Protopop Constantin Alecse - Două Mari Personalități Românești, Iorga și Cotruș, despre California

ISTORICUL NICOLAE IORGA SI

SCRIITORUL SI DIPLOMATUL ARON COTRUS

DESPRE CALIFORNIA

Prot. Constantin Alecse, din vol.III autobiografic Culisele Vieții Pastorale - Accent, 2017

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 1

NICOLAE IORGA IN CALIFORNIA Nu pot trece cu vederea marea cinste făcută de marele savant Nicolae Iorga, Californiei, de a o vizita, de a ține coferințe și dizertații pe teme istorice și nu numai, de a frământa în laboratorul minții sale, amalgamul de frumuseți și de cultură al Californiei și de a prezenta câteva concluzii cu care a uimit audiența.

1. SĂ CUNOAȘTEM PERSONALITATEA MARELUI OM - NICOLAE IORGA NICOLAE IORGA (NICU N. IORGA) n. 5 iunie 1871, Botoșani, d. 27. Nov. 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași, în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma „magna cum laude", apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.

A fost cofondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria României, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural. În paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența marxismului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator „Junimea”.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 2

Nicolae Iorga a fost o figură centrală a „Sămănătorului”, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca „Neamul Românesc”, „Drum Drept”, „Cuget Clar” și „Floarea Darurilor”. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.

A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidul Național Român.

S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, întrând după dizolvarea tuturor celoralte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, „Frontul Renașterii Naționale”. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

2. ONORANTA VIZITA ÎN AMERICA, A LUI NICOLAE IORGA Eminentul profesor Nicolae Iorga, împreună cu soția, însotit și de d-l. Boncescu, consilier financiar la Legația Română din Washington, a sosit în 2 martie, 1930, în San Francisco.

Preș. Calvin Coolidge Jr

Istoricul Nicolae Iorga

Din San Francisco, la Los Angeles, a călătorit împreună cu fostul președinte al Statelor Unite, domnul Calvin Coolidge.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 3

conferință ță la Universitatea California, la care, în afară de În San Francisco d-l.l. Iorga a tinut o conferin studenți ți și public, au asistat mai mulți profesori universari în frunte cu d d-l.l. profesor profeso Kerner . În Los Angeles, în ziua de 3 martie, la ora 8:15 am., ilu iluștrii ștrii oaspeți au fost așteptați la gară de mai mulți ți români și un grup de domni si d d-șoare șoare românce îmbrăcați în frumoasele noastre costume naționale, ționale, făcute de mamele și bunicile lo lor din n cânepă crescută în Canada.

Domnișoarele șoarele Alexandra Leontiuc, Maria Axânte, Victoria Minișan și E. Axente, îmbrăcate în port românesc, au prezentat d-nei nei Iorga, fiecare, câte un frumos buchet de roze „American Beauty". Din cei prezenți ți la gară, notez pe moșș Axente, care are patru generații cu dânsul, apoi pe d-na Minișan, d-l.l. G. Comsia, d d-l. Păcurar, d-na Axente și alții.

D-na și d-l.l. profesor Iorga au admirat mult frumoasele costume române românești ști din California. După o întreținere ținere de 30 de minute cu delegaț delegația și după ce un fotograf de la cel mai mare ziar din California, „Los Angeles Examiner", a fotografiat întregul grup, distin distinșii șii oaspeți, au plecat cu automobilele la Claremont Pomona College. Aici au fost aașteptați de d-l.l. profesor Jones, președintele Colegiului, legiului, împreună cu al alți ți profesori; aici era și domnișoara Mica Paraschivescu, studentă din București.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 4

La ora 11 a.m., d-l. profesor Iorga a ținut o conferință, vorbind despre „Influența Franței în estul Europei". Acei care, însă, au avut fericitul prilej al vedea pe d-l. prof. Iorga, în puținele momente petrecute laolaltă, au mers împreună peste tot locul, sorbind cu nesaț cuvintele părintești și pline de dragoste de neam, rostite cu atâta vervă de dânsul. După o excursie făcută la San Diego și Tijuana, în Mexico, la reîntoarcere, miercuri seara, studenții români de la Southern University din localitate, d-nii Petru Comarnescu, Ion Costin și Sig. Wolf, l-au invitat special pe d-l. profesor Iorga a vizita această universitate și a conferențiat acolo, ceea ce nu era mai dinainte stabilit. Joi dimineața, 6 martie, d-l. prof. Iorga a conferențiat la universitatea sus amintită despre „Arta Bizantina", conferință cu proecțiuni. După aceea de cei trei studenți români și câțiva profesori s-au alaturat și d-l. Vasile Prata, fratele artistului Nick Stuart și subsemnatul, au vizitat diferite secții și lucruri de interes ale acestei universități, îndeosebi la sala de istorie (după cât îmi aduc aminte), unde erau mai multe cărți vechi cu inscripții pe care, chiar, mulți dintre oamenii cu cultură superioară nu le puteau descifra. A fost cât se poate de interesant și animat, când d-l. prof. Iorga, rând pe rând interpreta textul necunoscut pentru ceilalți, uimind chiar și pe profesorii însoțitori de ușurința cu care traducea și explica conținutul lor învăluit în atâtea complicațiuni tehnice. În tot timpul vizitei eram scrutați de privirile studenților de la această universitate, care priveau nu numai cu un interes deosebit de a vedea o figură atât de eminentă, dar și cu un fel de venerație și stimă la figura impunătoare a distinsului nostru savant. Printre aceștia, e vrednic de remarcat, o studentă vioaie și drăgălașă, care ne urmărea cu o privire duioasă și întrebătoare, voind parcă a ști cine suntem. După câteva minute de ezitare, tânăra studentă nu s-a mai putut reține și alergând în urma noastră, ne-a întrebat cu un glas vădit, de emoție, dacă nu suntem români, și dacă, îndeosebi, persoana marcantă din mijlocul nostru nu e d-l. prof. lorga. Nu se poate descrie bucuria nemărginită a tinerei studente, la răspunsul nostru afirmativ, și totodată surprinderea noastră, a tuturor, aflând că și dânsa e româncă, venită de câteva săptămâni în America. Era d-șoara Margareta N. Bercea, din Bârlad, studentă universitară. Grupul nostru astfel întregit, a vizitat mai departe unele lucruri de interes. După aceea ne-am reîntors cu toții la gară, luând cu noi și pe d-șoara Maria N. Bercea, ortodentistă, sora d-șoarei Margareta N. Bercea. La gară alături de cei amintiți mai sus a venit și d-na Elena Lupu, mama artistului de cinema, Nick Stuart.

(Consemnări din reportajele ziarului „America" - 3 și 10 martie, 1930).

Palmierii și plantațiile de portocali l-au fascinate pe marele istoric.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 5

2. IMPRESIILE LUI NICOLAE IORGA DESPRE CALIFORNIA Îmi revine onoarea de a prezenta o apreciere asupra arealului Californiei, făcută de marele savant Nicolae Iorga, în cartea „America și românii din America”. Am putut constata ochiul frumos și pentru frumos al unui mare maestru istoric și imagistic. „Pe malul mării, pe alocuri sunt tunele, prin care trece calea ferată care duce spre Los Angeles – Cetatea Arhanghelilor.

Poartă nume spaniol, căci aici totul îi reprezintă pe cei înlocuiți din stăpânire, izgoniți.

Toți sfinții calendarului catolic figurează în strălucitor veșmânt spaniol, din sus de cetatea bunului Sfânt Francisc, până la „Îngerii” aceștia de aici. Ne întâmpină aceeași munți stâncoși, din piatră și la poalele lor apare aceeași dulce verdeață, aceleași plantații de nuci, aceleași trunchiuri răsucite, același fel de trăiri omenești, aceeași tristă înjghebare de lemn.

Pe alocuri sunt lespezi uriașe, ca niște broaște țestoase care mănâncă din ogorul lucrat și din livada îngrijită.

Acum o tăiem pe de-a dreptul prin piatra seacă, pe sub castelele gigante.

Dincolo, aceeași vegetație proaspătă, vioaie, ca cea de ieri, străjuită de înalți eucalipți. Și portocalii apar în aceleași coloane ordonate: fructele de un roșu-portocaliu, râd în soarele dimineții. Într-un anume loc, ca o rugăciune într-un rai al piersicilor, apar imense coperișuri de flori.

Ca și lângă San Francisco, anunțuri cheamă la cumpărarea de terenuri, capabile pentru asemenea randament. În unele din aceste ranch-uri (de la spaniolul rancho), sunt găini cu bogat acoperământ de pene, ca zăpada.

Unde nu este decât nisipul gol și uscat, vin constructorii, sapă gropi și înalță fabrici.

Los Angeles nu e un oraș ideal în centrul suprapopulat, în care cât e ziua de mare se încurcă automobilele și se îmbulzesc trecătorii printre înaltele clădiri, lipsite, din fericire, afară de cazuri izolate, de masa mesopotamică și egipteană a sky-scraperelor. Încolo, localitatea de un milion două sute de mii de locuitori, se desparte în sectoare, prin care se înșiră nesfârșite alei.

De o parte se întrezăresc clădirile Universității, cu turnul venețian și înaltele ziduri din cărămidă, în același stil convențional italian din secolul al XIV-lea. Iată impozanta clădire a Muzeului, cu pereții roșii, lucrați în paralelograme, cu săpături în piatra intrării, cu întregul aspect de palat spaniol din epoca iezuită, bogat în terase, acoperit cu olane, foarte scorojite.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 6

Înăuntru sunt picturi și schițe frumoase, de Degas, de Lucien Simion; un grup imortant de lucrări americane, extrem de bune, ca ale lui Child Hassam, ale lui Henri, cu simțul peisajului de aici, cu puternice efecte de culori șterse și de culori vii. Se adaugă o foarte bogată colecție cu multe pânze mari de artă chinezească și una de ceramică europeană. În prezent este și o expoziție particulară de covoare persane înflorate și altele în care naturalismul se înfrățește cu stilul geometric al Mongoliei (deci, lucru important de reținut, Mongolia servește astăzi ca element de legătură în arta lineară între Asia Mică și America.

Rândurile de case, cu acoperișul retezat, cu deschizături capricioase pentru uși și ferestre, mormanele galbene, după datina strămutată a Spaniei și, iarăși, după amintirea neașteptată a zidurilor mexicane, urmează zeci de mile până la sfârșit.

Te simți purtat prin această lume de livezi, dinr-o comună în alta, purtând numele iberice de odinioară, în noi nume simbolice, pentru frumusețea acestei admirabile naturi.

Prăvălii în care se răsfață cele mai admirabile fructe, unele recunoscute, ca para avogado, cu carne bogată și un singur sâmbure. Reclama îmbracă toate formele închipuirii. Una se termină printr-o moară de vânt. Dar, ceea ce farmecă mai mult e livada, tânăra livadă generoasă în fructe: rozele portocale, atârnînd din frunzișul umbros, pe care le încălzesc grădinarii cu sobițe de fier, le culeg bronzații mexicani cu aspect de indieni războinici și le așează în cutii, în care vor călători cu trenul de-a lungul Americii, în trenuri speciale (este și a douăzecea expoziție națională de portocale); piperul cu frunza în formă de pieptene, care-și lasă pe stradă rozele boabe abia formate; trandafirii se agață pe toți pereții. În marginea acestui rai făcut de om, cu minte și mâna lui în locuri unde se întâmplă să plouă o dată la zece luni, muntele adânc albastru este scrijelat de brazdele care apără pădurile pitice de focurile dese.

Astfel ajungem la Ponoma, numită așa după zeița care dăruiește poamele.

Străzile largi, livezile întinse, câteva clădiri frumoase, toate interesante în varietatea succesiunii lor.

O biserică baptistă, se pare că-i construită din marmură curată și are o fațadă impunătoare.

Aici trebuie să fie colegiile universitare, la care mă cheamă prietenia unui american, inițiat în toate limbile romanice, inclusiv a noastră, pe care o citește cu ușurință și o pronunță corect, d-l Maro Jones.

Dar, cum pentru clădirile de acum douăzeci de ani se alesese cel mai binecuvântat colț de grădină, drept în fața muntelui, a dumbrăvii Armidei, cu vechi stejari, svelții eucalipți, arborii de piper, atârnând ca pletele de salcie, platani pletoși, portocali și lămâi, boschete de măcieși în toate culorile, acum, orașul care dă numele său așezământului universitar e de o parte, iar înalta școală pe cealaltă parte, adică într-un grațios orășel care s-a format de la sine și căruia i s-a dat sonorul nume francez, așa de potrivit pentru această claritate submontană, de Claremont.

Am din nou posibilitatea de a vedea o universitate americană, de data aceasta mai pe îndelete, fiind condus de Jones, de președintele Burgess, de o studentă româncă(d-șoara Paraschivescu), de alți doi studenți din Los Angeles. Văd sălile mari de cursuri, încăpătoare, Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 7

unele cu sceane de teatru, internatul de fete, unde se servește masa în grup, locuința însoțitorului meu.

Sunt două colegii, cu două grupe de profesori, în care se predă istorie, cu biograful lui Lincoln, d-l Stevenson, sociologie, filosofie (cu o profesoară), franceza (cu fiul lui dꞋEstournelles de Constant), germana(cu un german), italiana, istoria artelo(cu un talentat Catalan). Locuirea la cămin costă o mie de dolari pe an. Fiecare are camera lui. Firește că nu sunt cămine mixte (de fete și băieți). Din ce mi s-a spus, din ce am văzut, am impresia unei vieți sănătoase și nevinovate. Fetele spun că băieții nu sunt primejdioși, sunt ca niște copii mari.

Sportul nu ia mai mult de patru ore pe săptămână, cu tenis, football, călărie, canotaj.

Examenele sunt semestriale, mai mult în scris. Lucrări scrise se dau continuu și se lucrează conștiincios. Profesorii au aici încrederea că se face un lucru bun și folositor, că nu este inferioritate față de glorioasele lăcașuri sărace din Europa, că aici, în domeniul spiritului, e adevărata America și că din aceste lăcașuri se ridică noul vultur al viitorului. În această imensitate risipită sunt și români, unii bogați, cei mai mulți înstrăinați de trufie sau de sfială. Un anume român din Salagiu, ca d-l Alexandru Pop, din Băseștii lui „badea Gheorghe”, a ajuns la o bună situație materială, combinată și cu păstrarea tuturor însușirilor de înțelepciune, de măsură a românului neaoș. E o plăcere să-i auzi vorbind. La gală, patru fete în costume bucovinene, una cu mama ei, celelalte trei cu tatăl și mama, cu bunicul și bunica, tocmai din Cuciurul Mare. Frumos tablou de familie! E o bucurie să-i auzi vorbind așa de frumos românește, cu o emoție care face să tremure buzele bătrânului. Fiul a fost profesor în Canada, iar acum lucrează în lemn. Cum s-ar întoarce! Și, când îi prezint încet, duios i se desfac cuvintele: „Sfânt fi-ți-ar numele!” Împreună cu bunul prieten al națíei mele, d-l Jones, cercetez mai departe, campusul de clădiri al colegiilor. Biblioteca, în formație, cuprinde o sală de lectură comună, alta pentru reviste, dar din fiecare așezământ se pot împrumuta cărți pentru citit. Depozitele pot fi folosite de orice student pentru lectură. Nu se cunosc cazuri de înstrăinare de cărți.

Unele din sălile de lectură, particulare, sunt de un lux deosebit.

Un club de studenți are o sală de mese, potrivită pentru orice masă de gală, la un palat.

La colegiul Scripps, căminul fetelor are întreaga înfățișare a unei mânăstiri spaniole, cu pavajul din cărămizi roșii, cu tavanele lucrate, cu mobile de stil vechi, cu firide în care ard lămpi electrice. Pe lângă chiliuțele dormitoarelor, arcade prisosesc, pentru plăcerea artei, ca acelea construite în stil francez. Pretutindeni, materialul folosit este de primă calitate.

Capela e o mare sală, cu scenă și pian. Acolo se pot executa cântări pentru toate formele protestantismului. Cărți de rugăciuni sunt așezate pe grinzi. Catolicii sunt foarte puțini. În populația școlară, mai mult de jumătate sunt din părinți anglo-saxoni, destul de mulți germani, restul nu contează.

Fetele fără avere servesc și la restaurant, în hotelul patriarhal din localitate. Odată terminat serviciul, pe care-l fac cu atâta grație, zâmbind, ele merg la lecții. E de prisos să spun că din partea tuturora primesc cel mai deplin respect, că nici vorbă de a li se face „curte”, cu atât mai puțin de a se purta grosolan cu dânsele.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 8

Sunt dus la teatrul elen, în care se țin ceremonii de vară.

Suntem aici, chiar, în marginea deșertului, a părții din aridul pământ californian, pe care omul n-a trecut-o încă, prin munca și destoinicia lui.

Chiar lângă cele mai frumoase livezi de portocali, de pe care merele de aur au posibilitatea să se rostogolească până în stradă, dar nu le ia nimeni, căci pe o placardă stă scris că se va da răsplată celor care arestează și-i dovedesc pe hoții de portocale, începe terenul pietros, uscat, în care se înrădăcinează numai rezistenții arbuști de pustiu și o astfel de rară vegetație rezistente la căldurile toride. Deocamdată, norii se adună pentru ploaie, dar căldurile care pot ține fără apă și zece luni, le vor nimici repede, odată cu sosirea verii.

Aici nu mai curg apele pe sub pământ, care țâșnesc din muntele bortit ca un burete. Doar câte o casă a răsărit, atrasă de perspectivele viitorului.

E un început și, în această societate atât de activă și intreprinzătoare, în care totul îndeamnă la asaltul imposibilului, e foarte probabil că el va fi urmat și, grădinile de poveste vor răzbate tot mai adânc, până pană la poalele muntelui ocrotitor, căci suntem în țara unde zilnic se fac minuni, unde improvizațiile închipuirii se prefac în realități solide și spornice. Nicăieri omul n-a fost mai creator ca aici, n-a avut mai mult sentimentul că el face. Prietenul care mă poartă printr-una din cele mai mândre alei din lume, carei plină de belșug, cu arbori roditori, numai zâmbete de flori pe margini, roșii mușcate, rozi trandafiri, îmi spune povestea acestei înfăptuiri: Doi canadieni, au venit și li s-a părut locul bun. Cu mijloacele lor de mereu cuceritori ai codrului, de fondatori ai orașelor au creat din nimic ceea ce se vede astăzi.

Unii conducători ai Australiei au vizitat California și lor datorându-li-se eucaliptul și stufosul arbore sălbatic de piper. Le-a plăcut ce făcuseră acei canadieni, întemeietori și i-au luat cu ei.

Astăzi Australia are, prin fapta lor, un oraș aidoma cu acesta.

Ne întoarcem prin ploaie. Norii amenințători au crăpat.

Ne intoarcem sub ploaie. Norii amenintatori au erapat. Pământul primește la acest început de primăvară, darul rar al apei de sus. O primește recunoscător, dar fără să aibă numaidecât nevoie de generozitatea, puțin obișnuită, a cerurilor.” (Cap. 3. - 118-129 - Los Angeles, CA ) SURSA: www.constantinalecse.com/capit-08-nicolae-iorga-in-california.htm

Palmierii și plantațiile de portocali l-au fascinate pe marele istoric.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 9

SCRIITORUL SI DIPLOMATUL ARON COTRUS ARON COTRUS - BIOGRAFIE, OPERA Aron Cotruș (n. 2 ianuarie 1891, Hașag, lângă Sibiu – d. 1 noiembrie 1961, La Mirada, California) a fost un diplomat și scriitor român. BIOGRAFIE A studiat clasele gimnaziale la Blaj, la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov și Facultatea de Litere din Viena, și a făcut parte din redacția ziarelor cu caracter naționalist "Românul" (Arad) și "Gazeta Transilvaniei" (Brașov), dar a avut și colaborări cu reviste de cultură: "Gândirea", "Vremea", "Libertatea" (Orăștie), "Iconar" (Cernăuți), etc. În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Italia, unde a lucrat pe lîngă Legația României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în țară a devenit ziarist în Arad, membru al Societății Scriitorilor Români și director la biblioteca Sămănatorul. A lucrat ca atașat de presă la Roma, Varșovia, iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid și Cu Nicolae Iorga în Varșovia Lisabona. A fost directorul publicației "Frăția de cruce" între anii 1940 și 1941.

După prăbușirea regimului antonescian se exilează ca refugiat politic în Spania și devine președintele Comunității Românilor, apoi director la revistei prolegionare "Carpații", apărută în Madrid. În anul 1957 s-a stabilit în Statele Unite, la Long Beach, California, unde a trăit până la sfîrșitul vieții, pe 1 noiembrie 1961. Rămășitele sale pământești se află în cimitirul Crucea Sfântă, din Cleveland, sub o simplă placă de piatră.

Poetul Aron Cotruș, în mijlocul românilor din California Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 10

OPERA LITERARA A POETULUI ARON COTRUȘ "Poezii". Orăștie, 1911 "Sărbătoarea morții". Editura "Concordia", Arad, 1915. Ediția a II-a București, 1922 "Neguri albe". Alba-Iulia, 1920 "România" (poemă). Brașov, 1920. Ediția a II-a Arad, 1922 "Versuri". Biblioteca "Sămănatorul", Arad, 1925 "În robia lor". Arad, 1926 "Mâine". Editura "Scrisul Românesc", Craiova, 1928. A II-a ediție sub auspiciile "Societătii de Mâine", Cluj, 1928 "Holnap" (Mâine), în maghiară, apărută la Arad, 1929. Traducere efectuată de Pal Bado "Strigăt pentru depărtări". Editura "Ienci", Timișoara, 1927 "Printre oameni în mers". Sosnowiec, Polonia, 1933 (volum nepublicat in librării, devenit raritate bibliografică). Ediția a II-a în traducere spaniola de Gaetano Aparicio, Madrid, 1945 "Horia". Ediția I-a Varșovia, Polonia, 1935. Ediția a II-a Brad, 1936 (în numai doi ani apar 18 ediții ale volumului. Numai la București, în cursul anului 1938, apar edițiile III, IV, V, VI). În traducere maghiară de A. Kibedi, Cluj, 1938 "Versek" (volum de versuri în lb. maghiară). Cluj, 1935 (multe din versurile poetului au fost publicate și în revista săsească "Klingsor" din Brașov).

"Culegere de versuri". Traducere în poloneză de Wladimir Lewic. Lwow, 1936 "Țara". Editura "Rânduiala", București, 1937. Ediția a II-a Lisabona, 1940 "Minerii". Tipografia "Universul", București, 1937 "Peste prăpastii de potrivnicie". Editura "Tiparul Universitar", București, 1938. Ediția a II-a în traducere spaniolă de Gaetano Aparicio, Madrid, 1941 "Maria Doamna" (poem). Tipografia "Luceafărul", București, 1938 (ediție de lux) "Aron Cotruș: Maria Doamna". Recenzii publicate în revistele literare din țară la timpul respectiv, strânse în buchet și publicate ca semn de omagiu poetului, București, 1939 "Rapsodie Valahă". Madrid, 1940. ediția a II-a București, Editura "Luceafărul", 1941. Ediția a IIIa Madrid, Editura "Carpații", 1954. Apare și în traducere spaniolă, Madrid, 1941 (traducere realizată de Gaetano Aparicio) "Rapsodie Dacă". Editura "Fundațiile Regale", București, 1942 "Poema de Montserrat" (in revista "Escorial"), Spania, 1949; Aron Cotruș este recunoscut drept un mare poet. Ediția a II-a Madrid, 1951 "Poemas". Madrid, 1951 "Drumuri prin furtună". Madrid, 1951 "Canto a ramon Llull". Mallorca, Spania, 1952 "Rapsodia Iberică". Editura "Carpații", Madrid, 1954 "Între Volga și Mississipi". Editura "Carpații", Madrid, 1956 "Aron Cotruș - Opere complete". Editura "Dacia", Madrid, 1978 (ediție de Nicolae Roșca) Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 11

ANIVERSARI, COMEMORARI 22 Ianuarie 2014 - 117 ani de la naşterea vizionarului poet Aron Cotruş Aron Cotruş, s-a născut la Haşag, localitate de lângă Sibiu, în 2 ianuarie 1891, în familia preotului ortodox, Aron Cotruş, trecut la cele veşnice, departe de ţara lui, mult cântată şi cu dorul neîmplinit de-a „închide ochii lângă a Carpaţilor zid”.

Economist Dumitru Borțan, co-autor al lucrării "Aron Cotruș - Marele Desțărat"

Rar găsim un poet care să fi evocat în versuri, cu atâta simţire, bogăţia şi frumuseţea ţării, plângând nevoile şi nenorocirile abătute peste ea, încurajând patriotismul şi sacrificiul pentru demnitatea neamului românesc. Fiecare vers din poezia lui este o bucăţică ruptă din glia neamului.

Versurile sale rămân uneori profetice, sunt ca o scânteie ce aprinde o flacără în noi, ori de câte ori le citim. După cum se cunoaşte, la vremea lui versurile nu i-au fost luate în seamă dar ele ar trebui să ne fie călăuză nouă care îl înţelegem mai bine acum. Chiar el mărturisea: „Drept călăuză pentru noul drum/ Mai de preţ ca aurul din Zlagna, Brad şi Săcărâmb, / Aşteptăm din munţii tăi de-acum: / Un Horia uriaş al gândului, / Cu străfulgerările şi văzul lui/ Să lumineze drumul nostru orb şi strâmb...” Cine ar fi crezut că ceea ce scria el acum peste cincizeci de ani e la fel de valabil şi astăzi?!

A cunoscut zbaterile ţării şi ale neamului ca nimeni altul, din activitatea lui de corespondent şi director a mai multor ziare, apoi ca ataşat cultural la Roma, Varşovia, Lisabona şi Madrid. Cum remarca şi venerabilul Ion Cepoi, român-american cu multă simţire românească; în tinereţe Aron Cotruş a fost acuzat că ar fi fost „comunist”, iar mai târziu că ar fi... fost „fascist”. Oricare ar fi fost culoarea lui politică, nimeni nu-i poate contesta ataşamentul profund ce l-a avut pentru ţara lui dragă. După cum nimeni nu-i poate nega originalitatea şi profunzimea profeţiilor din poezia sa. După încetarea războiului al doilea mondial, poetul, ca mulţi alţii, dintre intelectualii români, au ales exilul, pentru a duce mai departe, de multe ori în condiţii vitrege de „desţăraţi” destinul neamului românesc. După mai mulţi ani petrecuţi în Spania, a trecut oceanul în America, la invitaţia Societăţii culturale româneşti „Doina” din La Canada, California. Cu prilejul împlinirii a 69 de ani de viaţă, atinsă departe de Ardealul în care s-a născut şi de România, Maestrul Aron Cotruş a rostit o scurtă cuvântare în faţa românilor californieni, prezenţi la Societatea „Doina” la acea sărbătoare, cu profunde semnificaţii prezente şi viitoare.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 12

„În măreaţa lui cântare Divina Comedie poetul Dante, cel mai mare poet al Creştinătăţii şi poate cel mai mare cântăreţ în vers pe care l-a dat până azi neamul omenesc, socotea numărul 35 de ani drept jumătate a anilor vieţii. Număra 35 de ani când a scris Divina Comedie şi se socotea la jumătatea drumului spre moarte. După socoteala lui Dante aş mai avea doar un an înainte de a bate la porţile morţii. Ştim cu toţii că numărul anilor nu-i pentru om vreun merit deosebit, vreun semn de vrednicie. Îmbătrânesc şi cei buni şi cei răi, deopotrivă. Se întâmplă însă ca, uneori, pe crestele unora cărunteţea cade ca o coroană, ca o podoabă, care ne întoarce privirile spre ei şi ne face să tresărim când le auzim numele.

Pentru acest ajun al amurgului meu pe pământ străin în straie 10 iunie 1959, Scrisoarea grele de desţărat, ne-am întâlnit azi la această masă întinsă a maestrului Cotruș către Societatea "Doina" să petrecem împreună o frântură de timp actrița Paula Gibson, rugândceva mai lungă decât trecerea unui vad şi să-l oprim o să organizeze un eveniment întrucâtva în amintirile noastre astăzi. Cel dintâi gând al meu cultural, cu ocazia împlinirii a se îndreaptă spre soţii Paraschiva şi Josef Brezean care ne-au 70 de ani de la moartea lui poftit să ne ospătăm împreună în cinstea anilor mei. La Mihail Eminescu chemarea acestei Soc.Doina am venit în California, în toamna anului 1956, şi, copleşit de bunătatea şi atenţiile familiei (pagina #1) și (pagina #2) Brezean, am căutat, la rândul meu, să le răspund cu florile câmpeneşti ale sărăciei mele, de care nu mi-a fost nicând ruşine, întrucât mi-a plăcut mai mult să dau decât să primesc.

La cea dintâi vizită a mea în California am căutat să ajut cu sfatul mergerea înainte a acestei Societăţi însufleţită de cele mai curate simţăminte româneşti. Din această modestă casă a pornit ideea unei Ore Româneşti La Radio California. Aici s-a hotărât imprimarea unui disc, care a îngemănat muzica şi poezia românească, şi care s-a răspândit cu iuţeala fulgerului peste toată faţa pământului, afară de ţările zăvorâte dincolo de blestematul oblon de oţel, unde zace, flămândă şi istovită, România noastră. Tot de aici şi-a luat zborul gândul cucernic de a-l comemora pe împăratul poeziei româneşti, Mihail Eminescu, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la moartea lui (pagina #1) și (pagina #2).

Aceste înfăptuiri nu s-ar fi putut duce la bun sfârşit fără însufleţirea şi spiritul de jertfă a soţilor Brezean. Alături de familia Brezean ţin să mulţumesc şi să felicit din toată inima pe toţi cei ce sau ostenit alături de ei pentru această cauză românească.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 13

Marele poet american Walt Whitman scrie următoarele rânduri într-o poezie închinată prieteniei: „Vă aduc, vă dau inima, /inima mea mai scumpă decât aurul.”. Şi într-adevăr, aurul este mai uşor decât o inimă de prieten fără prihană. În anul 1928 am publicat la Cluj o carte de poezii, în care era cuprinsă şi una închinată Transilvaniei, din care îmi permit să reproduc o frântură: „Nu-ţi cer să baţi din palme/ nicicând, la auzul numelui meu!/ Ţie vreau să mă dărui mereu/chiar de m-ai răsplăti cu huiduieli şi sudalme!” O prietenă româncă, din aceeaşi Transilvanie îmi scrie de curând din Franţa, unde s-a refugiat că s-ar fi zvonit că o duc foarte prost aici în California. M-am grăbit să-i răspund acelei nobile Doamne, că sunt deloc ameninţat să mor de foame în acest minunat colţ de ţară străină şi chiar dacă ar fi să se întâmple, prin absurd, aşa ceva, nu m-ar îngrozi o asemenea eventualitate: m-aş integra cu totul în tragedia neamului meu, DE STRĂINI VÂNDUT LA STRĂINI VÂNDUT. Şi chiar dacă îmi va fi dat de soartă să mor aici, singur şi uitat de toţi nu mă înspăimântă o asemenea moarte. Aş dori numai să mă sting fără ţipete de durere, ca odinioară Horia pe roată! Venirea D-tră la această masă prietenească mă înduioşează şi îmi iau libertatea să vă fac o rugăminte: să vă strângeţi rândurile şi să nu uitaţi nici o clipă că acolo departe în Răsărit, ne-a rămas inima, inima noastră românească până la plinirea vremurilor.

Aron Cotruș, diplomatul

Şi cum nici un om nu s-a născut cu cnutul în mână şi cu pinteni la cizme aşa nici alţii, mulţimile, nu s-au născut cu şaua în spinare. Dumnezeu nu-i dă putinţă nici unui copac să crească până la cer. Cum nu i-a dat Turnului Babilonului. Mucenicia neamului nostru trebuie să aibă curând un sfârşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, în atotputernicia Căruia punem toate speranţele noastre de creştini... Cu această speranţă, vă strâng mâna şi vă doresc ani mulţi şi plini de belşug şi bucurii. Celor ce nau împlinit încă 70 de ani, le doresc să treacă cu mult peste această vârstă cu paşi tinereşti! Să dea Dumnezeu să ne vedem încă, voinici şi sănătoşi, ca în îndepărtatele zile ale tinereţii noastre. Să ne îndreptăm paşii numai spre fapte bune şi spre frăţie, umăr la umăr până la capătul zilelor noastre.”

Dorul de ţară, de oamneii şi locurile natale l-au mistuit tot timpul, în toate visele sale, până la moartea lui survenită la 1 noiembrie 1961, la un spital din Long Beach, California şi înmormântat în cimitirul Sf.Cruce (Holi Cross) din Cleveland, statul Ohio, SUA. Poetul s-a bucurat de respectul şi aprecierea multor români din America, de toate generaţiile, deşi uneori, verbul lui deranja pe unii din America, dar şi din România postbelică. Nu întâmplător au apărut articole denigratoare la adresa poatului Aron Cotruş, citez doar o frază Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 14

dintr-un document: ”...s-a prăpădit în cea mai mare mizerie, părăsit de toţi, fără ca nimenea să se îngrijească de dânsul...”Acum, la aproape o jumătate de secol de la moartea poetului, opinia publică din ţară, admiratorii poeziei cotruşciene şi nu numai ei, merită să cunoască o altă realitate, doar o frântură din filmul ultimilor zile din viaţa Maestrului Aron Cotruş, relatată de Paula Gibson, o binefăcătoare a poetului, care l-a îngrijit în ceasurile din urmă, document primit de la un om de suflet românesc – Ion Cepoi, căruia îi mulţumesc public.

Maestru Aron Cotruș și Doamnele Societății Doina, Los Angeles, California

Aron Cotruș, Pr Gregore Coste Poetul Aron Cotruș, la o și membrii Consiliului întâlnire anuală a Uniunii și Ligii, în Cleveland, prin anii '50 Parohial, prin anii '50

Duminică, 22 octombrie 1961 Maestrul a avut un atac cardiac. El suferea de inimă de mai mulţi ani. Femeia lui de casă, o nemţoaică, pe care eu i-am angajat-o anul trecut, după ce Maestrul a avut o epilepsie, care puţin l-a paralizat, fiind informată cum să procedeze în absenţa mea, în caz de urgenţă, a chemat pe V.Moraru, care la rândul lui a chemat ambulanţa spitalului, Harbor General.

Luni, 23 octombrie 1961 Lily, îngijjitoarea lui, mi-a telefonat vestea când am sosit acasă. M-am dus imediat la spital.

Maestrul arăta bine la faţă, era bine dispus şi foarte încântat de vizita preşedintelui Uniunii şi Ligii şi a părintelui Bărbulescu, care plecase cu puţin timp înainte de sosirea mea. Maestrul mia povestit de analizele amănunţite la care a fost supus de trei doctori, dintre care unul vorbea o germană perfectă, limbă care îi era atât de familiară poetului. A mâncat cu poftă la cele două prânzuri şi seara după ce i-am citit ziarul am plecat cu inima împăcată şi plină de speranţă.

Marţi, 24 octombrie 1961 Înfăţişarea Maestrului era total schimbată. Arăta foarte obosit. În ochii lui se citea mult zbucium şi făcea mari eforturi să-mi spună că toată noaptea n-a putut să doarmă, fiind schinjuit de tot felul de visuri. Cu voce întretăiată mi-a spus – „Paula, sunt obosit de moarte... Am avut un vis foarte semnificativ... Am visat că doctorul m-a dus într-o grădină, sau parcă era o pădure... şi în pădure era o chilie albă a unui călugăr care m-a poftit înăuntru... Paula, nu mai am mult... mă apropii de sfârşit... cred că azi... acum... ” Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 15

Crâmpeie din corespondența purtată de Aron Cotruș cu actrița Paula Gibson

Îngrijorată, am chemat doctorii, care l-au ascultat şi palpat peste tot şi n-au găsit nimic alarmant. Asigurat, Maestrul s-a liniştit şi a dormit aproape toată ziua. Miercuri, 25 octombrie 1961 Maestrul s-a simţit cât se poate de rău şi la dejun n-a vrut să mănânce nimic. După masă s-a plâns că respiră cu multă greutate.

Doctorul i-a prescris tablete şi oxigen...

Joi, 26 octombrie 1961 Respiraţia îi era normală însă era foarte slăbit şi frământat de tot felul de gânduri...Cu vocea obosită şi cu fraze întretăiate, mi-a povestit, aproape în şoaptă, un vis semnificativ... „Am fost la Roma şi l-am văzut pe Papa... era îmbrăcat în veşminte albe... şi era înconjurat de-o lumină cerească... M-am aruncat la picioarele sale... şi m-a binecuvântat... Paula, nu mai am mult... sunt obosit de moarte. ” L-am mângâiat pe frunte şi el mi-a luat mâna şi mi-a ţinut-o până a adormit. După câtva timp s-a deşteptat, senin şi ochii exprimau pace sufletească. Mi-a zâmbit şi mi-a sărutat mâna – „Eşti îngerul meu păzitor, aşa cum te-a numit, cu dreptate, părintele Bărbulescu.”

Vineri, 27 octombrie 1961 Maestrul era schimbat ca prin farmec. Cu toate că era slăbit, s-a sculat, s-a simţit foarte bine şi a mâncat cu poftă. I-am citit ziarul şi am discutat despre politica slabă a Statelor Unite, care îl descuraja foate mult.

Sâmbătă 28 octombrie 1961 L-am găsit din nou descurajat şi pe gânduri: “Eh , Paula, a trecut baba cu colacii. De ce să mai trăiesc ?...”

Duminică 29 octombrie 1961 Sâmbătă noaptea Maestrul nu putea respira bine şi infirmiera de noapte i-a aplicat oxigen.Când am intrat in cameră m-a întâmpinat cu o privire disperată. Se vedea un mare zbucium sufletesc. Cu o voce înecată de teamă încerca să-mi spună…”Maicile mi-au legat mâinile, parcă eram în lanţuri grele…,m-au legat ca pe un martir…să mor ca un martir…ca un martir vreau să mor..” Obosit de eforturi şi nesomn a adormt ca un copil. Când s-a trezit a continuat…”Ce umilinţă, ce umilinţă, când omul se crede prea mare, Dumnezeu îi arată cât de mic este…”

Restul zilei s-a odihnit mult şi a mâncat bine.

Luni 30 octombrie 1961 Maestrul se simţea mai bine şi a mâncat cu poftă. Apoi mi-a povestit…”Am avut o viziune ca azi a sosit in SUA o misiune din India să ia parte la conferinţa problemelor internaţionale. Din India o sa vină noua scăpare. Te rog află ce scrie în ziar…” I-am adus ziarul şi l-am citit şi n-am găsit Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 16

nimic.”Uită-te bine, trebuie să fie ceva…” Negăsind nimic l-am simţit dezamăgit. Nu stiu ce l-a făcut să prezică scăparea prin India.

Marţi 31 octombrie 1961 - Maestrul avea salonul C4, cu patul lângă o fereastră mare prin care poate privi copacii din grădină. L-am găsit trist şi slăbit. Lily, infirmiera personală, i-a adus corespondenţa. M-a rugat să-i citesc corespondenţa, era extreme de obosit. Abia mai putea să vorbească. Seara a luat numai două linguri de supă.

Miercuri 1 noiembrie 1961 - La ora 8:45 dimineaţa, când mă pregăteam să mă duc la spital, ma chemat la telefon şefa infirmieră pe salonul C4 şi m-a anunţat că Maestrul a încetat din viaţă.

Am telefonat părintelui Bărbulescu şi ne-am intâlnit la spital. Am întrebat pe una dintre infirmiere care a fost de serviciu în acea noapte să-mi spună amănunte din ultimile clipe ale Maestrului. Şi a spus: În dimineaţa aceea, ca de obicei, infirmiera a ridicat capul patului în sus, i-a facut toaleta şi injecţia de insulină, şi i-a adus tava cu micul dejun.În aşteptarea medicului care trebuia să-i recolteze sânge pentru analize, Maestrul a aţipit. După puţine clipe doctorul a sosit cu seringa, pregatit să-i recolteze sânge, spre mirarea lui constată că Maestrul era deja dus… - La ora 11 împreuna cu parintele Bărbulescu ne-am hotarât să-l inmormântăm în cimitirul din Capton, lângă bunul lui prieten, inginerul D. Drăghiceanu.

La ora 3 p.m. am telefonat Msg????? Bărbuţiu, căruia i-am spus de moartea şi aranjamentele făcute. Dânsul şi-a exprimat dorinţa ca Maestrul să fie înmormântat în cimitirul romano-catolic din Cleveland, având şi acceptul Consiliului Preoţilor Catolici. I-am comunicat dorinţa Maestrului, de mult timp, înainte de-a fi grav bolnav, de a fi inmormântat în veşminte de călugăr Franc (Franciscan), atunci când îi va veni vremea, aşa cum a fost înmormântată soţia dânsului, în veşminte de călugăriţă????????. I-am sunat pe d-nul Petra şi pe pictorul Drăguţescu cei mai apropiaţi prieteni ai Maestrului…

Vineri 3 noiembrie 1961 - Seara la ora 20:00 s-a oficiat serviciul ortodox de către părintele Bărbulescu. Capela era împodobită cu jerbe şi coroane de flori trimise de prieteni şi organizaţii româneşti; era plină cu prieteni şi cunoscuţi, veniţi cu mic cu mare, cu copii imbrăcaţi cu costume naţionale să prezinte ultimul omagiu Maestrului nostru Aron Cotruş.

Sâmbătă 4 noiembrie 1961 - Corpul Maestrului a fost pus în avion şi transportat la Cleveland, unde a ajuns în aceeaşi după-amiază, iar luni 6 noiembrie, a avut loc inmormântarea în cimitirul Holi Cross din Claveland ,Ohio . Visurile Maestrului păreau aşa de reale, încât le confunda cu realitatea. …..sau avea…..

Dumitru BORŢAN

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 17

CU DORUL DEPARTE de Aron Cotruș În platoşa de diamant desţăratul meu jind încinsu-şi-a pieptul de flăcări şi haina: să treacă Dunărea, să-şi ducă taina, taina şi daina prin Negotin, prin Timoc şi prin Craina, tot mai departe, tot mai departe, pe drumuri de pânde şi moarte, cu gândul, haiduc, haiducind, spre tine neam dârz şi martir, spre Macedonia şi Epir, spre Tesalia şi Pind!...

Pân`ce-o curge, între fraţi de-acelaş sânge, Dunărea, acum şi pururea, vitează şi vie să vă fie, cutezanţa şi inima!...

S`o ştie alianul s`o ştie furtuna că suntem una pe totdeauna în partea aceasta a lumii, subt soare, şi nimeni nu poate să ne doboare, dacă vrem să rămânem, ca de-oţel, în picioare! Şi-aminte să-şi aducă şi Domnul Dumnezeu Că`n grai traco-romanic noi ne rugăm mereu împotriva prigoanei, a umorului, a pârjolului şi-a Patriarhilor din scaunul Constantinopolului, cari, din umbră, aţâţă cu şerpii cuvântului, pe cei ce vor să vă şteargă de pe pânza pământului!

De neclătinat în curaj şi`n pietroasă tărie, ca din aluat năsdrăvan să vă fie, mai tari decât trecerea tiranică-a timpului: gândul şi cântecul, bărbăţia şi haina, Români din Timoc, din Vidin şi din Craina şi pân`de pe verzile creste-ale Olimpului!...

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 18

ARON COTRUŞ, ÎN PAGINILE LUI DUMITRU BORŢAN ŞI ION BUZAŞI "România mea, inima bate, tresaltă/ De dorul de-a fi cu toţii laolaltă", spunea cândva diplomatul şi scriitorul Aron Cotruş. Miercuri, 22 ianuarie, el va fi rememorat la Biblioteca ASTRA, Corpul B, Parter, unde, de la ora 12, Dumitru Borţan şi Ion Buzaşi vor lansa volumul "Aron Cotruş - Marele desţărat - Corespondenţă - Întregiri documentare". Evenimentul de lansare a cărţii, organizat de Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu şi de Asociaţiunea ASTRA, va fi deschis de Silviu Borş, directorul Bibliotecii, cuvântul fiindu-i urmat de un recital de poezie ce aparţine lui Cotruş, printr-un disc vinil imprimat în 1958. În continuare, va fi proiectat filmul "Simpozionul - Aron Cotruş sărbătorit în libertate", cu poezie cotruşiană, în interpretarea actorului Constantin Chiriac, realizat în 13 şi 14 octombrie 1990.

La eveniment, printre participanţi se vor număra: Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii ASTRA, Victor Grecu, preşedintele Secţiunii Literare a Asociaţiunii ASTRA, Radu Vancu, redactor la Revista "Transilvania", şi autorii volumului, Ion Buzaşi, scriitor şi critic literar, şi Dumitru Borţan, vicepreşedinte al Asociaţiunii. (A. M.)

POETUL ARON COTRUŞ, OMAGIAT LA SIBIU de Ștefan Mărculeţ, 22 Ianuarie 2014 Biblioteca Judeţeană „ASTRA“ din Sibiu a fost gazda unui eveniment cultural dedicat memoriei poetului Aron Cotruş, prilej de a lansa ultimul volum închinat activităţii acestui mare om de litere. Participanţii au avut posibilitatea să audieze un album cu poezii compuse şi recitate de Aron Cotruş, precum şi un material video de la prima omagierea a poetului după 1989.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa numeroasă a elitei culturale sibiene, cadre didactice, istorici, cercetători şi iubitori de literatură, amintind aici pe preşedintele ASTRA, prof. univ. dr.

Dumitru Acu, preşedintele Secţiunii Literare ASTRA, prof. univ. dr. Victor Grecu, directorul Bibliotecii ASTRA, Silviu Borş, directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, Constantin Chiriac, lect. univ. dr. Radu Vancu, pr. prof. univ. dr. Dumitru Abrudan şi decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“, pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 19

În debutul evenimentului, au fost audiate şapte poezii compuse de Aron Cotruş, recitate de autor şi imprimate pe un disc vinil la 1958. Următorul moment a fost dedicat vizionării filmului „Simpozionul - Aron Cotruş sărbătorit în libertate“, realizat la sărbătoarea de la Haşag, judeţul Sibiu, din 13-14 octombrie 1990, când marele poet a fost omagiat pentru prima dată în anii de libertate. Momentul a fost unic pentru mediul cultural din judeţul Sibiu, participând reprezentanţii instituţiilor de cultură, preoţi şi invitaţi de seamă. La acea dată, s-a sfinţit casa memorială din Haşag a poetului Aron Cotruş, iar actorul Constantin Chiriac a oferit tuturor un minunat moment de poezie, cu selecţii din opera poetului omagiat.

„POET AL PĂMÂNTURILOR EROICE“ Manifestarea de la Biblioteca „ASTRA“ a continuat cu alocuţiunile oaspeţilor şi cu lansarea cărţii „Aron Cotruş - Marele desţărat. Corespondenţă - Întregiri documentare“. Cei doi autori ai volumului, scriitorul şi criticul literar, prof. univ. dr. Ion Buzaşi, şi vicepreşedintele ASTRA, ec.

Dumitru Borţan, dorind ca prin această lucrare să se evidenţieze opera şi memoria poetului Aron Cotruş, la mai bine de 50 de ani de la trecerea sa la Domnul. „Aron Cotruş a fost un poet al pământurilor eroice, iar poeţii din această categorie sunt fie uitaţi, fie devin mituri, deoarece din versurile lor nu răzbat stările sufleteşti personale, ci însăşi esenţa seculară a neamului. Sunt versuri atât de uriaşe, încât necesită un sprijin, nu unul al conştiinţelor, ci unul care, ca în muzică, să fie aidoma imnurilor falnice care-i poartă pe oameni în marş. Când în poezie intervine individul, acesta este un Ion oarecare, adunând în el nelinişti colective. În poezia lui Cotruş nu se găseşte acea luptă dintre eu şi lume care stă la baza întregului lirism. Dimpotrivă, strofele sale proiectează cosmicul, lanţuri de munţi şi rase omeneşti modelate de destine milenare“, scrie Dumitru Borţan în Jurnalul Bibliotecii ASTRA.

UN CALENDAR AL NEAMULUI Între invitaţii de seamă ai evenimentului s-a numărat şi pr. prof. univ. dr. Dumitru Abrudan, primul preşedinte al Asociaţiei ASTRA după reînfiinţare acesteia în 1990. Părintele Abrudan a felicitat organizatorii şi autorii lucrării pentru un astfel de eveniment cultural, prin care sunt evocate personalităţi marcante din literatura şi cultura neamului românesc. „Numele personalităţilor evocate acum, alături de poetul Aron Cotruş, ar trebui înscrise într-un altfel de calendar, nu neapărat într-unul al sfinţilor. Este vorba de un calendar de martiri şi de binefăcători ai neamului. Viaţa noastră este mereu orientată după calendar şi dacă în el vor rămâne doar cifrele, atunci nu ne vom folosi prea mult de acesta. Neamul românesc s-a născut pe aceste meleaguri şi a avut nevoie de mântuitori aici, printre noi, alături de Mântuitorul sufletelor noastre, Cel din Ceruri „, a subliniat părintele Dumitru Abrudan.

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 20

OPERĂ ÎN 20 DE VOLUME Poetul Aron Cotruş s-a născut pe 2 ianuarie 1891 la Haşag, judeţul Sibiu şi a trecut la Domnul pe 1 noiembrie 1961 la Long Beach, California. A absolvit şcoala gimnazială la Blaj, liceul la Braşov şi Facultatea de Litere din Viena. A fost redactor la revista „Românul“ şi la „Gazeta Transilvaniei“, iar după cel de-al doilea război mondial s-a refugiat în Spania, apoi în Statele Unite ale Americii, unde a luptat împotriva comunismului. În Spania a devenit preşedintele Comunităţii româneşti din această ţară şi director al revistei „Carpaţii“. A publicat şi două poezii în limba spaniolă, în vremea cât a fost ataşate de presă la Madrid. În 1951 îi este publicată poezia „Poemas de Monserrat“, iar în 1952, îi apare poezia „Cantos a Raman Lull“.

Opera sa, cu o puternică latură patriotică, a fost asemănată adesea cu cea a lui Octavian Goga. În poeziile sale prezintă dramele din secolul al XX-lea, la care a luat parte încă de tânăr, ca militar, prizonier de război, anticomunist şi exilat. Opera sa însumează 20 de volume, iar poezia „Horia“ este studiată în şcolile româneşti în clasa a VII-a.

ARON COTRUŞ, REMEMORAT LA "ASTRA" DE ION BUZAŞI ŞI DUMITRU BORŢAN 22.01.2014, de Andra MARINESCU *Poetul Aron Cotruş a fost omagiat ieri, în jurul prânzului, în foaierul Corpului B al Bibliotecii Judeţene "ASTRA". Atunci a fost lansat volumul "Aron Cotruş - Marele desţărat Corespondenţă - Întregiri documentare", semnat de Ion Buzaşi şi Dumitru Borţan.* Cei doi autori, Ion Buzaşi şi Dumitru Borţan, şi-au lansat lucrarea în prezenţa a zeci de oameni.

Evenimentul a început la ora 12 cu un recital de poezie, în lectura lui Aron Cotruş. Cei prezenţi au ascultat şapte poezii ale scriitorului, interpretate cu vocea sa solemnă, printre care se numără "Horia", "În noi toţi, uriaşi reînvie...", "Pâinea noastră", "De mic eu visat-am mereu", "Dai şi dai din neam în neam" şi "Doină". Recitalului i-a urmat vizionarea unui film documentar, "Simpozionul - Aron Cotruş sărbătorit în libertate", regizat de Dumitru Borţan şi pus pe vocea actorului Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu. Pelicula a fost realizată în 13 şi 14 octombrie 1990, reuşind să emoţioneze şi astăzi iubitorii scrisului lui Aron Cotruş, cel care aminteşte de "munţii vineţi ai Sibiului, unde am auzit eu prima dată... Ardeal" şi care povesteşte despre dorul de casă, spunând că "mă cheamă satul meu, mă cheamă să dorm în el, să dorm creştineşte până la împlinirea vremii".

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 21

Filmul de câteva minute a adus-o în centrul atenţiei şi pe Silvia, care a prezentat viaţa şi activitatea fratelui său, Aron Cotruş. "Filmul este o mărturie peste timp. Aşa îl aducem acasă pe Aron Cotruş", a spus Dumitru Borţan.

Cartea omagială

La eveniment, au fost prezenţi şi Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii "ASTRA", Silviu Borş, directorul Bibliotecii Judeţene "ASTRA", Victor Grecu, preşedintele Secţiunii Literare a Asociaţiunii "ASTRA", preotul Dumitru Abrudan, care a fost de părere că ar trebui un calendar special pentru oameni ca Aron Cotruş, şi poetul Radu Vancu, moderatorul manifestării. După proiectarea peliculei, cuvântul a fost dat şi celor doi autori ai volumului "Aron Cotruş - Marele desţărat Corespondenţă - Întregiri documentare", care au subliniat importanţa poetului în neamul românesc. "Aron Cotruş nu a fost un cerşetor. A fost sfâşiat de dorul ţării", a spus Ion Buzaşi. Cartea lansată prezintă aspecte biografice ale poetului, corespondenţe şi alte documente care ajută la crearea unei amintiri despre ceea ce a fost odată şi încă este Aron Cotruş. Volumul poate fi cumpărat de la intrarea în Corpul B al Bibliotecii Judeţene "ASTRA", la preţul de 80 de lei.

Aron Cotruș, deapururi veșnic!

Prezentare și pe ecrane

Audiența, ochi și urechi

O sfântă omagiere

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 22

ARON COTRUŞ: „COJOCUL DE FLĂCĂRI” ŞI „FULGERELE PESTE GOL” România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

E România celor de demult şi-a celor de mai apoi E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea Născut la poalele unui deal, luat ca sprânceană protectoare a satului Haşag din fostul judeţ Târnava Mare, la 2 ianuarie 1891, în zodia Capricorniană, ca al doilea copil din cei nouă ai preotului Aron Cotruş - 1864-1933 şi preotesei Ana - 1866-1918, poetul Aron Cotruş avea să se reîntoarcă pentru totdeauna sub pâlpâirea satului Lupu din comuna Cergăul Mare şi pe coridoarele Şcolii Ardelene din Blaj mult mai târziu după moarte, după aşa-zisa revoluţie din 1989, când scriitorul Ion Mărgineanu, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, face din cele trei localităţi, la care se adăugaseră şi Alba Iulia, bibliotecile publice, un Pantheon al renaşterii unor virtuţi, de promovare a valorilor culturale, literare româneşti, dedicându-i marelui înstrăinat şi desţărat Colocviile de literatură „Aron Cotruş - zeul devorat de propriile-i năzuinţi”, devenite un simbol al recuperării unei moşteniri extraordinare. Sunt 19 ani deatunci. La Casa de Cultură din Blaj - sub pâlpâirea plăpândă a unor lumânări precum retezatele buchete de flori, a inimoşilor Mircea Cenuşă (Dumnezeu să-l odihnească în pace acolo pe coama unui deal din Alba Iulia, împingând mereu tăcerea spre lumină), Ion Buzaşi, Dan Dorin, Ana Hinescu, Silvia şi Ioan Pop, profesori şi invitaţi, poeţi şi critici literari, profesori de la şcolile blăjene, rude ale aniversatului cărturar, s-au auzit răspicat primele sinteze cotruşiene, chemarea de-a face din această întâlnire un mod de înţelepciune şi demnitate prin care Aron Cotruş, patriotul, publicistul, poetul, traducătorul, editorul, luptătorul să resimtă dimensiunile propriei valori.

Aşa se face că au bucurat aceste colocvii cu prezenţa lor deopotrivă profesori universitari din Cluj-Napoca, Sibiu, Timişoara, Braşov, Oradea, Arad, Bucureşti etc., reputaţi cercetători, poeţi, editori, redactori de la Mircea Popa , Aurel Sasu, Negoiţă Irimie, Constantin Cubleşan, Alexandru Ruja, Ion Cristofor, Elena Moldovan, Ion Itu, Mircea Tomuş, Mircea Braga, Ion Horea, Vasile Avram, V. Copilu Cheatră, V. Fanache, Micu Dumitru, Ilie Moise, Dinu Rachieru Adrian, Ion Simuţ, Mircea Zaciu, Dumitru Borțan, etc. Rezultatul acestor prezenţe şi colaborări au fost cărţile despre Aron Cotruş sub semnăturile lui Ion Mărgineanu şi Ion Buzaşi, Mircea Cenuşă (care, prin Societatea Culturală „Lucian Blaga” din Alba Iulia, prima înfiinţată în 1990 de Ion Mărgineanu, preşedinte, care a adus din Spania manuscrise ale poetului), Alexandru Ruja, Ion Cristofor, Copilu V. Cheatră, Sechel Petru etc.

Dar cel mai mare câştig al celor 19 ediţii ale Colocviilor Naţionale de Literatură „Aron Cotruş” rămâne dezvelirea bustului poetului în satul Lupu, prin acordarea numelui „Aron Cotruş” Şcolii Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 23

cu clasele I-VIII din Cergău Mare, programele vaste privind valorificarea operei cotruşiene de către Astra blăjeană, Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” (care l-a ajutat pe M. Cenuşă în aducerea unor manuscrise, făcându-le cunoscute prin presă şi expoziţii publicului larg), de şcolile din judeţ. Întâlnirea de la Cergău Mare (Lupu, Blaj) din ianuarie 2010, a consolidat două iniţiative venite dinspre Ion Mărgineanu şi Ioan Bâscă: - tipărirea unui studiu monografic „Aron Cotruş”, cu contribuţia tuturor instituţiilor la promovarea pe multiple planuri a lirismului cotruşian, a activităţii acestuia în ţară, Spania, Austria şi America, unde a decedat la vârsta de 70 ani împliniţi, înveşmântat în dorul de ţară, la Cleveland , în dimineaţa lui 1 noiembrie 1961, ora 8 (în 1958 scria din California: „...M-am hotărât să rămân aici, până ce mă voi putea întoarce în România unde aş dori să-mi închid ochii pentru totdeauna” - dar n-a fost să fie aşa!) şi - realizarea unui bust care să fie pus la Alba-Iulia pe „Aleea Scriitorilor” din Parcul „Eminescu”.

Pe piatra funerară din Cimitirul „Crucea Sfântă” din Cleveland, stă scris: „Aron Cotruş - 18911961. În veci pomenirea lui”.

Ne-am adresat printr-un memoriu mai multor foruri superioare să-l aducem acasă, dar dorinţa noastră s-a pierdut pe coridoarele puterii. Revenim acum! Poate că Ion Dumitrel, prefectul Bardan, primarul Blajului şi cel al Albei Iulii, Astra blăjeană şi cea albaiuliană, primăria din Cergău Mare, Uniunea Scriitorilor Filiala „Alba-Hunedoara” îşi vor uni forţele într-un proiect comun. Nu ar fi drept să nu subliniem seriozitatea, responsabilitatea, acurateţea cu care primăria Cergău Mare, biblioteca publică, Şcoala „Aron Cotruş”, Biserica, Consiliul local comunal, ASTRA blăjeană, albaiuliană, Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga”, biblioteca municipală „Şcoala Ardeleană” Blaj, scriitori, dascăli, editori, şi-au dat mâna în organizarea unui Colocviu de excepţie, implicând elevii Şcolii moment de mare lirism şi promovarea tradiţiilor locale, de pe Târnave. Bucuria de-a ne fi alăturat acestui efort comun, de-a relata aceste rânduri, n-a fost un sentiment doar al clipei, ci felul de-a iubi, de-a ocroti, promova segmente din cultura şi civilizaţia românească, resubliniind că nu poţi vorbi despre Aron Cotruş, despre nici-un scriitor fără a-i citi opera, a-i deţine sinteza bio-bibliografică, a-l aduce în prim planul demnităţii şi înţelepciunii. România are nevoie de acest fel de angajare, pentru a trimite mereu în Europa cotele înalte ale scrisului românesc. Reamintim că anul viitor vom organiza Concursul Naţional de Poezie Religioasă „Aron Cotruş”, deschis, în special, elevilor, tinerilor, studenţilor. Avem tot sprijinul instituţiilor organizatoare, pe care le felicităm încă o dată şi prin „Dacoromania”, această publicaţie deschisă promovării neîntrerupte a valorilor româneşti.

Sursa: www.constantinalecse.com/capit-08-aron-cotrus.htm

Prot. Constantin Alecse, din vol.III autobiografic Culisele Vieții Pastorale - Accent, 2017

Nicolae Iorga și Aron Cotrus despre California

Page 24