Ghid de iarna

CUPRINS / Summary Editorial - aaaaaa Iarna din sufletul meu - Andreea Iulia Popescu Kings on Ice – Spectacol pe gheata - Raluca Pascu Recenzie concert Stefan Hrusca - Laura Lucia Mihalca

Despre pasiune în arta culinară - material realizat de Laura Lucia Mihalca, cu sprijinul Ralucăi Pascu

Decembrie - week-end-ul din an - Ligia NiculaeAm fost in tara lui Mos Craciun. I was in Lapland - Alina Pipirigeanu Interviu cu proprietarul Stalingrad laser tag arena Despre team-building in echipa Art Out - Laura Lucia Mihalca

Editorial Poveste de dragoste de iarnă

Gândurile, visele şi sufletul – toate sunt dominate de personalitatea ei. În ciuda voinţei noastre, imaginaţia fuge inevitabil către atmosfera care domnea în casă în perioada asta, pe când eram copii. Şi chiar dacă avem de înfruntat viscolul, acea viforniţă bătrână, tot o vom iubi. O vom dori mereu, pentru amintirea aceea frumoasă a dansului alb printre copaci. Copleşiţi, adunăm toate fotografiile şi felicitările şi… rememorăm.

Crăiasa Zăpezii ne atrage în palatul ei de cleştar, acolo unde toţi îi sunt supuşi. Peisajul se schimbă. Arhitectura de gheaţă impresionează.

Foşnetul s-a transformat în scârţâit al zăpezii, sunet atât de drag… Glasurile de copii vestesc sărbătoarea Crăciunului şi apropierea noului an.

Interioarele întrec orice fantezie: săli cu pereţi de ciocolată, mobilă din turtă dulce, şemineu-cozonac, uşi construite din bastonaşeacadea. Privirile de gheaţă ale statuilor ne fizează locului, pentru a urmări ceremonialul. Spiriduşi hazlii dănţuiesc continuu. Oameni de ciocolată fac schimbul protocolar al gărzii cu oamenii de zăpadă. Fulgi de nea înaripaţi cutreieră cele mai îndepărtate straturi ale văzduhului, în timp ce clinchete se aud neîncetat. Cerul s-a deschis şi ne trimite steluţe în dar.

Ne pregătim cu toţii de Sărbătoarea Crăciunului, de primirea colindătorilor şi a oaspeţilor. Ne gândim deja la anul ce va urma.

Cu emoţiile acestei călătorii, cu amintirile poveştilor de iarnă, pornim la drum să împărţim bucurie. Vă colindăm şi vă oferim recomandări de vacanţă, istorii de demult sau recenzii a celor mai proaspete spectacole de iarnă. Aflăm cum este în Tara lui Moş Crăciun şi cum erau pe vremuri sărbătorile. Şi pentru că mai sunt câteva zile până atunci, v-am pregătit un dosar dedicat oportunităţilor de team-building. Aflaţi astfel cum s-a dezvoltat echipa Art Out de la an la an şi cum vă puteţi suda şi voi grupul, echipa, gaşca, familia. Încheiem periplul cu un interviu simpatic cu Chef bucătar Cosmin Colceriu, care ne împărtăşeşte viziunea lui despre gastronomie, în relaţie cu arta, socialul, viaţa. Şi nu uităm să punem în practică recomandarea culinară şi reţeta primită în dar.

Pornim la colindat şi începem să scriem scrisoare Moşului. În final, rămânem captivi într-un glob de sticlă sau căutăm dragostea, iarna sufletului?

Crăciun luminat şi un an cu adevărat mai bun!

Laura Lucia Mihalca Redactor Sef ArtOut

Iarna din sufletul meu Articol de Andreea Iulia Popescu

Atmosfera de plăcută moleşeală stând în fotoliul generos mă cuprinsese total. Parcă vedeam prin vis oamenii care soseau în sala de spectacol, căutându-şi locurile şi vorbind în şoaptă. De fiecare dată simt acea dulce emoţie care mă încearcă înainte de începerea unui spectacol de teatru. Încercam să recapitulez în minte la câte spectacole fusesem de la doisprezece ani încoace şi nu reuşeam. La multe, foarte multe. Practic începusem să cred că viaţa mea era acolo pe scenă, că de fapt, la fiecare spectacol îmi trăiam propria viaţă…

Nu ştiu de ce, dar atmosfera iernii este cu totul specială. Să fie oare de vină minunile sclipitoare, fulgii albi şi puri care cad ca o mantie binecuvântată peste făpturile noastre? Este magia divină care ne cuprinde sufletele? Este dorinţa de a fi mai bun, mai curat, cel mai iubitor om de pe planetă?

Soneria s-a auzit strident şi am tresărit. Eram înconjurată de părinţi şi bunici. Evident, nimeni nu ştia cine poate fi la uşă. Era primul Crăciun când îl aşteptam pe Moşul magic. Ştiam poveşti, ,,Fetiţa cu chibrituri”, învăţasem poezii, cântecele, dar parcă uitasem totul, eram înmărmurită.

Sigur că la uşă era cel mai fantastic şi aşteptat bătrânel de pe planetă. Şi era şi la uşa mea, nu la alta! La luminiţele bradului, am recitat, moşul mi-a dat mult aşteptatul cadou şi a plecat grăbit, fiind aşteptat de alţi copii. Mi s-a întipărit întâmplarea.

Vedeţi, istoria se petrece în fiecare iarnă la fel. Şi mi-am adus aminte de povestea mamei, de când avea patru ani, cum la uşă a bătut Moşul, a intrat – bunica nu era în cameră – cum a fost întrebată care îi este numele, cum a spus pe nerăsuflate o poezie, cum a spus că este cea mai cuminte fetiţă, cum l-a pupat pe Moş pe obraz... şi a primit un cărucior de lemn pentru păpuşi, verde şi o păpuşă. Magie! Vedeţi de ce totul este plin de magie iarna? Moşul a plecat, mama a intrat în cameră, iar copilul extaziat, a spus : ,,Mama, Moş Crăciun avea obrazul moale ca tine!”

Ca să ajung la teatru, am plecat de acasă cu trei ore mai înainte.

Am vrut să mă bucur de luminiţele aprinse pe toate străzile. M-am oprit la vitrine, pe stradă mirosea a cozonac, a zahăr pudră... şi ningea. Şi în ciuda frigului de afară, sufletul îmi era fierbinte. Fierbinte de amintiri, de crâmpeiele vieţii mele… Fulgi uriaşi se aşterneau peste oraşul dornic de sărbătoare.

Am îngheţat un pic şi am intrat într-o ceainărie pentru un ceai.

Zurgălăii cântecelului de la radio, parcă m-au trimis din nou în timp…

<<Erau cinci fraţi, iar ea era cea mai mare. Avea zece ani. Era Ardealul celui de-al doilea război. Erau să„raci lipiţi, tatăl murise acasă venit de pe front, iar ei rămăseseră doar cu mama. Era ajunul Crăciunului. Copiii îşi rugau mama cu lacrimi în ochi să le cumpere şi lor de la magazinul din sat, bomboane pe băţ. Ca să scape de ei, mama le spuse că, dacă sora lor cea mare, de zece ani, pleacă acum, pe întuneric în sat, vreo trei kilometri, este de acord să le dea un bănuţ pentru bomboane. Fetiţa şi-a pus o broboadă pe ea, încălţări nu avea şi înfrângându-şi frica uriaşă de întuneric, a plecat prin zăpada viscolită de vântul puternic şi nemilos în sat. Drumul i s-a părut a fi durat un an. Dar nu, drumul l-a parcurs în fugă cu lacrimile îngheţate pe obraji şi a venit cu bomboanele pe băţ.

Toată magia din lume era în cămăruţa lor sărăcăcioasă!

Copiii au adormit în acea noapte la lumina opaiţului în care se oglindeau nucile, merele, bomboanele, toate cu voia ingeraşului păzitor. Afară ningea, satul adormise demult, numai visele celor cinci frăţiori erau treze… bunica mea.>> M-am uitat la ceas şi mai erau câteva secunde până ce spectacolul avea să înceapă. ,,Visul unei nopţi de iarnă” era titlul piesei. Odată ridicată cortina, sala parcă s-a umplut de miros de brad, de mere, de nuci, de cozonaci, de mirosul lemnului verde al căruciorului pentru păpuşi, de bomboane pe băţ.

Povestea începuse. O tânără încântătoare, Maria, vânzătoare la un magazin, naivă, este îndrăgostită şi are sentimente minunate pentru un scriitor celebru. I-a citit toate cărţile şi în momentul când i se iveşte prilejul de a livra un cadou la domiciliul acestuia, face în aşa fel ca ea să fie cea care face acest serviciu. Scriitorul este un bărbat frumos, de succes, dar şi cu multă trecere la femeile din elita bucureşteană. Este iarnă, este noaptea când anii işi predau ştafeta şi trec mai departe cu oameni cu tot, iar el o invită să petreacă împreună un vis cu fluturi de zăpadă şi şampanie.

O minunată meditaţie despre dragostea adevărată, despre viaţă...

Câtă sclipire în acea noapte magică, câtă naivitate pură la Doruleţ, menite să sensibilizeze şi să lumineze sufletul lui Manea, scriitorul… Ea face gafe după gafe, inocente, care îl fac pe Manea să o privească cu alţi ochi. Este o poveste a viselor ce pot deveni realitate, a unei ierni a sufletelor, a unei uşi lăsate deschisă pe unde intră frumosul, lumina, căldura, simplitatea.

Sunt poveşti de iarnă pline de magie, de fulgi argintii de zăpadă, poveşti trăite, urmărite pe scenă, citite din cărţi în faţa flocului când viscolul îşi face de cap şi râde tumultuos…

Până când vom mai număra fulgii de nea, până când vom mai cumpăra bomboane pe băţ, până când vom merge la teatru să o vedem pe Doruleţ, să ni se umezească ochii de lacrimi sincere prinzându-i din aer sensibilitatea sentimentelor, până când ne vom plimba prin oraş cu mâinile în buzunare admirând luminiţele oraşului, până când vom atârna pe o crenguţă nuci şi mere… va fi iarnă. Iarna sufletelor noastre dornice de dragoste, de iubire, de artă şi de fulgi mari, magici de nea.

Eu, chiar eu sunt Doruleţ, am aţipit pentru o clipă când am trăit mai multe vieţi, am plâns, am râs, am dorit, m-am îndrăgostit, am mers prin zăpadă şi am topit-o cu picioarele fierbinţi.

Cortina s-a lăsat. Au urmat aplauze frenetice pline de emoţie. Şi de fulgi magici. Am ieşit în stradă, mi-am legat fularul strâns la gât, mi-am îndesat căciula pe cap, am zâmbit larg cu ochii la cer, privind dansul fulgilor vrăjiţi. Mi-am înfundat mâinile în buzunare… şi am găsit o bomboană pe băţ din care am început să ronţăi cu plăcere. Era în buzunar. S-au stins şi luminile la teatru.

Nu ştiu de ce mi-am adus aminte de această poveste de iarnă, dar, noapte bună dorului de Doruleţ….

Andreea Iulia Popescu Imagini: Picturi Thomas Kinkade

Winter in my soul

by Andreea Iulia Popescu

The lovely and slackness atmosphere from the cozy armchair totally got me engulfed. Maybe I was seeing the people who were coming to the theater, searching for their places and talking quietly. Every time I feel the same emotion before a play starts. I was trying to remember how many plays have I seen for twelve years and I couldn’t. They were so many… Practically, I’ve started to think that my life runs out on that stage and on every play I am living my own life.

The doorbell rang and I winced. I was surrounded by parents and grandparents. Obviously, no one knew who was on the door.

It was the first Christmas when I was expecting the magic Santa. I knew some stories like “The little Match Girl”, I learnt poems, songs, but maybe I forgot everything. I was really mortified. Of course on the door was the most fantastic and waited old man from all over the Earth. It was Santa! And he was on my door, not on the other one! I recited at the tree lights and Santa gave me the long awaited gift and left in a hurry. Other children were waiting for him too! The story was real and got into my mind!

You see… the story is happening every year the same. And I remembered my mother’s story, how Santa got to her house – my grandma wasn’t in the room – how she managed to tell Santa a poem, she told him that was a very good girl, kissed Santa and got a green doll stroller and a doll. Magic!

Now you see why everything is full of magic this time on the year? Santa left, mom got into the room and the ecstatic child, said: “mom, Santa had the same soft cheek as you have!”

To get to the theater, I left home three hours earlier. I wanted to enjoy the street lights all over. I stopped on some shops’ windows, on the street smelled like cake, cinnamon and powdered sugar and it was snowing. And besides the coldness, my soul was hot. Hot of memories, of fragments from my life. The snowflakes were settling over the city eager to celebrate.

I got a little bit cold and I entered a teahouse for a tea. The bells from the song on the radio barely sent me back in time again…

«There were five brothers and she was the oldest. She was ten years old. It was Transylvania in the second war. They were poor as a mouse church, their father died when he came back from the front and children only had their mother. It was Christmas Eve. Children were begging their mother for some candies from the village shop. Kind of shop… “To get rid of them”, mother said if their eldest sister of ten years old is now leaving in the dark village for about two miles, agrees to give them a penny for some candies. The girl put a shawl on her, shoes didn’t have and letting her fear of the dark out, left on that strong wind blowing snow and ruthless from the village. That long way seemed to have lasted a year. But no, all the way she ran out with her frozen tears on her cheeks and she came back with the candies. At home, children waited for her with screams of happiness. They put a twig of tree with nuts, apples and candy sticks. All the magic in the world was there, in their meager closet! That night, children slept to the light of lamps mirrored with walnuts, apples, candy, all will by the guardian

angel. Outside it was snowing, the village was asleep long ago, and the five brothers’ dreams were awaken… my grandmother. »

I looked at the clock and there were a few more seconds until the show was about to begin. “A Winter’s Night Dream” was the name of the play. Once raised the curtain, the room started to fill with the smell of pine, apple, walnut, the cake, the smell of fresh wood trolley for dolls and candy sticks.

The story begun. A lovely young woman named Maria, shop at a store, naive, is in love and has great feelings for a famous writer. She had read all his books and when an opportunity arises to deliver a gift to his residence, does everything that is possible to take the task. The writer is a handsome, successful man and with plenty of crossing the elite women on Bucharest.

It’s winter, it’s the night when years hand over and move on with all the people and he invites her to celebrate together a beautiful dream full of snowflakes and champagne.

A wonderful meditation on true love and about life... What a magical sparkle that night, how much pure naivety on Doruleţ aimed at raising awareness and enlighten the soul of Manea, the writer . She makes innocent blunders after blunders, hoping that Manea will look at her with other eyes.

It’s a story of dreams that maybe get real, of a winter of souls, of a door left opened where beautiful, light, warmth and simplicity can enter anytime.

There are winter stories full of magic, of silver snowflakes, lived stories, followed on the stage, read from books nearby the fire when the blizzard does whatever it wants and tempestuously laugh.

Until we’ll count the snowflakes again, until we’ll buy candy sticks, until we’ll get to the theater to see Doruleţ, to wet eyes again and grasping feelings of sincerity in the air, until we’ll walk through the city with hands in our pockets admiring the city lights, until we’ll hung walnuts and apples in a twig, it will be winter again. Winter of our souls eager for love, art and big magic snowflakes.

I really am Doruleţ, I felt asleep for a moment when I lived more lives, I cried, I laughed, Iţve wanted, I’ve felt in love, I’ve walked through snow and melt it with my feet.

The curtain went down, followed by emotive applause and magic snowflakes. I went out in the street, I tied my scarf closely to the neck, hat stuff on my head, I smiled with wide eyes to heaven, watching the dance of spelled snowflakes. I clogged my hands in the pocket... and I’ve found a candy stick from which I’ve started to pleasurely crunch. It was in my pocket.

The lights from the theater went off, too.

I don’t know why I’ve remembered this winter story, but... good night, longing for Doruleţ...

Written and translated by Andreea Iulia Popescu

Dintr-un glob de sticlă Articol de Laura Toma

Crăciunul e un moment special la noi în familie, ne bucurăm cu aceeași căldură în fiecare an. Dar povestea noastră începe cu ceva timp în urmă.

Ne știm de mult, încă de pe vremea mamei ei. Pe atunci erau lumânări în bradul proaspăt care nu încăpea în camera. Am prins fiecare Crăciun împreună până când cei mici au devenit mari, iar cei bătrâni nu au mai impodobit bradul și au lăsat Crăciunul să treacă pe lângă ei.

Acum vreo 20 și ceva de ani ne-am revăzut. Îmi era dor de mirosul acelor de brad și de cozonacul care miroase din ce în ce mai bine în noua noastră casă. Au și ei o fețiță acum, se uită așa de uimită la beculețe și atinge încet fiecare glob la care ajunge. Moșul a venit la ea, pentru că a fost cuminte în fiecare an. Îmi amintesc cât s-a bucurat de mașinuța cu telecomandă, la primul cărucior pentru păpuși dar și la perechea mult dorită de role. Cea mică l-a urmarit Crăciun

de Crăciun pe Moșul. Adormea ca un ghemotoc pe fotoliul din camera de zi, poate-poate îl prinde. A venit și momentul în care cărțile au fost cadourile cele mai râvnite.

Mă uit la ea cum crește. Parcă ieri se juca cu taică-său în zapadă. Îl punea să o plimbe cu săniuța, se băteau cu zăpadă, prindeau fulgii și veneau uzi leoarcă cu bulgării până în ghete. Mama îi certa pe amândoi le facea un ceai și îi punea lângă sobă. Îi privesc cu un drag de nu mai pot și pe ei și pe motan. Deși am trecut prin momente periculoase cu mustăciosul care tot voia să ajungă în vârful bradului, acum ne înțeleg de minune pentru că stă printre cadouri.

Timpul a trecut, iar cea mică se ferește acum să nu o prindă pe ea, cei dragi când pune cadourile sub brad. Tot ea are grijă ca pomul să fie frumos și vesel, deși acum miroase a plastic, fiecare dintre noi își are locul binemeritat pe crenguța lui. În fiecare an apar noi locuitori ai bradului, ne îngrămădim aici și facem loc, să încapă toată lumea. E o bucurie!

Anul trecut ne-a amenințat că schimbă locurile și vrea să ne reorganizeze. Am auzit că a împodobit brăduțul de la ea din cameră cu panglici și fâșii de materiale râmase de la croitorie. Eu nu-mi fac griji, ea ne iubește pe toți la fel de mult.

Prietenii mei m-au întrebat cum rezist singur singurel în globul meu micuț. Eu le-am răspuns că nu sunt singur, am familia mea de care mă bucur în fiecare an, ei au grija de mine și mă tratează cu respectul cuvenit vârstei mele. Șșșș! Se aude ceva, ne mișcăm! Ea e, ne-a deschis cutia. E ajunul și împodobim bradul pentru a 50-a oară.

Semnat cu mult drag, Omul de Zăpadă din globul de pe crenguța de sus, din mijloc!

Laura Toma Imagini: Pictură Albert Chevallier

Kings on Ice – Spectacol pe gheata Articol de Raluca Pascu

O vioară Stradivarius în mâinile unui violonist fanatic, Edvin Marton, încălzește atmosfera de pe patinoar, iar când cei mai buni acrobați ai gheții își fac apariția, atmosfera ia foc. Patinatorii au reușit să ridice în picioare o sală plină de oamenii, după fiecare exercițiu pe care l-au realizat pe gheață.

Evgeni Plushenko alături de alți 13 patinatori au dat naștere unui adevărat spectacol la Gala 2014 Kings On Ice care a avut loc la Sala Polivalentă din București. Show-ul a început pe sunetul muzicii de vioară a lui Edvin Marton, patinatorii au intrat rând pe rând și au format un cerc în jurul marelui violonist. După ce aceștia au terminat numărul de început și au salutat publicul s-au retras în culise, rămânând astfel pe scenă perechea Stefania Berton și Rockne Brubaker. Aceștia și-au spus povestea lor de dragoste printr-un impresionant dans plin de energie și pasiune. În prima parte a spectacolului reprezentațiile patinatorilor au fost susținute pe muzică lentă, însă în cea de-a doua parte patinatorii au fost mai energici și show-ul a fost incendiar. Cei mai haioși patinatori au fost acrobații Alexander Liubchenko și Jean Sanchis, doi tineri francezi care au ajuns în cartea recordurilor datorită dificultății reprezentațiilor. Însă și de această dată, cei doi au avut o reprezentație perfectă în aceată seară de octombrie. Au încântat publicul cu acrobațiile lor și cu energia pe care au reușit să o transmită pe toată durata celor două numere.

Toți patinatorii au fost de excepție însă cel mai nebun și energic a fost Thomas Verner, care în a doua parte a spectacolului a impresionat publicul până la râsete. Fiind campionul olimpic la patinaj artistic al Cehiei, Verner este și un perfecționist, iar orice reprezentație este fara greseala. A intrat pe gheață pe ritmul melodiei ”I‘m sexy and I‘m know it, cântată de LMFAO. A fost o nebunie curată, gheața a facut scantei sub patinele cehului.

Momentul de final a fost unul epic, Thomas a ramas doar în lenjerie intimă, imitând astfel personajul principal din videoclipul melodiei, spre deliciul publicului.

După un asemenea spectacol incendiar a urmat unul care ne-a ținut cu sufletele la gură. A intrat pe giață Marie-Piere Leray care sfidează cu ușurință forța gravitațională, combinând astfel elemente de patinaj artistic cu elemente de acrobație la înălțime. În prima reprezentație aceasta „zboară‘‘ cu ajutorul unui cerc, iar în cea de-a doua se ține strâns de două panglici roșii. Publicul este uimit datorită puterii, grației și ușurinței cu care aceasta reușește să combine două stiluri.

Atât în prima reprezentație, cât și în a doua, elvețianul Stephane Lambiel uimește publicul cu piruetele sale perfecte. Spectacolul oferit de aceasta a fost unul plin de emoție si de suspans datorită perfecțiunii și grației exercițiului.

Melodia Lord of the dance răsuna în difuzoare atunci când Brian Joubert a intrat pe ghiață. Publicul era impresionat de lejeritatea acestuia pe gheață - „Parcă ar fi fost încălțat cu pantofi normali,

Annette Dyet și cuplurile de patinatori Fiona Zaluda- Dimitry Lubhanov și Vanessa James- Morgan Cipres au încins ghiața cu piruete și acrobații perfecte. În ambele reprezentații patinatorii au ridicat sala în picioare reușind astfel să primească mii se ropode de aplauze. Toate acestea se termină cu duelul Evgeni Plushenko și Edvin Marton. Sunetele viorii se aud în toată sala hipnotizându-i pe spectatori, iar regele gheții îi menține în acea stare de tranșă prin acrobațiile și piruetele realizate deasupra gheții.

Raluca Pascu Foto credit: Paul Voicu Sursă foto: www.iconcert.ro

Kings on ice – Ice show

by Raluca Pascu A Stradivarius violin in the hands of fanatic violinist Edvin Marton, heated atmosphere of the rink, and when the best acrobats of ice show up, the atmosphere suddenly gets on fire. Skaters were able to stand up a room full of people, after each exercise that they’ve done on ice.

Evgeni Plushenko, alongside to the other 13 skaters, rose up a truly show on 2014 Gala Kings on Ice, held at Sala Polivalentă from Bucharest. The show started at the sound of violin music of Edvin Marton, skaters came one by one and formed a circle around the great violinist.

After they have finished the starting number and welcomed the audience, retreated on backstage, thus remaining Ştefania Berton and Rockne Brubaker pair. They have told their love story through an impressive dance full of energy and passion.

In the first part of the show, the skaters’ performances were maintained on slow music, but in the second part, the skaters were livelier and the show was incendiary.

The funniest skaters were acrobatics Alexander Liubchenko and Jean Sanchis, two young men who entered the record book because of the difficulty of the representations. And also this time, these two had a perfect representation on this night of October. They enchanted the public with their acrobatics and energy that managed so well to give it to the public during those two numbers.

All skaters were amazing, but the most crazy and energic Thomas Verner was that in the second part of the performance impressed the audience to laughter.

As Olympic champion in figure skating Czech, Verner is a perfectionist, and every representation is faultless.

He entered the ring on „I’m sexy and I know it” song performed by LMFAO. It was a total crazyness and the ice made sparks under the Czech’s skates. The final moment was an epic one, Thomas remained only in underwear, imitating the main character from the video, delighting the public.

After such an amazing show, appeared another one that kept us breathless. Marie – Piere Leray showed up on ice. Her performance easily defied gravity, combining figure skating elements of acrobatics in height. In the first representation, he „flies” with a circle and on the second one, he clinches two red ribbons. The audience is amazed because of the power, grace and ease with which he manages to combine two styles.

Both the first and the second performances, swiss Stephane Lambiel amazes audience with his perfect pirouettes. The show offered was full of excitement and suspense because perfection and grace exercise. Lord of the dance song resounded from the speakers when Brian Joubert went on ice.

The audience was impressed by its ease on the ice - â&#x20AC;&#x153;I thought it was shod with normal shoes, not skatesâ&#x20AC;?

- exclaimed a spectator.

Annette Dyet and the couple skaters Fiona Zaluda - Dimitry Lubhanov and Vanessa Morgan - Cipres James have heaten the ice with perfect pirouettes and acrobatics. In both performances, skaters raised up the spectators and managed to get round of applause. All this ends with Evgeni Plushenko and Edvin Marton duel. Violin sounds are heard throughout the hall spectators, hipnotising them and the king of ice and mentained them in that state of trance with acrobatics and pirouettes made over the ice.

It was an evening full of stories, love, wonder and excitement. All 14 skaters along with violinist Edvin Marton managed to keep the audience excited throughout the show. They had a flawless performance in front of their public.

Translated by Andreea Iulia Popescu

Despre pasiune în arta culinară Interviu cu Cosmin Colceriu Articol realizat de Laura Lucia Mihalca, cu sprijinul Ralucăi Pascu

Câţi nu şi-ar dori să fie un apprenti cuisinier, să cunoască tainele gastronomiei, să îşi atragă astfel admiraţia tuturor prietenilor prin ritmuri (ne) bune de sosuri, creme, combinaţii de arome pentru momente de neuitat! Prea puţini sunt cu adevărat ambiţioşi şi răbdători, pregătiţi să fie întâi ucenici, apoi asistenţi, abia apoi bucătari sau chiar Chef! Graniţa se stabileşte de multe ori între determinare, timp (sau lipsa lui), pasiune şi implicare. Într-o perioadă dominată de show-uri TV care implică competiţii şi goană pentru a deveni bucătar-şef, întâlnim şi oameni extrem de dedicaţi meseriei, relaxaţi şi prietenoşi, comunicativi şi dornici să facă schimb de experienţe, să transmită mai departe, să povestească, să dezvăluie …

Este cazul lui Cosmin Colceriu, un tânăr bucătar cu o vastă experienţă în cadrul unora dintre cele mai apreciate restaurante din Bucureşti, care în prezent lucrează în cadrul unui restaurant din Marea Britanie.

L-am descoperit pe Cosmin în sfera online şi am rămas profund impresionată. Interviul de mai jos ne va arăta ce anume impresionează într-o discuţie liberă cu el: pasiunea cu care vorbeşte despre arta culinară şi, mai presus de orice, încadrarea artei gastronomice în sfere mai largi precum muzica, literatura, călătoriile – viaţa în general. Înţelegem acum că în bucătărie e nevoie de dialog şi de comunicare în echipă, iar restaurantul este scena unde team-building-ul se desfăşoară zilnic, în timpul lucrului, în timp real. În prag de sărbători, primim în dar de la Cosmin o recomandare culinară şi sfaturi utile. Pentru că dragostea chiar trece la un moment dat şi prin stomac.

Lectura plăcută!

Laura Lucia Mihalca (L.M.): Voi începe cu o întrebare pe cât de simplă, pe atât de provocatoare: de ce ai ales gastronomia?

Cosmin Colceriu (C.C.): Cred că m-a ales ea pe mine. De când am intrat prima oară într-o bucătărie profesională, am ştiut că nu vreau să fac altceva.

Merg pe ideea că în viaţă trebuie să faci ceea ce îţi place şi ce te atrage, recompensele vor veni în timp.

L.M.: Ai un parcurs foarte interesant, ai absolvit Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi ai ajuns să colaborezi cu unele din cele mai importante restaurante din Bucureşti. Cum ţi-ai descrie traseul de până acum?

C.C.: A fost o provocare, am avut multe de învăţat şi în acelaşi timp de recuperat. Colegii mei aveau experienţă în domeniu de cel puţin 3-4 ani, ceea ce m-a determinat şi mai mult, nu mi-a plăcut niciodată să fiu codaşul.

L.M.: Diferă climatul de lucru de la un restaurant la altul, de la un hotel la altul?

C.C.: Climatul se schimbă desigur, ca în orice domeniu de altfel.

L.M.: Cum ai descrie activitatea ca chef la Athenee Pallace Hilton din Bucureşti?

C.C.: A fost un mediu de lucru foarte plăcut, dar şi solicitant în acelaşi timp. Am lucrat într-o echipă de oameni deosebiţi, care m-au ajutat foarte mult să avansez în această meserie. A fost un început foarte bun pe plan profesional, unde am învăţat bazele gastronomiei şi tot acolo am găsit curajul de a merge mai departe şi de a învaţă lucruri noi.

L.M.: Ai ales să lucrezi în Marea Britanie. Care au fost primele diferenţe pe care le-ai observat lucrând în restaurant acolo?

C.C.: Am fost plăcut suprins când am văzut cum diverse naţionalităţi pot colabora atât de eficient, lăsând la o parte orice

diferenţă de religie şi etnie când au un scop comun: să gătească.

L.M.: Îţi mai aminteşti care au fost primele lecţii învăţate din tainele gastronomiei? Dacă da, povesteşte-ne mai multe.

C.C.: Cum să folosesc un cuţit fără să îmi tai degetele  Am ajuns la cabinetul medical de 4 ori în prima săptămână, record încă deţinut de mine, se pare.

L.M.: După părerea ta, care sunt cele mai importante calităţi pe care trebuie să le aibă un bun bucătar?

C.C.: Pasiune, răbdare, rezistenţă la stres şi să nu uităm - simţul umorului.

L.M.: Există anumite sacrificii pe care trebuie să le facă un bucătar?

C.C.: Viaţa socială, dar toţi trebuie să facem sacrificii.

L.M.: Ai anumite modele pe care încerci să le urmezi, în ascensiunea ta?

Dacă da, care şi de ce?

C.C.: Am lucrat cu câţiva bucătari şefi de excepţie, dar consider că nu trebuie să fii un copy-cat pentru a-ţi atinge obiectivul. Toţi trebuie să observe şi să îi creeze un propri stil de lucru, cât mai eficient şi mai plăcut pentru tine şi pentru ceilalţi.

L.M.: Eşti îndrăgostit de un anume fel de mâncare? Sau de mâncarea cu un anume specific naţional? Dacă da, despre care este vorba şi de ce?

C.C.: Bucătăria asiatică şi italiană. Sunt două bucătarii foarte aromate şi diversificate.

L.M.: Ai cucerit pe cineva prin ceea ce găteai?

C.C.: Haha, nu, dar îmi place reacţia multora când le spun că sunt bucătar.

L.M.: Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta? Cum începe şi cum se sfârşeşte ea?

C.C.: Nu există o zi obişnuită, în fiecare zi am parte de noi provocări. În general ziua începe foarte bine şi relaxată, dar când vine şeful de sală şi îţi spune că participanţii la un eveniment vor mâncarea o oră mai devreme, sau când este o grevă pe aeroporturile din Franţa şi îţi vin în 20 minute 150200 de clienţi, îţi pierzi un pic cumpătul.

L.M.: Ce alte pasiuni ai? Cum îţi petreci timpul liber?

C.C.: Nu pot să stau într-un loc, călătoresc cu fiecare ocazie, iar dacă nu am timp de aşa ceva, îmi consum energia la sala de fitness.

L.M.: Dacă gastronomia ar fi pusă sub semnul muzicii, ce gen muzical ar fi? Ce mesaj ar transmite?

C.C.: Nu m-am gândit niciodată, dar cred că ar trebui inventat un nou gen pentru gastronomie în special. O îmbinare între chillout şi heavy metal.

L.M.: Dacă ar fi o carte, cum ai intitula-o?

C.C.: Există deja: Larousse Gastronomique.

L.M.: Să vorbim acum şi despre perioada spre care ne apropiem, cea a sărbătorilor. Ai anumite reţete mai dragi sau anumite obiceiuri de care te simţi ataşat mai mult în perioada Crăciunului şi a Revelionului?

C.C.: În perioada aceasta, părinţii mei sunt bucătarii. Eu stau şi îi privesc cum fac toate pregătirile pentru mesele festive din familie. Nimic nu se compară cu gustul mâncării cu care ai fost crescut, cel puţin nu pentru mine.

L.M.: Cum vă pregătiţi în Forest Row pentru sărbători? Ce preparate aveţi în meniu?

C.C.: Aş minţi dacă aş spune că nu se resimte oboseala şi stresul. Cu toţii dorim să le oferim clienţilor o masă plăcută cu fiecare ocazie, cu atât mai mult în această perioadă. Suntem însă pe drumul cel bun, meniurile sunt

gata, pregătirile şi ele. Preparatele sunt în general tradiţional englezeşti: curcan, vită, terrine, somon, în general produse de sezon.

L.M.: Ce poţi spune de celebrul dicton “trăiesc ca să mănânc sau mănânc ca să trăiesc?”?

C.C.: Oricare ar fi cazul, ai grijă ce mănânci.

L.M.: Cum vei petrece sărbătorile anul acesta?

C.C.: În bucătărie.

L. M.: Ce planuri ai pentru 2015?

C.C.: Cred că cel mai important pentur mine ar fi să ajung la nunta unui prieten în India L.M.: Te rog lasă o recomandare culinară pentru cititorii Art Out. C.C.: Salată de piept de raţă în stil tailandez, cu germeni de soia, bak choy, morcov, coriandru, ceapă verde şi dressing dulce acrişor.

Este una dintre reţele mele preferate, foarte uşor de pregătit şi la fel de aromată şi gustoasă.

Facem o marinadă pentru raţă din coriandru proaspăt, usturoi, ghimbir, chilli, frunze de lime, ulei de susan şi ulei de floarea soarelui. Punem raţa în marinadă şi o lăsăm în frigider 2-3 ore. Între timp ne ocupăm de dressing: măsurăm 350 ml oţet de vin alb şi 250 ml de zahăr. Într-o oală mică lăsăm să fiarbă la foc mic până capătă o consistenţă uşor vâscoasă. Tocăm mărunt nişte ghimbir, chilli şi coriandru proaspăt; adăugăm toate ingredientele întrun bol împreună cu 30 ml sos de soia, 20 ml ulei de susan, zeama şi coaja de la o limetă. Când siropul a ajuns la consistenţa dorită, îl turnăm fierbinte peste restul de ingrediente şi amestecăm cu un tel până devine omogen şi

şi lăsăm să se răcească. Legumele pentru salată le spălăm, le curăţăm şi le tăiem jullienne (cu excepţia coriandrului pe care îl tocam mărunt şi îl ţinem deoparte). Le punem într-un bol în frigider şi ne apucăm de gătit raţa. O scoatem din marinadă, o scurgem un pic de excesul de lichid şi o aşezăm într-o tigaie rece de teflon la foc mediu, până pielea devine aurie spre maroniu, apoi o întoarcem pe partea cealaltă pentru 30 de secunde. Scoatem raţa din tigaie, o băgăm într-o tavă la cuptor la 220 grade C. O gătim în funcţie de cum ne place, fiind o carne roşie, se aplică aceleaşi stadiuii de gătire precum la vită (Rare-Medium-Well Done).

Când este gata, o scoatem din cuptor şi o lăsăm să se răcească pentru a o tăia felii subţiri. Amestecăm raţa cu legumele şi stropim cu dressingul, adăugăm şi coriandrul pe care l-am ţinut deoparte şi salata este gata.

Fotografii publicate cu acordul lui Cosmin Colceriu

Laura Lucia Mihalca Raluca Pascu

Decembrie - week-end-ul din an

sau ce putem vedea în muzee Articol realizat de Ligia Niculae

De ani de zile am impresia că luna noiembrie este vinerea anului, iar luna decembrie -week-end-ul și asta pentru că totul pare a fi fost vrăjit cu o baghetă magică. Tristețea oamenilor pare acum ștearsă de pe chipurile lor, copiii par mai veseli și mai șugubeți decât de obicei, câinii par mai fericiți datorită faptului că se pot ascunde în zăpadă (asta dacă a nins), doar pisicile par la fel de indiferente…

Și pentru că mă pot declara un fan convins al acestei sărbători propun ca în următoarele rânduri să ne plimbăm prin locurile cu cele mai frumoase decorațiuni, târguri și muzee care sunt dedicate sărbătorii Crăciunului.

Pentru că patriotismul nostru ajunge pe culmile cele mai înalte în fiecare decembrie a anului datorită sentimentului generat de către însemnătatea zilei de 1 Decembrie, dar și datorită paradei militare, urmată de cele mai multe ori de aprinderea beculețelor de Crăciun, am să încep prezentarea cu târgul de Crăciun din București și Sibiu, dar în același timp încercând a păstra importanța celorlalte târguri din orașele țării.

Cu toate acestea, sărbătoarea Crăciunului și venirea noului an pare a fi trecută cu vederea de către muzeele din București (recunosc că nu știu dacă restul muzeelor din România au colecții dedicate Crăciunului și simbolisticii acestuia) pentru că „oferta” lor de Crăciun este mai mult decât limitată. Recunosc că speram să văd o colecție cu evoluția ornamentelor de

Crăciun, sau măcar istorisiri despre cum se împodobea bradul în perioada comunistă, cum bomboanele de pom erau ornamentele principale care parcă flancau ca într-un mini teatru de operațiuni existența unei portocale mult prea coapte în bradul aproape chel. Astfel, Muzeul Naţional de istorie a României, cel puțin până la data scrierii acestui articol, are drept exponat central Manuscrisul Medieval al Sașilor din Sibiu, cu toate că acum câțiva ani a avut o colecție intitulată „De la Moș Gerilă la Moș Crăciun”, colecție în parteneriat cu Asociația Muzeul Jucăriilor; Muzeul Municipiului București aduce o colecție semnificativă a istoriei tatuajului in România prin colecția didactică a dr. Nicolae Minovici (și da, este o colecție semnificativă care merită vizitată tocmai prin tema sa încă tabu). Muzeul Naţional de Artă al României propune o piesă de teatru cu marionete ca eveniment de Crăciun, Muzeul Naţional al Ţăranului Român ne invită un Crăciun Țărănesc, anume un târg de Crăciun.

Deși limitați la nivelul colecțiilor muzeale, steluțele colorate care să ne introducă în mrejele Crăciunului sunt prezente prin târguri de cadouri și de Crăciun. Dintre fotografiile văzute, din țară cel mai frumos târg pare cel de la Sibiu care parcă este mai mare și mai luminat decât celelalte, iar cel de la București suferă din cauza frigului, de cele mai multe ori fiind aproape înghețat, închis sau gol. Cu toate acestea, castanele coapte, porumbul copt, vinul fiert, plăcintele cu brânză sau decorațiunile hand made merită deplin deplasarea până în piața Universității.

Trecând granița, aproape de Budapesta, în localitate Szentendre, un orășel caracterizat drept unul tapetat cu artă datorită aerului său aproape boem, târgul de Crăciun și decorațiunile tradițional ungurești atrag numeroși turiști dornici să străbată străduțele acestui orășel în căutarea celor mai frumoase cadouri. Mai departe, pomul lăudat, anume târgul de Crăciun de la Viena este o constantă atracție pentru turiști cu toate că pe mine nu m-a încântat. Fiecare capitală europeană este asaltată de mrejele Crăciunului, luminițele fiind omniprezente alături de târguri, dar, cu toate acestea, există locuri în Europa unde Crăciunul capătă valențe mai mari, motiv pentru care

sunt deschise colecții sau muzee special pentru această sărbătoare.

Un astfel de exemplu este Muzeul de Crăciun din Rothenburg care își deschide porțile vizitatorilor chiar și pe 24, 25 și 26 decembrie pentru o taxă între 2 și 4 euro, în funcție de vârsta vizitatorilor. Aici este prezentată istoria Crăciunului, de ce s-a ales tocmai ziua de 25 Decembrie și nu altă dată, sau cum a fost sărbătorit Crăciunul în timpul războaielor Mondiale. Colecțiile sunt extrem de interesante deoarece sunt prezentate, evolutiv, decorațiunile de Crăciun, reproduceri de decorațiuni care datează din 1400 ca urmare că acestea, în acea perioadă, erau niște simple mere, nuci sau turtă dulce. Mai mult, decorațiunile sunt prezentate nu doar evolutiv, dar și în funcție de zona în care au fost fabricate în Europa. O altă colecție îl aduce în prim plan pe Moș Crăciun, sau mai bine zis evoluția acestuia și numele diferite pe care le-a avut în timp. Acestea sunt doar două exemple din ce se poate vizita în cadrul acestui muzeu pentru că acesta mai oferă și ore despre simbolistica sărbătorii pe înțelesul copiilor.

1. http://www.weihnachtsmuseum.de/e/home.asp?spr=e&a=10

Rămânând în Europa, Dickens Museum introduce ai săi vizitatori în spiritul Crăciunului printr-o superbă expoziție anuală desprinsă din poveștile acestuia. Magia se simte încă de la intrarea pe strada muzeului datorită mirosului de turtă dulce și pin.

Părăsind hotarele Europei, Statele Unite se fac remarcate prin colecțiile semnificative: Museum of Science and Industry din Chicago plimbă vizitatorul în jurul lumii prin pomii și tradițiile prezentate. 50 de pomi împodobiți de angajații muzeului așteaptă a fi admirați datorită beculețelor și ornamentelor inspirate de personajele Disney. În perioada sărbătorilor, muzeul are un program special cu dansuri din lume (Slovenia, Porto Rico, Serbia, chiar și România) , recitaluri și workshopuri pentru copii. Cum ai putea să îți petreci mai frumos începutul și sfârșitul sărbătorilor de iarnă decât printr-un cadru internațional din care atât tu, cât și copiii puteți învăța ceva nou.

2. http://www.msichicago.org/whats-here/exhibits/christmas-around-the-world/ 3. http://www.msichicago.org/whats-here/exhibits/christmas-around-the-world/ events/december/

Tot în Statele Unite, există Național Christmas Center care este deschis tot timpul anului și care nu doar că are statutul de muzeu, dar poți și achiziționa replici ale exponatelor după ce te-ai distrat de minune în zona special amenajată pentru joc. Mai mult, centrul are și magazin online, iar cei care fac cumpărături de peste 50 $ au 2 intrări gratuite. Muzeul prezintă evoluția simbolurilor și a drumului de la Nazaret până la Bethleem, dar în același timp acordând o atenție deosebită decorațiunilor și Moșului.

Castle Noel localizat în Medina, Ohio, este o altă atracție de Crăciun plină de culoare și voie bună, un muzeu care își deschide porțile de obicei doar în lunile de iarnă, dar care nu dezamăgește prin decorațiuni, elfi, Grinch, sau piesele de teatru pentru copii și adulți. Ce poți să ceri mai mult?

Pe lângă acestea există și alte muzee care se fac remarcate, dar colecțiile și perioada de vizitare este foarte mică, instituţiile menționate anterior fiind extraordinar de frumoase și îl pot încărca până și pe cel mai morocănos om cu spiritul Crăciunului. În perioada aceasta totul pare presărat cu steluțe colorate și parcă primirea de cadouri te așteaptă la orice pas, iar în lipsă de o activitate, opțiunea târg de Crăciun, piesă de teatru sau simplu colind pare a fi o opțiune viabilă.

Ligia Niculae Fotografii publicate cu acordul lui Valer Ciusnel 4. http://www.nationalchristmascenter.com/ 5. https://www.facebook.com/CastleNoel/timeline

Am fost in țara lui Moș Crăciun !

Articol realizat de Alina Pipirigeanu

- Da, am ajuns acolo unde ” harta lumii se agaţă în cui ! „ - Da, am fost în ţara lui „ A fost odată.... „

LAPONIA se află în nordul Europei şi este străbătută de Cercul Polar de Nord. Este formată din Norvegia, Suedia, Finlanda şi Rusia. Am văzut o dată Suedia şi de două ori Finlanda, cea mai împădurită ţară din continentul nostru. Ţara celor 1 000 de lacuri.

Ajuns aici, trăieşti parcă într-o poveste, înconjurat de cetăţi medievale, castele de zăpadă, parcuri de distracţie şi peisaje unice. Păduri încărcate de zăpadă, lacuri îngheţate, un adevărat paradis al iernii !

Aici, în Laponia, îşi are reşedinţa Moş Crăciun. Iarna,el trăieşte pe Muntele Ureche. Vara, pe insula Christmas. Un peisaj arctic misterios...

Este cea mai turistică atracţie a zonei şi nu poţi rata şansa de a-l cunoaşte pe Moş Crăciun.

„ Ţara lui Moş Crăciun „ este un loc magic. Alături de Spiriduşii săi, Moşul pregăteşte aici, daruri pe care le trimite, în seara de Ajun, copiilor de pretutindeni ! Bătrânelul în haine roşii este responsabil cu mulţumirea copiilor la sfârşit de an. El străbate lumea în sania trasă de reni.

ROVANIEMI este capitala Laponiei Finlandeze. Aici, Crăciunul nu se termină niciodată ! Este un tărâm unde realitatea se împleteşte cu basmul şi crează o imagine de neuitat ! O lume misterioasă, liniştită şi sălbatică în acelaşi timp.

Moş Crăciun este prietenul tuturor copiilor din lume. El se pregăteşte intens pentru noaptea magică a Crăciunului şi le duce cadourile pe care aceştia şi le doresc.

SANTA CLAUS VILLAGE... sau, Satul lui Moş Crăciun, se află la 8 km de oraş. Este situat chiar pe linia considerată ca delimitarea Cercului Polar de Nord.

Oamenii şi ghizii din Satul Moşului sunt foarte drăguţi şi îţi răspund la orice întrebare : “ Cum încape Moş Crăciun pe şemineu ? „ „ Cum ajunge Moşul într-o singură noapte în toate casele ? „ La toate se găsesc explicaţii la Rovaniemi !!!

Acolo totul ţi se pare...magic ! Doar visezi de când te ştii la Moş Crăciun şi la locurile lui „ natale ...”

Moşul primeşte scrisori şi chiar le citeşte !

Iată adresa lui : Santa Claus Oficce Joulumaantie 1 FI –96930 Arctic Circle Fax. + 358(0) 16 362 007

Sau :

Santa Claus Santa Claus Village FIN - 96930 Arctic Circle Finland

Îi poţi spune Moşului toate secretele şi toate dorinţele.

Bătrânul şi veselul Moş Crăciun, împreună cu elfii lui...

Renul...un animal simbolic, pentru că îl plimbă pe Moş Crăciun în întreaga lume ! Blând ca şi bătrânelul pe care îl poartă peste mări şi ţări.

Pare năzdrăvan ! Dar, în realitate, e destul de scund şi...nu e prea iute la mers ! Sau, poate, eu m-am plimbat cu unul mai bătrân ! Nici pomeneală să zboare cu săniuţa în care am stat eu... Nu mi-a fost greu...şi, la plecare, am obţinut „ Permisul de condus reni „ . În Biroul Moşului am văzut acolo mii şi mii de scrisori, pe care, cei mici i le trimit lui Moş Crăciun pe tot parcursului anului. Plini de speranţă şi în aşteptarea cadoului cerut. Moşul e mereu la birou şi te aşteaptă. Poţi cumpăra de aici o scrisoare originală, cu ştampila lui Moş Crăciun.

De la Fabrica de Surprize a renului Rudolf poţi cumpăra cele mai frumoase cadouri . Toate păstrează magia iernii şi farmecul Sărbătorilor !

Nu degeaba a ales Moş Crăciun să trăiască aici !

La scurtă distanţă de mers pe jos de Santa

Village se află Santa Park, unde, tema principală este, negreşit, cea a Crăciunului.

Sunt acolo reni şi elani, animale polare de tot felul, care trăiesc într-un habitat autentic.

Castelul de Zăpadă din Kemi este reconstruit în fiecare iarnă. Are turnuri înalte de 20 m şi ziduri lungi de 1 km. Este cel mai mare castel de zăpadă din lume. Camere de hotel, cafenele şi restaurante. Totu e din gheaţă. Peste tot, blănuri de ren, călduroase. Eşti invitat la un ceai fierbinte sau, la o delicioasă dulceaţă de frăguţe şi alte fructe de pădure- un obicei tradiţional al zonei.

La întoarcerea acasă, te relaxezi cu o binemeritată saună finlandeză tradiţională.

Finlandezii sunt oameni mai „ reci „ . Ca şi locurile în care trăiesc.

Sunt cei mai mari băutori de cafea şi de lapte din lume. Senzaţia de somn persistă pe tot parcursul zilei deoarece ziua este foarte, foarte scurtă. Noaptea e luminoasă. Nu este întuneric niciodată.

Nimic din ce am văzut şi am trăit acolo nu poate fi redat în cuvinte !

Dar, pot să vă confirm:

Într-adevăr, Moş Crăciun există ! Moş Crăciun trăieşte ! Mă întrebaţi care e dovada? Iată fotografia ! Eu, alături de adevăratul MOŞ CRĂCIUN!

Alina Pipirigeanu Fotografii publicate cu acordul Alinei Pipirigeanu

I was in Lapland!

by Alina Pipirigeanu Yes, I was in that ‚faraway’ country, which lies on the’ highest point of every world map’ Yes, I was in the country of the forever ‚Once upon a time’...

LAPLAND is situated in the very North of Europe and it is crossed by the Arctic Circle. Lapland includes Norway, Sweden, Finland and Russia. I visited Sweden once and Finland twice. Finland has the biggest forest area in all over Europe. This country is called of the ‘one thousand lakes’. Once you arrived here, you feel like living a fairy tale; you are surrounded by ice castles, many fir trees and unique landscapes. This country means snowy forests, frozen lakes, a true winter paradise!

Here in Lapland lives Santa Claus. During winter time, he lives on a mountain called Ear Mountain. In summer time his place is called Christmas Island, a mysterious Scandinavian landscape. Santa’s ‘county’ is the most popular and attractive part of the area and you cannot miss your chance to meet the true Santa Claus.

Lapland is a magic place. Together with his elves, on New Year’s Eve, Santa prepares in his house, presents for kids all over the world! The old man in red clothes takes the responsibility to please all children at the end of each year. On New Year’s Eve, Santa travels in his own sledge guided by his famous reindeers.

ROVANIEMI is the capital of Finnish Lapland. Here, the spirit of Christmas remains vivid all over the year! This is a little town where reality and fairy tales meet together, and create an unforgettable memory, just like ‘once in a lifetime’!

Rovaniemi is a mysterious, peaceful place but, at the same time, a wild one.

Santa Claus is a good friend for all the children all over the world. He prepares hardly for the magic night of Christmas and gives children the presents they wish for.

Santa’s Village is situated at 8 km from the small town of Rovaniemi.

Its geographical position is right on the line of the Arctic Circle. Santa’s people, or, as they say in Finland, ‘Santa’s helpers’, are very nice, polite and reply to every question. They are prepared for all sorts of questions, like for example: ‘How does Santa fit the chimney of the house during the night’? Or: ‘How does Santa manage to visit all the houses in one night’?

In Rovaniemi, no question remains without an answer. Even if you are no longer a child, in Lapland, you feel as living in a dream. Whether a child or an adult, you have always dreamt on Santa and his house, you have always wanted to visit his place.

Santa receives letters and even replies to children worldwide!

In case you want to write him, here is his address: Santa Claus Oficce Joulumaantie 1 FI –96930 Arctic Circle Fax. + 358(0) 16 362 007

Or :

Santa Claus Santa Claus Village FIN - 96930 Arctic Circle Finland You can write Santa all your secrets and all your wishes!

The reindeer is Santa’s favorite animal and his best friend, who helps him deliver presents to all children all over the world! This animal is as kind and wise as the old man, whom he’s carrying around the world. When you see him in photos, you might think he is big but actually, this cute animal is quite thin and …not very fast at running!

Or maybe, I went with the old one... It wasn’t that difficult to ride a reindeer and at the end, I got even my: ‘reindeer driving license’.

In Santa’s office, I could see thousands of letters, which kinds send to his house during all year.

Santa is always ‘on duty’, at his office, waiting for us. From his office, you can get a true Santa’s letter, signed by him. At Rudolf souvenirs’ house, you can buy the most beautiful ‘memories’. This entire place reminds you of winter time and of the charm of winter season! It is not at random that Santa chose to live here.

At a short distance from Santa’s village, we can find Santa’s park, where the spirit of Christmas is celebrated everywhere. In this wonderful village, you will see reindeers and polar animals, like the moose; these animals live in a true Scandinavian environment.

I want to remind here also of the wonderful ice castle of Kemi or they call in their ‘strange’ language, ‘Suomelinna’. This castle is made of ice every winter. It has walls of 1 km. ‘Suomelinna’ is the biggest ice castle all over the world. Here you can find a hotel, a bar, a restaurant. Everything here is made of

ice. All couches inside are covered with reindeer furs.

You are invited to enjoy a hot tea or a delightful berry jam, as traditions of this place. Returning back home, you can relax with a great sauna, which only in Finland you can find!

Finnish people are colder, such as the weather, but who, once youâ&#x20AC;&#x2122;ve known, become very hospitable. I was very surprised by this! They are also great coffee drinkers and enjoy milk anytime during the day. When you ask them, they reply that coffee helps them stay awake, because the day here day is very short.

They will tell you that they do not see the sun for 7 months during the year. In summer, night never comes in Finland, there is only light, and Finnish people install big curtains at windows, so that they can pretend that night came.

Nothing from what I saw and lived there can be described in words!

But I can confirm: Santa really exists!

Santa really lives!

Maybe you are asking me what the proof is. Here it is! Me, together with the true Santa!

Written and translated by Alina-Raluca Pipirigianu

Bãtãlia de la Stalingrad a intrat în ISTORIE ca una dintre cele bãtãlie care a schimbat cursul rãzboiului ºi a marcat început

Noi, cei de la STALINGRAD LASER TAG ARENA, iubim joaca d dacã este fãcutã cu fair play ºi ne putem întoarce PRIETENI d

Ne propunem sã redefinim conceptul de LASER TAG, sã deve Nu vrem sã vindem un produs, ci o stare de spirit la un preþ d

Laser tag-ul, mai mult decât o pasiune: un mod de a educa şi de a înţelege lumea Un interviu cu administratorul Stalingrad Laser Tag Arena, Constantin Stoican

Material realizat de Laura Lucia Mihalca, cu sprijinul Laurei Toma

Scena devine câmp de luptă în culori, fiind plin de lasere şi de fumigene. Deodată ne vedem parte dintr-o tabără şi adversar al celeilalte.

Strategia de luptă cea mai bună câştigă. Acum se vede cine are spirit de lider şi cine nu este un om de echipă. Atmosfera este mai mult decât frumoasă, vorbim de un exerciţiu serios generator de adrenalină. Aşa s-ar descrie foarte rapid atmosfera unui joc de laser tag. Până aici, poate totul părea destul de cunoscut.

Dar viaţa ne surprinde plăcut. Aşa s-a întâmplat şi atunci când l-am cunoscut pe Constantin Stoican, administratorul Stalingrad Laser Tag Arena, o persoană cu viziune, pasionat de ceea ce face şi mereu dornic să lărgească orizonturile. Ne-au surprins multe la întâlnirea cu dumnealui şi la vizita în arena Stalingrad. În primul rând, este vorba de deschiderea tuturor către public şi de abordarea foarte prietenoasă şi plăcută. Apoi decorulul unic, dotările şi

e mai grele bãtãlii din cel de-al doilea rãzboi mondial, tul înfângerii Germaniei naziste.

de-a rãzboiul de pe “câmpul de luptã”.

enim cei mai buni când vine vorba de distracþie, adrenalinã, inedit. decent ºi ne asumãm rãspunderea dacã vom creea dependenþã din primul moment.

suprafaţa de joc. Şi nu în ultimul rând, faptul că la Stalingrad Arena totul este tratat foarte serios, de la curăţenie, la decor, serviciile oferite publicului, oportunităţile de dezvoltare personală şi de team-building, până la componenţa educaţională şi culturală. S-ar putea să vă mire acest lucru, dar în această arenă de laser tag, accentul e pus pe catharsis: o dată ce se experimentează războiul, fie el şi la o scară mult mai mică şi cu trăirea lui sub formă de joc, este absolut necesar să înţelegem că trebuie să evităm repetarea lui, pentru că doar aşa învăţăm din greşeli, doar aşa este cu adevărat utilă istoria.

Dar mai multe despre filosofia Stalingrad Laser Tag Arena şi despre laser tag în România vă propun să aflăm din interviul ce urmează.

Laura Lucia Mihalca (L.M.): Voi începe cu o întrebare simplă: de ce Stalingrad Laser Tag Arena?

Constantin Stoican (C.S.): La această întrebare am un răspuns multiplu: în primul rând, de la început arena noastră de laser tag s-a poziţionat pe un accentuat caracter army, în al doilea rând, pacifişti fiind, ne dorim să nu se repete ceea ce s-a întâmplat la Stalingrad în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în cel de-al trelea rând, pentru că bătălia de la Stalingrad are o puternică rezonanţă. Bătălia de la Stalingrad a intrat în istorie, noi dorim să facem istorie între arenele de laser tag. Dorim să le transmitem copiilor pe lângă porţia zdravănă de adrenalină şi o veritabilă lecţie de istorie.

L.M.: Cum puteţi descrie piaţa de laser tag din România? Există diferenţe mari faţă de spaţiul internaţional?

C.S.: Aş începe prin a descrie ce este laser tag-ul. Laser tag este un sistem electronic complex, folosit în toată lumea în jocurile pe echipe pentru divertisment şi relaxare, fiind practicat atât de copii, cât şi de adulţi, în condiţii specifice vârstei jucătorilor.

Sistemul are la bază un program software complex instalat pe un PC normal, la care se ataşează printr-un sistem de comunicaţie Wireless mai multe dispozitive (echipamente) care imită armele, dotate cu Laser de ochire, senzori optici pentru confirmarea lovirii ţintei, LED-uri de semnalizare. Echipamentul este format dintr-o armă şi o vestă ceea ce înseamnă mobilitate maximă. Durata “războiului” este între 10 şi 30 de minute la alegerea jucătorului.

Pentru a-ţi imortaliza succesul sau înfrângerea prin softul deţinut îţi punem la dispoziţie scorul final, numărul de “răni” obţinute sau cauzate duşmanului. În România laser tag-ul a apărut ceva mai târziu. Dar, aşa cum ne-am obişnuit, noi ardem etape. Este şi cazul laser tag-ului. În România a apărut de cca. 10 ani, dar acum pot spune că aici avem acelaşi nivel ca în ţările occidentale. Piaţa românească oferă posibilităţi multiple de relaxare prin laser tag, de la săli cu scenarii futuriste-SF până la săli cu specific Army.

Interesant este că înainte de apariţia unei afaceri în laser tag, trupele speciale, inclusiv în România, foloseau în antrenamentul lor un sistem asemănător cu actualul laser tag.

L.M.: Cum şi când aţi început să dezvoltaţi pasiunea pentru laser tag?

C.S.: Cred că nu pot spune neapărat pasiune. Este o afacere. O afacere plăcută. Practic, o ţinem numai în petreceri şi team building-uri (sâc!).

Atunci când începi sau ai o afacere, trebuie să te implicit total. Sau mai bine spus aceasta este filozofia mea de afaceri. Şi tot din punctul meu de vedere, în afacerile mici se simte amprenta antreprenorului sau a managerului.

Această afacere a fost ideea prietenului şi partenerului meu – Florin Dănilă.

Activăm din 2010 cu arena de laser tag. Eu am venit în această afacere anul acesta (2014). Am venit cu propria viziune, o punem în practică şi mai avem de lucru. Am început cu redefinirea politicii noastre despre această afacere de laser tag, cu un rebranding, cu reamenajarea spaţiului, cu achiziţionarea de noi echipamente. Suntem în grafic şi cred că anul viitor o să ajungem să lucrăm şi la detalii.

L.M.: Cum aţi descrie publicul iubitor de laser tag din România în general şi pe cel din Stalingrad Arena în particular?

C.S.: Publicul iubitor de laser tag este în general tânăr, atât ca vârstă, cât şi ca spirit. Laser tag-ul este o alternativă de petrecere a timpului liber pentru toţi membrii familiei, momente în care se vor descătuşa energii şi se vor elibera tensiuni. La STALINGRAD LASER TAG ARENA scoatem

scoatem armele… distracţiei în echipă şi declarăm război noii ere a divertismentului hi-tech.

Numai la Stalingrad Laser Tag Arena războiul rămâne un scenariu, dar distracţia devine cu certitudine o realitate. Iubim războiul pe timp de pace, atunci când este făcut cu fair play

şi ne reîntoarcem prieteni de pe câmpul de luptă.

Ne propunem să redefinim conceptul de LASER TAG, să devenim cei mai buni când vine vorba de distracţie, adrenalină, inedit. Nu vindem un produs, ci o stare de spirit la un preţ imbatabil şi ne asumăm răspunderea pentru dependenţă creată încă din primul moment. Indiferent de vârstă, puteţi încerca acest joc de strategie/ tactică extrem de interesant şi, de asemenea, este o bună oportunitate de a face sport regulat.

L.M.: Cum funcţionează laser tag-ul în team-buildinguri? Cum ajută la sudarea grupului?

C.S.: Pe lângă o doză generoasă de adrenalină vă oferim posibilitatea de a vă testa spiritul de echipă, aptitudinile de lider şi dorinţa de a fi cei mai buni, dar fără a face „victime”.

Pentru că Stalingrad Laser Tag Arena susţine spiritul de echipă, îţi propune sesiuni intense de team building pentru relaxare şi îmbunătăţirea relaţiilor, atât pe „câmpul de luptă”, cât şi în realitate.Laser tagul, mai ales în team building-uri, este ideal pentru prioritizarea acţiunilor, gândirea strategică, managementul timpului, procesul decizional în situaţii neclare, gestionarea situaţiilor de criză, comunicarea eficientă, atingerea obiectivului, delegarea. Puteţi alege dintr-o gamă largă de scenarii sau putem crea scenarii la cerere. Scopul devine dintr-o dată mai uşor de atins: experienţa din arenă ajută cunoştinţele acumulate să se fixeze mult mai repede.

L.M.: Ce alte activităţi organizaţi sau găzduiţi în cadrul unor evenimente de team-building?

C.S.: Având 90 locuri dintre care 70 de locuri la mese, cu muzică antrenantă asigurată

de sistemul de sonorizare, Karaoke-ul, cu cele două console Nintendo Wii, Darts-ul, laserele, maşinile de fum, videoproiectorul, cu cele 3 televizoare, cred că putem organiza super team-building-uri.

Stalingrad Lasertag Arena vă oferă un spaţiu foarte atractiv pentru team building. Aici beneficiaţi de o arenă special amenajată tip “lasertag combat” şi de-o atmosferă specială, credem noi. În pauzele jocurilor, dacă doriţi să serviţi o băutură, o cafea sau o gustare, nimic mai simplu: un minibar vă stă la dispoziţie. De masa de prânz ne putem ocupa tot noi (în regim catering) – avem experienţă de peste patru ani de zile în organizarea de evenimente tip corporate.

Masa poate fi servită şi în regim de campanie „STALINGRAD LASER TAG ARENA” în gamele, cu meniu specific: fasole „Stalin” de cea mai bună calitate, cartofi „Harmann”, ciorbe „Prut”, etc.

Mai nou, putem organiza team building-uri în locaţiile dorite de fiecare client.

Avem în dotare echipamentele necesare organizării unui team building, atât într-un spaţiu interior, cât şi în unul exterior.

L.M.: Cum se desfăşoară un campionat de laser tag?

C.S.: STALINGRAD LASER TAG CUP are la bază sistemul practicat în competiţiile sportive: Etapa Grupei, Sferturi, Semifinalele, Finală Mică şi Finală Mare, (participarea la joc a echipelor realizându-se prin rotaţie), deoarece susţinem sportul, dar în maniera Stalingrad Laser Tag Arena.

L.M.: Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveţi din Stalingrad Arena?

C.S.: “Muică fusei la cel mai tare joc de-a v-aţi ascunselea!”- a exclamat un copil la ieşirea de la unul dintre jocurile din această vară. Putem vorbi de amintiri ceva mai târziu. Dar ceea ce este omniprezenta este bucuria.

Bucuria ce se citeşte pe chipul copiilor după ce joacă în arenă.

L.M.: La ce aşteptări sau provocări trebuie să facă faţă Stalingrad Arena?

C.S.: Aşteptările sunt din partea noastră, pentru ceea ce trebuie să facem şi sunt mari. Pentru că dorim să ne consolidăm o poziţie de lideri de calitate pe această piaţă.

L.M.: Diferă reacţiile copiilor din timpul jocului faţă de cele ale adulţilor?

C.S.: Copiii sunt mai năzdravani, dar în general la toţi se simte plăcerea de a juca. Şi noi adulţii ne transformăm în copii atunci când jucăm!

L.M.: Ce planuri aveţi pentru 2015 pentru Stalingrad Laser Tag Arena?

C.S.: Să devenim mai buni, să oferim o şi mai mare satisfacţie acelora ce sunt la noi în locaţie.

L.M.: Un gând pentru cititorii Art Out? C.S.: Vă dorim să aveţi parte numai de bine. Vă aşteptam să ne cunoaşteţi la noi acasă, în locaţia noastră. La mulţi ani!

Laura Lucia Mihalca, LauraToma

Fotografii publicate cu acordul STALINGRAD LASER TAG ARENA