Corina-Violeta Motrun
Ghid de consiliere în carieră
Costești 2020
Ghid de consiliere în carieră -Auxiliar curricular-
ISBN 978-973-0-31792-3 "Material realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene. Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit conţinutul informaţiei."
Open Gates to the Knowledge of Entrepreneurship/Nr. 2017-1-RO01-KA219-037428 https://opengates.webnode.it https://www.fa+ebook.+om/Erasmus-Open-Gates-to-the-Knowledge-of-Entrepreneurship-NO77N471R7b€N€R/
Co-funded by the Erasmus+ programme of the European Union
COORDONATOR: Corina-Violeta Motrun, Liceul Tehnologic Costești - România
COLABORATORI: Maria Grazia Raimondi, I.I.S."Luigi Sturzo"- Italia Onur Arslan, Sule Muzaffer Buyuk Mesleki ve Teknik Anadolu Lisesi-Turcia Pavlos Pavlides, IMS Private School-Cipru Daniela Ghitulescu, Liceul Tehnologic Costești-România
EDITOR: Corina-Violeta Motrun, Liceul Tehnologic Costești-România
CORECTOR: Daniela Ghitulescu, Liceul Tehnologic Costești-România
Ghid de consiliere în carieră
Cuprins: 1.Precizări terminologice Cariera Consilierea în carieră 2.Factori implicaţi în alegerea şi dezvoltarea carierei 3.Ce face consilierul în carieră? 4. Planificarea carierei 5. Autocunoaştere şi dezvoltare personală 6. Marketing-ul personal 7. Managementul şi accesul la informaţii 8. Antreprenoriatul,optiune de cariera 9. Tehnici de cautare a unui loc de munca
1. Precizări terminologice Cariera
Noţiunea de carieră a primit de-a lungul timpului mai multe definiţii. Aceasta a fost privită fie ca reprezentând „ascensiunea unei persoane în cadrul structurii ierarhice a unei organizaţii“ fie ca fiind „traseul profesional parcurs de o persoană prin învăţare, perfecţionare, experienţă şi muncă“. Carieră: „succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale (cum sunt cele de elevi şi studenţi, care se pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale (pensionarii care pot avea rol de suplinitori, colaboratori etc.)” (Butnaru, 1999). Cariera profesională reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi. În cadrul aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau promovări profesionale. Cariera poate fi privită şi sub aspect economic, sociologic sau psihologic. Sub aspect economic, cariera constă într-o secvenţă de poziţii profesionale ocupate de o persoană, ca urmare a pregătirii şi meritelor sale profesionale. Sub aspect sociologic, reprezintă o succesiune de roluri jucate de o persoană, fiecare dintre ele stând la baza celui ce urmează. Sub aspect psihologic, alegerea de roluri şi succesul în exercitarea lor depind de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile persoanei în cauză (FIMAN, 1998).
Consilierea în carieră Conform definiţiei utilizate de (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) OECD, Comisia Europeană şi Banca Mondială, „Consilierea carierei se referă la serviciile şi activităţile care intenţionează să asiste individul, de orice vârstă şi în orice moment al vieţii sale, să facă alegeri în planul educaţiei, formării şi ocupaţiilor şi să-şi dezvolte propria carieră. Aceste servicii pot fi organizate în şcoli, universităţi, instituţii de formare, în cadrul serviciilor publice de angajare, la locul de muncă, în sectorul activităţilor voluntare şi comunitare, cât şi în cel privat. Activităţile pot fi derulate cu indivizi sau grupuri, faţă în faţă sau la distanţă (cum ar fi cele oferite la telefon sau servicii de tip web, pe Internet). Aceste servicii oferă date cu privire la carieră (în formă tipărită, în format electronic sau altele), instrumente de evaluare şi autoevaluare, interviuri pentru consiliere, programe de educaţie pentru dezvoltarea carierei (pentru a-l ajuta pe individ să aibă o bună imagine de sine, să fie conştient de oportunităţile de care poate beneficia şi să-şi dezvolte deprinderile de management al carierei), programe de căutare a unui loc de muncă şi servicii de tranziţie“. Consilierea în carieră se poate realiza atât în perioada derulării studiilor cât şi după finalizarea acestora atât pe perioada vieţii profesionale active cât şi după încheierea acesteia. Consilierea carierei semnifică procesul de compatibilizare maximă între resursele, cerinţele, aspiraţiile, valorile şi interesele unui individ şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării şi integrării socio-profesionale. Consilierea carierei a devenit un proces de o importanţă practică deosebită datorită implicaţiilor pe care le are în diferite domenii: educaţie, muncă, economie, sănătate, cultură, comerţ, servicii etc.
Consilierea carierei este un instrument extrem de util prin faptul că: • furnizează informaţii - în urma contactului cu beneficiarii serviciilor de informare, consiliere şi orientare - despre nevoile, cerinţele sau aspiraţiile lor în materie de ofertă de educaţie şi formare; • facilitează accesul tinerilor la moduri alternative de planificarea şi dezvoltarea carierei , • normalizează tranziţia către piaţa muncii; • oferă un feedback necesar instituţiilor de învăţământ şi formatorilor cu privire la competenţele de bază, deprinderile şi abilităţile cerute de piaţa dinamică a muncii; • îi face pe indivizi capabili de iniţiativă, apţi de a lua decizii cu privire la formarea lor continuă şi dezvoltarea carierei personale. Consilierea carierei apare ca fiind forma de asistenţă continuă acordată individului în procesul complex de adaptare la mediul schimbător al muncii; aceasta ajută individul să-şi descopere interesele sau preferinţele pentru o profesie sau o familie de profesii, să verifice dacă are aptitudinile necesare pentru practicarea cu succes a
respectivei profesii şi să-şi evalueze şansele de reuşită profesională. Pentru aceasta, consilierul trebuie să dispună de mijloace de investigare a celor doi poli de interes: individul şi profesia.
Conform Declaraţiei Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională (AIOSP) de la Stockholm (1995), consilierea şi orientarea sunt servicii care au menirea să ajute tinerii şi adulţii: • „să se înţeleagă şi să se evalueze; • să comunice eficient cu alţii; • să elaboreze planuri cu privire la propria carieră şi la formarea adecvată necesară; • să aibă în vedere cariere alternative; • să facă faţă cu succes diferitelor obstacole pentru a-şi câştiga locul în societate şi pe piaţa muncii” (Jigău, 2001). Consilierea presupune a-l ajuta pe client să se cunoască şi să-şi dea seama de capacităţile sale, să-şi mobilizeze toate „rezervele” în mod oportun, pentru permanenta sa evoluţie în plan social. Consilierea înseamnă şi recomandarea mijloacelor prin care clienţii să depăşească anumite dificultăţi sau lacune, să-şi compenseze limitele (Mitrofan, 1991).
Alegerea carierei este un moment de decizie cu semnificaţie deosebită în viaţa persoanei, când aceasta precizează forma de activitate socio-profesională în care urmează să-şi valorifice fondul de aptitudini, deprinderi şi cunoştinţe. Alegerea carierei este o urmare firească a procesului de formare diferenţiată exercitat de şcoală şi apare ca o rezultantă a orientării tânărului în ansamblul valorilor sociale. Şcoala şi familia asigură tânărului atingerea nivelului necesar de maturitate pentru o astfel de hotărâre, îl ajută în luarea deciziei prin informaţia oferită despre profesii şi caracteristicile proprii de personalitate (Butnaru, 1999). Decizia cu privire la carieră ar trebui să exprime un echilibru între interesele individuale şi cele sociale.
2.Factori implicaţi în alegerea şi dezvoltarea carierei
• presiunea familiei - situaţie în care persoanele apropiate se simt îndreptăţite să impună propriul model de urmat, indiferente la opoziţia făţişă sau resimţită din partea tânărului; uneori, în numele celor mai nobile intenţii, familia de origine întreţine starea de infantilism a tânărului şi îi accentuează dependenţa; • presiunea societăţii - defineşte şi impune în colectivităţi largi tipare profesionale investite cu o anumită semnificaţie la un moment dat, lansează “mode” în alegerea, exercitarea şi valorizarea profesiilor; • circumstanţe (situaţia financiară, rolul de părinte, statutul marital) - pe de o parte, există situaţia când aceste coordonate sunt favorizante carierei, în sensul că susţin sau predispun individul la o compatibilitate înaltă cu domeniul profesional vizat; pe de altă parte, este cazul în care aceste date împiedică o evoluţie normală a carierei în raport cu personalitatea individului, cel puţin în absenţa unor eforturi evidente de compatibilizare;
• performanţe din trecut - individul poartă cu sine istoria personală în ceea ce priveşte aspiraţiile, încercările, regrupările, satisfacţiile legate de profesie sau orizontul profesional; acestea pot fi factori de disonanţă în condiţiile în care s-au asociat cu eşecuri, dezamăgiri, atingeri ale ego-ului profund etc.; • personalitate - există trăsături de personalitate pe care anumite sfere ocupaţionale le pun în valoare, iar altele le inhibă; de asemenea, modul în care individul se raportează la profesie este dat, în mare măsură, de dominantele sale cognitive / afective / volitive şi de îmbinarea acestora. Capacitatea de adaptare reciprocă a celor două sisteme de referinţă este răspunzătoare de optima inserţie socioprofesională a individului, precum şi de înnoirea modului în care munca poate fi exercitată cu succes într-un anumit domeniu; • preocupări şi atitudine - cazul fericit când preocupările formale coincid sau sunt completate prin interese personale de cunoaştere sau explorare are ca revers situaţia în care atitudinea explicită faţă de munca propriu-zisă este subminată, la un moment dat, de interese personale opuse. Conflictul interior poate genera destructurarea relaţiilor cu persoanele semnificative din mediul de muncă ori neglijarea unor motive puternice care nu corespund căii profesionale alease; • sistem personal de valori - este analizat prin prisma a trei tipuri de valori disjuncte: • ajutorarea oamenilor - orientarea spre relaţiile cu colegii, căutarea recompenselor de tipul prieteniei, colaborării; • câştigul material - aprecierea situaţiilor de muncă şi a relaţiilor profesionale după aportul măsurabil pe care îl pot avea la bunăstarea personală; • oportunitatea de a fi creativ - libertatea de a aduce îmbunătăţiri spaţiului de muncă este pentru unii oameni o răsplată în sine, drept pentru care îşi exprimă creativitatea în diferite forme şi momente; această valoare este cheia progresului organizaţional şi individual; • credinţa - întemeierea alegerii profesionale pe convingerea că există o singură cale valabilă către desăvârşirea fiecăruia; aceasta implică asumarea unor riscuri legate de alterarea motivelor iniţiale, dezvoltări ulterioare în profesie sau la nivelul personalităţii, tentaţia explorării unor teritorii necunoscute. Orice alegere este
perfectibilă şi nu trebuie să plătească tribut unei convenţii rigide auto-asumate; credinţa trebuie investită în ideea că omul trece prin experienţe (inclusiv profesionale) care îl fac mai bun, îi revelează capacităţile şi îi arată mai clar calea de urmat în viitor.
De-a lungul întregii vieţi individul este confruntat cu numeroase aspecte legate de alegerea carierei. În copilăria timpurie, prin joc, apar primele modalităţi de exersare a abilităţilor presupuse de diferite profesii. Urmează relaţionarea directă cu persoane concrete semnificative din universul apropiat al copilului şi contactul empiric cu diferite roluri profesionale: educatoarea şi învăţătoarea, medicul etc. Pe măsura înaintării în vârstă, începe studierea diferitelor discipline de învăţământ care conduc la cristalizarea domeniului şi conţinutului muncii a numeroase profesii. Este o perioadă de tatonare, de aspiraţii în ceea ce priveşte cariera, perioadă în care copilul visează să devină cosmonaut, fotbalist sau actor. Odată cu intrarea în gimnaziu, apare o nevoie mai stringentă de auto-cunoaştere şi testare a abilităţilor, urmând ca la finalul acestei perioade să se realizeze prima opţiune importantă pentru viitoarea carieră: alegerea modalităţii adecvate de continuare a studiilor (în învăţământul secundar). Importanţa acestui moment pentru viitorul copilului reclamă o pregătire anterioară astfel încât decizia să nu fie luată la întâmplare. Urmează o perioadă a acumulării de noi cunoştinţe şi de clarificare a domeniilor de interes. Pe lângă pregătirea teoretică, adolescentul are acum nevoie de auto-cunoaştere, de exersarea abilităţilor de a face faţă pieţei muncii, pentru a lua o a doua decizie importantă în ceea ce priveşte cariera sa: continuarea studiilor (în învăţământul superior) sau inserţia profesională (angajarea în câmpul muncii şi practicarea unei meserii). Este foarte importantă cunoaşterea şi analiza avantajelor şi dezavantajelor ambelor variante pentru ca opţiunea să se realizeze în concordanţă cu posibilităţile (talent, aptitudini), dar şi cu realităţile socio-culturale şi economice ale mediului în care individul trăieşte. Concluzionând, Consilierea în carieră este procesul de asistare a indivizilor, indiferent de vârstă şi de momentul vieţii active în care se află, prin care aceştia sunt sprijiniţi în a lua cele mai bune decizii cu privire la propriul parcurs socioprofesional.
Rolul consilierului în carieră
Consilierul în carieră este specialistul care are rolul de a acorda sprijin şi de ghida persoana consiliată în procesul de autocunoaştere şi dezvoltare personală în vederea realizării unui management competitiv al carierei interne. Acesta furnizează persoanelor consiliate informaţii în legătură cu profesiile şi ocupaţiile din domeniul de interes al solicitanţilor procesului de consiliere, le ajută să compare exigenţele acestor profesiicu caracteristicile lor personale şi cu nivelul lor de calificare, analizând împreună fiecare alternativă şi evaluând consecinţele.
3.Ce face consilierul în carieră?
•
•
•
Furnizează servicii de consiliere individuală sau de grup, ghidând persoanele interesate în domeniul alegerii carierei, instruirii sau formării complementare Îndrumă beneficiarii serviciilor de consiliere în vederea autocunoaşterii, a dezvoltării abilităţilor, a găsirii resurselor şi soluţiilor proprii, conforme cu dorinţele şi aspiraţiile persoanelor consiliate; În procesul de consiliere specialistul NU îşi impune propriile păreri sau soluţii.
Când este nevoie să apelăm la un serviciile unui Consilier în carieră? Necesitatea consilierii în carieră poate apărea în orice moment al vieţii active şi chiar şi după vârsta pensionării. În general fiecare dintre noi apelăm la specialişti atunci când avem nevoie de îndrumare şi nu avem cunoştiinţele necesare. În cazul Consilierii în carieră ne putem adresa specialistului într+una dintre următoarele situaţii: • Dificultăţi în alegerea unui liceu sau a unei facultăţi pe care să o urmezi; • Dificultăţi în alcătuirea unui CV sau a unei Scrisori de intenţie; • Doreşti să te angajezi pentru prima oară şi nu ştii ce fel de job ţi s-ar potrivi; • Doreşti să te angajezi şi nu ştii cum să îţi cauţi un loc de muncă; • Nu ştii de ce aplicaţiile tale la diferite joburi nu au fost luate în considerare; • Vrei să îţi schimbi locul de muncă însă nu ştii cum să faci lucrul acesta; • Nu ştii să gestionezi o situaţie de criză de la locul de muncă; • Nu reuşeşti să păstrezi un loc de muncă mai mult de câteva săptămâni.
4.Planificarea carierei
,,Deschide ochii larg! Ai sute de oportunități în fața ta!”
Cariera este unul dintre aspectele cele mai importante ale unei vieți împlinite. A-ți planifica o carieră înseamnă a-ți contura obiective de carieră, a-ți stabili un drum pe care vrei să mergi și acțiunile necesare pentru a ajunge acolo unde îți dorești. Planificarea carierei este un proces continuu de ajustare la context și de dezvoltare.
CONCEPTUL DE PLANIFICARE A CARIEREI reprezinta procesul de identificare a nevoilor, aspiraţiilor şi oportunităţilor privind cariera,de alegere a ocupaţiilor, organizaţiilor şi căilor de urmat în cadrul unei cariere . Care sunt avantajele orientării în carieră: Pe termen scurt: - autocunoaștere - creșterea motivației - dezvoltarea relațiilor interpersonale și a abilităților - planificarea carierei - obținerea de informații utile despre cariere și ocupații - explorarea oportunităților Pe termen lung: - satisfacție profesională - inserție mai facilă pe piața muncii
- dezvoltarea flexibilităţii şi capacităţii de adaptare la schimbări - relaţionarea stilurilor de viaţă, a valorilor, a modului de a petrece timpul liber, a educaţiei și a profesie Planificarea carierei se bazează pe crearea unor planuri de carieră realiste, care să îți permită adaptarea la cerinţele pieţei muncii şi performarea optimă a rolurilor. Se referă la a-ți evalua punctele tari şi cele slabe, a întrevedea oportunităţi de dezvoltare şi a-ți stabili obiective şi planuri prin care să atingi aceste obiective. Planificarea carierei este un proces care se realizează în cinci etape: 1. Autocunoașterea/autoevaluarea 2. Explorarea educațională și ocupațională 3. Adoptarea deciziei de carieră 4. Stabilirea unui plan de carieră 5. Promovarea personală Astfel, pe lângă faptul că îți stabileşti o serie de obiective personale şi profesionale, trebuie să identifici şi mijloacele prin care le poți realiza. Dezvoltarea carierei este rezultatul implementării unei bune planificări de carieră în urma căreia vei achiziţiona competenţele şi experienţa necesară. E un proces care presupune schimbare şi autodezvoltare pe parcursul întregii vieţi, ca urmare a integrării tuturor rolurilor (elev, membru de familie, muncitor, cetăţean), contextelor (familie, şcoală, comunitate, loc de muncă) şi evenimentelor (prima zi de şcoală, primul loc de muncă, calitatea de părinte, schimbarea locului de muncă) din viaţa unei persoane.
5.Autocunoaştere şi dezvoltare personală
Ce descoperim prin autocunoastere: Informaţiile despre propria persoană pe care le identificăm prin procesul de autocunoaştere se referă la: -valorile profesionale pe care le avem–criteriile în funcţie de care facem alegeri. -interese –subiecte care ne captează atenţia şi pe care le putem studia mult timpfără întrerupere. -abilităţi –ceea ce putem face la un nivel ridicat de performanţă -atitudini –moduri de a ne raporta la lume şi viaţă -trăsături de personalitate În această etapă în care te afli autocunoaşterea presupune să ştii sau să afli cât mai multe informaţii despre tine, informaţii relevante pentru demersul tău profesional.
Interesele reprezintă preferinţe cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Tipuri de interese: - interese realiste (R), tendinţa de a se îndrepta spre activităţi care presupun manipularea obiectelor, maşinilor şi instrumentelor; - interese investigative (I), atracţie pentru cercetare, investigare în cele mai diverse domenii (biologic, fizic, social, cultural); - interese artistice (A), atracţie spre activităţi mai puţin structurate care presupun o rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie; - interese sociale (S), implică orientarea spre activităţi care necesită relaţională interpersonală; - interese antreprenoriale (E), se manifestă prin preferinţa pentru activităţi care permit iniţiativă şi posibilitatea de coordonare a propriei activităţi sau a activităţii unui grup; - interese de tip convenţional (C), presupun preferinţa pentru activităţi care necesită manipularea sistematică şi ordonată a unor date sau obiecte într-un cadru bine organizat şi definit. În demersul de planificare profesională identificarea valorilor personale şi profesionale reprezintă un alt pas important. Valorile sunt convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă. Ele motivează comportamentul şi se concretizează în aspiraţii şi cerinţe faţă de mediile de activitate şi faţă de stilul de viaţă aferent unei cariere. Alegerea carierei presupune în acelaşi timp şi optarea pentru un anumit stil de viaţă. Prin urmare, valorile sunt unul dintre factorii importanţi în alegerile tale, prin influenţa lor directă asupra: · deciziei de carieră – alegerea acelor medii ocupaţionale şi profesionale care satisfac nevoile tale şi îţi promovează valorile personale; · adaptării la cerinţele mediului educaţional/ocupaţional – te vei adapta mai uşor la mediile care corespund valorilor personale;
· satisfacţiei profesionale - este mult mai probabil ca să fii mulţumit de alegerea făcută şi să fii satisfăcut de activităţile pe care le realizezi, atunci când există o congruenţă între valorile personale şi cele promovate în mediul ocupaţional ales.
Valori relaționate cu cariera
Înțelegând valorile relaționate cu munca, precum și proprile preferințe în domeniul carierei, te poate ajuta să înțelegi ce tip de carieră este potrivita pentru tine. Deși sunt doar două aspecte dintr-o multitudine de factori, atât valorile personale, cât și preferințele pot influența decisiv alegerile de carieră. Valorile relaționate de carieră pot fi împărțite în 3 categorii majore: Valori intrinseci :Sunt relaționate cu motivația intrinsecă: 1. varietate la locul de muncă 2. posibilitatea de a te dezvolta profesional 3. posibilitatea de a lucra într-un domeniu de activitate nou 4. posibilitatea de a fi suport pentru comunitate 5. experimentarea aventurii, a emoțiilor puternice, satisfacerea nevoii de senzații tari asumarea riscului 6. posibilitatea de a te simți respectat pentru ceea ce faci 7. oportunitatea de a te afla în competiție cu alții 8. oportunitatea de a te afla în contact permanent cu alte persoane 9. posibilitatea de a-i influența pe ceilalți 10. oportunitatea de a-ți exprima creativitatea Valori extrinseci Sunt relaționate cu recompense tangibile: 1. Percepția controlului, a autorității 2. Posibilitatea de a călători
3. Recompense financiare 4. Posibilitatea de a fi antreprenor 5. Oportunitatea de a munci în echipă 6. Posibilitatea de a munci într-un domeniu care se dezvoltă rapid 7. Posibilitatea de a-ți face propriul program de muncă 8. Antrenarea într-un loc de muncă asociat cu un stil de viață sănătos 9. Câștigarea unui statut intelectual 10. Posibilitatea de a munci într-un mediu de muncă perceput ca fiind estetic, plăcut Valori de viață Sunt asociate cu stilul de viață 1. Posibilitatea de a economisi bani 2. Oportunitatea de a beneficia de vacanțe de lux 3. Oportunitatea de a avea acces la viața culturală bogată 4. Posibilitatea de a fi membru activ în comunitate 5. Construirea unui orar ce permite timp de calitate cu familia 6. Dezvoltarea unui stil de viață într-un oraș populat 7. Posibilitatea de a locui în altă țară 8. Oportunitatea de a investi în creștere spirituală 9. Dezvoltarea unei vieți în mediul rural 10. Percepția unei vieți profesionale plină de amuzament și voie bună
Holland susţine că în măsura în care caracteristicilor de personalitate le corespund mai multe aspecte ale aceloraşi medii de muncă, se poate vorbi de satisfacţie sau insatisfacţie la locul de muncă. Holland concluzionează că: - Indivizii posedă combinaţii diferite de trăsături individuale specifice;
- Oamenii au anumite trăsături relativ stabilizate după perioada adolescenţei ( cercetările afirmă că procesul constituirii pattern-urilor de interese ale indivizilor se stabilizează până la 25 de ani); - Alegerea ocupaţiei reprezintă un mod de expresie a personalităţii; -Membrii aceloraşi domenii de activitate au structuri şi istorii similare ale dezvoltării personalităţii; - Indivizii care exercită profesii din anumite categorii şi care au structure apropiate de personalitate, vor reacţiona asemănător în situaţii similare de muncă; - Satisfacţia, stabilitatea şi statutul profesional depind de congruenţa între propria personalitate şi mediul de exercitare a muncii; - Majoritatea indivizilor pot fi împărţite în şase tipuri de personalitate şi tot atâtea tipuri de medii de muncă: realist, investigativ, artistic, social, întreprinzător,convenţional; - Exercitarea cu succes a unei ocupaţii / profesii cere anumite combinaţii de trăsături, caracteristici din partea indivizilor; aceste combinaţii de aptitudini, interese,aspecte temperamentale, atitudini, valori, sunt relativ similare la diferitele persoane care exercită aceleaşi ocupaţii;
6.Marketing-ul personal
Promovarea personală cuprinde modalităţile prin care o persoană îşi sistematizează şi prezintă informaţiile despre abilităţile, interesele, experienţele educaţionale şi profesionale proprii, în vederea atingerii unor scopuri de carieră. Promovarea personală implică: -o componentă instrumentală (tehnicile şi instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor de carieră: CV-ul, scrisoarea de intenţie, cartea de vizită şi portofoliul personal); - o componentă atitudinală (comportamentele şi atitudinile pe care le manifestă o persoană în cadrul relaţiilor interpersonale, în vederea promovării personale: comunicarea asertivă, dezvoltarea reţelei sociale, pregătirea pentru interviul de angajare). Cheia succesului într-o carieră constă în modalitatea în care reușim să ne realizăm BRANDUL PERSONAL, felul în care reușim să ne conturăm propria imagine, ca fiind de un real interes pentru potențialii angajatori. Așadar gândește-ți brandul ca pe un produs, pe care dorești să-l promovezi și să-l vinzi în fața reprezentanților companiilor vizate de către tine! Orice produs chiar și cele mai bune, nu ar reuși să intre pe piață fără o strategie puternică de marketing. Prin urmare același lucru trebuie să-l faci și tu, atunci când dorești să intri și mai apoi să te menții pe piața muncii. Pentru a face acest lucru ai nevoie în primul rând de un plan bine gândit, dar în acela și timp foarte flexibil, deoarece piața muncii este într-o continuă dinamică. Așadar planul strategic de marketing personal are ca obiectiv angajarea într-un anumit post şi urmărirea unei cariere de succes în domeniul ales. Informaţiile specifice incluse într-un astfel de plan sunt: 1. Scopul şi obiectivele personale; 2. Analiza personală SWOT;
3. Analiza calităţilor şi defectelor în raport cu cariera aleasă; 4. Alternative strategice de bază ale carierei; 5. Obiectivul de bază al carierei; 6. Curriculum vitae; 7. Scrisoare de motivare (pentru angajarea într-un anumit post);
8. Strategii de promovare personală.
Patru instrumente cheie în marketingul personal
Promovarea brandului personal pe piața muncii se poate realiza prin patru instrumente cheie (scrisoarea de motivație/intenție, CV-ul, prezentarea la interviul de angajare și scrisoarea de mulțumire). Așadar atenție la felul în care le concepi și prezinți în fața potențialilor angajatori, deoarece ele joacă un rol hotărâtor în propriul tău proces de recrutare și implicit în reușita carierei tale profesională. 1. Scrisoarea de intenție Scrisoarea de intenţie este liantul între tine și companie. Ea reprezintă modalitatea prin care angajatorul îşi formează prima impresie despre potențialul candidat, este o primă luare de contact, chiar dacă numai pe hârtie. Așadar, printr-un astfel de document ar trebui să convingi potenţialul angajator de ce eşti tu cel mai potrivit pentru un anume post. Dacă scrisoarea este coerentă, elaborată și redactată strategic, vei da impresia că eşti o persoană bine organizată şi pregătită. Nu uita însă că scrisoarea de intenție/motivație trebuie să fie cât mai personalizată și adaptată în funcţie de compania/instituţia şi postul pentru care aplici. Nu există un conținut standard, cum este în cazul CV-ului, așa că încearcă prin intermediul abilităților tale creative și de comunicare scrisă, să îți pui în valoare brandul personal exprimându-ți interesul de a candida pentru un anumit post. În acest context, vei adresa scrisoarea de motivație unei persoane din departamentul HR (în cazul în care nu cunoști numele și funcția acesteia), iar dacă firma este mică directorului general sau preşedintelui acesteia.
2. CV-ul
CV-ul este un alt instrument important al maketingului personal. De aceea atenție la modul în care este el gândit, elaborat și redactat. CV-ul spune foarte multe despre cel pe care-l descrie. Nu tratați acest document cu superficialitate și nicio componentă a acestuia, fiincă toate sunt relevante pentru potențialul angajator. El trebuie conceput și redactat cu foarte mare tact, astfel încât recrutorul să fie interesat să te cunoască, invitându-te la un interviu. Tot mai frecvent angajatorii solicită din partea candidaților CV-ul europass, acesta având o structută foarte bine conturată, oferind astfel o mare parte din informațiile necesare procesului de selecție.
Principii fundamentale în redactarea unui CV 1. Concentrează-te pe aspectele esenţiale! - CV-ul trebuie să fie scurt, clar și concis. Într-un proces de selecție a CV-urilor, de obicei angajotorii alocă între 1-3 min. pentru fiecare CV în parte - Citește cu atenție procedura de aplicare și indicațiile oferite în acest sens. - Dacă experiența ta profesională este limitată se poate începe cu studiile unde pot fi subliniate aspectele legate de reușita în această direcție (medii foarte bune obținute, burse, premii, cursuri relevante pentru post etc.) după care este prezentată experiența profesională. 2. Fii clar și concis!
Fii succinct, un CV nu ar trebui să depășească 2-3 pg. A4. În CV vei introduce doar aspectele relevante pe fiecare componentă. -Evită prezentarea unor date inutile. Nu specifica chestiuni care nu au legătură cu serviciul (în nici un caz nu-şi au locul orientarea politică sau religioasă; culoarea ochilor sau a părului; hobby-ri). - Actualizează CV-ul pe măsură ce ai căpătat experiență și nu ezita să ștergi/renunți la informații irelevante pentru postul pentru care aplici. 3. Adaptează întodeauna CV-ul pentru postul/poziția pentru care aplici! -Scoate în evidență punctele tale forte plecând de la nevoile firmei la care aplici. - Nu include experiențe de formare/în muncă irelevante pentru post, decât dacă experienta ta este limitată. - Înainte de a trimite CV-ul unui angajator verifică dacă acesta corespunde profilului dorit de către angajator. - Fii sincer și onest. Nu “umfla” în mod artificial CV-ul, riști să fi descoperit la interviu de selecție. 4. Fii atent la redactarea CV-ului! - CV-ul trebuie să fie exact, inteligent conceput şi să arate impecabil, astfel încât să îi demonstreze celui care angajează că eşti persoana potrivită pentru slujba respectivă. - Nu sunt acceptate greșelile gramaticale, de redactate sau punctuație. - Redactează CV-ul pe computer, cele scrise de mână nu sunt agreate de către angajatori. - Atenție să nu lipsească datele esențiale, cum ar fi adresă, nr telefon, adresă de e-mail, la care să poți fi contactat. - Atenție la datarea exacta a anilor de studiu sau experiență profesională. Erorile de cronologie arată că nu ai abilităţi de a lucra cu detaliile sau că eşti neatent. - Imprimă CV-ul pe o hârtie albă, de calitate (în cazul în care el nu este trimis în format electronic)
- Păstrează formatul sugerat de către europass 5. Verifică CV-ul odată completat! - Corectează greșelile de redactare Solicită ajutorul unei cunoștințe pentru a-ți citi CV-ul și pentru a-și spune părerea din punct de vedere al conținutului (claritate și concizie) și al redactării. - Nu uita să completezi CV-ul cu o scrisoare de intenție. - Tratează CV-ul cu mare seriozitate, el face diferența dintre acele 15 sec. decisive de a fi chemat sau nu la un interviu de angajare.
3. Interviul de angajare
Interviul de angajare este apogeul acțiunii de căutare a unui loc de muncă. Este primul indicator că până în acest moment ți-ai făcut temele cu succes și ele au fost apreciate de către recrutor. De acum depinde de tine cât de convingător ești în discuția față-în față cu el. Pentru a ați crește șansele de reușită în obținerea job-ului dorit nu renunța la pregătire nici în această etapă. Așadar, pregătirea pentru interviul de angajare presupune parcurgerea a trei pași: 1. Pregătirea dinaintea interviului de angajare 2. Participarea în timpul interviului de angajare 3. Finalizarea interviului de angajare. 3. Interviul de angajare
Reguli de urmat într-o situaţie de interviu
Dosarul personal – va conţine toate actele depuse deja la sediul companiei,trebuie să fie în copie, asupra candidatului atunci când se prezintă la interviu. Acesta trebuie să fie pregătit să detalieze orice aspect din CV sau din alte documente prezentate angajatorului. Aspectele psihologice – ţin de imaginea despre sine şi de gradul de încredere în propria persoană. Este recomandat ca să se adopte o strategie de gândire pozitivă –persoana să se înarmeze cu optimism şi cu convingerea că interviul va fi finalizat cu succes. Aspectele vestimentare – ţin de imaginea pe care clientul o oferă celorlalţi. În mediul profesional s-a renunţat demult la ideea că „ nu haina îl face pe om”. În situaţia unui interviu formal, este chiar şi recomandat să se apeleze la un costum sobru, la pantofi şi accesorii ( serviete, mape) de calitate. Coafura trebuie să fie adecvată, parfumul discret şi bijuteriile reduse la minimum. Limbajul nonverbal - semnalele nonverbale care se vehiculează la interviu sunt foarte semnificative pentru angajator, care nu va ezita să îşi bazeze decizia finală pe acestea, dincolo de modul în care candidatul răspunde la întrebări. Astfel se vor lua în considerare modalităţile în care persoana se prezintă pe sine, salută, strânge mâna ( ferm, dar nu exagerat), postura şi poziţia pe scaun ( care nu trebuie să fie nici încordată, nici prea relaxată), contactul vizual ( trebuie menţinut în mod constant, dar fără insistenţă sau ostentaţie). De asemenea, literatura de specialitate recomandă exersarea unor întrebări dificile în situaţii de stres. În lipsa exerciţiului şi luat prin surprindere, candidatul riscă să rupă brusc contactul vizual, semnalizându-i recrutorului că ceva este în neregulă. În literatura de specialitate se prezintă trei momente distincte în pregătirea unui interviu: -Etapa iniţială – în care candidatul adună informaţii despre compania vizată şi postul dorit; - Etapa interviului propriu-zis – accentul cade pe atitudinea pozitivă, controlul deplin al informaţiei cuprinse în documentele de angajare, auto-prezentare;
-Etapa postinterviu – candidatul ia notiţe după finalizarea întâlnirii şi solicită în mod politicos un răspuns din partea companiei ( indiferent dacă se anticipează a fi pozitiv sau negativ). Consilierul în carieră poate oferi persoanei care se pregăteşte pentru un interviu de angajare o listă cu anumite recomandări generale şi concrete de tipul: - Să ştiţi cu certitudine ce slujbă doriţi să obţineţi. -Să aflaţi cât mai multe informaţii despre compania şi postul vizat. - Să fiţi la curent cu noutăţile din domeniul în care vreţi să lucraţi. - Să întocmiţi o listă cu calităţile, realizările şi lipsurile dumneavoastră. - Să vă pregătiţi o expunere de 4-5 minute în care să vă prezentaţi calităţilt şi realizările. - Să vă pregătiţi să răspundeţi la întrebări dificile care vizează lipsurile sau nerealizările dumneavoastră, astfel încât să le prezentaţi, pe cât posibil, într-o lumină ceva mai favorabilă. - Să vă referiţi la experienţe şi realizări pentru a demonstra capacitatea dvs. de a îndeplini obligaţiile profesionale ale postului pe care îl solicitaţi. - Să vă asiguraţi că sistemul dumneavoastră de valori este în concordanţă cu cel al companiei la care doriţi să lucraţi. - Gândiţi pozitiv şi aveţi încredere în dumneavoastră. Angajatorul nu este adversar. - Fiţi punctual. Întârzierea la interviu înseamnă o primă impresie negativă pe care angajatorul şio face despre dumneavoastră. -Evitaţi consumul de „ stimulente” înaintea interviului. - Acordaţi atenţie maximă vestimentaţiei! - În timpul interviului este recomandat să refuzaţi politicos oferta de a servi băuturi băuturi răcoritoare şi cafea. - Încercaţi să nu vă progamaţi o altă activitate importantă în ziua interviului, tocmai ca să acordaţi întreaga dumneavoastră atenţie acestui eveniment.
- Ascultaţi cu atenţie tot ce spune angajatorul. Acordaţi interes maxim momentelor în care acesta nu spune nimic: pauzele pot fi foarte semnificative! -Fiţi sincer, nu minţiţi în legătură cu experienţa profesională! - Dacă nu înţelegeţi o întrebare, cereţi explicaţii şi dacă e nevoie solicitaţi timp de gândire pentru formularea unui răspuns. - Evitaţi să răspundeţi doar cu DA sau NU; încercaţi pe cât posibil şi fără săcădeţi în ridicol, să elaboraţi răspunsurile şi să oferiţi detalii semnificative. - Acordaţi atenţie limbajului nonverbal! ( Szilagyi, A., Vlădulescu, L., 2001)
7. Managementul şi accesul la informaţii
Managementul carierei este o combinaţie de planificare strategică şi alegeri legate de carieră făcute de către o persoană. Rezultatul unui management reuşit al carierei include un sentiment de împlinire personală, un echilibru între latura personală şi cea profesională a vieţii, atingerea obiectivelor propuse şi securitate financiară. După unii autori,noţiunea de carieră este sinonimă celei de profesie sau ocupaţie ;după alţi autori,aceasta are şi alte înţelesuri cum ar fi :timpul cât o anumită persoană îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu ;poziţia în societate,dar mai ales etapă,treaptă în ierarhia socială sau profesională.
Cariera este deci cadrul dinamic în care o persoană îşi trăieşte viaţa profesională,o mişcare de-a lungul unui drum în timp. Pentru că parcurgerea acestui drum necesită anumite cunoştinţe şi competenţe,putem concluziona că prin carieră profesională se înţelege o succesiune evolutivă de activităţi profesionale şi poziţii ocupate într-o organizaţie, pe care le atinge o persoană,ca şi aptitudinile, cunoştinţele, abilităţile şi competenţele dezvoltate de-a lungul timpului. Pe măsură ce o persoana acumulează experienţă în muncă, dezvoltarea ei poate fi văzută ca o succesiune de etape ce marchează ascensiunea şi declinul său : -Explorarea .Această etapă începe de fapt din copilărie,de la acel ,,vreau să devin medic” sau ,,vreau să devin economist”,etc., mai târziu,în adolescenţă opţiunile devenind mai realiste,fiind marcate de întrebări de genul ,,Ce doresc eu cu adevărat de la viaţă?”, ,,Care este profesia ce mi se potriveşte?”. Activităţile exploratorii constau în clarificarea şi identificarea intereselor şi capacităţilor proprii în scopul reuşitei în domeniul profesional ales ;această etapă are loc până în jurul vârstei de 25 ani. - Încercarea. Prima slujbă,după terminarea liceului sau a facultăţii,are o influenţă persistentă asupra carierei. Dacă prima slujbă oferă individului satisfacţie profesională şi materială,şansa îndeplinirii cu succes a sarcinilor şi eventuale promovări,aceasta are un impact pozitiv asupra carierei,determinându-l să treacă rapid la etapa de stabilizare şi menţinere. De cele mai multe ori însă,tinerii au parte de ,,start greşit”, fie din cauza necunoaşterii persoanei proprii,a aşteptărilor nerealiste pe care le au de la un post oarecare,fie din cauza organizaţiei care nu oferă tânărului recompense corespunzătoare,şansa adaptării şi integrării în organizaţie. Aceste situaţii impun de obicei ,,încercarea”mai multor posturi,individul caută un loc de muncă permanent,care să fie potrivit abilităţilor şi nevoilor ce-l caracterizează şi încearcă să se stabilizeze în organizaţia care îl atrage cel mai mult. -Stabilizarea. În această etapă individul se stabilizează pe o anumită ocupaţie şi într-o anumită organizaţie,gândind pe termen mai lung viitorul său. Acesta vrea să aibă succes ,îşi desemnează priorităţile,se focalizează pe activităţile esenţiale pentru a-şi îndeplini obiectivele, preocuparea principală devenind promovarea rapidă şi sporirea statutului profesional. -Avansarea şi menţinerea. În această etapă individul se concentrează pe atingerea urgentă a obiectivelor profesionale şi pe menţinerea progresului în organizaţie. -Finalul carierei (în jurul vârstei de 55 ani). În această etapă,se desprind trei traiectorii distinctive:creşterea,menţinerea şi declinul. Pentru unii indivizi această etapă corespunde unei perioade de creşteri continue în statut şi influenţă în cadrul organizaţiei (creştere).Pentru alţii este
momentul în care au atins cel mai înalt nivel de responsabilitate şi statut,de care sunt capabili sau pe care şi-l doresc (menţinere). Informarea reprezintă o cerinţă esenţială a societăţii moderne. Un individ puternic, adaptat cerinţelor sociale şi economice - este un individ bine informat. De aceea, pe lângă cunoaşterea abilităţilor şi intereselor personale, serviciile de consilierea carierei adulţilor trebuie să faciliteze accesul la informaţii actuale şi veridice asupra cererii şi ofertei de pe piaţa muncii locală / naţională, situaţia celor mai căutate meserii sau a celor uzate moral, să permită familiarizarea cu aspecte practice ale diverselor profesii, să ofere sugestii asupra celor mai utile modalităţi de căutare a unui loc de muncă. Explorarea educaţională şi ocupaţională are ca scop căutarea şi interpretarea informaţiilor privind traseele educaţionale şi piaţa muncii. Planificarea carierei se bazează pe punerea în relaţie dinamică a primelor două etape. Activitatea de informare referitoare la oportunităţile de dezvoltarea carierei trebuie să se realizeze de a lungul întregii vieţi a individului . Informaţiile pot fi asimilate şi interpretate în moduri diferite de persoane cu diferite niveluri de educaţie, de o anumită vârstă, gen, mediu socio economic şi cultural de provenienţă sau apartenenţă familială. Informații utile privind cariera pot fi obținute prin consultarea: http://europass.cedefop.europa.eu/ro/home Europass vă oferă cele cinci documente cu ajutorul cărora competențele și calificările pot fi înțelese în mod clar și cu ușurință în Europa, Europass deschide porțile către studii și muncă în Europa. EURES este portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă: https://ec.europa.eu/eures PLOTEUS este portalul oportunităților de învățare existente în spațiul european, are scopul de a ajuta elevii, solicitanții de locuri de muncă, muncitorii, părinții, consilierii carierei și profesorii pentru a afla informații despre educație în Europa. Pe portalul http://ec.europa.eu/ploteus/home_ro.htm veți găsi informații cu privire la oportunitățile de învățare și posibilitățile de formare disponibile în Uniunea Europeană. Site-ul conține link-uri ale site-urilor universităților și instituțiilor de învățământ superior, baze de date cu școli și cursuri de formare profesională și educație a adulților. Pentru a face alegeri în cunoștință de cauză, acest portal conține link-uri ce vă furnizează informații complete despre deplasarea într-o altă țară europeană: - site-uri cu descrieri și explicații cu privire la sistemele de formare europene de educație; - site-uri cu informații privind costul vieții, taxe de studii, cazare, cadrul legal și alte informații
generale pentru țările europene; - site-uri cu programe de schimb și granturi (Erasmus+) disponibile în țările europene; - date de contact, procedura de subscriere pentru burse etc. Ploteus îi ajută pe studenți, pe cei aflați în căutarea unui loc de muncă, pe muncitori, pe părinți, pe consilieri, pe formatori să găsească informații despre modalitățile de studiu în Europa: oportunități de studiu și posibilități de formare disponibile în Uniunea Europeană; sisteme de educație și formare; programe de schimb și granturi; tot ceea ce aveți nevoie să știți atunci când vă mutați în altă țară europeană. PLOTEUS, portalul ofertelor de educație din Europa, creat de Direcția Generală Educație și Cultură a Comisiei Europene oferă o gamă amplă de informații accesibile prin utilizarea motorului „Căutarea ofertelor de educație”. Selectarea și actualizarea informațiilor este realizată de rețeaua Euroguidance. EUROGUIDANCE este rețeaua Centrelor Naționale de Informare pentru Îndrumarea Formării Profesionale, http://euroguidance.eu/. Funcții principale: - furnizează informații despre oportunități de educație și formare profesională în Europa, în special pentru profesioniștii care oferă îndrumare și care trebuie să pună informațiile la dispoziția publicului larg; - sprijina schimbul de informații de calitate despre sistemele de educație și formare profesională și despre calificările din Uniunea Europeană, Zona Economică Europeană și țările Europei Centrale și de Est; - sprijină portalul Ploteus; Euroguidance este o rețea de centre care leagă sistemele de orientare în carieră din Europa, promovează mobilitatea, ajutând consilierii de orientare și persoanele fizice să înțeleagă mai bine oportunitățile disponibile pentru cetățenii europeni din Europa. ERASMUS + este programul de educație și formare lansat în ianuarie 2014, este un program ce oferă finanțarea a 200.000 de studenți anual pentru a studia și lucra în străinătate. În plus, prin intermediul Erasmus se finanțează cooperarea între instituțiile de învățământ superior din Europa. Programul sprijină elevii, studenții, profesorii sau personalul universitar care dorește să predea în străinătate, personalul din întreprinderi.
8. Antreprenoriatul,optiune
de cariera
Antreprenoriatul se referă la capacitatea unei persoane de a-şi pune în practică ideile. Aceasta implică inovare, creativitate şi asumarea unor riscuri, precum şi capacitatea de a planifica şi de a gestiona proiecte pentru realizarea unor obiective. Aceasta reprezintă un sprijin pentru orice persoană în viaţa cotidiană privată şi publică, sporeşte gradul de conştientizare al angajaţilor cu privire la contextul activităţii lor şi sporeşte capacitatea acestora de a profita de oportunităţi, şi oferă o bază pentru antreprenorii care întreprind activităţi sociale sau comerciale. Antreprenoriatul este o competență care poate fi învățață. Nu trebuie să te naști cu această abilitate pentru a fi un antreprenor de success, dar poți deveni antreprenor de succes prin învățarea și antrenarea unor abilități. Această opţiune implică cel mai ridicat grad de risc în dinamică de pe piaţa muncii. Un antreprenor deţine o afacere şi de obicei angajează şi alte persoane. O afacerepoate fi construită de la zero, cumpărată sau achiziţionată prin franciză. Antreprenoriatul implică mari riscuri financiare, dar şi mari recompense. Cei mai mulţi antreprenori au mai puţin de 20 de angajaţi. Antreprenorii sunt persoane care au ca valoare creativitatea antreprenorială,preţuiesc independenţa, entuziasmul şi succesul. Au o toleranţă ridicată la ambiguitate şi unloc al controlului intern. Pentru a reuşi, credinţele lor trebuie să fie aliniate cu scopul afacerii pe care o conduc. Calităţi personale pentru a începe o afacere :
Studiile au demonstrat că există unele calităţi cheie ce se regăsesc în mod obişnuit la oamenii de afaceri/antreprenori: Perseveren
;
Gândire critic ; Încredere în for ele proprii; Autodeterminare; Implicare; Motiva ie puternic ; Spirit de iniţiativă; Inteligen
i creativitate;
Asumarea riscului; Capacitatea de alua o decizie asumat ; Bun organizator; Capacitatea de a elabora o strategie de ac iune; Capacitateade a elabora un plan; Capacitatea de a comunica i rela iona cu persoanele din jur. Succesul afacerii tale va depinde atât de atitudinea ta, cât şi de calităţile tale! Dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale reprezintă un plus în formarea oricărui tânăr, reduce timpul necesar tranziţiei de la şcoală la viaţa activă, sporeşte gradul de Conştientizare al viitorilor angajaţi cu privire la contextul activităţii lor, sporeşte capacitatea acestora de a profita de oportunităţi şi oferă o bază pentru cei care vor demara activităţi industriale, sociale sau comerciale. Firma simulata/de exercitiu reprezintă o metodă interactivă de învăţare pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară a cunoştinţelor (economice, juridice, etc), o abordare a procesului de predare-învăţare care asigură condiţii pentru testarea şi aprofundarea practică a competenţelor dobândite de elevi/student în pregătirea profesională.
Firma de exercițiu este utilizată în ultimii doi ani de liceu, pe modulele de specialitate: planificare operațională, organizarea resurselor umane, marketing, în clasa a XI-a, și mediu concurențial, finanțarea afacerii și negocierea afacerilor, în clasa a XII-a. Obiectivele specifice ale aplicării acestei metode de învăţare se referă la:o dezvoltarea spiritului antreprenorial al elevilor din învăţământul profesional şi tehnic o facilitarea trecerii absolvenţilor învăţământului profesional şi tehnic de la şcoală la viaţa activă o dezvoltarea spiritului antreprenorial al adulţilor prin programele de formare profesională continua. Implementarea conceptului de “firmă de exerciţiu” îşi propune crearea tipului de întreprinzător dinamic, capabil să dezvolte un nou proces de producţie, să aducă pe piaţă un nou produs sau serviciu sau să descopere o nouă cale de distribuţie. Mai precis, firma simulată/de exerciţiu reprezintă un concept de instruire prin activitate concretă, de tip learnig by doing, în care cursantul lucrează efectiv pe un post, efectuând aceleaşi operaţii şi folosind aceleaşi proceduri şi documente ca şi un angajat real, într-o intreprindere reală, cu singura diferenţă că produsele cu care operează şi banii nu sunt reali ci simulaţi. Obiectivul general al învăţării prin intreprinderea simulată îl reprezintă dezvoltarea spiritului antreprenorial, prin: - familiarizarea cursanţilor cu activităţile specifice unei firme reale; - simularea proceselor economice specifice mediului real de afaceri; - perfecţionarea limbajului de afaceri; - perfecţionarea cunoştinţelor despre funcţionarea mecanismelor economiei de piaţă; - încurajarea spiritului competiţional, al calităţii şi al responsabilităţii; - dezvoltarea de compeţente, aptitudini, abilităţi necesare unui intreprinzător dinamic: creativitate, competitivitate, gândire critică, gândire analitică, rezolvare de probleme, luare de decizii, asumarea responsabilităţii, lucrul în echipă, initiaţive, adaptabilitate, perseverenţă, flexibilitate; - auto-organizare şi auto-evaluare a resurselor individuale.
9. Tehnici de cautare a unui loc de munca
Identificarea unui loc de muncă se poate face prin: • apelarea la o agenţie sau oficiu de plasare a forţei de muncă; • consultarea familiei, prietenilor, foştilor colegi de şcoală şi profesori, rudelor, vecinilor şi cunoştinţelor; • consultarea cu regularitate a ziarele care publică anunţuri cu oferte de locuri de muncă; • identificarea altor anunţuri cu oferte de locuri de muncă afişate la intrarea în anumite instituţii; • realizarea unui anunţ într-o publicaţie specializată; • participarea la târgurile de job-uri organizate periodic de anumite agenţii de ocupare a forţei de muncă; • solicitarea unei audienţe la o anumită firmă; • consultarea site-urilor specializate şi înscrierea într-o bază de date specializată în acest sens. În vederea desfăşurării cu succes a acestei etape de identificare a unui loc de muncă, cei interesaţi ar trebui să: • stabilească un orar săptămânal, care să facilitează organizarea activităţilor; • încerce să obţină informaţii despre natura activităţilor firmei/organizaţiei căreia urmează să se adreseze, despre importanţa acesteia, produsele pe care le oferă etc; • relaţioneze cu cât mai multe persoane, pentru a mări şansele de a găsi un loc de muncă; • consulte anunţurile cu oferte de serviciu (rubrica de mică publicitate), site-uri de job-uri (reţeaua Internet), agenţiile de plasare şi recrutare, târgurile de joburi; • contacteze direct angajatorul (firma, organizaţia); • redacteze CV-ul şi să-l trimită posibililor angajatori sau să-l înscrie în baze de date specializate.
Există mai multe strategii de căutare a unui loc de muncă : - căutarea oarbă a locurilor de muncă - situaţie în care se caută anunţuri cu oferte de locuri de muncă în ziare, reviste, anunţuri stradale, internet, relaţii oferite de prieteni, cunoştinţe etc. - căutarea focalizată - când studentul/absolventul este conştient de propriile aptitudini şi interese; deci caută ceva în funcţie de profesia pentru care este calificat; - strategia pescuitului care presupune aşteptarea locului de muncă cel mai potrivit. Pentru absolvenţi, o altă variantă este apelarea şi la Agenţia Municipală/Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă - A.M/J.O.F.M. - sau alte agenţii judeţene/regionale de plasare a forţei de muncă. De asemenea, Internetul este o resursă foarte bună de cautare a unui loc de muncă, prin site-urile diferitelor companii etc. Nu toate site-urile postează locurile de muncă disponibile sau au formulare de aplicare on-line, dar multe dintre acestea conţin informaţii utile pentru construirea unui CV şi a unei scrisori de intenţie. În orice caz, este mai bine să nu vă bazaţi doar pe internet ca să găsiţi un loc de muncă, ci să utilizaţi eficient toate mijloacele avute la dispoziţie în acest sens. Unde îi găseşti pe Internet pe angajatorii potenţiali? http://www.bestjobs.ro/ www.ejobs.ro/ www.myjob.ro/ www.ofertelocuridemunca.ro/ www.anofm.ro/ www.locuridemunca.ro/ www.job.ro/ www.munca.ro/
http://ec.europa.eu/eures/ Deci, căutaţi un loc de muncă folosindu-vă de: 1. Rubrica de mică publicitate /Anunţurile cu oferte de serviciu; 2. Site-urile de job-uri: Înscrierea CV-ului trebuie făcută în cât mai multe baze de date, pentru a putea fi găsiţi mai uşor de firmele care caută angajaţi; 3. Agenţiile de plasare şi recrutare a resurselor umane.
BIBLIOGRAFIE : Aslett, D., Ghidul Carierei de succes, Editura Alex 2000, 1999 Băban, A. - Consiliere educațională, Ed. Ardealul, Cluj Napoca 2001 Bócșa, E., Munteanu, R. - Consiliere şi orientare în carieră Eggert, M. - Interviul perfect, Ed. Național, București, 2000 Ghidul carierei mele, Centrul Educatia 2000+, 2003 Ghid metodologic, Orientarea Carierei, proiectul GIANT, ISE, 2010 Lemeni g., Miclea M., Consiliere şi orientare - Ghid de educaţie pentru carieră, Ed. ASCR, Cluj Napoca Jigau, M. - Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001 Jigău, M. - Consilierea carierei. Un model deschis și flexibil, Euroguidance, 2005 Tomşa Gh., 1999, Consilierea şi orientarea şcolară, Casa de Editură şi Presă Viaţa Românească, Bucureşti Parkinson Mark - Ghidul carierei, Ed. All Beck, Bucuresti 2002 Păuş, V - Managementul carierei, 2005 Note de curs, Curs de consiliere, 2000- 2001, UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
http://mevoc.net/publik/4Adult_Career_Counselling.pdf http://www.umfcv.ro/ccop-consilierea-in-cariera
,, Open Gates to the Knowledge of Entrepreneurship’’ Nr. 2017-1-RO01-KA219-037428
"Material realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene. Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit conţinutul informaţiei."
Co-funded by the Erasmus+ programme of the European Union