Istoria toaletelor Civilizaţia, aşa cum o ştim, n-ar fi înflorit, dacă nu luptam cu propriile excremente şi cu bolile purtate de acestea. Odată cu înfiinţarea comunităţilor, toaletele au devenit o prioritate. Crearea sistemelor sanitare a pus bazele marilor oraşe şi comunităţi.
Dintotdeauna m-au fascinat lucrurile tabu, pe care toată lumea le face, dar societatea zilelor noastre "a decis în mod tacit" ca nimeni să nu vorbească despre ele. Un prilej numai bun de a explora un alt subiect interesant: istoria toaletei. Acest subiect ar putea, la limită, deţine cheia civilizaţiei. Asta deoarece societatea s-a construit pe inovaţii privind manipularea deşeurilor umane şi pe colaborarea pentru a scăpa de ele. Poate părea exagerată această afirmaţie. Dar nu este. De ce? E simplu: toată lumea ştie că excrementele sunt periculoase, întrucât conţin nenumărate bacterii. Cam ¾ din ele reprezintă apă, iar 10%, mâncare nedigerată. Dar restul de 15% sunt bacterii cu miliardele. Majoritatea sunt inofensive şi procesează hrana din intestine. Dar unele sunt letale. Istoric, cele două mari boli asociate cu excrementele umane sunt holera şi febra tifoidă, o altă boală cumplită, cu aspecte înspăimântătoare, care provoacă urticarii cumplite, febră şi tulburări în rândul celor cu care intră în contact. Înainte să cunoască bacteriile şi poate înainte să se cunoască pe ei, oamenii au înţeles pericolul reprezentat de acestea. Nici măcar oamenii primitivi nu îşi făceau nevoile în peşteră, pentru că, astfel, ar fi murit. Civilizaţia, aşa cum o ştim, n-ar fi înflorit, dacă nu luptam cu propriile excremente şi cu bolile purtate de ele. Odată cu înfiinţarea comunităţilor, toaletele au devenit o prioritate. Crearea sistemelor sanitare a pus bazele marilor oraşe şi comunităţi. Începuturile
toaletei
Din Grecia antică în Pakistan, constructorii au găsit modalităţi ingenioase de a pompa apa în oraşe şi de a-i da drumul în toaletă. Cele mai bine cunoscute se află în palatul Knossos, din insula Creta. Erau toalete minunate, cu locuri de marmură, rezervoare şi sisteme ingenioase de a trage apa. Dar campionii fără egal ai toaletelor antice trebuie să fi fost romanii. Roma s-a întemeiat pe reţeaua de alimentare cu apă şi pe capacitatea de a elimina deşeurile evitând poluarea. Romanii din clasa de mijloc îşi puteau conecta baia privată la reţeaua publică de canalizare dezvoltată de Roma, iar deşeurile erau duse la instalaţia de evacuare a apelor reziduale. Totuşi majoritatea nu aveau toaletă acasă, optând pentru o experienţă socială. 144 de băi publice existau la Roma în 315 e.n. Existau locuri comune, unde apa se scurgea printr-un jgheab. Erau la fel de sociali şi în băile publice. Stăteau unul lângă altul şi discutau în timp ce îşi făceau nevoile.