Ghid control fiscal

MONOGRAFIE “INSPECTIA FISCALA SUB LUPA UNUI AVOCAT” Autor Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

INTRODUCERE 

Inspectia fiscala este definita ca fiind activitatea de verificare a unui contribuabil sub aspect fiscal. Acest lucru presupune, pe de-o parte verificarea declaratiilor fiscale ale contribuabilului din punct de vedere al legalitatii si corectitudinii acestora, precum si respectarea de catre contribuabil a prevederilor legislatiei fiscale si contabile, iar pe de alta parte, verificarea sau stabilirea bazelor de impunere si a eventualelor diferente privind obligatiile de plata la buget, ce atrag dupa sine dobanzi si penalitati.



Asa cum am precizat mai sus, spre deosebire de expresia ”inspectie fiscala”, expresie definita in Codul de procedura fiscala, nu exista o definitie a termenului de ”control fiscal”. Totusi, am putea asimila intelesul termenului ”control fiscal” cu expresia ”inspectie fiscala”, aceasta din urma, fiind, de fapt noua denumire a activitatii de control fiscal, terminologie instituita in legislatia fiscala odata cu aparitia Codului de procedura fiscala



Intrucat activitatea de inspectie fiscala (control fiscal) presupune mai multe tipuri de verificari, de la cele prin care organele fiscal realizeaza o activitate de documentare si faptica a activitatii unui contribuabil si pana la controalele ce cuprind verificari ale intregii activitati a unui contribuabil pe o anumita perioada de timp sub aspectul unei sau al tuturor obligatiilor fiscale, este necesara clasificarea activitatii de inspectie fiscala in functie de obiectul acesteia, prin definirea formelor sale.



Astfel, Codul de procedura fiscala defineste formele de inspectie fiscal ca fiind: inspectia fiscala generala - ce reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale



\

ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata si inspectia fiscala partiala - ce reprezinta activitatea de verificare a unei sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata; iar ca proceduri de control fiscal, Codul de procedura fiscala defineste: controlul inopinat - ce consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului si controlul incrucisat - ce consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.



Pentru mai multa rigurozitate in definirea si clasificarea inspectiei fiscale si o mai buna intelegere a ceea ce inseamna activitatea de inspectie fiscala, consider ca aceasta poate fi clasificata in functie de obiectul de verificare, astfel:



1. ”Inspectia fiscala de impunere” - avand ca scop verificarea unui contribuabil sub aspect fiscal in sensul ca vor fi verificate sau stabilite bazele de impunere si eventualele diferente privind obligatiile de plata la buget, inclusiv dobanzile si penalitatile de intarziere.



Astfel, in functie de obligatiile fiscale ce pot fi verificate, inspectia fiscala de impunere cuprinde:



a. inspectia fiscala generala;



b. inspectia fiscala partiala.



Ambele forme de inspectie fiscala vor fi finalizate prin emiterea unei decizii de impunere (in cazul in care se stabilesc diferente suplimentare fata de cele declarate de contribuabil) sau prin emiterea unei decizii de nemodificare a bazei de impunere (in situatia in care in urma inspectiei fiscale nu s-au stabilit diferente suplimentare fata de cele declarate de contribuabil).



2. ”Inspectia fiscala de documentare” - avand ca scop verificarea contribuabilului sub forma unei documentari, realizata, in general, ca urmare a unei sesizari sau solicitari din partea altei institutii, privind o tema punctuala, faptica, concreta. ”Inspectia fiscala de documentare” va cuprinde:



a. controlul inopinat;



b. controlul incrucisat.



Ambele forme de inspectie fiscala de documentare vor fi finalizate prin incheierea unui proces-verbal ce va cuprinde rezultatele constatarilor verificarii dar si prejudiciul estimat,



in situatia in care se constata incalcarea prevederilor fiscale din partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudicierea bugetului de stat. In baza procesului-verbal ce va cuprinde prejudiciul estimat, organele fiscale care au realizat inspectia fiscala de documentare vor face propuneri pentru initierea unei inspectii fiscale de impunere, prin care se va emite decizia de impunere, ce constituie titlu de creanta si atesta obligatia de plata a contribuabilului catre bugetul de stat. De asemenea, in cazul in care prejudiciul produs bugetului de stat este realizat ca urmare a savarsirii unei fapte de natura penala, procesul-verbal incheiat va fi inaintat si organelor de urmarire penala pentru continuarea cercetarilor sub aspect penal.



Ca si competente in realizarea inspectiei fiscale, in functie de cele doua forme ale inspectiei fiscale prezentate mai sus, putem preciza ca ”inspectia fiscala de impunere” va fi exercitata doar de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), prin organele sale de specialitate, respectiv directiile cu atributii de inspectie fiscala, iar ”inspectia fiscala de documentare” va putea fi realizata atat de catre directiile cu atributii de inspectie fiscala din cadrul ANAF, cat si de Garda Financiara, autoritate distincta in cadrul ANAF, ce are ca principal scop desfasurarea controalelor inopinate, deci a inspectiei fiscale de documentare.



Din punct de vedere al constatarilor realizate ca urmare a unei inspectii fiscale, respectiv stabilirea sau nu de obligatii suplimentare fata de cele declarate de contribuabil, in practica fiscala intalnim doua situatii, si anume: cea in care se constata incalcarea de catre contribuabil a legislatiei fiscale concretizata prin diminuarea bazei de impunere si situatia in care, organele fiscale nu constata diferente ale obligatiilor fiscale fata de cele declarate de contribuabil.



In prima situatie, inspectia fiscala se finalizeaza prin incheierea unui proces-verbal ce va cuprinde ”prejudiciul” (in cazul inspectiei fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de impunere (in cazul inspectiei fiscale de impunere).



In cea de-a doua situatie, inspectia fiscala se finalizeaza prin incheierea unui procesverbal ce va cuprinde doar o ”radiografiere” a situatiei fiscale a contribuabilului si detalierea unor fapte, situatii sau documente inregistrate in activitatea contribuabilului verificat, in functie de obiectul controlului respectiv (in cazul inspectiei fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de nemodificare a bazei de impunere (in situatia inspectiei fiscale de impunere).



In activitatea de inspectie fiscala, fie ca vorbim de inspectia fiscala de documentare sau de inspectia fiscala de impunere, se poate recurge la urmatoarele metode de inspectie fiscala:



a) metoda ”sondajului” - ce consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscal datorate bugetului general consolidat;



b) metoda ”electronica” de verificare - ce consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate;



c) metodele ”indirecte” - se aplica in cazul persoanelor fizice in situatia in care organele de inspectie fiscala constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum si in situatia in care acestea nu exista sau nu sunt puse la dispozitie.

Acestea sunt: 

- metoda sursei si cheltuirii fondului - consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in perioada verificata. Astfel, orice cheltuiala peste valoarea declarata a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat. Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza cheltuielile si veniturile persoanei fizice, determinandu-se astfel numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa;



- metoda fluxurilor de trezorerie - consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume operate prin conturile bancare sau in numerar, pentru a compara miscarile de disponibilitati banesti cu sursele de venit si utilizarea acestora. Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei depunerilor in conturile bancare si a surselor acestor depuneri;



- metoda patrimoniului - permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand modificarile intervenite in patrimoniul net al acesteia.



Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face in functie de situatia constatata si sursele de informatii identificate, iar utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, in functie de complexitate, sursele de informatii si de perioada verificata. In aceasta monografie vom trata subiectele din ochii unui avocat, nu contabil.

   







CAPITOLUL I Inspectia fiscala Obiectul inspectiei, organe competente, durata inspectiei Reguli generale de inspectie fiscala Momente importante ale inspectiei. Discutia finala.

Raportul de inspectie Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale inspectorilor PRACTICA

  









CAPITOLUL II Litigii fiscale Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a sanctiunii nerespectarii termenelor de contestare Suspendarea executarii actului administrativ: momentul optim de promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilita suspendarea Actiuni judiciare; termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul relevant in astfel de litigii PRACTICA

INSPECTIA FISCALA 

Obiectul inspectiei, inspectiei

organe

competente,

durata



Obiectul si functiile inspectiei fiscale



Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.



Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:



a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;



b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;



c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale. Pentru ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2) organul de inspectie fiscala va proceda la:



a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;

 

 



     



b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului; c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa caz; d) solicitarea de informatii de la terti; e) stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelor datorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz, la momentul inceperii inspectiei fiscale; f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente acestora; g) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile; h) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii; i) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a); j) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale; k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens proces-verbal.

Nu intra in atributiile inspectiei fiscale efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala in vederea lamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzelor aflate in lucru la aceste institutii.

Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege.



Formele si intinderea inspectiei fiscale



Formele de inspectie fiscala sunt:



a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;



b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.



Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.



Proceduri si metode de control fiscal



In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:



a) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;



b) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat. La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal. In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele metode de control:



a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;



b) controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.



Perioada supusa inspectiei fiscale



Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale. La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1). La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:



a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;



b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;



c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE 

Competenta



Avizul de inspectie fiscala



Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.



Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.



Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:



a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;



b) data de incepere a inspectiei fiscale;



c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;



d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.







Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Organele de inspectie fiscala din aparatul central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul teritoriu al tarii. Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conditiile in care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent. Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.



Comunicarea avizului de inspectie fiscala



Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:



a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;



b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.



Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara:



a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;



b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii;

LOCUL SI TIMPUL DESFASURARII INSPECTIEI FISCALE 

Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale. Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.



Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.



Durata efectuarii inspectiei fiscale



Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.



In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni. Perioadele in care derularea inspectiei fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) si (2).



Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale ori de cate ori sunt motive justificate pentru aceasta. Conditiile si modalitatile de suspendare a unei inspectii fiscale se vor stabili prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si al ministrului internelor si reformei administrative, in cazul inspectiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevazute la art.

35, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.



Reguli privind inspectia fiscal



Inspectia fiscala va avea in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere. Inspectia fiscala va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.



Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.



Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.



Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.



La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia



de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Inceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.



La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. In declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil. Contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala.



Obligatia de colaborare a contribuabilului









Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.

Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilii supusi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.



Dreptul contribuabilului de a fi informat



Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscal asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala. La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-I acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma inspectiei fiscale sau a cazului in care contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.



Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi communicate contribuabilului in timp util.



Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.



Sesizarea organelor de urmarire penala



Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.



In situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta in procesul-verbal. In toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.



Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale



Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal.



La finalizarea inspectiei fiscale, raportul intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si diferente in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale.

In cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.



Procedurile de control reprezinta modalitatea prin care se efectueaza controlul fiscal. Inspectia fiscala poate fi generala sau partiala. Inspectia fiscala generala presupune verificarea tuturor operatiunilor pe o perioada de timp determinata. Inspectia fiscala partiala reprezinta verificarea uneia sau mai multor operatiuni pe o perioada de timp determinata.



Controlul fiscal este de doua feluri:



• Inopinat;



• Incrucisat



Controlul incrucisat consta in verificarea documentelor si operatiunilor efectuate de contribuabil in concordanta cu alt contribuabil. Acest control poate fi si inopinat.



Ca metode de control se disting doua metode: prin sondaj si electronic;



Controlul prin sondaj se efectueaza prin verificarea selectiva a documentelor justificative si a operatiunilor semnificative in care sunt reflectate modul de calcul, de inregistrare si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului consolidat.



Controlul electronic presupune verificarea programelor de calcul cu ajutorul carora se tine contabilitatea, in principal a programelor de contabilitate cu ajutorul unor instrumente informatice specializate.

Metodele si procedurile de control se stabilesc in functie de natura inspectiei fiscale iar documentele analizate, operatiunile verificate se stabiliesc de catre inspectorul fiscal pe baza rationamentul profesional. Indiferent de metodele si tehnicile folosite intotdeuna trebuie sa fie acelasi rezultat care reprezinta situatia de fapt fiscala a contribuabilului.



Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale inspectorilor



Drepturile persoanelor juridice supuse inspectiei fiscale



Obligatiile persoanei juridice supusa inspectiei fiscale



Drepturile persoanelor fizice supuse inspectiei fiscale



Obligatiile persoanelor fizice supuse inspectiei fiscale



În contextul înmulţirii controalelor fiscale, contribuabilii trebuie să-şi cunoască foarte bine atât drepturile, cât şi obligaţiile. Prin tradiţie, românii au o atitudine defensivă în timpul inspecţiilor fiscale, depunând eforturi importante pentru păstrarea unor relaţii amiabile. Totuşi, în ultima perioadă se observă schimbări, contribuabilii realizând că trebuie să-şi apere activ drepturile. „Pe fondul lipsei acute de resurse financiare la bugetul statului, ne aşteptăm la o intensificare a activităţilor de inspecţie fiscală, de urmărire şi executare a creanţelor stabilite prin actele de control, ceea ce amplifică riscul creşterii presiunii fiscale, respectiv a cheltuielilor reprezentând impozite, taxe şi contribuţii, precum şi a costurilor corelative acestora (dobânzi de întârziere, penalităţi, amenzi).”



Drepturile contribuabilului



Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de inspecţie fiscală prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală care va cuprinde: temeiul juridic şi data de începere a inspecţiei; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.



Avizul se comunică în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale:



a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;



b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.



Comunicarea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară însă în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat.

(Controlul inopinat constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului.



Controlul încrucişat constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul încrucişat poate fi şi inopinat).



Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale aflate în cadrul termenului de prescripţie. Termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale este de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală. Însă, în cazul în care obligaţia fiscal rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, termenul de prescripţie este de 10 ani şi curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca ata¬re printr-o hotărâre judecătorească definitivă.







Atenţie însă că aceste termene pot fi întrerupte la orice act începător de executare care poate fi şi o notificare, ceea ce înseamnă că prescripţia o ia de la început din momentul

întreruperii. La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior. La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Dreptul de a solicita modificarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate. Dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie socială şi pentru fiecare perioadă supusă verificării/impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

Dreptul de a fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscal asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.

Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii.

Numai dacă pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabilul asupra căruia se desfăşoară inspecţia, organul poate solicita informaţii şi altor persoane, care vor fi luate în considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă.

Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Soţul/soţia contribuabilului supus inspecţiei şi rudele până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri. De asemenea, preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor.



Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate pe toată durata exercitării inspecţiei.



Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal în privinţa informaţiilor furnizate organelor de inspecţie. În categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi suma veniturilor debitorului, plăţi, conturi, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din declaraţii ori din documente prezentate de către contribuabil sau orice alte informaţii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.



Dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reţinerii unor documente de către organele de inspecţie fiscală.



Dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale. La încheierea inspecţiei fiscale organul fiscal trebuie să poarte o discuţie finală cu contribuabilul asupra constatărilor şi consecinţelor lor fiscale. Data, ora, locul şi problematica discuţiei vă vor fi comunicate în timp util. Contribuabilul are dreptul să-şi prezinte în scris punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale. De asemenea, după încheierea inspecţiei fiscale, în cazul în care nu se modifică baza de impunere aferentă impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi altor sume datorate bugetului general consolidat, supuse inspecţiei fiscale, acest fapt va fi comunicat în scris. Dacă în urma inspecţiei fiscale se modifică baza de impunere a obligaţiilor bugetare supuse inspecţiei fiscale, se va comunica Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală.



Obligaţiile contribuabilului



Potrivit art. 106 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

 

Contribuabilul are următoarele obligaţii: Obligaţia de a permite accesul organului de inspecţie fiscală în incintele de afaceri. Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul de inspecţie fiscală are dreptul să inspecteze orice incintă de afaceri sau orice alte incinte ori locuri în care există bunuri impozabile sau se desfăşoară activităţi producătoare de venituri, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. De regulă, obligaţia de a permite accesul este în timpul programului normal de lucru. Însă, cu acordul scris al contribuabilului şi cu aprobarea conducătorului organului de inspecţie fiscală, inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afara programului.



Obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale. Prin spaţiu adecvat se înţelege asigurarea unui spaţiu în limita posibilităţilor, după caz, dotat cu necesarul minim de birotică şi care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor primite pentru inspecţia fiscală sau elaborate de organele de inspecţie fiscală. În cazul în care contribuabilul nu poate asigura un spaţiu corespunzător, va anunţa în scris şi motivat organul de inspecţie fiscală competent.



Obligaţia de a pune la dispoziţie organului de inspecţie fiscală toate documentele care stau la baza calculării impozitelor datorate: registrele de evidenţă contabilă, documentele de afaceri şi orice alte înscrisuri relevante pentru inspecţia fiscală. Organul de inspecţie fiscală are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de contribuabilul inspectat. La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul are obligaţia de a da o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile relevante pentru inspecţia fiscală.



Obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale.

Contribuabilul este obligat să dea informaţii şi să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. Obligaţia de a conduce, a păstra şi a arhiva evidenţele contabile şi fiscale într-un mod adecvat şi de a le păstra la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, după caz.



Contestarea deciziei de impunere emise în urma inspecţiei



În cazul în care drepturile contribuabilului nu au fost respectate, acesta are dreptul să conteste decizia de impunere.

Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la data comunicării rezultatelor inspecţiei fiscale, la organul fiscal al crui act este atacat. În soluţionarea contestaţiei organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie.

Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.



Drepturile persoanelor fizice supuse inspectiei fiscale sunt similare.







Legiuitorii, si de aceasta data, nu sunt interesati de un parteneriat real cu contribuabilul platitor de impozite intr-un Cod de procedura fiscal rescris care ridica la „nivel de arta” obligatiile contribuabilului simultan cu desconsiderarea drepturilor acestuia prin nelegiferarea acestora. Poate fi un Cod fiscal extraordinar de benefic pentru contribuabil, dar daca drepturile si obligatiile in aplicarea acestuia, respectiv Codul de procedura fiscala, nu sunt echilibrate atunci Codul fiscal este ca „branza buna in burduf de caine”. Pentru a face afaceri conform Codului de procedura fiscala rescris trebuie sa pui la dispozitia organelor de control orice informatie iar acesta, organul de control decide daca le ia in considerare sau nu. De asemenea, decide si cat sta la tine acasa iar tu trebuie sa i te supui. Pentru aceste obligatii de punere la dispozitie a timpului tau, dintr-o viata limitata si intr-o piata in viteza, a “oricarui” document, organelle fiscale nu trebuie sa aiba nici o conduita, cum ar fi eficienta timpului sau sa ia in considerare documentele chiar daca este in avantajul contribuabilului.

Poate scuza pentru organele fiscale ar fi ca au plan de incasari si plan de stabilire de sume suplimentare formalizate care ii conduc pe acestia la „formalizarea” rezultatelor, dar aceasta tot nu justifica povara de a dovedi a contribuabilului si nici sintagma „esti contribuabil vinovat pana dovedesti contrariul”. Toate aceste abordari transforma ANAF intr-un jucator pe piata economica din Romania. In aceste conditii ne-ar trebui un arbitru care sa asigure un Fairplay al jocului, in conditiile in care exercitarea puterii statului sta cu functionarii din ANAF … si tot contribuabilul trebuie sa dovedeasca.



Pentru exemplificare :





Discutia finala, din procedura aferenta inspectiei fiscala, este un drept al contribuabilului (atentie !!! - nu o obligatie a organului fiscal) care poate fi exercitat printrun punct de vedere in scris. Pentru acest drept al contribuabilului se stabileste (de catre organul fiscal) o data calendaristica de prezentare a unui punct de vedere cu privire la constatarile efectuate pana in acel moment iar contribuabilul poate veni cu informatii, documente si argumente suplimentare. Acest drept este scris in Codul de procedura fiscala dar procedurizarea pentru organele de control practic nu exista.

, pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale, despre constatari precum si despre dreptul contribuabilului de a fi intrebat prima data despre eventualele argument sau informatii suplimentarenecesare organului fiscal. Surpriza, o data nu exista nici o formalizare a etapei de informare a contribuabilului deci organul de control/inspectie o poate face sau nu si, te trezesti si ca se incepe un control incrucisat la partenerul de tranzactionare, care afecteaza atat increderea reciproca dintre contribuabili cat si, nu in ultimul rand, durata inspectiei fiscale care se suspenda si in realitate se prelungeste pana la … cand or mai avea timp.



Procedura de contestare este introdusa pentru a se asigura echilibrul in ceea ce priveste exercitarea „puterii statului” care prin unica vointa impune legea, si da dreptul contribuabilului de a contesta. Dincolo de faptul ca organele care solutioneaza contestatiile sunt in subordinea managerului care stabileste sumele, ceea ce afecteaza „usor” independent deciziei, organele de solutionare a contestatiei nu se obosesc sa justifice de ce nu iti ia in seama argumentele din contestatie si vin cu un „100 file” in care se da copy/paste la contestatia contribuabilului si se raspunde in ½ pagina ca nu este acceptata contestatia. „De ce?” nu se accepta contestatia ramane un mister pentru contribuabil care cunoaste inca o data pozitia dominanta a „puterii statului”.



Trebuie sa spunem ca fiscul ar trebui ca pentru fiecare obligatie pe care o creeaza pentru contribuabil ar trebui „in balanta” sa acorde si drepturile care sa garanteze „buna credinta” si limitarea abuzului de „pozitie dominant” a puterii statului in raportul juridic fiscal, pentru a statua o data pentru totdeauna parteneriatul cu contribuabilul. Poate mai important ar fi ca in legatura cu drepturile contribuabilului sa se „marcheze” obligatia fiscului. Adica daca prezint un punct de vedere in discutia finala/contestatie etc. ar trebui sa mi se raspunda argumentat (motiv de fapt si temei de drept) de ce se ia/sau nu se ia in considerare, raspunsul de pe pozitia dominant „nu se accepta” nefiind specific unui parteneriat cu contribuabilui pe care toti managerii publici il invoca.



Mentionez ca aceasta procedura de „discutie finala” a fost introdusa in lege pentru a diminua numarului de contestatii, care sunt consumatoare de resurse (umane si materiale) atat pentru contribuabil dar si pentru fisc.

Pentru punctul de vedere al contribuabilului prezentat in discutia finala organele de control trebuie sa raspunda daca accepta sau nu argumentele prezentate, fara a fi necesara o argumentare din punct de vedere al motivelor de fapt cat si al celor de drept.



Astfel in toate cazurile organul de inspectie raspunde sec „nu se accepta punctul dumneavoastra de vedere”. Cel putin din punct de vedere al respectului reciproc organul de inspectie fiscala ar trebui sa spuna si „De ce?” nu se accepta punctul de vedere. Acest ”De ce?” ramane fara raspuns din partea organelor de control/inspectie fiscala iar contribuabilul se alege doar cu o „Discutie finala” formala care „mananca resurse” iar fiscul cu acelasi numar de contestatii (ca si inainte de introducerea discutiei finale) si deci cu o crestere a resurselor consumate prin marirea duratei de efectuare a inspectiei fiscale datorita termenelor pentru exprimarea punctelor de vedere.



Tot in Codul de procedura fiscala se spune despre obligatia organului de inspectie fiscala de a informa contribuabilul



In aceeasi lumina a parteneriatului as aduce in discutie si termenele de solutionare a diferitelor cereri ale contribuabililor, care sunt intarziate din diverse motive, justificate sau nu, cu precizarea ca ar trebui ca dupa termenul legal de solutionare sa se aprobe „tacit” abordarea propusa de contribuabil in cerere. Spre exemplu daca nu se emit decizii care sa impuna sume suplimentare, in cazul inspectiei fiscal anterioare aferente rambursarilor de TVA, sumele de rambursat sa fie restituite in urmatoarea zi trecerii perioadei legale de solutionare.



Reiterez ideea unei institutii care sa guverneze in mod independent raportul juridic fiscal dintre „puterea statului” si „contribuabil” respectiv „Avocatul contribuabilului”. Aceasta abordare este necesara deoarece fiscul, cu indicatori de performanta si planuri de realizare, s-a transformat intrun „jucator” intr-un „joc” pe care il si „arbitreaza”. Aceasta calitate de „arbitru jucator” poate conduce la abuzuri. Sigur ca in final poti gasi dreptatea in justitie dar timpul si banii investiti trebuie sa fie disponibili si in cele mai multe cazuri nu sunt, aceste limitari influentand grav mediul de afaceri si predictibilitatea fiscala.



PRACTICA



Anularea parțială a raportului de inspecție fiscală.



R O M Â N IA CURTEA DE APEL BACĂU - SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS administrativ ȘI FISCAL -



Sentința nr. 146/2008



Ședința publică de la 02 2008



Completul compus din:



PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător



Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrative formulată de reclamanta B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională De Administrare Fiscală, Direcția Generală A Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite. Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la aceeași dată.



A: - deliberând - Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:



Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 401/32/20.06.2008 reclamanta Bac hemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu care a solicitat anularea parțială a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 31.03.2008, a deciziei de impunere nr.

80/31.03.2008 și a deciziei nr. 221/27.05.2008.



În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:



Este nelegală veniturilor impozabile în sumă totală de 1.250.690 lei pentru seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005 și care nu a putut fi prezentat la control.



Actualul administrator al societății, a cumpărat societatea la data de 7.06.2005 de la fostul administrator, potrivit actului adițional întocmit la orc sub nr. 2386/7.06.2005 și înregistrat prin încheierea nr. 3313/9.06.2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău. în cauză a fost achiziționat de fostul administrator și nu se regăsește între actele care i-au fost predate pe baza de procesul-verbal la data când a cumpărat societatea noul administrator. ui a fost declarată în Monitorul Oficial, Partea a III-a, nr. 88/22.02.2008, chiar de către fostul administrator.



Din luna februarie 2005 până în luna iunie 2005 societatea nu a avut nici un fel de activitate.



II. Nelegală este și considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 102.758 lei efectuate cu achiziția de materiale de construcții pentru obiectivul Casa. Aceasta întrucât pentru materialele de construcție achiziționate există facturi fiscale și documente justificative, fiind îndeplinite atât cerințele art. 145-146 coroborate cu cele ale art. 155 5 din Codul fiscal, cât și cerințele rezultând din art. 21 din Codul fiscal.



Codul fiscal nu face nicio referire cu privire la completarea dispozițiilor sale cu cele ale Legii nr. 50/1991. Facturile prezentate de societate îndeplinesc condițiile de documente justificative, existând și procese-verbale de recepție, situații de lucrări care cuprind materialele utilizate și înglobate în construcție. Toate acestea se reflectă în balanța întocmită în 2007 și ianuarie 2007.



Nu este aplicabil pct. 59 3 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 invocat în decizia nr. 221/27.05.2008 întrucât acest punct se referă la livrările de bunuri mobile, iar în cauză este vorba de achiziții de materiale pentru construcția unui imobil.



Reclamanta a formulat două cereri de completare a acțiunii, după cum urmează:



- pentru termenul din 13.10.2008 a depus o cerere prin care și-a completat obiectul acțiunii, solicitând și anularea raportul de inspecție fiscal nr. -/31.03.2008 care a stat la baza deciziei nr. 80/31.03.2008;



-pentru termenul din 27.10.2008 reclamanta a depus o cerere prin care a lărgit cadrul procesual sub aspectul părților - solicitând chemarea în judecată a Administrația Finanțelor Publice B - și sub aspectul motivelor de anulare a actelor contestate. Sub acest din urmă aspect, reclamanta a invocat nulitatea raportului de inspecție fiscală întrucât inspecția fiscală s-a desfășurat în perioada 14.01.2008-28.03.2008, iar în avizul de inspecție fiscală nr. -/25.02.2008 s-a menționat că inspecția se va efectua începând cu data de 25.02.2008; prin urmare, inspecția fiscală s-a făcut fără respectarea dispozițiilor art. 101 și art. 102 din Codul d e procedură fiscală și nu se poate reține nici situația de excepție prevăzută de art. 103 3.



Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas usținut că cererea de anulare a raportului de inspecție fiscală este fără temei legal întrucât acesta nu este un act administrativ fiscal în sensul Codului d e procedură fiscală, ci doar un document care reflect constatările inspecției fiscale.



Pârâta a mai arătat că acțiunea este inadmisibilă în condițiile în care aspectele legate de emiterea avizului de inspecție fiscală nu au fost reclamate nici în timpul controlului și nici prin contestația administrativă.



Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 102 2 lit. b) din Codul de procedură fiscală.

Examinând actele contestate în raport de susținerile părților, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată următoarele:



Prin adresa nr. -/3.10.2007 Garda Financiară Secția județeană Ba solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice B - Activitatea de inspecție fiscală, în temeiul art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003, să stabilească obligațiile fiscale datorate bugetului de stat de B motivat de faptul că, în urma verificărilor, s-a constatat că, în perioada 2006-2007, societatea a încasat sume cu titlu de avans de la diverși clienți (252.493,34 lei), fără a calcula și evidenția taxa pe valoarea adăugată aferentă (filele 159-160).



În vederea soluționării acestei adrese Administrația Finanțelor Publice B Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat un control la reclamantă, în perioada 15.01.2008-25.02.2008 și la data de 31.03.2008. Rezultateleacestui control au fost consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 31.03.2008 (filele 13-19 și 108).



Sub aspectul contestat prin acțiune, la pct. 3 al acestui proces-verbal s-au constatat următoarele:

- în perioada 2003- 31.05.2005, deși conform datelor înscrise în deconturile de TVA și bilanțurile contabile nu sunt evidențiate venituri și TVA colectată, a achiziționat mai multe documente cu regim special, între care și fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat de la B cu factura nr. 1656/8.02.2005; - prin actul adițional nr. 2386/7.06.2005 înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău conform certificatului nr.

24858/8.06.2005 în a fost cooptat ca asociat și administrator și s-a retras din societate și din administrare; - în procesul-verbal de predare-primire încheiat între și nu s-au regăsit în lista documentelor predate în cauză. 

Având în vedere această situație organul de inspecție fiscală a procedat la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din Codul d e procedură fiscală. Totodată, au fost reținute dispozițiile art. 49 1 lit. c), art. 62, art. 63 1 din Codul d e procedură fiscală, pct. 65.1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. Astfel, s-a considerat că fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005 putea fi utilizat pe parcursul anului 2005 și constituie mijloc de probă la



stabilirea bazei de impunere. bazei de impunere s-a realizat prin compararea veniturilor obținute de în anul 2005, din perioada în care societatea a fost preluată de. Conform datelor din evidența contabilă la data de 31.12.2005 societatea a înregistrat venituri totale de 275.152 lei care sunt aferente unui număr de 11 facturi fiscale emise în perioada 30.06.2005-31.12.2005 pentru care s-a estimat o medie de 25.013,81 lei pe factură, reprezentând medie venit bază impozabilă. Ca urmare, pentru seria - - de la nr. - la nr. - neprezentat la control s-au estimat venituri suplimentare impozabile în sumă de 1.250.690 lei (25.013,81x50 facturi). S-a stabilit că, potrivit art. 140 1 din Legea nr. 571/2003 aceste venituri constituie baza impozabilă din punctul de vedere al TVA asupra căreia s-a aplicat cota standard de 19% rezultând o taxă pe valoarea adăugată în sumă de 237.631 lei.



Întrucât inspecția fiscală s-a prelungit și după perioada inițială (15.01.2008-25.02.2008) organul de control a emis avizul de inspecție fiscală nr. -/25.02.2008 prin care societății reclamante i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu 25.02.2008 va face obiectul unei inspecții fiscal generale.



În baza raportului de inspecție fiscală pârâta Administrația Finanțelor Publice B a emis decizia de impunere nr.

80/31.03.2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată pentru taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate datorate de angajator, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de persoanele aflate în incapacitate de muncă, contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale și impozitul pe veniturile din salarii și din venituri asimilate salariilor.



Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație administrativă, suma totală contestată fiind de 858.250 lei, între obligațiile fiscale contestate fiind și cele în legătură cu care s-a formulat prezenta acțiune.



Prin decizia nr. 22 din 27.05.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Biroul soluționare contestații a respins în totalitate contestația pentru următoarele motive:



- Suma de 28.159 lei taxă pe valoarea adăugată a fost corect stabilită întrucât societatea nu a prezentat autorizație de construire. În conformitate cu art. 94 3 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 reprezentantului societății i s-a solicitat notă explicativă, notă din care rezultă că autorizația nu a fost obținută întrucât nu au fost soluționate actele de proprietate asupra terenului. Nerespectarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 conduce la concluzia că societatea nu poate demonstra că achizițiile de materiale de construcții sunt destinate realizării operațiunilor taxabile, fiind încălcate prevederile art. 145 2 lit. a) și art. 146 lit. a), precum și cele ale art. 21 1, art.

17 1 din Legea nr. 571/2003 republicată.



- Organul de inspecție fiscală a procedat în mod corect la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 în ceea ce privește seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005.

Prin urmare, s-au stabilit o taxă pe valoarea adăugată de 237.631 lei și un impozit pe profit de 200.110 lei.



În susținerea acțiunii reclamanta a depus o serie de înscrisuri din care rezultă următoarele: ui seria - - de la nr. - la nr. - a fost declarată de și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, Nr. 88/22.02.2008 (fila 22).



PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE



Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B, cu sediul în B,-,. A,. 2, județul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, Direcția Generală A Finanțelor Publice B, cu sediul în B,--3, județul B și Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, astfel cum a fost completată. Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Anulează, în parte, decizia nr. 221/27.05.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, decizia de impunere nr. 80/31.03.2008 și raportul de inspecție fiscală -/31.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice B în ceea ce privește următoarele obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală:



- 237.631 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă veniturilor estimate și 181.313 lei majorări de întârziere;



- 28.129 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de material de construcții și 5.181,44 lei majorări de întârziere;



- 200.110,4 lei impozit pe profit aferent veniturilor estimate și 152.684 lei majorări de întârziere;



- 16.441 lei impozit pe profit aferent achizițiilor de materiale de construcții și 3.024,96 lei majorări de întârziere.



Obligă pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B să plătească reclamantei suma de 2004,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.



Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 02 2008.



Președinte,



---



Grefier,



---



Tehnored.



- ex. 6



03 2008



Președinte: Mona Gabriela Ciopraga



Judecători: Mona Gabriela Ciopraga

CAPITOLUL II. LITIGII FISCALE 

Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a sanctiunii nerespectarii termenelor de contestare. Suspendarea executarii actului administrativ: momentul optim de promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilita suspendarea. Actiuni judiciare; termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul relevant in astfel de litigii.



Prin OMFP 2906/2014 au fost aprobate noi instructiuni pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedura fiscala - Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale.



Conform prevederilor Titlului IX din Codul de procedura fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscal se poate formula contestatie potrivit legii.Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.



Orice persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat.



Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrative fiscal contestat.



Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii. Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele cu privire la posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia, contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.



Dispozitiile privind termenele din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator, astfel:



a) Termenul de depunere a contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.



De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 29 iunie, termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data de 30 iunie si se implineste in data de 29 iulie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este 30 iulie.



b) Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus saptamanal) se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.



De exemplu: In situatia in care data de 30 iulie prezentata la exemplul anterior este sambata, ultima zi de depunere a contestatiei este luni, 1 august.



c) Termenul de 3 luni prevazut la art. 207 alin. (4) din Codul de procedura fiscala se sfarseste in ziua lunii corespunzatoare zilei de plecare.



De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se sfarseste in data de 15 aprilie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este data de 15 aprilie.



d) Termenul care, incepand la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi se va socoti implinit in ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos:



Actul administrativ fiscal este comunicat in data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfarseste in ultima zi a lunii februarie, respective 28 sau 29 februarie, reprezentand ultima zi de depunere a contestatiei.



Ordinul cuprinde instructiuni cu privire la posibilitatea de contestare, forma si continutul contestatiei, termenul de depunere a contestatiei, organul competent, retragerea contestatiei, solutionarea contestatiei, decizia de solutionare, suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, comunicarea deciziei si calea de atac.



La data intrarii in vigoare a OMFP 2906/2014 se abroga prevederile OANAF nr. 450/2013 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 24 aprilie 2013.





Recent, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată la Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ, într-o cauză ce are ca obiect anularea în parte a unei decizii de impunere.

Critica se referă la dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscal şi art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autorul acesteia susţinând că textele de lege criticate încalcă prevederi din Constituţie, precum şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece “încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat de o instanţă de judecată prevăzută de lege”.



Dreptul la contestaţie este reglementat de art.205 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii.

Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.



Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal – şi care poate să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat – sau prin lipsa acestuia. Prin lipsa actului administrativ fiscal se înţelege nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.



Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. În aceste condiţii, pot fi contestate şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datoratebugetului general consolidat.



În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului. Articolul 89 (1), la care se face trimitere, prevede că bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în următoarele situaţii:



- când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;



- când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz, competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.



În cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedură fiscală, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.



Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Obiectul contestaţiei îl constituie – potrivit art.206 Cod pr. Fiscală – numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Contestaţia se depune la organul fiscal, respective vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.

● Termenul de depunere a contestaţiei. Art. 207 din Codul de procedură prevede un termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, pentru depunerea contestaţiei. În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent.



Competenţa de soluţionare a contestaţiilor. Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscal asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:



a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe,



contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise deorganele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;



b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele central cu atribuţii de inspecţie fiscală;



c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.



Competenţa de soluţionare a contestaţiilor se poate delega altui organ de soluţionare din cele de mai sus, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.



Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente. Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.



Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.



În soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz. Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.



Jurisprudenţă. După această prezentare, succintă, a cadrului legal, revenim la critica asupra căreia a trebuit să se pronunţeCurtea Constituţională, sesizată prin încheierea Tribunalului Dâmboviţa, în cauza aflată în stare de judecată.





Curtea a stabilit căinstituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii. Prin urmare, Curtea a statuat căparcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără character jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.



În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, tot prin decizii anterioare Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că procedura prealabilă reglementată de textul de lege criticat nu este de natură să afecteze dreptul de acces liber la justiţie ori dreptul la un process echitabil şi că instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. De altfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr.1/1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, Curtea Constituţională a statuat cu valoare de principiu că este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă:



- dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, prezentat mai sus, precum şi



- prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia înainte de a se adresainstanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrative individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.



În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei au invocat prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.



În ce priveşte criticile formulate asupra art. 205 Cod pr.

Fiscală, Curtea s-a mai pronunţat în raport cu critici identice de neconstituţionalitate şi, de fiecare dată, a constatat constituţionalitatea acestui text legal. Prin decizii anterioare,



Posibilitatea de contestare



Termen de depunere a contestaţiei.



Orice persoană care formulează o contestaţie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat.





Lipsa actului administrativ fiscal înseamnă nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.

Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrative fiscal contestat, iar la primirea contestaţiei organul emitent al actului administrativ fiscal va întocmi dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare.



Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original, ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea avocaţială în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în copie, precum şi anexele acestuia, dovada comunicării actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă este cazul.



Dispoziţiile privind termenele din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător, astfel, termenul de depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.



Deciziile referitoare la bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.



Forma şi conţinutul contestaţiei.



În cazul în care contestatarul precizează că obiectul contestaţiei îl formează actul administrativ fiscal atacat, fără însă a se menţiona, înăuntrul termenului acordat de organul de soluţionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe, datorie vamală, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora, sau măsurile pe care le contestă, contestaţia se consideră formulată împotriva întregului act administrativ fiscal. În cazul în care contestaţia este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluţionare competente vor verifica împuternicirea, iar în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, contestaţia va purta semnătura şi ştampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.



În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele de depunere (împuternicirea în original sau în copie legalizată, semnătura şi ştampila), organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului printro scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă.

 

Retragerea contestaţiei Cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestator sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei.

Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii. În cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/ reorganizare/faliment/lichidare, cererea de retragere a contestaţiei va purta semnătura şi ştampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz. Persoanele fizice vor anexa la cererea de retragere copia actului de identitate.



Decizia de soluţionare:



În soluţionarea contestaţiei, organele de soluţionare competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se pronunţă prin decizie. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în sensul că asupra ei organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii, şi este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.

 



Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrative: Dacă prin decizie se suspendă soluţionarea contestaţiei până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluţionare competent va relua procedura administrativă, în condiţiile art. 213 alin. (1) din Codul de Procedură Fiscală, numai după încetarea definitivă şi executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscal sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate. Soluţia dată de organele de cercetare şi urmărire penală trebuie însoţită de rezoluţia motivată, atunci când suspendarea a fost pronunţată până la rezolvarea cauzei penale. Dacă solicitarea de reluare a procedurii de soluţionare aparţine împuternicitului contestatorului, altul decât cel care a formulat contestaţia, acesta trebuie să facă dovada calităţii de împuternicit. În situaţia în care solicitarea de reluare a procedurii aparţine contestatorului, organele de soluţionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de încetare a suspendării soluţionării contestaţiei a rămas definitiv/definitiv şi irevocabil. În situaţia în care solicitarea de reluare a procedurii aparţine contestatorului, organele de soluţionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de încetare a suspendării soluţionării contestaţiei a rămas definitiv/definitiv şi irevocabil.

Soluţii asupra contestaţiei



Contestaţia poate fi respinsă ca:



- neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;



- nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării;



- fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluţia pronunţată de instanţa penală, se constată că cererea rămâne lipsită de obiect;



- inadmisibilă, în situaţia contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, având în vedere prevederile art. 205 alin. (6) din Codul de Procedură Fiscală. Aceste soluţii nu sunt prevăzute limitativ.



    

   



 



Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedural Contestaţia poate fi respinsă ca: - nedepusă la termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege; - fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridical lipsită de calitate procesuală; - fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii; - lipsită de interes, în situaţia în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său legitim; - prematur formulată, în situaţia în care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţia în care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.

Comunicarea deciziei şi calea de atac Decizia de soluţionare a contestaţiei se comunică prin modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 din Codul de Procedură Fiscală.

Instrucţiuni privind îndreptarea erorilor materiale din deciziile privind soluţionarea contestaţiilor Procedura de efectuare a corecţiei erorilor materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor cuprinde activităţile ce trebuie effectuate pentru corectarea erorilor materiale. Prin erori materiale se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

Erorile materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor pot fi îndreptate de către organul de soluţionare a contestaţiilor competent, la iniţiativa acestuia, a organului fiscal emitent al actului administrative fiscal contestat, a contestatorului sau a oricărei persoane direct interesate.

Instrucţiuni privind publicarea pe site a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor În cadrul Direcţiei generale de soluţionare a contestaţiilor, birourilor/serviciilor de soluţionare contestaţii din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene/ Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti toate deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor şi soluţiile instanţelor judecătoreşti, după caz, după depersonalizarea lor, se transpun într-un format citibil pentru a fi postate pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Depersonalizarea deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor se face prin eliminarea oricăror elemente care ar conduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice implicate ori a funcţionarilor publici care au participat la redactarea şi semnarea deciziei.

PRACTICA 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul în care se solicită suspendarea executării unui act administrativ-fiscal prin care s-a dispus în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr.

554/2004, nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004. În speţă, Înalta Curte a reţinut că reclamanta nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care, în final, actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, ceea ce impune respingerea cererii de suspendare.(Decizia nr. 2132 din 8 mai 2014 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiectsuspendarea executării



Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de A.P.D.R.P.)



Va uram sucess in conbaterea abuzurilor ficale ale statului. Peste 95 din contestatii sunt admise in favoarea contribuabilului.



AL VOSTRU



AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU



www.coltuc.ro