până când, până unde
ce ți-e și cu bătrîneţea cum vine ea pe înserat și e însăși seara gaură neagră în care toate cad
uneori ai în cap în loc de creierul cel mătăsos cel minunat numai o bucată de pătură udă pentru șters coridoarele de internat
alteori eşti doar visul cel visat laolaltă cu lumina albăstruie și mireasma arsei binecuvântatei rășine de brad
pînă cînd pînă unde pe toate din toate aflînd o să mai știi să te lași mestecat jumătate arbore jumătate pămînt
înțelepciunea mai nouă ce ți s-a dat să fie mormântul tău însuți din tine însuți de nici-o bătrînă plîngîndă aflat