obiectiv a fost testarea prograului SoTo şi evaluarea eficienţei şi utilităţii cursului pentru grupul ţintă (Centrul Vocaţional KEK Z-INVEST, Grecia). În România, obiectivele cursului au fost multiple, organizate la nivel cognitiv (familiarizarea cu conceptul deturism social), în planul acţiunii (elaborarea unui plan de afaceri pentru ocompanie de turism) şi la nivel de atitudine/personalitate (sensibilizare cu privire la diversitatea socială şi la nevoile grupurilor dezavantajate dinpunct de vedere turistic). Partenerul italian a formulat un obiectiv general ("participanţii la acest curs vor învăţa să creeze un produs integrat turistico-social bazat pe cunoaşterea pieţei turismului şi aproduselor turistice locale şi a utilităţii acestora pentru animite grupuri defavorizate") şi patru obiective specifice, carese adresează unuo conţinuturi şi competenţe specifice (cercetarea de piaţă, crearea produsului turistic, planul de afaceri, planul demarketing).

Sistemul de selecţie. Programul de formare a fost urmat de persoane care şi-au manifestat interesul de a participa la o formare pe tema înfiinţării şi managementului unei întreprinderi sociale (Centrul Vocaţional KEK Z-INVEST, Grecia). În România, cursul a fost promovat prin mai multe întâlniri cu stakeholderi din domeniul turismului , iar candidaţii au fost selectaţi în funcţie mai ales de motivaţia şi de disponibilitatea de a participa (Fundaţia Pestalozzi, România). În Malta, selecţia s-a făcut pe criterii geografice – cursul a vizat participanţi din insulele malteze, unde apar noi iniţiatice turistice. Una din aceste regiuni e Cottonera, Cele Trei Oraşe, o zonă portuară majoră care va candida pentru Capitala Culturală a Europei în 2018 şi se află într-un moment în care este necesară dezvoltarea economică şi socială. De asemenea, în această regiune guvernul maltez a declarat turismul şi cultura mijloace de dezvoltare. S-a făcut un apel pentru aplicaţii şi s-a trimis un rezumat al proiectului SoTo şi a obiectivelor cursului de formare prin următoarele reţele: Baza de date a Asociaţiei Hotelurilor şi Restaurantelor din Malta; pagina de Internet a Universităţii din Malta şi Reţeaua Centrului de Resurse Cottonera a Universităţii din Malta, Institutul pentru Turism, Călătorii şi Cultură).

Cele mai utile materiale şi mijloace didactice. Unul din cele mai utile mijloace didactice utilizate au fost prezentările PowerPoint oferite de formatori (CEFAL Emilia Romagna, Italia). În Grecia, KEK Z-INVEST a apreciat cele mai utile discuţiile integrate, studiile de caz, procesele de reflecţieşi teoria integrată cu practica. În Malta, prezentările PowerPoint pregătite de formatori au fost puse la dispoziţia participanţilor şi a tutorilor prin Google drive set (Universitatea din Malta, Institutul pentru Turism,Călătorii şi Cultură). | 39 Un alt instrument apreciat a fost (1) caietul de practică al cursantului elaborat de formatori şi completat de participanţi, (2) jocurile de rol organizate de formatori pentru sensibilizarea participanţilor cu privire la dificultăţile pe care le au anumite persoane în a găsi condiţi adecvate de călătorie şi (3) exerciţiile şi simulările cu privire la comunicarea cu clienţi diferiţi/dificili (Fundaţia Pestalozzi, România).

Lucrul în grup pe proiecte a fost, de asemenea, un instrument util, prin care cursanţii şi-au expuscunoştinţele acumulate şi insight-ul căpătat în urma vizitelor de studiu la organizaţii care desfăşoară proiecte bazate pe principiul antreprenoriatului (Universitatea din Malta, Institutul pentru Tursim, Călătorii şi Cultură) Formatorii au analizat programul de formare dezvoltat prin proiectul SoTo şi, ca formatori experimentaţi, şi-au integrat propriile metode şi instrumente de formare (România şi Grecia).

Valoarea adăugată a formării. Lecţia învăţată. Este important să combini formarea, inovaţia, crearea de reţele şi abordarea principalilor stakeholderi din sectorul turistic şi să creezi sinergii pentru dezvoltarea comunităţilor locale, când împărtăşeşti aceleaşi obiective şi aceeaşi gândire cu privire la turismul social. Formările sunt cu atât mai utile cu cât conţin o parte practică. De aceea este important să combini prelegerile la clasă cu interacţiunile 1:1 cu tutorele. Aceasta ajută participanţii să înţeleagă mai bine materialul şi să-l aplice ideilor pe care le au. De asemenea, vizitele au permis cursanţilor să vadă pe viu operaţiunile, să cunoască manageri şi să discute, chiar şi pe scurt, provocările şi avantajele înfiinţării unei întreprinderi sociale.

Conformarea la un grup heterogen de participanţi, proveniţi din diverse ramuri ale turismului, a permis comparaţii între diferite puncte de vedere şi abordări cu privire la turismul social, oferind posibilitatea de a dezbate subiectul în clasă.

Deoarece grupurile ţintă diferă, şi nevoile de formare diferă. Programul deformare dezvoltt în cadrul proiectului SoTo trebuie să fie unul general, să poată fi modificat de către formatorii centrelor de formare pentru a răspunde nevoilor de formare individuale, specifice.

Formatorii centrelor de formare trebuie să fie experţi în domeniu şi să ofere exemple reale, valabile, în ceea ce priveşte conţinutul naţional şi realitatea pieţei.

Proiectul final trebuie introdus participanţilor de la început, pentru ca aceştia să poată lucra în mai multe etape pe parcursul formării. | 40

Durata programului de formare e indicat să varieze de la 2 săptămâni la 2 luni, de vreme ce participanţii sunt persoane angajate şi nu potlipsi de la serviciu.

Este indicată integrarea acestui program de formare cu cele deja existente, pentru a creşte valoarea adăugată a cursului.

Implicarea a doi sau trei formatori e optimă, deoarece discuţiile sunt mai fructuoase şi îmbogăţesc experienţa participanţilor.

Sensibilizarea cu privire la potenţialul turismului social într-o regiune izolată din punct de vedere al iniţiativelor de acest fel. Participanţii au realizat că pot crea o reţea pentru promovareaturismului social, având în vedere că regiunea beneficiază de frumuseţi naturale ce pot fi exploatate şi iarna.

Să nu subestimăm potenţialul oamenilor şi al locurilor. Uneori e necesar un mic impuls venit din afară pentru a trezi energiile dormante.

Alte comentarii − Aspectul certificării este foarte important şi oferă un avantaj competitiv programului SoTo. − În Grecia se urmăreşte realizarea de parteneriate între stakeholderi din domeniul economiei sociale şi turism. − În România, formarea a fost considerată de mare interes în special pentru persoanele noi în domeniu. Acestea au descoperit cât de extins şi de ofertant e domeniul turrismului social. Persoanele care lucrau în domeniu de 10-20 de ani sunt interesate mai ales de cursuri acreditate de Ministerul Turismului şi şi-au făcut cu greu timp să participe la o formare de o durată atât de mare (100 de ore). − În Malta, tutorii care au asistat paricipanţii la pregătirea proiectelor au apreciat în foarte mare măsură implicarea acestora. Două dintre idei au fpsz considerate realizabile şi propuse pentru lansarea pe piaţă. Prezentarea proiectelor a fost deschisă publicului şi au fost invitaţi angajaţii Institutului pentru Turism, Călătorii şi Cultură. − În ceea ce priveşte conţinutul, programul de formare dezvoltat prin proiectul SoTo a fost compatibil cu un program de formare acreditat de Autoritatea Naţională a Calificărilor şi a fost bine primit de către participanţi.

Sistemul de certificare Procesul de certificare pentru Proiectul Soto a fost documentat de Universitatea din Malta ca partener în cadrul proiectului. Universitatea din Malta are un sistem propriu de validare | 41 recunoscut și aprobat de Procesul de la Bologna. Toate cursurile dezvoltate de Universitatea din Malta sunt recunoscute la nivel internațional și sunt echivalate în conformitate cu Cadrul European al Calificărilor.

Organismul de conducere12. Noile cursuri, programele și unitățile de studiu ale dapartamentelor de formare sau ale institutelor din cadrul Universității sunt validate de către Comisia de Validare a Programelor (CVP)13. Comisa de Validare este un comitet permanent al Senatului Universității din Malta14. Principalele atribuții ale comisiei, care este formată din membrii ai personalului academic nominalizat pentru acest scop de către rector, sunt după cum urmează: − De a oferi Senatului mecanisme acceptabile și adecvate de asigurare a calității și verea asigurării auditului intern și extern; − De se asigura că programele academice sunt adecvate standardelor stabilite; − De a stabili valabilitatea programelor oferite; − De a asigura o utilizare optimă a resurselor disponibile; Comisia de Validare a Programelor este asistată în sarcina sa de către Unitatea pentru Calitatea și Resursele Programelor Academice15 (APQRU) care oferă, de asemenea, asistență departamentelor și facultăților, institutelor și centrelor în ceea ce privește procedurile de validare.

Scopul procesului de validare a programului. Toate programele noi predate trebuie să fie validate în baza procedurii de validare prevazută de Universitatea din Malta. Acesta este un mecanism cheie prin care Universitatea stabilește standardele academice, asigurându-se că: − Motivarea academică pentru noul programe este complet expusă și înțeleasă; 12

Informațiile privind sistemul de validare al programelor din cadruProgramme Validation of the University of Malta which can be sourced from http://www.um.edu.mt/apqru/programmevalidationcommittee 13 Programme Validation Committee (PVC) 14 Senatul este unul dintre organismele de conducere al Universității din Malta. Acesta răspunde în special de aspectele academic, și, în special, reglementează studiile, cercetările, documentarea și examinările în cadrul Universității. Din Senat fac parte Rectorul, Pro Rectorul, Decanii facultăților, reprezentanții Institutelor , ai studenților și The members of the Senate include the Rector, Pro Rectors, Deans of Faculties, Representatives of Institutes, student representatives and the Grefierul. Toate cursurile și programele noi trebuie să fie aprobate de Senat.

15 Academic Programmes Quality and Resources Unit (APQRU)

− Cerințele pentru ca studenți să atingă rezultatele învățării sunt clare; − Resursele pot fi furnizate pentru a oferi programul la standarde Universității. În plus, prin intermediul procesului de validare se asigure ca programele propuse să fie în conformitate cu viziunea și cu strategia generală a Universității din Malta, că sunt receptive la cerințele pieței iar calitatea programelor sale sunt comparabile cu cea a partenerilor | 42 europeni și internaționali. Procedura pentru aprobarea și validarea unor noi programe este proiectată să fie riguroasă și eficientă, încurajând în același timp inovarea.

Rolurile organismelor implicate în procesul de validare al programului de formare Soto.

Organismele implicate în validarea programului de formare sunt următoarele: - Inițiatorii programului: programul de formare Soto a fost dezvoltat în cadrul parteneriatului proiectului SoTo în special de KEK Z-Invest din Grecia în baza Sudiului pregătit de Universitatea din Malta (Institutul pentru Turism, Calatorii și Cultură, ITTC) care a dezvoltat un program de formare de 100 ore. Inițiatorii programului (KEK Z-Invest și ITTC) în numele parteneriatului SoTo au pregătit cele două stagii de formare ale programului conform cerințelor Universității malteze necesare validării cursurilor și programelor sale; - Bordul Institutului pentru Turism, Călătorii și Cultură: răspunde de "aprobarea de principiu" (Stadiul 1) și pregătirea recomandărilor pentru Comisia de Validare a Programelor (PVC) și de pregătirea Stadiului 2 al procesului de aprobare prin emiterea recomandărilor pentru Senatul Univeristății în cadrul procedurii de validare a progamelor; - Unitatea pentru Calitatea și Resursele Programelor Academice (APQRU): se asigură că programele de studio oferite de Universitate sunt conforme atât cu reglementarile impuse de lege cât și cu politicile Universității, în același timp luând în considerare, de asemenea, viabilitatea lor în raport cu resursele disponibile și cu cerințele pieței; - Comitetul Validare a Programelor (PVC): în urma analizei documentației depuse la ambele etape de aprobare, recomandă decizia de aprobare Senatului - Referenți externi: dacă se consideră necesar Universitatea va numi un referent extern; - Senatul: răspunde de aprobarea programelor academice oferite de Universitate.

Privire de ansamblu asupra procesului validare a cursului de formare. Există două etape principale în planificarea academică a programului. Prima etapă se referășa caracterul practic și fezabilitatea ideii în contextul strategiei generale Universității Etapa a 2-a se concentrează pe proiectarea și detalierea programului | 43 Etapa 1 de Aprobare. KEK Z-Invest (Grecia) și ITTC (Malta) au pregătit în această etapă Formularul de Propunere, un formular destinat să prezinte detaliile preliminare ale programului propus. În acesr sens au fost pregătite urmatoarele aspecte: −

−

− −

−

−

Justificarea proiectului, în care se arată că programul răspunde unei nevoi de formare majore pentru dezvoltarea turismului şi că a fost implementat ca răspuns la nevoile în continuă schimbare ale turiştilor în contextul mai larg al turismului accesibil pentru toţi.

Programul contribuie, de asemenea, la domeniul mai larg al cercetării şi formării în turism şi ospitalitate.

Obiectivele programului de formare aliniate la viziunea ITTC şi a Universităţii. Programul de formare este un program original, diferit detoate celelalte cursuri existente la Universitate sau în alte instituţii europene.

Necesitatea acestuiprogram şi unicitatea şi spiritul inovator, distinctiv, al proiectului.

Grupul ţintă, respectiv practicieni în turism interesaţi de managementul unei entităţi de economie socială şi de managementul în turismul social în cadrul propriilor organizaţii. În cazul nostru, nu au fost necesare calificări precedente, deoarece am urmărit să atragem o paletă cât mai largă de participanţi, dar şi persoanele cu pregătirea prealabilă în turism pot urma acest program. Această cerinţă suplimentară poate fi adăugată dacă vom face aplicaţie pentru nivelul EQF .

Structura, obiectivele şi rezultatele învăţării ale programului, precum şi motivarea acestui program, mai ales că el emerge dintr-o cerere a pieţei, în urma unei cercetări efectuate în cadrul proiectului SoTo şi vine în întâmpinarea nevoilor exprimate de UNWTO şi ISTO, precum şi a dreptului fundamental la turism accesibil. Mai mult, fazapilot a cursului în ţările partenere a demonstrat c un astfel de program este cerut de industria turistică. Cei care urmează cursul au planuri de perspectivă, deoarece aceatsa reprezintă o specializare în plus.

Resursele necesare. Faza pilot a fost susţinută de Life Long Learning Programme, dar resursele umane, sălile de clasă şi vizitele în teritoriu trebuie luate în considerare.

Personalul care a făcut trainingul iniţial s-a dovedit a fi bine ales iar persoanele implicate de la ITTC vor continua să susţină cursul, dacă e necesar, prin expertiza lor.

−

Viabilitatea financiară a programului. Este viabil programul din punct d evedere financiar ? Iniţiatorii programului ar trebui să ia în calcul toate resursele necesare implementării programului de studiu, precum şi numărul de studenţi admişi în funcţie de viabilitatea financară a proiectului.

A doua etapă de Aprobare − − − −

KEA şi ITTC au pregătit, în cadrul parteneriatului din proiectul SoTo, formularele pentru etapa a doua . Acestea au fost modificate din nou după plotarea cursului.

Formularele pentru Etapa a 2a vor fi înaintate APQRU Dacă toată documentaţia e trimisă conform cerinţelor, APQRU înaintează Formularele din Etapa a 2a către P VC, spre recmandare.

Dacă acestea primesc o recomandare pozitivă din partea evaluatorului extern (dacă se dovedeşte aplicabilă) PVC depune recomandarea la Senat pentru confirmare şi aprobare finală.

| 44

Concluzii și recomandări După pilotarea cursului în contextele naţionale, principala concluzie formulată a fost că e important şi necesar să avem un program de formare comun în turismul social, pentru a | 45 dezvolta competenţe similare în toate ţările europene, respectiv în toare regiunile. Pe de altă parte, e important să ajustezi programul la specificul naţional al fiecărei ţări.

Prezentăm mai jos sugestiile făcute de partenerii din centrele de formare ale proiectului pentru îmbunătăţirea continuă a ofertei de formare.

1. Valoarea adăugată a cursului-pilot e aceea de a combina formarea, inovaţia şi crearea de reţele, abordarea principalilor stakeholderi din sectorul turistic şi crearea de sinergii pentru dezvoltarea teritorială şi comunitară, care împărtăşesc aceleaşi obiective şi sunt sensibilizaţi la ideea de tursim social. Cursanţii proveniţi din diverse domenii şi cu diverse experienţe profesionale (agenţii de turism, cooperative, întreprinderi sociale, hteluri, catering) îşi împărătşesc metodele manageriale şi abilităţiledezvoltate în propriile servicii, aceasta permiâînd formatorilor să integreze mai bine competenţele din turism cu cele sociale. Sala de curs devine un mediu propice creării de reţele, în care operatorii turistici şi cei din economia socială lucrează împreună, învaţă unii de la alţii şi împărtăşesc metode de lucru, care pot fi replicate în mediul lor organizaţional.

2. Programul de formare, aşa cum este, a fost bine primit în diverse regiuni turistice, fie ele regiuni cu experienţă în tursimul social sau regiuni care s-au dezvoltat de curând şi turismul social este o idee nouă pentru ele.

3. De vreme ce grupul ţintă diferă, diferă şi nevoile de formare, de aceea cursul trebuie să fie generic şi să poată fi modificat de formatori pentru a se adresa nevoilor individuale de formare.

Valoarea unui program de formare generic constă în flexibilitatea şi adaptbilitatea lui.

Slăbiciunea constă în dificulttea de a ezvolta abilităţi similare în ţări diferite din cauza lipsei unui trunchi comun. Programul SoTo identifică elementele de bază pentru dezvoltarea de competenţe integrate, permiţând totodată adaptrea flexibilă la nevoile spcifice de formare în contextul regional sau naţional.

4. Cea mai importantă întrebare pusă de participanţi a fost: există acreditare ? Deoarece o formare de 100 de ore ar trebui să fie acreditată. Cea mai importantă problemă, înainte de începerea formării, e acreditarea lui în sistemul naţional.

Metodologia de certificare dezvoltată ar trebui să faciliteze procesul de acreditare în fiecare | 46 ţară.

5. Durata programului de formare trebuie să varieze în funcţie de grupul ţintă, de la 2 săptămâni, la 2 luni, de vreme ce participanţii lucrează în timpul formării şi nu se pot învoi prea uşor de la serviciu. Cu cât cursul se întinde pe o durată mai mare, cu atât e mai important ca formarea să implice şi să stimuleze, pentru a evita abandonul. Aceasta înseamnă că participanţii trebuie implicaţi şi în perioadele în care nu se desfăşoară activităţi la sală prin studiu individual, proiecte de desfăşurat la locul de muncă, distribuirea de materiale ce vor fi discutate în sesiunile de formare la sală.

6. Un alt aspect de luat în considerare e perioada în care se organizează formarea, deoarece în tursim (cel puţin în anumite ţări sau anumite regiuni) nu există perioade "în afara sezonului". De aceea cursul ar trebui organizat mai puţin intensiv, distribuit pe o perioadă mai lungă, peste săptămână, deoarece weekendurile sunt perioade de lucru intens în turism. Oricum, după cum s-a mai menţionat, programul SoTo urmăreşte să faciliteze desfăşurarea cursurilor de formare în funcţie de obgaţiile de serviciu ale participanţilor.

7. Există avantaje şi dezavantaje în omogenitatea grupului. Un grup mogen permite axarea pe sbiecte de interes pentru toţi participanţii. Un grup heterogen permite efectuarea de comparaţii şi împărtăşirea de puncte de vedere diferite şi abordări diverse cu privire la turismul social, oferind posibilitatea de a construi o dezbatere largă şi motivantă în sală.

Programul SoTo poate fi utilizat atât pentru grupuri omogene, dacă se doreşte crearea şi dezvoltarea de competenţe specifice, cât şi la grupuri eterogene, când conşinuturile specifice nu reprezintă elementul central, ci sunt mai importante schimbul de experienţă între operatorii din turismul social şi economia socială.

8. Nu în ultimul rând, e important să fie o echipă interdisciplinară de formatori. O echipă de 2-3 formatori e ideală pentru a face discuţiile fructuoase şi a aduce experienţe diverse participanţilor. Formatorii e bine să aibă pregătiri diferite, care să acopere cel puţin trei domenii: turism, management şi marketing şi asistenţă socială. Ultima specialitate este importantă pentru a sensibiliza participanţii la curs faţă de grupurile vulnerabile. Formatorii

trebuie sp fie experţi în domeniul lor şi să ofere exemple valoroase inspirate din contextul naţional şi realitatea pieţei. Cei 2-3 formatori cu background diferit prezenţi la sală au roluri de facilitatori ai discuţiilor şi trebuie să promoveze schimburile şi împărtăşirea de cunoştinţe între participanţi. | 47