PINmagazine.ro nr.4 - martie 2017

CYBER-SECURITY 5 texte despre cum să te aperi de criminalii informatici (pag. 9-23)

EDITORIALELE PINmagazine

O tendință de business care prinde tot mai mult contur

Dan Zaharia publisher PINmagazine.ro

După un an de la apariția primului număr, suntem recunoscători tuturor celor care au avut încredere în efortul nostru, companiilor din domeniu care au contribuit direct la tipărirea și distribuția fizica relevanta a revistei PINmagazine.ro, platforma de comunicare pentru întreaga comunitate regionala de specialiști în IT & Outsourcing: Appsbroker, Aquasoft, Beenear, Centric, Conduent, Fortech, Gemini CAD Systems, HEG, ISSCO, Ness, Pentalog, Preh, SCC Romania, Tissue Gnostics, precum și celor care gravitează în jurul acestui motor de dezvoltare al orașului nostru: APAN BMW, Avisso, ASII, AIESEC, BEST Iași, Birouri Vii, EuroEd, Facultății de Informatică Iași, Facultății de Automatizări și Calculatoare, FEAA, Facultatea de Electronică, Greenforest, IDEO, Power L@unch, Radio HIT, RoGBC Moldova, Șandru Office, Școala Informală de IT, Train2Perform, Tudor Center, Wiron, Ziarul de Iași.

Apreciem sprijinul și mulțumim. l

Analiștii fenomenului IT românesc consideră că perioada „copilăriei” s-a cam încheiat și că „the new kid in the block” ar trebui să se pregătească de adolescență. În termeni de business, mediul informatic este obligat să facă și următorul pas - de la outsourcing-ul periferic la produsele cu valoare adăugată mare, lansate de antreprenori români.

Fenomenul e abia la început, sfera antreprenorilor este încă redusă dar în creștere susținută, din ce în ce mai multe firme românești au decis să își pună creativitatea la încercare. Problema majoră de care se lovesc micii antreprenori români din IT este finanțarea, găsirea drumului cât mai scurt către sursa de capital pentru lansare și dezvoltare. Se încearcă diverse rezolvări, pitchuri pe piețele de start-up-uri din străinătate, aplicații pline de speranțe pentru fonduri europene, credite bancare și multe altele. Până la urmă, marea majoritate încheie prin a veni cu bani de acasă. Forțați de legile pieței, de găsirea unor soluții care să le scoată ideile din sertare și să le transforme în realitate – virtuală sau concretă – câțiva antreprenori au trecut de cealaltă parte și așa au apărut și primele acceleratoare de business locale; unele cu mai mulți ani de experiență, care au început să-și rafineze metodele, pentru a spori eficiența și a mări gradul de viabilitate a firmelor aplicante, altele abia inițiate. În prima categorie se califică TechHub de la București, sau Periferic, de la Cluj, dar în acest număr de revistă vorbim și despre IntelligentBee, din Iași, care are un plan ambițios în acest domeniu, sau despre intențiile internaționale de sprijinire a business-urilor cu baza în România ale mișcării Codecamp. Ori despre drumul plin de obstacole al platformei Pixteller, finanțată din fonduri proprii, și care este aproape de confirmarea internațională și de transformarea proprietarului ieșean în milionar. Revista

Dan Radu editor PINmagazine.ro

noastră își propune să intre tot mai profund în viață comunității informatice, în ideea de a accelera schimbul de informații și de idei din interiorul „poporului IT”. Mai multe despre problemele antreprenoriatului ieșean, despre reușitele acestuia, despre managerii de succes, despre miezul fenomenelor locale din domeniu. PIN Magazine nu și-a propus să fie o revista de tehnologie, de software sau de noutăți din cyber-știință, nici nu ar putea concura cu site-urile specializate de care este plin internetul. Publicația are o țintă mult mai umană – personajele care populează acest mediu, cine sunteți voi, care sunt visurile și ambițiile voastre, unde ați câștigat și unde ați pierdut, cum au crescut sau dispărut firmele voastre, de ce ați rămas, de ce v-ați întors, ce vă așteaptă în viitorul apropiat, cum se va mișca acest fenomen, în ce direcție și care va fi fața viitoare a acestui domeniu ce cunoaște o dezvoltare fulgerătoare și unică în întreagă istorie economică a acestei țări? Cam despre asta este vorba. l

Ce puteți citi în revistă: Dan Radu – O tendință de business care prinde tot mai mult contur

3

analiza Ciprian Comșa – Crește sectorul IT&C în Iași!

Dar are cu cine?

5

cybersecurity Bitdefender – Lumea nevăzută a războiului cibernetic mondial.

Te crezi în siguranță?

Bogdan Chebac – Veriga cea mai slabă a lanțului de securitate. Câtă încredere ai în oamenii cu care lucrezi?

9

13

Irinel Bucur – Protejarea proprietății intelectuale față de posibilele amenințări din interior 15 Tudor Colț – Securitatea informatică sau Cum să ne păzim de noul Bau-Bau?

19

Adrian Munteanu – GDPR – numărătoarea inversă a început anul trecut. Vezi dacă nu ești pasibil de o amendă care să te falimenteze 21

Doru Cantemir – Imprimarea 3D: cum schimbă lumea și cum ne putem pregăti pentru a fi parte din această revoluție

37

Andrei Postolache – Mișcă Iașul sau nu?

Ce înseamnă asta?

39

DR – Codecamp – trei prieteni revoluționează comunitățile IT din România

41

Codecamp 2017 - celebrăm 10 ani de la prima ediție!

43

Viitorul industriei de outsourcing pe piața locală a Iașului. BeeNear Consulting, o nouă abordare

45

Oana David – 5 lecții învățate practicând Scrum 47 Alexandru Jijie – De ce este important să angajezi studenți care au făcut voluntariat? 49 Sebastian Arhire – Cum va arăta piața de recrutare în 2017?

51

Diana Avîrvarei – Tu cât de motivat te-ai dat jos din pat azi?

53

Bogdan Căpraru – Pînă unde va merge digitalizarea in banking?

55

Alexandra Mălăieș– Cum să îți transformi angajații în adevărate bombe productive

57

Raluca Munteanu – Grapefruit – un climat de lucru relaxat, ce va stimula creativitatea

59

Daniel Măcișanu– Munca „față în față” cu calculatorul te poate distruge. Câteva idei pentru a supraviețui

57

*** – Evenimentele comunității IT

70

oamenii din IT Dan Radu – Costi Teleman - IntelligentBee. Cum poate fi adusă inteligența ieșeană înapoi acasă. Sau măcar să nu mai plece cea care este 25 Radu D. – Tech Hub: Locul unde afacerea ta ia viteză

29

Dan R. – Radu Pavel - youngculture: „Am o mare calitate: nu mă dau ușor bătut” 35

Colegiul editorial: dan radu - editor PIN Magazine.ro, dan Zaharia - publisher PIN Magazine.ro, adrian Mironescu - coperta.

Colaboratori permanenți: George Țurcanașu, Varujan Pambuccian, Mihai Mocanu, Raluca Munteanu, Cristiana Grigoriu PINmagazine, strada Baltagului nr 14, Iași www.pinmagazine.ro, tel: 0745345100/ 0722523102 info@pinawards.ro

Tipografia Venus Printing Solutions Iași, strada Cloșca, nr. 28. telefon/ fax: 0232 / 211 808

Crește sectorul IT&C în Iași! Dar are cu cine?

Un factor despre care se vorbește tot mai mult ca fiind cu adevărat greu de depășit este resursa umană pe care să se sprijine această dezvoltare Care sunt celelalte probleme

tiva mea de absolvent de Liceu de Informatică și dublă afiliere: cadru didactic la Facultatea de Electronică și Telecomunicații și Tehnologia Informației din Iași și colaborator ca team leader la compania Continental Automotive din Iași.

Se vorbește în ultima vreme din ce în ce mai mult despre o creștere substanțială a sectorului IT&C în Iași la timpul prezent continuu, precum și despre potențialul de creștere și mai spectaculoasă la viitor. A se vedea aici inițiative precum dezbaterile organizate de ANIS și Primăria Iași, inclusiv cu implicarea instituției Președinției României.

Cu această perspectivă în față, o serie întreagă de probleme se află pe masa celor ce doresc să faciliteze transformarea în realitate a acestei perspective pentru Iași, de la asigurarea de spații de lucru corespunzătoare, până infrastructură de transport municipală, dar și regională, până la servicii de toate felurile (administrative, educaționale, sănătate ș.a.m.d.)

Dar dincolo de toate acestea, unul dintre factorii despre care se vorbește tot mai mult ca fiind un bottle-neck cu adevărat greu de depășit este resursa umană pe care să se înfăptuiască această dezvoltare în IT&C.

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

Ciprian Comșa Conferențiar, Universitatea Politehnică „Gh. Asachi”

Ce fac companiile când nu au suficientă resursă umană? Scad pretențiile Despre formarea resursei umane în IT&C aș vrea să scriu aici câteva cuvinte, din perspec-

După câțiva ani buni de doctorat la o universitate din SUA am revenit în Iași, pe de o parte din motive personale, pe de altă parte convins fiind că voi găsi suficiente oportunități de carieră. Și, într-adevăr, oportunitățile sunt atât de multe încât nu încap sub nici o formă în ziua de lucru, oricât de extinsă ar fi ea.

Sunt cunoscute statisticile conform cărora companiile IT&C își acoperă un procent cu totul insuficient din pozițiile scoase la concurs anual. Este de asemenea cunoscut ca uneori companiile coboară ștacheta sub presiunea necesității de a avea angajați cu care să-și poată face proiectele și cu speranța că minimul de potențial demonstrat de candidat poate fi

5

PINmagazine.ro

transformat în capabilități prin traininguri interne.

programele de master sau pe cele doctorale, că angajează studenții din anii mici și nu-i încurajează să-și termine studiile.

Facultățile nu au cadre didactice suficiente – cine vine în învățământ pentru un salariu mic?

Sigur că dacă te transpui pe rând în cele două lumi, constați că ajungi să spui precum în bancul cu rabinul: „și tu ai dreptate, dar și tu ai dreptate!” însă ceea ce pot concluziona este că problema persistă și nu prea se fac pași pentru o adresare sistemică.

Evident că riscul este mare, colegii sunt „bucuroși” ca trebuie să depună eforturi să-i crească pe noii veniți, iar efectele pe viitor sunt uneori greu de previzionat. Sub această lumină și având în vedere numărul mare de candidați oricum de regulă respinși la interviuri chiar și cu ștacheta coborâtă, este lesne de înțeles exprimarea dorinței reprezentanților companiilor ca mediul academic să producă mai mulți absolvenți și mai bine pregătiți.

Pe de altă parte, facultățile se confruntă cu alte probleme. Facultățile ar solicita aprobarea unui număr mai mare de studenți, dar cu ce cadre didactice să-i pregătească? Și în ce laboratoare și cu ce dotare? Este știut că facultățile au și ele problema resursei umane, în sensul că piramida titlurilor didactice ocupate este cu vârful în jos în cel mai bun caz, iar în unele cazuri sunt discipline pe care nici nu mai are cine le ține.

Cauza însă aici este plecarea oamenilor din sistem sau lipsa fluxului de intrare în sistem, de regulă din cauza veniturilor uneori de câteva ordine de mărimi mai mici decât în industrie. În același timp, dincolo de numărul limitat al absolvenților, nivelul pregătirii lor lasă în unele cazuri mult de dorit. Cu alte cuvinte avem și o problemă de calitate, deoarece și în învățământ pe de o parte s-a coborât ștacheta, pe de alta parte resursa umană limitată nu permite alocarea efortului necesar pregătirii adecvate a noilor generații de studenți pentru a sări peste o ștachetă mai ridicată.

Iar dacă asculți vocile din mediul academic, de regulă acestea se plâng că nu primesc suficient sprijin din partea companiilor, că nu primesc sponsorizări, că nu primesc burse pentru studenți, că firmele nu încurajează

6

Avem nevoie de un sistem de colaborare Sigur, am exemple punctuale de colaborări între economic și academic, însă cum se spune, cu o floare nu se face primăvară; fără crearea unui sistem colaborativ, vom continua să ne plângem și de-o parte și de alta. Pentru Iași, asta va însemna ratarea unor șanse sau, în cel mai bun caz, întârzierea lor. Între flori, am aici exemple de l laboratoare dotate de către companii; l programe analitice adaptate la nevoile industriei, chiar și programe de master; l teme de cercetare pentru doctoranzi venite din industrie; l propuneri de granturi în comun; l programe de internship; l programe de pregătire în paralel a studenților în cadrul unor cercuri studențești, cum ar fi Continental Learning Program. În paralel putem vorbi despre inițiative educaționale private, cum ar fi Școala Informală de IT. Părerea mea este că acestea sunt inițiative excelente, ajută, însă pe din punct de vedere al sistemului și mai ales pe termen lung, nu sunt suficiente.

Cred că cele două, mediul economic și mediul academic, trebuie să creeze un mecanism comun de colaborare, prin care să permită adresarea tuturor problemelor cu care se confruntă fiecare dintre părți, și mai mult

decât atât, de îndată ce se ajunge la un numitor comun, acest mecanism să permită celor două adaptarea la eventuale variații ale pieței muncii.

Ce soluții pot fi? Cum s-a rezolvat la Timișoara Am în minte aici o inițiativă, nu că ar fi suficientă, dar este un exemplu de pornire, și anume acel Comitet Director al Universității Politehnica Timișoara, format din reprezentanții principalilor angajatori din Timișoara. Într-un astfel de cadru, cu oameni dedicați și obiective asumate, s-ar putea căuta soluții și pentru sprijinirea resursei umane și a îmbunătățirii dotării laboratoarelor în facultăți și pentru pregătirea adecvată a studenților conform nivelului de studii corespunzător și mai ales în concordanță atât cu profilul facultății dar și cu cererea de pe piața muncii. l Astfel de exemplu, s-ar putea insista în pregătirea studenților la licență pe asimilarea cunoștințelor fundamentale, la care de regulă se constată carențe la interviuri. l Probabil ar trebui acordată și mai multă atenție la aspectele formative specifice generațiilor actuale, astfel încât să fie făcuți să înțeleagă de ce trebuie să aibă răbdare să asimileze niște mecanisme, fenomene, demonstrații de formule, pe care de altfel le-ar găsi în 5 minute pe google, dar pe care probabil le-ar înțelege sau pune cap la cap cu foarte mare dificultate. l Ar trebui să i se explice mai bine studentului de ce ar fi bine să-și facă un plan de carieră și de dezvoltare personală și cum îi va folosi ceea ce face în facultate pentru atingerea obiectivelor din planul lui. Și atunci probabil că și studentul va fi mai receptiv la aspectele teoretice, și atunci probabil că va înțelege singur ce efecte ar putea avea pentru viitorul lui să renunțe la facultate și să se dedice unui job încă din anul 2 sau 3 de facultate. Iar companiile ar Anul 1, nr. 4

Martie 2016

analiză

putea să-și atingă cifrele de recrutare dintre absolvenții matur pregătiți, fără sa mai aibă nevoie de studenți. Este doar un exemplu! l Pentru masterat s-ar putea ajusta programele astfel încât studenții să poată folosi cunoștințele și capabilitățile astfel asimilate în dezvoltarea profesională, versus a alege una dintre specializările de master cele mai facile deseori fără legătură cu jobul curent sau vizat, doar pentru a obține o diplomă cu efort minim. Iar restul cred eu, va veni de la sine!

Unde greșesc companiile Evident trebuie să recunoaștem că adeseori pentru multe din joburile din unele companii IT&C, un absolvent de liceu foarte bine Anul 1, nr. 4

Martie 2017

pregătit și cu până la un an de pregătire specifică poate face jobul respectiv la un nivel decent. Întrebarea este ce va face el peste un an sau doi când va simți nevoia să treacă la un alt nivel. În acel moment nu va avea de câștigat nici el, nici compania!

Deseori, vorbim despre o carieră ratată sau despre un efort extraordinar la acel moment pentru a recupera golurile respective (fie de cunoștințe, fie de formare).

Pe de altă parte, poate că trebuie să conștientizăm și schimbarea de paradigmă la nivel de piață a muncii în Iași. Asistăm la o transformare pe parcursul a câtorva decenii de la un Iași cu suta de mii de lucrători în industrie, mare parte muncitori, la un Iași cu mii, chiar zeci de mii în viitor de lucrători în IT&C.

Ce trebuie sa facă facultățile Evident că nu toți dintre ei vor avea nevoie să fie puternic specializați prin masterate și doctorate, însă programul de licența va trebui să ne asigurăm că îi formează absolventului mediu suficiente capabilități și la un nivel ridicat.

Iar acesta trebuie să fie un obiectiv fundamental în programele educaționale, obiectiv care să ajungă sub formă de acțiuni și indicatori de performanță și, de ce nu, și de finanțare la toate nivelele didactice.

Pentru toate acestea și multe altele este nevoie de o strânsă și mai ales sistematică colaborare între mediile academic și economic IT&C, și probabil și cu implicare și mediere din partea unor autorități locale. l

7

Lumea nevăzută a războiului cibernetic mondial. Te crezi în siguranță?

Un articol realizat de Bitdefender după întrebările adresate de PIN Magazine Randamentul unui atac ransomware este de 1500%.

Bagi un dolar, scoți 30!

Ransomware este una dintre cele mai agresive amenințări cibernetice ale momentului.

După rezultatele impresionante din 2016, dezvoltatorii amenințărilor de tip ransomware (care criptează datele utilizatorilor și solicită apoi recompensă) vor aloca resurse suplimentare îmbunătățirii sistemului de țintire automată a victimelor. Această funcționalitate îi va ajută să deosebească utilizatorii obișnuiți de companii și, în consecință, să încerce să le șantajeze pe cele din urmă pentru sume de bani mai mari.

2016 a fost anul ransomware, iar amenințarea va continuă să se extindă înspre alte sisteme de operare în viitor. Datele extrase din telemetria Bitdefender arată că infectarea cu ransomware este una dintre cele mai profitabile activități de criminalitate cibernetică, cu randamente ale investițiilor de până la 1.500%.

Un million și jumătate de dolari în numai o săptămână Dezvoltatorii unui anumit tip de ransomware monitorizați de Bitdefender la înAnul 1, nr. 4

Martie 2017

ceputul anului au reușit să strângă 1,5 milioane de dolari în numai o săptămână.

Secretul profitabilității crescute a ransomware constă în faptul că utilizatorii pun mare preț pe datele personale și pe informațiile stocate în diverse terminale, nu își fac back-up și nu actualizează constant soluțiile de securitate cibernetică.

Machine learning în luptă cu infractorii informatici În domeniul securității cibernetice, inteligență artificială este implementată prin tehnici de învățare automată sau machine learning. Algoritmii de machine learning le oferă computerelor abilitatea de a învață și de a face previziuni bazate pe informații deja cunoscute. Bitdefender, de exemplu, a început să integreze tehnologii de machine learning în sistemele de detecție în urmă cu șapte ani. Această tehnologie își demonstrează eficiența în special când vine vorba de lupta cu milioane de fișiere periculoase în fiecare zi.

Specialiștii în securitate cibernetică trebuie să studieze amănunțit zilnic peste 400.000 de programe periculoase, conform statisticilor institutului AV-Test.

Metodelor tradiționale de detecție, bazate pe recunoașterea de semnături ale diverșilor viruși, le lipsește însă abilitatea a fi cu adevărat proactive în multe cazuri. Mai mult, companiile din securitate se confruntă și cu servicii specializate care oferă mecanisme complicate menite să păcălească sau să se ascundă de soluțiile antivirus tradiționale.

Folosind algoritmi de machine learning, soluțiile de securitate pot păstra o detecție ridicată a amenințărilor cibernetice care ajung pe internet, inclusiv ransomware.

Această tehnologie este adaptată și pentru a contracara atacuri avansate persistente (APT) O soluție de securitate eficientă ar trebui să poată proteja împotriva atacurilor de tip zero-day (amenințări necunoscute și exploatate de atacatori fără restricții până la descoperirea acestora). Orice tehnică de învățare automată folosită pentru detecția de viruși trebuie să fie adaptată să genereze cât mai puține alarme false (cât mai aproape de zero) și o rată de detecție cât mai bună (cât mai aproape de 100%).

9

PINmagazine.ro

Astfel, soluțiile de securitate pot reacționa la amenințări noi, neîntâlnite, mult mai rapid decât mecanismele de detecție automate folosite în prezent. Această tehnologie este adaptată și pentru a contracara atacuri avansate persistente (APT), unde actorii sunt interesați să rămână nedetectați cât mai mult timp.

Dacă ar fi să vorbim despre „bombe nucleare”, am menționa amenințările avansate și persistente, atacuri complexe prin care atacatori profesioniști se infiltrează în rețeaua cibernetică a unei instituții sau companii de unde extrag informații.

Dezvoltatorii amenințărilor APT nu se adresează maselor de utilizatori, ci vizează victime specifice, cu scopul clar de a sustrage date și de a monitoriza activitatea unor persoane cheie, cu acces la informații de importantă strategică.

APT28, una dintre cele mai ample campanii de spionaj cibernetic În luna februarie, Bitdefender a semnalat că posesorii de gadgeturi cu sistem de operare OS X și iOS sunt expuși furtului de date, parole și informații stocate pe dispozitive, prin intermediul unei amenințări dezvoltate în mod special pentru terminale Apple, operată de către dezvoltatorii APT28, una dintre cele mai ample campanii de spionaj cibernetic din toate timpurile.

Bitdefender a semnalat încă de la sfârșitul anului 2015 că și România se află pe lista statelor spionate de amenințarea cibernetică „APT28”. Cunoscut și sub denumirea Sofacy, APT28 a fost dezvoltat de vorbitori de limba rusă și a făcut parte dintr-o operațiune amplă de colectare de date provenite de la victime selectate după criterii specifice. Printre țintele vizate de atacatorii ruși, identificate atunci în premieră de Bitdefender, au fost instituții guvernamentale, servicii de telecomunicații și criminalitate informatică și companii aerospațiale din România, Germania și Ucraina.

10

Circa 46% dintre români se arată îngrijorați că un eventual atacator ar putea prelua oricând controlul dispozitivelor inteligente pe care le folosesc zilnic Recent, un atac cibernetic de amploare, denumit Mirai și operat prin dispozitive smart, a condus la blocarea timp de câteva ore a activității unor servicii precum Twitter, Spotify, The New York Times, Reddit, Yelp, Box, Pinterest și Paypal. Acesta reprezintă un nou nivel de control asupra comunicațiilor la nivel mondial, rezervat până acum doar celor mai puternici actori statali, dar ajuns în prezent în mâinile unor indivizi necunoscuți.

Dispozitivele cu vulnerabilități creează posibilitatea unor amenințări încrucișate,

APT28 sau Sofacy a activat în mod anonim în Europa din 2007 și a fost folosit pentru a colecta date și informații legate de teme sensibile pentru Rusia.

Vârfurile de activitate ale APT28 au fost înregistrate în paralel cu desfășurarea unor evenimente internaționale majore, precum tratativele de pace dintre rebelii pro-ruși și forțele guvernamentale din Ucraina sau mediatizarea construirii avionului militar rusesc PAK FA T-50 Fighter, capabil să atingă viteze supersonice, un competitor al modelului F35 al companiei americane Lockheed Martin.

Cum atacă pirații informatici statali De regulă, atacurile informatice inițiate de agenții statale sunt extrem de complexe și, de obicei, vizează vulnerabilități de tip „zero day” în sistemele de operare sau în aplicații conexe (browsere, plugin-uri sau aplicații de vizualizat PDF-uri, procesatoare de text și așa mai departe).

De multe ori, primul stadiu al atacului e compromiterea (sau „păcălirea temporară” a)

întrucât 60% din utilizatori salvează fișiere personale în calculatoare aflate în aceeași rețea cu dispozitivele inteligente.

Mai mult, utilizatorii se preocupă rar de securitatea terminalelor smart – 42% dintre posesorii de case inteligente chestionați de Bitdefender susțin că nu își actualizează niciodată televizorul conectat la internet, de exemplu, invocând lipsa de timp și de cunoștințe tehnice.

Circa 46% dintre români se arată îngrijorați că un eventual atacator ar putea prelua oricând controlul dispozitivelor inteligente pe care le folosesc zilnic, ceea ce îi expune la furt de date personale, spionaj și invadarea vieții private, arată un studiu realizat în mediul urban de iSense Solutions, la comanda Bitdefender.

scanner-ului anti-malware. Sistemele de operare moderne (de la Windows 8 la Windows 10) permit soluției de anti-malware să verifice ce se întâmplă pe sistem atunci când acesta este cel mai vulnerabil – de exemplu, între perioada în care acesta e pornit și până la pornirea soluției de securitate.

Pentru a neutraliza atacurile asupra soluției de securitate, Bitdefender a cercetat metode noi de izolare a soluției de calculatorul gazdă.

Pentru companii, produsele noastre pot fi rulate în hipervizor (într-un mod de izolare hardware care nu permite nici unei aplicații sau utilizator malițios să interacționeze cu soluția de securitate și să o închidă sau să o compromită). Această tehnologie, numită HVI (hypervisor introspection) este o premieră mondială care nu are încă un concurent pe piață.

Pentru utilizatorii individuali, Bitdefender oferă produsul BOX, o soluție de securitate care rulează pe propriul hardware. Acesta se conectează la rețea și scanează tot traficul înspre și dinspre dispozitivele conectate la respectivă rețea.

Anul 1, nr. 4

Martie 2016

cybersecurity

Și acest produs e o premieră mondială.

Lansat pe piață în aprilie 2014, Bitdefender BOX încă nu are un competitor real; nu există nici o astfel de soluție disponibilă de la un alt furnizor de soluții de securitate (notă: toate celelalte „clone” de BOX sunt de fapt routere cu o oarecare filtrare de link-uri cu malware sau phishing)

Cum arată viitorul?

Atacurile care blochează accesul la site-urile unor companii vor fi amplificate prin controlul cu ușurință de la distanță al dispozitivelor inteligente (IoT) slab securizate. Hackerii își construiesc așadar rețele imense de astfel de dispozitive, aparținând unor utilizatori obișnuiți și lansează prin intermediul lor atacuri menite să destabilizeze anumite ținte.

Deși, la fel că în trecut, unele atacuri vor avea rațiuni politice sau vor fi doar componente ale unor atacuri mai complexe, o pondere importantă va viza companii cu scopul de a obține bani prin șantajarea acestora cu sistarea temporară a activității economice.

Acest tip de atacuri se va dezvoltă continuu din cauza exploziei numărului de dispozitive inteligente conectate la internet. În același timp, securitatea nu este întotdeauna o prioritate pentru producătorii acestor gadgeturi, în principal pentru că memoria și resursele insuficiente nu permit rularea unor algoritmi de securitate complecși sau actualizări constante de software. Folosirea dispozitivelor personale în mediul corporatist va complica și mai mult securitatea datelor.

Terorismul informatic non-statal. Cît de mare este acest pericol?

Această activitate poartă numele de hacktivism și e o practică din ce în ce mai frecvent întâlnită. Activiștii cibernetici se coalizează de obicei în jurul anumitor evenimente cu impact social. Un exemplu foarte bun e cel al grupării Anonymous. Terorismul cibernetic țintește exact acele mecanisme indispensabile civilizației moderne:

sistem bancar, mass-media și așa mai departe.

Din păcate, terorismul cibernetic și infracțiunile electronice sunt extrem de dificil de atribuit. Chiar și în cazul în care vinovații sunt identificați, aceștia se află de obicei în jurisdicții diferite, ceea ce face extrădarea și pedepsirea aproape imposibile.

De ce ne e frică Circa 73% dintre directorii de IT declară că se tem de compensațiile financiare pe care compania în care lucrează ar trebui să le plătească în cazul unei breșe de securitate, în timp ce 66% se gândesc chiar că ar putea rămâne fără slujbă, arată un studiu global al Bitdefender realizat la finele anului trecut.

Migrarea către stocarea datelor în cloud și folosirea simultană a infrastructurilor hibride, un mix de servicii publice de virtualizare și infrastructuri IT aflate în proprietate, va aduce provocări noi de securitate directorilor de IT: amenințări complexe precum cele de tip zero-day (necunoscute și exploatate de atacatori fără restricții până la descoperirea acestora) sau amenințări avansate persistente (APT), dar și alte tipuri de criminalitate cibernetică devastatoare.

Studiul Bitdefender, realizat în companii cu peste o mie de terminale, arată că virtualizarea a devenit o prioritate strategică pentru organizații, însă majoritatea factorilor de decizie nu este pregătită pentru riscurile crescânde aduse de nouă paradigmă informatică folosită pentru stocarea datelor.

Amenințările avansate persistente, menite să se infiltreze în sistemele informatice și să colecteze informații importante fără știință conducerii, pot avea consecințe devastatoare, de la pierderi financiare până la efecte negative asupra reputației. l (material realizat cu sprijinul lui Bogdan Botezatu, Senior eThreat Analyst – Bitdefender)

11

Veriga cea mai slabă a lanțului de securitate.

Câtă încredere ai în oamenii cu care lucrezi?

Cum poate fi compromisă securitatea aplicației tale de elementul uman Este important să îți protejezi munca ta de factori externi, dar de multe ori cei peste care sărim sau nu îi luăm în considerare sunt cei care pot reprezenta cel mai mare pericol când vine vorba de securitate. Și aici vorbesc de orice persoană care a lucrat la un proiect software vreodată. Fie că nu a fost atentă sau că avea intenții rele de la început, aceasta ne poate afecta siguranța produsului în cel mai ușor mod posibil, prin crearea unei „portițe” de acces la panoul din spate, oricui are nevoie. Astfel, când spargi o întreagă rețea de calculatoare nu trebuie să descifrezi coduri ca în filmele de la cinema cu „hackeri” sau să ai accesul fizic la serverele din clădirea companiei.

“

presie de încredere sau, pur și simplu, părăsirea stației fără a îi da un simplu „lock”.

Angajații cu intenții rele

Bogdan Chebac Trainer, Scoala Informala de IT

sistemele moderne de securitate. Chiar și breșele de securitate la scară largă au un punct de origine, acesta fiind deseori un link pe care s-a dat click de curiozitate, un atașament la e-mail ce părea la o primă im-

Rar sunt instalate sisteme de siguranță între un angajat pus pe treabă să fure sau să distrugă codul unei aplicații și informațiile sensibile ale unei companii. Odată ce un astfel de incident apare la o companie, ea își poate pierde încrederea clienților săi într-un mod alarmant de rapid, din cauza faptului că sunt puține lucruri ce garantează că un astfel de incident nu se va mai întâmpla pe viitor cu angajații deja existenți sau cu cei care vor face ulterior parte din echipă.

Abundența de informații gratuite În secolul 21, rețelele de socializare online ne cer, stochează și chiar oferă publicu-

Greșeala umană Majoritatea breșelor de securitate din istoria produselor din IT provin din erori umane, un lucru care e deseori aproape imposibil de evitat, fiindcă nimeni nu e perfect. Atacatorii din ziua de azi se bazează din ce în ce mai mult pe o penetrare directă a aplicației decât să stea și să se chinuie cu

În secolul 21, rețelele de socializare online ne cer, stochează și chiar oferă publicului informații care pot cu ușurință fi folosite împotrivă noastră.

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

13

PINmagazine.ro

lui informații care pot cu ușurință fi folosite împotrivă noastră, totul pornind de la numele nostru, unde locuim și cu cine împărțim acoperișul, pe facebook, până la istoria noastră profesională; unde am lucrat sau chiar când suntem în căutare unui job nou, pe linkedin. Ceea ce înseamnă că un atacator poate compune un „phishing” e-mail personalizat la un detaliu incredibil, încât nici nu îți trece prin cap că, odată ce l-ai accesat, poți deja să îți iei rămas bun de la informația de pe stația locală sau chiar întreagă rețea de la muncă.

Creșterea în complexitate a ariei de IT Pe măsură ce tehnologia cu care ne putem proteja produsul/compania/aplicația avansează din ce în ce mai mult, oamenii încep să pună accentul pe metode de a o ocoli în întregime. Unul din aspectele alarmante ale acestui subiect este timpul de răspuns și de reacție a unui om când a descoperit o infiltrare în sistem versus viteza unei aplicații când a descoperit așa ceva.

Aplicația acționează rapid prin închiderea ușițelor necesare și băgarea elementului

străin în carantină, iar toate aceste lucruri se întâmplă la nivelul milisecundelor. În același timp, un om are nevoie să fie notificat de sistem despre un astfel de pericol ca să înceapă să acționeze. Dacă este o breșă găsită pe cont propriu pe un dispozitiv sau un program care este deja pus în funcțiune, probabil cineva deja a profitat de ocazie și este prea târziu să oprești atacul.

Responsabilitatea corporațiilor Dacă înainte trebuia să îți educi departamentul intern de securitate sau să angajezi consultanți de securitate cu peste zece ani de experiență în spate, în ziua de astăzi trebuie educată întreagă companie.

Asta cuprinde totul, de la management-ul superior până la juniorii proaspăt angajați de pe băncile facultății, deoarece fiecare persoană are acces la o bucată importantă sau chiar întreaga aplicație. Și nu numai atât, multe incidente apar de la aruncarea la gunoi/vinderea dispozitivelor fără ștergerea lor, dispozitive care

Paradoxul lanțului Chiar dacă elementul uman este cea mai slabă verigă a lanțului pe care îl numim securitate, acesta este, în același timp, și cea mai puternică.

Fiecare verigă din lanț este creată de noi, fie ea un simplu firewall, o analiză de prevenire a atacurilor sau chiar un sistem complex de scanare biometrică.

pot conține sute de informații importante sau doar o simplă combinație de nume și parolă la mail.

Există pe piață o multitudine de aplicații și protocoale pentru simularea atacurilor de securitate, lucru ce nu poate decât să îți arate unde există crăpături, urmând ca ulterior oamenii să fie instruiți în combaterea acelor scenarii. Iar în timp aceleași proceduri pot oferi o vizualizare a progresului făcut pentru a-ți da seama dacă mai există așa zisele breșe în securitate sau nu. l

Protejarea proprietății intelectuale față de posibilele amenințări din interior Nu de puține ori am avut ocazia să constat sau să mi se aducă la cunoștință faptul că un angajat sau un vizitator în cadrul unei companii a reușit să plece cu tot cu codul sursă al unei aplicații pentru realizarea căreia se investiseră sume importante de bani.

Astăzi voi vorbi despre cum ne putem proteja în fața unor astfel de pericole ce sunt destul de dificil de controlat, mai ales dacă privim prin prisma faptului că angajații, sau o parte dintre aceștia, trebuie să aibă acces total la codul sursă al software-ului ce se dezvoltă.

Irinel Bucur Investor & Travel Systems Innovator Experiență de 14 ani în dezvoltarea sistemelor turistice inovative. Business Development Manager în cadrul Romanian Car Hire

Totuși, despre acel „trebuie” vom vorbi în detaliu pentru că este relativ și se poate controla. Cel puțin până la un anumit punct, acest lucru se poate face fără investiții substanțiale.

1. Protecția echipamentelor hardware Un prim pas ce trebuie făcut este să nu furnizați detaliile array-ului Raid pe care sunt Anul 1, nr. 4

Martie 2017

Protecția încăperii și a sistemului de backup, cât și limitarea accesului din exteriorul sistemului de backup, sunt foarte importante.

Asigurați-va că aceste incinte sunt suficient de bine monitorizate, iar alarmele de acces neautorizat pot ajunge la dumneavoastră în timp real. Nicio persoană nu trebuie să aibă acces la sistemul automat de back-up fără aprobare prealabilă iar, după aprobare și efectuarea întreținerii, parolele de acces trebuie schimbate.

stocate datele (asta presupunând că nu utilizați Raid 1, ci o combinație gen 5+0 etc.

Acest lucru face ca înlocuirea hdd-urilor cu unele similare și sustragerea celor care dețin o copie să fie nefolositoare, necunoscânduse modalitatea în care informația este stocată.

2. Protecția față de programatori Niciodată nu mi-a plăcut să cred că lucrez cu oameni în care nu pot avea încredere. Totuși, observând problemele altora, consider că prevenția are întotdeauna un cost exponențial mai mic decât identificarea și recuperarea prejudiciului, în cazul în care se mai poate face acest lucru. Prejudiciul de imagine însă nu va putea fi niciodată recuperat.

Astfel, foarte multe companii împământenesc modalitatea de dezvoltare veche, din anii 2000, unde aproape orice aplicație software era reprezentată de un monolit iar,

15

PINmagazine.ro

pentru a putea compila / verifica / testa orice modificare, accesul la întreg codul sursă era necesar pentru a asigura o viteză crescută de dezvoltare.

Acest lucru nu era obligatoriu să se întâmple nici atunci și, cu precădere, nu este obligatoriu nici acum. Dacă aveți astfel de aplicații monolit, nu va sfiiți să solicitați ajutorul consultanților care va pot crea un plan de modificare astfel încât să o puteți împărți în componente multiple și independente până la un nivel de risc acceptabil pentru dumneavoastră.

Modalitatea de protecție constă în limitarea accesului programatorilor la codul sursă doar asupra componentei sau componentelor la care lucrează la un moment, însă niciodată la întreagă aplicație. Aceste componente pot fi: o librărie dinamică, un microserviciu web, o interfață utilizator etc., ceea ce face sustragerea neautorizată de cod sursă mult mai complicată și întotdeauna va fi nevoie de mai multe persoane, cu nivele de acces diferite, pentru a realiza acest lucru, crescând totodată posibilitățile de identificare și prevenire.

Dacă ne uităm totuși la acest model și din prisma dezvoltării ulterioare, el ne permite să reutilizăm complet componente dezvoltate anterior și testate. Orice modificare devine mult mai simplă și, atât timp cât nu se intervine în procesul de comunicare între componente, testarea se poate efectua doar asupra componentei afectate de modificare. În practică, business logic-ul va dicta însă dacă și alte componente vor fi afectate, cu toate că nu ar trebui să se întâmple dacă nivelul de izolare este suficient de bine ales.

3. Protecția cheilor de acces O metodă ce crește siguranța de acces asupra unei resurse (hardware/software) este reprezentată de accesul prin intermediul unor chei de acces. Acestea au avantajul că asigură o criptare a mesajelor mult îmbunătățită și, în același timp, se poate controla accesul fiecărui utilizator care ar trebui să aibă acces la un sistem.

Revocarea unei chei de acces este foarte

16

ușor de înfăptuit, iar protecția față de o parolă obișnuită este exponențial îmbunătățită.

Totuși, cheile de acces ar trebui păstrate în siguranță și înlocuite la un interval de timp regulat. Generarea acestora și înlocuirea lor poate fi făcută în mod automat.

Că măsură de protecție suplimentară, se recomandă criptarea cheii de acces folosind o parolă.

În cazul în care un microserviciu din aplicația dumneavoastră trebuie să se conecteze la un serviciu suplimentar (ex: baza de date etc) este indicat să existe o modalitate de configurare astfel încât programatorii să nu poată avea acces la cheile de acces din mediul de producție. Pentru o aplicație web, acest lucru se poate efectua extrem de simplu, configurând serverul http să furnizeze aceste chei. Există totuși riscul ca, în cazul în care un programator ajunge să adauge un cod malițios ce nu este identificat de echipa Anul 1, nr. 4

Martie 2016

cybersecurity

de code review sau de devops, să permită acestuia să identifice cheile de acces. Din acest motiv, existența unui firewall care să limiteze accesul către orice resursă doar dintr-un mediu cunoscut ca fiind sigur este esențială.

4. Backup-ul În vederea creșterii siguranței afacerii dumneavoastră, existența unui sistem de backup este esențială. Să privim puțin asupra unui scenariu ce a devenit extrem de frecvent astăzi: o persoană din departamentul de vânzări, să spunem persoană de decizie, care are pe calculatorul personal toate contractele semnate cu clienții în ultimii 5 ani, ajunge să acceseze un virus ce criptează tot conținutul hard disk-ului, iar atacatorul va solicita o răscumpărare pentru a decripta acele date. În acel moment, v-ați dori să aveți un backup; dacă nu unul zilnic sau săptămânal, chiar și unul anual ar fi de folos. Însă, nu de puține ori am observat că acest aspect este complet ignorat, ceea ce creează o breșă de securitate extrem de periculoasă.

Soluția de backup în acest caz trebuie să aibă posibilitatea să ruleze într-un mediu verificat și sigur, neexistând posibilitatea ca orice calculator conectat la rețeaua locală să se conecteze la acesta, ci doar în sens invers.

Păstrarea unui backup incremental este iarăși o soluție ce permite să te întorci în timp și să recuperezi orice document sau informație înainte de a fi afectată de o breșă de securitate.

Nu am discutat însă de cazul, foarte des întâlnit, în care programatorii dintr-o companie lucrează fără un sistem de versionare, folosind share-uri de rețea. În cazul în care orice calculator din acea rețea este infectat cu un astfel de virus, inclusiv informația stocată în share-urile de rețea la care acesta avea acces se va cripta.

Emailurile, logurile de acces etc nu trebuie să lipsească din soluția de backup. Datele din sistemul contabil trebuie și ele protejate etc.

Privind însă toate aceste aspecte, putem spune că soluția de backup devine plasa Anul 1, nr. 4

Martie 2017

noastră de siguranță în cazul unei situații nedorite. Costul implementării unei astfel de soluții nu este mare și se poate realiza inclusiv cu soluții software open source. Singurul cost va fi în puterea de procesare și capacitatea de stocare a unui sistem de backup.

Accesul la un astfel de sistem nu trebuie permis niciunei persoane din cadrul companiei în afara personalului de conducere. Este indicat ca parola de acces să fie împărțită în bucăți și doar mai multe persoane să poată forma parola. Accesul în încăperea sistemului de backup trebuie limitat și permis accesul doar utilizând cardurile de acces a două persoane anterior definite.

Concluzii. Nu vă sfiiți să cereți ajutorul consultanților de securitate În concluzie, urmărind toate aceste puncte reușim să înțelegem riscurile la care suntem supuși zilnic, iar aceste riscuri vin, de cele mai multe ori, din interior, cu sau fără intenție, făcând prevenția sau identificarea

lui extrem de grea dacă nu chiar, în unele situații, imposibil de realizat.

Nu ar trebui să fie greu de luat o astfel de decizie, iar toți angajații ar trebui să înțeleagă că este în scopul protejării locului lor de muncă. Trebuie însă explicat tuturor, pentru a nu crea îngrijorări suplimentare.

Dacă veți reuși să implementați această metodologie, veți putea fi mai siguri că proprietatea intelectuală rămâne per total în cadrul companiei dumneavoastră și vă va fi mult mai ușor să obțineți standardul de calitate ISO/IEC 27034.

Dacă totuși întâmpinați probleme sau nu știți cum să abordați această problema, nu va sfiiți să cereți ajutorul consultanților de securitate. Cântăriți suficient de bine riscurile la care va supuneți și decideți când astfel de măsuri trebuie luate. Pentru un start-up inovativ, existența unor astfel de măsuri de securitate încă de la început este esențială, tocmai fiindcă orice inovare este extrem de valoroasă. l

AUTOMOTIVE

HIGH-TECH

WANTED: ENGINEERS

E-MOBILITY INTERNATIONAL PRE(H)MIUM QUALITY

Center Console Concept

We are expanding with a new development and research center in Ièasi. Join our dynamic international development team for embedded software!

Preh Group is a dynamically growing automotive supplier (sales > 1 Billion EUR / 7,000 employees) and is the Electronics & Automation Division of Joyson Group, which counts between the 100 largest automotive suppliers worldwide.

Contact: Mr. Andreas Martin, Ièasi@preh.ro

preh.com

La urma-urmei, discuția principală se va derula pe principiul: „cât mă va costa dacă îmi pierd toate datele firmei”?

Securitatea informatică sau Cum să ne păzim de noul Bau-Bau? Acum 20 de ani, prin securitate informatică nu înțelegeam mai nimic. Dacă se pierdeau niște date nu era mare problemă, oricum nu ni le fura nimeni. Apoi a apărut teama de pierdere a datelor din pricina mediilor de stocare, a dischetelor și a hard-disk-urilor.

Abia mai târziu, odată cu generalizarea informatizării, a apărut și teama spionajului informatic, și teama de pierdere a datelor.

noi suntem cei care au încercat să scoată banii de pe cardurile de sănătate!

Neînțelegerea – la un mod generic – a modalității de funcționare a lucrurilor electronice ne face să nu știm cum să ne păzim și cum să acționăm și reacționăm.

Tudor Colț Director de vânzări, Comservice Company

Noi suntem cei rămași în urmă De ceva ani informatizarea a ajuns la un nivel atât de înalt și ne-a făcut atât de dependenți de tehnologie încât temerile și pericolele au ajuns la un nivel îngrijorător.

Din punct de vedere al IT-ului unei companii (mici, medii, mari, naționale, multinaționale) lucrurile stau cam la fel, diferă doar bugetele alocate și ușurința cu care se aprobă acest gen de proiecte. Dar pericolele sunt aceleași!

Nimeni nu este apărat 100% Cel mai periculos este faptul că tehnologia a avansat cu un ritm mult mai rapid decât puterea de adaptare a oamenilor la schimbări.

Noi suntem cei rămași în urmă. Vă amintesc:

Dacă este să luăm cazul concret și de actualitate al virușilor tip crypto-locker, atunci cu toții suntem la fel de expuși pericolelor, numai că avem niveluri diferite de protecție.

Oricum, niciunul din noi nu este singur, nimeni nu este 100% apărat: nici eu, nici tu și nici banca unde ne ținem banii.

Cu cât ești mai expus, cu atât e mai posibil să fii ținta unui atac. Metodele de apărare sunt multiple, și despre asta vom vorbi acum.

Pasul 1 – educă-ți angajații Pasul principal este educarea angajaților, de la cel mai mic până la cel mai mare nivel. Nu trebuie niciodată să uităm că factorul uman este principalul vector de transmitere a informațiilor (fie ele „bune” sau „rele”). Atacurile informatice curente sunt gândite de psihologi, (aproape) nimeni nu mai scrie cod ca în 1995.

Dacă vorbim de o multinațională, acolo există procese interne deja stabilite, acolo se Anul 1, nr. 4

Martie 2017

19

PINmagazine.ro

știe cum se face facil un astfel de lucru, iar bugetele se alocă/realocă mai lesne.

La polul opus se află companiile cu 5-10 angajați, care nu au nici măcar personal IT dedicat, dar și ei trebuie să se educe în această direcție.

Pasul 2 – fă copii ale datelor Un al doilea nivel de apărare este centralizarea datelor în vederea creării de copii redundante ale acestora. Cu cât este mai mare firma, cu atât este mai probabil ca măcar primii pași să fie făcuți în această direcție.

Centralizarea datelor fără crearea de copii scade nivelul de siguranță a datelor, în ideea în care în acest mod pot fi mai facil compro-

20

mise toate datele unei firme. Cu toate acestea, centralizarea ajută la cristalizarea unei politici unitare în crearea de fișiere și în dezvoltarea soluțiilor de copii redundante.

Pasul 3 – Izolează copiile de mediul principal Un al treilea nivel este crearea de copii redundante ale datelor, copii care, ideal vorbind, ar trebui să fie perfect izolate de mediul principal.

La cele de mai sus putem adăuga clasicul antivirus local, antivirusul de pe telefoanele mobile este și el obligatoriu (să nu omitem faptul că Androidul poate fi un bun purtător pentru viruși de Windows), firewall-ul (atât local, cât și centralizat) și altele.

E o iarnă cibernetică grea!

Dacă e să fac o paralelă climatică, așa cum în anii ’90 umblam cu toții în tricou (informatic vorbind), acum ne îmbrăcăm cu straturistraturi de apărare, fiind într-o destul de grea iarnă cibernetică.

Probabil cei mai mulți știu să creeze nivele clasice de securitate informatică, dar trebuie să avem mereu în minte factorul uman.

Ar trebui să știm cu toții să aducem la masa discuțiilor furnizorul nostru de IT și să facem împreună cu el un plan de apărare.

La urma-urmei, discuția principală se va derula pe principiul: „cât mă va costa dacă îmi pierd toate datele firmei”? l

Anul 1, nr. 4

Martie 2016

GDPR – numărătoarea inversă a început anul trecut. Vezi dacă nu ești pasibil de o amendă care să te falimenteze Cine intră sub incidența GDPR (General Data Protection Regulation)? Cam orice tip de afacere/organizație care prelucrează date cu caracter personal: instituțiile financiare, furnizorii de utilități, furnizorii de servicii medicale, comerțul electronic, chiar și dezvoltatorii de aplicații când ajung la faza de test.

GDPR (General Data Protection Regulation) este denumirea prescurtată a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)1.

GDPR a fost publicat în data de 25 mai 2016, iar prevederile sale trebuie puse în practică până la data de 25 mai 2018.

Să scrii un articol despre un Regulament ce conține 173 de paragrafe explicative și 99 de articole este provocator. Ce abordare să folosesc? Agile? Scrum? Waterfall? Veți concluziona la finalul acestui articol dacă am reușit să fiu agil sau am făcut subiectul scrum… Încep cu amenzile administrative a căror valoare este considerabilă: pot ajunge până la 1. La adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/ RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32016R0679&from=RO

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

despre„cum” trebuie făcute lucrurile: nimic despre instrumente/ soluții tehnice, procese, standarde sau modele.

1. Redefinirea datelor cu caracter personal

Adrian Munteanu Președintele filialei din România a IAPP (International Association of Privacy Professionals)

suma de 10 milioane euro sau 2% din cifra de afaceri mondială anuală, luându-se în calcul valoarea cea mai mare (în funcție de natura, gravitatea și durata încălcării) sau, în unele cazuri, chiar până la suma de 20 de milioane euro, sau 4% din cifra de afaceri mondială anuală, luându-se în calcul valoarea cea mai mare (ex. încălcarea cerințelor referitoare la transferurile internaționale sau principiilor de bază pentru prelucrare, cum ar fi condițiile de consimțământ).

Schimbările aduse de GDPR Nu mi-am propus să fac un inventar al tuturor modificărilor, pentru că nu permite spațiul unui singur articol, ci doar o evidențiere a celor mai importante dintre acestea. De la început trebuie să știm că GDPR spune „ce” trebuie făcut, fără nici o detaliere/explicație

„orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă («persoana vizată»); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale;” Definiția de mai sus este neutră din punct de vedere tehnologic: nu contează cum sunt prelucrate datele, nici unde/pe ce sunt stocate. Astfel, pe lângă clasicul CNP, devin date cu caracter personal numărul cardului bancar, extrasul de cont, fișele medicale, fotografia persoanei, numărul de telefon, adresa de email, numărul de înmatriculare al autoturismului și chiar adresa IP sau adresa MAC sau IMEI-ul telefonului.

2. Asigurarea protecției datelor începând cu momentul conceperii (security by design) și în mod implicit (security by default) (Art. 25) 3. Desemnarea unui responsabil cu securitatea datelor (Art. 37-39, vezi Figura 1)

21

PINmagazine.ro

Prelucrarea este efectuată de o autoritate sau un organism public, cu excepția instanțelor care acționează în exercițiul funcției lor jurisdicționale

NU

DA

Activitățile principale ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de operator constau în operațiuni de prelucrare care, prin natura, domeniul de aplicare și/sau scopurile lor necesită o monitorizare periodică și sistematică a persoanelor vizate pe scară largă

DA

NU

Activitățile principale ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de operator constau în prelucrarea pe scară largă a unor categorii speciale de date

DA

Responsabil cu protecția datelor Figura 1 4. Evaluarea impactului asupra protecției datelor (Art. 35) 5. Notificarea autorității de supraveghere în cazul încălcării securității datelor cu caracter personal în maximum 72 de ore (Art. 33) 6. Evidențele activităților de prelucrare (Art. 30) - nu se aplică unei întreprinderi sau organizații cu mai puțin de 250 de angajați, cu excepția cazului în care prelucrarea pe care o efectuează este susceptibilă să genereze un risc pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate, prelucrarea nu este ocazională

sau prelucrarea include categorii speciale de date Regulamentul stabilește în mod explicit că managementul este responsabil de punerea în aplicare a unor măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a garanta și a fi în măsură să demonstreze că prelucrarea se efectuează în conformitate cu prezentul regulament. Respectivele măsuri se revizuiesc și se actualizează dacă este necesar (Art. 24, vezi Figura 2): Măsurile tehnice și organizatorice prin care se asigură securitatea datelor cu caracter personal sunt de fapt cuprinse într-un

Figura 2

număr de 6 principii pe care managementul operatorului trebuie să demonstreze că le respectă (vezi Figura 3)

De unde începem proiectul pentru asigurarea conformității?

Asigurarea conformității cu cerințele GDPR ar trebui abordată ca orice alt proiect. Consider ca fiind importante 3 etape (vezi și Figura 4): 1. Evaluarea inițială – în această etapă ar trebui să se identifice starea actuală a organizației prin raportare la cerințele de natură organizatorică/procedurale ale Regulamentului. Poate fi asimilată unei „analize a decalajelor” (gap analysis sau readiness assessment). Rezultatul acestei analize ar trebui să îmbrace forma proceselor, politicilor, procedurilor pe care organizația trebuie să le dezvolte.

Evaluarea inițială ar trebui să acopere aspecte precum: baza legală a prelucrării; drepturile persoanei; obligațiile operatorului; informarea persoanei vizate; securitatea prelucrării; procesul de notificare a încălcării măsurilor de securitate; asigurarea securității începând cu momentul conceperii și implicit; proce-

22

Anul 1, nr. 4

Martie 2016

cybersecurity

Figura 3: cele 6 principii pe care managementul operatorului trebuie să demonstreze că le respectă

sul de evaluare a impactului; responsabilul cu securitatea datelor; transferul datelor.

2. Evaluarea impactului asupra protecției datelor/Evaluarea riscurilor – Politicile și procedurile, chiar dacă sunt obligatorii și probe privind conformitatea cu GDPR nu sunt suficiente. Este nevoie și de măsuri tehnice.

Dar pentru a identifica ce tehnicisme vom folosi trebuie să evaluăm impactul/riscurile asupra asigurării protecției datelor.

3. Testare, evaluare, apreciere - Articolul 32 - Securitatea prelucrării impune existența unui proces pentru testarea, evaluarea și aprecierea periodice ale eficacității măsurilor tehnice și organizatorice pentru a garanta securitatea prelucrării.

Ce resurse financiare sunt necesare? Este greu de făcut o prognoză înainte de fazele 1 și 2, dar prea ieftin nu va fi. În funcție de specificul organizației, ca soluții tehnice pot rezulta: DLP (data loss prevention), criptare (este obligatorie); soluții pentru monito-

rizare/securitate la nivel de baze de date; soluții de clasificare/etichetare; soluții de back-up și arhivare; soluții de auditare loguri etc.

Cât durează? Nici la această întrebare nu este simplu de răspuns. Dacă managementul organizației oferă întregul suport și alocă resursele umane necesare (un jurist, persoană IT, responsabil cu securitatea desemnat), proiectul ar putea fi finalizat în 6 luni. Dar acesta este un scenariu optimist.

Concluzie

Figura 4: cele 3 etape importante pentru asigurarea conformității cu cerințele GDPR Anul 1, nr. 4

Martie 2017

Deși am putea spune că mai „este timp”, în realitate am cam intrat în ceasul al 12-lea.

Entitățile vizate ar trebui să inițieze cât mai curând posibil demersurile pentru asigurarea conformității. De exemplu, dacă un client va fi sunat de banca la care a avut un credit sau de dealer-ul de la care și-a cumpărat mașina și nu există un document prin care clientul și-a exprimat consimțământul pentru astfel de activități, organizația în cauză va putea fi amendată de către Autoritatea de supraveghere a datelor cu caracter personal. La rândul său, fostul client poate cere în instanță daune morale sau materiale. l

23

Profil de antreprenor de succes

Costi Teleman - IntelligentBee Cum poate fi adusă creativitatea ieșeană înapoi acasă. Sau măcar să nu mai plece cea care este Costi Teleman (foto sus): „Vreau să deschid spre piață acceleratorul de business, pentru că există un bazin mare de idei și de oameni interesanți în Iași și în România, în general. Suntem în IntelligentBee, în acest moment, 28 de oameni.

Cifra de afaceri – în jur de un milion pe an. Am pornit în interiorul firmei această linie de Research&Development, care va deveni în timp un accelerator de afaceri, în primul rând pentru a le da oamenilor mei o șansă și o motivare, să lucreze și la ideile lor proprii, să le pun creativitatea la treabă.”

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

„Maică-mea m-a pus să mă angajez” Din birourile de la etajul 15, Palatul Culturii se vede impresionant, iar Iașul poate fi zărit până aproape de marginile lui. Costi Teleman, proprietarul companiei IntelligentBee, mutată recent în acest nou office, nu face introduceri prea lungi și își începe povestea de antreprenor de succes, cu suișurile și coborâșurile ei: „Intelligent Bee este a cincea companie a mea, în care am fost fondator sau co-fondator. Toate s-au înființat, au crescut până la un anumit grad, unele dintre ele s-au lovit de insucces, altele mai sunt și acum pe piață, din altele am făcut exit profitabil. Am dat și de gard unele, dar acum, după

mulți ani, eșecul îmi pare ceva sănătos la timpul lui”.

Stăm în capetele opuse ale mesei de ședință și îi studiez aerul relaxat cu care îmi relatează drumul lui de afacerist în tehnologie de până acum. Este calm și stăpân pe sine, se vede că și-a găsit calea, în cele din urmă, în lumea tumultuoasă și plină de capcane a businessului. Acum câțiva ani, în perioada căutărilor, probabil că l-aș fi găsit într-o altă stare de spirit.

Antreprenoriatul l-a început pe vremea când făcea masteratul la Sisteme Informaționale pentru Afaceri – SIA, de la Universitatea Al. I. Cuza, după ce a termi-

25

PINmagazine.ro

nat facultatea de Automatizări și Calculatoare din Iași. „Primul meu job a fost în anul doi de la facultate, când am picat eu și aproape 60% din promoția mea, din cauza examenului de matematici speciale, și am repetat un an, deși avusesem medie de bursă. În anul ăla, maică-mea m-a pus să mă angajez”, își amintește amuzat Costi.

A intrat la Zeelandia când erau numai câțiva oameni angajați, firma unde zice că a făcut de toate, „am fost un fel de fată în casă, dar mi-a plăcut, pentru că în primul rând aveam internet, iar în anul 1998 chestia asta era un mare lucru, bașca aveam acces și la mașina de serviciu”.

firma lor. Cezar a acceptat, deși putea să nu o facă. A contat foarte mult pentru viitorul meu și pentru self-esteem”.

După ce a părăsit Zeelandia, Costi Teleman a intrat la un master la Sistem Internațional pentru Afaceri, mai mult că să fenteze armata, deși viață cazonă nu îi era străină, terminase liceul militar în tinerețe. La SIA erau profesori foarte buni - Dumitru Oprea, Ștefan Prutianu - iar acești profesori au avut grijă să îl introducă în viață reală a business-ului, așa că le-au facilitate întâlniri cu oameni de afaceri de succes pentru a putea discuta față în față. „Era fascinant pentru noi.

Dacă nu aveai firmă în grupa aia, erai un fel de fraier, așa că ne-am deschis firme toți, deși habar nu aveam ce să facem cu ele.”

„Am văzut cu ochii mei cum se crește o firmă” A lucrat de toate și a învățat foarte multe iar, când a părăsit firma, compania ajunsese deja la 40 de angajați. Acolo a văzut cum crește o companie. Cezar Gumeni, CEO de la Zeelandia, a fost cel care l-a spijinit și de la care a învățat mult, rememorează Costi cu multă recunoștință în voce.

“

„Dacă nu vedeam cum crește o firma, nu aveam knowledge-ul care m-a ajutat mult în viață de business de după aceea. Când am plecat de la Zeelandia, am vândut către firmă primul meu soft, lucrat de mine special pentru

Misiunea noastră era să devenim «scaling partner», adică ajutăm clienți să facă scalare, să crească, ne-am dat seama de abia acum câteva luni că de fapt asta e misiunea noastră reală, corectă.

26

„Cu salariu de 250 de dolari pe lună, credeam că l-am apucat de Dumnezeu de un picior” „La un moment dat, un prieten de-al nostru, care era un bun om tehnic și avea multe proiecte cu americanii, avea surplus de comenzi și ne-a prezentat într-o sâmbătă seară un cetățean american care avea 300.000 de dolari de băgat într-o afacere. Întrebarea a fost simplă: vă băgați sau nu? Da, am zis noi, deși nici nu știam cu ce se mănâncă. Până la acel moment fusesem fost IT-ist într-o companie de panificații. Apoi ajunsesem în IT FITS, o firma care făcea IT, era în anii 2003-2004, unde eram angajat, dar încă îmi țineam și firma proprie. La IT FITS mam angajat că programator junior cu 250 de euro, pfui, am zis că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. După nouă luni am început treaba cu americanul. Le-am zis celor de la IT FITS că plec, că ceilalți îmi dau 900 de dolari, ceea ce era adevărat și incredibil, în același timp”.

Firma cu americanul s-a numit VLPP IT Center, o firma de web development. Acolo a crescut o primă echipă, dar lucrurile, deși luaseră ceva avânt, s-au încheiat destul de brusc - americanul s-a dovedit că nu era de încredere. După o vreme, s-a săturat de neseriozitatea lui și și-a văzut de drum.

Intrarea într-o ligă superioară de business A fost momentul în care a intrat într-o altă ligă de business, a început epoca Neogen, firma condusă de Călin Fusu. „Am deschis un birou Neogen în Iași, în doi ani de zile ajunsesem să mă ocup de toată divizia de «social» de la Neogen – site-uri precum doizece, noidoi.ro, și de anunțuri. Apoi a venit criza, s-au restrâns toate afacerile foarte drastic, așa că a venit și momentul în care ne-am zis – trebuie să facem ceva, că nu mai avem buget aproape deloc. Călin Fusu mi-a propus să începem un nou produs, «eu dau banii, tu ocupă-te!»”.

Bingo! Primul bilet cu adevărat câștigător pentru Costi Teleman. Firma s-a numit Zumzi.ro, un viitor mare succes de piață. „Eu am născocit-o, creat-o și crescut-o. Era altceva față de ideea de început, am făcut primul site de «daily deals», în câteva luni aveam 99 de clone după noi, inclusiv Groupon. A fost o cursa a banilor, care investește mai mult, care ia fața.

Era un business de sales. Într-un an de zile găseam codul pentru tot produsul pe net, nu mai conta. Eu nu am fost capabil sa duc mai departe un business de Sales și atunci am preferat sa aducem un om care avea background mai potrivit. Cu alte cuvinte: în calitate de co-fondator și CEO mi-am dat seama de limitările mele și am preferat să fac un pas înapoi, lăsând loc unui om din exterior care ar fi putut să facă mai mult bine pentru business. Era timpul să fac altceva”.

Epoca Neogen s-a încheiat cu un exit extrem de profitabil și a fost dată la spate. În față se deschidea alt drum. Așa s-a ajuns la Intelligent Bee.

Biletul câștigător vine de peste Ocean „Intelligent Bee a început în 2010, dintr-o nevoie a mea de a face ceva tehnic, ceva pe meserie, totuși. Era ca o modalitate de a găsi și lucra la ceva challenging”, explică Costi.

Pe când căutau în piață un proiect provocator pentru un programator de-al lor, au dat peste Anul 1, nr. 4

Martie 2016

un alt bilet câștigător – o firma americană, de garaj la vremea aia, numită Send Grid. „Neam dat seama că ei au nevoie de oameni, o echipa mare, ei erau o echipă mică într-un garaj din Los Angeles și căutau un programator. Noi le-am zis că ei caută o echipă, de fapt, pentru ceea ce au de gând să facă, nu numai un programator, și le-am propus să ne ocupăm noi de un proiect de-al lor în întregime”.

Așa a început colaborarea de succes cu un start-up ce s-a dovedit mai apoi un viitor succes mondial. Acum, Send Grid are vreo 3-400 de oameni și încasează peste 100 de milioane de dolari pe an, sunt lideri mondiali în domeniul lor de activitate. Business-ul lor e să trimită mailuri din punctul A în punctul B și o fac foarte bine - pe locul doi, după ei, în topul mondial pe acest tip de servicii, este Amazon. Nu-i rău să îi iei fața gigantului Amazon, indiferent de domeniu, trebuie să o recunoașteți.

Acum Intelligent Bee are trei clienți internaționali pe partea de „scaling partner” „Misiunea noastră era să devenim «scaling partner», adică ajutăm clienți să facă scalare, să crească, ne-am dat seama de abia acum câteva luni că de fapt asta e misiunea noastră reală, corectă.

Ce facem noi? Practic îi ajutăm să își mărească departamentul tehnic, business care intră sub umbrela outsourcing-ului – nu înseamnă pentru firma partener doar să ia mai mulți developeri, ci odată ce crești numărul de oameni care execută ceva intervine și partea nontehnică, people management, knowledge, facem de fapt consultanță plus execuție”.

Orice companie din acest business realizează repede că, pentru a ajunge de la 10.000 de mailuri trimise pe lună la 1 miliard, vor avea mari probleme cu extinderea. Noii oameni aduși vor fi greu de coordonat, ce să facă, cum să facă, probabil le va lua foarte mult timp până când reușesc să pună așa ceva în mișcare.

Atunci intervine de peste Ocean echipa de la Iași, IntelligentBee, care are această Anul 1, nr. 4

Martie 2017

“

Mi-a cerut cineva din SUA să mă relochez în California. De ce te chinui acolo?, m-a întrebat. I-am zis că eu lupt acum ca să aduc oameni înapoi sau măcar să nu mai plece alții

expertiză, îi recrutează și oameni, îi construiește și departamentul și îi asigura și serviciul (uneori nici nu-și mai face departamentul, lasă întreg acest serviciu tehnic pe mâna lor). Acum, IntelligentBee are trei clienți internaționali pe partea de „scaling partner”.

„Mai toți vând grâu, aici, la Iași. Noi vrem să vindem pâine” Aceasta este partea de „dedicated teams” a companiei, dar mai există și o nouă parte, cea de „cerculețe”, cum o numește Costi Teleman, sau de R&D (Research and Development). „Outsourcing-ul în Iași înseamnă să vinzi grâu, noi vrem să vindem pâine, iar pentru a putea face asta trebuie să ai cuptor, rețete etc. Asta e R&D. Cum ar fi, ne-am gândit noi să nu îi mai ajutăm pe alții, ci să ne facem produsele noastre. Surplusul din «scaling» îl băgăm în R&D. Suntem ca un accelerator de business, avem bugete și acestea sunt puse la dispoziția unora din firmă sau la dispoziția unor antreprenori din exterior care au o idee clară de business în concordanță cu criteriile noastre, să respecte niște valori, să fie world-wide etc”, explică entuziasmat Costi.

Sunt angajați ai IntelligentBee care nu lucrează în scaling, ci sunt dedicați total zonei R&D. „Le spunem «cerculețe» pentru că cercurile sunt instabile, față de pătrățele, care stau bine, fixe”, se amuză proprietarul firmei.

oamenii din IT

Au fost patru linii de dezvoltare până acum, patru idei de lucru, patru proiecte, toate interne, cărora firma le-a asigurat șase luni de zile finanțare . „Am descoperit că în șase luni îți dai seama dacă împingi un cal mort la deal sau ai ceva acolo cât de cât valoros. Dacă după șase luni nu merge, oprim”.

Toate au trecut de cele șase luni inițiale, sunt proiecte online, SAS, nu toate au devenit viabile. „Nu am terminat încă perioada de learning, nu știm foarte bine cum să facem «product/market fit», dar asta nu ne-a împiedicat să băgăm bani mai departe”.

Să faci ceea ce trebuie Costi Teleman este un antreprenor care crede foarte mult în creativitatea zonei, referindu-se atât la Iași cât și la România, este pe deplin convins că avem mult potențial neexploatat încă. „Mi-a cerut cineva din SUA să mă relochez în California. De ce te chinui acolo?, m-a întrebat.

I-am zis că eu lupt acum ca să aduc oameni înapoi sau măcar să nu mai plece alții – mi se pare că asigurăm o bază mai solidă pentru generația următoare dacă facem produsele noastre. Vreau să scot două produse pe an, începând cu anul viitor, 2018. Vreau să deschid spre piață acceleratorul de business, pentru că este un «pool» mare de idei și de oameni interesați și interesanți”.

IntelligentBee are acum 28 de oameni și o cifra de afaceri de aproximativ de un milion de euro pe an. Au pornit acest Research&Development și pentru a le da oamenilor din companie o șansă și o motivare, să lucreze și la ideile lor proprii. În 2018, totul va arăta mai bine, sunt convinși cei de la IntelligentBee, totul va arăta ca un accelerator de business real și eficient. Costi zâmbește larg și îmi face o ultima confesiune: „Până cum, nu prea m-am gândit la ce anume las în urmă, dar vine un moment când acest lucru te preocupă și începi să te gândești să faci ceea ce trebuie”. l

Dan Radu

27

! " # $%

6 9 /

! " # $%

"

!

! : & $ : & ( $ : && " (

: $ $ / $ $% $

$ & $% ' (

$ $ (

$ ) $ (

( ( (

* + ,

7

-.$/ $ $ 0 / $ / . $ 0 $

( 1 $ $2

$ $% $ - 3 4 5

: $ & $ ; ( $ 8 & $ ; & ( $ ; " (

; & $

& $ $&

$ & & $% $ $$ (( .

& $ $&

$ & & $% $

& $ $&

& $ $&

(

Un accelerator de business care „îi dă un brânci” micului antreprenor român

TechHub: Locul unde afacerea ta ia viteză Bogdan Iordache, co-fondatorul TechHub București, este „în mișcare” prin țară, noi l-am întâlnit la Iași, înaintea unei prezentări a programului lor de accelerare de business de la TechHub București. Programul s-a dovedit un succes până acum și Bogdan vrea ca de acesta să afle cât mai mulți antreprenori creativi. Este, până la urmă, o oportunitate pentru micii antreprenori de a-și vedea un vis de business împlinit. „Este surprinzător ce am găsit în Iași, știam că sunt mulți specialiști în tehnologie dar am văzut că aveți un număr semnificativ de startup-uri. În două zile, m-am întâlnit cu vreo 15 fondatori de start-upuri, cu proiecte mai mici sau mai Anul 1, nr. 4

Martie 2017

ambițioase”, ne spune Bogdan, cu un amestec de mirare și entuziasm.

Cum au pornit lucrurile „După ce am terminat facultatea - ne spune Bogdan Iordache -, am făcut o firmă care se numea Interactive People, care dezvoltase o platformă de e-learning pentru angajații din zona corporate și pe care am falimentat-o cu succes numai după un an de zile. Apoi m-am apucat de Conectoo, o platformă de e-mail marketing, pentru clienți mari, cu asta am reușit ceva mai multe, inclusiv un exit către compania de digital marketing asociată Emag”. În paralel cu perioada în care lucra la Conectoo, în 2008-2009, în plină criză economică,

Bogdan Iordache

nu se întâmplau mari lucruri în antreprenoriatul IT din România. Și pentru ca Bogdan este developer „la bază” și pentru că nu avea o înțelegere a zonei de business în tehnologie, a decis să meargă la seminarii și eveni-

29

PINmagazine.ro

mente în România și afară, încercând să înțeleagă cum își poate dezvolta firma. „Am fost în 2008 la BlueWeb , care urma să devină cea mai mare conferință de tehnologie din Europa – și am participat la niște întâlniri extrem de interesante, acolo te duceai și puteai sta de vorba, față în față, cu tipi din liga mare, care făcuseră businessuri de un miliard de dolari. M-am întors de acolo cu ideea să fac și eu ceva asemănător cu antreprenori de mărimea mea, mici, care nu înțeleg exact cum să facă un business de succes”.

Cel mai mare spațiu de co-working și evenimente pentru start-up-uri din România În 2010 a făcut prima conferință de How to Web, apoi a început să o organizeze în fiecare an, având ca focus business-ul în tehnologie, pe de-o parte cum să-l faci, pe de alta cum să-l înțelegi, pentru că la aceste conferințe veneau și antreprenori din alte domenii, dar care aveau nevoie de tehnologiile noi pentru a se putea dezvolta. „În 2013 am pornit un proiect care se numește TechHub București și care în acest moment este cel mai mare spațiu de co-working și evenimente pentru start-up-uri de tehnologie din România”, ne spune Bogdan.

Acum au aproximativ 1200 mp de spațiu, închiriat în proporție de 100%, și o sală de evenimente unde au loc peste 300 de evenimente pe an - uneori au loc și mai multe evenimente pe zi, sesiuni de pitching, aproape tot ce îți poți imagina se întâmplă la TechHub. Clădirea se află în centrul Bucureștiului, lângă Intercontinental, în spatele fostei ambasade SUA, pe strada Nicolae Filipescu nr 39-41. Ocupă o clădire de birouri, parter, etajul 1, o parte din etajul 2 și în curând și etajul 4.

La parter e o zona de evenimente pentru 100-150 de persoane. În rest, open-space, îți închiriezi locul, doar cu luna, abonament de 150 euro, la desk-uri, abonament care include tot ceea ce ai nevoie.

30

Din cele 10-15 firme pe an ce parcurg proiectul de la Tech Hub București, aproximativ 3-4 devin viabile, rămân în piață și își duc drumul mai departe.

După 4 ani de program, sunt deja 1012 firme care „plutesc” pe piață și

MVP – Minimum Viable Product sau Most Valuable Player?

Acum sunt peste 100 de desk-uri de închiriat. Au identificat în mare cam două profile de client, nu freelanceri, cum te poți aștepta, ci echipe mici, fie start-up-uri care au nevoie de flexibilitate, echipa crește și descrește, sau echipe mici care lucrează „remote” la diferite proiecte.

Valoarea spațiului la TechHub este dată de faptul că ești în mijlocul lucrurilor - dacă se întâmplă să vină un oaspete străin în București, trece și pe acolo, e simplu să cobori și să participi la meeting-uri gratis, la parter – locul e un centru viu și efervescent al comunității de tehnologie din București. „În 2014, am început un proiect de accelerator, un program de accelerare lunar pentru startup-uri de tehnologie – MVP Academy - care s-ar putea traduce că Minimum Viable Product sau chiar Most Valuable Player”, se amuză Bogdan.

utilizatorul o are cu produsul lor, poate găsesc canale mai eficiente de distribuție pentru ei, se uită la toate amănuntele astea în discuții one-to-one cu compania respectivă. „Apoi, îi ducem în față unui set de mentori pe care îi avem, care își oferă timpul pentru acest program, de asemenea în discuții unu la unu cu ei, și firmele au oportunitatea să prezinte ceea ce fac. Trebuie să prezinte dinamic, în 30 de minute, pot lua feed-back foarte rapid – între mentori îi avem pe Florin Talpeș de la Bitdefender, Radu Georgescu de la Gecad, aproape toți investitorii activi din București – și ei ne ajută făcând totul gratuit”.

Fie că sunt business angels sau manageri de fonduri de investiții sau alți antreprenori – vin și își dau cu părerea despre produse și prototipuri. Mai departe de networkingul asta, sunt organizate, în timpul programului ce durează 2 luni de zile, o serie de workshop-uri pe nevoile punctuale ale companiilor.

Au reușit să pună mâna pe 1,7 milioane de dolari În ediția de anul trecut, au avut 6-7 companii de hardware care trebuiau să înțeleagă cum fac producția, și fiindcă hardware-ul se face în China, organizatorii au adus pe

În tehnologie ai avantajul extraordinar că poți realiza ieftin un prototip, pe care apoi să îl testezi, să îl încerci, să înveți din asta, iar aceste prototipuri pot fi verificate repede dacă merg sau nu. Programul MVP Academy ajută echipele să accelereze acest proces – și o face în mai multe feluri.

Cum se funcționează accelerarea de business În primul rând se uită cu atenție la calitatea procesului prin care ei trec, dacă targetează cu prototipul lor profilul corect de utilizator, dacă evaluează corect interacțiunea pe care Anul 1, nr. 4

Martie 2016

oamenii din IT

cineva de la VectorWatch, care le-a explicat exact cum s-a făcut producția lor în China.

Pentru alte companii care făceau SaaS-uri, au chemat pe cineva care era specialist în sales și le-a explicat cum fac SaaS-urile vânzări, parteneriate etc.

duc drumul mai departe. După 4 ani de program, sunt deja 10-12 firme care „plutesc” pe piață și datorită MVP Academy.

Au parteneriate cu diverse companii interesate de a fi în contact cu strat-up-urile și ideile firmelor ce vin să se înscrie în programul lor. Așadar, este un triunghi de colaborare – start-upurile, firmele ce îi sprijină, și Tech Hub.

Programul durează două luni și în tot acest timp cei de la MVP Academy îi ajută să-și definească cât mai bine produsele, să înțeleagă bine cine le sunt clienții, cum să ajungă la client mai eficient, cum să pună produsul în mână clientului ca să îl utilizeze. „La sfîrșit, avem o prezentare în fața unei audiențe numeroase în care să arate ce au făcut. Anul trecut am avut o audiență de peste 500 de persoane la Demo-Day, am închiriat un cinema care s-a umplut ochi, am avut 13 prezentări de maximum 5 minute fiecare!

După aceea îi ajutăm să ia contact cu diferiți investitori sau dacă deschid discuții de finanțare le oferim suport care să îi ajute să facă un contract cât mai bun pentru ei”. În aceste trei ediții de până acum au fost 45 de companii, de start-up-uri sau de proiecte creative – anual se organizează o singură ediție, pe parcursul a 2 luni.

Aceste companii au ridicat în total 1,7 milioane euro, finanțări de la investitori privați.

Investitorii care dau banii nu cad din cer, acești investitori s-au intersectat de mai multe ori cu obiectul finanțării în decursul programului. Au nevoie de multiple checkpoint-uri ca să ajungă la o decizie pozitivă. O parte din companiile ce au trecut prin programul MVP s-au închis. În general, având în vedere numărul mare de oameni care au lucrat la proiecte, chiar dacă s-au închis, cei care vin acum cu noi proiecte îi ajung din urmă pe mulți dintre începători, datorită experienței și expertizei lor.

Programul durează două luni și în tot acest timp cei de la MVP Academy îi ajută să-și definească cât mai bine produsele, să înțeleagă bine cine le sunt clienții, cum să ajungă la client mai eficient, cum să pună produsul în mâna clientului ca să îl utilizeze.

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

„Comunitatea asta ne-a accelerat și pe noi” „Anul asta organizăm a patra ediție. De la an la an vin companii tot mai bune, unele chiar foarte bune. În ultimul am avut 6-7 companii foarte bune de investit. Ne-am dat seama că facem ceva bine și am zis să facem un tur prin țară să luăm contact cu mai mulți antreprenori pentru a intră în proiectul nostru”, ne explică Bogdan Iordache motivul circuitului.

Din cele 10-15 firme pe an ce parcurg proiectul de la Tech Hub București, aproximativ 3-4 devin viabile, rămân în piață și își

Forma de finanțare a MVP Academy nu se realizează prin acumulare de acțiuni de la start-up-urile de succes, ci prin taxarea unei taxe de la firmele externe sau partenere interesate să fie în contact cu start-up-urile ce vin în program și care doresc să aibă acces tot timpul la această comunitate. „Este foarte ciudat, cumva – zâmbește Bogdan ca în fața unei revelații - de fapt, comunitatea asta pe care o avem în jur, interesul lor pentru noutate și creativitate tehnologică, ne accelerează și ea pe noi. Am intrat și noi întrun tip de program de accelerare, fără să vrem.

E un efect secundar interesant, de care abia acum ne dăm seama!” l

Radu D.

O firmă cu 3 oameni din Iași se ia la trântă cu Autodesk și Canva

PixTeller - cum poți spune povești în pixeli Programatorii români sunt plini de idei, nu există unul care să nu viseze să dea lovitură cu un startup care să îl facă milionar în dolari. Dar marea problema a antreprenoriatului românesc nu este creativitatea, ci un lucru mult mai simplu – banii. Drumul spre finanțare este așa de lung și plin de obstacole încât foarte rar ajunge careva la capăt. Și atunci, creativul român își pune în aplicare ideea cu cea mai simplă finanțare posibilă: banii de acasă. „Am noroc de prieteni cu bani și de părinți potenți financiar”, râde antreprenorul român Alexandru Roznovăț. Ideea Anul 1, nr. 4

Martie 2017

la care lucrează de trei ani – PixTeller.com – a costat până acum câteva zeci de mii de dolari și a ajungă acum la maturitate.

„Am vrut un tool pe sufletul meu de designer” PixTeller a fost lansat pe piață mondială, în varianta beta, pe 20 noiembrie, acum 3-4 săptămâni. PixTeller e o platformă / un instrument pentru design și editare foto care e „mai rapid, mai simplu și mai ușor de utilizat de către un neofit decât orice altă platformă existentă acum pe piață”, e convins Alexandru, și gesturile lui dau de înțeles că nu poate fi altfel.

A început în 2014 cu o platforma simplă, de creat numai postere, dar după încă trei ani de muncă – „e vorba de 14 ore pe zi, zi de zi, nu e de glumă”, ne spune Alexandru – a ajuns acum la începutul finalului. „În mai 2015, la ceva vreme de la lansare, când aveam deja 10.000 de utilizatori, obținuți cu costuri zero de marketing, am fost la un pitch la Start-Up Sauna, un program finlandez din cadrul TechHub București. Acolo am ieșit în top 3, nu ni s-a spus exact locul, dar clar nu eram pe locul întâi. Dacă am fi fost, urmă să participăm la un program de business accelerator la Helsinki și de acolo aveam de ales – Silicon Valley sau Slush, cel mai mare eveniment de

33

PINmagazine.ro

start-up-uri din Europa”, ne spune cu părere de rău Alexandru.

Nu au avut noroc, s-au întors la Iași și au continuat lucrul – acum sunt trei inși implicați, un alt ieșean și un rus care lucrează online, dar Alexandru e singurul proprietar.

Marea dificultate a dezvoltării a fost găsirea echipei ideale – nu e ușor să găsești programatori care stăpânesc o nișă de nișă, așa cum e PixTeller.

Alexandru are 13 ani de design în spate și ideea de a face o platforma mai simplă pentru cei care doresc„să se joace” cu acest domeniu a fost ceea ce l-a împins înainte.

PixTeller nu trebuie descărcat și instalat pe computerul propriu, se poate lucra direct în browser. „Am vrut un tool pe sufletul meu de designer”, zice Alexandru. Acum are produsul. Gata de funcționare, e pe piață. Pasul următor? „Lucrăm profesionist, până la începutul anului viitor punem la punct customer acquisition costs, să aflăm cât ne costă fiecare client atras – un instrument de lucru pe care îl fac companiile mari, multinaționalele, nu firme mici ca noi, cu trei oameni. Dar vrem să facem asta.

Când vom avea răspunsul, vom ști exact ce

34

finanțări să cerem și le vom obține foarte repede. Pentru că finanțatorul va putea calcula foarte ușor în cât timp își scoate banii.”

Giganții mondiali au un concurent român La acest moment, tot cu costuri zero de marketing și promovare, platforma are aproape 100.000 de utilizatori. E o platforma massmarket de tip „freemium”, sau SaaS, cum e Skype, liberă pentru toată lumea, dar cu abonați pentru serviciile premium. În cazul PixTeller, poți accesa orice serviciu de pe platforma, dar rezultatele tale – postere, afișe etc – au un watermark. Dacă vrei să faci ceva profi și să scapi de watermark, poți plăti un abonament de numai 9 dolari pe lună sau 84 de dolari pe an și platforma îți stă la dispoziție. În curând vor lansa și serviciul de „print delivery”. După ce ți-ai terminat opera, cei de la PixTeller.com îți tipăresc tabloul sau afișul la cea mai apropiată tipografie de locuința ta și ți-l livrează acasă, gata de pus pe perete.

totul trebuie să fie moca. De aceea voi ajunge în România, după ce am lansat produsul world-wide, abia peste vreo 5 ani, atunci poate voi avea abonați și aici”, ne spune destul de sceptic Alexandru Roznovăț.

Giganții mondiali de pe piață de profil – Autodesk (Pixlr), Canva, Fotor, BeFunky și alții – au acum un nou competitor. Lansat din România, mai mic și, prin urmare, mai atent la utilizatori, mai agil, mai rapid, utilizabil în cloud, mai aplecat spre nevoile designerilor începători.

PixTeller – instrumentul care te ajută să spui povești prin intermediul pixelilor, după cum îl descrie Alexandru Roznovăț, autorul și proprietarul platformei. „Avem 3 săptămâni de când i-am dat drumul în versiunea beta și deja avem abonați”, zice Alexandru. „Anul asta am făcut primul dolar”.

Așteptarea e ca în doi ani să ajungă la sute de mii de abonați – la 9 dolari pe lună prețul unui abonament, rezultă venituri lunare de câteva milioane de dolari!

Mai în glumă, mai în serios, un nou mogul IT răsare în România. l

„Piață noastră nu e pregătită pentru astfel de servicii, românii nu vor să dea bani pentru nimic, nici pentru Dropbox, nici pentru Netflix,

Dan R.

Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Manager de IT - din față, spate și profil

„Am o mare calitate: nu mă dau ușor bătut” un chestionar pe repede-înainte, cu jaloane: Radu Pavel, youngculture Radu Pavel este un ieșean de 38 de ani, care s-a întâlnit cu informatica încă de prin clasa a VII-a, când lucra pe HC și încărca programe pe casete, la începutul anilor 90. Cursul vieții lui de iubitor de computere a fost previzibil, a intrat la liceul de informatică, a predat pentru copii de școală generală cursuri de operare de PC, pentru câțiva bănișori de buzunar, a transpirat de emoție la olimpiade naționale de informatică, la concursuri, apoi a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare.

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

Cum ai pornit-o la drum?

Când eram în anul 3 de facultate, venise de vreun an în Iași prima companie serioasă de IT, MIND Software. Era prin anul 2001. Era ceva incredibil, firma făcea soft pe bune, era o firma de produs, așa că am fost la un test de angajare la care eram înscriși vreo 200 de inși pe cele numai vreo 15 posturi scoase la concurs. Era o companiei israeliană, mai există și azi în Iași. Eu am fost respins, dar unii dintre prietenii mei au fost angajați, iar la începutul lui 2002 am fost angajat și eu. Erau foarte puține firme atunci în Iași, erau câteva firme de apartament – dar ei au venit să dezvolte un produs software, ceea ce era intere-

sant, un produs care acum cred că e la versiunea a 8-a, un soft pentru operatori telecom.

De ce nu ai plecat din țară?

Nu am plecat din țară, chiar dacă atunci se pleca pe capete, pentru că pur și simplu nu am luat niciodată în serios gândul asta. Încă mai cred că sunt foarte multe lucruri de făcut aici.

Am prieteni care au plecat în afară dar mulți fac același job de zece ani, ciclurile de promovare în companiile așezate dinafară sunt mult mai lungi.

35

PINmagazine.ro Prima ta funcție importantă?

La MIND Software am intrat în contact direct cu clienții, fapt care m-a ajutat foarte mult în dezvoltarea profesională – în 2002 am avut ocazia să merg în Moscova, Viena, Bangkok, pentru un puști de douăzeci și ceva de ani era o oportunitate rară.

Sistemul trebuia implementat la client, să faci configurări complexe care țineau cont de echipamentele cu care lucrau, să le faci training etc, asta făceam eu. Am făcut o treabă foarte bună, deoarece apoi am început să îmi iau responsabilități în plus, să urc pe scară ierarhică, să mă ocup de o echipă, de un suport tehnic, apoi am trecut în alt rol, cu mai multe echipe în subordine – apoi am ajuns pe poziția de Director of Professional Services. Ierarhic, era un post din care lucram direct cu unul dintre vicepreședinții companiei.

A fost primul post de director de departament tehnic în România al acestei firme.

Era un post care avea printre responsabilități și acceptanța din partea clienților, pentru că atunci când îți plătește cineva câteva milioane de dolari, are și pretenția normală ca acel produs să meargă perfect.

youngculture, care venea din altă zonă de business, începuseră ca o companie de produs, apoi trecuseră pe outsourcing, firma fiind din Elveția.

CEO-ul a venit de două ori în Iași să stăm de vorbă, am găsit foarte multă deschidere să asculte și să învețe și ei din ce puteam eu să aduc în companie. Au zis ok, deși eu mai aveam ceva dubii pentru că nu aveam multe informații, dacă nu sunt listați la bursă nu sunt obligați să facă publice toate datele financiare ale companiei. Mi-au prezentat niște date, normal.

M-au invitat în centrul lor de development din Belgrad, cel mai mare din grup, și acolo am văzut clar despre ce e vorba și m-am liniștit. Am început în 2013, era o firmă nou înființată în Iași, nu era nimeni altcineva – acum suntem 15 inși în acest branch. Ce m-a interesat mai mult la ei a fost abordarea față de piață, Iași fiind o piață competitivă, și mă interesa pattern-ul de creștere pe care îl au în minte. Am acceptat și pentru că numărul de angajați nu era neapărat în prim plan – ci calitatea serviciilor pe care le oferim. Clienții pe care îi avem acum sunt în principal în Elveția, Austria, Germania.

Cum îți recrutezi oamenii?

Am reușit, încet-încet, să cresc acest departament în 2013, ajunsese la aproximativ 80 de oameni care lucrau aici, în România.

De ce ai plecat de la MIND Software?

La un moment dat, pentru că lucram de vreo 10 ani în același loc, voiam să văd și altceva, alte moduri de lucru, în IT sunt diverse metodologii care se folosesc, și am zis să fiu deschis să ascult și alte voci. În 2011, am fost contactat de o firmă de head-hunting pentru o poziție de branch manager pentru o companie care voia să vină în Iași. A fost interesant - nu am obținut jobul, dar am aflat după că am concurat cu un foarte bun prieten din liceu, jobul l-a obținut el. A fost o surpriză plăcută.

Trebuie să ții un echilibru între scopul proiectului și motivația și compatibilitatea cu proiectul a celui pe care dorești sa îl angajezi.

Sunt 3 arii importante pe care le luăm în calcul – pregătirea tehnică, să poată face față task-urilor de pe proiect, compatibilitatea cu ceilalți membri, și factorul motivațional, ce determina persoană respectivă să vină la noi și să lucreze la respectivul proiect.

Definește-mi un manager competent.

Dacă ar fi să definesc managerul pe scurt ar fi să fie un bun ascultător și un bun facilitator în luarea deciziilor.

Cum ai ajuns la youngculture?

Dacă aș vrea să te recrutez, de ce să te aleg pe tine?

Mai apoi, la finalul lui 2012, am fost contactat din nou și am intrat în discuții cu cei de la

Am un focus mare pe calitatea lucrurilor pe care le fac și nu mă dau ușor bătut.

36

Față de voi, generația veche, cum sunt tinerii de azi din IT? Ce au în minus? În minus – foarte mulți au lipsa de focus în zona profesională, nu prea știu ce vor, nici nu își dau silința să afle și să înțeleagă, sunt răsfățați cumva. Mie îmi place să pun pasiune în ceea ce fac. Ei încă mai copilăresc pe la 25 de ani, ceea ce noi nu ne-am permis, e un timp pe care îl pierd unii dintre ei, pentru că nu au grijă să își pună una peste altă cărămizile care îi transformă în profesioniști.

Toate companiile vin cu planuri de carieră, cu training, vin cu tot ce au nevoie angajații – și ajungi în situația în care nu mai decizi tu ce anume mai faci profesional, lucrurile vin împachetate din exterior, nu mai ești în deplinătatea controlului asupra vieții tale profesionale.

Dar niciodată nu va ști nimeni ce e mai bine pentru tine decât tu însuți. Unii dintre ei au o pregătire mai slabă, pe lucruri de bază, sunt absolvenți de facultate care nu ar fi trebuit să termine facultatea. Noi nu treceam așa ușor examenele.

Sunt lucruri de bază în profesie pe care eu le știam din clasa a 10-a, dar acum unii dintre absolvenți de facultate nu le cunosc. Știu persoane care au schimbat jobul numai după un an și jumătate pentru 100 de euro în plus – în timpul ăla ai reușit să faci ceva, să construiești ceva acolo, pentru companie și pentru tine? Și ce au în plus?

Plusuri la tinerii de azi – o îndrăzneala mai mare, în sensul bun, de a-și face cunoscute punctele de vedere și, chiar dacă greșesc, nu se descurajează. Își spun ideile chiar dacă în fața lui e cineva mai experimentat. E bine, pentru că chiar dacă spui o prostie, primești un feed-back folositor. Nu sunt legați de o anumită organizație, sunt mai flexibili, acum asta nu pare un lucru pozitiv, dar poate din asta o să se creeze o masă critică care peste 10 ani o să aducă ceva bun. l

DR Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Imprimarea 3D: cum schimbă lumea și cum ne putem pregăti pentru a fi parte din această revoluție Piața globală a imprimării 3D (produse și servicii) se va extinde masiv în următorii ani, ajungând la peste 26 de miliarde de dolari în 2021 față de 5,165 miliarde de dolari în 2015, conform Wohlers Report 2016 publicat de Wohlers Associates, probabil cea mai respectată sursă de informații din domeniu. Această creștere va duce la crearea de numeroase locuri de muncă noi, care necesită cunoștințe și abilități specifice imprimării 3D, în domenii foarte diverse, de la cercetaredezvoltare, educație, design (industrial, modă, mobilier, arhitectură etc.), producție, construcții, IT sau medicină la artă, consultanță (afaceri, legală, drepturi de autor, tehnică etc.), management etc. Sistemul de învățământ, așa cum este în prezent, nu poate furniza toate resursele umane necesare.

paralel care poate salva generațiile viitoare”, publicat în numărul 2 al PIN Magazine. De asemenea, există mai multe comunități tehnologice locale, în general în orașele mari, care oferă și oportunități de familiarizare cu imprimarea 3D. Cele mai bune exemple sunt rețelele FabLab și Hackerspace.

Doru Cantemir Director, Ludor Engineering Ludor Engineering este o companie din Iași care oferă servicii de inginerie, în special proiectaredezvoltare produse și imprimare 3D.

Formarea personalului cerut de piața muncii din viitor se poate realiza prin îmbunătățirea și adaptarea programelor de învățământ și prin crearea unor instrumente alternative de instruire. O astfel de soluție alternativă este propusă de către Varujan Pambuccian în articolul „Cum ar trebui să arate învățământul

Proiectul „Training in 3D Printing To Foster EU Innovation& Creativity“ își propune atât completarea programei de învățământ, cât și sprijinirea învățământului paralel, non-formal, prin realizarea unei curricule, a unui curs și a unei platforme elearning dedicate imprimării 3D. Conform unui studiu publicat de Comisia Europeană în 20161, una din principalele bariere în calea adoptării și implementării pe scară largă a tehnologiilor aditive este lipsa de cunoștințe, abilități și a unei programe de învățământ adecvate. Nu este o barieră ușor de trecut, dar soluții există.

Imprimarea 3D și efectele asupra pieței muncii și mediului de afaceri Fabricația aditivă (Additive Manufacturing – AM) este un proces prin care se realizează obiecte fizice pornind de la modele 3D digitale, prin adăugarea de straturi succesive de material. Deși termenul de „imprimare 3D” (3D printing) se referă cam la același lucru, este în general acceptat că Additive Manufacturing se referă la o utilizare mai profesională a acestor tehnologii. 3D Printing este un termen mai prietenos, utilizat pentru a deschide tehnologiile aditive către 1. http://ec.europa.eu/DocsRoom /documents/18741/attachments/1/translations /en/renditions/native

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

37

PINmagazine.ro

un public larg. De foarte multe ori, ambele denumiri sunt folosite ca sinonime, așa cum se întâmplă și în prezentul articol.

Principalele avantaje ale AM sunt posibilitatea de a obține forme complexe și de a reduce necesitatea asamblărilor, precum și eliminarea pierderilor de material. Printr-o folosire inteligentă a acestora, se pot obține numeroase beneficii: accelerarea lansării pe piață a noilor produse concomitent cu reducerea costurilor și a riscurilor, îmbunătățirea comunicării ideilor către clienți și a feedback-ului de la aceștia, personalizarea cu ușurință a obiectelor fabricate, creșterea libertății de creație a designerilor etc. În ultimii câțiva ani, tehnologiilor aditive s-au extins foarte mult față de aria lor inițială de utilizare, prototipizarea ajungând să joace un rol esențial pe liniile de producție sau în metodologiile de fabricație ale multor companii. De asemenea, gama aplicațiilor acestora se lărgește continuu: s-a imprimat deja o clădire cu 5 etaje, s-au produs urechi, țesuturi și oase din celule vii, se fabrică alimente, medicamente, îmbrăcăminte și încălțăminte, s-a printat 3D combustibil pentru rachete.

Tehnologiile AM au potențialul de a transforma radical piața muncii și de a crea modele de afaceri complet noi, atât prin evoluția produselor, cât și prin creșterea capabilităților lanțurilor logistice (supply chain).

Modul în care se concep și se fabrică produsele este puternic influențat de capacitatea AM de a facilita personalizarea acestora, de a permite obținerea unor geometrii mult mai complexe decât în cazul tehnologiilor tradiționale și de a simplifica obiectele prin reducerea numărului de piese componente și a necesității operațiunilor de asamblare.

utile și costurile de transport. Sunt nenumărate exemple de aplicații în care AM transformă lanțurile logistice, de la piese fabricate pe loc în zone izolate, kituri chirurgicale imprimate pe frontul de luptă sau imprimanta 3D instalată pe Stația Spațială Internațională.

Pe măsură ce AM a luat avânt au apărut noi modele de afaceri, de la servicii de imprimare 3D la producători de echipamente specifice, de la design de fișiere pentru imprimare 3D la servicii de distribuire a acestor fișiere. Cu siguranță se vor mai dezvolta multe altele.

Proiectul „Training in 3D Printing To Foster EU Innovation& Creativity“ Uniunea Europeană consideră imprimarea 3D o tehnologie cheie, cu un rol crucial în renașterea industrială a Europei. În consecință, au fost finanțate numeroase proiecte legate de acest domeniu, inclusiv în ceea ce privește educația.

Proiectul „Training in 3D Printing To Foster EU Innovation& Creativity“ (3DP), finanțat de UE prin programul Erasmus+, își propune să ofere oportunități de dezvoltare a abilităților și de dobândire a cunoștințelor necesare pentru a activa în domeniul imprimării 3D, ca angajat, antreprenor, formator, intermediator etc. În acest scop, se lucrează la o programă specifică și se va realiza conținutul unui curs dedicat imprimării 3D, un ghid pentru facilitatorii programului de formare profesională și o platformă e-Learning ce permite instruirea on-line, gratuită, a tuturor celor interesați. De asemenea, pe platformă vor fi disponibile și instrumente de testare a cunoștințelor însușite, atât pentru auto-eva-

luare, cât și pentru obținerea unei certificări ECDL. ECDL (European Computer Driving Licence) este cel mai răspândit standard internațional de certificare a cunoștințelor și abilităților de utilizare a computerului, fiind recunoscut în întreaga lume.

Grupul țintă al proiectului, la nivel local/regional, sunt organizații care oferă formare profesională și elevi/ studenți/ cursanți/ absolvenți ale acestora, companii interesate de imprimarea 3D și personalul lor, precum și organizații de intermediere, centre de cercetare și transfer tehnologic, incubatoare etc., și personalul lor cheie. La nivel național/european, proiectul se adresează agențiilor de dezvoltare regională, decidenților politici, camerelor de comerț și industrie, asociațiilor industriale, organizațiilor din domenii profesionale relevante pentru imprimarea 3D, investitorilor, experților în brevetare etc.

Proiectul 3DP este coordonat de firma Ludor Engineering din Iași și are ca parteneri Universitatea Politehnică din București, Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași și alte 6 organizații din Spania, Italia, Polonia, Lituania și Malta. A fost lansat în septembrie 2016 și se va desfășura pe o durată de doi ani. Cursul 3DP va fi pus la dispoziția utilizatorilor în septembrie 2017 (varianta în limba engleză) și ianuarie 2018 (variantele în română, spaniolă, italiană, poloneză și lituaniană), iar platforma eLearning va putea fi accesată începând cu luna iunie 2018. În 2018 vor fi organizate 2 evenimente de prezentare a rezultatelor proiectului, în Iași și în București. Cei interesați să participe sunt rugați să contacteze echipa de proiect (office@ludoreng.com). Evoluția proiectului poate fi urmărită pe pagina web 3D-P.eu, pe Facebook (facebook.com/3DP.EU) sau Twitter (@3dprintingeu). l

La rândul lor, lanțurile logistice sunt transformate de AM prin prisma oportunităților de relocare a producției mai aproape de locul de desfacere și a posibilității de a produce obiectele atunci când sunt necesare, în cantitatea cerută, reducând astfel stocurile in-

38

Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Despre realități și povești

Mișcă Iașul sau nu? Ce înseamnă asta?

Vorbeam acum câteva luni cu cineva de la o ambasadă din București, cetățean străin care făcuse niște cursuri prin Iași cândva și avea o afinitate pentru orașul nostru. Când îi ziceam că noi aici în Iași vrem să ridicăm orașul și să-l dezvoltăm, m-a încurajat și mi-a zis un lucru pe care nu cred că o să-l uit vreodată: „De la București, Iașul există până la nivelul universitar. Dacă vorbim de facultăți, de academie, vorbim și despre Iași. După universitate, Iașul nu mai există”. Mi s-a părut că descrie destul de bine starea de astăzi a orașului nostru: cuminte, pasiv, mulțumit cu puțin.

Suntem însă oare în pragul unei schimbări de atitudine? Sunt sub această suprafață liniștită niște curenți care așteaptă să iasă la suprafață?

Ce avem?

Andrei Postolache Senior Consultant Introspecials

Pe ce ne putem baza?

Azi trecem dincolo de poveștile astea și privim altfel lucrurile. Dacă Iașul e azi prea cuminte, mă întreb de ce? Mă întreb cum se poate schimba asta, și nu caut răspunsuri în proverbe. Discutăm despre IT în mod special, că asta ne doare acum. Cum se poate ridica IT-ul din Iași și cum poate Iașul să se ridice prin industria sa de IT?

Despre realități și povești Vorbim despre capital. Câți oameni din Iași au cash disponibil, și de ce ordin? Cu câteva zeci de mii pe care-ți permiți să-i dai, organizezi un eveniment de industrie, dai niște burse private la niște doctoranzi, dotezi câteva laboratoare, renovezi o sală două de clasă. Cu câteva sute de mii finanțezi niște startup-uri. Cu câteva milioane, faci un accelerator de prim rang la nivel național.

Mintea umană preferă să-și lămurească probleme complexe prin explicații simple, ușor de ținut minte și de repetat. Odată ce aceste explicații prind o oareșice popularitate, ele sunt luate de bune, repetate, internalizate, devin folclor și sunt tratate ca adevăruri. În Iași nu ai ce face. Nu știm să vindem în Iași. Clujul e mai antreprenorial pentru că au moștenit ceva din cultura austro-ungară. Așa suntem noi, mai delăsători.

Bucureștenii sunt mai înfipți, noi nu suntem ca ei. Trebuie să facem din Iași un „Silicon Valley al …” (Sunt probabil sute de Silicon Valley al ... în lume, fiecare cu altceva în loc de …, și niciuna cu adevărat Silicon Valley).

Vorbim și de un anume fel de imaginație și intenție. Dacă ai capitalul ăsta, faci un bloc de locuințe la periferie ca să-l vinzi repede, sau investești în startup-uri de IT? Poți să zici și că asta e o măsură a cât de „dinamic” e un oraș: câți bani sunt, și-n ce-i investește lumea?

Toate acestea sunt banalități care nu reprezintă nimic altceva decât lucruri simplu de ținut minte și care par că au ceva adevăr în ele, ceea ce e de ajuns ca să le garanteze succesul. Prostioare virale.

Cred că putem spune, fără a pica pradă niciunui stereotip, ca avem foarte puțin capital privat discreționar în Iași comparat cu Clujul, nu mai zicem cu Bucureștiul. Trebuie să-l creștem.

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

Avem universități care-și îndeplinesc rolul de bază de a educa, la nivelul la care se face asta în România, și e esențial că le avem.

Aceste universități nu sunt însă la nivelul de resurse sau de viziune prin care să fie „thought leaders” ai industriei în vreun mod semnificativ. Ne putem baza pe ele să existe, ne putem baza pe ele să educe, ne putem baza pe anume facultăți/oameni din ele să vrea și să facă ce pot, dar nu ne putem baza pe ele să dea direcția.

În Iași lucrează în acest moment în jur de 10.000 de oameni în IT & Outsourcing, și totuși cu greu ne putem gândi la 20 de startup-uri de IT locale care să funcționeze, nu că am avea pretenții de mărime sau eu știu ce alte KPI-uri.

Cred că ar trebui să ne putem un obiectiv foarte simplu: 1% din cei care lucrează în IT din Iași să încerce ceva pe cont propriu. Asta ar însemna 100 de oameni, mulți dintre ei cu experiență tehnică și de business serioasă (prin alte locuri media de vârstă cea mai comună a fondatorilor este de 35 de ani, nu știu dacă se aplică și la noi).

Cum facem asta discutăm altă dată.

Deocamdată însă propun această măsurătoare, ca să știm cum să răspundem data viitoare când ne punem, sau ni se pune întrebarea, mișcă Iașul sau nu? Sunt 100 de oameni din IT în Iași care se gândesc în mod serios să înceapă ceva, sau au început deja? Nu vise de weekend sau speranțe de discutat la bere că „lasă mă, vezi tu când o să-mi fac eu firmă”, ci să fi început ceva.

Avem un KPI zic. l

39

Când buna intenție de a adună oamenii cu aceleași interese profesionale pune în mișcare forțe nebănuite

Codecamp – trei prieteni revoluționează comunitățile IT din România În curând, conceptul va fi lansat internațional și ar putea deveni o nouă formă de accelerare a business-urilor de IT românești „Codecamp a luat naștere dintr-o discuție cu doi prieteni ai mei, Dan Nicola și Gabriel Enea, în 2008, anul acesta împlinim 10 ani de când am început. Nu prea exista conceptul de comunitate la acel moment, toți trei eram programatori, eram copii pe vremea aia, absolvenți de AC și Informatică. Ne-am cunoscut la București, la un training organizat de Microsoft, ne-am revăzut în Iași și deja începea să se coaguleze ceva”, își începe Florin Cardașim istoria fenomenului Codecamp.

De la 30 de inși cu calculatoare, la 2000 de participanți astăzi Motivația lor a fost simplă – pleca lumea din oraș, fiecare își găsea de treaba oriunde, dar numai în Iași, nu. Dar totuși ce lipsește orașului asta, își puneau ei problema? Era nevoie de multe atunci, dar în primul rând de un spațiu al comunității. Așa că s-au pus pe treaba: au început cu un seminar de 3 zile, la care s-au adunat 30-35 de oameni cu laptopuri, la Hotel Ramada, unde au stat aproape non-stop și au învățat împreună, având ca invitați și câțiva profesioniști, apreciați în industrie. S-a auzit imediat în mediul IT, întâlnirea lor a avut un mare succes și un ecou pe măsură. „Am primit pentru acea prima întâlnire o sponsorizare de la Microsoft”, continuă povestea Florin, „era singură companie care mai făcea Anul 1, nr. 4

Martie 2017

“

Cred că în Europa de Est este o energie specială și că, în ciuda educației pe care am avut-o, noile generații pur și simplu explodează. (Florin Cardașim)

asta. Noi am văzut cum își făceau ei seminariile și am ne-am propus să facem mai bine. Mai vrem, a zis lumea. A fost foarte complicat de organizat pentru că nu mai găseam sponsorizare, am găsit totuși niște bani în 2009, de atunci am început să îl facem de 2 ori pe an, a crescut la 100 de persoane și, de la o ediție la alta, s-a tot dublat. Eram cam 800 de participanți la Ramada după vreo 5 ani”.

O întâmplare fericită pentru ei a fost deschiderea Hotelului Internațional, cu sălile sale mari de conferințe, pentru că nu mai găseau spațiu pentru aceste întâlniri profe-

sionale, erau deja peste o mie de oameni. „Încurajam speakerii să vină la evenimente, stăteam cu ei să repete noaptea, au apărut tot mai multe zone de interes, au crescut și ei ca speakeri, ca traineri, ca grupuri. Invitam grupurile ce se coagulaseră deja pe diverse teme și le ofeream spațiu în Codecamp, ca să facă miniconferințele lor, actualele track-uri de azi. Am vrut să creștem comunitatea locală, de fapt”, ține să precizeze Florin Cardașim.

Un model nou de conferință, gratis pentru participanți și fără plată pentru speakeri Ar fi putut foarte bine să adopte modelul de conferință clasic, cu vorbitori aduși din afara țării, să îi plătească, să strângă bani din bilete, dar modelul li s-a părut prea banal, lor le plăcea foarte mult interacțiunea cu oamenii. Prin urmare, de când s-a înființat, Codecamp nu invită în mod explicit speakeri plătiți, pe contracte, toți speakerii conferințelor sunt „for free”. „E o formă de interacțiune în interiorul comunității. Adunăm bani care să acopere logistica, travel accommodation, dar fără speaking fee. Ne-am dus în cele din urmă și la Cluj.

Anul trecut, în 2016, au fost două ediții la Cluj – la Iași avem spre 2000 de participanți – 11 trackuri, minim 70 de speakeri. La Cluj a fost mare din prima - 1200 de participanți de la prima ediție. Noi am tot fost la conferințe și în țară și afară și am structurat bine partea de networking, așa că atunci când am început în Cluj s-a aflat foarte repede. Accesul la evenimente este gratuit și vom încerca să îl menținem gratuit cât de mult. Anul ăsta, în

41

PINmagazine.ro

Demersul lor va fi pe termen lung și serios implementat. Ar putea deveni o altă formă de accelerare a afacerilor de IT românești.

“

Florin Cardașim este optimist: „Vom conecta niște oameni, cu avantaje de toate părțile.

Avem discuții deocamdată. Cred că în Europa de Est este o energie specială și că, în ciuda educației pe care am avut-o, noile generații pur și simplu explodează”. l

Iași, vom extinde formatul, trebuie să punctăm momentul sărbătoririi – 10 ani” Organizatorii Codecamp sunt foarte consistent sprijiniți de voluntari. Numărul lor e variabil. Pentru că multe dintre comunitățile mici au preluat controlul secțiunilor lor, ele se structurează de sine-stătător, organizatorii numai agreează la final speakerii propuși.

Florin e foarte relaxat, emoțiile organizării au trecut de mult: „Când se implică așa mulți oameni care știu ce au de făcut, nu e așa un mare efort. E un volum mare de muncă dar dacă totul e aliniat cum trebuie, e simplu”.

Ambiții cu pași mari extindere regională, națională și internațională În Cluj, Codecamp are loc de 2 ori de an, dar în formulă de conferință de o zi. La Timișoara, va fi lansat în toamna acestui an.

Intenția lor clară este de a se extinde național cu acest concept, dar au și un plan regional – cu mini-codecampuri la PiatraNeamț, Bacău, Suceava. „După Timișoara, e foarte posibil să urmeze Bucureștiul și apoi să găsim niște parteneriate, să putem ieșim în afara țării. Conceptul nu e complicat , dar networkul e foarte important, avem o bază de sute de speakeri, e un asset foarte important. Un coleg mi-a zis că sunt cereri să ducem Codecamp și în Belgrad.”

Extinderea internațională va fi următorul pas, destul de curând, în orașele mari unde sunt

42

comunități de români importante – Londra, Berlin, Amsterdam. Va fi un concept ușor modificat, pentru a fi de folos și mai mult celor care participa – companii din România care au interes de business acolo și reciproc, companii din acele destinații care ar putea să își extindă business-urile în România.

Un efort mai mic, pentru rezultate mult mai mari „Workforce-ul de IT pe care îl avem să îl punem față în față cu industriile de acolo care au nevoie de IT, să îl promovăm prin forța pe care o au companiile dar și speakerii, că oamenii atrag oameni. Îi mai ajuți pe antreprenorii români, pentru că ei sunt micuți. Alternativa lor e să meargă la târguri printre alți 2000 de oameni, pe cont propriu, cu investiții personale serioase. Din păcate noi, antreprenorii români, nu prea avem skills-urile necesare, cum să ne promovăm serviciile în afară, depunem eforturi mari pentru rezultate mici. Cu Codecamp-ul extern noi vrem să facem un efort mic, dar să obținem rezultate mari. Vor veni firme care sunt chiar interesate de ceea ce vom prezenta acolo”.

DR

M-am simțit tot timpul ajutat de oamenii din jur, din facultate încoace. Am făcut liceul militar și am ajuns în IT din întâmplare. Nu aveam background precum cei care au făcut liceul de informatică. Dar m-au ajutat mult prietenii.

După ce m-am angajat, oamenii din jur mau ajutat foarte mult, mi-am dat seama că poți progresa numai dacă faci lucruri împreună cu alții. Așa că am vrut să întorc aceste servicii.

Codecamp 2017 celebrăm 10 ani de la prima ediție! În 2017, Codecamp se va desfășura la Cluj-Napoca, Baia Mare, Piatra Neamț, Bacău, Suceava, Timișoara, Chișinau și, desigur, Iași, orașul natal. Vor fi peste 8000 de participant, 300 de speakeri, 30 de comunități partenere și 60 de companii partenere.

Te așteptăm cu drag în toate orașele, înscrierile au început deja, asigură-te că îți rezervi din timp un loc: http://codecamp.ro!

Codecamp Iași, 5-14 mai 2017 Tribut faptului că totul a început la Iași acum 10 ani, avem o sărbătoare specială care se întinde pe parcursul unei întregi săptămâni și care conține o paletă de evenimente de înaltă calitate și cu formate diverse, toate cu scopul consolidării comunității și favorizării inovației și schimbului de cunoștințe și experiență.

5-6 mai 2017 – The Hack 8-9 mai 2017 – Open Days

10-11 mai 2017 – Masterclasses 12-13 mai 2017 – Codecamp International Conference 13-14 mai 2017 – A party to remember

Conferința Internațională Codecamp De la un eveniment de o zi, anul acesta, la Iași, Codecamp se extinde pe durata a două zile:

Masterclasses Una dintre componentele de bază ale sărbătorii Codecamp sunt master-class-urile, care reprezintă cursuri foarte aplicate și de înalt nivel de organizare cu traineri de renume mondial din întreaga lume.

Acestea sunt concentrate în cele două zile premergătoare conferinței și vor atinge o gamă diversă de teme tehnologice, de la arhitectură software, la Java, .NET, Securitate.

Numărul de participanți este limitat la 15-30 de participanți, astfel încât fiecare persoană din sală să primească maximul posibil în cele doua zile prin discuții aplicate, demonstrații live și consultanță individuală.

Aici se găsește descrierea acestor cursuri intensive care vor avea loc în perioada 10-11 mai http://iasi.codecamp.ro/#masterclasses/

Ziua 1 (http://iași.codecamp.ro/day1), cu speakeri de renume mondial, cunoscuți în marile conferințe ale lumii, cum ar fi QCon, O’Reilly, Devoxx, etc. Participanții vor avea acces direct la experți precum Axel Fontaine, Raoul-Gabriel Urmă, Dino Esposito, Sasha Goldshtein, Greg Tworek, Valery Jacobs, Chander Dhall, Michael Jankowski-Lorek, Vlad „Reign” Zelinschi, Alex Modovan, Paul Brie. Cu un line-up pe care de regulă îl vedem în marile centre IT ale lumii, ca Marea Britanie, Statele Unite, țările nordice, Codecamp la Iași marchează importanță comunității românești pe harta mondială a tehnologiei.

Ziua a 2-a (http://iași.codecamp.ro/day2) este sărbătoarea comunităților, cu 70 de sesiuni pregătite de profesioniști preponderent români, acoperind o gamă foarte largă de teme și preocupări pe care le avem cu toții

43 Anul 1, nr. 4

Martie 2017

PINmagazine.ro

aici, în realitatea intimă a industriei românești.

O combinație perfectă de efervescență și experiență locală, cu infuzie de informație venind din cele mai importante centre de tehnologie ale lumii: arhitectură, infrastructuri imutabile, cloud, IoT, securitate, platforme de dezvoltare că Java8 and .NET Core, management de produs, testare, analiză de business, antrepernoriat – toate sub aceeași umbrelă generoasă a Codecamp-ului.

Open Days Înscrie-te din timp, în momentul actual sunt deja sute de participant înregistrați. http://iași.codecamp.ro/

The Hack Dacă pui la un loc un grup de persoane talentate și o tema serioasă de gândire, e imposibil să oprești suflul degajat de spiritul inovator. Timp de 24 de ore, participanții la Hackathon vor încerca să rezolve probleme dificile ale comunității, societății sau clienților lor, prin soluții care sunt deja posibile datorită progresului uimitor al tehnologiei.

44

Companiile își doresc să le cunoaștem și să ne invită la ele acasă, unde putem „simți” spiritul locului, cunoaște oamenii, proiectele, clienții, ideile, preocupările. Un prilej excelent pentru interacțiune, schimb de informații și experiență prin discuții individuale, workshop-uri, tek-talk-uri sau alte activități, totul cu o infuzie de energie oferită gratuit de sărbătoarea Codecamp.

The Party După o muncă asiduă de o săptămâna, comunitatea simte nevoia să sărbătorească. Și

exact asta plănuim începând cu 13 mai, după conferință. Rezervați-va seara (adică până pe 14 la 5 am), pentru că pregătim ceva de neuitat.

Planul e amplu și frumos, dar cu provocările de rigoare; însă tot sprijinul care vine din ce în ce mai consistent de la comunități, speakeri, voluntari și parteneri, îl fac un demers extraordinar de viu, uman și plăcut. Și le mulțumim tuturor pentru că le pasă și se implică în ceea ce noi credeam că poate fi premiza unui viitor luminos: o comunitate puternică și vibrantă, care și-a luat soarta în propriile mâini. l Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Viitorul industriei de outsourcing pe piața locală a Iașului. BeeNear Consulting, o nouă abordare

Kantar Retail și Beenear își propun să încurajeze mediul profesional local, prin deschiderea unui departament de consultanță IT ce va include topul profilelor interesate de a-și construi o carieră bazată atât pe cunoștințe tehnice, cât și pe cunoștințe de business În ultimii ani, zona Moldovei, reprezentată în principal de orașul Iași, s-a afirmat din ce în ce mai mult ca un hub important pentru jucătorii de pe piața de IT, fiind conform studiului efectuat de către Brainspotting1 unul din cele 4 huburi principale în acest domeniu. În ultima perioadă au apărut multe societăți ce reprezintă fie filiale, fie departamente de development ce aparțin unor mari nume pe piața mondială, fie centre de development fondate de mari companii de outsourcing.

Trendul a fost până în prezent de a evidenția aria de software development, rezultatul fiind că astăzi regăsim în Iași profile tehnice cu un înalt nivel profesional, deși în continuare prea puține considerând capacitatea potențială a pieței. Întrebarea generală este care e nivelul următor? Cum putem avansa? Am ajuns la un nivel avansat în ceea ce privește software development-ul, avem programatori din ce în ce mai buni, suntem recunoscuți ca fiind o alegere foarte bună pentru outsourcing, drept dovadă cifra de afaceri Anul 1, nr. 4

Martie 2017

Patricia Chirica, Business Development Manager al Beenear,

45

PINmagazine.ro

conglomerată a companiilor locale ce crește și aproape se dublează de la an la an.

Ca să putem trece la următorul nivel trebuie să începem să dezvoltăm complementar, pe lângă competențele tehnice, și abilități manageriale, să ne dezvoltăm capacitatea de a înțelege mai bine problemele clienților și de a identifica și implementa cu succes soluții.

Rețeta succesului pentru acest lucru este să fim din ce în ce mai aproape de clienți în această era a comunicării.

Kantar Retail și Beenear își propun să încurajeze mediul profesional local să facă acest următor pas, prin deschiderea unui departament de consultanță IT ce va include topul profilelor interesate de a-și construi o carieră bazată atât pe cunoștințe tehnice, cât și pe cunoștințe de business, carieră ce implică disponibilitatea pentru un job global într-un mediu multicultural.

Care sunt obiectivele concrete și cum pot fi acestea atinse? Am discutat despre acest lucru cu Patricia Chirica, Business Development Manager al Beenear, companie prezentă pe piață din 2004.

Cine e Kantar Retail și ce implică acest parteneriat cu Beenear?

Kantar Retail este lider mondial în retail insights, parte a grupului Kantar, divizia de management a investițiilor de date a WPP. Compania deține în portofoliul de clienți nume mari din seria producătorilor de bunuri de consum și retaileri, serviciile oferite fiind cu scopul de a transforma comportamentul consumatorilor utilizând date analitice privind comportamentul de achiziție, oferind de asemenea consultanță și servicii de realitate virtuală pentru retail.

Kantar Retail activează în peste 50 de țări, având o rețea de sedii bine difuzată.

Beenear este o companie ce furnizează servicii de software development în tehnologii mainstream într-un regim nearshore, de peste 13 ani, clienților din Europa și din Statele Unite ale Americii.

Parteneriatul dintre Beenear și Kantar Retail este unul ce s-a sedimentat în timp, atin-

46

gând acum un nivel ce implică necesitatea unei creșteri a echipei cu 50% în următoarele șase luni.

Cum e echipa și care este profilul vizat?

Echipa Kantar Retail este o echipă tânără, formată din profesioniști ce pun constant accent pe dezvoltare profesională, pe augmentarea skill-urilor, atât în aria tehnică, cât și în partea de soft skills, astfel încât să poată să răspundă pe deplin cerințelor clienților, să le poată fi aproape practic. Mediul de lucru este unul multicultural, axat pe obținerea unei experiențe globale.

Creșterea de 50% a echipei va fi în direcția ariei de delivery, formată din technical consultants. Consultanții au posibilitatea de a obține o experiență într-un mediu multicultural, de a obține competențe de business, complimentar celor tehnice. Aceștia sunt implicați într-o varietate de proiecte IT de profil înalt, precum implementarea soluției de management al procesului de vânzare creat de către Kantar Retail, având oportunitatea de a lucra cot la cot cu unii din cei mai mari jucători globali de pe piața CPG. Practic, profilul profesional vizat este responsabil cu asigurarea unei consistențe tehnice pentru configurarea și personalizarea soluției oferite clientului, fiind totodată punctul de referință pentru client și pentru structura acestuia. Exact cum explicam anterior, experiența despre care discutăm este una globală, astfel că rolul implică și o disponibilitate din partea candidatului, o flexibilitate a acestuia. Vorbim de delegații ce pot ocupa până la 50% din timpul lucrat, astfel că pasiunea pentru călătorii este un aspect pe care mizăm.

mai mare al serviciilor oferite, și de a avea în același timp profesioniști capabili nu numai să găsească soluția tehnică optimă, ci și să o poată personaliza și prezenta structurii nontehnice a clientului. În ceea ce privește modul în care plănuim să atingem acest obiectiv, aici discutăm despre parteneriatul Beenear - Kantar Retail, un parteneriat ce ne permite să ne îndreptăm în direcția în care merge piața, să creștem stabil echipa, să integrăm profesioniștii ce împărtășesc caracteristicile și valorile noastre, să avem și posibilitatea de a le oferi cele mai bune condiții de pe piață.

Ce vrei să spui prin cele mai bune condiții de pe piață? Mediul IT din ziua de azi e unul foarte competitiv, unde motivația și retenția personalului este un aspect vizat de către toate companiile și abordat în variate moduri. Care va fi abordarea voastră?

Înțeleg acum direcția spre care Beenear vrea să se dezvolte. Cum plănuiți concret să obțineți acest lucru? Care sunt obiectivele concrete?

Probabil că ceea ce am prezentat până acum implică așteptări mari de la colegii noștri, și e clar că trebuie să oferim o motivație complexă pentru a atrage profilele potrivite.

Vorbim despre o politică retributivă axată pe fidelitate și pe recunoașterea flexibilității și disponibilității spre a călători. Posibilitatea de a avea un salariu mult superior față de nivelul pieței, de a avea acces la un fond de fidelitate care crește concomitent cu vechimea în echipă, de a primi bonusuri în funcție de numărul de zile de transfer, cât și o valoare maximă a diurnei.

Voi încerca să răspund la această întrebare pornind de la obiective. Obiectivul principal, pe termen lung, este de a avea o creștere de 300% a cifrei de afaceri, în trei ani. Considerând direcția în care merge piața, aceea de a oferi clienților finali un nivel din ce în ce

Îți mulțumim Patricia pentru insight-ul oferit. Vă urăm succes în atingerea obiectivelor și sperăm că această nouă direcție poate contribui și la creșterea mediului local, aducând o nouă posibilitate de dezvoltare pentru acest sector. l Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Cinci lecții învățate practicând Scrum Scrum este una dintre metodologiile Agile de dezvoltare a proiectelor, a cărui implementare are la bază roluri, ceremonii, artefacte și regulile care le guvernează. Așa cum sunt descrise și în ghidul Scrum, ele sunt esențiale pentru o implementare de succes. Exista însă o tendință în a spune cu o oarecare lejeritate ca „Scrum-ul nu funcționează pentru noi”. Nu este o surpriza din moment ce unele echipe aplica doar parțial sau interpretează de multe ori neinspirat diverse practici și recomandări din Scrum, generând și mai multa confuzie.

Din experiența mea Scrum-ul funcționează, însă nu e ușor de „stăpânit” . În speranța ca poate constitui o sursa de inspirație, va împărtășesc cinci lecții învățate lucrând pe proiecte Scrum.

1. Aplică Scrum-ul ca la carte Cea mai bună cale de implementare a Scrum-ului este de a-l aplica ca la carte, în special dacă echipa are putină experiență practică sau chiar deloc. Acest mod de a face

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

la un moment dat. Din fericire mantra „inspectează și adaptează” își dovedește aici adevărata putere. Toate buclele de feedback pe care Scrum-ul le asigură prin ceremoniile lui, dar și transparența pe care o solicită sunt aliați puternici în a ne face viața mai ușoară.

Oana David SCRUM Master, Centric IT Solutions

lucrurile este o abordare eficace, o șansă pentru echipă de a învăța și crește armonios.

Aplicarea regulilor și practicilor de bază ale Scrum-ului asigura cadrul potrivit pentru ca echipa să experimenteze și să înțeleagă ce anume funcționează și ce trebuie îmbunătățit pentru a obține fluență în munca de zi cu zi. Contextul în care un proiect și echipa lui activează – precum cultura organizațională, abilitățile și competențele individuale și de grup, forțele concurențiale etc. - toate au un impact asupra felului în care se desfășoară lucrurile

2. Product Owner-ul trebuie să practice „agilitatea” O viziune clară asupra produsului de dezvoltat și cunoașterea celor mai importante constrângeri ale business-ului poate face o diferență în direcția succesului unui proiect și a realizărilor echipei. Un rol cheie îl joacă Product Owner-ul. Ca Scrum-ul sa funcționeze este extrem de important ca Product Owner-ul sa fie motivat și implicat.

Dincolo de comunicarea viziunii, este necesar ca el sa materializeze acest lucru prin gestionarea în mod activ a Product Backlogului. Aceasta presupune definirea, menținerea și prioritizarea item-ilor din Product Backlog. Dar acest lucru nu este suficient; Product Owner-ul trebuie să fie disponibil pentru echipa astfel încât să răspundă întrebărilor sale, să ofere informațiile necesare și soluțiile funcționale în timp util. Am observat că nimic nu frustrează mai mult o echipă decât

47

PINmagazine.ro

răspunsurile întârziate, ceea ce face critica prezența unui Product Owner capabil sa ia decizii și sa se implice zilnic alături de echipă.

3. Stabileste acel „Definition of Done“ Un alt aspect care s-a dovedit a fi important este acela ca toate părțile implicate și interesate de proiect trebuie sa aibă o înțelegere comuna asupra a ceea ce înseamnă o funcționalitate terminată și gata de livrare. În acest fel se realizează o aliniere a așteptărilor tuturor celor implicați. De aceea consider că existenta unei Definition of Done este necesară. Aceasta poate fi stabilita la diferite niveluri - user story, sprint sau release, atât în termeni de funcționalitate cât și de calitate. Secretul constă în revizuirea și rafinarea acesteia pe măsură ce echipa câștigă atât cunoștințe de business și funcționalitate, cât și experiență tehnică, dobândind astfel o înțelegere mai bună asupra acelor practici care aduc valoare procesului și muncii.

4. Folosește-te de numere, însă nu te baza doar pe ele Velocitatea, diagramele de sprint și de release sunt indicatori Agile care arată modul în care echipa performează. Scopul este de a anticipa cantitatea de muncă, a planifica lansarea produsului și de a detecta dacă îmbunătățirile efectuate asupra procesului au rezultatele așteptate. În timp ce toți acești indicatori sunt utili, este delicat și chiar riscant ca performanța echipei să fie judecată numai prin intermediul acestor

48

lentile. Velocitatea, de exemplu, poate fi ușor trișată, oferind teren fertil inflației de puncte sau binecunoscutelor „scurtături” în fiecare sprint. Din acest motiv trebuie luați în considerare și alți indicatori precum frecvența cu care s-au atins obiectivele per sprint, livrarea a ceva valoros în fiecare sprint, productivitate stabilă într-un ritm durabil, dar și buclele de învățare. Importat de reținut este a nu lăsa aceste numere să se întoarcă împotriva echipei. Ele trebuie utilizate pentru a crea înțelegere și a concentra eforturile spre îmbunătățirea modului în care sunt făcute lucrurile și nu pentru a acuza sau cauta vinovați.

5. Valorifică fiecare retrospectivă Am observat că există o tentație în a ignora retrospectivele sau a le trata cu superficialitate, ceea ce, din punctul meu de vedere, este nerecomandat. Retrospectivele reprezintă o alta ceremonie valoroasă din procesul de Scrum care oferă echipei oportunitatea de aduce îmbunătățiri, păstrând relațiile de munca sănătoase și fructuoase.

Retrospectivele sunt menite să ofere oamenilor posibilitatea de a se opri și a reflecta la ceea ce s-a întâmplat pe parcursul sprintului, atât pozitiv cât și negativ, ca apoi să privească înainte identificând noi perspective sau ajustări care ar putea face o diferența data viitoare. Fiecare membru din echipă ar trebui să folosească acest moment atât pentru a-și împărtăși gândurile ce ar

putea fi de ajutor echipei, cât și pentru a asculta cu mintea deschisă pe ceilalți. Scrum Master-ul deține un rol important în acest context. În primul rând Scrum Master-ul trebuie să asigure un cadru optim al discuției, în care membrii echipei să se simtă în siguranță sa ridice probleme și sa discute deschis despre ele, într-o atmosfera de încredere și respect reciproc. Accentul trebuie să se pună pe fapte și nu pe judecăți.

Apoi, pe lângă colectarea de date și generarea de soluții, valoarea unei retrospective constă în identificarea acelor acțiuni care vor duce la îmbunătățiri ale procesului și muncii în echipa. Însă și mai importantă este implementarea acelor acțiuni, pentru ca nimic nu demotivează mai mult decât lipsa punerii acestora în aplicare.

Doresc sa închei prin a sublinia faptul că fiecare echipă este unică și că dinamica ei depinde de personalitățile, abilitățile și competențele membrilor săi. În același timp, cerințele și nevoile proiectelor sunt diferite, contextul business-ului se poate schimba, forțele concurențiale sunt într-o continuă mișcare. A fi „agil” oferă mediul necesar de a aduce lucrurile la suprafață, de a promova schimbări sănătoase și a da echipelor spațiul potrivit de a colabora și lucra eficient. Un pas important către succes într-o lume a schimbării este să păstrăm mintea deschisă și să fim conștienți de faptul că „nu poate fi considerat «incheiat» un proces care solicită o îmbunătățire continuă”. (Mike Cohn) l Anul 1, nr. 4

Martie 2016

De ce este important să angajezi studenți care au făcut voluntariat? în căutarea unei oportunități de muncă, și cea de angajator, în căutarea candidaților potriviți pentru diferite roluri. Aș spune că ambele mau ajutat în analiza ce urmează, însă din puncte de vedere diferite. Pentru a nu porni de la o premisă greșită, voi accentua de la început că este foarte important să existe un echilibru între studiile universitare și voluntariat.

Poate vă întrebați, ce legătură are voluntariatul în contextul IT-ului.

Ei bine, sper ca în următoarele rânduri să vă pot arăta cum te transformă voluntariatul ca persoană și cum se pliază acest lucru într-o companie de IT Pe mine, experiența voluntariatului m-a ajutat și încă mă ajută foarte mult, atât în relațiile cu cei din jur, dar și făcându-mă o persoană mai proactivă și mai bine organizată în comparație cu felul în care eram până să cochetez cu acest mediu.

Pentru că am vrut să văd cum i-a ajutat voluntariatul și pe cei mai experimentați ca mine, am cerut părerea unor Alumni ai organizației din care fac parte și i-am rugat să îmi răspundă la întrebarea următoare: „De ce consideri că este important să angajezi studenți care au făcut voluntariat?”

Câteva persoane s-au dovedit a fi foarte intrigate de această întrebare, așa că voi prezenta unele lucruri esențiale punctate de aceștia:

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

Alexandru Jijie BEST Iași

Alexandru Boghean: Un fost voluntar este proactiv, va aduce în mod voluntar îmbunătățiri. Un student care a făcut voluntariat își deschide două uși „Am avut ocazia să privesc voluntariatul din două perspective: cea de absolvent-voluntar,

Din păcate, uneori acesta se pierde, cu consecințe nefavorabile carierei. Datorită economiei ce s-a externalizat din ce în ce mai mult în România postdecembristă și unui sistem educațional care a încercat să țină pasul cu schimbările, însă deseori cu ceva întârziere, s-a dezvoltat practic necesitatea de a îmbina cunoștințele tehnice cu cele de comunicare, adaptare și, mai ales, management.

Fie că vorbim de management al unei schimbări, al unui proiect sau al unei echipe, acest termen definește o serie de abilități foarte puțin exploatate în cadrul studiilor formale. Din această perspectivă, un student care a făcut voluntariat, își deschide practic cel puțin 2 uși: una a companiilor care sunt pregătite să angajeze un absolvent fără experiență (dar cu un atu față de ceilalți aplicanți) și cealaltă a companiilor

49

PINmagazine.ro

ce își doresc un angajat cu un minimum de experiență, pentru a se asigura de integrarea rapidă a acestuia pe locul de muncă disponibil. „Aș spune că în primul rând, pentru mine, o persoană care a făcut voluntariat este o persoană implicată, o persoană proactivă care, indiferent de rolul pe care l-ar ocupa în cadrul unei organizații, va aduce în mod voluntar îmbunătățiri, lucru extrem de important în contextul unui mediu atât de dinamic.

Un alt avantaj îl oferă abilitățile de comunicare și relaționare, foarte importante în cadrul unei echipe și, de cele mai multe ori, un element cheie ce poate uni sau destabiliza o echipă. O persoană care a făcut voluntariat pentru o perioadă îndelungată, cu siguranță poate demonstra cu ușurință astfel de abilități, minimizând astfel acest risc încă din fază de screening.

Nu în ultimul rând (în funcție de organizație, mă refer aici mai mult la BEST), o astfel de experiență vine la pachet cu acele abilități de management pe care le menționam anterior, la un nivel foarte ridicat, similar funcțiilor de management din cadrul companiilor.

Andrei Gheorghiescu: Munca noastră are două componente – relaționare umană și măiestrie tehnică „Dincolo de faptul că «succes» înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți, eu vreau să bat în altă parte pentru a dovedi că prejudecata înainte menționată e defectă. Gândeștete la un coleg de-al tău pe care îl consideri competent, dar care e foarte frustrat de munca lui. Sunt șanse să-l găsești într-o echipă cu provocări similare.

Gândește-te la tine când ai simțit că ți-e mai greu, sunt șanse mici să nu o fi simțit. Care era cauza frustrării? Era de natură tehnică? Sau de natura umană? Era o problemă în cod? Sau era o problemă cu clientul, colegii, managementul?

Pentru un specialist problemele sunt provocări. Îl stimulează. La fel pe colegii săi care sunt de obicei deschiși să contribuie, fie și numai pentru a stabili cine este mai bun. În schimb, problemele de relaționare umană sunt piedici, îl frustrează aprig. Iar dacă e înconjurat de semeni asemenea lui, șansele sunt că o să se

simtă ciudat să abordeze deschis aceste probleme.

Am descoperit de ceva vreme, împreună cu ai mei colegi, că ne facem rău dacă nu înțelegem că munca noastră are cel puțin două componente puternice: relaționare umană și măiestrie tehnică.

Acest adevăr nu e simplu de integrat în specialistul IT modern. Putem însă citi din ce în ce mai multe articole despre asta pe net. Semn bun.

De ce să angajezi oameni care au făcut voluntariat!? Sper că sună deja a întrebare retorică.”

După cum puteți observa, sunt două perspective diferite asupra aceleași întrebări, însă care au același rezultat și aceeași concluzie. Așadar, dacă doriți să aveți angajați care să nu fie doar „niște specialiști în domeniul lor”, ci persoane care să împartă aceeași viziune cu cea a liderului unei companii, persoane care sunt capabile să își dorească noi provocări în fiecare zi și îi „cresc” și pe cei din jurul lor în același timp, atunci cred că ați aflat răspunsul la întrebarea „De ce este important să angajezi studenți care au făcut voluntariat?” l

Construirea proiectelor și derularea lor, ținând cont de bugete, advertising, coordonarea resurselor umane și cooperarea internațională, fac dintr-o persoană cu experiență de voluntar, un angajat de tip „key driver” și posibil viitor leader cu capacități de gândire multilaterală și un angajament extrem de ridicat în rolurile în care acesta este alocat.

De aceea, recomand angajarea absolvenților cu experiență în voluntariat, în special în cadrul companiilor cu un mediu dinamic, unde inițiativele angajaților sunt încurajate și aceștia au ocazia să se dezvolte atât pe ei înșiși, cât și departamentul sau organizația din care fac parte.” (Alexandru Boghean, o persoană ce nu s-a ferit să accepte provocări din ce în ce mai mari, atât în domeniul voluntariatului, cât și în domeniul profesional, ocupând în momentul de față o poziție cheie într-una din companiile de top din industria rețelelor de telefonie mobile).

50

Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Impactul noilor tehnologii asupra metodelor de recrutare

Cum va arăta piața de recrutare în 2017?

Din multitudinea de factori care au avut și au impact determinant atât asupra economiei la nivel global, cât și asupra dinamicii pieței forței de muncă, tehnologizarea este în fruntea clasamentului. Resimțită constant în ultimii ani și păstrându-și trendul ascendent si pentru următorii, se poate spune că este unul dintre factorii determinanți în reducerea pentru anumite domenii de activitate a cererii de forță de muncă mai puțin calificată, dar totodată și unul dintre principalii catalizatori de creștere a nevoii de specialisti in domeniul IT&C.

Adaptarea strategiilor de recrutare la noile tehnologii Alături de această creștere naturală, fluctuația de personal amplifică la rândul său presiunea pe care companiile o resimt pe parcursul proceselor de selecție și recrutare, care în ultimii ani, ca urmare a digitalizării informației, au suferit transformări deloc de neglijat. În aceste condiții, „fronturile” de intervenție și lucru rămân în continuare aceleași: creșterea gradului de retenție și adaptarea strategiei de recrutare la noile tehnologii.

Din momentul în care LinkedIn și site-urile de recrutare online au început să câștige teren și nu au mai fost văzute doar ca o alternativă la CV-urile „tradiționale”, piața de recrutare a devenit aproape 100% digitală, începând de la CV și până la realizarea interviurilor. Desigur, sunt în continuare joburi pentru care digitalizarea nu este încă o soluție. Amintim aici anunțurile publicate în presa scrisă centrală sau locală.

al unui candidat pornind de la toate datele care pot fi colectate și sunt disponibile online despre candidatul respectiv.

Sebastian Arhire Managing Partner, Train2Perform

multe instrumente on-line care se reflectă în procesul de recrutare și selecție a personalului. Raportându-ne la piața națională, am ales să trecem în revistă o parte dintre acestea.

LinkedIn - „Regele” rețelelor de socializare în recrutare Știi deja! CV-ul clasic aproape că intră în istorie când poți avea acces la profilul complet

De la conferințele la care participă, la paginile pe care le urmărește - toate aceste date - folosind soft-urile potrivite - îți pot oferi o imagine despre candidat sau pot fi folosite drept un instrument de screening al candidaților. Desigur și reciproca este valabilă, iar o companie trebuie să fie la fel de atentă în privința datelor și imaginii sale în lumea digitală. Chiar dacă simți că te „trec fiorii” când auzi de colectarea de date sau big data, pe termen lung aceasta înseamnă îmbunătățirea gradului de compatibilitate între candidat și pozițiile vacante disponibile.

Noi tehnologii canalizate pe sourcing De la agregatoare de profiluri online la instrumente care „răscolesc” mediul on-line după adresa de email a unei persoane. Deși încă nu sunt foarte populare la noi, agregatoare precum Aevy, Entelo sau instrumente precum Hunter merită amintite aici. Companiile investesc masiv în ultimii ani în aceste instrumente pentru a identifica oamenii potriviți.

Inbound marketing în HR Tehnicile de inbound marketing au ca scop să atragă potențiali candidați în baza

Asemenea mixului canalelor de marketing și specialiștii în recrutare au la dispoziție mai

51 Anul 1, nr. 4

Martie 2017

PINmagazine.ro

unui calendar de conținut care să contribuie la creșterea încrederii și notorietății companiei, în detrimentul reclamelor online de tip banner. Într-un final angajatorul își va întări poziția pe piață și va fi creat o comunitate de oameni care pot deveni potențiali candidați sau care vor deveni „ambasadorii” brandului. Ceea ce ne duce la următorul trend: brandul de companie.

Brandul de angajator/companie Dacă până acum câțiva ani brandul de angajator era accesibil aproape în exclusivitate doar companiilor sau multinaționalelor cu bugete mari alocate pe zona de publicitate (radio, TV, evenimente), odată cu Internetul au crescut și oportunitățile de promovare ale micilor companii de HR. O campanie creativă, un customer service impecabil sau o comunitatea puternică te pot ajuta să crești în ochii candidaților. Desigur, reputația online a unei companii devine cu această ocazie atât o oportunitate, cât și o vulnerabilitate.

Candidații vor fi foarte atenți la reviewurile altor candidați, la site-urile de prezentare, la reputația online a companiei. Candidații familiarizați cu mediul online sau digital natives se vor docu-

52

menta la rândul lor despre compania ta pe cât te documentezi și tu despre ei.

Gamification Dacă bugetele alocate pentru digitalizare permit, tehnicile care au la bază gamificarea au devenit populare chiar și într-un domeniu precum recrutarea. Se estimează chiar că în următorii patru, cinci ani, mai bine de 70% dintre companii, inclusiv cele de recrutare vor folosi cel puțin o aplicație bazată pe „gamificare”, fie că este vorba despre a stimula candidații, fie că este vorba despre a schimba un comportament.

Interviurile video Programe ca Skype sau Google Hangouts sunt alternativa modernă și eficientă a interviului față în față la birou sau a interviului telefonic. Chiar dacă această etapă nu poate fi evitată total și un interviu video nu este pasul final al recrutării, acesta facilitează prima etapă a procesului. Un interviu video îi oferă recrutorului destule informații despre candidat și în urma acestuia poate stabili dacă cel intervievat este compatibil cu cerințele companiei și decide dacă va trece în următoarea etapă.

Softurile de recrutare Softurile de recrutare eficientizează activitatea companiilor. Folosirea unui soft automatizează o mare parte din activitățile de recrutare, facilitează accesul la multiple surse de candidați și le permite recrutorilor accesul la baze de date care conțin informații relevante cu privire la posibili viitori candidați. În urma introducerii unor criterii de selecție, softul va aduce rezultate cu posibili candidați care se încadrează în cerințele companiei. Un astfel de soft este „Recruitment & Selection Management” care permite automatizarea proceselor de recrutare și selecție a viitorilor candidați și ajută la economisirea unui timp prețios. În același timp, softul permite rularea unui volum mult mai mare de informații utile, într-un mod structurat, reducând totodată durata unui ciclu normal de selecție.

Folosirea resurselor de care dispunem datorită progresului tehnologic trebuie să se traducă, în timp, în creșterea gradului de compatibilitate între candidați și companie.

Recrutor sau candidat, amprenta digitală pe care o lăsăm fiecare ne va influența mai devreme sau mai târziu cariera sau business-ul. l Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Tu cât de motivat te-ai dat jos din pat azi?

Recrutarea directă și specificul de out-sourcing a fost, pentru mine, o perioadă excelentă de a înțelege cum funcționează industria IT și oamenii din interiorul companiilor, indiferent că mă refer la orașul Iași sau altă piață, precum București. Focusul pe recrutarea de volum mi-a dat posibilitatea să identific și un fel de pattern pentru cei care sunt oameni de produs sau project based (gen, hit and run, pentru că se plictisesc și vor să fie dinamici).

Ce e diferit într-o companie cu produs propriu

Diana Avîrvarei HR Manager, Gemini CAD Systems

Câteva tipuri de motivație profesională Indiferent de cum suntem ca profil uman, mam întrebat mereu: ce ne mai motivează la locul de muncă? Sau: câți dintre noi mai suntem vii profesional? Cu certitudine, nu numai eu am avut această curiozitate - despre ce ne face dimineața să ne dăm jos din pat într-un mood activ. Și Daniel Pink a cercetat motivația la locul de muncă, în fascinanta lui carte: Drive, unde explică frumos că motivația profesională poate fi asemenea unui sistem de operare în 3 tipuri de versiuni. În versiunea 1.0, motivația profesională ar acoperi strict nevoile primare din piramida lui Maslow, respectiv hrană și sex. Justificându-se cumva că suntem creaturi biologice, iar lupta pentru supraviețuire ne predispune spre diverse comportamente profesionale mai mult sau mai puțin asumate. Dorința de a crește profesional aici nu prea își are loc, ci există interes doar pentru venituri mai mari. Mai multe resurse vor fi direct proporționale cu mai multe șanse de supraviețuire, acces mai ușor spre un partener dorit și eliminarea grijilor de mâine.

Motivația de tip 2.0 îmbrățișează filosofia simplă, precum că indivizii umani reacționează rapid la recompense și pedepse. Tipul de comportament: „dacă – atunci” (precum exemplul ,,dacă vei termina aceste task-uri în timpul X, atunci vei primi o recompensă / sau „dacă nu Anul 1, nr. 4

Martie 2017

termini la timp, atunci vei fi penalizat”) este des întâlnit în munca contorizată prin KPI-uri, rapoarte de vânzări, statistici și alte instrumente măsurabile din care ar reieși performanța individuală, a echipei ori a companiei. Acest tip de comportament profesional îl avem toți într-o mică sau mai mare măsură.

Nu înseamnă că e un comportament profesional rău, ci doar este considerat limitativ. În fine, motivația de tip 3.0 are la bază beneficiile competiției loiale, spiritul antreprenorial și liber de creație. În acest caz, există bucuria a ceea ce fac – și las aici câteva din exemple ce le-am văzut în viața reală: programez aplicații românești în Swift, fac evenimente interne pentru oamenii mei din companie, fac cea mai buna cafea din oraș, întrețin curățenia într-o clădire de 5 etaje, ori iubesc să fiu librar. Ce fac are sens și semnificație și mă face sa fiu viu, prezent și mereu curios. Ceea ce fac mă provoacă să mă întreb, să fiu mai bun, să am informații în plus, să înțeleg diverse contexte, să nu judec și să accept diferențe, mă face să ascult activ.

Mă face sa uit de mine atunci când mă apuc de lucru, mă predispune să mă întreb și cum fac, implicând poate comunitatea sau să fac un plan pe termen mediu - lung.

Din fericire, experiența mea profesională mă face să lucrez zi de zi cu mulți colegi cu acest tip de motivație. Pentru a identifica un astfel de oameni vii, am constatat că există câțiva indicatori care, de fapt, spun întreaga poveste a ultimului tip de motivație. Am înțeles că, pentru o parte din ei, serviciul nu e doar locul unde își caută familia sau prietenii, dar e locul unde au un job chiar foarte fain.

Apoi, important mai poate fi pentru cine lucrează, ce fel de business e, ce impact are pentru comunitate, cine sunt coordonatorii lor, cât de mult știu despre colegii lor ca oameni, cu pasiunile și viața lor de dincolo de muncă, câți au relații profesionale autentice?

Pentru toate lucrurile astea, mi-am și dorit să mă întorc la o companie de produs. Să lucrez și să încep fiecare dimineață la cafea între mai mulți oameni cu acest tip pe motivație. Mai ales când la toate lucrurile astea se mai adaugă și un mic orgoliu că produsul are la bază inteligență locală, alături de experți și de olimpici ieșeni. În felul acesta, rezultatul muncii are o valoare în plus, este și mai încărcată de sens pentru fiecare. Este o diferență atunci când stai de vorbă cu pionierii companiei, cu cei care au scris primele linii de cod, ani buni în urmă, care au văzut totul crescând pas cu pas. Iar probabil că cel mai interesant lucru e să simt că, pentru ei, succesul companiei este, într-o bună măsură, o expresie a succesului personal. O împlinire a acelui sens de care vorbeam.

Cred că e o mare diferență în tipul de motivare a oamenilor dintr-o companie cu produs propriu. Contribuția personală la dezvoltarea produsului e directă, cu mai multe oportunități de exprimare a ideilor, a abordărilor alternative.

Apare o asumare suplimentară a răspunderii, un plus de inițiativă, pentru că totul se face sub ochii tăi, nu sunt niște taskuri venite de la mii de kilometri depărtare. La fel de motivantă e birocrația scăzută, posibilitatea de a fi ascultat imediat când ai ceva de spus și umanitatea organizației. l

53

Jucătorii non-bancari intră in forță pe piață și le dau fiori reci băncilor

Pînă unde va merge digitalizarea in banking? În ultimele decenii, activitatea bancară a devenit un domeniu predilect de utilizare a tehnologiei înalte. Complexitatea operațiunilor, mediul competițional și așteptările în creștere ale clienților au făcut indispensabilă utilizarea ei, atât din punct de vedere hardware, cât și software.

tehnologiei, cum ar fi atacurile informatice asupra băncii și clienților acestora, riscurile de fraudă din exteriorul sau interiorul băncii, securitatea datelor personale, „căderile” de sistem cu prejudiciile de rigoare etc.

Un „tsunami” de provocări la orizont Prof. Univ. Dr.

Digitalizarea aduce scăderi de costuri Avantajele aduse sunt remarcabile, atât pentru bănci, cât și pentru clienți: creșterea vitezei de procesare a datelor și de derulare a operațiunilor, accesabilitatea de la distanță, capacitatea de gestionare a unor baze de date complexe și de procesare date, reducerea costurilor etc.

Ritmul cu care inovațiile tehnologice intră în sfera de aplicare a banking-ului a devenit exponențial în ultimii ani. Acest lucru aduce cu sine noi oportunități de dezvoltare a afacerii, dar și noi provocări.

Desigur, digitalizarea implică scăderi de costuri pentru bănci și, indirect, pentru clienți.

Acestea provin, în special, din reducerea numărului unităților bancare și a angajaților, din economii de scală și de scop.

Principala provocare pentru bănci o reprezintă implementarea și updatarea continuă, care vine cu costuri inițiale și ulterioare mari. De asemenea, implică acomodarea continuă cu noile echipamente/aplicații ale angajaților și clienților. Astfel, concurența și ritmul de schimbare și inovare în domeniul tehnologic pune tot mai mult presiune pe bugetele băncilor.

Bogdan Căpraru Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Un cerc vicios De exemplu, reducerea numărului de unități bancare și a personalului din front office poate crea, în timp, prejudicii legate de brand awereness, scăderea gradului de satisfacție a clienților, scăderea volumului de business etc., chiar dacă, cu timpul, costurile scad, inclusiv datorită economiile de scală și de scop, prin amortizarea cheltuielor.

O altă provocare pentru bănci vine din partea clienților - în ce măsură aceștia pot „ingera” noile tehnologii? Ne aflăm la confluența a trei generații: baby boomers, generația X și millennials.

Fiecare dintre ele are înclinații diferite în utilizarea tehnologiei și a modului/contextului în care o fac. Vor reuși băncile să îi împace pe toți? Vor găsi ele optimul de implementare a tehnologiei în canalele de distribuție a produselor și serviciilor?

Un alt „vânt rece” bate dinspre concurența dată de companiile non-bancare care pătrund tot mai mult în sfera de activitate tradițională a băncilor: plăți, carduri, finanțare etc.

Băncile pot intra într-un cerc vicios odată cu intensificarea ritmului de schimbare în domeniul tehnologic. Perioadele de amortizare a costurilor scad în mod real, managementul băncilor fiind obligat de a găsi noi modalități de integrare a lor.

Astfel, vedem tot mai mult companii furnizoare de rețele de socializare, de telefonie mobilă și internet, platforme de crowdfunding etc, care „joacă” pe terenul băncilor.

Mai mult, pot apare noi provocări pe linia intensificării riscurilor legate de utilizarea

Astfel, întrebarea care se pune este: până unde va merge digitalizarea în banking? l

Acest fenomen poate impune reconsiderări de cheltuieli și de venituri, ale căror efecte în timp asupra activității băncii sunt greu de anticipat.

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

55

Biroul – beneficiul nevăzut

Cum să îți transformi angajații în adevărate bombe productive Ați lucrat vreodată într-un birou anost, cu masă și scaun clasice, pereți albi și lipsa totală de sisteme de ajustare a aerului? Eu da! Primul meu job a fost într-un birou cu masă de birou similară cu masa mea din bucătăria de acasă, scaunul cu perniță care era considerat un lux (nici nu visam la scaun ajustabil pe înălțime, suport lobar, etc), iar pereții erau de fapt parte dintr-o hala industrială. Aerul era condiționat doar de funcționarea ventilatorului sau a radiatorului pentru încălzire.

Biroul ar putea fi o extensie a vieții noastre personale Cu siguranță lucrurile s-au îmbunătățit mult de atunci, mai ales dacă ne uităm la câte firme multinaționale au deschis birouri în România în ultimii 10 ani, sau la cum s-au dezvoltat firme românești mai ales în domeniul IT. Dar, la o privire mai atentă, sunt birourile de azi la potențialul lor maxim?

Folosesc aceste companii la maxim beneficiile pe care un birou poate să îl ofere lor și angajaților lor? Sau, de cele mai multe ori, aleg o varianta clasică, simplă și fără prea multe bătăi de cap pentru amenajare?

Dacă e să ne gândim în ce mediu de lucru ne simțim mai bine, nu ne-ar plăcea un birou mulți-funcțional, care să îmbine spațiile deschise (spații care încurajează colaborarea, muncă în echipa și transparența) și spațiile izolate, în care să se poată desfășura activități de concentrare, de discuții confidențiale sau de luare de decizii importante? Nu ar fi frumos să mergem la muncă într-un birou în care amenajarea să ne inspire să discutăm productiv cu colegii, Anul 1, nr. 4

Martie 2017

acest lucru să facă diferența între a alege să lucreze pentru o companie care se preocupă să ofere angajaților mai mult decât un birou clasic și o companie care vede biroul ca niște pereți între care se muncește. În condițiile în care, de la un anumit nivel, salariul nu mai face diferența, e foarte posibil că biroul și locul de muncă să spună multe despre o companie.

Alexandra Mălăieș Housing and Logistics Manager Atos Romania

biroul și scaunul să fie nu doar confortabil dar și adaptabile pentru o zi lungă de muncă, iar dotările biroului să ne asigure un mediu plăcut de lucru pentru întreagă zi?

Dar dacă am face un pas mai departe și biroul ar fi o extensie a vieții noastre personale, în care personalitatea fiecărui om din birou se îmbină cu valorile companiei pentru care lucrăm? Dacă pe lângă spațiul de lucru care este confortabil și productiv, am privi mai larg, la sălile de ședința, la zonele de discuții 1 la 1, la zonele de relaxare și chiar la zonele de luat masă?

Dacă la intrarea în firmă, recepția ar fi un loc plăcut și călduros, care te îmbie la a bea o cafea împreună cu colegii și eventualii vizitatori? Dacă candidații la interviu ar aștepta într-o zona prietenoasă, unde să poată interacționa cu actualii angajați și să între în atmosfera viitorului loc de muncă?

Probabil că ar fi frumos ca la momentul interviului ei să aibă ocazia să treacă printr-un birou prietenos, vibrant și în care viitorii lor colegi lucrează relaxat. E foarte posibil că

Impresii și sentimente care nu sunt cuantificabile Discutând cu o prietenă ce lucrează într-o companie de IT, mi-a spus că era supărată pentru că, după o petrecere de Crăciun, 2 angajați și-au dat demisia spunând că petrecerea nu corespundea standardelor și așteptărilor lor.

Sigur, acest exemplu este o excepție, și probabil acei 2 angajați ar fi plecat oricum, dar nu pot să nu mă gândesc la câți angajați aleg o firma sau altă în funcție de modul în care firma își tratează angajații la modul general, nu doar salarial.

Unul din aceste moduri, care gândește mai departe de partea salarială, este conceptul biroului sau de experiență candidaților cu spațiul de lucru din perioada interviurilor.

O altă prietenă îmi spunea că, atunci când a fost la un interviu, a văzut zona de recepție, sala de interviuri și angajații din acea firma, și și-a imaginat că va lucra acolo. Și-a imaginat cum ar putea veni în fiecare dimineață la birou, cu oameni veseli și deschiși, cu zone de lucru deschise și colorate și cu săli de ședința confortabile.

Toate aceste impresii și sentimente nu sunt cuantificabile, așa cum sunt beneficiile sau salarizarea, dar cu siguranță ele influențează angajații în ceea ce privește

57

productivitatea sau candidații în ceea ce privește alegerea locului de muncă.

Luând tot un exemplu practic, o firma de amenajări interioare a sugerat unei companii de IT să creeze un perete personal al angajaților, în care fiecare angajat a putut să aducă de acasă un obiect personal și să îl încadreze în acest perete. Angajații au adus diverse lucruri, de la o trotinetă, până la cutia în care o domnișoară și-a primit inelul de logodnă.

Când am văzut acest perete, primul lucru la care m-am gândit a fost: cu siguranță că o persoană care și-a adus o amintire așa prețioasă, care e momentul în care a fost cerută în căsătorie, va cântări foarte bine înainte de a lua decizia să plece în altă parte. Și cred că această este ceea ce fiecare angajator își dorește: să fidelizeze angajații prin acțiuni ne-monetare, care să nu poată fi contra-balansate ușor de un alt angajator.

Pentru că, până la urmă oricine poate oferi bani în plus unui specialist, dar sentimentul de a se încadra în valorile firmei, spiritul de echipa și de „acasă” la serviciu, nu este ușor de combătut.

58

Un studiu concludent Ca să privim cele de mai sus în cifre, studii efectuate de Universitatea din Warwick au demonstrat că oamenii fericiți sunt cu 12% mai productivi, în timp ce nemulțumiții au o scădere în productivitate de 10%. Alexander Kjerulf, unul din experții mondiali în cercetarea despre fericirea la locul de muncă, spune că oamenii fericiți la serviciu au următoarele atribute: l Muncesc mai bine împreună cu alții l Sunt mai creativi

l Găsesc rezolvări la probleme în loc să se plângă despre ele l Sunt mai optimiști

l Sunt mult mai motivați

l Învață mai repede și fac mai puține greșeli l Iau decizii mai bune

Aceasta, în paralel cu 96% din potențialii angajați care se informează asupra viitorului angajatori înainte de a lua decizia de a

acceptă o oferta de lucru sau nu (detalii aici).

Pe de altă parte, un studiu global efectuat de compania Steelcase, producătorul nr 1 de mobilier de birou, arată că 1 din 3 lucrători din 17 țări importante că putere economică în lume sunt deconectați de valorile companiei și de țelurile pe care compania le are pe termen lung (întregul studiu poate fi găsit aici), în condițiile în care oamenii sincronizați cu valorile și țelurile companiei sunt mulțumiți în procent de 95% de atributele spațiului de lucru cum ar fi instalațiile HVAC, mobilier, mărimea postului de lucru, temperatura, iluminat, echipamente de lucru, zgomot ambiental.

Așa că, nu ne rămâne decât să privim în ansamblu la mediul de lucru oferit angajaților, la biroul în care ei își petrec între 8 și 10 ore zilnic, să trecem de aspectele tehnice și monetare și să ne gândim că angajatul de azi e mai mult decât o unealtă de producție, e un om cu valori, dorințe și preferințe personale, pe care ar fi de preferat să le îmbinăm cu valorile companiei. l Anul 1, nr. 4

Martie 2016

Grapefruit – un climat de lucru relaxat, ce va stimula creativitatea Lumea e mica, iar Iașul cu atât mai mult, așa că de Birouri Vii, Grapefruit-ul si Georgiana, implicit, au știut încă din faza de proiect. Interesant este cum le-am câștigat încrederea de a deveni parteneri și aspectele deosebite pe care le-am descoperit în cadrul acestei companii cu prilejul sesiunilor de filmare.

Ce a determinat decizia de listare pe platforma Birouri Vii ?

G.D . Anul trecut am făcut un studiu propriu pentru a recrea designul websiteului Grapefruit (www.grapefruit.ro) care a generat trei variabile noi, surpriză, pe care nu le avusesem in vedere: vizitatorii site-ului, potențiali candidați, își doresc pe lângă echipă, proiecte și clienți, să interacționeze încă din pagina de web cu atmosfera din birou, designul interior al acestuia și locația.

Dar birourile voastre au avut amprenta creativilor din agenție încă de la început, aș putea spune că sunteți trend-setteri în acest domeniu. Ce ați decis să schimbați acum?

Nu vom schimba ceva, doar ne-am prezentat și în video reportaje. Într-adevăr, încă din 1999, când a fost fondat Grapefruit, am pus

Da, dar nu doar climatul de lucru, strategia de management include mult mai mulți factori! Și dacă ar trebui să denumești doar doi dintre acești factori ?

Raluca Munteanu Creative Director Birouri Vii

accent pe atmosfera din cadrul biroului, acordând o atenție deosebită designului și climatului de lucru. De altfel, ele interacționează puternic: un climat de lucru din care lipsește stresul va genera o atmosferă relaxantă, ceea ce va stimula creativitatea, iar noi am ținut cont de confortul membrilor echipei permanent, fie ca era sau nu în trend.

Consideri că această atenție acordată echipei a generat o rată de retenție mai mare de 90%, ca aceea pe care o aveți voi?

Cultura organizațională pentru care highlevel recruitment este o valoare și implicit politica de HR, care deși este time consuming, este foarte eficientă.

Ce inseamnă în termen concret să fie time consuming?

Procesul de recrutare poate să dureze și șase luni, este unul complex care cuprinde 7 etape, iar până nu găsim persoana potrivită nu facem nici un compromis. Am ținut o poziție liberă pentru biroul din București un an de zile până am găsit exact colegul care să se potrivească perfect, dar fiecare efort în parte a meritat. Avem o echipă omogenă și performantă la toate nivelele.

Un alt exemplu este indicatorul de team happiness pe care-l măsurăm de două ori pe an, analizăm și firește că apoi elaborăm și implementăm soluțiile care satisfac nevoile lor.

Sună de parcă ați fi angajat tot ce era mai bun în Iași?!

Sigur nu, dar pe restul îi vom contacta când vom decide să ne mărim din nou echipa! l

Munca „față în față” cu calculatorul te poate distruge. Câteva idei pentru a supraviețui E bine sa vă luați stimulentele reprezentate de abonamente la sălile de fitness

În ultimii ani, trebuie să recunosc că destul de mulți pacienți din sfera IT mi s-au prezentat cu probleme de sănătate implicând surplusul ponderal, iar de cele mai multe ori se invocă „munca” și „timpul” ca fiind principalii factori răspunzători de starea respectivă.

Când se secretă mai mult cortizol?

Eu cred că este o stare generală a omului cu un job solicitant și multă răspundere, însă acestui segment în mod special îi acord o atenție aparte.

Lucrând cu un anume tip de stress creativ și cognitiv majoritatea timpului, metabolismul energetic este influențat constant spre un consum exagerat de glucide, acest lucru fiind tradus printr-un aport constant și uneori necontrolat de produse dulci.

Dr. Daniel Măcișanu Head manager, DietStyle clinics

Creșterile acestui hormon ca de altfel și scăderile lui pot conduce la probleme de sănătate. De asemenea, pot confirma scăderea eficacității unui regim de slăbit concomitent cu valori modificate ale cortizolului.

Controlul acestuia în cea mai mare parte este unul mental. Marile companii s-au gândit să pună la dispoziția angajaților diverse stimulente cum ar fi abonamentele la săli de fitness, înot, aerobic cunoscute fiind practicile stilului de viață cu „fața la monitor”.

Acestea sunt importante nu neapărat că metodă de „consum energetic”, ca back-up posibil în contextul diverselor meselor de tip fast food, ci și de relaxare cu impact major asupra eliberării serotoninei, hormonul fericirii, antagonistul cortizolului.

Dispunem de mecanisme complexe de control metabolic, unele transformate în cerc vicios chiar de noi înșine fără să conștientizăm.

Pentru o mai bună înțelegere vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în realitate, adică despre această nevoie de dulce, vom discuta despre cortizol. Acesta este un hormon de tip steroidian secretat de glandele suprarenale care se mai numește și „hormonul de stress”, pentru că nivele crescute au fost semnalate la persoanele active din punct de vedere mental și fizic.

Nu este doar un indicator, el controlează și sisteme precum aparatul cardiovascular și mai ales cel metabolic. Atunci când cortizolul se secretă, atât proteinele cât și acizii grași sunt transformați în glucoză ca substrat necesar tuturor proceselor oxidative (e.g. mișcarea, gândirea et.al.)

Situațiile care pot ridică nivelul de cortizol pot fi: emoțiile unui examen sau prezentări în față unui auditoriu, grijile față de anumite lucruri care interesează în mod personal, diverse boli, temperaturile extreme și altele.

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

61

aduse, confirmate de altfel de kinetoterapeuți sau medicii reumatologi.

Mâncăm Bio și controlăm cântarul Iată o ipoteza la care mulți dintre noi devenim contradictorii. Accedem la acest deziderat, însă fără informații care să ne facă să înțelegem aceste două tipologii de educație. Pe de o parte este cea culinară, care denotă o așa zisă „calitate” a produsului și o alta, cea de nutriție, care „îndreptățește” cântarul să arate în ciuda alimentației bio mai mult decât ne-am dori.

Fără un accept de promovare a unui „narcisism fiziologic” personal, lucrurile pot fi de departe înțelese. Un regim de viață echilibrat culinar asociat cu momentele de relaxare sunt atribute menite să ne ofere stabilitate emoțională, putere de muncă, motivație în tot ceea ce întreprindem și creăm.

cuprins între 20-25 (bărbați) și 19-24 (femei).

Depășirea sau situarea sub aceste valori sunt considerate stările de supraponderabilitate (cu diverse grade) sau subponderabilitate.

Greutate ideală vs. greutate corporală

Greutatea este de cele mai multe ori un semn al statusului de sănătate, deși uneori este trecută cu vederea prin afirmații „subiective” menționate uneori de pacienți: „mă simt bine la 130 kg. Am doar colesterolul crescut de 3 ori mai mult față de normal”.

Greutatea în accepțiunea multora dintre noi este o noțiune generală, colocvial utilizată în diverse specialități (cardiologie, nutriție, biologie etc) care denotă un volum, o masă a unei persoane.

Ne simțim bine fără o simptomatologie evidentă, însă „doare” când deja este prea târziu (hernie, hipertensiune arterială, accident vascular cerebral sau infarct de miocard etc).

În acest context vorbim de greutatea corporală. Greutatea ideală este un termen înțeles că fiind greutatea de dorit sau „așteptată”, care de-a lungul timpului a fost definită și raportată la o sănătate optimă și cu o rată a longevității foarte mare.

Până în preajma vârstei de 40-45 de ani organismul are putere mare de refacere, recuperând multe neajunsuri împotriva voinței noastre, însă la un moment dat aceste sisteme nu mai fac față parcă „implorând” timpul să nu treacă atât de repede și să fi putut face ceva în trecut.

Dincolo de aceste aspecte, această noțiune trebuie corelată și tratată că atare în diverse situații: sportive (rugbiști, culturiști), patologie (diabet zaharat insulino dependent, antidepresive sau antiinflamatoare).

Cel mai des în calculul greutății ideale se folosește IMC (index de masă corporală) pentru a află valoarea apropiată unui sistem care cotează că valori normale indicele

62

Greutatea nu este numai o problema medicală sau „numai” de estetică, de multe ori este oglindă amândurora. Au existat situații în care „chiar” 2 sau „doar” 3 kilograme reprezentau o sarcina mult prea mare pentru un pacient cu greutate optimă de 70 kg., dar cu hernie cervicală sau lombară. Slăbirea cu 2-3 kg într-un astfel de caz nu e la fel de vizibil spectaculoasă ca beneficiile medicale

Conceptul și filosofia pe care o promovez de a mânca sănătos și de a controla cântarul depinde de o combinație corectă a alimentelor și care nu neapărat ține de ora sau de cantitatea acestora, ci de specificitatea unor alimente anume.

Noțiunea de regim disociat presupune o asociere controlată și corectă de către un medic (subliniez acest aspect) a unor principii alimentare care influențează în minus kilogramele la cântar și care presupune diversificare și neprivarea pacientului de tot ce înseamnă macro și micronutrienți.

Nu sunt adeptul dietelor restrictive care pot aduce daune organismului, iar o dietă disociată proiectată personalizat asigură organismului toate principiile alimentare pe care le cunoaștem: glucide, proteine, lipide, vitamine și minerale.

Se pot observă foarte multe diete care circulă în acest sens, însă dincolo de aspectul de „target” o problema principala este menținerea kilogramelor slăbite, adică evitarea fenomenului de rebound (efectul de yo-yo).

Există aliment perfect?

Acum mulți ani de zile când am primit această întrebare eram îndreptățit ca răspunsul meu să fie Nu, însă acum poate adaug pe lângă acest răspuns că promovez și diversificarea culinară.

Anul 1, nr. 4

Martie 2016

PINmagazine.ro

Privind piramida alimentară cu macro (glucide, proteine și lipide) și micro-nutrienți (vitamine, minerale și fibre), mulți dintre noi se întreabă dacă unul este mai important decât celălalt.

priile noastre sisteme sunt obligate să producă glucoză din rezervele adipoase. În acest context apare și poftă de dulce, iar efectele sunt și mai adânci, de aceea haideți să privim pădurea și nu doar copacii.

Această piramidă este asemeni unui cub rubik și dacă am scoate ceva de aici, nu ar mai există echilibru. Corpul nostru va cere socoteală pentru orice element care îi lipsește sau de care îl privăm mai mult sau mai puțin, obiectiv (analize de laborator) sau subiectiv (simptomatologie).

Să nu uităm că regimul proteic creează cele mai multe reziduuri metabolice (purinele) pe care organismul încearcă să le elimine, iar efectele pot fi multiple: hiperosmolaritate renală, nodulii gutoși la nivel articular, acidul uric crescut, disconfortul care ține de tranzitul greoi al acestor pacienți.

Observând de mulți ani de zile câți adepți câștigă regimul vegan/raw vegan în lume ne întrebăm dacă acesta este mersul normal al lucrurilor sau există și alte mijloace să scurtcircuităm acest proces de determinism genetic în favoarea noastră. Citim, răsfoim editoriale și deliberăm cu privire la studiile care demonstrează aproape constant că regimul proteic nu este unul de „long life”, iar finalul nostru îi aparține lui Scarlet O’Hara „...și mâine e o zi”.

Este foarte adevărat că și proteinele au rolul lor bine stabilit în organismul nostru: structural (formarea și întreținerea celulelor cu diverse roluri în corp de tip imunoglobuline, hormoni, anticorpi și altele), energetic, transport și depozitare (hemoglobină și feritină), mediator enzimatic la nivel celular și altele.

De multe ori, sportul pare a fi soluția pentru a slabi îmbinând utilul cu plăcutul. Relaxarea și starea de bine pe care ți-o oferă 1-2 ore petrecute la sală sau în aer liber, după o zi de muncă, sunt binevenite și „ne scuză” o mâncare „pe fugă” care pare a se așeza corect în contextul siluetei.

Este adevărat: regimul proteic slăbește, însă există un mare dar.

Ceea ce subliniez este faptul că organismul are nevoie de proteine de natură animală (superioare din punct de vedere structural celor de natură vegetală), însă nu promovez ideea de a „monopoliza” mesele și de a marșa pe acești macronutrienți în totalitate.

De departe însă, chiar și făcând zilnic sport, lucrurile nu sunt chiar cum ni le-am dori noi și poate așteptarea și răbdarea pot fi doar niște deziderate în contextul în care în paralel nu ținem un regim de viață/ de slăbit corespunzător și adaptat nevoilor noastre.

În cazul unui regim bazat pe proteine, în aproximativ 80% din cazuri organismul ajunge la nivel hipoglicemic și practic pro-

O abordare de mijloc apropiată unui regim echilibrat este regimul mediteranean, în care baza este reprezentată de carbohidrați

O situație întâlnită care vizează cântarul este masă musculară care se formează și se hidratează în timpul efortului. Ea se percepe de noi de multe ori ca „plus” de greutate, în contextul în care masă adipoasă eliminată pare mult prea mică pentru a obține un rezultat mare la cantar.

„de calitate” la care se adaugă semințele oleaginoase, fructele, peștele, legumele și alte alimente considerate „perle” ale unui regim de viață sănătos, conform ultimelor studii care atestă o rată a longevității superioară oamenilor din această zona.

Nu vă speriați dacă, făcând sport, observați ca nu mai slăbiți. De fapt, crește masa musculară

Un alt caz aparte reprezintă contraindicația sportului la persoanele cu disfuncții ale aparatului locomotor precum hernii ale coloanei vertebrale, disfuncții de menisc, insuficientă cardiacă, boală coronariană și persoanele cu obezitate gradul 3, unde regimul trebuie atent coroborat și cu eventualele tratamente medicamentoase atent monitorizate de către medic.

Sportul este o soluție cosmetică ce trebuie atent combinat și din punct de vedere al regimului ținut, respectiv cel proteic și cel bazat pe carbohidrați. Regimul proteic va oferă masă musculară pentru cei ce o doresc sau oferă suport pentru cazurile patologice gen distrofie musculară. l Anul 1, nr. 4

Martie 2017

63

Evenimentele comunității IT PIN2017 30 Martie – gala de premiere a industriei regionale de IT & Outsourcing www.pinawards.ro Afaceri.ro 2017 Forum 4 Aprilie – Forum de afaceri www.afaceri.ro Iasi Business Days 5-6 Aprilie – Eveniment de Business www.businessdays.ro Codecamp Cluj-Napoca 8 Aprilie – Conferinta IT cluj.codecamp.ro PINmagazine.ro Mai 2017 – apare nr. 5 al revistei industriei ITO cluj.codecamp.ro

Summ-IT 2017 3-4 Mai – Leadership in IT www.summ-it.ro

Festivaluri

Codecamp Iasi 5-14 Mai – Conferinta IT iasi.codecamp.ro

Rocanotherworld 9-11 Iunie

PIN Map Iasi Mai-Iunie– lansarea primei harti de business a Iasului (birouri, conferinte, co-working) www.pinmapiasi.ro Fab Lab Iasi Iunie – spatiu de co-working, parte dintr-o rețea globală de laboratoare create cu scopul facilitării inovației si a fabricației digitale. www.fablabiasi.ro

AfterHills 23-25 Iunie www.afterhills.ro NewerWas 30 Iunie – 3 iulie www.neverwas.ro Festival La Vie 8-10 septembrie www.lavie.vin

3ULQ DFHVWH DERQDPHQWH FRUSRUDWH FRQWULEXLWL GLUHFW OD WLSDULUHD LQ GH H[HPSODUH FRORU VL GLVWULEXWLD IL]LFD UHOHYDQWD D UHYLVWHL 3,1PDJD]LQH UR SODWIRUPD GH FRPXQLFDUH SHQWUX LQWUHDJD FRPXQLWDWH UHJLRQDOD GH VSHFLDOLVWL LQ ,7 2XWVRXUFLQJ

$OHJH XQ $%21$0(17 FRUSRUDWH SHQWUX DQXO ÃŽ HXUR 79$ H[HPSODUH [ HGLWLL

ÃŽ HXUR 79$ H[HPSODUH [ HGLWLL

ÃŽ HXUR 79$ H[HPSODUH [ HGLWLL

,QWUDŊL SH ZZZ SLQPDJD]LQH UR OD VHFŊLXQHD $ERQDPHQWH FRPSOHWDŊL IRUPXODUXO VL XQXO GLQ FROHJLL QRňWUL YÃ YD FRQWDFWD XOWHULRU SHQWUX ILQDOL]DUHD SURFHGXULL GH DERQDUH

Anul 1, nr. 4

Martie 2017

65

PARTENERI

Asociații studențești la Iași