Școala Gimnazială „I.A. Bassarabescu“ Ploiești – Prahova
Ediţia a XVIII -a Decembrie 2014
Revista ANUARUL CREATIV AL ELEVILOR publică: creații ale elevilor – poezii, proză; documentare; din lumea animalelor; curiozități, divertisment; desene; picturi din anul școlar 2013-2014.
Despre fericire În loc de prolog, un îndemn… Pe lângă sănătate , fericirea este tot ce ne dorim în viață . M-am uitat în dicționarul limbii române și am citit că fericirea este ,, o mulțumire sufletească intensă și deplină “. Nu cred că există o definiție unică a fericirii, sau un singur criteriu de determinare a fericirii, căci sufletul omenesc e complicat și variabil de la individ la individ. Așa cum spunea filosoful Petre Andrei “ Ceea ce provoacă fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici măcar un motiv de mulțumire trecătoare, ceea ce descrețeste o frunte și înveselește un chip poate produce altcuiva durere, căci un soare ce răsare într-o parte, apune în partea cealaltă“. Fericirea trebuie să izvorască din suflet nu din îndeplinirea unor nevoi de moment.Sunt multe lucruri care se predau la școală dar nimeni nu s-a gândit să le predea elevilor despre fericire. Este cel mai important lucru să ai o minte deschisă , o fire pozitivă și dorința de a fi fericit , nu încrâncenat , ambițios , dispus să faci compromisuri crâncene pentru a-ți îndeplini mărețul plan de viață. John Lennon, cand era copil, a fost întrebat ce-și dorește să ajungă când va fi mare . A răspuns simplu ,, când voi fi mare vreau să fiu fericit “ . Superb răspuns ! Câți dintre noi ne-am gândit la fericire ca mod de viață ? Care sunt condițiile necesare pentru a fi fericit? Marii gânditori ai lumii s-au întrecut în vorbe înțelepte , însă cred că pentru a avea o stare pozitivă este nevoie de câteva condiții simple de îndeplinit : - să fii recunoscător pentru ceea ce ai deja - să ai grijă de sănătatea ta - să-i iubești pe cei din jurul tău - să-ți antrenezi mintea să vadă tot ce-i frumos și pozitiv în jurul tău - să zâmbești mult - să-i respecți pe cei din jurul tău și să nu-i judeci - să faci ceea ce îți place . În orice moment să alegi să vezi partea bună a lucrurilor. ,, Pentru fiecare minut de supărare pierdem 60 de secunde de fericire ’’ spunea poetul si eseistul american Raplh Waldo Emerson. Fiecare este dator să lupte pentru fericirea lui.
Matei Florentina - bibliotecar
I. Valoarea educativă a rușinii În fiecare an, elevii claselor gimnaziale se întalnesc cu lectura “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga. Clasa a VI-a C a valorizat impresiile produse de Nică,în compunerile libere realizate pe tema enunțată mai sus, dovedind creativitate și o întelegere corectă a problemelor.Ei au înteles că a greși e omenește, că o vină recunoscută e pe jumătate iertată și mai ales că fiecare învață ceva din propriile greșeli dacă n-a fost în stare să invete din hibele altora.
Buruiana Ștefania Deși nimanui nu îi place să recunoască , rușinea este un sentiment normal,aparent fiind unul dintre cele mai prezente sentimente. În cazul copiilor rușinea este bună deoarece cu ajutorul ei , ei nu vor mai repeta deloc greșeala făcută. Asta spera toti! În cazul unui adult lucrurile se schimba usor... nu trebuie sa facem haz de un om căruia îi este rușine de ceva, pentru că acest sentiment este unul normal,constructiv pe care toată lumea l-a simțit de mai multe ori în viață. Unii oameni spun că rușinea este un sentiment necunoscut pentru ei, dar este cu totul fals..., pentru că fiecare om în diferite momente ale vieții a trăit un moment de rușine . Un om fără o experientă neplăcută a jenei încă nu a apărut. Corciov Ciprian „Orice rușine ar fi căzut asupra noastră , aproape totdeauna e cu putință ca după căderea noastră să ne refacem numele.“ Am să încep această compunere cu un alt citat , cel al lui Nicolae Iorga care spune că – cea mai mare rușine este cea pe care nu o vede nimeni „rușinea de tine însuți.“ Noi oamenii avem această traire interioara pe care semenii noștri, rareori, ne-o pot descoperi, dar de care tu, ca persoană rațională, nu te poți ascunde. Ea este cea care atunci, cand dezamagim o persoană sau față de care am făcut un lucru rușinos , nu ne lasă să închidem ochii liniștiți la sfârșitul unei zile. Rușinea pentru mine, personal, este un cuvânt care mă determină să nu mai greșesc, să fiu mai atent, să schimb în comportamentul meu, în gândirea mea, acele impulsuri (pe moment semnificative), care vor genera ocazii de a mă rușina. De multe ori, mi-am spus că dacă mai am rușine, înseamnă că există șanse să-mi repar greșelile, mai sunt șanse să devin om în adevăratul sens al cuvântului, de la care semenii mei pot avea așteptări.
Rușinea-traire paroxistica – are latură educativă, ea face casă bună cu cinstea, cumpătarea, dreptatea, întrun cuvânt, valoarea care determină o conștiință pură, liberă , specifică demnității umane. Câteodată îmi imaginez rușinea că umblă cu fața acoperită de o pânză, nelăsându-mă să-mi controlez nici sufletul și nici trupul, dorind să apară la un moment dat cu fruntea sus, cu privirea smerită , dar luminoasă. Închei mica mea prezentare în ideea că rușinea nu trebuie să-și dezvolte latura nesănătoasă, care-ți blochează înaintarea, ci să accepți adevărul cu privire la tine însuți.
Catrinel Stan clasa a IV-a A
„Un moment de rușine” Crăciun Ioana
Când eram în clasa a III-a , am avut de realizat la educație plastică un ornament de pom: un CD pe care trebuia să-l înfășor în ață de diferite culori . Nu îl terminasem în clasă , așa că urma să-l fac acasă. După o săptămână , în ziua în care aveam educație plastică mi-am adus aminte că nu terminasem CD-ul . I-am spus mamei mele , iar ea m-a pedepsit pentru că uitasem de proiect timp de o lună.
Apoi , m-a ajutat să-l termin la timp pentru școală. Începând ora , m-am dus la doamna învățătoare și i-am arătat CD-ul , iar dumneaei mi-a spus că trebuia adus peste două săptămâni. Acasă , mama m-a întrebat cine a mai adus CD-ul , iar eu am mințit-o, spunându-i că toți copiii au uitat de el și numai eu l-am adus la timp, preferând să o mint decât să mă certe.Am stat două zile fără să-i spun adevărul , iar în cea de-a treia zi , nu am mai putut ține în mine faptul că am indus-o in eroare. Adevărul se cerea spus .De atunci , nu am mai mințit-o niciodată pe mama.
Oprea Madalina Cel mai rușinos moment de până acum a fost atunci când am luat cea mai mică nota la Limba si literature română.Am luat această notă mică la începutul clasei a VI-a când am dat un test inițial la această materie.Când am văzut șase, nota șase pe acel test am simțit că am dezamăgit pe toată lumea mai ales pe doamna profesoară care credea foarte mult în mine, fiind o surpriză și pentru dumneaei. I-am dezamăgit și pe părinții mei, rușinândumă pese măsură față de ei, pentru că știam ce pot dar din nefericire nu am arătat la acest test. După acest moment rușinos, mi-am propus să-mi adun toate forțele și să iau dupa acest șase note mari pentru a-mi îndrepta media la limba română.Și așa am și făcut, am luat o nota mare și cu ajutorul acestei note mari am început treptat, treptat să-mi remediez media. Le-am promis părinților mei că am să depășesc acest obstacol:de a nu-mi mai ieși o medie mica la romana. Valoarea educativă a rușinii semnifică faptul că rușinea intervine în relatia elev-profesor și ajută la
menținerea unor limite daca elevul dovedește educație și bun simț.
„Copiatul de pe net” Mototolea Dariana
Cel mai jenant caz din viața mea a fost atunci , când am copiat de pe net, deoarece lenea pe care o aveam în mine ma curta. Asta s-a întâmplat acum un an , când mama a plecat în oraș, iar eu mi-am amintit că trebuie să citesc două mari capitole din ,, Amintiri din copilarie.“ Am citit câteva pagini, iar apoi m-am plictisit și mi-am zis că , dacă voi copia de pe net nu-și va da seama nimeni. Luni, când a venit ora de română m-am dus la doamna de română și i-am spus să îmi ia caietul cu lecturi . Dupa ce mi-a adus la cunostinta că trebuia să i le aduc acum trei săptămâni, aducand „scuze viabile” ,am convins-o sa-mi accepte „capodopera”. Nu a trecut decat o săptămână si mama mea a avut
„Minciuna” Ion Carmen
Minciuna – ,,Minciuna este o perucă a adevărului.“̋ Un ,,zid“ ce apără adevărul nostru pe care uneori, noi, oamenii vrem să o ascundem. Atunci, când adevărul trece dincolo de ,,zid“ dintr-un motiv sau altul, este posibil să apară rușinea. Poate chiar ar trebui sa apara! Rușinea poate fi provocată doar pentru simplul fapt că a fost descoperită minciuna, pentru că este, întradevăr foarte rușinos să minți.Toți oamenii au acest păcat. Indiferent că este o minciună nevinovată , mai mult sau mai puțin, minciuna este un
o ședință cu părinții și li s-au dat caietele ... Când a venit mama , era supărată foc pe mine. Ea mi-a dat caietul, și când l-am deschis- scria mare cu roșu“ ,,Copiat de la... Întârziere trei săptămâni.̋ Joi, la oră, doamna profesoară era foarte supărată pe mine , iar eu rușinată mi-am cerut scuze și i-am spus că așa ceva nu se va mai întâmpla. Desigur, era normal să mă certe , deoarece nu putea trece cu vederea minciuna și recunosc îmi cam venea să plâng. I-am dat dreptate. Pentru mine a fost o învățătură de minte, să nu mai copiez de pe net unde se pot scrie informatii gresite. De atunci mi-am zis că vreau să nu mai roșesc niciodată în fața doamnei profesoare.
păcat foarte des întâlnit. Copiii mint extrem de des. De multe ori sunt minciuni nevinovate care se descoperă repede.Atunci, când părinții află, se folosesc de asta , și drept pedeapsă spun tuturor despre această „greșeală.“ făcându-i pe copii să se rusineze și să renunțe la acest obicei pentru o perioadă scurtă de timp, ce-i drept... Asta știu din propria-mi experiență. Rușinea ajută oamenii să nu mai mintă. Indiferent pentru cât timp. De aceea rușinea este un ajutor pentru părinți, oamenii din jur și cel mai important – pentru Dumnezeu, pentru ca El, este cel care suferă când noi mințim.
Cel mai jenant moment Niculescu Alina
Am fost selectat de educatoare să recit “cea mai grea poezie din grădinița”. Pe acea vreme, îmi plăcea foarte mult să recit poezii, și pot să spun că mă pricepeam: le spuneam cu intonație și rar. Acum, recunosc m-am prostit! După ce am repetat de cel putin de 100 de ori și știam poezia la perfecție când a venit momentul să o spun la serbarea de Crăciun; nu mai știam nimic. Aveam impresia că toți părintii și copiii se uitau urât la mine, dar de fapt nu era așa. Trecuseră cinci secunde care mie însă mi s-au părut minute lungi și eu eram înțepenită pentru că nu știam ce să fac: să fug sau să mai stau sa-mi amintesc…, dar nimic, eram pierdută! Pană la urmă educatoare mi-a șoptit versurile, dar eu tot nu le-am putut spune clar, le-am spus tremurând, cântat aproape în sunghițul cu lacrimi. După ce am terminat momentul, îmi era frică pentru că, eu credeam că mă vor certa toți, dar defapt nimeni nu m-a băgat în seamă. Acele zece minute au fost cele mai jenante din viața mea până acum. În acea zi am învățat că trebuie să înving emoțiile în orice situație posibilă, cu orice preț și am luat o decizie clară: …artistă ma fac.
O greșeală se recunoaște Barbu Eric
Mă trezisem în ziua aceea mai vesel ca oricând. Soarele strălucea și razele lui jucăușe mă îndemnau să alerg după ele prin iarba încă umedă de rouă. Mama îmi zâmbi agale și mă intrebă blând: - Puiul mieu , crezi că pot să te ajut să înveți pentru test sau crezi că poți singur? -Nu mami,mulțumesc !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Voi învăța singur pentru că nu am lecții prea grele. Din când în când mama intra în cameră și îmi zămbea cu incredere crezând că eu învăț. Desigur ,la testul de geografie nu am știut mare lucru. Nota a fost dezastruasă. M-am întors seara acasă trist și abătut. Înțelesesem că
Litera R
Costache Claudiu 6C Majoritatea copiilor când sunt mici nu pot pronunța litera R. Sunt unul dintre acestia și toți copii râdeau de mine, ba mai mult, cei mai mari mă puneau să zic cuvinte carea aveau în componența lor litera R. Într-o zi a venit un concert cu multe formații cunoscute. Eu mă jucam cu prietenii mei prin mulțime. Am ajuns în locul unde erau toți tații și toate mamele noastre. Noi având locuri în primele randuri, în mijlocul concertului, un solist m-a urcat pe scenă să cânt și să dansez cu ei. Terminându-se melodia, cântăreții au început să îmi pună întrebări în fața publicului.
nota proastă era pentru că mă jucasem în loc să învăț, dar văzând bucuria și strălucirea din ochii mamei nu am putut să o dezamagesc mi-a fost rușine să îi spun adevarul și am mințit-o spunându-i că nu am mai dat test. Mama s-a mirat dar a avut încredere în vorbele mele. Am adormit în acea seară foarte trist, știam că greșisem. La câteva zile din întâmplare mi-a căzut din caiet exact în fața mamei foaia pe care primisem testul la geografie. Nota mea cea mică înroșea jumătate din foaie. Ochii mamei s-au întristat brusc și două lacrimi limpezi i-au alunecat pe obraz. Cu ohii în lacrimi am imbrățișat-o și mi-am cerut iertare spunându-i că voi spune mereu adevarul. O greșală recunoscută este pe jumătate iertata. Am învățat că este rușinos să minți și să ascunzi ceva , atât în fața părinților cât și a celorlalți oameni.
Ei nu-mi aflaseră talentul și după vreo 10 intrebari, ei m-au pus să zic numele solistului. Pe solist îl cheama Radu, iar eu neavând ce face am început să zic mulțimii cum îl cheamă pe solist. Am spus “Adu”. Vreo 100 de oameni au început să râdă de mine și de ”secretul” meu. Acum văzând că publicul râde in hohote, iar eu plângeam cum n-am mai plâns niciodată, mama mea m-a luat de pe scenă și m-a dus acasă. Mare mirare a fost când ajuns acasă, am putut rosti litera R. Am zis tot felul de cuvinte: rănit, râie, ramă, Raul Rusescu, rață și puteam să le zic, de parcă le aș fi știut de când eram mic, dar nu le stiam. Și uite așa am fost cel mai rușinat!
II. Sărbătorile cele mai frumoase De ce cele mai frumoase? În primul rănd pentru că toți creștinii o serbează. Apoi pentru colindele frumoase pe care le intonează cu mic cu mare, tinerii, copiii, dar și cei cu tâmplele cărunte sau cei care iși asteaptă strănepoții cu cozonaci aburind.
Rugăciune de Crăciun Furtună Valentin Clasa a-V-a D În ziua mare de Crăciun Vreau să fiu un pic mai bun! Să mă rog la Dumnezeu , Să nu mă lase când mi-e greu. Vreau să fiu mai bun și eu Părinții s-ajut mereu ! Vreau să fac doar fapte bune, Domnul si de mine să se-ndure! Eu mă rog la tine , Doamne , Să fac bine , să cresc mare , Că doar tu mă poți ajuta Dac ¤ așa e vrerea ta .
Ceata lui Moș Crăciun Bucur Dan Alicia Naomi Clasa a-V-a D Toți renii sunt vrednicuți Că îl trag pe Moș Crăciun, Și au și ei farmecul lor, Că ajung în zbor peste tot . Crăciunița, oare unde e ? Daruri ambalează și e , O floricică de Crăciun Ce-l secondează pe Moș Crăciun .
III. La ce e bună literatura? Cartea mea preferată Hodorog Ines Clasea a-VI-a C
Am citit multe cărți de povești până acum , însă în sufletul meu un loc aparte îl are ,,Fram ursul polar de Cezar Petrescu. Nu aveam decât trei ani, când mama a venit acasă cu această carte , o carte cu niște coperți groase , cartonate și foarte viu colorate.Din desenul de pe copertă îmi făcea semn cu labuta un urs mare , alb , înconjurat de o mulțime de clovni. Întâi am rasfoit paginile privind cu admirație desenele, după care mama mi-a povestit pe scurt impresionanta poveste a unui urs polar .Seri la rând , înainte de culcare , intram într-o lume a circului , ascultând vocea calda a mamei cu diferite intonații , care îmi rascolea sentimentele... În imaginația mea încercam să intru, pe rând,in pielea personajelor și chiar îmi închipuiam aventurile prin care acestea treceau , schimbând în mintea mea desfășurarea poveștii. Este cartea pe care am învățat primele litere, apoi cuvinte și cu care am adormit sub pernă mult timp. Iar atunci , când doamna învățătoare ne-a ales-o pentru lecturi am retrăit, odată cu recitirea ei, o parte din freamătul și bucuria primei lecturi.
Astăzi, coperțile cărții s-au cam îndoit , parcă nici culorile nu mai sunt atat de vii, dar ea ocupă locul de cinste în inima și în biblioteca mea și uneori o iau în mână , o miros , îi deschid paginile și când închid ochii sunt din nou un copil ce trăiește o frumoasă poveste în lumea circului, lângă unul din cei mai buni prieteni imaginari, Fram – ursul polar .
ȘTIINȚA ORTOGRAMELOR Gramatica – părintele limbii române Bucur Robert, clasa a VII-a D După părerea mea, educaţia primită în şcoală are o semnificaţie majoră în existenţa tuturor şi este eternă în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece aceasta modelează caracterul educabilului. Ca orice afirmaţie, trebuie să fie însoţită de argument, care o fac sa fie reala. Într-o oră de curs de limba română,discutam cu doamna profesoară despre misterele gramaticii şi despre cât de importantă este ea pentru toţi românii. Ajunşi în stadiul de a vorbi despre ortograme, am început să citim şi să scriem câteva propoziţii care conţin aceste,,cheiţe’’ ale limbii române. Însă, câţiva elevi erau nedumeriţi şi nu ştiau să scrie corect aceste ortograme. După tot mai multe greşeli enumerate, ceva magic s-a întâmplat, iar după un ecou zgomotos, în clasă apăruse o sclipire uimitoare. Din cărţi şi caiete se dezlănţuia uriaşul rai de ortograme, însoţite de tatăl lor
biologic, Gramatica. Acesta, cu eul său impresionant şi cu un glas blând, dar înacelaşi timp hazliu, începuse să ne explice că este puţin supărat şi dezamăgit de noi, deoarece avea aşteptări mai mari din partea noastra. Ne povestea despre fiii lui, despre tot ceea ce este legat de gramatică. Ne spunea el că şi aceste ortograme, cu mult timp în urmă, aveau un comportament pueril, similar cu al nostru, al tuturor copiilor, însă au crescut şi au înţeles importanţa studierii limbii române. Aşa că, cerând ajutorul cratimei, au decis să se amestece între ele, formând un număr enorm de ortograme, pentru a-i învăţa pe oameni despre tainele părintelui lor. Astfel, cu toţii am rămas uimiţi de spusele Gramaticii, iar în ziua aceea am înţeles că avem nevoie de această fărâmă de educaţie, pentru că orice lucru dobândit la şcoală intră în formarea noastra ca oamen işi este nespus de importantă. Dar, această educaţie nu se obţine întâmplător, ci arată că ea este rodul învăţăturii, al efortului depus zi de zi.
IV. Dedicații în acrostihuri Printre sărbătorile noastre literare se înscriu datele calendaristice care ar trebui să poarte numele acelora fară de care nu se poate...! Astfel 30 martie sa se numeasca Nichita, 15 ianuarie sau 15 iunie să fie EMINOVICI/ EMINESCU, iar 17 decembrie să se numeasca Bassarabescu...
1. Închinate lui Nichita Stănescu Cristina Capățână Clasa aVa C Nemuritor tu ai rămas Inima noastră te urmărește . Copiii te vor înapoi , Himere noi visăm . Idol pentru noi tu ai fost , Tărâmuri de poveste , Ai scris în ale tale versuri . Surprinși am fost de poezii, Toţi cu drag te vom citi Amintim cu drag de tine, Noi acum în acestă așa zisă ,,scrisoare ,, Efemeră a fost viața ta , Sperăm că vei veșnici ! Cât cu drag vei citi , Un cuvânt nepereche de-al tău !
Mototolea Dariana Nini era cel mai bun prieten, Inger blond printre pamanteni. Cu el poet –geniu s-a ivit Har in cuvant a zidit. Iata ca in cer s-a dus Tinerețea i-a apus... Amintirea-i neapus!
Buruiană Ștefania Nichita Stănescu Incă de mic copil Chiar de la cinci ani Harnic s-a arătat , Inima Blond l-a pastrat. Toți copiii l-au iubit , Adulții l-au prețuit
Ion Carmen Clasa aVa C Nini- lui i se spunea In copilăria sa Cu ursulețul său juca. Harul său de mic era Inventarea poeziilor. Tânărul la pian cânta Atunci, cand versuri alegea. Să compună îi plăcea Talentul și-l etala ... Adesea cu muzica cocheta Nopti si zile pe poetul-zeu, Eminescu, il slavea Super rime el schita. Creanga de aur o visa Un oras, Struga, i-o va da
Pavel Alexandra N-am știut că în Ploiesti Iată , încă un artist C-un talent deosebit Har și suflet de poet , Inimă ca de copil Talentat și respectat, Acum pentru maine s-a -ntrupat . Sigur și în viitor Toți vom fi mândri de el Ascultându-i opera . Nenea Iancu tot la fel Este ploieștean de soi Suntem mândri să v-avem Cărturari și oameni demni Unanim vă lăudăm. Nedelcu Mihaela Antonia Nume ales în lume , Inger nascut anume Curcubeu de mângîiere , Harnic, plin de durere Iubit , citit cu plăcere Talent-inascut, fără pereche A atras doar apreciere.
Urse Maria Hodorog Ines Nimeni n-a știut ca el In versuri scurte , lungi sau grele Comori s-aducă acestei țări Hrănind poporul tot , din ele . Iubind atât de mult această lume . Tot timpul a ars ca o văpaie Adevăruri , căutând , căutând… „Sensul iubirii“ l-a schimbat profund , Trecând prin viața sa femei, A dăruit o ,, mare inimă pe rând , Necontenind a scrie pentru ele . El a vibrat în inima acestei limbi Si s-a lăsat străpuns de vreme , Ca vântul a trecut pe-acest pământ Un zeu ce-acuma este printre stele.
Nini , cum îl alintau părinții , Inima și-o dăruia Când poezii compunea . Harul său vestit era , Imaginație bogată avea , Toată lumea-l admira , Adevărat poet era. Statui i-am ridicat si… Toți „Noduri si semne” am admirat. Acest poet nemuritor , Numit cu-așa nume sonor , Este al nostru ploieștean Scriitorul prahovean Cu mândrie îl numim, Unic poet il vesnicim.
Acrostih Colectiv al Clasei a V-a D, dupa o vizita ACASA LA NICHITA Nume de poet ploieștean Iubitor de acest românesc neam Cuvântul cu noi sensuri a îmbrăcat ,,Herderul” în lalele l-a transformat. Inimi multe fermeca cu poezia sa Timpul i-a confirmat talentul... Adam Pusloici îi păstrează trendul. Sârbii-n Struga l- au admirat Tot respectul în ,, cununa lor au așezat. Aurul din concurs, o lume i-a acordat. Nimeni ca el literatura nu a inovat Exemplul lui Eminescu l-a urmat Somități ai vremii , așa au declarat Cartea de aur cu modestie a semnat Unic , irepetabil – îngerul blond în vecii a plecat.
Crăciun Ioana Nichita mare scriitorIntră în inima tuturor . Cu poeziile lui de amor , Hristea ne-a încântat pe vecie. Iar pentru operele lui , Toți scriitorii au decis, Academiei Române fiu să fie Suntem mândri că-i din Ploiești, Titan în cuvinte , scriitor și poet ești! Aș vrea să pot scrie ca el , Numai că nu-mi iese la fel ! Este mare prin opera sa Și pentru aceasta, Chiar la Nobel a fost propus Un ,, Herder ,, ni l-a adus.
Oprea Mădălina
Preda Eduard Noi am fost la un muzeu În care chiar locuia, Cine credeți că era ? Harul lui era a scrie Încă din copilărie Toată viața lui a fost Amorezat de poezie.
Nichita s-a numit Inimile noastre le-a cucerit Cununa de aur a câștigat Harul lui de a scrie poezii este impresionant Iubit și îndrăgit de toți , ne oferă „Tonul“ poeziilor sale în dar „Autoportret“ construind din cuvinte „Semnal“ al unei noi ere „Trecător“ prin lumea noastră A plecat lăsându-ne „Gânduri“ Nouă celor care un putem crea nimic. Emoția poeziilor sale trezește Sufletul nostru la viață Culoarea cuvintelor sale aduce speranță, Uneori tristețea fuge cu fiori de gheață.
1. Închinate lui Eminescu
Bucur Robert Cls a VII a D Eminescu e o carte , e un strop de unviers. Multe lucruri stau ascunse înăuntrul lui. Inima vibrează lină într-o simfonie caldă. Nimicurile vieții l-au mistuit cu un foc etern. E poetul ce-a putut să zboare. Si lumii critice să nu-i dea ascultare. Căci e un suveran apus și rece. Ultimul zeu al poeziei ce va trece…
Pavel Alexandra Cls. aV-a C Eminescu, mare nume, Mândră sunt de-al tău renume. Inima îmi bate tare , Neamul meu când știu că are . Eminesc pe-acest pământ , Suflet ,cântec și cuvânt, Cer, soare și pământ Un luceafar strălucind!!
Bogdan Iulia El este luceafărul cel mai frumos, Mai frumos ca niciodată. Inima și-a dăruit-o, Numai poeziei ce-a iubit-o E poetul nepereche, Si-o “rugăciune”el a scris, Cu genialitate “Glossa” a gândit... Unul singur ca el a trait!
Hodorog Ines Cls a V a C Eminescu se chema Mare de stat nu era Iscusit în arta versului Nemuritor și fiu al luceafărului. Este sufletul poporului Susținătorul dreptății Cunoscut în lume era Universalitatea îl chema.
Ion Carmen Cls a V a C El este acela care Mai am un singur dor’’ a scris Iubind frumos, cu-mpătimare Neânîețes și chiar respins. El e ,,luceafărul’’ din ceruri S-a stins un pic, dar n-a murit Căci, deși ,,trecut-au anii’’ Un alt ca el n-a mai venit !
Crăciun Ioana, Clasa a V-a C Era odată un băiat Mihai e numele ce i s-a dat. Iar fiindcă îi plăcea să scrie, Nu trecea zi, fără o poezie. Eminescu se numea, Stihuri frumoase el făcea. Căzut tot timpul în melancolie, Urma mereu câte o poezie.
Urse Maria Cls a V a C Eminescu-i izvor de iubire Minunea din ceru-nstelat , Iubirea devenită nemurire , Nimicul din care-a creat Enigmele vieții și morții Si in versurile nepieritoare , Canarul ce-a cântat sorții Uimind peste veacuri generații
Definiții subiective ale poeziei date de elevi
na Lăcătuș Cristica un sfătuitor care îmi
Moldoveanu Bianca
Buruiană Ștefan
xandra Pavel Ale o altă lume, nouă.Atunci , când
„Poezia este pentru mine u și mereu mă face te ră arată ce e bine sau ce es eu.“ gr te es i să zâmbesc când îm
ia
„Poezia este ca o floare gingaș ă și asculţi odată te duce într-un loc frumoasă. De de un există probleme și nici durer fantezie unde e.“
Mototolea Dariana
„Poezia impresionează cu conţinut , transmite sentimente (și câte una te face să plângi) și îţi arată că un totul în lumea asta este simplu.“
„Poezia pentru mine este o vioară dulce ce sună armonios, polifonic.“
„... poezia este ca ezie nimic în jurul meu un mai po citesc sau recit o eu și poetul...“ ar do contează. Sunt
Corciov Ciprian
„Un univers este o poezie. Universul este mut , dar grăitor , la fel ca poezia. Mai poate fi asemănată și cu un cântec vesel sau trist. Totodată ne impune un ritm, o stare, care ne afectează pozitiv emoţional. Aceasta chiar dacă are puţine cuvinte ne spune mai multe decât ne-am putut imagina...“
V. TOLERANȚA RESPECTAREA ŞI ACCEPTAREA DEFECTELOR OMENEŞTI
Ion Andreea Denisa, clasa a VII-a D
Prin toleranţă se înţelege atitudinea de iertare faţă de cineva, indulgenţă sau îngăduinţă. Nimeni nu trebuie să judece decizile altora şi trebuie să respectăm libertatea cuiva, modul cum gândeşte, cum se comportă şi opiniile sale . Toleranţa este cuvântul cheie într-o prietenie sau într-o comunitate. Din acest cuvânt frumos: ,,Toleranţa’’ se nasc altele, fără de care nu am reuşi să avem o rază
de lumină şi fericire continuă în viaţa noastră: respect, dragoste şi iertare. Dacă suntem toleranţi putem avea liniştea sufletească de care avem nevoie în viaţa de zi cu zi,dar şi în viitor. Din păcate noi, oamenii, observăm mai mult răul, decat binele care ni se face. Şi ajungem în situaţia de a judeca greşit. Lipsa de toleranţă este egoism, iar egoismul este sursa tuturor relelor întâmplate. Toleranţa este respectul libertăţii unui om. Un om nu trebuie judecat după cum este îmbrăcat sau pentru căţi bani are. Trebuie să respectăm şi săacceptăm oamenii din jur fără să-i judecăm
Motto: Un prieten este acel cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost şi respectă ce ai devenit!
MEDITAŢIE LA O TEMĂ VEHICULATĂ MULT. Toleranţa, manifestarea umană faţă de cei din jur care presupune înţelegere, răbdare ascultare Stan Ioana , clasa a VII-a D Toleranţa se arată în zilele de azi rara avis. Umanitatea a uitat că a fi civilizat,amabil, generos faţă de cei din jur, îţi aduce o stare de linişte şi confort sufletesc. În epoca contemporană abundenţa onestităţii de altădată s-a rarefiat din generaţie în generaţie ,tot mai pregnant. Tineretul a uitat de acea calitate a unei persoane ,pe care omenirea a apreciat-o ca fiind celula umanitaţii :omenia . Fiind toleranti exercităm o stare pozitivă asupra celorlalti oameni. În cazul în care toleranţa nu ar fi existat, lumea civilizată ar fi devenit o junglă antropizată.
Omenirea vede tolerant ca fi ind un lucru infi m şi uită de aceasta în certurile şi scandalurile cotidiene .Mass-media contribuie la aceste stări de lucru . Aceste certuri sunt declanşate de starea de stress şi tensiunea dintre oamenii,care poate nu au avut parte de toleranţă şi nu ştiu să o împărtăşească, nepracticând-o. Ajungând la cearta din orice motiv nesemnificativ, viaţa noastra se va rezumă doar la răutate, tristeţe ,invidie şi respingere. Într-o lume a respingerii şi a lăcomiei, toleranţa este singura noastră şansă de a schimba omenirea.
Motto: Să vorbim de toleranţă, şansa bunătăţii din noi, de mult timp îngropată!
TOLERANŢĂ! SĂ FIM TOLERANŢI! Turită Andreea, clasa a VII-a D
Motto: „Lasă de la tine!” „Lasă-mă să te las...” Aud în jurul meu vorbindu-se frecvent despre toleranţă. Multe persoane afirmă că sunt tolerante cu cei din jur. Nu pot însă să nu văd cât sunt de adevarate afirmaţiile lor. Am îndoieli în ceea ce priveşte capacitatea multor oameni de a fi toleranţi. Acest lucru mi se întâmplă, deoarece văd uneori în jurul meu acţiuni care sunt opuse toleranţei: vorbe urâte la adresa celor emotivi, jigniri faţă de cei care nu susţin anumite idei, glume nepotrivite care îi atacă pe cei care au vreun handicap. Toate acestea sunt departe de ceea ce înseamnă tolerant şi anume:respect,acceptare, iubire şi bunătate. În fond, a fi tolerant cu ceilalţi înseamnă a fi tolerant cu
propria persoană. E bine să oferi celuilalt ceea ce aştepţi să ţi se ofere ţie. Îngăduinţa nu trebuie confundată cu o renunţare la propria demnitate. Însă atâta timp cât persoanele din jurul tău,vieţile şi acţiunile lor nu te afecteaza negativ nu ai de ce să nu fi tolerant. De altfel, se spune “E LOC SUB SOARE PENTRU TOTI”. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca fiecare dintre noi să fim tolerant cu toate persoanele,indiferent de religie, limbă sau etnie. Diferenţele dintre noi nu sunt motiv de dezbinare. Ba chiar este mai bine să interacţionăm şi cu alte persoane cu concepţii diferite de ale noastre, deoarece avem ceva nou de învăţat. În concluzie, trebuie să fim toleranți, să fim toleranți.
„TOATE FIINŢELE UMANE SE NASC LIBERE ŞI EGALE ÎN DEMNITATE ŞI ÎN DREPTURI.“ Tudorel Robert, clasa a VII-a D
Toleranţa este o atitudine de înţelegere, de iertare faţă de cineva, de indulgenţă, de acceptare a modului de viaţă sau a gândirii unei persoane. Prin toleranţă, ne arătăm respectul, aprecierea bogației de idei a tuturor celor din jurul nostru. Prin toleranță ne arătam educația primită în familie și în școală, bunul simt, bunătatea, răbdarea pe care trebuie să o arătam celor ce nu sunt sau nu gândesc ca noi. Toleranța este un termen social, etic și religios ce se poate aplica la un individ sau la o colectivitate. Cu cât o persoană este mai învățată, este interesată să cunoască toate tipurile de oameni, cu comportamentele lor, cu atât va întelege mai bine libertatea gândirii, a conștiinței sau a credinței fiecarui om. Toleranța între oameni duce la o viață
mai buna între ei, la pace și armonie, la o conviețuire în liniște și bună înțelegere în societate. În epoca contemporană toleranța este o virtute necesară în orice grup din comunitate sau în cadrul familiei. Ea trebuie inoculată prin toate mijloacele de informare în masă, pentru a juca un rol constructiv, pentru a favoriza dialogul, discuțiile libere și deschise între toți membrii grupurilor participante la dezbateri. Ea mai înseamnă armonia în diferente, nu este doar o obligațiune de ordin etic și este o necesitate eoideala. Toleranța este o onoare a acelor ce o promovează, ea semnifică acceptarea faptului că ființele umane prin situația lor, prin felul lor de exprimare, prin comportamentul și valorile lor au dreptul lor de a trai în pace și de a fi cele care sunt.
VI. Debut literar Fii binevenit printre cei care s-au învins, învingându-și temerile! VINE TOAMNA
Neagu Matei Clasa a IV-a C
ANOTIMPURILE
Vine toamna Vine toamna într-o seară Cu alai de frunzăriș Și , ea galbenă beteală Lasă peste deluriș.
Vara este caldă, Încât să se topească Și ultima zăpadă Ce-a mai rămas, Îîn iarba verzulie.
Un cocor și cu o cioară , Stau de vorbă în poiană, Că vine temuta toamnă ! Să un mai vorbim de iarnă!
Toamna iar revine Cu strugurii în vie, Și-și ia rămas bun Păsărilor care plecă În zborul lor cel lung.
Astfel ei se pregătesc , Și acum se stabilesc , Într-un cârd de rândunele Vai ! Săracele de ele !
Iarna crudă învie, Ger suflă în câmpie Și pune promoroacă Pe case să stea lată.
Iar acum cu toții pleacă Spre țările cu vară caldă.
Primăvara a venit Iarba iar a încolțit Copacii au îmugurit În grădină-I liniștit.
MAMA O, tu ești o floare Care dulce răsare. Bună ești cu mine, Ca pe ape line. Chiar tu m-ai născut Și mi-ai fost ca un scut Atunci când eram mic, Un drăgălaș pitic. Eu foarte mult te iubesc! Sănătate îți doresc! Fiindcă tu ești mama mea Ca o fină catifea.
NATURA
SEARA
Râul curge încetișor, Păsările cântă-n zbor. Vara, natura învie, Fluturași pe cer o mie La visare ne îmbie….
Seara e ....pustie tare, Zorii pică-n râul mare Iar codrul bătrân obosește Frunza-n pomi se veștejețte
Haideți toți să alergăm, Prin poiană să dansăm Căci toți suntem fericiți La joacă suntem sortiți!
Seara păsările adorm, Bufnița iar cânta-n zbor, Dacă ne-om odihni bine Mâine iar e veselie.
VII. Desene elevilor Micile Expoziţii cu lucrările plastice ale elevilor, sunt o permanentă prezenţă în şcoala noastră.Fiind creaţii într-un alt limbaj artistic, ne-am gândit că ar sta bine într-un Anuar Creativ
CUPRINS 1. Valoarea educativă a ruşinii 2. Sărbătorile de iarnă 3. La ce e bună literatura 4. Dedicaţii în acrostihuri 5. Toleranţa 6. Debut literar 7. Desene ale elevilor
Colectivul de redacĹŁie: Profesor Chivulescu Elisabeta Profesor Matei Andreea Invatator Toader Ecaterina
Culegere și prelucrare texte: Profesor Matei Simona Bibliotecar Matei Florentina
Tehnoredactare: Adrian Stan
Coordonator: Profesor Chivulescu Elisabeta
Zilele Bassarabescu
Fie ca sărbătorile de iarnă să vă aducă bucuria Crăciunului prin speranță, spiritul Crăciunului prin pace, emoția Crăciunului prin dragoste. Tuturor creatorilor şi cititorilor lor, vă dorim sărbători tihnite și LA MULȚI ȘI RODNICI ANI! Din partea colectivului redacțional