Ion Motorga -Un inventator medaliat internaţional Ştefan Odobleja, Nicolae Paulescu, Dumitru Văsescu, Ion Basgan, Alexandru Ciurcu, Aurel Persu ... şi Ion Motorga ar putea să completeze lista românilor, mari inventatori, care nu sînt, însă, recunoscuţi pe plan mondial ca atare. Ion Motorga, inventatorul motorului magnetic, recompensat cu medalii de aur şi argint, la Geneva (2001) şi Budapesta (2006), trăieşte durerea inerţiei societăţii româneşti în faţa noului. Deşi motorul inventat nu poluează deloc şi are consumuri energetice nule, nu se găseşte nici o firmă românească interesată să pună în practică, la scară largă, această invenţie. De-a lungul timpului, doar mass-media au acordat atenţia cuvenită invenţiei lui Ion Motorga, industria naţională nefiind interesată de aceasta. Ajuns la venerabila vîrstă de 88 de ani, inventatorul ar putea foarte uşor să-şi petreacă timpul jucîndu-se cu nepoţii sau strănepoţii cu care l-a dăruit Dumnezeu. În schimb, olteanul iscoditor, care este Ion Motorga, umblă neîncetat după soluţii pentru realizarea practică a invenţiei sale. O viaţă de strungar De cînd se ştie, Ion Motorga a fost pasionat de motoare, chiar şi pe vremea cînd, adolescent fiind, a fost forţat să lucreze într-o fabrică de conserve, unde munca sa nu avea nici o legătură cu dorinţele şi aşteptările sale. Visul de a deveni strungar s-a împlinit, chiar cu un sacrificiu fi zic: şi-a pierdut două degete de la mîna dreaptă. Din fericire, Dumnezeu l-a înzestrat cu un talent invidiat de mulţi dintre colegii săi „întregi”. O parte din priceperea sa a rămas, ca dovadă, în Bucureşti – la Uzinele „Wolf” şi la Atelierele Griviţa – şi la Sadu, însă, pasiunea de-o viaţă a dedicat-o Uzinei Electroputere din Craiova. Ion Motorga, originar din judeţul Gorj, comuna Turburea, după cei 32 de ani petrecuţi în remarcabila fabrică din Oltenia, nu a mai plecat din Bănie. A ieşit la pensie după o activitate fructuoasă, continuîndu-şi acasă pasiunile. Aşa cum tinereţea i-a fost grea, şi bătrîneţea l-a supus la dureroase încercări atunci cînd şi-a pierdut soţia şi doi dintre cei cinci copii. Nu s-a lăsat cuprins de deznădejde şi, mînat de dorinţa de a lăsa ceva bun în urma sa, a migălit zi de zi la maşinăria care să ia locul motoarelor poluante. Cu toate că Ion Motorga nu avea studii superioare – deşi şefii săi din perioada comunistă i-au propus, datorită priceperii sale, să facă o facultate (invitaţie pe care el a refuzat-o pentru că avea cinci copii de crescut) –, a demonstrat că talentul este înnăscut şi nu dobîndit prin studiu. Pasiune şi talent Povestea motorului magnetic începe demult, pe vremea cînd Ion Motorga, jucîndu-se cu doi magneţi, a rămas impresionat de forţa lor nesfîrşită. S-a gîndit că este păcat de o asemenea risipă de energie. „Cînd am ieşit la pensie, am vrut să fac ceva care să rămînă. Aveam boala asta, să fac şi eu ceva. Aşa a apărut acest mecanism în 1995. A urmat apoi lupta pen tru brevetare şi m-am bucurat foarte tare cînd munca mea a fost recunoscută” afirmă olteanul. Aşa s-a născut mecanismul ce se vrea un prototip destinat să înlocuiască motoarele pe benzină. Satisfacţia recunoaşterii invenţiei sale este, încă, umbrită de teama din sufletul inventatorului: nu vrea să se întîmple şi cu această a doua invenţie a sa aşa cum s-a întîmplat cu prima. Căci Ion Motorga a devenit inventator încă din anul 1966, în vremea în care, laboratorul său de cercetări era o bucătărie de vară. Atunci a descoperit „Maşina pentru transformarea energiei apelor curgătoare în energie mecanică”, dar nu a vrut nimeni din ţară să pună în aplicare acest mecanism, prin care se putea produce energie cu costuri infime. În anul 1983 Ion Motorga avea să constate, pe propria-i piele, cum stau lucrurile cu moralitatea Occidentului. Astfel, a avut neplăcuta surpriză să constate că invenţia sa fusese atribuită unui grup de cercetători americani de la Universitatea Cranford: „Nu mi-am crezut ochilor cînd am văzut că munca mea fusese însuşită de americani! Scrie negru pe alb, într-o revistă de specialitate.” Ar fi vrut, desigur, să-i tragă la răspundere sau cel puţin să le aducă la cunoştinţă faptul că patentul acelui mecanism îi aparţine de 17 ani. Dar lipsa posibilităţilor, materiale, în primul rînd, a făcut ca lucrurile să rămînă neschimbate. Următoarea invenţie, denumită „Mecanism de transformare a mişcării rectilinii alternative în mişcare de rotaţie prin intermediul unor cîmpuri magnetice”, poate fi considerată un adevărat perpetuum mobile,
devenit, de mult timp, o obsesie pentru ştiinţa mondială. Cunoscută şi ca „Magnetogeneratorul electric”, invenţia este, de fapt, un mecanism alcătuit dintr-o serie de componente neferoase (aluminiu, textolit, pertinax ş.a.), pe care sînt montaţi magneţi permanenţi dispuşi astfel încît determină o mişcare de rotaţie a volantei. Durata de funcţionare este practic nelimitată şi poate fi folosit în locuri izolate, pe vapoare, în spaţiul atmosferic şi extraatmosferic. În felul acesta, nu ar mai fi nevoie de utilizarea carburanţilor. Această invenţie a fost premiată la Salonul de Inventică de la Geneva (Elveţia), ediţia 2001, cu Medalia de Argint. De asemenea, la începutul lunii septembrie 2006, la Salonul de Inventică de la Budapesta (Ungaria), a primit Medalia de Aur Genius, dar şi Diploma + Medalia de Argint Genius. Preocupările inventatorului au condus apoi la o nouă invenţie, „Mecanism magnetic de amplificare a cuplului motor”, a cărui importanţă a fost recunoscută şi brevetată (Brevet de Invenţie nr. 119158, eliberat conform Hotărîrii nr. 4/40 din 16.02.2004, a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci din România). Birocraţia şi dezinteresul – mormîntul geniului autohton Anul 1998 părea a aduce lumina şi la fereastra gorjanului: Fundaţia „George (Gogu) Constantinescu” a Facultăţii de Mecanică din Craiova a încheiat cu Ion Motorga un contract de valorificare a brevetului, care cu-prindea următoarea clauză: „după intrarea în fabricaţia de serie a mo-toarelor prevăzute a fi realizate , finanţatorul îşi recupera cu prioritate banii investiţi, după care veniturile se vor împărţi în mod egal între fundaţie şi inventator”. Afacerea ar fi convenit de minune ambelor părţi, dar responsabilul, de teamă, s-a transferat la Fabrica de Avioane din Craiova, iar contractul a căzut. De atunci Motorga aşteaptă, neavînd nici o posibilitate de a o valorifica. „Oare chiar nimeni nu este interesat de punerea ei în practică?” este întrebarea care îl apasă zi de zi. Deşi ambele invenţii au fost brevetate, fiind recunoscută importanţa lor pentru prezentul şi viitorul tehnologiei, autorul acestora nu dispune de mijloacele financiare sau de sprijin din partea instituţiilor abilitate pentru executarea activităţilor de cercetare ştiinţifică şi de implementare a brevetelor de invenţie. Lucrurile au bătut pasul pe loc, în ciuda promisiunilor, nu puţine la număr: de la Antonie Solomon, primarul Municipiului Craiova, de la Cornel Mondea, fost prefect al judeţului Dolj, director la Electroputere, dar şi de la Valentin Cristea, preşedinte al Consiliului Local al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din Craiova. Discuţiile purtate cu Valentin Cristea nu s-au finalizat cu contractul mult-aşteptat din cauza unui articol, potrivit căruia chiar inventatorul ar fi trebuit să suporte cheltuielile necesare executării activităţilor de cercetare ştiinţifică şi de implementare a brevetului. „De unde să pot eu suporta aceste cheltuieli, din resursele mele atît de mici? Dar motorul nici măcar nu este atît de scump. Cu vreo zece milioane de lei s-ar putea face o machetă. Eu nu cred că am cheltuit atît de mult”, a răbufnit Ion Motorga. Domnul Motorga a adresat un memoriu chiar şi preşedintelui Ion Iliescu, cerîndu-i ajutorul pentru punerea în practică a invenţiei. De la Preşedinţie, memoriul a fost trimis la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). Din răspunsul OSIM-ului reiese că instituţia respectivă nu poate face nimic pentru aplicarea invenţiei şi că acest lucru este de competenţa Centrului Regional pentru Promovarea Proprietăţii Industriale Craiova. Inginerul P. Andronache, de la Departamentul Apeluri-Strategie al OSIM, scria că, „luînd legătura cu dl.prof. Gheorghe Manolea, directorul Centrului Regional pentru Promovarea Proprietăţii Industriale Craiova, acesta ne-a confirmat faptul că invenţia dumneavoastră se află în atenţia acestui Centru şi ea va fi aplicată în momentul în care mecanismul respectiv se va dovedi util pentru a fi folosit în cazul vreunei maşini. (...) Statul nu mai are nici dreptul şi nici obligaţia de a impune modul în care să fie exploatată o invenţie decît în condiţii cu totul speciale”. Conform „condiţiilor speciale”, o invenţie poate fi subvenţionată cu pînă la 80% din costurile de producţie doar în cazul în care este inclusă în programul „Invent”. Pentru a primi aceste fonduri, inventatorul, ajutat de departamentul de specialitate al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, trebuie să găsească, mai întîi, o întreprindere interesată de proiect. Dar cum s-o găsească bătrînul inventator? A bătut la toate uşile, a întrebat peste tot, dar n-a primit nici un răspuns. Totuşi, la
insistenţele lui, Direcţia Generală pentru Transfer Tehnologic şi Inovare a MEC a desemnat Centrul de Inginerie şi Transfer Tehnologic Craiova să găsească o soluţie pentru aplicarea în practică a magneto-generatorului. Au fost contactate cîteva întreprinderi, dar nici una nu a venit cu o propunere concretă de colaborare. „Electroputere” a răspuns că nu consideră utilă construirea unui astfel de motor. Uzina de Maşini Electrice Bucureşti a scris că doreşte o descriere detaliată a invenţiei, fără să facă vreo ofertă. Tot fără vreun rezultat a fost şi legătura cu „Ana IMEP” Piteşti, „IAME” Sfîntu Gheorghe, „Electroprecizia” Săcele şi „TCM” Filiaşi. Ion Motorga e descumpănit total: „Chiar nimeni nu mă poate ajuta?”. „Deşteaptă-te, române!” Potrivit bătrînului, invenţia, completată cu ideile unor specialişti, ar putea duce la apariţia unei maşinării care să producă electricitate fără a polua. „Vedeţi ce efecte are poluarea. Singuri facem rău planetei. Pornind de la modelul meu am putea să facem ceva la scară mare”, spune inventatorul. „Aş vrea să vină specialiştii cu ideile şi cunoştinţele lor. Eu sînt doar inventatorul, un muncitor şi nu cunosc metodele şi nici nu am bani pentru a suporta cheltuielile ", consideră Ion Motorga. La 88 de ani, bătrînul nu mai vrea decît să-şi vadă împlinit visul, după ce a reuşit şi a luat preţioasele medalii. A primit oferte din străinătate, dar „Singura mea dorinţă ar fi ca invenţiile să-şi găsească o folosire într-o întreprindere românească”. Poate că, peste ani, ne vom muşca buzele de ciudă că, încă o dată, o invenţie pur românească este cunoscută în lume ca fiind americană, franceză sau germană, aşa cum s-a întîmplat de atîtea ori în istorie. „Deşteaptă-te, române!” că ai „dormit" destul.