Teaching methods in archaeological Field Schools, ed. Cristian Dima, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2017

Teaching methods in archaeological field schools Metode de Predare pe șantierele arheologice școală Edited by:/Editat de Cristian Dima

Authors/Autori: Alexandru diaconescu Ioana oltean Reinhard stupperich Fritz Mitthof Carmen ciongradi Emilian bota Adriana antal cristian dima kira lappé corina hoff

Teaching methods In archaeological field schools Metode de predare pe șantierele arheologice școală Edited by Cristian dima

EDITURA MEGA CLUJ-NAPOCA, 2017

Cover illustration: Drone Photo at praetorium procuratoris diggings - C. Dima, A. Antal Graphics: Adriana Antal Foto: Adriana Antal, Ioana Oltean, C. Ciongradi, E. Bota, C. Dima DTP: Cristian Dima, Adriana Antal Financed by: European Union in Erasmus+ Programe Proiectul a primit finanțare din partea Uniunii Europene în cadrul Programului Erasmus+

© Cristian Dima, 2017

ISBN 978-606-543-880-4

Editura Mega Cluj-Napoca e-mail: mega@edituramega.ro www.edituramega.ro

CONTENTS / cuprins I. INTRODUCTION / INTRODUCERE Foreword / CUVÂNT ÎNAINTE § 9 AL. DIACONESCU, AN INTRODUCTION. TEACHING FIELD ARCHAEOLOGY IN THE 21th CENTURY / O INTRODUCERE. PREDAREA ARHEOLOGIEI DE TEREN ÎN SECOLUL XXI § 12

II. Remote Sensing / Cercetări non-invazive II.1. I. Oltean, Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

§ 25

II,2. I. Oltean, Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în România § 38 II.3. I, Oltean, Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și detecția § 45 II.4. R. Stupperich, C. Hoff, Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice § 53 BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ

§ 77

III. ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / SĂPĂTURI ARHEOLOGICE III.1. E. Bota, Archaeological situations / situații arheologice § 83 III.2. E. Bota, Excavation tehniques / tehnici de săpătură § 92 III.3. Al. Diaconescu, Recording the archaeological excavation / înregistrarea săpăturii arheologice § 103

III.4. C. Ciongradi, Colectiong archaeological material / Colectarea materialului arheologic § 123 III.5. C. ciongradi, Primary conservation of archaeological material / conservarea primară a materialului arheologic § 130 BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ

§ 139

IV. Drawing and photography / Desenul și fotografia IV.1. A. Antal, field Drawing / Desenul pe teren

§ 143

IV.2. A. Antal, Drawing artefacts / desenul artefactelor § 158 IV.3. A. Antal, Post-procesing drawings / post-procesarea desenelor IV.4. K. Lappé, archaeological Photography / fotografia arheologică BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ

§ 168

§ 172

§ 185

V. topographic survey and photogrametry / Măsurători topografice și fotogrametrie V.1. C. Dima, Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren V.2. C. Dima, Photogrametry / Fotogrametrie

§ 210

V.3. C. Dima, GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ

§ 189

§ 216

§ 235

VI. F. Mitthof, Epigraphy in Archaeological sites / Epigrafia pe siturile arheologice § 239 BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ

§ 256

I. INTRODUCTION / INTRODUCERE

FOREWORD

CUVÂNT ÎNAINTE

This is not an ordinary MANUAL, in the sense most textbooks are. We do not have the vanity to produce general rules, to edit standards and procedures concerning an archaeological investigation. Starting with the middle of the 20th century many high quality books were written on this subject.

Acesta nu este un MANUAL obișnuit, în sensul în care majoritatea unor astfel de texte sunt. Nu avem vanitatea de a produce reguli generale, de a edita standarde și proceduri privind investigația arheologică. Începând din mijlocul secolului 20 s-au scris nenumărate cărți de bună calitate pe acest subiect.

This handbook reflects our experience within the ERASMUS + project: “From Theory to Practice - International Teaching in Field Archaeology in Roman Sarmizegetusa” - FIT in Archaeology (contract 2015-R001-KA203-015185), financed by European Union under the Erasmus+ Programme coordinated in Romania by National Agency for Community Programmes in the Field of Education and Vocational Training (ANPCDEFP). The project was coordinated by The National Museum of History of Transylvania from Cluj-Napoca, with four European universities as partners in this enterprise: Babeş-Bolyai University at Cluj-Napoca, University of Exeter, University of Viena and Ruprecht-Karls University of Heidelberg. We would like to share our experience with whoever would be interested.

Acest instrument de lucru reflectă experiența noastră în cadrul proiectului ERASMUS+: „De la Teorie la Practică – Școală internațională în domeniul arheologiei la Sarmizegetusa romană” (FIT in Archaeology), finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ coordonat în România de Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale. Proiectul a fost coordonat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca în partenariat cu patru universități Europene: Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea din Exeter, Universitatea din Viena și Universitatea Ruprecht-Karls din Heidelberg. Dorim să împărtăși experiența noastră cu oricine ar putea să fie interesat de aceste metode.

9

Scopul acestui proiect este conceperea, adoptarea și promovarea unui model coerent de învățare nonformală și informală precum și de dezvoltare a competențelor și abilităților transversale la nivel european pentru tinerii în cadrul șantierelor arheologice „școală” de la Sarmizegetusa, pentru facilitarea dobândirii de experiențe antreprenoriale și practice utile în mobilitatea și integrarea tinerilor pe piața muncii. Două dintre obiectivele acestui parteneriat strategic în legătură cu acest manual sunt de a inova, dezvolta și adapta o metodologie de lucru specifică de învățare și de recunoaștere a competențelor tinerilor preocupați de arheologie în cadrul campaniilor din anul 2016 și 2017 de pe șantierul arheologic „școală” Colonia Dacica Sarmizegetusa dar și de a consolida dezvoltarea profesională și cooperarea transfrontalieră a 10 cercetători și profesori de la 5 instituții europene din domeniul învățământului superior în domeniul arheologie prin combinarea inovativă a învățării informale și nonformale și de a crește nivelul de educație pe șantierul arheologic de la Colonia Sarmizegetusa.

The aim of this project is the creation, adoption and promotion of a coherent model of nonformal and informal learning, and as well the development of cross-border competences and of professional and transferable transversal skills for the European students within the framework of the archaeological field school at Sarmizegetusa, in order to facilitate the achievement of entrepreneurial awareness and practical experience useful in student mobility within a trans-European professional labour market. Two of the objectives of this strategic partnership related with this Intellectual Product was to innovate, develop and adapt a working methodology for the teaching and recognition of archaeological competences and skills of students to the field school from 2016 and 2018 at Sarmizegetusa but also to onsolidate the professional development and cross-border cooperation of 10 researchers from 5 European institutions working in high education in the field of archaeology through an innovative combination of nonformal and informal learning pattern and increase the quality of high education in the archaeological field school from Colonia Sarmizegetusa.

Acest manual vrea să reprezinte o abordare inovativă asupra activităților de învățare pe șantierele arheologice de tip școală.

Structura acestui manual care constă în aproximativ 200 de pagini este bazată pe module de învățare care acoperă toate metodele și tehnologiile moderne care sunt folosite în arheologie peste tot în lume. Bazându-se pe o vastă experiență arheologică și didactică, fiecare membru al echipei implicat în proiect a acoperit un modul de învățare

This intellectual product wants to be an innovative approach regarding learning activities in archaeological field schools. The structure of this manual which consists in about 200 pages is based on modules of learning that covers all the modern and technological methods which are used in archaeology all over the world. Based on a vast experience in archaeology and in teaching archaeology, every staff member involved in the 10

FOREWORD / CUVÂNT ÎNAINTE

project covered a module from the manual and create it, test it, develop it and deliver it. Senior Lecturer Dr. Ioana Oltean from the Exeter University was in charge to deliver a module that covered aspects regarding teaching methods regarding landscape archaeology, aerial photo, remote sensing, electro-magnetic etc. Univ. Prof.

Dr. Reinhard Stupperich from Heidelberg University was responsible to deliver a module that covered aspects related with the collecting data on archaeological sites, field-walking survey, data interpretation etc. Univ. Prof. Dr. Dr.hc. Mitthof from Vienna University was in charge with the module regarding epigraphy - reading ancient inscription and digital reconstruction of them, numismatic and was seconded by his colleague Kira Lappé who discussed the aspects regarding the photography on archaeological sites. Prof.

Univ. Dr. Alexandru Diaconescu from BabeșBolyai University was in charge with the module that is related with the recording and identifying archaeological contexts, development of a complex sheet etc. Finaly the team from MNIT was in charge with three modules. Dr. Carmen Ciongradi and Dr. Emilian Bota was in charge with the module regarding digging methodology, archaeological situation interpretation, collecting and primary conservation of the archeological artifacts etc. Dr. Adriana Antal delivered the module related with the archaeological drawing on field and drawing archaeological material, while Drd. Cristian Dima was in charge with the module regarding topographic mesurment in archaeology, photogrametry of monuments or artefact and GIS data procesing.

11

din manual pe care l-a creat, testat și dezvoltat.

Senior Lector dr. Ioana Oltean de la Universitatea Exeter a fost responsabilă de elaborarea unui modul care să acopere aspecte legate de metodele de predare în domeniul arheologiei peisagistice, fotografie aeriană, teledetecție, electromagnetică etc. Prof. Univ. Dr. Reinhard Stupperich de la Universitatea Heidelberg a fost responsabil de a furniza un modul care să acopere aspecte legate de identificarea siturilor arheologice, periegheza arheologică, interpretarea datelor etc. Prof.

Univ. Dr. Dr.hc. Fritz Mitthof de la Universitatea din Viena a fost responsabil de modulul de epigrafie, identificarea textelor antice și metode de reconstrucție digitală a acestora, numismatică și colega sa, Kira Lappé, a discutat aspectele legate de fotografia pe siturile arheologice. Prof.

Univ. Dr. Alexandru Diaconescu de la Universitatea Babeș-Bolyai a fost responsabil de modulul care are legătură cu înregistrarea și identificarea contextelor arheologice, elaborarea fișelor de complexe etc. În final, echipa de la MNIT a fost responsabilă cu trei module. Dr. Carmen Ciongradi și Dr. Emilian Bota au fost responsabili cu modulul de excavare a metodologiei, interpretarea situației arheologice, colectarea și conservarea primară a artefactelor arheologice etc. Dr. Adriana Antal a livrat modulul legat de desenul arheologic pe teren și ale materialelor arheologice, în timp ce Drd. Cristian Dima a fost responsabil de modulul de măsurători topografice în arheologie, fotogrametria monumentelor sau artefactelor și procesarea datelor GIS.

AN INTRODUCTION.

O INTRODUCERE.

TEACHING FIELD ARCHAEOLOGY IN THE 21th CENTURY

PREDAREA ARHEOLOGIEI DE TEREN ÎN SEC. XXI.

PROF. DR. ALEXANDRU DIACONESCU

PROF. DR. ALEXANDRU DIACONESCU

Field archaeology is the most exciting segment of what is generally acknowledged to be “archaio-logia”, the discipline concerning material evidence from the past. Field archaeology involves little theory, such as analyzing and interpreting past processes and artefacts. Instead, it implies discovering ancient objects, buried structures and ultimately lost civilizations. It is in most parts invasive, it involves a lot of action, and ultimately it is adventure!

Arheologia de teren este partea cea mai incitantă din ceea ce în general este acceptat ca fiind “arhaio-logia”, disciplina care se ocupă cu urmele de natură materială din trecut. Arheologia de teren implică puţină teorie, cum ar fi analizarea şi interpretarea proceselor din trecut sau a evoluţiei artefactelor. În schimb ea înseamnă descoperirea de noi obiecte antice, de monumente demult îngropate şi în final, de civilizaţii uitate. În cea mai mare parte ea este invazivă şi implică multă acţiune, şi mai mult decât atât, ea însemnă aventură!

However, field archaeology is no treasure hunting, no search for hidden mysteries, and no chase for traces of esoteric knowledge. The work of a field archaeologist resembles more the one of an accountable than the exciting adventures of Indiana Jones. Recording day to days finds and describing in detail an archaeological digging might be boring and time consuming, but in the end it brings the satisfaction of contributing to

Şi totuşi, arheologia de teren nu este nici o vânătoare de comori, nici o urmărire a unor mistere ascunse, sau o căutare a urmelor unor cunoștințe esoterice. Munca unui arheolog de teren seamănă mai mult cu cea a unui contabil, decât cu aventurile palpitante ale lui Indiana Jones. Înregistrarea descoperirilor de zi cu zi şi 12

An Introduction / INtroducere

the (slow and hard) progress of our knowledge of the past. I do not know how much our first year students identify themselves with “relic hunters” such as Sidney Fox and Nigel Bailey, or with a team solving hidden secrets and supernatural threats, such as “the Librarians”. Nevertheless it is our task to teach them how to approach an archeological digging in a scientific spirit, and at the same time we should not entirely destroy their enthusiasm. Winning their hearts and modelling their thinking is the main task of summer schools such as the one at Sarmizegetusa.

I remember that as a schoolchild I fell upon a book, recently translated from English. It was “Lost Worlds”, written at the middle of the 20th century by the American archaeologist Anne Terry White. I will always remember the passage about some strange people excavating beautiful but sad ruins all over the Old and New World, who despite the fact that sometimes they discover great treasures, never think to profit from them to get rich, because their goals are higher.

They are called “archaeologists”. They are scholars that can read ancient languages and recognize artefacts made thousands of years ago. At the same time they are athletic people, who travel across mountains, deserts and jungles, in search for ancient lost civilizations! (White, 1941, 18) I cannot say that this early reading made me chose later this profession (instead of firefighter, truck driver or sculptor which I was favoring by then).

I was myself “restless” in my youth, eager to discover the treasures of the past. It took me some time before I realized that the work of the

descrierea detaliată a săpăturii pot fi plictisitoare şi mari consumatoare de timp, dar până la urmă asta poate să-ţi aducă mulţumirea de a fi contribuit la progresul (încet şi greoi) al cunoștințelor noastre despre trecut. Nu-mi pot da seama câţi dintre studenţii noştri de anul I se identifică cu nişte „vânători de relicve”, cum ar fi Sidney Fox şi Nigel Bailey, sau cu echipa care rezolvă secrete ascunse şi ameninţări supranaturale, cum ar fi „Bibliotecarii”. Ori cum, sarcina noastră este să îi ghidăm în direcţia abordării într-un spirit ştiinţific a săpăturii arheologice, fără însă a le distruge total entuziasmul. Principala sarcină a şcolilor de vară, cum a fost cea de la Sarmizegetusa, este să le cucerim inimile şi să le modelăm gândirea. Îmi amintesc că pe vremea când eram încă elev mi-a încăput pe mână o carte recent tradusă din engleză. Era “Lumi dispărute” scrisă pe la mijlocul sec. XX de către arheologul american Anne Terry White. Îmi va rămâne veşnic întipărit în minte acest pasaj: “Dacă ne îndreptăm spre răsărit în Grecia, Asia Mică, Palestina, Egipt sau Irak, ori spre sud, în Mexic, Guatemala şi Peru, vom găsi oameni care răscolesc ruinele frumoase şi triste. Oamenii aceştia nu vânează comori şi, în ciuda faptului că adesea descoperă avuţii de o valoare uneori inestimabilă, nici nu le trece prin minte să se îmbogăţească de pe urma lor, căci scopul urmărit de ei este mult mai înalt. Ei vor să reînvie vechile civilizaţii pierdute. […] Aceşti oameni se numesc arheologi. Sunt exploratorii trecutului; sunt savanţi, pot citi limbi moarte şi uitate; ştiu să interpreteze semne de neînţeles pentru profani. […] Dar pe lângă cunoștințele lor teoretice, mai este nevoie să facă dovadă de 13

Alexandru diaconescu

archaeologist is similar to that of an anatomist or a surgeon. They both inevitably destroy their object of study, by removing tissue by tissue, or an archaeological stratum after the other, until they reach in the first case the skeleton, in the second, the built-up structures archaeologists intend to preserve for the next generations. The difference is that all organisms are similar, but no archaeological site resembles the other, so that any archaeological digging is an unrepeatable experience, and thus it brings a huge responsibility for those who perform it (Barker 1993). That is why we must teach our students to keep a strict record of what they excavate, and suppress their natural curiosity to “go deeper” and find something spectacular, even if in the first days our activity seems very boring.

simţ practic, de braţe vânjoase şi de minte veşnic trează” (White, 1941, 18). Nu pot să afirm că această lectură din copilărie m-a determinat să-mi aleg profesia de mai târziu (în loc de cea de pompier, camionagiu, sau sculptor, pe care le preferam pe atunci). În tinereţea mea am fost şi eu “neliniştit”, dornic să descopăr comorile trecutului. Mi-a luat ceva timp să înţeleg că munca unui arheolog este similară cu cea a unui anatomist sau a unui chirurg. Şi unul şi celălalt distrug inevitabil obiectul studiului său, unul îndepărtând ţesut după ţesut, celălalt un strat arheologic după celălalt, până când ating, primul scheletul, celălalt structurile construite pe care arheologul intenţionează să le păstreze pentru generaţiile următoare. Diferența este că toate organismele sunt similare, dar nici un sit arheologic nu seamănă cu celălalt, ceea ce înseamnă că orice săpătură arheologică este o experienţă irepetabilă, ceea ce aruncă o responsabilitate imensă pe umerii celor care o execută (Barker 1993). De aceea trebuie să le inoculăm studenţilor noştri ideea înregistrării foarte precise a ceea ce sapă şi să insistăm să-şi reprime curiozitatea şi impulsul de a se “adânci” pentru a găsi ceva spectaculos, chiar dacă în primele zile activitatea noastră o să le pară foarte plicticoasă.

In 1983, I had the privilege to meet Philip Barker at Wroxeter, and even received a copy of his book “Techniques of Archaeological Excavation” as a gift. His work had a great impact on my generation and I still hold a passage of his as my professional creed: “The principle of all excavation, large or small, is to remove the superimposed contexts one by one in the reversed order from that in which they were deposited, recording each in as much detail it is necessary to reconstruct, in theory at last, the site context by context, complete with its features and finds, long after the actual process of excavation has destroyed it. Only by doing this can we obtain sufficient evidence to begin to understand the evolution of the stratification of the site, let alone interpret its periods and structures” (Barker 1993, 100). (About excavation techniques and in-

În 1983 am avut privilegiul de a-l întâlni la Wroxeter pe Philip Barker şi chiar am primit în dar de la el un exemplar din a sa “Techniques of Archaeological Excavation”. Opera lui a avut un mare impact asupra generaţiei mele şi păstrez până astăzi în suflet un pasaj al său, ca pe crezul meu profesional: “Principiul absolut al oricărei 14

An Introduction / INtroducere

terpretation of stratigraphy see the contribution of dr. Emilian Bota in this volume).

A half a century ago, when such ideas were already in vogue, there was no total station, nor GPS or digital photography, and computers were simple adding machines. We used compasses to orientate a plan, measuring tapes and the plumb to draw our plans, and notes were recorded on pocket books. For a photo one had to wait between days or even weeks to be developed and printed, before knowing if it is relevant or not. Land survey and topography, GIS recording of small finds, air photos made with the drone, and above all 3D records of the excavation, including photogrammetry, are now at hand and must be taught to any person aiming to become an archaeologist (see chapters by my younger colleagues, Cristian Dima and Adriana Antal).

It is obvious that in the 21th century archaeology must be done in large teams, reuniting all sorts of specialists.

However, besides recording with precision features and finds, there are other tasks any archaeologist must fulfill. Phillip Barker always emphasized that our first concern during an excavation is to establish the chronological sequence of events that took place on our site. Apparently, it is an easy task, although in my over 35 years of experience in working with students, I realized that stratigraphy might look puzzling for a beginner (the archaeological reality is more complicated that what one might teach in a classroom).

The excavator must have patience to reach the bottom of the ditch, and only then he can start

săpături, mare sau mică, este să îndepărteze contextele suprapuse unul după celălalt, în sens invers felului cum ele au fost aşezate, înregistrând toate detaliile care sunt necesare pentru a reconstitui, cel puţin în teorie, situl arheologic, context după context, să-i completeze toate caracteristicile şi descoperirile materiale, pe care le avea cu mult după ce procesul de săpătură să-l fi distrus.

Numai executând acestea putem obţine suficiente date pentru a începe să înţelegem evoluţia stratificării sitului, şi să interpretăm singuri perioadele prin care au trecut structurile sale” (Barker 1993, p. 110) (Despre tehnicile de săpătură şi interpretare vezi contribuţia lui dr. Emilian Bota din acest volum).

Cu o jumătate de secol în urmă, când astfel de idei erau deja în vogă, nu exista nici staţie totală, nici GPS sau fotografie digitală, iar computerele nu erau decât simple maşini de socotit.

Foloseam busola ca să ne orientăm planul, ruleta şi firul cu plumb ca să ne facem desenele, iar observaţiile erau trecute în carneţele de notiţe.

Pentru o simplă fotografie trebuia să aştepţi câteva zile sau câteva săptămâni pentru ca filmul să fie developat şi printat, şi să afli dacă poza a ieşit sau nu. Măsurătorile de teren cu staţia totală şi topografia pe bază de satelit, înregistrarea în sistem GIS a descoperirilor mărunte, pozele aeriene făcute cu drona, şi deasupra tuturor înregistrarea 3D a săpăturii, incluzând fotogrametria, ne sunt astăzi la îndemână şi trebuie predate oricui vrea să devină un arheolog (vezi capitolele colegilor mei mai tineri, Cristian Dima şi Adriana Antal).

Este evident că arheologia secolului XXI trebuie făcută în echipe mari, care să reunească tot felul 15

Alexandru diaconescu

reconstructing from down to top the chronological sequence. In the case of context sheets, I noticed that students can fill quite easy the first part, concerning the description of a layer or of a cut, but discussing the functionality of a certain archaeological entity takes more experience than they have, and the relative chronology is quite complicated for them. In this respect, they must not be discouraged, because it takes many years before one can be trusted to fill a context sheet without assistance.

de specialişti.

Totuşi, dincolo de înregistrarea cu precizie a caracteristicilor sitului şi a descoperirilor materiale, mai sunt şi alte sarcini pe care un arheolog trebuie să le îndeplinească. Philip Barker sublinia mereu că principala noastră preocupare în timpul unei săpături este de a stabili succesiunea cronologică a evenimentelor care s-au produs pe situl nostru. Aparent este o sarcină uşoară, deşi în peste 35 de ani de experienţă în lucrul cu studenţii, am constatat că stratigrafia poate să pară foarte încurcată pentru un începător (realitatea arheologică este mult mai complicată decât ceea ce predăm noi la clasă). Cel ce execută o săpătură trebuie să aibă răbdare să atingă mai întâi fundul şanţului, şi abia după aceea poate începe să reconstituie de jos în sus succesiunea cronologică. În cazul fişelor de context am constatat că studenţii sunt capabili să completeze uşor prima parte, referitoare la descrierea stratului de depunere sau a gropii, dar să discuţi funcţionalitatea unei entităţi arheologice necesită mai multă experienţă decât au ei, iar cronologia relativă este foarte complicată pentru un începător. Ei nu trebuie însă descurajaţi în această direcţie, căci în realitate este nevoie de mulţi ani până când cuiva să i se poată încredinţa o astfel de sarcină, cum ar fi completarea fişei de context fără nici un ajutor.

For many years, I would have described myself as a feature archaeologist, considering the material finds as secondary. Yet, in a first stage, the monumental structures I was confronted with in Roman Sarmizegetusa, encouraged me to study architectural remains (such as Corinthian capitals, together with Emilian Bota), sculptural remains and epigraphic material. In the case of the Trajanic forum this work projected a different light from the one deriving from the simple plan itself. A sober complex, resembling a military building and an austere public piazza from some modest settlement in the frontier provinces of the Roman Empire, proved itself to be a dynamic center, adorned with lavish marble decoration, filled with all kind of statues, representing gods, emperors, governors, and even members of the local elite. Several building inscriptions made clear the function of different parts of this complex. The over 100 inscriptions made the Trajanic forum of Sarmizegetusa one of the best known and understood structure of this type. That is why epigraphy must be part of the education of any student in classical and Roman

Timp de mulţi ani m-aş fi descris pe mine însumi ca un arheolog al contextelor şi structurilor, care considera materialul arheologic drept secundar. Totuşi, la un moment dat structurile monumentale cu care eram confruntat în Sarmizegetusa romană, m-au îndemnat să studi16

An Introduction / INtroducere

provincial archaeology (see the contribution of prof. Fritz Mitthof). It helps us understanding the monuments we discover, in a way prehistoric or early mediaeval archaeologists cannot afford.

I must confess another sin. As a mature archaeologist, I still thought that studying small finds is unproductive and time consuming (“difficiles nugae”, I used to call them), until I excavated the shrine of Liber Pater from Apulum.

At the beginning, it was a site rich in exquisite finds, such as marble statuettes and inscriptions.

However, the structures proved to be poor, and after several unfortunate campaigns, some of the members of the team started doubting this was a cult place at all. In the last two years, we discovered more cult pits with a lot of waste and in the end, the specialists in pottery, glass, bone, bronze and iron objects, along with those in paleo fauna and flora, managed to build a vivid image of the many profane and cult activities, which took place on that site. Eventually, the small finds saved the project, and ever since I insist that recording of the tiniest archaeological material, preliminary restoring and drawing (not to mention washing coarse pottery) on the site, must be part of primary education of any student in archaeology. During our Sarmizegetusa project, I was impressed by the interest our students payed in such activities, under the guidance of our colleague Richard Petrowski, in various activities, from primary conservation to all kind of processing of the small finds. His enthusiasm was contagious! (For the treatment of small finds see the contribution of dr. Carmen Ciongradi).

ez piesele arhitectonice (cum ar fi capitelurile corintice, împreună cu Emilian Bota), resturile sculpturale şi materialul epigrafic. În cazul forului traianic această muncă a aruncat o lumină total diferită faţă de imaginea obţinută din simpla analiză a planului. Un complex sobru, semănând cu o clădire militară, sau cu o piaţă publică a unei localități modeste din provinciile de graniţă ale Imperiului Roman, s-a dovedit a fi un centru dinamic, dotat cu o bogată decoraţie de marmură, literalmente invadat de statui de toate felurile, reprezentând zei, împăraţi, guvernatori, şi chiar membri ai elitei locale. Mai multe inscripţii de construcţie lămuresc funcţionalitate diferitelor părţi ale acestui complex monumental. Cele peste 100 de inscripţii descoperite aici fac din forul traianic al Sarmizegetusei unul din cele mai bine cunoscute şi înţelese obiective de acest fel. Iată de ce epigrafia trebuie să facă parte din pregătirea fiecărui student în arheologia clasică şi romană provincială (cf. contribuţia profesorului Fritz Mitthof). Ea ne ajută să înţelegem monumentele pe care le descoperim, la un nivel pe care nici un preistorician sau medievist nu şi l-ar putea permite.

Mai trebuie să îmi mărturisesc un păcat.

Fiind deja un arheolog matur, încă credeam că studiul descoperirilor mărunte este neproductiv şi un mare consumator de timp (“difficiles nugae”, cum le spuneam), până când nu am săpat sanctuarul lui Liber Pater din Apulum. De la început s-a dovedit a fi un sit bogat în descoperiri deosebite, cum ar fi statuete de marmură şi inscripţii. Dar structurile construite s-au dovedit sărăcăcioase şi, după mai multe campanii nefericite, unii din17

Alexandru diaconescu

Our sophisticated methods of recording data and of processing the archaeological material turn to be more and more abstract, as we use digital technology. However, we must not induce our students the idea that archaeology can be reduced to statistics and mathematic formulas. Behind the artefacts and the structures we discover, we must see the people who manufactured them and who used them. As sir Mortimer Wheeler once said, “the archeological excavator is not digging up things, he is digging up people” (Wheeler, 1954, 2). What we find in archaeological contexts is the result of the behavior, habits, attitudes, ideas and beliefs of our predecessors.

Therefore, archaeology must keep its character of human science. One of the best parts of this ERASMUS + project is that it brought together under the sign of archaeology young people from several European nations, facilitating contacts and exchange of experience between different digging traditions. The disposition for dialogue, the need to translate and explain notions, and the transfer of ideas, was a key point in our experience. When I was contemplating our “small Babylon” a passage from the French archaeologist Guy Rachet came to my mind. In the chapter “L’Archéologie est un humanisme intégral” of his book on the universe of archaeology, Guy Rachet chose to give the example of the archaeology of pre-Hellenic societies. He argued that the scholar involved in their study must be aquatinted, besides ancient Greek and Latin, to modern Greek, French, English, German, Italian and even Turkish, to be able to cover the enormous literature of the subject. The French scholar had the nostal-

tre membrii colectivului au început să se îndoiască că acesta ar fi fost măcar un lăcaş de cult. În ultimii doi ani am descoperit mai multe gropi rituale cu un bogat material, iar în final, specialiștii în ceramică, sticlă, oase, bronz şi fier, alături de cei în paleo-faună şi floră, au reuşit să reconstituie o imagine vie a numeroaselor activităţi profane sau de cult care s-au desfăşurat în acest sit. Până la urmă descoperirile mărunte sunt cele care au salvat proiectul, şi de atunci încolo insist ca înregistrarea celor mai mici descoperiri de material arheologic, restaurarea parţială pe sit şi desenarea (ca să nu pomenesc spălarea ceramicii), să le fie predate studenţilor ca o parte elementară a educaţiei viitorului arheolog. Pe parcursul proiectului Sarmizegetusa am fost impresionat de interesul pe care studenţii, sub îndrumarea colegului Richard Petrovszky, l-au manifestat faţă de astfel de activităţi, de la conservarea primară la prelucrarea descoperirilor mărunte. Pasiunea şi entuziasmul său s-au dovedit de-a dreptul contagioase (pentru tratamentul aplicat descoperirilor mărunte vezi contribuţia lui Carmen Ciongradi).

Metodele noastre sofisticate de înregistrare a datelor şi de prelucrare a materialului arheologic devin din ce în ce mai abstracte pe măsură ce folosim tehnologia digitală. Totuşi, nu trebuie să le inducem studenţilor ideea că arheologia poate fi redusă la statistici şi la formule matematice. În spatele artefactelor şi structurilor pe care le descoperim, noi trebuie să-i vedem pe oamenii care le-au fabricat şi le-au folosit. Aşa cum sir Mortimer Wheeler spunea cândva: “arheologul nu dezgroapă obiecte, el dezgroapă oameni” (Wheeler, 1954, 2). Ceea ce găsim într-o săpătură 18

An Introduction / INtroducere

gia of 18th century Europe, where all intellectuals had to learn only one language, Latin, besides their own. Leaving aside these assertions (which I would not entirely reject), I agree with his conclusion that archaeology is neither a technique, nor a precise discipline, but the science of humanity “par excellence” (Rachet, 1977, 39-41).

Therefore, in the end of our enquiry, we might afford some imagination, without falling into sentimentalism. Related to it must be the positive attitude towards the great public. We own them explanations, artistic reconstructions and even reenactments. As long as these actions are done with good faith and under strict professional guidance, such “vulgar” activities should be considered part of our duty. This is why I think that introducing students in activities related to the dissemination of archeological results is also to be taken into consideration.

During the two campaigns within the ERASMUS + project, I held several lectures on Classical and Roman Provincial Architecture, which were better received that the ones I regularly hold at my university in Cluj. The difference is that in Sarmizegetusa there are lot of monuments at hand, which can be visited, and then analyzed with the students. This motivates them to attend a lecture where analogies from the rest of the Roman Empire, and 3D reconstructions, are presented. The amphitheater, the forum, the Great Temple or the thermal facilities from praetorium procuratoris, were thus discussed in detail, both on the ground and in the conference room.

este rezultatul comportamentului, obiceiurilor, atitudinilor, ideilor şi credinţelor predecesorilor noştri. De aceea arheologia trebuie să-şi păstreze caracterul de ştiinţă umanistică. Unul din cele mai bune aspecte ale acestui proiect ERASMUS + este că el a adus împreună sub semnul arheologiei tineri aparţinând mai multor naţiuni europene, facilitând contactele şi schimbul de experiență între mai multe şcoli de săpătură arheologică.

Deschiderea spre dialog, nevoia de a traduce şi de a explica diverse noţiuni, precum şi schimbul de idei, a fost punctul central a ceea ce cu toţii am trăit. Văzând “micul nostru Babilon” mi-a venit în minte un pasaj din arheologul francez Guy Rachet, care în capitolul “L’Archéologie est un humanisme intégral”, din cartea sa dedicată universului arheologiei, a ales exemplul arheologiei societăţilor pre-elenice. El argumenta că un cercetător implicat în studierea acestor societăţi, trebuie să fie familiarizat nu numai cu greaca veche şi latina, dar şi cu greaca modernă, cu franceza, engleza, germana, italiana şi chiar cu turca, pentru ca să fie capabil să acopere imensa literatură asupra acestui subiect. În mod manifest savantul francez avea nostalgia Europei secolului XVIII, în care toţi intelectualii nu aveau decât să înveţe o singură limbă pe lângă cea maternă, limba latină.

Lăsând deoparte aceste aprecieri (pe care nu le-aş respinge în totalitate), sunt pe deplin de acord cu concluzia lui, că arheologia nu este o tehnică şi nici o disciplină exactă, ci o ştiinţă a umanităţii “par excellence” (Rachet, 1977, 39-41).

De aceea la sfârşitul cercetărilor noastre ne putem permite o mică efuziune de imaginaţie, dar fără a cădea în sentimentalism. Legată de 19

Alexandru diaconescu

Besides such “classical” sections of our discipline, we all agreed that students should be introduced in fields, such as “landscape archaeology”, “environmental studies”, and all sorts of noninvasive approaches of an archaeological site.

Field walking is also relevant, and can provide numerous suggestions for reconstructing the ancient landscape. I will not insist here on the importance of such studies (the chapters written above by Ioana Oltean and Prof. Supperich are eloquent enough). I would like only to emphasize that they always need to be confirmed by excavations, who have the advantage to give the stratigraphic sequence, which is essential in archaeology.

toate acestea trebuie să fie atitudinea pozitivă faţă de marele public. Le datorăm explicaţii, reconstituiri artistice şi chiar reînscenări (reenactments).

Atâta vreme cât astfel de acţiuni sunt desfăşurate cu bună credinţă şi sub o strictă supraveghere de specialitate, asemenea “vulgarizări” trebuie considerate parte din datoria noastră. De aceea consider că iniţierea studenţilor în activităţi de diseminare a rezultatelor cercetărilor arheologice trebuie şi ea luată în considerare. În timpul celor două campanii de săpătură prilejuite de proiectul ERASMUS + am susţinut mai multe prelegeri de arheologie clasică şi romană provincială, care au fost mult mai bine primite decât cele pe care le ţin în mod curent la universitatea mea din Cluj. Deosebirea este că la Sarmizegetusa sunt la îndemână numeroase monumente, care pot fi vizitate şi apoi analizate cu studenţii. Asta îi motivează pentru audierea unor prelegeri unde sunt prezentate analogiile din restul Imperiului Roman, precum şi reconstituiri 3D. Astfel, amfiteatrul, forul, Templul Mare, sau instalaţiile termale de la praetorium procuratoris, au putut fi discutate în detaliu, atât pe teren cât şi în sala de conferinţe.

The Sarmizegetusa project also prompted me the ultimate lesson we should teach our students: the archaeologist must be open minded and flexible. He must adapt his theories to any new discovery, even if it contradicts his previous assumptions. We cannot deny our right to formulate hypotheses during the excavation, although inhibiting this tendency is the best attitude of an archaeologist who wants to stay as objective as possible. I have remarked that all students, whatever English, German, Austrian or Romanian, enjoy asking the same question several times to their professors and supervisors. They turn upset when they get different answers, for instance about how to continue an excavation, or about what is the feature they are just going to remove.

Students turn more puzzled when the next day they might hear a different opinion from the same person. It takes some time before they realize (I am afraid some never do) that the deep-

Dar dincolo de aceste părţi “clasice” ale discipline noastre, cu toţii am fost de acord că studenţii trebuie să fie iniţiaţi în domenii cum ar fi “arheologia peisajului” şi “studiul mediului”, precum şi în toate modalităţile non-invazive de cercetare a unui sit arheologic. Periegheza este de asemenea relevantă, şi poate furniza sugestii importante pentru reconstituirea peisajului antic.

Nu are rost să insist aici asupra importanţei aces20

An Introduction / INtroducere

est wisdom of an archaeologist is to admit that for the moment he does not have all the answers, and probably he never will. This conclusion does not imply that we excavate in vain, (compare this dark wisdom with the answer of Silenus to the question of Midas: “the best thing for you would be not to have been born”). However, we must not lose hope. When we write our final report we should be aware of the limits of our interpretative capacity, but the important part is to record as accurately as possible our excavation. It is the privilege of our successors to doubt, to reinterpret, and even to dispute our opinions, but they should never say that we excavated badly.

Once I have seen a strange tattoo on the forearm of one of my students: “archaeology is my religion”. No, I would say, “archaeology is a state of mind”. It is a genuine combination of curiosity and tenacity, of imagination and of a job well done, a mixture of expectation and realism.

tor studii (cf. mai jos capitolele Ioanei Oltean de la Exeter şi ale profesorului Stupperich de la Heidelberg). Aici mă mulţumesc să precizez că astfel de studii trebuie confirmate de săpătură, căci numai ea ne poate informa asupra secvenţialităţii stratigrafice, care este esenţială în arheologie.

Proiectul Sarmizegetusa mi-a sugerat şi cea din urmă lecţie pe care ar trebui să le-o împărtăşim studenţilor: arheologul trebuie să fie un om cu mintea deschisă şi gândire flexibilă.

El trebuie să-şi adapteze teoriile la fiecare nouă descoperire, chiar dacă aceasta îi contrazice părerile anterioare. Nu ne putem nega dreptul de a formula ipoteze în cursul desfăşurării săpăturii, chiar dacă înăbuşirea aceste tendinţe este cea mai bună atitudine pe care o poate avea un arheolog, care vrea să-şi menţină cât de cât obiectivitatea.

Am observat că la toţi studenţii, fie ei englezi, germani, austrieci sau români, le face o deosebită plăcere să pună aceiaşi întrebare atât profesorilor şi cât şi îndrumătorilor lor, în mod repetat.

După care sunt nemulţumiţi că primesc răspunsuri diferite, cum ar fi despre modalitatea de a continua săpătura, sau ce ar putea să fie entitatea pe care tocmai o îndepărtează. Studenţii devin şi mai încurcaţi când a doua zi află o altă opinie de la aceiaşi persoană. Le trebuie ceva timp până să înţeleagă (şi mă tem că unii nu o fac niciodată) că cea mai adâncă înţelepciune a unui arheolog este să recunoască că nu are toate răspunsurile la întrebări, şi că probabil nici nu le va avea. Această încheiere nu înseamnă că săpăm degeaba (a se compara o astfel de înţelepciune întunecată cu răspunsul lui Silen la întrebarea lui Midas: “cel mai bun lucru pentru tine este să nu te fi născut”).

21

Alexandru diaconescu

References / Referințe

Totuşi, nu trebuie să ne pierdem speranţa. Când ne scriem raportul final trebuie să fim conştienţi de limitele noastre interpretative, dar important este să consemnăm cât mai precis ceea ce am excavat. Este dreptul urmaşilor să se îndoiască şi să reinterpreteze, chiar să conteste opiniile noastre, dar să nu spună că nu am săpat corect!

Barker, Ph., Techniques of Archaeological Excavation (third edition, fully revised), London 1993, primul capitol: “The unrepatable experience”.

Rachet, G., Universul arheologiei, Bucuresti 1977.

Cândva am văzut un tatuaj ciudat pe antebraţul unuia dintre studenţii mei: “archaeology is my religion” - “religia mea este arheologia”. Aş zice că nu, “arheologia este o stare de spirit”. Este o combinaţie autentică de curiozitate şi tenacitate, de imaginaţie dar şi de lucru bine făcut, un amestec de speranţă şi realism.

Wheeler, S. M., Archaeology from the Earth, Oxford 1954.

White, A.T., Lost Worlds. The Romance of Archaeology, New York, 1941.

22

II. Remote Sensing / Cercetări non-invazive

1. Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi 2. Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în România 3. Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și detecția 4. Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

II.1. Non-invasive archaeology today

II.1. Arheologia non-invazivă azi Senior lecturer Dr. Ioana Oltean

Senior lecturer Dr. Ioana Oltean

Colonia Sarmizegetusa este un sit arheologic suficient de norocos de a fi fost descoperit destul de devreme. Clădirile sale antice au fost suficient de rezistente pentru a face față distrugerilor ulterioare cauzate de utilizarea tradițională a terenurilor sau de încercările repetate de a săpa vestigiile sau extrage materialele sale. Aceasta face ca situl să fie relativ bine păstrat și, deși acoperit în mare parte de pămînt și vegetație, variația microtopografică existentă în cadrul sitului este rezonabilă, iar materialele împrăștiate la suprafață indică posibila prezență a structurilor îngropate (fig 1). O ridicare topografică sistematică poate ajuta la amplasarea acestor structuri pe un plan al sitului (vezi raportul prospecției realizat în mai 2001 de MOLAS). Cu toate acestea, suprafețe mari din sit, în special din afara zidurilor orașului, au fost afectate în mod agresiv de arătură, care a nivelat efectiv pământul în așa măsură că este aproape imposibil să spui dacă în locul respectiv a existat sau nu o construcție în antichitate, altfel decât consultând hărți istorice ale sitului datând din secolele XVIII – XIX (fig 2).

Colonia Sarmizegetusa is an archaeological site which has been fortunate enough to have been identified sufficiently early on. Its ancient buildings had sufficient rigidity to resist later damage through the traditional use of the land over much of the site or the various attempts to excavate its remains or remove its materials. This makes it relatively well preserved and, although much is covered by topsoil and vegetation, there is still a reasonable amount of micro-topographic variation across the site and scattered building materials on the ground surface to indicate the possible presence of buried structures (fig 1). A topographic survey can help put such structures on a site plan (see the land survey report produced in May 2001 by MOLAS). However, extensive areas of the site, especially outside the city walls have been subject to more aggressive ploughing which effectively flattened the ground to the extent that one can no longer tell whether ancient constructions once stood there at all, other than with reference to historical maps of the site from the 18th 25

Ioana oltean

Fig. 1.: Aerial photograph of the archaeological site; note the differences in land use between the intramural and the extramural areas (Photo: W.S. Hanson) / Fotografie aeriană a sitului arheologic; observați diferențele de utilizare a pământului dintre zonele intramurale și extramurale (foto: W.S. Hanson)

Fig. 2.: Fragment of the Josephinishches Landesaufnahme ... indicating in red ink ancient structures visible across the landscape at Sarmizegetusa and towards East to Ostrov. The outline of the city wall and that of the amphitheatre are recognisable, surrounded by dense occupation to the north, east and south. / Fragment a Josephinishches Landesaufnahme ... indicând cu cerneală roșie structurile antice vizibile la nivelul zonei Sarmizegetusa și către est spre Ostrov. Se pot recunoaște contururile zidului orașului și cel al amfiteatrului, înconjurate de locuire intensă spre nord, est și sud.

26

Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

Acolo unde se cunoaște sau se bănuiește existența unui sit, identificarea și cartarea atentă a distribuției artefactelor sau materialelor de construcție cu ajutorul perieghezei este de asemenea posibilă, deoarece ararea pământului scoate artefactele îngropate din contextul lor stratigrafic și le aduce la suprafață, unde vor fi ulterior împrăștiate de arături consecutive sau depozitate accidental sau nu la marginea terenului. Cu toate acestea, majoritatea siturilor arheologice păstrate din mare parte a Europei rămân în zilele noastre necunoscute, îngropate în pământ, cea mai mare provocare a arheologului fiind cea de a le localiza, investiga și păstra. Această sarcină devine și mai mare atunci când complexe sau situri întregi au fost nivelate prin arături repetate și numai câteva indicii arheologice mai pot fi identificate la suprafață. Un bun exemplu în acest sens este cazul unei incinte circulare, parțial vizibilă și înregistrată cu ajutorul recunoașterii aeriene în valea Mureșului în apropiere de Tărtăria (jud. Alba) în 2000 (fig.3). Săpăturile de salvare din 2012 realizate anterior construirii autostrăzii Orăștie-Sebeș au dus la identificarea în apropiere a unor locuințe adâncite, gropi de pari și gropi de provizii ale unei așezări de mari dimensiuni din perioada Halstattului, inclusiv a singurelor tezaure ale perioadei descoperite in situ din întreaga țară (http:// cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=5061&d=Tartaria-Saliste-Alba-Podul-Tartariei-vest/ValeaRea-Autostrada-Orastie-Sibiu-lot-1-Sit-7km-14+100%9614+540-2012). Complexele mai mici nu au putut fi identificate cu certitudine

or 19th c (fig 2).

Where a site is known or suspected, identifying and plotting carefully distribution of artefacts or building materials through fieldwalking is also possible, as ploughing over the site removes buried artefacts from their stratigraphic context and brings them to the ground surface where they can be subsequently rolled over by repeated ploughing or casually deposited to the sides of the field. Nevertheless, most preserved archaeological information across much of Europe nowadays lies unknown underground, and the big challenge for archaeologists is to locate, investigate and preserve it. This task becomes even bigger when features or entire sites have been flattened by repeated ploughing and only a few clues of buried archaeology may be identified above ground. A good example in this sense is the case of a circular enclosure partially visible and recorded by aerial reconnaissance in the Mureș Valley in the vicinity of Tărtăria (Alba co.) in 2000 (fig.3). Rescue investigations in 2012 ahead of the construction of the motorway between Orăștie and Sebeș have revealed nearby the presence of sunken houses, postholes and storage pits from a larger settlement of the Halstatt period, including the only hoards of that period found in situ in the country (http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=5061&d=Tartaria-Saliste-Alba-Podul-Tartariei-vest/Valea-Rea-Autostrada-Orastie-Sibiu-lot-1-Sit-7-km-14+100%9614+540-2012).

The smaller features looked insufficiently convincing from the air, but the entire area requires further investigations.

27

Ioana oltean

Fig. 3.: Aerial photograph from June 2000 of the area of the site Podu Tărtăriei (A) preceding the rescue excavation there and indicating the presence of a sub-circular enclosure (B) in its immediate vicinity. / 3: Fotografie aeriană din iunie 2000 a suprafeței sitului Podu Tărtăriei (A) anterior săpăturilor de salvare și indicând prezența unei incinte aproape circulare (B) în imediata apropiere. din aer, însă întreaga zonă necesită investigații ulterioare.

Realitățile vieții moderne și descoperirile tehnologice îi determină pe arheologi să fie mai sistematici în abordările lor și mai preciși în interpretarea dovezilor arheologice. Deși din diverse motive, această presiune este resimțită în zilele noastre nu numai de arheologia contractuală realizată anterior lucrărilor de dezvoltare, ci și în cadrul cercetării unde se așteaptă mai multe rezultate cu fonduri mai puține. Aici, metodele non-invazive ale prospecției arheo-

The realities of modern life and technological advances require archaeologists to be ever more systematic in their approach and precise in their interpretation of the evidence.

Though for different reasons, this pressure is felt nowadays not only in contractual archaeology prior to development but also in research settings when more output is expected from less funding. This is where non-invasive methods of archaeological prospection can help archaeologists (1) find new sites, (2) gain new infor28

Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

logice intervin în ajutorul arheologului prin (1) identificarea de noi situri, (2) obținerea de informații noi despre siturile deja cunoscute, (3) asistarea în crearea de strategii eficiente pentru acțiuni viitoare sub forma cercetării, conservării și intervențiilor de salvare, și (4) monitorizarea evoluției lor pentru a anticipa eroziunea sau alte pericole. Aceste metode sunt considerabil mai rapide și mai puțin costisitoare decât săpătura arheologică, deși cu mai puține rezolvări comparativ cu primele și fără capacitatea de a recupera artefactele sau furniza cronologii absolute ale structurilor identificate.

mation about known ones, (3) assist in creating effective strategies for future action in the form of research, preservation or rescue intervention, and (4) monitor their evolution to anticipate erosion or other threats. These methods are considerably faster and less costly than excavation, though with lesser resolution than the latter and without the ability to recover artefacts or provide absolute chronologies for the structures identified.

A survey using remote sensing does not bring the specialist in direct contact with the archaeological remains. Those are instead revealed to him/her through different intermediaries (like colour or heat reflectance of growing vegetation above, or an electric current sent through soil) and that information is captured by a special sensor. Depending on the location of this sensor, the main methods of remote sensing applied in archaeology are either on the ground surface (ground-based remote sensing) or above it (above-ground remote sensing). The former are more commonly known under the name of geophysical survey, including several different technologies: resistivity, magnetometry and ground-penetrating radar and sometimes are incorrectly assumed to be homonymous to archaeological prospection (which also includes for instance aboveground prospection). The latter has traditionally used aerial photographs taken specifically by archaeologists or by various agencies for other purposes (e.g. mapping, intelligence-gathering, etc.) which inspired the traditional name of this

Prospecția neinvazivă nu îl aduce pe specialist în contact direct cu vestigiile arheologice. Acestea însă i se dezvăluie prin diverși intermediari (cum ar fi de exemplu culoarea ori căldura emanata de vegetația care crește deasupra, sau un curent electric transmis prin sol), iar această informație este captată de un senzor special. În funcție de poziția senzorului, principalele metode de detecție din aer aplicate în arheologie sunt fie de la suprafața solului (detecție de suprafață) sau deasupra acestuia (detecție din aer). Primele metode sunt cunoscute și sub denumirea generică de prospecțiune geofizică, incluzând mai multe tehnologii diferite: rezistivitate, magnetometrie și radar de penetrare a solului, dar sunt uneori incorect catalogate ca fiind sinonime prospecției arheologice (care include de de fapt și prospecțiunea aeriană). Cea din urmă a făcut uz în mod tradițional de fotografii aeriene făcute fie special de arheologi, fie de diferite agenții în alte scopuri (de ex. car29

Ioana oltean

archaeological sub-discipline, aerial archaeology. However, though aerial photographs remain even nowadays an important resource of new information, an outcome of more recent technological advancements is that currently aerial archaeology has diversified massively its methodology and source materials and can now be called more appropriately above-ground remote sensing (as distinct from geophysical survey or remote sensing applied to archaeological artefacts).

tare, culegere de informații secrete, etc.), care au inspirat numele tradițional al acestei sub-discipline a arheologiei, arheologia aeriană. Totuși, deși fotografiile aeriene rămân chiar și în zilele noastre o sursă importantă de noi informații, un rezultat al progresului tehnologic recent este acela că arheologia aeriană și-a diversificat masiv metodologia și materialele sursă și poate fi denumită în mod mai potrivit detecție din aer (distinctă de prospecția geofizică sau detecția aplicată artefactelor arheologice).

The basics:

Principii fundamentale:

As stated above, archaeological remains extant or buried can be identified remotely in certain conditions. Extant remains which can of course be recognised easily on the ground become also visible from above simply through their ability to influence the way sunlight is captured and reflected differently and by the way different shadows are projected. When they are entirely buried and flattened, we rely on their ability to influence soil colour and the growth patterns of vegetation, the way soil or vegetation reflect heat or humidity, or on the way these influence electric, magnetic or radar impulses (see fig 4).

Așa cum s-a menționat mai sus, vestigiile arheologice existente sau îngropate pot fi identificate de la distanță în anumite condiții.

Vestigiile existente care pot fi desigur ușor recunoscute la suprafață sunt vizible și de sus prin simpla lor capacitate de a influența modul în care lumina este captată și reflectată în mod diferit sau prin felul în care proiectează diverse umbre pe sol. Atunci când sunt complet îngropate și nivelate, ne bazăm pe capacitatea lor de a influența culoarea solului și pe modul de creștere a vegetației deasupra lor, felul în care solul sau vegetația reflectă căldura sau umiditatea, sau modul în care acestea influențează impulsurile electrice, magnetice sau radar (vezi fig. 4).

Geophysical survey is a general term which is usually applied today to a range of non-invasive techniques used to locate archaeological features buried beneath the earth’s surface without excavation. Specialist equipment based on different principles is used to mea-

Prospecțiunea geofizică este un termen general care se aplică de obicei unei game de tehnici non-invazive folosite pentru localizarea complexelor arheologice îngropate în sol 30

Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

fără ajutorul săpăturii arehologice. Echipament specializat bazat pe diferite principii este folosit pentru a măsura variațiile proprietăților fizice ale solului și ale obiectelor îngropate în pământ.

sure variations in the physical properties of the soil and buried objects below the surface. The equipment records a series of value readings, based on which can be identified archaeological

Fig. 4.: Diagram indicating the effect of buried archaeological remains on electric and magnetic impulses, on bare soil and on vegetation growth. / Diagramă evidențiind efectul vestigiilor arheologice îngropate asupra impulsurilor electrice și magnetice, numai asupra solului și creșterii vegetației.

Echipamentul înregistrează o serie de valori, pe baza cărora se pot identifica complexele arheologice. Câteva din cele mai obișnuite strategii sunt înregistrarea rezistivității electrice și susceptibilității magnetice, alături de radar de penetrare a pământului (Ground-Penetrating Radar - GPR). În funcție de tipul tehnologiei aplicate pe parcursul prospecțiunii, se pot identifica diverse urme ale activității umane sau structuri arheologice, deoarece acestea de-

features.

Some of the most common strategies are the recording of electric resistivity and of magnetic susceptibility, alongside ground-penetrating radar (GPR). Depending on the type of technology applied during the survey traces of human activity or structures can be identified, as they return significant anomalies in the readings recorded from the surrounding soil background values. Archaeologists similarly rely 31

Ioana oltean

termină anomalii semnificative față de valorile de fundal înregistrate, ale solului înconjurător.

Arheologii se bazează în mod similar pe detectarea contrastului între zone cu vestigii arheologice și cele fără o astfel de prezență pe o gamă largă de imagini aeriene și de satelit. Acestea vor fi folosit diverși senzori, primul și cel mai obișnuit fiind cel fotografic (atât pentru imagini oblice cât și verticale), însă astăzi apelând la spectrometre cu capacitate hiperspectrală (de ex. CASI – Compact Airborne Spectrographic Imager; sau cele furnizând imagistică satelitară comercială de mare rezoluție), laser (LiDAR – Light Detection and Ranging) sau radar (de ex. din satelit SAR - Synthetic Aperture Radar) care pot amplifica contrastele spectrale și micro-topografice cu mult deasupra perceptiei umane. Cu toate acestea, dacă nu se poate identifica nici un contrast aparte, nu se poate detecta niciun complex arheologic (see fig. 4). Din acest motiv, este important să folosim o strategie de prospecțiune care să includă mai multe tehnici complementare și care pot elimina erori individuale inerente de detecție.

În detecția la suprafața solului, senzorii sunt purtați mai ales de persoana care realizează prospecțiunea, deși din ce în ce mai mult, o serie de senzori sunt montați pe care speciale special sau remorci trase de vehicule pentru a mări viteza și rezoluția prospecțiunilor. Platformele disponible deasupra solului includ zmee, baloane, drone, elicoptere și aparate de zbor ușoare pentru altitudini joase și foarte joase, alături de aparate de zbor de mărime normală pentru altitudini medii și sateliți pentru alti-

on the detection of contrast on a wide range of aerial and satellite images, between areas with archaeological remains and those without such presence. They will use various sensors, the first and most common being photographic (either oblique or vertical views), but nowadays also including spectrometres with hyperspectral capacity (e.g. CASI – Compact Airborne Spectrographic Imager or high-resolution commercial satellite imagery), laser (LiDAR – Light Detection and Ranging) or radar (e.g. satellite-based SAR -Synthetic Aperture Radar) which can amplify spectral and micro-topographic contrasts well above human abilities. However if no particular contrast can be identified then no archaeological feature can be detected (see fig. 4).

For this reason it is important to use a survey strategy that includes a number of complementary techniques which can eliminate inherent individual detection biases.

In ground-based remote sensing the sensor is carried mostly by the person performing the survey, though increasingly a series of sensors are being mounted on special carts or trailers to increase the speed and resolution of surveys. Above-ground platforms available include kites, balloons, drones, helicopters and light aircrafts for very-low and low altitudes, alongside normal-sized aircrafts for medium altitudes and satellites for high altitudes. An increase in their altitude means that a larger area can be covered within a single capture, but it also necessarily affects their ability to record detail (ground resolution). This is not always a 32

Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

tudini mari. O creștere în altitudine înseamnă că o suprafață mai mare poate fi acoperită de o singură imagine, deși distanța dintre platformă și sol afectează în mod necesar capacitatea lor de a înregistra detalii (rezoluția la sol). Aceasta nu este întotdeauna o problemă, deoarece și în cazul contrar, prea multe detalii pot împiedica ochiul să identifice modele relevante în ansamblu, ca de exemplu în creșterea vegetației (adică îți permit să vezi plantele individuale, însă nu și întreaga cultură). Prin urmare, în selecția platformei ideale din gama disponibilă este desigur necesar să fii realist în așteptări și să o alegi pe cea mai potrivită în funcție de scara prospecțiunii. De exemplu, zmeele, baloanele și dronele (care mai sunt denumite vehicule aeriene fără

problem, as too much detail can deter the eye from picking up meaningful patterns, such as in vegetation growth (essentially allowing you to see individual plants but not the entire crop).

Therefore, when selecting the platform from a range available one will of course need to be realistic in their expectations and chose the right one depending on the scale of their survey. For example, kites, balloons and drones (also called Unmanned Aerial Vehicles - UAVs) would be employed mostly to cover one site at a time, but all the others can be successfully employed to

Fig. 5.: Students performing resistivity and magnetometry surveys at Sarmizegetusa. / Studenți realizând prospecțiuni de rezistivitate și magnetometrie la Sarmizegetusa. pilot - UAVs) se vor folosi în special pentru a acoperi câte un sit odată, însă toate celelalte pot fi folosite cu success pentru a investiga peisaje arheologice mai mari, regionale.

investigate larger, regional landscapes.

The process of acquisition differs greatly. In geophysical survey, individual magnetic or resistance value readings are collected systematically within a specific grid (e.g. 10 by 10 metres or 20 by 20 metres), carefully laid out and geo-referenced to geographic and site-spe-

Modul în care se achiziționează datele diferă foarte mult. În cadrul prospecțiilor 33

Ioana oltean

geofizice, înregistrarea valorilor magnetice sau de rezistență a multiple puncte individuale sunt adunate sistematic în cadrul unui grid specific (de ex. 10 x 10 metri sau 20 x 20 metri), atent realizate și geo-referențiate în funcție de coordonate geografice și specifice ale sitului.

Un software specific (în cazul nostru Geoplot) este apoi folosit pentru a descărca aceste înregistrări și a le converti într-o reprezentare rasterizată a suprafeței prospectate, conform unei scări de valori. Fotografiile aeriene pot fi obținute fie prin fotografiere oblică în timpul zborului la bordul unui elicopter sau aparat de zbor ușor, efectuat nesistematic deasupra unei anumite suprafețe (recunoaștere aeriană), fie prin accesarea unor fotografii aeriene verticale deja adunate sistematic deasupra unei anumite suprafețe (de obicei disponbile în arhive ne-arheologice ale agențiilor naționale de cartare, dar și în câteva colecții internaționale, ca și cele ale celui de-al doilea război mondial disponibile în Washington și Edinburgh – vezi Hanson și Oltean 2013). Atât fotografiile oblice cât și cele verticale necesită geo-referențiere dacă sunt folosite pentru cartare arheologică, cele oblice necesitând corecții suplimentare ale deformarii cauzate de unghiului oblic. În zilele noastre, numeroase țări, inclusiv România, au permis accesul la imagini aeriene la nivel național (ortofotografiile din România accesibile pe http:// geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index. html - ultima vizionare 05/09/2017). O creștere dramatică este vizibilă recent în utilizarea dronelor în scopuri arheologice. De obicei ușoare și fără prea mare putere, acestea sunt mai

cific coordinates. Specific software (in our case Geoplot) is then used to download these readings and convert them to a raster representation of the area surveyed according to a value scale.

Aerial photographs can be obtained either by taking oblique aerial photos while flying in a helicopter or a light aircraft non-systematically over a specific area (aerial reconnaissance) or by accessing vertical aerial photographs systematically-collected over a specific area (usually available in non-archaeological archives of national mapping agencies, but also some international collections, such as those from the WWII available in Washington and Edinburgh – see Hanson and Oltean 2013). Both oblique and vertical photographs require geo-referencing if used for archaeological mapping, with oblique ones needing additional correction of their angle.

Nowadays many countries including Romania have opened access to nation-wide aerial coverages (with Romanian orthophotos accessible at http://geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index.html - last visited 05/09/2017). A dramatic increase is visible currently in the use of drones for archaeological purposes. Usually light and underpowered, they are more manoeuvrable and reliable than kites and balloons but cannot reach a comparable coverage to that of helicopters or light aircrafts and would require considerable digital ‘stitching’ of photographs to provide a coherent view over larger sites (such as Sarmizegetusa).

Early-generation satellites initially employed photographic sensors (e.g. Corona) but 34

Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

manevrabile și mai de încredere decât zmeele și baloanele, însă nu pot realiza o acoperire comparabilă cu cea a elicopterelor sau avioanelor ușoare și necesită ‘coaserea’ digitală considerabilă a fotografiilor pentru a oferi o imagine coerentă a siturilor mai extinse (ca și Sarmizegetusa).

have since changed to spectrometres and other imaging equipment (e.g. Synthetic Aperture Radar - SAR). Like geophysics, the resulting datasets also consist in a numeric values for individual points collected from the ground which can subsequently be displayed as raster images based on different filters and algorythms. Similarly, LiDAR datasets consist of a ‘point cloud’ (a set of tri-dimensionally recorded points on the ground measured with very high accuracy by a laser beam connected to a GPS antenna) which can be digitally filtered (e.g. removing vegetation canopy) and processed to provide enhanced visualisations of the terrain, which has been extremely successful in wooded areas.

Sateliții de generație mai veche au utilizat inițial senzori fotografici (de ex. Corona), care au fost însă înlocuiți între timp de spectrometre și alte echipamente de imagistică (de ex. SAR). Ca și în cazul geofizicii, datele rezultate constau în valori numerice ale punctelor individuale de pe sol care ulterior sunt transpuse în imagini raster cu ajutorul unor filtre și algoritmi. În mod similar, datele LiDAR constau dintr-un ‘nor de puncte’ (un set de puncte înregistrate tridimensional la sol măsurate cu foarte mare acuratețe de o undă laser conectată la o antenă GPS) care se pot filtra digital (de ex. înlăturând acoperirea cu vegetație) și procesate pentru a oferi o vizualizare tridimensională sporită a terenului, extrem de utilă în cazul suprafețelor împădurite.

All such datasets should be used as basis for specialist interpretation of the potential archaeological content and mapping resulting in site plans and area maps, in order to appropriately inform and assist subsequent fieldwork or heritage management.

Toate aceste date trebuie folosite ca bază pentru interpretarea de către un specialist a conținutului arheologic potențial și pentru realizarea de planuri de sit și hărți zonale, pentru informarea adecvată și asistență în activitati ulterioare, fie ca investigații aprofundate de teren, fie pentru administrarea și protecția patrimoniului.

35

Ioana oltean

Fig. 6.: Flight tracks performed over a few days of aerial reconnaissance in N Dobrogea, Romania, in July 2008, recorded with a hand-held GPS device and downloaded on computer for visualization and flight analysis./ Rute aeriene realizate pe parcursul a câtorva zile de recunoaștere aeriană în N Dobrogei, România, în iulie 2008, înregistrate cu un instrument GPS ținut în mână și descărcate pe computer pentru vizualizare și analiză a zborului.

Fig. 7.: High-resolution Quickbird satellite image from July 2004 showing cultivated fields E of Mangalia (Romania) in the area of the cemetery of the ancient city of Callatis in ‘real’ colours (RBG – left) and infrared (right). / Imagine de rezoluție mare colectata de satelitul Quickbird în iulie 2004 a câmpurilor cultivate la E de Mangalia (România) în zona cimitirului orașului antic Callatis în culori ‘reale’ (RGB –stânga) și infraroșu (dreapta).

36

Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

Fig. 8. : Point cloud LiDAR dataset at Sarmizegetusa Regia (top); in the buttom image the forest canopy has been filtered to extract last return points (ground) which were used to produce a slope analysis visualisation. / Set de puncte LiDAR la Sarmizegetusa Regia (sus); în imaginea de jos, acoperământul pădurii a fost filtrat pentru a extrage punctele de la sol („last return”) și care au fost folosite pentru a genera o vizualizare a pantei.

37

II.2. Archaeological remote sensing in Romania

II.2. Detecția arheologică din aer în România

Senior lecturer Dr. Ioana Oltean

Senior lecturer Dr. Ioana Oltean

Probably that the first aerial survey and photography of an archaeological site in Romania took place as early as March 1918, when Carl Schuchhardt took aerial photographs of the Roman and Late Roman frontier wall in Dobrudja and used them to correct his own published map of the wall; the photographs themselves remained unpublished until 1954 (Crawford, 1954, 208 and plate VI). Unfortunately, this remained the only example of its kind for a long time. The aerial photographic survey programmes over the following decades were made for different reasons than archaeology: military, during the world wars and after; and civilian, for mapping purpose. Furthermore, access to these aerial photographic archives for archaeologists remained limited for a long time. A start was made in utilising them for archaeological purposes most notably by AS Stefan and the Aerial Photographic unit associated to the Archaeological Institute in Bucharest, but these attempts were concentrating in most cases on extant and on known archaeological sites, rather than on those sites which are buried, flattened, and only

Probabil că prima prospecțiune aeriană și fotografiere a unui sit arheologic din România a avut loc în martie 1918, când Carl Schuchhardt a făcut fotografii aeriene a zidului frontierei romane și romane târzii din Dobrogea și le-a folosit pentru a-și corecta propria hartă publicată a zidului; fotografiile în sine au rămas nepublicate până în 1954 (Crawford, 1954, 208 și plașa VI). Din păcate, a rămas singurul exemplu de acest fel pentru mult timp. Programele de fotografiere aeriene din următoarele decade au fost realizate din motive complet diferite de cele arheologie: militar, în timpul războaielor mondiale și după; și civile, în scopuri de cartare.

Mai mult, accesul arheologilor la aceste arhive fotografice aeriene a rămas limitat pentru mult timp. În scopuri arheologice au început să fie folosite îndeosebi de către A.S. Ștefan și de departamentul de fotografii aeriene de pe lângă Institutul de Arheologie din București, însă aceste încercări s-au concentrat în cele mai multe cazuri pe siturile existente sau cunoscute, decât asupra acelora îngropate, nivelate, și vizibile numai din aer ca și urme în vegetație. Întregul pro38

Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în România

ces a fost îngreunat de dificultăți juridice, lipsa resurselor financiare și un deficit de specialiști experimentați în interpretarea fotgrafiilor aeriene (vezi Braasch 2002; Oltean 2002; Hanson și Oltean 2002; Hanson și Oltean 2003).

become visible from the air as crop marks. The whole process has been constrained by legal difficulties, lack of financial resources and a shortage of specialists experienced in the archaeological interpretation of aerial photographs (see Braasch 2002; Oltean 2002; Hanson and Oltean 2002; Hanson and Oltean 2003).

Până în anii 90, Europa centrală și de est a fost considerată insuficient de receptivă la formarea de urme în vegetație relevante din punct de vedere arheologic, datorită solurilor aluviale extinse care acoperă regiunile arabile, combinat cu un fundal mai puțin contrastant din punct de vedere geologic (Bradford 1957, 15 and 23).

Mai mult, recunoașterea urmelor în vegetație ar fi fost mult mai dificilă folosind fotografii aeriene verticale de arhiva. Independent de calitatea variabilă a fotografiilor și de scara lor, astfel de acoperiri fotografice pot avea o valoare arheologică limitată, deoarece imaginile au fost obținute inițial în scopuri altele decât arheologia iar condițiile specifice favorabile documentării complexelor arheologice nu au fost neapărat îndeplinite. Au fost câteva încercări de a folosi informația din fotografiile aeriene în studii de arheologie și în publicarea ocazională a siturilor, fără însă o metodă de abordare clar structurată.

Din păcate, în toate aceste cazuri informația disponibilă a fost insuficient exploatată datorită pregătirii, cunoștințelor sau tehnologiei limitate disponibilă acestor pioneri. Un grup de cartografi de la Institutul Român de Cartografie din București a publicat articole scurte folosind principiile foto-interpretării pentru a identifica posibile situri la Sănislău (Satu Mare) și Dersida (Sălaj) în nord-vestul României, sau la Sarighi-

Until the 1990s, Central and Eastern Europe was thought not to be sufficiently responsive to archaeologically-relevant crop mark formation because of the heavily alluvial topsoil that covers the arable regions, combined with a less contrasting deeper geological background (Bradford 1957, 15 and 23). Moreover, the recognition of crop marks would have been more difficult from archive vertical imagery. Apart from the variable quality of the photographs and of their scale, such photographic coverages are likely to be of more limited archaeological value because the images were obtained originally for purposes other than archaeology and the very specific conditions necessary to record many archaeological features may not have been in force. There have been a few attempts to make use of aerial photographic information in archaeological studies and in the occasional publication of sites, but without a clearly structured method of approach. Unfortunately, in all of these cases the information available was insufficiently exploited because of limited training, expertise or technology available to these pioneers. A group of cartographers from the Romanian cartographic institute of Bucharest published short articles utilising principles 39

Ioana oltean

ol de Deal, Satu Nou și Isaccea pe Dunăre în sud-estul României, în care încearcă să interpreteze și să carteze complexele arheologice, deși interpretarea lor arheologică și câteodată chiar și fotografică a imaginilor verticale nu este întodeauna corectă. Cu toate acestea, efortul lor este valoros pentru că încearcă să identifice situri arheologice necunoscute anterior și, în anumite cazuri, să interpreteze complexele sub formă de hărți (Oltean 2007, 13).

of photo-interpretation to identify possible archaeological sites at Sanislau (Satu Mare) and Dersida (Salaj) in north-western Romania, or at Sarighiol de Deal, Satu Nou and Isaccea along the Danube in the south-eastern Romania, where they attempt to provide interpretation and mapping of the archaeological features, though their archaeological and even photographic interpretation of the vertical images is not always correct. Nevertheless, their effort is still of value because of the attempt to identify previously unknown archaeological sites and, in some cases, produce interpretations of features in the form of maps (Oltean 2007, 13).

În studiul ei despre sistemul defensiv al Daciei, I. Bogdan-Cătăniciu a publicat câteva exemple de incinte militare existente vizibile în fotografii verticale arhivate (1981). Din păcate, calitatea reproducerilor și în anumite cazuri a fotografiilor e atât de slabă încât cititorul trebuie să se bazeze pe descrierile oferite de autor. Alți arheologi au folosit sporadic fotografii aeriene pentru a-și susține comunicările, pentru publicații sau în expoziții muzeale. Astfel de fotografii aeriene de la începutul anilor ‘80 au intrat și în colecția muzeului sitului de la Sarmizegetusa.

Alții au zburat ocazional și limitat fotografiind siturile cunoscute din aer în scopuri ilustrative, ca și A. Ștefan în locații variate, sau E. Pescaru, în județul Hunedoara – cel din urmă folosind un elicopter ca platforma aeriană. Alți entuziaști mai puțin norocoși, ca și V. Bărbuță au fost constrânși de lipsa fondurilor să fotografieze folosind zmee ca platforme aeriene, de data aceasta însă pentru a detecta de asemenea urme arheologice în vegetație, cu un anumit succes în special în identificarea templului lui Liber Pater de la Apulum (informație A. Diaconescu).

In her study of the Roman defences of Dacia, I. Bogdan-Cătăniciu published some examples of extant military enclosures visible on existing archive vertical photographs (1981).

Unfortunately, the quality of the reproductions and in some cases of the original photographs is so poor that the reader must rely on the descriptions provided by the author. Other archaeologists have used aerial photographs sporadically to illustrate lectures, publications of sites, or museum exhibitions. Such aerial photographs from the early 1980s have also entered the collections of the site museum at Sarmizegetusa Others have undertaken occasional limited flights photographing known sites from the air for illustration purpose, such as A. Stefan in various locations, or E. Pescaru, in Hunedoara county - the latter using a helicopter as an aerial platform. Less fortunate enthusiasts, such as V. Bărbuță were constrained by lack of funds to make 40

Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în România

Din păcate, datorită restricțiilor cu privire la traficul aerian civil în vigoare în anii comunismului, incapacității de a finanța programe de recunoaștere aeriană și lipsei echipamentului relevant, experienței și expertizei de a desfășura o astfel de muncă, aceste eforturi au fost doar sporadice.

photographs using kites as aerial platforms, this time to also detect archaeological crop marks, with some success especially for the identification of the temple of Liber Pater at Apulum (information Dr. A. Diaconescu). Unfortunately, due to restrictions on civilian air traffic in force during the communist years, the inability to fund aerial reconnaissance programmes, and the lack of relevant equipment, experience and expertise to undertake such work, these efforts were no more than sporadic.

Programe de cercetare mai sistematice au fost inițiate în 1998, când până în 2004, Universitatea din Glasgow a implementat proiectul Peisajul preistoric târziu și roman din vestul Transilvaniei (Leverhulme Trust; British Academy), un program de recunoaștere aeriană sistematică în sud-vestul Transilvaniei, în special pe valea Mureșului de mijloc și Țara Hațegului, care a generat de asemenea primele fotografii aeriene pe bază de cercetare ale Sarmizegetusei și teritoriului aferent acesteia. Acesta a fost realizat de W.S. Hanson (Universitatea din Glasgow) și de autoare, în cooperare cu Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei din Cluj, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și Universitatea din Alba Iulia. Scopul proiectului a fost stabilirea parametrilor de aplicare a recunoașterii arheologice aeriene în condiții de mediu, sol și agricultură diferite specifice României și de a îmbunătăți cunoașterea istoriei și dezvoltării peisajului din vestul Transilvaniei, în special din perioada preistorică târzie până în cea post-romană. O resursă online (https://hansonaerialphotography.locloud.pl/) asigură accesul liber la rezultatele acestui proiect. Această cercetare s-a extins considerabil spațial și metodologic în sudul Dobrogei, acoperind peste 4.500 kilometri

More systematic research programmes started in 1998 when until 2004 the University of Glasgow conducted The later prehistoric and Roman landscape of Western Transylvania project (Leverhulme Trust; British Academy), a program of systematic aerial reconnaissance in the South-Western Transylvania, particularly mid-Mures River valley and Țara Hațegului, which also generated the first research-focused aerial photographs of Sarmizegetusa and its hinterland. It was undertaken by W.S. Hanson (University of Glasgow) and the author, in co-operation primarily with the National Museum of Transylvania in Cluj, the Museum of Dacian and Roman Civilizations in Deva and the University of Alba Iulia. The purpose of the project was to establish the parameters for the application of archaeological aerial reconnaissance in the different environmental, soil and agricultural conditions pertaining in Romania and to increase understanding of the history and development of the landscape of western Transylvania, particularly from later prehistory 41

Ioana oltean

pătrați prin recunoaștere aeriană (în sezoane intermitente între 2005 și 2015), imagini de arhivă timpurii de secol XX (fotografii aeriene a celui de-a doilea război mondial și războiului rece, imagistica satelitară Corona) și imagistică satelitară de mare rezoluție (de archivă sau obținută în mod special). Rezultatul este primul peisaj arheologic de mari dimensiuni al României și de pe cursul inferior al Dunării cartate în detaliu. În paralel, aceeași echipă a oferit asistență specializată și altor proiecte, rezultând îndeosebi în recunoașterea aeriană din 2008 în nordul Dobrogei și în 2009 de-a lungul limesului Alutanus/Transalutanus (în cadrul programului STRATEG), și în 2011 în județele Arad și Timis explorând peisajele siturile preistorice închise ca și Cornești și Sântana, cu descoperirea, printre altele, a sitului de la Văriașu (în colaborare cu echipa de cercetare de la Cornești). În paralel, alte echipe și-au desfășurat activitatea proprie, ca de exemplu Z. Visy de-alungul limesului din estul Daciei, Z. Czailik în Transilvania si C. Miu pentru Institutul Național al Patrimoniului din București (anterior cIMeC, reconstituind îndeosebi peisagul arheologic al văii Mostiștea).

Prin comparație, detectia prin diverse metode geofizice a fost oarecum mai înceată în dezvoltare în România. E.F. Scurtu a început devreme să o aplice extensiv obținând rezultate mixte începând cu sfârșitul anilor ‘90 în mai multe situri arheologice incluzând printre altele Porolissum, Cigmău, Histria, Dinogeția, Tropaeum Traiani, Romula, Alburnus Maior, Orgame, Halmyris, Ulmetum etc. Studii ulterioare folosind magnetometria, rezistivitatea sau radarul cu penetrare

to the immediate post-Roman period. An online resource (https://hansonaerialphotography. locloud.pl/) secures open access to the outcomes of this project. This research expanded considerably spatially and methodologically in Southern Dobrogea, covering over 4,500 square kilometres by aerial reconnaissance (in intermittent seasons between 2005 and 2015), early 20th c. archival imagery (WWII aerial photographs and Cold War Corona satellite imagery) and high-resolution satellite imagery (archival and specially acquired). The result is the first large archaeological landscape of Romania and the lower Danube mapped in detail. In parallel, the same team provided specialist assistance to a number of other projects, most notably resulting in aerial reconnaissance in 2008 in N Dobrogea and in 2009 along the Alutanus/ Transalutanus limes (under the STRATEG programme), and in 2011 in the Arad and Timiș counties exploring the landscape of large prehistoric enclosed sites like Cornești and Sântana, with the further discovery among other, of the site at Văriașu (in collaboration with the research team at Cornești). In parallel other teams have undertaken their own activity including Z. Visy along the Eastern Dacian limes and Z. Czailik across Transilvania or the National Institute for Heritage in Bucharest (former cIMeC most notably reconstructing the archaeological landscape of the Mostiștea Valley).

By contrast ground-based prospection using various geophysical methods or terrestrial laser scanning has been somewhat slower in de42

Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în România

în sol (GPR) majoritatea combinate sau în măsuri variable au explodat de atunci, țintind câteva dintre acestea și alte situri, inclusiv cele ale lui V.A.Lăzărescu și colaboratorii la Porolissum, Lazuri și Suceag, A. Popa la Brețcu, F. Marcu și G. Cupcea la Agrij-Almașu, Boroșneu Mare, Olteni și Sutor, Scheiblecker la Orgame, C. Alexandrescu și C. Gugl la Troesmis, K. Lockyear la Apulum, Șeușa și Noviodunum, sau Frănculeasa și David la Sfârleanca/Mălăiești doar pentru a numi câteva. La Sarmizegetusa, primele teste de rezitivitate și magnetometrie au fost pentru prima dată realizate în 2014 în câteva zone foarte limitate atât intra muros cât și extra muros, supervizate de autoare, ca parte a programului Universității Exeter de instruire a studenților în practică arheologică. Acestea au fost urmate de o prospecțiune separată de către Consiliul Național de Cercetare Italian din Roma – Institutul pentru Tehnologii Aplicate Patrimoniului Cultural (ITABC) și în sfârșit, alte prospecțiuni și instruiri realizate în cadrul programului Erasmus + FIT in archaeology în 2017, condus din nou de Universitatea din Exeter. În toate aceste cazuri, scopul a fost de a aduna informații despre vestigiile arheologice prezente în situri deja cunoscute, în majoritatea cazurilor de secole, și nu de a descoperi noi situri.

velopment in Romania. EF Scurtu has made an early start with extensive application of resistivity and magnetometry with mixed results since the late 1990s at a number of archaeological sites including among others Porolissum, Cigmău, Histria, Dinogetia, Tropaeum Traiani, Romula, Alburnus Maior, Orgame, Halmyris, Ulmetum etc. Further studies employing magnetometry, resistivity or ground penetrating radar (GPR) mostly in combination and of variable extent have since exploded, targeting some of these and other sites, including those by V.A. Lăzărescu and collaborators at Porolissum, Lazuri and Suceag, by A. Popa at Brețcu, by F. Marcu and G. Cupcea at Agrij-Almașu, Boroșneu Mare, Olteni and Sutor, by Scheiblecker at Orgame, C. Alexandrescu and C. Gugl at Troesmis, K. Lockyear at Apulum, Șeușa and Noviodunum or by Frănculeasa and David at Sfârleanca/ Malaiești to name but a few. At Sarmizegetusa itself the first tests of resistivity and magnetometry were first performed in 2014 over a couple of very limited areas both intra muros and extra muros, under the supervision of the author, as part of the University of Exeter student fieldwork training on site. These were followed by a separate survey by the Italian National Research Council, Rome - Institute for Technologies Applied to Cultural Heritage (ITABC) and finally more survey and training was performed for the scope of the Erasmus + FIT in archaeology programme in 2017 again led by University of Exeter. In all these cases the aim was to gather more information about archaeological remains present in sites already known, in most cases for

O evoluție recentă binevenită este diversificarea tehnologiilor aplicate în arheologia românească, datorată disponibilității mai mari a tehnologiilor și ehipamentelor în România sau proiectelor desfășurate în România. Aceasta a dus la dezvoltarea în numeroase cazuri a unor 43

Ioana oltean

cadre metodologice integrate care au implicat o varietate de tehnici de detecție la suprafață și din aer. O altă evoluție pozitivă este acum participarea regulată a comunității arheologice de detecție din România la evenimente și ințiative internaționale de vârf, cel mai recent între 2010-2015 la proiectul cu finanțare europeană Archaeolandscapes Europe (ARCLAND) (http://www.arcland.eu/), sau recenta aplicație a tehnologiei LiDAR în arheologie (de ex. 2011 Sarmizegetusa Regia; 2012 Porolissum, etc.). În final, aplicarea pe scară mai largă a tehnologiei dronelor în arheologie (deși până în prezent în scopuri ilustrative, incluzând prospecțiuni la Sarmizegetusa în 2014 și 2016) va extinde probabil în mod considerabil disponilitatea imagisticii aeriene și prospecțiunilor pentru arheologi.

centuries rather than to discover new sites.

A welcome noted development is the diversifying of technologies applied to Romanian archaeology, following the wider availability of technologies and equipment in Romania or to Romanian-based projects. This led to the development in numerous cases of integrated methodological frameworks involving a variety of ground-based and above-ground remote sensing techniques. A further positive development is the current regular participation of the growing Romanian archaeological remote sensing community to top international events and initiatives, most recently between 20102015 in the EU-funded Archaeolandscapes Europe (ARCLAND) project (http://www.arcland. eu/) and the recent archaeological application of LiDAR (e.g. 2011 Sarmizegetusa Regia; 2012 Porolissum, etc.). Finally, the wider application of drone technology in archaeology (though so far mostly for illustrative purposes, including surveys at Sarmizegetusa in 2014 and 2016) will probably expand considerably the availability of above-ground imagery and surveys for archaeologists.

44

II.3. Școli arheologice și detecția

II.3. Archaeological fieldschools and remote sensing.

Senior lecturer Dr. Ioana Oltean

Senior lecturer Dr. Ioana Oltean

Non-invasive archaeology had a major role in the development of the archaeological knowledge and practice over the last century, as the single most important method of site discovery and monitoring, and as the most efficient tool of study and reconstruction of archaeological landscapes. Yet, across Europe there are many archaeology practitioners who simply equate archaeology with excavation. In these conditions, the role of education in non-invasive archaeology should be to create on the one hand practitioner specialists involved in the creation of data (images, maps, etc), and on the other hand aware consumers/beneficiaries able to identify broadly the methodology they need to apply and recruit the appropriate specialist to fulfil the task. The latter category can include not only professional field archaeologists, heritage protection practitioners or museum curators, but also interested wider public.

Arheologia non-invazivă a jucat un rol major în dezvoltarea cunoștințelor arheologice și a practicii arheologice pe parcursul ultimului secol, drept singura și cea mai importantă metodă de descoperire și monitorizare a siturilor, și ca cel mai eficient instrument de studiu și reconstituire a peisajelor arheologice. Totuși, în întreaga Europă există mulți arheologi care echivalează pur și simplu arheologia cu săpătura arheologică. În aceste condiții, rolul educației în arheologia non-invazivă trebuie să fie acela de a crea pe de-o parte practicanți specializați implicați în crearea de date (imagini, hărți, etc), și pe de alta, de consumatori/beneficiari cunoscători, capabili să identifice în linii mari metodologia pe care trebuie să o aplice și să recruteze specialistul potrivit pentru a îndeplini sarcina. Ultima categorie poate include nu numai arheologi de teren profesioniști, specialiști în protecția patrimoniului sau curatori muzeali, dar și publicul larg interesat.

Geophysical surveys are often attached to archaeological fieldschools either as part of preparations or even as part of the package of

Prospecțiile geofizice sunt deseori atașate școlilor de arheologie de teren fie ca parte a pregătirilor sau chiar ca parte a pachetului de 45

Ioana oltean

skills to be developed during the fieldschool itself as a parallel activity to excavation. Both types have been employed at Sarmizegetusa in 2017 with an initial survey over 5 separate areas in April, followed by training surveys involving students participating in the fieldschool over the most appropriate areas identified earlier. The April survey resulted in a basic report which was effectively used as part of teaching materials during the fieldschool. Moreover, repeating the coverage over the same areas as part of the fieldschool training sessions but at a higher ground resolution than the initial survey presented additional opportunity for students to compare the results and appreciate the benefits

aptitudini care trebuie dezvoltate pe parcursul școlii propriu-zise, ca o activitate paralelă săpăturii. Ambele tipuri au fost folosite la Sarmizegetusa în 2017, începând cu prospecția inițială a 5 suprafețe în aprilie, urmat de prospecțiuni de instruire a studenților la școala în cele mai potrivite suprafețe identificate anterior. Prospecțiunea din aprilie a avut drept rezultat un raport care a fost eficient folosit ca parte a materialelor de predare pe durata școlii. Mai mult, repetarea acoperirii pe aceleași suprafețe ca parte a sesiunilor de instruire a școlii de teren însă la o rezoluție mai mare decât în cadrul prospecțiunii inițiale a oferit posibiliatea studenților de a compara rezultatele și de a aprecia beneficiile rezoluției mai detaliate asupra vizibilității arheologice și interpretării rezultatelor.

Fig. 9. : General map of the magnetometry survey (marked in red) at Sarmizegetusa, Romania. (J. Godfrey)/ Hartă generală a prospecției magnetometrice (marcată cu roșu) la Sarmizegetusa, România (J. Godfrey).

46

Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și detecția

În comparație, instruirea în detecția din aer în școlile arheologice de teren obișnuite este de departe mai puțin comună. Deși unele școli de instruire ocazională de scurtă durată, programe postacademice și calificările de dezvoltare profesională continuă contribuie la această instruire, de departe educația formală în arheologia aeriană tinde să fie realizată în sala de curs, cu anumite universități printre care Exeter și Viena având cursuri speciale pe acest subiect. Cursul de la Exeter, de exemplu, acoperă subiecte ca istoria arheologiei aeriene; tipuri de imagistică și obținere (de ex. fotografiile aeriene oblice; fotografii aeriene verticale; imagistică satelitară); identificarea siturilor arheologice din aer, morfologia siturilor și clasificări; cartare etc. În 11 săptămâni, studenții obțin competențe de bază în identificarea complexelor arheologice în diverse tipuri de fotografii aeriene, folosirea stereoscopurilor, softwarelor speciale, hărților convenționale sau digitale și în crearea de planuri ale siturilor pe baza interpretărilor fotografiilor aeriene. Pe lângă acestea, ei obțin o înțelegere clară a rolului fotografiilor aeriene în munca arheologică (prospecție, monitorizare și protecție; studii ale peisajului), devin conștienți de avantajele și dezavantajele diverselor tipuri de imagistică; și învață să folosească terminologia specifică adecvată.

of increased ground resolution to archaeological visibility and interpretation of results.

In contrast, the provision of any training in above-ground remote sensing in regular archaeological fieldschools is considerably less common. Though occasional dedicated short training schools alongside postgraduate degrees and Continuous Professional Development qualifications make a contribution towards such training, by far the formal teaching in aerial archaeology tends to be undertaken in the classroom, with some universities including Exeter and Vienna having dedicated modules to this subject. The Exeter module for example covers topics like the history of aerial archaeology; imagery types and acquisition (e.g. oblique aerial photographs; vertical aerial photographs; satellite imagery); identification of archaeological sites from the air, site morphology and classifications; mapping, etc. In 11 weeks students achieve basic competence in identifying archaeological features on various types of aerial photographs, use of stereoscopes, specific software, conventional or digital maps and in the creation of site plans based on aerial photographic interpretation. Alongside these they gain a clear understanding of the role of aerial photographs in archaeological work (prospection, monitoring and protection; landscape studies), are aware of the advantages and disadvantages of various types of imagery (oblique and vertical photographs; satellite imagery); and learn to utilise adequately the specific terminology.

Cu toate acestea, pe teren, abordarea pregătirii sistematice este rareori posibilă. Școlile de teren oferă un cadru temporal semnificativ redus, cu access la computere și software în cel mai bun caz limitat, și cu concentrare tradițion47

Ioana oltean

ală pe dezvoltarea de abilități altele decât cele care se pot obține în săli de studiu. Pe de altă parte, totuși, munca de teren oferă posibilitatea unei experiențe de învățare captivantă care nu trebuie trecută cu vederea. Studenții au posibilitatea unică de a combina informația fotografică cu experiența personală de la sol pentru: a. mai buna înțelegere a procesului de „citire” a fotografiilor și interpretării complexelor vizible b. înțelegerea diferențelor între modul în care arheologia e viziblă din aer și de la sol c. aprecierea scării obiectelor ce pot fi vizibile de la diferite altitudini d. verificarea valabilității interpretărilor de birou prin dovezi aditionale la sol e. evaluarea corectitudinii relative a punctelor de control pe fotografiile aeriene prin observatie la sol f. aprecierea superioară a particularităților acoperirii de vegetație locală, a cadrului topografic general etc.

Un nivel de bază de pregătire practică se va concentra pe „citirea fotografiilor aeriene” ale sitului. În acest scop, se poate folosi o varietate de fotografii aeriene. Vederile oblice și verticale ale aceluiași obiectiv cunoscut vor permite studenților să înțeleagă cum unghiul fotografiei poate distorsiona complexele; cum să recunoască în fotografii elemente familiare ale peisajului vizibil modern; cum altitudinea afectează vizibilitatea suprafeței și scara complexelor. Cea din urmă poate fi evidențiată și mai mult prin compararea fotografiei aeriene verticale cu aceași zonă în imagini oferite de

In the field however such a systematic training approach is seldom possible. Field schools offer a significantly reduced time frame, with at best limited provision of computers and specific software, and with a traditional emphasis on skills other than those which can be acquired in a classroom environment. On the other hand, however, being in the field offers an important immersive learning experience which should not be overlooked. The students have the unique possibility to combine the photographic evidence with personal experience from the ground in order to: a.

Better understand the process of photo reading and interpretation of visible features b.

Learn the differences in how archaeology is visible from the air and on the ground c.

Identify the scale of objects which may be visible from different altitudes d.

Check the validity of desk-based interpretations by collecting ground truthing evidence e.

Assess the relative reliability of control points on air photos and on the ground f.

Increased appreciation of the particularities of local vegetation cover, and of the general topographic and landscape setting, etc.

A basic level of practical training will focus on the reading of aerial photographs of the site. A variety of printed aerial photographs could be used for this purpose. Oblique and vertical views of the same known objective would enable students to understand how the angle of the photography can distort features; how to recognise on photographs familiar el48

Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și detecția

sateliți (fig. 5-6). Pasul următor, în funcție de disponibilitățile de timp și acces, poate implica vizitarea locațiilor posibilelor situri documentate de fotografiile aeriene pentru a identifica orice artefacte care se pot lega de prezența lor.

ements of the modern, visible landscape; how altitude affects ground visibility and scale of features. The latter can also be further evidenced by comparing a vertical aerial photograph with same-area satellite image (figs 5-6). A further step, depending on time and access availability, can involve visiting the location of possible sites recorded on aerial photographs to identify any diagnostic artefacts which may relate to its presence.

Fig. 10.: Oblique aerial photograph of the northern extramural sector at Sarmizegetusa obtained through aerial reconnaissance in July 2000 (above; WS Hanson and I Oltean) and part of the same area from an UAV in 2014 (A Gonciar). One can note the differences in the direction and angle of photography, as well as extent of area covered and ground resolution.

Fotografie aeriana oblică a sectorului nordic extramural la Sarmizegetusa obținută prin recunoaștere aeriană efectuată în iulie 2000 (sus; W.S. Hanson și I. Oltean) și parte a aceleași suprafețe dintr-un UAV în 2014 (A. Gonciar). Se pot observa diferențele în direcția și unghiul fotografiilor, cât și în dimensiunea suprafeței acoperite și rezoluția la sol.

49

Ioana oltean

Fig. 11. : Vertical aerial photograph from the late 1970s or early 1980s, possibly in spring, of the northern extramural sector (above) and the same area on high resolution satellite imagery in 20 July 2012.

Note the stage of excavation at the time and the presence of cropmarks indicating possible buried structures on the aerial photograph; also, the state of the same area in 2012. / Fotografie aeriană verticală de la sfârșitul anilor ‘70 sau începutul anilor ‘80, posibil primăvara, a sectorului nordic extramural (sus) și aceeși suprafață pe imaginile de mare rezoluție satelitară din 20 iulie 2012. Observați stadiul săpăturii la momenul respectiv și prezența urmelor în vegetație indicând posibile structuri îngropate pe fotografia aeriană; de asemenea, stadiul aceleiași suprafețe în 2012.

50

Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și detecția

Fig. 12. : Digitally-enhanced oblique aerial photographs at Sarmizegetusa revealing through cropmarks buried features in the proximity of excavated objectives in the N extramural area. / Fotografii aeriene oblice îmbunătățite digital la Sarmizegetusa arătând prin urme în vegetație complexe îngropate în apropiere de obiectivele săpate în nordul zonei extramurale.

51

Ioana oltean

Tehnologia modernă sub forma dispozitivelor portabile (de ex. telefoane smart, tablete, etc) poate fi de ajutor nu numai prin transportarea fotografiilor în teren, ci și prin combinarea acestui element cu posibilitatea de determinare a poziției, înregistrării mișcării personale a utilizatorului in cadrul peisajului fotografiat.

Modern technology in form of portable devices (e.g. smartphones, tablets, etc) can also help not only by taking printed photographs into the field but also by combining that element with the ability to geo-locate position, record personal movement through the landscape pictured.

Fig. 13. : Introducing smart technology in fieldschool remote sensing teaching./ Introducerea tehnologiei smart în predarea detecției din aer în cadrul școlilor de teren.

52

II. 4. Didactics of Archaeological

II. 4. DidacticA ÎN PERIEGHEZA

Field Walking

ARHEOLOGICĂ

Prof. Univ. Dr. Reinhard Stupperich Dr. Corina Hoff

Prof. Univ. Dr. Reinhard Stupperich Dr. Corina Hoff

‘Field walking’ and ‘survey’ are often used synonymously in archaeology, but sometimes the words are used with different meanings, without a generally accepted differentiation of definition.

‘Field walking’ seems to be the more general term, which is used in a broader sense and which can cover also simpler methods, whereas ‘survey’ seems to be imply the more technical and intensive sides of field walking, but there is no general agreement about this. In theory a didactic concept of teaching to students would embrace an enormous amount of time which is not available in teaching excavations. So any development of a curriculum for field walking and survey in archaeology will be more or less exemplary, as we cannot teach each of the methods one by one in a short time. There has to be expected a certain amount of transfer from one method to another one. Many details will be learned later just by doing in a practical survey. Some things can be mentioned as useful and must be experienced

„Periegheza” (field walking) și evaluarea de teren (survey) sunt folosite adesea ca sinonime în arheologie, dar uneori acestea sunt folosite cu înțelesuri diferite, fără a exista o diferențiere general acceptată a definițiilor. „Periegheza” pare a reprezenta un termen mai general, care este folosit într-un sens mai larg și care folosește metode simple, în timp ce „evaluarea de teren” pare a implica partea mai intensivă și tehnică a perieghezei, dar nu există un acord general în legătură cu aceste două aspecte. În teorie, un concept didactic pentru învățarea studenților ar trebui să acopere un timp de lucru enorm care nu este suficient în cadrul unor șantiere arheologice. Astfel, orice dezvoltare a unui curriculum pentru periegheză sau evaluare de teren va fi mai mult sau mai puțin exemplificatoare, deoarece nu se poate preda fiecare metodă în întregime într-un timp scurt. În același timp este de așteptat un anumit transfer de la o metodă la alta. Multe detalii vor fi învățate mai târziu prin practicarea unor astfel 53

Reinhard stupperich, Corina hoff

de cercetări. Unele lucruri trebuie menționate ca folositoare și trebuie experimentate mai târziu în practică. Este necesară spre exemplu o discuție asupra geomorfologiei zonei în general și asupra geologiei regiunii cercetate și influența acesteia asupra structurilor singulare întâlnite în timpul cercetării. Ca o condiție prealabilă, studenții care iau parte la o periegheză ar trebui să aibă finalizate cursurile de bază astfel ca aceștia să aibă suficiente cunoștințe și experiență pentru a fi capabili să distingă de exemplu tipurile relevante de ceramică antică etc. și să aibă cunoștințe de bază asupra geomorfologiei – un aspect care adesea lipsește complet din curriculum-ul arheologic.

later in practice. It will be good to talk about the geomorphology of the area in general and about the geology of the region and its influence on the single structures met with during the survey.

Students taking part in field walking would have finished the basic studies so that as prerequisite they have enough knowledge and experience to be able to distinguish e.g. relevant types of ancient pottery etc., and have some ground knowledge of geomorphology - something that is often missed completely in archaeological curriculum.

In archaeology field walking is a method to come to a closer knowledge of the area to be explored, often used for a first impression of the landscape structure or an overview of the possibilities of finding archaeological remains. There is a variety of types of field walking and of different ways and methods to apply when choosing one of the types. An archaeological survey e.g. is one of the types of field walking used in many cases, but in itself has a spectrum of different methods and details. Some of the more simple methods of field walking have been used since long time without archaeologists thinking much on the theory of field walking at all. With technical progress more methods have been added to those used in earlier times of archaeological work, without the older ones becoming useless.

The application of a method always should be seen in correlation to its intention, to the way it may function, the context of its application. Just simply walking along the fields without any special means and gear is a very old and still very efficient method of archaeological survey, just because it needs little money, time, preparation and

În domeniul arheologiei, periegheza este o metodă ce conduce spre o cunoaștere mai aprofundată a zonei de cercetare, adesea folosită pentru o primă impresie a structurii peisajului sau o privire de ansamblu asupra posibilităților de a descoperi urme arheologice. Există o varietate de tipuri pentru periegheză și diferite mijloace și metode de aplicare în alegerea unuia dintre tipuri.

De exemplu, evaluarea arheologică de teren (archaeological survey) reprezintă tipul de periegheză folosit în multe dintre cazuri, dar acesta însuși are un spectru de metode diferite și detalii. Unele dintre cele mai simple metode pentru periegheză au fost folosite în trecut fără ca arheologii să se gândească teoretic la ele ca la o periegheză. Odată cu progresul tehnicii, mai multe metode au fost create și adăugate celor aplicate în trecut fără ca metodele tradiționale să devină nefolositoare.

Aplicarea unei metode trebuie privită tot timpul în corelație cu intențiile sale, felul în care ar putea funcționa, contextul și aplicațiile sale. Doar mer54

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

equipment, and can provide a first overview in comparatively short time. An important prerequisite is that the archaeologist has some knowledge and a trained eye so that he is not marred by subjective impressions, by wrong assumptions leading to false interpretations.

The features he can register as of interest may belong to different ‘classes’, e.g.: - geological structures that can be mistaken for men-made - over-ground rests of anthropogen work, e.g. walls, house ruins, terasses, worked stones etc.,

gând de-a lungul câmpurilor fără un scop special anume și fără vreun echipament, reprezintă o metodă veche și încă foarte eficientă în studiu arheologic, doar pentru simplu fapt că necesită puține fonduri, timp, pregătire și echipament și poate aduce o primă impresie într-un timp comparativ scurt. O cerință importantă pentru aceasta este ca arheologul să aibă ceva cunoștințe și un ochi antrenat, astfel încât să nu se lase condus de impresii subiective, presupuneri greșite care pot duce la interpretări false.

Carcteristicile ce pot fi înregistrate ca fiind de interes pot să aparțină unor „clase” (categorii) diferite, ca de exemplu:

- elevations and depressions due to former settlement structures,

- Structuri geologice care pot fi confundate ca fiind create antropic

- dry or wet places of a form that suggests anthropomorphic origin (though this can be an erroneous impression),

- Urme la nivelul suprafeței a intervențiilor antropogene, de ex. ziduri, ruine de case, terase, piatră prelucrată etc.

- concentration of shreds and other human small relicts in the earth.

- Elevații sau adânciri datorate unor foste structuri de așezări umane

Of these features all or normally some defined groups will be registered and measured so that a proper map or a GIS data base will belong to the results. Field walking can lead to results sufficient in themselves, or at least sufficient for the moment. But in many cases it is just the first thing to be done as a basis for the next work stage. It may be the preparation before starting a more intensive and time-using proper survey concentrating on special areas, or before starting just excavations concentrating on some special spots which will be selected on the basis of the

- Locuri uscate sau umede cu o formă ce poate sugera o origine antropomorfică (deși aceasta poate fi o impresie eronată) - Concentrații de fragmente ceramice sau alte artefacte aflate la suprafață

Dintre aceste caracteristici, toate sau doar câteva grupuri definite vor fi înregistrate și măsurate pentru ca aceste rezultate să poată fi integrate într-o hartă sau o bază de date GIS. Periegheza poate conduce la rezultate suficiente în sine sau, 55

Reinhard stupperich, Corina hoff

cel puțin, la date suficiente pe moment. Dar în multe cazuri, aceasta reprezintă doar primul pas de făcut pentru a stabili o nouă etapă de lucru.

Acest pas poate consta înpregătirea înaintea începerii unei evaluări de teren mai extinse, care se va concentra doar pe anumite zone, sau poate reprezenta un pas înaintea de începerea unei săpături care se va concentra pe anumite zone care vor fi selectate în baza rezultatelor perieghezei.

results of the field walking.

An archaeological survey is reconnaissance of the archaeological remains in a specific area without excavation or sondage or even socalled shovel-testing, i.e. without any destruction of findings or their context. The archaeological survey should lead to the exploration and further investigation of the terrain to gain an overview of its settlement history. Normally it is an approach from the ground to the area in question, including registering and archiving the data in as many ways as seems useful, and also mapping, recording sheets and often even collecting of all or some special classes of finds as well as other features, something as it belongs to the methods of field walking. On the other hand, an archaeological survey can take into account not only geophysical methods of prospection, but also use of aerial photography or airborne laser scanning and other technical and digital means of gaining an oversight from above.

Evaluarea arheologică de teren sau cercetarea non-invazivă (archaeological survey) reprezintă identificarea urmelor arheologice într-o zonă specifică fără săpătură sau sondaj, adică fără distrugerea structurilor sau a contextului acestora. Acest tip de cercetare ar trebui să conducă la explorarea și investigarea ulterioară a terenului cu scopul de a obține o imagine de ansamblu asupra istoriei așezării sale. În mod normal, este vorba despre o abordare la sol a zonei cercetate care include înregistrarea și arhivarea datelor în câte mai multe modalități posibile, precum cartografierea, completarea fișelor de înregistrare și cel mai adesea de colectarea tuturor sau doar a câtorva clase de materiale arheologice descoperite, la fel precum și înregistrarea altor caracteristici, unele aparținând metodei perieghetice. Pe de altă parte, o cercetare non-invazivă poate reprezenta nu doar metodele geofizice de prospectare, ci și folosirea fotografiilor aeriene sau scanarea laser cu aparate aeropurtate sau alte mijloace tehnice sau digitate cu scopul obținerii unor imagini de ansamblu de la înălțime.

The survey of an area does not necessarily leads to excavations, and in many cases it may remain the only step in the exploration of an area.

But it may either lead to the faster selection of a useful and promising site for excavation or on the other hand may supplement an excavation so that the surrounding area provides a useful impression of the site’s context.

The area to be examined is usually measured and divided into squares. Afterwards, the terrain is systematically explored, according to an accurate method applied in all parts of the

Cercetarea non-invazivă nu conduce neapărat la săpătură și în multe cazuri aceasta poa56

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

survey, the soil surface being surveyed according to striking terrain and soil characteristics. All finds and finding contexts are documented and mapped to equal standard, for the measuring normally GPS being used today. An abundance of man-made finds can point to sites of interest, or to ground phenomena, which appear to be due to soil erosion or ploughing. With the collected data, the experienced archaeologist can assess, whether and what kind of monuments could be found under the surface. With the aid of geo-information systems, the findings can be linked with the topography and other features, such as soil quality, land use and the like. Today for an archaeological survey also geophysical methods of prospecting can be used (see geophysical prospecting) – in case environmental conditions, such as vegetation and geomorphological formation etc. allow doing so.

Searching the ground for the purpose of an intensive survey will require strict division of the area so that every spot is just visited once, but none left out (according to some predefined ratio that must be accurately respected). Either a line is formed by several persons walking a field on fixed parallel routes that have been layed out beforehand; or else the area must be divided into single squares of a laid-out grid, or alternatively into fields defined by boundaries of natural features, and these will be given to the responsibility of one or two persons each; if the fields are bigger they can be given to a group which will then walk in the same manner in a line in parallel routes inside their field. These people will ‘scan’ their path or field and record and collect all

te rămâne singurul pas în explorarea unei zone.

Dar, în același timp, poate conduce la o selectare mai rapidă a unui zone interesante și promițătoare pentru săpătura arheologică sau, pe de altă parte, poate suplimenta informațiile de pe săpătură prin furnizarea unor impresii folositoare despre zona înconjurătoare în legătură cu contextul sitului.

Pentru ca zona să fie examinată, de obicei, aceasta este măsurată și împărțită în pătrate. Apoi terenul este explorat sistematic conform unei metode precise aplicate în toate sectoarele zonei cercetate, suprafața fiind studiată în funcție de caracteristicile terenului și ale solului. Toate descoperirile și contextele de descoperire vor fi documentate și cartografiate la standard egal, pentru măsurare astăzi folosindu-se un receptor GPS. O abundență de descoperiri antropice ce pot indica situri de interes apare de multe ori datorată eroziunii solului sau aratului. Cu datele colectate, un arheolog experimentat poate evalua dacă și ce fel de monumente pot fi descoperite sub o astfel de suprafață. Cu ajutorul sistemelor geo-informaționale, descoperirile pot fi puse în legătură cu topografia zonei sau cu alte caracteristici, cum ar fi calitatea solului, utilizarea terenurilor și altele asemănătoare. Astăzi, pentru evaluarea de teren se folosesc și metode geofizice de prospectare (vezi capitolul de mai sus) – în cazul în care condițiile de mediu, precum vegetația și formațiunile geomorfologice etc. permit astfel de metode.

Cercetarea la sol cu scopul unei evaluări intensive necesită o divizare strictă a zonei, astfel 57

Reinhard stupperich, Corina hoff

man-made material in bags. This material may have to be washed and weighed, then registered, described, documented by GIS and archived, so that in the end it can be used for evaluation and final analysis. To reduce work one can leave all or some genera of the finds in the field, but only after measuring, weighing, recording etc. them completely on the spot. Someone able to judge on them should be present on the site.

ca fiecare loc să fie vizitat o singură dată și nici unul să nu fie omis (conform unei metodologii predefinite care trebuie respectată). Aceasta poate consta dintr-o linie formată din mai multe persoane care merg în zonă de-a lungul unor rute paralele fixe sau care au fost întinse în prealabil; sau zona cercetată poate fi împărțită în pătrate unice ale unei rețele stabilite sau, alternativ, în câmpuri definite de limitele caracteristicilor naturale, aceste pătrate fiind atribuite fiecare unui responsabil sau doi, iar dacă terenurile sunt mai mari, se pot atribui unui grup care va merge în același mod de-a lungul unor rute paralele în interiorul pătratului. Aceștia vor „scana” linia pe care merg sau pătratul și vor înregistra și colecta toate materialele în pungi. Acest material va trebui spălat și măsurat, apoi înregistrat, descris, documentat în GIS și arhivat, pentru ca la sfârșit să poate fi folosit la evaluarea și analiza finală.

Pentru a se reduce munca, se pot lăsa toate sau unele tipuri de descoperiri în câmp, dar numai după ce acestea au fost măsurate, cântărite și înregistrate. Pentru aceasta este necesară prezența unui arheolog capabil să judece asupra acestor aspecte.

Students should acquire awareness or theoretical knowledge of the existence of several varieties of survey methods during their studies, even if there is no need for them to have experienced all of them in practice. Here some of the different types and methods that can be applied to the terrain in question will be characterized in short, and suggestions will be given, how to teach them to the students. For most of these there must not be firm rules, one can approach most things in different ways and come to the same results.

The objective of teaching students should be considered beforehand. An important goal will be to enable the students to analyse and recognize the advantages and disadvantages of each method, by asking and by experiencing them.

At least they should be aware of the need to do so. Before starting to teach the students one may ask, what they can learn and do in the survey in any case. After checking the methods to be used one should think about, what the students must be able to do, what tools they must have, what actions and tricks for handling problems they should know, before they start work. As for use-

Studenții trebuie să dobândească cunoștințe teoretice și practice despre varietatea de metode de cercetare non-invazivă în timpul studiilor, chiar dacă nu este nevoie ca fiecare dintre ele să fie experimentată în practică. Aici vor fi descrise pe scurt câteva tipuri și metode diferite care pot fi aplicate pe terenul vizat și vor fi oferite sugestii despre cum ar putea fi predate studenților. Pentru majoritatea dintre acestea nu ar trebui să existe reguli stricte, fiind posibil ca unele 58

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

ful knowledge, acquaintance with the normal pottery or other small finds etc. to be expected in the area is important. Yet it is by no means a prerequisite for taking part in the survey walking. In reality there would be one specialist for the identification of such groups of finds. But it will help the participants of the survey to have some idea, what time their finds may belong to.

The task for students is to analyse the origin of certain structures in the open landscape: in this way they can gain experience in practical examples and broaden their range of understanding what are conceivable possibilities for the explanation of these features. An assessment of the natural structures should belong to the beginning of the survey, just as a general look at the plants met in the local vegetation, both these points belonging together, as the vegetation is obviously in correspondence to the ground it is growing on. In the end the students may even learn that some plants give indications as to the substance of the underlying ground and even to the use of some spots and therefore to finds to be expected there. The discussion of the geomorphology of the area under consideration will help to think about the possibilities of the formation of some features, whether they are naturally geological or anthropogenic from either ancient or from modern times. Examples studied in the countryside are probably the best to teach these lectures. An excursion into the landscape for the study of example structures and close inspection of the formations will be most useful.

aspecte să fie abordate în moduri diferite și să se ajungă la aceleași rezultate.

Obiectivele predării studenților trebuie stabilite în prealabil. Un scop important va fi acela de a le oferi ocazia studenților să analizeze și să recunoască avantajele și dezavantajele fiecărei metode, prin întrebări și experimentarea acestora. Cel puțin, aceștia ar trebui să conștientizeze necesitatea de a face o astfel de cercetare. Înainte de începerea predării, se poate discuta ce se poate învăța și face în cadrul oricărui tip de cercetare non-invazivă. De asemenea, după verificarea metodelor ce vor fi utilizate, trebuie acordată atenție asupra ceea ce studenții pot să facă, ce instrumente trebuie să aibă, ce acțiuni și soluții inovative pot aceștia găsi pentru rezolvarea unor probleme înainte de începerea lucrului. În ceea ce priveşte cunoștințele pe care aceștia ar trebui să le aibă, este de așteptat ca aceștia să fie familiarizați cu ceramica și cu alte artefacte. Cu toate acestea, nu trebuie îndeplinită nici o condiție prealabilă pentru participarea la o astfel de activitate, deoarece există un specialist pentru identificarea unor astfel de categorii de descoperiri.

Va fi însă foarte folositor dacă unii dintre participanții la cercetare au cunoștințe despre perioada căreia îi aparțin aceste descoperiri.

Sarcina pentru studenți va fi să analizeze originea unor structuri anume din peisajul cercetat: în acest fel, aceștia pot dobândi experiență prin exemple practice și își pot lărgi orizontul de înțelegere asupra posibilităților convingătoare pentru explicarea acestor caracteristici. La începutul cercetării ar trebui să fie efectuată atât o 59

Reinhard stupperich, Corina hoff

Carrying out a survey should be explained to the students in all details, so that they agree with the sense of all that is done. In a normal intensive survey done for the purpose of teaching all students should form one or more smaller groups and walk together, under one person’s guidance (Fig. 1).

evaluare a structurilor naturale, cât și o privire generală asupra plantelor întâlnite în vegetația locală, ambele fiind studiate împreună, deoarece vegetația este evident în corespondență cu solul pe care aceasta se dezvoltă. În final, studenții pot chiar învăța faptul că unele plante oferă indicii cu privire la substanța terenului și chiar la folosirea în trecut a acestuia și prin urmare se pot aștepta la descoperiri într-o astfel de zonă. Discuția despre geomorfologia zonei avută în vedere, va ajuta la analizarea unor posibilități asupra modului în care s-au format unele structuri, indiferent dacă acestea sunt geologice naturale sau sunt antropogene, fie din perioade moderne fie antice. Exemplele studiate în mediul rural sunt probabil cele mai bune pentru a preda astfel de module. De exemplu, o excursie în peisaj, studiul structurilor și o analiză atentă asupra formațiunilor, va fi foarte utilă.

(a) They should walk along some obvious features in the landscape: in this case some information about possible geological and modern human influence on the formation of the surface should be given beforehand, in order to help avoid the gravest errors and misidentifications.

On the other hand a case of such misinterpretation happening by chance should be discussed methodically with the aim of helping to avoid other such misinterpretations of a feature. But in doing so one must avoid any slightest reproaches against the student who proposed the wrong explanation.

Efectuarea unei evaluări de teren trebuie explicată studenților în detaliu pentru a se înțelege sensul fiecărei activități care va fi realizată. În efectuarea unei cercetări intensive care are ca scop predarea, toți studenții trebuie grupați în unul sau mai multe grupuri mici și vor trebui să meargă împreună alături de o persoană care să îi ghideze (Fig. 1).

The course to be taken through the landscape should depend on the landscape structure, i.e. on the extent to which the landscape is overgrown or visible from the course. In open fields one can choose a zigzag or curving path in order to leave out as little as possible of the area. But if the aim should be just simply to record wall remains, one can reduce the density of the marched routes.

(a) Aceștia ar trebui să meargă de-a lungul unor elemente evidente ale peisajului: în acest caz, ar trebui să se ofere în prealabil informaţii asupra posibilelor influențe geologice sau antropice asupra formațiunilor de pe suprafață cu scopul de a evita erorile și identificările greșite. Pe de altă parte, un caz de o astfel de interpretare gre-

The group should not be too big, possibly up to five or six people with one person guiding. Different tasks can be distributed: one or even two students taking notes and fill recording 60

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

sheets, one taking photographs and other one taking GPS points. The output should be examined and discussed together the same day and then archived in a data bank, a GIS, at best. The notes and recording sheets taken during walking should also be subjected to common discussion afterwards. After sufficient introduction and experience in the field the group size may be reduced, at the utmost down to two persons; these must be kept to continue discussion and to present their results together.

șită întâmplător ar trebui discutată metodic cu scopul de a contribui la evitarea altor interpretări greșite a unor elemente. Procedând astfel, trebuie evitat orice mic reproș împotriva studentului care a propus interpretarea greșită.

Direcția de mers trebuie să depindă de structura peisajului, adică de măsura în care peisajul este vizibil de pe traseu sau este acoperit de prea multă vegetație. În câmpuri deschise se pot alege trasee în zigzag sau curbe cu scopul de a nu se omite decât o zonă cât mai mică posibi-

Fig. 1. Examples of walking (a - blue) - walking in line - transect; (b - red) - walking in grid / Exemple de periegheză (a - albastru) - în linie; (b - roșu) - în interiorul unei rețele de pătrate

61

Reinhard stupperich, Corina hoff

(b) The area to be checked can be divided according to a systematic grid, covering all the area to be examined. Within the single fields the groups can walk again in a line moving foreward in close straight parallel courses from one end to the other one.

lă. Dar dacă scopul cercetării este spre exemplu doar identificarea zidurilor antice, se poate reduce densitatea rutelor marcate.

Grupul nu ar trebui să fie prea mare, dacă este posibil să fie format din cinci sau șase persoane împreună cu o persoană care să îi ghideze.

Pot fi distribuite sarcini diferite: unul sau chiar doi studenți pot lua notițe și completa fișele de înregistrare, unul poate să fotografieze, iar altul să înregistreze puncte GPS. Rezultatele trebuie examinate și discutate împreună în aceeași zi și apoi arhivate într-o bază de date, în GIS, în cel mai bun caz. Notițele și fișele de înregistrare realizate în timpul cercetării reprezintă de asemenea subiectul unor discuții comune ulterioare. După introducere și experiența în teren, dimensiunea grupului poate fi redusă, până la două persoane cu care se vor continua discuțiile aceştia fiind pregătiți pentru a prezenta rezultatele împreună.

An intensive survey is comparatively time-consuming. Therefore an archaeologist should seriously consider the need, the extent and the degree of intensity to be applied, before deciding to choose this method for too far-reaching a purpose. This idea should be brought home to the students during the course in order to make them keep it in mind, when later on they may have to take decisions on how to proceed.

(b) Zona care urmează să fie investigată poate fi împărțită după de o rețea sistematică de pătrate, care acoperă întreaga suprafață care urmează să fie studiată. În cadrul câmpurilor unice pătrate, grupurile pot merge din nou într-o linie care se deplasează înainte, pe trasee paralele, drepte, de la un capăt la celălalt.

O cercetare intensivă este consumatoare de timp. De aceea, un arheolog trebuie să cântărească serios nevoile, extinderea și gradul de intensitate care va fi aplicat, înainte de a decide să aleagă o metodă pentru un scop greu de atins.

Această idee trebuie transmisă studenților pe parcursul modulului pentru a-i face să țină cont pe mai târziu de ea, atunci când vor fi nevoiți să

Fig. 2. Colecting archaeological material / Colectare de material arheologic

62

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

An extreme form of intensive survey divides a comparativeley small area by strings into small squares which then are systematically searched for all surface finds visible which are measured exactly and collected. This method is extremely time- and money-consuming as all finds have to be archived and registered exactly.

So there is the danger of never finishing the research on the sherds etc. collected – which will make the effort useless. On the other hand this method may well be used for teaching the students – on a small scale – what the sense of an intensive survey is, what mistakes and dangers are to be considered (Fig. 2).

For different reasons normally the best time of the year for a survey is during late winter and very early spring, because then the surface will be relatively free of vegetation obliterating the sight on small objects on the soil, fields may be ploughed and show new shreds that have come up by ploughing, and the areas will be available to walking without endangering crops or other plants. Unfortunately teaching excavations and other student projects in most cases take place during summer time so that this advantage is not exploited. But the advice that the early part of the year is a good time for the purpose of field walking and especially for an intensive survey should be mentioned. In case you have the opportunity to decide on the time for training any sort of field walking with students, you should try to locate it in the early part of the year. This experience in the end of the winter or even in early spring will help the students easily to tell the difference from survey work in summer or autumn time.

ia singuri astfel de decizii dificile.

O metodă extremă de cercetare intensivă constă în împărţirea zonei prin sfori în pătrate mici care sunt cercetate sistematic iar toate descoperirile de suprafață sunt măsurate cu exactitate și colectate. Această metodă este foarte costisitoare ca timp și fonduri deoarece, descoperirile trebuie să fie arhivate și înregistrate cu o precizie mare. Astfel, apare pericolul de a nu finaliza cercetarea fragmentelor ceramice colectate – ceea ce va face ca efortul să fie în zadar. Pe de altă parte, această metodă poate fi foarte bine folosită pentru a-i învăța pe studenți – la o scară mică – care este sensul unei cercetări intensive, care sunt greșelile și pericolele care trebuie luate în considerare (Fig. 2).

Din diferite motive, în mod normal cel mai bun timp al anului pentru o astfel de cercetare este sfârşitul iernii sau începutul primăverii, deoarece suprafețele sunt în aceste perioade lipsite de vegetația care ar face greu vizibile structurile și artefactele de pe sol, câmpurile ar putea fi arate și ar putea să aducă la lumină noi fragmente ceramice și zonele vor fi disponibile pentru cercetare fără a distruge culturile agricole.

Din păcate, șantierele de arheologie de tip școală și alte proiecte studențești se petrec cel mai mult în perioada verii, iar acest avantaj al perioadelor de cercetare perieghetică nu este exploatat.

Cu toate acestea, evaluarea de teren la începutul anului este cea mai propice pentru periegheză și în special pentru o cercetare intensivă. În cazul în care există oportunitatea de a decide asupra perioadei de învățare de orice fel sau doar pentru 63

Reinhard stupperich, Corina hoff

periegheză cu studenții, aceasta din urmă ar trebui să fie stabilită pentru începutul anului. Astfel, studentul va putea să facă diferența dintre periegheză şi cercetarea non-invazivă din timpul verii sau toamnei.

It is obvious that field walking will be less effective the more the area is uneven and densely overgrown, and that it cannot usefully be applied to densely overbuilt settlement areas. Therefore it is best applied in well accessible and flat open areas that are not taken into any use beyond agriculture. But as many sites explored are situated in a more difficult environment, the surrounding area must be taken into consideration as well, and the participants should first have a close look at it. As mentioned above geomorphological experience should be a prerequisite for a survey. So an introduction into geomorphology should belong to the compulsory courses completed by the participant students. Thus a lot of initial mistakes in interpretation of natural geological features can be avoided.

Periegheza va fi cu atât mai puțin eficientă, cu cât zona de cercetare este inegală și vegetația este deasă. Ea nu poate fi aplicată în mod folositor în zone de locuire cu multe construcții. De aceea, cel mai indicat este ca studiul să fie aplicat în zone accesibile și deschise care nu sunt folosite decât pentru agricultură. Dar multe dintre siturile explorate sunt situate într-un mediu dificil, astfel încât trebuie luate în considerate zonele înconjurătoare iar echipa de cercetare ar trebui să analizeze cu atenție și acest aspect. Așa cum s-a menționat mai sus, analiza geomorfologică ar trebui să fie o condiție prealabilă cercetării de teren, iar o introducere în geomorfologie ar trebui integrată în cursurile obligatorii ale studenților. În acest mod, o serie de greșeli inițiale de interpretare a caracteristicilor naturale geologice pot fi evitate.

Due to differences in wetness of the soil or very slight depressions caused by structures remaining under the surface a lot of men-made features that are very faint or invisible for people standing on the surface can still be recognizable from a greater height and therefore available to direct inspection from the air. So, aerial reconnaissance and the analysis of aerial photography are an important means of archaeological prospection. Sometimes even the use of airborne laser scanning is applied. In many cases these methods will not be easily available, and in student teaching too expensive, nevertheless these fields should be covered as well, using examples of aerial photography. With the help of a drone one can have the same effect. Some of these features may even be recognizable from a close-by hillside or even standing in the field at certain

Datorită diferențelor de umiditate a solului sau a unor denivelări foarte ușoare cauzate de structuri rămase sub suprafață, multe structuri antropice ce sunt foarte slab vizibile sau invizibile de la sol, pot fi identificate de la o înălțime mai mare și sunt astfel mai predispuse unei analize din aer. Recunoașterea aeriană sau studiul fotografiilor aeriene sunt mijloace importante ale prospecției arheologice. Uneori este aplicată și scanarea laser din aer (airborne laser scaner). În cele mai multe cazuri, astfel de metode nu sunt 64

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

times of the year and under special condition, e.g. extreme dryness, the first snow setting o the field, or even the sun shining nearly parallel to the soil surface in the early morning. In case such conditions are available by chance it is advisable to use them in teaching.

As mentioned before, field walking can be done with or without recording and collecting archaeological surface finds. Any features, ancient objects, monuments and surface finds etc. that have been found, must be measured, normally by GPS and all find spots must be mapped, so their spatial distribution will be recorded in a data base, in a Geographical Information System (GIS). In case small finds are collected, identified and processed, their distribution is recorded in a data base, a GIS, as well, allowing to plot the finds according to classes. This then offers the possibility to analyse the distribution and concentration of different types of archaeological finds and sites of human activity. It is not necessary that every student knows how to operate a GIS, but at least they should come to know, what a GIS is, what it can do, and what can be done with its help and what should be expected not to be done. Therefore it will be useful to demonstrate that only those find groups one has thought about registering beforehand and giving codes for, can be tested afterwards. So when the different categories of finds are discussed in the beginning, the students have also to be confronted with the task of discussing a code list for the registration of finds in the field, which must not consist of just a few simple codes like “small find”, but also not be too differentiated. Also in the beginning the

accesibile și pentru predarea pentru studenți, sunt mult prea scumpe, dar totuși aceste domenii ar trebui acoperite, folosind exemplele de fotografii aeriene. Cu ajutorul unei drone de exemplu, se poate obţine același rezultat. Unele dintre aceste caracteristici pot fi recunoscute și dintr-o poziție dominată de pe un deal din apropiere sau chiar aflat în suprafața cercetată în diferite perioade ale anului, în condiții speciale, de exemplu pe secetă, la prima zăpadă căzută pe câmp sau chiar cu soarele strălucind aproape paralel cu suprafața solului în zorii zilei. În cazul în care astfel de șanse sunt disponibile, se recomandă folosirea lor în activitățile de predare.

Așa cum s-a menționat mai sus, periegheza poate fi realizată cu sau fără înregistrarea sau colectarea materialelor de pe suprafață. Orice structură, obiect antic, monument sau descoperire aflată la suprafață etc. care au fost găsite, trebuie măsurate, în mod normal, cu ajutorul unui receptor GPS și toate locurile de descoperire trebuie cartografiate, astfel încât distribuția spațială să poată fi înregistrată într-o bază de date într-un Sistem Informatic Geografic (GIS). În cazul în care artefactele mărunte sunt colectate, identificate și prelucrate, distribuția acestora este înregistrată de asemenea în baza de date GIS permițând procesarea descoperirilor pe categorii.

Aceasta oferă posibilitatea de a analiza distribuția și concentrarea diferitelor tipuri de descoperiri arheologice și situri cu activitate umană. Nu este necesar ca fiecare dintre studenți să știe să lucreze în GIS, dar cel puțin ar trebui să cunoască ce reprezintă acesta, ce poate face și ce poate fi făcut cu o astfel de bază de date într-o astfel de cerce65

Reinhard stupperich, Corina hoff

tare și ce nu poate fi realizat. Prin urmare, va fi utilă o demonstrație prin care să se arate că doar grupurile de descoperiri care au fost înregistrate în prealabil și au fost codificate pot fi analizate în post-procesare. Astfel, când diferitele categorii de artefacte sunt discutate la început, studenții trebuie să fie puși în situația de a discuta lista de coduri pentru înregistrarea artefactelor descoperite pe teren, care nu trebuie să consiste în coduri simple precum small find, dar nici să nu fie foarte diferențiate. De asemenea, tot la început, fișele de înregistrare trebuie discutate. În funcție de scopurile perieghezei și de experiența echipei de cercetare, înregistrarea dovezilor arheologice din teren este făcută în fișe de înregistrare personalizate. În fond, orice tip de fișă de înregistrare trebuie să conțină o serie de informații care nu pot lipsi. Cea mai importantă informație este poziționarea geografică a suprafeței cercetate. Un alt element care nu ar trebui să lipsească de pe fișele de înregistrare este reprezentat de specificațiile legate de zonă, de detalii topografice, de tipul materialului înregistrat, de poziția în relație cu segmentele de linie sau carourile din grid, de descriere etc (Fig. 3).

recording sheet must be also discussed. Depending on the aims of the field-walking aims and the experience of the research team, the recording of the archaeological evidence on the field is made on personalised design recording sheets. Basically, on each type of recording sheets, there is some information that cannot miss. The most important information that cannot miss from any recording sheet is the geographic position of the researched area and for this should be used a GPS receiver Other elements that cannot miss is the place of the area, topographic details, type of the material recorded, position in relation with the lines or the grid and description. (Fig. 3)

Periegheza reprezintă un instrument util în cercetare atât pentru zone la scară mare cât și pentru situri mai mici iar diferitele grade de intensitate ale muncii pot fi aplicate corespunzător.

Cu cât mai detaliată va fi documentația și cu cât mai intensivă cercetarea, cu atât zona acoperită va fi mai mică în aceeași unitate de timp. De aceea, un punct important de discutat cu studenții este acela de a defini de la început care sunt obiectivele generale și sarcinile unei cercetări planificate.

Fig. 3. Photography of the finds from the survey / Fotografia descoperirilor din periegheză (foto: ITABC)

66

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

Field-walking is a useful tool on largescale areas as well as on small sites, and different grades of intensity of work may be applied correspondingly. The more detailed the documentation and the more intensive the search is, the smaller the area covered in the same time needs will be. Therefore an important point to discuss with the students is, that one has to define first, what exactly the general aim and task of any survey that is planned will be. If we start with a new area, where we want to gain general knowledge of the monuments still to be found in situ, we will follow a rather extensive and rapid line and prefer a method of walking and documenting. First of all we shall start with all material that is known already or easily at disposition, such as analysis of the geomorphology, local population’s information, already well known monuments, old aerial photographs, find spots on old maps, archive material etc. There is always a factor of subjectivity in it, but for a quick start they are the best to be done. In case you have enough time, some of these tasks can be selected for the students to test. If you are out in the countryside somewhere, small groups of students might e.g. try to come into contact with the local population and to get information about ancient remains. But they should be trained how to approach them and how to put questions in order to get the appropriate answers. As one has to get permission for walking the fields of private owners before starting the survey, the students can combine the two tasks.

An important preparation can be the collection of historical information, such as old

Dacă se va începe cu o zonă nouă, unde se dorește acumularea de cunoștințe generale asupra monumentelor care pot fi descoperite in situ, se va urma mai degrabă o linie rapidă și extensivă și se va aplica de preferat o metodă pereghietică bine documentată. De la început se va începe cu materialul care este deja cunoscut și ușor accesibil precum analiza geomorfologiei, informații de la localnici, monumente deja cunoscute, fotografii aeriene vechi, identificarea locurilor pe hărți vechi, material de arhivă etc. În acestea există întotdeauna un factor de subiectivitate, dar pentru un start rapid sunt cele mai bune lucruri de făcut. În cazul în care există suficient timp, unele dintre aceste sarcini pot fi distribuite studenților pentru a le testa. Dacă cercetarea se realizează undeva într-o zonă rurală, mici grupuri de studenți pot de exemplu intra în contact cu populația locală și obține informații despre urme antice. Dar ei trebuie pregătiți asupra modului de abordare a localnicilor și asupra modului de a pune întrebări cu scopul de obține cele mai bune răspunsuri. De asemenea, înainte de începerea cercetării trebuie cerută și permisiunea de intra pe terenurile private iar studenții pot combina cele două sarcini.

O pregătire importantă poate consta din colectarea informațiilor istorice, precum hărți vechi din arhive, fotografii aeriene, rapoarte asupra descoperirilor din perioade mai vechi din anticariate, descoperiri antice din muzeele locale sau din colecții private, documentații și informații asupra unor descoperiri pierdute. Dacă este posibil, aceste informații ar trebui cartografiate înainte. În cazul în care sunt disponibile imagini aeriene vechi, studenții pot să analizeze repro67

Reinhard stupperich, Corina hoff

Fig. 4. Collecting historical informations before field-walking / Colectarea de informații istorice înainte de periegheză duceri sau – mai bine – versiunea digitală pe un ecran de calcuator în vederea pregătirii cercetării. Dar dacă nimic altceva nu se află la îndemână, hărțile Google vor asigura de asemenea o orientare de bază. O privire în Google Earth sau programe asemănătoare disponibile prin intermediul resurselor internet pot furniza mai mult ajutor la început. Pe lângă formele generale ale terenurilor, analiza trebuie ghidată spre caracteristicile care indică o utilizare anterioară ale acestora, cu ar fi de exemplu urme de vechi granițe, străzi vechi și căi sau ziduri, pete mai întunecate de origine necunoscută. Comparând fotografiile din date diferite se vor furniza diferite catego-

maps from archives, aerial photographs, reports on finds in former times by old antiquarians or societies, old finds in local museums or private collections, documentation and information about lost finds. If possible this information should be mapped beforehand. If older aerial photographs are available, students can analyse reproductions or – better – digital versions on the computer screen in preparation of a survey. But if there is nothing else at hand, Google maps will provide a basic orientation as well. A look into Google Earth or comparable programmes available in the internet may even provide more than a first help. Besides the general forms of fields 68

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

etc. the concentration should be guided to features indicating former use, such as traces of old boundaries, old streets and paths or walls, darker patches of unknown origin. Comparing photographs from different dates will provide different information due to the different conditions at the time of photographing the same site (Fig. 4).

If the general site is well known already, e.g. through former research as the case of Colonia Dacica Sarmizegetusa, and we want to get information about certain sectors, perhaps intending to consider possibilities of future small sondages or proper excavations on the spot, we will choose an intensive method which implies a lot of processing of the find material afterwards before arriving at final solutions. The material is either counted or collected and weighed according to each small field of the grid which should be equal to each other, before being plotted on a map. There are ways more in between these ‘extremes’, e.g. the walked lines or ‘transects’ and grid fields can be measured more exact if possible with a geodesic GPS. In case the walkers participating in an intensive survey collect all material in a width of e.g. 2 m out of 10 m distance they will cover 20 % and miss about 80 % of the surface checked.

If instead they scan about 5 m to both sides selecting only chance finds and those jumping to the eye or without collecting material at all, the result will be much more subjective or even arbitrary, but you may be sure to have covered the complete area and not to have missed any above ground architectural remains nor probably

rii de informații datorită condițiilor diferite din timpul fotografierii aceleași zone (Fig. 4).

Dacă, în general, situl este bine cunoscut, de exemplu prin cercetări mai vechi, așa cum este situl Colonia Dacica Sarmizegetusa și se dorește colectarea de informații în sectoare anume, poate cu intenția de a lua în considerare posibilitățile unor mici sondaje sau săpături corespunzătoare, se va alege o metodă mai intensivă care implică o post-procesare mai intensă a materialului descoperit înainte de a ajunge la soluția finală.

Materialul va fi numărat sau colectat, măsurat și înregistrat în funcție de fiecare mic pătrat a gridului, înainte de a fi procesate pe o hartă. Sunt căi de mijloc între aceste „extreme” de exemplu mersul în linii sau „transecție” și terenurile din gridul de pătrate care pot fi măsurate exact dacă e posibil cu ajutorul unui GPS geodezic.

În cazul în care participanții la o evaluare de teren intensivă colectează toate materialele pe o lățime de ex. 2 m din distanța de 10 m vor acoperi 20% și vor pierde aproximativ 80% din suprafața verificată. Dacă, în schimb, aceștia vor merge la o distanță de aproximativ 5 m de la ambele părți ale limitelor gridului selectând doar descoperirile întâmplătoare și cele care sar în ochi, sau fără a colecta deloc material, rezultatul va fi mult mai subiectiv sau chiar arbitrar, dar cu siguranță se va acoperi întreagă zonă și nu vor fi ratate posibile vestigii arhitecturale existente deasupra solului și, probabil, nici o așezare substanțială. Este de recomandat să se demonstreze studenților acest aspect de către unele grupuri care merg de-a lungul liniilor în „condiții controlate”.

69

Reinhard stupperich, Corina hoff

Pentru a demonstra această diferență de metodă, se pot alege doar două zone de aceeași mărime și aceeași echipă se poate deplasa în cele două moduri diferite; sau se poate testa mai întâi metoda mai extinsă și apoi cea intensivă în aceeași zonă bine selectată. Cu cât sunt mai mari distanțele dintre liniile pe care studenții se vor deplasa, cu atât mai evidentă va fi diferența rezultatelor obţinute. Având în vedere efectele consumatoare de timp ale metodei intensive, zona de testare nu ar trebui să fie aleasă în mod întâmplător și nici să fie prea mare fiind indicat să se acopere o zonă care este oricum luată în considerare.

any substantial settlement. It is a good thing to demonstrate to the students this effect by some groups walking under ‘controlled conditions’. In order to demonstrate this difference in method you can just just choose two areas of the same size and walk them with the same team in the two different ways; or you test first the more extensive and then the intensive method just in the same – well selected – area. Bigger distances between the walkers in the line will increase the differences of the results. In view of the time-consuming effect of the intensive method the test area should not be chosen for fun or by chance and not too big, and it should cover an area which is under consideration anyhow.

Cercetarea non-invazivă intensivă este o metodă ce lucrează cu statistici și calcule de probabilitate. Acestea nu pot fi predate pe teren, dar studenții trebuie să cunoască faptul că lucrul cu rezultatele unor astfel de cercetări implică folosirea unor astfel de calcule. Prin munca lor cu această metodă, studenții vor dezvolta o capacitate de a distinge între ceea ce este structură arheologică şi ceea ce nu este o structură, cu ajutorul analizei bazei materiale pe care au adunat-o din teren. Pe de altă parte, trebuie clarificat faptul că o zonă de cercetare de dimensiuni reduse nu poate fi foarte reprezentativă și nici nu oferă baza pentru informații solide despre o regiune mai mare și nici nu poate oferi o interpretare obiectivă și argumentată din punct de vedere științific.

Intensive survey is a method working with statistics and probability calculation. One cannot teach these things in the field, but the students must know that working with the results of the survey may imply use of such calculations etc. Through their work with this method students will hopefully develop a general sound feeling for what is probable or not judging from the material basis they have collected in the field.

It must be made clear on the other hand that a survey area of small size cannot be very representative and does not provide the basis for sound information on a bigger region nor can it offer any far-reaching and altogether objective and scientifically sound statement.

Pe de altă parte, compararea rezultatelor mai multor cercetări intensive ale aceleași zone sau a rezultatelor unor cercetări non-invazive și rezultatele săpăturilor arheologice au arătat că nu există o metodă exactă care să asigure predicti-

On the other hand comparing results of intensive surveys of the same area or of the results of a survey and the outcome of excavations has shown that it is no exact method providing 70

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

sure predictions, and that due to changing conditions in the field, just as in aerial photography, only repeated survey will lead to a more certain result – a more expensive method than is often assumed. So the students can be presented with the question of selecting the appropriate methods and a proper area and size for a survey in accordance with pending research problems and questions put to the landscape by the archaeologists. They also are presented with the task to find out, which combination will probably be more convenient and effective for a good solution. For this purpose one can formulate the aim of the archaeological research and the specific questions that will lead towards reaching these aims. More helpful will be to divide the students into groups that have to discuss an area known to them and have to provide suggestions for selections of specific areas and precise details of the survey methods to be applied; these suggestions they should substantiate by the presentation of reasons for their choice including a test of feasability and suitability of the methods as well as a cost-benefit calculation. This includes also first general observations on the visibility and accessibility, the general conditions provided by the vegetation, the geomorphology etc. Thus they may perhaps reach at a state of consciousness that such general considerations and their relevant observations have to be reflected and also brought to an end already long before the start of any actual survey.

The function and use of the GPS system and of the GIS system applied in the landscape should be trained by the students taking part, at least in a general and theoretical way, so that they

bilitate precisă. Datorită schimbărilor condițiilor terenului, la fel ca în fotografia aeriană, doar evaluări de teren repetate vor conduce la rezultate mai sigure – o metodă mai costisitoare este adesea de asumat. Astfel, studenților li se poate prezenta tema de a selecta cea mai bună metodă și o zonă propice precum și mărimea pentru o cercetare non-invazivă în concordanță cu problemele cercetării și întrebările în legătură cu peisajul pe care și le pun arheologii. De asemenea, li se poate prezenta sarcina de a afla care combinație de metode va fi mai convenabilă și mai eficientă în scopul obţinerii de rezultate bune. Pentru aceasta, se poate formula scopul cercetării arheologice și întrebările specifice care vor conduce la atingerea acestor obiective. Ca metodă de învățare se recomandă împărțirea studenților în grupuri care să discute despre o zonă cunoscută acestora, urmând ca ei să ofere sugestii pentru selectarea unor zone specifice și detalii precise a metodelor de cercetare non-invazivă care se vor aplica; aceste sugestii ar trebui să fie justificate printr-o prezentare de motive pentru alegerea făcută, inclusiv cu un test de fezabilitate și de adecvare a metodelor precum și un calcul cost-beneficiu.

Acestea includ, de asemenea, primele observații generale privind vizibilitatea și accesibilitatea, condițiile generale oferite de vegetație, geomorfologie etc. În acest fel, este posibil ca aceștia să ajungă să conștientizeze că astfel de considerații generale și observațiile lor relevante pot să fie reflectate și, de asemenea, să conducă la un rezultat final cu mult timp înainte de începerea oricărui sondaj real.

71

Reinhard stupperich, Corina hoff

Funcțiile și utilizarea sistemului GPS și a sistemului GIS aplicate peisajului trebuie să fie predate studenților care iau parte la activitatea de învățare, cel puțin într-un mod general și teoretic, astfel încât aceștia să înțeleagă sistemul de bază și să își formeze o impresie despre contextele ce pot conduce la luarea unor decizii relevante de către liderii unui proiect de cercetare de teren. Cei care vor trebui să lucreze cu receptoare GPS și să proceseze informațiile în GIS, trebuie instruiți din

understand the underlying system and will get an impression of the context leading to relevant decisions to be taken by leaders of a field project. Those who will have to work with GPS and proceed GIS, must be trained on the theoretical preconditions and knowledge and the application of the programmes to be used, as well as on the handling in practice, if wrong decisions, mistakes and waste of time are to be avoided (Fig. 5).

Fig. 5. Spatial pottery distribution in two different survey methods at CDS - 2015 Distribuția spațială a ceramicii în două tipuri diferite de evaluare de teren CDS - 2015 (ITABC&MNIT)

72

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

To sum up, there will always be the need to organize the tasks and the people in charge – otherwise there may be disorder, missing of relevant items, quarrel or at least double work.

Therefore before starting to work, long before any walking, there must be drawn up a methodical sequence of work items to be done in preparation, during field work and back home after leaving the field, and this must be discussed with the students in the beginning of the course. Some of these task points are e.g.: listing of the items to be organized and done, designing and printing of the recording forms to fill in, for locations, finds etc. (the importance of the accuracy and completeness of these data should be brought home to the students), choosing numbering and codes for the general system, for singles sites, for finds, for measuring etc., characterizing appropriately the general landscape and its structures, taking and archiving photographs during field work, taking and administering GPS location data, taking drawings, plans or sketches. All these things should be discussed with the group of students in the class-room so that all of them know and approve of the methods and means chosen. Otherwise the general work may be undermined, because somebody does not understand properly the reason for some measure or disapproves of something and skips it without telling.

In the end the data should be processed for publication providing the reader with all information about the site, its location and context in the landscape, the aims and objectives as well as the methods of the survey and the way they could be realized during the field walking. Then

punct de vedere al cunoștințelor teoretice asupra aplicațiilor programelor care urmează a fi utilizate, precum și asupra manipulării în practică, pe teren, ale acestor tehnologii. Astfel, se vor evita deciziile greșite și pierderile de timp (Fig. 5).

În concluzie, tot timpul va fi nevoie de organizarea sarcinilor și a oamenilor responsabili – altfel pot apărea confuzii, pot lipsi elemente relevante, conflicte sau dublarea muncii. Astfel, înainte de începerea activității, cu mult înainte de orice deplasare în teren, trebuie elaborată o secvență metodologică de lucru care să acopere faza de pregătire, munca de teren și apoi munca de post-procesare de după părăsirea terenului, iar aceste aspecte trebuie discutate cu studenții la începutul modulului. Unele dintre sarcinile care trebuie bifate sunt, de exemplu, lista de activități care trebuiesc organizate și realizate, designul și printarea fișelor de înregistrare ale zonei, descoperirilor etc. (importanța acurateții completării acestor date trebuie luate bine la cunoștință de către studenți), alegerea numerelor și a codurilor pentru sistemul general de înregistrare, pentru unitățile de cercetare, descoperiri, măsurători etc., caracterizarea cât mai precisă a peisajului general și a structurilor sale, fotografierea și arhivarea fotografiilor în timpul muncii pe teren, preluarea și administrarea datelor de localizare GPS, realizarea desenelor, planurilor și schițelor.

Toate aceste aspecte trebuie discutate cu grupul de studenți la ore astfel încât, toți să cunoască și să aprobe metodele și mijloacele alese. Altfel, munca generală ar putea să fie periclitată, din cauză că cineva nu înțelege corect necesitatea unor măsurători sau nu este de accord cu ceva și 73

Reinhard stupperich, Corina hoff

sare acel pas fără să spună.

the results, i.e. the finds and their mapping and statistics as far as possible, their analysis and the chronological, historical and cultural interpretation should be provided. Besides photographs of finds and find spots there should be drawings of relevant objects and plans, especially distribution maps. The maps may be in a local system, better would be the use of the relevant national geodetic system. These things, too, the students should be taught during the course, otherwise they will not know what belongs to the task and what amount of work still will have to be invested after leaving the field.

La sfârșit, datele trebuie procesate pentru publicare, furnizând cititorului toate informațiile despre sit, localizarea acestuia și contextul peisajului, scopul, obiectivele, metodele cercetării și felul în care aceste aspecte au fost interpretate în timpul perieghezei. Urmează apoi rezultatele, adică descoperirile, cartografierea și statisticile pe cât posibil, analiza acestora și interpretarea cronologică, istorică și culturală. În afară de fotografiile descoperirilor și zonele de interes, trebuie să existe desene ale obiectelor relevante și planuri, mai ales distribuția spațială a acestora.

Hărțile pot fi realizate într-un sistem local, dar se recomandă folosirea sistemului geodezic national relevant. Și aceste lucruri ar trebui predate studenților pe parcursul cursului, altfel nu vor ști ce înseamnă activitatea de procesare și nici ce cantitate de lucru trebuie investită după părăsirea terenului studiat.

74

Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

75

Reinhard stupperich, Corina hoff

76

Bibiliography / Literatură

DOE. Frinculeasa, M.N., Frinculeasa, A.P., David, C., Evaluation and archaeological potential of geophysical investigations of the Roman fort and baths in Northern Muntenia, România, Stud Geophys Geod 58: 289, 2010. https://doi. org/10.1007/s11200-012-1142-2 Hanson W.S., Oltean I.A., ‘The changing Romanian landscape: the importance of archival imagery’; in Poschluschny. A. (ed.) Sensing the Past New Approaches to European Landscapes, 2015, 34-5.

Hanson W.S., Oltean I.A., The ‘Valu lui Traian’: A Roman frontier rehabilitated, J. Roman Archaeol 25, 2012, 297-318.

Hanson, W. S., Oltean, I. A., A multiperiod site on Uroi Hill, Hunedoara: an aerial perspective, Acta Musei Napocensis 37, 2000, 43-49.

Hanson, W. S., Oltean, I. A., Recent aerial survey in Western Transylvania: problems and potential.

In Raczkowsky, W., Bewley, R., Aerial archaeology: developing future practice, 2002, 109-115.

Hanson, W. S., Oltean, I. A., The identification of Roman buildings from the air: recent discoveries in Western Transylvania, Archaeological Prospection 10, 2003, 101-17 http://www.arcland.eu/ https://hansonaerialphotography.locloud.pl/ Lockyear, K., Sly, T., Popescu, A., The Noviodunum Archaeological Project 2000-2004: Results and Conclusions from the Pilot Seasons. Peuce, 2007, 3-4, 121-158.

Lockyear, K.. At the edge of empires: the Noviodunum project, Romania. Archaeology International, 2002/3 (6), 21-24.

Bibliography/ Literatură

Alexandrescu C. G., Gugl, C., The Troesmis-Project 2011-2015 – Research Questions and Methodology, in: C.-G. Alexandrescu (ed.), Troesmis a changing landscape. In Romans and the Others in the Lower Danube Region in the First Century BC – Third Century AD. Proceedings of an International Colloquium Tulcea, 7th-10th of October 2015, Cluj-Napoca 2015, 9–22.

Atkinson, R. J. C. 1953. Field archaeology (2nd edn). London: Methuen.

Bogdan-Cătăniciu, I.O.M., Evolution of the system of defence works in Roman Dacia, BAR IS 116, Oxford 1981.

Braasch, O., Goodbye Cold War! Goodbye Bureaucracy? Opening the skies to Aerial Archaeology in Europe. In Raczkowsky, W., Bewley, R., Aerial archaeology: developing future practice, Amsterdam 2002, 19-22.

Bradford, J., Ancient landscapes: studies in field archaeology, Bath 1957.

Crawford, O.G.S., A century of Air-Photography, in Antiquity 28, 1954, 206-210.

Cupcea, G., Marcu, F. Geophysical Survey on sites in Dacia. Main Features. In: Al. Simon (ed.)

Recent Studies on Past and Present I. Transylanian Revue XIX, Suppl. no 5, 2010, 89-97.

Drewett P.L., Field Archaeology. An introduction, London, 1999.

Foard, G. 1980, “The recovery of archaeological information by systematic fieldwalking” in Fieldwalking as a method of Archaeological research, 77

Bibiliography / Literatură

Oltean, I.A., Hanson, W.S., Conquest strategy and political discourse: new evidence for the conquest of Dacia from LiDAR analysis at Sarmizegetusa Regia, J. Roman Archaeology, (2017 in press).

Oltean, I.A., Hanson, W.S., Exploring past Romanian landscapes: the application of satellite and LiDAR imagery’ in Poschluschny A. (ed.)

Sensing the Past - New Approaches to European Landscapes: 50-1, 2015.

Oltean, I.A., Hanson, W.S., Villa settlements in Roman Transylvania, J. Roman Archaeol. 20, 2007, 113-37.

Oltean, I.A., Rădeanu, V., Hanson W.S., New discoveries in the military vicus of the auxiliary fort at Micia, in Visy, Z. (ed.) Limes XIX. Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies, Pecs, 2005, 351-56.

Opreanu, C.H., Lăzărescu, V.A., Seeing the Unseen. Landscape archaeology on the northern frontier of the Roman Empire at Porolissum, Ephemeris Napocensis, 2012, 22, 356-366.

Opreanu, C.H., Lăzărescu, V.A., Ștefan, D., Recent geophysical surveys at Porolissum, in Arheovest 1, 2013, 509-524.

Popa, A. 2015, Interdisziplinäre Forschungen im Auxiliarkastell von Breţcu im südöstlichen Siebenbürgen, in Vagalinski, L.,(ed.) Proceedings of the 22nd International Congress of Roman Frontier Studies, Ruse, Bulgaria, September 2012, 2015, 829-838 Popa, A. , Gaiu, C., Cociș, S., Prospecțiuni geomagnetice în situl de epocă romană de la Livezile, Revista Bistriței, 22, 2008, 101-113.

Popa, A., Cocis, S., Klein, C., Gaiu, C., Man, N.,

Marcu, F., The Roman fort at Romița (Dacia).

Results of the geophysical survey. Acta Musei Napocensis 41-42/1, 2004-2005 (2007). Cluj-Napoca, 161-77.

Oltean, I. A., Dacia. Landscape, colonization, Romanisation, Routledge, 2007.

Oltean, I. A., Hanson, W.S. Military vici in Roman Dacia: an aerial perspective, Acta Musei Napocesis, 38, 2001, 123-134.

Oltean, I. A., Rural settlement in Roman Dacia: some considerations, in Hanson, W. S. Haynes, I.P. (eds), Roman Dacia: The Making of a Provincial Society, JRA Supplementary Series 57, 2004, 143-164 Oltean, I. A., The use of satellite imagery for the transcription of oblique aerial photographs. In Raczkowsky, W. and Bewley R. (eds.), Aerial archaeology: developing future practice, 2002, 224232.

Oltean, I.A., Abell, L.L., High-resolution satellite imagery and the detection of buried archaeological features in ploughed landscapes, in Lasaponara, R., Masini, N. (eds) Satellite Remote Sensing: A New Tool for Archaeology, Springer, 2012, 291-305.

Oltean, I.A., Funerary barrows and ancient settlement patterns: a quantitative approach to their recovery and analysis, Antiquity, 335, no. 87, 2013, 202-219.

Oltean, I.A., Hanson W.S., Defining the Roman Limes in Romania: the Contribution of Aerial and Satellite Remote Sensing, in Vagalinski L. (ed.) Proceedings of the 22nd International Congress of Roman Frontier Studies, Ruse, Bulgaria, September 2012: 889-899.

78

Bibiliography / Literatură

Geophysikalische Prospektionen in Ostsiebenbürgen. Ein Deutsch-Rümänisch-Moldauisches Forschungsprojekt an der Ostgrenze der Römischen Provinz Dacia, Ephemeris Napocensis 20, 2010, 101-128 Scheiblecker, M., Geophysics in Romania: the city of Orgame/Argamum, ISAPNews 50, 2017.

Scurtu, E.F., Imagini geofizice ale Histriei antice, București 2009.

79

III.

ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION ARHEOLOGICE 1.

Archaeological situations arheologice

/

/

SĂPĂTURI

situații

2. Excavation tehniques / tehnici de săpătură 3. Recording the archaeological excavation / înregistrarea sîăîturii arheologice 4.

Colecting archaeological material Colectarea materialului arheologic

/

5. Primary conservation of archaeological material / conservarea primară a materialului arheologic

III.1. Archaeological situations

III.1. Situații arheologice

Dr. Emilian Bota

Dr. Emilian Bota

The archaeological excavation is the procedure by which the archaeologist delimits, overtakes and records the cultural and biological remains discovered in the ground (Carver 2015, 43). All archaeological excavations, regardless period and culture, are formed of layers. Therefore, the accurate approach of the excavation supposes the stratigraphic excavation which entails the identification of various layers and structures and excavation reverse to their deposition. Thus, the filling of a pit must be excavated prior the removal of the earth which it cuts. As well, on digging of each layer, structure or context, the shape of it must be fallowed. After its removal it could result an uneven plan; this should be not removed by any circumstances! Archaeological stratigraphy is based on four laws, three borrowed from geology: the law of superposition, the law of horizontality and the law of original continuity, the third purely archaeological, the law of the stratigraphical succession, as defined by Harris and Reece in 1979 (Harris, Reece 1979, 27-34; Harris 1989, 30).

Săpătura arheologică este procedura prin care arheologii delimitează, preiau și înregistrează rămășițele culturale și biologice descoperite în pământ (Carver 2015, 43).

Toate săpăturile arheologice, indiferent de perioadă sau cultură, sunt formate din straturi.

De aceea, abordarea corectă a săpăturii presupune săparea stratigrafică care constă în identificarea diferitelor straturi și structuri și săparea în ordinea inversă a depunerii lor.

Astfel, umplutura unei gropi trebuie săpată înainte de săparea straturilor pe care ea le taie.

De asemenea, în săparea fiecărui strat, structuri sau context, trebuie urmărită forma acestuia.

După îndepărtarea lui poate rezulta un plan neuniform; acesta nu trebuie în niciun caz îndreptat! Stratigrafia arheologică are la bază patru legi., trei împrumutate din geologie: legea superpoziționării, legea orizontalității, legea continuității originale și a treia pur arheologică, legea succesiunii stratigrafice, așa cum a fost ea definită de Harris și Reece în 1979 (Harris, Reece 1979, 27-34; Harris 1989, 30).

83

Emilian Bota

The interpretation of the site’s stratification accroding to these laws, led Harris to create a stratigraphic matrix that bears his name. Established in 1973, the matrix, represents the stratigraphic sequence of the site. The matrix represents the relative sequence of the stratification units over time and does not serve to explain the stratigraphic relations in a trench. By this method, one may draw a sequence during the development of the excavation, while by its end, the archaeologist has the stratigraphic sequence of the site (Harris 1989, 34-36). All discovered contexts must be transposed in a Harris matrix. There are several possible relations between two stratigraphic units (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 6):

A. Context 1 is later than context 2.

B. Context 1 is earlier than context 2.

Intepretarea stratificării sitului potrivit acestor legi l-a condus pe Harris la crearea unei matrice stratigrafice, care îi poartă numele.

Creată în 1973, ”matricea Harris” reprezintă, secvența relativă a unităților de stratificare în timp. Aceasta nu servește însă la explicarea relațiilor stratigrafice dintr-o secțiune. Cu ajutorul acestei metode, se poate desena o secvență pe parcursul desfășurării săpăturii, iar la sfârșitul ei, arheologul are stabilită secvența stratigrafică a sitului (Harris 1989, 34-36). Toate contextele descoperite trebuie transpuse într-o matrice Harris. Există mai multe posibile relații între două unități stratigrafice (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 6):

A. Contextul 1 este mai târziu decât contextul 2.

B. Contextul 1 este mai timpuriu decât contextul 2.

C. Contextul 1 este contemporan cu contextul 2, cronologie stabilită cu ajutorul artefactelor sau a observațiilor de pe teren.

D. Contextul 1 este egal cu contextul 2.

Este vorba în acest caz de același context săpat în două operații diferite.

C. Context 1 is contemporary with context 2, chronology established with the aid of artefacts or field notes.

D. Context 1 is equal to context 2. In this case, it is the same context excavated during two different operations.

84

Archaeological situations / Situații arheologice

While some scholars maintain the priority of the theoretic side of the archaeological stratigraphy, others support that of the field experience. According to Harris, they must be combined, what the student learns during the excavations must be substantiated on stratigraphic principles. An example of a Harris matrix see in this manual, page 117, Al. Diaconescu.

În timp ce unii cercetători susțin prioritatea laturii teoretice a stratigrafiei arheologice, alții pe cea a experienței în teren.

După opinia lui Harris acestea trebuie îmbinate, ceea ce studentul învață la săpătură trebuie să fie fundamentat pe principii stratigrafice. Vezi un exemplu de matrice Harris în acest manual, la pagina 117, Al. Diaconescu.

Carver has created an alternative matrix to the Harris matrix. He suggested that since the archaeological sequence is given by the archaeological layers, they must be recorded and mapped in the order of their deposition, however not only the layer, by also the structures and features are recorded, so stratigraphic charts of the site may be done (Carver 1990, 97; Carver 2015, 50). Criticising this work method, Harris argues the contrary, the drawings of trench profiles not the stratigraphic sequences provide accurate data on the relations between the stratigraphic units. A stratigraphic sequence is a chart of the relative time and shows all the four dimensions of the site’s stratigraphic accumulation, not a bi-dimensional image of the layers seen in a trench (Harris 1993, 1718). An important step after the Harris matrix was represented by the use of singular context layouts and the GIS computer system, discussed in chapter V.3. of the manual.

Carver a creat o matrice alternativă la matricea Harris. Acesta a sugerat că secvența arheologică fiind dată de straturile arheologice, acestea trebuie înregistrate și cartate în ordinea depunerii lor însă nu doar straturile, ci și structurile și caracteristicile sunt înregistrate și astfel se pot face diagrame stratigrafice ale sitului (Carver 1990, 97; Carver 2015, 50). În critica adusă acestei metode de lucru, Harris este de părere că din contră, desenele profilelor secțiunii, nu secvențele stratigrafice ne dau date exacte despre relațiile dintre unitățile stratigrafice. O secvență stratigrafică este o diagramă a timpului relativ și ne arată toate cele patru dimensiuni ale acumulării stratigrafice a sitului, nu o imagine bidimensională a straturilor văzute într-o secțiune (Harris 1993, 17-18).

Un pas important după matricea Harris a fost reprezentat de folosirea planurilor contextelor singulare și a sistemului computerizat GIS, despre care este vorba în capitolul V.3. din acest manual.

Archaeological layers are very different according to the specificities of the place and geology, for instance, plains, hilly area, humid,

Straturile arheologice sunt foarte diferite, în funcție de caracteristicile locului și geologie, ca de exemplu câmpie, teren deluros, 85

Emilian Bota

dry or acid. Their survival and visibility depend on how much they were affected by later human interference, like farming or building works.

These, called site formation processes give the site its modern appearance and determine the used excavation technique (Carver 2015, 43).

umed, uscat, acid. Supraviețuirea acestora și vizibilitatea lor depind de cât de mult au fost afectate de activități umane ulterioare, ca agricultura sau activitățile de construcție.

Acestea, numite site formation processes dau sitului aspectul său modern și determină tehnica de săpătură utilizată (Carver 2015, 43).

In Great Britain, both for layers as well as for structures or other features is used the term of archaeological context, while in the United States of America that of stratigraphic unit.

În Marea Britanie, atât pentru straturi cât și pentru structuri sau alte caracteristici se folosește termenul de context arheologic iar în Statele Unite ale Americii se folosește termenul de unități stratigrafice.

A key element of the excavation is the process of defining the stratigraphic contexts or units. This may be either a very simple or very complicated process, which depends on the experience and abilities of the archaeologist but also on the complexity of the excavation.

As well, there must be taken aware of the disturbances appeared in an archaeological layer and established if it is about a human intervention or it is a gallery or hole made by an animal or of a plant root, because this could be easily identified by mistake as pole pits. If it is proven that it represents a human intervention, must be established if it is modern or antique.

Not all contexts cover the entire excavation area, therefore they may be not typical for the stratigraphy of the entire site. Certain context types emerge especially in excavations like pits, ditches, ramparts and certain features.

Un element fundamental al săpăturii îl reprezintă procesul de definire al contextelor sau unităților stratigrafice. Acesta poate fi un proces foarte simplu sau foarte complicat, care depinde atât de experiența și abilitățile arheologului cât și de complexitatea săpăturii. De asemenea trebuie ținut cont de deranjamentele apărute într-un strat arheologic și stabilit dacă aveam de-a face cu o acțiune umană sau este vorba despre o galerie sau groapă de animal ori cauzată de o rădăcină de plantă, pentru că acestea pot fi din greșeală identificate drept gropi de stâlpi. Dacă constatăm că avem de-a face cu o intervenție a omului, trebuie stabilit dacă este modernă sau antică. Nu toate contextele acoperă toată suprafața săpăturii, de aceea acestea pot să nu fie tipice pentru stratigrafia întregului sit. Anumite tipuri de contexte apar mai des în cadrul săpăturilor, ca de exemplu gropile, șanțurile, valurile și alte tipuri.

Let us take for instance a pit. The goal of excavating a pit, alike that of excavating the entire site, is to establish chronology and events.

86

Archaeological situations / Situații arheologice

The questions which the archaeologist must answer are when the pit was excavated, used, abandoned and filled, how it was excavated, which was its shape and what events occurred during its function and how it may be related with other pits and contexts of the site. In order

Să luăm ca exemplu o groapă. Scopul săpării unei gropi, ca și scopul săpării întregului sit este de a stabili cronologia și evenimente. Întrebările la care arheologul trebuie să răspundă sunt, când a fost săpată groapa, folosită, abandonată și umplută, cum a fost săpată, care a fost forma ei și ce evenimente au avut loc în timpul, pe durata ei de funcționare și cum poate fi ea relaționată cu alte gropi și contexte ale sitului. Pentru a-i stabili cronologia, groapa se secționează de regulă în două. După ce aceasta

Fig. 1-2. Excavation of a fireplace previous to the Great Temple / Săparea unei vetre dintr-o fază anterioară Templului Mare - CDS 2014

a fost înregistrată, fotografiată și desenată, iar artefactele descoperite adunate, se sapă în același mod și cealaltă jumătate (Drewett 2001, 108-109). Vezi de exemplu săparea unei vetre de foc (Fig. 1-2) dintr-o fază anterioară Templului Mare de la Colonia Dacica Sarmizegetusa din anul 2014 (Ciongradi et alii 2015, 148).

to establish its chronology and its possible phases, the pit is usually cut in two. After being recorded, photographed and drawn, and the discovered artefacts collected, the other side is excavated alike (Drewett 2001, 108-109). See for instance the excavation of a fireplace (Fig. 1-2) previous to the Great Temple in Colonia 87

Emilian Bota

Dacica Sarmizegetusa in 2014 (Ciongradi et alii 2015,148).

Another archaeological situation that appears frequently in archaeological excavations is a defence ditch, as example, we have the stratigraphy of the defence ditch of the Colonia Dacica Sarmizegetusa, that we excavated in 2014-2015 (Ciongradi et alii 2015, 147-148, 464, fig. 3). In front of the Northern Gate were initially two V-shaped defensive ditches. The southern one (the closest to the city) has been dug in the virgin clay, with a width of approx.

6 m and a depth of approx. 2 m. The second ditch was identified at approx. 3,50 m north of the first, at the northern end of the section. The stratigraphy of the southern ditch shows: under the topsoil (C01) there is the context numbered here by C02, which is a levelling layer from the beginning of the 20th century and contains

Altă situaţie arheologică care apare frecvent în săpăturile arheologice este un şanţ de apărare. Să luăm ca exemplu stratigrafia şanţului de apărare al Coloniei Dacica Sarmizegetusa (Fig. 3) cercetat de noi în anii 2014-2015 (Ciongradi et alii 2015, 147-148, 464, fig. 3). Prin faţa porţii nordice treceau iniţial două şanţuri defensive în formă de «V».

Cel de sud (cel mai apropiat de oraş) a fost săpat în lutul virgin, avea o lăţime de cca. 6 m şi o adâncime de cca. 2 m. Cel de al doilea şanţ, a fost identificat la cca. 3,50 m nord de primul, în capătul nordic al secţiunii. Stratigrafia şanţului de sud arată în felul următor: sub glia actuală (C01) se află contextul numerotat de noi aici C02 care este un strat de nivelare de la începutul secolului XX şi care conţine pământ, piatră, cărămizi şi ţigle romane fragmentare. Din acest strat provin două monete datate la 1906 şi 1913.

Fig. 3. Stratigraphic profile of the North Gate - CDS 2014 / Profil stratigrafic la Poarta de Nord - CDS 2014

88

Archaeological situations / Situații arheologice

soil, stone and fragmentary bricks and tiles. In this layer were found two coins dated 1906 and 1913. Under it, there is a layer of sandy clay – the context C03 which could have partially interrupted the defensive ditch in front of the gate. It follows the context C04 which consists in a layer of debris containing mainly river boulders mixed with soil. On the bottom of the ditch there is a layer of alluvial deposits (C05).

The chronology and the construction phases can also be determined with the help of the horizontal stratigraphy. An example in this way is also the archaeological excavation at the Northern Gate of the Colonia Dacica Sarmizegetusa (Fig. 4-5), a research undertaken by us between 2013 and 2014 (Ciongradi et alii 2015, 147-148, 464, fig. 1-2). In the first year of excavation we traced a north-south section, which was later extended (Ciongradi 2014, 123, 421, Pl. 2). In this section was discovered the north-south main drainage channel of the city, the defence ditches and the substructure of the Northern Gate of the city. The stratigraphy has shown that the channel has two phases of construction. The first construction phase build under Trajan is mainly made of quarry stones at a depth of 1,60 m and weaved with a platform built of quarry stones with mortar (context C21), which is implanted in the ancient soil. The northern end of the channel, which spills into the defensive ditch, has the northern end built of bricks. Upper part of the channel walls (second phase) has 40-50 cm high, the walls being built mainly with river boulders and fragments of sandstone. Also in this phase, the Trajanic main

Sub el se află un strat de lut nisipos – C03, care ar fi putut să întrerupă şanţul defensiv, parţial, în faţa porţii. Urmează contextul C04 care este alcătuit dintr-un strat de dărâmătură conţinând în principal bolovani de râu amestecaţi cu pământ. Pe fundul şanţului se găseşte un strat de depuneri aluvionare (C05).

Cronologia şi fazele de construcţie pot fi determinate şi cu ajutorul stratigrafiei orizontale. Acest lucru îl putem exemplifica tot cu săpătura arheologică de la Poarta de Nord a coloniei Dacica Sarmizegetusa (Fig. 4-5), cercetare întreprinsă de noi între anii 20132014. În primul an am trasat o secţiune nord-sud (Ciongradi 2014, 123, 421, Pl. 2), care ulterior a fost extinsă (Ciongradi et alii 2015, 147-148, 464, fig. 1-2). În această secţiune a fost descoperit canalul magistral nord-sud al oraşului, şanţurile de apărare, precum şi substrucţia porţii de nord a oraşului. Canalul are două faze. Prima fază, traianică, este construită cu precădere din pietre de carieră pe o adâncime de 1,60 m şi se ţese cu o platformă construită din piatră de carieră prinsă cu mortar (contextul C21) care este implantată în solul antic. Capătul nordic al canalului, care se vărsa în şanţul defensiv, a fost construit din cărămizi. Partea superioară a pereţilor canalului (faza a doua) are o înălţime de 40-50 cm, aceştia fiind construiţi mai ales cu bolovani de râu şi cu bucăţi de gresie. Tot în această fază, canalul traianic a fost prelungit peste şanţul defensiv, cu un canal făcut din blocuri mari de gresie. El traversează oblic, pe direcţia sud/vest - nord/ est, şanţul defensiv, care cu această ocazie a fost 89

Emilian Bota

Fig. 4-5. Horizontal stratigraphy at Northen Gate - CDS 2014 Stratigrafie orizontală la Poarta de Nord - CDS 2014

90

Archaeological situations / Situații arheologice

channel was extended over the defensive ditch this extension being built of large sandstone blocks. It crosses obliquely on the direction south/west-north-east the defensive ditch, which on this occasion was partially obstructed in front of the gate (See above the stratigraphy description, Fig. 3) The platform C21, which was partially destroyed by the modern hole C09, represents the first phase of construction of the Northern Gate. In the second phase, the context C20, which consists of a slag mixed with small fragments of sandstone, was laid over this platform. At a depth of 1,12 m from the topsoil level and at a distance of 1,60 m from the western profile of the surface from the northern profile there is a wall with a thickness of 110 cm. The wall has a 20-40 cm thick foundation mad of river boulders and gravel and is placed over the substructure C21. The elevation of the wall Z2 has a preserved high of 40 cm and consists of large sandstone blocks. To the third phase belongs a foundation from the wall Z1.

The foundation has at the upper part mortar and large river boulders and is 30-40 cm from the western profile. It is probably the third stone phase of the west tower of the gate.

parţial obturat în dreptul porţii (vezi mai sus descrierea stratigrafică a șanțului, Fig. 3).

Platforma C21, care a fost distrusă parțial de groapa modernă – C09 - reprezintă prima fază constructivă a porţii de acces în oraş. În faza a doua, peste această platformă s-a aşternut o lutuială (C20) care conţine şi gresie sfărâmată. La adâncimea de 1,12 m de la nivelul actual al solului şi la o distanţă de 1,60 m de profilul vestic al suprafeţei din profilul nordic apare un zid cu o grosime de 110 cm. Zidul are o fundaţie formată din bolovani de râu şi pietriş care are o grosime de 20-40 cm şi este aşezată peste substrucţia C21. Elevaţia zidului Z2 este alcătuită din blocuri mari de gresie păstrate pe o înălţime de 40 cm. Fazei a treia îi aparţine o fundaţie de zid (Z1) care avea la partea superioară mortar şi era formată din bolovani mari de râu. Fundaţia zidului iese 30-40 cm din profilul de vest. Reprezintă probabil faza a treia de piatră a turnului de vest al porţii.

Din aceste exemple vedem cât de complexă poate fi stratigrafia orizontală a unei săpături, care combinată cu cea verticală duc la interpretarea corectă a unei situaţii arheologice.

From these examples, one can see how complex the horizontal stratigraphy can be.

Combined with the vertical one it leads to the corect interpretation of an archaeological situation.

91

III.2. Excavation techniques

III.2. Tehnici de săpătură

Dr. Emilian Bota

Dr. Emilian Bota

The archaeological digging starts with drawing a section. This is usually a rectangular shape. The cutting edges are precise to mark.

Measuring and marking the section are done either according with Pythagoras theorem, with the aid of a leveller device or with the help of a Total Station or of a Geodesic GPS, if such devices are available (about using Total Station and Geodesic GPS, see cap. V.1. in this manual).

For drawing a section with the help of Pytagoras theorem it is needed of measuring tapes, a hand calculator, stakes, rope and a plumb bob. Steps to fallow (Sählhof, Sigl, Vetterling 2012, 18-20, Abb. 2 A):

Săpătura arheologică începe cu trasarea unei secțiuni. Aceasta are de regulă formă dreptunghiulară. Laturile se marchează clar.

Măsurarea și marcarea secțiunii se poate face cu ajutorul teoremei lui Pitagora, cu ajutorul unei nivele sau cu ajutorul unei stații totale sau a unui GPS geodezic, dacă aceasta se află la dispoziția arheologilor (despre folosirea stației totale și a GPS-ului geodezic, vezi cap. V.1 în acest manual). Pentru trasarea unei secțiuni cu ajutorul teoremei lui Pitagora avem nevoie de o rulete de măsurat, calculator de mână, țăruși, sfoară și fir cu plumb. Pașii de urmat (Sählhof, Sigl, Vetterling 2012, 18-20, Abb. 2 A):

1) Set the section dimensions.

2) Measure one of the outer edges (c) with a measuring tape and set the cutting side with stakes; for uneven ground, measure horizontally with the help of a plumb bob.

Attention: it is highly recommended that the stakes, (which can be made of wood, iron, plastic etc.) of wich the rope will be fixed, are visible marked, eventually with reflective paint, and the edge of the stake should be covered for avoiding accidents.

3) To get the right angle between the two outer edges, the fixed edges and the desired

1). Stabilirea dimensiunilor secțiunii.

2). Măsurarea unei laturi (c) a secțiunii cu ruleta și fixarea ei cu țăruși; dacă avem de-a face cu un teren denivelat, măsurătorile trebuie să se facă orizontal, cu ajutorul firului cu plumb.

Atenție: este recomandat ca țărușii (care pot fi de lemn, din fier, plastic etc.) de care legăm sfoara să fie bine marcați, eventual scu vopsea reflectorizantă iar capătul care rămâne afară să fie acoperit pentru evitarea accidentelor.

3). 1) Pentru a obține unghiul drept a laturii exterioare fixate (c) și lungimea dorită și cunoscută a celei de a celei de-a doua laturi 92

Excavation tehnique / Tehnici de săpătură

(b), trebuie calculată și măsurată cea de a treia latură (a): de ex:

and known length of the second outer edges, it must be calculated and measured the length of the third side of the triangle (a): eg.

a = (c2+b2) = (32m+42m)= (9m+16m)=

= 25m= 5 m.

a = (c +b ) = (3 m+4 m)= (9m+16m)=

= 25m= 5 m.

2

2

2

2

4). Se pune câte o ruletă de la cei doi țăruși ai laturii c și se rulează până ce acestea se întretaie. Intersecția celor două benzi ale ruletelor, bine întinse, se mișcă până când pe o bandă (b) se poate citi lungimea celei de a treia laturi a triunghiului (a = 5 m). La locul de intersecție se bate al treilea țăruș.

5). Repetarea eventuală pasului patru pentru triunghiul în oglindă care închide dreptunghiul secțiunii.

6). Controlul distanței dintre cei doi țăruși fixați în timpul operațiunilor descrise la pasul patru și cinci. Dacă aceasta corespunde cu lungimea primei laturi fixate, s-a lucrat bine. Dacă se descoperă erori, se verifică toate măsurătorile.

7). Înconjurarea secțiunii cu sfoară, ca marcaj optic.

4) One measuring tape is applied from the two stakes, which delimit the first side (c), and stretched out so far that the bands cross each other. The intersection of the cross-strip is shifted until the length of the second edge (b) can be read off the length of the third side of the triangle (a = 5 m). At the intersection point a third stake is fixed.

5) Eventually it will be repeated the 4th step for the mirrored triangle which close the section rectangle.

6) Control the distance between the two fixed stakes in the operation described at above 4th and 5th step. If it corresponds with the lengths of the first fixed side (c), the job was done well. If there are errors all the measurements are checked.

7) Span of the section with a cord as optical mark.

For setting a section with the help of a leveller device, it will be needed the next tools: measuring tapes of 30m, leveller device, tripod, leveller scale, stakes, rope, plumb bob. Steps to fallow (Sählhof, Sigl, Vetterling 2012, 18-20, Abb. 2 A): 1) Set the section dimensions.

2) Measure one of the outer edges (b) with a measuring tape and set the cutting side with stakes; for uneven ground, measure horizontally with the help of a plumb bob.

3) Setting and calibrating the leveller vertical upon one of the stakes of the fixed and

Pentru trasarea unei secțiuni cu ajutorul nivelei, aveți nevoie de următoarele ustensile: rulete de 30 de m, nivelă, stativ, miră, țăruși, sfoară, fir cu plumb. Pașii de urmat (Sählhof, Sigl, Vetterling 2012, 20-22, Abb. 2 B): 1). Stabilirea dimensiunilor secțiunii.

2). Măsurarea unei laturi (b) a secțiunii cu ruleta și fixarea ei cu țăruși. În cazul unui teren accidentat se folosește firul cu plumb.

3). Fixarea și calibrarea nivelei vertical deasupra unuia dintre țăruși laturii fixate și măsurate mai sus (b).

4). Luarea în vizor a mirei care se 93

Emilian bota

measured edge (b).

4) Aiming at the leveller scale which is placed directly on the other nail (y) of the measured side (b). Adjust the gon ring to 0 gon.

5) Laying out a measuring tape and positioning the leveller rod above the desired distance of the third stake that is rough the length of the second edge of the section (c).

6) Setting the leveller by rotating the gon ring at 100 Gon (= 90 degree to the right) or until 300 Gon (=-90 degree to the left).

7) Moving the leveller rod and of the measuring tape until will be aimed the same position of the leveller scale with the measurement of the first stake (y). If the desired length and the aiming of leveller correspond it will be fixed the third stake (z); for uneven ground measure horizontally with the help of a plumb bob.

8) Set the leveller device on the second stake of the fixed and measured edge (b) and repeat the 4th to 7th steps.

9) Check the distances from the stakes measured at 4-8 steps. If they correspond with the length of the first fixed edge the measurement is accurate.

10) Span of the section with a cord as optical mark.

poziționează direct pe celălalt țăruș (y) al laturii fixate și măsurate mai sus. Fixarea nivelei pe 0 Gon. 5). Desfășurarea unei rulete și poziționarea mirei la o distanță aproximativ egală cu distanța apreciată ca fiind lungimea celei de-a doua laturi a secțiunii (c).

6). Învârtirea nivelei sau până la 100 Gon (= 90 grade la dreapta) sau până la 300 Gon (=- 90 grade la stânga).

7). Deplasarea mirei și a ruletei până când se va viza aceeași poziție a mirei, așa cum arăta la fixarea primului țăruș (y). Dacă distanță dorită și vizarea pe nivelă corespund se va fixa țărușul trei (z). În cazul unei teren accidentat se va folosi firul cu plumb!

8). Poziționarea nivelei deasupra celui de-al doilea țăruș al laturii fixate și măsurate și repetarea pașilor 4-7.

9). Controlul distanței dintre țărușii măsurați la pașii 4-8. Dacă aceasta corespunde cu lungimea primei laturi fixate (b), s-a lucrat bine.

10). Înconjurarea secțiunii cu sfoară, ca marcaj optic. În funcție de scopul urmărit de cercetare și de caracterul sitului, alegem tipul de săpătură pe care îl practicăm. Dacă nu se cunosc date anterioare despre suprafața pe care vrem să o cercetăm, începem cu săpături de mică amploare, numite în literatura de specialitate carou de control, casetă de control și secțiune de control. Așa numitele casete de control au mărimea unei lungimi de lopeți (15x15 cm), carourile de control sunt de regulă de 1x1 sau 4x4 m iar secțiunile de control sunt late de 1-3 m și pot fi foarte lungi, de până la 100 m (Carver 2015, 44; Hester, Shafer, Feder 2009, 77).

Depending on the aim of the research and the nature of the site, we chose the type of excavation to be conducted. If previous data on the area to be investigated are unknown, we start with small excavations, called in the specialty literature shovel test, test pits and trenches. The so-called shovel test has the size of a shovel length (15x15 cm), test pits are usually 1x1 or 4x4 m, while test trenches are 1-3 m wide and may be very long, up to 100 m (Carver 2015, 44; 94

Excavation tehnique / Tehnici de săpătură

Fig. 1. Excavation of a drainage ditch previous to the Great Temple of CDS 2014 / Săparea unui șanț de drenaj anterior Templului Mare CDS 2014.

Hester, Shafer, Feder 2009, 77).

Casetele de control se practică, de exemplu, atunci când săpăm un șant în formă de V, iar pentru a-i evidenția conturul nu săpăm doar pe lărgimea lui ci practicăm o casetă pentru a-i vedea clar marginile. Așa am procedat noi la săparea unui șanț de drenaj (Fig. 1) anterior Templului mare al Coloniei Dacica Sarmizegetusa din anul 2014 (Ciongradi et alii 2015, 148).

Shovel tests are practiced for instance when we wish to excavate a V-shaped ditch, while in order to highlight the outline following just the trace of the ditch one does not excavate the entire length but practice a test pit, in order to determine its edges. In this way we did at the excavation of a drainage ditch (Fig. 1) previous to the “Great Temple” of Colonia Dacica Sarmizegetusa in 2014 (Ciongradi et alii 2015, 148).

Secțiunea de control se practică atunci când arheologul nu are informații prealabile 95

Emilian bota

despre zona de cercetat și vrea să stabilească zonele și posibila extindere a unui sit sau suprafețe dintr-un sit necercetate încă. Este foarte importantă în interpretarea stratigrafică pentru că la sfârșit avem un profil vertical lung (Hester, Shafer, Feder 2009, 78). O asemenea secțiune de control de 43 x 1,5 m a fost practicată de noi la săpătura din zona sacră din partea de nord a Coloniei Dacica Sarmizegetusa în spatelele Templului lui Silvanus (Fig. 2), în anul 2014, pentru a verifica existența unor eventuale structuri care aparțineau acestui templu sau a unor eventuale structuri din faza anterioară templului (Ciongradi et alii 2015, 148).

De altfel, o asfel de secțiune de control cu o lungime de 100 de metri și o lățime de 2 metri a fost practicată în anii 1976 în această zonă și de către echipa de arheologi de atunci în vederea verificării situației stratigrafice (Daicoviciu, Alicu, Piso, Pop 1979, 146, pl. IV).

Săpăturile au dus la descoperirea Tempului lui Silvanus și Templului Mare.

Fig. 2. Excavation of a control tranching behind Silvanus Temple - CDS 2014 / Săparea unei secțiuni de control în spatele Templului lui Silvanus - CDS 2014.

Săpătura cu carouri (Wheeler 1954; Carver 2015, 45) constă dintr-o serie de carouri de 5x5 m plasate adiacent într-un caroiaj cu un martor, între ele de regulă de 50 de cm. Această metodă de săpătură, numită și carourile Wheeler a fost utilizată prima dată de Sir Mortimer Wheeler în 1920 și 1930. Scopul martorului este de a avea stratigrafia, dar și de a se putea deplasa și debarasa pământul excavat din carouri. La sfârșitul săpăturii, după terminarea documentației, acești martori trebuie săpați și ei, pentru că pot conține informații și artefacte.

Cu toate acestea, metoda are și dezavantaje, în sensul că creează bariere artificiale în cadrul acelorași contexte, iar un context surprins în

The trenching is practiced when the archaeologist does not have previous information on the research area and wishes to establish the areas and possible extension of a site or surface in a site still not investigated. It is very important in the stratigraphic interpreting because by the end we have a long vertical profile (Hester, Shafer, Feder 2009, 78). Such test trench, 43 m by 1,5 m, was practiced by us in the excavation of the sacred area in the northern part of Colonia Dacica Sarmizegetusa behind 96

Excavation tehnique / Tehnici de săpătură

the temple of Silvanus (Fig. 2) in 2014, in order to check up the potential structures belonging to this temple, or some features predating it (Ciongradi et alii 2015, 148).

secțiune poate să nu fie conținut de martor. În acest caz, lucrul cu fișele de context poate lămuri situația stratigrafică iar utilizarea acestei metode se poate face fără probleme. Această metodă a fost aplicată la săparea amfiteatrului din Sarmizegetusa din anii 1993-1995 și anume la casetoanele dintre zidurile de sprijin (Alicu, Popa, Bota 1994; Alicu, Popa, Bota 1995).

Moreover, such an evaluation trench of 100 meter lenght and 2 meter width was dug in this area in 1976 by the team of archaeologists active at that time, in order to check up the stratigraphy situation (Daicoviciu, Alicu, Piso, Pop 1979, 146, Pl. IV). It led to the discovery of the “Temple of Silvanus” and of the “Great Temple”.

Săpătura în suprafață este o zonă deschisă continuă. De regulă asemenea săpături se efectuează în cazul siturilor preistorice, unde în așezări avem de-a face cu gropi și urme de bordeie. Folosirea acestei tehnici permite obținerea unui număr mai mare de artefacte, structuri, urme ale unor zone de activitate decât folosind tehnica de săpătură prin secțiuni sau a

The box excavation (Wheeler 1954; Carver 2015, 45) consists in a series of 5x5 m boxes placed adjacently in a grid with a balk inbetween usually of 50 de cm. This excavation method, called also Wheeler boxes was firstly

Fig. 3. Area excavation of a hypocaust instalation Domus - CDS 2015 / Săpătură în suprafață a instalației de hypocaust Domus - CDS 2015 97

Emilian bota

Fig. 4. Area excavation of a hypocaust instalation Domus - CDS 2016 / Săpătură în suprafață a instalației de hypocaust Domus - CDS 2016 used by Sir Mortimer Wheeler in 1920 and 1930. The balk’s aim is to provide stratigraphy, but also for movement and removal of the earth excavated from the boxes. By the end of the excavation, after documentation is completed, these balks must also be excavated as they might also contain information and artefacts.

Nevertheless, this method has its disadvantages as well, meaning that artificial barriers are established within the same contexts, while a context identified in cross-section might not be contained by a balk. In this case, the work with the context sheets may clear the stratigraphic situation and the use of this method may be done without any problems. This method was put into practice by me too, during the amphitheater excavations from 1993-1995, in

altora mai puțin extinse.

Suprafața de cercetat de regulă se împarte în suprafeţe rectangulare (carouri), martorii obținuți astfel se mențin până la sfârșitul săpăturii, pentru a avea profilul stratigrafic al sitului, după care se demolează. Stratigrafia orizontală rezultată prin tehnica de săpătură în suprafață oferă informații cu privire la structura sitului, factori comportamentali, tipare în legătură cu fenomene sociale și concentrări de artefacte. Aceste informații sunt importante și pentru antropologie (Hester, Shafer, Feder 2009, 80). Această metodă de săpătură se poate folosi și în cazul unei zone urbane, arhitecturale, de epocă greco-romană. În cazul săpăturii noastre de la praetorium procuratoris 98

Excavation tehnique / Tehnici de săpătură

the spaces (boxes) between the supporting walls (see for instance Alicu, Popa, Bota 1994; Alicu, Popa, Bota 1995).

Area excavation or block excavation is a continuous open area. Commonly, such excavations are done in the case of pre-history sites, where in the case of the settlements we are dealing with pits and hut traces. The use of this technique allows the collection of a large number of artefacts, structures, activity area traces rather than the trenching or other less extended excavations. The area to investigate is usually gridded, the thus obtained balks being maintained until the end of the excavation for the stratigraphic profile of the site, after which they are demolished. The resulted horizontal stratigraphy provides information on the site structure, behaviour factors, patterns related to social phenomena and artefact clusters. This

din Colonia Dacica Sarmizegetusa (Fig. 3-4) s-a folosit această metodă pentru a cerceta întregul complex (Ciongradi et alii 2017, 120-124).

Săpătura pe fâșii, folosită adesea la săparea tumulilor este o tehnică de săpătură prin care se începe de la colțul suprafeței și se continuă drept prin suprafață în fâșii, suprafețele săpate având de regulă o lățime de 1,5 m (Hester, Shafer, Feder 2009, 79). Metoda este practicată şi la noi în ţară, vezi de exemplu săparea unui tumul din perioada timpurie-mijlocie a epocii bronzlui de la Rahman, comuna Casimcea, judeţul Tulcea (Micu et alii 2014, 198-199).

Săpătura în cruce este o tehnică de

Fig. 5. The tumulus at Polus-Floresti during excavation. / Imagine din timpul săpării tumului de la Polus-Floreşti.

99

Emilian bota

information is important also for anthropology (Hester, Shafer, Feder 2009, 80). This excavation method may be used also in the case of urban zones, architectural, of the Greco-roman period. We applied this excavation method when investigating the praetorium procuratoris of Colonia Dacica Sarmizegetusa (Fig. 3-4) and the research of the entire complex (Ciongradi et alii 2017, 120-124).

săpătură prin care se sapă un tumul. Acesta este împărțit în patru de către doi martori de regulă de 1 m lățime, pentru a avea stratigrafia tumulului (Atkinson 1953, 59; Clark 1947, 97; Wheeler 1954, 95; Hester, Shafer, Feder 2009, 79). La sfârşit, aceşti martori se demontează şi ei. Această metodă a fost folosită de către echipa de arheologi ai Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei în anul 2006 la săparea unui tumul din epoca bronzului (Fig. 5-6), descoperit în timpul săpăturilor de salvare în vederea construirii unui complex comercial (numit Polus) în localitatea Floreşti de lângă Cluj (săpătură inedită).

The strip method, often used in the excavation of barrows, is an excavation technique starting from the area corner and continues straight through the area by strips, the excavated surface being usually 1.5 m wide

Fig. 6. The tumulus completely excavated and the balks demolished / Imagine cu tumulul săpat şi martorii demolaţi.

100

Excavation tehnique / Tehnici de săpătură

Fig. 7. Strip method applied at Northen Gate - CDS 2015 / Metoda în fâșii aplicată la Poarta de Nord - CDS 2015 (Hester, Shafer, Feder 2009, 79). The method is put into practice in Romania too; see for example the digging of an Early/Middle Bronze Age tumulus from Rahman, cm. Casimcea, Jud. Tulcea (Micu et alii 2014, 198-199).

În cele două imagini prezentate (Fig. 5-6) se observă dezvoltarea unei săpături arheologice de salvare, paralel cu evoluţia construcţiei moderne, care a iniţiat-o de fapt, situaţie cu care arheologii se confruntă pe astfel de săpături.

Quartering; quadrant method is an excavation technique by which which usually a tumulus is excavated. This is divided into four sectors by two balks, usually 1 m wide, in order to determine the stratigraphy of the tumulus (Atkinson 1953, 59; Clark 1947, 97; Wheeler 1954, 95; Hester, Shafer, Feder 2009, 79). In the end, these balks are demolished. This method was used by the team of the National Museum

Săpătura în fâșii largi se folosește atunci când se dorește să se scoată la lumină suprafețe largi care conțin locuințe, spații locuite sau alte complexe (Bindford et alii 1970). La fel ca săpătura în suprafață, această tehnică permite decopertarea unor suprafețe mari și duce la descoperirea mai multor artefacte și implicit la 101

Emilian bota

of Transylvania in 2006 for excavating a Bronze Age tumulus, discovered during the rescue excavations at the building of a comercial complex (named Pollus) in Floresti, near ClujNapoca (unpublished excavation).

strângerea mai multor date privind acel spațiu cultural. O astfel de metodă a fost abordată de către noi la săparea Porții de Nord a Coloniei Dacica Sarmizegetusa (Fig. 7).

La început am trasat o secţiune N-S peste elementele de fortificaţie (Ciongradi et alii 2014, 123-124, 421, Pl. 2). Această secţiune a fost ulterior extinsă, în scopul surprinderii întregii structuri a Porţii de Nord (Ciongradi et alii 2015, 147-148; vezi mai sus p. 88-91).

In this images (Fig. 5-6) it can be observed the development of a rescue excavation, in parallel with the progress of the building, which in fact initiated it, a situation met frequently by archaeologists.

În concluzie, alegerea tehnicii de săpătură depinde atât de obiectivul săpăturii şi de specificul sitului, cât şi de rezultatele pe care arheologul doreşte să le obţină în urma săpăturii.

Stripping excavation is used when it is wished to reveal large areas that contain houses, inhabited spaces or other complexes (Bindford et alii 1970). Alike the area excavation, this technique allows the excavation of large surfaces and leads to the find of several artefacts and implicitly the collection of several data on that cultural space.

Such method was approached by us when excavating the Northern Gate of Colonia Dacica Sarmizegetusa. At the beginning, we draw an N-S evaluation trench across the fortification (Ciongradi et alii 2014, 123-124, 421, Pl. 2. It was then extended to cover the whole surface of the North Gate (Ciongradi et alii 2015, 147-148; see here p. 88-91).

To summarize, choosing the excavation technique depends on the objectives of the excavation, on the type of the site and on the results the excavator intends to obtain.

102

III.3. ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

III.3. RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION

prof. dr. Alexandru Diaconescu

prof. dr. Alexandru Diaconescu

The “virus” of context sheets.

It is unanimously accepted that the first obligation of any archaeologist, after unveiling a deposit or a cut, or any kind of structure, from huts to a palaces, from a simple hearth to a sophisticated industrial kiln, is to record as well as he can any archeological entity. As I already mentioned in the introduction, in the first years of excavation, my colleagues and me, we were using diaries, in which we used to put down whatever information, from date, weather and numbers of workers, to personal impressions regarding the stratigraphy, and the hypothesis that instantly came to our mind. Even all sorts of anecdotes could be read in such notebooks. Interpreting our own remarks made during the excavation campaign, became a tantalizing post excavation work in winter, not to mention the notes of those

“Virusul” fişelor de context.

Este unanim acceptat faptul că prima obligaţie a unui arheolog, după ce a dezvelit un strat de depunere sau o groapă, sau orice fel de structură, de la bordei la palat, ori de la o simplă vatră şi până la un cuptor industrial complex, este aceea de a înregistra pe cât poate el de bine entitatea arheologică în cauză. După cum am menţionat deja în introducere, în primii mei ani de săpătură, eu şi colegii mei, foloseam jurnale, în care notam orice fel de informaţie, de la dată şi vreme, sau numărul de muncitori, şi până la impresiile personale privitoare la stratigrafie, sau la ipotezele care ne treceau pe moment prin minte. Prin astfel de caiete puteai citi până şi tot felul de anecdote. Când în toiul iernii trebuia pregătit raportul, descifrarea sensului şi interpretarea propriilor observaţii făcute în timpul campaniei devenea o muncă chinuitoare, ca să nu mai vor103

Alexandru diaconescu

colleagues, who were not present anymore.

The preferred way of excavating in the late 1970’ies was by digging narrow trenches throughout the whole site. The archaeological material was recorded with two coordinates: depth measured from the topsoil and position between two meters starting with one end of the trench. Once excavated, the archaeologist made a description of one or both walls of the trench, and finally executed a drawing of them. The conclusions were drawn later when the position of the finds was confronted with the drawings. It soon became obvious that such narrow trenches were suited for a quick evaluation of a site (non-invasive methods were not available). If the strata were not horizontal, or the deposits were cut by pits, several errors could emerge (for instance the simulation from Fig. 1 and 2.).

Fig. 1. Trench cutting through oblique layers. The finds X, Y, and Z projected on one wall and then on the other, would fall into different strata. X in no. 2 and 3, Y in 3 and 4, Z in 3 and 5/ Secţiune prin straturi înclinate. Piesele descoperite, X, Y, şi Z, proiectate pe un perete sau altul al şanţului, ar ajunge în straturi diferite: X în nr. 2 şi 3, Y în 3 şi 4, iar Z în 3 şi 5.

bim despre analizarea observaţiilor făcute de colegi care nu mai erau de faţă.

Modul predilect de săpare în anii ‚70 era să străbaţi tot situl cu şanţuri înguste. Materialul arheologic era înregistrat pe două coordonate: adâncimea era măsurată de la nivelul gliei, iar poziţia pe orizontală era dată în funcţie de metrajul pornit de la unul din capetele secţiunii.

Odată săpat şanţul, arheologul făcea o descriere a celor două profile şi le desena. Concluziile erau trase mai târziu, când poziţia descoperirilor mărunte era proiectată pe desenul profilului.

Destul de curând a devenit însă evident că astfel de secţiuni înguste erau potrivite numai pentru o rapidă evaluare a unui sit (pe vremurile acelea nu existau încă metodele non-invazive de astăzi).

Dar dacă nivelele arheologice nu erau orizontale, sau un strat de depunere era tăiat de o groapă, puteau să apară o serie de confuzii (cum ar fi cele ilustrate în simulările de la Fig. 1 şi 2) Fig. 2. Ideal drawing of a trench wall with a pit descending from layer no. 3, and cutting the deposits 4, 5 and 6. Object X, found at meter 1, instead of being assigned to layer 3 according to its depth could as well be attributed to layer 4,

and considered contemporary with object Y, which actually belongs to 4/ Desen ideal al unui profil cu o groapă ce coboară din stratul nr. 3 şi taie depunerile 4, 5 şi 6. Un obiect X, găsit pe la metrul 1, în loc să fie atribuit stratului 3, din cauza adâncimii ar fi plasat în stratul nr. 4, ajungând să fie considerat contemporan cu obiectul Y, care provine într-adevăr din stratul 4.

104

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

When confronted with larger complexes we adopted the grid system, for instance the porta principalis dextra from the auxiliary fort at Gilău (Isac, Diaconescu, Opreanu 1981, 85-97).

Several squares, which were dug simultaneously, being separated by baulks the archaeologist to had a certain control of the stratigraphy, by comparing the four walls of the digging. The system is good for the final discussion and conclusions at the end of the excavation, but still many features, which could turn up inside the square, could be missed, even when horizontal plans were made every 10 centimeters or so. With such excavations, recording of the finds is still problematic.

The daily descriptions from the diary became more and more confused, since it was not always clear enough to what feature the author was referring.

Când ne-am văzut confruntaţi cu complexe mai mari am adoptat sistemul în carouri, de exemplu la porta principalis dextra a castrului auxiliar de la Gilău ((Isac, Diaconescu, Opreanu 1981, 85-97). Mai multe carouri erau golite simultan, dar fiind separate prin martori, arheologul putea avea un anumit control asupra stratigrafiei, comparând cele patru profile ale săpăturii. Sistemul este folositor pentru discuţiile finale şi concluzii, dar destule elemente care ar fi putut să apară în interiorul caroului se pierd, chiar dacă se sapă în planuri orizontale din 10 în 10 cm (sau aproximativ din 15 în 15 cm). La astfel de săpături înregistrarea materialului arheologic rămâne problematică. În plus, observaţiile zilnice din jurnalul de săpătură devin cu atât mai confuze cu cât nu este întotdeauna destul de clar la ce strat anume face referinţă autorul textului.

In Roman Sarmizegetusa at the beginning of the 1980’ies the problem of recording archaeological entities and small finds became more acute, since the monumental structures from there required opening large surfaces.

When meeting the first British young archaeologists (above all Michael Dawson), giving numbers to each excavated feature, describing it while removing it and decide only later what it is, seemed to us an unnecessary pedantry. Yet, the virus of context sheet recording progressively spread through whole Europe, and inevitably reached Romania too.

La începutul anilor `80 în Sarmizegetusa romană problema înregistrării entităţilor arheologice şi a descoperirilor mărunte, a devenit cu atât mai stringentă, cu cât aici structurile monumentale cercetate necesitau deschiderea unor suprafeţe extinse. Când i-am întâlnit pe primii arheologi britanici (în primul rând pe Michael Dawson), ni s-a părut o pedanterie inutilă modalitatea lor de lucru, căci dădeau un număr fiecărei entităţi arheologice, care era descrisă pe măsură ce era săpată, pentru ca abia apoi să se pronunţe asupra identităţii sale. Şi totuşi „virusul” înregistrării săpăturii pe bază de fişe de context s-a răspândit treptat în toată Europa şi până la urmă a afectat şi România.

I remember that it was in the summer of 1983, when I was excavating a building north to the sanctuary of Aesculapius and Hygeia from Sarmizegetusa, the so called basilica (Daicoviciu

Îmi amintesc că era vara anului 1983, în timp ce săpam la aşa numita „basilica”, aflată la 105

Alexandru diaconescu

et alii 1993, 409-433) when I decided to give up the old way of recording, and start giving numbers and fill context sheets after the example of my British colleagues. In a first day, I found a burnt layer, obviously a violent destruction, which I identified (according to our knowledge) to be the result of the destructions during the Marcomanic wars, to be more accurate the Sarmatian attack from AD 168. A few days later, the workers unveiled another burnt deposit, which I again had to identify as a “Marcomanic (Sarmatian) destruction layer”, although it was positioned under the first. When getting deeper, and found a third similar layer, I understood that I have to rewrite the last-days observations, and reconsider the whole stratigraphy.

With the labels in the bags for archaeological material, it was not so easy, because only the date of discovery might have given a suggestion which of the three successive “Marcomanic destruction” it should be.

Changing the system meant diminishing the number of unqualified workers recruited from the surrounding area, in favor of trained archaeologists, or at least of students able to do more than manual labors. In time, we had to change the excavation system too, and instead of narrow trenches and small squares excavated by horizontal layers, we turned to removing deposits and pits one by one in the reverse order they have been installed.

It was a small revolution, which brought a finer stratigraphy and dating in big complexes such as the “seat of the financial governor” or the “forum of Trajan” from Sarmizegetusa. In 1989, when we started excavating with the great French professor Robert Étienne, who had an extensive digging experience from Libya and Morocco, to Portugal, he was complaining that the young French archaeologists have imposed in their country a rigid excavation system based on numbers. Worth then that, when he excavated in Conimbriga he was shocked

nord de sanctuarul lui Aesculapius şi Hygeia (Daicoviciu et alii 1993, 409-433), când am decis că trebuie renunţat la vechiul mod de înregistrare şi trebuie date numere şi completate fişe de context, după modelul colegilor britanici. Într-o bună zi am găsit un strat de arsură, pe care l-am identificat cu distrugerea produsă de atacul sarmatic din 168 p. Chr., după cum ştiam noi pe atunci.

Câteva zile mai târziu muncitorii au dezvelit un nou strat de arsură, pe care am numit-o în jurnal tot „arsură marcomanică”, deşi era poziţionată sub precedenta. Când, adâncindu-ne şi mai mult, am dat peste un al treilea strat de arsură, similar celor anterioare, am înţeles că trebuie să rescriu observaţiile din jurnal, şi să reconsider întreaga secvenţă stratigrafică. Din păcate, cu etichetele de pe pungile cu material nu era atât de uşor, căci trebuia identificată data pentru a putea spune cu probabilitate din care din cele trei „arsuri marcomanice” succesive provenea materialul în cauză.

Schimbarea sistemului însemna totodată diminuarea numărului de lucrători localnici necalificaţi, în favoarea unui număr sporit de persoane cu calificare arheologică, sau cel puţin a unor studenţi, capabili să execute şi alte operaţii decât munca manuală. În timp a trebuit să ne modificăm şi sistemul de săpătură şi în locul şanţurilor şi micilor carouri săpate pe nivele orizontale succesive, am trecut la îndepărtarea straturilor de depunere şi la săparea gropilor una după cealaltă, în ordinea inversă felului în care s-au format. A fost o mică revoluţie, care a adus cu sine o stratigrafie mai rafinată şi o datare mai precisă a marilor complexe arheologice, cum ar fi „sediul guvernatorului financiar” sau „forul lui Traian” din Sarmizegetusa. În 1989, pe când începusem să săpăm cu marele profesor francez Rober Étienne, care avea o vastă experienţă arheologică de la săpături în Libia sau Maroc, şi până la cele din Portugalia, l-am auzit plângându-se că tinerii arheologi francezi au impus în ţara lor un sistem rigid de săpă106

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

to see that young Portuguese archaeologists were also “contaminated” by the context recording system. The next moment he turned to the evaluation trench we just excavated before his arrival, and saw with horror the context numbers fixed in the wall of the excavation. “You have got the virus too,” he said, with great astonishment.

P.S. Not long after, when we found the first traces of the Trajanic timber forum, our ”professor” admitted without resentment that excavations made by trawling are to be preferred to a large team of workers operating pickaxes (Étienne, Piso, Diaconescu 1994, 147-164). Soon after, when we found, under the level of the stone forum, a filling layer with military material well dated by around 50 coins, which was to be distinguished from the occupation layer of the timber structure, which also produced around 50 coins, he admitted that recording by contexts is not only functional, but also recommended. More puzzling was the discovery of another deposit with military equipment, this time placed over the first demolishing layer of the timber forum and above the building niveau of the stone walls, but covered by the second demolition of timber structures and the levelling with “militaria”.

Therefore, in the Trajanic forum there was a very complex stratigraphy, which could easily mislead anyone excavating in force. The recording by single contexts saved us the confusion between the two layers with military equipment, and allowed us to reconstruct the complex building stages of this monumental structure, which took us 5 years to excavate.

Note: In fact, the deposit with military items, was accumulated earlier then the building of the timber forum, and was brought there later, as a filling layer in view of the levelling for the stone forum piazza. The deposit came from a summer camp (castra aestiva), of a complex troop of legion-

tură, bazat pe numere. Mai rău decât atât, ajuns să sape la Conimbriga, a fost şocat să constate că şi arheologii portughezi fuseseră „contaminaţi” de sistemul fişelor de context. În clipa următoare s-a întors cu faţa spre săpătura pe care o executasem puţin înainte de sosirea sa, şi văzu cu stupoare numele de context fixate pe pereţii secţiunii. „Şi pe voi v-a atins virusul!” a spus el plin de uimire.

P.S. Nu mult mai târziu, după ce descoperisem primele urme ale forului traianic de lemn, „profesorul” nostru admitea fără nici un resentiment că săpăturile făcute cu şpaclul („truela”) sunt de preferat celor executate de o mare echipă de lucrători înarmaţi cu târnăcoape (Étienne, Piso, Diaconescu 1994, 147-164). Puţin după aceea, când am găsit sub nivelul forului de lemn un strat de umplutură conţinând material militar, datat cu circa 50 de monede, şi care trebuia deosebit de nivelul de locuire al forului de lemn, de unde proveneau de asemenea circa 50 de monede, el a recunoscut că înregistrarea pe contexte arheologice nu numai că funcţionează, dar este chiar recomandabilă. Mai complicată a fost descoperirea unui alt depozit de echipament militar, de data aceasta plasat deasupra primului nivel de demolare parţială a forului de lemn şi peste cel de construcție a zidurilor de piatră, dar acoperit de nivelul al doilea de demolare a structurilor de lemn şi de stratul cu „militaria”. Prin urmare în forul traianic era o stratigrafie foarte complexă, care l-ar fi putut înşela pe cel ce ar fi săpat în forţă. Înregistrarea pe contexte arheologice individuale ne-a ferit de confuzia dintre două straturi diferite, dar tot cu material militar, şi ne-a permis să reconstituim evoluţia complexă a etapelor de construcţia ale acestui edificiu monumental, care ne-a luat cinci ani ca să-l săpăm.

Notă: De fapt stratul cu material militar s-a constituit înaintea construirii forului de lemn, dar a fost adus aici ulterior, ca un strat de umplere şi nivelare în vederea pavării pieţei forului de piatră. Acest strat provenea de la un castru sezonier (castra aestiva), care aparţinuse unei trupe com107

Alexandru diaconescu

aries and auxiliaries, accommodated in tents, with a light timber covering. The camp was destroyed in late AD 104 or in early 105 when the Dacians rebelled, and the second war of Trajan broke up.

After the final victory, starting with AD 108 the Roman province was organized, and the colony of Sarmizegetusa was founded. The first town was of timber, but soon the Roman authorities decided to raise public buildings of stone, using military labor force (manus militaris). So they started building a new forum around the first one, which was partly demolished. The main facilities, basilica, curia and other offices, kept on functioning in their original places, till the stone forum was finished. During the building period in the north-west corner of the stone structure (above a first partial demolishing layer of the timber forum), a forge was installed, in which typical legionary equipment was produced and repaired. It was abandoned when the building was completed, leaving behind many items. It was covered by the demolishing layer of the rest of the timber forum, which remained in use untill the stone one was accomplished. When the works were almost finished, the levelling layer with “militaria” was brought for arranging the piazza, which was the last element to be completed.

The principle of using context sheets for recording an excavation is simple and efficient.

It could be also successfully applied to rescue excavations, when archaeological contexts must be quickly removed and registered by technicians, the archaeologist being able to decide later about the chronological sequence of the site, and interpret the function of different features. Archaeological contexts are either deposits or cuts, which fit for a standardized recording. I prefer to describe and analyze in the old manner other enti-

plexe alcătuită din legionari şi auxiliari, campaţi în corturi acoperite de construcţii uşoare de lemn.

Tabăra a fost distrusă la sfârşitul lui 104, sau la începutul lui 105 p. Chr., când dacii s-au răsculat şi când a izbucnit astfel cel de al doilea război al lui Traian. Primul oraş a fost unul de lemn, dar curând autorităţile romane au decis să ridice clădiri publice de piatră, folosindu-se de forţa de lucru militară (manus militaris). Astfel s-a început construirea unui for de piatră în jurul celui de lemn, care a fost în parte demolat. Principalele spaţii utile, cum ar fi basilica şi curia sau diferite birouri, au continuat să funcţioneze în vechiul lor local, până la darea în folosinţă a forului de piatră. În perioada construirii, în colţul nord-vestic al structurii de piatră, peste stratul primei demolări a unei părţi a clădirii de lemn, a fost instaurat un atelier de fierărie, unde era produs şi reparat echipament militar legionar. Atelierul a fost abandonat la terminarea clădirii de piatră, lăsând în urmă numeroase materiale şi fiind acoperit de demolarea restului forului de lemn, care continuase să funcţioneze. Când totul era aproape gata, a fost adus stratul de nivelare conţinând „militaria”, cu scopul amenajării curţii forului, care a fost ultimul sector terminat.

Sistemul de utilizare a fişelor de context pentru înregistrarea unei săpături este simplu şi eficient. El poate fi aplicat cu succes şi la săpăturile de salvare, în cadrul cărora contextele trebuie îndepărtate rapid şi înregistrate de către tehnicienii de săpătură, arheologul putând să decidă mai târziu asupra evoluţiei cronologice a sitului şi să interpreteze funcționalitatea diferitelor entităţi arheologice. Contextele sunt fie straturi de depunere, fie gropi, şi care se pretează unei înregistrări standardizate. Personal, eu prefer să descriu şi să analizez în vechiul mod celelalte entităţi arheolo108

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

ties, basically structures, such as walls, furnaces, hypocaust heating installations, drainage channels and so on, which are frequent in Sarmizegetusa and yet each has its uniqueness.

gice, cum ar fi zidurile, cuptoarele, instalaţiile de încălzire cu hypocaustum, canale de drenaj etc., care se întâlnesc în mod frecvent la Sarmizegetusa, dar care îşi are fiecare unicitatea sa.

Any context sheet must contain several sections, such as a technical part, which identifies the context within the excavation, then a description of it, and its stratigraphic relations to other contexts and entities, plus the interpretation and comments of the excavator. It might also contain a sketch of the profile and plan, which enables a quick identification of the context sheet among other, maybe hundreds, all bearing abstract numbers. Many other data are also requested, such as height of upper and lower part, existing of drawing and photographic record, and of course, small finds coming from that context. There is no universal recipe, and each archaeologist is entitled to improve it whenever he feels necessary.

Orice fişă de context trebuie să conţină mai multe subdiviziuni, cum ar fi partea tehnică, unde este localizat contextul în cadrul săpăturii, apoi descrierea contextului, relaţiile sale stratigrafice cu alte contexte sau entităţi, după care urmează interpretarea şi comentariile arheologului. Fişa poate să conţină de asemenea o schiţă în profil şi în plan, care ajută la identificarea rapidă a fişei contextului printre celelalte, poate sute, care poartă toate doar numere abstracte. Multe alte date sunt de asemenea necesare, cum ar fi cota de înălţime a părţii superioare şi inferioare, existenţa unor desene sau fotografii, şi , bine înţeles, materialul arheologic descoperit în contextul respectiv. Aici nu mai există o reţetă universală şi fiecare arheolog este îndrituit să îmbunătățească fişa ori de câte ori consideră că este cazul.

The avatars of context sheets before the Sarmizegetusa 2016-2017 project.

The first context sheets we used were Romanian versions of the British ones (to be more precise, in 1983 I received a model from Martin Millett, when I worked with him a couple of days in Yorkshire, which was similar to those used by Mike Dawson at his excavation of EM 23 from Sarmizegetusa). The context sheets from Sarmizegetusa were designed both for deposits and cuts, which puzzled the students and poorly experienced young archaeologists. Particularly, the terms expressing stratigraphic relations are

Avatarurile fişei de context înainte de proiectul Sarmizegetusa 2016-2017.

Primele fişe de context folosite în România erau versiuni ale celor englezeşti (pentru a fi mai precis în 1983 am primit un astfel de model de la Martin Millet, pe când am lucrat cu el câteva zile în Yorksire şi care era similar cu fişele folosite de Mike Dawson la săpăturile sale de la EM 23 din Sarmizegetusa). Fişele de context folosite pe atunci la Sarmizegetusa fuseseră concepute atât pentru straturi de depunere, cât şi pentru gropi, 109

Alexandru diaconescu

different and the description involves two separate entities, so that eventually I decided to produce specific sheets for deposits and pits.

ceea ce îi deruta pe studenţi şi pe arheologii începători. Mai ales termenii referitori la relaţiile stratigrafice nu sunt aceiaşi, iar descrierea vizează două entităţi diferite, ceea ce m-a convins să realizez două fişe separate.

Model of context sheet, face and back, with Romanian and German headers, used in the late 1990’ies at the excavation of the second forum (forum novum) from Sarmizegetusa/ Model de fişă de context, faţă şi spate, cu formular român şi german, folosit la sfârşitul anilor ‚90 la săpăturile celui de al doilea for al Sarmizegetusei (forum novum).

110

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

A crucial moment was when I decided to introduce a well-defined language in filling of the headings regarding the description of the context. The main problem in communicating archaeological information is that we use common terms, which gain in time a more precise, restricted meaning, without being redefined and universally accepted (See in general Ramazzotti 2010). Almost 50 years ago, David L. Clarke gave the outstanding example of the word “type / typical”, very dear to the archeologists, and which could cover many realities, sometimes with almost an opposite meaning (Clarke 1968, 31).

It was during the Apulum project (1998-2003), that I tested and then adapted the manual used

by Museum of London Archaeology Service to fill the headings in the context sheets for deposits and pits (Diaconescu, Haynes, Schäfer 2001, 115128). The use of a controlled terminology proved itself very efficient and Romanian and German students, not to mention the British ones, showed a surprising ability putting it into practice. The method used in the first Apulum project, that of single context planning, was derived from rescue excavations, where people have to move quickly, recording each feature when excavated. This is efficient, but it requires well-trained personnel and involves a lot of post excavation work, putting all drawings together, and figuring the succession of phases. In the case of systematic excavations, such as in the Sarmizegetusa project, we can take more time excavating simultaneously and exposing all entities that belong to a certain phase. Thus the chronology of the site is easier to establish and is more eloquent for the students.

Un moment crucial, a fost cel în care m-am decis să introduc un limbaj controlat în completarea rubricilor din fişele de context.

Principala problemă de comunicare a informaţiei arheologice este că noi ne folosim de termeni comuni, care treptat capătă un sens mai precis şi mai restrâns, fără însă a fi redefiniţi şi apoi unanim acceptaţi (A se vedea în general Ramazzotti 2010). Cu aproape 50 de ani în urmă David L. Clarke a furnizat un excepţional exemplu al felului cum un cuvânt, „tip / tipic”, foarte drag arheologilor şi care poate acoperi multe realităţi, poate avea uneori sensuri diverse, opuse chiar (Clarke 1968, 31) . În timpul desfăşurării proiectului Apulum (1998-2003) am testat şi apoi am adaptat ghidul de completare a fişelor de context pentru depuneri şi gropi (un fel de carte tehnică, „manual” pe engleză) al lui MOLAS - Museum of London Archaeology Service (Diaconescu, Haynes, Schäfer 2001, 115-128). Folosirea unui limbaj controlat s-a dovedit foarte eficientă, şi studenţii români şi germani, pentru a nu-i mai pomeni pe cei britanici, au arătat o surprinzătoare capacitate de punere a sa în practică. Metoda folosită în primul proiect de la Apulum, cea a înregistrării fiecărui context în parte (inclusiv sub aspect grafic) provenea din experienţa săpăturilor de salvare, în cadrul cărora trebuie să te mişti repede şi să înregistrezi fiecare entitate arheologică in timp ce o sapi. Sistemul este eficient, dar necesită un personal bine pregătit şi implică foarte multă muncă şi prelucrare de informaţie sau material după săpătură. În cazul unor săpături sistematice însă, cum este cazul proiectului Sarmizegetusa, ne putem 111

Alexandru diaconescu

In 2005, I produced in Romanian a “Guide concerning the digitalized recording of archaeological excavations”, which evolved in a more practical guide for filling context sheets (Diaconescu 2013), after testing it at Sarmizegetusa and Napoca (Diaconescu 2012, 125-176).

This is the guide, which was eventually used in our recent project too.

The final result: context sheets used in the Sarmizegetusa 2016-2017 project.

Context sheets must be filled while the feature is removed, not later when it has vanished, leaving a possible trace in the wall of the excavation. More experienced supervisors should assist the students, and in the end by a senior archaeologist must check the text. There are parts, such as chronology and interpreting, where students need support. I also noticed that young people are reluctant in signing the context sheets they filled, probably to avoid any responsibility. They must be encouraged to put down their name, because this could be one day a proof of their contribution to the excavation.

The first section of the context sheet contains technical boxes, and is common for both deposits and cuts. The context number is inserted in the main compartment from the left of the paper, then come data about its position within the excavation. All cells but one should be completed when the record sheet is opened. The last, which is the type of deposit (a collapsed structure, a deposition in time, an outfit, each with

permite mai mult timp pentru a săpa în mod simultan suprafeţe largi şi să dezvelim astfel entităţile arheologice aparţinând aceleiaşi faze. În acest fel cronologia sitului este mai uşor de stabilit şi devine mai elocventă pentru studenţi. În 2005 am realizat în limba română un „Ghid de înregistrarea computerizată a săpăturilor arheologice”, care a evoluat apoi întrun mult mai practic ghid de completare a fişelor de context (Diaconescu 2013), după ce am testat acest sistem la Sarmizegetusa şi la Napoca (Diaconescu 2012, 125-176). Acesta este ghidul folosit până la urmă şi în cadrul proiectului nostru actual.

Rezultatul final: fişele de context utilizate în proiectul Sarmizegetusa 2016-2017.

Fişele de context trebuie completate pe măsură ce entitatea arheologică este îndepărtată, şi nu mai târziu, după ce ea a dispărut, lăsând poate o urmă pe unul din profilele săpăturii. Îndrumători experimentaţi trebuie să îi ajute pe studenţi, iar în final un arheolog expert trebuie să verifice textul. Există părţi, cum ar fi cronologia şi interpretarea, unde studenţii trebuie să fie în mod special asistaţi. De altfel, am observat că tinerii se feresc să semneze fişele de context, pentru a evita orice responsabilitate. Totuşi, ei trebuie îndemnaţi să îşi scrie numele, pentru că asta ar putea fi dovada contribuţiei lor la săpătura în cauză.

112

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

several variants), or of the cut (posthole, refuse pit, provision pit, ditch etc.), will be filled only when the conclusions are drawn and the function of the stratum or of the pit was determined.

Description.

An accurate description is necessary in order to deduce, the way a deposit was formed, and to determine its function (the same goes for cuts).

In the case of a deposit most of the entries are obvious, although some observations might be made over the way students react to them in connection with the guidelines from the manual.

I noticed that they have the tendency to spend too much time in determining the color of the deposit, either because they lose themselves in to many details regarding the color of the components, or because they tend to see to many nuances. I suggest they should be encouraged to stick to basic colors, and forget sophisticated overtones. Otherwise, they must not forget to describe the deposit when is still wet, and the colors have not faded. On the contrary, to my surprise they managed very well in determining the basic earth, for which in the manual I have inserted a drawing showing the three main types of earth, clay, silt and sand, and their variants (Fig. 3).

For Romanian students it is particularly relevant since in their language there is no colloquial term for silt, the technical one being “dust”, which is misleading. However they all enjoy carrying out the intuitive method from the MOLAS manual

Prima secţiune a fişei de context cuprinde rubrici de natură tehnică şi ea se potriveşte atât depunerilor cât şi gropilor. Mai întâi se introduce numărul contextului în căsuţa din stânga sus şi apoi se introduc datele în celelalte casete. Toate sunt completate de la început, imediat ce fişa este deschisă, cu excepţia uneia, care de regulă este completată la sfârşit, şi anume tipul contextului (la depuneri se poate scrie: dărâmătură, depunere în timp, sau amenajare, fiecare cu variantele sale, iar la gropi: groapă de par, groapă reziduală, groapă de provizii, şanţ etc.). Caseta se completează după ce restul rubricilor din fişă au fost completate şi numai după ce au fost trase concluziile privind funcţionalitatea stratului sau gropii în cauză.

Descrierea.

O descriere precisă este necesară pentru a putea deduce mai apoi cum s-a format stratul în cauză şi pentru a putea determina care a fost funcţionalitatea sa (ceea ce este valabil şi pentru gropi). În cazul straturilor de depunere majoritatea rubricilor sunt clare, dar totuşi trebuie să fac unele remarci despre felul cum reacţionează studenţii la completarea lor pe baza indicaţiilor din cartea tehnică. În primul rând am constatat că ei au tendinţa de a consuma prea multă vreme încercând să determine culoarea exactă a stratului, fie că se pierd în prea multe detalii referitoare la culoarea componentelor, sau fiindcă au tendinţa de a vedea tot mai multe nu113

Alexandru diaconescu

(Murray, Roskamps, Spence 1991, Fig. 14), which implies checking a sample with the bare hand (if it is sticky it should be a sort of clay, if it stains your fingers it should be silt, if it is rough and gritty, then it contains sand). In the end, they are asked to make different forms in order to establish the variants, which they do very well.

Fig. 3. Graphic scheme of the three main types of earth, clay, silt and sand, and their variants (after V. Bărbuță)/ Schema grafică privind cele trei tipuri principale de pământuri: argilă, nisip, praf, cu variantele lor.

However, I noticed they meet some problems in separating components (over 10%). from accidental inclusions. Yet, when consulting the figure showing different percentages (Fig. 4), they easily find the right solution, despite the fact that the images are abstract.

anţe. Cred că trebuie îndemnaţi să se rezume la culorile de bază, lăsând deoparte tonurile complicate. Altfel, nu trebuie să uite că stratul trebuie descris cât timp este încă proaspăt şi umed, iar culoarea nu i-a pălit. Din contră, spre surprinderea mea am constatat că, ei se descurcă bine când trebuie să determine natura pământului de bază, pentru care în cartea tehnică am inserat în desen care ilustrează cele trei tipuri de principale de pământuri: argilă, nisip, praf, cu variantele lor (Fig. 3). Mai ales pentru studenţii români este necesar un asemenea grafic, căci în limba română nu există un cuvânt special pentru tipul de pământ pe care geologii îl numesc „praf ”, în limbajul comun el însemnând depunerile de particule minuscule din aer şi nu o rocă. În orice caz tuturor studenţilor le place să pună în practică modalitatea intuitivă din manualul MOLAS (Murray, Roskamps, Spence 1991, Fig. 14), care implică verificarea cu mâna goală (dacă bucata de pământ este lipicioasă, atunci este din categoria argilelor, dacă e zgrunţuroasă, e din categoria nisipurilor, dacă pătează este dintre prafuri). În continuare li se cere să modeleze diferite forme, pentru ca să poată stabili variantele, operaţie pe care o fac foarte bine.

Pe de altă parte am constatat că unii întâmpină probleme la distincţia dintre componentele stratului (care sunt peste 10%) şi intruziunile accidentale. Totuşi atunci când consultă figura ce ilustrează diferitele procente (Fig. 4), reuşesc să găsească uşor soluţia corectă, deşi imaginile sunt abstracte.

114

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

In the case of the description of cuts, the main difficulty is finding the right term for the shape in plan, the slopes, the edges, and sometimes it is better to encourage the students to make a sketch instead of using to many words.

În cazul descrierii gropilor, am constatat că principala dificultate apare la alegerea termenului potrivit pentru forma în plan, pentru aspectul pantelor şi al muchiilor, astfel încât uneori este mai bine să-i sfătuim să facă o schiţă, mai degrabă decât să piardă vremea încercând să explice prin cuvinte ceea ce se poate reda mai elocvent prin câteva linii.

Fig. 4. Chart for estimating percentage composition or inclusions from layers (after Murray, Roskamps, Spence 1991, Fig. 11) Diagramă pentru apreciera procentajului componentelor și intruziunilor dintr-un strat.

115

Alexandru diaconescu

.Relaţiile stratigrafice.

Stratigraphic relationships.

In this section, I decided to introduce an extra group of boxes in order to particularize each relation, which can be detected in the field.

The reason is that I noticed the tendency of our students to over fill the boxes of the stratigraphic matrix. They put in the upper row all contexts that postdate ours, and in the lower one all that they know to be earlier, not only those that have a direct stratigraphic connection with the context recorded. This is why I ask them first to indicate which context covers or is covered, or cuts, or fills or is bounded / imbedded with ours.

Explaining to beginners the stratigraphic relations is not easy, mostly because a complex relationship between contexts can be analyzed mostly at the end of an excavation season. So that I have decided for the future to reuse a sketch I inserted in my first guide, but then abandoned it to make the manual easier to use. It is an ideal situation inspired by the stratigraphy of Sarmizegetusa. Its purpose is to show in vertical and horizontal stratigraphy the possible relations and explain how the Harris matrix should be built (Fig. 5).

The Harris matrix invented in 1973 (Harris 1989, Figs. 21-22) is a diagram or the graphic result of the scenario presented above. Vertical lines represent direct chronological succession, while horizontal and oblique lines represent relative contemporaneity.

În această secţiune am decis să introduc un grup suplimentar de căsuţe pentru a individualiza fiecare tip de relaţie, care poate fi observată pe teren. Motivul este că am remarcat o tendinţă a studenţilor de a completa prea multe căsuţe în matricea stratigrafică. Ei înscriu în rândul de sus toate numerele contextelor despre care ştiu că sunt mai târzii, iar în rândul de jos pe toate cele pe care le consideră anterioare, fără ca să existe de cele mai multe ori o relaţie directă între contextele respective şi cel în cauză. De aceea am recurs la cerinţa de a indica precis care context acoperă sau este acoperit de al nostru, care taie sau umple, respectiv cu ce context se mărgineşte.

Nu este uşor să le explici relaţiile stratigrafice unor începători, mai ales că raporturile complexe dintre diferitele contexte pot fi analizate cu precădere la sfârşitul săpăturii. Prin urmare am decis ca pe viitor să refolosesc o schiţă pe care o introdusesem în primul meu ghid, dar pe care am abandonat-o apoi pentru a face cartea tehnică mai uşor de utilizat. Este vorba despre o situaţie ideală, inspirată din stratigrafia de la Sarmizegetusa. Scopul său este de a demonstra în stratigrafie orizontală şi verticală posibilele relaţii şi de a explica cum se alcătuieşte matricea lui Harris (Fig. 5).

Matricea lui Harris inventată în 1973 1973 (Harris 1989, Figs. 21-22), este o diagramă sau o rezultantă grafică a scenariului prezentat mai sus. Liniile verticale reprezintă o succesiune cronologică directă, în timp ce cele orizontale şi oblice o relativă contemporaneitate.

116

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

Fig. 5. Ideal stratigraphy. The topsoil no. 1 was cut by a recent pit (2), which was successively filled by deposits 4 and then 3. Before the topsoil grew the robbing trench no. 7 was dug. It partly destroyed wall no. 9, and was filled in time with deposit no. 8. The robbing trench cuts the debris of the collapsed Roman building (nos. 5 and 6). Outside the wall first the roof collapsed over the pebbles 17 (probably the outfit of a yard) and then the stones and mortar from the wall no. 9 started falling. The situation is similar inside the room, which was paved with opus signinum (10). The concrete floor was laid on a stone foundation and on a levelling layer no. 12. No. 13 represents the building layer of wall 9, which has no. 11 as foundation trench. With this starts the stone phase of the building.

No. 15 is the demolishing layer of the timber structure, which had clay floors (16). On it lays a hearth (24). They cover the foundation trench (18) of the timber wall. From it come the postholes (19), living a rectangular print (20) on the bottom of the foundation trench.

The postholes were filled with no. 21, which was accumulated when the timber wall was demolished. The timber building was erected on the ancient soil (22). A posthole also cuts this undisturbed soil, but has no clear relation with the timber structure.

Fig. 5. O stratigrafie ideală. Glia, contextul nr. 1, a fost tăiată de groapa recentă (2), care a fost umplută în mod succesiv cu depunera 4 şi apoi 3. Înainte ca glia să se fi format, a fost săpat şanţul de scoatere a zidului, numerotat cu 7. Şanţul a demolat parţial zidul nr.

9 şi a fost treptat umplut cu depunera nr. 8. Acest şanţ de scoatere a tăiat dărâmătura clădirii romane (nr. 5 şi 6). În afara clădirii, peste pietrişul nr. 17 (reprezentând probabil amenajarea curţii) au căzut mai întâi ţiglele şi olanele din acoperiş, după care a început să se prăbuşească zidul nr. 9. Situaţia este asemănătoare cu încăperea interioară, care era pavată cu opus signinum (10). Podeaua de mortar cimentat a fost aşezată pe o fundaţie din bolovani de râu, care la rândul lor erau aşezaţi peste un strat de nivelare, nr. 12. Nr. 13 reprezintă stratul rezultat de la construirea zidului nr. 9, care a avut ca şanţ de fundaţie nr. 11. Cu acesta începe faza de piatră a clădirii. Nr. 15 este stratul de demolare al clădirii de lemn, care avea podelele de lemn nr. 16. Pe una din ele este aşezată vatra 24. Podelele acoperă şanţul (18) de implantare a peretelui de lemn. De la el provin gropile de par (19), care la baza şanţului au lăsat o amprentă rectangulară (20). Gropile de pari au fost umplute cu nr. 21, care s-a acumulat atunci când parii au fost scoşi. Clădirea de lemn a fost ridicată peste humusul antic (22). O groapă de par taie de asemenea solul neumblat, dar nu i se poate preciza relaţia cu clădirea de lemn.

117

Alexandru diaconescu

Interpretation.

Interpretarea.

This is the most complicated, and the most important part of the context sheet. It requires experience, some imagination and even inspiration. It must be filled after the context has been removed and it necessitates a break for the excavator. Normally the advice of another person is also recommended. In my opinion, the first section requires some explanation regarding the terms, but for the rest the important is to keep it bright, without trying to be snappy!

Aceasta este cea mai complicată, dar şi cea mai importantă parte a fişei de context. Ea necesită experienţă, ceva imaginaţie şi chiar inspiraţie. Ea trebuie completată după îndepărtarea contextului şi pentru asta este nevoie de o pauză pentru cel care a săpat-o. În mod normal este recomandabilă consultarea părerii unei alte persoane. În opinia mea prima secţiune necesită unele precizări privind termenii, dar în rest important este ca remarcile şi opiniile să fie inteligente, dar nu prea sclipitoare!

The back of the context sheet.

This is a technical part which needs no special comments. It is the task of the supervisors to make shore that all boxes are filled.

Spatele fişei de context.

Această parte are un caracter tehnic şi prin urmare nu necesită prea mult explicaţii. Este treaba tehnicienilor de săpătură să aibă grijă ca toate rubricile să fie completate.

118

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

119

Alexandru diaconescu

120

RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

121

Alexandru diaconescu

122

III.4 Collection of the archaeological material

III.4. Colectarea materialului arheologic

Dr. Carmen Ciongradi

Dr. Carmen Ciongradi

1. General aspects

1. Aspecte generale

The entire material that surfaces subsequent an archaeological excavation is collected.

Because very small objects may be overlooked, ideally, the excavated earth should be sieved and also a metal detector, used, to check if important metal object were lost during the digging.

The most frequent material discovered in an excavation is pottery, which leads to the tendency of failing to collect each fragment, especially if they are very small and atypical. However, this should never occur, excavators should give precise indication for the collection of each fragment, as even a single potshard may sometime provide as much information as a complete vessel.

În timpul unei săpături arheologice se adună tot materialul care iese la iveală pe parcursul cercetării. Datorită faptului că obiectele foarte mărunte pot să nu fie observate, ideal ar fi ca pământul excavat să fie cernut și, de asemenea, să fie folosit şi un detector de metale, pentru a verifica dacă nu au fost trecute cu vederea în timpul săpăturii obiecte de metal. Cel mai frecvent material descoperit într-o săpătură este ceramica, fapt care conduce la tendința de a nu colecta chiar fiecare fragment, mai ales dacă avem de-a face cu fragmente mărunte, atipice.

Acest lucru nu trebuie să se întâmple, cei care supraveghează săpătura trebuie să dea indicații precise de a se culege fiecare fragment, pentru că, chiar un singur ciob dintr-un vas, poate da uneori aceleași informaţii ca și descoperirea vasului întreg.

If research is performed in a place where production activities were carried out, samples must be collected from hearths, pits, drainage channels or other production-related structures. In the event that a water drenched area is investigated, for instance a well or canal, from where well preserved objects are expected to be found, especially in terms of non-ceramic

Dacă se practică cercetări într-un loc unde aveau loc procese de fabricație, trebuie colectate mostre și din vetre, gropi, canale de drenaj sau alte structuri care au avut legătură cu procesul de producție. În cazul în care se cerce123

Carmen ciongradi

artefacts, prior the excavation start, a conservationist must be contacted, for indications regarding their collection (Riddler, Sewart 1994, 101-102). In terms of the artefacts discovered in the topsoil or modern pits, although they may not answer relation and dating issues, they may provide important information on the dating of a destruction layer like for instance a modern pit.

tează într-o zonă îmbibată cu apă, de exemplu o fântână sau canal, de unde se așteaptă să se descopere obiecte într-o stare de conservare bună, mai ales în ceea ce privește artefactele non-ceramice, înainte de începerea săpăturii trebuie contactat un conservator, pentru indicații în ceea ce privește colectarea acestora (Riddler, Sewart 1994, 101-102). Referitor la artefactele descoperite în glie sau în gropi moderne, acestea, deşi nu pot răspunde la întrebări privind relaţionarea şi datarea lor, pot da informaţii importante privind datarea unui strat de distrugere cum este o groapă modernă.

2. Collection rules

All discovered materials shall be collected, with the exception of the following (MacConnoran, Riddler 1994, 103):

2. Reguli de colectare

 Shells and gastropod shells unless deposited in a single context, as the result of a single action and if they exhibit no processing traces. Therefore, it is recommended they be carried to the collection area and checked there.  Building material that does not come from an archaeological layer, except decorated, stamped bricks, with writing traces, human or animal prints and architectonic fragments.  Building material smaller than 50 mm, except the tesserae, painted or decorated plaster fragments.  Opus signinum, mortar, ash, gravel, post-medieval tile material, unless sampling is desired.

In the event that the excavation reveals much building material, it all should be collected if the scientific team decides on its later relevance for various specialty studies.

Se vor colecta toate materialele descoperite. Excepție de la această regulă o fac (MacConnoran, Riddler 1994, 103):  Scoicile şi cochiliile de melci, dacă nu au fost depozitate într-un singur context, ca o singură acțiune şi nu prezintă urme de prelucrare. Pentru a verifica acest lucru, este indicat ca acestea să fie transportate la locul de colectare și verificate acolo.  Material de construcție care nu provine din strat arheologic, cu excepția cărămizilor decorate, ștampilate, cu urme de scriere, cu amprente umane sau animale precum şi a fragmentelor arhitectonice. Materialul de construcție întreg, ca de exemplu țigle și cărămizi, se va colecta dacă aparține epocii antice.  Material de construcție mai mic de 50 mm, cu excepția tesserae-lor, fragmentelor de 124

Collection of the archaeological material / colectarea materialului arheologic

3. Collection methods (Riddler, Sewart 1994, 104-106)

tencuială pictată sau decorată.  Opus signinum, mortar, cenușă, pietriș, material tegular post-medieval, doar dacă se dorește colectarea de mostre.

 Pit filling. In this case, collection shall be done by hand. The pottery is bulk collected.

Bones, either worked or not worked are also bulk collected.  Well, canals, cesspools. Collection is carried out like above, except if they are water drenched. Collection by metal detector is also recommended.  Water banks. Collection by hand, by metal detector, bulk collection.  Waste pits, ditch fillings. Collection by hand, by metal detector.  Humus. Collection by hand, metal detector test.  Mounds. Collection by hand, metal detector test, bulk collection.  Floors, inhabitancy layer. Bulk collection, 3D reconstruction.  Floor layer, surface levels. Collection by hand, by metal detector.  Artificial mounds, walls, destruction layers. Collection by hand, by metal detector for identifying artefacts aiding the dating, for instance coinage.  Roads. Collection by hand, by metal detector to find artefacts that may aid dating, like for instance, coinage.  Hearths. Bulk collection.  Industrial deposits. Bulk collection of industrial residues, for instance, slag. Use of the metal detectors, if dealing with metal products residues.

În cazul în care din săpătură iese mult material de construcție, acesta se colectează tot, dacă colectivul științific hotărăște relevanța lui ulterioară pentru diferite studii de specialitate.

3. Metodele de colectare în funcție de locul descoperirii și după straturile arheologice, sunt următoarele (Riddler, Sewart 1994, 104-106):  Umplutură de groapă. În acest caz colectarea se face manual. Ceramica se colectează total. Oasele, prelucrate și neprelucrate se colectează, de asemenea, în întregime.  Fântână, canale, haznale. Colectarea se face la fel ca mai sus, cu deosebirea că acestea sunt îmbibate cu apă. Este indicată colectarea și cu detectorul de metale.  Malul apelor. Colectare manuală, cu detectorul de metale, colectare totală.  Gropi menajere, umpluri de șanțuri.

Colectare manuală, cu detectorul de metale.  Humus. Colectare manuală, test cu detectorul de metale.  Movile. Colectare manuală, test cu detectorul de metale, colectare totală.  Podele, strat de locuire. Colectare totală, reconstituire 3D.  Stratul podelei, nivele de călcare. Colectare manuală, cu detectorul de metale.  Movile artificiale, ziduri, straturi de dis125

Carmen ciongradi

 Grave fillings. Use of the metal detector to identify any possible hairpins, brooches, jewellery, coffin nails or furniture. Nails cluster may be indicative of footwear. They should be retrieved by the conservationist. The careful research of the filling to identify very small objects like for instance beads.  Coffins. The conservationist shall be consulted.  Natural deposits. Check if it is a natural deposit. Depth testing to check the existence of pre-history culture layers. River deposits may contain artefacts that stood on the surface. Metal detector check at 10 cm depth.  Other layers, fillings. Check of artefact clusters, like for instance coin hoards, metal detector check. Nail clusters may be indicative of organic materials like footwear and wooden structures.

Artefacts, selected upon classes, shall be collected upon contexts, and placed in bags, sacks, buckets or polyethylene boxes labelled correspondingly. The label should contain the site name, the excavation year, collection day, location, context number and material type of the artefact.

trugere. Colectare manuală, cu detectorul de metale pt. găsirea unor artefacte care pot ajuta la datare, ca de ex. monede.  Drumuri. Colectare manuală, cu detectorul de metale pt. găsirea unor artefacte care pot ajuta la datare, ca de ex. monede.  Vetre. Colectare totală.  Depozite industriale. Colectare totală de reziduri industriale, ca de ex. zgură. Utilizarea detectorului de metale, dacă avem de-a face cu reziduri de produse metalice.  Umpluturi de morminte. Utilizarea detectorului de metale pentru descoperire de posibile ace de păr, fibule, obiecte de podoabă, cuie de la sicriu sau mobilier. Concentrația de cuie pot indica faptul că provin de la pantofi. Acestea ar trebui prelevate de către conservator. Cercetarea cu grijă a umpluturii pentru detectarea obiectelor foarte mici ca de exemplu mărgele.  Sicrie. În acest caz se va consulta conservatorul.  Depozite naturale. Verificarea faptului dacă este vorba despre un depozit natural.

Sondarea în adâncime pt. a se verifica existența straturilor de cultură preistorice. Depozitele fluviale pot conține artefacte care au stat la suprafață. Verificare cu detectorul de metale în adâncime de 10 cm.  Alte straturi, umpluturi. Verificarea existenței de concentrații de artefacte, ca de exemplu tezaure de monede, verificare cu detectorul de metale. Concentrația de cuie poate indica existența materialelor organice ca pantofi şi structuri de lemn.

Artefactele, sortate pe categorii, se col-

As shown above, the most frequent artefact type discovered in an excavation is pottery. It is collected upon contexts, if identified in large quantities is collected in buckets, cases or sacks, and if quantity is mall, it is collected in boxes or bags, after which it is taken to the washing area and dried (Sanders, James, Carter 126

Collection of the archaeological material / colectarea materialului arheologic

Johnson 2017, 89).

Animal bones and shells from context are collected together in polyethylene boxes, taken to the collection area where they are examined for any special features, while bones should be weighed. Artefacts resulting from contexts interpretable as kitchens or other special places that many be dated are collected and

ectează pe contexte, se pun în pungi, saci, găleţi sau cutii de polietilenă care se etichetează corespunzător. Se consemnează numele sitului, anul efectuării săpăturii, ziua colectării, obiectivul, numărul contextului şi tipul materialului din care constă artefactul.

Fig. 1. Brick with two children footprint, discovered during the excavations at the praetorium procuratoris, CDS 2015. / Cărămidă cu amprentele labelor piciorului a doi copii, descoperită în timpul săpăturilor de la Praetorium procuratoris, CDS 2015.

127

Carmen ciongradi

Așa cum am arătat mai sus, cel mai frecvent tip de artefact descoperit într-o săpătură este reprezentat de ceramică. Aceasta se colectează pe contexte, dacă se descoperă în cantităţi mari se colectează în găleţi, lăzi, sau saci iar dacă cantitatea este mică, se colectează în cutii sau pungi, după care se duce la locul unde se spală şi se întinde la uscat (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 89).

marked as a lot and may be given for examination to a fauna specialist (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 90).

Complete or fragmentary tiles, yet restorable, are collected, may be weighed, are described. Small, un-restorable fragments are checked for stamps, writing traces, human or animal prints, sandal or decoration traces, and only these are collected.

Oasele de animale şi scoicile din contexte se colectează împreună în cutii de polietilenă, se duc la locul de colectare unde se examinează dacă nu au caracteristici speciale iar oasele trebuie cântărite. Artefactele care provin din contexte care pot fi intepretate ca fiind bucătării, sau alte spaţii speciale care pot fi datate se colectează şi se marchează ca lot şi pot fi date spre examinare unui specialist în faună (Sanders,

The small finds represent all small objects except pottery, un-worked animal bones or shells, tiles and coinage. These are made of metal, glass, bone. If resulting from pits or modern disturbances, they may be collected upon material together in the same box or bag. If coming from undisturbed archaeological layer each artefact is collected separately in a box or bag, topographic elevation of the specific find place are taken, are photographed and listed in

Fig. 2. The discovery of a bronze applique during the excavations at the praetorium procuratoris, CDS 2015. / Descoperirea unei aplici de bronz în timpul săpăturilor de la Praetorium procuratoris, CDS 2017.

128

Collection of the archaeological material / colectarea materialului arheologic

James, Carter Johnson 2017, 90).

Ţiglele întregi sau fragmentare, dar care se pot întregi, se colectează, se pot cântări, se descriu. Fragmentele mici, neîntregibile se verifică dacă au şampile, urme de scriere, amprente umane sau animale, urme de sandale sau urme de decor și doar acestea se colectează.

Small finds, reprezintă toate obiectele mărunte în afară de ceramică, oase de animale neprelucrate sau scoici, ţigle şi monede. Acestea sunt lucrate din metal, sticlă, os. Dacă provin din gropi sau deranjamente moderne, acestea se pot colecta pe material împreună în aceeaşi cutie sau pungă. Dacă provin din strat arheologic nederanjat fiecare artefact se colectează separat în cutie sau pungă, se i-au cotele topografice ale locului exact al descoperirii, se fotografiază şi se trec şi într-un tabel, în afară de datele de pe etichetă.

Fig. 3. The discovery of stamped oil lamps during the excavations at the praetorium procuratoris, CDS 2015. / Descoperirea unor opaițe cu ștampilă în timpul săpăturilor de la praetorium procuratoris CDS 2016.

În cazul descoperirii unor monede, acestea vor fi colectate separat în cutii mici de polietilenă, se vor eticheta corespunzător şi se vor lua şi cotele topografice ale locului descoperirii, fiecare monedă primind un număr.

a table, beside the data on the label.

If coinage is found, they will be collected separately in small polyethylene boxes, labelled correspondingly and topographic level of the find spot is noted, each coin receiving a number.

Architectonic or epigraphic fragments shall be collected separately, labelled with above data, and in the case of decorated architectonic or epigraphic fragments topographic level shall be noted and numbered.

Fragmentele arhitectonice sau epigrafice se vor colecta separat, li se va aplica eticheta cu datele menţionate mai sus, iar în cazul fragmentelor arhitectonice cu decor şi a celor epigrafice li se vor lua şi cotele topografice şi vor primi un număr.

129

III.5. Primary conservation of archaeological material

III.5. conservarea primară a materialului arheologic

DR. Carmen Ciongradi

DR. Carmen Ciongradi

During an archaeological excavation, the discovered artefacts are removed from the environment where they stood buried. Over time, a specific microclimate forms around them, different than the one where they first stood. This microclimate, if constant, acts on the artefacts up to the moment when a balance between the two is created, after which the process stops. The processes to which the artefact is subject to in the ground are chemical, physical or biological. Impact on them depends on soil and climatic conditions. Acting factors are water, oxygen, soil alkalinity or acidity, salts, temperature, organisms, animals and plants (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 135).

În timpul unei săpături arheologice, artefactele descoperite sunt scoase din mediul unde stăteau îngropate. De-a lungul timpului, în jurul lor s-a format un microclimat specific, diferit de cel unde stăteau înainte. Acest microclimat, dacă este unul constant, acţionează asupra artefactelor până la momentul în care se creează un echilibru între cele două, după care procesul se opreşte. Procesele la care este supus artefactul în pământ sunt chimice, fizice sau biologice. Impactul avut asupra lui depinde de sol şi de condiţiile climatice. Factorii care pot acţiona sunt reprezentaţi de apă, oxigen, alcalinitatea sau aciditatea solului, săruri, temperatură, organisme, animale şi plante (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 135).

Once the archaeologist brings them to light, the found object is suddenly removed from this microclimate and exposed to air, thus the damage process restarts. Most sensitive objects are those of fabrics, wood, leather, fibres and bone. Sampled, packed and carefully deposited, they must reach the conservation lab unchanged. That is why cleaning or washing the artefact on site is not recommended, as valuable

Odată ce arheologul le scoate la lumină, obiectul descoperit este scos brusc din acest microclimat şi expus aerului, procesul de deteriorare reîncepe. Cele mai sensibile obiecte sunt cele din textile, lemn, piele, fibre şi os. Prelevate, împachetate şi depozitate cu grijă, ele trebuie să ajungă la laboratorul de conservare neschimbate. De aceea nu este recomandată curăţarea 130

Primary conservation of archaeological material / conservarea primară a materialului arheologic

information on its’ composition, function and structure may be lost. The presence of a conservationist on the archaeological site or constant consulting of one is desirable (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 135-136).

sau spălarea artefactului pe şantier, astfel se pot pierde informaţii valoroase privind compoziţia, funcţia şi structura artefactului, la analiza lui în laborator. Prezenţa unui conservator pe şantierul arheologic sau consultarea constantă a unui conservator este o măsură de dorit (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 135-136).

Conservation is the careful management of change is the leading idea of the British National Trust, which should underlie the conservation of mobile goods. Procedures to be completed for primary conservation may be divided into three classes: stabilisation, cleaning and repair.

Measures for primary conservation of the artefacts:

Conservation is the careful management of change este ideea conducătoare a British National Trust și este o idee de la care trebuie pornit în conservarea bunurilor mobile. Procedurile de îndeplinit pentru conservarea primară se împart în trei categorii: stabilizare, curățare și reparare.

Măsuri pentru conservarea primară a artefactelor:

1.

Labelling. Labels must resist the action of physical, chemical and biological damaging factors and the action of various solvents (Fig. 1)(Sanders, James, Carter Johnson 2017, 136).

1.

Etichetarea. Etichetele trebuie să fie rezistente la acţiunea factorilor de degradare fizici, chimici, deteriorării biologice şi acţiunii diferiților solvenţi (Fig. 1) (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 136).

2.

Packing. Artefacts must be packed in bags or plastic boxes together with a moisture absorbing material like silica gel or non-acid paper. Artefacts should not be wrapped, as when unwrapped they may deteriorate. Artefacts identified moist, must be further preserved moist to prevent deterioration by drying. Ideally, they should be preserved in an environment similar to that of the find. A dry artefact should not be soaked. If they must be preserved moist for a long time, adding a biocide is recommendable, to prevent the development of microorganisms (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 136).

2. Împachetarea. Artefactele trebuie să fie împachetate în pungi sau cutii de plastic împreună cu un material absorbant de umiditate cum ar fi silicagelul sau hârtie neacidă. Artefactele nu trebuie împachetate înfăşurat, pentru că la despachetare se pot deteriora. Artefactele care au fost descoperite umede, trebuie păstrate în continuare umede pentru a preveni deteriorarea lor care intervine prin uscare. Ideală este păstrarea lor într-un mediu apropiat de cel de descoperire. Nu este indicată umezirea unui 131

Carmen ciongradi

3.

Small artefacts. They must be carried in boxes or bags (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 136).

4.

Large artefacts. They must be packed in polyurethane foam, bubble foil or freshly exca-

artefact uscat. În cazul în care trebuie păstrate umede pentru o perioadă de timp, este recomandată adăugarea unui biocid, pentru a preveni dezvoltarea de microorganisme (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 136).

3.

Artefacte de dimensiuni mici. Acestea trebuie transportate în cutii sau pungi (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 136).

4.

Artefacte de dimensiuni mari. Acestea trebuie împachetate în spumă poliuretanică, folie cu bule sau sol proaspăt cernut din săpătură (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137).

5.

Artefacte din piatră. Trebuie transportate în lăzi, găleţi, tărgi sau alte ustensile care permit un transport fără avarierea artefactului arheologic (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137). Artefactele de piatră nu necesită decât rar un tratament special. În cazul uneltelor de obsidian de exemplu, acestea nu trebuie spălate pe sit, acestea trebuie împachetate cu grijă pentru a nu li se deteriora marginile și a se putea efectua ulterior studii pentru a identifica eventuale reziduri. De asemenea pietrele de moară nu trebuie curățate până nu se iau probe de pe ele pentru analiză (Hester, Shafer, Feder 2009, 150). În cazul unor obiecte friabile, acestea trebuie de hidratate într-un solvent pentru a diminua efectele de tensionare a suprafeței determinate de uscarea pietrei. Scufundarea timp de o oră într-o soluție de alcool, acetonă sau toluen este suficientă pentru a împiedica de hidratarea inițială. Aceasta trebuie repetată pen-

Fig. 1. Labelling and packing of an oil lamp / Etichetarea și împachetarea unui opaiț vation sieved soil (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137).

5.

Stone artefacts. They must be carried in cases, buckets, stretchers or other utensils that allow carriage without damage to the archaeological artefact (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137). Stone artefacts do not require, but rarely, special treatment. In the case of obsidian tools for instance, they must not be washed on 132

Primary conservation of archaeological material / conservarea primară a materialului arheologic

site, they must be carefully packed to avoid edge damage and to enable later studies to identify any possible residues. Furthermore, mill stones must not be cleaned until samples are taken for analysis (Hester, Shafer, Feder 2009, 150).

In friable objects, they must be dehydrated in a solvent to diminish any strain ef-

tru încă o oră. În cazul unor artefacte mari, pe suprafața afectată se poate aplica această soluție (Fig. 2).

6.

Ceramica. Dacă în cazul ceramicii formele de degradare au fost lente în sol, după scoaterea lor în mediul atmosferic acestea pot fi violente, mai ales în primele zile și săptămâni.

De aceea trebuie luate o serie de măsuri imediate, fără de care degradările pot deveni importante și chiar de nerezolvat: - Depunerea pieselor la umbră pentru a se feri de radiațiile solare.

- Artefactele nu trebuie să își piardă total umiditatea, în special atunci când sunt prezente săruri insolubile ale acizilor slabi.

- Vasele întregi, golite de pământ, din care se poate lua probă pentru analize, necesită legarea cu sfoară sau panglică.

- Măsuri diferențiate de ambalare în funcție de starea de conservarea a fiecărei piese, stabilirea priorităților de restaurare.

- Pentru a împiedica uscarea rapidă, artefactele se pot depune în pungi de polietilenă care se închid etanș, în care vasele să stea învelite în hârtie umezită. În apa de umectare a acesteia se poate folosi soluție de 1% tymol în alcool etilic sau metilic.

- Evitarea șocurilor mecanice, a tensionării, evitarea contactelor dure și neizolate.

- Eventual efectuarea unei băi preventive de desalinizare a artefactelor ceramice, în apă distilată, deionizată sau demineralizată prin fierbere, operațiune efectuată de conservator sau restaurator (Creangă 2007, 106).

Fig. 2. In situ treatment of a sandstone block discovered at Colonia Dacica Sarmizegetusa, North Gate excavations, in 2014 by MNIT restorer Sabin Grapini / Tratarea in situ a unui bloc de gresie descoperit la săpăturile de la Poarta de Nord a Coloniei Dacica Sarmizegetusa în 2014 de către restauratorul MNIT Sabin Grapini. fects of the surface owing to stone drying. One hour immersion in an alcohol-based solution, acetone or toluene is enough to prevent initial dehydrating. This must be repeated for another hour. In the case of large artefacts, on the affected surface the same solution may be applied (Fig. 2).

133

Carmen ciongradi

6.

Pottery. If for pottery, damage forms were slow in the ground, after removal in the atmosphere environment, they may become violent, especially in the first days and weeks.

Therefore, a series of immediate measures must be taken, without which damage may become important and even permanent: - Placing items in the shadow to avoid sun radiation.

- Artefacts must not entirely lose humidity, especially when weak acid insoluble salts are present.

- Complete vessels, emptied from earth, which may not be sampled for tests, require binding with string or ribbon.

- Differentiated packing measures depending on the preservation state of each item, setting up preservation priorities.

- For the prevention of quick drying, artefacts may be deposited in sealed polyethylene bags, where the pots should remain wrapped in soaked paper. The moistening water may use a 1% thymol solution in ethylic or methyl alcohol.

- Avoidance of mechanical shocks, strains, hard, non-insulated contact.

- Possibly, to prevent desalinization of pottery artefacts bath in distilled water, deionised or demineralised by boiling, operation carried out by the conservationist or restorer (Creangă 2007, 106).

7.

Artefacte ceramice pictate. Acestea pot păstra urme de pictură, care, dacă le umezim sau spălăm pe sit, se pot distruge. De aceea ele trebuie duse la laborator pentru curățare și conservare (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137).

8.

Sticlă. Dacă descoperim sticlă, este indicat să curăţăm locul respectiv cu o spatulă din lemn sau cu o perie uşoară. Nu este indicată curăţarea sticlei pe sit, pentru a nu îndepărta straturile de irizaţii şi în niciun caz nu se va folosi un obiect din fier, pentru a nu zgâria suprafaţa sticlei. Este de preferat lăsarea ei cu un strat de pământ sau impurităţi, pentru a se curăța ulterior de către profesionişti în laborator(Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137).

9.

Artefacte din materiale organice. În cazul descoperirii unor obiecte de lemn carbonizat în săpătură, acestea nu se pot restaura cu rezultate benefice și ca atare nu se practică.

Dacă lemnul s-a păstrat în pământ, este necesară folosirea pulverizatorului de apă pentru a menține umiditatea normală pentru asemenea structuri. Conservarea primară în aceste cazuri este de natură a asigura o durată de viață acestor complexe doar până când arheologul își culege datele de care are nevoie (Creangă 2007, 118119).

7.

Painted ceramic artefacts. They may preserve painting traces, which, if soaked or washed on site, may be destroyed. Hence, they must be taken to the lab for cleaning and con-

Alt material organic susceptibil de a fi descoperit în săpături este pielea. Din punct134

Primary conservation of archaeological material / conservarea primară a materialului arheologic

servation (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137).

ul de vedere al conservării, aceasta diferă în funcție de natura solului în care a stat – uscat, umed, sau înghețat. Artefactele din piele care au stat în apă sau mediu umed sunt de obicei piei de bovine, de capră sau de ovine, tăbăcite vegetal și sunt de culoare neagră. Starea de conservare a lor este de obicei foarte bună. Imediat după descoperire ele trebuie spălate de câteva ori în apă rece cu puțin dezinfectant (permanganat de potasiu, formaldehidă, etc.) și introduse în apă curată până la tratamentul lor în laborator.

Dacă au fost descoperite în apă se pot păstra în același lichid în care au fost găsite în pungi de polietilenă bine închise până la spălare. Cele care au stat într-un mediu uscat au o culoare de la maroniu la negru indiferent de culoarea lor inițială. În funcție de natura și aciditatea solului acestea sunt de obicei rigide și casante. Acestea se introduc în apă distilată după o spălare inițială până se înmoaie. După aceasta se îndepărtează apa superficială și se aplică tratamentul pentru pielea umedă (Creangă 2007, 121-124).

8.

Glass. If glass is found, respective spot should be cleaned with a wooden spatula or light brush. It should not be cleaned on site, as iridescence layers may be removed, and an iron object should not be used by any means in order to avoid scratching of the glass surface. Preferably, an earth or impurity layer should be preserved on the surface, for later cleaning by the professionals in the lab (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137).

9.

Organic artefacts. If charred wooden objects are identified in the excavation, they cannot be restored with beneficial results and hence the conservation it is not applicable. If wood survived in the ground, it is necessary to use a water pulveriser to maintain normal humidity of such structures. Primary conservation in these cases ensures life duration of these complexes only until the archaeologist collects the necessary data (Creangă 2007, 118-119).

Another organic material susceptible to be discovered in the excavation is leather. From the conservation point of view, it differs according to the nature of the soil it remained into – dry, moist or frozen. Leather artefacts from water or moist environments are usually bovid leather, goat or sheep, vegetally tanned and black in colour. Their preservation state is usually very good. Just after discovery, they must be washed several times in cold water with little disinfectant (permanganate of potassium, formalde-

10. Metale. Obiectele de metal, în special cele deja corodate, trebuie tratate cu cea mai mare grijă pe săpătură. Dacă obiectul descoperit este rupt, prezintă urme puternice de coroziune, nu se va încerca îndepărtarea coroziunii, pentru a nu se distruge artefactul. Acestea trebuie curățate doar de personalul specializat în laborator.

În cazul în care descoperim artefacte din aur, acest metal nu corodează, dar celelalte metale din aliaj, cuprul, argintul, corodează 135

Carmen ciongradi

hyde, etc.) inserted in clean water until their treatment in the lab. If discovered in water, they may be preserved in the same liquid where they were found in well-sealed polyethylene bags until washed. Those preserved in a dry environment have a colour from brown to black regardless their original colour. Depending on the nature and soil acidity they are usually rigid and brittle. They are inserted in distilled water after initial washing for moistening. Superficial water is removed after that and the treatment for moist leather is applied (Creangă 2007, 121124).

şi astfel aurul poate lua un aspect la fel ca un obiect de bronz, dacă are cupru în aliaj sau alb, dacă are în jur de 30% argint în compoziţie. De asemenea mai trebuie ţinut cont de faptul că obiecte fabricate din aur sunt fragile. Astfel trebuie curăţat cu grijă tot pământul din jurul lui şi apoi cules. Dacă obiectul descoperit este sub formă de foiţă de aur, aceasta nu trebuie în niciun caz îndreptată de către arheolog, ci doar în laboratorul muzeului. De asemenea obiectele de metal nu se spală pe șantier și nu se lipesc. În cazul descoperirii unor obiecte fragile, înainte de a le preleva acestea vor fi fotografiate și desenate la scară. Acestea se pot scoate cu tot cu pământul pe care stau și așezate într-o cutie (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137-138).

10. Metals. Metal objects, especially those already corroded, must be treated with outmost care in the excavation. If the discovered object is broken, shows strong corrosion traces, the corrosion shall not be removed, as the artefact may be destroyed. They must be cleaned only by the specialised staff in the lab.

Există o diferență în conservarea artefactelor de metal și în funcție de mediul unde au stat. Cele care au stat într-un mediu uscat sau foarte puțin umed, cum este cazul sediului procuratorului financiar al Daciei Apulensis de la Sarmizegetusa, se pot pune în pungi de polietilenă dar numai cu condiția de a se introduce în pungi o cantitate de silicagel ca indicator de saturație. Silicagelul va avea ca efect scăderea umidității la o valoare mai mică de 40% și astfel procesul de coroziune va scădea (Creangă 2007, 72). Pe lângă umiditatea scăzută, când un obiect metalic este scos din săpătură, o altă soluție de conservare primară este folosirea materialului neacid pentru împachetarea lui. Ele nu trebuie înfășurate ci puse pe un pat moale de material neacid și acoperite la fel (Hester, Shafer, Feder, 2009, 152-153). În cazul obiectelor metal-

If golden artefacts are found, this metal does not corrode, however the other metals in alloy, like the copper and silver corrode, thus gold may have the appearance of a bronze object, if the alloy contains copper or be white, if it has around 30% silver in composition. Furthermore, one should keep in mind that gold made objects are fragile. Thus, the earth around them must be cleaned carefully and only then removed. If the discovered object is a golden leaf, it must be by no means straightened by the archaeologist, but only in the museum’s lab. Also, metal objects shall not be washed on site and not 136

Primary conservation of archaeological material / conservarea primară a materialului arheologic

ice provenite din mediu foarte umed sau apos, acestea trebuie introduse în apă deionizată, care va fi schimbată periodic până la intervențiile din laborator. În cazul în care apa deionizată nu este disponibilă, se va folosi apă de ploaie, apă distilată sau cea de la topirea zăpezii curate (Creangă 2007, 72).

attached. If fragile metal objects are found, prior their removal they should be photographed or drawn at scale. They may be removed with the entire earth where they lie and boxed (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137-138).

There is a conservation difference of metal artefacts also depending on the environment where they stood. Those in a dry or least moist environment, like the case of the seat of the financial procurator of Dacia Apulensis at Sarmizegetusa, may be placed in polyethylene bags, but only provided that a quantity of silica gel is placed in the bag as saturation marker.

The silica gel would decrease humidity to a value smaller than 40% and the corrosion process would slow down (Creangă 2007, 72). Beside low humidity, when a metal object is removed from the excavation, another solution of primary conservation is the use of non-acid material for their packing. They should not be wrapped, but placed on a soft bed of non-acid material and covered alike (Hester, Shafer, Feder, 2009, 152-153). In case of metal objects coming from very humid or watery environment, they must be inserted in deionised water, which shall be periodically changed until taken to the lab. If deionised water is not available, rainwater, distilled water or that resulting from clean snow melting shall be used (Creangă 2007, 72).

11.

Textile. Acestea pot apărea în fragmente carbonizate sau fosilizate. Obiecte textile bine pătrate descoperite în peșteri uscate sau în mediul arid ca sud-vestul Americii, Egipt, Peru nu trebuie spălate cu apă. Trebuie îndepărtat cu grijă praful din jur și, scoase cu grijă, cu suport de dedesubt, cu minimum de mișcări iar textilele trebuie împachetate imediat în hârtie neacidă, pus într-un recipient ermetic și transportate la laborator (Sease 1994, 91-93). În cazul descoperirii unor astfel de artefacte într-un mediu umed, acestea necesită un tratament special din partea unui conservator. Fragmentele de textile fosilizate de pe obiecte metalice necesită de asemenea atenția unui conservator (Hester, Shafer, Feder 2009, 151).

12. Os, corn, fildeș. Datorită structurii poroase, dacă au stat într-un mediu umed, osul și fildeșul devin foarte fragile datorită sărurilor și apei. În alte medii, osul și fildeșul se pot fosiliza. În mediul umed, oseina hidrolizează sau se descompune chimic iar aspectul lor devine buretos și structura se degradează. Obiectele din corn sunt supuse acelorași procese de degradare, ca și cele din os și fildeș (Creangă 2007, 156-158).

De regulă aceste obiecte se curăță și se duc la

11.

Fabrics. They may appear in charred or fossilised fragments. Well preserved fabric objects discovered in dry caves or barren environment like south-west America, Egypt, Peru must 137

Carmen ciongradi

laborator pentru conservare. Se pun în pungi de plastic care nu se închid, datorită faptului că artefactele sunt umede. Oasele de animale se spală cu apă curată și cu o perie moale. Dacă sunt foarte fragile, este necesară prezența unui conservator pentru a le conserva primar (Hester, Shafer, Feder, 2009, 148-149).

not be washed. They must be dusted around and removed carefully, with a support below, with minimum movement and packed immediately in non-acid paper, placed in an air-tight recipient and carried to the lab (Sease 1994, 91-93).

If such artefacts are found in a moist environment, they require special treatment made by a conservationist. Fossilised fabric fragments on metal objects also require the attention of a conservationist (Hester, Shafer, Feder 2009, 151).

12. Bone, horn, ivory. Due to the porous structure, if preserved in a humid environment, bone and ivory become very fragile due to salts and water. In other environments, bone and ivory may fossilize. In humid environments, the ossein hydrolyzes or is chemically decomposed and their appearance becomes spongy and the structure is damaged. Horn objects are subject to the same damage processes like those of bone and ivory (Creangă 2007, 156-158). Usually, they are cleaned and taken to the lab for preservation. They are put in plastic bags that are not sealed as the artefacts are moist. Animal bones are washed with clean water and soft brush. If very fragile, it is necessary that a conservationist preserves them primarily (Hester, Shafer, Feder, 2009, 148-149).

138

Bibiliography / Literatură

Bibliography/ Literatură Alicu, D., Popa, V., Bota, E., Cercetări arheologice la Sarmizegetusa. Campania 1993: amfiteatrul, AMN 31, I, 1994, 487-521.

Alicu, D., Popa, V., Bota, E., Cercetări arheologice la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Campania1994, AMN 32, I, 1995, 665-719.

Atkinson, R. J. C., Field Archaeology, 2nd Edition, Methuen, London 1953.

Bindford, L. R., Bindford, S. R., Whallon, R., Hardin, M. A., Archaeology and Hatchery West, Memoir 24. Society for American Archaeology, Washington, D. C. 1970.

Carver, M. O. H., Archaeological investigation, Boca Raton 2009.

Carver, M., Excavation Methods, in: Carvwer, M., Gaydarska, B., Montón-Subías, S. (ed.), Field Archaeology from Around the World. Ideas and Approaches, Springer, Cham, Heidelberg, New York, Dordrecht, London 2015, 43-51.

Ciongradi, C., Diaconescu, Al., Alicu, D., Bota, E., Voișian, V., Băeștean, G., Sarmizegetusa, com.

Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, in Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2013, 2014, 122-124, 421-423.

Ciongradi, C., Diaconescu, Al., Bota, E., Petrovszky, R., Oltean, I., Bulzan, S., Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, in Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2014, 2015, 147-148, 464.

Ciongradi, C., Diaconescu, Al., Petrovszky, R., Bota, E., Dima, C., Antal, A., Oltean, I., Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, in Cronica Cercetărilor Arheologice din România,

2017, Campania 2016, 2017, 120-124.

Clark, J. G. D., Archaeology and Society, Methuen, London 1947.

Creangă, D. M., Conservarea patrimoniului arheologic mobil, Suceava 2007.

Daicoviciu, H., Alicu, D., Piso, I., Pop, C., Principalele rezultate ale săpăturilor din 1975-1977 la Ulpia Traiana Sarmizegetusa și semnificația lor, Sargeția 14, 1979, 139-154.

Daicoviciu, H.,et alii, Sãpãturile arheologice din 1984 de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, in Acta Musei Napocensis, 26-30, 1/2, 1989-1993, 409433.

Diaconescu, Al., Haynes, I., Schäfer, A., The Apulum Project. Summary report of the 1998 and 1999 seasons, in The Impact of Rome on Settlement in the Northwestern and Danube Provinces (Altekamp, St., Schäfer, A., ed.) BAR Int.Ser. 921, Oxford 2001, 115-128.

Diaconescu, Al., Ghid pentru completarea fişelor de context archeologic. Adaptare după fişele folosite în trecut la Sarmizegetusa, ulterior la Apulum (model MOLAS) şi Napoca, Cluj Napoca, 2013, available on internet at: alexandrudiaconescu.ro/carti/ Diaconescu, Al., Excavations at „Central Sotre”, Cluj-Napoca (September-December 2006) in Acta Musei Napocensis, 49/I, 2012, 125-176. Étienne, R., Piso, I., Diaconescu, Al., Le forum en bois de Sarmizegetusa (Roumanie), in Comptes Rensus de l’Academie des Inscriptions et BellesLettres, Paris, 1994, 147-164.

Harris, E. C., Principles of archaeological stratigraphy, 2nd Edition, London, San Diego, New York, Boston, Sydney, Tokyo, Toronto 1989.

139

Bibiliography / Literatură

Drewett, P. L., Field Archaeology: An Introduction, University College London 2001.

Isac, I., Diaconescu, Al., Opreanu, C., Porta principalis dextra a castrului de la Gilãu, in Acta Musei Napocensis, 18, 1981, 85-97.

Harris, E. C., Brown, M. R., Brown, G. J., (ed.), Practices of Archaeological Stratigraphy, London, San Diego, New York, Boston, Sydney, Tokyo, Toronto 1993.

Harris, E. C., Principios de Estratigrafia Arquueologica [Priciples of Archaeological Stratigraphy, 2nd Edition], Barcelona 1991.

Harris, E. C., Principles of archaeological stratigraphy, Second Edition, London, San Diego, New York, Boston, Sydney, Tokyo, Toronto 1989.

Harris, E. C., Reece, R., An aid for the study of artefacts from stratified sites. Archaeologie en Bretagne 20-21, 1979, 27-34.

Haster, Th., Shafer, H. G., Feder, K. L., Field Methods in Archaeology, 7rd Edition, London, New York 2009.

MacConnoran, P., Riddler, I., General finds collection policy, in: Archaeological site manual.

Museum of London Service, 3rd Edition 1994, 103.

Ramazzotti, M., Archeologia e Semiotica. Linguaggi, codici, logiche e modelli, Torino, 2010.

Clarke, D.L., Analytical Archaeology, London 1968.

Micu, C., Ailincăi, S. C., Mihail, F., Rainer, F. I., Constantinescu, M., Rahman, com. Casimcea, jud. Tulcea, in Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2013, 198-199).

Murray, J., Roskamps, S., Spence, C. in Archaeological Site Manual, Museum of London (MO-

LAS) 1991.

Riddler, I., Sewart, R., Finds on site – Introduction, 101-102; Some further guidelines on finds retrival methods, 104-106, in: Archaeological site manual. Museum of London Service, 3rd Edition 1994.

Sanders, G. D. R., James, S. A., Carter Johnson, A., Corinth Excavations Archaeological Manual, The Digital Press at the University of North Dakota, 2017.

Sählhof, M., Sigl, J., Vetterling, C., Ausgrabungsarbeit am Schnitt, in: J. Sigl. C. Vetterling (Hrsg.), Grabungsleitfaden, Darmstadt/Mainz 2012, 18-65.

Sease, C., A Conservation Manual for the Field Archaeology, 3rd Edition. Archaeological Research Tools 4. Institute of Archaeology, University of California, Los Angeles 1994.

Wheeler, M., Archaeology from the Earth, Oxford, 1954. *** Archaeological site manual, Museum of London Archaeology Service (MOLAS), 3rd edition, London 1994. ***Archaeological Stratigraphy, 2nd Edition, Barcelona 1991.

140

IV. Drawing and photography / Desenul și fotografia

1. field Drawing / desenul pe teren 2. Drawing artifacts / desenul artefactelor 3. Post-procesing drawings / post-procesarea desenelor 4. archaeological Photography / fotografia arheologică

IV.1. Field Drawing

IV.1. Desenul pe teren

Dr. Adriana Antal

Dr. Adriana Antal

The general aim of all archaeological illustration on field both section and plans is to produce a graphic representation that can be used for the purposes of understanding and comparison of certain archaeological situations. Otherwise it must be underlined that drawings are always interpretations and the quality of on-site drawings does vary according to the skill of the one who does the illustration and the conditions they are working under. This type of recording can be completed and verified with back-up photographs. For this reason, all archaeological drawings must be carefully measured and designed to reveal technical information of use to archaeological analysis. Drawing in the field is necessary as part of surveying, field walking, excavation or photography. These kinds of illustrations are also an important part of archaeological recordings, and will be included in journal articles and archaeological reports, raising the quality of final publication.

Scopul principal al ilustrației arheologice, în ceea ce priveşte desenul pe teren, atât de planuri cât și de profile, este de a realiza o imagine grafică care poate fi folosită pentru înțelegerea și compararea diverselor situații arheologice. Trebuie subliniat faptul că, desenul reprezintă întotdeauna o interpretare iar calitatea desenului diferă în funcție de competențele celui care îl realizează și de condițiile în care acesta lucrează. Acest tip de înregistrare poate fi completată și verificată cu fotografii. Din acest motiv, toate desenele arheologice trebuie măsurate cu atenție și concepute astfel încât să ofere informații tehnice pentru cercetarea situațiilor arheologice. Desenul pe teren este astfel parte a cercetărilor de suprafață, periegeza, săpătura sau fotografia. Acest tip de ilustrație reprezintă o parte importantă a înregistrărilor arheologice care va fi apoi inclusă în articole și rapoarte arheologice, crescând astfel calitatea publicației finale.

În multe cazuri și în special în cadrul șantierelor arheologice de salvare sau preventive, desenul pe teren este înlocuit cu alte tehnici de reprezentare grafică. Pentru situri mari sau acolo unde terenul este dificil sau greu accesibil,

In many cases and especially of rescue archaeological excavation, field drawing is replaced with other techniques of graphic repre-

143

Adriana antal

sentation. For large sites, or where the terrain is difficult or the site barely accessible, the best method for a high-quality illustration could be photogrammetry. (See chapter of photogrammetry). Other fast method of graphic representation is to undertake a survey of archaeological contexts using digital instruments, like Total Stations or Geodesic GPS, to take measurements of fixed points and of contour points of archaeological complexes, which are then plotted by computer. Nevertheless, if there is the possibility and especially in case of extensive research these modern techniques should never replace field drawing and should be used as additional methods.

una din cele mai bune metode de realizare a unei ilustrații este oferită de fotogrametrie. O altă metodă rapidă de reprezentare grafică a situațiilor arheologice, este realizarea de măsurători cu ajutorul unei instrumentații digitale, precum Stația Totală sau GPS-ul geodezic, prin măsurarea unor punte fixe și a punctelor de contur ale complexelor arheologice, care sunt apoi procesate în softuri de specialitate. Totuși, dacă este posibil și în special în cazul cercetărilor sistematice, aceste tehnici moderne nu ar trebui să înlocuiască, ci doar să completeze desenul arheologic.

Prin desenarea planurilor într-o săpătură arheologică se poate realiza o hartă la scară a contextelor arheologice cercetate, fiecare astfel de context fiind reprezentat pe foi milimetrice individuale (Fig. 1).

Drawing Plans

Drawing of plans in archaeological excavation can create a scaled map of the features excavated or present in the area of investigation, each context being planned on a separate sheet of tracing paper (Fig. 1).

Desenul planurilor

Desenele de planuri sunt efectuate cel mai frecvent la o scară de 1:10 sau 1:20, alegerea fiind făcută în funcție de detaliile și trăsăturile pe care desenatorul alege să le înregistreze.

Planul la o scară mare, de 1:10, înseamnă că 1 m pe teren reprezintă 10 cm (0,1 m) pe foaia de desen și este cel mai adesea folosit pentru a desena morminte, deoarece astfel se pot surprinde o mulțime de detalii. Scara cea mai des folosită pentru planuri, este 1:20, ceea ce înseamnă că 1 m pe teren reprezintă 5 cm (0,05 m) pe foaia de desen. La această scară se pot reprezenta, de asemenea, detalii importante care nu pot fi

Plan drawings are scaled more commonly at 1:10 or 1:20, the choice depending on the details and features that the illustrator decides to record. Planning at the large scale of 1:10 means that 1m on the ground represent 10 cm (0.1 m) on the drawing sheet and is usually used to drawing graves because of the amount of detail that could be captured. The more common scale for planning is 1:20, what means that 1 m on the ground represents 5 cm (0.05 m) on the drawing sheet; this scale shows also import144

field drawing / Desenul pe teren

ant details that cannot be seen at a smaller scale like 1:50 1m 2 cm (0.02 m). Other smaller scale like 1: 100, 1: 500 or 1:1000 could be used to draw plans of buildings or to have a better overview on the site excavation.

văzute la o scară mai mică, cum ar fi 1:50. La o altă scară mai mică, cum ar fi cea de 1:100, 1:500 sau 1:1000, se pot realiza desene de planuri de clădiri sau imagini de ansamblu asupra săpăturii de pe un sit.

Fig. 1. Plan drawings and the necessary equipment / Desen de plan cu echipamentul necesar

145

Adriana antal

- All plans will be related to fixed points which must remain constant throughout the excavation and measured with Total Station. This is usually achieved by establishing a site grid before the excavation starts and then maintaining it throughout the excavation, their position being plotted using surveying equipment. Physically the site grid may be represented in the field by just three fixed points, accurately surveyed and marked by pegs and placed into the ground outside the area to be excavated (Drewett 1999, 133; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46).

Toate planurile vor fi corelate cu puncte fixe care trebuie să rămână constante pe parcursul săpăturilor și măsurate cu Stația Totală.

Acest lucru se realizează de obicei prin stabilirea unei rețele înainte ca șantierul să înceapă și care apoi este prezent și pe parcursul săpăturilor, poziția lor fiind înregistrată prin utilizarea unui echipament de măsurare. Din punct de vedere fizic, rețeaua sitului poate fi reprezentată pe teren doar prin trei puncte fixe, măsurate cu precizie și marcate - fiecare prin țăruși plasați în pământ în zona din afara săpăturii. (Drewett 1999, 133; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46).

Fig.2. General plan of digging from Colonia Dacica Sarmizegetusa, Domus 2017.

Plan drawings and the necessary equipment / Plan general al săpăturii de la Colonia Dacica Sarmizegetusa, Domus 2017

146

field drawing / Desenul pe teren

Plan drawing can be undertaken by topographic measurements, triangulation from fixed points or by using a drawing frame. For plans drawn at a scale of 1:20, the site should be divided into 1m grid squares, by strings and nails. Usually are used levelling techniques for setting a measuring tape stretched on the grid used like base lines, various points could be measured by extending offsets from them. This method involves at least two people, one to draw and hold the end of a tape and the second person to take measurements, although three people can make the work easier. This method might be time-consuming and for more details is always better to use a drawing frame which consists of a square (usually 1 metre) of wood or metal strung up into 20 cm, or sometimes 10 cm, squares. After some practice, this method of planning can be done accurately by eye rather than measuring each point within the 20 cm squares of the planning frame.

Desenul unui plan poate fi realizat atât prin măsurători topografice, prin triangulații din puncte fixe cât și prin utilizarea unui cadru de desen. La planurile desenate la scara de 1:20, situl ar trebui împărțit, în scopul înregistrării, într-o rețea de pătrate de 1m, cu ajutorul sforii și cuielor. De obicei, se folosesc metode de nivelment pentru a instala o ruletă întinsă pe rețeaua de măsurare folosită ca axe, diferite puncte putând fi apoi măsurate cu o ruletă de mână de la ele. Această metodă implică prezenţa a cel puțin două persoane, una pentru a desena și a ține ruleta și a doua pentru a face măsurători, cu toate că prezenţa a trei persoane facilitează mult munca. Deoarece această metodă necesită mult timp, pentru a adăuga mai multe detalii este mai bine să se folosească un cadru de desen care constă dintr-un pătrat (de obicei 1 metru) de lemn sau metal, împărțit în alte pătrate de 20 cm sau uneori de 10 cm. După ceva practică, măsurătorile se pot face deja din ochi, fără a mai fi nevoie de măsurători din interiorul pătratelor de 20 cm ale cadrului de desen.

Both plans and sections should be drawn in pencil, using a drawing board mounted with plastic tracing film over a sheet of graph paper.

The illustrator usually uses a certain amount of realism combined with symbols. For example, the correct shape of the stones may be portrayed, but charcoal may be shown schematically. Colour coding can be used in combination with the planning conventions, for example, grey for stones, red for tiles and brick, brown for wood, black for charcoal, or green for bronze (Fig. 2). The same conventions can be used in section drawings. (Adkins, Adkins 1989, 73).

Atât planurile cât și profilele trebuie să fie desenate în creion, folosind foaie milimetrică sau de calc, prinse pe o planșetă de desen.

Desenatorul îmbină de obicei elemente redate realist cu diverse semne convenționale. De exemplu, forma corectă a pietrelor poate fi reprezentată, pe când cărbunii pot fi redați schematic.

Codarea culorilor poate fi utilizată în combinație cu simboluri, de exemplu gri pentru pietre, roșu pentru țigle și cărămidă, maro pentru lemn, negru pentru cărbune sau verde pentru 147

Adriana antal

Each context should be planned on a separate sheet of tracing paper. The most commonly produced archaeological plans are the multiple ones, where each archaeological context (pit, posthole, ditch, or wall) is clearly shown in relation to other features. Consideration should also be given to recording situations of archaeological contexts such as walls or floors in relation to negative contexts such as modern pits or contemporary rubbish deposits that have destroyed the ancient contexts. Problems however arise on multi-period sites, where are several construction phases or habitation, with cases when a context cuts the other. This requires recording each context separately by producing single context or single-level plans.

For this kind of context like a pit, ditch or posthole, various conventions could be used for drawing (Fig. 3).

bronz (Fig. 2). Aceleași semne convenționale pot fi folosite și în desenele profilelor (Adkins, Adkins 1989,73).

Fiecare context ar trebui desenat pe foi separate de hârtie milimetrică. Planurile arheologice cele mai frecvente sunt planurile multiple, unde fiecare context arheologic (gropi de stâlp, șanțuri sau ziduri) este clar reprezentat în raport și cu celelalte situații. De asemenea, trebuie avută în vedere și înregistrarea situațiilor unor contexte arheologice precum ziduri sau podele în relație cu contextele negative precum gropi moderne sau gropi menajere contemporane care au distrus contextele antice. Situații complexe apar oricum în siturile cu stratigrafii multiple, cu mai multe secvențe cronologice în care, diverse faze de construcție sau de locuire sunt în situații în care una o taie pe cealaltă. În acest caz, se va înregistra fiecare context separat, realizându-se planuri de contexte singulare sau de straturi unice. Pentru unele contexte cum ar fi gropile sau șanțurile, pentru desen pot fi folosite diverse semne convenționale (Fig. 3).

De exemplu, pentru a realiza planul unei pante, pot fi folosite hașuri sau linii scurte care indică partea de sus a pantei cu o săgeată iar lungimea pantei cu o linie. Linia hașurii reprezintă lungimea și direcția pantei, capătul liniei indicând partea de jos a pantei. Marginile unei întreruperi foarte clare a unei pante sunt reprezentate cu mai multe hașuri terminate drept, pe când marginile unei pante mai greu definite vor fi reprezentate prin hașuri rotun-

For instance for planning a slope hachure can be used, or short lines which indicate the top of the slope with an arrow and the length of the slope with a line. Orientation of the slope is represented using a hachure that at the end shows the slope bottom. For example, the edges of a very clear break of slope are depicted with more flat-ended hachure, whereas a less well-defined change in slope is depicted with round-ended hachures (see the adjacent standard planning convention). Within a context drawing, conventions must be unitary so they may be interpreted in the same way across the site. Even the conventions are varying; they should be consistent and used correctly to be 148

field drawing / Desenul pe teren

Limit of excavation measured in relation to grid, not trench edge/ Limita porțiunii de context săpate (măsurată de la grilă, nu de la marginea săpăturii).

Extent of context/ Limita contextului în cauză.

Standard planning convention / Semne conveționale standard (after MOLAS 1994, 11-12)

Edge of context cut away by later intrusion/ Limită a intervențiilor ulterioare, care taie contextul.

Edge of layer cut away obliquely/ Limită a unei intervenții oblice, care taie stratul.

Limit uncertain within break in solid line/ Limită neclară (nesigură) a contextului.

Line of section, labelled on side from which drawn/ Marginea a unei secțiuni anterioare, care taie contextual.

Hachure denoting extent of slope/ Simbol al unei pante, cu indicarea direcției si a întinderii ei.

Edge of cut feature/ Limită a unei gropi de formă albiată.

Vertical edge/ Limită a unei gropi cu perete vertical.

Cut feature with conspicuous change of slope/ Limită a unei gropi cu pantă schimbătoare, sus verticală, apoi oblică.

Cut feature with stepped profile/ Limită a unei gropi cu pereții în trepte.

Cut feature with undercut edge/ Limită a unei gropi scobite.

Cut feature with undercut edge and return of slope/ Limită a unei gropi scobite (perete cu pantă inversă în partea de sus, apoi cu pantă normală).

149

Adriana antal

able to interpreted properly during post-excavation. (Drewett 1999, 131- 132; Wright 2011, 108; SRP 2011, 33; MOLAS 11-12).

jite (vezi semnele convenționale alăturate). În cazul fiecărui context desenat, simbolurile trebuie să fie utilizate unitar, astfel încât acestea să poată fi interpretate în același mod pe tot situl.

Chiar dacă simbolurile sunt diferite acestea ar trebui să fie consecvente și utilizate corect pentru a se putea interpreta corect și după săpătură (Drewett 1999, 131- 132; Wright 2011, 108; SRP

Fig.3. Pit drawing using conventions (section and plan) / Desen de groapă folosind semne convenționale (secțiune și plan)

150

field drawing / Desenul pe teren

Steps 1.

The area that will be draw has to be clean.

2011 33; MOLAS 11-12).

Etape 1.

Curățarea zonei care urmează să fie desenată.

2.

Set up a site grid with string and nails (the most suitable is 1 m square), horizontality being fixed by a spirit line-level. When the line is horizontal, the measuring tape can be fixed along it and secured firmly at both ends using bulldog clips.

2.

Instalarea unei rețele de sfori și cuie (cel mai potrivit este de 1m2), fixate orizontal cu ajutorul unui boloboc sau a unei nivele. Când axa este orizontală, ruleta poate fi întinsă de-a lungul acesteia și fixată la capete cu ajutorul unor cleme.

3.

Decide on the most appropriate scale (e.g. 1:20).

3.

Stabilirea celei mai potrivite scări ( de ex. 1:20).

4.

Mark the baseline or the edges of the planning frame lightly on to the drawing, and indicate the measurement gradations.

4.

Se vor marca axele sau marginile cadrului de desen pe foaie și se va indica metrajul.

5.

Draw the larger, dominant features first.

This will help you to position the smaller features around them and may save you time.

5.

La început se vor desena elementele mai mari și dominante, acest fapt ajutând desenatorul să poziționeze elementele mai mici în jurul acestora.

6.

With the help of two other people, start to record features on either side of the baseline.

One person holds the tape over specific points to be plotted using a plumb-bob, the second reads off the measurements at the right-angle crossings of the two tapes (or it can be used drawing frame).

6.

Cu ajutorul a două persoane, se va începe înregistrarea situațiilor de ambele părți ale axei. O persoană va ține ruleta deasupra unor puncte stabilite să fie desenate folosind un fir cu plumb, iar cea de-a doua va citi cotele la unghiul drept din intersecția celor două rulete (opţional se poate folosi un cadru pentru desen).

7.

Note the distance along the primary baseline tape, then note the distance along the second tape (from the point of interest to where it crosses the baseline) and mark this on your scaled plan. Mark each recorded measurement

7.

Se notează cota citită de pe ruleta de pe axă iar apoi se notează cota de pe cea de-a doua ruletă (de la punctul măsurat spre intersecția 151

Adriana antal

with a point. Repeat this process at regular intervals. With fluid lines connect the recorded measurements.

cu axa) și se va reprezenta pe planșeta de desen printr-un punct. Acest proces se va repeta într-un mod regulat, iar apoi, cu linii continue, se vor conecta punctele măsurate.

8.

Use hachures and symbols for representing slopes or pits.

8.

Se vor folosi hașuri și simboluri pentru reprezentarea pantelor și gropilor.

9.

Colour or use conventional symbols for representing features.

(Burke, Smith 2004, 160; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46; SRP 2011, 44; Stewart 2013, 12).

9.

Pentru reprezentarea diverselor elemente se vor folosi culori sau simboluri.

(Burke, Smith 2004, 160; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46; SRP 2011, 44; Stewart 2013, 12).

Label:

Legenda

o Site code o Plan number o Levels o Drawn by (name) o Grid points/drawing points o Date o Section line and number o Title (e.g. Surface Sp4) o Stratigraphic matrix should be completed on the drawing sheet with the context number in the central box and the context numbers of the earlier and later in the lower and upper boxes. o Scale (e.g. 1:20) o Key (if required) for any sort of symbols or colours use for different structure e.g. brick, mortar, burning, plaster o North arrow

o Codul sitului o Numărul planului o Adâncimile o Numele desenatorului o Punctele axelor o Data o Linia secțiunii și numărul acesteia o Numele suprafeței (ex. Suprafața Sp4) o Matricea stratigrafică trebuie completată pe foaia desen cu numărul complexului în căsuța centrală și numărul contextelor din faze timpurii sau târzii în căsuțele de jos sau sus. o Scara (ex. 1:20). o Explicația semnelor convenționale și a culorilor folosite pentru diferitele structuri de ex. cărămidă, mortar, arsură etc. o Săgeată pentru nord

152

field drawing / Desenul pe teren

Drawing section

A section drawing is an accurate scaled depiction meant to represent the vertical relationship of archaeological layers, cut feature or elevation as naturalistically and informatively as possible (Fig. 4). This kind of drawings combines common regular graph paper drawings with measurements of all stratigraphy using a total station; connect in this way the drawing with the site plan or with the relevant context plan.

Desenul profilelor

Un desen de profil este o reprezentare la scară, realizat cu scopul de a ilustra cât mai realist şi informativ relația verticală a straturilor arheologice, întretăierile dintre complexe și diferențele de nivel dintre acestea (Fig. 4). Acest tip de desen îmbină desenul obișnuit pe hârtie cu măsurătorile stratigrafice realizare cu ajutorul Stației Totale. În acest fel, se va putea face o legătură între planurile sitului şi cele ale contextelor arheologice.

Fig.4. Section drawings and the necessary equipment / Desene de profil cu echipamentul necesar 153

Adriana antal

In the same way like plans, section drawings could show differences in texture, composition or colours of layers, which are difficult cu capture in photographs. Before starting the drawings is recommended to prepare the target area by cleaning up and improve the colour contrast of layers with sprayed water. To prevent the context numbers from being mixed up and remain visible for the drawing, it is necessary to note the presence of layers as the dig proceeds by pinning labels to the side of the excavation with context numbers.

La fel ca și planurile, desenele de profile pot indica diferențe de textură, compoziție și culoare ale straturilor, care sunt dificil de surprins în fotografie. Înainte de începerea desenului, se recomandă pregătirea profilului prin curățare și eventual îmbunătățirea contrastului de culoare a straturilor prin stropirea cu apă. Pentru a preveni amestecarea numerelor de context și pentru a fi vizibile pentru desen, este necesară înregistrarea fiecărui strat pe măsură înaintării în săpătură punând etichete cu numărul contextului pe profil.

Fig.5. Section drawings Domus Procuratoris - CDS 2016 / Desen profil Domus Procuratoris - CDS2016

For easy distinction of layer boundaries, the illustrator combines usually naturalistic representation with an amount of symbols, abbreviations and colours used to represent particular inclusions (Fig. 5). The same convention should be used for all drawings from a site to be able to interpret properly during post-excavation.

Pentru distincția clară și ușoară a limitelor dintre straturi, desenatorul va îmbina într-un mod realist, semne convenționale și culori, folosite pentru a reprezenta incluziunile (Fig. 5). Aceleași semne convenționale ar trebui folosite pentru toate desenele, pentru a putea fi interpretate corect și după săpătură.

154

field drawing / Desenul pe teren

The drawing technique employs all the same basic techniques like plan drawings, this technique can be applied to any vertical surface, whether the side of an excavated trench or the wall of a standing structure. The horizontal datum line is set up using a spirit line-level, across the section fixed above the ground in half way until the top of the surface. A measuring tape is fixed across the section close to the datum line so that horizontal measurements can be taken.

After the outline of the section was drawn, offset measurements can be taken above and below the datum line with reference to the horizontal tape. Section drawings should be made by two people for larger sections, one to take measurements while the second person draws, and one for smaller sections when the illustrator can take its own measures. (Drewett 1999, 130; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46; Adkins, Adkins 1989, 81)

Tehnica de desen folosește aceleași tehnici de bază precum desenul planurilor, aceasta putând fi aplicată pentru orice suprafață verticală, indiferent dacă este vorba despre profilul unei secțiuni, al unui complex sau despre elevația unui zid. Axa orizontală se fixează folosind un boloboc sau o nivelă, pe lățimea profilului, deasupra sau la mijlocul profilului în funcție de adâncimea acestuia. O ruletă se va întinde de-a lungul profilului aproape de axă, pentru a se efectua măsurătorile orizontale. După ce marginile profilului au fost desenate, se pot face măsurători deasupra și dedesubtul axei în relație cu ruleta orizontală. Desenele de profile ar trebui făcute de către două persoane pentru profile mai mari, una care realizează măsurătorile și cealaltă care desenează, și de către o persoană pentru profilele mai mici, situaţie în care când desenatorul își ia singur măsurătorile (Drewett 1999, 130; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46; Adkins, Adkins 1989, 81).

Steps:

Etape

1.

The area that will be drawn has to be clean.

1.

Curățarea zonei care urmează să fie desenată.

2.

Set up a horizontal baseline (datum line) across a suitable part of the section—either at the top if it is a small section or halfway down if it is a large section. It is important to ensure that the line is taut and firmly secured at both ends using nails which can be inserted into the corners of the section.

2.

Fixarea unei axe orizontale de-a lungul celei mai potrive părți a profilului - fie că este deasupra în cazul unui profil mic, sau la mijloc în cazul unui profil mai mare. Este important ca axa să fie bine fixată la ambele capete folosind cuie plasate în colțurile secțiunii.

155

Adriana antal

3.

Use a spirit line-level to make sure that the string is horizontal. When the line is horizontal, run the measuring tape along it and secure the tape firmly at both ends using bulldog clips.

3.

Se va folosi un boloboc sau o nivelă pentru trasarea unei axe orizontale. După ce aceasta este este fixată, se va întinde ruleta de-a lungul acesteia. Ruleta va fi fixată la ambele capete cu ajutorul unor cleme.

4.

Draw the datum line lightly on to your graph paper or drafting film as a horizontal line parallel to the top of the drafting sheet.

4.

Se va desena axa ușor pe foaia milimetrică ca o linie orizontală paralelă cu liniile hârtiei.

5.

Now it can be note the horizontal distances of these features along the tape and, using a metal hand tape, measure their vertical distances above and/or below the datum line.

Also it can be use a plumb-bob to ensure that the hand-tape is held vertically.

5.

Se vor nota distanțele orizontale ale contextelor de-a lungul ruletei folosind o ruletă de metal, măsurând distanțele verticale deasupra și dedesubtul axei. Se poate folosi de asemenea și un fir cu plumb pentru a se verifica dacă ruleta metalică este ținută vertical.

6.

Mark each recorded measurement with a point. Repeat this process at regular intervals.

With fluid lines connect the recorded measurements.

6.

Se va marca fiecare măsurătoare printr-un punct. Acest proces se va repeta într-un mod regulat, iar apoi cu linii continue, punctele măsurate se vor uni.

7.

Begin by drawing the gross elements, such as the limits of the section or wall, the level of the topsoil and the base of the trench. This will help you to position the smaller features around them and may save you time.

7.

Se va începe prin desenarea elementelor mai mari precum limitele profilului sau zidurile, nivelul stratului vegetal și baza secțiunii. Acest fapt va ajuta desenatorul să plaseze elemente mai mici în jurul acestora.

8.

Draw any inclusions present and label in the key.

8.

Se va desena fiecare incluziune observată și se va eticheta în legendă.

(Burke, Smith 2004, 161; SRP 2011, 30; Stewart 2013, 10)

(Burke, Smith 2004, 161; SRP 2011, 30; Stewart 2013, 10)

156

field drawing / Desenul pe teren

Legendă o Codul sitului o Orientare o Numărul secțiunii o Scara (ex. 1:20) o Numele desenatorului o Data o Explicația semnelor convenționale și culorilor folosite pentru diferitele structuri de ex. cărămidă, mortar, arsură etc. o Numere de context o Matricea contextelor.

Label: o Site code o Orientation o Section number o Scale (e.g. 1:20) o Drawn by (name) o Date o Key (if required) for any sort of symbols or colours use for different structure e.g. brick, mortar, burning, plaster o Context numbers clearly labelled o Context matrix Equipment:

Echipament

• Builder's line or common string • Nails or ranging poles • Measuring tapes, 10-50m metric measuring tapes and a metal hand-tape (3-5m).

• Compass • Gridded drawing board • Graph paper, plastic tracing film • Bulldog clips • Pencils • Eraser • Ruler and/or scale ruler • Plumb-bob • Spirit line-level

o Sfoară o Cuie sau țăruși o Rulete de măsurat mari (10-50 m) și mici (3-5 m). o Busolă o Placă de desen o Foaie milimetrică, foaie de calc o Cleme o Creion o Radieră o Scărar, liniar o Fir cu plumb o Boloboc.

157

IV.2. Drawing artefacts

IV.2. Desenul artefactelor

Dr. Adriana Antal

Dr. Adriana Antal

Achieving good archaeological illustrations consists in discovering general principles as well as the conventions specific to each type of different material / artefact. It incorporates an understanding of the parts of an artefact with the ability to make a correct and aesthetic interpretation of the object itself. It is always better to have in publications more images of an artefact because no description can sum up all the features and components sufficiently detailed for the mind to reconstruct the object entirely.

On the other hand, a drawing is almost always more informative than a photograph because conveys information about the shape, size, material, method of manufacture or thickness of the walls.

Different materials and textures are conventionally represented by combinations of slightly different lines and broken lines, hatches and points of varying densities. The direction of lighting and method of projection is always constant, and the illustration can usually be classed somewhere between an artist's and a scientist's presentation of the facts (Collet 2012, 3; Griffits, Jenner, Wilson 1990, 1-4).

Realizarea unei bune ilustrații arheologice constă în stabilirea atât a unor principii generale precum cât și a unor standarde specifice fiecărui tip de material / artefact în parte.

Aceasta implică o înțelegere a părților componente ale unui artefact, cu abilitatea de a face o interpretare corectă și estetică a obiectului în sine. Este întotdeauna mai bine ca în publicații să apară mai multe imagini ale unui artefact, deoarece nici o descriere nu poate să rezume toate caracteristicile și componentele acestuia suficient de detaliat pentru ca mintea să reconstruiască obiectul în întregime. Pe de altă parte, un desen conține întotdeauna mai multe informații decât o fotografie, deoarece transmite detalii despre forma, dimensiunea, materialul, metoda de producere sau grosimea pereților.

Diferitele materialele și texturi se reprezintă convențional prin combinații ușor diferite de linii continue și întrerupte, de hașuri și de puncte cu densități variate. Direcția de iluminare și metoda de proiecție este întotdeauna constantă, iar ilustrația poate fi de obicei clasificată undeva între prezentarea unui artist și a unui om de știință (Collet 2012, 3; Griffits, Jenner, Wilson 1990, 1-4).

158

Drawing artefacts / desenul artefactelor

General principles

Principii generale

Pentru a realiza corect desenul arheologic al unui artefact, trebuie urmate unele noțiuni generale, care țin în mare parte de o studiere primară a obiectului, de determinarea scării la care va fi redat, de orientarea, poziția corectă a acestuia sau de noțiunile legate de redarea luminii pe desen.

În acest sens, înainte de a începe desenarea oricărui artefact, acesta trebuie studiat atent pentru a se putea decide ce este important să cuprindă sau ce poate să lipsească din desenul propriu-zis. Înainte de a pune creionul pe hârtie, este importantă alegerea scării celei mai potrivite pentru redarea obiectului. În general, obiectele personale mărunte și accesoriile de îmbrăcăminte, de ex. fibule, catarame, piepteni, pini, butoane, mărgele, brățări etc. sunt desenate la scara de 2:1 și reduse apoi la mărimea reală, asigurându-se că orice decor poate fi clar descris. Uneltele, cuțitele, vasele, armele etc. sunt de obicei desenate la o scară de 1:1 și reduse apoi la scara de 1:2. Este important să se stabilească principala latură a artefactului care va fi desenată. Acolo unde este posibil, trebuie determinată partea frontală, spatele, partea de sus, fundul și laturile în acord cu orientarea corectă a artefactului. Axa verticală a obiectului poate fi apoi aliniată paralel cu cea a paginii. În unele cazuri, este suficientă ilustrarea a două laturi ale obiectului, partea din față și lateralul sau secțiunea. Pentru cazurile în care se folosesc hașuri, obiectul este întotdeauna ilustrat cu lu-

In order to achieve a correct archaeological drawing of an artefact, it is necessary to follow some general notions that are related to the primary study of the object, the determination of the scale at which it will be rendered, the orientation, the correct position, or the concepts of light on the drawing.

In this regard, before drawing any artefact, it must be carefully studied so one can decide what is important to include or miss out from the drawing itself. Before putting the pencil on paper, it is important to decide the scale most appropriate for rendering the object. Generally, small personal items and items of clothing, e.g. brooches, buckles, combs, pins, buttons, beads, bracelets, etc., are drawn at a scale of 2: 1 and then reduced to real size making sure that any decoration can be clearly described.

Tools, knives, vessels, weapons, etc., are usually drawn at a scale of 1: 1 and then reduced to a scale of 1: 2. It is important to decide the main view of the artefact that will be drawn. Where possible, the front, back, top, bottom and sides should be determined in accordance with the correct orientation of the artefact. The vertical axis of the object can then be aligned parallel with the page. In some cases, it is sufficient to illustrate two sides of the object, the front and the backside or the section. For cases where hatching is used, the object is always illustrated with the light coming from the top left corner of the page, even when this has to be imagined (Grif159

Adriana antal

fits, Jenner, Wilson 1990, 7-11).

mina venind din colțul din stânga sus al paginii, iar dacă acest lucru nu este posibil în realiate, el trebuie imaginat (Griffits, Jenner, Wilson 1990, 7-11).

Fig.1. Drawing archaeological finds and the necessary equipment / Desenul artefactelor arheologice și echipamentul necesar.

160

Drawing artefacts / desenul artefactelor

Tools and equipment (Fig. 1)

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7. eraser 8.

Drawing board Fine tissue, tracing and graph paper Callipers, dividers Profile gauge Ruler, architect triangle Radius chart Mechanical pencil (0.5 and 0.3mm) and Graphite flake

1.

Planșetă de desen 2.

Foaie subțire, de calc și milimetrică 3. Șubler, divizor 4.

Pieptăn profilator 5.

Liniar, echer 6.

Diagrama razelor 7.

Creion mecanic (0.5 și 0.3 mm) și radieră 8.

Fulgi de grafit.

Pottery drawing

The most common artefact type for archaeologists specialised on most periods of time is ceramics. Pottery drawing is often thought of as the easiest form of archaeological illustration, has some rules that can be applied to the drawing of many other types of pieces. In this regard, after a vessel or potsherd has been properly excavated, photographed, cleaned, analysed, and restored if necessary, it is time to draw a profile of the piece.

Ustensile și echipament (Fig. 1)

Desen ceramic

Cel mai comun artefact pentru arheologii specializați pe diferite epoci este ceramica. Desenul de ceramică, considerat drept cea mai ușoară formă de ilustrare arheologică, are unele reguli care pot fi aplicate la desenul multor alte tipuri de piese. Astfel, după ce un vas sau un fragment ceramic a fost scos din pământ în mod corespunzător, fotografiat, curățat, analizat și restaurat, acesta urmează a fi desenat.

Metode

Methods

Există diferite metode de a desena ceramică, metode care sunt în mod obișnuit simple atunci când vasele sunt întregi și mai complicate atunci când avem de-a face cu fragmente. Conceptul ilustrării ceramicii este acela de a prezenta atât o vedere exterioară, cât și o secțiune a piesei. Pentru publicații, s-a standardizat prezentarea înălțimii vasului în dreapta iar a secțiunii acestuia în partea stângă, ilustrată

There are various methods of drawing pottery, methods that are usually simple when the vessels are complete and more complicated when we are dealing with shards. The concept of the pottery profile is to present both an exterior view and a section of the piece. For publications, it has become standard practice to illustrate pottery with an elevation on the right-hand 161

Adriana antal

side and a section in solid black hatch on the left. Therefore, the exterior decoration is shown on the right side of a central dividing line and any inner feature on the left. In the case of an irregular pattern, the elevation can be extended beyond the centre line or the decorative motif drawn separately. Always the full diameter of the vessel should be shown, but if several vessels of similar type are shown, after showing one complete vessel, only the sections can be drawn for the rest, with the indication that diameters appear in the text. All vessels should be drawn full size (1:1) and reproduced at 1:4 or sometimes 1:3, although there may be exceptions for very large or very small vessels, or where very complex decoration is present. Very large vessels may be drawn at a reduced scale in the first instance and have a final reduction greater than a quarter from the whole vessel (Dobie, Evans 2010, 9-15; Griffits, Jenner, Wilson 1990, 56).

Decorated samian and stamps on mortaria and amphorae are usually reduced by one-half, but other potters’ stamps should be full size. Complete vessels are rarely found and when fragments are drawn there is no need to show the edge of the break unless it cuts across an irregular decorative pattern. A hypothetical restoration of the section may be shown by a single dotted line, but this is not normally necessary. In colour descriptions that are often difficult, it is better to use a simpler and standardized terminology using colour systems such as Munsell.

cu negru plin sau în hașuri. Prin urmare, decorul exterior este prezentat în partea dreaptă a unei linii centrale de divizare, iar orice caracteristică interioară a artefactului se va reprezenta în partea stângă. În cazul unui model sau decor neregulat, reprezentarea vasului în înălțime, din partea dreaptă, poate fi extinsă dincolo de linia centrală; de asemena, motivul decorativ al acestuia poate fi desenat separat. Diametrul complet al vasului ar trebui ilustrat tot timpul, însă, dacă sunt ilustrate mai multe vase de același tip, după ce se arată un vas complet, se pot desena doar secțiunile pentru restul, cu mențiunea că diametrele apar indicate în text. Toate vasele ar trebui desenate la dimensiunea lor completă (1:1) și reproduse la scara de 1:4 sau uneori 1:3, deși pot exista excepții pentru vasele foarte mari, foarte mici sau în cazul celor cu decor foarte complex.

Vasele foarte mari pot fi desenate într-o primă fază la o scară redusă, cu o reducere finală mai mare de un sfert din întregul vasului (Steiner, Allason-Jones 2005; Dobie, Evans 2010, 9-15; Griffits, Jenner, Wilson 1990, 56).

Terra sigillata decorată și ștampilele de pe mortaria și amforele sunt, de obicei, reduse la jumătate, dar ștampilele altor vase ar trebui să fie redate la dimensiunea completă. Doar rareori se descoperă vase complete iar atunci când se desenează fragmentele, nu este nevoie să se ilustreze marginea spărturii decât dacă aceasta taie un model decorativ neregulat. O restaurare ipotetică a secțiunii poate fi prezentată printr-o singură linie punctată, dar acest lucru nu este în mod normal necesar. În descrier162

Drawing artefacts / desenul artefactelor

Although pottery drawing is often thought of as the easiest form of archaeological illustration and that it can be learnt by almost anyone, to make an accurate drawing by beginners, before you have formed your own style it is advisable to work following the next steps:

ile culorilor, care sunt adesea dificil de încadrat, este mai bine să se folosească o terminologie cât mai simplă și standardizată folosind sisteme de culori cum ar fi sistemul „Munsell”.

Deși desenul de ceramică este adeseori considerat a fi cea mai ușoară formă de ilustrație arheologică și poate fi învățat de către aproape oricine, pentru a se realiza un desen corect de către un începător, înainte de a avea format propriul stil, este recomandabil să se urmeze următorii pași:

1.

Measure the outer diameter of the rim if present and/or base. This is most easily done with a rim-scale (radius chart). Place the shard with the rim upside down on the scale in its proper plane, until no light passes under the rim. Then move the rim across the scale until its outer curve coincides exactly with one of the curves on the scale. With irregular or handmade pots this can sometimes be a matter of ‘best fit’ rather than an exact match. It is important to judge the diameter correctly; because the angle

1.

Măsurați diametrul exterior al buzei dacă există și / sau baza. Acest lucru se realizează cel mai ușor cu o diagramă a razelor.

Așezați fragmentul cu buza în jos pe diagramă în poziția ei corespunzătoare, până când lumina nu mai trece sub ea. Apoi mutați buza pe diagramă până când curba sa exterioară coincide exact cu una dintre curbele de pe scală. În cazul vaselor neregulate sau lucrate cu mâna, acest lucru poate fi uneori doar o chestiune de bună potrivire, decât o măsură exactă. Este important să aflăm diametrul corect deoarece, dacă unghiul este interpretat greșit, întreaga formă a vasului poate fi interpretată greșit (Fig. 2).

2.

Cea mai bună hârtie pentru desenul obiectelor este de obicei foia de calc, prinsă peste o foaie milimetrică. Astfel, hârtia grafică poate fi reutilizată iar liniile nu trebuie îndepărtate atunci când desenele sunt scanate în Adobe Illustrator și trase în tuș, dar grila este încă acolo pentru a ajuta în procesul desenării.

Fig.2. Using a radius chart. / Utilizarea diagramei razelor

163

Adriana antal

is misjudged the whole form of the pot can be misinterpreted (Fig. 2).

3.

Desenați o linie orizontală, egală în lungime cu diametrul vasului, aliniată paralel cu marginea paginii (Fig. 3).

2.

The best paper for finds drawing is usually a tracing paper, taped down over a sheet of graph paper. In this way the graph paper can be reused, and the lines do not have to be removed when the drawings are scanned into Adobe Illustrator and inked, but the grid is still there to help with the drawing process.

4. În timp ce fragmentul este încă în poziție pe diagrama razelor, cu ajutorul echerului măsurați înălțimea piesei la cel mai înalt punct. De obicei, aceasta se măsoară de la buză la bază prin centrul piesei. Desenați această linie perpendiculară în mijlocul liniei deja trase pentru buză.

Fig. 3. Pottery drawing sketch / Schema unui desen ceramic

Fig. 4. Drawing the pot profile by offsetting from set square. / Desenul profilului utilizând un echer

3.

Draw a horizontal line equal in length to the vessel diameter, aligned parallel with the edge of the page (Fig. 3).

4.

While the shard is still in position on the rim-scale, measure the height of the piece at its

5.

Profilul exterior al fragmentului poate fi măsurat în diferite moduri, cum ar fi poziționarea vasului cu partea buzei pe o bucată de lemn, trasând conturul cu un echer (Fig. 4). Este însă mai corectă utilizarea combinată a echerului cu 164

Drawing artefacts / desenul artefactelor

tallest point. Usually, this is from the rim to the base through the centre of the piece. Draw this line perpendicular down in the middle of the line already drawn for the rim.

pieptenul profilator. Mai întâi, ţineţi fragmentul cu buza în jos în poziția sa corectă, plasați apoi echerul vertical pe suprafața exterioară, ca în metoda utilizată pentru măsurarea înălțimii vasului. Cu un al doilea echer sau liniar, măsurați distanța până la marginea verticală, înaintând cu câte un centimetru, și transcrieți punctele apoi pe hârtia de calc. Pentru detaliile rotunde ale vasului, utilizați un pieptăn profilator (Fig. 5).

5.

The outer profile of the shard can be measured in various ways, such as by positioning the pot on its side with its rim against a block of wood and tracing the outline with an architect triangle (Fig. 4). It is more accurate to use a combination of set squares and profile gauges.

First, holding the shard rim-down in its correct attitude, place a vertical set square against the outer surface, as in the method used for measuring the height above. With a second square, or dividers, measure how far from this vertical edge, in one centimetre increments, and transcribe the points on the tracing paper. Then, for the detail of the curve of the pot, use a profile gauge (Fig. 5).

6.

To finish the other half of the profile, if the piece is symmetrical, you must draw a mirror image of the piece next to the half already drawn, by direct tracing if squared paper is being used.

Fig. 5. Using a profile gauge to produce an accurate profile curve. / Utilizarea unui piaptăn pentru a desena corect profilul.

7.

Complete the section on the left-hand side by drawing the internal profile of the vessel. This can be done accurately by measuring the thickness of the shard every one centimetre and at any particularly identifiable points with callipers, and transferring the measurements to the drawing. The internal profile of the vessel is usually filled in black or with hatches, in this

6.

Pentru a termina cealaltă jumătate a profilului, dacă piesa este simetrică, trebuie desenată imaginea în oglindă a jumătății deja trasate, prin trasare directă, în cazul în care se folosește hârtie milimetrică.

165

Adriana antal

way internal details are shown on the left-hand side of the drawing, external ones on the righthand side.

8.

In the upper left corner of the tracing paper next to the drawing, write any information you have about the shard (site code, context number, type code, drawing number, etc.).

At the same time it is often convenient to write down the description of the fabric and other features considered necessary. This may be done in preliminary form as the drawing proceeds, but the final report usually cannot be completed until the drawings have been mounted and numbered. In this way the vessels should be described for example in this order: a. Class or type of vessel. b. Details of form and condition where significant. c. Fabric d. Decoration. e. Diameters of vessels drawn only in section (Webster 1976, 30-34; Orton, Tyers, Vince 1993, 89-93; Collet 2012, 6-12).

For drawing embossed decorated shard, like terra sigillata, stamped ceramics, or rendering manufacturer stamps, to get a perfect scale, drawings copied directly with your finger and graphite (rubbings) are better to make. For getting details precisely, use a fine matt tissue paper large enough to wrap the shard around it and start to rub flake of graphite using your thumb and nail (Fig. 6). For the accuracy of the details, you can copy the rubbings on the tracing paper 166

7.

Se completează secțiunea din partea stângă prin desenarea profilului interior al vasului. Acest lucru se poate face cu precizie prin măsurarea grosimii fragmentului la fiecare centimetru și la fiecare punct mai particular identificabil cu șublerul, transferând apoi măsurătorile pe desen. Profilul interior al vasului este de obicei umplut cu negru sau cu hașuri, astfel încât detaliile interne apar pe partea stângă a desenului, iar cele exterioare pe partea dreaptă.

8. În colțul din stânga sus al hârtiei de calc, lângă desen, se scrie orice informație despre vasul sau fragmentul ceramic (codul sitului, numărul contextului, codul tipului de material, numărul desenului etc.). De asemenea este util să se noteze descrierea materialului și a altor caracteristici considerate necesare. Acest lucru se poate face în formă preliminară, în timpul desenului, însă raportul final nu poate fi finalizat până când desenele nu au fost montate și numerotate. În acest fel, vasele ar trebui descrise de exemplu, în această ordine: a.

Categoria sau tipul vasului b.

Detalii semnificative privind forma și starea de conservare c. Materialul d. Decorul e.

Diametrul vasului desenat doar în secțiune (Webster 1976, 30-34; Orton, Tyers, Vince 1993, 89-93; Collet 2012, 6-12).

Pentru desenul vaselor decorate cu modele în relief, precum terra sigillata, ceramica ștampilată, sau pentru redarea ștampilelor

Drawing artefacts / desenul artefactelor

de producător, pentru a obține o scară perfectă, este mai bine să se efectueze desene cu degetul și grafitul. Pentru a obține detalii exacte, se utilizează o hârtie mată subțire, suficient de mare pentru a înfășura fragmentul în jurul el, după care se freacă fulgii de grafit folosind degetul mare și unghia (Fig. 6). Pentru precizia detaliilor, aceste modele se pot copia pe hârtia de calc în locul lor potrivit (Griffits, Jenner, Wilson 1990,83- 88; Webster, Bird, Jones 2014, 15-20; Wild 2014, 8).

Fig. 6. Rubbings of an oil lamp stamp and a terra sigillata potsherd / Desen cu grafit al unei ștampile de la un opaiț și un fragment de terra sigillata. in the right place (Griffits, Jenner, Wilson 1990, 83- 88; Webster, Bird, Jones 2014, 15-20; Wild 2014, 8).

For terra sigillata type vessels drawings use classification of forms made by H. Dragendorff (1895), J. Déchelette (1904), R. Knorr (1919), H. Walters (1908). For a greater variety of the less common forms, the best source of information remains F. Oswald and T.D. Pryce (1920). For complete or in order to identify scenes use catalogue of figure type like J. Déchelette (1904) or F. Oswald (1937).

Pentru desenul vaselor de tip terra sigillata se vor folosi tipologiile de forme realizate de H. Dragendorff (1895), J. Déchelette (1904), R. Knorr (1919) și H. Walters (1908). Pentru o mai mare varietate a formelor mai puțin obișnuite, cea mai bună sursă de informații rămâne F. Oswald și T.D. Pryce (1920). Pentru completarea sau identificarea scenelor, se pot folosi cataloage de figuri precum J. Déchelette (1904) sau F. Oswald (1937).

167

IV.3. POSTPROCESING DRAWING

IV.3. POST-PROCESAREA DESENULUI

DR. ADRIANA ANTAL

DR. ADRIANA ANTAL

Because archaeological illustrations such as maps, site plans, section drawings or illustrations of artefacts can make an enormous difference to the final publication of the research results, it is important to provide good-quality drawings. There are several ways that drawings should be prepared for incorporation into the final publication, which might fall into three broad categories – inked pages, digitally drawings or a combination of the two in which hand-inked drawings are scanned and processed in several computer graphic software (Fig. 1). Lately, it is unnecessary to make an ink version of the drawings, being directly processed on computer, because of the new scanners’ high capacity for image processing.

Deoarece ilustrația arheologică precum hărțile, desenele de planuri, secțiuni sau ilustrarea artefactelor poate face o diferență semnificativă în publicarea finală a rezultatelor cercetării, este foarte important să fie folosite desene de bună calitate. Există mai multe metode prin care desenul este pregătit pentru integrarea sa în publicație, care pot fi cuprinse în trei categorii de bază – desenul în tuș, desenul digital sau o combinație între cele două, în care desenele în tuș de mână sunt scanate și prelucrate în diverse programe de grafică pe computer (Fig. 1). În ultima vreme, nu mai este necesară prelucrarea în tuș a ilustrației, acestea fiind direct procesate pe computer datorită capacității mari de procesare a imaginii ale scannerelor moderne.

An inked drawing is actually a tracing of the original pencil drawing. All types of drawings should be drawn in ink to their original sizes that were drawn. For the size required in publications, for pottery for example, usually on a 1: 4 scale, it can be reduced after it is already inked, avoiding distortions and keeping details better. When inking drawings, you should use high-quality technical instruments,

Un desen în tuș este de fapt conturarea desenelor originale în creion. Toate tipurile de ilustrații ar trebui desenate în tuș la mărimea originală la care au fost desenate. Pentru mărimile cerute în publicații, de exemplu pentru ceramică o scară de 1:4, reducerea se va face după ce desenul a fost tras în tuș, evitând astfel distorsiunile și păstrând mai bine detaliile. Când se desenează în tuș, trebuie folosite instrumente de 168

Postprocesing drawing / Postprocesarea desenului

as high-quality tracing paper, pens, such as Rotring Isograph or Castell Rapidograph pens filled with professional ink. In order to achieve a good version, practice is needed, because permanently damage of the drawing film surface can be made easily, not being so simple to handle as pencils.

desen tehnic de bună calitate, precum foaie de calc translucidă, stilouri Rotring Isograph sau Castell Rapidofraph și tuș profesional. Pentru ajunge la o versiune bună a desenului, este nevoie de o practică îndelungată deoarece, distrugerea permanentă a foii de calc poate fi făcută ușor, folosirea de astfel de stilouri Isograph fiind una mai dificilă.

Pentru a începe redesenarea pe computer, trebuie mai întâi scanată versiunea în tuș sau în creion. Această operațiune nu necesită o scanare de mare rezoluție, o rezoluție de 300 dpi JPEG va fi suficientă, deoarece versiunea scanată se va șterge oricum după digitizarea imaginii. În afara desenului realizat manual, tehnologia digitală oferă o mai mare flexibilitate în ceea ce privește editarea. De exemplu, în cazul în care aceleași desene trebuie reprezentate la scări diferite pentru diverse publicații, în mediu digital aceasta se poate realiza foarte ușor. Sunt mai multe programe pe computer care pot fi utilizate pentru digitizare, pentru a folosi ilustrații de înaltă calitate, vectorizate din desenul din creion sau tuș inițial. În ultima vreme, imaginile pot fi procesate folosind programe comerciale precum Adobe Photoshop, Adobe Illustrator, Corel Photo Paint, programe rentabile ca și preț și care sunt și portabile. Există de asemenea și programe de desen vectorial gratuite precum Inkscape care are o serie de opțiuni și poate înlocui excelent Adobe Illustrator. Digitizarea desenelor poate fi realizată şi direct în QGIS (vezi capitolul Postprocesarea datelor topografice V.3.). În acest sens, se poate

Fig. 1. Image processed in Adobe Illustrator of an oil lamp made originally in pencil / Imaginea prelucrată în Adobe Illustrator al unui desen de opaiț realizat inițial în creion

In order to proceed with computer drawings, the inked or the pencil version must be first scanned. This does not require a very high-resolution scan; a 300dpi greyscale jpeg will be adequate, as the scan is deleted after tracing. Instead of free-hand drawing, digital technology allows more flexibility in terms of editing. For instance, if the same drawings need to be presented at different scales for a variety of different publications, it may be easily done digitally. There are many computer programs which can be used for digitizing, to produce high-quality professional illustrations, vector 169

Adriana antal

graphics, from the initial pencil or inked drawings. Lately, images can be processed using commercially available software such as Adobe Photoshop, Adobe Illustrator and Corel Photo Paint, which are cost-effective and highly portable. There are also free vector graphics drawing programs like Inkscape, which has a great feature set and is an excellent replacement for Adobe Illustrator, or digitized drawings may be done also directly in QGIS (see the Post Processing Topographic Data chapter V.3.). Also, a Graphics tablet may be used for illustrating in software packages, most illustrators finding it more intuitive than using a mouse.

utiliza și o tabletă grafică alături de programele menționate, cei mai mulți desenatori găsindu-le mult mai intuitive decât folosirea unui mouse.

Dintre programele menționate, cel mai utilizat pare să fie Adobe Illustrator care este ușor de folosit și permite o mare flexibilitate în procesarea ilustrațiilor arheologice. În secțiunea de mai jos sunt enumerați câțiva pași pentru utilizarea acestui program (Collett 2012,1328; Burke, Smith 2004, 126, 157).

Pași pentru utilizarea programului Adobe Illustrator: 1.

Se scanează ilustrația finală (în tuș sau în creion), la o rezoluție de 300 dpi greyscale sau colorat.

2.

Se va deschide un nou desen și se va fixa imaginea într-un strat, iar imaginea va fi setată în poziția ei corectă (Fig. 2).

Of all the above-mentioned programs, the most often used seems to be Adobe Illustrator, which is easy to use and allows a lot of flexibility in processing archaeological illustrations.

The followings section covers a small guide to use this program (Collett 2012, 13- 28; Burke, Smith 2004, 126, 157).

Steps for Adobe Illustrator: 1.

Scan the final illustration (pencilled or inked version) at 300dpi greyscale or colour jpeg.

2.

Open a new drawing and place the image on a layer, see that the image is set in the correct position (Fig. 2).

3.

Turn the scan layer into a template layer.

4.

Make a new layer and lock the first one with the initial illustration (Fig. 4).

5.

Start to draw on a new layer, tracing over the already existing lines from your initial

Fig. 2. A new layer for the scanned drawing has been created and made into a template / Adăugarea unui nou strat la desenul scanat și transformarea acestuia într-un șablon

170

Postprocesing drawing / Postprocesarea desenului

illustration, using the Pen tool (Fig. 3) (e.g. line thicknesses 0.75pt or 1pt).

3.

Se va schimba stratul scanat într-un strat șablon.

4.

Se va crea un nou strat și se va bloca primul care conține ilustrația inițială (Fig. 4).

Fig. 4. Locking the layer containing the original illustration / Blocarea stratului care conține ilustrația inițială Fig. 3. Setting the thickness of the stroke line for tracing / Setarea grosimii liniei pentru desen

5.

Se începe desenul pe noul strat urmărind liniile existente din ilustrația inițială folosind instrumentul Pen (Fig. 3) (de ex. grosimea liniei variază 0.75pt sau 1pt).

6.

Decorul poate fi desenat folosind o selecție de pensule (Brushes).

7.

După ce liniile generale sunt trasate, acestea pot fi umplute cu diverse culori sau cu modele în tonuri de gri.

8.

Pot fi adăugate numere, scări și alte detalii.

9.

După ce imaginea este finalizată, se va debifa vizualizarea Toggles a desenului inițial; în acest fel va rămâne afișat doar cel nou.

10. Imaginea poate fi exportată în diverse tipuri de fișiere precum JPEG sau PNG și în format TIFF pentru a salva straturile.

6.

Decoration can be drawn using a selection of brushes.

7.

After the general lines were outlined, they can be filled with different colours or greyscale patterns.

8. Numbers, scales and other details should then be added.

9.

When the picture is finished, uncheck Toggles visibility for the initial drawings, in this way just the new one remains.

10. The image can be exported in various types of files such JPEG or PNG and TIFF format to save layers.

171

IV.4. Archaeological Photography

IV.4. Fotografia arheologică

Kira Lappé

Kira Lappé

Besides digital surveying and the written record, photography is the most important tool for documentation at an excavation.

Since the development of digital photography, photographical documentation has become an easy and cheap method. Nonetheless, in order to save time and effort, each picture should be planned carefully.

Pe lângă înregistrările digitale topografice și consemnările scrise, fotografia joacă un rol important în documentarea unei săpături arheologice. Începând cu dezvoltarea fotografiei digitale, documentația fotografică a devenit o metodă ușoară și ieftină. Totuși, în scopul de a salva timp și efort, orice fotografie trebuie planificată cu atenție.

At an excavation, photography is applied for different purposes: from details within a layer (e.g. artefacts in situ) to the layer itself and stratigraphical relationships between two features (e.g. between two walls or a wall and a floor level). Moreover, photography is also used for documenting the daily excavation work.

Finally, documenting the surroundings of the excavation area and especially the surrounding landscape and local topography is an important application that should not be neglected.

În cadrul unei săpături, fotografierea este folosită în diferite scopuri: de la detalii dintr-un strat (ex. artefacte in situ) la stratul arheologic însuși sau relații stratigrafice între două sau mai multe elemente (de ex. între două ziduri sau dintre un zid și un nivel de podea etc.).

Mai mult, fotografierea este de asemenea folosită pentru documentarea zilnică a săpăturii arheologice. În sfârșit, documentarea fotografică a zonei în care are loc cercetarea și în special a mediului înconjurător și al topografiei locale reprezintă un element care nu trebuie neglijat.

In most cases photography is used for the documentation of individual layers and features. After removing the most recent, that is the uppermost layer, the next layer must be

În cele mai multe cazuri, fotografierea este folosită pentru documentarea straturilor și contextelor individuale. După îndepărtar172

archaeological Photography / fotografia arheologică

ea celui mai recent strat arheologic, stratul aflat cel mai sus (humusul actual), următorul context arheologic (strat sau complex) trebuie documentat cu atenție cu scopul de a înregistra situația și aspectul acestuia. Aceasta include forma, dimensiunile, textura și culoarea suprafeței etc. Un astfel de context documentat fotografic poate ajuta ca aide-mémoire pentru arheolog în munca de procesare. Astfel, documentația fotografică urmează documentației scrise și a măsurătorilor fiecărui context.

documented taking special care to record its situation and appearance. This includes its shape, size, surface texture and colour. A thus documented layer can also help as aide-mémoire for the excavator for the later processing work.

Therefore, the photographic documentation follows the written documentation and the measuring of each layer.

The size of the feature determines whether it needs to be individually photographed or can be left as part of a wider cross section image.

Overall site photographs should be done regularly. However, these records require a long time to prepare and prudent coordination and therefore need to be planned carefully. The removal and cleaning of layers should be completed simultaneously to avoid delays. After the stratigraphy of the uncovered layers has been clarified, the photographical record can be done.

Dimensiunile și trăsăturile contextului determină dacă acesta trebuie fotografiat individual sau poate fi încadrat ca parte a unei imagini de ansamblu a secțiunii sau a suprafeței de cercetat. Fotografii generale de ansamblu ale sitului și suprafeței de cercetat trebuie efectuate în mod regulat. Cu toate acestea, aceste înregistrări necesită mult timp pentru pregătirea și coordonarea lor și, prin urmare, trebuie să fie planificate cu atenție. Îndepărtarea și curățarea straturilor arheologice trebuie realizate simultan pentru a evita întârzierile. După ce stratigrafia straturilor descoperite a fost clarificată, se poate face şi înregistrarea fotografică.

For photographs covering an assembly of several structures or the whole excavation site, it is useful to take the pictures from a higher viewpoint, for example by using a stepladder.

Vertical images can be taken directly above using a photo crane or, as it is common practice nowadays, by a UAV or drone (Fig. 1). These vertical photographs can be rectified by photogrammetry and further processed (cf. chapter photogrammetry).

Pentru fotografiile care acoperă un ansamblu alcătuit din mai multe contexte și structuri sau care cuprinde întreaga zonă de cercetare, este utilă preluarea imaginilor dintr-un punct aflat la înălțime, de exemplu prin utilizarea unei scări. Imaginile verticale pot fi realizate direct deasupra suprafeței folosind o macara foto sau, așa cum se obișnuiește astăzi, cu aju173

kira lappé

Fig. 1. Picture taken with a drone, CDS 2016, Domus / Imagine realizată cu ajutorul unei drone, CDS 2016 torul unui UAV sau a unei drone (Fig. 1).

Aceste fotografii verticale pot fi rectificate prin fotogrametrie și prelucrate ulterior (vezi capitolul Fotogrametrie).

Equipment

Technology advances fast, therefore it does not seem prudent to recommend any specific type of camera, as this would soon be outdated. Digital SLR (single-lens reflex) cameras with a zoom lens are the standard at modern excavations. Additionally, a photo board (preferably with attachable letters made of plastic), a

Echipament

Tehnologia avansează rapid, prin urmare nu este prudent să recomandăm un anumit tip de cameră, deoarece acest lucru ar fi 174

archaeological Photography / fotografia arheologică

în curând depășit. Camerele digitale SLR (single-lens reflex) cu lentile zoom sunt parte din echipamentul standard la săpăturile moderne. În plus, o placă fotografică (de preferință cu litere atașabile din plastic), o săgeată de nord (cu dimensiuni adecvate și din lemn lăcuit, plastic sau metal) și scală de măsură/miră (vopsite alternativ fie în roșu și alb sau negru și alb în secțiuni 20 până la 50 cm) sunt parte din instrumentarul standard pentru documentația fotografică (Fig. 2).

weatherproofed north arrow (in adequate size and made of varnished wood, plastic or metal) and ranging rods (painted alternatively either red and white or black and white in sections of 20 to 50 cm) are needed for photographic documentation (Fig. 2).

Fig. 2. Equipment required for archaeological photography / Echipament necesar pentru realizarea fotografiilor arheologice

175

kira lappé Preparation

Pregătire

The optimum moment for the photographic documentation is after having removed the most recent stratum and having uncovered the new layers. In some cases a photograph can be taken immediately after excavating the new features, if the earth has been removed carefully by a trowel following one direction. Brushing or cleaning the surface of the layer with a broom should be avoided. This will blur or smear the layer boundaries reducing the clarity of their appearance. This is especially the case for soft and fine-grained surfaces, for example clay, which respond better to careful scraping with a trowel. The use of a broom should be restricted to cleaning walls only, and if better tools like vacuum cleaners are available these should be preferred. If electricity is available at the excavation site, the whole surface that is going to be photographed should be cleaned with a special wet-and-dry vacuum cleaner. This device is best suited to remove loose earth and thus helps clarify the boundaries of each layer.

Momentul optim pentru documentarea fotografică este după îndepărtarea celui mai recent strat și descoperirea unui context nou. În unele cazuri, fotografierea poate fi realizată imediat după săparea unui context nou, dacă pământul a fost îndepărtat cu grijă cu ajutorul unui şpaclu sau a unei raşchete urmărind o singură direcție. Perierea sau curățarea suprafeței contextului arheologic cu ajutorul unei mături sau perii ar trebui evitată. Acest lucru va bloca sau scădea vizibilitatea asupra limitelor stratului reducând claritatea aspectului lor. Acest lucru este valabil în special pentru suprafețele moi și fine, de exemplu argila, care răspund mai bine la o răzuire atentă cu un şpaclu sau raşchetă.

Utilizarea unei mături ar trebui să se limiteze doar la curățarea pereților și zidurilor, iar dacă sunt disponibile instrumente mai bune, cum ar fi aspiratoarele, acestea ar trebui să fie preferate. Dacă pe săpătură dispunem de posibilitatea racordării la reţeaua de curent electric, întreaga suprafață ce urmează a fi fotografiată trebuie curățată cu un aspirator special umed și uscat.

Acest dispozitiv este cel mai potrivit pentru a îndepărta pământul săpat ajutând astfel la clarificarea limitelor fiecărui strat.

On every picture there should be a photo board, showing the name of the excavation, the sector, the numbers of the uncovered features and the date, all to make the layers and structures clearly identifiable. A simple blackboard and chalk is sufficient, but a board with attachable plastic letters is weather-resistant and more visible when photographed. Next to the board a correctly oriented north arrow should be placed. Before taking the picture it should be

Pe fiecare imagine trebuie să existe un tablă foto, care să indice numele sitului/obiectivului, sectorul, numerele contextelor descoperite și anul , aceasta pentru a face ca straturile și structurile să poată fi identificate în mod clar. O tablă simplă și cretă este suficientă, dar 176

archaeological Photography / fotografia arheologică

o placă cu litere de plastic atașabile este rezistentă la intemperii și mai vizibilă atunci când este fotografiată. Lângă placă trebuie plasată o săgeată nord orientată corect. Înainte de a face fotografierea, trebuie să verificați dacă tabla și săgeata nu ascund caracteristici importante ale contextului arheologic.

checked that board and arrow do not conceal important features.

Additionally, ranging rods/scales can serve as benchmarks. Usually two of them are placed in one corner, parallel to the longitudinal and transverse edge of the picture, or, when taking photographs of sections, one is put vertically in one corner of the section and the other one horizontally at the lower edge.

În plus, scalele/mirele pot servi drept repere pentru dimensiuni. De obicei, două dintre ele sunt plasate într-un colț paralel cu marginea longitudinală și transversală a imaginii sau, atunci când fotografiați secțiuni, una este așezată vertical într-un colț al secțiunii și cealaltă pe orizontală la marginea inferioară.

Eventuala stropire a pământului cu un pulverizator de apă înainte de fotografiere sporeşte vizibilitatea diferențelor de culoare. Apa trebuie pulverizată ușor, dar rapid pentru a se evita uscarea pământului.

It may help to dampen the earth with a water sprayer before taking a photograph to enhance the colour differences. Water should be sprayed gently but quickly to avoid the earth drying and the surface looking stained or spotted.

Is it suitable to change the settings for photographical documentation and how many changes are allowed? As a general rule it can be said that as long as the readability of features is enhanced without distorting them, using such measurements is reasonable. Nonetheless, all methods used should be recorded. Other measurements, such as the marking or outlining of layers on the surface with the point of a trowel, should be rejected.

Este potrivit să modificați setările pentru documentația fotografică dar câte modificări sunt permise? Ca regulă generală, se poate spune că atâta timp cât lizibilitatea caracteristicilor este îmbunătățită fără a le distorsiona, utilizarea unor astfel de modificări este rezonabilă. Cu toate acestea, trebuie înregistrate toate metodele utilizate. Trebuie evitate alte măsuri cum ar fi marcarea sau conturul straturilor pe suprafață cu vârful șpaclului.

Before pressing the shutter release it is preferable to quickly check if all the tools are removed from the area, no footprints are visible, the horizon is going to be shot horizontally and the boundaries of the sector are straight in relation to the photo detail. Overlooked tools or wheelbarrows as well as heaps of earth give

Înainte de apăsarea butonului de declanșare, este preferabil să verificați rapid dacă toate uneltele sunt îndepărtate din zonă şi nu 177

kira lappé sunt vizibile urme sau amprente. Orizontul va fi fotografiat orizontal, limitele sectorului fiind drepte în raport cu detaliile fotografiei. Uneltele sau roabele la vedere, precum și grămezile de pământ dau nu numai o impresie neplăcută, ci și atrage atenția spectatorului. Toate aceste deficiențe pot fi corectate în timpul post-procesări, însă se economisește timp și efort dacă se acordă atenție acestor detalii de fiecare dată când este făcută o fotografie.

not only an untidy impression, but also attract the attention of the viewer. All these flaws can be corrected during the post-processing, yet it saves time and effort to keep an eye on these things every time a picture is taken.

Lighting

At outdoor excavations photography is dependent on natural lighting and the corresponding weather conditions. Blue skies and sunshine offer the worst conditions for photographic documentation. Strong sunlight causes deep shadows and strong light contrasts, which result in features that are harder to identify. This is especially the case for deep trenches and rising structures such as walls.

Iluminat

La săpăturile în aer liber fotografiatul depinde de iluminatul natural și de condițiile meteorologice corespunzătoare. Cerul albastru și soarele oferă cele mai nefavorabile condiții pentru documentația fotografică. Lumina puternică a soarelui provoacă umbre profunde și contraste puternice ale luminii, care au ca rezultat caracteristici mai greu de identificat. Acest lucru este valabil în special pentru secțiunile adânci și structurile în creștere, cum ar fi pereții.

Pentru fotografiile de pe sit, în special în zonele mai mari, cel mai bun iluminat este reprezentat de lumina zilei, soarele fiind acoperit uşor de nori. Acest lucru reduce umbrele luminoase și ajută la evidențierea culorilor oricăror caracteristici existente.

For site photography, particularly of larger areas, the best lighting is daylight with a thin covering of cloud. This reduces light shadows and helps highlight the colours of any features present.

In some regions, these slightly overcast weather conditions are rarely encountered.

When photographing close-ups of details or smaller areas during strong sunlight, a large cloth made of white linen can be of help. By stretching this sheet in front of the sun, it is possible to cast shadows on the area that is to be photographed.

În unele regiuni, aceste condiții meteorologice sunt rareori întâlnite. Atunci când efectuaţi fotografii de detaliu sau zone mai mici pe o vreme cu soare puternic, vă puteţi ajuta de o pânză de lână albă . Prin întinderea acestei

Ideally, general photography in these regions should be taken in the early morning or the evening if this is compatible with the 178

archaeological Photography / fotografia arheologică

pânze este posibilă proiectarea umbrei pe zona care urmează să fie fotografiată.

working process. During these hours, the light is subdued and soft, and under the long-wave range of the light spectrum (especially orange and red) the colours of the surfaces will look clearer. This is especially the case in the morning when the overnight moisture enhances the colours of the features, which is thus a very suitable time for photographic recording.

În mod ideal, fotografierea generală din aceste regiuni ar trebui realizată dimineața devreme sau seara, dacă acest fapt este compatibil cu procesul de lucru. În timpul acestor ore, lumina este subtilă și moale, iar sub gamele de culori lungi ale spectrului de lumină (în special portocaliu și roșu) culorile suprafețelor vor părea mai clare. Acest lucru este valabil mai ales dimineața când umiditatea de peste noapte îmbunătățește culorile caracteristicilor, ceea ce reprezintă un moment foarte potrivit pentru înregistrarea fotografică.

The photography of objects in situ

The photography of artefacts in their in situ location serves as documentation of the position and condition of this object in relation to the feature it belongs to. For small objects, there are appropriate scales with centimetre sections that are placed next to the artefact as size comparison on the photograph (Fig. 3).

Fig. 3. Photo of a vessel in situ, CDS 2016, Domus / Fotografia unui vas in situ, CDS 2016, Domus 179

kira lappé

Inscriptions that have been uncovered during the excavation or that may be immovable on-site should be recorded with an angle of light of between 15 to 45°, depending on the conservation status of the letters. The light source, if artificial, should be thrown on the letters from above, causing shadows on the horizontal bars. It may be necessary to test different settings in order to obtain the best result in each individual case.

Fotografierea obiectelor in situ

Fotografierea artefactelor în locul lor de descoperire, in situ, servește ca documentare a poziției și condiției acestui obiect în raport cu contextul din care face parte. Pentru obiectele mici, există scale adecvate, cu secțiuni centimetrice, care sunt plasate lângă artefact, comparativ cu dimensiunea fotografiei (Fig. 3).

Inscripțiile care au fost descoperite în timpul săpăturii sau care pot fi imobilizate la fața locului trebuie înregistrate cu un unghi de lumină între 15 și 45 °, în funcție de starea de conservare a literelor. Sursa de lumină, dacă este artificială, ar trebui să cadă pe litere de

Extraordinary objects can be recorded after their removal separately with a scale against a monochrome background, made of grey or white cardboard, before they are handed over to the conservator for further processing (Fig. 4).

Fig.4. Small find photo recording, CDS 2017, Domus / Înregistrare fotografică obiect special, CDS 2017, Domus 180

archaeological Photography / fotografia arheologică

sus sau din lateral, provocând umbre pe barele orizontale. Este posibil să fie necesară testarea diferitelor setări pentru a obține cele mai bune rezultate în fiecare caz în parte.

On this occasion, the final recording after the restoration for the publication of the excavation report shall not be discussed in detail.

These final photographs are usually taken by professional photographers in a photo studio, using at least two artificial light sources against a monochrome background (generally in white or grey, to soften the shadows).

Obiectele extraordinare pot fi înregistrate separat, cu o scală pe un fundal monocrom, din carton gri sau alb, înainte de a fi predate conservatorului pentru prelucrare ulterioară (Fig. 4).

Documentation

Înregistrarea fotografică finală după restaurare pentru publicarea raportului de săpătură nu va fi discutată aici în detaliu. Aceste fotografii finale sunt de obicei realizate de fotografi profesioniști într-un studio foto, folosind cel puțin două surse de lumină artificială pe fundal monocrom (în general alb sau gri, pentru a atenua umbrele).

It is advisable to assign a consecutive number to the photographs. Especially for perennial excavations, a scheme as YY00001 is an adequate system. Additionally, at the excavation a photo list or photo book should be written, comprising the assigned numbers and the photographed features.

As with all digital documentation, it is essential to save the data on a daily basis. For this an external hard drive or an external server can be used, on which the photographs should be stored every evening after the excavation.

Documentație

Este recomandabil să se atribuie fotografiilor un număr consecutiv. În special pentru săpăturile sistematice, o schemă ca YY00001 reprezintă un sistem adecvat. În plus, la săpătură ar trebui să fie scrisă o listă de fotografii sau un foto-book, cuprinzând numerele atribuite și contextele fotografiate.

Post-processing

In contrast to analogue photography, a digital camera offers the ability to immediately check the photo on the display and to correct the settings and retake the picture. Whenever it is not possible to ameliorate the situation or setting on site (e.g. the light exposure), digital photographs enable a quick post-processing by various image processing programs. The aim of

Ca și în cazul tuturor documentelor digitale, este esențial să salvați datele zilnic. Pentru aceasta, poate fi folosit un hard disk extern sau un server extern, pe care fotografiile ar trebui să fie stocate în fiecare seară după terminarea 181

kira lappé săpăturii.

post-processing is to improve the readability without distorting the image.

Besides professional programs that are subjected to a fee, e.g. Photoshop, there are free options that are similar to the proprietary software. A good example is the free software GIMP that is used as comparison to Photoshop hereinafter.

Post-procesare

Spre deosebire de fotografierea analogică, o cameră digitală oferă posibilitatea de a verifica imediat fotografia pe ecran și de a corecta setările și de a relua fotografia. Ori de câte ori nu este posibilă ameliorarea situației sau a setărilor la fața locului (de ex. expunerea la lumină), fotografiile digitale permit o post-procesare rapidă prin diverse programe de procesare a imaginilor. Scopul post-procesării este de a îmbunătăți lizibilitatea fără a distorsiona imaginea.

Usual corrections are restricted to brightness and contrast as well as to the dominating colours. Generally speaking, an underexposed picture is to be preferred to an overexposed one. Using the tool “Brightness / Contrast”, a photo that is too dark can easily be brightened up, whereas overexposure cannot be corrected satisfyingly.

Pe lângă programele profesionale care sunt supuse unei taxe, de ex. Photoshop, există și opțiuni gratuite care sunt similare cu programele plătite. Un bun exemplu este software-ul liber GIMP care este folosit comparativ cu Photoshop în continuare.

The tools that are needed most, are to be found in Photoshop (PS) selecting “Image” and then “Adjustments” and, in GIMP, selecting “Colours”. The tool “Color Balance” (PS) and “Colour Balance” (GIMP), respectively, emends possible colour faults of the photography, for example a blue tint when taken at midday with strong sunlight, or a red tint when taken in the early morning or in the evening.

Corecțiile obișnuite sunt limitate la luminozitate și contrast, precum și la culorile dominante. În general, trebuie preferată o imagine subexpusă față de cea supraexpusă. Cu ajutorul instrumentului “Luminozitate / Contrast”, o fotografie prea întunecată poate fi ușor luminată, în timp ce supraexpunerea nu poate fi corectată în mod satisfăcător.

The tool “Brightness / Contrast” helps to brighten up pictures that are too dark and to increase or decrease the contrast. Better suited for this is the tool “Levels” (PS) which allows adjusting the shadows, midtones and highlights separately and thereby a finer configuration of

Instrumentele care sunt necesare cel mai adesea, se găsesc în Photoshop (PS) selectând Image și apoi Adjustments și, în GIMP, 182

archaeological Photography / fotografia arheologică

selectând Colors. Instrumentul Color Balance (PS) și, respectiv, Color Balance (GIMP) corectează posibile discrepanțe de culoare ale fotografiei, de exemplu o nuanță albastră atunci când este fotografiată la amiază cu lumină puternică a soarelui sau o nuanță roșie fotografiată dimineața sau seara.

the brightness.

The most important tool for post-processing of archaeological photographs is “Curves” (PS and GIMP). By adding dots to the diagram, the curve is changing and so are the colours, the brightness and the contrast of the picture. Photoshop’s “Auto” command usually produces good results. But, after a short training period, it is also possible to manually enhance pictures quickly and easily. Concerning photographs without major flaws, in most cases a gentle S-curve turns out to be perfect with regard to brightness and contrast. This is because the dark parts get darkened, the bright parts brightened and the contrast increases.

Instrumentul Brightness / Contrast ajută la luminarea imaginilor prea întunecate și la mărirea sau micșorarea contrastului. Mai potrivit pentru acest lucru este instrumentul Levels (PS), care permite reglarea separată a umbrelor, tonurilor și luminozității și, prin urmare, o configurație mai fină a luminozității.

Cel mai important instrument pentru post-procesarea fotografiilor arheologice este Curves (PS și GIMP). Prin adăugarea de puncte în diagramă, curba se schimbă, la fel și culorile, luminozitatea și contrastul imaginii. Comanda Auto a Photoshop-ului produce, de obicei, rezultate bune. Dar, după o perioadă scurtă de antrenament, este posibilă și îmbunătățirea manuală a imaginilor rapid și ușor. În ceea ce privește fotografiile fără deficiențe majore, în majoritatea cazurilor o curbă ușoară S se dovedește a fi perfectă în ceea ce privește luminozitatea și contrastul. Acest lucru se datorează faptului că părțile întunecate se întunecă, părțile strălucitoare luminează iar contrastul crește.

Punctele dispuse pot fi selectate și, cu butonul mouse-ului apăsat, sunt îndepărtate prin tragerea acestora peste marginea superioară (PS) sau laterală (GIMP) a diagramei.

Misplaced dots can be selected and, with the mouse button pressed, removed by dragging them over the upper (PS) or lateral (GIMP) edge of the diagram.

To save the picture as JPEG (with low compression without layers and alpha channels (transparencies)) or as TIFF (without compression with layers and alpha channels), Photoshop’s “Save As” command has to be selected, whereas in GIMP the picture has to be saved by choosing the command “Export As”.

183

kira lappé Pentru a salva imaginea ca JPEG (cu compresie redusă fără straturi și canale alfa (transparente) sau ca TIFF (fără compresie cu straturi și canale alfa), trebuie selectată comanda Photoshop Save As, în timp ce în GIMP imaginea poate fi salvată prin alegerea comenzii Export As.

184

Bibiliography / Literatură

Bibliography/ Literatură Adkins, L., Adkins, R., Archaeological Illustration, Cambridge 1989.

Burke, H., Smith, C., The archaeologist’s Field Handbook, Crows Nest 2004.

Chéné, A., Foliot, Ph., Réveillac,G., La pratique de la photographie en archéologie, Aix-enProvence 1999.

Collett, L., An introduction to drawing archaeological pottery, Reading 2012.

Déchelette, J., Les Vases Céramiques Ornés de la Gaule Romaine, Paris 1904.

Dobie, J., Evans, C., Archaeology & Illustrators.

A history of the ancient monuments drawing office. Archaeological graphics report, Portsmouth 2010.

Dorrell, P., Photography in Archaeology and Conservation, Cambridge Manuals in Archaeology, Cambridge 1989.

Dragendorff, H., Terra Sigillata, in Bonner Jahrbücher 96, 1895, 18-155.

Drewett, P. L., Field Archaeology. An introduction, London 1999.

Grant, J., Gorin, S., Fleming, N., The archaeology coursebook. An introduction to themes, sites, methods and skills, London, New York 2008.

Griffits, N., Jenner A., Wilson C., Drawing archaeological finds. A handbook, London 1990.

Knorr R., Töpfer und Fabriken verzierter Terra-Sigillata des Ersten Jahrhunderts, Stuttgart 1919.

Orton, C., Tyers P., Vince A., Pottery in archaeol-

ogy, Cambridge 1993.

Oswald, F., Index of figure types on terra sigillata, Liverpool 1937.

Oswald, F., Pryce, T.D., Terra Sigillata, London 1920.

Roskams, St., Excavation, Cambridge Manuals in Archaeology, Cambridge 2001.

Steiner, M., Allason-Jones, L., Approaches to archaeological illustration: a handbook, York 2005.

Stewart, G., Archaeological recording practices.

Guidelines for archaeological excavation and recording techniques, Hexham 2013.

Walters, H., Catalogue of the Roman Pottery in the British Museum, London 1908.

Webster, G., Third edition romano-british coarse pottery: a student’s guide, CBA Research report No 6, London 1976, 30- 34.

Webster, P., Bird J., Jones V., How to take rubbings, in E. Biddulph (Ed.), Illustrating samian ware, 2014, 15-20.

Wild, F., The history and importance of illustrating samian, in E. Biddulph (Ed.), Illustrating samian ware, 2014, 5-10, 2014.

Wright, H. E., Seeing triple. Archaeology, field drawing and the semantic web, PhD Thesis, York 2011. *** Archaeological site manual, Museum of London Archaeology Service (MOLAS), 3rd edition, London 1994. ***A practical guide to recording archaeological sites, The Royal Commission on the Ancient and Historical Monuments of Scotland, Scotland’s Rural Past (PRS), Edinburg 2011.

185

V.

topographic survey and photogrametry Măsurători topografice și fotogrametrie

1. Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren 2. Photogrametry / Fotogrametrie 3. GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

/

V.1. Topography Survey on Field

V.1. măsurători topografice pe teren

CRISTIAN DIMA

cristian dima

Total Station

Stația Totală

In Archaeology the Total Station (TS) is a very important tool with several applications in archaeological research. The level of accuracy of this kind of instrument is very high, given in angle measurement units. With the help of Total Station there can be recording the evolution of the archaeological excavation, being able to replace or to help the archaeological drawing. The advantage of drawing the archaeological context with the help of TS is the recording directly of the context contours in digital milieu. With the help of Topographic Station there can be done precise measurements of the landscapes, being able to make relation with the archaeological context. Also, with the help of Total Station there can be done architectural measurements, grids for remote sensing measurement etc.

În arheologie Stația Totală (ST) reprezintă un instrument foarte important cu o gamă largă de aplicații folosite în cercetarea arheologică. Nivelul de precizie al acestui instrument este milimetric, reprezentat prin unități de măsură ale unghiului. Cu ajutorul ST se poate înregistra evoluția unei cercetări arheologice, acest instrument putând înlocui sau completa desenul arheologic. Avantajul desenului cu ST a contextelor arheologice îl reprezintă înregistrarea directă a acestuia în mediul digital. Cu ajutorul ST se pot realiza măsurători precise ale mediului înconjurător, astfel realizându-se relații cu situl arheologic. De asemenea, prin intermediul acestui instrument, se pot realiza măsurători arhitecturale sau realiza rețele (griduri) pentru cercetări non-invazive și invazive.

Before beginning the topographic survey the station have to be calibrated and levelled. The height of the station has to be measured from the reference point of the station till the eyes measurement unit. In the software available on the station there is the possibility to do fine calibration of the station.

Înainte de a începe măsurătorile topografice stația trebuie să fie orizontalizată și calibrată. Înălțimea stației trebuie măsurată de la punctul de referință a stației până la nivelul măsurătorii optice. În programul disponibil al acestui instrument există posibilitatea de a face calibrări fine ale stației.

189

Cristian Dima

After station calibration the station will pop-up a menu that has 6 icons. The first one is Q-Survey which could be used to quickly start measurement if the station is already set-up. The second icon is called Programs when opened other icons pop-us divided in 3 pages. As learning method it will be presented here just the sections needed for basic archaeology measurement.

190

După ce aceasta este calibrată prin apăsarea butonului de continuare (F4) programul va afișa șase icoane. Prima dintre acestea este Q-Survey, care poate fi folosit pentru a începe rapid măsurătoarea în cazul în care stația este deja setată. Următoarea icoană se numește Programs, iar când aceasta va fi selectată se vor afișa o serie de alte icoane împărțite pe trei pagini. Ca și metodă de învățare vor fi prezentate aici doar secțiunile de bază necesare în cadrul măsurătorilor arheologice.

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

Station Setup

Setarea Stației

Depending on the information that is available the station setup can be done using several methods. The first method is Resection, a case in which the place where the user sets the Total Station (TS) is unknown, but there are two or more known points with their coordinates.

These known points are measured with the TS and computed the station and orientation. Other method is Resection Helmert which is a similar method but the computing is done using Helmert Trafo, a transformation method used in geodesy to produce distortion-free transformations from one known point to another.

Local Resection is applied when the station setting point is unknown and it is measured any two points to determine origin and north/east axis of a local system. Orientation with angle it is used to connect with other station point. The

În funcție de informațiile disponibile, setările stației se pot realiza printr-o serie de metode. Prima dintre ele este Resection, caz în care locul în care este amplasată ST este necunoscut, dar există două sau mai multe puncte cunoscute cu coordonatele lor. Aceste puncte cunoscute, sunt măsurate cu ST calculându-se astfel poziția și orientarea stației. O altă metodă este Resection Helmert care este o metodă similară unde calculul se va face folosind Helmert Trafo, o metodă de transformare folosită în geodezie pentru a reduce erorile de la un punct la altul. Metoda Local Resection este aplicată atunci când punctul unde este plasată stația este necunoscut; astfel se vor măsura două puncte alese aleatoriu pentru a determina axa Nord Est al unui sistem local. Orientation with Angle este

user will aim at a target to set the orientation of a known station. Orientation with Coordinates is the method where are know the coordinates of the point where the station will be set and the user measure other one more known points to

o metodă folosită pentru conectarea stației cu un alt punct folosit anterior ca stație. Utilizatorul va măsura punctul pentru a seta orientarea în funcție de punctul anterior de amplasare al stației. Orientation with Coordinates este o 191

Cristian Dima

metodă în cadrul căreia se cunosc coordonatele punctului unde stația este plasată măsurându-se încă unul sau mai multe puncte cunoscute iar apoi se va calcula orientarea și înălțimea staţiei.

O ultimă metodă H-Trans, se utilizează atunci când punctul unde este plasată stația este cunoscut și se vor măsura mai multe puncte pentru a calcula înălțimea stației folosindu-se transformarea de tip Helmert. Ca și metodă de învățare se va descrie în detaliu metoda Resection care este folosită pe situl de la Colonia Dacica Sarmizegetusa. După selectarea metodei, numele stației trebuie introdus selectându-se oricare tastă numerică sau alfabetică. Înălțimea (hi) stației va fi distanța măsurată de la punctul de bază a stației până la nivelul măsurătorii optice. După selectarea tastei Continue (F3) utilizatorul va trebui să introducă punctele cunoscute (Target Points). Dacă în fișierul de lucru (Job) sau în alte fișiere ale stației au fost deja introduse punctele fixe care vor fi punctele țintă pentru setarea stației, ele pot fi introduse după ID (Point ID) sau pot fi găsite selectând List (F1), altfel coordonatele punctelor vor fi introduse manual selectând ENH (F2). Pentru săpătura de la Praetorium Procuratoris, două

compute orientation and height. Another method is H-Trans where the station is known and it is measured one or more points to compute the height for the station. As a learning method it will be detailed described the resection method that is a method used at Colonia Dacica Sarmizegetusa. After selecting the method the name of the station have to be inserted pressing one of the letter/number key and the selecting numbers or letters to name the station. The height (hi) will be the distance measured from the ground point of the station till the level of eyes showed on the instrument. After pressing Continue (F3) the user will have to enter the targets points. If in the job or in other jobs of the station are already introduced the fixed points that will be the target points for station setup, they could be entered after Point ID name or could be found pressing on the list (F1), but else the coordinates of the points will be introduced manually selecting ENH (F2). For Praetorium Procuratoris excavation site two known points were established and measured using the geodesic GPS/DGPS, named R1 and R2 with the coordinates R1 (Easting 327292.448, Northing 448492.312 and Height 500.484) and R2 (East192

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

puncte au fost stabilite aleatoriu și măsurate folosind GPS-ul geodezic/ DGPS. Aceste puncte au fost numite convențional R1 și R2 având coordonatele pentru R1 (Easting 327292.449, Northing 448492.312, Height 500.484) și R2 (Easting 327331.655, Northing 448530.183, Height 500.282). După introducerea Point ID R1 și a coordonatelor acestuia utilizatorul va selecta Continue (F4) și va măsura cu ST punctul. În timpul măsurării utilizatorul va trebui să introducă hr, care reprezintă înălțimea prismei folosită pentru măsurare iar după ce punctul este găsit prin lentilă, se va apăsa tasta de măsurare (Meas-F1). După ce este realizată măsurarea, ST va afișa un meniu care cuprinde mai multe

ing 327331.655, Northing 448530.183 Height 500.282). After inserting the Point ID (PtID) R1 and the coordinates the user will press continue and will measure with the TS the point. In the measurement the user has to insert the hr, which is the height of the prism used for measurement and after the point is spotted in the lens the user will press the measurement key (Meas – F1). After the measurement is done the TS will show a menu that comprise several options and there will be selected Measure more points (F1) option. In the same way will be manually introduced R2 point and measured and in the menu will be selected the Compute (F4) option. The TS will show the coordinates

193

Cristian Dima

opțiuni dintre care va fi selectată opțiunea Measure more points (F1). În același mod se introduc coordonatele punctului R2 acesta urmând a fi măsurat, iar la afișarea meniului se va selecta opțiunea Compute (F4). Programul va afișa coordonatele calculate pentru stație, utilizatorul va selecta opțiunea Set și stația va fi setată și pregătită pentru măsurători.

Măsurători

computed for the station and the user will have to select Set and the station will be setup and ready for survey.

Survey

The second option of the Programs section is Survey that will actually start the topographic survey. In the first phase the user should set a job or create a new one. This action can be done selecting F1 – Set Job and find the wanted job from the list or pressing New (F1) for creating a new job. In this case the user will choose a name for the job, will enter the name of the operator/user and if necessary some remarks about the job that he wants to do. Pressing Continue (F4) the new job will be set. Depending on what is wished to be measured the user will establish a methodology of recording.

It is important that the measured point should be taking following a well-established path in order to make easier the post-processing operation. If already exist an ortophotoplan or a georeferenced map of the site, other reference

A doua opțiune din meniul Programs este Survey, prin care se va începe măsurarea topografică. În prima fază utilizatorul va trebui să seteze un fișier de lucru sau să creeze unul nou. Această acțiune se poate realiza prin selectarea opțiunii F1-Set Job și găsirea fișierului de lucru dorit din listă sau selectarea New (F1) pentru a se crea un fișier nou de lucru. În acest caz utilizatorul va alege un nume pentru fișierul de lucru apoi va introduce numele utilizatorului iar dacă este necesar câteva note despre măsurarea pe care vrea să o realizeze. Selectând Cont (F4), noul fișier de lucru va fi setat. În funcție

194

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

point could be measured in order to verify and correct the survey. For example if the user wants to measure the corner of a digging surface the path will be starting from one corner and going round, marking each point with a PointID (C1,C2,C3 etc.). The measurement of each point will be done in the same way as the reference fixed points were measured. It will be inserted the Point ID, height of the prism and optional a different code for the point and selecting the Measure (Meas - F1) key. It is important to know that when selecting Measure key the point is stored in the job. Pressing Store key (F3) without measurement will not record anything. Also, if in the survey is not need to

de ceea ce dorește a fi măsurat utilizatorul își va stabili o metodologie de înregistrare. Este foarte important ca punctele măsurate să fie înregistrate urmărind o cale bine stabilită în scopul de a face mai ușoare operațiile de postprocesare.

Dacă există un ortofotoplan sau o hartă georeferențiată a sitului pot fi măsurate şi alte puncte de orientare, cu scopul de a verifica și a corecta cercetarea. De exemplu dacă operatorul vrea să măsoare colțurile unei suprafețe săpate, se va începe de la un punct de start și se va măsura fiecare colț mergând circular marcându-se fiecare punct cu un Point ID. Măsurarea punctelor se va face în același mod în care au fost măsurate punctele fixe. Se va introduce Point ID,

store a point and only the measurement of the point, the user can press Dist (F2) which will measure the point but will not store it and for storage will be needed to press Store (F3) key.

înălțimea prismei, opțional diverse coduri pentru punct și se va selecta Measure (Meas-F1).

Este important să se știe că prin selectarea tastei Measure, punctul va fi înregistrat în fișierul de lucru. Selectarea opțiunii Store (F3) fără măsurare nu va înregistra nimic. De asemenea dacă nu este necesară înregistrarea punctului ci doar măsurarea acestuia, utilizatorul poate selecta opțiunea Dist (F2) care va măsura punctul dar

Stakeout 195

Cristian Dima

nu îl va înregistra în fișierul de lucru, acesta putând fi totuși înregistrat în caz de nevoie prin selectarea opțiunii Store (F3).

In several cases a previous measured point has to be found in the ground. For example the points used for setting the drawing axes a campaign before and the drawing have to be completed with a new feature discovered in actual campaign. In order to place the same axes the same points have to be found. Stakeout is an easy method that can be done using the TS that requires only having the points stored in the station job files. Selecting Stakeout and starting the operation (F4) will pop-up a feature where the Point ID of has to be found. After the person with the prism goes to a near location, that location one will be measured and the TS will provide information in relation with the search point. He will direct the person with the prism to go left or right, to the back or to the front.

Stakeout

De multe ori un punct măsurat anterior trebuie regăsit pe teren. De exemplu atât punctele folosite pentru setarea axei de desen din campaniile anterioare cât și desenul trebuie completat cu un nou context descoperit în campania actuală. Pentru a așeza același ax este necesară regăsirea fostelor puncte de axă. Stakeout reprezintă o metodă ușoară care prin folosirea ST este necesară doar existența punctelor înregistrate într-un fișier de lucru al stației. Selectarea funcției Stakeout și începerea operației (F4) are ca urmare afișarea funcției prin care punctul poate fi găsit după ID-ul său. După ce persoana cu prisma merge într-un loc apropiat sau nu de punctul căutat se va măsura poziția acestuia iar stația va oferi informații despre punctul căutat și va direcționa persoana spre dreapta sau stânga în față sau în spate.

196

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

Ref. Line

Ref. Line (Linie de Referință)

Other operation which a student has to learn is the Reference Line tool. Selecting or measuring two points, the user can have a reference line that could be used to set a grid or stake out and check points referred to the line. For example, the user could measure a wall line and could check the relation of the wall with other

O altă operație pe care un student trebuie să o cunoască este opțiunea Ref. Line. Prin selectarea sau măsurarea a două puncte utilizatorul poate avea o linie de referință care poate fi folosită pentru realizarea unui grid sau la înregistrarea punctelor în legătură cu această linie.

De exemplu utilizatorul poate să măsoare linia

archaeological complex in the digging. This tool could be also used to set a grid of several units for remote sensing operation or for drawing, but also to create a grid of the excavation area, setting the limits of excavation.

unui zid și poate verifica relația acestuia cu alte complexe arheologice din săpătură. Prin acest instrument se poate realiza o rețea de pătrate drept unități folosite atât în cercetarea non-invazivă sau pentru desen cât și pentru stabilirea marginilor unei săpături.

In the Programs menu there also other tools that are more likely used in construction, architecture etc. and not so much in archaeology and we will not go in further details in this learning module.

În meniul Programs există și o altă serie de instrumente folosite mai ales în topografie, construcții, arhitectură etc. și mai puțin în topografia arheologică. Din acest motiv nu vor fi oferite mai multe detalii în acest capitol.

Other option from the Main Menu Manage menu. This menu is basically for management of the files of the TS. The first icon is for selection and to view the jobs created in that

O altă opțiune din meniul principal este opțiunea Manage. Acest meniu este folosit pentru managementul fișierelor aflate pe ST. Prima 197

Cristian Dima

icoană are rolul de a selecta și vizualiza fișiere de lucru create în programul stației. Este posibilă și listarea acestor fişiere, de a crea unul nou, de a continua în fișierul de lucru selectat anterior, sau de a șterge sau edita un fișier. Opțiunea Fix Points este folosită pentru vizualizarea coordonatelor fixe înregistrate în stație. Aceste puncte fixe sunt înregistrate într-un fișier diferit față de cel în care sunt înregistrate punctele măsurate, acestea din urmă putând fi vizualizate selectând a treia opțiune, Meas.Data. Selectând această opțiune în prima pagină, operatorul poate vizualiza fișierul de lucru în care acest punct a fost măsurat, ID-ul acestui punct, înălțimea prismei precum și data și ora la care acesta a fost măsurat. Selectând opțiunea de paginație (prima tastă neagră de sus) operatorul va vizualiza cea de-a doua pagină, cu detaliile măsurătorii punctului în relație cu stația – unghiul orizontal și vertical precum și distanța pantei și elevația sau adâncimea punctului. În pagina următoare operatorul va putea vizualiza coordonatele absolute geografice cu nord, est și elevație de la nivelul mării. În ultima pagină se pot vizualiza instrumentele de măsură și setările stației.

TS, being able to list the jobs, to create a new job, to continue with the job listed, to delete a job or to edit a job. Fix-points option is used to view the fixed points recorded by the station.

The fixed points will be stored in a different file then the one with measured points which can be viewed in the third icon Meas.Data (measured data). Selecting a measured point in the first page the operator can view the job in which the point was measured, the point ID, the height of the prism and when the point was measured with date and time. Selecting the page key (first black key in the top) the operator will see the second page where will be visible the measurement details of the point in connection with the station – the horizontal and vertical angle and the slope distance and also the height of the point. In the next page the operator will see the absolute geographic coordinates, with northing, easting and elevation from the sea level. In the last page operator can see the instruments of measurement and the settings.

198

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

A patra icoană din meniul principal este Data Transfer. Diferite tipuri de fișiere pot fi exportate sau importate din ST prin folosirea unui stick USB sau o conexiune la PC. Operatorul va avea posibilitatea să exporte toate fișierele de lucru din stație, doar punctele măsurate dintr-un fișier de lucru specific sau din toate fișierele, doar punctele fixe dintr-un fișier sau din toate fișierele sau ca ultimă opțiune punctele măsurate și punctele fixe dintr-un fișier de lucru sau din toate fișierele. Tipurile de format ale fișierelor care pot fi importate sau exportate din ST sunt Xml, Ascii (fișiere txt), DXF, GSI sau IDEX, utilizatorul având posibilitatea să stabilească și anumite specificații ale fișierelor.

Celelalte două icoane din meniul principal au legătură cu setările stației și instrumentele acesteia (Settings și Tools), mai multe informații despre aceste meniuri pot fi găsite în bibliografia indicată.

The 4-th icon in the Main Menu is reserved for Data Transfer. Different types of files can be exported or imported from or to the TS using an USB-Stick or a PC connection. The operator has the possibility to export all jobs from the TS, only measured data from a specific job or from all jobs, only fixed points from a specific job or all jobs or measured data and fix-points from a specific job or all jobs. The type formats of the files that can be exported from the TS are Xml, Ascii (.txt files), DXF, GSI or IDEX, the user being able to establish also the specification of the file. The other two icons from the Main Menu are related with Settings of the station and Tools, related information about this option could be found in references reading.

Limitation of Total Station - 2 people for the measurement - Heavy equipment and long time for setting and calibration.

- Need to change position and re-setup

Limitările ST - două persoane pentru măsurători.

199

Cristian Dima

- Echipament greu și o durată de timp lungă pentru setare și calibrare.

- Nevoia de a schimba poziția și de a reseta și recalibra stația atunci când nu există vizibilitate.

- Dificultatea georeferențierii măsurătorii fără cunoașterea unor puncte de referință.

Avantajele ST - Nivel bun de precizie (milimetric).

- O precizie mult mai bună decât GPS-ul.

- Un număr variat de aplicații pentru cercetare.

the station when there is no visibility - Difficult to geo-reference a measurement without known points.

Advantage of Total Station - Good level of accuracy (millimetre) - Better precision then GPS - Various number of application for research

200

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

GPS

Sistemul de poziționare globală (Global Positioning System GPS) reprezintă un sistem care localizează o poziție cu ajutorul sateliților, dezvoltată de Statele Unite în timpul Războiului Rece. După război, sistemul a devenit disponibil pentru public.

GPS-ul este format din trei subsisteme care se compun dintr-o constelație de 32 de sateliți, un sistem controlat de SUA și milioane de receptoare individuale folosite de utilizatori comuni. Cu un echipament numit uzual receptor GPS, se recepționează un semnal radio trimis de sateliții vizibili din zona de măsurare. GPS este în același timp un sistem GNSS- sistemul Global de Navigație prin Satelit. Alte GNSS sunt sistemele GLONASS (rusesc) si GALILEO (european).

GPS

The Global Positioning System (GPS) is a system that locates a position with the help of satellites developed by US in the time of Cold War. After the conflagration was finished the system became available to public. GPS is formed from three subsystems composed by a 32 satellite constellation, control systems of US and millions of individual receivers used by common users. With an equipment usually named GPS receiver, is received the radio signal send by visible satellites from the measurement area. The GPS is at the same time a GNSS system – Global Navigation Satellite System. Other GNSS are GLONASS (rusian) and GALILEO (european).

With the help of a GPS receiver a lots of application can be executed in archaeological field, on excavation or inside a site. The GPS receiver could be used for orientation on a map, measuring points of an archaeological surface, grid or context, creating a grid for a non-invasive survey or invasive excavation, also creating a grid for plan drawing. The GPS could be used for re-finding measured points that were previous stored (for ex. An area that was measured for a magnetometer survey needs a new survey using georadar. In this case, for accuracy it is important to use the same grids). Also this receiver could be used for recording points with geographic coordinates, distance or area measurement, altimetry profile etc.

Cu ajutorul unui receptor GPS se pot efectua o serie largă de aplicații în arheologia de teren, pe săpătură sau în interiorul unui sit. Receptorul GPS, poate fi folosit pentru orientarea pe o hartă, măsurarea punctelor unei suprafețe arheologice, ale unui grid sau context, în scopul creării unui grid pentru cercetarea non-invazivă sau pentru săpătură și de asemenea în scopul creării unui grid pentru desenul planurilor arheologice. GPS-ul poate fi folosit pentru regăsirea punctelor măsurate anterior (de ex. o zonă care a fost măsurată pentru o cercetare de magnetometrie trebuie să fie din nou măsurată folosind georadarul. În acest caz pentru preci201

Cristian Dima

zie este importantă folosirea aceluiași grid). De asemenea receptorul GPS poate fi folosit pentru măsurarea coordonatelor geografice, măsurarea distanțelor sau suprafețelor, realizarea profilelor altimetrice etc.

There are different types of GPS receivers and the main characteristic of them is the accuracy level on determine the space position and the capacity to eliminate the signal errors. This level of accuracy is strongly connected with the software associated with the GPS receiver and of course the costs of acquisition. For archaeology works it is necessary to know the level of precision of each one. One of the GPS receiver (for car of hand-held), are receivers orientated on navigation function and field orientation and the accuracy that varies from -/+ 15 m to -/+ 3 m. This kind of instrument is relatively cheap and could be used for several activities based on orientation, navigation and the delimitation of a site. A more accurate instrument that is used at Colonia Dacica Sarmizegetusa site is the GPS for geodesic works. This instrument is a GPS receiver that uses software that corrects the errors using differential GPS (DGPS) and gives a level of accuracy on centimetres and even millimetres. The cost for this kind of instrumentation is bigger of course, but it has the possibility to record and measure data in real time by sending the results using a radio connection (Bluetooth), mobile communication(GSM,GPRS) or using internet, the technology named DGPS – differential GPS or RTK – Real Time Kinematic. Supplementary correction in real time can be received from positioning systems that includes geostationary satellites but also ground fixed stations, available for free such as EGNOS or for Romania ROMPOS.

Există mai multe tipuri de receptoare GPS principala caracteristică a acestora este reprezentată de nivelul de precizie în determinarea poziției spațiale și de capacitatea de a elimina erorile. Acest nivel de precizie este strâns legat de programele asociate cu receptoarele GPS și desigur de costurile de achiziție. Pentru munca arheologică este necesară cunoașterea nivelului de precizie al fiecăruia. Unele dintre receptoarele GPS, pentru mașină sau de mână, sunt orientate pe funcții de navigație și orientare în teren iar nivelul de precizie variază de la -/+15 m la -/+3m. Acest tip de instrument este relativ ieftin și poate fi folosit pentru diverse activități care au la bază orientarea, navigarea și delimitarea unui sit. Un instrument cu o precizie mult mai mare folosit și pe situl de la Colonia Dacica Sarmizegetusa este GPS-ul folosit în lucrările de geodezie. Acest instrument este un receptor GPS care folosește un soft ce corectează erorile folosind GPS-ul diferențial (DGPS) și oferă un grad de precizie de centimetri și chiar milimetri. Costurile acestui echipament sunt mari, însă el oferă posibilitatea înregistrării și măsurării de date în timp real prin trimiterea rezultatelor folosind o conexiune radio (Bluetooth), comunicații mobile (GSM, GPRS) sau internetul, această tehnologie fiind numită DGPS (GPS-diferențial) sau RTK (Real Time 202

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

Kinematic). Corecții suplimentare în timp real pot fi obținute de la sistemele de poziționare care includ sateliți geostaționari dar și de la stațiile fixe disponibile gratuit precum EGNOS sau pentru România ROMPOS.

The instrumentation using DGPS/RTK for Sarmizegetusa is composed from a South S82V geodesic GPS receiver with one of the most updated GNSS technology that permits the reception of GPS signals but also GLONASS, SBAS and future GALILEO and COMPAS. The controller of this station is a Windows tablet with Carlson SurvPC software installed on it.

Even there are many differences between software installed on the controller the principles are basically the same and here will be presented the learning tools needed on field for students. The instrumentation is easy to use for everybody for lots of application that are needed on excavation site or for other archaeological surveys.

Instrumentația DGPS/RTK folosită pentru Sarmizegetusa se compune dintr-un receptor GPS geodezic South S82V cu cea mai nouă tehnologie GNSS care permite recepția semnalului GPS dar și a GLONASS, SBAS și a viitorului GALILEO. Carnetul de teren al acestei stații este o tabletă Windows care rulează cu programul Carlson SurvPC.

Chiar dacă există multe diferențe între softurile instalate pe carnetele de teren, principiile de bază sunt aceleași, în acest capitol fiind prezentate uneltele de lucru necesare pe

203

Cristian Dima

teren. Instrumentația este ușor de utilizat pentru toată lumea, având o serie de aplicații care sunt necesare în timpul săpăturii sau pentru cercetări arheologice non-invazive.

Setting a Job

The Carlson SurvPC software has a friendly interface easy and accessible. When the user starts the program, from the beginning he has to select new/existing job or continue the last job. Selecting New/Existing Job the operator can name the new job as he wants in a file .crd, after selecting the folder where he wants to save the job. Selecting the green button the job is set and the user have to do the settings of his

Setarea unui fișier de lucru

Programul Carlson SurvPC vine cu o interfață prietenoasă, ușoară și accesibilă. Când utilizatorul pornește aplicația de la început el trebuie sa selecteze un fișier de lucru existent, să creeze un nou fișier sau să continue ultimul.

204

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

Selectând New/Existing Job, operatorul poate denumi noul fișier de tip .crd după selectarea directorului unde vrea să salveze operaţiunea.

Selectând butonul verde fișierul de lucru este setat și utilizatorul va trebui să opereze setările pentru noul fișier, în special în legătură cu unitățile pentru distanță, unitățile pentru unghi dar şi sistemul de proiecție după care să apese din nou butonul verde.

Meniul principal de sus se compune din mai multe unelte –File, Equip, Survey, CoGo și Road. Meniul File oferă operatorului posibilitatea să selecteze fișierul de lucru sau să schimbe setările acesteia, să vadă punctele înregistrate în fișier cu coordonatele absolute să schimbe și să seteze Raw Data, să adauge o listă de coduri fișierelor, să transfere datele, să importe sau să exporte fișiere create cu acest program, să scrie o notă și în final butonul de Exit.

new job, mainly related with the units for distance Metric or Feet, units for angles Degrees or Gons but also the projection system and again select the green button.

The upper Main Menu is composed by several tools – File, Equip, Survey, CoGo and Road. The File Menu gives to the operator the possibility to select the job or to change settings for the job, to see the points stored in the job with the absolute coordinates, to change and set Raw Data, to add a code list to the job, transfer data, import and export files created with the software, write a note and finaly the Exit button.

205

Cristian Dima

From the Equip the user can set at with type of device the software will connect, in our case GPS Rover and can do different settings or add peripherals. In GPS Rover can by chose the type of receiver used by the operator, in our case South S82V, methods of communication (Internet), antenna etc.

Din Meniul Equip, utilizatorul poate selecta tipul de instrument la care se va conecta carnetul de teren GPS Rover putând realiza diverse setări sau adăuga şi echipamente periferice. În Meniul GPS Rover se poate alege tipul de receptor folosit de operator, în cazul nostru South S82V, metodele de comunicație (internet), antena etc.

The most important for the archaeology part is the Survey menu. First option is to store points and the activity will be done very easy, placing the instrument on the point that the user want to measure and selecting S. The point will be stored and will be showed on the screen.

The tolerances for an accurate measurement will be done automatically from the settings of the GPS rover using Differential GPS. From the factory settings the software has set for horizontal measurement 0.030 m tolerance, and for Vertical measurement 0.060 m tolerance.

Cel mai important pentru partea de arheologie este meniul Survey. Prima opțiune a acestuia este înregistrarea de puncte ceea ce se realizează foarte ușor prin așezarea GPS în punctul pe care utilizatorul vrea să îl măsoare și selectarea butonului S. Punctul va fi înregistrat și va fi afișat pe ecran. Toleranța pentru precizia măsurării va fi realizată automat din setările GPS Rover folosind GPS Diferențial.

Din setările de fabrică, programul are setate toleranța pentru măsurări orizontale de 0,030 m iar pentru măsurările verticale 0,060 m.

206

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

Următoarele instrumente disponibile în meniul Survey sunt Stake Points care reprezintă o funcție similară cu instrumentul Stakeout al ST. Posibilitatea de a avea date în timp real face această operație mai ușor de utilizat. Operatorul va selecta din fișierul de lucru ID-ul punctului pe care vrea să îl urmărească sau să introducă coordonatele acestuia manual. După selectarea

The next tool available in the Survey Menu is Stake Points, which is a function similar with the Stakeout tool from the Total Station. The possibility of having real time data makes this operation easier on a GPS Rover than the TS. The operator will select from the job the Point ID of the point he want to stake, or introduce the coordinates of the point man-

207

Cristian Dima

butonului verde programul va afișa poziția operatorului și o linie directoare către punctul urmărit. Direcția va fi dată urmărind coordonatele cardinale sau unghiurile în funcție de cum este setată opțiunea. Utilizatorul va ști ce distanță va avea de deplasat spre Sud sau Nord, Est sau Vest. Când operatorul se va apropia de punctul căutat pe ecran se va afișa o țintă rotundă.

ually. After selecting green button, the software will give an image of the operator position and a line to the staked point. Also direction will be given following cardinal coordinates or angles, depending how the stake is set. Then the user will know what distance has to go to South or North, or what distance he has to go to East or West. When the operator will be near the point on the screen the user will see a round target.

O altă opțiune importantă pentru arheologie este Stake Line/Arc care este un instrument similar cu Reference Line/Arc al ST. Cu ajutorul acestui instrument operatorul poate să definească o linie formată din două puncte și să creeze un grid sau să se referențieze la această linie. Avantajele unei imagini în timp real a suprafeței cercetate va face această muncă mai rapidă și mai ușoară. În Meniurile CoGo și Road pot fi folosite şi alte instrumente pentru diverse calcule și transformări.

Other option important for archaeology is Stake Line/Arc which is the same tool as Reference Line/Arc from the TS. With the help of this tool the operator could establish a line formed from two points and to create grids or reference to the line. The advantage of having real time imagines but also coordinates and distances will make this job faster and easier. In CoGo and Road menu other important tools can be used for different calculation or transformations.

208

Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren

Limitation of GPS Rovers - Level of accuracy depending on acquisition cost - Low cost GPS cannot be used for systematic research - Level of accuracy in forest areas, bad GSM signal areas, crowded building areas etc.

Advantage of GPS Rovers - One single operator - Real time measurement - Speed in measurement - The possibility to see and correct the measurement

Limitările receptoarelor GPS - nivel de precizie în funcție de costurile de achiziție.

- receptoarele ieftine nu pot fi folosite în cercetarea sistematică.

- nivel de acuratețe slab sau absent în zonele împădurite, zone cu semnal GSM slab, zone cu clădiri sau aglomerate.

Avantajele receptoarelor GPS - un singur operator.

- măsurare în timp real.

- viteza măsurării.

- posibilitatea de a vedea și corecta măsurătorile.

209

V.2. Photogrametry

V.2. Fotogrametria

CRISTIAN DIMA

CRISTIAN DIMA

Photogrammetry is related with the recording, measurement and photographic tridimensional representation of a complex, building, landscape etc. In archaeology photogrammetry can be applied in the excavation site with the purpose of recording data, for each phase of the digging process if possible in order to create ortophotoplans that can be correlated with GIS archive. Photogrammetric acquisition of the landscape or the archaeological objective has a large utility nowadays not only for superior armament of acquisition and post-processing the data but also by the possibility given by the method of reconstruction 3d models of the objective, for example a layer that was removed in the archaeological excavation can be easily reconstructed using this method. For Sarmizegetusa, with the help of our colleagues from Institute of Applied Technologies to Cultural Heritage from Rome was tested a methodology of collecting data developed by Emanuel Demetrescu (Extended Matrix – Demetrescu 2017).

Preparatory work for the photogrammetric work is the creation of a topographic

Fotogrametria reprezintă o tehnică de înregistrare, măsurare și reprezentare tridiminesională a unui complex, a unei clădiri, a unui peisaj etc. În arheologie fotogrametria poate fi aplicată în timpul săpăturii arheologice pentru înregistrarea de date, fiecare fază din procesul de săpare fiind documentată prin crearea unor ortofotoplanuri care pot fi corelate cu baza de date GIS. Achiziția fotogrametrică a peisajului sau a obiectivelor arheologice are o largă utilitate astăzi nu doar pentru metoda de colectare și post-procesare a datelor dar și pentru posibilitățile oferite de metodă de a realiza modele 3D ale obiectivului. De exemplu, un strat documentat și îndepărtat arheologic poate oricând să fie reconstruit folosind această metodă. Pentru Sarmizegetusa, cu ajutorul colegilor de la Institutul pentru Tehnologii Aplicate Bunurilor Culturale din Roma am testat o nouă metodologie de colectare a datelor dezvoltată de Emanuel Demetrescu (Extended Matrix – Demetrescu 2017).

Munca de pregătire pentru fotogrametrie constă în crearea și dezvoltarea unei rețele 210

Photogrametrty / Fotogrametrie

network including a series of survey nails and photogrammetric targets distributed evenly on the structures and gathered with a laser Leica total station and GPS Rover creating an absolute coordinate system. A good photogrammetry model is based on two types of photographic acquisition: a terrestrial one, recommended to do with a DSLR camera, with the aim of obtaining high resolution models and the aerial survey of the site intended to collect data both for territorial scale (UAV Phantom 2) and high resolution architectonic scale (S-1000 UAV).

topografice pentru o referențiere geospațială a zonei de lucru, ce include plasarea unor puncte de control și a unor ținte fotogrametrice distribuite egal în obiectivul studiat și măsurate cu o stație totală Leica și un receptor GPS în scopul creării unui sistem de coordonate absolute. Un bun model fotogrametric se bazează pe două tipuri de achiziție fotogrametrică: achiziție fotografică terestră, recomandat să fie realizat cu o cameră DSLR, cu scopul de a obține modele 3D de mare rezoluție, iar cel de-al doilea tip este studiul și cercetarea aeriană a sitului cu scopul de a colecta informații ale teritoriului la scară (prin folosirea unui aparat de zbor de tip Dronă Phantom 2 sau Walkerra) la care poate fi adăugat dacă este posibil și o rezoluție arhitecturală la scară de mare rezoluție (prin folosirea unui aparat de zbor S-1000 UAV).

The photographic sampling is an essential feature and the quality of the post-processed 3D models depends mainly on the photo shooting campaign as well as on the accuracy of the topographic survey. The photos have to be taken at regular intervals, from different angles and with an overlap between pairs of pictures always higher than 70% in order to sample the most of the affected area. The acquisitions have to be performed in the best possible light condition according to season e.g. during diffuse light conditions (cloudy day), or in the absence of cast shadows, then concentrating the acquisition in the central hours of day. In the cases where is encountered exposure or white balance issues the use of photographic RAW formats allows a post-processing work for adjustment through the open source software Darktable: this solution can make possible a homogeneous result and good quality for texture building and parameterization of 3D models.

Prelevarea probelor fotografice pe teren reprezintă o caracteristică esențială a calității modelelor 3D post-procesate și care depinde atât de activitatea de fotogrametrie cât și de acuratețea documentației topografice. Fotografiile trebuie realizate la un interval regulat, din diverse unghiuri cu o suprapunere între perechile de fotografii întotdeauna mai mare de 70% cu scopul de a preleva cât mai mult din zona cercetată. Prelevarea fotografiilor se va face în cele mai bune condiții de lumină, în funcție de sezon și anume în condiții de lumină difuză (timp noros) sau în absența umbrelor, achiziția concentrându-se în orele centrale ale zilei. În cazul în care expunerea sau white balance reprezintă o problemă se poate interveni în faza de post-pro211

Cristian Dima

cesare pe formatul RAW (semi-automat) unde se pot realiza anumite ajustări folosind un software de tip open-source (Darktable), această soluție făcând posibil un rezultat omogen și de bună calitate pentru construirea texturilor de calitate a modelelor 3D.

The aerial survey could be carried with a quadcopter and a GoPro camera, or for example in the case of Sarmizegetusa were used to two systems, a quadcopter Dji Phantom 2 with GoPro Hero4 and an octocopter assembled on top of a Dji S-1000 framework equipped with a Canon 6D on an universal gimbal (brushless. com). If there is the possibility that the drone is equipped with remotely controlled gimbal, it will have the possibility to take photos at different angles (from 90 to 45 degree) allowing the archaeological contexts to be easily surveyed.

The entire dataset of images has to be divided by smaller groups corresponding to individual monuments or context with the purpose of making the post-processing work easier. In post-processing work the photos will be imported within the Agisoft PhotoScan or SFVi-

Campania de fotografii aeriene poate fi realizată prin folosirea unei drone și a unei camere de tip GoPro, sau spre exemplu la Sarmizegetusa au fost folosite două sisteme tehnologice, o dronă cu patru elice de tip quadcopter Dji Phantom 2 dotată cu o cameră fotografică GoPro Hero4 și o dronă cu opt elice de tip octocopter Dji S-1000, realizată în laboratorul ITABC echipată cu o cameră DSLR Canon 6D pe un Gimbal universal (brushless. com). Dacă este posibil aparatul de zbor poate

Fig.1. Photo alignment in Agisoft / Alinierea fotografiilor în Agisoft

212

Photogrametrty / Fotogrametrie

Fig. 2. Building Dense Point Cloud / Construirea Norului de Puncte Dese fi echipat cu un Gimbal teleghidat, care permite realizarea fotografiilor la diferite unghiuri (de la 90 până la 45 de grade) permițând ca înregistrarea contextelor arheologice și studierea lor să fie ușor de realizat. Întregul set de date și de imagini trebuiesc împărțite în grupuri ce corespund cu numele individual al monumentelor studiate. În cadrul post-procesării fotografiile vor fi importate în programul Agisoft PhotoScan sau SFVisual, ultimul fiind un program opensource (Fig. 1). Acestea sunt softuri performante de potrivire a imaginilor, pentru alinierea fotografiilor în funcție de pixeli repetitivi și de creare a unui model fotogrametric. În scopul de a oferi o aliniere georeferențiată, țintele plasate pe teren vor fi folosite drept puncte de control.

Odată realizat acest proces și obținută alinierea și după ce au fost eliminate erorile reziduale,

sual, the last one being open-source, both being are image matching software which perform the alignment of the pictures and create the photogram-metric model (Fig. 1). In order to provide a geo-referenced alignment, targets will be used as control points. Once obtained the alignment and checked the residual error, dense clouds and then the triangulated polygon mesh have to be calculated (Fig. 2). The dense cloud will be treated with special software (Geomagic and CloudCompare) in order to correct small errors due to matching problems or sub-samples (duplicate vertices, uneven density, etc ..).

The mesh reconstruction can be performed at the highest level of detail and subsequently could be reshaped (closing holes, elimination of non-manifold edges, etc.). The polygon mesh finally can be optimized with the use of spe213

Cristian Dima

se va calcula și dezvolta ”norul de puncte dese” (dense point cloud) și poligoanele triangulate ale imaginii (mesh) (Fig. 2). Norul de puncte dense va fi mai apoi procesat cu alte două softuri speciale (Geomagic și Cloud Compare) cu scopul de a corecta micile erori datorate unor probleme de potrivire a pixelilor sau sub-eșantioane (noduri duplicate, densitate inegală etc.).

Reconstruirea modelului poate fi realizată la nivel mare de detaliu și sub-secvențial remodelat (umplerea spațiilor goale, eliminarea marginilor non-multiple etc.). Modelul poligonal va fi în sfârșit optimizat prin utilizarea unor filtre speciale care reduc numărul de poligoane, păstrând totodată nivelul maxim de detaliu, mai ales în unele părți cu o geometrie mai complexă și detalii arhitecturale importante.

cial filters which allow reducing the number of polygons retaining the level of detail of the parts with more complex geometry and architectural details.

Additional optimizations of the model could be performed on the textured model in Blender 3D software, where it is possible to fix several texture issues (Fig. 3).

In case of Sarmizegetusa project the result was an extensive 3D model able to be used to make derivative archaeological and architectural documentation (orthorectified photos, color corrected images, plans and sections) and to make 3D content for the virtual representation and simulation of the ancient landscape (Fig. 4).

Optimizări suplimentare ale modelului texturat se pot face și cu software-ul Blender 3D, acolo unde este posibil să se lucreze pe mai multe aspecte ce privesc textura modelului (Fig. 3).

Fig. 3. From Mesh to Mesh with texture / De la model Mesh la Texturare 214

Photogrametrty / Fotogrametrie

În cazul proiectului Sarmizegetusa rezultatul a fost un model 3D extins ce poate fi folosit pentru a realiza o documentație arheologică și arhitecturală (fotografii ortorectificate, imagini cu corecții de color, planuri și secțiuni) dar și pentru a face un conținut 3D pentru reprezentări virtuale și simulări ale peisajului din antichitate (Fig. 4).

Fig. 4. Sp4 Surface 3D Model - CDS 2017 - Suprafața Sp4 - Modelul 3D - CDS 2017

215

V.3. GIS post-procesing data

V.3. Post-procesarea de date în GIS

Cristian Dima Cristian dima

Loading survey data in Software application

Încărcarea datelor topografice în aplicații software

Loading and processing data from topographic survey can be realised inside a series of software application and GIS database software. In archaeology, the topographic data are processed in GIS database; along with other sets of elements (drawings, maps, plans etc.) most common GIS software are ArcGIS, QGis or Global Mapper. The Topographic Survey is important also for georeferencing the above mention sets of elements.

Încărcarea și procesarea datelor obținute din măsurătorile topografice se poate realiza folosind mai multe programe și baze de date GIS. În arheologie, datele topografice sunt prelucrate în baze de date GIS împreună cu alte seturi de elemente (desene, hărți, planuri etc.), cele mai utilizate fiind ArcGis, QGis sau Global Mapper.

Măsurătorile topografice sunt de asemenea importante pentru posibilitatea georeferențierii unor elemente ca cele de mai sus.

GIS în arheologie

GIS in Archaeology

In archaeological studies, the term of GIS appeared frequently since the `80s, even if already in the `70s scientific studies, computer applications, statistic and cartographic applications, related with GIS technologies, had been conducted in the archaeological field.

În studiile de arheologie, termenul de GIS (Geographical Information System) apare frecvent începând din anii ’80 chiar dacă din anii ’70 studiile științifice au folosit aplicațiile computerizate, aplicațiile statistice și cartografice în domeniul arheologiei care sunt în legătură cu tehnologiile GIS.

There is no perfect or accepted definition for GIS, neither for its appliances or for its structure, but it often involves computerized

Nu există o definiție perfectă și acceptată în general nici pentru GIS, nici pentru apli216

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

hardware and software in which digital spatial data can be collected using GPS units, stored and managed in a geo-database, and processed, analyzed, and visualized using software with automated statistical formulas. GIS is more likely a concept that contains a set of subsystems divided in data sets, software and algorithms, analyses and results. In archaeology, it is generally accepted that geographic information systems are simply spatially referenced databases—points or areas on a map having a direct link to a particular record in a database. One of the things that makes the GIS application ideal for managing archaeological data is the capacity of managing multi-layer and multi-scale georeferenced geographic data. Briefly, GIS represents any informatics software or system specialised in managing and analysing of data organised in a database. The layers can include such features as contours, hydrology, roads, soil types, vegetation types, archaeological sites. One of the most important features of a GIS is the ability to construct new data layers from those already associated with maps. Additional data type could include drawing on field, aerial photograph, remote-sensing surveys etc. Mainly GIS includes any type of information with or added spatial component: maps or scanned plans (drawings, situation plans, topographic plans etc), topographic or geophysics surveys realised with different type of instruments: Total Station, GPS rover, Magnetometer, Geo-radar etc.

cațiile sau structura sa, dar aceasta implică de obicei capacitățile hardware și software în care datele spațiale digitale pot fi colectate cu ajutorul receptoarelor GPS, înregistrate și gestionate într-o bază de date geografică, apoi procesate, analizate și vizualizate folosind programe cu formule statistice automate. GIS este mai degrabă un concept ce conține la rândul său un set de subsisteme împărțite în seturi de date, software și algoritmi, analize și rezultate.

În arheologie, este general acceptat faptul că sistemul informațional geografic GIS, reprezintă simple baze de date referențiate spațial – puncte și zone plasate pe o hartă cu o legătură directă pentru o înregistrare particulară într-o bază de date. Pe scurt, GIS reprezintă orice sistem sau software informatic specializat în gestionarea și analiza datelor organizate într-o bază de date. Unul dintre lucrurile care face ca GIS să fie o aplicație ideală pentru gestionarea datelor arheologice, este capacitatea acestuia de a organiza datele pe multistraturi și de a așeza datele geografice georeferențiate la diferite scări. Straturile pot include caracteristici precum contururi, rețele hidrografice, drumuri, tipuri de sol, de vegetație, situri arheologice. Una dintre trăsăturile cele mai importante ale GIS este capacitatea de a construi straturi noi folosind informații deja asociate cu hărți. Tipurile de date adiționale pot include desene arheologice de pe teren, fotografii aeriene și rezultatele cercetărilor non-invazive. În principal, GIS include orice tip de informație cu componentă spațială inițială sau adăugată: hărți sau planuri scanate

When constructing a GIS database for research, it is important to build a model of the 217

Cristian dima

kinds of data that are expected to be of importance to the analysis (Fig. 1). This kind of model should have for the first step the Data Acquisition or Collecting Data that could be developed after a certain matrix or methodology. This kind of data could be acquired on the field (topographic survey, remote-sensing survey, drawings, aerial photography or photogrammetry etc.) or collected from online internet sources (DEM, LIDAR, Ortophotoplans, Topographic plans etc.). The second step in creating a GIS model is to develop and organise a Data Base in an informatics system as a GIS Data Base Software (ArcGis, QGis) and to create and develop new data layers using digitising tools for drawings, maps etc. Further, depending on the research direction follow analyses of the data sets that could comprise spatial analyses and statistics, geostatistical analyses, network analyse etc.). In the third step follows the archaeological interpretation of the results from the analyses and in the final step the dissemination and presentation of the results and interpretation that can comprise visualisation of statistics, maps, scientific reports or paper, 3D models etc.

(desene, planuri de situații, planuri topografice etc.), măsurători topografice sau geofizice realizate cu diferite tipuri de instrumente: ST, receptor GPS, Magnetometru, Geo-radar etc.

Când se va realiza o bază de date GIS pentru cercetare, este important să se construiască un model al tipurilor de date care sunt importante pentru analiză (Fig. 1). Acest tip de model ar trebui să aibă ca prin pas, achiziționarea și colectarea de date care pot fi dezvoltate urmărind o anumită metodologie. Acest tip de date poate fi obținut pe teren prin măsurători topografice, măsurători non-invazive, desene, fotografii aeriene sau fotogrametrie etc. sau colectând sursele online (DEM, LIDAR, Ortophotoplans, planuri topografice etc.). Al doilea pas pentru crearea unui model GIS este dezvoltarea și organizarea bazei de date în sisteme informatice precum aplicațiile baze de date GIS (ArcGIS, QGis) precum și crearea și dezvoltarea de noi date folosind instrumentele de digitizare pentru desene, hărți etc. Mai departe, în funcție de direcția de cercetare, urmează analiza seturilor de date care poate fi compusă din analize spațiale și statistici, analize geostatistice și analize de rețele. În cel de al treilea pas, urmează interpretarea arheologică a rezultatelor din analize și ca un ultim pas, diseminarea și prezentarea rezultatelor și a interpretărilor care cuprind vizualizarea statisticilor, a hărților, realizarea articolelor sau rapoartelor științifice, realizarea de modele 3D, de expoziții virtuale etc.

218

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date ĂŽn GIS

Fig. 1 Building a GIS database model / Crearea unui model de bază de date GIS

219

Cristian dima

QGIS in Archaeology

QGIS în arheologie

QGis software, due to its free availability, is one of the most used software also in Sarmizegetusa. Basically, this application has similar features as ArcGis, being able to create layers, georeference a map or an image, to make geographic analysis, drawings, add labels etc. A training manual can be found on the developer’s website, many other plugins being developed constantly.

Aplicația QGis, datorită faptului că este disponibilă în mod gratuit, este una dintre cele mai utilizate baze de date GIS, ea fiind folosită și la Sarmizegetusa. Programul are o serie de elemente și funcții asemănătoare în mare cu cea ce oferă ArcGis. În program, utilizatorul are posibilitatea să creeze layere, să georeferențieze hărți sau imagini, să creeze desene, să realizeze analize spațiale sau geografice etc. Un manual al utilizatorului se găsește pe website-ul dezvoltatorilor, multe alte plug-inuri fiind în timp dezvoltate pentru diverse necesități.

Depending on format the user downloaded data from Total Station or GPS, there are several ways to load survey data inside the software. Must common types of files that are downloaded from this instruments are *.txt , *.cvs, *.dxf , *.dwg . Except *.dwg files, which must be transformed in *.dxf inside other programs, all the other files are compatible with QGis. There are differences between the formats of *.txt or *.cvs files that can be downloaded from Total Station and from DGPS, depending on the settings from the tool software, all of this differences being able to be loaded in the Qgis application with small adjustments.

În funcție de formatul pe care operatorul a descărcat datele din ST sau GPS, există mai multe posibilități de a încărca datele măsurate în program. Cele mai comune tipuri de fișiere care sunt descărcate din aceste instrumente sunt *.txt, *.cvs, *.dxf, *.dwg. Exceptând fișierele *.dvg care trebuie transformate în *.dxf, în cadrul altor programe, toate celelalte tipuri de fișiere sunt compatibile cu QGis. De asemenea, există diverse formate ale fișierelor *.txt sau *.cvs care sunt descărcate de pe ST sau GPS în funcție de setările din programul instrumentului, toate aceste diferențe putând fi încărcare în aplicația QGis cu mici ajustări.

For example a *.txt file from Total Station could have for a point the coordinates looking something like A,327327.4620,44840 0.7390,503.6540,,,,,,,,, the delimitation being a comma that shows the point description (A),

De exemplu, un fișier .txt din ST poate avea coordonatele pentru un punct de for-

220

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

Easting (327327.4620), Northing (448400.7390) and elevation from the sea level (503.6540). The format from GPS of a *.txt file could look like 1 448400.7390 327327.4620 503.6540 A, where the TAB is the separator and 1 is Point ID, Northing is the first coordinate (448400.7390) , Easting the second (327327.4620), Elevation (503.6540) and Description (A) (Fig. 2).

ma A,327327.4620,448400.7390,503.6540,,, ,,,,,, delimitările fiind reprezentate prin virgulă și reprezintă descrierea punctului A, Est (327327.4620), Nord (448400.7390) și elevația de la nivelul mării (503, 6540). Un format al unui fișier .txt descărcat din receptorul GPS poate arăta însă ca 1 448400.7390 327327.4620 503.6540 A, unde TAB este separatorul și 1 reprezintă ID-ul punctului, Nordul este prima coordonată (448400, 7390), Estul este cea de a doua (32327, 4620), elevația (503, 6540) și descrierea (A) (Fig. 2).

Prima fază în încărcarea datelor în aplicația QGIS, este stabilirea capetelor de tabel, deoarece nici GPS nici ST nu le face. În funcție de fișier, coordonatele punctelor pot fi separate cu virgulă, TAB, SPACE, astfel capetele de tabel trebuie să fie introduse urmărind regula fișierului. Dacă tabelul va avea coordonatele punctelor separate cu virgulă, atunci capetele de tabel trebuie separate și ele cu virgulă (Descriere, Est,

The first phase of the loading survey data into QGis Application is to set which are the heads of the table, because neither GPS nor Total Station will do that. Depending on the file, the coordinates of the point could be with comma, TAB, Space so there is need to insert the heads of the table according to that. If the table will have point coordinates separated with comma then the heads of the table should be separated with comma (Description, East, North, Z), but if the coordinates will be separat-

Fig. 2. Different types of coordinate files / Diverse tipuri de fișiere de coordonate

221

Cristian dima

ed with TAB then the heads of the table will be separated with TAB (ID North East Z Description).

Nord, Z), dar dacă coordonatele sunt separate cu TAB atunci şi capetele de tabel trebuie separate cu TAB (ID Nord Est Z Descriere).

Fig. 3. Loading survey data in Qgis / Încărcarea datelor topografice în QGis 222

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

Next step is to add a Delimited Text Layer from the Main Menu: Layer ->AddLayer -> Add Delimited Text Layer and to browse the surveyed file (Fig. 3).

On the opened window, there are possibilities to name the layer and set the delimiters from the file (Comma, TAB, Space) (Fig. 4). If the coordinates of the points are separated with comma then the user could choose the CVS format, but if there are other delimiters, then the user will choose Custom Delimiters and select which is appropriate. Make sure that X Field is East and Y Field is North. Representation of the

Următorul pas este adăugarea din meniul principal a unui strat de tip Delimited Text Layer: Layer -> Add Layer -> Add Delimited Text Layer și căutarea fișierului dorit (Fig. 3).

În fereastra nou deschisă, există posibilitatea de a denumi noul strat creat, setarea delimitatoarelor în funcție de fișier (virgulă, TAB, Space) (Fig. 4). Dacă coordonatele punctelor din fișier sunt separate cu virgulă, utilizatorul poate alege formatul .cvs, dar dacă sunt folosiți alți delimitatori, atunci utilizatorul va selecta Custom Delimiters și va selecta ceea ce se potrivește. Utilizatorul trebuie să se asigure că coordonata Est este în câmpul X iar coordona-

Fig. 4. Settings of the coordinates file/ Setările fișierului de coordonate ta Nord în câmpul Y. Reprezentarea punctelor geografice este făcută urmărind axele X și Y, unde axa X este orizontală (orientare Est-vest) iar axa Y este verticală (orientare Nord-sud).

geographic points it is made following x and y axes, where x axis is horizontal (oriented EastWest), while y axis is vertical (oriented NorthSouth) 223

Cristian dima

The layer will be set and the coordinate points will appear in the work field. The layer panel will usually be on the left side of the screen and could be accessed and placed from the Main Menu -> View -> Panels -> Layer Panel. The name of the added layer will appear in

Astfel, fișierul va fi setat iar punctele vor fi afișate în spațiul de lucru. Panoul straturilor se regăsește de obicei în partea stângă a ecranului și poate fi accesat și plasat din meniul principal Main Menu -> View -> Panels -> Layer Pane.

Numele stratului adăugat va apărea în panoul

Fig. 5. Layer Proprieties Settings / Setările proprietățiilor stratului the layer panel and with double click or right click, the user can see and modify the proprieties of the layer (name, style, labels etc.) (Fig. 5).

straturilor și prin dublu click sau click dreapta, utilizatorul poate vedea sau modifica proprietățile stratului (nume, stil, etichete etc.) (Fig. 5).

Drawing Sections and Plans using Survey Data.

Desenarea profilelor și a planurilor folosind datele măsurate.

Drawing Sections and Plans on field is mostly time consuming, while large plans usually requires at least 3 people to draw and measure points. Much time is lost with setting the

Desenul secțiunilor și a planurilor pe teren sunt de obicei consumatoare de timp iar pentru planuri mari, de obicei este nevoie de cel puțin trei persoane pentru a desena și măsura

224

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

grids and taking correct points for drawing. Of course, drawing on field is more informative because of the quantity of the information visible on the site and the interpretation that an archaeologist may give to the drawing. In some cases, especially on rescue archaeological excavations, where there is insufficient manpower and time to do a drawing of archaeological plans or sections, the drawing of the contour of archaeological complexes using topographic survey points can be a solution for collecting more accurate data than a simple picture. In some cases, when there is enough time for topographic survey and drawing, the data set can be used in parallel for corrections, the advantage of collecting data using topographic instrumentation for the contour of the archaeological contexts and complexes being important as the data collected will be recorded digitally, with tridimensional coordinates, easy to georeference the context. The results of photogrammetric applications add to this. QGis offers some plugins (Digitising Tools, beePen, Freehand editing) to do digitised drawing of sections or plans using the survey data on field, and making a drawing in a file layer shape.

The accuracy level of the drawing using Survey Data depends on the time invested in the data collection on field, a larger number of point clouds providing a more accurate drawing (Fig. 6). Also, it will be important that processing this data is done by the same person or at least using a photography of the context. The processing of drawing and digitised survey data in Qgis will be done in a Shapefile layer, which is a vector type recognised by most GIS applications. In

puncte. Mult timp de pierde de asemenea cu fixarea axelor și cu înregistrarea corectă a punctelor. Desigur, desenul pe teren este mai informativ datorită cantității de informații care sunt vizibile pe sit, precum și datorită interpretării arheologului. În multe cazuri, în special pe săpăturile arheologice de salvare și preventive, unde nu sunt suficienți oameni și timp pentru realizarea desenului arheologic al planurilor și al secțiunilor, desenul conturilor complexelor arheologice prin folosirea măsurătorilor topografice poate reprezenta o soluție pentru înregistrarea datelor mult mai precisă decât simpla fotografiere. Atunci când există timp suficient pentru măsurători topografice și pentru desen, seturile de date pot fi folosite în paralel pentru a face anumite corecturi. Avantajul colectării datelor folosind instrumentația topografică pentru conturul contextelor și al complexelor arheologice este importantă deoarece, datele vor fi înregistrate în mediul digital cu coordonate tridimensionale uşurând astfel georeferențierea contextului. Adițional la acestea, pot fi adăugate rezultate aplicațiilor fotogrametrice.

QGis oferă câteva aplicații extra (plugins) precum Digitising Tools, BeePan, Freehand editing pentru digitizarea desenelor, secțiunilor și planurilor folosind datele măsurate pe teren și crearea unui desen digital într-un strat de tip Shape File. Nivelul de precizie al desenului cu ajutorul datelor măsurate depinde de timpul învestit în colectarea datelor pe teren; un număr mai mare de nor de puncte va avea ca efect un desen mai precis (Fig. 6). Totodată, este foarte important ca procesarea datelor să fie făcută de 225

Cristian dima

fact, Shapefile is a vector type which comprise a set of files (*.shp – with the geometry of the layer defined by points with coordinates; *.dbf – database of attributes; *.shx – the index file of the database; *.prj which is connected with the projection system of the layer). Vector type data are graphic elements that could be zoomed to infinite and may be represented by points, lines or polygons (closed lines). Their main characteristic is that those are permanently defined by a set of geographical coordinates and have a clear position in space. A point is characterised by a unique pair of coordinates and eventually an elevation, a line contains infinity of points but it is defined by point coordinates and it has a length while a polygon is a closed line and it has an area and a perimeter.

aceeași persoană, sau să existe cel puțin o fotografie a contextului. Procesul de desenare și digitalizare a datelor măsurate se va realiza într-un strat de tip Shape File care este de tip vector recunoscut de majoritatea aplicațiilor GIS. De fapt Shape File este un vector care cuprinde un set de fișiere (*.shp – cu geometria stratului definită din puncte cu coordonate; *.dbf – baza de date cu atribute; *.shx – fișierul de indexare în baza de date; *.prj – care este în legătură cu sistemul de proiecție al stratului). Datele de tip vector sunt elemente grafice care pot fi mărite la infinit și pot fi reprezentate prin puncte, linii sau poligoane (linii închise). Principala lor caracteristică este acea că acestea sunt permanent definite printr-un set de coordonate geografice și au o poziție clară în spațiu. Un punct este caracterizat printr-o pereche unică de coordonate

Fig. 6. QGis image of the point clouds used for drawing hypocaust system from Sarmizegetusa / Imagine din QGis a norului de puncte folosit pentru desenarea sistemului de hypocaust de la Sarmizegetusa 226

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

Example:

și eventual o elevație, în timp ce o linie conține o infinitate de puncte dar este definită prin coordonatele punctelor și are o lungime, în timp ce un poligon reprezintă o linie închisă și are o suprafață și un perimetru.

After loading the Delimited Text Layer with survey data collected on field in a work file designated especially for drawing by using survey data, the user will create a new Shapefile layer from the Main Menu -> Layer -> Create Layer -> New Shapefile Layer, or using the shortcut Ctrl+Shift+N. On the opened window the user will choose the type of the shape file (Point, Line, Polygon), which in this case will be Polygon, the projection system which for Romania is Stereo70 and if needed, fields for each polygon, for instance the name of the archaeological complex. In this layer properties the style, labels, colours etc. may be set. If there are needed more structures to be drawn, it is also possible to create more layers. To start drawing, the user should be on the layer and choose toggle editing button from the menu. In this way the user can choose different types of editing tools and start connecting points from the survey.

An easier method of drawing, if possible, is to take aerial photos of the plan with the help of a drone, to create a georeferenced ortophotoplan using photogrametry and place it in QGis, in a raster type file and draw after it using a graphic table and freehand plugin. The same technique could be applied for georeferenced drawings to do digitised drawing (Fig. 7).

Exemplu:

După încărcarea fișierului .txt (delimited text layer), ce conține datele colectate pe teren într-un fișier de lucru special creat pentru desen , utilizatorul va crea un nou strat de tip Shape File din meniul principal Main Menu -> Layer -> Create Layer -> New Shapefile Layer sau va folosi scurtătura CTRL +SHIFT+N. În fereastra nou deschisă, utilizatorul va alege tipul de fișier (Punct, Linie, Poligon), în cazul nostru va fi Poligon, sistemul de proiecție care pentru România este Stereo70 și dacă este necesar, câmpuri pentru denumirea fiecărui poligon, de exemplu numele unui complex arheologic. În proprietățile acestui strat, pot fi setate stilurile stratului, etichetele şi culorile. Dacă sunt mai multe structuri care vor fi desenate, există posibilitatea realizării mai multor straturi.

Pentru a începe desenarea, utilizatorul trebuie să selecteze stratul în care vrea să deseneze și să apese pe butonul toggle editing din meniul de mai sus. În acest mod, utilizatorul poate să aleagă diferite instrumente de editare și poate să înceapă să conecteze punctele din măsurători.

O metodă mai ușoară de desen, acolo unde este posibil, este fotografia aeriană a planului, cu ajutorul unei drone, crearea unui ortofotoplan georeferențiat folosind fotogrametria, plasarea

227

Cristian dima

Archaeological drawing of hypocaust system from CDS / Desenul arheologic al intalației de hypocaust de la CDS

Digitised version of drawing using Inkscape / Varianta digitizată a desenului în Inkscape

Digitised version in QGis conecting dots / Varianta digitizată în QGis prin unirea punctelor

Digitised version in QGis using FreeHand tool on the georeferenced drawing / Versiunea digitizată în QGis folosind instrumentul FreeHand pe desenul georeferențiat.

Fig. 7. Different methods of digitising archaeological drawings / Diverse metode de digitizare a desenului arheologic 228

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

Georeferencing

lui în aplicația QGIS într-un fișier de tip raster, și desenarea după acesta folosind o tabletă grafică și extensia Free Hand. Aceeași tehnică poate fi aplicată pentru desenele care pot fi georeferențiate în scopul realizării desenului digital (Fig. 7).

Maps, Aerial Photography, Geophysical Survey, Drawing etc. which are raster type files, could be georeferenced and loaded into the GIS database if it is possible to correlate known or recognised elements from raster with sets of known coordinates. Raster files are in fact image files formed from a square cells network (pixels) with associated number value. In the case of scanned images, aerial photography etc. numeric value is represented by colour bits, but there are also raster images, whose square value is the elevation data (DEM). The cells from the network are arranged in a fix number of rows and columns, and by georeferencig the image, the cells have a correspondent in real world.

A raster image cannot be zoomed beyond the resolution limit of pixels. Georeferencing a raster implies to establish the position of a raster in space, integrating it in a geographic or projected coordinate system and bringing it to corresponding scale. Majority of GIS software application offer the feature of georeferencing and exporting the result with the spatial information associated, and in this way, imported in other application in the right position. The georeferenced images are saved usually in *.GeoTiff format or *.ecw.

Georeferențierea

Hărți, fotografii aeriene, cercetări geofizice, desene etc. fișiere de tip raster pot fi georeferențiate și încărcate într-o bază de date GIS, dacă există posibilitatea de a corela elemente cunoscute sau recunoscute din imagine cu un set de coordonate cunoscute. Fișierele raster sunt de fapt fișiere imagine formate dintr-o rețea de celule păstrate (pixeli) cu o valoare numerică asociată. În cazul imaginilor scanate, a fotografiilor aeriene etc. valoarea numerică este reprezentată de biți de culoare, dar există și imagini raster a căror pătrate au valoarea elevației (DEM). Celulele dintr-o rețea sunt aranjate în număr fix de coloane și rânduri și prin georefențierea imaginii, celulele vor avea un corespondent în lumea reală. O imagine raster nu poate fi mărită mai mult decât limita de rezoluție a pixelilor. Georeferențierea unui raster implică stabilirea poziției rasterului în spațiu, integrarea acestuia într-un sistem de coordonate geografic sau proiectat și aducerea acestuia la o scară corespunzătoare. Majoritatea aplicațiilor GIS oferă posibilitatea georeferențierii imaginilor și exportarea rezultatelor cu informațiile spațiale asociate, putând fi astfel importate și în alte aplicații în poziția lor corectă. Imaginile georef-

Georeferencing a drawing made on field usually needs to be related with the drawing axes. For larger plans, it is enough to have the coordinates of the corners of the researched archaeological area. The georeferenced drawing 229

Cristian dima

erențiate sunt salvate de obicei în format *.GeoTiff sau *.ecw.

could be then easily digitised in a vector layer (Shapefile) in QGis.

An aerial photography or an ortophotoplan made using photogrammetry on field could be georeferenced, using when taking shots, different types of targets visible in the photography and topographically measured on field. For the aerial photography or maps acquired from different sources, there can be spotted other orientation elements visible in the photography or map and correlated in the field, such as buildings, roads etc.

Georeferențierea unui desen realizat pe teren se face de obicei în legătură cu axa de desen. Pentru planuri mai mari, este suficient să existe înregistrate coordonatele colțurilor suprafeței cercetate arheologic. Desenul astfel georeferențiat poate fi ușor digitizat într-un strat vector Shape File în aplicația QGIS.

O fotografie aeriană sau un ortofotoplan realizat utilizând fotogrametria pe teren, poate fi georeferențiat prin folosirea în momentul fotografierii a diferitelor tipuri de ținte vizibile în fotografie care sunt măsurate topografic pe teren. Pentru fotografii aeriene sau hărți achiziționate din diverse surse, pot fi găsite alte elemente de orientare care sunt vizibile pe acestea și pot fi corelate cu cele din teren, cum ar fi clădiri, drumuri etc.

In QGis georeferencig a raster could be done inserting the coordinates of the established points from raster manually or from the canvas if the text delimited layer with survey points is already loaded. For georeferencig the user will select from Main Menu ->Raster ->Georeferencer ->Georeferencer. If this option is missing, then from the Main Menu -> Plugins -> Manage and Install Plugins will be added Georeferencer GDAL and installed. Also there are others georeferencing plugins that could be installed.

After the georeferencing window is opened, the user should prepare transformation settings and raster proprieties from the Main Menu. Options from this are various, but for georeferencing images, maps or drawings, for transformation type the Helmert or Projected computation may be used, the resampling method being Linear and the projection system selected for Romania is Dealul Piscului 1970 – Stereo 70. There must be set also the output raster folder, its name

În QGIS, georeferențierea unui raster poate fi realizată prin introducerea coordonatelor punctelor din fișierul raster, manual sau din spațiul de lucru dacă fișierul .txt cu coordonatele măsurate este încărcat în program. Pentru georeferențiere, utilizatorul va selecta din meniul principal > Raster -> Georeferencer -> Georeferencer. Dacă această opțiune lipsește, atunci se va instala din extensii astfel: Main Menu -> Plu gins -> Manage and Install Plugins, se va căuta extensia Georeferencer GDAL și se va instala. De asemenea, există și alte extensii pentru

230

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

georeferențiere care pot fi instalate. După ce s-a deschis fereastra de georeferențiere, utilizatorul va pregăti setările de transformare și proprietățile raster-ului din meniul principal al ferestrei. Opțiunile pentru aceste setări sunt variate, iar pentru georeferențierea unei imagini, hărți sau desen, se folosește pentru tipul de transformare calculul Helmert sau Proiectat iar metoda pentru reeșantionare (reseampling method) se alege liniar. Sistemul de proiecție selectat pentru România este Dealul Piscului 1990 – Stereo70.

De asemenea, trebuie setat directorul în care va fi salvat fișierul georeferențiat, numele acestuia și tipul de comprimare (recomandat LWZ).

and compression (LWZ recommended). Raster proprieties could be modified just after loading the raster, which the user can do from the Main Menu -> File -> Open Raster or with shortcut Ctrl+O or just pressing the icon for raster. After the raster is loaded in the window the user could load the points from a specific file or select them manually from the picture.

In the example there is an orthophotoplan made by photogrammetry, in the picture being visible 13 topographic measured targets.

These targets are used not only for georeferencing the raster but also for recalibration in photo-

Fig. 8. Georeferencing a aerial image / Georeferențierea unei imagini aeriene grammetry software so is not necessary to georeference all the targets (Fig. 8). For Helmert, only 2 georeferenced points are sufficient, while the Projected Type requires 4 points. To be more accurate, the user can use as many points they believe necessary. The targets are labelled

Proprietățile raster-ului pot fi modificate doar după încărcarea imaginii de către utilizator, care se poate face prin selectarea din meniul principal Main Menu -> File -> Open Raster sau prin scurtătura CTRL+0 sau doar prin apăsarea 231

Cristian dima

icoanei raster. După încărcarea acestuia în fereastră, utilizatorul poate încărca puncte dintr-un fișier specific sau selecta manual din imagine.

with numbers, namely the coordinate description or ID, being easy to identify. After selecting a target, the user has the possibility to insert the coordinates manually or from map canvas (Fig. 9).

Fig. 9. Inserting the coordinates from the map canvas / Inserarea coordonatelor din spațiul de lucru 232

GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

De exemplu, în cazul în care avem un ortofotoplan realizat prin fotogrametrie, în imagine fiind vizibile 13 ținte măsurate topografic, aceste ținte nu sunt folosite doar pentru georeferențierea imaginii, ci și pentru recalibrarea în programele de fotogrametrie, nefiind necesară georeferențierea tuturor acestor ținte (Fig. 8).

Pentru calculul de tip Helmert sunt suficiente doar două puncte georeferențiate, iar pentru tipul proiectat de calcul sunt necesare patru puncte. Pentru a fi cât mai precis, utilizatorul poate folosi câte puncte crede că sunt necesare. Țintele sunt etichetate cu numere care reprezintă descrierea coordonatei sau ID-ul punctelor, fiind ușor de identificat. După selectarea unei ținte, utilizatorul va putea introduce coordonatele acelui punct manual sau din spațiul de

With the same method there could be georeferenced old maps if there are some elements to relay with. Many GIS applications provide the possibility to import from the application already georeferenced maps available on several web portals (Fig. 10). As well, from different sites there can be downloaded georeferenced maps, satellite images, Lidar files, elevation raster (DEM) etc. If possible, there can be made large ortophotoplans using a drone and the photogrammetry technique. In QGis there can be downloaded several plugins that offer georeferenced maps, topographic maps or satellite maps. In Romania there are available different cartographic materials of great interest for the archaeological research, which can be found on the geo-spatial.org website.

Fig. 10. Example of an imported map from BING in QGis / Exemplu unei hărți satelitare importate din BING în programul QGis 233

Cristian dima

lucru (Fig. 9).

Cu aceeași metodă, se pot georeferenția şi hărți vechi, dacă există elemente suficiente pentru a putea fi relaționate. Multe aplicații GIS oferă posibilitatea de a importa direct din aplicație hărți georeferențiate care sunt disponibile pe o serie largă de portale web (Fig. 10). Tot odată diferite site-uri oferă posibilitatea de a descărca hărți georeferențiate, hărți din satelit, fișiere LIDAR, fișiere raster cu elevație (DEM) etc. Dacă există posibilitatea, se pot realiza și ortofotoplanuri pe zone extinse prin tehnica fotogrametriei. În aplicația QGIS pot fi descărcate o serie de extensii care oferă hărți georeferențiate, topografice sau satelitare. Pentru România sunt disponibile diverse materiale cartografice de mare interes pentru cercetarea arheologică care pot fi găsite pe site-ul www.geo-spatial.org.

234

Bibiliography / Literatură

Bibliography/ Literatură

Alvez, C., Modeling Prehistoric Paths in Bronze Age Northeast England, A Thesis Presented to the Faculty of the USC Graduate School University of Southern California In Partial Fulfillment of the Requirements for the Degree Master of Science (Geographic Information Science and Technology), 2016.

Antal, A., Bota, E., Ciongradi C., Dima C., d`Annibale E., Demetrescu E., Fanini B., Ferdani, A complete workflow from the data colection on the field to depolyment of a Virtual Museum: the case of Virtual Sarmizegetusa, EUROGRAPHICS Workshop on Graphics and Cultural Heritage (2016)C. E. Catalano and L. De Luca (Editors).

Arias, V., Application of GIS and Spatial Data Modeling to Archaeology: A Case Study in the American Southwest in: Anthropology Theses & Dissertations. Paper 5, 2013.

Carafa, P., Teaching and Researching with the GIS: an archaeological story, Journal of Research and Didactics in Geography (J-READING), 1, 2, June, 2013, p. 73-83.

Demetrescu, E., Fanini B., A white-box framework to oversee archaeological virtual reconstructions in spaceand time: methods and tools, Preprint submitted to Journal of Archaeological Science: Reports, 2017.

Demetrescu, E., Archaeological Stratigraphy as a formallanguage for virtual reconstruction. The-

ory and practice, Journal of Archaeological Science 57, 2015, p. 42–55.

Maschner, Herbert D.G., Geographic Information Systems in Archaeology, in; New Methods, Old Problems: Geographic Information Systems in Modern Archaeological Research, edited by Herbert D. G. Maschner. Center for Archaeological Investigations, Occasional Paper No. 23, p.

1-21.

Scianna, A. Villa, B., Gis applications in archaeology, in: Archeologia e Calcolatori, no. 22, 2011, p. 337-363. Ștefan, M.M., Ștefan D., Cavruc V., ArheGIS : arheologie digitală și spațială : manual teoretic și exemple de aplicare, Brăila, 2012.

Volkmann, A., Archaeological Information Systems (AIS) for Digital Cultural Heritage Management: Identifying Prehistoric Iron Age and Early Middle Ages Settlement Dynamics in the Lower Oder Region, Preprint 2016 – Sektion für Slawische Archäologie beim 8. Deutschen Archäologie‐Kongress 2014 in Berlin. Beiträge zur Ur‐ und Frühgeschichte Europas.

Internet sources: http://docs.qgis.org/2.14/en/docs/training_ manual/index.html https://lta.cr.usgs.gov/ https://earthexplorer.usgs.gov/

235

VI. Epigraphy in Archaeological sites / Epigrafia pe siturile arheologice THE ANCIENT CULTURE OF WRITING / CULTURA ANTICĂ A SCRISULUI Inscription supports and writing techniques / Suporți de inscripții și tehnici de scriere DOCUMENTING / DOCUMENTAREA ANALYSIS / ANALIZA TOOLS / INSTRUMENTE COINS / MONEDE

VI. Epigraphy in archaeological sites

VI. Epigrafia pe siturile arheologice

Univ.-Prof. Dr. Dr. h.c. Fritz Mitthof

Prof. Univ. Dr. Dr. h.c. Fritz Mitthof

The Ancient culture of writing

Cultura antică a scrisului

Ubiquitous inscriptions of most varied kinds on enduring supports like stone or bronze were in the Greco-Roman Antiquity fundamental to public life. Especially the towns, provided in multiple ways space for inscription-based communication between the rulers, the ruling apparatus, the elites and the lower class: firstly in the Agora, respectively the Forum, the central market and place for public proclamations as well as for honouring remarkable figures, then in public buildings, temples, cult places and private houses of the notables, embellished with building inscriptions, dedications or honorific inscriptions, as well in the cemeteries stretching from city gates along the access roads and which housed numerous funerary monuments, and lastly, the graffiti and dipinti, short messages of all imaginable sorts scratched with the stylus or painted with the brush, abundant on buildings and monuments.

This enormous mass of texts, whose authors came from all social classes and whose recipient circle varied depending on the content, context

Omniprezența inscripțiilor de cele mai felurite tipuri pe suporți durabili precum piatra sau bronzul a fost, în antichitatea greco-romană, o componentă fundamentală a vieții publice.

Cu deosebire orașele ofereau, în multiple feluri, spațiu pentru o comunicare bazată pe inscripții între stăpânitori, aparatul de stăpânire, elite și păturile inferioare: întâi în Agora respectiv în Forum, piața centrală și locul proclamațiilor publice precum și al cinstirii personalităților ieșite din comun, apoi în clădirile publice, temple, locuri de cult și casele private ale notabilităților, care erau împodobite cu inscripții legate de construcție, dedicare sau omagiere, precum și în necropolele care se întindeau dinaintea porților orașului de-a lungul drumurilor de acces și care adăposteau nenumărate monumente funerare – făcând cu totul abstracție, în cele din urmă, de graffiti și dipinti, scurte mesaje aparținând tuturor genurilor imaginabile scrijelite cu griflul (stilus) sau pictate cu pensula, cu care erau înțesate construcțiile și monumentele.

Această masă enormă de texte, ale căror autori 239

Fritz Mitthof

and accessibility of respective inscription, led to constant dialog between the various groups of the society. Inscriptions thus developed in Antiquity towards a milieu by excellence beneficial to political-social discourses on topics like ruling legitimacy, definition and hierarchy of social groups, function and selfrepresentation of the elites, the culture of memory or identity. Beside this “monumental” form of the written culture, which aimed at an as broad and sustainable as possible interaction, there existed another, designed for the purposed of administration, legal and business life, as well as the domestic-private environment, mainly served by materials bearing less durable inscriptions like the papyri or wooden tablets, using also the cursive (Fig. 1).

reprezentau toate păturile sociale și al căror cerc de destinatari varia în funcție de conținutul, contextul și accesibilitatea respectivei inscripții, determina un dialog constant între diversele grupuri ale societății. Inscripțiile s-au dezvoltat, astfel, în Antichitate, către un mediu prin excelență propice discursurilor politico-sociale privitor la teme precum legitimarea stăpânirii, definirea și ierarhizarea grupurilor sociale, funcția și reprezentarea de sine a elitelor, cultura memoriei sau identitatea. Pe lângă această formă „monumentală“ a culturii scrise, care urmărea o interacțiune pe cât posibil de largă și sustenabilă, a mai existat încă una care era dedicată scopurilor administrației, ale vieții juridice și afacerilor, precum și sferei casnic-private și care se servea cu precădere de materiale purtătoare de inscripții mai puțin durabile precum papirusul sau tăblițele de lemn, folosind prin aceasta și tipuri de scris cursive (Fig. 1).

The remains of these two culture fields of the Antiquity, surviving and made available by the research, do not surely, give an accurate image of the effective relations of the time, since the materials that served in Antiquity as writing supports were exposed in very different ways to natural decomposition or purposeful destruction, like for instance the organic materials as the papyri or wood by decay, metal by melting or marble by firing for lime making; wall coatings, which served as support for graffiti and dipinti, survived in only extremely rare cases, if we consider for instance Pompeii. Views are also distorted by factors like for instance the very different intensity of on top-later buildings, on one hand, and the archaeological research of the Ancient settlements, on the other.

Rămășițele acestor două domenii ale culturii scrise a Antichității, care s-au păstrat și care au fost făcute disponibile prin intermediul cercetării nu ne oferă, desigur, o imagine exactă a raporturilor efective ale vremii, dat fiind că materialele care serveau în Antichitate ca suport al scrisului au fost expuse în feluri foarte diferite descompunerii naturale sau distrugerilor intenționate, așa de exemplu materialele organice precum papirusul și lemnul prin putrezire, metalul prin topire sau marmura prin ardere în scopul obținerii varului; tencuiala pereților, care servea drept suport pentru graffiti 240

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

și dipinti, s-a păstrat doar în cazuri extrem de rare, dacă ne gândim de exemplu la Pompei.

Imaginea asupra acestora este distorsionată și prin factori precum intensitatea foarte diferită a supraconstrucțiilor de mai târziu, pe de o parte, și de cercetarea arheologică a așezărilor antice, pe de altă parte. Totuși, inscripțiile, în calitatea lor de mărturii primare și autentice, ne permit o introspecție în lumea vieții antice, și aici înainte de toate în acele domenii, despre care celelalte izvoare abia ne oferă sau nu oferă deloc informații. Privit într-o perspectivă de ansamblu, adică în urma combinării și comparației tuturor datelor individuale, din inscripții se pot obține informații fundamentale, și nu numai numărul, ci și însemnătatea acestora pentru cercetarea lumii antice crește constant de la an la an. O însemnătate deosebită are aici integrarea inscripțiilor găsite în analiza de detaliu și aprecierea de ansamblu a siturilor arheologice.

Nevertheless, in their capacity as primary and authentic evidence, they allow insight in the life of the ancient world, first and foremost, in those fields where the other sources barely provide information or not at all. In overview, namely subsequent to the combination and comparison of all individual data, inscriptions record key information, and not only the number, but also their importance for the research of the ancient world grows constantly year after year. A special importance here has the incorporation of identified inscriptions in the detailed analysis and overall appreciation of the archaeological sites.

Suporți de inscripții și tehnici de scriere În antichitatea greco-romană erau în uz diferiți suporți de înscrisuri și tehnici de scriere, în contexte variate. Pentru însemnări permanente erau preferate în primul rând piatra și metalul.

Piatra (mai ales marmura, calcarul și gresia) era folosită cu deosebire pentru monumente publice și private de toate felurile, bronzul cu deosebire pentru comunicări publice de natură juridică (legi, statute, diplome militare etc.), aurul, argintul și plumbul fiind folosite mai ales în contexte cultice. Forme deosebite constituie

Fig. 1. Wax tablet (replica) and stylus – Sarmizegetusa Museum/ Tăblă cerată (replică) și stilus – Muzeul Sarmizegetusa

Inscription techniques

supports

and

writing

In the Greco-Roman Antiquity various writing supports and writing techniques were used in varied contexts. Stone and metal were 241

Fritz Mitthof

firstly chosen for the permanent records. The stone (especially the marble, limestone and sandstone) was especially used for public and private monuments of all sorts, while the bronze mainly for legal public communications (laws, statutes, military diplomas etc.), golden, silver and lead being especially used in cult contexts.

Special forms are represented by mosaic and rock inscriptions.

inscripțiile în mozaicuri și în stâncă.

Pentru însemnări efemere (diplome, documente juridice, documente administrative, scrisori, contabilitate, dar și literatură etc.) au fost folosite în schimb suporți vremelnici de inscripții precum papirusul, lemnul (parțial în forma tăblițelor cerate / tabulae ceratae) și pergamentul. Materialul cel mai ieftin de scris, pentru notițe rapide, erau cioburile vaselor de lut sparte, care au fost inscripționate cu litere scrijelite sau cu cerneală.

For ephemeral records (diplomas, legal documents, administrative documents, letters, accounting, but also literature etc.) were used instead temporary inscription supports like the papyri, wood (partially in the form of waxed tablets / tabulae ceratae) and parchment. The cheapest writing materials for quick notes were the potshards, inscribed with scratched letters or ink.

The third large group of the written culture of the Antiquity are deemed the common use objects (vessels, tools, water pipes, tiles etc.), collectively and generically termed in the research as the instrumentum, usually bearing very short inscriptions. Such texts fulfilled various functions: they gave indications regarding the holder, the producer respectively the production course, buyer, content, weight, or customs tax, yet also contained greetings addressed to the user etc. Text-inscribed clay objects may be divided into prior or after firing texts (ante cocturam / post cocturam). Also, texts scratched or painted on house walls (graffiti and dipinti) were very spread.

Ca o a treia mare grupă a culturii scrise a antichității sunt considerate obiectele de uz cotidian (vase, unelte, țevi de apă, țigle etc.), denumite în mod colectiv și generic în cercetare ca instrumentum, și care erau deseori prevăzute cu inscripții de regulă foarte scurte. Asemenea texte îndeplineau diferite funcții: dădeau indicații cu privire la deținător, la producător respectiv la decursul producției, cumpărător, la conținut, greutate, sau cu privire la vămuire, dar conțineau și saluturi adresate utilizatorului etc. La obiectele din lut inscripționate trebuie să facem deosebire între textele care au fost inscripționate înainte sau după ardere (ante cocturam / post cocturam). De asemenea, textele scrijelite și pictate pe pereții caselor (graffiti și dipinti) erau foarte răspândite. În Antichitate au existat trei tehnici de scris fundamentale: cu ajutorul unei trestii ascuțite (calamus) și cerneală pe un papirus, ostrakon sau lemn, cu un griflu din metal (stilus) pentru scrijelit înscrisuri pe lemn 242

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

In Antiquity there existed three fundamental writing techniques: by a sharp reed (calamus) and ink on a papyrus, ostrakon or wood, with a metal pen (stilus) for scratching documents on wood, respectively wax tablets (namely, wooden tablets with a sunken inscription field filled with wax; the wax layer could be used several times by heating and smoothening), but also the building walls in the form of graffiti, as well as by brush and (in most cases) red paint for dipinti on vessels, house walls etc. The wooden and metal tablets might have been stacked on several rows and provided with a binding (codex); in their use as legal documents, such codices were bound in two or three layers (diptych and triptych) by a string or wire and later sealed. Most epigraphic documents bear singular texts; there are though also serial texts, usually stamped.

respectiv tăblițe cerate (adică tăblițe de lemn având un câmp inscriptibil adâncit și umplut cu ceară; stratul de ceară se putea folosi de mai multe ori prin încălzire și netezire a acestuia), dar și pe pereții clădirilor în formă de graffiti, precum și cu pensula și (în cele mai multe cazuri) culoarea roșie pentru dipinti pe vase, pereții caselor etc. Tăblițele din lemn și metal puteau fi stivuite unele peste celelalte în mai multe rânduri și prevăzute cu o legătură (codex); în utilizarea acestora ca documente juridice, asemenea codice erau legate în două sau trei straturi (diptice și triptice) cu ajutorul unei sfori sau cu o sârmă și pecetluite ulterior. În cazul majorității documentelor epigrafice este vorba de texte singulare; există însă și texte în serie, acestea fiind de regulă executate cu o ștampilă.

Prelucrarea acestor texte-izvoare primare, transmise direct, se împarte în cercetarea contemporană pe două discipline, și anume epigrafia și papirologia. Privind simplificat, epigrafia se ocupă de texte care sunt gravate în piatră sau scrijelite în metal, gravate sau punctate (aceasta înseamnă totodată și că este vorba de texte cu litere capitale); papirologia însă se ocupă de acele texte care au fost scrise cu cerneală, folosindu-se scrisul cursiv.

Domeniul comun al celor două discipline sunt acele texte care sunt scrise pe lemn și în lut; aici, papirologia se preocupă de materialele din Egipt și din zonele limitrofe ale acestuia, epigrafia însă de cele provenind din alte părți ale lumii greco-romane. În această împărțire întrutotul schematică a preocupărilor se poate

The processing of these text-primary sources, directly conveyed, is divided in contemporary research into two disciplines, namely epigraphy and papyrology. Simplified, epigraphy deals with texts imprinted on stone or scratched on metal, engraved or punched (this also means texts were written in capitals); papyrology though, deals with those texts written in ink, using the cursive. The common field of the two disciplines are those texts written in wood and clay; papyrology deals with materials from Egypt and its neighbouring areas, while epigraphy with those coming from other parts of the Greco-Roman world. In this entirely schematic division of the concerns it 243

Fritz Mitthof

may be clearly recognized that the division of the two disciplines is not justified in the field, but developed along the history of science, representing a modern convention.

recunoaște în mod clar faptul că separarea celor două discipline nu își are justificarea în domeniu ci s-a dezvoltat de-a lungul istoriei științei, reprezentând o convenție modernă.

The beginnings of epigraphy go back to the period of pre-modern humanism; over the 19th century, it developed into a science, being institutionalised with universities and academies. It traditionally investigates sources in the form of Greek and Latin inscriptions from within the entire the Greco-Roman world, comprising the Mediterranean space and its vicinity, from the British Isles, the Iberian Peninsula and Morocco in the west through the Rhine bank and the Danube to the Euphrates and Nile in the east. In the recent years, research has increasingly focused also on epigraphic cultures in regional languages and writing systems. Here it is worth mentioning especially in the west, the Etruscan language and the Vetero-Italian languages beside their specific writing systems, like the Celt, Iberian or the Punic, in the east instead, the Egyptian languages and writing systems, Semitic, those of Asia Minor or Iranian.

Începuturile epigrafiei ajung până în epoca umanismului premodern; în decursul secolului al XIX-lea, aceasta s-a dezvoltat înspre o știință, fiind instituționalizată în cadrul universităților și academiilor. Aceasta cercetează, în mod tradițional, sursele în formă de inscripție în limbile greacă și latină de pe întregul teritoriu al lumii greco-romane, care cuprindea spațiul mediteranean și zonele învecinate ale acestuia, de la Insulele Britanice, Peninsula Iberică și Maroc în vest prin malul Rinului și Dunăre până la Eufrat și Nil în est. În ultimii ani, cercetarea se apleacă tot mai mult și către culturile epigrafice în limbi și sisteme de scriere regionale. Aici ar fi de amintit, în mod deosebit, în vest limba etruscă și limbile vetero-italiene alături de sistemele lor de scriere specifice, precum și celta, ibera sau punica, în est în schimb limbile și sistemele de scriere egipteană, semitică, cele din Asia Mică sau cele iraniene.

Epigraphic evidence also represents the connection between the text and the writing support, mutually interacting in their effect on the observer. Precisely in the case of inscriptions on monuments, vessels or tools, such interaction, purposefully initiated by the author or which results from the specific function of the object, is of special relevance.

Mărturiile epigrafice constituie totodată și o legătură dintre text și suportul de scris, care interacționează reciproc în efectul lor asupra observatorului. Tocmai în cazul inscripțiilor pe monumente, vase sau unelte, această interacțiune, inițiată în mod intenționat de către autor sau care rezultă din funcția specifică a obiectului, este de o relevanță deosebită. Acest 244

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

This is especially valid when the text is accompanied by image messages. An epigraphic evidence is perceived and adequately analysed by the modern man, who processes it when all relevant levels of understanding (archaeological context, material size, function, image and text language) are considered concurrently. Nontextual aspects of the epigraphic evidence were often neglected by previous research, regarded for a long time only as texts; only recently the paradigm has changed, occurring, last but not least, based on the fact that today, the image material is no longer accessible only by publications, but first and foremost via internet underpinned databases, in a much more easy way than prior the digital revolution.

lucru este valabil mai ales atunci când textul este însoțit de mesaje în formă de imagini. O mărturie epigrafică este percepută și analizată în mod adecvat de către omul modern care o prelucrează doar atunci când toate nivelurile relevante ale înțelegerii (contextul arheologic, dimensiunea materială, funcția, limbajul imaginii și al textului) sunt luate în considerare concomitent.

Aspectele netextuale ale mărturiilor epigrafice au fost deseori neglijate în cercetările mai vechi iar aceste mărturii au fost privite multă vreme doar ca texte; doar în ultimii ani a avut loc o schimbare de paradigmă, petrecută nu în ultimul rând pe baza faptului că în ziua de astăzi materialul în formă de imagini nu mai este accesibil doar prin publicațiile tipărite, ci înainte de toate și pe calea bazelor de date care au ca fundament internetul, întrun mod mult mai facil decât era înainte de revoluția digitală.

Documenting In order to document the epigraphic evidence (understood as a unit between the text and its support), rescued subsequent an archaeological excavation, four steps are essentially needed. Firstly, the object must be described in detail and accurately in terms of material, shape, size and preservation state (surviving parts, missing parts). Then, its shape must be preserved. For this, three methods are available, which are elementary for the subsequent scientific processing regardless the place of occurrence, namely: drawing, copying and photographing. All three methods render though the monument only as perspective and mutually complete one with the other.

Documentarea Pentru documentarea unei mărturii epigrafice (înțeleasă ca o unitate dintre text și suportul acestuia) care a fost salvată în urma unei săpături arheologice, sunt necesari, în mod esențial, patru pași. Întâi, obiectul trebuie descris detaliat și precis cu privire la material, forma sa exterioară, dimensiuni și starea de păstrare (care părți s-au păstrat, care lipsesc).

Apoi, trebuie reținută forma acestuia. Pentru aceasta ne stau la dispoziție trei metode care sunt de o însemnătate elementară pentru prelucrarea științifică mai târzie indiferent 245

Fritz Mitthof

The drawing provides a first interpretation as image via the observer-modern drawer. Copying, the making of a mould, provides the detailed and lasting reproduction of the inscription field life size and also serves as an important form for long archiving of the object – here one must consider that until nowadays, one of the greatest issues of epigraphy is the fact that already known inscriptions are damaged, respectively destroyed and may even be lost entirely. In the end, in the case of photographing, daylight conditions may be used (mainly incident light), as well as artificial light (Fig. 2). To these add novel technical procedures, which imply considerable logistical and financial effort, yet whose use is far-reaching.

Here count the Reflectance Transformation

de locul unde va avea loc aceasta, și anume: desenarea, replicarea și fotografierea. Toate cele trei metode redau însă monumentul doar ca perspectivă și se completează reciproc unele cu celelalte. Desenul oferă o primă interpretare ca imagine prin intermediul observatoruluidesenatorului modern. Replicarea, realizarea unui mulaj, oferă o reproducere detaliată și de durată a câmpului inscripției în mărime naturală și servește totodată ca o formă importantă pentru arhivarea pe o durată lungă a obiectului – aici trebuie să ne gândim că până în zilele noastre, una dintre marile probleme ale epigrafiei o constituie faptul că inscripții deja cunoscute sunt avariate respectiv distruse și pot chiar dispărea cu totul. În fine, în cazul fotografierii, sunt de folosit atât condițiile de lumină din timpul zilei (cu precădere lumina incidentă), precum și lumina artificială (Fig. 2). La aceasta se adaugă procedeele tehnice noi, care implică un efort logistic și financiar deosebit, însă a căror utilizare este de perspectivă. Aici putem numi Reflectance Transformation Imaging (RTI) precum și scanarea cu laser 3D. Prima procedură este potrivită pentru mărturiile care sunt greu lizibile datorită influenței elementelor naturii sau a distrugerii câmpului inscripționat, iar a doua se poate folosi pentru reproducerea inscripțiilor care datorită spațiului restrâns se pot fotografia doar cu dificultate; este însă de ajutor în reconstituirea inscripțiilor dispărute, și aceasta este posibilă și numai pe baza mulajelor existente.

Fig. 2. Inscription fragment, North Gate, CDS 2014/ Fragment inscripție, Poarta de Nord, CDS 2014.

246

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

Imaging (RTI) as well as the 3D laser scanning.

The first procedure is suitable for barely visible evidence because the natural elements or the destruction of the inscribed field, while the second may be used for the reproduction of inscriptions, which owing to the reduced space may be photographed with difficulty; it is though helpful in the reconstruction of missing inscriptions, and it is possible also only based on existent mouldings.

În curățrea obiectelor și aplicarea măsurilor de restaurare trebuie procedat pe cât posibil cât mai precaut. În general, aici este valabilă deviza „mai puțin este mai mult“. O prudență deosebită necesită obiectele metalice; acest lucru este valabil și în cazul monedelor (vezi mai jos). Stratul superior al metalului poate fi încă moale din cauza depozitării în pământ și poate fi ușor afectat în acest fel. Abraziunea mecanică și „curățirea“ determină, eventual, desprinderea stratului superficial, oxidat. În afară de aceasta, piesele din bronz și plumb nu pot fi depozitate în plastic, ci doar în hârtie neacidă, pentru a nu declanșa procese chimice.

Toate obiectele de acest fel trebuie predate cât de repede posibil restauratorilor, pentru a le prepara. Clasificarea acestora (și acest lucru este iarăși valabil și pentru monede) trebuie să aibă loc doar după aceea. În această relație este de altfel important de subliniat, că mărturiile scrise nu sunt întotdeauna recunoscute imediat ca atare în timpul campaniilor de săpături (mai ales când este vorba despre inscripții efectuate cu cerneală); acest lucru trebuie luat în considerare de exemplu la curățirea diferitelor tipuri de obiecte găsite precum cioburile de ceramică.

The cleaning of the objects and applied restoration measures must be carried out with outmost care. In general, the motto “less is more” is valid. Metal objects require special care; this is valid also for coins (see below).

The upper metal layer may be still soft owing to ground deposition and may be easily affected. Mechanical abrasion and “cleaning” may possibly result in the detachment of the superficial, oxidised layer. Bronze and lead objects cannot be stored in plastic, but only in non-acid paper, to avoid triggering any chemical processes. All objects of the sort must be delivered as soon as possible to the restorers, for preparation. Their classification (and this is again valid also for coins) must occur only afterwards. To this effect, it is otherwise important to underline that written evidence is not often recognised immediately as such during the excavation campaigns (especially when discussing ink inscriptions); this must be considered for instance when cleaning various object types like potshards.

La identificarea unei mărturii epigrafice în timpul unei săpături trebuie de altfel luat în considerare cu deosebire dacă acel obiect se află în locul său original din Antichitate (in situ), sau dacă acesta fusese mutat deja atunci. În primul caz trebuie clarificat cărui monument respectiv cărui context de construcție îi aparține 247

Fritz Mitthof

When identifying epigraphic evidence during an excavation, one must also take into account especially if that object stands in its original place like in Antiquity (in situ), or if it had been already moved as early as Antiquity.

In the first case, one must clarify to which monument, respectively to which building context the inscription belongs, and in the second, if the inscription was used secondarily or included in a building (spolia), and if so, to which monument or building it belonged, or if it was part of a planned location occurring at the same time, or of a deposition of several objects (deposit).

inscripția, iar în al doilea, dacă inscripția a fost folosită în mod secundar sau inclusă într-o construcție (spolie), și dacă da, cărui monument sau construcție i-a aparținut aceasta, sau dacă eventual aceasta a fost parte a unei plasări planificate și efectuate în același timp, sau a unei depuneri de mai mult obiecte (depozit).

Analiza Documentării mărturiei epigrafice i se alătură ca o a doua fază analiza acesteia, care are în cele din urmă ca efect editarea. Analiza decurge în nouă pași: întâi se realizează o descriere a textului (ordonarea/layout-ul acestuia, mărimea literelor, felul și aparența câmpului inscripționat, întinderea eventualelor elemente pierdute ale textului), apoi o transcriere, și anume pe de o parte în forma unei transcrieri diplomatice, care redă textul exact așa cum acesta apare pe suport, pe de alta în forma unui text lecturabil, în care elementele pierdute ori abreviate sunt completate, sunt indicate greșelile autorului antic, de asemenea fiind marcate și locurile în care există o nesiguranță în citire respectiv există litere păstrate numai parțial. Pentru explicații se va alcătui un aparat critic. La transcrierea textului va fi folosit așa-numitul „sistem al parantezelor de la Leiden“, care indică semnele diacritice care își găsesc aplicabilitate aici.

Analysis The documenting of the epigraphic evidence is followed by the second phase, its analysis, and the publication in the end. The analysis develops over nine steps: firstly, the text is described (ordering/layout, letter sizes, type and appearance of the inscribed field, extension of any possible lost elements of the text), then transcribed, namely on one hand, in the form of a diplomatic transcription, rendering the text as it appears on the support, on the other hand in the form of a readable text, where the lost or abbreviated elements are completed, the mistakes of the ancient author are pointed out and the marking of the places where reading is uncertain, respectively if there are only partially

Pașii următori care succed cuprind traducerea într-o limbă modernă, stabilirea tipului de text, identificarea de paralele între 248

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

preserved letters. For explanation a critical apparatus shall be drafted. When transcribing the text, the so-called Leiden system of brackets shall be used, indicating applicable diacritics.

text, monument și imaginea scrisului, analizarea imaginii scrisului, un comentariu din punct de vedere lingvistic (mai ales în cazul divagărilor ortografice și sintactice de la limba standard), încadrarea istorică și în cele din urmă datarea.

Editarea va trebui să cuprindă toate aceste elemente.

The following steps include the translation into a modern language, establishment of the text type, identification of parallels between the text, monument and image of the writing, analysis of the writing image, a linguistic comment (especially in the case of orthographic and syntactic deviations from standard language), historical framing and lastly, the dating. The publication should contain all these elements.

Cele mai multe inscripții se pot încadra cel puțin într-una dintre următoarele categorii: inscripții votive, inscripții funerare, inscripții onorifice, inscripții de construcții, documente publice (legi, statute, decrete, diplome militare etc.) și mici înscrisuri (care au de regulă o motivație economică și apar astfel într-un număr mai mare sau sunt chiar executate în serie, precum inscripțiile și ștampilele pe vasele destinate transportului de mărfuri, etichete care au fost atașate mărfurilor etc.) (Fig. 3). La acestea trebuie luat în considerare faptul că o inscripție individuală poate aparține la fel de bine mai multor categorii; astfel există texte, care sunt deopotrivă legate de o construcție, fiind totodată și votive dar și onorifice la adresa unui stăpânitor. Din punct de vedere al formei exterioare, în domeniul inscripțiilor monumentale domină plăcile, stelele, bazele statuilor și altarele. În mod fundamental însă, așa cum am mai amintit, inscripțiile pot fi aplicate pe orice fel de element arhitectonic sau obiect mobil.

Fig.3. Stamped tile fragment, Domus, CDS 2017/ Fragment țiglă ștampilată, Domus, CDS 2017.

Datarea mărturiilor epigrafice este de regulă dificilă, dat fiind că acestea nu conțin, în mod obișnuit, indicații exacte privitor la dată.

249

Fritz Mitthof

Most inscriptions may be framed at least in one of these classes: votive inscriptions, funerary inscriptions, honorific inscriptions, building inscriptions, public records (laws, statutes, decrees, military diplomas etc.) and small documents (regularly economically grounded and thus emerging in more or less numbers or are even serial, like inscriptions and stamps on vessels designed for goods transport, labels attached to the merchandise etc.) (Fig. 3).

Further, one must consider that an individual inscription may belong as well to several classes; thus, there are texts which are related to a building, being both votive and honorific to the address of a certain ruler. From the point of view of the exterior shape, in the field of the monumental inscriptions plates, stelae, statue bases and altars dominate. Fundamentally though, as previously mentioned, inscriptions may be applied on any kind of architectonic element or mobile object.

Esențiale sunt aici indiciile exterioare (contextul arheologic, tipul monumentului, scrierea), precum și indiciile intrinseci (specificități lingvistice, terminologia, includerea de informații privind bunuri reale ori evenimente etc.). În numeroase cazuri însă nu este posibilă o delimitare cronologică exactă; foarte multe inscripții pot fi datate doar cu o precizie de un secol sau de o jumătate de secol, altele chiar în cadrul unui cadru de timp mai larg. Presupusa „calitate“ a inscripției trebuie să fie luată în considerare ca indiciu în stabilirea momentului realizării doar în mod limitat; percepția estetică modernă nu oferă un criteriu valabil din punct de vedere științific, și în toate timpurile au existat atât inscripții executate cu grijă și migală cât și altele scrise neglijent și simplist. În analizarea inscripțiilor ne stau la dispoziție o serie de discipline speciale (științe auxiliare), care se sprijină preponderent sau doar în părțile lor esențiale pe izvoarele în formă de inscripții; astfel este de exemplu știința înscrisurilor istorice (paleografia), știința numelor (onomastica), știința persoanelor (prosopografia), știința dimensiunilor și a greutăților (metrologia) sau cronologia istorică.

Instrumente

The dating of the epigraphic evidence is usually difficult since it does not regularly contain accurate indication on date. Essential are the external clues (archaeological context, monument type, writing image), as well as the intrinsic indications (linguistic specificities, terminology, inclusion of information on real goods or events etc.). In numerous cases though, it is impossible to make an accurate chronological determination; many inscriptions may be dated with a one century or half century precision, others even within a

Inscripțiile se publică în trei forme: în corpusuri (un corpus adună toate inscripțiile într-una sau mai multe limbi dintr-o anumită regiune sau perioadă de timp sau în legătură cu o anumită temă), în colecții tematice precum 250

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

și în publicații dispersate în reviste și volume de specialitate. În aceste ediții sunt incluse, alături de izvoarele descoperite în trecutul recent (secolele XIX-XXI), și inscripții al căror original s-a pierdut dar care sunt descrise în operele Evului Mediu și ale epocii moderne timpurii transmise prin manuscris. Marile proiecte de corpusuri sunt de exemplu Corpus Inscriptionum Latinarum (CIL) sau Inscriptiones Graecae (IG). O colecție selectivă importantă este de pildă Inscriptiones Latinae Selectae (ILS).

Publicații dispersate sunt alcătuite, conform anului apariției, în L’Année Épigraphique (AE) pentru inscripții latine și în Supplementum Epigraphicum Graecum (SEG) pentru inscripții grecești. Inscripțiile se citează, în măsura în care este posibil, în mod exclusiv sub o cotă precum CIL, IG etc., alături de numărul respectiv al volumului și ediției. Toate edițiile importante de inscripții, precum și literatura privind cercetările și modurile corespunzătoare de citare se află cuprinse în Guide de l’Épigraphiste (vezi http:// www.antiquite.ens.fr/ressources/publicationsaux-p-e-n-s/guide-de-l-epigraphiste/).

broader time span. The supposed “quality” of the inscription is limited in the establishment of the time of occurrence; modern aesthetic views do not provide a scientifically valid criterion, while both carefully and skilled and coarse and simplistic inscriptions existed in all periods.

To the inscription analysis contribute a series of special disciplines (auxiliary sciences), grounded mainly or only in their essential part on inscription sources; these are for instance the science of historical documents (palaeography), the science of names (onomastics), the science of persons (prosopography), the science of sizes and weights (metrology) or historical chronology.

Tools Inscriptions are published in three forms: in corpuses (a corpus gathers all inscriptions in one or several languages from a certain region or time or in connection with a certain topic), in the theme collections as well as in dispersed publications in specialty journals and volumes.

These editions include, beside the sources discovered in the recent past (19th – 21st centuries), inscriptions whose original was lost, yet which are described in Middle Age works and those of the early Modern period conveyed by manuscript. Large corpus projects are for instance Corpus Inscriptionum Latinarum (CIL) or Inscriptiones Graecae (IG). A selective important collection is for instance Inscriptiones Latinae Selectae (ILS). Dispersed publications are composed, based on the publishing year, of

1

Pentru editarea inscripțiilor nou găsite există între timp numeroase instrumente de lucru bazate pe internet, care prezintă textul și ilustrațiile, conținând și metadate pentru descrierea formală a monumentului și referitoare la locul identificării și păstrării, dar chiar și parțial traduceri și referiri la literatura de specialitate aferentă. Grație acestor mijloace ajutătoare este posibilă astăzi o căutare 1 251

Fritz Mitthof

L’Année Épigraphique (AE) for Latin inscriptions and Supplementum Epigraphicum Graecum (SEG) for Greek inscriptions. Inscriptions are quoted, to the extent possible, exclusively under a quote like CIL, IG etc., beside respective number of the tome and edition. All important inscription editions, as well as literature on the research and corresponding quoting systems are in Guide de l’Épigraphiste (see http://www. antiquite.ens.fr/ressources/publications-aux-p-en-s/guide-de-l-epigraphiste/).

sistematică a unor paralele dintre diferitele puncte de vedere. În continuare, vom numi doar unele exemple: o căutare rapidă pe textul complet pentru inscripțiile grecești este posibilă în baza de date PHI Searchable Greek Inscriptions: http:// epigraphy.packhum.org/inscriptions/. Aceeași bază de date ne oferă, pentru inscripțiile latine, baza epigrafică de date Clauss-Slaby: http://www. manfredclauss.de/. Alte baze de date, limitate tematic ori regional, oferind în schimb mai multe informații de detaliu, sunt cele precum Epigraphic Database Roma (EDR): http://www. edr-edr.it/Italiano/index_it.php (inscripții latine de pe Peninsula Italiană, Sardinia și Sicilia), sau Epigraphic Database Heidelberg (EDH): http://edh-www.adw.uni-heidelberg.de/home (inscripții latine din provinciile romane). Un format deosebit, care reunește într-un mod exemplar monumentul și inscripția antică, este oferit de banca de date pentru imagini Ubi Erat Lupa: http://www.ubi-erat-lupa.org/about.php, având accentul pe Europa Centrală și de Sud aproximativ până la anul 500 d. Chr.

For editing recently identified inscriptions there are numerous internet-based working tools, which present the text and illustrations, containing also metadata for the formal description of the monument and the place of identification and preservation, but even also partially translations and references to the related specialty literature. Grace to these aiding means today it is possible to systematically search parallels from various views. We shall mention a few examples: a quick search for complete texts of the Greek inscriptions is possible in the database PHI Searchable Greek Inscriptions: http://epigraphy.packhum.org/ inscriptions/. The same database provides for the Latin inscriptions the epigraphic database Clauss-Slaby: http://www.manfredclauss.de/.

Other databases, thematically or regionally limited, providing instead more detailed information are those like Epigraphic Database Roma (EDR): http://www.edr-edr.it/Italiano/ index_it.php (Latin inscriptions on the Italian Peninsula, Sardinia and Sicily), or Epigraphic

Monedele Monedele se aseamănă mărturiilor epigrafice, dat fiind că sunt purtătoare de mesaje în formă de text și imagini. Acestea sunt însă executate întotdeauna în serie și sunt găsite în cursul săpăturilor într-un număr semnificativ mai mare decât inscripțiile. Valoarea acestora ca izvoare primare constă în faptul că ne oferă, pe de o parte, date valoroase privind istoria monetară și economică a Antichității (tipuri de 252

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

Database Heidelberg (EDH): http://edh-www. adw.uni-heidelberg.de/home (Latin inscriptions form the Roman provinces). A special format, reuniting exemplarily the ancient monument and inscription is provided by the databank for images Ubi Erat Lupa: http://www.ubi-eratlupa.org/about.php, with emphasis on Central and Southern Europe until AD 500.

monede, sistemul nominal, metalul monedei și conținutul de metal prețios, circulația monedelor, monetăriile, emisiunile seriilor individuale prin intermediul analizei ștanțelor etc.), alături de faptul că, pe de altă parte, ne oferă informații privind „stăpânii care le-au bătut“, deci referitor la formațiunea politică care a comandat baterea acestora, precum și despre reprezentarea ideologică de sine a acestora.

Totodată, monedele au o semnificație deosebită în săpăturile arheologice, dat fiind că reprezintă un posibil mijloc de datare a straturilor arheologice și a altor elemente identificate. Aici însă trebuie acționat cu mare precauție, fiindcă monedele ne oferă întotdeauna un terminus post quem, și doar în cazuri rare o dată exactă.

La documentarea descoperirilor numismatice trebuie clarificat neapărat dacă moneda a fost plasată intenționat sau dacă a fost doar pierdută de către deținătorul ei din Antichitate, dacă este vorba despre un lot dispersat sau de un tezaur (în distincția dintre acestea două, esențială este întrebarea dacă este vorba de o piesă individuală sau de mai multe plasate în același timp în același loc). Tezaurele, prin datarea tipului de monedă având data cea mai târzie (monedă de încheiere) cuprins în acestea, sunt un indiciu indirect important pentru istoria politică. Însă și această posibilă legătură dintre depozitarea monedelor și un eveniment de criză trebuie privită totdeauna critic; indicatorul decisiv nu constă în circumstanțele în sine ale depozitării acestora, fiindcă această practică era în general uzuală în societățile premoderne, ci în omisiunea recuperării acestora, din care se

Coins

Coins resemble the epigraphic evidence as they are message bearers in the form of texts and images. They are though always serial items and are discovered during the excavations in a significantly larger number compared to inscriptions. Their value as primary sources consists in the fact they provide on one hand, valuable data on the coinage and economic history of the Antiquity (coin types, nominal system, coin metal and precious metal content, mints, issues of the individual series via stamp analysis etc.), beside the fact that, on the other hand, they provide information on the “rulers that minted them”, therefore regarding the political unit ordering their minting, as well as their self-ideological representation. Moreover, coins have a special significance in the archaeological excavations, as they represent a possible dating means of the excavation layers and other identified elements. However, one must act very cautiously, as coins provide always a terminus post quem, and in only rare cases an accurate date. In the documenting of coin finds one must necessarily clarify if the coin was 253

Fritz Mitthof

purposefully placed or only lost by its holder from Antiquity, if it is a dispersed lot or a hoard (in the distinction among the two, the question whether it is an individual piece or several pieces placed concurrently in the same spot).

The hoards, via the dating of the coin type of latest date (ending coin) are important indirect evidence on the political history. Nonetheless, this possible relation between the deposit of the coins and a crisis event must always be regarded critically; the decisive indicator does not consist in the proper circumstances of their deposit, as this practice was in general usual in pre-modern societies, but in the omission of their recovery, which may infer that respective person could no longer reach the deposit place.

poate concluziona că persoana respectivă nu a mai putut ajunge la locul depozitării.

Pentru valorificarea științifică a descoperirilor numismatice din cadrul săpăturilor arheologice se vor folosi pentru comparație, alături de acele piese care provin din alte campanii profesionale sau din descoperiri nedocumentate științific, și acelea care sunt depozitate în colecțiile care există deseori de sute de ani; la acestea se adaugă acele piese care circulă în comerțul internațional cu monede. Și știința monedelor (numismatica) are o tradiție care ajunge până în epoca umanismului.

Astfel, și literatura relevantă se întinde de la secolul al XVI-lea până în secolul XXI. Printre instrumentele de lucru moderne, bazate pe internet, putem enumera câteva exemple: o bază de date cuprinzătoare cu link-uri către alte baze de date, informații geografice și definiții ale termenilor este http://nomisma.org/; alături de aceasta bază de date a imaginilor numismatice Eichstätt: http://www.nbeonline.de/; Coin hoards of the Roman Republic (CHRR): http:// numismatics.org/chrr/ (descoperiri de tezaure din vremea Republicii Romane); apoi Roman Provincial Coinage Online: http://rpc.ashmus. ox.ac.uk/ (serii de monede regionale și locale ale provinciilor romane); Sylloge Nummorum Graecorum: htpp://www.sylloge-nummorumgraecorum.org/ (Monede ale lumii grecești aflate în colecții publice și în proprietate privată); Corpus Nummorum Thracorum (CNT): http:// www.corpus-nummorum.eu (monede antice din Tracia); și în cele din urmă CoinArchives: http:// www.coinarchives.com/, în care sunt catalogate

The scientific valuation of the numismatic finds yielded by the archaeological excavations shall use for comparison, beside those resulting from other professional campaigns or scientifically undocumented finds, also those housed in collections often existing for hundreds of years; to these add those pieces circulating in the international coin trade. And the science of the coins (numismatics) has a tradition going back to the Humanism. Thus, the relevant literature stretches from the 16th century until the 21st century. Among the modern working tools, internet-based, we may count the following: a comprehensive database with links to other databases, geographical information and definition of the terms is http://nomisma.org/; beside this database of the numismatic images Eichstätt: http://www.

254

Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie

piesele care sunt oferite la licitațiile comerțului cu monede.

nbeonline.de/; Coin hoards of the Roman Republic (CHRR): http://numismatics.org/chrr/ (Roman Republican hoard find); then Roman Provincial Coinage Online: http://rpc.ashmus. ox.ac.uk/ (regional and local coin series of the Roman provinces); Sylloge Nummorum Graecorum: htpp://www.sylloge-nummorumgraecorum.org/ (coins of the Greek world in public collections and private property); Corpus Nummorum Thracorum (CNT): http://www. corpus-nummorum.eu (ancient coins from Thracia); and lastly, Coin Archives: http://www. coinarchives.com/, which catalogues the pieces offered for coin trade auctions.

255

Bibiliography / Literatură

org/inscriptions/ Ubi Erat Lupa: http://www.ubi-erat-lupa.org/ about.php.

Bibliography/ Literatură

Baze de date numismatice on-line:

Literatură General: Guide de l’Épigraphiste. Vezi http://www.antiquite.ens.fr/ressources/publications-aux-p-e-n-s/ guide-de-l-epigraphiste/ Corpusuri: L`Anée épigraphique. Paris.

Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin 1863-.

Inscriptiones Graecae. Consilio et auctoritate Academiae Scientiarum Berolinensis et Branderburgensis editae, vol. I-XII. Inscriptiones latinae selectae, Ed. H. Dessau, I-III, Berlin 1892-1916.

SEG - Supplementul Epigraphicum Graecum, Leiden, 1 1923-.

Supplementum Epigraphicum Graecum, Amsterdam 1923-.

Baze de date epigrafice on-line: Clauss-Slaby: http://www.manfredclauss.de/ Epigraphic Database Heidelberg: http://edhwww.adw.uni-heidelberg.de/home Epigraphic Database Roma: http://www.edr-edr. it/Italiano/index_it.php Greek Inscriptions: http://epigraphy.packhum.

256

Eichstätt: http://www.nbeonline.de/ CoinArchives: http://www.coinarchives.com/ Coin hoards of the Roman Republic: http://numismatics.org/chrr/ Corpus Nummorum Thracorum: http://www. corpus-nummorum.eu http://nomisma.org/ Roman Provincial Coinage Online: http://rpc. ashmus.ox.ac.uk/ Sylloge Nummorum Graecorum: htpp://www. sylloge-nummorum-graecorum.org/