SkiPass Magazine (decembrie 2013-ianuarie 2014)

prima revistă de schi din romÂnia

Dec. 2013 - Ian. 2014

mAgAzine

OFF-PISTE

VALeA BLAZneI O poartă spre Munţii Rodnei

COVER STORY

o zi la schi cu

PREȚ 9,9 LEI

HErmAnn mAIEr

Editorial Andrei Huțanu - redactor-șef

Publisher Robert Vasilescu robert.vasilescu@corporatemedia.ro

Redactor Șef Andrei Huțanu andrei.hutanu@skipassmagazine.ro

S

alut! Numărul acesta al revistei este, în primul rând, despre vise împlinite. Apoi, despre personalități, despre vieți care inspiră. Tânăr fiind, contaminat de virusul schiului, erau puține etape de Cupă Mondială transmise de Eurosport pe care să le ratez. Mă uitam în special la cursele de viteză, Coborâre și Super-G. Și exact în acea perioadă, circul alb era dominat autoritar de un schior cu cască galbenă, Hermann Maier, The Herminator, care, de regulă, nu dădea nicio șansă adversarilor odată ce lua startul.

Visam atunci să îl întâlnesc, deși nu știu ce aș fi așteptat de la această întâlnire.

+++ Ei bine, l-am întâlnit! Am schiat cu el, am povestit cu el, am stat la bere cu el. Nici acum nu-mi era foarte clar ce așteptam de la întâlnirea cu care m-am fălit în fața tuturor prietenilor, dar, cu certitudine, am primit cu totul altceva în final. Am plecat de acasă

convins că voi fi impresionat de performanța sportivă a acelui om, dar povestea din spatele omului a fost cea care m-a copleșit.

Editori Maria Capelos Diana Bogdan Art Director Adrian Alberto Boca adrian.boca@corporatemedia.ro Corectură Dani Belea Colaboratori George Moșuțiu, Alina Nechita, Patrice Podina, Cristian Popa, Ovidiu Pop, Florian-Rareș Tileagă, Alin Gelmărean, Cristi Dogaru Revistă realizată de CMP (Corporate Media Publishing) O divizie Grupul de Presă Român (GPR)

+++ O poveste despre urmărirea pas cu pas a drumului spre performanță, despre pregătirea până la perfecțiune a fiecarui pas, dar mai ales despre depășirea cu un dispreț suveran a obstacolelor aparent insurmontabile. Și depre emoție, sensibilitate și o imensă forță interioară. Sper ca acest număr al revistei să fie citit de cât mai mulți tineri. Sportivi sau nu. Ar fi păcat ca această excepțională lecție pe care ne-o servește cel mai de succes schior al vremurilor moderne să se irosească…

Dar mai sunt și alte lucruri de descoperit în acest număr al revistei: destinații, lucruri utile, sfaturi și așa mai departe. Vă doresc lectură plăcută și, fiindcă această ediție va ieși pe piață chiar înainte de Crăciun, vă doresc “Sărbători Fericite” și “La Mulți Ani!”.

Cele bune, Andi

T.: 0040-726153996 Adresă: Str. Nerva Traian nr. 3, bloc M101, et. 5, sector 3 ISSN 2344 – 4207 ISSN-L 2344 – 4207 General Manager Adrian Rus Director Vânzări Publicitate Radu Găvruș T.: 0040-722354115 radu.gavrus@medienholding.ro Director Producție Mihai Voivod Distribuție Burda - Press Point Distribution, Tutun și Ziare, MAV Distribution, LS Travel Retail, Calliope, Soriana Interbrands, Pro Activ Foto: Shutterstock, Flickr

Singura revistă de schi și snowboarding din România, SkiPass Magazine, caută colaboratori, atât pentru ediția tipărită, cât și pentru cea online. Schiezi sau te dai cu placa la un nivel cel puțin satisfacător și crezi că ai și talent la scris? Dovedește-o! Trimite-ne pe adresa redactie@skipassmagazine.ro un articol de 3000 de semne despre ultima ta aventură la schi și, dacă ne place, poți face parte din echipa noastră. Îți vei creea un brand personal în această lume/comunitate și, în plus, poți beneficia de ieșiri la schi plătite de alții! Ce zici, te bagi?

Abonamente Abo Press, str. Sabareni nr. 24-26, sector 6, București, office@abopress.ro, www.abopress.ro Tel.: 0724.377.220 / 0726.674.194

20

30

42

50

Sumar •

decembrie 2013 -ianuarie 2014

Schi în România

20 Poiana Brașov

58 Annaberg Destinație de familie

Cea mai cunoscută stațiune românească

62

de schi

62 Valea Blaznei Cover story

30 O zi la schi cu Hermann Maier 34 Visele se împlinesc: Am schiat cu Hermann Maier

72

Off-piste

38 Interviu cu Hermann Maier 42 Ski Amadé Super-regiunea Europei

O poartă spre Munții Rodnei

68 Legăturile de tură legături de ski “aproape” obișnuite

Snowboard

72 Cum să îți alegi un instructor de snowboard 76 Revelionul în bootsi, la Arena Platoș

Schi în străinătate

50 Hochkar Distracţie şi performanţă

56 Lackenhof Din papucii de casă, direct în clăpari

03 EDITORIAL 06 UTILE 26 Școala de schi 82 competiție

82

Hirscher, 10 podiumuri consecutive

După etapa inaugurală de la Sölden (Austria), competitorii din întrecerile mondiale de schi alpin s-au mutat în Finlanda.

80 Ca să impresionezi pârtiile

06

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Schiorul român În 1 decembrie 2012 eram pe pârtiile din Kaprun și, între două cozi la teleschi, aud niște vorbe în românește. Dar nu în româneasca poetică a lui Coșbuc, ci în aia stâlcită a lui Chicoș Rostogan. Era ceva de genul „bă, tu ghe câche ori ai coborât pă asta?” Da, mi-am zis. Suntem diferiți.

De fapt, suntem unici. Și mă îmbătam cu apă rece spunându-mi asta pentru că era Ziua Națională a României și, alături de mine,

mai erau pe pârtie alte câteva zeci de clujeni, bistrițeni și băimăreni. Era o mică Românie acolo, inconfundabilă prin amestecul de geci Salomon, pantaloni Rossignol și vorbe clujene spuse cu haznă, printre austrieci tăcuți și serioși. Era un aer de șezătoare hi-tech, veselă și șmecheră, rafinată și din topor în același timp.

Pur și simplu îți venea să zici că numai noi putem fi așa.

text și foto: Florian-Rareș Tileagă

Sigur că exagerez. Dar esența

este că noi, românii, suntem foarte interesanți când ne apucă entuziasmul pentru un sport atât de scump și de occidental cum e schiul. Sau snowboardingul. Da, și alte popoare au „faliții lor”, dar noi, românii, avem o istorie fără de care nu poate fi înțeleasă raportarea noastră la chestiuni ca tehnologia echipamentului sau tehnica de schi. Țineți cont că, înainte ca noi să aflăm de carving și GORE-TEX, eram oameni ieșiți din obscuritatea anilor de după Revoluție, în care gustul vieții era gustul TEC cu Titan Ice. Bineînțeles că am evoluat apoi spre întreprinderi mici, mașini străine, celulare, Internet și meniu mare la Mac. Dar saltul de la una la alta a fost rapid și a venit la pachet cu parvenitism și făloșenie.

Sigur, unii poate s-au născut cu carvingul în brațe și li se pare normal să nu privească nostalgic spre schiuri lungi de 2 m. Dar ce vreau să spun aici este că felul românului de a grăbi lucrurile, de a face chestii doar ca să dea bine, de a nu înțelege esența situației fiindcă îi convine suprafața ei este o dovadă uimitoare a faptului că „românul nu a copt destul”, cum zicea Caragiale.

Pe pârtie, în comportamentul schiorului, concluzia lui Caragiale s-ar traduce prin câteva atitudini excesive, pe care le voi descrie mai jos. Sunt inevitabil pitorești și, oricât aș părea de răutăcios vorbind despre ele, recunosc că și eu le-am avut. Le descriu cu înduioșare, pentru că, de fapt, vorbesc din propriile excese.

Kamikaze. E cel care zice „schiură”. Îl vezi peste tot pe pârtiile

românești (mai ales în Ardeal, Moldova și Maramureș) și-l cunoști după poziția crăcănată, căciula pe vârf de cap și

urletele pe care le scoate la coborâre. N-are niciodată nevoie de „bâte” (bețe), pentru că tehnica sa e superioară. Pentru el, cuvinte ca „evoluție”, „prudență” și „ceilalți” sunt în limba chineză. Ba chiar am avut șansa, stând de vorbă cu unul dintre ei, să descopăr denumirea pe care a găsit-o stilului său: „coborâre directă”. V-ați prins, e o tehnică nouă. Din păcate, însă, schiorul-kamikaze este echivalentul șoferului fără permis. Se urcă la volan (adică pe „șchiuri”), e beat (adică are un chef nebun să se dea), îi place viteza și se crede singur pe drum. E pericolul nr. 1 pe pârtii, fiindcă poate crea oricând coliziuni. Fiind rapid și șmecher, jandarmii montani nu-l prind niciodată, așa că nu poate fi stârpit... decât cu sniperi.

Nervosul. Când îl vezi cum urlă la copilașul lui, pe care-l învață schi cu forța, te apucă mila. Ai vrea să zici ceva, dar e copilul lui...

Cel mult, dacă ești instructor, poți să intervii impersonal și să oprești masacrul psihic dând un sfat pentru că, deh, ești în timpul serviciului... Dar nervosul tot nervos rămâne iar scenele lui de om nemulțumit vor indispune mulți schiori non-nervoși pe pârtie. Problema e că nervii lui vin nu neapărat din faptul că evoluția sportivă a copilului e lentă și cu sincope, ci pentru că el, schiorul, pierde timpul lui de schi. E o minidisperare care spune multe despre posibilitatea multor români de a avea doar o singură șansă de concediu, într-un sezon de iarnă.

Redneck-ul. Ca să nu zic „țăranul”, pentru că mi-e dragă țărănimea... Redneck-ul e schiorul care nu înțelege omenia și eleganța acestui sport atât de social. Face mizerie (la propriu) și spune mizerii, vorbește tare cât pentru cinci oameni, le are pe-ale lui orice ai zice, te ia la rost dacă nu bei cu el, tutuiește lumea, parchează prost, încurcă circulația ca să-i fie văzută mașina, te privește de sus, cu sprâncene ridicate și ochi contrariați. E schiorul care se poartă urât la Predeal și frumos la Innsbruck.

Mutul enigmatic. Nu deranjează și nu provoacă, dar e una din prezențele evidente pe pârtie. E mai taciturn decât călugării, pare că-l precede un fel de importanță liturgică și îl recunoști ușor, pentru că vrea să fie văzut. Speră să lase o dâră lungă de impresii și întrebări în urma lui, care să-i ofere statutul de schior profi, preocupat de stil și tehnică, neîntrerupt de nimicuri. Antisocial, întunecat, impresionant, mutul se crede în fimulețe artistice pe Vimeo. Când, de fapt, el își dorește din tot sufletul să fie abordat și să fie așa cum e românul cu adevărat: vorbăreț, deschis, curios.

Expertul inaccesibil. E și mai „grav” decât Mutul. Schiază excelent și vrea să ne simțim mici din cauza asta. Prin aerul de superioritate bine studiat, e volubil cu cei de nivelul lui (sau superiori lui), bea, se distrează, iese cu ei și, practic, își limitează în mod vizibil contactul la cei cu care vorbește pe aceeași limbă. E conjunctural și speriat că teritoriul sacru al priceperii sale va fi invadat de muritorii de rând, așa că turnul de fildeș în care se află e flancat cu o siguranță de sine agresivă și cu un orgoliu... neimpresionant. După ani la rând în care va dansa pe această scenă a profesioniștilor cu nimb deasupra capului, îi va fi profund dor de zilele în care știa să comunice cu oamenii.

și intră cu bocancii peste părerile celorlalți. Practic, e schiorul cu cel mai mare grad de inutilitate socială, cel mai enervant prin expansiunea orgoliului.

Așa că nu i te destăinui ca unui prieten de suflet, dacă nu vrei să se aplice pilda biblică cu mărgăritarele și porcii...

Rider-ul sectant. Templul lui e snowpark-ul și zona de freeride, fiind genul de schior / boarder care doarme noaptea cu capul pe schiuri / placă. Fuziune între expertul inaccesibil și atoateștiutor, sectantul adaugă acestor atitudini snobismul de limbaj prin îndepărtarea agresivă de limba română. Adică el caută în orice discuție despre schi prilejuri de a strecura „kicker”, „boardercross” și „off-piste”, cu unicul scop de a-i impresiona pe cei care nu le înțeleg și de a avea acces în lumea celor care sunt mai buni decât el. Nu contează că acum câțiva ani confunda placa de păr cu aia de zăpadă... Totodată, Cavalerul teuton. Adică schiorul înarmat până-n dinți: armuri la spate, la piept, cotiere, genunchiere, cască integrală, speculează ocaziile în chiar dacă pârtia neagră pe care coboară e aia de pe Feleac. E care se vorbește despre ca și când ai vedea pe pârtie un motociclist sau un maspârtii dificile, astfel cat. Dacă în sezonul trecut se încurca la teleschi, acum a încât el să spună că, de descoperit pericolele mortale pe care le implică cristianele pe fapt, nu-s grele deloc. pârtia albastră...

Pe scurt, afirmarea prestigiului personal prin minimalizarea dificultății. Pe scurt, mică Atoateștiutorul neîntrebat. E cel paradă de dispreț și ipocrizie. mai sonor de pe pârtie. Orice ai zice, el îți spune contrariul pentru că altfel nu știe cum să-și marcheze poziția. În limbaj Kenvelistul. Miroase a nou, a etichetă. ardelenesc, e ocoșul perfect. La el mergi A făcut una-două coborâri pe pârtie, anul ca să afli, ca să-ți spună, nu ca să-i spui trecut și a înțeles că sportul ăsta și ca să afle; din toate știe câte puțin (ba se mănâncă cu echipament chiar mult dacă îl enervezi) și e destul să de ultimă generație. Dintr-ăla Neechipatul. E opusul kenvelistului și nu vrea în ruptul vadă că faci ceva sau că încerci ceva, ca să pe care schiorii veterani nu capului să înțeleagă că, de pildă, costumul „dintr-o bucată” intervină cu sfaturi și recomandări agresive. și-l permit nici acum, după 20 și-a dat obștescul sfârșit odată cu anii 2000. Are schiuri din Din speriatul care nu știa ce e aia pârtie de ani de schi. Nu contează anii ’90 nu pentru că nu și-ar permite altele, ci pentru că ține și care tremura din genunchi ca un miel măiestria și nivelul, ci moda la ele ca la o Dacie care-l duce peste tot. Pentru el, tehnonou-născut, atoateștiutorul fentează legile și efectul vizual. Kenvellogia noilor echipamente este o fiță și, în războiul schi vs. bunului simț, în dulcele stil clasic românesc istul preferă, bineînțeles, snowboard, e primul

08

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

să schieze mai mult în après-ski decât pe pârtie și îl vei găsi acolo, la masă, studiinduși comportamentul, astfel încât impresia să fie maximă. care spune, cu un aer superior, că „ăștia tineri cu placa” strică pârtiile.

Paltonarul. Sau, zic unii, umbrelarul, adică omul care-și ia umbrelă când ninge.

Nu schiază și nici nu i s-ar putea reproșa

asta, dar e o figură pitorească, perfect românească pe pârtiile de schi. Are o răbdare colosală pentru că stă toată ziua la baza pârtiei, în așteptarea prietenilor / rudelor care schiază și, uneori, îl recunoști după bocceluța cu mâncare de acasă. E retras, cuminte, neexcesiv. E, probabil, cea mai plăcută prezență dintre toți cei pe care i-am inventariat aici.

Și alții... Toți ceilalți, nepomeniți mai sus fiindcă nu prea sunt pitorești, intră în uriașa categorie a schiorilor care compun majoritatea: sociabilul, modestul, naivul, expertul accesibil. Și așa mai departe.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

09

focus on Utile | centrele | fresh event de ﾃ始chiriere

10

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

„Nu vă supărați, aveți carvăre?” Înainte să schiez pentru prima oară în străină-

tate, adică în Austria, eram tare bucuros că am și eu un centru de închirieri, la Șureanu. Eram de-a dreptul fălos și, în necunoștința mea, credeam că dacă totul e îmbrăcat în lemn iar echipamentele sunt frumos aranjate pe mărimi, ca la sași, e OK. Ei bine, nu e. O fi OK pentru standardele românești de amenajare a unui centru, dar mărturisesc că experiența din Austria (și, apoi, alte câteva din Franța) mi-au domolit făloșenia. Cum să spui că închiriezi schiuri în clipa în care te afli într-un centru Intersport (sau oricare ar fi), unde totul sclipește ca într-o altă galaxie, de ți-e și frică să pui mâna pe ceva? O galaxie de înaltă tehnologie, cu o diversitate de echipamente noi și aproape noi, pe care le vezi în paginile celor mai glossy reviste de profil.

Așa că, întors în țară, m-am resemnat românește și am rămas cu ideea unui etalon intimidant de înalt. Totuși, vă asigur că esența diferenței dintre un centru românesc și unul din Alpi ține de oameni, nu de suprafețele lucioase. În secunda în care intră în centru cinci turiști care nu dau „bună ziua”, încep să probeze echipamentele de parcă n-ai fi acolo și te întreabă, peste umăr, „nu vă supărați, aveți carvăre?”, îți dai seama că trebuie... să te adaptezi. La fel, în secunda în care intri tu, ca, client, într-un centru și ești luat de sus și pe sus de un „expert” în echipamente, a cărui amabilitate n-o întrece pe cea a milițianului, trebuie... să te adaptezi. De fapt, centrele de închirieri din România sunt, din punctul meu de vedere, niște gări: acolo vezi oameni de toate felurile, cu toate comportamentele sociale posibile.

text și foto: Florian-Rareș Tileagă

Calitatea. Indiferent că schiezi la Poiana Brașov, Cavnic sau Straja, majoritatea centrelor corespund unui model unic: căsuță de lemn, reclamă săracă, ușă veșnic deschisă și/sau pridvor, în care găsești unul sau doi oameni care te servesc. De regulă e o înghesuială de echipamente de parcă atunci le-au adus din Austria, așadar primul tău gând, ca client, este „oare or fi curate?” Evident că nu; dacă ordinea e pe planul doi, curățenia e sigur pe trei-patru. Cât despre calitatea echipamentelor, trebuie să înțelegem că posibilitățile de achiziție ale centrelor nu sunt impresionante; vorbim de echipamente second-third-forth hand, plimbate deja de la un centru la altul prin țară (după ce au fost aduse, bineînțeles, de la centre din Austria și Germania, în principal). Schiurile (carve sau nu) sunt de obicei cu evidente urme de uzură, chiar dacă service-ul pentru canturi și tălpi e făcut la început de sezon și, periodic, în sezon. Cele mai rezistente, peste timp, sunt legăturile, așa că dacă ele nu sunt OK, fii sigur că restul elementelor schiului sunt și mai uzate.

Pare bizar, dar nu toți clienții cer schiuri carve. Încă mai au trecere schiurile drepte (dar zilele lor sunt numărate).

Extrem de puțini turiști întreabă de radius și doar câțiva sunt interesați de tipul de zăpadă în care vor schia. În schimb, cu toții vor să se asigure că lungimea schiurilor e potrivită în raport cu înălțimea lor. Ceea ce e bine. Cât despre

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

11

Utile | centrele de Închiriere

înșirate frumos, schiurile din centrele de închiriere din România sunt, de fapt, achiziționate la a treia sau a patra mână

snowboard, pretențiile sunt mici; cel mult vor placă pentru că simt că asta e moda și dă bine. Eventual există o mică nelămurire legată de lungime, dar și aia e relativă dacă omul se vede deja cu placa în mână.

Concurența. Sunt stațiuni în România în care centrele de închirieri sunt ca tarabele cu hamsii din Costinești. Aproape că te încurci în echipamentele agățate pe pereții exteriori ai centrului (strategie de marketing?) și nu faci nici doi pași între două centre; dar asta, nu-i așa, îți oferă o bună comparație între prețuri.

De obicei, prețurile la concurență mare sunt apropiate între ele și scad spre infima sumă de 20 lei / echipament complet. Altele sar binișor peste 50 lei și motivează cifra prin calitatea înaltă a echipamentelor oferite. Dar aici există o problemă: în loc să alinieze prețurile și să elimine materialele proaste, centrele preferă să diferențieze tariful în funcție de echipamentul slab (pe care nu îl mai ia nimeni) și echipamentul bun (care se cere). Desigur, profitul crește, dar demonstrează o lipsă totală de preocupare din partea centrelor pentru imaginea clientului.

Clientul. În România, turistul cere cam aceleași lucruri:

schiuri carve, clăpari, plăci, boots. Nu îl interesează marca, materialul și anul fabricației. Bețe nu cere întotdeauna (oare când va pricepe românul că ele nu sunt un apanaj al începătorului?), ochelari din când în când, căști aproape deloc. Având în vedere că, de regulă, clienții sunt începători și nu cunosc posibilitățile echipamentului și ale pârtiei, din păcate pot fi ușor păcăliți de personalul centrelor de închiriere (care dau echipament slab la preț de echipament bun). Pe de altă parte, nu e normal și nici legal să reții buletinul clientului, pentru că nu ești Poliția Română, dar nici nu ai vreo garanție, în România, că se întoarce clientul cu echipamentul. Oricât ar fi de „spălat” și prezentabil acel client. Și poți să îi spui cât de frumos

12

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

vrei să nu se lase tras cu mașina pe schiuri, pe drum, pentru că nici în acest caz nu ai o garanție...

Totuși, că veni vorba de relația cu echipamentul, trebuie remarcat fenomenul tot mai cert de emancipare a schiorului român, ceea ce se vede în preocuparea lui (uneori excesivă) pentru echipament. Pentru cască, ochelari, cagulă și protecții. Evident, nu mă refer aici la clientul centrelor, ci la schiorul care nu mai este dependent de închiriere, ci își caută echipamentul său, dedicat stilului său. Aș mai preciza doar că, în ultimii ani, această evoluție a bunului gust e din ce în ce mai posibilă pentru românii cu venituri medii.

Echipamentele noi nu mai sunt neapărat un lux iar opțiuni sunt cel puțin în toate reședințele de județ din țară, ceea ce ar trebui să genereze o evoluție urgentă a bunului gust (și a atitudinii față de client) și în centrele de închirieri. O evoluție care să fie dublată de tăierea bonului fiscal la închiriere...

Visăm oare cai verzi? Eu cred că nu.

Events | Romanian Ski Days

Trei zile excepĹŁionale de schi. Printre cele mai bune trei zile de schi din ultimele sezoane.

Romanian Ski Days,

foto: www.shutterstock.com

Kaprun, 30 noiembrie-3 decembrie 2013

14

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Atmosferă excepțională și la această ediție a Romanian Ski days

Reiau povestea exact de unde am lăsat-o în numărul din octombrie când vorbeam despre ediţia 2012 a Romanian Sky Days. text: Andrei Huțanu

S

tau în acelaşi après-ski, la Parasol, tot cu o bere în faţă, cu aceeaşi plăcută moleşeală când dai de căldură după câteva ore de schi….Ca să fie un deja-vu total, ar trebui să desenez forme cu degetul pe geamul aburit şi să fiosofez în sinea mea despre solemnitate şi distracţie de Ziua Naţională. Doar că nu am dispoziţie de filosofie şi geamurile nu sunt aburite. Poate datorită faptului că e mai puţină lume, poate datorită vremii superbe şi a soarelui generos care le încălzeşte. Într-adevăr, dacă e să ne luăm strict după cantitate, mi s-au părut ceva mai puţini participanţi decât în anul anterior. Dar poate au preferat alte locuri şi am rămas eu în urmă sau poate, ca şi mine, au preferat să schieze mai mult, să profite de cele trei zile de vis pe care

ni le-a oferit gheţarul… Într-adevăr am schiat la greu, de dimineaţa până seara, de la prima până la ultima gondolă. Cu greu ne opream la masă sau la un ceai sau la o bere şi în niciun caz nu ne-am mai lăsat răpiţi de atmosfera de petrecere care ne captura instantaneu cu un an în urmă şi nu ne mai dădea drumul. Şi totuşi, nici de petreceri nu am dus lipsă. Doar că începeau la o altitudine mai mică, în parcare la Kitz 900 şi la o oră ceva mai târzie, adică pe la 15.30. Cu excepţia ultimei zile, când au oprit muzica şi ne-au salutat de vreo trei-patru ori până am înţeles că trebuie să plecăm din ciuperca de la staţia intermediară a gondolei. A fost prima oară în viaţa mea când am coborât cu gondola pe întuneric şi am impresia că instalaţia mai funcţiona doar pentru noi. N-am ratat nici atunci petrecerea cu DJ Cristian-Daniel de la Kitz 900, în schimb, seara nu am mai ajuns în Baum Bar.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

15

Events | Romanian Ski Days

Startul în prima coborâre din sezon are întotdeauna ceva special...

Și concertele din Baum Bar s-au ridicat la înălțimea momentului

Pentru că, după Kitz 900, a urmat sesiunea zilnică de râs, când stăteam vreo 15 înghesuiţi în jurul mesei dintr-un apartament şi râdeam ore în şir din orice. Plus că era ultima zi şi trebuie să recunosc că, în ciuda declaraţiilor războinice din octombrie, nu am venit cu autocarul.

Poate că sunt prea comod, poate că, vorba unei prietene cu care am schiat acum la Romanian Ski Days, ar trebui să mă uit din când în când şi la CNP-ul din buletin.

Rămâne însă căldura deosebită a serii de 1 Decembrie, când în Baum Bar a cântat Compact şi petrecerile frumoase din toate celelalte seri. Una peste alta, cel puţin la nivelul trăirilor mele nu a mai fost o nebunie totală, în schimb a fost totul mai cald, mai prietenos şi întreaga perioadă a gravitat în jurul a trei zile de schi cu care am să rămân în minte multă vreme… Aş fi vrut, totuşi, să particip la Campionatele României de Schi şi Snowboard Amatori…. Nu m-am putut însă desprinde de pârtia cea nouă, Black Mamba, o minunăţie neagră despre care am să scriu un articol separat într-una din ediţiile viitoare. Şi da, anul viitor voi fi din nou prezent la Romanian Ski Days. Şi va fi cu siguranţă altfel decât în toate cele patru ediţii de până acum, din care la trei am fost present şi eu.

16

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Events

Kalinderu escaladează gheaţa în ianuarie

Între 15 și 18 ianuarie baza pârtiei Kalinderu din Bușteni va fi luată cu asalt de cei mai buni cățărători din lume, adunați aici pentru etapa românească a Cupei Mondiale de Escaladă pe Gheață (UIAA Ice Climbing World Cup).

Competiția va avea loc pe o structură artificială complexă, construită în anul 2010 și acoperită cu gheață menținută de un sistem de refrigerare provenit din Canada și executat special pentru cele două structuri (dificultate și viteză) de la Bușteni.

Escalada pe gheață este un sport în dezvoltare, cu un număr în creștere de sportivi participanți. În acest sens, în 2014, UIAA, Uniunea Internațională a Asociațiilor de Alpinism și Escaladă cu se-

Snowboarderi de Păltiniș, uniţi-vă!

Pe 17 și 18 ianuarie, Transilvania Rookie Fest adu-

nă în parcul Arena Paltoș o parte dintre cei mai buni tineri snowboarderi din Europa. Competiția este parte din circuitul internațional World Rookie Tour și este destinată tinerilor snowboarderi sub 18 ani. În plus, pe 31 ianuarie și 1 februarie, Arena Paltoș găzduiește o nouă etapă a Campionatului Național de Slopestyle, unul dintre cele mai spectaculoase concursuri de iarnă din România, Arena Freestyle Open. Concursul se adresează atât schiorilor, cât și snowboarderilor. Pe lângă cele 12 obstacole, concursul conține și o quarterpipe session, unde cel mai bun trick va fi premiat.

18

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

diul la Berna și Federația Rusă de Alpinism (RMF) vor face demonstrații ale acestui sport în timpul Jocurilor Olimpice de la Soci, pentru a atrage includerea acestui sport în categoria disciplinelor olimpice.

UIAA a fost fondată în 1932 la Cahmonix de către 18 țări pentru a promova activitățile montane în rândul tinerilor și a crește standardele de siguranță și de protecție a mediului. Astăzi, UIAA cuprinde 97 de asociații din 68 de țări, cu un număr total de membri care depășește 2,5 milioane. Pentru România, până acum, găzduirea Cupei Mondiale UIAA de Escaladă pe Gheață este cel mai prestigios eveniment din seria sporturilor de iarnă.

Despre eveniment și la secțiunea snowboarding, pagina xx

Ski în România | poiana brașov

Poiana • GoRo

foto: www.shutterstock.com

Cea mai cunoscută staţiune de

20

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Brașov schi din România

La începutul sezonului trecut, pârtiile de schi din Poiana Brașov s-au extins la 24 de kilometri, domeniul schiabil ajungând astfel la 60 de hectare deservite de instalaţii de zăpadă artificială. text: Daniel Onea | foto: flickr.com, shutterstock.com

Modernizarea domeniului schiabil din Poiana Brașov, printr-o investi-

ţie de 28 milioane de euro, a inclus realizarea de noi tronsoane de legătură între pârtiile deja existente, cum ar fi cele dintre pârtiile Lupului și Ruia, Lupului și Postăvarul, Ruia și Sulinar, Drumul Roșu și Subteleferic, Lupului și Stadionului. De asemenea, au fost amenajate bucle alternative în zonele cele mai periculoase ale pârtiilor. În plus, domeniul schiabil a fost dotat cu 24 de tunuri de zăpadă cu elice și 120 de lăncii pentru pârtii abrupte, instalaţii care sunt suficiente pentru alimentarea pârtiilor cu zăpadă artificială. Astfel, practicarea schiului în Poiana Brașov nu mai depinde de precipitaţiile naturale.

Tradiţia sporturilor de iarnă la Poiana Brașov coboară mult în timp, în 1906 având loc aici primul concurs de schi.

Ca dovadă a acestei tradiţii îndelungate stau școlile de schi cu renume internaţional pe care le găsești în Poiană. Am intrat într-una dintre cele mai mari dintre acestea, pentru a înţelege secretul succesului centrelor de schi din Poiană.

Directorul școlii, Emil Fărcășanu, mi-a vorbit despre posibilităţile de agrement din staţiune: „Este cea mai complexă staţiune de sporturi de iarnă din România. Posibilităţile de a petrece timpul liber sunt foarte multe. Atât pe schiuri, cât și snowboard. E o staţiune su-

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

21

Ski în România | poiana brașov

Poiana Brașov dispune de 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate (Bradul - 458 m, Kanzel - 350 m, Sulinar - 2441 m, Ruia - 540 m, Subteleferic 1 - 495 m, Subteleferic 22220 m, Lupului - 2860 m, Drumul Roșu - 3821 m, Stadion - 300 m), terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri și restaurante.

perbă, care s-a dezvoltat dintotdeauna ca o staţiune internaţională. Avem o mie, două mii de turiști străini pe săptămână, pe lângă cei români. Dintre aceștia, pe săptămână, ne vin în mod constant patru, cinci sute de turiști englezi”.

Referindu-se la investiţia în pârtiile de schi, Emil Fărcășanu spune că muntele s-a schimbat. Pârtiile sunt mai late, iar totul este îmbunătăţit.

Poiana Brașov oferă atât de multe posibilităţi de petrecere a timpului liber, încât stai și te întrebi ce anume nu ai putea face. Aici ai de toate. Timp să fie. Pe

22

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

i

Accesul în stațiune se face pe două șosele modernizate, din Brașov (13 km) și Râșnov (12 km). Din București se poate folosi trenul, autobuzul sau mașina personală. Până în Brașov se poate ajunge pe următoarele drumuri: București – Brașov pe DN 1; Satu-Mare – Alba Iulia pe E81; Alba Iulia – Sibiu – Brașov pe E68; Pitești – Brașov pe DN 73.

Mănăstirea Poiana Brașov a fost înființată în anul 2000. Biserica de lemn a Mănăstirii Poiana Brașov are la demisol chilii și alte anexe. Locașul de cult este construit în stil maramureșan, cu turnulclopotniță deasupra pridvorului.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

23

Ski în România | poiana brașov

lângă schiul alpin, oferta specifică sezonului rece la Poiana Brașov permite practicarea schiului de fond, practicarea săniușului pe pârtiile special amenajate, practicarea patinajului pe patinoarul artificial sau plimbări cu sănii trase de cai.

Apres-ski și distracţie pentru toate gusturile Într-adevăr, cea mai importantă staţiune de profil din ţară este cunoscută pentru numeroasele sale oportunităţi de distracţie. Ca activităţi de apres-ski sau ca agrement pe tot parcursul anului poţi practica înot sau saună. Poţi încerca, de asemenea, un masaj la piscinele din staţiune sau gimnastică de întreţinere. Și pentru că, după masaj sau gimnastică, vei dori să îţi prelungești seara, poţi merge la bowling sau te poţi distra la mesele de biliard. Videotecile, cinematografele, jocurile electronice, programele de folclor vă pot umple și ele programul de seară. Pentru copii există grădiniţe al căror personal vorbește fluent limbi străine.

După o zi petrecută pe pârtie, te poţi retrage

24

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

în restaurantele din staţiune pentru o masă cu specific românesc sau internaţional.

Poiana Brașov este o staţiune căutată. Rezervările la cabane, pensiuni sau hoteluri trebuie făcute din timp pentru că, în ciuda numeroaselor locuri de cazare, cererea este foarte mare pe tot parcursul anului. Te poţi opri la cabane decorate în stil tradiţional montan, pensiuni rustice sau hoteluri în care vei găsi camere cu scară interioară și jacuzzi cu ecran LCD încorporat.

28

de milioane de euro s-au investit în Poiana Brașov pentru realizarea de noi tronsoane de legătură între pârtiile deja existente.

Şcoala de schi | sfaturi

Nu-urile

De obicei, pe pârtie nu se prea vorbește. Se schiază. În afară de „pe unde-o luăm acum?” și „nu vrei să-mi faci o poză?”, singurele sunete pe care ar trebui să le auzi la munte sunt cele ale schiurilor, când taie zăpada. Și, totuși, la schi se vorbește.

Mult. De fapt, un singur cuvânt e repetat într-una, obsedant, ca o tortură japoneză și îl auzi de aproape, de departe, prin viscol, neștiind cine îl spune și de unde vine. Dar îl auzi. text și foto: Florian-Rareș Tileagă

C

uvântul e „NU”. De fapt, e vorba de „nu pot”, „nu vreau”, „nu înțeleg”, „nu merge”. Adică cele mai dese expresii pe care începătorii le spun din secunda în care clăparii le intră pentru prima oară în legăturile schiurilor. Zgomotul ăla de închidere, „clac”-ul ăla metalic e, practic, momentul în care îți dai seama că e pe bune și că, de acum înainte, nu mai pășești, ci aluneci. E altă față a vieții; o schimbare de macaz care, oricât ai fi de Mihai Viteazul și oricât sport ai fi făcut la viața ta, te sperie. Transpiri instant și uiți de

26

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

toate. E un nivel psihologic de default, care întărește o veche realitate a muntelui: în fața schiului suntem toți egali.

Avocați, șoferi, medici, electricieni, șomeri, manageri PR etc. – toți tremură din genunchi ca niște viței nou-născuți și toți vor un singur lucru: să nu cadă.

Iată, mai jos, câteva tipuri de blocaje pe care, ca instructor, le-am studiat în timpul orelor de schi, la cursanți de diverse vârste. De regulă, blocajele sunt aceleași și se cam repetă, așa că miam cultivat răbdarea știind ce urmează după „vai, Doamne, o să mor!”. Dar m-am și crucit de multe ori, în sinea mea, străduindu-mă să par nesurprins... În sfârșit.

începătorului Nu-ul de la 4 la 7 ani.

E nu-ul celor care vor la mama și tata.

De obicei, nu prea spun ei mare lucru; mai mult plâng decât vorbesc și ar fi bine, ca instructor, să lași jocul să curgă și să-ți pui mintea cu ei, altfel o să vorbești singur pe pârtie încercând să explici plugul. Blocajul micuțului este, practic, nu frica de sport, neștiind ce-i aia, ci frica de străin. Cei mai mici nu fac un pas dacă părinții nu sunt acolo sau dacă nu-i văd măcar de la distanță, așa că, cel puțin la început, orele se fac în umbra lor. Dacă sunt și alți copii în aceeași grupă de schi, lucrurile sunt

simple; se încurajează unii pe alții, se îndeamnă la mișcare, apare imitația, emulația și, pas cu pas, învățarea. Cu copiii mai mărișori, de 5-6 ani, problemele apar pentru că, știind deja să vorbească (de fapt să răspundă înapoi și să zică răspicat „nu vreau și gata!”), folosesc libertatea pe care știu că o au.

Nefiind încă la școală, n-au conștiința unei minime discipline față de străin și, deci, fac strict ce vor. Dacă nu le vorbești pe limba lor și nu le dai senzația că fac bine ce fac, orice ar face, direcționându-i apoi spre ceea ce vrei tu să facă, ai pierdut trenul.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

27

Şcoala de schi | sfaturi

Nu-ul de la 7 la 15 ani.

Nu-ul de la 15 la 30 ani.

Aici nu mai avem nici lacrimile celor mici, nici sfiala celor între 7-14. Aici e cheful de vorbă al tânărului care spune ceea ce gândește și (fiindcă vorbim de blocaje), care spune „nu” în cele mai variate feluri. Blocajul vine, practic, dintr-o combinație de frustrări și neputințe fizice. Frustrări, pentru că omul nu vrea să învețe sau învață cu greu din moment ce a fost împins de la spate să o facă (de soțul/soția/iubitul/iubita care nu mai are răbdare cu el/ea și vrea să schieze în pace). E o categorie de cursanți pe care eu, unul, o numesc „categoria nevestelor expediate”.

Totodată vorbim de o puternică descurajare ori de câte ori tânărul încearcă să aplice teoria dată de instructor, dar vede că picioarele nu ascultă, frica îl paralizează iar viteza crește. Aici, rolul instructorului este de recuperator al încrederii; poate folosi un discurs matur, ușor exagerat ca stimulare, argumente motivaționale în mod declarat, ca să sublinieze tocmai planul de bătaie pe care cei doi (cursantul și instructorul) îl au de făcut pentru a depăși blocajul. Cuvântul-cheie este, aici, argumentul matur. Pe de altă parte, există multe neputințe

28

fizice. Acum e clipa în care, pentru mulți tineri, se răzbună scutirile medicale de la orele de sport din școală. Acum le pare rău tuturor.

Vor să învețe, asudă de ambiție, dar picioarele sunt pufoase, brațele sunt moi, capacitatea pulmonară e mică, splina doare, respirația e haotică. Ar vrea să pornească la cheie, dar n-au benzină. Iar lipsa tristă de combustibil generează șiruri de „vai, chiar nu mai pot”, „aș vrea să renunț, nu vă supărați”, „vin la anul, promit”, „o să merg la sală și mă pregătesc”, „o să mănânc mai puțin” și, preferata mea, „o să stau pe net mai puțin...”

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

E intervalul de vârstă pe care-l visează instructorii, pentru că e cel mai fertil teren de lucru. Copiii pricep, au mintea liberă de absolut orice, știu ce înseamnă un profesor iar dacă acel profesor cu cască pe cap știe să le vorbească în cuvinte simple despre schi, orele vor fi o evoluție rapidă spre agrement și, de ce nu, spre performanță. Teoretic, e vârsta care n-ar trebui să cunoască eșecuri în schi. Dar și aici avem nu-uri. Mai puține decât la alte vârste, dar ele există și depind esențial de limbajul instructorului. Nu mai vorbim de talent psihologic, ca în cazul orelor cu copilași, ci de măiestrie a cuvântului. Mai exact, de felul încurajant în care explici în cele mai simple vorbe frumusețea dificultății pentru fiecare pas de schi. Că e plug, ocolire, punctare, ridicare din căzătură, toate trebuie făcute întâi de instructor și, apoi, de instructor împreună cu copilul. E nivelul de reciprocitate rapidă, care se confundă în mod acceptat cu prietenia, fără ca asta să afecteze evoluția schiorului. Dacă, însă, instructorul face paradă de știință, lungește orele (și, deci, profitul...), n-are chef (și o mai și arată...), explică sec, urlă dictatorial (da, încă se practică!), copilul va aștepta, cuminte, să se termine ora.

Dar va fi un inhibat pentru care sportul va însemna frustrare și efort inutil. Așa că nu-ul lui va fi, de cele mai multe ori, un „nu” interiorizat, ulterior orelor de schi, în timp ce instructorul își va număra banii.

Nu-ul de la 30 la 45 ani.

E adultul cu mintea plină și turată la maximum de slujbă, familie, viață. E aproape imposibil să mai găsești în mintea lui un centimetru de atenție curată, neîntreruptă pentru un sport atât de tehnic cum e schiul. Din nou, instructorul trebuie să aibă toate cuvintele la el. Să știe cum să-l deconecteze pe om și să-l ducă în acea zonă de nostalgie a jocului în aer liber și de bucurie a efortului fizic. Blocajele sunt seci, tehnice, omul înțelege cauza lipsei de concentrare și a necoordonării fizice, e perfect sincer față de situație, încearcă să o învingă dar, pas cu pas, rezistența scăzută încetinește învățarea. Mai e și stânjeneala ori de câte ori adultul cade, se strâmbă de spate, strigă de frică etc.

Aici, vorbim de reacții precum „te rog lasă-mă o secundă, îmi revin imediat”, „vreau, dar nu pot”, „mai explică-mi o dată, cu alte cuvinte”. De asemenea, la acest nivel de confruntare adultă e nevoie de tact, răbdare și realism. Nu mai merge cu vorbe dulci de încurajare americănească, pentru că nu mai ai pe cine păcăli. Instructorul trebuie să fie extrem de atent la momentele de reușită ale cursantului, ca să le evidențieze și să le transforme în etape de evoluție. Trebuie protejată cât se poate de mult acea fărâmă de inițiativă și speranță a adultului, care l-a determinat să facă schi. Dacă, însă, fărâma se pierde, adio schi.

Nu-ul de la 45 la 55 ani.

Spre uimirea mea, adulții de peste 45 de ani spun „nu” mult mai rar decât ceilalți.

Viața e, de regulă, mai așezată la această vârstă, marile zbateri de afirmare au cam trecut, orgoliul profesional s-a mai potolit și a rămas, în cazul celor care bat palma cu instructorul, o disponibilitate frumoasă pentru relaxare prin schi. Atât. Nu performanță, nu adrenalină. Schi, pur și simplu, „ca să ne simțim bine și să vedem și noi cum e”. Ei bine, vă spun eu cum e: este exact cum vă doriți. Omul are ce caută, nu? Dacă adulții

tineri, de până în 35-40 de ani, văd în schi un început iar pretențiile lor sunt înalte pentru că încă au viața în față, adulții de 50-55 de ani privesc îngăduitor și fără mari așteptări toată povestea asta. E și motivul pentru care mintea lor se curăță de presiuni personale și primește ca un burete sfaturile instructorului.

Singurele lucruri care nu merg perfect sunt oasele, mușchii, articulațiile. Dar, cu puțină muncă, se „ung” și ele, așa că, până la urmă, singurul „nu” despre care am putea vorbi este al instructorului, care cu siguranță îl subestimează pe adultul de 55 de ani...

Concluzie.

Nu e niciun miracol că unii schiază iar alții nu; pur și simplu n-au încercat sau, dacă au încercat, au zis „nu” prea iute. Ceea ce nu știe niciun începător este că, dincolo de orele chinuitoare de început, cu lacrimi și zeci de nu-uri, se întinde o lume plină de da-uri. Da pentru pârtii mai grele, echipament mai șmecher, stațiuni mai bune. Adică „da” pentru cheltuială serioasă.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

29

Aqua 01: școala de ski | Cluj

sport pe tot parcursul anului.

De la grădiniţă!

O nouă şcoală de schi şi snowboard va funcţiona din acest an la Cluj-Napoca.

Unicitatea acesteia, comparativ cu alte şcoli de profil din ţară, constă într-un program complet de pregătire a elevilor, pe tot parcursul anului. text: Alina Nechita | foto: Grădinița Millenium

P

entru o mai bună dezvoltare motrică a copilului, dar şi pentru creşterea corespunzătoare a masei musculare este indicat să pregătim copilul constant, 12 luni pe an.

Se poate alege între înot, role sau atletism, acestea fiind cele mai indicate sporturi, susţine Claudiu Gheorghiţă, antrenor de schi. Tot el spune că, astfel, copiii sunt mai pregătiţi, mai mobili şi dobândesc o anumită siguranţă care le creşte doza de curaj şi încredere în propriile forţe.

Claudiu Gheorghiţă îşi doreşte să-i antreneze pe micuţii clujeni încă din 2009, când a înfiinţat un club de sport, Aqua 01, împreună cu un prieten, antrenor de înot. De pe atunci au gândit un program care să se desfăşoare tot timpul anului în parteneriat cu grădiniţele clujene şi, prin intermediul căruia, să poată urmări dezvoltarea fiecărui elev în parte. În 2014 ideea a devenit realitate. În Feleac, pe Dealul Clujului, la doar 20 de minute de centrul oraşu-

30

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

schi vs snowboarding Circulă o legendă printre practicanţii schiului cum că, dacă ai început cu acest sport, snowboardul nu se mai poate învăţa atât de uşor, ba, în unele cazuri, îţi poate părea imposibil să îţi ţii echilibrul pe placă. Claudiu Gheorghiţă m-a asigurat, însă, că lucrurile stau cu totul altfel. ,,…schiul este una, în timp ce, la datul cu placa ai nevoie de mobilitatea şoldului. Cu alte cuvinte, nu au legături de interdependenţă, aşa că nu se anulează reciproc. Mai exact, dacă vrei snowboard trebuie să ai pe cineva care să-ţi arate mişcările potrivite, exact ca atunci când iei lecţii de schi”. Aşa că, am decis! Eu am început cu schiul şi, în această iarnă, voi pune picioarele pe placă, pentru prima oară în viaţa mea (am şi uitat acele 10 minute de încercări eşuate pe pârtia de la Borşa, în 1999, fără instructor). Oricum, vă ţin la curent cu toate amănuntele experienţei pe care o voi trăi în postura de învăţăcel într-ale snowboardului.

lui, pârtia are ratrac şi tunuri de zăpadă. Şi nu e doar atât, există tronsoane amenajate pentru pasionaţii de snowboard sau pentru cei care doresc pur şi simplu să încerce senzaţii tari cu colace uriaşe.

Psihologii spun că recompensarea copilului, indiferent de nivelul de performanţă, este foarte importantă. Antrenorii de schi şi de înot de la Clubul Aqua 01 din Cluj, cei care au gândit proiectul complex de sport pentru copiii clujeni, organizează, spre deliciul celor mici, la finalul fiecărui stagiu de pregătire, un concurs serios cu premii pentru toţi participanţii.

Un proiect complex include şi o viziune măcar pentru viitorul apropiat. Aşadar, pentru că toţi copiii merită să se bucure practicând sportul, chiar dacă nu sunt pregătiţi psihic sau motric să facă performanţă, Claudiu Gheorghiţă a început o colaborare cu Asociaţia Autism Transilvania. Copiii de aici, în funcţie de dorinţa şi capacităţile lor, pot învăţa să alunece pe schiuri sau chiar să execute câteva viraje, dar şi despre acest proiect vă voi spune, mai multe, în curând.

Copii de la grădinița Millenium din Cluj-Napoca pe pârtia de la Feleac

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

31

cover story | Hermann maier

Cover Story

O zi la schi cu Her ann aier Domeniul schiabil: Flachau, Ski AmadĂŠ

32

m

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Patru globuri mari de cristal în Cupa Mondială, două medalii olimpice de aur (plus încă două de alte culori), trei titluri de campion mondial (şase medalii cu totul dacă luăm în considerare toate metalele), 54 de victorii în Cupa Mondială (cele mai multe după Ingemar Stenmark), cele mai multe puncte obţinute vreodată în Cupa Mondială… Hermann Maier, THE HERMINATOR, omul care când lua startul în Cupa Mondială ceilalţi trebuiau să aştepte o greşeală a sa pentru a avea o şansă. text: Andrei Huțanu

Visele se împlinesc...

Mă uit la tipul şaten care sta în faţa mea pe o canapea mov, total nepotrivită pentru o cabană de pe pârtie din Austria şi nu văd niciun super-erou. Nici renul mov şi sclipitor de pe etajera din spatele capului său (o culme a kitsch-ului), dar nici zâmbetul cald pe care îl afişează el în ambianţa plăcută a apres-skiului nu ajutau la imaginea tipului dur pe care mă aşteptam să-l întâlnesc. Am schiat o jumătate de zi cu idolul meu din tinereţe şi nici măcar durerea ascuţită din umărul drept pe care mi l-am paradit în singura căzătură din ultimele patru-cinci sezoane ­nu-mi poate şterge zâmbetul fericit de pe faţă. E drept, omul şi-a respectat statutul: retrăiesc acum emoţia pe care am trăit-o dimineaţa când aşteptam împreună cu alte câteva zeci de ziarişti şi oficialităţi şi, după o întârziere atent calculată, am auzit un puternic „Morgen!” şi l-am văzut apărând, cu o cască neagră, nu cu celebra cască galbenă din vremea când concura, dar altfel neschimbat.

E de-a dreptul şocant cât de puţin s-a schimbat omul ăsta în 10 ani! După ce a captat atenţia întregii asistenţe, a aşteptat răbdător să se termine speech-urile, a spus şi el câteva cuvinte cu care a smuls hohote politicoase de râs şi am purces pe pârtie. Și aici Hermann Maier şi-a arătat

statutul de vedetă: ignora destul de evident ziariştii care-l înconjurau la fiecare oprire, schia suficient de tare cât să fie întotdeauna primul şi să nu fie incomodat de ceilalţi (chiar dacă nu şi-a închis clăparii niciodată, era suficient de rapid), iar la regrupări se arăta lipsit de răbdare şi nu aştepta pe nimeni, întârziaţii făcând eforturi să ajungă la baza pârtiei sau pe telescaun suficient de repede pentru a nu pierde contactul. Poate că experienţa noastră a fost şi văduvită de faptul că eram singurii jurnalişti străini, astfel încât se vorbea numai în germană şi doar când cineva ni se adresa direct auzeam şi noi ceva cuvinte în engleză şi înţelegeam şi noi ce se vorbeşte. Oricum, eu eram satisfăcut că am rămas lipit de el tot timpul. Chiar dacă nu trăgea de loc, vă rog să mă credeţi că nu era la îndemâna oricui acest lucru! Grupul se întindea rapid pe toată lungimea unei pârtii, în condiţiile în care niciunul dintre jurnaliştii prezenţi nu era nici pe departe la prima experienţă pe schiuri. Însă, în ultima instanţă, momentul maxim al zilei a fost, surprinzător, perioada relaxată petrecută după schi. Am descoperit un om cu o poveste fascinantă, un om cu o forţă imensă care a devenit cel mai bun în momentul în

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

33

34

u

Hermann este stați ac M uniium aier imaginea Flacha

cover story | Hermann maier

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Ne-am luat schiurile în spate și am pornit spre Gondolă

care natura şi soarta îi erau potrivnice şi s-a menţinut cel mai bun când divinitatea l-a pus din nou la încercare şi când nimeni nu-i mai dădea (din nou) vreo şansă. Dar, pe lângă forţa pe care mă aşteptam să o găsesc în el, am mai descoperit ceva: o sensibilitate surprinzătoare şi dezarmantă. Acest bărbat cu voinţa de fier era vădit emoţionat şi mişcat când ne-a vorbit despre perioadele dificile din viaţa lui: la 15 ani, pentru că nu se adapta departe de casă unde l-a trimis tatăl său pentru a se pregăti pentru Cupa Europeană avea probleme de creştere şi era atât de uşor, încât se oprea în porţi! Trimis acasă de către antrenori, şi-a revenit (un alt semn al sensibilităţii sale), şi-a reluat ritmul normal de creştere, a luat în greutate şi a început să aibă rezultate în competiţii locale şi regionale. S-a înscris apoi ca deschizător la o etapă de Cupă Mondială ce avea loc în localitatea lui natală, Flachau, şi a reuşit al 12lea timp al competiţiei. După doar un an şi o lună avea să câştige primul uriaş din carieră! Au urmat cinci ani în care a dominat copios Cupa Mondială, câştigând trei globuri mari de cristal şi 10 mici (la Super G, Coborâre şi Slalom Uriaş). Când părea că toată lumea e a lui, viaţa l-a încer-

cat din nou: un teribil accident de motocicletă i-a făcut pe medici să se declare sceptici cu privire la şansele lui de a mai merge vreodată. Despre schi nici nu mai putea fi vorba! Dar tânărul de 28 de ani avea alte planuri: lipseşte un singur sezon din activitatea competiţională şi, la doi ani după accident îşi adjudecă un nou titlu suprem în Cupa Mondială. Tot după accident, mai reuşeşte să obţină o medalie de aur şi una de argint la Campionatele Mondiale şi o medalie de argint şi una de bronz la Olimpiade.

Cred că am rămas la propriu cu gura căscată urmărind povestea acestui om şi citind emoţia din vocea şi de pe faţa sa când retrăia acele momente. A reuşit tot ce şi-a propus luând lucrurile pas cu pas şi pregătindu-se perfect pentru fiecare pas pe care l-a făcut. Dar diferenţa a făcut-o forţa mentală cu care Hermann Maier a abordat întreaga viaţă. Plec din Flachau cu o cu totul altă imagine despre Herminator şi cu totul alte sentimente decât cele pe care mă aşteptam să le am. Un lucru rămâne cert: sunt mândru că l-am cunoscut şi ziua petrecută cu el la schi are acum cu totul altă valoare! Chiar dacă recuperarea umărului va dura cel puţin trei săptămâni…

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

35

cover story | Hermann maier

Cum am schiat eu cu Hermann Maier! „Am făcut-o şi pe asta!”, aş putea spune după o jumătate de zi la schi şi o altă jumătate la apres-ski împreună cu... Hermann Maier. De mai mult timp pregăteam interviul cu marele campion austriac - după unele surse cel mai mare schior al tuturor timpurilor - aveam acceptul său (obţinut cu ajutorul doamnei Gabriele Lenger de la austria.info, mulţumim!), rămânea doar de găsit un moment potrivit. text: Cristian Popa

36

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

S

-a nimerit ca e-mailul meu către Andreas Fischbacher de la biroul de turism din Flachau, persoana noastră de contact, să pice la fix pentru această invitaţie: “Save the date: Skitag mit Hermann Maier in Flachau”. Am salvat data, mi-am spus că nu trebuie să schiezi ca Hermann Maier ca să schiezi cu Hermann Maier, l-am cooptat pe Andi în această călătorie şi am pornit spre Flachau pentru a prinde deschiderea sezonului şi momentul-cheie în jurul căruia a fost construit evenimentul din acest an: ziua de schi cu marele, inegalabilul, legendarul “Herminator”.

Întâlnirea era programată pentru a doua zi dimineaţa, la ora 9.30, în holul hotelului Lackernhof. De dimineaţă au început să apară camere de luat vederi şi oficialităţi, iar puţin după ora fixată a apărut şi el: Cu schiurile în spate, beţele în mână, în clăpari şi cu casca în cap. Probabil că pe acolo obiceiul e ca atunci când Hermann Maier apare, soarele răsare, sau a fost o simplă coincidenţă, cert e că ceaţa groasă care a persistat toată dimineaţa s-a risipit instantaneu, lăsând loc unui cer perfect senin şi soare orbitor.

Prima reacţie sinceră a fost un zâmbet pe care nu mi l-am putut stăpâni: e ceva să îl vezi pe THE HERMANN MAIER sprijinindu-şi tacticos schiurile de peretele de la intrare - cu tot cu momentul de ezitare în care aştepţi

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

37

cover story | Hermann maier

O scurtă pauză și o mică poveste cu Hermann Maier pe pârtie

cu mâna întinsă să vezi dacă pică sau stau cuminţi unde le-ai pus - şi porneşte pe clăpari, săltat, spre intrare. Ţinută “civilă”, pantaloni şi jachetă (brandul său), un pulover foarte “casnic”, o cască neagră cu un dreptunghi galben - sponsorul său - doar schiurile şi clăparii sunt din gama “Pro” - echipamentul curent de competiţie - nimic “flashy” însă. Câteva glume, strângeri de mână, o sesiune de speech-uri scurte şi la fel de glumeţe - şi gata! La pârtie, toată lumea!

La fel de tacticos, Herr Maier şi-a pus casca în cap, a luat schiurile în spate şi a pornit agale pe jos cele 2-3 sute de metri până la staţia terminus de la baza pârtiei, făcând conversaţie cu cine era prin preajmă sau strângând mâinile admiratorilor. A mai durat puţin până ne-am regrupat - eram deja o suită destul de numeroasă, incluzând primarul localităţii - echipat şi el de schi şi prezentând o formă foarte bună! - timp în care televiziunile au profitat de ocazie pentru interviuri. (foto1) Nu m-am înghesuit, stabilisem deja că vom face interviul la masa de prânz, aşa că am aşteptat liniştiţi plecarea schimbând impresii cu jurnaliştii austrieci şi germani sosiţi special pentru acest eveniment. S-a dat semnalul de plecare şi, ca tot omul, neam îndreptat spre cabluri. Fiind sâmbătă, zona era destul de populată pentru această perioadă şi să nu vă închipuiţi că a fost rezervată vreo instalaţie de cablu pentru alaiul “oficial” sau că am intrat în faţă pe banda “VIP”! Am stat frumos cu toţii la rând şi am luat loc în gondolele care ­ne-au purtat până la staţia intermediară, de unde pornesc cam toate pârtiile care ţin de staţiunea Flachau.

Urcând pe munte, aşezat confortabil în gondolă, e un moment potrivit să vezi care e starea pârtiilor şi cam ce oferă locul. Deşi în Austria nu a prea nins şi drumul a fost în mare parte uscat, Flachau e acoperit de zăpadă. Andreas Fischbacher ne-a spus că un avantaj al zonei este microclimatul care face ca zăpada să persiste foarte mult timp.

Totul e acoperit de zăpadă, iar acolo unde aceasta este vitală - adică pe pârtii - natura a fost ajutată de om: tunurile de zăpadă funcţionează continuu în afara programului, pistele fiind în condiţii impecabile. La prima vedere, domeniul e pe gustul meu: pârtii late, netede, cu ruperi de pantă, dar nu extrem de abrupte şi nici foarte lungi. Mi-au făcut cu ochiul şi numeroasele cabane şi căbănuţe, locul apărându-mi din start foarte prietenos!

Am “debarcat” în plină atmosferă de sezon de schi! În timp ce noi dădeam interviuri la ORF (televiziune publică austriacă) despre ce ştim în legătură cu Hermann Maier, dacă este cunoscut în România şi dacă şi de ce vin români la schi în Austria, omul momentului a enunţat strategia zilei - care mi-a fost reprodusă pe repede înainte de către

38

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

o domnişoară din echipa de PR - şi toată trupa a pornit la vale. Noroc că s-au oprit la doar câteva zeci de metri mai jos pentru a urca pe un alt schilift, altminteri aş fi ratat primul start al sezonului! Prima coborâre a fost deci aproape de la vârf (Griessenkareckf, 2.000 m) de unde pornesc câteva pârtii roşii late, scurte şi nu foarte complexe, numai bune pentru debutanţii la nivelul “roşu”. Complexitatea începe la Flachau ceva mai jos, iar de acolo încolo lucrurile s-au desfăşurat destul de rapid şi mă felicit că am reuşit cam tot timpul să menţin contacul vizual cu grupul de urmăritori ai campionului. După ce spunea câteva cuvinte frumoase despre pârtiile pe care urma să le coborâm, HM pur şi simplu îşi dădea drumul la vale cu un entuziasm remarcabil şi, inevitabil, în câteva secunde grupul nostru se împrăştia pe câteva zeci de metri, după skill-urile şi, mai ales, viteza de reacţie ale fiecăruia. Fiind la prima ieşire a sezonului şi după câteva luni de toamnă sedentare m-am considerat norocos că la Flachau pârtiile nu sunt extreme şi că gazda noastră se oprea la fiecare început de variantă pentru alte explicaţii. Am schiat inevitabil şi pe pârtia vedetă a staţiunii, botezată chiar “Hermann Maier F.I.S.” - pârtia care găzduieşte competiţiile de top -, şi îmi pare

rău că (fiind puţin mai în spate...) am scăpat explicaţiile celui care i-a dat numele, la fel şi evoluţia sa, deci nu pot să vă împărtăşesc decât păreri personale: Deşi e o pârtie cu înclinaţie considerabilă şi continuă pe toată lungimea ei (2.100 m, cu o diferenţă de nivel de 445 m), în lipsa jaloanelor de Cupă Mondială pârtia vedetă a staţiunii e suficient de lată şi netedă ca să poată fi abordată lejer, în viraje largi în cel mai pur stil carving, chiar dacă te-au lăsat picioarele după o zi de schi şi apres-schi. Restul pârtiilor sunt o variaţie îndestulătoare şi interesantă de pante lungi şi contrapante abrupte, numitorul comun fiind însă starea foarte bună a zăpezii şi lăţimea considerabilă. Pe partea aceasta a muntelui nu sunt pârtii de categorie “neagră”, cele “roşii” fiind însă suficient de rapide chiar şi pentru cei mai pretenţioşi decât, de exemplu, Hermann Maier.

Per total, un “mix” foarte bun pe care se pot aventura şi cei cu experienţă limitată dar şi practicanţii experimentaţi ai schiului şi snowboardului. Instalaţiile de cablu sunt peste tot (la fel şi apres-skiurile), aşa că nu trebuie să te concentrezi foarte tare pentru a schia (sau apres-schia) fără să rămâi înafara opţiunilor...

Am coborât cam toate variantele schiabile ale staţiunii pe

repede înainte, aşa că următorul punct de pe ordinea de zi a picat numai bine (cam pe când mă gândeam şi eu să îmi consult notiţele) şi tot grupul nostru vesel s-a oprit la Lisa Alm “Apres-Ski Lounge”, una dintre numeroasele căbănuţe de pe pârtie, puţin mai de fiţe, cu o temă de lemn brut şi tapiserie mov, unde un renumit Chef pregătise ce ştia el să pregătească mai bine şi un la fel de renumit DJ încălzea atmosfera. O notă mare pentru gazdele noastre primitoare şi, între felurile principale, Hermann Maier a venit la masa noastră pentru interviu. Discuţia a început relaxat - gheaţa fusese deja spartă după păţaniile de pe pârtie - şi HM a vrut să ştie şi el dacă e adevărat că am condus până acolo 15 ore încontinuu (prin ceva efect al telefonului fără fir, cele 11 ore de condus pe ploaie şi ceaţă cu care ne-am scuzat noi întârzierea de la masa oficială din seara de dinainte, au ajuns să fie 13, 15 sau chiar 17!, toată lumea fiind curioasă să îi vadă la faţă pe cei doi “temerari” auto sosiţi din România). L-am asigurat că nu au fost decât 11 ore şi că nu a fost nici pe departe atât de istovitor pe cât mersese vestea, fără însă să fim deplin credibili şi stricând probabil puţin din efectul creat... Restul puteţi citi în continuare.

Lectură plăcută!

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

39

cover story | Hermann maier

Maier: „M-am

- Povesteşte-ne pentru început despre anii tinereţii. Când ai început să schiezi? Şi care au fost paşii sprea marea performanţă?

- Am schiat pentru prima dată la vârsta de trei ani, împreună cu mama. Mama făcea acest lucru din pasiune, în timp ce tatăl meu era ceva mai grăbit, îşi propusese pentru mine, probabil, multe obiective. Am început schiul, aşadar, îndrumat de mama mea, aici în Flachau. Şi nu am început cu „plugul” (poziţia de debut, cu schiurile în V n.n.), mama m-a pus direct în poziţia de coborâre, a spus că e mai simplu aşa! (râde). De acolo totul a decurs pas-cupas, pornind de la un mic grup de schiori de aici din Flachau, care era şi echipa de schi a satului nostru, apoi am fost selecţionat în echipa regiunii Salzburg, ajungând acolo la vârsta de 10 ani şi totul mergea foarte bine.

Apoi au început necazurile. La 15 ani am început să am probleme la nivelul genunchilor. Eram destul de firav şi probabil că antrena-

40

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

mentele erau mult prea dure pentru mine. Apoi începusem antrenamentele cu porţi pentru slalom, ceea ce a fost o altă provocare: gândiţi-vă că eu aveam pe atunci doar 50 kg, în timp ce colegii de echipă cântăreau în jur de 80! Îmi era, practic, imposibil să pasez porţile aşa cum o făceau ceilalţi, oprindu-mă aproape în fiecare jalon şi, evident, pierzând timp preţios. Această problemă a întârzierii în dezvoltare a persistat aproape până la vârsta de 18 ani!

Aşa că am fost nevoit să încep să mă orientez spre altceva şi m-am apucat de lucru ca zidar.

- Cum a fost pentru tine momentul în care antrenorii ţi-au spus că ar fi bine să te apuci de altceva şi că schiul s-ar putea să nu fie pentru tine?

- În mod clar am fost motivat dintotdeauna să fiu schior de performanţă! Şi încă de la 8 ani visam să ajung şi eu campion. Apoi a venit momentul când am început să am îndoieli. Cu toate acestea

perfecţionat

privind tot timpul spre părţile mele pozitive, nu spre cele negative” text: Cristian Popa, Andrei Huțanu

nu am încetat să mă antrenez, dar şi să visez şi probabil aceasta recreaţional, ca distracţie - urcat pe munte, schi în afara pistei, m-a menţinut şi ajutat să merg mai departe atunci când mi-a fost lucruri de acest gen... cel mai greu. Totuşi, în această experienţă a fost şi un lucru bun: am învăţat o meserie şi, mai important, am învăţat ce înseamnă - Deci a venit acea cursă în Flachau (6 ianuarie 1996, cursa de slalom să munceşti pentru bani! Şi cât de greu se fac banii. A fost o lecţie uriaş contând ca etapă de Cupă Mondială găzduită de Flachau), care a pe care nu am uitat-o şi care m-a ajutat fost un moment de cotitură în viaţă şi cadin plin, mai târziu, pe parcursul întrerieră. Cum a fost acolo, ce s-a întâmplat? gii mele cariere sportive: ce înseamnă CARTE DE VIZITĂ: - Eram forerunner (cursa este precesă munceşti şi cât de important e să îţi dată de coborârea a trei deschizători, urmăreşti şi ­să-ţi realizezi visul de co„forerunners”, al căror timp este croAnul nașterii: 7 decembrie 1972 pil. După vârsta de 18 ani au început să nometrat dar nu contează în concursul Locul naşterii: Altenmarkt/Pongau apară victoriile şi de acolo am mers tot propriu-zis) - era ultimul pas spre a Rezidenţa: Flachau (Salzburg) mai sus, mai sus, mai sus... ajunge în EuroCup şi probabil ultima Înălţime: 1,81 m mea şansă. Cei care televizau cursa Greutate (activ): 94 kg (ORF) mi-au cerut să port o cameră Debutul în Cupa Mondială: 10 feb. 1996 - Pentru că am ajuns în acest punct, înamontată pe cască. Am acceptat şi am Anul retragerii: 2009 inte de a rememora cum s-a produs reînfăcut prima coborâre (prima manşă) Echipament: Atomic (până în 2007), Head toarcerea la schiul de cea mai înaltă percu camera pe cap, dar nu prea le-a fost Hobby: căţăratul pe munte, schi de tură, fotbal, formanţă şi debutul în marea competiţie, de folos, camera aceea a luat în plin motociclism cum ai rezolvat problema fizicului, creştoate porţile! (râde). Coborârea pentru terea în greutate? Ai făcut antrenamente manşa a doua am făcut-o fără cameră speciale?

Categorisit ca unul dintre cei mai mari schiori din şi a fost mult mai bine, pentru că am istorie, deţine patru titluri de campion absolut în - Nu, nu, nici vorbă, mă gândesc acum obţinut al 8-lea timp! Eram al treilea Cupa Mondială (1998, 2000, 2001, 2004), două mecă mai degrabă, la acea vreme, a fost o deschizător (ultimul forerunner) şi dialii olimpice de aur (1998) şi trei titluri de campion problemă pe fond emoţional, legată imediat după mine a urmat Alberto mondial (două în 1999 la Vail, coborâre şi SuperG, şi de faptul că mă aflam departe de casă Tomba, pentru că avea numărul 1 (la unul în 2005 la Bormio GS). Are la activ nu mai puţin - urmam o şcoală cu internat la Schladacea oră Tomba era la apogeul carierei de 54 de victorii în Cupa Mondială (24 la Super-G, ming (Schladming Ski Academy n.n.) şi n.n.). A fost foarte interesant şi cred că 15 la Coborâre, 14 la Slalom Uriaş şi 1 la Combinată) ajungeam acasă doar o zi pe săptămână, nu a fost cu mult mai rapid decât mine, palmares cu care ocupă al doilea loc în ierarhia în weekend, eram foarte tânăr, mă simpoate cu 1-2 zecimi de secundă, pentru mondială masculină a tuturor timpurilor (după elveţeam departe de casă şi acest lucru m-a că el, din câte ţin minte, a terminat pe marcat. Cred că a fost o problemă pe ţianul Ingemar Stenmark, cu 86 de victorii). Până în poziţia 5 şi eu pe 8! (Timpii cumulaţi ai acest fond psihic. Mai târziu, muncind prezent deţine recordul de cele mai multe puncte celor două manşe l-au plasat pe locul 12 ca zidar, am început să mă dezvolt. Pe adunate într-un singur sezon de un schior alpin în clasamentul general! n.n.) Deci a fost perioada carierei am avut în jur de 94 (bărbaţi) cu 2000 de puncte (sezonul 2000/2001). foarte, foarte aproape! (râde). De acolo kg - acum am 88-89, deci sunt tot cam Olimpiade: 6 prezenţe, 2 medalii de aur (GS şi Suam ajuns la Campionatul European. O pe acolo - dar nu am făcut niciodată anperG la Nagano, Japonia, 1998), 1 medalie de argint zi mai târziu am plecat la Les Arcs (Altrenamente speciale cu greutăţi, doar (SuperG, Sestriere, Italia 2006) şi una de bronz (GS, pii Savoiei, Franţa n.n.) unde am antrenamente de anduranţă şi sport Sestriere, Italia 2006).

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

41

cover story | Hermann maier

42

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

concurat în două curse de slalom uriaş. A fost prima mea cursă în CE - în prima zi am terminat pe locul secund şi a doua zi pe primul! - iar ziua următoare am mers la Serre Chevalier (sudestul Franţei n.n.) unde am câştigat din nou, iar de acolo spre Cupa Mondială şi visul meu a devenit realitate!

- Care a fost reacţia oamenilor de la OeSV (Oestereich Ski Verband - naţionala de schi a Austriei) după cursa de la Flachau?

- Ştiau despre rezultatele mele, aveau informaţii deja de câteva luni, dar desigur, având în vedere programele speciale şi foarte costisitoare prin care se antrenează schiorii de la lot pentru a deveni tot mai buni, nu le-a fost uşor să le vină să creadă cum un zidar din Flachau a putut fi mai rapid decât mulţi dintre ei....

- Ce crezi că a făcut diferenţa dintre tine şi alţii? Pentru că la un moment dat ai ajuns atât de temut în lumea schiului alpin încât se spunea că numai dacă greşeai tu puteau alţii să câştige?

- Cred că pe primul loc a fost tehnica mea! Am perfecţionat-o pas cu pas, privind tot timpul spre părţile mele bune, spre avantajele mele, nu spre părţile negative, şi încercând să le potenţez, să le ridic tot mai sus! Nu a fost doar schiatul propriu-zis, ci un efort permanent, de zi cu zi, de a fi tot mai bun, inclusiv pe perioada de vară: cum să îmi cresc rezistenţa, cum să îmi pregătesc fizicul pentru a putea aborda traiectorii mai scurte, mai directe. Acestea, combinate, au fost de succes!

- A urmat gloria şi apoi un alt moment de răscruce: accidentul de motocicletă (În august 2001, aflat pe motocicletă în drum spre casă, Hermann Maier a suferit un teribil accident, tamponându-se de un autoturism. A fost operat la Salzburg, medicii slavându-i la limită rinichii şi fiind aproape de amputarea labei piciorului drept, dar a pierdut întreg sezonul 2002 şi Jocurile Olimpice găzduite de Salt Lake City - USA n.n.)

mult mai simplu decât era înainte! A fost ceva foarte important atât pentru istoria schiului, cât şi pentru viitorul acestui sport.

- Cum a venit momentul retragerii? Fiind încă acolo sus, în vârf!

- La un moment dat mi-am dat seama că, dacă voi suferi un alt accident îmi va fi imposibil să mă recuperez! Poate aţi văzut trânta, de la Nagano... (un alt accident celebru din viaţa lui Hermann Maier, la J.O. de la Nagano din 1998, când după o căzătură spectaculoasă în proba de coborâre, a rupt toate gardurile de protecţie pentru a se ridica singur făcând cu mâna publicului, drept pentru care a ajuns direct pe prima pagină a celebrei reviste „Sports Ilustrated” şi s-a ales cu renumele de „The Herminator” n.n.) Ei bine, mi-am dat seamă că nu mai am acelaşi organism şi că, după o căzătură mult mai mică decât aceea, e posibil să nu mă mai recuperez şi că e important să rămân sănătos cât mai pot...

S-a retras din competițiile sportive în 2009 Maier s-a retras din circuitul sportiv în plină glorie, înainte de debutul sezonului 2009/2010, la vârsta de 36 de ani. S-a întors în orăşelul de baştină, Flachau, în regiunea Salzburg, unde se ocupă acum de şcoala de schi a familiei iar împreună cu fratele său, Alex, are o linie de îmbrăcăminte, este sub contract cu câţiva dintre vechii lui sponsori pe care îi reprezintă şi pune umărul la promovarea staţiunii şi regiunii. Ca schior a mai participat doar în curse extravagante, precum competiţia Polului Sud, la Cercul Arctic, acum doi ani. Ne-a mai spus că pe moment nu se gândeşte să devină antrenor la nivel de competiţie, antrenoratul rezumându-se la clienţii şcolii sale de schi.

- A fost un moment greu şi a durat foarte mult până când am revenit pe schiuri şi în mod special în curse. Am avut un handicap major... pentru ca să te menţii în frunte nu e uşor! Am revenit însă şi în 2004 am câştigat din nou Cupa Mondială şi asta a fost!

- Ai început schiul în anii `90 şi ai terminat recent, cum vezi evoluţia schiului de performanţă în tot acest timp şi în ce fel tehnica schiului s-a modificat şi a influenţat performanţa?

- Aaa, a fost perfect! Iar lucrurile văzute din interior au arătat şi mai bine: cu schiurile „carving” este mai uşor pentru toată lumea să schieze. Trendul a fost dat de snowboard, unde s-a văzut prima dată avantajul curburii siluetei plăcii, apoi a urmat la schiuri, unde a fost vorba în mod clar de o adevărată revoluţie. Remarcabil e că, la nivelul echipamentului, au apărut atâtea feluri de schiuri, pentru fiecare schior, stil şi pârtie în parte. A fost poate şi unul dintre motivele care i-a ajutat pe mulţi schiori care au renunţat să revină după 3, 4 sau chiar 10 ani, fiind totul

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

43

cover story | Hermann maier

Ski Amadé

super-regiunea Europei

Ski Amadé (botezată după numele marelui compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart) se află în centrul Austriei şi se prezintă ca noua stea a schiului austriac, o super-regiune formată prin cooperarea dintre regiunile Salzburger Sportwelt (din care face parte şi Flachau), Schladming-Dachstein, Gastein, Hochkonig şi Grossarltal, clasându-se ca a doua arie schiabilă ca suprafaţă din Europa. text: Cristian Popa

44

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Z

ona totalizează 760 de kilometri de pârtii şi 270 de instalaţii de cablu şi se ambiţionează ca de la an la an să ofere noi atracţii turistice, complementare sportului de iarnă, cum ar fi un pod suspendat la 2.300 m altitudine în Gastein, telescoapele de observaţie de la Hochkönig, sau “pârtia muzicală Planai”, din Schladming-Dachstein. Investiţiile anuale se cifrează la 70-80 milioane euro care se duc în mare parte la infrastruc-

tura pentru transport şi producere a zăpezii (cca. 25% din cheltuielile operaţionale sunt destinate producerii zăpezii artificiale!), managerii staţiunii lăudându-se că 90% din pârtii au zăpada garantată!

i

Orăşelul este accesibil fiind chiar pe Autostrada A10 care leagă Salzburg de Villach, la 80 km de Salzburg.

Aşezarea are doar 2.000 de locuitori, dar o capacitate de cazare de peste 11.000 de locuri în hoteluri şi pensiuni.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

45

cover story | Hermann maier

Flachau

noutate şi ambiție

F

lachau face parte dintr-un club extrem de restrans și de select, format din doar patru stațiuni austriece în care se organizează etape de Cupă Mondială în fiecare an. E drept că acum vorbim doar de slalomul feminin (în nocturnă!), dar acum câțiva ani erau obișnuite aici concursurile masculine de slalom uriaș. Într-adevăr, am schiat pe pârtia de Cupă

46

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Mondială (care acum se numește “Hermann Maier”, cum altfel?) și pot să vă spun că are tot ce-i trebuie: e înclinată, cu multe decompresii, cu schimbări de pantă, cu inclinare laterală pe alocuri, cu zone ascunse la viteză mare, ce mai, o plăcere! Mai ales că în ziua în care m-am dat eu pe ea era acoperită exclusiv de zăpadă artificială, rece și bine înghețată în ciuda vremii frumoase, așa încât m-am bucurat și de o suprafață rapidă. Și restul pârtiilor pe care am schiat ­mi-au plăcut, chiar dacă nu au reușit să mă facă să

Flachau se află chiar în centrul platformei Ski Amade, dar nu trebuie să te deplasezi deloc pentru a avea parte de schi de calitate. Oricum, există doi factori subiectivi ca argumente pentru calitatea pârtiilor: pe de-o parte aici s-a născut, a crescut și s-a antrenat Hermann Maier, cel mai rapid și mai de succes schior din istoria modernă a acestui sport, pe de altă parte în acest sezon se împlinesc 20 de ani de când aici se organizează etape de Cupă Mondială. text: Andrei Huțanu

zâmbesc precum cea de Cupă Mondială. Oricum, impresia pe care am avut-o la primul contact cu zona a fost că e mult mai mare și mai variată decât pare când te uiți de jos sau când începi să urci cu prima gondolă. Și vorbesc doar despre versantul dinspre Flachau, căci doar aici am schiat. Pârtiile prin pădure, largi și confortabile care coboară până la nivelul stațiunii, la 930 de metri se continuă cu altele desenate în golul alpin până la 1.991 de metri. Asta înseamnă o diferență de nivel de peste 1.050 de metri,

ceea ce e destul de mult. Domeniul schiabil ­Snowspace Flachau, cum se numește, se întinde, de fapt, pe trei munți și cuprinde trei zone distincte: Flachau (cea pe care am schiat și pe care v-am descris-o mai sus), Wagrain și Alpendorf-Sankt Johann. Anul acesta, austriecii au unit cei doi versanți ai domeniului Wagrain (înainte trebuia să parcurgi o mică distanță cu mașina sau cu autobuzul) și au făcut-o în stil mare: au construit telecabina cu cea mai mare distanță de cablu suspendat din lume. Cu alte

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

47

cover story | Hermann maier

Flachau altitudine maximă

1.991 m altitudine minimă

Și din apr de F ès lu lacha-ski at u în u rile seamsu nt ă

930 m

48

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

numărul de pârtii

54

lungime totală

350 km

De la ultima stație a Gondolei se mai urcă cu telescaunul spre pârtiile din golul alpin

cuvinte, avem doi kilometri de cablu fără niciun pilon de susținere. Dacă mai punem la socoteală că cele două telecabine au o capacitate de 130 de persoane fiecare și că plutesc la 238 de metri deasupra solului, mi se pare evident că vorbim de un proiect unic. Acum a mai rămas izolată doar o mică zonă schiabilă la Sankt Johann, deservită de două teleschiuri și un telescaun, dar se are în vedere conectarea ei sezonul viitor. În total vorbim despre 350 de kilometri de pârtii (foarte mult pentru o zonă puțin cunoscută în România). Sunt 30 de pârtii roșii, doar două negre și 22 de pârtii albastre, dintre care 7 sunt cu un grad extrem de scăzut de dificultate. Este de subliniat faptul că cele 200 de tunuri de zăpadă pot acoperi cu cristale artificiale fiecare centimetru din aceste pârtii. Și, la o temperatură de -5 grade, au nevoie doar de 120 de ore să facă schiabil întreg domeniul, fără niciun fulg căzut din cer!

Pentru freerideri oferta nu este foarte generoasă, în schimb, freestylerii au parte de unul dintre cele mai mari snowpark-uri din Austria, Absolute Park, aflat la ­Flachauwinkl, la doar câteva minute distanță cu mașina. În concluzie, o destinație interesantă, un domeniu mare care oferă ceva interesant pentru fiecare: experți sau începători, tineri sau familii cu copii, schiori sau snowboarderi. În plus, am fost impresionat de après-ski-ul Lisa Alm, mult mai mare pe dinăuntru decat pare de afară, în care era un DJ adevărat care mixa muzică adevărată, într-o atmosferă de petrecere adevărată și nu acea gălăgie ritmată obișnuită în après-ski-urile din Austria și de care, personal, încep să mă cam plictisesc.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

49

Ski în străinătate | Mostviertel

Mostviertel - iarna cu familia în Austria inferioară

Hochkar • GoUE

distracţie şi performanţă

50

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Dacă vrei să mergi la schi şi să fii sigur că ai parte de zăpadă, pârtii bune şi after-ski-uri pe măsură, Austria e locul numai bun. Sute de resorturi cu mii de kilometri de pârtii şi instalaţii pe cablu, să tot alegi! text: Cristian Popa | foto: flickr.com

Austria deţine unul dintre locurile de top ca destinaţie de iarnă la nivel mondial şi îşi onorează din plin această carte de vizită. Dar cum omul e construit complicat, în mod paradoxal, o ofertă extrem de bogată poate fi la fel de deprimantă ca şi una sărăcăcioasă, chiar dacă motivele diferă. Stresul în cazul unei oferte „bogate” este ilustrat cel mai bine de povestea măgarului lui Buridan, care a murit de foame între două căpiţe de fân! Deci, având la dispoziţie mii de opţiuni, cum putem fi „siguri” că am ales corect?! Ei bine, nu veţi găsi aici răspunsul, dar un sfat mă aventurez să dau: nu vă stricaţi vacanţele cu asemenea dileme!

Am pornit deci spre Austria gata să explorez o zonă în care, ca prizonier al şabloanelor publicitare sau al sfaturilor amicilor, nu m-aş fi oprit decât poate pentru a alimenta maşina în drum spre, de exemplu, marile resorturi ale Alpilor tirolezi. Dar, după cum se ştie, în drum spre El Dorado poţi trece pe lângă un El Dorado mai mic. Aşa se face că am descoperit o altă faţă a turismului austriac, în care comunităţi mici şi hotărâte s-au unit în proiecte comune, cu ambiţia de a prezenta o ofertă pe măsura celor mai titrate destinaţii ale momentului.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

51

Ski în străinătate | Mostviertel

Din 2005 stațiunea așteaptă schiorii cu două telescaune noi de 4 locuri, o pârtie nouă și cu o reînnoire generală a tunurilor de zăpadă.

Mostviertel este o regiune a landului Austria inferioară situată între Viena şi Salzburg, străjuită la nord de Dunăre şi la sud de un lanţ muntos al cărui cel mai înalt vârf, Ötscher, măsoară 1.893 m. Aici se află concentrate şi resorturile de iarnă ale regiunii. Deşi aflate într-o regiune relativ joasă, acestea se laudă cu un sezon prelungit, care debutează în noiembrie/ decembrie şi poate dura până în luna aprilie. Pe lângă microclimatul favorabil, una dintre investiţiile de bază ale întreprinzătorilor de aici constă în instalaţiile de producere şi întreţinere a zăpezii, aderând la conceptul de “zăpadă garantată”.

Caracteristicile cu care aceştia se promovează sunt “family friendly” şi “value for money”, două slogane care mi-au atras atenţia. La toate acestea se adaugă şi o tradiţie solidă, oamenii din Mostviertel lăudându-se că aici a fost “inventat” schiul alpin ca disciplină, mulţumită lui Mathias Zdarsky, cel care a şi organizat, la Muckenkogel, în 19 martie 1905, prima cursă de slalom din istorie! Să vedem cum stau lucrurile.

Hochkar - distracţie şi performanţă Staţiunea este situată în apropierea localităţii Göstling an der Ybbs, fiind conectată de aceasta printr-o linie de skibus-uri care face mai departe legătura cu staţiunea învecinată, Lackenhof, la poalele vârfului Ötscher. Lakenhof şi Hochkar sunt accesibile cu acelaşi skipass iar legătura de bus este gratuită. Cochetele aşezări Lackenhof şi Göstling oferă cazare în sistemul tradiţional austriac de pensiuni şi hoteluri, vizitatorii având aici la dispoziţie o mulţime de alte distracţii şi modalităţi de petrecere a timpului: un complex termal (Ybbs Valley Brine Bath Complex) pentru vizitatorii care vor să se destindă, sau activităţi de sezon, cum ar fi schiul fond, snow-shoeing (drumeţii cu rachete de zăpadă), Nordic walking (drumeţie) sau patinaj.

52

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Sus, în staţiune, însă, managerii au pus în aplicare un concept care s-ar putea să le facă cu ochiul multor turişti români, mai asemănător tipului de turism cu care suntem obişnuiţi: “totul pe pârtie”! Chiar aşa cum spune şi numele, ai totul la îndemână fără să îţi baţi capul cu deplasări la masă, la schi sau la cazare. Ideea e să ieşi din hotel în clăpari sau booţi şi să păşeşti

direct pe pârtie, să ai la îndemână restaurantul şi să poţi sta aşa până când te întorci în cameră.

Facilităţile de cazare sunt oferite de două hoteluri nou-nouţe, JoSchi Sporthaus Hochkar, un hotel de patru stele (complet renovat în 2013) şi un hotel “popular” din lanţul Jufa (dat în folosinţă recent), investiţiile cumulate totali-

Ski în străinătate | Mostviertel

Hochkar este cea mai sigură stațiune din zonă din punct de vedere al zăpezii, aceasta rămâne practicabilă până la începutul lunii mai.

zând peste 10 milioane de euro. De altfel şi aici, aşa cum am văzut în mai toate staţiunile vizitate în Mostviertel, întreg profitul este reinvestit în creşterea calităţii infrastructurii, preocuparea fiind pentru consolidarea unei poziţii solide pe piaţă.

La capitolul schi&snowboard, Hochkar se laudă cu pârtii variate, de la cele simple, numai bune pentru cei care păşesc pentru prima dată în lumea schiului şi snowboardului, până la pârtii de clasă mondială unde s-au antrenat campionii austrieci Thomas Sykora sau Kathrin Zettel, originari din aceste locuri. ­Le-am testat într-o zi excelentă, ajungând pe munte dinspre Göstling, parcurgând câţiva kilometri de viraje în ac de păr, pe un soare orbitor după ce noaptea dinainte a nins încontinuu, la o temperatură ambientală de -10 grade. Mai pe scurt, vremea perfectă pentru munte. Peisajul era ireal, pentru prima dată am văzut brazi înalţi de câteva zeci de metri îmbrăcaţi complet în zăpadă!

Zăpada abundentă care trebuie să fi dat ceva de furcă personalului, pârtiile cu înclinaţie mare fiind încărcate

54

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

încă de zăpadă puţin bătută. Stând în centrul staţiunii (zona hotelurilor şi restaurantelor) ai în faţă trei piscuri pe care, practic, se desfăşoară toată zona schiabilă: în stânga Leckerplan (1.782 m) mai împădurit, în faţă Hasing (1.728 m) iar în dreapta vârful Hochkar (1.808 m) aproape golaş. Instalaţiile de cablu pleacă spre toate cele trei direcţii, conexiunea între variantele disponibile fiind foarte simplă. Vizibilitatea este de asemenea excelentă, 360 de grade, cu marcaje clare, fiind cvasi-imposibil să te dezorientezi. Am găsit aici de la pârtii late, drepte şi abrupte - o plăcere să schiezi, chiar şi spre după amiază, când au început să se formeze moguli de zăpadă, mulţumită “pulverului” uşor - până la coborâri lungi şi sinuoase prin pădure. Pârtiile marcate cu roşu mi s-au părut puţin mai tehnice decât media pistelor “intermediare”, unele dintre ele fiind mai degrabă apropiate de marcajul negru, iar cele negre, într-o zi frumoasă cu zăpadă bună, fiind abordabile în totalitate. O varietate deci numai bună pentru progresia de la “fun” la sport. În partea inferioară a staţiunii se află zona şcolilor de

Stațiunea Hochkar a intrat într-o fază de modernizare în sezonul 2005/2006, cu o investiție de peste 7 milioane euro.

Hochkar k Altitudine - 1.380 -1.800 m k Infrastructură - 10 skilifturi (capacitate 16,000 pax/oră) şi două “carpete magice” (benzi rulante pentru copii) k Kilometri de pârtie - 18 km - (5,5 km uşoare, 10 km intermediare, 3,5 km dificile)

Tichete şi şcoala de schi Preţul unui tichet de o zi este de 36 euro,- pentru un adult şi 20 euro,pentru un copil între 5 și 15 ani.

Tinerii între 16 şi 19 ani au tariful “Youth” EUR 31/zi. Copiii sub 5 ani însoţiţi de un adult sunt primiţi gratuit.

De altfel, vizitatorii beneficiază de o ofertă specială în ton cu conceptul “family friendly”: cardul “Snowman” care la doi adulţi plătitori oferă gratuitate la doi copii de până la 12 ani. Oferta este completată de reducerile uzuale progresive, în funcţie de volum, un skipass pentru 5 zile fiind de 149,50

euro pentru adulţi, respectiv 82,50 pentru un copil.

Un curs de schi sau snowboard de 3 zile, de la începători până la avansaţi, poate fi achiziţionat la 95 euro http://www.hochkar.com/en/winter

skipass

schi utilată cu benzi rulante, aşa-numitele “carpete magice”, una cu o lungime de 30 şi alta de 100 m. În fiecare seară de joi şi vineri, între orele 18 şi 21, pârtia deservită de telescaunul Alm este iluminată, fiind deschisă schiului nocturn. Distracţia este completată de snowpark-ul “Funpark Hochkar”, modernizat recent, “cel mai tare din estul Austriei” - dacă ne luăm după reclama oficială - care pune la dispoziţia boarderilor şi freestyler-ilor o mulţime de posibilităţi de a-şi testa îndemânarea.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

55

Ski în străinătate | Mostviertel

Mostviertel - iarna cu familia în Austria inferioară

Lackenhof • GoUE

din papucii de casă, direct

56

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

în clăpari

Acelaşi concept de “schi la uşa casei” îl oferă şi micuţa şi cocheta staţiune Lackenhof aflată 20 km mai la est de Göstling, un sătuc cu o ofertă largă de cazare şi cu o bună selecţie de pârtii desfăşurate pe versanţii Ötscher, pârtii care pleacă chiar din sat. text: Cristian Popa | foto: flickr.com

Nouă skilifturi (inclusiv o “carpetă magică”), 20 km de pârtii amenajate - cu câteva variante “albastre” lungi şi domoale - precum şi un snowpark. Vestea şi mai bună este că în orice direcţie urci sau cobori dai peste o căbănuţă unde poţi “trage pe dreapta” pentru o gustare şi... ceva pe lângă. (De gustat berile locale dar şi rachiul de pere - birne ­schnapps - un element de culoare, specific în întreaga regiune, Mostviertel fiind „patria” perelor.)

Oferta localităţii este completată de cei 21 km de pistă amenajată special pentru practicarea schiului de fond. Cei dornici de un moment spiritual pot da o fugă până la un renumit loc de pelerinaj catolic, Mariazell, localitate aflată la doar 30 km. O curiozitate şi extravaganţă a locului este ferma unui crescător de... lame (da, chiar Lama andină!), care oferă excursii pe munţi acompaniate de aceste animale care cară docile bagajele turiştilor. www.lachenhof.at

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

57

Ski în străinătate | Mostviertel

Mostviertel - iarna cu familia în Austria inferioară

Annaberg • GoUE

destinaţie de familie

58

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Pârtii: 20 km (9 km uşoare, 7 km intermediare, 4 km dificile, deservite de nouă instalaţii de cablu, inclusiv două benzi rulante, dintre care una de peste 100 m acoperită. text: Cristian Popa | foto: flickr.com

Predomină deci pârtiile lungi cu grad de dificultate redus, făcând din Annaberg o destinaţie de dorit pentru familiile care vor să înveţe schiul alături de copii, fără a-i lăsa în afara distracţiei şi pe cei care vor să încerce ceva mai mult. Cazarea este posibilă în pensiunile din sat şi din jurul zonei de schi de pe ambii versanţi, majoritatea acestora având acces direct spre pârtii. Şi aici managerii staţiunii au investit masiv în instalaţiile de producere a zăpezii, precum şi într-un parc tematic pentru învăţarea schiului, dedicat exclusiv copiilor, Annaland. Preţul unui curs de trei zile pentru un copil este de 85 euro. Pentru doritori se pot organiza sesiuni de schi de tură, în grupuri de minimum 3 persoane. www.annabergerlifte.at Resorturile de schi ale Austriei inferioare sunt concentrate într-o zonă relativ redusă ca suprafaţă, accesul făcându-se din nord prin St. Polten, distanţa de la Viena fiind sub 150 km. La sud regiunea se învecinează cu landul Steiermark cu care şi împarte super-regiunea de schi Ost-Alpen, totalizând 30 de resorturi cu 120 de instalaţii pe cablu şi peste 300 km de pârtii.

Efortul ridicării regiunii la rangul unei destinaţii dezirabile pentru turişti din afara şi din interiorul Austriei se bazează nu doar pe munca investitorilor individuali, ci şi pe cooperarea exem-

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

59

Ski în străinătate | Mostviertel

Stațiunea Annaberg este situată în mijlocul lui Otscherland, la o altitudine între 800-1400 m. Stațiunea dispune de 6 teleschiuri, 1 telescaun cu 2 locuri și 2 telescaune cu 4 locuri.

plară de la nivelul comunităţilor locale şi regionale şi conlucrarea cu birourile de turism de aici, toţi contribuind cu mulţi bani şi multă muncă la promovarea regiunii. De remarcat însă că eforturile sunt răsplătite, atâta vreme cât anual tot mai mulţi localnici sunt implicaţi în turism şi gradul de ocupare creşte.

Comunitatea nu îşi neglijează însă nici membrii: printr-un program special la nivelul regiunii (“Aktion Skikids”) şcolile de schi din zonă oferă cursuri gratuite unui număr de până la 800 de copii rezidenţi ai zonei, între 5 şi 10 ani, pentru iniţierea în schi şi snowboard. Austria îşi pregăteşte astfel terenul pentru viitorii campioni.

De oferta comună beneficiază însă şi turiştii, ca noutate, din acest an, fiind disponibil un card de acces pentru toate resorturile de top ale Austriei inferioare: Wintercard Niederösterreich. Opt zone de ski au intrat în acest program (Hochkar, Annaberg, Gemeindealpe Mitterbach, Lackenhof am Ötscher, Mönichkirchen/Mariensee, Salaman-

60

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

der Skigebiet Puchberg, St. Corona am Wechsel şi Zauberg totalizând 127 km de pârtie şi 48 de instalaţii de cablu) oferind deţinătorului acces nelimitat timp de trei zile (skipass şi închiriere echipament!) contra sumei de 109 euro.

Cardul este transferabil. www.wintercard.at Mulţumiri Austria-Incoming şi excelentei gazde, dna. Clarissa Schmitz, de la biroul de turism al regiunii Mostviertel.

OFF Piste | Valea Blaznei

Valea

O poartă

62

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Blaznei

spre Munţii Rodnei Off-piste e un termen mai mult decât general şi, din acest motiv, devine destul de vag. E drept că atunci când vorbeşti despre schi te gândeşti în primul rând la pârtii amenajate, adică la piste, la sisteme de transport pe cablu, la muzică în boxe, lume multă, echipamente cu glanz etc. Din păcate, natura rămâne undeva pe un loc de la coada clasamentului, greu de spus pe care. text: Ovidiu Pop | foto: Adrian Muntean

Puţină lume ştie că schiurile te pot ajuta să regăseşti o lume pierdută şi să retrăieşti sentimentul celor care, în vechime, au inventat o tehnică de explorare şi de supraviețuire ce, în timp, a deschis căi nebănuite. Deci off-piste înseamnă tot ceea ce e în afara pârtiei. Adică natura sălbatică. Off-piste înseamnă să poţi călători pe schiuri indiferent de cât de mare e zăpada, să te bucuri de senzaţia de imponderabilitate ce apare atunci când ai norocul să cobori prin zăpada pufoasă, proaspăt ninsă, să ai sentimentul că ai pătruns cu adevărat în sălbăticie.

Pentru toate acestea off-piste nu e nici măcar un termen vag, ci mai degrabă impropriu.

La Valea Blaznei poţi să mergi la schi pe pârtie. Dar poţi în acelaşi timp ca, de acolo de unde se termină locul amenajat, să pleci mai departe spre marile vârfuri din Munţii Rodnei şi chiar să schiezi de pe câteva dintre ele. Ca în filmele cu eroi.

Cu rideri sponsorizaţi. Doar că aici nu urci cu elicopterul, ci pe jos, motiv să nu fuşereşti la coborâre nici măcar un viraj. Dar să începem cu începutul… Direcţia de urmat cu maşina e Rodna, apoi comuna Sant. Dacă ţii drumul înainte poţi trece prin Pasul Rotunda, printre Munţii Rodnei şi Suhard, până la Cîrlibaba, în Moldova. Însă imediat după biserica din Sant trebuie

să urmezi indicatorul şi o iei la stânga pe un drum forestier.

Drumul urcă brusc cam 600 de metri diferenţă de nivel, având pante abrupte, porţiuni expuse şi viraje în ac de păr. Sus, la cota 1.000, ajungi la hotelul Alpina Blazna. Hotelul are câteva stele cinstite şi o pârtie de schi. Cei de aici întreţin şi drumul. Acesta e bine curăţat şi deschis tot timpul, însă, ca orice drum de munte, are porţiuni cu gheaţă, făgaşe, zăpadă care se rupe sub roţi etc. Folosiţi neapărat lanţuri chiar dacă moda locală e să urci în trombă cu maşini tari având cauciucuri de vară, pur şi simplu. Acesta e un motiv în plus să folosiţi lanţuri. Pârtia de la Valea Blaznei e una de excepţie. E vorba despre un teleschi lung de 1.200 de metri, cu diferenţa de nivel de 400. Poţi schia pe pante înclinate până la nivel de pârtie neagră dar le poți şi evita, alegând alte variante pe un platou mai larg. Pentru a ajunge însă la baza pârtiei trebuie să cobori neapărat pe o porţiune mai ­abruptă. Farmecul este dat însă de faptul că locul pare de-a dreptul suspendat. Ai senzaţia că te afli pe o pârtie din Alpi. Panorama e extraordinară, cu vârfurile de peste 2.000 de metri ale Munţilor Rodnei şi cu depresiunea adâncă aflată la picioarele tale, în care se văd complet localităţile Sant şi Rodna, cu străzile lor organizate şi case frumos aliniate, măr-

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

63

OFF Piste | Valea Blaznei

64

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

turie a vremurilor când saşii au trăit în aceste locuri. Problema nerezolvată e de fapt şi cea mai importantă ... zăpada. Pârtia are expunere sudică şi porneşte de la altitudinea de 1.000 de metri, care, mai ales după cum a evoluat vremea în ultimii ani, se dovedeşte a fi prea mică. În plus, norii încărcaţi cu zăpadă ce vin din nord se descarcă în zona vârfurilor din spate, la peste 2.000 de metri. Aşa se face că pârtia mai degrabă nu funcţionează. Proprietarii folosesc ratracul ori de câte ori au la ce, dar, deocamdată, n-au luat în calcul soluţia tunurilor de zăpadă.

Dacă foloseşti schiurile de tură, toate acestea rămân undeva departe, cu hotelul, cu pârtia, cu zgomotul, cu lipsa zăpezii ... Când merg la Valea Blaznei nu mă opresc niciodată la hotel. Parchez doar maşina, dacă cei de acolo n-au clienţi şi îmi permit accesul în curte (ceea ce e absolut de înțeles). Dacă nu, parchez pe unde apuc, apoi urc pe schiuri până pe la jumătatea pârtiei şi apoi o iau la dreapta. După câteva sute de metri ajung la cabana lui Dorel. Iar acesta e locul perfect de unde poţi începe aventura montană. Dorel locuieşte în Sant şi încearcă să-şi câştige existenţa de pe urma acestei cabane. A făcut totul cu mâna lui, iar casa îi descrie perfect personalitatea: acesta e un loc în care eşti tot timpul bine primit. Pereţii sunt încărcaţi

de fotografii cu peisaje montane, cu hărţi şi cu mărturii ale celor care au trecut pe aici în călătoria lor în Munţii Rodnei. De altfel, omul are şi o bună reputaţie de ghid montan. La Dorel nu vorbim despre stele şi servicii, ci despre o adevărată cabană de munte, unde se face foc cu lemne, se doarme şi se găteşte la comun. Există apă curentă şi baie, dar cabana e destinată celor ale căror exigenţe se manifestă în altă direcţie decât în cea a felului în care sunt trataţi la cazare şi la mâncare.

De aici se deschid posibilităţi practic nelimitate. Poţi schia pur şi simplu în zona pârtiei şi în jurul cabanei, dacă e suficientă zăpadă. S-a întâmplat odată să fim la Dorel şi să prindem o ninsoare cum rar am văzut în ultimii ani. În două zile a nins peste un metru şi jumătate. Vizibilitatea era atât de scăzută încât singura posibilitate era să schiezi pe pârtie, folosind stâlpii teleschiului ca repere. La fiecare urcare a trebuit să săpăm în zăpadă urme noi, căci ningea atât de tare, încât zăpada acoperea tot ce am muncit la urcarea anterioară. În plus, simţul echilibrului îţi e puternic afectat. Schiezi, şi, după o vreme, nu mai şti dacă cobori sau urci, dacă te-ai oprit sau mergi mai departe. Și inevitabil cazi, chiar dacă ai reuşit să opreşti schiurile. Se numeşte white-out. A meritat însă, căci nimic nu se compară

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

65

OFF Piste | Valea Blaznei

O zi perfecta la 2000 de metri. Mai jos zapada devine si ea perfecta.

66

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

cu senzaţia pe care o ai când cobori pe ceva sau în ceva ce pare că nu are nicio bază. Pur şi simplu pluteşti. Ideal e să aştepţi să se facă vreme bună, dar s-a terminat weekendul şi a trebuit să ne întoarcem acasă. La Dorel încă ningea.

Cel mai mare pericol în munţii mari e cel de avalanşă. La Valea Blaznei poţi schia în zona pârtiei în deplină siguranţă.

Dacă vrei să mergi mai sus trebuie să fii atent şi, preferabil, să apelezi la cineva care cunoaşte locurile. Traseul principal e cel spre Vârful Roşu, la 2.100 de metri altitudine. De la Dorel urci pe pârtie apoi ţii o creastă care te duce spre Vârful Cobaşel. De aici, pe un platou larg poţi ajunge în siguranţă pe Roşu. Întoarcerea la cabana lui Dorel se poate face pe acelaşi traseu, în siguranţă. Traseul se poate parcurge integral pe schiuri atât la urcare, cât şi la coborâre. Pe tot parcursul însă, în dreapta şi în stânga, se deschid feţe care te îmbie la schi. Atenţie însă, căci unele sunt prea abrupte şi prezintă pericol ridicat de avalanşă.

Există câteva locuri consacrate şi sigure, dar e bine să le afli de la cineva care le cunoaşte. În orice caz reţeta e clară. Se alege un loc sigur şi se schiază până în fundul văii. Adică, în limbaj de specialitate, până se opresc schiurile. Apoi se face o urmă de urcare, în zigzaguri, unde panta e abruptă. Fiecare trece în faţă

şi sapă partea sa de urmă în zăpada proaspătă. Se schiază în jur, de fiecare dată pe zăpada proaspătă, încercând să nu intersectezi urmele coborârilor anterioare. Sigur, acesta e un moft, dar fiecare vrea să se bucure de zăpada neatinsă, la fiecare coborâre. La urcare se foloseşte aceeaşi urmă. Efortul scade astfel considerabil. De pe Roşu călătoria poate continua spre vârfurile Inaut şi Inau, dar aici situaţia se complică. Traseul devine tehnic periculos şi necesită echipament special şi o experienţă mai mare. Cele trei vârfuri au feţe abrupte ce pot fi schiate în anumite condiţii, cum ar fi cele de primăvară când avalanşele au curs, şi numai dacă schiorul are suficientă experienţă. Există însă o variantă de coborâre de pe Roşu mai puţin expusă riscului de avalanşă, şi anume pe faţa sud-estică. Se poate schia până la liziera pădurii, pe o diferenţă de nivel de 1.000 de metri, lucru deloc de neglijat dacă ne gândim la condiţiile montane din ţara noastră. Apoi se urcă, în siguranţă, pe Cobaşel şi de aici se deschid, după cum am spus, mai multe variante de schi până acasă, la Dorel. După priceperea fiecăruia. Iar după o zi de umblat şi de schiat în Munţii Rodnei simţi cu adevărat că ai ajuns “acasă” când intri la Dorel, te aşezi la gura sobei şi bei un ceai cald, amestecat cu... Fiecare cu ce-şi doreşte!

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

67

Off piste | Sfaturi

Legăturile de tură

legături de schi „aproape”

Se întâmplă uneori când pleci la o tură să urci pe pârtia de schi.

Schiorii se uită uimiți și se întreabă ce ciudățenie de echipament folosești. Cei mai îndrăzneți te întreabă de-a dreptul cum se poate așa ceva. Cel mai mare mister e de ce nu alunecă schiurile înapoi. Din cauza pieilor de focă. Acest aspect l-am lămurit în numărul trecut al revistei. Apoi urmează legăturile. text: Ovidiu Pop | foto: Adrian Muntean

68

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

obișnuite

Oare sunt ca acelea de la schi fond? Dar parcă echi-

pamentul nu prea aduce… De fapt legăturile de tură au un dublu rol: unul care permite deplasarea, iar altul care permite pur și simplu coborârea. La urcare, legăturile sunt deblocate și piciorul pivotează în jurul vârfului clăparului, permițând împingerea schiului în față. La coborâre legătura pur și simplu se blochează și devine o legătură de schi obișnuită. Cu sistem și reglaje de siguranță, adică având securit atât în față cât și în spate. Întregul echipament pentru schiul de tură se supune unei condiții principale: deoarece îl cari cu tine prin forțe proprii, trebuie să fie ușor. Mai trebuie să fie și rezistent, căci în timpul coborârii e supus la tot felul de solicitări. Dar ușor și rezistent înseamnă scump pentru că se folosesc materiale deosebite, tehnologie etc. În mod special, în cazul legăturilor de tură nu se fac compromisuri. Ținând cont că trebuie să te bazezi pe ele în situații dificile, chiar extreme, în acest domeniu nu există ceea ce se cheamă „știfturi”. De exemplu, trebuie să vii spre „casă” o oarecare distanță. Dacă te lasă legătura, nu te vei mai putea folosi de schiuri iar săpatul urmelor în zăpadă va deveni infinit mai greu. Pe schiuri te menții aproximativ la suprafața zăpezii, pe când pe jos… Poate fi chiar o problemă de viață și de moarte.

Prețul legăturilor de tură e pe măsură. Vestea bună e că piața și-a spus cuvântul și aici, există mai multe feluri, unele se învechesc și nu ne mai plac… așa că varianta second-hand poate fi luată în calcul. Nu putem vorbi despre aceeași ofertă ca și în cazul echipamentului de pârtie căci echipamentul de tură e unul specializat și cine îl cumpără, îl schimbă mai rar dintr-un moft.

Cu toate acestea, legături de tură folosite se pot găsi. Spre deosebire de pieile de focă care sunt supuse mult mai intens la uzură, motiv pentru care nu se recomandă varianta second-hand, legăturile la mâna a doua sunt o opțiune acceptabilă. La această oră se pot găsi două variante constructive, existând mai multe firme care le produc. Prima se bazează pe fixarea clăparului ca într-o legătură normală. Partea din față a legăturii e solidarizată cu partea din spate printr-o bară. La mers clăparul pivotează împreună cu întreaga legătură în jurul vârfului. Pentru a schia, legătura se solidarizează pur și simplu în partea din spate cu schiul, printr-un sistem ingenios. În felul acesta clăparul rămâne tot timpul fixat într-o legătura ce pivoteză la mers și se fixează pe schi la coborâre. Aceasta e varianta ce are o greutate mai mare, dar rezistă la solicitări comparabile cu cele ale schiului pe pârtie. De aceea ea se recomandă celor care schiază

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

69

Off piste | Sfaturi

în locuri amenajate și fac doar plimbări scurte în afara pârtiei.

A doua variantă e cea cu bolțuri. Partea din față a legăturii are două bolțuri care, apăsate printr-un sistem de arcuri, prind vârful clăparului ca într-un clește. De fapt în vârful clăparului se găsesc două găuri în care intră bolțurile legăturii permițând pivotarea. La deplasare, sistemul se asigură, iar „cleștele“ rămâne blocat. Legătura fixează clăparul în timpul deplasării. Partea din spate se poate roti în mai multe poziții. La mers clăparul e lăsat liber, iar la schi legătura se rotește și fixează și partea din spate a clăparului printr-un sistem special. Evident, pentru aceste legături se folosesc clăpari speciali, prevăzuți cu locașuri pentru fixare atât în partea din față, cât și în cea din spate. Manipularea e puțin mai dificilă, dar greutatea acestor legături e mult mai mică. Iar acesta e un avantaj care le face să fie utilizate de către toți cei care vor să facă ture mai lungi, cu efort susținut și cu dorința de a face cât mai multe coborâri. Cu ele au fost urcate chiar și vârfuri de peste 8.000 de metri. Și, de asemenea, coborâte. În ceea ce mă privește, eu cred că această variantă reprezintă o adevărată revoluție. Ușoare la mers și suficient de rezistente la coborâre, dacă schiezi normal. Pentru free-ride și big-mountain, unde se coboară cu viteză și se fac sărituri de zeci

70

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

de metri, nu se folosește, de fapt, echipament de tură, ci unul special, mult mai rezistent. Când te duce în vârf elicopterul n-ai nevoie de echipament ușor.

La final încă două aspecte importante. Legăturile de tură sunt prevăzute cu înălțătoare pentru urcarea unor pante abrupte. Partea din spate poate fi poziționată astfel încât să calci ca pe o treaptă, ușurând astfel ascensiunea. Folosiți aceste înălțătoare doar dacă e absolută nevoie. Aderența schiului e mai mare fără înălțător ceea ce vă va ajuta la înaintare. Mai bine urcați în zigzag dacă panta e prea mare. Schiurile de tură trebuie legate de picior. În caz contrar, la o cădere schiul pleacă și intră sub zăpadă, iar șansa să-l găsiți e minimă. Unele legături sunt prevăzute cu opritoare, la fel cu cele folosite la schiul de pârtie. Nu vă bazați doar pe ele, căci schiul va dispărea oricum sub zăpadă. Legăturile au prevăzute sisteme speciale pentru legarea schiului de picior.

Există multe reguli ce trebuie respectate când pleci într-o tură la munte pe timp de iarnă. O să amintesc, în încheiere, trei dintre ele: asigurați-vă că echipamentul e în bună stare și adecvat pentru ceea ce vreți să faceți, anunțați întotdeauna unde intentionați să mergeți și nu plecați niciodată singur.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

71

Snowboarding | sfaturi

Cum să îţi alegi un

instructor de Snowboardingul poate fi învățat the hard way, de capul tău adică, sau the easy way, alături de un instructor. Apelând la un instructor bun vei trece mult mai repede peste etapa de început, care poate fi frustrantă sau chiar dureroasă, și vei avea garanția că prinzi mișcările corecte. text: Cristi Dogaru - fresh-meat.ro | foto: flickr.com, shutterstock.com

C

uvântul-cheie mai sus este bun. Un instructor bun. Asta pentru că în România sportul este prea nou pentru ca un număr suficient de mare de instructori să fi avut timp să aprofundeze materia. Asta este varianta politically correct, cel puțin. Oricum, treaba e simplă: dacă vrei să înveți snowboarding de calitate, se poate, dar cu puțină atenție. Iată ce trebuie să știi tu, ca om care caută un instructor. Unul bun.

Prima verigă ești tu Înainte de a căuta un instructor, fă-ți tu un checklist rapid. Te simți în formă? Primul curs va fi foarte solicitant. Ai hainele potrivite? Este foarte posibil să stai foarte mult în contact cu zăpada, deci e important să nu te uzi prea repede. Nu uita de mănuși. Asigură-te că boots-ii nu te strâng sau nu îți sunt largi. Pentru că la primul curs vei urca pe jos. Este puternic recomandat să cumperi sau măcar să împrumuți o cască. Eventual și genunchiere. Nu se știe niciodată.

72

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Locul de joacă Ai ajuns la concluzia că tu ești OK și ai tot ce îți trebuie. Aruncă acum o privire și pe pârtie. Este aglomerat?

Ceilalți începători sau cursanți au loc să învețe? Dacă ei nu se descurcă, probabil nu te vei descurca nici tu.

Așteaptă un moment mai bun sau caută o altă zonă, mai liberă. N-ar fi rău să te asiguri că nu vine ploaia sau viscolul. Dacă tu ești OK și zona de începători se prezintă în condiții bune, poți începe să te uiți după un instructor. E momentul pentru puțină cercetare de piață.

Atitudinea contează Haina nu îl face pe om, dar îl reprezintă.

Cu atât mai mult îl reprezintă cuvântul și felul în care îl rostește. Un instructor trebuie să te înțeleagă și să se facă înțeles.

Prin urmare, alege un instructor care pare răbdător, care nu ridică glasul, dar ridică elevul de pe jos, care pare că încearcă să își învelească elevul și să îl sprijine atât la propriu, cât și la figurat. Recomandarea noastră: evită instructorii cu aere de “băiețași”, dar și pe cei

snowboard

Snowboarding | sfaturi

74

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

cu aere de “polițiști”. Cel mai bine te vei simți alături de o persoană care știe să vorbească respectuos și calm.

Personajul principal Să fie clar, personajul principal ești TU. Prin urmare, un instructor care știe ce face va încerca să te cunoască puțin. Te va întreba dacă ai mai făcut sporturi și dacă da, ce anume. Te va întreba dacă ai avut accidentări. Și îți va verifica echipamentul. Dacă există o problemă (de multe ori echipamentele de la închirieri sunt montate foarte în grabă), atunci instructorul ar trebui să nu permită începerea lecției până când problema nu e remediată. Fie are o șurubelniță (cazul ideal), fie va veni cu tine la centrul de închirieri. Dacă te trimite doar pe tine să îți reglezi echipamentul, alege alt instructor. ­Ăsta-i prea leneș deja.

Recomandarea noastră: un instructor care te tratează ca la fast food e la fel de sănătos pentru tine ca mâncarea fast food. Alege un instructor care are gijă ca totul să meargă bine și care este alături de tine încă de la început.

Puterea exemplului Întrucât suntem condiționați de mici copii să imităm ceea ce vedem, iar asta

face parte din arsenalul nostru genetic pentru învățare, este foarte important ca instructorul să îți poată exemplifica ceea ce îți cere să faci. Caută un instructor care chiar se dă cu snowboardul alături de elevii săi, și care se dă cu același picior la vale pe care îl folosești și tu.

Recomandarea noastră: sub nicio formă nu apela la instructori echipați pentru schi (sau chiar fără schiuri sau snowboard), dar care vor să te învețe să te dai cu placa. În mod ideal, caută un instructor care se poate da cu ambele picioare în față (îl poți întreba înainte de începerea cursului), pentru că e foarte probabil ca la început nici tu să nu știi cu ce picior te dai în față.

Planul Ca să ajungi unde îți dorești ai nevoie de un plan. Și lecția de snowboard are un plan, ca orice alt curs. Acest plan ar trebui făcut clar elevului atât la începutul cursului, cât și în timpul desfășurării acestuia. Instructorul ar trebui să îți spună ce se așteaptă de la tine și mai ales de ce – care este scopul exercițiului și ce urmează apoi. Dacă nu o face, întreabă-l!

Recomandarea noastră: cere instructorului să îți prezinte planul general al lecției și al exercițiilor.

cursului; că în scopul desfășurării  încearcă să te cunoas sului diții de desfășurare a cur  alege cele mai bune con ei; zon al și lui ipamentu din punct de vedere al ech și se face înțeles într-un e leg înțe te  te ascultă, Ca să mod respectuos și calm; e de la tine, în felul în recapitulăm,  îți arată exact ce doreșt și tu; i fac o să care se așteaptă iată ce ar trebui să ța ta și a celor din jur; ran r sigu  pune accentul pe facă un instructo sezi și te împiedică să te bun:  te încurajează să progre accidentezi; eptat, a, progresul se lasă așt Dacă după toate aceste t. dui stră acela chiar s-a mai dă-i o șansă – omul

Snowboarding | Evenimente

Unde mergi cu snowboardul în decembrie și ianuarie text: Cristi Dogaru - fresh-meat.ro

Snowboarderii sunt rebeli și merg doar unde vor ei, evident, dar noi avem câteva sugestii. De la tabere în care vei învăța snowboarding de calitate până la concursuri în care vei aplica ceea ce ai învățat, fără să uităm de noaptea de Revelion, decembrie și ianuarie sunt pline de ocazii de a-ți folosi placa pe post de alibi pentru distracție.

Revelionul în bootsi, la Arena Platoș

Doi ani pe pârtie sau în snowpark într-o singură noapte. Teleskiul gratuit între orele 22-24. Un party animat de DJ Sauce, DJ Leizaboy, FunkyDrop & Meeloox, într-un cort imens, chiar la baza pârtiei. Asta este propunerea celor de la Arena Platoș pentru un Revelion de neuitat. Știm deja că pârtiile sunt complet funcționale și că o parte din snowpark este gata de acțiune. Organizatorii spun că sunt șanse mari să termine park-ul până la Revelion. Noi credem că este modul ideal de a trece dintr-un an în altul pentru oricine se consideră snowboarder.

Tabere de snowboard în ianuarie

Ideea unui concediu de iarnă în România pare deja old-school, dar există cel puțin un tip de concediu pentru care chiar merită să dai banii la noi în țară - taberele de snowboard.

Nu vorbim aici de tabere pentru copii, ci de „snowboard camps” (traduse destul de impropriu prin „tabere”), dedicate tinerilor sau adulților care vor să progreseze în acest sport. Este un model de mare succes în multe stațiuni din străinătate, doar că ar costa de câteva ori mai mult, instructorii din străinătate fiind foarte scumpi.

Un „snowboard camp” se diferențiază de o simplă excursie prin aceea că oferă o experiență completă a lifestyle-ului de rider. Pune la dispoziția unor snowboarderi o vilă doar a lor, convinge unul sau două branduri celebre să se implice, adu cei mai tari rideri și instructori care să ofere sfaturi la obiect participanților, nu uita să filmezi toată chestia asta, și iese cel mai tare concediu sau vacanță de iarnă la care te poți gândi. Acesta este modelul taberelor despre care vorbim aici. Sezonul 2013-2014 este bogat în astfel de tabere, oferite de două nume cu tradiție în România - magazinul Boarder’s prin programul Burton Learn to Ride și echipa Fresh-Meat în cadrul taberelor de snowboard și freeski Fresh-Camp.

Burton Learn to Ride Camp se află la prima ediție, se va desfășura la Cheile Grădiștei și se bazează pe instructorii și echipamentele Learn to Ride, un program conceput de Burton pentru a ușura procesul de învățare. Cheile Grădiștei este un loc plin de liniște și frumusețe, cu panorame deosebite ale munților Piatra Craiului și Bucegi.

Mai multe detalii pe burtonltr.ro Fresh-Meat snowboard & freeski camps, veterani în domeniu cu 6 ani de tabere la activ, te așteaptă în luna ianuarie la Arena Platoș la un „snowboard camp” ca la carte. De la pârtia de începători până în

76

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

snowpark, instructori certificați ISIA (adică diplome recunoscute internațional) așteaptă să fie alături de tine de la legatul șireturilor la legatul virajelor, de la primii pași pe placă la primii pași în aer. Pe parcursul taberei eforturile sunt susținute cu energizant „din partea casei”, iar la final participanții primesc vouchere de discount la principalele magazine de echipament din România. Mai multe detalii pe fresh-meat.ro. Vestea cea mai bună - nu îți trebuie echipament ca să participi la aceste tabere. Echipamentul este oferit gratuit!

Concursuri de snowboard în ianuarie

Sibienii conduc detașat și la acest capitol. Arena Platoș este gazda a două competiții de snowboard foarte importante pentru România, fiind singurele de anul acesta care vor fi înscrise în circuitul competițional mondial - World Snowboard Tour. Între 17 - 18 ianuarie va avea loc Transilvania Rookie Fest, parte din World Rookie Tour. Este un concurs de snowboard freestyle destinat riderilor sub 18 ani. Cei mai promițători juniori din România și din Europa vor fi prezenți. Câștigătorii au șansa de a ajunge la marea finală din aprilie de la Ischgl, Austria. Există două categorii de vârstă - groms și rookies, pentru fete și pentru băieți.

Un pont din culise - cu puțin exercițiu nu e deloc greu să pleci acasă cu titlul de cel mai bun snowboarder român junior. Asta pentru că, din păcate, încă nu sunt prea mulți concurenți. Ați auzit, părinți?

Adulții sunt așteptați între 31 ianuarie-2 februarie la Arena Platoș Freestyle Open, singurul concurs din acest sezon care va fi înscris în World Snowboard Tour. Adică orice participant român are șansa de a acumula puncte valabile în clasamentul mondial. Snowpark-ul va fi pregătit special pentru acest eveniment cu kickere mai mari și un quarterpipe, care s-a dovedit foarte popular anul trecut.

Iată, așadar, că scena de snowboard din România îți oferă destule ocazii de a progresa sau de a demonstra. www.fresh-meat.ro

shopping Salomon X-View 8 Fără rame, pentru un câmp vizual extins.

Tech & Gear • Shopping style

Atomic Redster FIS Confort maxim datorită spumei Double Black Flock și al benzii acoperite de silicon, care nu permite alunecarea.

Salomon X-Max Photochromic Includ lentile fotocromatice pentru oricâtă luminozitate.

Ochelari

Rossignol RG3 Pursuit Designul fără rame oferă un câmp vizual mărit cu 20%. Confortul este crescut de spuma Triple Density.

Ochelarii din fața soarelui Rossignol OTG Black Nu pun presiune asupra pielii datorită spumei Double Density, iar lentilele cilindrice cu ventilare Air Evac oferă vizibilitate totală.

78

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Atomic REVEL³ M BLUE Se potrivesc perfect oricărei căști datorită Spumei Adaptabile și ramelor flexibile.

Atomic Live Shield Max Vest Men Modelul ultralight care oferă protecție maximă, făcut din materiale durabile și ușoare.

Salomon Flexcell Men Confort și flexibilitate, oricât efort ai depune.

Protecții

Rossignol Rossifoam Vest Back Protec Făcut din spumă absorbantă ușoară, care asigură sprijin extins.

Protecția pârtiei Atomic Live Shield Max Vest Junior Elemente de spumă legate de articulații mobile care formează o protecție a spatelui unică.

Rossignol Rossifoam Strap Back Protect Pentru un plus de confort, curele care susțin vesta fără să incomodeze mișcările.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

79

Lifestyle shopping

1

• Shopping style

2

3

Ca să impresionezi pârtiile

5

1. Atomic Tracker Freeride Pro Pack – Capacitate de 20 litri, durabil și din materiale flexibile și ușoare, perfect atât pentru plimbările în coborâre, cât și pentru cele în urcare.

2. Jachetă Columbia Tonpaite™ Stretch Interchange – Dispune de un shell tehnic impermeabil/respirabil și cusături etanșeizate, fiind soluția potrivită în vreme umedă. Preț: 1499 RON 3. Beanie Fischer Sports – Unisex, călduroasă și confortabilă.

80

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

4. Salomon Cruise Men – Călduroase, confortabile și cu izolare perfectă.

5. Columbia Minx Mid™ Omni-Heat™ – Impermeabili și sunt dotați cu tehnologii variate pentru a menține piciorul uscat, călduros și confortabil în timpul activităților de iarnã.

Preț: 539 RON 6. Jachetă Columbia Shimmer Flash™ – Căldura vă este asigurată de această jachetă de iarnă cu tehnologia Omni-Heat® care ajută la reținerea căldurii corporale. Preț: 759 RON

4

6

Competiție | Cupa Mondială

Hirscher,

podiumuri consecutive

10

După etapa inaugurală de la Sölden (Austria), competitorii din întrecerile mondiale de schi alpin s-au mutat în Finlanda. text: Patrice Podină | foto: salzburg.com, flickr.com

L

a Levi s-a desfăşurat prima etapă de slalom a sezonului şi a fost adjudecată de austriacul Marcel Hirscher care a reuşit o cursă perfectă, fără vreo ezitare, la capătul căreia a oprit acele cronometrelor la 1 minut 45 de secunde şi 42 de sutimi, Hirscher i-a devansat în clasament pe compatriotul său Mario Matt şi pe norvegianul Henrik Kristoffersen, de numai 22 ani. Pentru acesta din urmă, locul trei obţinut la Levi reprezintă primul său podium întrun circuit major. Marcel Hirscher este campionul mondial în exerciţiu al disciplinei şi a adunat nu mai puţin de zece podiumuri consecutive în probele Cupei Mondiale.

Un alt „record” stabilit de Hirscher este numărul de victorii (11) în slalom, considerată cea mai tehnică disciplină din schiul alpin. În clasamentul austriecilor ce s-au remarcat de-a lungul anilor în proba de slalom, doar Benni ­Raich, cu 14 succese, şi Mario Matt, cu 13 victorii de etapă, mai sunt în faţa lui Hirscher. Şi tot la capitolul recorduri menţionăm că victoria de la Levi a fost cea cu numărul 100 pentru Austria.

82

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Marcel Hirscher continuă și în 2013 seria succeselor din 2012

Din nordul Europei, în nordul Americii Finalul lunii noiembrie şi începutul lui decembrie au programat la Lake Louise, în Canada, prima coborâre a sezonului şi primul super-uriaş din ediţia 2013-2014 a Cupei Mondiale. Învingătorul primei zile a fost italianul Dominik Paris, care s-a impus la o diferenţă de numai 3 sutimi de secundă în faţa austriacului Klaus Kroll. 1.49.90 a fost timpul învingătorului, faţă de 1.49.93 cel înregistrat de Kroll. Pe poziţia a treia a podiumului de premiere s-a situat sportivul francez Adrien Theaux, cu timpul de 1.50.01. Unul dintre favoriţii spectatorilor, dar şi

Loc în clasament - Marcel Hirscher Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

Combined

2007

153

—

47

—

—

—

2008

51

15

60

—

—

—

2009

14

9

14

52

—

10

2010

6

8

6

34

—

12

2011

15

5

10

—

—

—

2012

1

3

1

27

—

—

2013

1

1

2

—

—

—

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

83

Competiție | Cupa Mondială

Henrik Kristoffersen (foto, cu numărul 20) a obținut la Levi prima clasare pe podium din carieră

În vârstă de 34 de ani și 250 de zile, austriacul Mario Matt a terminat pe poziția a 2-a în aceeași probă

84

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

lake Louise - canada

ai caselor de pariuri, norvegianul Aksel Lund Svindal, a terminat doar al patrulea cursa de coborâre, pe care de altfel o câştigase anul trecut, dar s-a revanşat o zi mai târziu când a câştigat slalomul super-uriaş desfăşurat pe pârtia de la Lake Louise, obţinând astfel cel de al 22-lea succes de etapă din întreaga sa carieră. Victoria lui Svindal este până la urmă una firească în condiţiile în care, se ştie, pista de la Lake Louise este favorita nordicului. Şase victorii a adunat în timp Svindal în întrecerile găzduite de staţiunea canadiană. Cronometrat în 1.28.53, norvegianul Svindal a reuşit să-l devanseze cu 24 de sutimi de secundă pe austriacul Matthias Mayer şi cu 38 de sutimi de secundă pe Georg Streitberger, sportiv ce reprezintă tot Austria. Graţie acestui nou succes, campionul norvegian avea să preia şi conducerea, temporară în clasamentul general al Cupei Mondiale, cu 200 de puncte, devansându-l la acea vreme pe austriacul Marcel Hirscher (160 pct.).

Top 5 - slalom super-

Top 5 - proba de

uriaş - Lake Louise:

coborâre - Lake Louise:

1. Aksel Lund Svindal (Norvegia) - 1.28.53

1. Dominik Paris (Italia) 1.49.90

2. Matthias Mayer (Austria) - 1.28.77

2. Klaus Kroll (Austria) 1.49.93

3. Georg Streitberger (Austria) - 1.28.91

3. Adrien Theaux (Franţa) - 1.50.01

4. Christof Innerhofer (Italia) - 1.29.21

4. Aksel-Lund Svindal (Norvegia) - 1.50.13

5. Patrick Kueng (Elveţia) - 1.29.25

5. Johan Clarey (Franţa) 1.50.64

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

85

Competiție | Cupa Mondială

Două din trei la

Beaver

Etapele 5-7 ale sezonului în curs, în întrecerile masculine, au fost programate în staţiunea Beaver Creek, în Statele Unite ale Americii. Din cauza condiţiilor dificile şi a lipsei zăpezii, organizatorii au preparat doar pârtia Raptor, nu şi celebra Birds of Prey, pe care se concurează de ani buni. text: Patrice Podină | foto: Shutterstock.com, flickr.com

86

Creek

C

oncurenţii au alunecat pe traseul clasic din competiţiile feminine, până spre jumătatea traseului, de unde au fost redirecţionaţi înspre traseul clasic masculin. Un singur antrenament au apucat să facă schiorii înscrişi în competiţia de la Beaver Creek.

Svindal, campionul de serviciu Liderul clasamentului general al Cupei Mondiale înaintea etapelor din SUA, norvegianul Aksel Lund Svindal, s-a impus în proba de coborâre programată în prima zi a întrecerilor de la Beaver Creek. Svindal a fost cronome-

trat cu timpul de 1 minut 44 secunde şi 50 de sutimi şi a fost urmat în clasamentul probei de austriacul Hannes Reichelt, sosit la 17 sutimi de secundă în urma nordicului. Pe treapta a III-a a urcat schiorul italian Peter Fill la 20 de sutimi de învingător. „Trebuie să recunosc, îmi place mai mult traseul Birds of Prey decât acest hibrid, dar în fond contează să câştigi, deci nu pot spune că sunt prea dezamăgit de schimbare”, spunea la sfârşitul zilei de concurs norvegianul.

Astfel, după două etape desfăşurate în proba de coborâre, Aksel Lund Svindal este lider mondial cu 150 puncte, urmat de italianul Dominik Paris care a strâns 129 de puncte, iar locul 3 al clasamentului general mondial al probei este împărţit frăţeşte de austriecii Han-

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

87

Competiție | Cupa Mondială

Norvegianul Aksel Lund Svindal s-a impus la doar 17 sutimi de secundă în fața austriacului Hannes Reichelt

Trebuie să recunosc, îmi place mai mult traseul Birds of Prey decât acest hibrid, dar în fond contează să câştigi, deci nu pot spune că sunt prea dezamăgit de schimbare”.

Aksel Lund Svindal

88

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

nes Reichelt şi Klaus Kroell, ambii acumulând câte 86 de puncte.

Ziua a doua a programat slalomul super-uriaş din cadrul Cupei Mondiale, încheiat cu victoria elveţianului Patrick Kueng, care a produs, astfel, una dintre surprizele plăcute ale acestui început de sezon. Un minut 21 de secunde şi 73 de sutimi i-au fost îndeajuns lui Kueng să se impună în faţa austriecilor Otmar Striedinger (1 min. 21 sec. şi 97 sutimi), respectiv Hannes Reichelt (1 min. 22 sec. şi 11 sutimi). Câştigătorul primei zile de concurs, norvegianul Aksel Lund Svindal, s-a clasat al 7-lea, la aproape două secunde de învingător. Kueng

Loc în clasament - Aksel Lund Svindal Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

Combined 4

2003

39

38

26

23

58

2004

19

41

19

15

36

6

2005

21

37

17

11

30

—

2006

2

13

10

1

13

7

2007

1

21

1

5

7

1

2008

40

50

19

22

45

—

2009

1

—

5

1

4

11

2010

4

54

8

3

7

—

2011

4

59

2

16

10

5

2012

3

—

11

1

6

5

2013

2

47

7

1

1

5

Loc în clasament - Hannes Reichelt Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill

Combined

2003

42

—

—

5

—

—

2004

138

—

52

—

—

—

2005

95

—

—

31

—

—

2006

20

—

16

4

34

—

2007

48

—

13

24

—

—

2008

10

—

8

1

51

—

2009

41

—

17

18

—

—

2010

27

—

21

7

—

—

2011

23

—

12

5

36

56

2012

5

—

5

8

4

20

2013

8

—

17

6

5

17

Hannes Reichelt a făcut o cursă bună la Beaver Creek dar a trebuit să se recunoască învins de Svindal

aduce astfel Elveţiei prima victorie în proba de slalom super-uriaş după aproape doi ani de secetă, ultimul succes al unui sportiv din ţara cantoanelor datând tocmai din martie 2012. „Această probă este una cu adevărat specială, iar concurenţii sunt adversari redutabili, tocmai de aceea pentru mine este un sentiment extraordinar să mă impun”, a spus Kueng. În clasamentul probei de slalom super-uriaş, după două etape, conduce câştigătorul de la Beaver Creek (Patrick Kueng) cu 145 puncte, urmat de norvegianul Aksel Lund Svindal (136p) şi austriecii Matthias Mayer (106p), respectiv Hannes Reichelt (100p). În clasa-

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

89

Competiție | Cupa Mondială

Loc în clasament - Peter Fill mentul general al Cupei Mondiale, după 6 probe, primul este Aksel Lund Svindal cu un total de 336 de puncte, urmat de Kueng cu 206 puncte, Hannes Reichelt cu 202 puncte şi Marcel Hirscher cu 175 de puncte. În sfârşit ziua a III-a, şi ultima a întrecerilor de la Beaver Creek, a programat slalomul uriaş în care s-a impus favoritul gazdelor, Ted Ligety, care a coborât traseul într-un minut 15 secunde şi 94 de sutimi. El a fost secondat în clasamentul probei de compatriotul său Bode Miller, cronometrat în 1 min. 16 sec. şi 16 sutimi. Pe poziţia a treia a terminat austriacul Marcel Hirscher (1 min. 16 sec. şi 60 de sutimi. În urma victoriei de la Beaver Creek, Ted Ligety are 200 de puncte şi conduce în clasamentul general al probei, urmat de francezul Alexis Pinturault cu 125 şi Marcel Hirscher (Austria) cu 120 de puncte.

90

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

2002

114

—

—

33

—

Downhill Combined —

2003

65

—

28

34

45

—

2004

40

—

44

16

33

15

2005

30

—

36

30

19

8

2006

16

50

33

8

14

6

2007

6

—

25

9

4

7 10

2008

26

—

36

27

14

2009

10

—

31

10

9

8

2010

104

—

—

—

38

—

2011

21

—

—

19

17

9

2012

35

—

—

25

22

17

2013

38

—

—

17

24

21

beaver creek - statele unite ale americii

Competiție | Cupa Mondială

Loc în clasament - Mikaela Shiffrin Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

2012

43

17

49

—

—

—

2013

5

1

19

—

—

—

Super G

Downhill Combined

Victoria de la Levi a fost al 5-lea succes în Cupa Mondială pentru americanca Mikaela Shiffrin

Nebunie Primul slalom feminin al sezonului s-a derulat dincolo de Cercul Polar, la Levi, în Finlanda, în condiţii atmosferice extrem de dificile, vântul reuşind să încurce multe dintre socotelile organizatorilor şi ale concurentelor. Rafalele violente de vânt au spulberat zăpada, organizatorii fiind foarte aproape să oprească cursa. text: Patrice Podină

92

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

levi - Finlanda

la Levi

S

tartul s-a dat în cele din urmă, chiar dacă a existat o întârziere importantă, iar Mikaela Shiffrin (SUA) şi-a adjudecat-o în 57 de secunde şi 23 de sutimi, urmată de slovena Tina Maze (57.75) şi Marina Wallner şi Maria Höfl-Riesch, ambele din Germania, cronometrate cu acelaşi timp (57.92). În manşa secundă cea mai rapidă sportivă a fost tot americanca Shiffrin, în ciuda unei greşeli uriaşe care a forţat-o să

Fanii sporturilor de iarnă au avut motive de satisfacție, cursa de la Levi s-a desfășurat chiar dacă organizatorii au fost nevoiți să amâne startul întrecerii

se sprijine în mână şi a costat-o cel puţin o jumătate de secundă. Tânăra schioare din Statele Unite, nimeni alta decât campioana mondială en-titre în această disciplină, a câştigat proba cu timpul de 1 minut 55 de secunde şi 7 sutimi. Pentru americanca de numai 18 ani acesta a fost al 5-lea succes în Cupa Mondială de schi alpin. În clasamentul final al probei din Finlanda ea a fost urmată de germana Maria Hoefl Riesch şi de slovena Tina Maze, la distanţă de o secundă şi 6 sutimi, respectiv la o secundă şi 61 de sutimi.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

93

Competiție | Cupa Mondială

Loc în clasament - tina maze Sezon

94

Global

Slalom

Giant Slalom

Loc în clasament - Maria Hoefl Riesch

Super G

Downhill Combined

Sezon

Global

Slalom

Giant Slalom

Super G

Downhill Combined

2001

54

44

23

–

–

–

2001

109

—

—

42

—

—

2002

36

44

8

–

–

–

2002

96

46

50

—

—

—

2003

38

–

13

–

–

–

2003

32

40

42

37

14

3

2004

33

–

8

47

–

–

2004

3

9

18

5

7

—

2005

10

39

4

9

31

–

2005

43

44

32

26

27

—

2006

14

46

7

13

37

32

2006

69

—

49

35

44

—

2007

30

51

19

10

–

19

2007

14

25

22

18

7

36

2008

28

–

30

19

18

17

2008

3

8

25

1

9

1

2009

6

–

3

7

6

21

2009

2

1

15

10

3

4

2010

4

6

3

8

25

14

2010

2

1

8

9

2

5

2011

3

7

6

18

8

2

2011

1

3

8

2

2

3

2012

2

3

5

4

9

2

2012

3

7

16

6

4

4

2013

1

2

1

1

2

1

2013

2

9

6

5

3

9

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

Mikaela Shiffrin le-a devansat în slalomul de la Levi pe germanca Maria Hofl Riech (stânga) și pe slovena Tina Maze (dreapta)

Top 5 în slalomul uriaş de la Beaver Creek: 1. Jessica Lindell-Vikarby (Suedia) - 2.17.92

De 3 x Beaver Creek Competiţiile mondiale de schi alpin din staţiunea americană Beaver Lake se desfăşoară la una dintre cele mai mari altitudini, pârtia fiind construită la mai bine de 3.000 de metri. Proba de coborâre a fost stabilită pentru prima zi de întreceri pe pământ american. Elveţianca Lara Gut a făcut şi de această dată, la fel ca şi la Solden, o cursă foarte bună pe care a terminat-o cu timpul de 1 minut 41 de secunde şi 26 de sutimi, fiind urmată de sportiva din Liechtenstein, Tina Weirather, care a oprit cronometrul la 1.41.73, şi de italianca Elena Fanchini (1.42.49). Una dintre favoritele probei, nemţoaica Maria Riesch-Hoefel, a sosit abia a 7-a într-un minut 42 de secunde şi 49 de secunde.

A urmat Super G-ul feminin, probă în care a triumfat, cine alta, senzaţia acestui început de sezon, Lara Gut. Sportiva din Elveţia a oprit acele cronometrelor la 1.18.42 şi s-a impus într-o manieră impresionantă în faţa austriecelor Anna Feinninger (1.19.34), respectiv Nicole Hosp (1.19.53). În super-uriaşul de la Beaver Creek s-au întâmplat două lucruri memorabile. Din trei starturi, Lara Gut le-a câştigat pe toate. De alftel, Lara Gut a schiat şi de această dată în stilu-i caracteristic, riscând foarte mult, fiind foarte aproape în două rânduri să iasă de pe traseu, la o viteză de peste 100 km/h.

Ziua a treia i-a aparţinut suedezei Jessica Lindell-Vikarby, care s-a impus în slalomul uriaş găzduit de staţiunea din Colorado. Victoria lui Lindell-Vikarby a fost una dramatică, aceasta reuşind să o devanseze cu doar 9 sutimi de secundă pe favorita publicului, Mikaela Shiffrin, marea speranţă a schiului american. Pe treapta a III-a a podiumului de premiere s-a situat Tina Weirather, din Liechtenstein, cu timpul de 2.18.48. Jessica Lindell-Vikarby, înregistrată cu timpul de 2 minute 17 secunde şi 92 de sutimi la capătul celor două manşe, a obţinut cu această ocazie prima sa victorie după mai bine de patru ani în circuitul mondial de schi alpin, acesta fiind totodată primul succes din cariera sa într-o probă de slalom uriaş.

Are doar 18 ani însă, Mikaela Shiffrin s-a impus fără probleme în primul slalom al sezonului desfășurat la Levi, în Finlanda

2. Mikaela Shiffrin (SUA) 2.18.01

3. Tina Weirather (Liechtenstein) - 2.18.48

4. Maria Pietilae-Holmner (Suedia) - 2.18.77

5. Maria Hoefl-Riesch (Germania) - 2.19.04

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

95

Competiție | Cupa Mondială

lake Louise - canada

Hoefl-Riesch,

imbatabilă în coborâri Din Statele Unite ale Americii schioarele angrenate în lupta pentru globurile de cristal s-au mutat în Canada, pentru cele două probe de coborâre, respectiv superuriaşul din 8 decembrie. text: Patrice Podină | foto: lange-boots.com

S

portiva germană Maria HoeflRiesch a câştigat proba de coborâre, disputată vineri 6 decembrie, cu timpul de 1 minut 56 de secunde şi 3 sutimi, fiind urmată în clasamentul de etapă de Marianne ­Kaufmann-Abderhalden din Elveţia, care a trecut linia de sosire la 70 de sutimi de secundă în urma nemţoaicei. Pe trei a terminat prima coborâre italianca Elena Fanchini,

96

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

la o secundă şi 20 de sutimi de învingătoare. Aşa cum era de aşteptat, tot Hoefl-Riesch a câştigat şi a doua probă de coborâre, disputată sâmbătă (7 decembrie), pe aceeaşi pârtie de la Lake Louise. Spre deosebire de prima zi a concursului, în cea de a doua, Hoefl-Riesch a fost mai rapidă şi s-a impus cu timpul de 1 minut 55 de secunde şi 43 de sutimi. De altfel, germanca a fost singura constantă în cele două coborâri, podiumul de sâmbătă fiind completat de Tina Weirather, din Luxemburg, la 34 de sutimi de secun-

Pentru Maria Hoefl-Riesch victoria de la Lake Louise a fost a 26-a din carieră.

dă de Hoefl-Riesch şi de austriaca Anna Fenninger, care a încheiat cursa la 74 de sutimi în urma fostei campioane olimpice din 2010 (la slalom special şi super-combinata alpină). Cea a de a treia şi ultima zi de întreceri de la Lake Louise a programat super-uriaşul feminin în care elveţianca Lara Gut s-a impus într-un minut 22 de secunde şi 86 de sutimi, cu un avans de numai 3 sutimi de secundă în faţa Tinei Weirather, din Liechtenstein, respectiv la 33 de sutimi de austriaca Anna Fenninger. În clasamentul

probei de coborâre, Maria Hoefl-Riesch conduce cu 236 puncte, urmată de italianca Elena Fanchini, cu 165 de puncte și Tina Weirather, 160 de puncte. În clasamentul general mondial Lara Gut a preluat şefia cu 446 de puncte, urmată de germanca Maria Hoefl-Riesch cu 405 puncte, Anna Fenninger şi Tina Weirather situându-se pe treapta a III-a la egalitate, ambele acumulând câte 345 de puncte.

Top 5-ul mondial este completat de Tina Maze cu 230 de puncte şi Mikaela Shiffrin cu 220 de puncte.

skipass | Decembrie 2013 - Ianuarie 2014

97

Începe sezonul intern Federaţia Română de Schi Bi­ atlon (FRSB) a stabilit programul

Calendar sezon intern 2013-2014 28.12.2013 - Deschiderea sezonului 2013-2014 Predeal (slalom) 24-25.01.2014 - Cupa ALFA Azuga (slalom) 30-31.01.2014 - Cupa Carpaţi Sinaia Valea Dorului (slalom, respectiv slalom uriaş) 05-06.02.2014 - Cupa Predea Predeal (slalom, respectiv slalom uriaş) 08-09.02.2014 - Cupa Andrei Tanţoş „GOLD” Abrud (slalom) 12.02.2014 - Cupa Căliman Topliţa Borsec (slalom) 14.02.2014 - Cupa Cluburilor Sportive Şcolare Gheorghieni (slalom)

întrecerilor interne care se vor desfăşura sub patronajul forului sporturilor de iarnă din România. Astfel, sezonul 2013-2014 de schi alpin va fi inaugurat la data de 28 decembrie cu prima etapă de slalom, care se va desfăşura la Predeal. 15 etape cuprinde calendarul acestui sezon de schi alpin, ultimele două fiind Campionatele Naţionale de slalom, slalom uriaş şi super combinată şi Campionatele Cluburilor Sportive Şcolare.

Ambele întreceri sunt programate la jumătatea, respectiv sfârşitul lunii martie a anului viitor, locul de desfăşurare urmând a fi stabilit ulterior de FRSB.

14-15.02.2014 - Cupa Drumarilor (ediţia a 61-a) Azuga (slalom) 19.02.2014 - Cupa Şoimii Sibiu Păltiniş (slalom) 28.02.-1.03.14 - Cupa IPA Azuga (slalom) 02.03.2014 - Cupa „In Memoriam” Harghita (slalom) 08.03.2014 - Cupa Andrei Tanţoş „GOLD” Azuga (slalom uriaş) 09.03.2014 - Cupa Dinamo Azuga (slalom) 10-14.03.2014 - Campionatele Naţionale (slalom, slalom uriaş şi super combinată) Martie 2014 - Campionatele Cluburilor Sportive Şcolare (slalom, slalom uriaş).

talon ABONAMENT Coordonatele adresei de expediere a abonamentului Numele şi prenumele.......................................................................................................................

Denumirea instituției (dacă este cazul)...................................................................................

CUI.............................................................................................................................................................

Telefon........................................e-mail...............................................................................

Vârsta........Strada...................................................nr. .........bl. ............sc. ........et. ........ap. .......... localitatea..................................judeţ / sector...........................cod poştal.................................

29 lei - contravaloarea abonamentului pe 3 luni

Am achitat:

19,8 lei - contravaloarea abonamentului pe 2 luni 9,9 lei - contravaloarea abonamentului pe o lună

Virament bancar SC ABO PRESS DELIVERY SRL; C.U.I.: RO 30939616 IBAN: RO 55 RZBR 0000 0600 1516 7390 Deschis la: Banca Raiffeisen Bank, sucursala Unirii.

Completați spațiile, bifați perioada corespunzătoare și trimiteți cuponul de abonament însoțit de o copie după chitanța de plată a abonamentului pe e-mail la: office@abopress.ro, sau la sediul ABO PRESS DELIVERY din București, str.

Sabareni nr 24-26, sector 6 sau pe fax la 021.408.23.16

Notă

ATENȚIE! Nu expediați taloane mai vechi.

Abonamentele achitate și confirmate până la data de 20 ale lunii sunt livrate începând cu luna următoare

Contact abonamente

Web: www.abopress.ro office@abopress.ro tel: 0724.377.220 /0726.674.194 fax: 021.408.23.16 Adresa: București, Str. Sabareni nr 24-26, sector 6

Prin completarea prezentului talon sunt de acord să primesc gratuit prin poştă, e-mail, SMS sau alte mijloace de comunicare materiale promoţionale legate de promovarea publicaţiilor ce aparţin grupului de presă Medien Holding.