Dendrologie by Diana Culescu

•

• •

~, ••:

!! T

Conf. Al. SAVULESCU

Prof. dr. E. G. NEGULESCU •

Dendrolo ie EDIŢIA

• '

.. •

••

a Il -a

•

Coperta: B o g o i T e o d o r

ED I TURA AGRO-SILVICĂ BUC.l.RI:~TI

•

PREFAŢĂ

-•

•

. '\

•

Lucrarea de faţă reprezinta o nouă ediţie complet revizuita şi adaugita a manualului de Dendrologie apărut tn 1957. Ca şi prima ediţie, prezentul manual tncearcă să răspunda In primul r1nd nevoilor didactice ale lnutlţt'Imlntului silvic superior; de aceea, el se adresează in special studentilor foresJieri, c4rora cauta să le pund la dispoziţie ln mod succint şi organizat notiunile de bază necesare cunoaşterii plantelor kmnoase. In acelaşi timp, ţinînd seama că prima ediţie, epuiza/il imediat dupd apariţie, a fost mult solicitata şi de specialiştii din producţie, de data aceasta, am COlisiderat util să aducem o serie de completari pentru a răspunde şi acestor cerinte. l n descrierea speciilor lemnoase, ne·am condus după principiul fundamental In biologie, referitor la unitatea dialectică ce există intre organismele vii şi mediu. Totodată, at~lnd In vedere faptul că Dendrologia se impune pe bund-dreplate din ce în ce mai categoric ca o disciplină introductivă de baza a Silviculturii, pe lîngă elementele morfologice de determinare a speciilor lemnoase tratate, s·a acordat o deosebita atenţie lnsuşirilor lor bio·ecologice şi culturale, Intrucit acestea intereseaza în mod hottirltor în gospoddrirea raţională a. pădurilor. 1n prezentarea materiei s·a dat atenţia cuvenită, în primul rind, speciilor indigene, care participa Intr-o proporţie mai mare In flora forestieră a patriei noastre. 1n acelaşi timp, s-au tratat şi numeroas~ alte specii exotice, ce pot fi folosite In cultura forestiera, sau la crearea zonelor verzi. De asem~nea, s·a insistat in mod deosebit şi asupra speciilor repede crescătoare, şi mai ales asupra plopilor euramericani, a căror culturd, urtMaZif să fie extinsă a/il de mult In uiitor. Pe cît posibil, in organizarea materiei, s·a respectat ordinea sistematică a familiilor şi genurilor adoptata de Aaulemie, in Flora R .P.R ., in ca~rul fiec4rui gen, s·a dat prioritate speciilor cu o mai mare importanta foreslierd . Desigur însă că, predarea materiei se va limita, de fiecare dală, numai la prevederile curente ale programel analitice; speciile şi lt'Imuririle suplimentare urmează să fie consul/ate de studenţi, numai In anumite cazuri: proiecte de an şi de diplomă, tem~ ştiinţifice etc. Pentru a ueni cit mai mult tn sprijinul studenţilor, uşurlndu·le tnţelegerea şi reţiner~a materiei, s·a ,ad~ptat un p~an unitar de .expunere. a spec~il~r _şi s-au dat tn plus unele noţtunt tn legatura cu pădurea şt termenii ecologtct. In acelaşi scop, la sflrşitul lucrarii, se anexează următoarele titluri: - glosoru/ termenilor botanici folosiţi;

...

' PRBPATA

•

CUPR.IN.SUL

tabloul cu numele prescur(ate ale autorilor; indexul numirilor ştiinţifice ale speciilor; indexul numirilor rom4neşli ale speciilor Se menţiofl2llZd că, la bibliografie, stnt trecute numai lucrările de bază din literatura rom4nă şi străină, precum şi unele publilXlfii mai valoroase apărute dup6 19570La net10ie, pentru o docUmentare mai largă, se poate folosi şi bibliogra· /ia primei edi(iio o

.. In Iti

Par l ea o

OBIECTUL DENDROLOGIEI ŞI NOŢIUNI NECESARE LA DEScRIEREA PLANTELOR LEMNOASE

~ ~ ~~ ~ 1n"/ n~~~ ~~:: oy ~ d~;~o; i ~ ;~ ~ o;; Îao~Oi o;j~o;o i o~ ;,;~ ~ ~~ ~:: 0

Arbori şi arbuşti (forma ~1 mărimea lor) ..... .... .... Organe vegetativt ..................... ..... .... .... ...... ........ ..... . Ridleina ............ .. ........................ .. ................... . Tulpina ......................... ... ........ .. ..... •.................. Scoa rţa ................ .... . . .. ••.. ..... . .......... . .. ......... ...... Coroana . .. .. .. ...... .... . . ... . .. ... ........ ..... . • . ... ... .... ... ... . . . .. u J L e.r u_. • . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . • . . . . • . . . . . . . . . • • • . . . • • . . . . . • • . • . ... . .. . Muguru ........... . ........ .... ........ .... ......................... . Frunza .................. .. ......... .... ............ ... · · · · · · · · · · · · · · Organe de reproduce~ ...... o....... oooo.... oooo................. o...... .. "Floarea ......... . .... . ........ . . ... .. .... ..................... . ..... . 1nflorescenţa . ... ......... .... . . .. • ... . .......... • ... .. ........ ...... Fructul .... ... ............................. · · · · . · • . • · · · · · · · · · · · · · · · · · Gtrminatia .. .. ..........·... . .- . .- · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · Lemnul ......... . . . .............................................. ... . Notiu n J l n ~'. g /JiuriJ cu p/Jdurta . .... ...... ....... .... .... .. Termen1 ecologtct ... . .............................. . ........... : ...... . .... . o ......... ...... o

•

15 16 16 17 17 18 20 20 20

24 27 27 29 29

32 32 33

Partea a do ua'" DESC~IER EA

D ~ s c r 1 t r ta $ p t c li lor l t m .n o as t . . .. .. .. . . .. . .. .. . . . .. . . .. .. .. . ... lncrtnglltura S permalophgla .... oo.... .. ooooo.. oo...... ooo..... .. o........ ... o Sub l n c rtn gă tura Gymnospermae .. .................. .. ...... .. Ord. Cycadales ..•. ,. ...•. ....... .... " .... .... . . .. ....... ....... .. .... .. ; . . . Ord. Oinkgoale$ .... . ......... .. ,. .. ,. .......... .... .... ·.••. ... ~···· ······ · ·· fam . .Ginkgoaceae . . . . . . . .• ... . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . • • . . . . . Gl.nkgp ......... . ..... .• -~ .. , .............. . . .. ... . . .. . ... ... ... . ............... Ord .. Coniferales .. ................. . ~ - .. ······~· .. · ····.. ·········· .. ········ · ···· Fam. Taxaceae .... , ........ , , . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

•

SPECIILOR LEMNOASE

•

37 37 37 38 39 39

39 41

Taxus . ........ , .. . . ....... ... . ..... .. . .... ....... ..... . ...... . .. .....

42 43

Torreya .. ... ....... ... ..... .. .. ," ... , . ... .. .... ......... .. .... . .. ...... . ...

DENDR.OLOOU!

CUPR.JNS

Fam. Cepbalotax.aceae . . • . • . . . . . • . . . . . • • • • •• . . • • • • • . . . ... •.•• ••.. •• • • . . . • . ...••••••••• Cephelota.xu.s • • . . . . . . • . • • • . • . ... Fam. Araucariaceae Fam. Plnaceae • • • • • • • o •• • ••• . ..... Abies .•....••.••........ . •••.........•.•• . .. Tsuga

...

........

....... ..

............. .

Pseudotsu.ga ..•.. •... •• •...•••••....•••... Picea . . . . . . . . . . . . 1. . • Larix ..•.....

Qdrus ..... . Pinus Fam. Taxodiaceae Taxodium

Sequoia.. ... . . ...

Cryptomeria

. . . ... ......

.....

• • • • • • •

. ..

....... .

.. . ... -... ........

.................. .. . •. .. .... ..... .. .... : . ..... .

Scia6opitys ••..•• •• •...• ••• .•.••....... .. •.•... .. ••••...••••• Fam. Cufressaceae .......•.......••.......................... . Sub

a m. T h u j o 1 d e a e ••...•••••. • •.• .••• .. .•.•••••..•. . .. Thuja . ... ... . Libocedrus ....... . S u b 1 a m. Cu p re s soi de a e . . Cupressus ...... . .. ..... .. ... . ....... ..... Chamaecyparis ... ..... Su b 1 1 m. J u ni per" i d" a e .... . J. . J uniperus . . •. . . . . . . . . . . • . . . . ..... Or d. Gneta ;;;;_ ::: -=:a-.~----~co..-.:,..,...,..,_...,_.'-'.·c:·..:.·.:.·!. . ·:..:·c:. ·. :...._ _ ..:.: ::::. ...... .. . .. • .. -.. . Ephe ra ..•••• ••.•••• ······ ~ ······-····· -S u b 1 n cre n g ăl u r a A n g..i o· ş per m a e . . . . •. . . • •. . •. • ••. ••• Clasa Dlcotyledoneae . . . . .. . . . . . . . . ... .. . . . . • . . . .. . . . . . . . . Subc l asa M onochlamydeae .. . .. ...... Ord. Fagales ....•. ...... . ..... . .... ...... Fam. Betulaceae . . . . . . • . . . . . . . •. . . . . . . . . . . . . Tribul Coryleae .... .... . ...... . . ... .. .. .... . •..

......

Carpinus

O$t:rya .

....•.

• •• o..

..... ... ....... .... ... ................ .

....

. •••••...•••.• ..• •

50 65

o.. o .. o..... . . ... ,..

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. o..

Corylus •. •• .• • ...•.•.....•..•....• . __.o..... ... . Trtbu B e tuleae ... .. .. ..•.. •• ....•.•.... o • • • • • • • • • • • • • • •• • • • Betula . . . . . •. . . •••. • •. •. •••• ••. . . . •••• Alnus •.. . . ... •.••• ••••..•.

•••• - • • • o •••••••• • o •• - •••••••••••

94 121 122 124 126 127 128 128 128

• • • • • •

Ord. Salicales • • • Fam. Salicaceae

P.opulus

SaJi.x

• • • • • • • •

• • • • • • •

,,. . ._o.·~ . _.

C.lycanlhus

••• •••••••.••••••••••;, o • • • •• o o ••••••••••••••• •• • • • •• ••• • • o o o. • • • • o • • •

fl•n• . . . _ • .• •• • • • • • • • • • • • • • • • • o •

• • o o • • • •

•

• o o o • • • • • • •

• • • • •

o • • •• •••• ••••••••• o • • • • • • •

............. ..... . . ... . . ..... . •

•

143

•

• •

•

• • • •

Tamarix

• • • • • • • • • • • • • • • • o o • • • • • • • • • • o • • • • • • o . . . . . . . ..

•

15()

151 156 156 162

•

• • • • • • • • • •

293

• •••••••• o • • • • • •

.......... --....... .. ............... .

Spiraea

.... ..

....

Sorbaria Exochorda .. . Su b fa m. Pomoideae

... .

..................

....

• • • • •

• •

. ..... .

...... ....

. ........ .

• o •

.............. . ... ... ..... -..

••••••••• o ••

.... . ... .. ......

.......

........................... .-----....... . -. ·····~···!.!'

301

310

. -. . .. . .......... -............ .

270

• • • • •

298 298

........ . . . . . . ... . . . .. .......... . .. . . . . ... ... -...

Sub lam .•s p 1r a e o 1de a e Physocarpus .. . . . .. .

269

. ......... .. . ....... ..

.... ....••••••••••••••••••••••• , . _.., 4 -. "" - . - ... ~~-: ..··~,.,".,.,,.,., ro •• o"'Po

.... ..

249

••••••••• o •

. ...... .

.......................... ..... ... ..... ...... . ...... .......

288 289 290 290 290 290 290 290

• • o ••

• • • o o •••••••••••

• • • • • • •

284

21r7 287

.• •••. . . •• ••. . . . . . ••••

o •••••

.. .

283

...... ~ --- ·. ~~ .............. .::::::::::: . ............ . 296

Myriearla Ord. Rosales ..... . Fam. S.XIIragaceae p· lhus

145

269

•

272

291 291 292 292

. ... . . ............................... . ldm:!l ................... -.......... ............. . ....

144

• o ••• •••

Z ~ Ji$L! •<r-·· o'~ o•• • ~r •• -.

Ord. Parietales _ _ ...:.Fam. Tamaricaceae

• • • •

Maelutl - ••• o o •••• ••••• • - •••••••• o ••••••••• o ••••••••••••••••• o.. • • • • • • Fam. UID1!~ ........ .. ............ •... ... ..... .... ............•....... -~ ~- .

. ...........

Fam. .... ....._..._.

•

144 144 144

• • • • • •

• •

. .....

. ........ .

134 134 135 137 137 142 142 142

~z:~::·.·.···············•••oooooooOOoo••·············· · ·····•os ~ ~ • • o • • • • • •

......

Lauiateae

133

--~~~:~······ ··: ... ...... .. .... .•.•.................. .. ... ........ ·, -~- Bro.u.s.sd(letia •••.•.•••.. ••. •.•. •. •• ..••

......... .

•

,,,. o...

• • • • • • • • • o • -

. •••• o. . .. .... . o.... . . . . .... . 232 ................•... ..... ...............•.......•••. .. ~

••,t.,t,·.......... . . . .

• • • • • • • •

o •••• •

am. Fagaceae . . . . . . . . . . . . . . . • . •. . . . . . • . •. •. . . . 17~ Fagus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 170 • Casta nea . . . . . .. . . . . • . . . •. • •. •••• . .••.• ,. •• ~ ~~uercu$ .•............... ·.......... o ••• •• ••• o •••••••••••••• o ••••••••• ~8() Ord: JUglandales ..• •.. • , , 1 1, .........·-:-:-:-: . . • • • • • • • • .-r Fom. Juglandac\'8e .... ........ ... . . .. 219 Jug·Jans ···· ··········· -··· ············· -······ ·· ···· · ········ 219 Carya ••. .. ....................••.••.••••••.•.•.. 226 Pteroc:arya . . •• . . . . . ••••• . •••. . . • •. 230 o • •

• • • • o • ••• •

• • •••• o o •• ••

. ... . .. .

• • • •

• ••• o •

o o ••••• - •••••••••• o ••

. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. .. . .

• o ••••

67 72

• • • o •

• • o o •• •

. ....... ................................. ....... -....... . ....... ........ . ...... ...... ..... .. •• Ord.1~~~i=~~·~·~ ·~~ Fi,;,. .-........ . -..... Viscum . ........ ...... ... ... ........... loranthus .. .. ........ Ord. Polygonales · ....... . .... .... Fam. Polygonaceae .. . . ........ ......... -...... -.. . Fagcpyrum .... ........ Ord. TriCOCA:ae ..... •• ...... ...... Fam. Bu:uceae Bu.xus . . ...... .. Subclasa Dialypetal e . ... . . ..... .. .... Ord . Rana les .... .... ............ . ...... .. Fam. Calycanthaceae

47 47 49 49

............ ............. .

.....

31 4 31 4 315 315 317

,.,' Il

CUPRINS

I)Eî«>RO~L~OG~IE~----------~-------

,,.,c~o~roa~oi'i~~~~~o~O·:o~o~~o;o,.;o:o,.;o:o,.;o.o~o~o;.:o_o:.:o.:..:_~o~o;0~0 ;O~o~:.~o,o;.;o.o;-:o-o;-:~~~~o:-:o~o~o~o~· · · · · · • · • · • · · · · · · · · · Airiefancllter· ·:: :: :.... ... · · · · · · : ~ · ~ ' · ~-~·..:---- 343

•

t • •

O Siibrain o Rosoid eae 00 -o~herria ooooo " odotypus o ~ry~b:: oooo o' .. oo

. . . . . . . ..

Ro8a oo Sublamo Pruonoideae oooooooo oooo• • O Primus...... . ... . . . •• Cerasus oo. oo Amygdalus oooooooo oooo. o Pa dus . . .. . . •• .•• . •••• • • . .• . Famo Platanact!ae o.. o .. o. o Platanus .... oo ooooo. o Ord o Leguminales oooo • oo. oo Famo Leguminc>saeo o oooooo -$ tr b f a mo M i 111 os o 1 de a e ooooo. oo.. oo

x..-----'-0":-~~~~··.~

1 p i no j deae

ooooooo :: oo , oo oo . . ~~ · : ·• · • . ooooo. ooo, ooo, .. oo.... . ••. •• .•••• ••. •• • o.. o. .. oooo. o. oooo.. oooo.. oo. o •• o

:~~~::: ooooo•·<:~::

Staphylea .. oooo Ordo Rhamnales Famo Rhamnact!ae f(hamnus Paliurus Zizyphus Fam. Vitaceae Vilis Parthenocissus .. Ordo

350 353

353 355 358 360

366 366

\.f~"'!;~h:m.o nouosooo00 o•::00o:o:ooooo: : :0: :_,.": : :_::........... :: : : :. : : : : :: : : : : : : : : : :-: ; : :0: : : : : : : : : oooo ' 1t . ...... ·- · . • . ........, - ·.. .. ..· . ..... -..·-............ .... ...._.··· ··..···· .... . . ..... . •·.......... Wister-ia ........ ..... . .... f(obinla . ...... . ..... Golutea ..... -- ~ ~

; , ,

•' •'

•

Halimodendron

•

•• •• •

• •

o o •• •

•

••

~ •

•

••• o • o • • o • o o •

oo o

•

....

o ••• o •

....

......... . .......... O

• 1 •

..........

......... .... o • • o o •

• ••• • ••• o • o

O O O O •

•

••• •

...... .. ..

•

o o • •• • •• o ••• o . .... .

' ' • •

o• • • • • o o

•

•• o o

... .... ..

• •

o o • o o • o o

•

o •

• • • ._ .. .

•

•• o

•

o •

•

•••••••• o •

•• o

• • • o • o o o

•

••••• •• •••• o

O •• O

•• o •

o •• •

••• o

•• •• ••• •

...

•

••

•

•• o •• • •

•

F am .. Auraceae ooooo

Acar. ..

: 1

o o

o • o ••••• •••• •

•• o

•

Fam •.titppoeastanaceae Aesculus .. o.-o oo... oooo

•

.. .. . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . ..

.. o

•

• •••• o . •••• o

••

...o ••

•

° \

•• •

•

o ••• o

•

n O O O O O O o

... . ...

• • • • • • • • • • o- • •

. . . . .. .

•

•• o

o • •

440

•• •••

440 444 445 446 445 446 447 447 447 451 451

o • •• •

. ..... • •

n O

•• o

• ••• • o •• ••

•

oo o

• o ••• • •

.__

F~m. B' niaceae o

•

......

•

• • • • o • • • • •• • • o o

•• •

•

•• •

•

o •

•• •

458

458 458

459

• o. o •• •

• o •• • o o o o •

4saV"

• •

----=

••• •

•

464 454

•

Ordo Plantaginales . .. ... Fam. Oleaceae , , , . ..•. • . . Fraxinus· .... Syringa . Ligustrum Jasminum f:orsytbia oooo. '~'-'-'-'-0-;-0:.:_:0:-;-~~~;.;.;.;~~~~ Famo Caprifoliaceae .-o••··-- -- 0000000 :_: 0 . , 00 0 ~~-o o .- ---- •o'";'" 0 0

....... . .....

459 -461 461 t/" ..

... ... .

o o •••••

457

••

• o • o • •••

. ...

• ••• • •

•

.... ...... ..

• •• ••• o •

...... .... . ... ... ..... . .......

<153 454 457

••• ••••

. ... .. ... .. . .

• • • o • •

••• •••• o •• o ••• •••

o o • o • •

452 452 452 453

• •

• .. . '1. • • •

• • o •• o •••

465 477 479

oo o

431

o · · · -· -

~'~:·:~:'·~0·o~:·:-:·:-:-~----------·~·-·wo·~-~-:·:~:·:'"':'."'-=-'o'o'-'o·0'o':-'o':''o':'--..:f3~;:~~

~·· =u':. o::·::::·::::::

o •

•••• o •• o •

---0 ..

• • o ••••• ••••• o • • • ••• o o • o • • • • • • • o •

•

• • • • • o •

• • •

• o ••••••••

•

O O

n O O O

O O

••••

o ••• o •••• • o • • • • •

.....

• • • • • • •

• • • • • • ••• o

o • • o •

•

• o • o o •• o • o •••

• •••• o " • •• • •

... o

•

436 436 436

440

F.~pb'~.~~ o o~:· ::::·.: : ::::::·. : : :·.: ::::: :: :::~:::: ------~ i ' -P.a ;.:.... ~ ~. /

< '

•• o •

.. .

•••

• • o ••

• •••••• • o ••• •• o •• • •• •••• ••• ••••• o •

o •••••

• • o• o . . .. .. . . . . .

• o • ••••• • • ••••••

... . ..

•

o ••• o ••• •

• • o ••

•

• • ••• • • • • • • • ...

•

Lonicera .. .. .. .. .. .. .. .. .... o .. .. .. .. .. 4S9 oooo o oO: ..A.. Symphor4;1rpus oo.. oo.... o.... o.. oo.. oo.. ........,. ,,....-._~ la•• 'n_ţiJ(j ocoi lyot.a,Le-'.Idooneoo~ o. o, oo- .-o- . oo• 0~--- ~·-~--494 e -494 '• ol .... ... Ord. Llliiflores 494 Fam. Llllact!ae 494 auscus 495 Bibliografie ... oo..... oo: oo.. o.... .. ooo.. .. oo.. 498 . . . . . . ..... Glosar dt ltr~Mnl bolanici 502 lndu dt numiri şti(nţlfkt 5060 Index dt numiri rominq/1 &08 Tablou cu numele prtSJCurtate ale autorllor. ... .7

....... ~

•

. •

o •

•

...... ..

....... ... .. . ... .. .

....

o •• •• •• •

o '

.......

.........

•• •

•

. ........

• o • o ••

... ............

•••• o •

.. ...

436

& •

• o o • •• o •

••• •

•

......

••

. .......

•••••

•

o ••• • ••

•• o . . .. .

. . . . . .. o o •

o •• o o •

•••• ••• •• o •

o OO

•

435 435 435

o • ••••• • • o •••••

O 0

." o

• o •

~-~~ '-"" ''~.:;:

. . . .... . . . ....

am. ra taceae Hedera .. o.... ..... Subcl oa sa Ga mopetalae ... Ord. Bicornes Famo1:ril:aceae ...... .. f(hododendron . . ... . Loiseleurla Vaccinium Caii una Bruckenlhalia . . . . ... Ordo Tubillores o.. o Famo Solanact!ae

370

379""

•

n o

ooO

369

O O O O O O •

369

::: :::

o .... ..

S u b fa m. P a p i 1 i o n a t a e ooooooooo. oooooooooooooo. oooooooooooo.. . 375 O Sophora .. ooooooo.. oo ooo. ooo: ooooooooooooooooooooooooooo. oooo 375 Clatlfastls o. oo. o .• o.. o o.. o.. ooo 3l1 O Geollstlr · ooo.. o oo.. . oooo " "378 - - - - -- - " '-t'aburnum · : ooooooo oo.. oooo. o.. oooooo. 37_L.. ')(.._

••• o

O o

~~~~~o~n~m~ugs~~~~~ Famo ap y eaceae

...

oo ooo oOoO ooo 344 ooooo::: :::: oo00ooo00oo ~ ooo -· o o~ 0oo. ooo: 'o ooooo 334649

10 oo

........

Ordo Celastrales .... o Famo Aquifoliaceae

• • • •

•

o ••

• • o •• o • •

• •

o ••• • o ••

o ••• •

• • • ••• o ••• ••

••

. . ... '-'o

':O

_[':.

o o

. ,

• •

•

... .. . 1

Partea lntîi

OBIECTUL DENDROLOGIEI ŞI NOŢIUNI

NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR LEMN OASE

' . .. ~

...

.. .

·.

•

OBIECTUL DENDROLOGIEl

•

'·

·.

•

.. In

accepţiunea largă

lemnoase- arbori

,..

•

. .. . .. ~

•.

' l; • -

"-·' ..:(·F

. • .••'. .

.,, •

• •

. .=

.•.

.. •

şi arbuşti.

Denumirea de dendrologie vine de la grecescul de n d ro n - arbore şi logos = ştiinţă, vorbire. Arborele fiind însă elementul fundamental şi caracteristic al comunităţii de viaţă a pădurii , de aici rezullll că el nu poate să fie studiat dectl numai in strînsă interdependenţă cu mediul in care îşi duce existenţa. Ca urmare a acestui fapt, dendrologia trebuie să facă deci un pas mai departe de la cadrul general de recunoaştere şi clasificare sistematică a arborilor, pe care il tmprumută de la botanică, preocuptndu·se în plus de insuşirile lor biologice şi de cerinţele ecologice, de răspindirea lor geografică şi de modul de . participare In compunerea pădurilor, precum şi de importanta lor culturală, economică şi decorativă. Prin toate aceste preocupări speciale de o deose· bilă se.mnificaţie teoretică şi practică, dendrologia se defineşte ca o disci· plină aparte şi se apropie tn acelaşi timp de silvicultură, ale cărei interese este chemată inainte de orice să le servească. De aceea, dendrologia se im· pune ca o disciplină inlroducliutl de bază a silviculturii. Ţara noastră posedă o vţgetaţie forestieră bogată tn specii de cea mai mare valoare culturală şi economică (molidul, gorunul, stejarul, laricele, Ira· sinul, paltinul etc.). Datorită marei diversităţi a unităţilor geografice de relief şi climă de care dispune, ea apare astfel ca o răscruce floristică, In care se Intilnesc specii foarte diferite, de la cele mediteraneene ptnă la cele alpine. In faţa acestei situaţii, o dendrologie romlnească trebuie să se preocupe deci in primul rind de speciile lemnoase răsptndite natural in pa· trimoniul forestier al ţării, adică de speciile indigene; prin aceasta nu in· seamnă însă că ar fi posibil să se renunte la speciile valoroase din flora altor ţări, aşa-numitele specii exotice, care ar putea vegeta viguros şi cu bune rezultate in condiţiile spaţiulu i nostru geografic. Totodată, urmează să 51l. acorde atenţia cuvenită ş~ specii lor indigene sau exotice repede crescă toare, intriJcît acestea, prin metabolismul lor mai productiv, stnt-.capabile· să aducă o contribuţie preţioasă tn dezvoltarea economiei naţionale.-

•

a cuvintului, dendrologia se ocupd cu studiul plartlelor

\ 16

NOTIUNI NEC'E$AI\E LA DESC~IEREA PLANTELOR LEMNOASE

•

NOŢIUNI

NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR LEMNOASE Pentru descrierea ~peciil~r lemnoase, tre~uie lămurite şi precizate tn preala~ll_o .sene de not1unr, drntre care vor fr luate in discutie numai cele de pnma rmportantă. •

ARBORI Ş I ARB UŞTI (FORMA Ş I MĂR IMEA W R) . Ar~rii . f~re~tieri sint acele plante lemnoase care cresc obişnuit fn păduri şr ~ling rnaltn~ea de cel pul in 7 m ; ei produc lemnul necesar economiei nat1.on~le, s~u rndepltn~ alte f~nctiuni binefăcătoare asupra mediului tn· conJ~rator ŞI a SOCiel~lu omeneştt. Une_ori_, arborii se mai numesc şi copaci, specu sau e_se~ţe for~tre~e. Arbom forest1en reprezintă elementul fundamental şr caractensltc ce rntra In compunerea păduri i. . Spre d~cbire de ar.~x?rii forestieri, mai exist ă şi arbori or=ntali, care 1~teresea~a (lenlru înfatrşarea lor decorativă, precum şi pomi fructiferi, ce smt cultrvat1 pentru producerea de fructe comeslibile. ~onna arborilor dife~ă ~e la o . specie la alta, fapt care contribuie atit la Infrumusetarea pelsaJ~lu.r, c!t ŞI la deosebirea arborilor după portul lor. ln pract~că , se face d!s.tmct1e Intre forma arborelui crescut izolat. care est~ denum!tă forma spectfrCă, sau habitus, şi forma forestieră a acestuia, realizata atun~r ~ind est~ ~rescut . in. desi mea pădurii. Forma specifică a arbo· n lor prezrnta o tulprna scurta şr puternic îngroşată la bază iar coroana ~le mult dezvoltată ~n lături şi. C?boară pînă jos. Forma for~tieră a arbo· ni_?~ se deosebeşte p_rrnlr·? tulprna dreaptă, -înaltă, cilindrică, cu rătată de crac1 p_e o mare lung1f!l~ ~~ avln~ .o ~~roar:tă re~us~ numai la virful tu lpinii. • D_upa forma lor spec1ftca, arboru raşmoşr prez1nta obişnuit o coroană conică prna aproape de_ ~1 . cum este cazu! molîdului; in schimb, la arborii foioşi, coroana p_oate sa lre globulară, ovo1dă, sau neregulat intreruptă cu goluri ca la steJar. . ' Fiecare specie, a~ind o for~ă diferită atit forestieră cit şi specifică, acest fapt p~mrte deosebrrea lor chtar de la d•stantă, numai după aspect ul exterior. Mlrtmea _plantelor l~mnoase. După tnăltimea lor, plantele lemnoase se pot imp.~rt1 In: arbon, arbuşti şi subarbuşti. · . Arbom au o tulpină distinctă şi -xtepăşesc inăltimea de 7 m. Obişnuit, et se subimpart in:

•

-arbori de mărimea 1-a, care trec peste 25 m inăltime· -arbori de mărimea ll·a, de la 15 la 25 m lnăllime· ' - arbori de mărimea IIi -a, de la 7 la 15 m înălti me: A rb~tii .au înăl l imi _pînă la 7 m _şi_ se de010ebesc de_ arbori prin aceea că prezinta de ~egulă mar multe tulptnr lemnoase, ramtficate de la bază sub formă de tufa, ca de exemplu: Lonicera, Viburnum, Cornus, Liguslrum etc.

'·

ORGAN6 VEGETATIVE

17:

Arbuştii care au înălţimi de cel mult 1 m, rămtnind adeseori cu tulpini foarte scurte sau tîrîtoare, poartă denumirea de arbuşti pitici (exemplu: afi-· nul, merişorul, bujorul de munte, sălciile pitice etc.). . Subarbuştii sint plantele care au .tulpină lemnoasă numai la bază, iar răr· lile superioare· sint ierbacee, aşa că degeră frecvent peste iarnă. Astre de specii au caractere intermediare de arbuşti şi plante ierboase, ca de exemplu: Citisus sp., SolafUUII dulcanuua, Genista sp. etc. . De remarcat că împărlirea in aceste categorii a plantelor lemnoase, după mărime şi starea tulpini! este o grupare conventională, aşa că poate diferi sub anumite aspecte .de la un autor la altul. · La arbori, ca de altfel şi la celelalte plante superioare, se deosebesc două feluri · de organe: vegetative şi d.e reproducere. Organele vegetative sint reprezentate prin rădăcină, tulpină şi frunze, iar cele de reproducere, prin flori şi fructe .

ORGANE VEGETATIVE RĂDĂCINA Rădăcina

este organul plantei lipsit de muguri normali şi de frunze, creşte.' obişnuit de sus în jos în pămînt, ca o consecintă a geotropismului pozitiv de care dispune, şi· indeplineşte următoarele funcţii: · - fixează planta in sol şi·i asigură rezi stenta la vînt, zăpadă etc; - absoarbe apa cu substanlele nutritive din sol şi o transmite celorlalte organe; - poartă raporturi de simbioză cu microorganismele din sol; - contribuie uneori la regenerarea vegetativă , din muguri adventivi, drajoni, sau bulaşi de rădăcină. La majoritatea plantelor lemnoase. tn tinerete se distinge o rădăcină prin· cipală, care mai tîrziu, se ramifică ln rădăcini laterale. Totalitatea rădăci· · ni lor constituie felul de lnrădilcinare sau sistemul de înrădăcinare al arborelui respectiv, care diferă de la specie la specie. După gradul de dezvoltare a rădăcinii principale în raport cu rădăcinile laterale, practic se deosebesc următoarele tipuri dl' inrădăcinare (fig. 1): - piuotantd sau profundă, la care se distinge o rădăcină principală sub forma unui pivot puternic, ce pătrunde tn sof la adîncimi mai mari de 1 m (stejar, brad); - trasa.ntă sau superficială, ·cind pivotul principal rămîne slab dezvoltat, iar ră<lăcinile laterale se ramifică radiar aproape de suprafaţa solului, pînă la 0,50 m adincime (molid); - piuotant-trasantă, la care, pe lîngă pivotul ceva mai scur t, dar totuşi destul de bine dezvoltat, se observă şi rădăcini laterale puternice. O astfer de înrădăcinare prezintă două - variante: a) cu un mănunchi de rădăcini aproape egale in grosime, ce se intind· aproape de suprafata satului, adeseori pînă la mari distanţe, din cârc por• nesc In adincime numeroase ramificaţii subţiri (carpen, ulm, lei, paltin,l, · an in alb etc.);

\ , 18

··19.

OROAN" VEOBTATIVE

NOTIUNI NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR Li!:I!NOASE

b) cu mai multe rădăcini, cam de aceeaşi grosime şi de forma unor pivoti ce se In· fig oblic tn pămtnt (larice, fag, anin negru etc.).

Tnrădăcinarea

pivotantă

şi pivotant-trasantă asigură arborilor o mai bună anco-

rare tn sol, ferindu-i astfel de pericolul doborîturilor de vînt. Sistemul de înrădăcinare al arborilor se modilică o· dată cu virsta şi dispune de o largă plasticitate, adapttndu-se evident la tns11Şi· c a riie fizice ale solului: profunzime, compacitate, umifig. 1 - Sisteme de lnrlkl4cina/e: ditate etc. Astfel, pe soiua - lnrldldnare plvot.nll : b - 1nrldldnare ,,.,. .11, c - tnrldlc::lnue ph•otant·traS;~nll rile superficiale, lăcoviştite, sau cu un orizont compact aproape de suprafaţă, tnrădăcinarea pivotantă a stejarului nu se poate dezvolta in adinc1me, rămînînd cu totul trasantă şi mult înti nsă in lături. De asemenea, la speciile cu înrădăcinare pivot.antă, o dată cu înaintarea în vîrstă la 40 - 50 ani pivotul îşi pierde din importantă, dezvoltîndu-se in schimb rădăcinile laterale de sustinere, aşa că Intreaga înrădăcinare se transformă intr-un sistem pivotant-trasant. Rădi!cinile adwntive apar din mugurii adventivi ce se formează pe tulpini , ramuri sau rădăcini. Această însuşire stă la baza inmultirii vegetative prin butaşi, marcote şi drajoni. Datorită rădăcinilor adventive care apar pe lui· pini, sălci ile crescute In lunci le rîurilor mari pot suporta inundatiile de lungă

durată .

TULPINA La arbori, tulpina ·este partea aeriană de <!easupra coletului şi creşte obiş· nuit vertical sub forma unui ax principal, In care se acumulează cea mai mare parte din masa lemnoasă produsă; ea serveşte la susţinerea coroanei, la circulaţia sevei brute şi elaborate, precum şi la depunerea substantelor de rezervă. Ctnd tulpina unui arbore creşte drept in tnăttime, prin dezvoltarea anuală tn continuare a lujerului terminal , iar ramurile laterale apar din mugurii axilari, atunci ramificatia se numeşte nwn.opcdială (molid, bra~); tn cazul t~ ..clnd mugurele terminal este distrus din vreo cauză oarecare, iar creş· terea In lungime a tulpinii sau a ramurilor se continuă prin lujeri laterali, atunci se real izează o ramificatie simpcdialt'J (lei, ulm, carpen etc.). La arbuşti, tulpina se ramifică obişnuit de la bază.

~JJ~l.U

. -"J·

L • ., la de crqtue: .fig. 2 - Feluri tk tulpud d"P!f volublll: 1 - ..,.•. b- nutantl; c - eenlcu1all : ~~ ~- adtcanl•: 1 - asoendenU

o - ered;nil ~

,!,':!,.,.. •-

1 -

repenU; 11 - pro~umbe-nl . '

•

. .. sin re drept in sus şi au nevoie de ~n Tulpinile de hane nu pot cri:ese ttlăcească (curpen, viţă sălbat~a). suport pe care să se - agaţe sau s t d's!inge următoarele ielun de ln general, dup.ă dtncţia de creştere, se po 1 .. r 1". tulpini (fig. 2): -dreaptă (erectă), cind are. pozitia ver Jca a • ._cu vîrful recurbal (nutanta); . f rmează genunchi uri obtuze; 1 - in zig-zag (geniculată), cind tnt~enodun e eşoIeri neregulate pe diferite - rilsucită (tortuoasă), cînd tulp tna are cr . directii; . • t r· ră pe un suport ; _ tncolăcitt'J (volubJiă)., cmd se n aşoa ort sau de anumite supra· _ căfărătoare (scandentă), cind-~ a_ga\ă de ~~nst~e sau coditele frunzelor ; fete cu ajutorul unor org~ne spec!a e · _ct:c~;~re cu ajutorul rădăcinilor ad· - radicantt'J, cind tulpma devme ca ra d t . şi ramificaţiile ei se intind la supra· 1 _ tirltoare (repentă), el~ ~ pma ·ve (anin de murrte); fata solului • dezvoltind ~adăcml advet"~' 1 a ttrttoare se dezvoltă ramuri - culcatt'J (procumbenta) • ctnd pe u p n

ventive;

!pinii este paralelă sau oblică fală a 1u. t .< . ' 1 d. e virf dev1ne erf;C · de pămînt, Jar restu Jnsprl ... poate fi: circulară, eliptică sau neregulat " - •lunea l.ra11$vusall a tu pmu . . . ~, · • de V1rmn1a etc. ondulată, ca la carpen, lenupar .,.

verticale;

lă

_ ascendentă cind partea baza

\ ORGANE VEOETATIVE NOTIUNI NECllSA ~E LA DESCRIB~EA PLANTELOR LBMNOASE

ţiolul frunzelor căzute; ele poartă obiş:

SCOAR.TA • I_n tinerele, plantele lem!:'qase au ~e regulă o scoarţă netedă. Pe măsură ms~ ce tnamtează tn Vîi_'Sta, _lesutunle J:Uoarte ale scoarjei, constituite din ~tderm, su~er, parcncht':"! ~~~~r etc., formează îngroşări şi brazde numite r~tidom. Dup~. natur~ sp~tet,, nil.domul se poate exfolia circular (mesteacăn, ctreş), In ftşu longt!.udmal~ (Iuta, curpen), sau sub formă de solzi (molid, platan, .m~r); la unu ar bon, acesta nu se exfoliază, ci prezintă crăpături caraclertshce (cer, ulm de ctmp, nuc), sau formează excrcscenţe de subcr (Pheflode~ron llf1!Urtnse, 9uercus su~r). Unele specii (carpen, fag) au scoar1a subjJre ŞI neteda, dalontă ţesutun lor generatoare superficiale ce persistă toată viaţa arborelui . ~peciile lemnoa~ se deosebesc d~tul de bi_ne tntre ele după aspectul scoar· ţe1 . tot după scoarta, se poate aprecta virsta şt starea de vegetaţie a arborelui .

CO ROANA Partea superjoară a lui pinii, tmpreună cu ramurile, frunzele, florile şi fruc· tele, reprezmla coroana, care dă tn mare măsură aspectul distinct iv sau por· lui planlelor lemnoase. Du_Pă fel~l de ~şezare a m.ugurilor, după desimea şi poziţia lujerilor , după u.nghtul de t!lserjt~ al ramunlor pe lulpif!ă sau a ramurilor între ele, precum ŞI după J?OZt.\ta ŞI d~voltarea lor 11 1tenoară, coroana poate avea form~ şi aspecte difente: sfertcă sau globuloasă, ovoidă obovoi dă ta bul ară sau tur· tită, conică 'sa~ eiramidtlă, columnară, pend'entă, tntr~ruptă etc. De remarcat msa că In genere, dezvoltarea coroanei are loc în strînsă con· cord~nl~ cu ~ezvoltarea si~temului r~d!7elar. In acelaşi timp , coroana se modtftca . ~onttnuu In funcţte de condt \ule de mediu în .care se formează, cum ar h spre exemplu : desi mea pădurii, lumină, vint, expozitie etc.

LUJE IUI Prin lujeri se tnleleg obişnui t creşteri le din ultimul an·. Uneori, se vor· beşte . ~~- şi de luje;i .de 2 sau 3 ani . (fig. 3). Lujerii de mal mulţ i ani stnt hpstjt de mugun ŞI frunze. Denumirea de lujer, adoptată în unanimitate !n s~lvicultură ·ca t~men ~liinţific pentru creşteri le de un an '(2-3), permtte .sa.;;e fa~ d~btrea ext.stentă de fapt din punct de vedere calitafiv fnt~~ lujern. p~rtaton . de mugun, frunze, flori sau fructe, şi restul ramificajulor mat balrlne, mcluse In denumi rile de ramuri. După modul de creştere, se disting: - lujeri lungi (macroblaste), ce au creşteri normale; - lujeri scurţi (microblaste), cu creşteri reduse la ciţiva mm. Brahiblastele slnt ramuri scurte rezultate din acumularea de creşteri anuale foarte . reduse (!'ltcrobl~ste). Brahlblastele numite în pomicultură "pinleni", au un aspect melat ŞI stnt noduroase, din cauza cicatricelor lăsate de pe•

• •

1'1--Nugure ferminol.

'nuit flori şi sint term inate cu mugun sau cu spini. .. . n~- Nu!JIIri lafera/J După poziţia ce ocupă în ramthca\te, a~mi se deosebesc : Jnfrenod - /ujeri ttrminali, care cresc In prelungirea lujerului din anul tr~ul ; une: t=-.Cicalricea fi'Uflui ori, tn timpul v17ilor favo:a~tle, . dupa terminarea creştertlor de pnmavara,_ luSolz jerii tşi reactivează creşterea în lung~me, formind aşa numi\ ii lujeri de vară sau lujeri k!hrt1/i de stnziene: • !11tlcroiJio slt - /ujeri laterali, ce se formeaza de-a lungul lujerilor din ~nul precedent, ca ramificatii ale acestuta. După provenlen!l. se deosebesc: .. ~ t+--lenlicek - /iJstari care stnt lujeri ce apar dtn ~ muguri prov!ntivi . sa~. adventivi, p~ "cioala răma.sa dupa taterea arborelut •. ·~ - /ujeri laccmi, ~re apar tn lun~l ' ·~ tulpinii sub coroa~a. dind .n~ştere era-. cilor lacome. Cu llmpul, ~rac~le lacom~ ~ pol duce la formarea unet not coroan~. ~·li! fenomenul acesta este cunoscut t n stlvt· ·::;."" cultură sub denumirea de coronarea ar· ._.":) borilor · . Fig. 3- Diferite p/Irfl ale u1111l ramuri _ d~ajoni, sau lujeri ce ap~r. dtf! · de · fag de 3 ani mugurii adventivi formaţi pe radactm . • • tn anumite situaţii , la unele specii·, cum a,r h la sa!Ct,!"', plop- tremura tor .el~: In determinarea specii lor lemnoase, mtereseaza tn mo~ . d~ebtt luJem anuali, care poartă frunze şi ~uguri. şi nu. si~t incă ram1f!caţ1.. . . După forma de creştere, lujem pol h drepft (raşmoase), gemculaft (ulm. tet) sau neregulat·curbafl (soc, călin). · • . • . .. In secţiune tra~rsal~. luj~ii ~ obişn~it fo~ma cJTculara, ŞI mat rar turlilă (comprimata), tnunghtulara, sau t~mng~mla~-o~tuză. • 1' •. Suprafaţa lujerilor in general este neteda; unu. luJ~' pot . sa te tnsa · - slriaJi, adică cu crăpături fine ca mşte zgtr!etu~t (ulm). ). _ brtlzdaţi sau sulcaţi, ctnd au. ·brazde long~tudma.le (alun turcesc : _ uchi4ţi ctnd prezintă muchu ascu\tle sau rotunJite (salbă moale), _ ';;pat-m'uchiaţi, cind muchiile sînt prevăzute cu excrescenţe suberoase Inguste de forma unor aripi (ulm de cimp, Sarolhaf_nnus e.tc.): Se~ lujerilor In mod obişnuit are culoarea bruna, cu dtfer.t le ..nua_nl~· Unele specii insă, au lujerii verzi (~fora •. !l~i!lul). t.ar altele, arg~nteufsalct · oara), purpurii (cornul) sau discolon (r~u ş~ v~1 ca la singer). ~rea scoarţei poate fi mascată uneori de o bruma albastruJ~, ca la arţ~ul a!'tencan: Scoarta Jujerilor este prevăzută cu lenticele de dtfente mănmt ŞI fotm.e · liniare, eliptice sau rotunde; uneori! ~rţa poartă glande ceroase denumtle şi verucozităţi (mesteacăn, . salbă ritoasa).

NOTIUNI NECESA~E LA OESCRIE~EA PLANTELOR LEMNOASE '

-.La unele specii, lujcrii se transformă tn spini persistenţi (porumbar, glădijă, mac! ura); la altele, se transformă în clrcei, ca la vijă, sau se Jălesc îndeplinind rolul frunzelor (/ilocladil}, ca la Ruscus aculeatus.. Unii •lujeri stnt prevăzuji cu peri (lujeri păroşi) şi chiar cu spini. Spinii , pot lua naştere din : - modificorea epidermei scoarţei, cind sint neregulat împrăştiaţi pe lujer şi se desprind uşor de la bază (măceş)~ - modificarea slipelelor, cind stau cite doi lateral fajă de mugure (salcîm); - modificarea nervurilor frunzei , cind spinii sint ramificaji sau simpli şi stau sub mugure {dracilă , agriş) ; -modificarea lujerilor, cind sint puternic legaji de axul pe care s-au format şi sint aşezaţi cite unul lateral faţă de mugu.r e {păducel), sau deasupra mugurelui (glădijă) ; · - modifilXll'f!tl virfului lujerilor lungi {verigariul) sau al brahiblastelor (păr, porumbar). Prin zdrelire, sau in tăietură proaspătă, lujerii unor specii secretă un suc lăptos (Fam. Moracee); altele, au un miros caracteristic (scumple., nuc, mă lin). Majoritatea plantelor lemnoase au lujeri cu mdduvă continuă sint şi exceptii, cu mădufJd lamelar lnlrerupllf, ca la nuc, sau fără măduvă, {găunoşi sau fistuloşi), ca la caprifoi. Culoarea mdduvei este de obicei albă-gălbuie; la unele speciii lnsă, poate fi roşcată {soc de munte) sau verzuie (păr). 'MUGUR II Mugurii sint organe ce dau naştere uneori la lujeri cu frunze şi stipele (mu· guri· vegelalivi sau foliacei), iar alteori la flori (muguri florali sau floriferi). Mugurii florali sfnt de regulă mai mari, mai bombaţi şi cu vîrful mai rotun· jit decit cei vegetativi (Pomacee, Salicacee). Unii muguri stnt micşti, tntructt din dezvoltarea lor apar atit lujeri cu frunze ctt şi flori {stejari, pini). Muguri! nonnall apar încă din timpul verii, numai pe lujerii anuali. Mugurii proventlvi sau dorminzi sint aceia care nu se dezvoltă la exterior in anul următor formării lor, ci sint acop·erili de scoarţă şi pot rămîne timp indelungat in stare !atentă. ·.. MugurH adventlvi sau intimplători stnt aceia ce se formează neregulat pe tulpină In dreptul razelor medulare, sau pe rădăcină; la unele plante, .pot să se formeze chiar şi pe lrunze; obişnuit, ei dau naştere la lujeri sau la rădăcini adventive. După poziţia lor, mugurii normali pot fi : - mugurii lerminali, aşezaji la . virful lujerilor; - muguri laterali sau axilari, cind se dezvoltă de-a lungul lujerilor, la subsuoara frunzelor. După modul de repartizare a muguri lor pe lujer, se deosebesc : -'- muguri a/Ierni, sau spiralaji . cind stnt aşezaji irolat la diferite dis· tanje împrejurul lujerilor; uneori, muguri i alterni sint dispuşi tn acelaşi plan de o parte şi de alta a lujerului, aşa numiţii muguri distici {ulm, lei);

OROANE VEOETATIVE

_ muguri opuşi, amplasali ctte doi faţă în faţă, de o parte şi de alta a lujerului (pal tin, corn); . . . . _ muguri verlicilaţi; aşezali cite trei sau ma1 mulj1, la acelaş1 mvel lmpre· jurul lujerului (răşinoase, ca talpa); . După modul de gr-upan a muguri lor la subsoara f~nze~or~. aceşha pot fi: _ muguri soli/ari, care stau cite unul deasupra c1catnc~1; . _ muguri suprapu.şi (seria li) adică unul d~upra altu1a {ex: lomcera) ; _ muguri CIJialerali aşeza li cite 2-3 unul linga altul (cc;>rcoduş) , de ~egulă mugun"i colaterali se dezvoltă numai . dacă. mugurele . . ) ax1lar a fost d1strus. şi tn acest caz ei dau naştere la flon _(caiS, p~~1c . Mugurii pol sta alipiţi sau depărta!• de luJ~" · _ _. Mlrimea mugurilor diferă de la spec1e la spec1e. Dupa manme, se deose-

besc: . f t )· _ muguri foarte mari, de peste 2 cm lungime {magnoha, ag, cas an porcesc • _ muguri mari, tntre 1- 2 cm lungime (scoru~ de munte); . . _ muguri mijlocii, cu• lungimea între 1 cm ŞI 1 mm, ca la maJontatea speciilor; . . _ - muguri mici, sub 1 mm (gărduranja). _ . .. . La unele specii, mugurii nu se văd sau sînt foa~te p~lm aparenj1 , fund numiji şi muguri ascunşi (Oymnocladus, sal~tm, rasom1e). . . . .. o ă fonna lor mugurii pot fi: globuloş1 (aproape sfenc1), em1sfenc1, ovoi~f. conici, fusiformi (înguslali la am~el~ cap~te)_ etc. . Solzii mugurelui. au obiş'!uit consistenta p1eloasa ŞI tndephnesc rolul de protectie a virfului vegetahv. . . . .. Numlfrul solzilor variază de la o specie la alta ŞI uneon ch1ar la muguru de pe acelaşi lujer. · . _ .. . Mu rii unor specii au un singur solz aparent (salcn); altele au 2-3 solz1 (tel), ~u prezintă numerOŞi S?lzi (stejari): Ctleva plante lemnoase (ex. SO· fora, dirmox) au muguri nuzr, neacopenl1. de ~lz1.. . .. · Mugurii florileri au obişnuit mai mulţ1 solzi ~ec1t ce1 v~eta~1v1 (nuc). Solzii pot fi rotunji\i, acumina\i e~c, cu margmea Intreaga, dmţată sau cîliată, acoperiti cu peri sau glabn. • . . Culoarea solzilor, deci şi a mugurelui, .~te i':' general b~una, cu d1~~~ nuante ; sint tnsă şi specii care au mugurn Vef'!l (pa!t~n de mW!te)_. ga (plop negru), roşii (scumpie), cenuşii sau '!egr1 (fras~n1), precum ŞI cu pete . neregulate sau cu marginea solz1lor d1fer1t colorat~ . Cicatritta frunzei este urma lăsată de baza peţiolulu1 pe luJer după căderea frunzei . . . . f · 1 1 l"bero · Pe suprafata cicatricei, se ob.servă n~l ŞI I!_OZI11a asc1cu ~ or 1 lemnoase ce au făcut legătura mtre luJel' ŞI frunza. . . . f Forma şi mărimea cicatricei , împreună cu numărul ŞI poz1\l~ urme1or ~ ciculare, constituie un elemen.t preţios in determtnarea specnlor lemnoase In timpul repausului vegetahv.

FRUNZA: lforgine - --7'

Cih

- --.,J

Nrrvvro ---'!-" !alero/li

fig. 4 - P6rfl/t frunzti

P. Fig. 5 - Modul de prlndtre Dl frunu/or pe lujtr : tJ -

ORGANe VEOETATIVE

NOTIUNI NECESARE LA DBSCR.IEREA • PLANTELOR CEMNOASE

seslll: b - pefiolat.J: ~ - dMurentl: t1 - ampfe· xieaull ; ' - tonlll

fig. 6 - Diferite

form~

de frunu :

c J. ro h1ndJ: b - subrolundl: c - e.llptld; d ova 1 . t - oboviiiA; 1 - oblongl; g - 1anetoltU • h - şubulatl: 1- llnlarl; 1 - romboJdall; k - trl: un1Jhlularl: 1- cordatl: m- reniiorml

·a

....

In viata plantelor lemnoase frunzele synt organe care indepli: nesc urmatoarele funcţiuni: asimilajia clorofiliană, transpiraţia şi schimbul de gaze Intre mediul extern şi plantă. O frunză completă este alcătui tă din limb (lamină sau foaie) peţiol (codijă) şi teaca pejiolului: La baza frunzei, uneori se află două frunzişoare reduse numi te st ipele (fig. 4}. Frunze simple sint acelea care prezintă un singur limb . . ~run~ele pot fi sesile (fără codlja) ş~ pejio!ate (cu codilă). Dupa lung1mea peliolulul se deosebesc : .frunze lung-pe(iolale, ŞI scurt-peţwlate (!ig. 5). Frunzele sesile şi cu limbul prelungit pe lujer se numesc decurenle· dacă marginile inferioare ale Iim: bului inconjoară lujerul, se numesc. f~unze . amplexicaule, iar atunci cmd două frunze opuse concresc la bază !mprejurul lujerului sint frunze conafe. . Forma llmbului (fig. 6) poate h : rotundă, orbiculară, subrotun: dă, ovată, obovată (cu virful in josL, eliptică, oblongă sau alunglia, lanceolată, liniară romboidală, triunghiulară sau deltoidă cor~ifor~ă (in fonnă de inimă): remforma (in formă de rinichi) etc. Majoritatea răşinoaselor au frunze acicu/are (inguste şi liniare) sau solziforme. · . Baza llmbu lui (fig. 7) poate h: rotunjită, cordată, reniformă sagitată (ca o săgeată), hastatâ (ca o suliţă}, trunchiată {retezată) ingustată, cuneată (prelung-tngus:· tată),

asimetrică.

Virful limbului (fig . • 7) se prezintă de asemenea diferit: ascutit, sau acut, acuminat sau prelung-ascuţit, obtuz sau bont, rotunjit, trunchiat r g h d t' c o b sau retezat, emarginat sau ştirbit, mucronat (terminat cu un vîrf scurt şi subţire) sau spinos. Marginea frunzelor simple (fig. 8) poate fi întreagă ori cu inc1z11 /1 l m n o p. 1J mai mici sau mai mari; la unele Fig. 7 - 8aztJ frunzd: specii este prevăzută cu perişori o - rotunjltl: b - rordatJ: e - rt.nlforml : d aacitall: c - batatl : 1 - tru:n~hlatl : e - t~ fini (ciliată). tati : h -- euneatl Marginea cu incizii mici poate fi : VIrful frunui: - dinţată, cu din\i ascuţiţi per- l - tcut; 1- ocumlnat: le - obtuz: ' l ~ ro 11- emarclnat; o - raupendiculari pe margine şi cu inci- tunjit; m - trunchlal: eronat; p - şplnos ' ziile rotunjite; -serată sau ferestruită, atunci ctnd din\ ii sint tndreptaji spre virful limbului şi au atit virful • cit şi -inciziile ascuţite; - crenală, cu · dinţii rotunjiţi şi inciziile ascuţite; - sinuală, cu dinţii şi inciziile rotunjite şi rare. Marginea frunzei cu incizii mai profunde poartă denumirea de margi.ne· lobaliJ. ln acest caz, inciziile se numesc sinuri, iar segmentele dintre ele·lobi. După modul de dispunere a lobllor (fig. 9), se deosebesc două tipuri: -penal-/obal, cu lobii de o parte şi de alta a nervurii mediane; - palmal-lobal, cu lobii dispuşi radiar la ext remitatea peţiol ului : După adincimea sinurilor, ambele tipuri pot fi: - fidate, cind sinurile nu depăşesc mijlocul jumătăţii limbului; - partile, cu si nuri mai adinci ca mijlocul jumătăţii limbului ; . - seclale, cind sinurile pătrund ptnă aproape de nervura mediană. La unii arbori, forma şi mărimea frunzelor variază foarte mult (polimorfism foliaceu), cum se tnttlneşte la iederă, dud, plop alb, Sassafras olficinale, Broussonelia papyrifera· etc.

••• , -

fig. 8 - Marginea frunzei: o - tntreafl : b - dlntatl: e - urât : d - cnnatl: ~

-:- slnuatl

Fig. 9 - Modul de lobpre Dl frunzelor: o - pt.nat-lobat: 'b -· · ptnat-fldat: c J>C!-ftlt·partlt: d - ~nat·:Se.ctat: t-- fatmaiJobat: f - pa1m•t- fldat: t - palma ·parUt: li -

p•1mat·S~ebt.

•

Frunze compuse. In cazul cind sinuri le sint attt de adinci te inctt pătrund pînă la nervura mediană sau pină la virful peţiolului, separind astfellimbul in mai multe foliole prinse fiecare cu un peţiol, asemenea frunze se numesc frunze compuse (fig. 10). Frunzele b c compuse pot fi : Fig. 10- Dl{tr/u tipuri dt t~MXJflunl : - penat-aJ~T~puse, cu foliolele o - un1nuvl : b - dlcolomlc:.A ; e - <'Utb•ll; dispuse simetric de o parte şi d - pu.a ll : 1 - pelrNtl de alta în lungul peţiolului cer mun numit ~ahis (salcîm, nuc); - palma/ sau digilat-compuse, cu foliolele aşezate radiar .la extremitatea peţiolului comun (castan porcesc). Frunzele compuse pot avea un număr par sau impar de foliole, numin· du-se, respectiv, paripenat-compuse şi imparipenal·compuse. Cind la rindul lor şi foliolele sint penal-compuse, frunza este dublu-penal-compusă. In acest caz, primele diviziuni se numesc aripi, pinule, sau foliole de ordinul 1 iar ultimele diviziuni, foliole de ordinul Il, sau numai foliole. ' . Fata şi dosul frunzei pot fi: glabre (lipsite de peri), netede, vă/urale, luCioase sau glauascenle (de un verde-albăstrui). După formaţiunile epidermice (peri, glande), suprafata frunzei poate fi: - pubescenti1 sau păroasă; - /omentoasd, cu peri mai deşi şi încilcili ca o pîslă; - scabri1, cu peri scurţi şi rigizi; - glanduloasd, cu glande; ·- vl.scoasd, acoperită cu o secreţie lipicioasă. Nervaţiunea, sau modul de ramificaţie a nervurilor In limb, poate fi uni· nervă ca la r~şinoase (fig. Il); parale/li, ca la Monocotiledon~: dicotomică (Ginkgo); penala şi pa/mată ca la Oicotiledonee. In modul de aranjare a nervurilor, se deosebesc: nervuri principale, acelea ce pornesc de la baza lam inei; în cazul cînd din peţiol porneşte numai

ZI .

ORGANE DE REPRODUCERE

• NOTIUNI NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR LEMNOASE

singură nervură principală, .ac?st~ se numeşte şi ne01ură med~. Nervurile care dau din nervura pnnctpala se numesc nervur• secundare, acestea, .· . la rindul lor se divid tn nervuri terţ1are. Durata frunzelor. La majoritatea plantelor lemnoase D1cohledonee, frunzele apar primăvara şi cad toamna. Acest fel de frunze se numesc clizil· /oare sau caduce. . 1 • o· t'l d La cea mai mare parte dintre G~m":osperme_ ŞI • a c~teva . ICO .' e on.~ (iederă, Buxus), frunzele se păstreaza ŞI peste 1a~a ma• mult• am tn ştr. acestea se numesc frunze persistente sau semperv~tescente. . Fn 10z.e marcescente sint acelea care după uscare rămîn aderente pe luJer ptnă spre primăvară. . Inainte de cădere, frunzele îşi schimbă culoarea, .devenmd galbe";e, brune, roşcate sau ruginii, fapt ce interesează la alegerea ŞI gruparea arbonlor orna· mentali tn parcuri.

ORGANE DE REPRODUCERE

•

FLOAREA La plantele Jemnoase, floarea este organul de re~rod~cere sexuală, care după fecundaţie dă naştere la fructe sau seminţe. Ob1ş~u1t, floarea este .s~s· ţinută de un peduncul; la rindul lui, a~esta este termmat cu o parte laj1tli numită reaptacul, ce poartă toate parjtle Ho~ale. . .. Du ă felul cum stnt alcătuite, se deosebesc flo~t ~mpl~teş.' Hon mcompl~t~. Fl!rea completă (fig. 12) este _constituită dm. myeh.ş1,1nle florale (cahctu şi corolă) şi din părţile reproducatoare (androţeu ŞI goneceu). Fig. 12- P/Jrţllt unei flori completeşiformddtcoroUlgamopela~: 1 -

floare <1 -

completl:

2 -

lnfundlbul lforml; 5 -

coroll tubultrl: 3 - ~ampanulaiJ. h lpoc:rat erUorml; 6 - urceotatl

Stomifld.

Flg. 11 - Frunze compUJt: t 1 - lmparlpe.nll·compus.l ( ... ltfm); b dublu·padpenat compusl Ctlldltl): e - palmat·compu.•l (<'atlln potcac); d - lrlfollaU; c - bJtu-

nltl (C'W'Pd

munte)

•• 1

•

29'

OROANE DE JIEPROOUCEU

•

NOTI UNI NECESAJIE LA DESCJIIEREA PLAilTELOR LEMNOASE

Caliciu/ este alcătuit din totalitatea sepalelor şi reprezintă tnve.lişul flo· rai extern, ce are obişnuit, o coloraţie verde . · · • Co.rola este alcătuită din totalitatea pelalelor; ea 'formează tnvelişul flora! inler.n şi este mai totdeauna viu colorată . Androceul este consti tuit din slamine şi reprezintă partea masculă a florii. Fiecare stamină este alcătuită dint.r-un filarnenl şi o anteră cu saci polinici. Girn:ceut ~t.e alcătuit din. un~l _sau mai mulţe ~ist~le şi reprezintă partea femela a flom. La rindul lu1, piStilul este cons!JtUJI dmlr-una sau mai multe carpele concrescute, formind ovarul, stilul şi sligmatul. In interiorul ovarului, stau prinse ovulele. . Invelişul flor~l.al~tuil din c~liciu şi corolă bine distincte se mai numeşte ŞI penant; dac;a 1nsa sepalclc ŞI petalele au aceeaşi culoare şi dimensiune poartă denumirea de perigon, iar părţile componente se numesc tepale sa~ follole. . Cind sepalele şi petalclc sint libere iritre ele, se formează caliciu/ dia/isepal ŞI corola dialipetaUI; atunci insă cînd sepalele şi peta lele sint unite între ele, se formează caliciu/ gamosepal şi corola gamopetald. Floarea incompletă este aceea la care lipseşte una din părjile descrise ma1 sus. · Florile fără de petale se numesc şi fiori apelate. Florile lipsite de caliciu şi corolă se numesc flori nude. . Filamentele staminclor la unele specii pot concreşte într-un tub stami~al. (salcîm); la alte specii, numai · anterele se unesc Int re ele (Composee). După modul de concreştere a tarP,elelor , ovarul poate avea una sau mai multe încăperi (loji sau loculi), purttnd denu'mirea de ovar uni!ocutar; bi-, tri· sau plurilocular.. Cind gineceul este format dintr-una sau mai multe carpele transformate în tot atîtea pisU ie independente, se nu!'lleşte gineceu apocarpic (magnoii a), iar dacă provine din concreşterea carpelelor, se numeşte gineceu sincarpic. După sex, se disting: -flori hermafrodite (bisexuatE), care conţin attt androceul ctt şi gineceul tn aceeaşi floare; - flor i un/sexuale, care prezintă · numai un singur sex; După modul de repar tizare a florifor ·pe arbore, se deosebesc: - flori unisexuat-monoice, cind pe acelaşi exemplar se găsesc separate int re ele atît flori femeie cit şi flori mascule ; de aici şi denumirea de arbori monoici; -fiori unisexuat-dwice, cind florile mascule se găsesc pe exemplare diferi te de cele ce poartă flori femeie (arbori dwici); -flori poligame, cind pe acelaşi exemplar se găsesc attt flori herma· frod ite cit şi flori uni sexuate. Florile unor planle lemnoase sînt prevăzute cu ţesuturi sau glande nec· tarifere.

JNFLO R ESCENŢA

Flori le pol fi dispuse cîte una (adică solitar) sau grupate in anuniiţe in· florescen{e (fig. 13). La plantele lemnoase, se intilnesc obişnuit următoarele inflorescenţe: - amentul, cu florile unisexualc, sesile sau scurt-pedicelate, aşezate la subsuoara unor bractei, dispuse de-a lungul unui ax ; obişnuit, după coacere, amentul cade cu totul (sălcii, plopi); - rtu:$111ul (ciorchine), cu florile aşezate de-a lungul unui ax pe pedun· cuii cam de aceeaşi mărime, avînd în general o formă alungită; dacă fiecare din pedunculi pFezi(llă ramificatii, se realizează racemul compus (mălin, salcim); - paniculul se ase,amănă cu racemul compus, cu deosebirea că ramifica· ţ ii le au lungimi ce descresc de la bază spre vîrful axului, ·formînd o infloresccnţă de formă conic- pirarnidală (sofora , oletar); - corirnbul are flor ile situate în acelaşi plan sau convex , insă pedunculii flora li pornesc de la tnăljimi diferite pe axul principal; corimbul poate fi simplu (pal tin de cimp) sau compus (sorb) ; - umbela are florile ajunse tot in acelaşi plan, însă pedunculii pornesc rad iar de la extremitatea axului flora!; umbela poate fi simplă sau compusă (Spirea sp.); - fasciculul se aseamănă cu umbela, dar pedunculii pornesc din acelaşi punct, direct de pe lujer (cireş); - capilulul are florile sesile, aşezate una lîngă alta pe acelaşi receptacul (platan şi florile mascule la fa!1); - clma prezintă o creştere limitată a axului principal, care se termină obişnuit cu o floare; creşterea inflorescenţei este continuată prin ramifi· caţlile laterale care se termin~ de asemenea cu o floare şi produc de fiecare dal ă noi ramificaţii (salbă) . Dupa aşezarea lor pe lujer , inflorescentele pol fi terminale sau axilare, iar poziţia lor poate fi erectli, nutantli sau pendentli.

FRUCTUL După fecundarea ovulelor de către polen, floarea încearcă o ser ie de transformări, pierzind wnele învelişuri care se usucă şi cad, iar pereţii ovarului Fig. 13 - Tipuri tk inflortsetn(e: o - aplc: b - ament: c - racem: d - oorlmb; ~ - umbc:li; 1 '

C'lcul; 1 -

el mi

e~pllul ;

panleul: h - fa ş·

;

1 1

! 1

•

.• '

NOTI UNI

NECESA~E

DESC~IEREA

•

01\GANE DE REPRODUCEI\E

PLANTELOI( LEMNOASE

se prefac in pericarp şi ovulele in seminje. Fructul ce se formează astfel este rezultatul final al transformării ovarului, după ce ovulele au fost fecundate. La Gimnosperrne, ovulul fiind aşezat numai pe carpetă, deci netnchis tn ovar, sămînţa rămine liberă Intre solzii conului ; aşadar , gimnospermele nu formează fructe propriu-zise. La ·Angiosperme, seminţele sint totdeauna închise tn pericarpul fructului După felul cum sint alclltulte fructele, se deosebesc: · -fructe simple, provenite dintr-un singur ovar unicarpelar sau ·pluricar· pelar, dar cu carpelele concrescute (prun); - fructe multiple, provenite dintr-un gineceu pluricarpelar, dar cu car· petele libere, ~e S: ~ezvoltă sepa!at; fiecare fruct in ~arte poate fi achenă, drupă sau fohcula, 1ar fructele m ansamblul lor dev•n poliachene (curpen ' Jiriodendron), polidrupe_ (zmeură, mure), polifolicule (magnolia); - fructe rompuse, ce •au naştere din ~uparea fructelor provenite diri flo· r iie unei inflorescente (duda, smochina). După st'!rea. perlcarpulul, fructele se impart (fig. 14) tn două grupe: fructe cărnoase ş• fri!tle uscate; acestea; la rindul lor, pot fi indehiscenle sau de· hiscente. Fructe cdrnoase indehiscente: - tKu;a sau boaba,_cu un pericarp moale ce inchide o sămînţă (Lonicera), sau ma• multe sem mle (ahn, coacăz, strugure); - drupa, cu partea exterioară a perrcarpului cărnoasă, iar cea interioară lemnoasă, cornoasă sau pergamentoasă , constituind slmburele ce Inchide o sămtnlă (pruna, cireaşa, fructu l de dîrmox) sau mai multe se~inţe (coama); stnt şi drupe cu mai mulţi simburi (Rhamnus, Phel/odendron). F r u c 1 e car n oase de h i s ce n 1 e, care se desfac neregulat sau in val ve: - drupiJ dehisantă (nuc, migdal); - capsuliJ dehiscenlă (casta nul porcesc) ; Fructe uscate indehiscente: - achena, conţine o singură sămînţă dezlipilă de pericarpul lignificat (lei, ghindă, alună); - samara, este o achenă cu pericarpul lăţit in formă de aripă (frasin, ulm, mesteacăn, cenuşar); - bisamara sau disamara, este constituită din două samare concrescute la bază (paltin, jugastru); - păslaia indehisantă (glădiţă, soforă, amorfă); • - drupa uscatil indehisantiJ (scumple, Rhodotypus); Fructe uscate dehiscente : - fo/icula, care crapă de-a lungul lini ei de sudură a carpelei Spiraea.~ Magnolia); · - păslaia. (leguma) ce se desch_ide atît pe linia de sudură, cit şi pe nervura mediană a carpelei, formind două valve (salcîm, caragană); - capsula, formată din mai multe carpete concrescute şi care la maturitate se . desflfce in val ve (plop, sălcii, liliac). F r u c te fa 1 se sint acelea la formarea cărora iau parte şi recepta· eului sau învelişul flora! (măr, păr, scoruş, păducel, gutui, ma>şmon); acestea sint de fapt drupe fa.lse.

Conurlle de răşlnoasc sint nişte organe fructiforme ce nu se pat Incadra Intre fructele arătate mai sus. La unele răşinoase, conurile au solzi cărnoşi, formind un fel de falsă bacă (ienupăr); la altele, sămînţa stă Intr-un inveliş cărnos, formînd o drupă falsă, denumită şi galbui (tisa, Ginkgo). · fig. 14 - Tipuri tk fructe

oonuri:

• - plstale: dthiJ«nU (c:aracanl) ; b - plst.le lnde.hlwe.ntl (soforl): e - follcull (lplru}; d - fruct mu1tipu (zn.eurt): e - frud compus (platan): / - bul (llfit): 1 - drupJii lndel'lltttnll (~ lrtt): 11 - dt-upl dthls«.nli (miJ'chl pltk): 1 - e.ptull (S81e:d: 1 - frUct fab a.au poaml (mir)• It - acllt-nl (alun) ; 1 - .. m.rl (ulm); '" - "mtrl (f'rasln): " - dlsanu~rl (p,~ltfn); ~ - plbuf Jtlsi); • -

C'OD

(\.sUII)

• h

NOTIUNI NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR LEMNOASE

Ma~J.ia f~cte~or dif~ră .de !a specie la.sp~ie. Unele fructe se coc imediat in pnmavara, pnn ma•, lUme (plop, salc11, ulm); cele mai multe fructe se COC: în toamna primul.ui an •. iar 1~ un număr redus de specii, tn toamna· anulu1 al do1lea (cer, pm1). La •enupar, pseudobacele se coc chiar in toamna anului al treilea. Unii arbori ajung repede la maturitate, deci încep să fructifice foarte devreme (salcimul după 5 ani); alţii, fructifică foarte tirziu după 50---60 de ani (gorunul, bradul). , ' . Tn c.ultura .P.ăllu.rilor, i!'teresează mult şi intervalul după care se produce o noua fruchficaj1e, dec1 frecvenţa sau periodicitatea fructificaţiei. l!nii. ~rbori fructific_ă anual (plopii, sălciile, ulmul, salclmul); la alţii, penodiCJtatea poate a1unge de la 6-JO ani (stejar, Pinus cembra). . Di~mlnarea ~rudelor ~i seminle!or..la arbori se face după împrejurări, prin Sl'!!pla căder~ ŞI ro~togol_1re (ghmda, Jlf), prin vint (sa marele de ulm, frasin), pn~ ape .<P~<?P· sale•~· anm); alte fructe pot fi împrăştiate de animale (ghinda, nuclle ŞI Jlrul). GE({MJNAŢIA

Germin~ţia (tncolţir~~ seminţelor ~oapte se produce mai uşor sau mai

~eu, dupa natu.ra spec1e~. Astfel, .~emmt:ele de salcie şi plop tncolţesc ime· d1at; la cele ma1 "!.uite dmtre spec11_.. semm\.ele incolţesc tn prima primăvară, 1ar de la un numar redus de spec11 numa1 în primăvara anului al doilea

ca la lei, carpen, frasin. ' D~că prin .încolţire cotiledoanel~ sint .ridicate de tulpiniţă deasupra pămtn tul~'· atunc1 ~re Jo_c o _germma(te .eptg_u, ca la brad, molid, pal tin; cînd co.hledoanele ramin m pamint, germmat•a se numeşte hipogu (stejar, castan, Gmkgo). Procentul de ~rminaţie poate uneori să fie redus (ca la mesteacăn şi brad) pînă la 20-40%, sau poate· să ajungă ptnă la 80-90%, ca la molid.

LEMNUL Tn descrierea arborilor, este nevoie să se cunoască şi insuşirile lemnului. Lemnul ~te alcătuit din vase (trahee, traheide) fibre lemnoase, parenchim lemnos ŞI .raze medulare. La unele specii, lemnul se diferenţiază In două zone ~i~ţincte: alburn. şi duramen; prin. alburn se Inţelege zona exterioară a tulpm11, care este m~1 ti~ăr~ activă. f~~iologic şi mai bogată tn umiditate; duramenul este partea mtenoara a tulpmu, cu lemn matur şi mai inteiiS colorat. . Lemnul difer~ de la specie la specie, după culoare, dezvoltarea albumului ŞI d_uramenulu1, razele medulare, densitate, greutate, durabilitate etc. Fo1~le pr~hită ~ ~h~ (trahei) formate din celule puse cap la cap, dar r.a ra pereţ1 desparţ1ţon intre ele; lemnul de răşinoase prezintă numai traheide; vase formate dm celule cu pereţi despArlitori diferiţi.

. :...... ' .

' .._

•. . .

NOŢIUNI îN LEGĂTURĂ CU PĂDUREA·.

Pldurea reprezintă o grupare deasă de arbori, care realizează tmpreunl cu condiţiile de mediu o închegată comunitate de viaţă, capabilă să ţ~depli· nească o importantă functie social-economică. Arborelui tntruneşte totalitatea arborilor care intră tn constituirea )lă.dJuii; el reprezintă primul etaj de vegetaţie al acesteia. Uneori, prin. ar.boret se mai tnjelege- şi o por,ţiune de pădure deosebită distinct de restul pădurii din jur. · .. CoronarMntul este constituit din totalitatea coroanelor de la arboru ce iau parte la alcătuirea unei păduri. Compozitia se referă la numărul speci_ilor şi proportia lor de -participare in compunerea unei păduri; In acest sens, pădurile constituite dintr-o sin· gură specie se numesc păduri pure, iar cele constituite din două $aU mai multe specii se numesc păduri de amestec. , Consistenta unui arboret exprimă gradul de apropiere a coroanelor, .sa'! gradul de Inchidere a masivului. . • • . Productivitatea unei păduri se referă la cantitatea de masa lemnoasa pe care aceasta este capabilă să o producă pe an şi pe hectar. Clasa de producţie exprimă capacitatea de productie a unui arbore! şi se stabileşte în funcţie de inăllimea medie pe care o realizează arboriJ compo· nenţi. La noi in ţară, se folosesc cinci clase de producţie, cea mai ma.r e producţie fiind realizată de arboretele de clasa 1, iar cea mai slabli, cele din clasa a V-a. Specie principală de bază In compunerea unui arboret este aceea care prezintă cea mai mare importantă cultural-economică. . Specie secundară sau ajutătoare este aceea care completează speciile prin· cipale in constituirea unui arbore! şi ajută la ameliorarea condiţiilor de vegetaţie.

Subarboretul reprezintă desişurile de arbuşti care cresc sub adăpostul arboretului, constituind cel de al doilea etaj de vegetaţie al pădurii. Seminjişul este reprezentat prin totalitatea puieţilor instalaţi pe solul pădurii şi care de regulă beneficiază de adăpostul arboretului matern. Se min· ţişul , care s-a instalat în mod natural cu citva timp înainte de termenul exploatării şi regenerării pădurii, primeşte denumirea de seminţ~ pruxistent. Pătura lerbacee este constituită din totalitaţea ierburilor şi muşchilor ce cresc pe solul pădurii. Litiera se referă la stratul de resluri organice căzute din arbori şi arbuşti pe solul pădurii (frunze, flori, fructe ramuri etc.). In cazul tnsă ctnd pe ltngă litieră sint luate tn considerare şi celelalte resturi organice ajunse pe solul pădurii (pătura ierbacee, animale moarte etc), atunci se vorbeşte de aşa numita păturtl rruxuttl.

• ·'

..•

•

,.·' .

. •.

.... "......_.,,.,... '. . ... .. .. "

·~-

•

Tf;ltMENI ECOLOGICI Ecologla forestieră este o subdivizi une a Ecologiei genera le şi se preocupă de studierea relaţiilor . dintre v,egetaţia pădurii şi mediul în care aceasta tşi duce existenţa. Condifiile ecologice se referă la totalitatea factorilor care definesc mediul tnconjurător al organi smelor vii. ln ansamblul condiţiilor ecologice, se pot ' distinge cinci grupe de factori: -Factori clima/ici, adică totalitatea condiţiilor meteorologice care d~fi· nesc climatul unei regiuni (căldura, umiditatea, lumina , aerul etc.); - Factori edafici, care definesc condiţiile de sol in care vegetaţia trăieşte; - Factori orografici se referă la caracterele reliefului unui teren (alti tu· dinea. expoziţia şi panta); -Factorii biotici sînt reprezentati prin totalitatea plantelorşi animalelor, care intervin în exislenţa pădurii; - Factorii antropeici se referă la multiplele acţi'uni conştiente sau incon· şliente prin care omul intervine activ in viata pădurii. Staţiunea forestieră sau condiţiile slatJonale include numai primele trei grupe de factori ecologic.i şi anume: factorii climatici, edafici şi orogr~fici. Exigenţele ecologice se referă numai la condiţiile de mediu care interesează de fapt existenta llnei anumite specii. Temperamentul unei specii, In mod obişnuit, se referă la modul de corn· portare al aceste.ia . faţă de lumină. Art;!ltul unei specii reprezintă suprafata teritoriului pe care aceasta este · răspindită sau creşte in mod spontan. ln cuprinsul unui areal, se distinge o limită inferioară (sau sudică) şi o limită superioară (sau nordică). lntre aceste limite, optimul de vegetaţie se realizează aco!o unde specia respectivă găseşte cele mai prielnice condiţii staţionale, vegetind cel ·mai viguros şi dînd cea mal ridicată productivitate.

Partea a doua

DESCRIEREA SPECIILOR LEMN OASE

.. .

•

. ..

•

'·

~:'

•

'·'

DESCRIEREA SPECIILOR LEMNOASE ' J

I n descrierea speciilor lemnoase, se va folosi pe cit posibil ordinea siste· de Academia R.P.R. pentru tmpărţirea regnului vegetal, tn tncrengături, subt!lcrengături, clase, ordine, familii, genuri, specii etc. Men\ionăm că fală de editia trecută, de data aceasta , s·a lolo>it şi no\iunea de cultivar, care se referă la o unitate derivată din cadrul unei specii şi se menţine exclusiv prin cultură, pe cale artificială. Culti varul se notează prescurtat prin cv., sau prin scrierea lui după numele speciei, cu literă mare şi tntre ghilim:!le simple şi verticale. Exempl u: PopuJus X euramericaruJ (Dode) Guinier 'Serotina', sau tn formă simplificată: P. 'Serotina'; Prurws cerasifera var. alropurpuna J aeg., fiind considerati cult ivar, se mai scrie şi P.'At~opurpurea' :

matică adoptată

r 1

1 1 1

ln c r engăt u r a S P E ~MATOPHITA

(Ant op hit a , Ph'an e roga m ae)

Această tncrengătură

cuprinde plante care se reproduc prin seminţe. Spermatofitele se împart tn două subtncrengături: Gy:nlWSpermae şi Anglo-

spermae.

1 1

Subincrengătura GYMNOSPE~MAE •

·~

j 1

·''1

..• .. .·. .. ( .

'' , ..

" ..... 1

'·

'-•

••

. 'f,l

•

Denumirea de Gymnosperma~ vine de la grecescul gymnos =gol şi sperma ... sămînţă; sint deci plante care au ovulele neînch ise inlr-o frunză carpelară-ovar. . Gymnospermele fac tranziţia de la Cryploga=~ vasculare sau Plerydophitae la Angiospermâe; comparativ, ele apar superioare Pterydophitaelor in ceea ce priveşte dezvoltarea organelor sexuale. Gimnospermele sint plante lemnoase cu tulpina obişnuit m:>nopoiială ; ramurile de regulă stau dispuse tn verticil. P~rtul ~le obişnuit conic; nun:'l~ rareori se erezintă lăţ~t tal!ular ~ ~ la p•nul s1lvestru, cu aspect de fer1ea arborescenta- ca la Cu:adaoeae, sau cu t ulpini volubile- ca la Gnetaceae. .

·~·.tJ

,.,_

\:;:1

_ ..,

•

...

-.:c·• •

•

()YMNOSPE!IMAe

()J tn;OOACBAE ·

••

•1••' .•

•

t;" ~

•

' ~

lf.

r· f.

i·

.,r '

a ! i

Frunzele ·stnt aciculare, scvamoase sau solzi forme, uninerVe, cu structură xeromorfă, rigide şi coriace, persistente şi mai rar caduce (Ginkgo, Larix, Taxcdium). La C!JCfJS, frunzele sînt penat-<:ompuse, iar la Ginkgo, lamina este lăţită tn formă de foaie bilobată. Florile sînt unisexuate, fără înveliş flora!, sau cu înveliş flora! rudimentar . Cele mascule stau grupate tntr-o inflorescenţă mică , asemănătoare unui ament; cele lemele sînt constituite din numeroase carpete, care, neavind marginile sudate, nu formează un ovar cu stigmat, ci lasă ovulele descoperite, aşa că la fecundaţie, polenul ajunge direct pe, micropil. După fecundare, florile femeie se transformă intr-un organ fructiform cu aspecte foarte variate. Gimnospermele au embrionul cu mai multe cotiledoane; astfel, genurile C!JCOS şi Taxus au numai unul sau două cotiledoane, iar la Pirws strobus ajunge pînă la 12. · . Ca şi la Angiosperme, c~eşterea în grosime a Gimnospermelor se produce prin activitatea cambiului, care anual dă naştere spre interior la un inel de lemn, iar -~pre exterior, la noi ţesuturi de liber ce trec la scoarlă. , . Lemnul prezintă o structură simplă , alcătuită aproape in intregime din traheide cu punctuaţii areolate, la care se adaugă şi un număr redus de cehde de parenchim lemnos. Tţaheidele areolate constitu.ie un caracter distinctiv pentru recunoaşterea microscopică a lemnului de Gimnospermae. . Lemnul, scoarţa, frunzele etc. prezintă in mod frecvent canale sau pungi rezin ifer~. de unde . Şi denumir.ea de răşinoase; ca excepţie, se Jloate aminti tisa, care nu are canale rezinifere. Gimnospermele au apărut după toate probabilităţile către sftrşitul perioadei devoniene din era primară, şi s-au dezvoltat treptat atingind apogeul în perioada cretacică din era secundară. In flora actuală, deşi se găsesc in regres, ele sint totuşi reprezentate ' prin specii din cele mai 'de seamă ce iau parte tn alcătuirea masivelor păduroase. . Din punct de vedere sistematic, Gimnospermele 5e impart în următoarele patru ordine: 1.. Flfră înveliş flora/: a) Tulpina neramificată - frunze mari compuse ord ...Cycadales. b) Tulpina ramificată -seminţe libere pedunculate ... ord. Ginkgoales. · -seminţe lipite de carpelă ... ord. Coniferales. 2. Cu un început de lnveliş flora/... ord. Gnetales.

.O rd,, GINKGOALES In trecutul geologic, acest ordin a fost reprezentat prin numeroase specU. Flora· actuală păstrează însă numai ci singură specie: Ginkgo biloba. Această specie relict face tranzitia de la ord. Cycadales la Coniferales. , Farn. GINKOOACEAE Enlll. •

Genul GINKGO L. OINKGO BILOBA L.

Arbore exotic (fig. 15). Mărimea l, depăşind uneori tn patria de origine 30 m in înălţime şi 3-4 m in grosime. La noi tn ţară, .a atins grosimi de peste 1 m, cum se poate vedea la exemplarul d~n. pa~cul Şcolii medii ~~icole din Careii Mari. Tulpina dreaptă, cu rarn•hcaţJe neregulat verhcJ!ată. Sccar(a tn tinerete cenuşiu-gălbuie; mai ttrziu, formează pe tulpină un ritidom cenuşiu-inchis cu crăpături largi. Fig. 15 - Ginllgo biloba L.: o - luJt.r cu muaurl; b - ramuri cu brahlbleal. frunze fi lloti maKule: femeie: d- galbui: • - şlmfnll

~ - flori

•

O r d.

C Y CA D A L E S •

..• '

· Acest ordin face legătura între Pteridofite şi restul Gimnospermelor. Cuprinde plante tnttlnite numai în regiunea tropicală şi subtropicală. Au un pqrt asemănător cu ai palmierilor, prezenttnd mai multe frunze penal compuse. Stnt arbori dioici, cu florile femeie ca nişte frunze. (er,tile ce se grupead la virful tulpinii, iar cele mascule de forma unor conu~i. Sămin\a are un tnveliş dublu, cel intern este Iare, iar cel exterior cărnos. ' Di n acest ordin, se poate menţiona: Cycas rtr.JOiuta.

c ·e D

~·

•

l,, j

1• i

•

••III

.. •

•

TAXACZAB

OY~

Coroana piramidală . Lujerii stnt de două feluri: lungi (macroblaste}

(brahlblaste), pe

cicatricele frunzelor căzute. · Mugwii alternl, "oonici, stau aproape perpendicular pe lujeri; cicatcic:ea are două urme fasciculare. . Frunzele caduce, de 5-8 cm, lăţ ite ca Ja Angiosperme; Iimbul este tn evantai, cuneat la bază, marginea bilobată sau neregulat· denticulat·lobată, cu n~rvaliune dicotomică; stnt coriace şi susţinute de o c.odi lă lungă. P e lujţrii lungi stau altem, iar pe cei scurţi grupate ctte ~. lntrunzeşte prin aprilie; toamna, frunzele se colorează tn galben-intens şi cad prin (!Ctombrie. Florile unisexuat-dioice; cele mascule sint in formă ~de amenti cilindrici lungi, grupaţi cite 6-8, iar cele femeie alcătuite din două carpele, ce poartă cite un ovul'"deschis, aşezat pe o umflătură cărnoasă la vîrful unui peduncul lung; dau prin hma mal. Seminţele sint nişte false drupe- galbulus- lung-peduncubte, asemănătoare unor prune elipsoidale de cea. 2,5 cm, verzi la inceput ~ galbene după coacere, avind un "Simbure tare acoperit de un tnveliş dirnos, provenit din modificarea stratelor exterioare ale tegumentului ovulului. Maturaţia anuală, prin octombrie, cînd învelişul c:ărnos are un miros neplăcut . Mi€Zul stmburelu i dacă este prăjit devine comestibil. Se seamănă de cu toamnă imediat după coacere. La ·noi tn ţară, fruclilică destul de abundent. Germinaţia bipogee, cu două cotiledoane. Se poate înmulţi şi vegetativ. prin butaşi, marcote sau altoire; exemplarele obţinute tnsă pe această cale nu formează tulpini prea drepte. · Creşterea tnceată in pr imii ani, apoi devine destul de viguroasă. Longer;i/atea -peste 1 000 ani. Lemnul prezintă calităţi tehnice superioare, fiind bun pentru timplărie . Arealul. Originar din China orientală, unde se cultivă obişnuit tmprejurul templelor; de multe secole, este folosit şi in Japonia. Fiind un arbore cu un port deosebit de ceilalţi şi foarte decorativ, a fost introdus in Europa încă din anul 1730, tn Olanda. La noi , tn ţară, este cultivat prin parcuri şi grădini. De remarcat că fiind un arbore dioic, exemplarele femeie crescute izolat rămîn sterile. Cerinţele tJCQiogice. Specie iubitoare de căldură, dar din cauza secetelor prelungite îşi pierde frunza vara. ~ezistă bine la geruri (-2s•q, plantulele fiind însă sensibile la temperaturi prea scăzute. Este puţin pretenţios faţă de sol, totuşi, pentru a creşte viguros şi a realiza forme frumoase. are nevoie de un sol aftnat, reavăn şi bogat. Poate suporta inundaţii pînă la 2 săptămini. Temperamentul de lumină; elagajul se produce tnsă. destul de greu. ImporlanJa. Este un frumos arbore decorativ şi totodată interesant din punct de vedere sistematic. La noi in ţară, poate fi cultivat cu bune rezultate tn regiunile de ctmpie şi dealuri, ferite de geruri prea mari şi cu preci pitaţii suficiente. In prima iarnă, puieţii trebuie ocrotiti de ger. Pe marginea aleilor, este recomandabil să nu se ptanteze decit exemplare p!8scule obţinute prin alloire, intrucit seminţele produse de exemplarele femeie, avind lnvelişul uleios, pot provoca alunecare pietonilor. care se

observă

şi scurţi

O r d. C O N 1 F E R A L E S -

C o n 1f e r e

Spre deosebire de celelalte două ordine - Cycadal~ şi Gink~les - , coniferele stnt un ordin mult mai vast, reprezentat pnntr-un numar foarte mare de specii, care iau parte tn compuner~ lloret lemnoase ~ctuale; Se cunosc cea. 50 de genuri, cu peste 500 de spec11, ceea ce tnseamna totuşt un număr destul de redus faţă de Angiosperme. . . Coniferele sint răspindite mai ales tn ţinuturile temperate ale em_1sfere1 nordiCe, precum şi In regiunile muntoase, und~ formea:ă aproap~ smgur~ masive tntinse. Multe din conifere stnt pretent•oase faţa de ferhhtatea. ŞI umidilatea solului. Unele specii de .Pin ~i cupresa~ee vegetea"Ză tnsă ŞI tn regiuni mai sudice-mediteraneene, chtar şt pe locurt arlde, st~ncoase. Unele suportă umbri rea (tisa, bradul); alt~e SI!It foarte .pretenl•o:ase faţă de lumină (laricele, pinul}: Cuprind arbon- ~· prea pulm arbuşh - .care pot atinge dimensiunile şi vîrstele cele mai man, ca de exemplu.: .Sequo!D• Taxodium etc.· majoritatea lor produc lemn cu foarte bune tnsuşm tehmce, capa. . . . . bile să rikpundă la cele mai variate intrebui~t.ări : . Au tulpini drepte, monopodiale, cu ramthcalte. ":erhctlată ŞI st~etrta radiară . Doar ciliva arbuşti prezintli mai multe tulptnt neregulat ramtftcate, formînd adevărate tufe: J uniperus communis, ~inus mo~/ana etc. Coroana conică; numai unele specii iau o ~orma tabulara (de umbrelă} neregulată, ca de pildă Pinus pinea şi P. sglvestns. . . . _ Spre deosebire de tulpină, ramurile au o snne.tne dorsl'-:entra!a tnt~-un singur plan orizontal. Dacă o ramUYă plagi~tro~ă !a locu~ lujerulut ter~mal şi devine ortotropă, obişnui t , simetria se schtmba dtn dorstven!cală in radtar~. Frunzele sint aciculare sau solzoase, uninerve. şi cu linii ~e stomate; _conl•'! canale rezinifere sau pungi de răşină. Acele perstste!lte se pastrează .ma• mulţ1 ani pe arbore; numai la ctteva genuri stnt .caduce-Lar:t~, Taxodwm. Frunzele stau aşezate pe lujer tn spirală şi mat rn ~n verhctl sau op.use ca la fam. Cupressaceae, ori tn fasci_cule ca la genul La~'x. La ~nele spec11, frunzele spiralate se pot dispune pectinat, cum ar fi la ltsa, brad ŞI Torreya. Florile sînt unisexuat-monoice şi numai rareori dioice ~Junlperus, Tax~ etc.). Cele mascule stau izolate sau grupate in formă deamen~•; celefentele. dupa fecundare, se transformă tntr-un organ lru~tiform den~m•t con ~au strob•!: alcătuit din mai mulţi solzi pieloşi, lemnoşt sau cămoşt. Excepţte fac specu din Fam. Taxact'« ş.a., la care seminţele sînt izolate. · Dintre conifere, numai citeva specii au faculta~ea de a .!~stări (tisa, PiriU$ rigida etc.), Intrucit attt mugur ii adventivi ctt şi cet prove~tty• se formează foarte rar şi durează scurt timp . .Multe din specii .se ~t tnm~ll• ŞI pe cale vegetatlvi din butaşi de vară, tnsă tnmulţl rea obişnuttli ş• sigura este cea prin sămtnţi. Pe lîngă produsul principal, lemnul, unele conifer.e mai pot p~d~ce şi seminte comestibile (PitwScembraetc.}, răşină,scoarţă şi chtar frunze, uhl!z~te la extra' gerea substanţelor tanante, farmaceutice, sau alte preparate churuce. Au un frumos aspect decorativ, datoriti( portului zve!t, mereu ~erde şi col~ ritului variat, ce produce efecte şi contraste mult ~prectate tn arbttectura ~ sagistică a parcurilor şi regiunilor de interes turtstic. .. ,' · ·:j

•

...

Caradenle lfenerale de deosebire pentru ~ele trcl familii din ordinul Conlferales, spontane la nof· In ·tarl

•

J. Fam. TG«Cll"H Llndl.

. 11. Fam: Plnouu Llndl.

1. .Frunte alterne.' actcu·

1. Frunze altcrne, ;ckulare.

turlite: semiciJindriee sau prisma tie<

Iare, turtite

2. Arbori dioid, excepjio· 2. Arbori monoici, cu na 1 monoici ; firl ră. .

r~şlnă

şinl

c:J'/ F: W. ct't't

1L f'am.

ft.SOCftle

1. Frurue opuse saU verticilate,

solz.lforme sau scurt aclculare

Ar~rl monold şi dioicl; contin multii rilşln~ .

ootlledoane

tiledoane

• Genul TAXUS L. Din acest gen, unii autori citează 12 ·specii: altii. consi~eră numai ~ singtiră speeie colectivă- Taxus baccata - cu 12 _subspecn. ~tnt arll<;~CI şi arbuşti răspîndiţi in regiunile tempe~ate ale emrsfere1 nord1ce. Flonle mascu le se dezvoltă in muguri n~;~meroş1 , format~ la su~suoara fr~~elor tncă din toamna anului precedent; au 6 - 14 stamme, cu f~lame~te ia\•te la virf. Florile femeie stnt sol itare, cu trei perechi _d~ S?~z1 ŞI un smgur ov~l. Sămînţa are un tegument lemnos şi este acopenta mcomplet de un ani TAXUS BACCATA L.- TisA

3. Nu lormeari conuri. 3. Formeată totdeauna 00• 3 . Formează totdt:auna conuri Seminte soli tare, aco· nuri, cu . .solzi imbricati. • (ade.eori mici), cu ·.solzi lm· bricajl sau ~alvajl; pi eloşl. perlte cu tnvellş căr ~oşi sau lemnoŞI, llborl. lemnoşi sau cărnoşi, liberi nos. Nu slnt aripate injele In general ari · paie sau oonerescutl. ·Semlntele blaripate sau nearipate 4. Embrionul cu douA co· 4. Embrionul cu 4-5 (12)

·.ta

TAXACEA"t··'

GY"'NOSPI!~~E

4. Embrionul cu 2-6 ~otiÎ~· doane ·

· Prin areatul t ntins, productivitatea ridicată, dimensiunile mari şi calităţile multiple şi preţioase ale lemnului, precum şi prin cultura uşoară, diversitatea cerinţelor ecologice, amplitudinea largă de adapt~ şi aspectul lor ornamental, coniferele prezintă o deosebită importanţă, atit din punct de vedere cultural, cit şi economic. · .. Din acest ordin, pot i!Jteresa cutura forestieră sau horticolă a ţării noastre, următoarele familii: Taxacee, Cephalotaxacee, Araucariacee, Pinacee, Taxodiacee şi Cupressacee.

Arbore indigef!. (fig. 16). • • . . . . Mărimea a III-a , putind ajunge insa tnal\1m1 ŞI peste~ m, cu d1am~t~e excepţ ionale de circa 3 m, realizate prin .concreşterea ma1 multor tulp1m ; uneori rămine ca arbust. 1nrădiicinarea pivotant-trasantă. · . . _ Tulpina numai la unii arbori creşte drept ŞI se _poate urmăr! pina la virf· ·exemplarele provenite din lăstari formează .ma• multe tulp1m, _ce se tnd~ ca o tufă sau devin chiar tlrttoare. Tulpinile bătrîne prezintă obişnuit caneluri. - f ă d t· ·· Scoarta tulpinilor tinere este brună·roşcata_; orm_eaz • ~ 1mpur1u un ritldom cenuşiu-roşcat , care se ~xfoliează in plAci alung1te, lasmd descoperită scoarta netedă , de culoare roş1e·v1olacee. Fig. 16 - .Ta.rus boccoiD L.:

·' d - Jujtt , .

flori mu.cule: b - lult:t CU flori ftm.t:le;' e - floar• r1C~ll ; d- flo.tt . femel• : f ~ aeet hane tn•ratbul : f .- se.mlnţe: C- .P'" u

Fam. TAXACEAE Lindl.

Această familie cuprinde arbori şi arbuşti apar\intnd la 12 genuri, ce stnt răspindite in ambele emisfere, din regiunile temperate pină tn ţinuturile tropicale. Prezintă frunze liniare sau liniar-lanceolate, decurente, persistente, inserate tn spirală, dar dispuse adeseori pectinat. Au flori dioice şi e)lcep· \ional monoice. Florile mascule stau izolate la subsuoara frunzelor şi mai rar tn spice cu şase sau mai multe st4.mine; cele femeie, solitare, cu c.lte un singur ovul, fiecare floare avtnd la bază ci\iva solzi. imbrica\i. După fecundare, baza ovulului dă naştere um!i formatiuni cărnoase numită arii , care acoperă par\iai sau total sămtnta: prevăzută cu un tegument· tare. Plan· tula dezvoltă obişnuit două cotfledoane. Lemnul nu contine canale · rezi·

nifeie.

. ~in această familie; la noi în ţară cresc spontan arbori din genul Tax!fS.: pnn parcuri , se tnttlnesc şi exemplare cultivate aparţi ntnd genul ui T orreya.

o () .. f

' ..

.. '

•• •)

TAXACEAE

Coroana arborilor izolaţi este larg·pirami dală, cu crăci numeroase dispuse

ner~ lat ptnă

aproape de supra fala solului şi cu frunziş foarte des; ramurile de)~ cresc paralele cu tulpina, iar cele dinspre ·virf Tntinse tn lături. Caracterls!tc este faptul că pe tulpină adeseori apar şi crlici lacome. La bătrtriete multe ramuri se usucă şi coroana devine !ntreruptă. ' Lujerii verzi·gălbul cresc zvelt şi sînt dispuşi distic. Mu!lurii tngrămădi\i la virful lujerilo~. sint ovoizi şi prevăzuli cu solzi

•

• •' '

•

VetZUI . . F~unzele pe.r~islente, acicular·lălite, ptnă la 3 cm lungime, scurt-acuminate la v1r~. 1~ ba.za !ngustate tn.tr-un peliol ~urt decurent pe Jujer, stau inserate In sp1rala ŞI dtspuse pec!tnat; sint pteloase, slab xeromorfe fără canale

rezin!fere. In loc de răşină,. conţin un alcaloid otrăvitor (taxi~a), din care cauza nu sint mtncate de ammale. Se deosebesc de cele de brad prjn aceea că sint mai n'ioi, cu virful ascuţit, nervura proeminentă pe ambele fete de un verde·tnchis·lucitor pe fală şi verde-gălbui pe dcis. ' Florile unisexuat-dioice şi numai rar€ori unisexuat·monoice apar devreme primă~ara, .Pe luj.uii anului prtcedcnt. Cele mascule sînt globulare, galbene, cu sac~ polrmct, 1ar cele femel~ stau invelite In mugure. SemU!ftk,- ţa!bulus-;- lung1 de aproap~ 1 c~, ov~ide; tegumentullemnos este acoptnt ptna aproape de virf cu un m:vel1ş carnos (arilul) ce are o culoare roşie·brumată şi este comestibil. · ' ~a_turatia a!"ual~. prin septembrie-octombrie. Diseminalia se face prin pisan-·stu.m, mterle etc.- care, neputtnd digera tegumentul tare,. le elimină tn locuri indepărtate. .· · Maturitatea arborilor începe de pe la 20 de ·a ni. Periodicitatea aproape anuală; fructificaţia destul de abundentă . Pu~erea germinat~vif cea: 80% , se păstrează pînă la 4 ani. Seminl.ele se seamană toamna ŞI germ111eazi foarte greu, a bia In primăvara anului al treilea. Germinafia epigee; plantula prezintă deasupra solului numai 2 cotiledoane. · _TnmuiJirea vti]elati~:d. Tisa are facultatea de a se Inmulti şi prin lăstari, fară Insa a draJona. De asemenea, se butăşeşte uşor, iar ramurile acoperite de pămint marcotează. · Creşterea. Dintre conifere, tisa are creşterea cea mai tnceată formind inele anuale extr<m de inguste. ' Lcnge~:ilafla foarte mare, ajungînd pînă la 2 ()()()- 3 ()()() de ani. Lemnul cu textură fină prez!nţ~ al~um Ingust şi duramen roşu-brun, este. dens, greu! tare, foarte ~~~site şr tratnic. Intocmai ca şi frunzele, lemnul de hsă nu conţ1ne canale rez1mfere, ci nmnai alcaloidul taxină. Arealul. Arbore originar din Europa, llltinztndu·se de la Oceanul Atlantic ptnă tn sudul Mării Caspice; ajunge şi 1n regiunile nordice ale Africii. De asemenea, creşte spontan tn Caocaz, O imeea şi chiar tn zona forestieră a Ucrainei, unde rămîne sub formă de tufă. La n.oi in ţară, se tnttlne~te în regiunile m~ntoase ·~in Carpaţi şi Apuseni, sporadic sau in buchete mar numeroase, local1zate pnn arbci'retele de fag cu răşinoase. Rar coboară şi in regiuni joase, cum ar fi pe malurile Dunării • (Cazane) la 90 m altitudine, sau pe dealurile HirUului. .

In trecut, tisa era mult mai răsptndită In ţara noastră, aşa cum arati şi toponim ia (Tisău, Tisăuji, Valea Tisei etc.); fiind tnsă căutată ~tru lemnul său pretios, a fost In multe părj i exterminată, rămînlnd astăzi cantonată numa i în locurile stincoase, greu accesibile. Cerinţele ecologice. Vegetează foarte bine tn climatul montan oceanic, cu o ridicată umiditate atmosferică. Suferă citeodată de gerurile de iarnă, iar vintul rece şi uscat din timpul iernii ti provoacă brunifkarea frunzelor. Tisa preferă formatiunile calcaroase, fiind pretenlioasă fala de umiditatea şi fertilitatea solului. Creşte viguros in locurile umbrite, prin chei sau la adăpostul abruptelor, unde găseşte umiditatea atmosferică necesară. Temperamentul tipic de umbră; tisa este arborele cu temperamentul cel mai pronunţat de umbră dintre toate speciile forestiere de la noi. Se mul· !urneşte şi cu numai 1/100 parte din luminozitatea normală, suporttnd cu succes umbrirea deasă a pădurii, mai ales In prima parte a vielii. Vegetează însă destul de bine şi In plină lumină ca arbore izolat prin parcuri, fapt ce nu schimbă tnsă cu nimic temperamentul ei tipic de umbră. Vătdmdrile. Tisa este rezistentă la vătămări le ciupercilor şi animalelor, îşi reface uşor rănile. 1mportan(a. Lemnul de lisă este foarte val oros, fiind Intrebuintat la mobile fine şi piese mici decorative; din cauz.a rarităjil şi a dimensiunilor reduse, nu poate forma obiect de largă folosinjă. · . In schimb, tisa este lntllrtită foarte des prin parcuri, fiind unul din. arborii preţuiţi din punct de vedere ornamental. . Datorită facultăţii de a produce lujeri proventivi şi tnttmplători, se poate tunde şi modela foarte uşor, tntrebuinţtndu·se pentru garduri v'ii Şi -ca exemplare izolate. Coroana se tndeseşte şi formează un frunziş bogat şi neintrerupt. Se poate transplanta uşor chiar şi la virste lnaintate. Tisa fiind ocrotită de lege ~ monument al naturii, in viitor se recomandă impiedicarea distrugerii ultimelor exemplare ce se găsesc spontane prin păduri; în acelaşi timp, se va intensifica răspîndirea ei pe cale artificială. Creşterea extrem de tnoeată a tisei este compensată cu prisosinlă de calităţile excepţionale ale lemnului, pr.ecum şi de u~urinla culturii. Prin parcuri şi grădini botanice, se mai Intilnesc următoarele varietăţi : var. fastigla/a Loud. (Tisa de Irlanda), care oe caracterlzeazl pria coroana colwnnarl a« le curba le; var. adpressa Carr., ou e«oana lllil·n<regulatl. a~le mld de 6-10 mm fi cu virful obtuz. şi

Genul TOR.REYA Arn. Este răsptndit tn Extremul Orient şi in regiunile subtropicale ale Americii de Nord. • Acest gen tntruneşte arbori de mărime mijlocie, cu frunzele tot pectinate ca la ti să, dar mai lungi, rigide, puternic înjepătoare şi pe dos cu două dungi albăslrui·lnguste. Flori unisexuat dioice; din cele două flori femeie ax ilare, la maturitate rămine numai o singură sămînţă, fnvelită complet intr-o manta cărnoasă .

••

\ \

CePJiALOTAXACEAE OYMNOSPEI\MAE

. Maturaţia bienală, germina\ia hipogee cu două cotiledoane .. Creşterea destul de rapidă; lemnul dens, asemănător celui de Buxus. Se pot inmulti prin butaşi şi prin altoire pe Taxus baccala. Prin parcuri , se inltlnesc rar T . nuci/era, T. californica. ·

exolică (fig. 17). Mărimea pînă Ia 10 m; Scoarţa brună, cu solzi

Specie

l 1

1 •

adeseori rămîne arbust. par\ial dezlipiji de tulpină. Ramurile în verticil sau alterne. Lujerii dispuşi .aproape distic, la inceput verzi, apoi bruni-lucitori. Frunzele <ll:ÎCulare, de 2-4 cm lungime şi 3-4 mm lăţime (mai mari pe exemplarele tinere), aşezate distic, liniar-lanceolate, drepte sau foarţe puţin curbate ; vîrjul ascuţit, puternic tnjepător, peţiolul foarte scurt şi răsucit; frunzele pe faţă convexe şi evident lucitoare, pe dos plane, cu nervura mediană slab proeminentă şi avind două dungi de stomate înguste, albăstrui. Florile dioice; cele mascule alungit·elipsoidale, pînă la 13 mm lungime. Seminţele- galbulus- ovoide, de 20-35 mm lungime, cu un tnveliş cărnos brun-deschis, neplăcut mirositor; conţine ulei comestibil. Maturaţia. bienală ; se mai poate înmulţi prin lăstari şi butaşi. Creşterea înceată . Arealul. I nsulei~;\ japoneze. La noi, este rar cultivat prin grădini botanice. Interesează numai ca arJ>ore ornamental.

Fig. 17 - Torrt!f(J nut:lfua (L.) S . el Z. : a - luJer cu act; b - de taliu de

Exemplarele provenite din dispusă aproape in veri icil.

ac : ~ -

rtoue femeii: d -1ujtr

t •lbul

sămînţă

•

exotică.

Mărimea de 10-15 ·rii, ajungînd uneori în patria de origine chiar la 30 m !nălţime. · · Scoarţa brună-cenuşie.

Coroana piramidală, devine rotunjită la bătrine\e ; ran:mrile în verticil. Lujerii dispuşi aproape dist ic. . Frunzele aciculare, mai lungi , pe exemplarele tinere de 5-6 cm lungime, faţă convexe şi de un verde-mat-intunecat. Seminţele- galbulus-ovoide, mari de 3--5

un ghimpe.

Ma/uraţia are loc in toamna anului următor. Germinaţia după

un an de la semănare. Se înmulţeşte şi prin bulaşi de primăvară şi de vară, cultivaţi în seră sau in pepinierc adăposti te. Se mai poate altoi pe lisă. Nu este atacat de insecte, datorită mirosului neplăcut degaja! de lemn, frunze şi seminJe. Arealul. Munţii Sierra Nevada şi California,, unde urcă pînă la 1 500 m, in statiunile umede din apropierea apelor. La noi, se culti vă uneori ca plantă ,de seră. Ar _putea .fi introdusă în unele regiuni mai calde, In şta\iu'ni adăpostite, cu sol umed. In parcul dţndrologic Simeria, există un exemplar femel de 80 de ani, cu diametru! de peste 30 cm şi inalt de circa 6 m.

·'

. . ....

...

Ne~r

Genul CEPHALOTAXUS S. et Z.

iar pe dos verzi-brumăriu. · cm, verde-brumat; la virf cu .

Fam. CEPHALOTAXACEA E F. W.

forme neregulate. sînt mai decorative 'prin ramificajia

TORREYA CALIFORNICA Torr.

Specie

TORR E YA NUCIFERA (L.) S. el Z.

Sutaşii ob\inu\i din ramuri laterale dau naştere la

. •. ..

Cuprinde cinci specii de arbori de mărimea a III-a şLa Il -a din Extremul Orient (China, Japonia), cu frunze acicular-lăjite, curba te, mai lungi decit cele de tisă (20-80 mm) şi ceva mai înţepătoare, pe dos' cu două dungi stomatifere late. Pcţiolul decurent. Floril e dioice, rareori monoice, terminale; cele mascule numeroase (&-9). în capitule globuloase; cele lemele cttre trei, peounculate, fiecare cu două carpete şi ctte două ovule, din care unul se dezvoltă intr-o·săm!nlă mare, cu un înveliş cărnos bogat în ulei. Mal uratia obişnuit bienală; embrionul cu două cotiledoane.

i 1 1 i

... PIIU CEAE

CEiti4LoTAXUS DRUPACEA S. et 2.

Fam. ARAUCAR.IACEA)! P. W.

Specie exoticd (fig. 18). Milrimm

~-10 ~· s_a~ numai arbust cu mai multe tulpini.

Scoarţa bruna:r~lahca, cu solzi desfăcufi de trundri.

Ramunk verhc1late, mult tnlin.se in lături. Lujerii dis~uşi aproape dis tic, adesea . opus, cu scoarta verde-tnch. Frunuk ac1culare, de 2--4 cm lun · d 11 . . · IS. distic, alterne, curbale, slab tnjepăloa~eml~ v~ ·u d~ taf_ra, pl~loase: di~use cu nervura mediană evidentă · •. J'e a~ verzHnchls·IUCJ tor stomate albicioase. ŞI pe dos cu doua dung~ late, formate din

de~~n!: ~g~lbuJ~s =adesea_ ~litare, pendente, o~oide, Orune-roşcate, de semănare. gune ŞI 1 2 cm laflme. Semmtele trebu1e slralificate inainte

~%fe6rfi::i fh:~e fnm.;llli. pri~ butaşi şi altoire pe lisă.

1 .

Exi"'ft'~le .!.~.u:e. nCeraponoa ŞI. Ouna, ~ode creşte ca ·specie· de amestec. ..,.•. .,.. ~ e un climat m permeabile, cu su icienlă umiditate. al bltnd, solura ferhle, afinate, Tempe~amentul ~e sem_lumbră; este sensibil la arşi la soarelui La

001 • poate fo cul11vat numai in regi ' 1 · 1· ~1d~, cu. suficiente, in locuri adăpostite, asigurt dun! e precipitatii tmpotri.va ~~~lui, ~ar tn restul vielii cont~a u~~;Tiei.n pnmu ano protectie La S1meroa, se gasesc numeroase exern • f • • tnăllime şi cu diametru! de ~ cm 1 P1ll!e t'!' dorma de tufa, de 4--5 m in1ere:5ant arbust ornamental. • n Vlrs a e cea. 80 de ani. Este un

Flg 18- CqifiiWhuus d r - S et

• - laju cu flori rnat~ule; b -

Jujtr ce flor1 te~t.e; c _. ctdaU; ·dt .-c· tn IPib• l •

...-.

.,...,., 1ODe

Ne~fer

Cr.rpri.olk specii din emisfera sudică- Noua Caledonie, Nooa Guinee. Australia ~ Alllerica de ~ud. Stnt arbori de talie tna.,tă, cu o tulpină foarte dreaptă şi cu ramifia(ie . tipic 1reeticilatl . Frunz..)e lăţite sau acicuJar-subulate, dispuse spirala! sau pectinat. Florile unisouat-ilioice, grupate in conuri; pe carpe.lă se găseşte un singur ovu.l previltrt cu UD solz. La noi, se intnMSC cultivate tn seră următoarele specii : AraucarUi exalsD R. Br., cu frunze dese acicuJare, scurte şi curbate. Arauauia brasiliana A. Rich., cu frunze lăţite la bază ~ prelung-ascuţite la vfrf, dispuse des tmprejurul ramurilor. Fam. PINACEAE Llndl. (Ahietineae, Abiefaaoe) A.:eastă mare

familie cuprinde numeroşi arbori şi ctţiva arbuşti răsptndili In tntreaga emisferă nordică, de la limita polară a vegetaliei forestiere ptnă in apropiere de ecuator; tn 11111nli, se ridică ptnă la limita altitudinală · a pădurilor.

Cele mai multe din specii se tnttlnesc tn regiunile temperate"numărul lor reductndo·se către limita pădurilor spre pol, ecuator sau in altitudine. Obişnuit, au tulpini monopodiale şi numai rar simpodiale, ca la unele specii din genul Pinus. Coroana regulat-conică'; rareori este neregulat-lăţită sau tabuJară, ca .la Pirw.s pinea ~ Pirw.s sglueslris. Une.le specii au formă de tufă, ca Pirws montana. Ramificafia obişnuit regulat·verticilată; prezintă uneori şi ramuri inler· mediare, care au luat naştere din muguri proventivi, ca. de pildă la molid. Lujerii şi mugurii au forme şi coloraţii caracteristice, puttnd servi la deosebirea speciilor. La unele genyri, se constată attt lujeri lungi, cit ~ lujeri scurti (Piruu, Larix, Cetlrra,) ; lujerii scur(i, dupăctfiva ani, cad sau Se transformă tn lujeri lungi. La alte gerwri, se dezvoltă numai lujeri lungi (Ables, PiatJ, Pseudtr lsu[.a etc.). Frunzele aciculare, uninerve, au canale rez.inifere, stnt persistente şi mai . rar caduce, ca la I..arix şi Pseudolari:c. Au o structură xeromorfă; sînt Inserate spiralat pe intreaga lungime a lujerilor, crte una sau cite 2-5 tntr·o teacă, ori stau grupate tn buchete (smocuri) şi formează chiar rozete la virful lujerilor scurti ca la Larix şi Pseuddarix. Pe Jujerii ortotropi, acele stau imprejur, iar pe cei plagiotropi se aranjtază In funcţie de lumină; forma şi dispunerea frunzelor diferă după locul şi condiliile de creştere. Cicatricele rămase după căderea frunzelor servesc pentru deooebirea genurilor i ntre ele. Florile unisexuat-monoice. Cele 1118SC111e stnt in formă de amenţi gălbui,> terminati, sau la subsuoara frunzelor, fiind alcătuite din mai muJte stam~ cu ctte doi saci poli nici; cele femeie, de formă elipsoi~Jă, conică sau cili•1 dric:ă, de coloare verde. roşiatică sau purpurie, sint alcătuite din -

. PllfACEXE

GYMNOSPEOOE

carpete aşezate spirala! pe axul comun. Carpelele sint formate .dinlr·u.n solz interior fertil (solzul) şi unul exterior steril (brai::'teea). Bracteele sîrit mai înguste şi obişnuit mai scurte decit solzii şi apar concrescute· cu aceştia ·numai la bază. La subsuoara fiecărui solz, stati descoperite două ov.ule. Polenizarea .. : se face prin vînt. . După fecundare, din floarea femelă ia na_ştere un organ fructiform, ·»conul", alcătuit .din solzi şi bractee. Solzii pieloşi sau lemnoşi sînt aşezaţi imbricat. La unele genuri, bracteele rămîn rudimentare ( Picea) sau avortează ( Pinus) ·. Cele două ovule dau naştere la două seminţe simetrice, prinse de cîte o aripioară dezlipilă de _pe solz. La unele specii de pin (Pinus cembra) se găsesc şi seminţe nearipate. Seminţele.se coc în primul, al doilea sau chiar în al treilea an: După: maturaţie, solzii conurilor se depărtează între ei şi lasă să cadă s~.mînja, sau se despdnd de pe ax şi cad odată cu seminţele. Atît conurile, cît şi seminţele cu aripioare de forme diferite, servesc pentru determinarea speciilor. Germinaţia aproape numai epigee, iar plantulele .· , ·. au trei pînă la mai mult de zece.cotile40!lne, ca la pini. Lemnul prezintă obişnuit canale rezinifere, iar inelele anuale sînt distincte; duramenul poate fi intens colorat, ca la Larix şi Pinus, sau lemniJI.. rămîne integral de aceeaşi culoare, ca la Abies şi Picea. . Pinaceele prezintă o deosebit de 'mare importanţă forestieră. Ele întrunesc arbori de cele mai mari dimensiuni şi formea.ză păduri pure sau amestecate pe suprafeţe întinse. .La noi In ţară, ocupă circa 25% din suprafaţa împă· durită. Se pretează la o cultură uşoară şi sigură, realizînd o producţie ridicată cantitativ şi calitativ; furnizează .cea. 3/4 din lemnul de lucru întrebuinţat în lume. .. Pentru condiţiile · climatice-. ale ţării noastre, pol interesa următoarele genuri: Abies, Tsuga, Pseudotsuga; Picea, Larix, Pinus şi Cedrus. Genul ABIES Mill.

,. l 1 1

1 f

Cuprinde peste 40 de specii din regiunile reci şi temperate, mai ales mun· !oase, ale emisferei nordice, înlinzîndu-se In general mai puţin spre nord decît speciile genului Picea, iar altitudinal, rămînînd mai jos decît acestea. · Sînt arbori de talie mare, cu o tulpină cilindrică şi avind verticile regu· late. Formează arborele pure sau intră In amestec cu alte specii răşinoase sau foioase. Preferă. soiurile reavăne şi fertile, fiind .mai exigenţi în această privinţă decît molidul, laricele şi pinii. Majoritatea specii lor sînt rezistente la ger, dar nu pot suporta seceta. Inrădăcinarea profundă. Coroană pira· midală, deasă şi umbroasă. Scoarţa tulpinii rămîne mult timp netedă şi este prevăzută cu pungi de răşină. Lujerii obişnuit netezi, iar mugurii cu solzi numeroşi, uneori răşinoşi. Frunzele persistente, de la. 6- 15 !!Oi, acicularlăţite, pe dos cu două dungi albe· de-a lungul Jlniilor de stomate.; numai cîteva specii au dungi şi pe faţa superioară; prezintă două şi mai rar patru . canale rezinifere. Stau înserate spirala!, dar se dispun obişnuit pectinat. Peţiolul mai mult sau mai puţin răsucit şi · terminat· Intr-un t. disc. Acele uscate, la cele .mai ·multe specii, rămîn mult timp aderente pe lujer, iar după cădere; ···lasă o cicatrice netedă circulară (!ără .proeminente ca la ·molizi):

URILOR DIN FAM. PINACE.AI!. .~~~__:::::::.r-:..::..:.:.=---:j. 2 Nun:ai iujeri lungi; toate frunzele soli tare ............... . rli cu frunze In . . · · 5 Lujeri lungi, eu frunze sohl~re şo 1UJ"" seu •, ......... . . smocuri ette d®ă sau ma• multe. ..... . .... . .

CHE./1!. DE. DIFERENŢIERE A GEN

.. .. ;.· tb 2a 2b 3a

3b 4a

. lzi eaduci Ace turlite, la bază lăjile Intr-un • AbiţS Conunereetecuso. . ,··ce rotundă netedă ........... . disc, lasă pe 1u1er o c•ca n • · Conuii pendenle, după diseminare cad cu lotul ......... .

Conuri eu bractei trilidale, evidente. Acele se in':"ră pe per: ni le slab proeminente şi nedecurente .. . ............. . · lzi Pemile decurenle, Conuri cu bractei . ascunse 1n1re ~ · · .. ..... ..... . lujeri zgrăbunl'*' .......... · · · · · · .. " · · " · Ace turti te, pe dos eu două dungi albe .................. ..

. A~e tn 4 muchii; excepţional ace t~rtile şi dungi albe ..... . . .; i • .. · ,lor tngr~~li către virf Sa Ace cîte 2-5 î,!ltr·o teaca, so1zu conur . ~ .......... . tntr·o apofiza .. · · · · .. · · .. · · · " · · " · · · · In faseieule· solzii conurilor nelngroşa\i spre Sb Ace numeroase . · .......... . •. . . . . • . . . . . . . . . . .•... 4b

. Pseudo/suga 4

. . . d· 2 o .• 5-cm. maturaţia conura mJCt ~ • - . .'.. .. .'... .. .... . anuală .. · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · t 1' după Ace rigide .şi persistente, conur.' de 5-~~.~:. ~~ .~~~ .'~ ..... 2-3 ana ........ . ... . ... . .... . .

... .. - Â.ce mot

şi c.ă2ătoare.

Tsuga Picta Pinus

.. .

vtrf ... · · · · · · · · · · · · · · ·

·- ~

Larix

Cedrus

: ·• · i apar de cu toamnă Ia su~: Mugurii floriferi mascuh sm~ ~oa_rte ~um~~j:;i~r din ultimul an; mu~m suoara frunzelor, pe partea m enoar~ a mult mai· .mari şi se găsesc con· floriferi femeii, ctte unul sau doi, smt cu : ară a lujerilor din anul prececentra\i spre virjul coroanei, pe par~ea supe~;~ -în formă de amenti alungi ţi, dent. f lorile ums_exuat-monooce, ce el r::::e ovoide, izolate; dau natter: 1~ pendenţi, galbem-roşca\ 1 . lar/~e / bracteea poate fi vizibilă (rasfnnta 1 conuri .erecte, ovo1dale sau CI t:' ne • ă Solzul lat-rolunjit in partea ori îndr~ptată spre vîrful conu!uo) sau ;s~~n~ .solzii cad o dată cu seminţele superioară şi în~ustat spre b~za: ~a ma u co~urile speciilo( de brad trebui~ şi rămîne nu ma~ a,:ml_ pe dluJer • e a~\nţele mari, triunghiulare, cu pu~go recoltate cu putm mamte e c?acere: . · ă Embrionul are 4-8 colliede răşină pe tegument, sî~t ~trms ahpl~~t~:a;~lpm~i mult. de 1 an, iar pro: doane. Puterea germonahva ~u se P 1 . d'ţii speciale se pot tnmulţ1 , centul de germin~ţ~e este relahv · red~s .. n ~~~~~erete, au· 0' creşt~re înceată şi pe cale vegetahva, pro~ butaşo şb a. 01 rtemnul este albicios ŞI _prezon~· şi stnt foarte r~1~tenl 1 la u_m m~: tehnice inferioare lemnului specu: numai celule rezm1fere. Are msu~h1 r 1~·. deosebită importantă . culturala lor 'de molid. Intregul gen prezl 1 a o . . -- ... . - ·· ·· : şi --economică, . - - · ... .. - .. · · ·

-. Fig 19- Abia albcz MIII.: '

OYMNOSPERMAE

~----------------~~~~~---------------In mod spontan, la noi creşte o singură specie: Abies alba Miii. Dintre speciile exotice, -pot interesa ca arbori foreslieri sau ornamentall: A _ nord-

at •

. e - aC'· '4 - 5K1h1ne tn ae: • -1•}41" CII co flori' rrouc-ute: It- luJtr C'll llorl temele:

• lojer- eu miiiU't; b - la.Jtr C'O a('e p«tlj t; bt7- atelor; urmele acoe.Jot dupl c-ld~c: :-,. uJt:solzft seminte eder oar 1 · 1 1 11 (ameUort t 1 _ con •· J - tob t i brtdtt (~rtea de:urlptU; m - p an u

<rreu tnte:rloa.rl ):

€:V! d ••

mafllliana, A. concolor, A . pifiSilpo, A. balswnea şi A . cephalotlioa. ABIES ALBA MIII. (A. ptciiMia lam. ti OC.) - Brad, Brad alb

• (fig. 19). Mărimea 1 ajunge uneori tnăl ţimea de 65 m şi grosimi pină la 5 m. 1nrădăcinarea este puternic pivotantă, dar pierde cu timpul pivotul, formînd în schimb rădăcini laterale ce pătrund adinc in pămint; datorită inrădăcinării profunde, bradul este foarte rezistent la acţiunea vintului. Pe soiuri s uperficiale tnsă, pivotul neputîndu-se dezvolta, el este uneori mai uşor dobortt de vtnt dectt molidul, al cărui sistem radicelar se întinde mult tn lături. In primii ani, rădăcina se dezvoltă incet in adincime, aşa că puielii suferă de secetă pînă se formează pivotuL Tulpina creşte drl'aptă, cilindrică, cu ramuri regulat-verticilate, dispuse orizontaL In arboret strtns, se elaghează ptnă Ia mari tnălţimi, ceva mai bine dectt moliduL Specie

1 - da.J•tl

indigenă

CHE.fE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR GENULUI ABIES ~

) 1'

1' 1

infe.rioară.

Acele eu dou3 dungi albe numai pe lata Brac· telle ieşite In alar3 şi r3sfrlnle (exceptie A. balsamen) ..

Acele cu dungi albe pe ambele fete. Bradeile ascunse intre solti .............................. ... ....... .. ... .

Ace dispuse radiar In jurul lujerului, de S- 15 mrn lungime, rigide. la virf lntcplitoue ........... _............. _

.~ .

piJUtJpO

Ace mal lungi de 35 mm, /altate, moi. lurtite, la virf obişnuit rotunjite .. . . . . .. .. .. .. . .. . .. .. .. .. .. .. .. ..

lla

Ace la virf cu o ştlrblturli sau cu două virfuri evidente. Lujcrl piroşi .. u glabrl ... ... ................·.... ..

Ace la virf neştlrblte, obtuu. ascutlte. Lujeri glabri. Muguri ~Jşlt'IOfl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

A . cep/atJIDII.It:

Acele nelngr1m.idlte pe fata superioar.i fi dispuse pectlnat. Lujtrll llntrl cenuşii :1: pubescenll -.................

A . a/00

- 4b 5a

A. contOior

Ace lngrlm.idite pe lito superloorl Acele lui ~ fata superloari o tlrare evldenti In lormă

~.r~ ~u :i~r~a·~~-·~~~~·~: -~~~~-·!~~ ~~~ -~~ ~~-'~~

A""le numai rareori lui pe lata superioară a lujerului o cinre foarte Ingusti. lujtrll venl-eilbui . . . . . . • . • .

A. btJJ.mmm

tUN~

'. 11 '

•

• • QY>INOSPEI\MAE.

•

' S~(a este c~riuşil:·_yerz.uit; . şi se ~ăstrează _mult tiinp rietedă; prezintă tn lmţreţe_pung• de raşma, •ar la VIrste inamtate, deivoltă un rilidom cenq~l\1, nu prea gros, cu S<llzi poligonal i. Coroana regulat-conică, deasă; la arborii bătrîni, coroana devine oarecum cilindrică, vîrful tşi slăbeşte creşterea fiilă de ramurile laterale şi se lăţeşte formind aşa-numitu) cuib de barză. · ' Lujerii ..cen_u~ii, n~t':Zi, n~b_răz~ati ca' la ~olid, scurt păroşi. Muguru m•c•, ovo1z1, neraş1noş•, cu except•a celor termina li care uneori prezintă răşină la bază. ' Frunzele sînt aciculare, liniar- l ălite, de 2-3 cm lungime şi 2-3 mm lălime, la vîrf obtuze sau ştirbite, pe faţă verzi-inchis-lucitor, pe dos cu două dunj:i a!b~, cori! in. d<;mă canalerezinife~e; sint dispuse obişnuit pectinat pe d~uă Şlrun,;ar p~ luJeru ~rtotrop•.st~u sp1rala~. Au yetiolul scurt, răsucit, se pnnde de IUJer pnntr·un d1sc; dupa ţadere, lasa pe ramurele urme circulare ne_te~~· făr~ pr~minente. ca la molid. Pe ramurile arborilor băJrîni şi pe luJerll P!'~tato!• de .co~un , acele sl~t put.ernice, rigide şi tngrămădite spre fata supenoara a lu)enlor. Forma ŞI aranJarea frunzelor pe lujl!ti sint influ· entate de pozitia acestora şi de lumina primită; se deosebesc astfel ace de lumină cu secţiune lenticulară Şi ace de umbră, turtite. Acele sint persistente, durînd 6-15 ani; după uscare, se menţin tncă un timp pe lujeri, fapt pentru care bradul este mai bun ca pom de iarnă dectt molidul. Florile uni5exuat·monoice; cele mascule sint grupate in formă de amenţi groşi şi alungîti, gălbui; cele femeie, cilindrice, verzui , sint aşezate mai ales spre v!rful. <:or~Iiei; ~~r din ap_rilie pînă la jumătatea lunii iunie, in funcţie de alhtudme ŞI expoz1!1e. . · ' Conurile erecte, cilindrice, ~ungi de 1~20 cm, cu diametru! de 3-5 cm br!lne-roşiaţice;. prezintă . S<llzi !ălit·rotunjiti, cu pete de răşină, iar brac: te1le, ~lung• te ŞI cu virful ascut•!, stnt răsfrînte Inapoi peste solzi. _Semt'!(ele mari, de 7:;-9 _mm l~ngime, triunghiulare, gălbui-brune; aripa t~·u~gh•ulară, roşcat-galbu1e, ma• lungă decit lată, este concrescută cu sammta, nu se poate. desface de aceasta şi se rupe neregulat. Tegume~tul. este prevăzut c~ pungi de răşină, care cont ine terebentină aromat m1ros1toare. La 1 kg, smt cea. 23 000 de seminte dezaripate. Matura[ia are loc in loa'mna primului an, prin septembrie-octombrie ctnd ~lzil se imprăştie o ~ată cu seminţele, rămtntnd numai· axul mai depart~ pe luJer; de aceea, conunle de brad se recoltează puţin Inainte de coacere. Maturitatea arborilor izolati începe <;am de la 30 de ani, iar tn . masiv, ab•a la ~70 de ani. · Periodicilalea la.2-3 ani. · Puterea germinalivd ~50%; altera.rea in scurt timp a terebentinei , mai ales la _seminţele cu pungile de răşină sparte, micşOrează capacitatea de păs trare ş• puterea de tncolţ1re a semintelor; de aceea, semănăturile de brad se fac toamna, la scurt interval după .recoltare şi numai rareori primăvara . Germinaţia epigee, plantulele deZvoltind 5-6 cotil~ne. Seminţele semănate primăvara, tncoltesc tn 3-4 Săptămîni. • · Creştere~ plantulei tn pr_imul an ·ajunge abia la 5--6 cm şi prezintă numai un verllcil de ace; verllc•lul de muguri se formează in anu l al treilea iar cel de ramuri in anul al patrulea. '

.86

.PINACUE .

In li11ercte. creşterea in !năl\ime fiind foarte inceatăJ ~uieţii p<jt :lt?M' copleşi li _de ierburi. La 10. ani, rareori d~pă~. l.m tnaltu:ne. După.:l'5-20 de ani, creşterea devi ne dm ce In ce ma1 activa ŞI se ~entme ast~ pină la vîrste înaintate. Către 1~200 de ani, creşterea tn.i~~lt1me tncett;aza cu·totul, formind cuibu l de barză. In cele mai bune C<?nd1~11 de.· vegetaţ1e, la ~oi t~ ţară, productivitatea, la virsta de 12<? de !'~'· aJu.nge la 12!6 m~ pe,B!I ŞI

pe hectar,- realizînd astfel cea. 9% ma1 puţma masa lemnoasa dectt mohdul şi 18% mai mult decit fagul. Longevitatea pînă la 700 de ani. • .. . . Lemnul alpicios, fără duramen, mat , moale, cu t~xţura m•JIOCte, e!a~llc, se despică uşor, prezintă noduri aderente şi celule rez1~1~ere (canale rez1mf~e se găsesc o\>işnuil numai In scoartă, frunze, pe conun ~~ ~~ t«;~tumen~ul ~e~m~ ţelor) . Are multiple intrebuintări ca lef!ln de ~nsl!u~tae •. m m.dusţna mob1le1 ca lemn masiv, la fabricarea lăzilor, ştndnl~•· ch1bntur~lor ŞI ch!ar <:_a· lemn de rezonantă. Pentru . tlmplărie, este infer_1_or lemnului de mohd, mtructt prin. debitare . Şi rindeluire formează aşchu. . •. Are{llul. Bradul creşte obişnuit in regiun•l~ muntoa_se dm pa~ţ•le ce~trale şi sudice ale Europei (Aipj. Apenini·, Carpaţ1, Balcam!, ~reze!lhnd o raspindire neregulată, sub forma de areal contmuu, sau alcatumd. •nsu~e resţ_rt~ izolate, ca tn Pirinei (fig. 20). Optimul de dezyoltare il realizeaza In ·par\• le · Fig. 20 - Artal : - - A btu albo MIII.

- - - - Ablu nordnt~Jttniano (SJ:n.) Sp1ch - . - . - . Abln «ph41tw~lt:tl Loud. 1 1 1 1 1 Ablu pi""'po B<>iso. • • • • • • TtJXUJ bGuato 1..

•

. ..

•

r 1

wstice (Vosgi, Pădurea Neagră), unde constituie arborele pure. In nordul şi estul Europei, lipseşte aproape eu totul, iar tn Polonia ajunge arbore de ctmpie. Prin cultură, a fost extins~~ tn alte regiuni, in afara arealului său <k distributie naturală. La noi (fig. 21), este răspindit tn etajul montan al catenei carpatîce şi tn .MIDlţii Apuseni, ca specie de amestec cu fagul şi rnolidul şi mai puţin sub .formă de arborele pure. Limita superioară ajunge ptnă la altitudinea de 1 500 m In Carpaţii sudici, iar limita Inferioară tn nordul Moldovei coboară sub 400 m altitudine. Se găseşte Intr-o mai mare proporţie In pădurile de pe versantul răsăritean al Carpaţilor Orientali, mai ales tn nordul Moldovei, unde tntre 600 şi 1 200 m realizează creşteri din cele mai frumoase, cum este cazul tn pădurea Slătioara, Ocolul silvic Stulpicani. In Carpaţii sudici, la altitudini tntre 700 şi 1 500 m, se tnttlneşte sub formă de plicuri sau In amestec cu fagul şi molidul. Mai puţin răsptndit este tn Carpaţii ele la vest de Olt. In Banat lnsă, .este mult intilnit şi dispune de o remarcabilă capacitate de intindere. Apare frecvent tn munţii Bihorului şi Gilăului. Ca regulă generală, coboară la altitudini mai joase pe expoziţiile nordice, prin fundul văilor umede; urcă la allitudini mai Inalte, pe expoziţii vestice căi· duroase. Prin tăieri, afostexterminatdin multe părţi, mai ales In regiunile joase, datorită lemnului său căutat pentru şiţă. In anumite staţiuni prielni~e. răcoroase, umede şi cu soiuri fertile, in urma intervenţiei omului, bradul ajunge să se extindă pe cale naturală şi la aHitudini mai joase, invadind viguros chiar in gorunete (Cristian şi Noua din Ocolul silvic Braşov). CerinJele ecologice. Este specia cea mai pretenţioasă dintre răşinoasele noa· . stre faţă de condiţiile staţiona le. Se arată mai exigent decit molidul tn ce priveşte căldura, situtndu-se a ltitudinal tn partea inferioară a acestuia. Nu suportă tnsă nici prea multă uscăciune, de aceea nu se localizează pe expoziţiile insorite. dezvoltă bine in condiţii de temperatură medie anuală de 5-6"C. Extinderea bradului este limitată de cerinţele relativ ridicate faţă de umiditate şi de sensibilitatea deosebită la ingheturi şi arşiţă. Găseşte condiţii optime pe soiurile brune de pădure fertile şi profunde, lutoase sau luto-nisipoase, slab-schelete, cu compacitatea moderată, reavăne ptnă la jilave, formate pe coluviile de poală. de coastă bogate tn fragmente de marne şi gresii calcaroase, sau pe conglornerate poligene, calcare triasice şi flişuri marno-gresoase. Pe soiurile formate pe gneise sau pe calcare reali~ creşteri bune numai dacă acestea sint profunde. Soiurile cu textură fină care reţin apa tn orizontul B - pseudogleizat -satisfac bine exigenţele ridicate ale bl-adului faţă de u·miditate; tn schimb, i>e soiuri permeabile cu drenaj activformate pe gresii sau şisturi cristaline, factorul determinant in buna dezvoltare a bradului' este umiditatea atmosferică. Aceasta face ca, la altitudini joase, sărace în precipitaţii, bradul să se instaleze numai pe funduri de văi. Bradul, in amestec cu fagul sau molidul, apare attt pe soiuri brune de pădure c.ît şi pe podzoluri secundare, unde humificarea litierei alcătuită din ace de molid, brad şi frumiş de fag este foarte activă. Pe soiuri uscate, vegetează slab şi se usucă la virste reduse. Evită soiurile mlăştlnoase şi nu suportă inundaţiile. ·

•

...

-.,..

-<. ...

•

. .

.·!·.. ,. ~·

1 :1

F '

: Semiriţişul de brad este foarte sensibil, suferind mult de secetă, îngheţuri . tirzii, de vînturile reci şi uscate, precum şi de temperaturile prea scăzute din timpul iernii, care pot comrromite cu lotul regenerările naturale, dacă nu au fost protejate sub adăpostu pădurii bătrîne; de aceea, bradul pierde treptat teren In locurile deschise. De remarcat că, la brad, ingheturi le tirzii dăunează mai mult lujerilor laterali care pornesc mai devreme decît cel terminal. In general, tnghejurile tirzii, arşiţa şi uscăciunea din sol şi atmosferă condiţio nează regenerarea şi răspîndirea . brad\!}ui. _Pentru înlăturarea neajunsuri lor semnalate, se urmăreşte ca regenerarea brădului să se obţină numai sub masiv, fie pe cale naturală, fie pe cale artificială, prin semănăturile directe. Temperamentul e pronunţat de umbră, bradul fiind o specie foarte puţin pretenţioasă fală de lumină. Poate rezista şi la 1/45 din intensitatea luminoasă a zilei, situindu-se astfel, dintre răşinoasele de la noi, imediat după lisă. Seminţi şul instalat sub masivul puţin rări! poate suporta umbra arboretu lui matern chiar pînă la 40-50 de ani, rămtntnd însă de talie foarte redusă, de 1-2 m. Dacă Intre timp acoperişul matern este tnlăturat, tineretul poate să-şi activeze creşterea . In cazul însă cind arborelui este prea des şi lumina ajunsă la sol . este prea scăzută, seminjişul piere In masă In timp scurt. Vilti1mări/e. Bradul nu suferă de doborîturi de vint ca molidul şi este mai puţin atacat de insecte şi ciuperci. Pc arborii bătrîni, se constată adesea instalarea vtscului; din cauza ciupercii Aecidium elatinum; se formează mătura vrăjitoa.~ci/e crăcile latt;,rale. Ct!ld atacul se intensifică~ tutyi_na devine canceroasă , fun astfel expusa ruptunlor de vint. Poate să fie vatama! de putregaiul fibros al rădăcinilor, provocat de ciuperca Armilaria mellea. Suferă de pe urma incendiilor ; de asemenea, este ros de vînat şi de vite, mai ales tn prima tinerete. In ultimele decenii, se semnalează uscarea treptată a coroanei şi tulpinii, datorită insectei Dreyfusia piceae, care atacă mugurii, precum şi insectei Caccecia murrinana care atacă acele. Frunzişul este sensibil la fum şi prar. Imporlan(a. Deşi are un lemn relativ inferior niolidului lotuşi, producind o cantitate ma i mare de lemn apt pentru multe intrebuinjări, bradul este indicat la tnnobilarea şi ridicarea productivităţii arboretelor de fag tn staţiuni corespunzătoare cerinţelor sale ecologice. Datorită sistemului puternic radicelar, liind mai rezistent la vînt, poate să fie introdus ca specie de amestec, contribuind la consolidarea arboretelor de molid. Totodată, acele de brad putrezind mai uşor activează descompunerea litierei de molid, frtntnd _aslfel formarea humusu!ui brut şi indirect acidificarea solului. Scoarta tînără conţine substante tanante într-o proportie de 6-7 %, iar răşina serveşte la extragerea unei tercbentine de foarte bună calitate. In general, bradul prezintă o importanţă culturală şi economică deosebită; de aceea , in viitor trebuie folosit cit mai mult in staţiunile convenabile din făgete şi molidete. Bradul este o specie cu caractere destul de constante, prezentind o foarte slabă variabilitate. Ca varietăţi deosebite, se pot tnttlni : var. pertdula Aschers. el Oraebn., cu ramificaţie pendenlil.; var. pgramldalis Voss, cu ramifie<~ţll piramidale. Ambele varietăţi sint lnleresante din punct de vedere decorativ.

PINAC6AE ,

GYMNOSPERMAE

ABIES NORDMANNIANA\Siev.) Spach - Brad ~e Cau~n

Arbore eXIJiic (fig. 22). ~ . . · · . Md;lmea r;-puttnd atinge înăl\•m• de peste ŞO _m . ~ • • i Se deose~te de bradul nostru prin portul său frumos, avmd o coroana ma bogată, cu frunziş des şi mai tntunC?t. . · d 1 bri · uneori la

Lujerii bruni-cenu'şii lilc~t?ri, :mai_ v•guroş• , ld~vf" tepd_e ~~:tere' unui l~jer vîrf, au patru muguri neraşmoş• . dm care ce ·ID er or a indreptat în jos.

- Abies tiOidnt4nÎii4na (Stev.) Spach: Fig. "" "" ul d pr'lndtt'e al uelor: t suţlua.e· d - portiune de luJer tl mod e ., - IY)tr ~u an: b, e.--·~~: l - slnllntl ("U aripi: 1 - sold (lmtUont)

<C9. · 10

. d

-·

Flg~ -

Ablts ..,_.,. (Goni. el Glend.) Llndl.:

• - portiune d~ lujcr cu ue: b - v1tf ele 1c: c - Jeot1htoe ta ac: 4 - con: • - aol& t i bru t• ; 1- ue.lat l vl zultlalcral : 1 - slmtnll ca erlpl :

Actle mai mari, tot lălite, de o coloraţie mai tnchisă, lungi de 2--3 cm, ob· ture sau ştirbi te la vtrf, pe fală de un verde·tnchis·lucitor, iar pe dos cu două dungi albicioase. Acele inferioare se dispun pectinat, formînd un plan cu lujeru1, iar cele de deasupra, sint mai scurte, tngrămădite şi îndreptate tnainte, liră să lase o cărare atit de evidentă la mijloc, cum se observă la A . alba. Conurile mai mici dectt cele de brad, avind 12-15 cm lungime, tot cilln· lirice, cu bracteea răsfrtntă; săminla de d:a. 10 mm, cu aripioara pieloasă, brună-deschis, cam de aceeaşi lungime şi lăţime. Creşterea înceată tn tinerete. activă după 15 ani. Primăvara, porneşte tn vegetatie cu 2 săptămini mai tirziu decit A. alba, fiind astfel mai putin expus tngheturilor tirzii. Lemnul alb, uşor, moale, fi:tibil, elastic; după analizele făcute de cercetă· torii sovietici, este superior bradului şi chiar molidului european. Se foloseşte în ind\lsttla avioanelor şi ca lemn de celulqză şi constructi i. Arealul. Originar di n vestul muntilor Caucaz (vezi fig.20) unde formează păduri întinse, si ngur sau tn amestec cu Picea orientalis sau cu Fagus orlentalis, ocupînd regiuni tntre 900 şi 21 00 m altitudine; uneori, ajunge la limita supe· rioară a vegetaţiei lemnoase. . Cerinţele ecologict. Este o specie asemănătoare cu A . alba; prezintă o ampli· tudine ecologică ceva mai largă, putind creşte aUI intr-un climat montan aspru crt şi in regiuni mai joase. Are pretenţ ii mari pent.r u umiditatea atmosferică, fiind sensibil la vinturile reci de iarnă şi la secetă. Poate creşte şi pe soiuri mai drena te şi mai puţin fertile, resimţindu·se tnsă in cazul variaţiilor excesive de umiditate tn sol. Temperament tipic de umbră. Importanţa. La noi, este cultivat in părţile de dealuri şi ~:hiar la ctmple tn zona forestieră, ca arbore de ornament, prezenttnd o dezvoltare mai viguroasă dectt A . alba şi o rezistenlă net superioară faţă de climă. . Se poate recomanda pentru parcuri, chiar tn staţ iuni joase de cimpie, solitar sau tn grupe. Merită să fie experim~tat in culturi forestiere paralel cu bradul alb., tn zona de vegetatie a acestuia. ·

Ablts piMtlf'O Bol$$: ·k - lu)tt cv ace: l - aN: mlrlfo: 1 - t'OA \

. ~ ~\ ., ,

..~~

q xG

~o c

ABIES CONCOLOR (Gord. el Glend.) Lindl. - Brad arglnllu

Specie

exotică

(fig. 23). Mărimea 1, ajungind pină la 50 Il\ i n patria de origine. Coroana piramidală, formată din 1ramuri ~ertlcilate, bogate în frunziŞ argin· .

t IU.

..·

Scoarţa cenuşie-deschis,

cu pungi de răşină: aromati. Lujerii verzi-gălbui, cu muguri răşinoşi. . : .. Actle pectinate lleregulat, foarte lungi, de 4-6 crn, curba te tn sus, cu nume· roase dungi albicioase pe ambe.le feţe, ceea ce le dă o colora tfe-gţnerală verde· argintie mată. Prin strivire, lasă un miros aromatic foarte plăcut. Conurile cilindrice, lungi de numai 7-12 cm şi gt.pasei4e 3-5 cm, verzu i· roşcate, cu bracteile ascunse infre solzi. •. Maturaţia şi recoltarea prin septembrie.

x.J

•

.'....

62 .....

.()YMNOSPERMAI!

. .

PINAG,eAE

.. :

•.:

A realul.' Originar di~ p~rtile vestice aie Americii de' Nord, d in muntii Sierra

Nevada şi Stincoşi (vezi fig. 24), ocupind altitudini de la 1 000 la 2 700 m; la noi, se tn,t!lneşte culti val In parcuri. Cerinţele ecologice. Este mai putin pretenţios fată de sol, rezistă bine la secetă şi are o creştere viguroasă; in primii ani, trebuie apărat de ingheturi şi uscăciune. , . In condiţiile climato·edafice ale '·jării nqastre, creşterea slăbeşte in scurt timp, aşa că nu realizează decit tnăltimi're~use, de cel mult 15 m la 50 ani. lmportanţfJ. Datorită portului şi ma·i ales m~rimii şi coloritului frunzelor, bradul argintiu este apreciat ca ~n foarte. frumos arbore, ce ar putea fi folosit In regiuni le de dealuri şi ch.iar la ci{llpie in zona forestieră; suportă bine fqmul, funinginea şi praful din oraşe. , · '\

A'BIES P!Ns.APO Boiss . - Brad d.. S),'!!ia·

Specie exotică. Mărimea plnă la 25 Lujerii bruni -roşcaji,

m tnăljime. glabri.

Mugurii foarte răşinoşi. Acele lungi de 8-15 mm şi late de 2~;5 mm , rigide, obtuze sau tnjepătoare, cu dungi de stomate pujin vizibi le; stau dispuse perpendicular !mprejurul lujerului şi din ce in ce sint mai scurte inspre vtrfulllcestuia; la bază, sint neră sucitc. Conurile lli{lgi de 10-15 cm şi late de 4--5 c.m. de culoare brună; bracteea ascunsă. · · ·" A realul. Originar din sudul Span iei (vezi fig. 20); preferă clima te mai calde şi soiuri formate pc calcare. . Importanţa. La noi în \ară, poate să fie introdus ca arbore·ornamental la altitudini mai joase decit cele ocupate de bradul alb, în staţiuni mai călduroase, ferite de vinturi reci, pe soiuri reavăne. Tn general, dă rezultate slabe, temperat urile ·prea coboritc fiind factorul limitativ tn extinderea prin cultură a acestei sp.eci i.

.. 130

120 •

Fig. 24- Areal : COIICJOif' (Oord. et Oltnd .) Lindl . . - - - - Abln bolsoN• CL.) M III.

A realul cuprinde

•

ABI ES BALSAM EA (L,)

Specie

exolică

~1111 .

(/ig. 25) .

-Brad de Canada

Mărimea a 11-a, ajungind in patria de origine pină la 25 m inătjime~

Coroana verde-deschis. albăstruie. Scoarta netedă', negricioasă, cu numeroase pungi de răşină. • Lujerii galbeni-bruni , păroşi . Mugurii răşinoşi şi lucitori. . Acele dese, curba te, lungi de 1,5-2,5 cm şi late de 1- 1,5 mm, de cuJoare •

verde-Inchis, lucitoare pe faţă, cu două dungi albicioase pe dos, se rup uşor şi emană un miros aroma! puternic. Stau pe mai multe rinduri ; ·Jăslnd o cărare . Con urile .fnai scurte, de 6-10 cm şi late de 2-2,5 cm, cu b racteele ascunse sau puţin vizibile. Caracteristic este faptul că pînă. la coacere, au colorajie evident violacee. Sămînţa mică de 4--5 mm, triunghiulară, brună, cu aripioară lăţită de 1 cm.

40 .

IlO -

Abln

părţile

septentrionale ale Americii de Nord, de la Atlantic ptnă aproape de coasta Oceanului Pacific (vezi fig. 24). Cerinte ecologice. Fiind o specie montană şi din regiuni nordice, creşte bine Intr-un cl imat rece, cu sezon scurt de vegetaţie; este puţin pretenţios fală de condiţiile edafice, dar pe soiurile ca lcaroase rămtne de dimensiuni arbustive. JmporlallţfJ. Din răşina acestui brad, se extrage balsamul de Canada, folosit la preparatele microscopice şi in industria optică . La noi tn jară, cultivat tn unele parcuri din Transilvania, a rămas. de dimensiuni reduse sau a pierit. Experimental, ar putea să fie Incercat tn regiuni le mai Inalte, reci, cu umidi tate atmosferică suficientă. AB IES CEPHALONICA loud . - Brad de Grecia

•

Specie exolicd (fig. 25). Mărimea 1, licaj ie deasă.

atinge pînă la 30 m inăljime, cu port frumos piramidal şi ram'-

•

Fig. 25- Abia 6diu!lta (L.} MIII.: • -

. ' .1•

Abitt «p/IIIIOtlica Loud.: 1. -

l. •

vfrharl do ace: t - MC\htne 1n ac: d - con; ~ - tolz •• bradee; 1- dimtntl (U aripi:

lujer

(11

L'fferii

ace: h- ace (mlrlte): l - COft

bruni-roşcali-lucitori,

glabri.

cu răşină. Acele de 1,&-3 cm lungime şi 2 mm lăţime, rigide, prelung-ascuţite şi tnţe p~toare, pe faţă de un verde-inchis-lucitor, iar pe dos cu două dungi albe de stomate. Conurile au lungimea de 12-16 cm şi diametrur de 4-5 cm, cu bracteele răsfrinte inapoi. Sămtnta ovoid-triunghiulară, de 7 mm, brună-deschis, cu aripioara lungă de cea. 16 mm, lăţită la virf. Arealul. Originar din munţii Greciei (vezi fig. 20). La noi în ţară, ar putea să fie cultivat în regiunea dealurilor, pe, versan(i i tnsorili, cu precipitaţii putine în timpul verii, însă cu suficientă umiditate atmosferică. Se vor evita locurile bintuite de ingheturi tirzii sau de vtnturi aspre. /mportan(a. ln prezent, nu are decit o importantă decorativă, ca arbore solitar, datorita coroanei sale bogate, ce se dezvoltă ptnă ta bază. . Muguri conici,

acoperiţi

Genul . TSUGA Carr.

Din acest gen, s-au identificat peste 10 specii, originare din regiunile temperate şi reci ale ţinuturilor muntoase din Himalaia, China orientală şi Japonia precum şi din părţile estice şi vestice ale Americii de Nord . La cele mai multe exemplare, lujerul terminal este curbat. Dintre Pinacee, speciile de Tsuga, au conurile cele mai mici.

TSUGA CANADENSIS (L.) Carr. - Tsuga

Specia

(fig. 26). Mărimea . Atinge înălţimi pînă la 30 m. .. Tulpina dreaptă, uneori tnfurcită, cu vîrful curbat şi cu ramuri lungi şi ; subtiri aşezate neregulat. Scoorţa cenuşie-negricioasă, cu crăpături tn~ste, formează un' ritidom

1 1

subţire.

Coroana deasă, conică, de obicei lăţită. Lujerii subţiri, flexibili, bruni-cenuşii, cu peri

1 g

exotică

scurţi.

Acele turtite, scurte de 10-15 mm, mai lălite spre bază, pe margini foarte mărunt dintat-ciliate, verzi -inchis-lucitor pe fală şi cu două dungi albe pe dos, sînt dispuse oarecum pectinat; un şir de ace stau a lipite de partea superioară a lujerului,cu dungile albe deasupra. Pe(iolul scurt, alipit de lujer, se prinde intr-un umeraş proeminent şi decurenl. Florile unisexuat-monoice; cele mascute galbene, cele femeie, verzui. Conurile foarte mici, de cea. 2 cm, ovoide, cu peduncul scurt, erecte la început, iar după coacere devin pendente şi se desfac lăstnd să cadă sămtnta~ conurile rămln apoi mult timp pe arbore.

PINACL\E

OYMNOSPERMAE

Seminţele,

aripă.

Maluraţia

mici de 2-4 mm, au pe tegument pungi de răşină; nu se desprind tn toamna primului an, prin· septembrie.

Periodlcilatoo

anuală.

Creşterea

destul de inceată . · Lemnul nu are canale rezinifere şi pretintă fibre grosolane, iar scoarţa este bogată tn substante tanante. A realul. Originar din estul Americii de Nord. Cerinţele ecologice. Preferă staţiuni aerisite, cu destulă umiditate atmosferică; nu suferă de geruri. Pretinde soiuri fertile nisipo-lutoase, permeabile, pro· !unde şi reavăne. Temperamentul pronunţat de umbră; are nevoie in primii ani de adăpost. Importanţa. Cu toată rusticitatea sa, ·Tsuga canadensis nu prezintă tnsuşiri deosebite culturale şi tehnologice, aşa că la noi in ţară este cultivat extrem de rar, numai ca arbore ornamental. Se pretează la tundere, formindu·se garduri vii foarte dese şi regulate. In crearea spaţiilor verzi, poate fi introdus din 'zona forestieră, de la cimpie pină la munte.

Genul PSEUDOTSUGA Carr.

Se cunosc cinci specii cu dteva subspecii. Sint arbori originari din sud-estul Asiei şi din vestul Americii de Nord. · • · Au o ramificaţie regulat-verticilată, cu o coroană lar'g·conică. Scoarţa ră· mfne mult timp netedă şi prezintă pungi de răşină. Lujerii stnt subţiri şi flexibili, purtind muguri mari roşiatic!, ovoid-conici, caracteristici, cu vtrful ascuţit. Acele sint li ni are şi turti te, ascuţite la virf, aşezate pe un umeraş niai mic şi nedecurent ca la molid. Conurile apar din muguri subterminali, devin pendente, bracleile stnt lungi şi vizibile prevă.zute cu trei vîrfuri; solzii sînt ne· căzători, subţiri şi rotunjiji in evantai, purtind cite două seminţe aripate. triunghiulare, fără pungi de răşină. Lemnul prezintă tn general foarte bune însuşiri tehnice. La noi tn ţară, interesează mai ales Pseudotsuga menziesii şi P. menziesii var, glauca. PSEUDOTSUQA MENZIESII (Jolirbel) l'ranco (P. lazl{ol/4 (Polr:) Brltl.; P. DougiD.ssl (Lindl.) Carr.)- Duglas verde

Specie

Fig. 26- Tsuga canadtJ!$1$ (L.) Carr. : o - lujer (U ace: b-ac:; c - aectlune 1n • c:; d - 1uJer du.,- dderea lt"e.lor; 1. con; f - con dt~~llc-ut: t - solz U•ll InterioarA cu seminte): h - solz (fali exterl· oarl) : 1 - slmlntl

~•

ulpl

exolică (fig. 27). Mărimea. At inge dimensiuni din şi diametre pină la 5 m, rivalizind

cele mai mari, cu tnălţimi pină la 115 m astfel cu Sequoia gigantea. . lnrădiicinarea pivotant-trasantă, puternică, rămtnînd in anumite condiţii de sol chiar superficială . Tulpina dreaptă, cu verticile regulate. Ramurile sint mai lungi decît cele de molid şi stau aproape perpendicular pe trunchi; se elaghează destul de anevoios. Scoarţa, cenuşie-inchis, se păstrează mult timp netedă, cu pungi de răşină plăcut mirositoare. Spre bătrîneţe, (ormează ritidom gros in partea bazată, cu crăpături largi, longitudinale, spongioase. Coroana In tinerete piramidală, mai tirziu se lăţeşte. Caracteristic este fap· lui că ramurile de ordinul Il nu sint repartizate uniform ca la molid, ci sint aglomerate către virful ramurilor principale. Lujerii subţiri, scurt pubescenji sau gţabri, de culoare galbenă-verzuie; apoi, devin roşii-bruni-cenuşii. Mugurii ovo-conici, evident ascuţiti. vişinii·roşietici, lucitori. Acele liniar·lurlile, de 2-3 cm lungime, 1-1,5 mm lăţime, moi, pe faţă verzi-lucitor, pe dos verzi-deschis, cu două dungi de stomate albicioase, virful ascutit dar neinjepălor, la bază Ingusta te intr-un peţiol scurt, stnt prinse pe un umeraş puţin proeminent şi dispuse oarecum pectinat. Strivite, lasă un puternic miros aromatic, foarte caracteristic, asemănător cu cel de lămiie şi de Thuja plicala. Florile unisexuat-morioice; cele mascule, în formă de amenji galbeni de 1-2 cm lungime; cele femeie, verzui. Conurile pendente, ovoid·cilindrice, de 6-12 cm lungime; cu un _pt!duncu1 scurt, prezintă numeroşi solzi necăzători (cea. 50) rotunji fi şi tn,tregi; brac· tc_eie sini lungi, alipile de solzi şi indreptate spre virful conului, fiind prevazute cu trei virfuri ascuţite, dintre care cel mijlociu mai larg.

1 • • .. • •

·PJNHA•• a .. .

Fig. 27 - Pseudotsuga nwtUit$/1 (Mirbel) Franeo: a - Juju cu •ce: b-ac; e - *'tlune tn •c: d - portiune de lujer dupl eldt:ru • C't:lor: • - lujt:r c-u m..,-wl : f- flori ~~~~;scule: t - floare remtll : IJ- con; 1 - solt de coo ( U semi.Dţe. J- slmtntl tu aripi : t - pl•ntull

Seminfe.le de 7 mm lungime, in trei colţuri, convexe şi brune pe partea superioară, plate şi albicioase pe partea inferioară; aripioara de 7-10 mm . Intr-un kilogram, se găsesc cea. 100 000 de seminţe dezaripate. Maturaţia seminţelor anuală, in luna septembrie. Răspîndirea prin octom· brie. Conurile cad întregi, la scurt interval după diseminaţie. Maturitatea arborilor timpurie, incepind de la cea. 10 ani ; peste 30 de ani, in condiţiile patriei noastre, fructifică la 2-3 ani odată. Puterea germinalivă 40-60%. Gerrninaţia. Seminţele semănate primăvara răsar după 3-4 săptămîni, dacă In prealabil au fost ţinute 4-7 zile in apă. Plantula are 6-8 cotiledoane.

Creşterea. Incepind de la 8 ani, duglasul verde are o creştere excepţional de viguroasă şi susţinută, tntrecind toate răşinoasele noastre. La noi, tn sta·

ţi uni fertile, plnă la 40 de ani, poate produce 670 m' la hectar, tn timp ce moli· dul realizează numai 310 ms. Longevitatea pînă la 700 ~l· Lemnul cu alburn ingus!Şi duramen gălbui ptnă la brun-ro~t; conţine puţine ca.nale rezinifere. Are calităţi tehnice superioare, fiind colorat, cu textură uniformă fină, uşor şi moale, elastic, rezistent şi trainic. Calităţile lemnului se datoresc In parte ingroşărilor sp iralate de pe pereţii trahcidelor, dar mai ales proporţie! mari a lemnului de toamnă, chiar atunci ctnd inelele anuale sint foarte late. Este mai bun dectl lemnul de molid şi prea puţin inferior celui de larice. In America, este consi derat cel mai bun lemn de răşinoase, fiind utilizat pentru po:luri, construcţii naval e, traverse, stilpi de comuni· caţii, butoaie, mobilă etc. Se lucrează greu din cauza nodurilor. Este inferior lemnului de molid tn industria celulozei, intrucit păstrează o coloraţie cenuşie albăstruie.

Arealul. Este originar din vestul Americii de Nord, unde creşte tntre 35 şi 55° latitudine, ocupind suprafete destul de tntinse, din Columbia britanică şi Canada pînă în Noul-Mexic şi de la ţărmul Pacilicului ptnă spre munţii Stincoşi (fig. 28); vegetează ca specie de amestec şi mai rar tn arborele pure. real izind optimul intre 100 şi 900 m altitudine. A fost introdus tn Europa de aproape 130 de ani, fiind Intilnit astăzi intr-o proportie mai mare decit alte specii exotice. La noi în Iară, s-a bucurat de o deosebită atenţie, atît tn culturi forestiere cît şi ca arbore ornamental. Plantaţii pure ori In amestec s-au executat mai ales tn ocoalele silviee: Aleşd, Margh ita, Dobreşti din regiunea Oradea, apoi, pe valea Nadrag din munţii Rusca Montană şi tn Ocolul Braşov; deasemenea ca arbore ornamental este folosit in foarte multe parcuri. Se constată că in unele locuri, duglasul verde a început să se regenereze forle bine şi pe cale naturală. Cerinţele ecologice. In arealul său, creşte In regiuni monlane inf[uenlate de climatul oceanic, cu o umiditate atmosferică ridicată. li sint nefavorabile zăpezi le cu fulgi mari, lipicioşi, ingheturile tirzii, temperaturile prea coborîte iarna ca şi cele prea ridicate sau sece tele prelungite de vară ; totuşi, se pare că este mai rezistent la secetă dectt molidul şi bradul. Mai ales în tinereţe, manifestă sensibilitate fală de arşiţă şi geruri, avind nevoie tn această etapă • de adăpost uşor. Pe soiuri superficiale, vtnturile puternice pot produce dobc>rtturi.

',,

:li• -. •• '

. J

''•

'1 ~

•

PINACIW! .

ales la exemplarele tinere, crescute In staţiu ni cu climat rece şi excesiv de umede. Importanţa. Ţinînd seama de rapiditatea de creştere, de productivitatu excepţională şi de insuşirile tehnologice deosebite ale lemnului, duglasul verde prezintă o mare importantă pentru silvicultura patriei noastre. · In viilor, cultur:l lu i trebuie intensificală tn regiunile deluroase şi monlane cu un climat nu prea aspru, din zona inferioară a fagului, pină la cea. 800 m altitudine. Se recomandă a fi introdus ca specie de amestec în făgetele inferioare, făgelo· gorunete şi uneori chiar tn brădete, pentru ridicarea productivităţii cantitali.ve şi mai ales calitative a acestora. Ţinîndu·se însă seama de except ionala v.•~oare de cr~lere a duglas~lui, ~re ar putea duce la eliminarea celorlalte specu, amestecunle se vor reahza pe grupe. ln alte ţări, a fost introdus în arbore· tele luminate de pin si lvestru, de mesteacăn şi chiar tn cele de stejar cu vege· talie ltnoedă.

•

•\

l 1

PSEUDOTSUOA MENZJESII var..glauca (Beiss.) Franco

(P. ghluca Mayr) - Duglas brumlrJu, Duglas albastru

Arbore exotic (fig. 29). Mărimea

Fig. 28 - -- - - -

,, 1

Areci:

mai redusă dectt la precedentul, ajungind tn arealul natural pină la cea. 45 m. Scoarţa de un cenuşiu mai Intunecat şi cu rilidomul mai puţin sulieros. Coroana compactă, cu o formă conică foarte regulată, ramurile verticilelor dinspre vîrf fi ind aşezate în unghi · ascuţit pe tulpină.

P•N«"""' nvllzltJ/1 (Mltbtl) Fnnto

Fig. 29 - P1tudt>lsuga menzlts/1 var. gliwDJ (~lss.) Franco: • - lujer cu •ee: b - ac:; c - aec:1hme ta ac:: 4 - c:on: • - almtntl C'll aripi

Ju.nlptnu f1lrgin/Qit4 t..

~ealizează creşteri le cele mai viguroase pe soiuri nisipo-luloase, uşoare, pcrmeabile, pe versanţi adăpostiţi de vinturi reci şi uscate, cu mai multă umi-

ditate atmosferică şi feriţi de temperaluri excesive; nu se acomodează pe solu· riie compacte, argiloase, greu permeabile şi nici pe cele calcaroase sau mlăştinoase. /t\ai inult dectt compoziţia mineralogică, în creşterea duglasului contează profunzimea, permeabilitatea şi capacitatea solului de a asigura, la nivelul rădăcinilor, apa necesară pentru sezonul uscat din timpul perioadei de vegetaţie.

•

1 ,.

Producînd un strat gros de litieră, aceasta face ca sub pădurea bine încheiată vegetaţia arbustivă .să nu se poată dezvolta . .Totodată, litiera bo~ală 'consti· tuie un factor amehorator pentru sol, a tunc1 ctnd duglasul este mtrodus tn regiunile mai joase; in schimb, la altiludini ridicate din subzona molidului, în staţiuni reci şi cu umiditate in exces, ea determină blocarea substanţelor organice nedescompuse şi formarea humusului brut. · Temperamentul de semiumbră, ceva mai de lumină decit molidul; se insla· lează repede tn parchete tăiate ras. Suportă oarecare timp umbrirea, dar reacţionează puternic atunci cind este luminat, comparativ cu exemplarele rămase ritai departe sub acoperiş. Se elaghează incet, mai ales in arborele pure. Vătămdrile. ln tinerete poate fi ros de cerbi şi dprioare; posedă tnsăoremar· cabilă facultate de vindecare a răni lot. Este rar atacat de paraziţi şi insecte; ciuperca P/uJeccryplopus ( Adelops) găumannii provoacă ~rugina acelor" mai

. x2

Lujerii glabri sau slab pă~~i. . . . • •' · · Acele mai scurte, groase, r~g•de. ş• tn~reptate tna!nte. Au un sl.ab m•ros de

răşină şi o culoare verde-albastru•~· ma•. ales tn pnmul an. Cu timpul, acele

pierd glaucescenja, devemnd verz•-tnch1s. Flcrile femeie au o culoare roşie-aprins, spre deosebire de cele de duglas verde la care stnt verzui. . Q)nurile mai scurte de .5-7 cm lungime, cu solzi mai puţin numeroşt (cea. 30), bracteele tot trifidate, dar mult mai lungi şi răsfrinte spre baza conului. Prccentul de germinaţie ~ai ":Iar~ decit la preced~ntul: • . Arealul. Este originar dm reg1umle continentale ŞI ma• malle ale Munţ1lor Stincoşi din vestul Americii de Nord (v~i fig. 28). Formează arborele pure sau în amestec, ptnă la cea. 3 000 m alhtudme. . Cerintele ecctcgice. Creşte tn staţiu~i mai ~scate şi m_ai _asJl_re dectt duglasul verde. Este foarte rezistent la seceta, ger şt tngheţun hrzu; suportă fumul. şi gazele mai bine decit P. menziesii. . .. . . _ Dispune de o mare putere de adaptare la_ cond1\11~e stal•~nale. !-a no_J tn ţara: a fost cultivat chiar şi în partea externa a zonei foreshere catre s•lvostepa (Pădurea Cobia de la sud d~ Craiova), dind re~u~tate mai bun: decit stejarul brumăriu şi pinul silvestru mtrodus în acelaş• hmp. Plantat m amestec cu molidul la altiludini de peste 1 000 m (Timişul Sec-Braşov, Neamju-Azuga) a rămas în urma acestuia şi după ~O de ani a inceput să se usuce. Temperamentul mai de _um~ră dectt duglasul .. verde. . . Vătiimiiri. Este mai sens•btla la atacul ctupercu Rhabdccl1ma pseudotsugae, care ii cauzează căderea acelor. Importanţa. Avtn~ o creştere !!'uit m!ii inceată şi lem~ul_nefiind alti de.~re lios ca al duglasulUJ verde, prezmtă o tmportanţă foreshera. mat re~usă. Fund în patria de origine o spec•e. cu un caracter pronunţat d~ conh'!enta}•tate, c~res: punde mai bine climatului nostru, aşac~ ar _putea h folos1t aht in r~1um mai tnalte, ctt şi mai uscate, btntutte de term aspre. Este un destul de frumos arbore ornamental.

Formează

numai lujeri lungi - macroblaste. Frunzele stnt persistente, aciculare, ascuţite, în patru muchii, tn afară de· P. ortJCrika, P. jezoensis şi P. silchensis, la care acele sint plane, asemănătoare cu cele de brad; stau aşezate tn spirală împrejurul lujerului şi. sînt prinse pe pernile evidente. Obişnuit, conţin două canale rezinifere. După uscare, acele cad de pe lujeri, iar perni\ele pe care au stat apar ca proeminente lemnoase, decurente, făcfnd lujerii zgrăbunţoşi şi brăzdaţi. Florile unisexuat-monoice; cele mascule, in formă de amen\i galbeniroşcaţi, se dezvoltă tn intreaga coroană pe lujerii din anul precedent; cele femeie sint terminale, verzi sau purpurii, formate din numeroase carpete şi stau la început erecte, transformtndu-se apoi in conuri ce devin pendente. Conuril~ au solzii pieloşi, persistenţi, cu bractei scurte, ascunse. Maturaţia anuală; după coacere, seminţele se tmprăştie, iar conurile mai rămtn citva timp pe arbore şi apoi cad intregi. Seminţele mici, aripa te, fără pungi de ră· şină, sînt aşezate intr-o scobitură a aripii, din care se desprind uşor. Procentul de germina ţie mare şi păstrează puterea de încolţire mai mulfi ani; plantula cu 5-IO·co1iledoane. Se pot inmulti şi prin butaşi, altoi de vară şi chiar prin marcotaj. Leninul fără duramen colorat şi cu canale rezinifere. Din punct de vedere calitativ, lemnul molizilor este in general superior celui al brazilor. Scoarţa conţine substante tanante. CHEIE DE DETERMINARE A SPECIILOR DIN GENUL PICEA

Ace In 4 muchii, colorate :1: uniform pe toate fetele . . • •

Ace plane, pe lată verzi lucitoare, pe dos cu dullfll albe. Lujerll tineri pubescenfl. Conurl scurt pedicelale, de 4-6 em . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . • • • . . • . . . . . • • . •

P. omorlka

Ace dispuse radiar lmprejurul luJerului :1: tngrlmidlte pe partea superioarl. nu fonneui clran pe rata inforloari a lujerului. Lujeril glabrl, bruni·portocaliu, muguri! nerqlnotl cu solzi rellexl .. . . . .. . .. .. . .. • .. . .. . .. . •

P. pungttU

•

Genul •

PICEA A. Dietr.

. . . Genul Picea cuprin~~ peste ~O ~e spec;ii.. Sint arbori răspindt\• în _rt;_g•~nll~ rec_1 şt _temperat~ dm el!''sfera nord1că,_ mergînd pînă la limita archca şt alhtudmala a pădunlor. Aht sJlre n~rd, cit, şi în altitudine, au un areal ce depăşeşte cu mult pe cel al genului ~bleS, care rămîne tn general mai spre sud şi mai jos decit genul Piaa. Formeaza arborele pure pe supra feţe foarte intinse, putind să apară şi ca specii de)"'estec cu alte foloase sau răşinoase. . Manifestă exigenţe mai redu~ faţă d~ ţ~ti!ilatea. solul~i dectt speciile d~ Abies, dar apar mai pretenţiOŞI decit pmu: Smt rez•ste~\t !~ ger, tnsă .nu ŞI la secetă. Suportă umbrirea, dar nu pot rez•sta la vtntun, fund dobortţ1 uşor din cauza tnrădăcinării superficiale. . . • Majoritatea lor realizează. tnălţimi l!'a~i şi au. ~n port piramidal. c;omc, cu ramificaţie verticilată; prezmtă uneon ş• ramun IZOlate mtre verhc•le.

Ace lngrlmlidlte pe lata superioarA a lujerului, lui o cărare evidentă pe partea lnlerloară..................

Ace miel de 5- 10 mm, obtuze, de un verde lntuntcal; lucitoare, lujerl păroşi, lucltorl .................. , .

3 P. orienlalls

Ace mal mari de 10 mm, ucu(ite . . .. .. .. .. .. • .. • .. . •

Ace de 1- 2 cm, lnfepltoare. veni·lnehis. Lujerii brun!· roşea)!, glabri sau slab piroşl . Conurl de 7- 18 cm, brunlluc:Jtor . . • . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . • . . . . . . .

P. ex«lst:J

Ace de 1-3 cm, nelnfeplitoare, verzi-albăstrui. Lujerl gălbui-deschis, glandulos pliro~l. Mugurll cu solzii :1: răslrlnfl, ră~i~i. Conurl miel. 4-0 cm, galben·brune, cu solzi llexlblli, la virf :1: rotunjlfl .. .. .. . . • .. • . . . .

P. engelmonJII

•-la

Fig. 30 ~ P~ :(Lam.) LI<.: JaJtr n ace ; b - ac· c - a.e:etlun• te • e: fi·~=- !ltvnr-.te·--toJer 'dup.l cichrea attlor·•- flori matcule· i- flo.~re femeii: 1 - con: A· - forme de told (part• . , uttr,O.rl); k ~ soll cuieml~,;~te (partea lntuloarl);l/ - t4m ntl ati pati; m - plantull

GYMNOSl'ERMAE

0 -

economică de primul ordin, prezentind o chiar horticolă. Din numeroasele specii ale acestui gen, numai patru stnt spontane In Europa: P. excelsa, P. omorika, P. orientalis şi P. obot:ala; in Iara noastră creşte numai·

Molizii sint arbori cu o valoare

deosebită importanţă forestieră şi

P. excelsa. Genul Picea se imparte In

două secţii:

Eupicea şi Omorika. 1

Sectia EUPICEA

Arbori cu ace in patru muchii, pe toate feţele cu linii de stomate mai mult sau mai puţin evidente; conurile mature pendente. PICEA EXCElSA (Lam.) Lr.. [P. Ablts (L.) Karst.]Molid, Mollrt • .Brad r~u

Arbore indigen (fig. 30). Mărimea. Molidul înălţime şi pînă la

este un arbore de talie mare, putind atinge peste 60 m 2 m in diametru . lnrădlfcinarea trasantă, fapt_(·;ne ii pe:r~l*creşte şi pe soiurile cele mai superficiale şj chiar stincoase, unde rădăcinile pătrund printre crăpă tari. Prezintă inai multe rădăcini, care pleacă de la colet şi se intind tn lături; apărînd uneori la suprafaţa solului. Din cauza tnrădăcinării putin profunde, suferă obişnuit de dobortturi provocate de vinturi. Tulpina dreaptă, cilindrică, se elaghează destul de greu. --&car fa brună-roşiatică, uneori cenuşie, netedă numai tn primii ani ; tncă: din tine,rele, se desface 1(1 solzi subţiri pergamentoşi, iar la bătrîneţe for,mează· un rilidom roşu·brun, cu solzi poligonali rotunji\i şi fundul crăpăturilor roş cat. Culoarea roşiatică a scoarţei a făcut ca molidul să fie denumit 'şi brad roşu . Scoarţa conţine 6-18% tanin. Corcana se păstrează ptnă la virste tnaintate piramidal-conică, eviden~ ascu·o lită, fapt ce permite deosebirea de brad de la distanţă . o ~amurile sint dispuse verticilat pe trunchi; se mai observă însă şi ramuri a~zate neregulat intre verticile, care au luat naştere din mugurii p~ovenlivi. ~amurile dintre verticile, dar mai ales ramurile de ordinul Il, sint 'de pbicei; pendente. De remarcat că ramurile verticilelor dinspre vîrful coroanei stau In sus, cele de la mijloc orizontal, iar cele de la bază stau pendent. o : • Lujerii sint glabri sau rar-pubescenli. brunioroşiatici sau gălbui·roşiatici., presăraţi cu procminenţe decurentecare fac să ia un aspect brăzda!, zgrăbonlos. Mugurii nerăşinOşi, 'cei terminali con ici, ascuţiţi, iar cei la tera li dvoizi; pe Jujeri se constată şi muguri intermediari izolaţi. Uneori, pe părţile 'IQ-SOrite ale coroanei, mugurii sint mai mari şi au solzii cu marginea răsfrtntl\. . . o Frunzele aciculare, de 1-2,5 cm, rigide, escutite,..pu.ţ.ln illCO.voiaie~ IQ_patru muchii ~i cu o secţiune rombică, de culoare verde-închis, stnt înserate spjralat' . ~ perna e pr&minentc şi stau dispuse tmprejur la lujerii ortotropi, Sâu mai. tngrămădite pe fala superioară la lujerii plagiolropi. Spre vtrful corQl!nei' şi: la arborii crEscuţi viguros, acele stnt mai lungi; la limita superioară 11 vege-; taţiei, ele rămîn mai scurte. Acele durează ~7 ani. După uscare, cad ithediat de . pe _luje~i. lăsînd urmele perniţelor proeminenlţ. .. '

•

-. m •

OTI'INOSPEitiiiAt

PINACEAE

. 17

•

formă de amenţi de 2....:..:3 cm, roşii-gălbui, sint tmprăşliate izolat tn toată coroana şi produc.polen in canti· tate enormă ; cele femeie, erecte, roşii-carmin sau galbene-verzui, se formează tn părţile superioare ale coroanei, din mugurii terminati; dau din aprilie-iunie

Florile unisexuat-monoice; cele mascule tn

după staţiune.

Conurilţ lungi de 10-15 cm, verzi sau roşii tn tinereţe, la maturitate devin brune, pendente, au solzii persistenţi, suqjiri, romboidali, cu vîrful trunchiat emarginat şi chiar tncreţit; bracteele nu sint evidente, răminînd mici şi lipite de baza solzului. Seminţele de 4-5 mm, brune-tnchis, fără pungi de răşină, cu o aripioară de 12-16 mm, de care se desprind uşor; 1 kg conţine cea. 150 000 de seminte dezaripate. Matura{ia are loc tn primul an prin octombrie; după coacere, solzii uscaţi se depărtează .Intre ei, lăstnd seminţele să se imprăştie. Diseminaţia .durează ptnă tn primăvara următoare, iar conurile tntregi cad mult mai ttrziu după aceea. Maturitatea arborilor izolaţi poate Incepe de la 30 de ani, iar în stare de masiv după 60 de ani. Pe soiurile sărace şi tn condiţii slabe de vegetaţie, formează conuri mult mai devreme, dar cea mai mare parte din seminţe sint sterile. Periodicitatea fructifica{ iei la 3--4 ani; in regiunile inalte, este şi mai rară, la 7-8 ani. Puterea germinalilld de 70--80% şi se poate păstra p!nă la 4 ani. Germinaţia epigee, cu f>-10 cotiledoane fin dinţate; semănate primăvara, seminţele germinează in 4-5 săptămtni. ln afară de sămtn\ă, molidul se mai poate inmulti excepţional şi prin marcote, sau prin butaşi verzi plantaţi tn seră. Creşterea la Inceput este tnceată, tn primul an ating!nd numai f>-6 cm; formează primul vcrticil abia tn anul al patrulea, ca şi bradul. Spre 8-10 ani, creşterea In tnălţime devine foarte activă, realizînd pînă la 1 manual , intrecind astfel cele mai mţ~lte răşinoase spontane de la noi. Molidetele crescute tn bune condiţii stalionale reuşesc la virsta de 120·de ani să producă 13,7 m• pe an şi pe hectar. . · Longevitatea poate ajunge ptnă la 600 de ani; este deci mai puţin longeviv decit bradul. : ) Lemnul fără duramcn evident, mai alb decit cel de brad, are canale rezini· fere, este moale, uşor, rezistent, elastic şi trainic; nu se deformează prin uscare; tăiat proaspăt, are miros tare de răşină, iar dat la rindea, lasă o suprafaţă netedă; prezintă noduri neaderente {căzătoare); in general, este de o 'calitate mai bună dectt cel de brad, fiind intrebuintat ca material de construcţii şi cherestea; este cel mai căutat lemn pentru fabricarea celulozei şi hîrtiei: Se mai tntrebuinţează pentru sttlpi de telecomunicaţii, la fabricarea mobileî;: pentru plăci aglomerate şi fibrolernnoase. Lemnul cu inele regulate, inguste 'şi dese este foarte mult preţuit ca lemn de rezonanţă, pentru instrumente njuzicale. · Din tulpina arborilor tn picioare, se poate recolta răşlna. ,i A realul. Molidul este originar din Europa , avind un areal întins cu un cont ur foarte neregulat, care cuprinde Alpii şi se ridică spre nord inglobind Scan· llinavia şi Finlanda {fig. 31); de aici, coboară spre Cazan, întîlnindu·se spre răsărit cu molidul siberian (Picta obot:ala). De la Cazan, graniţa sudică a

Ffg 31 -

Areal:

- - P/eta ~~lta (Lam.) U. ... , . . Piua «l~ntali$ C.rr. 111111 Ptt:ta omorlko (Pantlt) Purk.

molidului evită regiunile de stepă şi antestepă din nordul Mării Negre şi se tndreaptă spre reg. Suceava, cupr inzind lantul Carpaţilor şi o insulă tn Munţii Apuseni. Se tntinde de asern~nel! şi th lu.ngul Alpil~r D_i~rici, .formind :tteva insule şi tn Balcani. ln reg1umle nordtce, co~oara pm~ 1~ navelul. ":!arii. La noi tn ţară {fig. 32), molidul este o spec1e montana ŞI subalp1na; con• stituie o lntreagă bandă deasupra fagului , aşa numita subzonă a molldului. Se ridică sub formă de masive pure (molidişuri) pînă la limita altitudinală a pădurilor. ln partea inferioară, creşte in amestec cu bradul şi cu fagul. Formează masive tntinse tn Carpaţii Orientali, munţii ~odnei şi tn lanţul vulcanic Căliman-Harghita. ln Carpaţii nordici şi estici, in condiţii de climat umed şi conti~ental, molidul se găseşte tn optimul său de vegetaţie. La Tulgh~, Broştena, Ctrlibaba, Ciuc etc., are o putere excepţională de vegetaţie ŞI regenerare, apă· rtnd ca o specie invadanfă. In Carpaţii sudici, zona molidului se tngustea.ză rămtntnd numai tn părţile superioare sau in fundul văilor adinc!, r~coroas;e şi umede, din regiunile înalte. Lipseşte tn Banat, in muntii Sernen1c şt Cernet, precum şi in munţii Mehedinţului. Pe dina sudică a Făgăraşului , ca şi tn alte puncte de altfel, se tnttlneşte o inversiune a vegetaţiei, ~Jidul ~bortnd sub brad. Limita superioară variază de la 1 450 m .!n n:'~n\11 ~~:i.ne~ •. pt.nă la 1 1!60 m tn munţii Sebcşului. l n general, pe mun(11 fert\t de Cnva\, hm1ta superioară a molidului este mai ridicată. Limita inferioară variază, ajun-

-"'.... "

CII

-<...

"'" "'. <1: ~

---""" --" ::::!

-.: 1

"'"'~

...

PINACEAE /

gind in reg. uceava sub 500 m, pînă jos In marginea satelor; la Gurghiu, coboară la 550 m, ia valea Argeşului incepe abia numai de la 1 350 m altitudine. Lăţimea altii dinală a subzonei pădurilor de molid in munţii din nordul ţării este de c 700 m, iar tn Carpaţii sudici numai de cea. 450 m. Prettndu-se 1 o cultură uşoară şi avind o mare amplitudine de adaptabi: litale ecologică, tit la noi cit şi tn restul Europei, molidul a fost exhns pe cale artificială In fara zonei lui naturale de răspîndire geografică. Cerinţele ecologice. Dintre răşinoasele noastre, molidul este mai puţin pretentios decit braduh dar mai exigent decit pinul silvestru. Este o specie de climat mai rece, mai umed şi mai nebulos, cu precipitaţii dese şi cu umezeală relativ mare; de aceea, se situează in părţile superioare ale munţilor, deasupra bradului. Se mulţumeşte cu un sezon de vegetaţie scurt, pretinztnd mai puţină căldură; in regiunile mai joase, ocupă obişnuit versanţii nordici. Seeetele de vară limitează existenta molidului. Preferă soiuri nisipo-lutoase, ptnă spre luto-nisipoase, slab-schelete, afînate, mijlociu-profunde, reavăne, moderat-acide, C:e tipul brun şi brun-găl bui de pădure. Pe astfel de soiuri, la altitudinea de 1 000-1 300 m, formează arborele pure de mare productivitate. Pe versanţii umbriţi şi cu umiditate mai ridicată, pe soiuri ruginii-gălbui cu mai mult schelet, de tip brun-podzolic, molidul intră in amestec cu bradul şi ceva fag. La mari altitudini, pe podzoluri primare, pe rendzine sau pe soiuri humico-turboase, vegetează greu şi rămîne pipernicit. Reuşeşte să crească şi pe terenuri smtrcoase, de unde şi denumirea de specie de lac, fără tnsă să realizeze dimensiuni mari. lnră dăcinarea s;1 mult extinsă in suprafaţă ·consumă o mare cantitate de apă, producind astfel drenarea terC!lurilor cu apă în exces la mică adincime. Acolo unde însă rezervele de apă sint limitate, se observă o stagnare in creştere. Acelaşi efect se remarcă şi tn urma unui an de secetă. Datorită inrădăcinării sale superficiale şi dese, precum şi deosebitei capacităţi de absorbţie de care dispune, molidul secătuieşte de umiditate stratul de la suprafaţa solului şi nu lasă să pătrundă apa în adincime, acolo unde s-ar putea dezvolta rădăcinile altor specii cu tnrădăcinare mai profundă. Totodată, el tmpiedică aerisirea solului, iar prin coronamentul compact al arboretelor pe care le formează, contribuie la umbrirea, răcirea şi acidificarea acestuia. Ca urmare a acestui fapt, tn optimul lui de vegetaţie, molidul reuşeşte de multe ori tn mod natural să elimine cu totul celelalte specii, rămt nind singur să constituie arborele pure pe mari Intinderi. ,Intrucit însă, acele de molid se descompun foarte anevoios, aduntndu-se într-un strat gros de humus brut care duce la acidificarea solului, pentru evitarea acestei degradări, tn culturile de molid se recoma.ndă introducerea fagului, bradului, paltinului şi ulmului. . De remarcat că prin introducerea acestor specii cu înrădăcinare profundă, la care s-ar mai putea adăuga şi laricele, arboretele de molid tşi măresc rezistenţa la acţiunea dăunătoare a vintului. Temperamentul mijlociu, fiind mai pretenţios faţă de lumină decit bradul. Denotă o slabă putere de eliminare, aşa că, in plantaţiile sau in semănăturile prea dese, trebuie să se intervină cu rărituri la timp pentru a evita stagnarea creşterii. Puieţii pot suporta o umbri re moderată chiar peste 20-30 de ani,. dar pier din cauza lipsei de lumină, dacă intre timp nu a fost tndepărtat acope-

GYMNOSPERMAE

rişul

•

;

arborilor bătrtni. In pepiniere, puieţii au nevoie, in m obişnuit, de umbri re-în primul an, pentru a fi feriţi de insolaţie, care du la uscarea rolului şi la pierderea lor in masă. In optimul lui de vegetaţie, olidul năvă leşte in poieni şi luminişuri, unde se intinde şi se regenerea • viguros. La altitudini inalte, ca şi pe soiuri sărace, el devine mai pretenţi aţă de lumină, formind o coroană tngustă şi evident mai rară. Vlitămifrile. In general, molidul are mult de suferit de pe urma agenţilor vătămători abiotici şi biotici. ' Vintul produce doborîturi pe suprafete mari din cauza thrădăcinării superficiale, mai ales In fazele de prăjiniş - codrişor. La mari altitudini, coroana este tmpiedicată să se dezvolte pe partea izbită de vtnt, făcînd ca arborii să ia formă de drapel, sau să rămînă de dimensiuni arbustive. Zăpada şi chiciura provoacă ruperea ramurilor şi a trunchiurilor sau mutilarea coroanelor care iau formă de candelabru. IUrit brusc, suferă de pirlit ura scoarţei. Puieţii pot fi dăuna ţi de secetă şi uneori chiar de Ingheturi ttrzii, dar mai--puţin decît cei de brad. lncendiile de litieră aduc prejudicii serioase scoarţei subţiri a molidului şi rădăcinilor care rămîn adesea la suprafaţa solului. Suportă mai uşor dectt bradul acţiunea fumului, deoarece acele sale se schimbă la intervale mai scurte. Ciuperca I..cphodermium macrosporum provoacă rugina acelor, mai ales dnd arborelui de molid este in faza de nuieliş·păriş. De pe urma atacului de Armilaria mei/ea şi Fomes anosus, rădăcinile şi partea bazală a tulpinii putrezesc, ceea ce tnlesneşte apoi dezrădăcinarea de către vînt. In regiunile joase, cu climat mai cald, pe soiurile fertile cu 5;ubstrat calcaros, sau pe terenurile care au fost cultivate agricol, putregaiul roşu ti depreciază lemnul. Dintre insecte, LyfTUJIItria monacha (omida păroasă), dar mai ales Jpidele (gindacii de scoarţă) pot provoca adevărate calamităţi In arboretele mature. De asemenea, H ylobius abietis compromite uneori plantatiile tinere sau puie- · ţii din pepiniere. Păşunatul împiedică creşterea în lnălţime, aşa că exemplarele tinere iau aspect de tufă. Importanţa. Ţintnd seamă de calităţile tehnice superioare ale lemnului, de suprafaţa mare ocupată la noi in ţară (cea. 19% din suprafaţa împădurită), precum şi de faptul că se pretează la o cultură artificială uşoară, ieftină şi sigură, molidul apare din punct de vedere economic şi cultural ca una din speciile cele mai de seamă din flora forestieră a patriei noastre. Scoarţa moli · dului continind o proporţie ridicată de tanin este Căufată în industria tăbă· -căcitu!ui .· Din tulpinile molizilor în picioare se poate extrage răşina, care ser· veşte la obţinerea terebentinei, colofoniului, gudroanelor etc. Din cauza explotărllor abuzive din trecut, neavtndu-se grijă de problema regenerării, o mare parte din pădurile de molid din tara noastră au fost degradate sau distruse. Sarcina de viitor este de a reface aceste suprafeţe, folosind după caz· şi alte specii de amestec. Din punct de vedere horticol, spre deosebire de brad, molidul avînd o mai · · largă amplitudine ecologică şi un temperament mai de lumină, poate să fie folosit c~ arbore ornamental, ch\i!~tlueginnile .mai joase de ctmpje, - pe solur:i reavane saU' cu niveliifîijiei freatice mai ridicat. Aici însă, este mai

- --··-·..

~··

' ' '\

PINACEAE

putin longe ·v şi nu mai poate realiza creşterile viguroase din zona lui naturală de veg aţie. Molidul se trebuintează cu deplin succes şi la formarea gardurilor vii, tunzîndu-se u şl.!.C!i~înd o coroană re~ulată şi deasă . D1>pă· culoare con un for, se · de6sebesC: var. c~ urk, : var. tr~Ji!!!:!!!pa_ P rk.; luna augu;l

~te creşte

In regiuni m.ai joase fi are c:enurlle veni In luna august; In părlile superioare şi are ccnurlle roşcate·VIolacee In

Dupil forma solzi r conului, se deosebesc: var. tutofKlbJ (feploaehoff) Sehroter. Are solzi romboldali, la virf rotunjl\1. mai ...,, emarginaft' sau dintatl, uneori scurt acuminatl. Se lnlllneşte frecvent In regiunile Inferioare şi In plantatllle provenite din simln(a adusA din strlllnitale (Austria). var. carpathico (Loud.) Wlllk. Are solzi acuminatl. cu v irful ştirbit sau d<!nticulat; creşte mal al.. In regiunile tnalte.

Molidul, formind obiect de cultură de foarte mult timp, numeroase varietăţi ornamentale. După aspectul coroanei, se pot distinge:

astăzi

se cunosc ,

var. p!framida/1$ Carr. cu coroana strlns·piramidall, fonriată din ramuri asctndente; var. ltW<rso Beiss, caracterizati prin ramurile de ord, 1 pendente; var. olmiMII$ Caspary, cu ramurile de ord. 1 orizontale, Iar cele de ord, Il subtiri, lungi şi pendente: var. ui11Jala (Jacq .) Caspary, cu ramurile lungi, ferpultoare, neramlflcate. De asemenea, se pot deosebi unele varietăţi după culoarea acelor, iar altele

cu talie

pitică.

PICEA PUNGENS

Specie

En~lm.

-Molid tntepitor

exotică

(fig. 33). 1, ajungind tn pînă la 50 m

Mărimea arealul său tnălţime. Scoarţa cenuşie.

Coroana nu prezintă verlicile regulate. Lujerii -stnt viguroşi, glabri, de culoare brună-găl· buie-deschis. Mugurii terminali mai mari, nerăşinoşi, avind virful solzilor evident răsfrînt. Acele de 2-3 cm, rigide., inţepătoare, pul in recurbate, stau înghesuite tmprejurul lujerului, mai ales pe partea superioară; nu au miros .

Fig. 33 -

Plet!J PIU!II•ns Engelm. :

a - ramuri cu •ce;

- con

, 1

li• 1

..f • ••

•

•l l

ClY/0\NOSPE!tMAE

PINACEAE

FICJrile mascule roz-violacee. nuanţat cu galben; cele femeie Conurile cilindrice, oblongi, de ~10 cm , de culoare

subţiri, flexibili, romboidali, ştirbiţi la vîrf.

cani! in . cu solzi

Creşterea la Inceput mai rapidă decit la celelalte specii

, dar slăTn foarte scurt timp . Arealul. Originar din Munţii Stfncoşi ai Americii de , la altitudini de 1 800-3 300 m (vezi fig. 35). Cerintele ecclogice. Este foarte rezistent la un climat n excesiv con· tinental, suportlnd uscăciunea aerului şi a solului. de asemenea la fum şi praf; de aceea, poate fi cultivat cu succes In oraşe.şi centre industrrale. lmporlan(a. La noi, este utilizat numai ca arbore ornamental. Poate creşte mulţumil?r. de cîmpie ~lnă in regiunea montană mijlocie. In horllcultura, sint culta va te frecvent ca arbori de ornament foarte docorativi, următoarele varietăţi: beşte

var. argtn.ttD" Beiss. - molid ~rgintiu, cu actle albe-argintii; var. glauca Rgl., -cu ac:ele vcrti ·albAstrui.

PICEA ENGELMANNI Parry - Molid de Arizona

.• ' •'

,' 1 i

•

• 1 :

..l!, t ., ~

[

~.:, '

1 •

Specie

exclică

Mărimea

(fig. 34).

deosebeşte de P. pungens prin următoarele: Scoarţa subtire, de culoare brună-deschis.

Lujerii scurţi şi glandulos·păroşi. Mugurii tornen toşi , răşinoşi şi cu solzii alipiji, caracter principal după care poate să fie deosebit de P. pungens. Acele verzi. argintii -bruma te, flexibile şi puţin in\epătoare, sint tndrep·

tate in sus şi mai culca te pe lujer; n-au miros plăcut. Florile de o coloraţie roşie-aprins. Conurile scurte de 4 - 7 cm, asemănătoare Fig. 34 - Pltxa engtlmannl cu cele de P. pungens, dar sint de un brun Parry : mai Inchis, iar virful solzi lor este mai rotunjit. CI -ramuri <'U •« : b - ton Arealul. Originar din Munţii Sltncoşi ai A· mericii de Nord; include arealul lui P. pun· gens şi se extinde mult spre nord (fig. 35). Cerinţele ecologice. Este destul de rezistent la secetă şi fum; creşte relativ tncet in tinereţe, iar primăvara porneşte vegetaţia cu 2-3 săptămini mai de vreme ca P. pungens, fiind · astfel e.x pus tngheţurilor tirzii. Importanta. La noi, este mai puţin introdus ca arbore ornamental decît precedentul. S-au făcut plantaţiî destul de reuşite la Dof· teana in Bacău şi pe Sandrul Mare in Munţii Bre\cului. Poate să fie cultivat ca arbore ornamental in o aceleaşi sta ţ iuni ca şi P. pungens.

Fig. 35 - Areol : - - PlctG tft#lmGNtl P•rry 1 1 1 1 1 1 Pttttl pun.tttu Encelm. - - - - . - - TS"f,, tan.adtMII (L.) Cltt. • - · - · - · - - · - Clt.onvu~v/14'11 n.ootkoltnsl• (0. Oon) Sp•c.h • • • • • . CMII'tlll~6plVU lllCNil/GNJ (A. Murr.) Pari. -

PICEA ORIENTALIS Carr.- Molid de Caucu

Specie

exctică

(fig. 36).

Măr.imea

peste 40 m· tnăl\ime. Coroana caracteristic tngustă şi ascuţită, cu v-:rticile neregulate, care acoperă tulpina pînă aproape de bază; se e~agh~ slab. Lujerii lucitori, bruni·roşcaţi, cu pera scur\t.

Mugurii nerăşinoşi. Acele foarte lucitoare şi scurte pină la 1 cm, cam ju!"ătate din lungimea celor de P. exalsa, sint drepte, rigide, obtuze, netnţepatoare, ~şezate Tng~e suit şi culca te pe lujer, lăstnd pe faţa inferioară o cărare; au un m.aros aromahc. Florile purpurii·violacee. Conurile de 5-10 cm, cu solzi lucitori, rotunjiţi şi cu marginile întregi. Creşterea tnceată.

. · A realul. Este originar din Caucaz (v~i fig. ~1); ~ tntrnde de }a ,!!Of~-estul Mării Negre ptnă spre Marea de Azov şt tn Asaa Macă. Formeaza padun pure

OYMNOSPERMAE

P I NACI!AE

pe suprafete reduse; obişnui(, se afl,f ' în amestec cu Abies rwrdmanniana, cu fagul or;lental şi carpenul. ( Cerinţele teologice. Creşte bine ..Oe soiuri lutonisipoase şi nisipo-lutoase, profunde, jilave in permanenţă. Preferă văile înguste, versanjii umbriji :. . cu atmosferă umedă. Temperamentul de umbră, aproape ca şi bradul. Evită locurile descoperite, insorite şi este foarte sensibil la schimbarea bruscă a mediului încon -

jurător.

La noi, se poate cultiva tn regiuni monta ne cu climat mai cald, dar cu suficientă umiditate. Exemplarele din Grădina botanică din Bucureşti au rezistat condijiilor climatice ale regiunii; de asemenea, vegetcaz.ă bine in parcul dendrologic de la Simeria, dovedind astfel o destul de largă capacitate de adaptare la deficitul de umiditate. Este o specie foarte decorativă.

0r+ d

StcJia OMORII(A Wl llk.

, Fig. 36 - Picea orltnlalls

Speciile cuprinse tn această secţie prezintă ace t urtite, cu dungi de stomate.

Carr.:

f - luJer dupl ddtru •~elor: b - .e (mlrlt); con

lujtr

Mărimea ptnă

t'U

P ICEA OMOIW<A (Pancic) P urk. - Mo lid sirbesc

Specie

eJWfică

(fig. 37)

Coroana piramida lă, îngustă ca o coloană, de unde şi denumi rea de .,omorika" dată de strbi, care înseamnă inalt- zvelt. Lujerii cenuşii -bruni, scurt-păroşi. Acele comprimate ca la brad, de ~18 mm, cu două dungi albe, la virf obtuze, uneori cu un scurt mucron; cele de pe partea superioară .a lujerului; sint indreptate inainte. Florile de un roz-violaceu. Conurile mici de 3-6 cm, au solzi laţi, cu marginea rotunjită şi întreagă. Lemnul destul de valoros; fiind însă o specie foarte putin răspîndită, nu prezintă prea mare importantă economică. A realul. Este originar din Alpii Dinarici, de pe valea Drinei (vezi fig. 31), avind o arie de dist ribuţie foarte restrinsă. Constituie un relict din epoca tertiară, cind avea un areal mult mai intins. Importanţă. La noi in ţară , poate fi cultivat ca arbore interesant ornamental, iiolai sau in grupe mici, fiind rezistent la ger, fum şi praf. In grăcţina dendrologică de la Snagov, precum şi la Dofteana (Bacău), nu suferă de ·ger şi secetă. Cel mai frumos exemplar se găseşte în parcul Zăbala-CovaSna, care la 80 ani a realizat 24 m tnă llime. o: •. •

Fig. 37 - Piuc omorl.k4 (Pantic) Purk.: 'J-

J•ltr cu e ce; • - tuJ.,

baza • celor;

ln ac; • - oon; 1-

ş.olz;

ţ - ac ml rlt: t - aeminte.

~- ~oeetlune

Di n această sect ie, mai face parte : Picea jezoensis (S. el Z.) Carr., răsptndită tn Orientul lndepărtat şi P. sitkensis (Bong.) Carr., din vestul Americii de Nord . Genul LAIUX Mill.

Cuprinde cea. 10 specii, cu mai multe varietăţ i ; se tnt ind tn regiunile septentnonale şi tnalle din emisfera nordică. I n Europa, se tnttlnesc numai două specii: Larix decidua şi L. sukaczewii. Laricii stnt arbori mai pretenţioşi decit molizi i, dar mai puţin exigenti decit brazii, care cer soiurile cele mai bune. Au temperamentul cel mai de lumină dintre toate coniferele. Sint rezistenti la ger, dar nu pot suporta seceta. Coroana este rară, răsfirată, cu vcrticile neregulate. Prezintă attt lujeri lungi, cit şi lujeri scurti. Acele liniare, moi şi caduce; pe luîerii lungi, sint inserate spirala!, iar pe cei scurti. grupate tn rozete sau smocuri. Lujerii lungi sînt prevăwti şi cu muguri axilari, din care iau naştere tn anii următori brahiblaste, purtătoare de flori sau de frunze. După citiva ani, unii lujeri scurţi se usucă şi cad, iar altii sint acoperiti de scoarţă, sau se transformă în lujeri lungi. Florile sint unisexuat-monoice. Conurile au solzii pieloşi , persistenti. Maturatla anuală. Seminţele mici, aripate, fără pungi rezinifere. Au o creştere rapidă. Lemnul cu duramen, contine numeroase canale rezinifere, este foa.rte durabil şi foarte valoros.

/ OYMNOSPE~lb\AE

•

• Fig. 38 - lArix decidua MIII.:

•

LAIUX DEC IDUA MIII. (L. turQpatG Lami d OC.) larlc:e, Zodi, Crin . . '

o - luJer 1n llmpul terrill; b· - nmurJ ("U ace tn faaclc:Pille ti 1uju c:u a<"e aolltue; e - forml de ac aollbr: d - forl'l'll de ac din.faselcu.l; e - nmur• cu lujtT. brahl · blule, flori muc:ule., fl ori fetuletlt"Onurl: f - con: ~- sol& ti bractee: It - tt.mlnte cu ar·lpl; 1 - rlantul

Arbore indigen (fig. 38). Mdrimea 1, puttnd ajunge uneori peste 60 m tnăltime şi 2 m diametru,

-eum s-au

găsit

exemplare

şi

pe valea Latoritei. ·

, 1nrădăcinarea pifXIIantll la Inceput; mai tîrziu dezvoltă rădăcini laterale

-destul de profunde.

T ulpina dreaptă, spălată de crăci pe mare lungime; uneori, tulpina se curbează

luind formă de sabie, sau se tnfurceşte tn partea superioară ca o liră, din cauza pierderii virfului sub actiunea vîntului sau zăpezii. Scoor(a tn tinerete este netedă, cenuşie, formind devreme un ritidom gros -ce poate t rece de 10 cm; se desprinde tn plăci neregulate. Fundul crăpăturilor şi stratele interne ale scoartei au culoarea roşietică-violacee. Scoarta contine 7--'16% tan in. Coroana oonică, putin dezvoltată, rară, luminoasă, restrînsă numai spre virful hisu lui. Ramurile aşezate aproape orizontal in verticile neregulate• .au virful arcui! tn sus şi poartă ramuri secundare pendente; cele dinspre lumină sint foarte viguros dezvoltate, aşa că arborii de pe marginea pădurii prezintă o coroană asimetrică (neregulată). Lujerii sint de două feluri: cei lungi- subtiri pendenli, gălbui, glabri şi 'brăzdati din cauza pernitelor decurente ale frunzelor, iar cei scurti, bruni·tnch:s, cu clte un mJgure termin 31. P.-imlvara, la citeva săptă:nlni după înlbrire, unii luj!ri scurti se d:!Zvoltă , tran;formlnJu-se în luj~ri lungi. M:.~gurii aproape sferici, stnt bruni, glabri şi răşinoîi .. Primăvara pornesc mai tntti muguri! de pe lujerii scurti. iar mai ttrziil, cei de pe lujerii lungi. Acele caduce, moi , de 1- 3 cm lungime şi cu linii de stomate 'mimai pe dos; ·pe lujerii lungi, sint solitare şi aşez.ate spira la!, iar pe cei scurti, stau cite -30-40 grupate tn fascicule. După c.ădere, acele lasă pe lujeri o cicatrice Iriunghiulară plnă la rombică. Toamna, frunzişul se colorează tn galben-porto-caliu, dînd astfel arborelui un aspect forte dElCorativ. Florile unisexuat-monoice, tmprăştiate in întreaga corolmă; cele mascule .sub formă de amenti ovoizi, galbeni, pedicelati.; cele femeie, qvoid-sferice, erecte, roşii -purpurii-violacee sau verzui, cu numeroşi· ~lzi. lnfrunzeşte şi tnlloreşte In acelaşi timp , foarte devreme primăvara, prin .. · . .aprilie-mai. Conurile ovoid-alungite ptnă la 4 cm, cu solzi pieloşi şi puberuli persistenti, ·rotunji\i şi plati; bracteele scurte, au virfuri ascu\ile~i ~observă numai după desfacerea solzilor; conurile stau prinse de un peduncul recurbat, iar după _Jmprăştierea semintei, mai rămfn pe arbori tncă 2-4 ani. Seminfele de 3-4 mm, concrescute cu o aripioară de Z---8 mm, nu prezintă -pungi de răşină; 1 f<g contine cea. 160 000 de seminţe nearipate. Mafurafia seminţelor are loc tn toamna primului an, prin octombrie-noiembrie, iar diseminatia tn primăvl!"a următoare. M aturitatea arborilor izolati. crescut i in locurile tnsorite ş_i la altitudini mari, poate incepe chiar de la 10 ani, fără ca seminţele să fie lnsăgerminabil_e; ln stare de masiv, fructifică după 30 de ani. la

., ;

bază,

c ..

;

-- -~-

)

Periodicifiltea fructificafiei 3--5 ani ; iar la altitudini mari li----'10 ani. Put(req germifUJtiuiJ redusă, de 20-45%, şi se poate păstra 3--4 aui. Creşterea pe soiurile fertile in primul an trece de 15 cm, iar rădăcina se dezvoltă pînă la 30 cm adincime. In 3 ani, ajunge 1 m tnltime; de la 5 la 20 de ani produce lujeri anuali pînă la 1 m lungin;te fiind în acest interval foarte repede crescător. La . 60 de ani, trece obişnuit peste 25 m fnăl· ţime. In molidişurile din părţile superioljre, are o productivitate destul de ridicată; la vîrsta de 100-130 ani, realizează 5--0 m• pe an şi pe hectar. In staţiuni mai joase, inelul ariua1 depăşeşte 1 cm grosime şi produce la 70 de ani pînă la 9 m• pe an şi pe hectar. Longevitatea foarte mare, putînd ajunge virsta de 600-700 de ani, cu lemnul tncă sănătos. . Lemnul întruneşte calităţi excepţionale; are duramenul frumos colorat tn brun-roşietic, e:;te dens, greu, elastic şi foarte trainic, rezistă timp indelungat tn aer şi apă; fn schimb, se lucrează anevoie. Este considerat ca un fel de sic· jar al muntelui. Se tnlrebuinţează pentru constructii, nave, mobilă fină etc. Conţine f9arte multă răşină, din care se poate extrage 18--20% terebentină de calila{e superioară. Arborii crescuti la tnăltimi mari şi chiar pe locuri sUncoase dau un lemn foarte preţios, dens, cu duramen roşcat şi cu răşină multă. Cei crescuti in părţile joase, au lemnul mai afîna! şi mai moale, ajungind să fie din punct de vedere calitativ oarecum asemănător cu al molidului. Arealul. Este originar din Europa, avînd centrul cel mai important fn Alpi, de unde se intinde pînă tn munţii Iugoslaviei (lig. 39) ; la mari altiludini, for· mează masive pure sau intră tn amestec cu molidul. Este răspîndit şi sub formă d_e insule izolate în statiunile montane din Cehoslovacia şi în lungul Carpa· \alor, coborind la colină şi ctmpie în unele puncte de-a lungul Vistulei, ptnă Flg 39.- ArNI: - - LGt'IX MIII.

..... c~uu•

PINACEAE

GYMNOSPERMAE

.,.,

dincolo de Varşovia. Altitudinal, Incepe să se dezvolte de lacca. 300 mt~ ~~o ţii Sudeţi, iar în Alpii Sud ici italieni de !a 1 ~ la 2 000 o:'·.Pentru cahtaţ~le exceptionale ale temnul~i, ~sle mul.t culhval ŞI în afara ane1 naturale de diStribuţie, mai ales în reg•umle nord1ce ŞI central-~uropene. . . La noi tn ţară, laricele ce creşte spontan apartme var. polomca; este pu\1_n răspfndit şi apare localizat In şase c~nt~e mu!ltoa_se: Ceahlău, ~1ucaş, BucegL: Lotru-Latoriţa, muntii Trascăului ŞI a1 Gllaulu1 (dm Apusem). ~ dezvolta bine in zona molidului de la 1 000 la 1 600, dar formează arbore!~ ŞI deasupra limitei pădurii de molid. Poate să fie fntilnit izolat şi sub 800 m, 1ar e.xemplare de talie redusă, pitică, pot fi intilni te ch•ar la 1 900 m, ca Tn Ceahlau, sau la 2 O~ tn Bucegi. . . . . Pe cale artificială, a fost mult extins în cultură, tn stat•um dm cele ma• variate. . . • r ţă d )' • . 1 Cerinţele ecologice. Laricele este o spec•e pretenttoasa a e c1ma. ŞI so: Are o.transpiraţie din cele mai active, consumînd aproape de ~.5 on ma• mult~ apă dectl pinul silvestru, şi c~ peste 10_% ma• m_ul.t dec_!l n:'_C>hdul. Se dezvolta bine tn regiunile înalte cu cltmat continental, fara osc•l~\11 m~n de t_empera· tură,.continuu aerisi te, cu ierni lungi, dar cu zile semne ŞI cu o msol~ţ•e p~ter· nică în timpul verii. Din acestă cauză, nu se întilneşl~ pe lundu~ va•_lor ~nlu necoase şi umede, unde aerul pnmenmdu-se !Veu,_ iancel~ sufera ob1şnu1t d~ geruri şi este expus bolil?r canc~roase. L~ alht~d_lm man, ~ p~te muttum1 cu o perioadă de vegetat•e scurta, de pîJ!a la mm1mum 45 z1le ŞI~'!. o trece~e bruscă de la starea de repaus, la vegetatie. Ca o adaptare la ~ond•tule de cl~ mat rece montan, unde vegetează obişnuit, l~ricele îşi ~esc~•de _muguru .P~~ măvara de timpuriu, pe seama rezervelor dm partea mlenoara a tulpmn, chiar şi atunci cînd soiul este lncă îngheţat; acest !apt Il expune de multe ori la Ingheturi tirzii. .Manifestă o preferinţă vădită pentru soiurile lormaţe pe calca re sa_u pe con· glomerate poli gene; creşte obişnuit pe ~oluri. brune_ ş! brune _podzohte, slab· schelete plnă la schelete, profunde! re~~:van~ ŞI potriVIt ~e ~fmate-uşor d~e nabile- , putind vegeta la nevo1e ch1ar ŞI pe _podzolun pn~are sau pe shncării. ln arealul său natural, creşte slab pe sol un umede, arglloase sau uscate. De remarcat că acele de larice, deşi sint subţiri şi fine, se descompun foarte . . • anevoie, din cauza proportiei reduse de azot. Temperamenttd eminamente de lumină. Este cel m~• pretenţ•os ~r~re f~ţa de lumină dintre răşinoase, fapt caresepoatededucedmcoroanararaş• ţulpma spălată bine de crăci plnă la cele mai m~ri lnăllimi. Nu se poate mentme sub 1/5 din intensitatea luminoasă normala. . . Laricele alcătuieşte arborele puternic lumi~ate, care umbr_esc ŞI proteJează slab solul, ceea ce duce în mod frecvent la imerbarea ~cestu•a.- • . . Pentru ca laricele să poată creşte bine, coroana lu1 trebu•e sa fie liberă şi continuu aerisită, chiar tn arborele pure; nu ~oat~ su~orta umbr;rea _alto~ specii care I-ar copleşi. De aceea, el vegeteaza _obişnuit grupat. m p~lc~;~n şi numai rareori în amestec intim cu molidul ; ş• ~ceasţa, numa~ la h~uta altiludinală a molidului acolo~de acesta se arata ma• pretent•os faţă de lumină, creşte mai · slab' şi formează arborele ma.i rărite. exemplu con· cludent tn această privinţă, ni-l oferă faptul că_ pl~nţaţule executate fn ultimii 60 ani cu L. decidua pe Valea Prahovei, la alhtud•m de.1 000-1 400 m, .

'!."

105

IZIJ

135

158

liS

..,1 •

GYMNOSPERMAE

••

n -au dat· deloc rezultate bune, atit din cauza conditiilor stationale nepOtrivite (precipitatii abundente de peste 1000 mm, soiuri grele, expozitii nordice :şi umede care au favorizat atacurile de ciuperci), cît mai ales din cauză că a fost plantat greşit, in amestec intim cu molidul, care cu timpul 1-a cople:şit şi elimi nat. Ceea ce a contribuit in mod deosebit la acest rezultat, a fost şi faptul că sistemul radicelar des al molidului, precum şi litiera acestuia .acumulată an de an, au retinut apa necesară transpirat iei intense a laricelui, care a vegetal din ce fn ce mai slab şi a, rămas in urmă cu cre:şterea . Este o specie destul de adaptabilă, atit la conditii climatice mai calde, dt şi pe soiuri mai acide. Astfel, pe versantul estic al Văii Cetătii-Rtşnov, la altitudinea de. cea 700 m, cu precipitat ii anuale de 7~ mm, pe soiuri drenate, brune-gălbui de pădure, formale pe gresii, introdus artificial sub formă de exemplare diseminate intr-un făget de cea. 60 ani, a realizat inăltimi de 32-35 m, în.comparatie cu fagul care rămtne numai de 24-28 m. Chiar şi în.statiuni mai joase, acolo unde temperatura mai ridicată activează mult transpiratia, laricele creşte bine pe soiuri pseudogleice compacte, care-i asigură umiditatea necesară la nivelul rădăcinilor. Pe astfel de soiuri de pe terasele Sighişoarei, la altitudinea de 530 m, laricele plantat realizează cre:şteri mai frumoase decît fagul şi gorunul. Vătiimiirile. Din cauza zăpezii şi a vîntului, tulpina se curbează sau fnfurceşte. In depresiunile cu soiuri umede şi argiloase (unde suferă adesea şi de geruri) precum şi tn regiunile umede, nebuloase, cu expozitie nordică sau la altitudini prea joase, ramurile şi tulpina laricelui sînt expuse umflă turilor canceroase provocate de ciuperca Dasyuypha a:illkommi Hartig. In faza de prăjiniş, acele tinere sint perforate de molia Coleophora larlcella H.B., încît frunzişul ia un aspect cenuşiu, apoi brun, asemănător efectului produs de înghejurile ttrzi i. Importanţa. Laricele prezintă o foarte mare importantă forestieră, attt prin calităţile superioare ale lemnului, rapiditatea creşterii şi productivitatea ridicată, cît şi prin insuşi rile sale decorative. De aceea, tn viilor, cultura lui va trebui mult intensificată. Se recomandă a se folosi mai ales tn regiunea montană şi de dealuri inalte, pe feţe luminoase şi bine aerisite, asigurindu-i•se continuu libertatea coroanei. Pentru regiunile mai joase, este mai indicat a fi introdus laricele de Sudeţi, care, fiind obişnuit cu o. climă mai dulce şi neavind un temperament aşa pronunţat de lumină, se pretează mai bine unor asemenea staţiuni. Coborîrea laricelui devine uneori posibilă şi sub 600 m altitudine, dacă bineinţeles restul condiţiilor staţionale satisfac exigentele arătate mai sus. In afară de plantatia de pe terasele Sighişoarei semnalată de/· a, un exemplu concludent In această privinţă ni-l prezintă plantatia executată a sud-vest de laşi, in pădurea Poieni, la altitudinea de cea. 250 m, care s-a soldat cu foarte bune rezultate. Chiar dacă tn aceste stat iuni joase, lemnul de larice nu mai întruneşte calităţile · celui produs la mari înălţimi, totuşi el rămlne superior lemnului de fag din punct de vedere calitativ. Pină nu de mult, se aprecia că l~ricele european prezintă următoarele ecotipuri geografice :

ii '

r• J 1

•

•• .• !

1 J.

'•

•

• !·

·'•

PINACE!o-_i: _.."

Lorice de Alpi cu doul ecotlpuri: ~larioe. de sttnc!• Intre 2 000-2~500 m alllludlne fi ..larlcele de vale• crescut la altltudlnt mai Joase (400 m In Austria). \

Lor/ce de Sudeli sau larice de Sllezia. care ,·egetează Intre 300-7~ m altitu~ine;' i<etrunchlurl mai dreple, mai bine spllate de c:rici, suportă oartt.are umbme, esle m3> adaplat • la sllllunl joase şi mai rcz;stent la cancer decit laricele indigen. Lar/cel< dt Polonia creşte In regiunea de coline şi etmpie ~in Polonia, de-a lungul Vlstulel, pin& dincol<> de Varşovia. Laricel• de Carpaţi apare· tn CarpaUI Pădurojl, Oriental! şi Meridionali. precum şi In Apuseni, Intre 900 şi 1 700 m altiiudine. . : . Ctroetirlle recente clasificl ultimele tre1 eco!Jpurl (d1n SudeU. Polonia şi Carpaţi) .,. aparlintnd varietăţil palon/<:tl. var. polcni<:a (Racib.) Ostl. el Syr. - Lars. St dtosebqte de L. dlJCi~ Mii~-. prin c:Onuri ovoid-globuloase mai miel. de 1,5-2,2 an lungi~, solzii ooncav•. rotun!•l• sa~ emarglna(l la vltf, cu marginea lndoiiă putin spre intenor şi pubesoenl• tn !merele. aripioara seminlei este mai sc:urll. de numai 8-9 mm. . A• astl! varietate se găseşte sponlanl la noi In ţară, In cele şase t<!ntre muntoase ammtile i'llal sus.

LARIX SUKACZEWII Djll. - larloe de Siberia

Specie exotică (lig. 40) . Mdrimea peste 35 m. Tulpina mai dreaptă şi mai zvcltă decit la L. decidua. Coroane. cilindrică, -cu ramuri erecte. Lujerii galbeni-verzui (măslinii), strălucitori, la Inceput păroşi, puternic brăzdaţi ca la L. decidua. . Fig. 40 _ i..ar;x suJuu:uwll Djll.: .

4 -

c:on

Larix sibirlcD Ldb. : Larlx ltploupls Gord.: 11 - ramuri cu fasdcule de ac-e şi con

t -

con: d -

s.Amtnţl.

ma•

11•1

., '

;

GYMNOSPER/0\AE

PINACEAE

A:fug~ii laterali mici de 1-1,5 mm, aproape emisferici, bruni·negricioşi luc1ton . ' ~cele de 2-5 c_m lungime, grupate cîte 30-50, apar şi cad cu 2 săptămlni ma1 devreme dec1t la L. decidua. . Flori/~ lemele purpurii·roz, mai rar verzi-palid sau albicioase. G_onunle _brun~, ~e 3-4 c~, elipsoidale, ingustate la vîrf, cu solzii bom· bal• ca. o lingura ŞI .cu margmea recurbată tn interior; sint .prevăzute cu un pul roş•atlc, care d•spare la conurile vechi; bracteele nu se văd. Sămtnta de 4-7 mm; ~ numără cea. IlO 000 seminţe la kilogram. Puterro germtruzlivd cea. 30%. G_r~terro viguroasă; slă în fruntea coniferelor din U.~.S.S. în ce priveşte rap1d1tatea de creştere. Vălămiirile. Suferă putin de insecte şi ciuperci. Lemnul asemănător celui de larice european. . Area!ul .c~prinde cîmpia n?rd-~tică europeană şi relativ puţin din vestul S1bene1 pma s_p~e gura fluv1ulu• Obi (vezi fig. 39). Apare diseminat tn arbor~tele de raşmoase, formînd rar arborele pure. Ce;mţele ecolog•ce. _Este o specie nordică, ce creşte intr-un climat excesiv co~tmenlal, caractenz.at. pr.•.n lemperaturi ~i n cele mai coborîte iarna şi r~d1cate ~ara, cu prec•p•taţu reduse, cu penoadă de vegetaţie scurtă şi cu zile lung•. Vegel~ in ~ndi!ii eda_lice. foa~te ~iferite. In _partea europeană, apare pe _solu~• bo!i!ale m calcar, 1ar m Stber1a, pe solun formate pe şisturi cris· tahne ş• ma• rar pe calcare. Evită soiurile uscate. In ~ulturile .e~ectuat~ t~ staţ iuni_ mai sudice,. c.u climat temperat, pe cer~oz10~un, lancele s 1benan a realizat o productiVItate ridicată, dovedind rez1stenţa la secetă şi o mare putere de adaptare. lmpo~tar:ţa_. Ţinînd sea m~ de această însuşire şi de calitatea lemnului, p_oate. sa he mtro.:lus In reg•unea dealuri lor secetoase din Moldova, Oltenia ŞI chtar în Cîmp1a Ardealului. '

Are conuri mici, aproape sferice, de 1,5-3 cm; solzii tn formă de cupă, la maturitate se desfac evident Intre ei, lăsînd să se vadă axa conului.

LAR IX SIBmiCA Ldb. - Larlce do Siberia

Specie eXQtică (vezi fig. 40).

Se deos;ebeşte de specia: precedentă prin: conurile mai mici (de 2-3 cm) colo~a~e ~n ~~lben·deschls sau galben-brun. Solzii relativ mici, .tnguşli, sub~•.n, p1elo?1, tod~au~a des-pulo?•· Bracteele cu 1-3 mm mai lungi dectt solzu. Semmtele ma1 m1c1 de 2-5 mm. ~uterea germinalivă ~ai mare, de 60-80%, datorită probabil unei mai acllve polemzăn lncruc1şate. . F?rmea~ă. arbore!~. pure pe suprafete întinse tn Siberia, incepind de la llm•ta estica a spec1e1 precedente (vezi fig. 39). LARIX DAHURICA Turcz.

Specie eXQtică.~ult răspindită in S~beria şi Orientul Indepărtat (vezi fig. 39). Arbore ~e mar!m~ 1, foarte rez•stent la ger, crescind obişnuit pe soiuri

u mede, ch1ar

mlaşt moase.

93'

LAR IX LEPTOLEPIS Gord. - Larlce japonez

Specie exolică (fig. 40). Mtlrlmro pînă la 30 m înăl ţ ime. Lujerii roşcaji, nu stau pendenji ca la L. decidua. Mugurii roşii. Acele de 2-3,5 cm lungime, verzi-albăstrui , stnt prevăzute cu linii stomati· !ere pe ambele fete; stau grupate mai multe de 40 Tn fascicule; toamna, <".apăt~ o culoare rozee şi cad ttrziu după uscare. Florile mascule galbene-palid; cele lemele roşii-carmin . Conurile aproape sferice, mai ma.r i ca la L. decidua, lungi pină la 3-5 cm, ,.. bractci neevidente._ solzii c:u ma.rg.inea superioar~ ştirbi_tă şi mult răsfrtl!tă îft afară, caracter evtdent ŞI tnamte de maturat•e; pnn uscare, se depar· tează mult de ax. Creştere. Deşi are o creştere destul de activă In tinereţe, totuşi, la noi in Iară, se arată mai puţin producti v decît laricele indigen. Arrolul. Specie originară din Japonia, (vezi fig. 39), unde creşte în regiuni tnalte. Cerintele ecologiu. Pretinde un climat montan-oceanic, caracterizat prin precipitaţii şi umiditate atmosferică abundentă. Este rezistent la îngheţuri tirzii şi ger.u ri de iarnă . Cere soiuri profunde, fertile , bogate in calcar şi indeosebi mai umede. Este imun la atacul cancerului. De aceea , este mai mult folosi t In lucrările de hibridare. Ar putea fi introdus in Iara noastră la altitudini Intre 600 şi 1200 m, In staţiuni ploioase, cu umiditate mare In lunile de vară. Arborelui de pe valea Popii-IUşnov, ocolul silvic Braşov, este un exemplu bun tn această privinţă.

Genul CED RUS L. Cuprinde arbori de mărimea 1 şi mai rar de mărimea a Il-a sau a II I-a. Sint răspîndiţi tn staţiuni cu climat dulce din regiunea muntoasă a Medi· teranci şi tn Himalaia, unde formează arborele pure sau intră in compunerea amestccurilor. Coroana la virste inaintate este tabu lar·lăţ ită. Ramificat ia neverticilată. Acele dispuse in fascicule ca şi la genul Larlx, cu deosebire însă că stnt persistente, lungi de 2-5 cm, rigide şi ascuţite. Arbori monoici ; înfloresc toamna, spre deosebire de celelalte Pinacee care înfloresc primăvara . Conurile erecte, ovoide, mari de 8-10 cm, netede şi cu solzi puternic lipiţi; • ajung la maturatie după 2 sau ~ ani. CED~US

Specie

ATLANTICA .Manettl (C.

exotică

,.nil

var. atl4nlitn J . D. Hook.) "-"Cedru

(fig. 41) . Mărimea 1, pînă la 40 m. Coroana oarecum piramidală, neregulat-tntreruptă, cu ramurqdestul de scurte.

G YMNOSPER/1\AE

PINACEAE

Acele rigide, carenate; lungi pină la 2 cm. Conurile de 5--0 cm lungime. Creşterea rapidă

•• •

In tinereţe. Lemnul destul de preţios, superior celui de brad. Longevitatea pină la 3 000 de ani. Arealul. Originar din Algeria şi Maroc (vezi fig. 39), unde Jn munţii Alias, la altitudinea de 1 000-1 100 m, formează arborele împreună cu castanul şi unele specii de stejar cu frunze persistente. . Cerinţele ecologice. Dintre toate speciile de cedru, este cel mai puţin pre· tenţios f<.ţă de căldură. Temp<rammtul de lumină. Importanţa. Este interesant ca arbore ornamental, ce ar putea să fie extins in regiunile unde creşte castanul comestibil. La Bucureşti, cultura lui nu reuşeşte, din cauza gerurilor excesive din timpul iernii (partea aeriană de deasupra zăpezii degeră). In viile de la Hal meu, raionul Salu Mare, se află un exemplar ajuns la maturitate. care ·vegetează in destul de bune condiţii, realizînd la 57 de ani tnălţimea de 12 m şi diametru! de 55 cm. Genul PINUS L.

S-au identificat cea. 80 de specii de arbori şi rareori arbuşti, cu multe subspecii şi varietăţi; sint răspîndiţi in emisfera nordică, de la limita boreală a pădurilor, pînă in munţii lnalţi ecuatoriali. In Europa, speciile acestui gen sint mai puţin numeroase, fiind concentrate in regiunea mediteraneană şi in partea europeană a Uniunii Sovietice.

•

Sint obişnuit specii rezistente la ger şi secetă; se ara.tă puţ in pretenţioase faţă de sol. Au in general temperament de lumină şi creştere rapidă. Inrădă cinarea pivolantă. cu ramificaţii laterale puternice. Frunzele aciculare, persistente, grupate In fascicule cite 2-3-5 intr-o teacă membranoasă . Pe macroblaste, se văd solzi uscaţi pieloşi. . Florile unisexuat-monoice. Conurile erecte sau pendente, cu forme variabile, de la globuloase, cilindrice, pînă la conice, simetrice sau asimetriCe. Bracteele avortează, iar solzii • imbrica\i sint de regulă ingroşaţi tn partea aparentă de la virf, formind o apofiză cu o proeminenţă numită umbelic, terminat uneori cu un mic ghimpe . La unele specii, apofiza este prevăzută cu o muchie transversală (carena). Seminţele stau cîte două la baza fiecărui solz, sint aripa te şi numai rar neari· paie; se despart foarte uşor de aripioara, care cuprinde sămînţa ca un cleşte. Maturaţia bienală, iar seminţele se împrăştie obişnuit tn primăvara a treia. Conurile In primul an se dezvoltă foarte puţin, iar după coacere se desfac in general greu, luind o formă mult diferită de cele închise. Lemnul are duramen colorat şi prezintă canale rezinifere. In afară de calitălile lemnului, pinii au in general o mare importanţă eulturală forestieră, pentru că pot pune tn valoare soiurile sărace, crescind chiar şi in staţiuni extreme, acolo unde alte specii nu se pot menţine. Ei prezintă şi o deosebită importanţă ornamentată. Din acest gen, la noi in \ară cresc spontan următoarele specii: P. sylvestris, P. montana, P. nigra var. banatica şi P. cembra. Dintre exotice, se intilnesc mai des in cultura forestieră sau ca arbori ornamentali: P. strobus, P. exce/sa, P. nigra, P. banksiana şi P. ponderosa. Genul Pinus fiind bogat In speci i, care se deosebesc destul de mult intre ele, pentru o mai bună sistematizare. se poate împărţi tn. subgenuri şi sectii, aşa cum se vede în următoarea schemă simplificată: 1. S<c(ia E~pitys Spach

,;'

Fig. 41 - Ctdrus alian/leG Manettl: o - rtmurl cu brahlbl••te şi •ce 1n roz.CU; b - con; c - solz cu Hmlnte

Cu doul ace

Cu trei ace

Genul PlnllS

Il. Subgenul /jJJp laxJi]Mo

ROOiile

;1 b

'l· , :~ (

. Cu tiriti ace

{ · P: nigra Arn.

2. S<ctia Banksia Mayr

P. banksl<lna Lamb.

3. S<c(ia PIMa Endl.

P. plnea L.

4. $ecJia TatdiJ Spach

P. rigida MIII.

5. Sectia P~udaslrobllS

{

·· •• •

P. syi!Jt$/rl$ L. P monlana MIII

Eodl.

.• , -.--...:P;..·~fiOIIdu==""'=.:La=ws::.__ _

1. Sectia Strobus &haw.

{

P. strobus L. P. e;u;eiStJ Vaii. P. ptu&e Grleseb.

~- .· • S h { • P. ctmbra L. 2 · =c 113 Cem,fiJt pac P. sibirlca Mayr.

1. Subgenul Diploxylon Koehne cuprinde· toâte sreciile de pin care au acele cu două fascicule libero-~noase in cilindru central, stau grufate cite 2-3 (după specie) intr-o feacă de obicei persistentă; lujerul anua cu unul sau mai multe intrenoduri.

OYMNOSP!RMAE

PINACEA.E

II. Subgenul Haploxylon Koehne include speciile de pin care au acele. cu un singur fascicul libero·lemnos, grupate cite cinci într-o teacă, CE' cade în primul an; lujeru l anual cu un singur întrenod. J

Pini cu doui ace In !taci ................•.••........

Pinl cu lrtl

Act mal scurte ele 4 cm, clepirtote unele ele altele, muguri foarte rlfl~l. conurl ~rsistente, scoar(a negricioasă

Ace mal'lungl de 3 cm, conurl chlloare ..•.....•......•

Ace Intre 3 şi 7 cm, muguri termina li plni la 15 mm ......

Ace de 7-14 cm, verzl· lnlunecal, ln(epiloare, muguri terminaU mal mari de 1,5 cm, lujeri groşi

P. nigra

Ace de un verele·alblstrul, rbuclle. muguri ± rişin~i. tonuri scurt-pedunculate, scoarta ~ati In partea supe· rioari a tulplnll. ............ ............ .......... .

P. sg/veslri$

Act de un verdc·lnchls, tncovoiate, aşezate Inghesuit, muguri rişlnoşl, conurl scslle, scoarta negricioasi, de obicei arbust ...................... . .............. .

P. nuJnlana

•

şi

cinci ace In teaci

................... . P. banksiana

......................

Ace cite trei, teaca per•lstentA

Ace

Ace de 7-10 cm, ramuri lacome, conurl de 3-7 cm ... . . .

P. rigida

Ace de 12-26 cm, teaca de cc.a. 2 cm, conuri de 8-15 cm ......................................•.

P. pomkrosa

Ace verzi-fntuneeat, rfgide ................. •..........

Ace verzl ·deschls, moi

. .. . ......................... .

Act de 5-9 dn; lujtrl tomenl~l; conurl ovoide de 6-8 cm lung.; dmlntl nearlpatl .......................... ..

P. ctmbra

Ace ele 7-10 tm, ali pile ele lujerll viguroşi de 3-4 mm, venui glabrl; tonuri clllndrlce de 8-15 tm lung. Sămln(a mici, cu orlpi lungi (1 ,5 cm) .......... ........... .

P. peuce

Ace ± ~nelente, de 5-10 cm; lujeri ± pilr~i; tonuri de 8--10 cm ........... : ......................... .

P. strobus

6 : '

cinci. teaca cbAtoare ....................... .

Act pendenle de IQ-18 cm, lujerl glabri. Conuri ele 15-25 cm ....................................... .

Sub cf nat D IPLOXYL O N l(o'ertne 1. Sectia EUPITYS Spach

......

.., ..., . • u..,. .

teacă, seminţele

PINUS SYLVESTIUS L. - Pin silvestru, pin comun

~!te

. . ..

Speciile de pin din această secţie au cite două ace intr-o lung·aripate, lujerul anual cu un singur intrenod. ·

CHEIE PENTRU DETERMINAREA PIN/LOR •

... . .. .

Specie indigentl (fig. 42). Mtlrimea 1, ajungtnd ptnă la 40-50 m tnăllime. lnrtldl/cinarea pivotantă, cu ramifi~lii puternice laterale, mai

profundă

decit a pinului negru. Pe soiuri nisipO-argiloase profunde, rădăcina ajunge ptnă la 6 m adtncime; pe terenurile superficiale tnsă, pivotul dispare, dez· voltrndu·se tn schimb viguros rădăcinile laterale; in asemenea situaţii, _poate uneori să fie dobortt de vint. · • Tulpina destul de dreaptă, cilindrică, cu verticile neregulate, ramurile tntinztndu·se orizontal. In masiv strins, trunchiul se curăţă .bine de crăci. Scoarţa tn tinerete de un galben-cenuşiu, formează de timpuriu un ritidom, ce se exfoliază tn foiţe lungi subţiri. La maturitate, numai în partea inferioară ritidomul devine gros şi adînc crăpat, de culoare cenuşie-brună; in rest, rămîne de un roşu-cărămiziu caracteristic, putind astfel să fie uşor deosebit din depărtare de ceilalţi pini. Coroana este la inceput alungit-piramidală ; la unii arbori, odată. cu virsta, coroana devine neregulată, turtită, tabulară. Lujerii galbeni·cenuşi i. Mugurii ovoid-ascu\ili. de 6-12 mm, cu solzi lipi li şi marginea franjată; stnt puţin răşinoşi. Acele ctte două, de 3-7 cm lungime, cresc mai lungi tn staţiuni prielnice; sint verzi-cenuşii, oarecum rigide, uşor răsucite, durează 2-4 ani şi cad lăstnd cicatrice proeminente. In caz de defoliere, aparatul foliaceu se reface din mugurii dormlnzi ai lujerilor. Florile unisexuat-monoice; cele mascule, în formă de amenţi ovoizi, galbeni, tngrămădi ţ i tn buchete; cele femeie, roşietice, stau obişnuit cite două; tnfloreşte in mai. · Conuri/e soli tare sau ctle 2 opuse; după primul an, ajung numai cit bobul de madre; la maturitate, sînt lungi de 3-7 cm, scuri·pedunculate, ovoconice, brune sau cenuşii-mate, puţin asimetrice la bază, stau mai ales pen· dente. Au apofize rombice, pi ramidale sau plane, cu umbelic putin proeminent aşezat la mijlocul apofizei şi •obişnuit fără ghimpe; carena puţin evidentă. Seminţele de 3-5 mm, cenuşii-negricioase, cu aripioara brună şi alungită; 1 kg contine cea. 120 000 de seminţe dezaripate. Maluraţia In toamna anului al doilea, prin octombrie. După coacere, C?nurile se desfac tn primăvara anului 3, ctnd sămînţa se împrăştie; unele dm conuri rămln pe arbori pînă .tn tl)imna următoare. Puterea germina/iuti 60-80% ; se păstrează 3 ani. Germ/naţia epigee, plantula avtnd s--8 cotiledoane. Seminţele tncolţesc după 2-3 săptămtni de la semănare. Maluri/alea atborilor izolaţi la 1~20 de ani, iar tn stare de masiv, de la 30 la 50 de ani.

[

!•

PINACfAE

.,1'

Fig. 42 - Plnus sylveslrls L.:

• - ·~ tn fascic-ul; b - Jujer cu flori temele t i c:onq_rl ,nede-.z.voltate: c- lujerl cu fiMI mi$C•Ie' d - con matur: • - JOI:t; 1 - seminte cu ulpl; 1- plantall cu c:otlledoane.

1·'

•

Periodicitatea fructifica/iei ~ ani. Creşterea foarte rapidă şi susţinută chiar din tinereţe; plan-tula realizează în primul an 5--10 cm,. iar rădăcina de 3--4 ori mai mult. Formează primul verticil în anul3. Mai tirziu, creşterea in înălţime realizează pînă la 1 manual. Productivitatea arboretelor de pin, la 100 de ani şi în staţiuni favorabile, ajunge peste 9 ms pe an şi pe hectar, iar proporţia lemnului de lucru se ridică pînă la peste 80%. Din cau.za temperamentului său de lumină, în staţiuni. fertile, arboretele de pin rărindu·se cu timpul, produc la termenul exploatării mai puţin cu 25--50% decît arboretele de fag, brad sau molid; în schimb, în. staţiuni neprielnice, datorită pretenţiilor modeste şi capacităţii mari de adaptare, pinul silvestru reuşeşte să producă mai mult decît speciile enumerate mai. sus. Longevitatea ptnă la 600 de ani. . Lemnul prezintă duramen colorat în roşu-brun şi conţine canale rezinifere.; este rezistent, elastic şi foarte trainic, fără a depăşi însă ca valoare de întrebuinţare în condiţiile patriei noastre lemnul de brad şi molid. Poate fi întrebuinţat în construcţii, in industria minieră, la confecţionarea vaselor necesare fabricării celulozei etc. In staţiuni prea joase şi pe soiuri fertile, produce un lemn poros, moale, de calitate inferioară. Arealul foarte întins, incepe din Pirinei, include Europa Ceritrală şi nordică, trecînd spre răsărit prin toată Siberia in apropiere de Pacific (fig. 43), iar latitudinal între 37 şi 70°. Fig. 43 - Areal: - - - Plnau sglrJ!tSirls L. (lmellont) . . . . . . p;nut slblrlco Mayr - . -. -. Pinus txctlsa Wall. Thujo orUntalU L.

--- -

.14

--~

o ){)

~ 1

~\ ....

13. ~

:r::

--- ~--~· 1-~

1:"1

.. .

N ~

t5 ~~~ r~ ~

[fQ

ti')(

•• ~

Sti

.. .

· w

.Jh (>

_A2.

~ /V

IY _!

- --

'- :i

~ y

.. Î

r'~

V /

JX'~ rr ~:: t·):._ ~'+!\ i..L.... f.

••

rv /1~ v ~· ~·;

1...

ri,q}~",)

~. . - ~-- -~-t 1\}{'t. ~ h ~

'-'-

IZO

1 '

-·---

! '

'··1'"'.

156 '·

•

lJ,

:•.,

' ••.

·'

•

.• ' 1

;

•

100

OYMNOSPE!!MAE

PINACEAE

sudice ale stepei europene a Uniunii Sovietice şi tn Italia peninsulară. In Scandinavia şi tinuturile baltice, formează masive pure şi întinse chiar tn regiunea de cîmpie. La fel se inttlneşte şi tn Europa: Centrală, unde reprezintă arborele caracteristic pe terenuri nisipoase. In' munţi, ocupă obişnuit statiuni sttncoase. Limita sa altitudinală creşte de lai nord spre sud. In general, se ridică mai putin in ~ltitud!ne _decit .molidul.; La noi tn ţară, vegettază spontan, dar este relahv putm rasptnd•t; apare. doar sub formă insulară ln lungul Carpaţilor şi tn Muntii Apuseni, cantonat pe· sttncării a ride, 5au mergtnd chiar pe locuri turboase ca in regiunea Suceava· (Poiana Stampei). Cel mai puternic centru se tnttlneşte tn bazinul Trotuşului şi in muntii Ciucului, tntre 500-1 000 m altitudine. Limita inferioară coboară la cea. 300 m pe valea Oltului (Călimăneşli-Tumu) şi pe valeâ Troluşului (Dorteana); ~.ridică la peste 800 m in turbăriile din Bucovina şi atinge limita superioară la cea. 1 600 m tn ~etezat. In general, el poate creşte pur, tn buchete, sau in amestec intim cu alte specii. Este tnttlnit tn pădurile de molid sau in subzona pădurilor de amestec fag cu brad, cobortnd uneori chiar tn gorunete ca la Găvanul, raionul Cislău. După glaciajiune, tn timpul climatului rece şi uscat, muntii noştri erau· acoperiţi cu păduri întinse de pin. Mai tirziu, cind climatul s·a îndulci! ~i a. devenit favorabil dezvoltării altor specii forestiere (molid, fag, brad), pmul a fost eliminat de pe soiurile mai bogate şi a rămas cantonat numai in ptlcuri insulare, acolo unde nu a mai putut fi concurat de alte specii (pe turbării inalte, locuri sttncoase, şisturi cristaline greu dezagregabile etc.). Astăzi, la noi tn' Iară, pinul silvestru. spontan se găseşte in proportie redusă- circa 9 000 ha, adică 0,14% din suprafaţa păduroâsă a ţării; prin plantaţie însă, a fost mult extins ptnă tn r~giunile de cîmpie, circa 20 000 ha, adică încă 0,31%. . Cerinţele ecologice. Este una din speciile cu cea mai largă adaptabilitate ecologică, vegetind in cele mai variate statiuni, de la 37 la 70° latitudine nordică, unde se Intinde ptnă la limita polară a pădurii. ~ezistă bine la ger, arşiţă şi secetă. In nordul arealului, se menţine ţa temperaturi din cehi mai scăzute, muljumindu-se cu un sezon de vegetat•e scurt de numai 3 lun i; In părţile sudice, suportă temperaturi de 35°C şi o perioadă de repaus vegetativ de cea. 4 luni. Nu este de loc pretentios fală de sol, putîndu-se menţine atît pe nisipurile diluviale, cit şi pc stlncării sau In turbăriile tnalte. Consumă mai puţin de jumătate din apa pretinsă de larice, molid, brad şi fag. Suportă soiurile puternic acide. Pentru a realiza însă creşteri frumoase, preferă soiuri de natură silicioasă, brune şi brune·gălbui in diferite grade de podzolire, nisipo· lutoase, profunde, aflnate, reavăne şi humoase. Pe terenurile argiloase corn. pacte, se dezvoltă greu. Preferă versanti luminati. Este foarte adaptabil faţă de umezeala din sol, rezistfnd atit pe terenurile uscate cit şi pe cele înmlă ştinate. La inceput, arboretele de pin dau o litieră bogată, care se descom· pune însă anevoios, ductnd la formarea humusului brut. Temperamentul pronunţat de lumină; rezistă cel mult ptnă la 1/20 din luminozitatea normală . Arboretele pure de pin se răresc şi se luminează devreme. Dacă in staţiuni prielnice ajunge in amestec cu alte specii mai de umbră, ca bradul, fagul şi molidul, este sistematic eliminat de acestea.

VlJtiJmiJrile. . ExempJar~lll cu o creştere viguroasă .ş.i ·.~ le_!Jirt aftn3;1, su~er~ de rupturi .şi dobor.tturi din cauza ·zăpezii abundente -cazuta. in fulg• mart ŞI l ipicioşi. Poate fi atacat de ciu)l'crti. • · · .. · Importanţa. Pinul silvestru interesează economic şi cultural, !lţtt pentru faptul că are o creştere rapidă şi produce un lemn cu bune. tnsuşm tehnologice, ctt şi pentru faptul că dispun~ 4e <?.foa~te lar(ă C!Jpa<:•tate d~ ad~pta~e ecologică. Fiind rezistent la gerun, arş•lă şt seceta ŞI avmd o d1scmmat•e uşoară, apare ca o specie pioniC:ă de ~rin:' ordin: . Prettndu·se la o cultură uşoara, este 1nd1cat a h fplos•ţ la .Piantarea ter~nu rilor degradatc, pentru fixarea coastelor expuse eroZJunu, ..precum ŞI pe soiuri pietroase, nisipoase ori sărace, acolo unde alte ~p_ecu produc prea puţin, sau nu reuşesc să se menţină. Actualmente, la no•. '". ţară, P.oate să fie recomandat ca specie repede _crescăt<>~~;re. pentrl! subshtuuca ma1 ales a făgetelor şi gorunetelor cu o slaba produchvtlate, s1tuate tntre ~l 000 m altitudine. · Se poate Intrebuinta şi ca arbore- ornammtal, plantat in buchete, sau ca . •_ exemplare izolate. . . • . . Pinul silvestru prezintă numeroase forme ŞI vanetaţ1, dm care se c1teaza. 1. tur(osa (WIIIk.) Woerlein, arbore pipernicit sau arbu.sl plnl la c:ca. 3 m, eu ac:.e scurte,

Lipseşte

părţile

101

con uri miel; cr~te In turbării (Obcina Lucinel şi .Poiana Stampe! de pe Valea Dornel). var. hai'IIIJla Stev., caracterizată prin aJl!Ofiza proemi~tă In formă de cirlig. var. trtJCia Moulllef. (var. rlgrnsls Loud.) pinut de Riga sau plnul de Scoţia. are tulpina dreapl)l, zvelli, cu scoarţa subţire şi roz plnă aproape de sol, ac:.ele numai puţin rlsuclte. Produc:.e lemnul c:.el mal valoros. tnlrebuinţat la catarge. Ace.~stă varietate a fost ldenllflcaU şi la noi pe stlndrille calcaroa3<! din Cheile Bicazului. PINUS MONTANA MIII. - Pin de' munte

In cadrul acestei specii, după creştere Şi forma conurilo~. se deosebesc următoarele subspecii: ssp. mu.ghus; ssp. PIJ!1ltl10 ; ssp. uncmata. La noi in ţară, se inttlneşte frecvent numa1 ssp. mughus. 1 1

p. M u O H u $ (Scop.) w 1 11 k. -

Jnc:apln. PJn dt munle. lep.

Arbust indigen (fig. 44). Mărimea plnă la 3 m; se ramifică de la bază, formind şi virfurile indreptate tn sus (ascendente).

tufă

cu tulpini

Urttoare

/nrt'Jdăcin.areo. trasantă, puternic întinsă tn_ l~t_m:i. Unele d~n ramurile ttrttoare acoperite de pămtnt, dau naştere la radac1m (marcoteaz.a) . Scoarţa brună<enuşie formează r itidom subţire ce nu se exfoliază.

Lujerii groşi, elastici, la inceput verzui, apoi cenuşii-negricioşi. Mugurii bruni, răşinoşi. Acele cite două de ~7 cm lungime, de un verde-inchis, sint ingrămădite şi tncovoiate ca ~seceră spre virful lujerului; durează 5-6 .ani. . . Florile unisexuat-monoice; uneori, in regiunile foarte inalte, pot f1 ~· dioice: cele mascule, de 1-1 ,5 cm; gtupate în buchete, se păstrează uscate

. r .

·-·

,..

' PlliACJ!Âil

pînă

Fig. 44 - Plnus

m1>11iaNio

MIII. ssp, nuqzlous (Scop.) Wlllk :

• - ace: • - lujt'J' ~u florl femtle; t - l'tlu c:u llori maaule: d - con: • - semln'* cu aripi: 1 - plaotull. 1o

i i

•• o

toamna ttrzi!l, iar după cădere lasă lujerul în acel loc fără frunze; cele lemele, în verticil, crte 2-7 la vîrful lujerului, sînt violacee-roşietice. Conurile solitare, sau 2-4 tn verticil, ovoid-globuloase, sesile, de 2-5 cm lungime, perpendiculare pe lujer sau tndrept;~te în jos; la maturaţie stnt colorate in brun-tnchis-lucitor; au arofîza lat-iombică, plană sau piramidală, c:arena evidentă, umbelicul centra cu un inel negru împrejur. Seminţele sînt mici, galbene-brune ori cenuşii. Maturaţia în toamna anului al doilea, iar conurile se desfac în primăvara a treia; după împrăştiţ(ea seminţei, conurile rămîn mai departe pe lujeri. Maturitatea arborilor foarte timpurie, de la 6 la 10 ani.

Periodicitatea anuală şi fructificaţia abundentă . Puterea germlnativă 50-60% ; se păstrează 2-4 ani. ·

Germinaţia. Seminţele încolţesc la 3--4 săptămîni după semănare. Creşterea foarte înceată. · Longevitatea pînă la 300 de ani. Lemnul dens, durabil, asemănător cu al pinului silvestru, dar cu duramen mai tnchis colorat şi alburnul mai ingust; este foarte bogat in răşină de bună

o o

li'

calitate.

1·

1 •

l j

11 11

~ămîntnd

de dimensiuni reduse, nu i s-a găsit vreo utilizare de de ciobani şi la cabanele turistice pentru foc, precum

seamă; se foloseşte şi la mici construcţii.

' 1o

Arealul. Este o specie relict, ce creşte obişnuit tn golurile alpi ne din munţii

Europei de mijloc şi sud ({ig. 45), ridicîndu-se la altitudini mari; poate să coboare însă şi mai jos, în turbării. La noi tn ţară, se întinde de-a lungul Carpaţilor Păduroşi (munţii Maramureşului) şi Carpaţilor ~ăsăriteni ptnă la Ceahlău, apoi tn Carpaţii de curbură şi Sudici, din Ciucaş ptnă spre Ţarcu; ocupă suprafeţe întinse în masivele muntoase, unde se păstrează urmele vechilor ci reuri glaciare. Se ridică deasupra lim itei pădurilor propriu-zise, constituind subzona alpină inferioară. Vegetează mai viguros în centre montane de mare masivitate. In Munţii Apuseni , se întîlneşte în mai mică măsură. Limita inferioară a jneapănului este tn medie cea. J· 500 m, iar cea superioară trece de 2 100 m, ajungtnd chiar la 2 300 m in Bucegi. Se prezintă ca masă compactă, sau apare uneori tn pilcuri izolate, formînd desişuri greu de străbătut. Cerinţele ecologice. Preferă un climat rece, cu atmosferă umedă şi o mare cantitate de precipitaţii. Este însă rezistent şi la secetă, aşa cum arată exemplarele cultivate in regiunile de coline şi cîmpie. Obişnuit, se întinde pe coastele şi grohotişurile cele mai greu · accesibile, pe soiuri superficiale, schel ete. unde alte specii nu mai vegetează, sau nu mai pot încheia starea dţ masiv, lăsînd astfel destulă lumină tntinderii şi dezvoltării jnellpănului. Se instalează pe podzoluri primare, foarte acide, sărace, nisipo-lutoase, drenate, formate pe roci cu dezagregare uşoară, cum sint conglomeratele calcaroase din Bucegi, Ceahlău, Piatra Craiului etc., sau gneisul din ~etezat. Micaşisturile din Făgăraş, dezagregtndu-se greu şi totodată păstrînd răceală, dau soiuri mai puţin potrivite jneapănului. Soiurile prea umede sint pierdute in favoarea tufărişurilor de Alnus viridis. . Zăpada stagnantă din depresiunl şi căldări glaciare ti asigură umiditat~ tn sol şi totodată protecţie contra vtnturilor aspre din timpul iernîi, dar .t11 cantitate prea mare şi pe o durată prea lungă, produce asfi~ierea luj~ilor.

104

. Pl~A.~

·······:

1•

.•. ,

•

·· ·;•', '

105 '1 ·

~ · ·· ·

' 1 , ,, •. ;;

· -·

Ca arbust, este cultivat în"parcuri Şi grădin'i' 'perl!ru ornamentarea sttncăriilor artificiale (alpinum). . a 1 J.

P U M 1 L J O (H a e • te) W III t ..

Arbust exctic. Are conurile tn prima toamnă albăstrui-violet, şi abia In anul al doilea brune. Umbelicul solzllor este excentric, fiind situat sub mijlocul apofizei. Se tnttlneşte tn Europa Centrală ptnă tn Pirinei (vezi fig: 45). La noi, prezenţa sa spontană tn munţii Maramureşului este îndoielnică. 1

11 p.

U H C 1 N ATA W l t l t .

Arbore exctic ce poate ajunge chiar mărimea a 11-a; uneori, rămtne losă ca arbust. · Prezintă adeseori tulpină dreaptă. Conurile sint asimetrice, cu pedunculul fixat excentric, apofizele pe partea luminată- cel puţin cele de la baza conului - stnt mai puternic dezvoltate dectt cele de pe partea umbrită , mai piramidale şi evident incovoiate spre baza conului. Originar din Spania (vezi fig. 45). La noi, este cultivat prin parcuri ca arbore ornamental. Suporttnd soiurile grele, fiind rezistent la secetă şi geruri, poate fi introdus şi tn regiunea de cimpie.

•

Ftg. 45- Ar..U: \ \P. -t./04 ssp• ...."_ (S<op.) Wlllk. ) }) Il P. mcMtat~.a ssp. p111Alllo (H•~ke) Wlllk. 1 1 1 1 1 P. _,..,. . aop. undM.. Wlllk.

Datorită elasticităţii tulpinilor, rezistă şi coboară pe marginea văilor ·c u lavine pînă in zona forestieră . Intr-un climat prea aspru, stincile calcaroase ti oferă căldură şi adăpost împotriva vîntului. Temperamentul. Se apreciază a fi o specie de lumină, tnsă la mari alt.itudini

manifestă preferinţe pentru lumina difuză sa_u indirectă şi evită pantele expuse insolaţiei prea puternice. Versanţi! nordici şi nord-estici, cu belşug

..; !

i J

de umiditate atmosferică şi lumină difuză, favorizează dezvoltarea jneapă nului. Importanţa. Are o deosebită importanţă culturală la limita superioară a pădurilor, unde ţor:m_ează o zo~. de pr?tecţ.ie_ împotriva păşun.atul.ui ş! oferă imediat adăpost vttelor tn hmp de vtformţa. Pentru nota petsagtshca c;e o imprimă culmilor noastre tnalte in unii munţi (Bucegi de ex.) este ptis. sub ocrotirea Comisiei monumentelor naturii. Poate fi folosit la fixarea grobotişurilor şi a coastelor erodate, precum şi la corectarea torenţilor deasupra zonei pădurilor, acolo unde altă specie forestieră nu mai poate vegeta. La aceste altitudini inalte, jneapănul reprezintă materialul de netnlocuit. foarte reiistent, dar şi permanent verde, ce stă la dispoziţia silvicultorilor pentru consolidarea pantelor muntoase. Cetina de Î!lel~Păn poate fi folosită la e.xt:racţia uleiurilor volatHe.

P INUS NIGRA Am. ( P. OJUiriat:tJ Hoss., p, Laricio Poir.) l>ro ii<ijru, Piii awtrlae exolică (fig. 46). Mărimea 1, pînă la 40

Specie

•

. m.

· lnrăddcinarea mai putin profundă ca a pinului silvestru, cu un pivot mai slab dezvoltat, dar cu rădăcini laterale puternice, care ti permit să crească şi pe coastele sttncoase. Tulpif!a dreaptă, cu . verticile regulate, se curăţă relativ greu de crăci. Scoarţa cenuşie-negricioasă formează de timpuriu ritldom adtnc de culoare tnchisă. Coroana piramidală, deasă, la bătrtnete devine uneori tabulară. Pe terenurile pietroase şi superficiale, coroana este turtită, cu tulpină strtmbă şi răsucită.

Lujerii foarte groşi, bruni -negricioşi, glabri. Muguril cili ndrici, bruni-cenuşii, mari de 12- 14 mm, răşinoşi. · Acele ctte două, de S--14 cm lungime, rigide, ascuţite, .drepte sau puţin curbate spre 1ujer, de o culoare verde-întunecată ; cresc tngrămădite., formind un frunziş mai des ca al pinului silvestru ; durează 4-6 ani. Culoarea negricioasă a scoarţei, lujerilor şi a acelor, a făcut să i se dea denumirea de pin negru. Florile mascule verzi-gălbui; cele femeie, verzi cu nuanţe roşii-violacee. ~nurile cîte 2--4, stau perpendicular pe lujeri, sesile, tndreptate tn jos. ovo•d:conice, de circa 1 cm tn primul an, ajung 5--8 cm tn . toamna anului a1 dotlea; sînt simetrice, de o culoare mai deschisă, brună-gălbuie-lucitor;

lOT Fig. 46 - PliU/$ ftl6ra Am.:

,_., ~te

t•

marginea superioar.ă a- solzului rotunjită, apofiia proeminentă, la mijloc cu umbelic Intunecat, prevăzut ctte o dată la solzii superiori cu un ghimpe scurt. · Semin~le mari de 5--6 mm , de cwloare deschisă, uneori pestriţe, cu o aripi neagră-strălucitor; la 1 kg, stnt cea. 5Q 000 de seminţe dezaripate. Maturat ia bienală; conurile se desfac tn primăvara anului al treilea. Maturitatea arbofilor tncepe de la 20--30 de ani. Periodicitatea fructifica/iei la 2-3 ani . Puterea germlnatio4 00--70%; se păstrează pînă la 3 ani. Plantulele au cotiledoanele mai lungi ca la pinul silvestru. Creşterea destul de rapidă; din al treilea an, este tnsă mai tnceată decit a pinului silvestru. · Longevitatea pînă la 600 de ani. · Lemnul destul de dens, cu traheide scurte, duramen roşu-brun puţin distinct , alburnul foartţ lat ; este potrivit de greu; puţin elastic, apt pentru sttlpl de comunicaţii, pari de Q'lină etc.; se lucrează greu din cauza răşinii. Pu· tere calorifică mare. Pinul negru produce răşină tn cantităţi · abundente. Arealul. Creşte tn Alpii din Austria, tn aşa-numitul Karst, precum şi tn Iugoslavia şi Albania (fig. 47), pe terenuri calcaroase, la altitudini variind tntre 300 şi 1 300 m. . . Prin cultură, a fost extins aproape .în tntreaga Europă. Cerin~le ecclogice. Pinul negru ţSte o specie foarte modestă; pretinde tot~i veri călduroase, cu atmosferă uscată, şi evit~ regiunile cu climă umedă. ln cultu.ră, rezistă bine la ger, dar mai ales la ~tli. Preferă soiurile nisipolutoase, cu substrat calcaros şi cu umiditate redusă.

faadcoJ: • - luJtr 'lof'l mQC"Ule: c -lu)er «'11 nori leJMie: 4 - con; t - seminte c;" aripi ; 1 - plllltall t l cotlltdoaM

Fig. 47 - - PltUU

Art~~t:

ftJvo Arn,

· • • · • • Pln&U etmbf'G L . .. - - - Plnus pcu" Orleseb .

•

PINACEA.e • ,

' Tempiramentul mai puţin pronunţat de lumină ca la ,pinul silvestTu, ·pH. tJnd să ·rabde mai multă umbrlre şi formind o corOinli .mai deasă; elagajul se face destul de. greu. . . Importanţa. La noi, se găseşte des cultivat atit ca· arb9re forestier, ctt şi ca arbore ornamental. S-a plantat uneori şi la cîmpie, ·p.tnă tn .anteştepă , dar aici dă lemn de calitate slabă. Poate să fie cultivat pe soiuri calcaroase, superficiale şi uscate, (pseudorem)zine, 'SOiuri humifere) iar la nevoie chiar şi pe soiuri m;~i grele, cu textură- luto-argiloasă, sau pe soiuri crude formate pe marne (Sabed), din subzona stejarului pînă in partea mijlocie a subzonei lagillui, rămtittnd deci ceva mai jos ca pinul silvestru. Se utilizează cu bune rezultate la plantaţii in terenuri degradate, tn specia\ cu substrat caJcaros. Este o specie valoroasă ca şi pinul silvestru:_:prote:jtnd şi ameUorînd solul ceva mai bine dectt acesta. ' \

••

PINIJS NI ORA var. IH!natito Borb. (P. Pa/lasiana Auei. . non Lamb.)- Pin de Banat·

Arbore indigen. .

,,' j,

Se deosebeşte ~.e specia tipi~. - f. nigra- prin acele foarte . rigide şi jnţepăto<~re, lujerii galbeni-verzui-violace!, iar conurile galbene sau. galb\!lle. verzui-murdar." Creşte sponta.n, localizat in cîteva centre . din Banat (valea Cernel Domogled, valea Dunării), precuJ:ll .şi Jn m~nţi_i . ~hedinl i şi ·yulcan din Oltenia. Creşte de la 150 la 1 100 m· a lti tudine, formind pilcuri in regiuni stîncoase, cu soiuri din cele mai uscate; uneori, apare in amestec cu fagul şi bradul. · . Fj.ind puţin răsptndit, prezintă o importanţă forestieră redusă. •

'•). S.Cifa BANKSIA Mayr

•

•• •

~uprinde.

arbori cu două ace intr-o teacă; seminţele aripate; lujerul anual cu citeva tntrenoduri; coriurile asimetrice se desfac tirziu şi rămtn mai mulţi ani aderente pe ramuri.

..' ..·.PINUS BANKSIANA Lamb. -Pin bancalan

Specie exotică (fig. 48). ,.. .Mllrimea a 11-a, pînă la 25 m ; rămîne . de multe on ele mărimea a liJJ -a. ;Jnrădăcinarea pivotanHrasantă, profundă. \. tr'ulpina dreaptă şi subţire, realiz~ază două etaje de vertici le pe an; este , adeseori ruptă de zăpadă sau de vint.

Scrxii'ţa întunecată, · formează de timpuriu ri tldom cu crăpături t~~ste şi sol~i negri-

CIOŞt

pe toata lungi mea fusului. CorOana rară şi miregulală, cu ramuri sub-

·.

•

ţ iri.

L~;~jerii brun-gălbui,

glabri. M ugurii oblong-ovoizi, foarte răşi noşi. Acele cite două, in sectiune transversală prezentind forma unui 'semicerţ iie~egulaÎ ; · sint scurte de 2-4 cm, răsfirate,

răsucite

şi

curbate, de culoare deschisă, galbenă-ver

zu ie, durează 2-4 ani. Florile mj!scule g!ll; . bene; cele femele roşii carmin. Conurile caracteris-tic asimetrice, ctte · două sau trei în ver- Fig. 48- P/111# ~na Lamb. Ramari tur~ f i conurl tiei 1, cu virful re. c~rbat, sint tari, cenuşii, scurte de 3-6 cm, cu solzii strtns lipiţi, apoI~~ aproape plan~, cu 'marginea superioară rotunjită şi umbeHcul pujln adineli, uneon, conunle se dezvoltă şi pe tulpină, din mugurii proventivi. Sămtnţa de cea . 4 mm, obovoidă, brună-negricioasă. · Mat~ţia tn' toamna a doua sau in anul al treilea; conurile se deschid greu ŞI rămtn mult timp pe ramuri (8-10 ani). Maturitatea arborilor foarte devreme, la 5--6 ani. Periodicitatea,..fructificaţiei anuală. Puterea germinati!Jă de 7G-80". Creşterea" in p~imi_i -~ . de ani ~te destul de rapidil, apoi sl ăbeşte, a~ că arborele. ramine ob1şnu1t de tahe mai .scundă. .. Longevitatea relativ redusă . · . ·. Lemnul slab, lipsit de tntrebuinţări speciale. , ·. d' A realul. Originar din părţile reci ale ~mericii de Nord fntinztndu·se' ptnă lnto)o de cercul polar· (vezi fig. •51). · ' ' · .... i

...

OYMNOSPERMAE

Cerintele eccloglce. Nu este deloc pretenţios faţă de sol şi climă. Se arată total rezistent la ger şi secetă, puttn.d să crească şi pe terenurile cele mai sărace şi uscate, nisipoase. In faza de prăjiniş-păriş, este rupt adeseori de

Fig. 49- Pinus polllk,_ Laws.:

o - f•.scJcul cu tce; b - con; ~ - aob (din fatl): d -

zăpadă şi chiciură.

Temperamentul

pronunţat

1 - fuclc•l cu aC"e: 1 -

JOI&

(latcrl l): e - dmtntl arlpatl (•mell~rat)

r~lda MIII.: con ; A.- aob (laleul):

Plnus

1 - tlmtntl ~rlpatl

lumină:

Importanţa. Datorită particularităţilor

sale ecologice, a fost mult intro· dus tn cultura forestieră europeană. Dih cauza dimensiunilor reduse şi a lemnului fără valoare, Pinus banksiana rămtne tnsă să fie folosit numai in regiunea dealurilor şi montan inferioară, acolo unde altă specie mai productivă n-ar putea vegeta. Este considerat ca un arbore de primă tm· păduri re. La noi în ţară, se regenerează viguros în mod natural. Ctteodată, este folosit şi ca arbore ornamental.

3. SKjla TAEDA Spech Această secţie tntruneşte arbori cu Seminţele lung-aripate; lujerul anual metrice rămîn mai mulţi ani prinse

ctte trei ace intr-o teacă persistentă. cu cîteva întrenoduri; conurile nesipe ramuri.

PINUS RIGIDA MIII.

Specie

exctică

(fig. 49). Mărimea ptnă la 25 m inăfţime; ·pe soiuri sterile, rămîne chiar arbust. Tulpina dreaplll, cu ramificaţie Ol"izontală. Caracteristic este faptul că tulpina şi ramurile 'prezintă numeroşi lujeri proventivi, cu smocuri bogate de ace. Scoarţa brună-roşcată şi adinc brăzdată, se exfoliază tn solzi mari rigizL

•

Coroana rară şi neregulată . Lujerii tineri brun-gălbui, apoi cenuşiu·roşcaţi . Mugurii ovoid-alungiţi, rar răşinoşi; solzii cu virfurile dezlipi te. cite trei intr-o teacă, lungi de 7-14 cm, slab-rigide, necurbate dar răsuci te; sint de culoare verde-inchis. Conurile de 3-7 cm, grupate 3-5, brune-roşcate, apoi cenuşii, aproape sesile, apofizi\ rombică, cu carenă evidentă, iar umbeliculul proeminent cu ghimpe rigid, uneori incovoiat şi foarte ascuţit. Săminţa tnunghiulară de cea. 5 mm, negricioasă. ·: L4slăreşte; pe lingă această particularitate caracteristică, P. ' rigida mai are şi facultatea de a forma crăci lacome. Lemnul poros, cu alburn şi duramen Inchis, fără calităţi deosebite. A realul. Este originar din re.giunile estice ale Americii de Nord (vezi fig. 51). Cerinţe ecclogice. Creşte atit In regiuni uscate, pietroase sau nisipoase, cît şi tn loc uri mlăştinoase. . La noi tn ţară , este cultivat rar ca arbore ornamental, avind o creştere destul de viguroasă, ca de exemplu in parcul Şcolii silvice Gurghiu.

Aceţe

." •

-< - ...';,. .

,.,) V'

,.' .

~~ !j •

GYMNOSPERIIIAB

112

1 i

l.j

.. .

1 •

.. " 4. Secţia . PSEUOOSTROBUS l!ndl:' .. ' Include ~rb.or; cu ctte trei sau ~;inci ace tntr·o teacă persistentă (foarte rar caducă); seminţe lung-aripa te; lujerul anual de obicei cu un singur tntrenod; conurile de regulă simetrice, ..se deschid şi cad imediat după diseminarea seminţei. 1 ~.

t,., ..:

PINUS PONOE~OSA Llws. - Pin galben

Specie

exolică

(fig. 49). Mărirtiii(J 1, ajungtnd peste 50 m tnăllime. 1nriidăcinalea prezintli un pivot scurt şi numeroase rădăcini laterale.

Tulpina

1 ·i '! '

:1 [1

...

·~ ~

lj 1,, j

., •

dreaptă.

Scoarţa roşcată, sau brun-inchis, pînă la negricioasă, formind de timpuriu ri tidom gros, crăpat tn plăci lat-alungite; partea internă a scoarţei are o culoare gă lbuie, de unde şi denumirea de .pin galben", ce se foloseşte pentru această specie. · Coroana tngust-piramidală; raflluri scurte şi groase, cu virful ascendent. Lujerii foarte groşi, nebrumaţi. Mugurii mari, ovoizi, răşinoşi. Acele de regulă ctte trei, uneori ptnă la cinci, lungi de 12-26 cm, drepte, rigide, ascutite, de un verde· tn.chis. După căderea acelor, teaca rămtne pe lujer ptnă la 10 ani. Florile mascule galbene-verzui· cu nuante roz, iar cele femeie purpuriu· violacee. 1 Conurile cite trei ptnă la patru tn verticile, stnt mari de 8-15 cm , ovoconice, simetrice, prinse pe un peduncul scurt, brune-roşcate străl uci !oare, cu apofiza proeminentă şi umbelic prevăzut cu un ghimpe puternic, uneori recurbat. Coacerea şi diseminarea prin septembrie-octombrie. Odată cu căderea conurilor, solzii bazati rămîn aderenti ca o rozetă pe peduncul. Sămînţa obovoidă, de 6-10 mm, cenuşie cu puncte negricioase. Creşterea rapidă.

Lemnul cu duramen colorat deschis, de calitate silveslru.

Arealul. Specie de munte, originară din

părtite

inferioară

vestice

şi

celui de pin

centrale ale Ame-

ricii de Nord, din Can.a da pînă în Mexic. Cerinţele ecclogice. Poate creşte din .climatul excesiv cont inental ptnă in ' cel subtropical. In culturi; s·a arătat foarte adaptabi l la condiţiile stalionale, rezistînd bine la gcruri şi secetă, şi ·fiind puţin pretentios fală de sol. Suportă greu soiurile crud~ formate pe mame, precum şi terenurile mlăştinoase. Este intrucitva sensibil la atacurile de ciuperci. Importanţă. La noi, creşte relativ bine, putind să fie recomandat pe so· Juri uşoare nisipoase, fertile, in regiunea ·de dealuri şi cîmpie. Este un frumos arbore ornamental, atinl!!nd dimensiuni mari . var. IICOpulorum Engelm. ~ealizează dimensiuni mai ml; l, are ac~ grupate de obicei cite 2, de 12-16 cm, Iar conurile de S-8 cm . Este mai retistenl la sectii decit specia

llpi<'ă.

113

PINACE.A.E •

Il . Sabf e o u l 1.

. HAPLOXYLON

Secţia STR~BUS

. .... . ;,

'K o e bn e

Sw.,.t

ln această secţie, sint tntrunil i pinii care au conurile alungi! cilindrice, pendente; apofiza cu un umbelic către virful solzului; seminţele lung-aripate; acele ctte cinci in smocuri, iar teaca este caducă; lujeri 'relativ subţiri, glabri sau pubescenli. PJNUS ST~OBUS L. -

P in strob. Pin ndcd

...

Specie exolică (fig. 50). Mdrirtiii(J 1, pînă la 50 m

tnăllime şi

2 m diametru. 1nriidăcinarea pivotant-trasantă, puternică, aşa că nu este doborît de furtuni. Tulpina evident dreaptă, cilindrică; în masiv se curăţă bine de crăci. Urmele verticilelor de formă lnelară rămin evidente de·a lungul intregii tulpini. Scoarţa subţire, se păstrează mult timp netedă, verde cenuşiu-lucitor, prezentind pungi de răşină; formează ttrziu ritidom subţire negricios, numai in părţile inferioare ale t ulpinii. Coroana pirarnidală, destul de deasă, cu verticile regulate; ramurile flexibile fapt pentru care nu suferă de rupturi din cauza zăpezii. Crescut izolat, păs trează ramurile pină jos, tntinse orizontal. . . . . Lujerii lungi, subţiri, bruni-verzui, la inceput păr~1, 1ar apo1 glabrescenj1. Mugurii mici, de 5-7 mm, ovoid-ascuţiţi, roşietici·gălbui, slab răşin~i. Acele cite cinci într-o teacă, lungi de cea. 10 cm, subţiri, moi, Hne, strtnse In smocuri uneori pendentc şi răsfirate. la virful lujerilor. Acele cad la 2- 3 ani. Ramurile subţiri şi smocurile de ace dau arborelui un aspect frumos şi elegant. Florile unisexuat-monoice; cele mascule gal&ene-palid; cele femeie verzui· palid, cu nuante roz-violacee, stau grup;~.te cite 2-5; dau tn mai-iunie. Conurile subterminale, alungite, mari de 10-15 cm, pendente, încovoiate, cu solzi bruni sub\iri, răşinoşi; apofiza puţin tngroşată, cu umbelic terminal plan. Malura{ia bienală, prin septembrie, cind solzii se desfac brusc, lăstnd să cadă seminţele care stnt brune, lungi de 5-6 mm şi prevăzute cu aripă !ngustă. La kg se găsesc cea. 50 000 de seminţe dezaripate. Maturitatea arborilor izolaţi se produce la 10-15 ani; tn stare de masiv, Incepe să fructifice după 30 ani. Periodicitalea fructificaţiei anuală, sau la 2-3 ani o dată . . Puterea germinatitld de 40-65%; se păstrează 2-3 ani. Germina{ia epigee; plantula cu 8-12 cotiledoane. CrtŞterea in înălţime este foarte activă, ajungind ptnă la 1,30 m anual. Productivitatea in general este foarte ridicată, tntrectnd mult pe a pinului silvestru; in America, pe soiuri de bună calitate, la 55 de ani realizează un volum de 863 m• şi o cr~tere medie anuală de cea. 16 m~. la hectar. Longevitatea aj unge la ctteva sute de ani. /

PIIIACEAE

··IÎS

Lemnul alb-gălbui, cu duramen ceva mai inchis colorat, uşor, se contractă

uniform şi moderat, fiind foarte trainic; se lucrează uşor. Se tntrebuinţează tn părţile interioare ale construcţiilor şi la confectionarea de mobile, ambalaje. chibrituri, fabricarea celulozei etc. Trăinicia lemnului depăşeşte pe a · celor· !alte specii de pin, şi molid. Acest lucru s-a putut coristata in lemnăria găsită la casele primilor colonişti europeni, construite tn America acum citeva sute de ani. Arealul. Originar din părţile sud-estice ale Canadei şi nord~tul Statelor Unite (fig. 51), unde formează arborele pure sau de amestec, ptnă tn regiunile de ctmpie şi pe terasele riuri lor.

• •

..1

1 •'

Fig. 51 - Artul: - - - Pltuu Jlrobr.D L.

- . -. - . Plnus

bon.Jls/4rta Llmb.

- - - - Plnus rigida Mt11 • • ••• • • PlnuJ pondu()fiJ L•'Wt .

••

i j

1. ! •

....

•

· IIT

PI NACUI! -i

1:6

GYII\NOSUE"RMAE

A fost adus in Anglia prin ' l705, de 'Unde S•& răspîndit Tn Intreaga· Europă , mai mult ca arbore ornamcntal. La noi în \.ară, se tnt!lneşte frecvent tn parcuri şi In citeva culturi forestiţre din ocoalele silvice Braşov, ·frasi n, · Mălin, Sinaia , Lipova etc. · Cerinţele ecologice. Este o specie foarte adaptabilă la climă. Pretinde.umi ditate · suficientă tn aer şi sol. Rezistă bine la gerurile de iarnă şi ,tnghţ· turile de primăvară. Nu poate suporta seceta. Condiţiile optime ţn patria de origine sîn t asemănătoare celor existente la noi In regiunea dealurilor şi · tn părţi le inferioare monta ne. , Vegetează bine pe soiurile brune podzolite, permeabile, profunde, nisipo· tutoase, pînă la lutoase, reavăne plnă la ·umede; riu-i priesţ solurile.'calca roase, uscate, compacte, nici turbăriile sau terenuri le cu apă stagnanlă. Datorită frunzişului des, precum şi faptului tă acele de pin strob se descom· pun extrem de greu, litiera bogată adunată an de an formează un strat gros la suprafaţa solului {incomparabil mai gros deett la molid), care blochează o mare cantitate de substanţă organică · şi · împiedică instalarea vegetal ici erbacee şi chiar a propriilor puieti. Temperamentul J!lijlociu, asemănător cu al molidului; tn tinerete. suportă o umbrire moderată; se regenerează uşor sub masivul rărit, dar reuşeşte şi tn locuri deschise. In primii 2 ani, puieţii suferă de arsura tulpini! la colet. Vătdmărik. Sufera 'de pirlitura scoartei, din cauza insolatiei, precum şi de ciuperca Cronartium ribiccla, care vegetează alternativ pe speciile de Ribes: R'. rubrum, R. nigrum şi R. grossularia. Sporii pătrund prin rănile arborilor. Unii autori consideră aceste vătămări ca o piedică serioasă in cal ea răspîndirii pinului strob şi recomandă folosirea la noi in ţară a lui Pinu.s peuce Griseb. S-a constatat însă că atunci cind arborii sint feri li de răni şi cresc tn amestec cu alte specii, această ciupercă nu mai este atlt de temută. Asemenea atacuri la noi nu s-au semnalat tncă. Suferă frecvent de ruperea virfului din cauza zăpezii dar dispune de o remarcabilă capacitate de a-şi re.face repetat tulpina . 1mporlan(a. Este un excelent arbore forestier şi orna mental. Cu remarcile făcute mai sus, ţinînd seamă de rapiditatea creşterii, rezis· tenta . la geruri, diversitatea utilizării lemnului şi aspectul frumos decorativ, pinul strob prezintă o deosebită importantă forestieră şi economică; poate să fie cultivat cu bune rezultate, in amestec intim sau grupat, tn staţiunile ocupate de şleaurile de deal cu fag sau de făgetele cu floră de mull, de ·la limita inferioară a subzonei fagului, pe soiuri bogate, profunde, reavăne şi in condiţii de iluminare mai puternică, tn regiuni pe ctt posibi l ferite de zăpezi căzute sub formă de .fulgi mari şi l ipicioşi.

Lajuii mai groşi, verzi-bruma\i: _gla~r~. l~citori. . Mugurii cilindrici_. la virf ascrt•l•: rdşt~IS c~ subtiri moi, brumate-

Act/e tot cite cinCI, dar foarte ung:· le 1 r 1 luj;rilor • albăstrui , attrnind in smoc un boga ftlo:il~de ~n verde-p~lid . nuantat cu roz . Fig. 52-PltWS e=lsc Wall. ncn Lam.: Conurik extrem de mari, de la 15-30 • - •«: b - "'"· cm pendente, pe pedunculi de 2-5 cm, sta~ mai multe îngrămădite spre vŢrful lujerilor, dtnd arbori~or. un aspec~ mteresant. După tmpraşherea semmtelor rămtn încă mult timp pe arbore, aşa că ·Fig. 53 - Pinii$ ptuce :Ori esei>: • -

•rt

CiG

(QC:IcOJ:

b - U t·n se<1tune.; ~-coli; • d - d mloll

~15

PJNUS EXCELSA .Wall. non Lam. - Pin de Himalala

Specie txoticd {fig. 52).

Este mult asemănătoare cu P. strobu.s. Mărimea 1, ajungînd ptnă la 50. m înălţime. Tulpina dreaptă; elagaju l se produce destul dţ greu. · Scoarta cenuşii', sub\ire şi netedă, cu numeroase pungi de răşină; la maturitate, formează un ritidom cenuşiu-inchis, ce se exfoliază in plăci. • Coroana larg-piramidală, cu ramurile orizontale şi mult întinse în lături. \

b ·'

·c

•

•• •

118

' 1 1 -

1 1

PINACEAE.

pe lujer se găsesc conuri din două fructifiealii consecutive. Seminţele turlit·elipsoida'le de 8-10 mm, brune-deschise, cu puncte rare negricioase; prezintă o margine membranoasă şi aripioara foarte lungă, de 2-3 cm. Cre:jlerea rapidă tn tinerete. Lemnul conţine multă răşină, ca şi scoarta tînără, lujerii şi conurile. Arealul. Originar din Himalaia (vezi fig. 43), unde creşte la altitudini de 1600-3800 m. La noi, se tnttlneşte foarte rar prin parcuri şi grădini. Cerintele ecologice. In patria de origine, este un arbore montan. In tara noastră, pretinde un climat mai dulce şi mai umed, vegetînd bine pe expozi ţii luminate, cu soiuri profunde şi reavăne. /mpor(QIIţa. Fiind unul dintre cei mai decorativi arbori răşinoşi, merită să fie introdus ctt mai mult In parcuri şi grădini, tn regiunea de dealuri şi montan inferioară.

••

Specie exctictl (fig. 53). Se deosebeşte de P. strobus prin următoarele: Mdrimea a III -a, tn statiunile Inalte rămtntnd chiar arbust . Tulpina cu ramuri scurte. Coroana pitamidal-columnară, coboară ptnă la baza tulpinii. Lujerii mai groşi şi de culoare verzuie. Acele cite 5, lungi de cea. 8 cm, drepte, rigide, ascuţite şi aspre, aproape

2. S«)Ja CEMBAA Spacb

•

PINUS PEUCE Gr!eseb.

.alipite de lujeri. Conurlle izolate sau ctte 2--4, scurt·pedunculate şi aproape cilindrice, cu solzi mai lălili şi mai c~mvecşi; iar apofiza galbenă-cenuşie. Creşterea destul de activă, mai lm;eată tnsă decît la P. strobus. Lemnul răşinos şi rezistent; se lucrează uşor. Arealul. Originar din Alpii Dinarici şi Balcani (vezi fig. 47), unde ocupă <»arie de distribuţie reitrtnsă, la altitudini de 700-2 200 m. Se află tn amestec cu fagul şi molidul, rămtntnd totdeauna tnsă de dimensiuni mai mici. La noi, este introdus foarte rar tn parcuri şi grădini, cu rezultate mediocre. Cerintele ecologlce. Este o specie rezistentă la secetă, ger şi alte vătămări . Poate să fie introdusă in cultura zonelor verzi, mai ales tn regiunea coline . lor.

OYMNOSPERMAE

•

Cuprinde specii de pin cu clte cinci ace intr-o teacă, ce cade in primul an. Conurile nu stnt pendente şi_ nu se ·desfac pentru tmprăştierea seminţei, ci cad cu totul; ·semin\ele sint mari, nearipate, sau cu aripa foarte scurtă. Apofiza prezintă umbe ic terminal plan. · PINUS CEMBRA L. - Zlmbna

Specie indifenli (fig. 54). Mlirimea a 1-a, ajunge plnli la 22 m tnălţime şi depăşeşte 2 m in diametru. lnrifdlicinarea pivotantă, cu rădăcini laterale puternice, puttnd astfel să reziste bine la vinturi.

b Fig. 5-4 - Pinus «mbra L.: a - fasdcu1 c:u ace; b - t:On: e - sol%; d - a.lmtntl; • - pl•nluiJ

Tulpina conică, lăţită la bază, cu ramificaţia verticilată la tfceptt; J>ă~r\:

30 de ani, ramurile cresc neregulat, _dînd arbore,lu• un as~ec~~~~c:·da anaştere neţe, formează mai multe vtrfun, dm care une e se usuc · . şi la lujeri proventivi. . . . . ..• Scoarta tn tinereţe este ver~e-cenu~ie şi_ netedă, formind ma• tJrz1u un n lidom brun-cenuşiu, subţire ş• al~ngJt·braz~at. Coroana caracteristic ovoidă ŞI compacta. • b . Lujeril destul de groşi, cu virful evide_nt îndreptat în ~~;· s•~~- JuT ~~ ălbui-roşietici şi tomentoşi; In al do•~ea a~, devm !; a ~J. un oa f1exibili" rezist~. bine z~p~ilor şi vtnt~nl~r. d1~ reg1umle malle. Mugurii ovoJZJ, ascul•t•. brun-roşcat•. raşmOŞJ. . . . . Acele ctte cinci tntr·o teacă, de fr:-9. cm, drepte,_ destul d~ ng1de, verz•· lntunecate, ingrămădite la virful luJer•lor; _dur~a ~ - am . . i sesile· Florile unisexuat-monoice; cele mascule ehpso•dale, roş_u·car~un ş. . . • Infloreşte ltrz1u, pnn •i!m~·• uhe. cele lemele violet-roz ' ctte 2-4 in verticile. ·d J'ţ't d &--a m cărnoase ş• v•o aceu Con urile sint terminale, erec te, ovo• · a • e, e .. c •. of iza puţin brumate In tinereţe, devin brune_la coa~e. So1w grOŞI, au _ap Sint strtns bombată, lăţită şi cu umbelic m•c tenmnal de cu 1oare cenuş•e. lipiţi Intre ei. . t Seminţele ovoide, mari de 8-12_ mm. d~'!l"ite coconan, ~u ~n tegur500 tare, brun-roşcat ; sint nearipate ş• comesllb•le. Intr-un kg mtra 1

cea:

seminţe.

. 121 • 120 MatUiaţia bienală,

GYMJ!OSPEIU'\AE

iar conurile cad ncdesfăcute in primăvara a treia; de multe ori, stnt roase tncă din toamna anului al doilea de veveriţe şi păsări, (gail.a de munte) care mănîncă o mare parte din seminţe, putind tn acelaşi timp ajuta la tmprăştierea lor. MatUiitalea arborilor de la 15 la 25 de ani. Periodicitatea fruclificafiei foarte rară, de la 6-10 ani. Puterea de germinaţie de 60--80% ; se păstrează 2- 3 ani. Germinaţia are loc după 1 an; uneori, numai după 2,.......J ani. Seminţele nu se pot forta pentru grăbirea germinaţiei. Plantula dezvoltă 8-12 cotiledoane. Creşterea In inăllime foarte tnceatli , dar susţinută. Longevitatea poate trece peste 1000 de ani. Lemnul prezintă duramen roşcat, alburn ingust şi .inele anuale inguste şi egale; este. fin, uşor, moale, foarte durabil, bun pentru mobile. Arealul. Creşte numai tn Europa (vezi fig. 47), unde formează citeva insule, in staţiunile inalte din Alpi şi Carpaţi, constituind arborele pure sau tn amestec eu laric:ele şi molidul. Se poate ridica şi deasupra pădurii de molid, după ce acesta rămtne pitic sau dispare in desişurile de jnepeni; reprezintă ultimii arbori singuratici spre golul alpin. In tara noastră, zimbrul creşte izolat sau in pilcuri numai in anumite sta· liuni , pe urmele vechilor circuri glaciare din munlii Rodnei, Călimani, Bucegi, Făgăraş, Cibin, Paring, Godeanu, Ţarcu şi mai ales tn Retezat - intre Lacul Gemenele şi Tăul Negru- unde, la altitudinea de 1 600-1 900 m se află cea mai importantă statiune cu exemplare bălrtne. . Caracterul alpin al acestei specii a lăcui să se păstreze ca un relicl tn regiunile inalte dimprejurul circurilor gladare, cu temperaturi joase şi umiditate ridicată. Pe versant ii reci şi umezi, tn Cheile Zănoagel pe valea lalomicioarei., coboară chiar la 1 350 m: Cerinţele ecclogice. Este o specie de climat alpin, pretinztnd umiditate atmosferică abundentă şi o cantitate mare de căldură tn scurtul sezon de vegetatie ce·l are la dispozitie. Suportă bine gerurile de iarnă, ampliludinile mari de temperatură şi vinturile puternice. Are nevoie de minimum 3,5--4 luni de vegetatie. Cere un sol argilos nu prea afrnat, fer.til şi reavăn·jilav, ferin· du·se de soiurile prea nisipoase sau superficiale şi uscate. Pe soiurile bogate in humus acid care reţin apa, formate pe granite, gnaise, micaşisturi şi şisturi sericitoase, zimbrul atinge inăllimi mari, pînă la 28 m. Vegetează slab pe soiurile calcaroase; din cauza tncălzirii şi uscării lor puternice. Temperamentul mijlociu; tn regiunile joase, se comportă ca o specie de umbră, iar în cele mai inalte devine relativ pretentios fală de lumină. Vătdmllrile. Este rezistent la orice fel de vătămări exterioare. Importanţa. Ţintnd seama de calit.ăţile deosebite ale lemnului şi de faptul ci reuşeşte să vegeteze deasupra pădurilor de molid, cu toată creşterea lui înceată, cultura zimbrului ar putea să fie extinsă tn staţiunile inalte, atit pentru ridicarea limitei vegetatiei forestiere, cît şi pentru consolidarea coas· 1elor. Este un foarte interesant arbore ornamental, aşa cum se poate vedea la numeroasele exemplar~; pl_antate tn statiunea balneo·climatică VatraDomei.

PINUS SIBIR ICA Mayr (P. cembra var. slblrlca Rupr.) - Zlmbru de Siberia, Cedru de Siberia

Specie exotică.

Ma r a fost socotit ca 0 varietate a lui

. ..

Pin~~~ur' d:ă~~~~d~/~t~~::;~caun

aieal foarte tntins, pînă in. c~ntrul Si~f:i. Avind tnsă ~ractere. morfologice şi cerinţe ecologtce d•stmcte, . s·a diferenţiat ca 0 spec1e de sme stătătoare. . ăl . Această specie se d~o,şeb~te ~e. P. cembra p~•.n urm oare1e . Atinge inăllimi ma; ~an, _pma la 35 m. Coroana mai bogata ŞI ma• tngustă . . Acele mai dese şi mai scurte. · iar semin•Aie de asemehea· mai Conurile sint mai mari, d~ 6-~3 cm, "" mari dar cu un tegument ma• subltre. Le~nul cu aceleaşi calităl_i. ca şi cel de P. cembra; se foloseş1e mu11 ca lemn de lucru şi construcţn; d d' destul pa" rlii europene a U.R.S.S. Arealul foarte intins, tncepm .. tn n?r : şi ajungtnd ptnă tn estul Siber1e1 (vez• hţ. 43) La noi, nu este tncă introdus in cultura. Fam. TAXODIACEAE F. W. Ne~r Cuprinde specii exotice, loca~~~e~ta\~ ;fgf~~~c!"~~ ~~~d).şis~~r~~~~~ ale emisferei nordice (in Asia . . . neregulată şi cu lemn de cea ma1 de talie foarte mare, cu o ram1hca11e

bux~ f~~~~~~ persisten~e sau caduce, aci~ulare sa~~=~ aruz~~~~~~~~:~

Florile unisexuat·monotce; cele .fe~elei m co;u~ncrescută cu solzul, iar la

~~~~~~~~~~tz Ji~:i~~~~e.&~~;~\~ ~~~~.:hr:~~:~~a~ii;~~t 'ta~~~!~::~ valva\t, plam sau concavl, cu CI

•

fiecărui solz; plantulele cu 2-9 cohledoane.

CHEIE PENTRU DETERMINAREA OENURILORDIN FAM . TAXODIACEAE

Lujerl eaducl. lrunu llnla.re de 1-1.5 em, subtiri, moi, veni cen~qll, ud toamna

Lujeri neeidtorl, lrunze aeieulare. persistente

Tntrenodurl miel. r."nze liniare. mari de 8-15 cm, primate. la vfrl rotunjite, aglomerate spre v ramun'1or .......... · · .. · · · · · · · · · · · · . . . ..... ..... .

•• o ••••••• o •••• o ••••• o •• ••

.........

Taxodlum

. 2

fr/::j

Ace tnlepăloare, scurte sub 2,5 em. decurente pe lujerl · ·

Ace de 1,2-2,5 cm lung. cu 3-4 muchii, obtuze, dlver·

Ace de 0,5-0.9 cm lung., allpile de lujerl; drepte sau eu vtrfu 1 răsfrtnt tn a.fară ..... · . · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·

genefl voae ..................... ··········· t'lncolt

SciDdt>pii/IS

8 Cr!lptomulo StqUllla

• •

122

OYMHOSP!I!MAE TAXODIACUE

Genul TAXODIUM Rich. Cuprinde .ar.~ori orig!nari.( din America de Nord, fiind caracterizaţi prin aceea ~ luJeru .lat~rah cad anual tmpreună. cu frunzele. Florile bărbăteşti tn pamc~le lung1, fteca~e floare cu 6-8 stamme; carpelele florilor femeie au ctt: doua ovule. Conunle. globul are, cu solzi tn formă de scut, se tmprăştie inca dm arbore, sau dupa ce cad jos; fllaturatia anuală. Acest gen străvechi a fost răsptndit tn erele geologice şi in Europa. Fig. 55- Ttut>dlum dislidlum (l.) Rlth:

• - flori ma.sc-ule: b - luJerlermln.ll: ~- luJtt cititor cu frunte acltulere: d - ~n:

TAXOD!UM DISTICHUM(l.) Rltb.-

Taxodium, Chiparos de baltă

' - dmlnfl: 1- sectiune ta almtntl

Specie exotic4 (fig. 55).

Mărimea 1, ajungind 1~ m tnăl time şi cu diametre cons!Oerabile de plnă

.,. .,• 1,,.'•

; m;;:rrwi_.

• :

• •

la 4 m. ' 1nrădăcinarea trasantă, atunci cind c~eşte in con~itiile normale din regiumle mundablle. In asemenea statiuni mlăştinoa.se, sau tn nămolul băltilor, are insuştrea deosebită de a dezvolta din rădăcinile superficiale anumite organe speciale de respiratie denumite care ies ca nişte ţepuşe ape1. In cazul tnsă ctnd este cultivat pe soiuri mai uscate şi profunde, sistemul radicelar se modifică puietii dînd naştere din primul an unui pivot lung şi puternic, care pătrunde peste un metru tn adinci me. Tulpina dreaptă, puternic lăţită la bază ; tn masiv, se curătă foarte bine şi de timpuriu de crăci. S.,coarţa subJire, nete~ă 1 brună-roş ~ta, ~ormeaza devreme nhdom subţire ŞI putm crăpat, care se exfoliază in Uşii inguste, longltudinale. Coroana rară, luminoasă, de un verde-deschis, cu ramuri subţiri; se păs· trează mult timp conică, iar la virste înaintate se dezvoltă puternic in lături, luind o formă neregulat·răsfirată. Lujerii sint de două feluri : lujeri persistenti, bruni-luc.itori, cu muguri subglobuloşi şi frunze mici, solzoase aşezate spirala!, şi care toamna după uscare rămtn tncă puţin pe lujeri; lujeri

~ e

•

.' j • l

căzători, subţiri,

verzi, fără muguri, poartă frunze aşezate distic, subtiri,. l!niare, de J-1 ,5 cm, moi verzi·deschis; toamna se inroşesc şi cad împreună cu lujerii, aşa că arborele rămîne peste iarnă desfrunzi! ca şi laricele. Florile unisexuat·monoice; cele bărbăteşti mici, globulare, aşezate in panicule pendente, lungi de 10-12 cm, se formează din toamna anului precedent; cele fe:mele tot globul are, stau ctte una sau mai multe la un loc. fnfloreşte prin aprilie. . Conurile 'aproape sferice, de numai 2-3 cm, cu 10-12 solzi lemnoşi valvaii tn formă de scut, prevăzu\i uneori' cu un mucron; solzii poartă la sub- suoară cite două semin\e in trei muchii neregulate; semintele stnt de cea. 1,2 cm lungime. Matura/ia in toamna primului an, prin octombrie-noiembrie. Uneori, solzii se împrăştie cind conurile sînt in arbore, iar alteori, conurile cad cu totul şi se desfac numai după aceea pe sol, eliberînd seminte le. Pentru cultură, con urile se culeg din timp de pe arbori ; 1 kg con\ine JSJI0()-20.000 de seminţe. -- · .. Puterea germinali{Jă de la 4~%. Germina/ia destul de rapidă ; plantula prezintă 5-6 cotiledoane. Uislăreşte în patria de origine, pînă la 4~ ani. Creştere foarte activă; In primul an, puiet ii ajung ptnă la 0,5 m; la 100 ani realizează cea. 30 m tnălţime; formează de timpuriu trunchiuri drepte şi spălate de crăci; productivitatea In lemn foarte ridicată. Longeuitatea excepţională, ptnă la 6 000 de ani, atingind cele mai înaintate virste dintre toti arborii. Lemnul cu duramen brun-gălbui-roşiatic, fără canale rezinifere, foarte omogen, uşor, moale, extraordinar de trainic tn pămtnt sau tn lucrări hidraulice; este apt pentru multe întrebuin!ări. Deşi se lucrează greu, este un excelent lemn de construcţie·, mobilă, cherestea, butoaie, pari etc. A realul este destul de restrins, limittndu-se pe coasta sud-estică a Americii de Nord, tn vecinătatea golfului Mexic, tn lunea fluviului Mississippi. Tn Europa, a fost introdus pe la 1640. La noi tn Iară, este cultivat prin parcuri (Timişoara, Cluj, Gurghiu, Simeria, Ccaiova, Bucureşti etc.); in ultimul timp, a fost incercat şi în cultura forestieră, în lunea văii Jiului şi In apropierea şcolii silvice Brăneşti, dînd rezultate promitătoare. Cerinţele ecologlce. Chiparosul de baltă este arborele cu cea mai mare adap· tabilitate faţă de conditiile staţionale. Cu toate că tn arealul .natural cr~te obişnuit tn regiuni de cîmpie joasă, tntr·un climat cald, oceamc, subtropr~l şi pe terenuri mlăşlinoase, inundate, sau de·a dreptul în apa băltll~r, pnn cultură a reuşit să vegeteze in statiuni din cel.e mai di~~ite .~ so! ŞI ~hmă: . Nu se resimte nici tn climatele temperate şt cu prec1p1tatu ma1 putme ş• nici pe soiuri cu umiditate moderată. Nepotrivite sînt numai terenurile exp~ variaţiilor mari de umiditate, de la inundaţii trecătoare, la uscare excesiVa după aceea .

115.

T AX(JI)IACE:A..E · •

124

,.•

•

,,·• '.•

OYMNO'SPEI\MAE

Datorită

pneumatoforilor, Taxodium poate rămîne anual pînă la Il luni in apă, reîmprospătată din cind in cind, dovedindu,se astfel mult mai rezistent dectt celelalte specii forestiere higrofile de la noi: sălciile, aninii, plopii etc. Trebuie remarcat că pneumatoforii numeroşi, care ating uneori tnălţimi de 2.m şi diametre de 30 cm, reţin frun;ilişul căzut şi acumulează milul aşa că determină o tmpotmolire treptată a bălţii respective, asantnd astfel terenul. Cultivat pe terenuri uscate, tşi modifică sistemul radicelar trasant, dezvol· tind un puternic pivot de ctţiva metri ptnă la apa freatică. Temperamentul pronunţat de lumină. VdttJmările. Nu se semnalează vătămări importante 1mportanfa. La noi in ţară, poate fi introdus cu deplin succes tn regiunile cu un climat mai dulce, pe terenurile mocirloase, in bălţile şi regiunile inun· dabile din lungul Dunării şi a afluenţilor săi principali. In partea sudică şi vestică a \ării, este indicat chiar ca specie de amestec tn pădurile de ctmpie situate pe ltngă ape. Poate avea un rol important in tnnobilarea zăvoaielor. Primii ani, puiet il fiind sensibili faţă de gerurile excep· lionale, trebuie să fie ocrotiti. De asemenea, este necesar să fie umbri\i şi uda\i tn timpul verilor prea secetoase. · Fiind una din speciile exotice capabilă să vegeteze tn terenurile cu umidi· tate tn exces, acolo unde alte specii indigene nu pot să se dezvolte, trebuie săi se dea o deosebită atenţie tn cultura de viitor, pentru asanarea şi punerea in valoare a terenurilor mlăştinoase şi inundabile. Taxodium di.$1ichum se prezintă totodată şi ca un foarte interesant arbore ornamen tai.

Genul SEQUOIA Endl.

.' •

Acest gen, in tertiar, era reprezentat printr-un număr mare de specii, răs· pîndite chiar şi in Europa. · . Astăzi, se cunosc numai două specii, localizate in vestul Americii de Nord . SEQUOIA GJGANTEA (Lindl.) Decne. (IVtl/1111/lonia glganlta Llndl. Stqt.Wiadendron glganltum Lindl .\ - Secvoio, Arbore.le mamut

Specie exoticll (fig. 56). • ; 1

.• l

•

1 •

Este un arbore gigant, atingind peste 100 m tnăl\ime şi diametre impresionante de peste_p. ~ Tulpina conică, lă\ita la bază, cu ramificaţie regulat·verticilată; tn masiv, se spală bine de crăci pe mai mult de jumătate din fnăl\imea trunchiului. Scoarta brun-roşcată, fibroasă, moale; formează ritidom ce depăşeşte 0,5 m grosime. Coroa/UJ conică, deasă, stufoasă şi cu ramuri puternice. Lujerii la inceput verzi-brumării, apoi bruni-roşii. Mugurii nuzi, neevidenli. Mărimea.

Frunzele mici de 3-12 mm lungime, solzi·

forme, lanceolate, cu virful ascu~it, puţi~ tndepărtat de lujer, baza decurenta, cu do~a dungi de stomate pe dos; stau aşezat': ~~ spirală; după ci\iva a~!· acele·.se usuca _ şt cad !mpreună cu lujer11 laterah. Conurile mici ,ţie 5 - 6 cm, roşcate-lntu: necat cu' solzi scutiformi, prelung-cuneat• la ba~ă şi cu apofiza rombic-lă!il~, prevă· zută cu .o depresiune transversala ŞI un scurt ·mucron la mijloc. Semintele extrem de mici, de ~ l'l_lm. cite 3-9 sub fiecare solz, sint ehpllce, turtite, cu două aripi inguste.

Matllraţia bienală.

· Periodicilalea 2-3 ani; fructifică destul de· abundent.

P11terea germiiUJti!lă foarte redusă, cea. _:5%.

G~m.tirw{ia epigee, plantula de regula cu

patru cotiledoane. Creşterea foarte rapidă. Longevitatea foarte mare, ajungind pînă la 3 000--4 000 de ani. . . . Lemnul· valoros, cu duramen ~oş1_allc, fm, uşor, foarte trainic, se lucreaza Şt se lustruieşie . bine. . . • Q Areâlul. Originar din Cahforma cenţrala şi de pe versantul estic al muntil?r _Sterra Fig. 56- Stqt.Wia glganlta (lindl.) Nevada din' America de Nord (vez1 hg. 61) Decne: : C'lil luJerl tl ftuau sola.l · Creşte de la 1 400 la 2 7~ m altit~~ine. A • - ramuri lorme: b - con: t - sf"iinult fost mull imputinat pnn exploatan nesocolite aşa că astăzi prezintă un areal res· . . 1 trins ~umai la vreo 30 de staţiuni,. din care 10 sint d~ta;ate parcu~1 naţ1ona.e. Cerinteleecologice. Estesensibillagerurişisecet~ . It smt favorabile regtumle adăposti te, cu ierni bogafe în · zăpadă. Preltnde un sol profund, per· meabil şi reavăn. . . · Temperamentul moderat de lummă. . . Vătămtirile. Nu este expus vătămătorilor orgamct. . Importanta. La noi In ţară, s·a incercat In ctt~va punct~ tn Banat, (Bă~e JiercYJane, Qrşo~Do&n"';AA), precum şi în reg1unea B~ua Mare etc., un e

ar~:tJ~00 c;~fee C:r~~!:ă şi

poate să fie culliv_ată în regiun_ile calde al~ • ·· tre mai ales în partea sudică a munţ1lor Banatului, pe dealun !!~!~e nde~ ger~ui mari şi vinturi reci de iarnă, pe soiuri eutrofe, aftnate şi suficient de profunde. 1 • tă Se poate folosi şi ca un impunător arbore ornamenta ~aşa CUf!! se p_rez!nd exemplarele de la Băile Herculan~ şi Orşova, care realizează d1mens1um e peste 30 m tnălţime şi 1 m in d1ametru. , · 1

{

J ~~

-1

r 126

Genul CRYPTOMEIHA O. Don. Conţine

numai o

singură

specie.

CRYPTOMEIUA JAPONICA (L.f.) D. Don - Criptomeria

Specie

exotică

(fig. 57). , Miir_i"!;'!~ 1, aju~gtnd tn patria de origine pînă la~ tnăltlme. 1nrădiicuuuta p1votant-trasantă, cu numeroase ra'iii'ITlcatii laterale

Tulpina

•

.•• i 1

•

dreaptă, conică.

· Scoarţa formeaz.ă ritidom brun-roşietic, ce se exfoliază tn plăci lungi şi inguste. Coroana p1ram•dal-ovoldă, cu ramuri divergente. Lujerii anuali sint verzi, apoi brun-roşcafi. Fig. 57 - CrvptOinl!rla japontca (L.f .) Mugurii nuzi. D. Don : Frunzele persistente, aciculare, subulate, a - lujer C'D frunu aetculare: b - con: a_şezate spirala! in jurul lujerului, curbate c - tob:J t i br.clee: d - slmfntl ŞI cu virful ascutit, iar la bază decurente; sint destul de rigide, lungi ptnă la 6--12· (25) mm, comprima te şi carenate pe ambele feţe, cu trei sau patru muchii. Pe lujerii mai groşi, acele sint mai mici decit pe cei la tera li. Acele durează pînă la 7 ani . F~o~ile mascule tn f~r~ă de amenti, tngră măd•t• spre virful Ju/enlor scurţi, la baza frunzelor; cele feme e, ovoid-sferice, sint dispuse terminal pe Jujerii scurti. Florile apar de cu toamna, dar se dezvoltă numai tn primăvară. · Conurile sferice, de 2-3 cm, au solzii lemnoşi, cu bracteea concrescută numai la bază. Solzul este mai lung şi are virful cu 3-6 dinti ; virful liber al bracteei este in· doit. După diseminatie, conurile rămtn aderente pe arbori. Seminţele mici de 4--8 mm lungime, cite ~5 la subsuoara fiecărui solz, stnt lanceolate, turlite şi tnconjurate de o aripioară

121'

TAXODIACEAE

OYMNOSPI!!!MAE

Lăstllreşle, marcotea~ă şi se poate Inmulti prin altoi sau butaşi de vară . Lemnul uşor, moale, foarte rezistent, are duramen roşietic . Contine răşină

plăcut

mirositoare. In Japonia, este unul din cele mai preţioase lemne, fiind folosit pentru constructii, vapoare, mobilă etc.; scoarţa lui serveşte pentru acoperitul easelor. ln Europa, produce lemn spongios. Arealul. Este originar din Japonia şi China, ·unde vegetează In regiuni joase, la altitudirii de 200-400 m. Cerinţele ecologice. Preferă un climat dulce, cu ·umiditate ridicată in tot timpu_l anului; pretinde soiuri fertile, umede şi drenate. Introdus tn Europa tn secolul trecut , se dezvoltă destul de bine tn condiţii de climă temperat-moderată, cu precipitaţii abundente. Temperamentul de umbră. Importanţa. la noi, este cultivat in parcuri. Creşte slab. Suferă de geruri şi îngheţuri timpurii, lujerii intrind in iarnă slab Jianificaţi. Rămîne in stare arbustivă sau ca arbore de mărimea a III-a ; longev itate redusă. In parcul dendrologic de la Simeria, a fost distrus tn bună parte de ger tn anul t963; pe Valea Timişu lui-Braşov sint cîteva exemplare de 12-14m înălţime, care au crescut destul de bine sub adăpostul lateral al celorlalti arbori ornamentali. Poate să fie cultivat prin parcuri, in regiunile mai calde ale lării (acolo unde creşte castanul), asigurlndu-i -se adăpost continuu. Genul SCIADOPITYS S. el Z. SCIAOOPITYS VERTICILLATA S. el Z.

din sudul Japoniei, unde atinge tnălţimi pînă la 40 m. la noi, este cultivat în seră, arătindu-se foarte sensibil la ger. Se recunoaşte după acele lungi de ~15 cm, Jăţite şi aşezate ctte 10-30 tn verlicile caracteristice, înghesuite la virful lujerului. Interesează numai ca plantă decorativă de seră.

Specie exoticiJ. (fig. 58),

originară

Fig. 68 - SctadopUIJS wrticillata S. el Z. ; ramuri cu flori mascule

tngustă. Maturaţio anuală.

Maturitatea arborilor incepe de la 10

ani.

Periodicitalea frucli/ictJiiei la 2 - 3 ani. Puterea germinatiuă cea. 30% . Seminţele

se seamănă imediat după coacere, puterea g~minativă păstrîndu-se numai putin hmp.

: •'

Germinaţia

epigee; plantula obişnuită cu trei coliledoane.

•

'•

CUPI\ESSACEAE

GYMNOSPERMAE

. .. . ' . fam. CUPRESSACEAE f. W. Neger Cuprinde specii cu frunzele persistente, opuse sau verticilate (spre deose· bire de aşezarea spiralată la celelalte conifere), aciculare sau şolzoase; pe acelaşi individ, se pot găsi ambele feluri de frunze. Florile unisexuat-monoice sau dioice; cele femeie, au carpelele concrescute complet cu bracteele,"formînd un singur solz. Conurile mici, de forme variabile, uscate sau cărnoase, cu solzii aşezaţi valva! sau iinbricat, opuşi ·sau verticilat. Fiecare solz cuprinde una sau mai multe seminţe. Lemnul prezintă duramen evident şi este lipsit de canale rezinifere. Familia Cupressaceae se poate împărţi în trei subfamilii: A) Sub!am. Thujoldtae Pilg.

Fa.m. Cupr~

B) Subfa.m.

C:~~~~

Genul Thuja L. { Genul Libocedrus Endl.

Genul Cupressus L. Pllg. { Genul Cllarrr=yparls Spach

C) Subfam. Juniptroideae Pilg.

CHEIE PENTRU DETERMINAREA GENURILOR .DIN FAM. CUPRESSACEAE

Cele trei subfamilii au următoarele caractere: A. Subfam. Thujoideae Pilg. Conurile la maturitate au sol?i lemnoş_i_şau pieloşi, ce se acoper!_l!niL.I!~.. alţii (imbricaţi); la coacere, conul se desface prin indoirea solzilor în afară. B. Subfam. Cupressoideae Pilg; Conurile la maturitate au solzii lemnoşi în formă de scut şi ca nişte clape (valvaţi); la coaeere, se depărtează a ibera seminţele. C. Subfam. Juniperoideae lg. Conurile mature cărnoase (pseudobare), provenite din...cQllCI'~terea solzilor. Nu se desfac. Seminţele se pun in liber· tate prin putrezirea

comnur.

A. S u b f a m. T H U J O 1 D E A E P i 1 g. Genul THUJA L. Cuprinde 6 specii de arbori sau arbuşti exotici, din flora Americii de Nord şi Asia. . Lujerii comprimaţi, acoperiţi cu frunze solziforme plane şi in formă de luntre, aşezate opus şi imbricate, alipite de lujer. R.amificaţia în planuri orizontale sau verticale. Florile unisexuat-monoice; cele mascule, mici, sferice; cele femeie, ovoidalungite, cu cîte 1-2 (3) ovule, formează conuri cu ctte 3-6 perechi de solzi, dintre care numai 2-3. sînt fertile. Conurile mici, ovoide sau alungite, au solzi imbricaţi cu vîrful recurbat sau prevăzut cu mucron. Maturaţia anuală. Seminţele, ingust-aripate sau nearipate, stau cîte 2- 3 la subsuoara fiecărui solz fertil. Plantula cu două cotiledoane.

Lujeri rotunzi sau Tn 4 muchii. Frunze solzilorme la fel cdnformate. Con uri pseudobace . . . .. •..•. . ••.•......•

Lujeri turti li. Frunze solzoase, cele de pe muchiile laterale ale lujerului deosebite ca formă de cele de pe !eje••.•••

Frunzele perechi de pe muchiile lujerului au marginile Impreunate spre bază In unghi ascutit, In formă de V•.

Junipuus

Frunze solzilorme, opuse, aliplte de lujer; uneori acicula.re ••. ... ••.• ...... ••.... ..•. ..•..•• ..• •••.. • ••

Genul J uniperus L.

- -~ - -

Frunze numai aclculare (nu şi soltilorme) opuse sau verticilate; conuri·ps~udobace . . ...... . ................ .

2 Junlperus

Fru.nzele pere<;hi de pe r_n~chiile lujerului nu se Tmpreună, CI spre baza au margm1le lor paralele, Jăstnd rntre ele un şănţuleţ .................. . . .... . .. .. .......... .

Libocedrus

Conuri ovoide cu solzii imbricaji. Virful arbo(elui drept ....... . ................................... .

Thuja

Conuri ~ferice, c~ solzi va)vaji (alipiji unul de altul prin margini le lor ŞI nu imbncati). Virful arborelui nutant..

Clu!.maecyparls

THUJA..OCClDENT AI.IS L. -

Specie

exotică

W-

(fig. 59). Mărimea a fi-a şi a III-a, uneori rămîne chiar arbust. Tulpina. dreaptă, ra!:lurile scurte şi dese stau orizontal; cîteodată, tulpina se ram1hca de la baza, ca şi la T. orientalis Sccar(a brună-roşietică, se crapă formînd muchii subţiri care se exfoliază longitudinal. • ' · Coroana alungit-piramidală, uneori cu mai multe virfuri. Lujerii principali.- şi în special cei secundari- sînt turti ţi, ramificaţi a !tern în plar:tur~ on_zont~le sau o~lice; pe. faţă sint verzi-intunecat; lucioşi; pe dos, verzt-galbut-pahd, nelucttori. Frunzei~ s?l:iforl!le. ~le la_terale în fo~mă ~e luntre; fru~zele de pe fata supenoara ŞI mfenoa{a cu c1te o glanda rezmiferă convexa proeminentă rotu!:'dă. Cel~ ~e pe dos, fără dungi albe. In timpul iernii, fr~nzele se colo: reaza in rugmiU. . Con!lfile ovoid-alungite, de cea. 1 cm lungime, cu 3-5 perechi de solzi P2eloş• uscat•. sub vîrf scurt mucronaţi, din care cei exterior i lungi aproape c1t co~ul; la i!'~eput sînt verzi, apoi brune-gălbui. Semm(ele · miCI, plate, înconjurate de o aripioară emarginată la capete· stau cîte două la subsuoara fiecărui solz fertil. · ' tvţatura(ia în toamna primului an, prin septembrie; diseminarea durează puţm hmp. Creşterea înceată.

131'

CUPRESSACEAE OYMNOSPERMAE

130

Coroana conic-ascuţită, cu vîrful vertical; ramificaţia foarte deasă; la exemplarele izolate, se coboară pînă la sol, iar In stare de masiv, tulpina se elaghează foarte bine. Lujerii de un verde închis·lucitor pe partea superioară; cei principali · nu sint tur,i\i ca la Thuja occidmtalis, ci aproape rotunzi; cei la tera li turtiti, cu ramificaţii distice şi dese. Ultimele r~mific~\ii ale lujerilor sini subţiri ŞI se d1spun paralel. Lujerii striviţi lasă un miros puternic aroma!. . Frunzele solzi forme rămîn verzi peste 1arnă.; pe dos sint ,·erzi-cenuşii , cu dung1 albe-albăstrui şi uneori cu o gropită rotundă; cele laterale au vîrful mai ascutit decit la T. occidenta/.is. Conurile mai mari, de cea. 13 mm,

Fig. 59 - Thuja oa;idtntalis L.:

r murl cu frunte şi conur1 : b - hajer cu frunu Solztforme (mArit); c - a>n; 1 d - dm1ntl

Lemnul moale cu duramen brun-roşietic, fără canale rezinifere. In \ara

de origine, se f~loseşte la traverse şi .stîlpi de tel.ecomunicaţii. . . A realul. Originar din părţile nord-esllce ale Amencn de Nord (veZI ftg. 61) unde formează păduri de nepătruns pe .ter.enuriie umede. . . • . Cerinţele ecologice. Este .f?arte adaptab1~ 1n o~1ce sta.\1un1; rez1sta b~ne la ger. Preferă soiuri luto-n1s1poase, cu suftc1enta um1d1tate; este cons1derat ca o specie calcicolă. . Temperamentul de umbră . ln p~i~ă. lumină, formează coroană îngustă ŞI deasă iar la umbră o coroană laţ1ta. Importanţa. Crescînd Incet şi realizînd mici dimensiuni are o importanţă forestieră redusă. . . Rămîne un frumos arbore or.!)!!!!~P~l~..,.'!'ai ales în regi~m~e de deal ŞI munte ; poate să. fie10fisii ~ 1\ardun v~<"!!!l~ct~'!.~t::~tand~:~ea. După forma coroanei, se d1sllng urmatoarele van~tllţ1. ··-- -' var. fasligiata Ja<-g.. cu ramuri scurte ~1 port columnar. var. g!Obo$a Gord .. de lnilltim• redus!, cu coroanl globuloasă. După culoarea frum:elor: var. auuo·uaritgata Benk. et Hochst, are frunzele pltale eu galben.

THUJA PLICATA Oon (Thuja gigantea Nutl.)- Tuie gîgantîel Spec~

exoticif (fig. 60).

Mărimea

• .

•

pină la ®.~ tnalj1me ŞI cea. 3 m m d1ametru.• Tulpina dreaptă, cilindrică; !ă"Daarine\e, ~ lă\eşte .f<?arte mult la baza. 1, ajungînd

Scoarţa roşie-brună, lucioasă,

longitudinal în ftşii late.

'•

solzi tot USCaţi, Cei exterioii insă mai s~u~ţi, numai pină la jumătatea

formind de llmpunu nhdom, ce se desface ·

Fig. 60- Thujo plicota Oon : Q

- .nmur-1 C'U IUjt-1'1; b -

Jufetl

CU frunt.f:'

soli~'in,e~~!~~W ~, -.:. r~~~~~~~~~r~~~{t''"

conuiUI ŞI cu mucronul mai pronuntat. Sint de .asemenea. aromat-m~rositoare. La subsuoara fiecărui" solz fertil stau cîte tre1 (2) semmte, prevazute cu o aripioară înconjurătoare emarginată Maturaţia in toamna primului an. ·

Periodicilatea

anuală.

C!eştere'!. la inceput inceată: din faza de prăjiniş, devine activă şi sus\ inută

·pin~ la ba.tr!~eje. Productivitatea ridicată. In Europa, creşte mai Incet ca

mohdu l ŞI pmul. · ~e~znul brun, c~ n~ante roşcate, fără răş\nă, uşor, moale, lizibil, foarte tralntc; este· folosit m construc\ii etc. . Areflul. Originar din părţile nord·v~tice ale Americii de Nord , ajungind pmă m Alaska (fig. 61); este ma1 nord1c decit duglasul. Formează arborele pure, sa':' creşte !n amestec cu. duglasul: cind rămîne în etajul dominat. La no1, se tnlilneşte rar pnn parcun (Parcul Simeria, Parcu l Mihăeşti Parcul Snagov etc_.); este însă prea putin încercat in culturi forestiere c~ de ex.emplu la V1dacut, (Ocolul silvic Sighişoara). ' C~n~(ele ecologice. Preferă umiditate In sol şi în atmosferă. Fiind foarte sens1b1l la uscăciune, .in patria lui se situează mai ales în văi pe soiuri reavăne şi chiar umede, ridicindu-se de la 300 la 1800 m alu'tudine. Temperamentul de umbră suportă mult timp acoperişul ; pus in lumină creşte repede. ' . VI'Jtdmdrile . .tn ~inereţe, este atacat de şoareci, vînat, larve de cărăbuş. C1uperca Armtllana mei/ea provoacă putrezirea rădăcinilor. . 1".'.portanţa. Este un arbore ce poate interesa cultura forestieră; merită să f1e :ntrodus pe terenuri ~eav.ăn-umed~. in subzona fagului, pînă la 800 m, ma.' ales in Banat, Oltema ŞI Muntema, in statiuni cu o atmosferă umedă lente de vinturi reci şi uscate. '

'•

1·

·'

CUPRESSJI.C2Ae

OYM.NOSPERIO<AE

132

Frunzele de pe ambele fete ale prezintă cite o gropi ţă ingustă şi ~lungilă ca o zglrielură, şi nu proemmenl·convexă ca la Thuja occidenlalis; lasă un miros slab.

' ·'

lujerului

-~~~~~~E[[]~~~~~in~roş~~ Ufi~S ·

' fonurile mai mari, de 10-25 mm, cărnoase, de un verde-bruma!; cei şase solzi au virfurile răsfrtnte ca un corn. Duplt coacere, solzii se usucă, devenind bruni lemnoşi, mult desfăcu ţ i In lături. Seminţeleovoide, stau ctte două-trei la subsuoara sol· zului şi sint mari de 3-5 mm, nearipate, de culoare brună. Maluraţia seminţelor septembrienoiembrie. Se poate înmulţi uşor şi prin butaşi.

Germinaţia destul de uşoară: planIuta cu două (3) cotiledoane. Creşterea tncea tă. Lemnul cu duramen roşu-brun.

Fig. 61 - Arool : - - - Thufa plfUJta Don - - - - ThuJo occldfl1/41tJ L. ..• , . . Tt:uodtum dlsl ltltum (L.) Rlc:b. - .- .-. S•quolo C.ltontc.a Oe<ne.

Fiind sensibi l in tinerete la geruri, arşiţă şi rupturi de zăpadă, se recomandă protejarea. lui tn primii ani. THUJA ORIENTALIS L. (8/ola oritnlal/s (L.) Endl).- Biota

Unii autori consideră T. orientalis ca aparţinînd unui gen separat- genul

Biota . Specie exoliciJ (fig. 62).

6 '·'

Fig. 62 - Thuja orltnlalls L.: o - ramuri c:u luleri. frunlt toh:lforme ti eo• : b - frunze soldforme Cmlrlte): c - almtn'l

Arealul. Originar din centrul şi Nordul Chinei M3nciuria şi Coreea (vezi fig. 61). La noi, se cultivă foarte des ca arbo;e ornamental. . C,erinţele ecologice. Este foarte rezistent la secetă şi fum dar oarecum sen· Slbll 1~ ger. Se arat.ă puţin pretentios faţă de fertililatea ~!ului; se dezvoltă tnsă b1_ne pe solu~.~ lutoas.e. _Datorită acestor particularităţi, poate vegeta tn vanate condt\ll de chma şi sol. Temperamentul de umbră. . lmp~r/anţa. Din ~auza _creşterii incet~ şi a dimensiunilor reduse, nu pre· zmtă m.tcres forest~er,. ram!n!nd numa1 ca arbore ornamental tn regiunea d~ ctmp1e (antestepa) ŞI calma. Se poate utiliza la garduri vi i, tunzindu-se ŞI tndestndu-se uşor. Prezintă mai puţine varietăţi ca Thuja occidenialis. var. liric/a Loud. (T. P!lrtvnidlllls Ten)., cu c:oroanli columnarli. var. iiiina Oauvesse, arbu.st des, tufos, cu frun~le gălbui primăvara.

Mărimea lll·a, ajungind pină la 10 m înălţime; uneori rămîne şi a1\lusl.

Tulpina se ramilică neregulat d?la bază; ramurile sint ascendente. Scoarţa brună-roşcată, se e.xfoliază tn fişii inguste longitudina1e. Coroana deasă, piramidală. Lujerii subţiri, puţin comprimaţi, pe am~le feţe de ac~şi culoare, stau tn planuri verticale şi stnt dispuşi in acelaŞI plan cu tulpma.

Genul LIBOCEDRUS Endl. Arbori mai ales din Malaezia, Australia cu genul precedent. •

şi

America de Sud. Se

aseamăni

CUPRESSACEAE

GVMNOSPERMAE

: 134

CUPRE~~~M_!'__ţ:_g'{!_RENS L. :-_cth~~s

LIBOCEORUS DECURRENS Torr. . .

SjJecie ~xolică (fig. 63). . Mărimea /, 1:u înălţimea ln patria de origine pînă la 40-50 m. ~ brună·r~cată, cu ritidom adinc crăpat. ce se exTOTiază ln plăci alungite.

·'

Coroana tngust-piramidală . Lujerii anual i comprimaţi. Ramificaţia aproape dicotomică.

Frunzele solzi forme, cu vîrful liber şi ascuţi t_; virful

' Fig, · 63 - U()Qcedrus decurrens Torr. : a - ramuri şJ con: b - sJ· mtntfi

frunzelor laterale şi al celor de pe feţe se gasesc l_a acelaşi nivel, făcînd impresia că sint dispuse _in -ver!•· cile cîte patru. Frunzele perech1 de PO: much1de luJe· rului nu se tmpreunează înspre baza, margmlle lor fiind aproape paralele. Conurile, îngust. ovoide, ~în.t lemnoase, ~u~gi de~-~ cm, pendente, roş•e! •ce, ram•.n pe ramun m pnmava: ră. Au trei perechi de solz•. dmtre care. numa1 ce1 mi jlocii sint fertili. Seminţele, cite doua la hecare. solz ferti l, sîrit mari de cea. 1 cm ŞI anpate ca la

piLemnul valoros, cu diferite

135

întrebuinţări.

Arealul. Originar din California, unde creşte în amestec cu Pseudo/suga menziesii, Thuja plicata, Sequoia gigantea, Pinus ponderosa. etc . In Europ~, se culti vă ca arbore de parc; este deseori confundat cu ThuJa pltcata. La. no•,

se întîlneşte rar, la Băile Herculane, Turnu Sevenn etc. • . Cerinţele ecologice. PJ:eferă un climat .um:d,. cald ŞI sol rea van, fert•l. In tinereţe, suporta umbnrea ŞI are nevo1e sa he proteJat. .• . Importanţa. Este apreciat ca un frumos arb~~menta_l, d~tonta l_?rtului său columnar; poate fi introdus la ctmme, _1n sUţmm adaposttte, cu suficientă_ umiditate atmosferică. · B. S u b f a m. C U P R E S S O 1 D E A ~ P i 1 1 g. Genul CUPRE.SS.\JS L. Cuprinde 12 specii ·de arbori şi 10 arb~şli,. răspî!ldiţi în zonele .cu. clima: cald, subtropical (Mexic, sud·est~l.Europe•, H•!:"ala~a •. ~ud ·estul ~hme•l: Sp~c deosebire de speciile din subfam11la precedent.~. luJen• termmall au ob•şnu•t 0 secţiune circulară sau sînt în patru much11 ... Frunzei~ solz•forf!_le. de un singur fel. Conurile sferice, lemnoase! au solz11 valva\•. în _forn~ de scut, prevăzuţ i cu o e~crescenţă .~au un gh1mpe m1c. Matura!•a b•enala. . • In patria de ongme, spec11le dm acesţ gen se f?losesc m culturaforest•era. In afara arealului, se cultivă ca arbon decorahv1 pentru parcun, sau ca plante de seră.

--·-Specie exotică

(fig. 64). Mărimea . 1 şi !! l.l.a , ajungînd în arealul natlfr-tft- ptnă la· 20-30 m tnăl ţime şi la un diametru de 50-60 cm. Tulpina dreaptă. · Scoarţa prezintă un ritidom subţire, .

•

brun-cenuşiu.

Coroana

îngustă,

cilindric·columnară

sau piramidală; ramurile destul de subţiri.. Lujerii anuali de obicei tn ~!! !lillol chii, subţiri pînă la 1 mm, fi I'I!J! 'TăŢi în toate direcţiile. Frunzele mărunte, solzi forme, rombice, opuse, aşezate des şi puternic alipite de a lujer, pe faţa superioară cu o rriică glandă Fig. 64 - Cupressus sempervirens L. : reziniferă; au o culoare verde-închis. ramuri tu lujer, frunz.e şoh:lformt Conurile sfer~.puţin alungite, de aşi - con; b - lujer cu frunze şolzlfo r me mărime-a une• nuci (2-4 cm), cu 8-12 (m!rll ); ~- sJmtntl solzi scutiformi dispuşi opus, penta sau exagonali, la mijloc cu umbelic ascuţit. Seminţele de 3-5 mm, bruneroşcate; lucitoare, înconjurate de o aripă îngustă. · Maturitatea arborilor foarte timpurie, de la 3-4 ani; fructificaţia anuală. f.:.cnge!Jitatea pînă la 200 de ani. Lemnul este preţios, asemănîndu·se cu cel de pin. In patria de origine, se foloseşte pentru tîmplărie, mobilă etc. Din ramuri se pot obţine uleiuri eterii:e: . ~realul. Originar din Asia Mică , lran şi ·arecia (insulele Cipru şi Creta), nd•cîndu·se pînă la altitudini de 1 OQO. m. Această specie a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri şi răspîndită în regiunile cu climat dulce din jurul Mediteranei, Crimeea etc. La noi, se găseşte extrem de r.~~- (Ada·~l$l; . Cerinţele ecologice. Este' foarte reilsfenna secetă şi .!!m.bră. Preferă căldura ~· este nepretenţios faţă de sol. ...___· Importanţa. Ca arbore de ornament, s-ar putea cultiva numai în regiunile sud-vestice, cu un climat mai cald . .·.."-:.

Genul ~HAf1AFCYf>ARI_Ş . Spach. Cuprinde numai 6 specii de arbori "şi arbuşti , din estul şi vestul Americii de Nord, precum şi din Japonia. Sint asemănători genului Thuja. Au lujeri anuali comprimaţi, frunzel.e solz• forme, pe dos cu pete brumării. Conurile mici şi sferice, cu solzi radiari, lemnoşi, . valvaţi, în formă de scut, cu un mucron putin înţepător. Seminţele dte 2-5 sub fiecare solz, aripa te şi comprima te. Maturaţia anuală, cu excepţia lUJ C. nootkatensis (D. Don) Spach. Plantula cu două cotiledoane.

• •

•

136

CUPRESSACEAE

GYMNOSPE~MAE

CHA.MAECYPARIS LAWSONIANA (A. Murr.) Pari. -Chiparos de Calilomla

Specie

exctică

(fig. 65). Mărimea 1, ptnă la ~ 1 Tulpina dreaptă, cu ramificaţie în plan orizontal, chiar b pendentă, avînd caracteristic virful tulpinii curbat in jos. ~ Scoarţa brună-roşcată, lucioasă la început, se desface apoi in solzi neregulaji. ·: t1 Coroana îngust-cQIJică, la Q exemplarele izolate COBoară Fig. 65- Cha111lltc!Jparis lawsoniana (A. Murr.) Pari.: . pînă la bată. d ramurl <' U luje.rl şi frunte solzlforrre; b - frunu n.Jrlte; c - con; d - slmtnll Lujerii su!Jjiri şi . turti li stau în planuri o.tizoniale. Frunzele solziforme; cele laterale mai scurte, carenate, cu virful dezlipit. de lujer şi îndreptat înainte; se intilnesc pe lujer de-alungul unei linii; cele de pe fete mai mici, rombice, adesea cu .glande rezinifere ca nişte gropiţe, pe dos cu li nii albicioase. . .. . Florile unisexuat-monoice; cele mascule cu 1>-8 stamme, roşn-vtolete. iar cele femeie de culoarea oţelului. Conurile sferice, mici pînă la 1 cm, la început verzi-albăstrui, apoi brune; au 8--10 solzi în formă de scut, inegali, rombici, cu cîte o proeminentă ascuţită.

Seminţele alungite, cu două aripioare, seamănă cu fructele de ":Iesteacăn; stau cîte 2-4 sub fiecare solz. La 1 kg sînt. cea. 500 000 de semmţe. Maturaţia în primul an prin septembrie; conurile se desfac imediat după

131

· Importanta. La noi în ţară, este cultivat ca un deosebit arbore ornamental dînd in acelaşi timp rezultate muljumitoare şi in încercările forestiere ce s-a~ făcut.

De remarcat că, in multe locuri, se regenerează pe cale naturală ca de pildă la Vidacut, (Ocolul Sighişoara) unde creşte la 600 m altitudin~. Este o specie ce merită atenţie în viitor, putind să fie cultivat in regiuni de dealuri, de la limita inferioară a fagului pînă la cea. 700 m altitudine in amestec cu alte specii care să-i asigure elagarea fusului. ' Ca arbore ornamental se foloseşte obişnuit în stare izolată pe peluze sau de-a lungul aleilor, putind să fie coborit pînă la cîmpie (zona forestieră). var. allumi. lleiss., cu coroană columnară ş! frunziş albăstrui. var. tncla viridis Hlrt, cu ooroani tot oolumnară, deasă, lujerll In plane verticale coloraU lnsă In verde-viu; ·

Alte specii ce mai pot fi luate în considerare, sînt: Ch. fWQtkatensis (D. Don) Spach; Ch. pisifera S. et Z. ; Ch. obtusa S. et

C. S u b f a m.

J VN 1P E RO 1DE AE

P i 1 g.

Genul JUNIPERUS L. Cuprinde peste. 40 de specii, din emisfera nordică şi Africa subecuatorială. _Ar~ori sa~ arbu~t!, majoritatea nepretenjioşi fală de sol şi rezistenti 111 fng şt sec~ta_. ~amtftcaţta dtsţtcă ori neregulat-verticilată. Au lujerii rotunzi sau n~ucht~tt, ta~ frunz~le act_culare sau solzoase, persistente, opuse sau tn ver!tctle ctte Iret.. F_lonle_ umsexuat-dioice, mai rar monoice; exemplarele mascule au uneon şt !Ion femeie. Conunle cărnos-suculente, indehiscente, (pseudobace), formate din concreşterea solzilor. Seminte nearipate. Maturaţia în anul întîi, al doilea sau al treilea, după specie.

coacere.

Puterea germinativă cea. 50%.

JUNJPERUS COMMUNIS L.-

Lemnul cu duramen gălbui, fără canale rezinifere, este destul de tare,.

Specie ind/genţi_ (fig. 66).· ·· .

Creşterea mai înceată ca la molid, dar mai rapidă ca la brad.

lucios, foarte plăcut mirositor şi rezistent. Se întrebuinţează în tîmplărie. construcţii, traverse, precum şi în lucrări hidrotehnice. A realul foarte restrins pe coasta vestică a Americii de Nord, (vezi fig. 35). ridicîndu-se de la litoralul Pacificului pîoă la altitudinea de 2 000 m. A fost introdus de cea. 100 de ani în Europa. Cerinţele ecologice. Destul_ de r~zis_ţen~J~s....er.;-:-nu este _rupt de zăpadă. In tinerete are nevoie de adapost tmpotnva vmtunlor rect şt uscate. Vegetează în lungul rîurilor, în locuri umede, cu soiuri fertile, nisipo:lutoase sau Iuta-nisipoase, reavăne, unde creşte in amestec cu duglasul Şt Thuja plicata. Evită soiurile uscate. Temperamentul de umbră, avînd 9. soroană~~ă; i~-~si v, . se. spalăJ>J.!IE;:. de .crăs!--·Vătămările sint aceleaşi ca la Thuja plicata.

Ienupăr

M_ări~. Se pr~intă. de r~gul~ sub formă de arbust pînă la_;. m, cu o

ra~tft~<l.l~e _d~sa st avm~ xu.hm.l.e..1ndr~.ta_l.e. 1!L§.!!.S; constilute obişnuit tuf~-~~.~!.J~!mse. Cultivat în regiuni joase, poate să ajungă chiar şi arbore de manmea a.J!!~!I· cu un p2,rt pi~_ami~l d~\11 d~ reg~at. . .:._.., . A~le de 1 - T;S cm, aşezate cîte ~i. aproape perpendicular pe lujer, în

verhctle distanfa!e de la 3 la 10 mm sau mai mult; sînt drepte, rigide, pre~ut:Jg-ascuţi le şi puternic înţepătoare, fata canaliculată şi cu o dungă lată alba , tar pe dos carenate. Florile. unisexuat·dioice, rareori monoice. Psewicbacele mic·;;· sieilce;· de cea. 0,6 cărnoase, provin din concreş ter~ .~ trei solzi; în anul întîi sînt verzi şi _ajung mărimea definitivă, apoi devm negre-albăstrui, brumate. Conţin cite trei seminţe. Maturaţia în anul al doilea sau al treilea. ·

cm',

L.. ).) ,(. .. .

·1 133

139'

CUPI\ESSACEAE •

GYMNOSPEIL'\AE

Cerinfele ecologice. Rezistent la ger şi chiar la secetă, este ne.pretenjios fală de sol, putind să se instaleze pe soiurile cele mai Sărăcite, compacte şi chiar cu o avansată pseudogleizare. Temperamentul mijlociu, puttndu·se instala pe cale naturală şi in locuri -deschise. . Importanţa. Intrucit tn multe părţi din ţara noastră a invadat prin păşuni, fineţe şi chiar prin păduri, ingrcunind regenerarea , în prezent, se pune problema distrugerii lui in aceste locuri. In afară insă de acest aspect negativ, ienupărul poate servi la fixarea grohot işurilor sau a coastelor surpătoare din regiunile i nalte. Pseudobacele, aşa-numi l,ele poabe de ienu.păr, se pot folosi la pregă tirea unei băuturi anliscorbul!ce sau in alimentaţie (condiment).-,4. .

var. inlermediţl (Schur) Sanlo. Aeustă varietate reun~le toale formele Intermediare Intre 1. communiS ~1 J. slblr/Q>. Ptnă acum de curind, unii autori au considerat-o ca o specie aparte. Este un arbust Indigen pfnă la 1 m .Tnăl(ime, cu verticilele actlor dlslontate de la 3 la 6 rnrn; acele mijlociu de lungi, de 7-10 mrn, mai mult sau mal pu(in rigide, de obicti pu(in curbate, iar pe lată pltne. la noi, c~te frecvent In rogiunile monlane şi subalpine, formind lullri.şuri pure sau in amestec cu- celelalte doul apecll de ienupăr. .

.to \

c__ .. .

Juniperus . ~prezintă .- .

var.

~-(lood)

şi varietăţi

Gord. are o

horticole, ca ;

lormă colurnnară,

virful lujerilor erec:!, Iar acele

verzi~i'ntuneeat ;

var. sr-'/fJ;Jl (l.) Alt .. ou lorma tol columnară, dar vtr(ul lujerllor curbat In jos, iar acele v'fhr:albăstrii·deschis.

--~

J UNJPERUS SJB IRICA Lodd . (/. tuma Willd.) -

- --

Ienupăr

pitic

Această specie este considerată de unii autori ca o varietate a ienupărului mascull :

Periodicilaiea anuală; fructificaţia ab~ndent~. . GermiMţia anevoioasă ; seminţele semana le tm~dtal. toamna, incolţesc in primăvară; altle\, după 2-3 ani. Plantula cu lre• cohledoane. Crqlerea inceată. · d" · ·1 d Lemnul fără intrebuinţări deosebite, din cauza une!!Smm _or re. u~. Arealul foarte intins, cuprinzind masivele munt~ ş• jmutu~tle_ rect dm ·Eurasia şi America de Nord; insular, apare şi in reg•unea muntoasa dm nordul

Af[~i~~i in ţară, creşte spontan in regiunile puţin tnalt~_din lan\~1 ~rpa\ilor •

tntre 700 şi 1 400 m altitudine; apare uneori în Munl•.• A~usem ŞI pe Intreg podişul Transilvaniei coborind ptnă la cea. 200 m alttludme, ca in pădurea Otvos din Ocolul sil~ic Radna, unde invadează arboretele degradate de cer şi girniţă. ·

comun, 1;~ fel .ca şi var. intermedia. Arbust indigen (vezi fig. 66). Mărimia pfnă la 9~· ttritor, foarte ramificat_şi~~ Lujerii scurţi şi groşt. Acele mai mici, de 4-8 mm, mai moi, ascuţite brusc, pe fală concave, pe dos rotunji_te, dispuse tn verticile foarte apropiate, plnă ra 3 mm, aduse · inainte, aşa că se acoperă unele pe altele. Pseudo/Jacţle cărnoase şi mai mari, de &-10 mm. Matura{ia ca la ienupărul comun . A realul. Specie din' Euraşia şi America de Nord. La noi este o specie de r egiuni mai înalte, alpine şi subafpine, crescind obişnuit deasupra pădurilor, in golurile munţilor, de la 1 500 pină la peste 2 000 m, In special pe versanjii su(liţi_- Năvăleşte in păşunile de. munte.• degradtndu-le. tn acelaşi timp, reprezintă un m'ijloc sigur şi natural pentru 'fixarea şi retinerea pietrişului, ce altfel s-ar rostogoli nestăvilit. ---... ---:;---

CUPilESSACEA1!

OY/IINOSPI!IV'IIAI!

140

•

JUNIPERUS SABINA L. - Cttlnl •c::'" de negi, Bridi"r

indigenă

(fig. 67). • Mdrimea. Arbust ptnă la lJ.n, cu tulpini tîrîtoare, care ~pre vîrf deviiF -oblic-ascendente ca nişte smocuri prelungit_e";_Jlnel e tuţpi))L)i11m:oteaz]i : fq mo~.. natura . Lujerii subţiri tetragonali. Frunzele solziforme sau acicu· Iare, cu un miros. neplăcut; cele solziforme, opuse, de 1 - 3 mm lungime, de regulă obtuze la virf, pe dos convexe cu o glandă. alungită; cele aciculare apar mai ales pe ramurile exemplarelor mature şi sînt de cea. 4 mm lungime, verzi-albăstrui, moi, ascuţite, deasupra plane. Florile unisexuat-monoice sau dioice. Pseudobacele mici de 5-7 mm, cărnoase, sferice, negre-albăstrui brumate pendente, cu 1 - 3 seminţe, se coc în toamna primului an, sau în primăvara urmă toare. A realul. Europa Centrală şi cea h sudică, Siberia şi Asia Mică . La a noi este localizată sporadic nuFig. 67 - JuniptrUS sabiM L.: mai la Cheile Bicazului, în munţii • _ ramu:rl c u lujcrl, frunu şi pst:udobt<'~t; b - laJer V rantet, · T f3;:,~.AU ·.-x 1Ul· ŞI· 31· Cerne·1• w frun ze adculan (mJr'lt) · . pe stinci şi grohotişuri, calca re. lmporlan(a. Nu prezintă importanţă forestier~. Ca arbust orn;'lme'.'tal poate fi cultivat de la cîmpie (antestepă) ptnă tn regiUn~ monta~ mfenoară, ~ar cultura este limitată din cauza substanţelor otrăv•toare dm frunze. Ule1ul eteric otrăvitor extras' din frunze este denumit .~bil)<!!.~.şi se foloseşte tn medi · Specie

;

• •

•

) 1

'·-.

• 11 !

cină.

JUNIPER.US VIR.GINIANA L. • t'... • • exotică

. Mărimea 11tnă ~a 30 1!l; de obicei, rămtne tnsă de talie mult ma• redusă . Tulpina dreapta. c&ii.c;ă.şi..c.anelaJ~. Scoarţa, brilnă-cenuŞie, se exfoliază tn ftşii inguste, lungi.

Specie

(fig. 68)

lenuplr de Virginia• • - ··.

'141

Coroana larg·picamidală ptnă

la bază, cu ramuri divergente, uneori pendente. · Lujerii foarte subţiri, de 1 mm. FrU1121!le frecvent sol.zifor!DAI şi r'r aciculare; cele aciculare se formează obişnuit pc exemplarele tinere, stau opuse cite două şi sint liniar-ascuţite, pină la 1 cm lungime, glauce şi pe faţă canaliculate; cele sol· ziforme rombic·ovate, acute, foarte· mici, ptnă la 1,5 mm lungime, prevăzute cu o glan· dă au virful puţin dezlipi! de lujer. Prin strivire, frunzele exală un miros plăcut. Florile unisexuat·dioice, rareori monoice. Pseudobacele, care au luat naştere din concreşterea a ..Q_ !i!>]zi, sînt sferice, mici de 6=-9 mm, cărnoase, de culoare · vinătă-brumată, cu 1- 2 se· minţe; 1 kg conţine 30000b 40 000 de seminţe. a. Maturaţia tn toamna priFig. 68 - J unlperus vlfJI/nlaM L.: mului an. o - ramuri cu lujerl. rrunze ti pse'udoblce: b - frvnz.e Puterea germinativd de 60-sobUorme şi ac!culare (mlrlt) 80%. Germinaţia. Seminţele răsar greu şi neregulat, de aceea trebuie forţate. Se poate inmulti şi prin butaşi.

Cre§ferea tnceată .

Longevilâlea pînă la cea. 300 ani. . Lemnul foarte valoros, cu duramen roşcat, fin, moale, uşor, se lucrează ŞI se sculptează bine, este durabil, are un miros plăcut; este lemnul cel mai bun pentru creioane, ţigarete etc. Arealul. Originar din părţile centrale şi estice ale Statelor Unite ale Americii. · Cerinţele ecologice. Este rezistent la frig, dar vegetează bine tntr-un climat mai cald, lipsit de ierni prea geroase, cu precipitaţii abundente. Suportă des· tul de bine seceta. Uneori poate să fie rupt de zăpezi şi vtnturi. Se dezvoltă bine pe sOiuri fertile, reavărie ptnă la umede; se comportă tns.ă ca o specie foarte putin prefenţioasă, putriid· ·creşte şi · pe roluri uscate sau pe marne compacte. ' Temperamentul de lumină.

'' •

•

EPHEDRACEAE

Q\'MNOSPER:MAE

142

1mportan(a. La noi tn ţară, este întîlnit des ca arbore ornamental; s-au făcut şi cî· teva încercări de cultură forestieră, care n-au dat ins~ rezultate satisfăcătoare, cum este cazul cu plantatia de la_Simeria, desfiinţată apro11pe ~ntegral de zapada dm februane 1958. Arată o rezistenţă deosebită pe terenu· riie degrada te, cum se poate vedea la Sabed· Mureş. • • . . Tn viitor, urmeaza sa se culllveexpenmen" tai în cît mai multe puncte, pentru a se stabiti regiunile în care se Poate o~ţi_ne_lem~ cu calităţi tehnologice propw fabncaw creiOanelor . Ca arbore decorativ, dă rezultate frumoase, cum sînt bunăoară exemp larele din .,Zăvoiul" oraşului Rîmnicul-Vîlcea.

O r d. G N E T A l E S Nu prezintă importanţă forestieră; inte~e sează numai din punct de vedere s1stemaltc, făcînd trecerea de la Gymnospermae la Angiospermae. Fam.

EPHED~ACEAE ~chb.

Genul EPHEDRA Tourn. EPHEDRA DISTACHYA L.- Circel

Fig. 69- Ephedra distach~ L.: ramuri . Irunte şi !Ion

Specie indigenă_. (fig;· o9) Mărimea. Este. un .arbust scund. . . . . Tulptna la baza tîntoare, cu ramun verz~,

s triate, ce cresc foarte dese, formînd o tufa. Frunzele opuse, mici de 2 mm, ca nişte teci concrescute la bază. . Florile unisexuat-dioice, de / culoare galbenă; cele mascule, formate dm 2-8 stamine şi un perigon cu 2-4 lobi, sînt grupate cîte 8-16 in glome~ule; cele femeie, cîte 1- 2. înconjurate de '6-8 bracte1 concrescute 1~ ba~a, de asemenea grupate în inflorescenţe globuloase, ~u ov~lul cu ~n m1crop1l prelungit intr-un tub , iar baza tnyelită de un pengon m forma de sac, carac. . . • . . ter prin care se apropie <je Angiosperme. Seminţele sînt parţial înconjurate de un ani r?ş1at1c carnos, comesltb1l, i!e5chis la vîri, alcăţui nd o pseudobacă globuloas~ de 6-7 mm lungime, care conţine două seminţe. . . Lemnul prezintă şi vase deschise- trahe1 -ca la fo10ase.

143

A realul. Specie din Europa Centrală

şi sudică, Asia occidentală. La noi, se întîlneşte rar in regiunea de cîmpie şi coline, prin Dobrogea, în Delta Dunării, la Suat lîngă Cluj, în cheile Turzii şi in raionul Alba . Cerinţele ecologice. Poate creşte în regiuni călduroase, pe soiuri uscate,

nisipoase şi pe dune maritime. 1mportanfa. lntefesează numai din punct de vedere floristic şi farmaceutic; ramurile şi florile conţin o substanţă denumită .,ephedrină", întrebuinţată· împotriva bronşi lei şi astmei.

Subîncrengătura

ANGIOSPERMAE L.

Denumirea de Angiosperme vine de la grecescul aggeion = înveliş şi sperma = ş_ămîn\ă, adică sînt plante cu ovulele închise în ovar. CaraC!eristic pentru Angiosperme este faptul că au marginile carpelelor· concrescute, ·alcătuind o cavitate ovariană în care se formează ovulele; ovarul este prevăzut totdeauna cu un stigmat care primeşte polenul, iar seminţele ce se dezvoltă din ovule rămîn în frucît pînă la maturalia lor. Angiospermele sîni considerate ca plante mai tinere filogenelic, apărînd mai tîrziu şi descinzînd din unele Gimnosperme dispărute (Benetlitale şi Caitoniale) .. Au frunzele tn formă de limb lăţit sau foaie, de unde şi 'denumirea de foioase; nerva\ iunea este ramificată. La majoritatea speciilor, frunzele sînt caduce. St ructura anatomică a tulp inilor este mai perfectionată, deosebindu-se un tesut de liber şi vase deschise (lrahei) în lemn. Excepţie fac numai Magnoliaceele, care prezintă lraheide ca la Gimnosperme. ln general, sîni mai plastice dectt Gimnospermele, prezentînd o mare amplitudine de adaptabilitate faţă de condiţiile ecologice, fapt care le permite să crească în staţiuni foarte variate. De remarcat însă că, multe din speciile foloase sînt mai exigente faţă .de sol şi climă dectt răşinoasele. Arborii foioşi au o mare uşurinţă şi vigoare de înmulţire attt prin sămînţă (pe cale sexuală) cît şi prin celelalte moduri de înmulţire vegetativă: lăstari, drajoni, butaşi, altoi, marcote. Această amplă facultate de regenerarea Angiospermelor arată vitalitatea lor deosebită faţă de Gimnosperme, care, fiind mai bătrîne filogenetic, se găsesc în regres, pierzînd în cea mai mare parte capacitatea de înmul ţire vegetativă. Actualmente, Angiospermele sînt reprezentate printr-un număr de specii incomparabil mai mare decît Gimnospermele. Angiospermele sînt mai complex organizate decît Gimnospermele în ce priveşte organele de reproducere, apărind astfel incontestabil ca plante superioare acestora. Toate specii le forestiere foioase fac parte din subîncrengătura Angiospermelor, cu excepţia lui Ginkgo bil , care aparţine Gimnospermelor. Angiospermele se impart m ouă clase: 1. Dicot 1 2. nocot ledoneae Aceasta nu es e o mpărţire filogenetică, ·ci se bazează pe considerente pur morfologice, ţinînd seama numai de numărul cotiledoanelor embrionuhiţ~

i• ! l

' . 1

1 1

'• ' .

.•'

AHOIOSPE~I!

144

Clasa DICOTYL E DON EAE Sint plante cu frunze simple sau compuse, Intregi, dinţate sau lobate, cu nervaţiune ramificată, aşezate altern, opuse şi numai rar verlicilate, de obicei peţiolate. Părţile florale In număr de cinc;i sau patru, ori multiplu a~estora şi numai foarte rar trei. Embrionul cu două cotiledoane. Tulpina de obicei ramificată, cu fascicule conducătoare dispuse circular. Rădăcina bine dezvoltată. .In afară de arborii incluşi tn Monocotiledonee, din această clasă fac parte toate celelalte specii foioase de arbori, arbuşti şi subarbuşti. Dicotiledoneele se impart in trei subclase: 1. Mo/UJChlamydeae, plante fără periant sau cu periant simplu sepaloid, redus citeodată la un simplu solz. 2. Dialipetale, plante cu periant dublu, corola cu petale libere sau rareori lipite la bază. 3. Gamopetale, plante cu periant dublu, corola de regulă cu petalele mai mult sau mai puţin concrescute de·a lungul lor. s-a adoptat această clasificare morfologică, pentru uşurinţa studiului ' grupelor de arbori.

la lb 2a

Flori mascule llră perlgon, cu 3-8 slamlne; flori lemele cu perigon; lnvolucru fructifer concrescut cu fructul . .

Flori mascule cu perlgon; slamlne 2-4; flori lemele fără perlgon; inlloreacen)e lruclilere In formă de conuri....

Fructe cite 2-4; lnvolucru fructifer de forma unei cupe ± ampanulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Corglus

Fructe dispuse de amen(! lructileri:

Involucru lrucl!ler vezlculos, tnvel<fl• complet fructul

Ostrya

Involucru lrucl!ler plan ; alipit de fruct .. . • .. .. .. .. .. ..

Carpiruu

Solzii oonurllor trllobati membrano~l 3e desprind de pe axi o dală cu disemina~a; mugurll cu numeroşi solz.l

Belula

Solzii conurllor lemnoş! rJmln pe ax; conurile cad lfniu dupi diseminare ; mugurll adesea eu doi solzi .. .. .. ..

Alnus

. . . . . . . . . . •. . . . . . .

Subcl. MONOCHLAMYDEAE Plante cu

învelişul

flora! simplu, bracteiform sau redus

pînă

dispariţie .

fam. BETULACEAE Rich. Cuprinde peste 100 specii de arbori şi arbuşti răspîndiţi in regiunile tem· perate şi reci din emisfera nordică. Ctteva specii se intind însă şi in părţile tropicale, iar unii anini, in America de Sud, depăşesc chiar Ecualorul. Au frunze caduce, simple, alterne, dintate sau slab lobate. Florile uni· sexuat-monoice; cele mascule grupate tn arnenţi; cele lemele tot in amenli sau in fascicule. La cele mai multe specii, amenţii masculi se formează de cu toamnă . Fructul·achenă prevăzută cu un involucru foliaceu la bază; uneori poate fi o samară. Maturatia anuală. Germinaţia e_pigce. In general, sint specii cu o importanţă forestieră secundară, in afara de unele situaţii spe· ciale, unde ajung să îndeplinească un rol deosebit. Această familie se sub· divide in două triburi: · Corgleae şi Betuleae. T r i bu 1 CO R YL E AE

145

CHEIE PENTRU DETERMINAREA GENURILOR DIN PAM. BETULACEAE

O r d. f A () A L E S

BETULACEAE

M e i s n.

Genul CARPINUS L.

• Cup~in~e peste 25 de ~pecii de !lrbori .şi arbuşti, ce cresc la altitudini joase, 111 reg1untle temperate ŞI subtrop1cale dm Europa, China, Japonia şi America de Nord. Au ~oarţa netedă şi numai excepţional formează ritidom spre bătrîneţe. ~u~uru alt~rnt ŞI. fustformi. frunzele ovat·eliptice, ascutit-serate, aşezate d1st~c. F~onle ~n!sexuat:mono1ce, grupate tn amenţi, apar primăvara o dată ~u 1med1at du~a mfrunZU'e; fl~rea !"asculă ~!J3-2<! de stamine fără perigon, mvehte la baza de o bractee paroasa; amenţu femeii cu numeroşi solzi mem· branoşi caduci, care poartă ctte o ci mă bifloră; floarea femelă stă la subsuoara unei brach!i şi a două bracteole, fiind alcătuită dintr·un ovar bilocular cu un perigon ingust, ~entic~l~t. O,upHec.undare, amentul devine pendent. F~uc· tu.l este ~ achena turtita ŞI mu~:luată, 1a ytrf cu urmele perigonului şi slllele.Per.slstente, stă a~~~ la b~z~ mvol~crulu.' fructifer. Germinaţla epigee. Arboru dm acest gen lastaresc ŞI c1teodata draJonează. Stnt în general rezis· tenţi la umbră. Formează rar arborele pure; obişnuit, cresc in amestec cu fagul, stejarul şi alte foioase. Pot fi folosiţi şi ca arbori ornamentali. Nu sin~ arbo~i de primă impor~anţă f!Jrestieră şi , economică. La noa m tara cresc spontan doua specii: C, betulus şi C. orientalis.

Florile mascule sint lipsite de perigon şi prezintă trei sau mai multe sta· mine concrescute cu bracteea; florile lemele situate deasupra ovarului sint prev~ute ·cu perigon care avortează după fecundare; involucrul fructifer este concrescut parţial cu fructul. Din acest trib fac parte genurile: Carpinus.

Osirga

· şi

Corglus.

\ BETULACEAE

Fig. 70 - Carp{nus btlulus L. :

luje.r: b - eltAirlct: ~- luJer cu frunt~ tinere, lnflores~n1e mascule.tl lemele·

d - floare masc•lll: ' - floare lemeiJ; 1 - lnflortscenUI fructlferJ •' rrunz.l: 1 - frud · şi brtdte: It - planlull

1 •

1: 1.

...

j1 1

•,,' ~

~ .

"(1 ~i

~~ ~· ~~

•jl •'

.. . ;i

•

•1

1~ •·

l' ti

r.:

"'oi ;.:1

·1 1

tj 1

"'.

r, 1•

j 'r

14i

Tulpina .tn mod

obişnuit canelată ;

in masiv strins, este destul 'de dreaptă; altfel, creşte neregulat, strlmbă şi cioturoasă. · Scoarta netedă, cenuşie-verzuie cu pete mici albicioase, subţire, cu fisuri longitudinale; nu formează ritidom, ci numai citeva brazde largi la bătrîneţe. 71. - Diagra· Coroana neregulată, cu frunziş des şi ramificaţie nume· Fig mă f/ora/d-Carpen: roasă, întinsă in l ă turi, coboară mult i n jos pe tulpină. D, b - bradtole şi Lujerii subţiri, zvelli , genicula\i, la început păroşi, apoi bractf'e: p - Pttlgon glabri, verzui·bruni-luc.itori, cu lenticele albicioase. Mugurii aşezaţi distic (pe lăstari stau adesea neregulat·spiralali), lung· conici·fusiformi, mai mici decit cei de fag, de numai ~10 mm, alipiţi de lujeri, cu virful păros puţin curbat spre lujer. Cei floriferi , sînt mai mari şi groşi . Cicatricea cu trei urme fascicul are. · Frunzele djstice, oval-eliptice, de ~ 10 cm lungime, acuminate şi la bază rotunjit·cordate, cu peţiol pubescent scurt de 1- 1,5 cm, marginea ascuţit dublu-serată, pe dos cu peri mătăsoşi in lungul nervurii mediane şi barbule la intersecţia nervurilor ; nervurile secundare sint drepte, nebifurcate şi pro· eminente, din care cauză limbul apare invălurit . Florile unisexuat·monoice, (fig. 71) in amenli pendenţi, dau prin aprilie; amenţii masculi galbeni -verzi, de 4-6 cm; cei femeii verzi, purtind la sub· suoara solzi lor membranoşi caduci două flori, fiecare cu cite o bractee şi două bracteole, care se con topesc şi formează un involucru fructifer trilobat. Inflorescenţele fructifere aJung de 6--15 cm. . Fructele achene de 10 mm, brune, ovoid-comprimate, cu coaste longitu· dina le, la virf cu două sti le şi resturi din perigon ; achena este aşezată la baza unui involucru foliaceu de 3-5 cm, cu lobul mijlociu mult mai larg decit cei laterali. . Malura{ia prin octombrie: fructele se împrăştie curlod după aceea, putind să fie duse de vint la mari distante . Maluri/alea arborilor după 1~20 de ani. Perioadicilalea la 2-3 ani. Germinaţia epigee; sămtnta tncolleşte obişnuit In a doua · primăvară. Puterea germinalillil 50-70 %, păstrîndu-se 2 ani. Ldsliireşte foarte puternic şi pînă la virste înaintate; de aceea, se poate trata in cring_; nu drajonează decît exceptional. Creşterea se activează puternic după al cincilea an, iar după 30-40 ani slă· beşte aproape cu totul. Longevitatea relativ redusă , trecind rareori peste 100 de ani; obişnuit, trun· chiui formează mult mai devreme putregai în partea central'ă. Lemnul alb-suriu nu prezintă · duramen, este omogen, dens, greu, se des· pică anevoie şi este puţin durabil, putrezind· uşo~ tn aer liber; este foarte apre· ciat ca lemn de foc, chiar mai bun decit fagul. Fiind rezistent la frecare, se foloseşte la di nli de roţi , calapoade şi cozi de unelte; In ultimul timp, este mult cerut şi preţuit pentru fabricarea de piese date la strung. A realul se iptinde din Pirinei prin toată Europa Centrală şi sudpeninsulară, trecind puţin spre răsărit dincolo de hotarul ţării noastre in Uniunea Soviet-ici in părţile nordice ale Mării Negre, Crimeea şi Caucaz (fig. 72). • ·1

148

ANGIOSPS~MAE

iiETVLACEAE

149

Carpenul poate li flosit ca arbore ornamental, sau la formarea gardurilor vii, prettndu-se foarte bine la 1~ : repetată pentru obţ~nerea .!9riTfl!lbr decorat ~ve- dorite. ~ Varittliţi şi forme 1. lgplca Deck. cu marginea lobulul median tntreagă sau cu dinti rari; se lnttlnqte

frecvent In toatl tara .

1. omala B«:k. cu marginea loblllui median Herculant.

serată; localizală

mai 1Ies pe nngi Bille

CARPIN US ORIENTALIS .Miii. (C. DuinelfSis S<op.)- Cârpinitli. Sfintac

Fig. 72 - A real: - - - CG.rpln.uo~ btlufus L . • . . • • • C.arptnus orltn.lllllf MIII.

. La ~oi este mult răsptndil ·'" r~giun ile de. cîmpie şi dealuri; optimul il real~z~aza intre 100 "şi 500 m alt1tudme. Unoon, se ridică şi in subzona fagului şi

raş1noase~or, pina la .1 ~ m altitudine; cr~teobişnllit in amestec cu stejarii ŞI alte fo10ase, const1tumd aşa-numitele păduri de şleau. Formează rar arborele pure pe suprafete putin inlinse. Lipseşte in antestepii. Cenn(ele ecologic~. Rezistă bine la geruri, dar este susceptibil fată de secetă· de. aceea, la dea lun ~e localizează In văile umede şi reci sau pe coastele um: bnt~..Se poate !l'e.nt1ne şi in aşa-numitele .,găuri de ger", unde alte specii mai s~ns1bll.e sint ~llmu~ale (fag, gorun). Este relativ pretentios fală de ferlilitatea ŞI um1d1t~tea S?lulu1, preferind terenurile destul de profunde afinateşi reavăne Creşte chla~ ŞI pe soiuri argiloase, compacte. Nu suportă ~ariaţiile bruşte d~ um1d1tate '" sol. Temperament!!~ mijlociu, suportind destul de bine umbrirea; poate năvăli · In arboretele rante, pe suprafeţele descoperite, sau in parchetele in curs de regenerare.

_I"!fJ!Jrlan(a. ~iind o specie rezistentă la umbră, cu o viguroasă facultate de·

lastanre, f!~cllf1ctn~ devrem~. abundent şi avind o diseminare uşoară, năvă l~te uneon '" pădunle de st_eJar ş! gorun, ingreunind şi compromiţind regenerarea. ac~ tora. Pentru a ev1ta eliminarea Sp€ciilor valoroase de. stejar este nevo1e sa se aplice operatiuni culturale. ' Ca specie de amest.~ intr-~ ~roporjie convenabilă, carpenul contribuie atit 1~ shm~larea creşteru tn tnalj1me a speciilor de stejar cit şi la protejarea ŞI ame!Jorarea solului. '

Specie indigenli (fig. 73) Este mult asemănător cu C. belulu.s, dar Tntrutotul de proporţii mai reduse. Se deosebeşte uşor prin . Mlirimea depă~le rar 5 m inăllime; obişnuit rămîne arbust, cu o scoarlă cenuşie subtire şi netedă. Lujerii foarte subtiri, neregulaţi, fin-pubescenji, cu muguri mai mici de cea. 0,5 cm, in patru muchii. Frunzele mai mici, de 2-5 cm, mărunt dublu-serate, ciliate, pe dos pubescente, cu peţiol scurt şi păros. Amenţii fructiferi scurţi de numai 3-6 cm. Fructele -achene mai mici, fiecare fiind aşezate pe o braclee ce nu mai este trilobată, ci oval-ascuţită, mai mică, nesimetrică şi neregulat-dinlată. Creşterea foarte tnceată . Arealul. Este o specie submediteraneană, Fig. 73 - Carplnus orltnla//$ Miii .: care se intinde din Italia spre răsărit peste a luJer; b fruft:c•: c - truci Peninsula Balcanică, Asia Mică şi Caucaz, lă fi bractH stndu·se In genera l mai spre sud decit carpepul (vezi fig. 72). Preferind un climat mai cald, la noi cr~te spontan in regiunea de coline, ocupînd statiuni mai uscate din zona forestieră şi staţiuni mai umede la limita cu silvostepa. Este intilnit frecvent tn Dobrogea, sudul Banatului, vestul Olteniei, pe dealurile Buzăului şi rar în cîmpia Munteniei sau In Moldova. Formează de obicei tufărişuri relativ tnlinse, denumite şibliac, pe coastele tnsori te, lmpreună cu stejarul pufos, vişinul turcesc, scumpia, liliacul etc.; apare rar· de tot in subarboretul pădurilor de gonin sau gtrni ţă . Cerinţele ecologiu. Specie pronuntat xerofilă, este foarte rezistentă la secetă şi are nevoie de multă căldură tn timpul verii. Este neprelen6 ţioasă faţă de condiţiile edafice, poate vegeta şi pe soiurile cele mai uscate, superficiale, a c cu mult sc.helet, instaltndu-se pe stincării.le

1 1

BETULACEAE

150'

..-

AN(HOSPERMAE

calcaroase dogorite de soare, sau pe roci eruptive (Banat , Dobrogea), metamorfice (y. Dun~rii) sau sedimentare (Buzău). . Temperamentul mai de lumină, dar poate totuşi să se păstreze şi tn subarboret, prin păduri rărite de Quercinee. Importanţa. Fiind rar tnttlnită şi· avînd mici dimensi uni , prezintă o impor· tanţă economică redusă. Totuşi, din punct de vedere cultural, ţinînd seama de rezistenta deosebită la secetă, puterea mare de lăstărire şi coroana destul de deas~ pe care o formează, poate să fie folosit ă şi ca specie de primă tmpădurire a terenurilor degrada te de pe coastele surplitoare, calcaroase şi uscate. Prin · frunzişul său destul de bogat contribui e la ameliorarea solului. '

Genul OST.R VA Scop. •

Din acest gen, OST~ YA

interesează

numar:

CARP IN IFOLIA Scop.

exo/ică (fig. 74). Mifrimea ptnă la 20 m înălţ ime. 1nrddăcinarea profundă, cu răd~cini

Specie

Tulpina

Î 1

•

ISI

su perficiale întinse.

scurtă şi neregulată.

Scoarţa formează de timpuriu ritidom brun-cenuşiu, crăpatîn plăci. Coroana deasă aproape piramidală. Lujerii rotunzi sau puţin muchiaţi, bruni, glabrescenţi. Mugurii distici, conici-alungi ţi, stau depărtaţi de lujer. Spre deosebire de carpen, cicatricea prezintă cinci urme fasciculare . Frunzele asem~nătoare celor de carpen, dar mai ascuţit-dublu-serate, pe ambele fete pubescente, cu nervuri le bifurcate şi c~rbate spre vîrfullimbului. Amen{ii mascul i formaţi de cu toamnă, sint lungi de 6-8 cm, cei femeii, erecli la început, formează apoi un fel de conuleţe scurte, lung-pedicelate şi pendente. Fructele sint achene mici de 5. mm, netede şi stau tnchise complet Intr-un involucru veziculos (băşică), cu peri rigizi la bază; stau aşezate imbricat, formind un conuleţ asemănător cu cel de hamei. Lemnul cu aceleaşi însuşiri, dar ceva mai rezistent dectt cel de carpen. A realul. Este tot o specie mediteraneană, avind cam aceeaşi răsptndire ca şi C. orientalis, cu care de altfel este mult asemănător. La noi, nu apare decit rar, cultivată prin parcuri. · Cerintele eco/ogice. Creşte in regiunile sudice, călduroase, pe terenuri uscate, calca roase, comport indu-se ca o specie foarte rustică (puţin pretenţioasă). Importanta. Nu prezintă deocamdată dectt interes horticol. Ar putea totuşi să fie incercat tn aceleaşi condiţ ii ca şi C. orientalis.

Genul COR YLUS L. Cuprinde peste 15 specii de arbuşti, şi mai rar arbori, din regiunile temperate şi chiar reci ale emisferei nordice. Stnt pretenţioşi faţă de sol, suportă destul de bine gerul, dar rezistli mai puţin la umbră şi secetă.

Au frunzele ovate sau subrotund-obovate, dublu-sera te şi p_ubescente, aşeza le dtstic . Florile ur,isexuatmonoice (fig. 76); cele mascule in amenţi formati din vara anului precedent, fiecan:_ll~ re fiind alcătuota dm 4-9 stamine aşezate pe o bractee concrescută cu două bracteole; cele lemele, aşe zate mai multe în mugurele llorifer, din care apar după deschide,r.e numai stilele roşu, foarte devreme, ,prin februarie-martie, inaintea înfrunzirii; Ilo· ri le lemele stau cite două la subsuoara unei braei ei, fiecare floare avind la bază ctte două bracteole, un ovar bilocular cu două stile r b d şi un perigon dentic~ c a lat căzător la maturr· Fig. 74 - Oslrf10 =pinifolia Scop.: ta te. Fructele achene 1 ti masc-uli · b - fnun.l · c - con frue. - lul~ri C"U mucur: . 'cu1:r-~utulos (din ratl): • .;. act.latl (Ilie· (alune) înconjurat.~ de atlftr: 1 J- invo ueru rtt rai); ' - fruct un involucru fruchfer, cu margini dinţate sa.u · b t Sămînţa comestibilă. Ger. t rdele laciniate, rezultat dm concreşterea rac eo1e1or. minaţia hipogee. Prezintă i~portantă ca specu de s.ubart;:~it ~~n~nf:ntali . de protecţie; speciile de tahe mare pot mteresa ca ar CORYLUS AVELLANA L. -Alun

Specie indigenă (fig. 75). . . . •• Mărimea. Arbust de 4-5 m, putind ajunge uneon chrar arbore pma la 8 m înălţime. • • · f' · 1" 1nrădăcinarea pivotant-trasantă, ramrnind uoeor~ super ICI~ 8 • . ă Tu/ ina se ramifică obişnuit de la bază ea· o tufa, dezv~ltmd dr_n buturu~ lăstarf lungi şi drepţi ca nişte nuiele; forme,ază o coroana largă ŞI cu frunztş

nuS=~~~~nu ie- ălbuie, lucioasă, cu pete Il)ari. albicioase, rămîne neted~ Lujerii geni~ula,i, bruni-gălbui-cenuşii, neluc1ton, glandulos-pubescen\l, cu numeroase lenticele.

•

BETtfLACEAE

Mugurii dis!ici,

ovoid-globuloşi,

·JS$

•

cu peri mari

glanduloşi.

Frunzele au lungimea de 6-13cm, sint lălil-ovale.

Fig. 75 - CorglllS """//ana L. :

puţin

cordi forme, virful scurt-ascutit uneori cu tendinţă de trilobare, marginea dublu-ferăstruită sau neregulat-lobulată, pe ambele fete păroase; peţ io· lui de cea. 2 cm, glandulos-pubesccnt. Fwrile unisexuat-monoice, amenlii masculi cite 2-4 formali din anul precedent; cele lemele dau numai primăvara foarte devreme, prin februarie-mar· - Di<lgramlJ flotie, lăsind să iasă din muguri numai stilele roşi L Fig. 76ra/ilAlun : Fructele achene (alune) grupate 1- 4 sau mai multe, o, b - bruteole ş i brutee: p - puigon au coaja netedă, subtire brună; invol ucrul rezultat din concreşterea bracteolelor formează o cupă mai scurtă ca aluna, cu vîrfuri diviza te neregulat şi prevăzută cu peri glanduloşi. Matura{ia In toamna primului an; fructele se pot păstra pînă in primăvara

a - laJtt. muguri •1 amentl mast'uH: b - mugure şi elt'atrlce (detlllu): ~- lnllo· rescente mtsc:ule ti femeie : d- floare muC' ula : # - doul flori femeie-; f - frun 1J · t - fructe tn lnvolucru : Il - fruct ·

·• .,

următoare.

•'

•

1 • 1'

•

Germinaţia

hipogee; fructele semănate primăvara incol\esc greu, aşa că !re· buie stratificate. Lăsfăreşte puternic, drajonea.ză mai rar, se poate marcota şi butăşi. Creşterea destul de rapidă; în special lăstarii se dezvoltă foarte viguros t n primii ani. . Longevitatea pînă la 80-90 de ani. Lemnul cu duramen, fin, moale, uşor-lizibil şi foarte elastic. Din cauza dimensiunilor reduse, prezintă o mică importanţă . Aroolul cupri nde aproape Intreaga Europă, fiind un însoţ i tor obişnuit al stejarului şi gorunului; lipseşte în părţile nord-estice europene, dar se tnttlncşte frecvent In Crimeea, Caucaz şi Asia Mică (fig. 77). La noi în ţară, este des răspîndi t' prin pădurile de şleau de ctmpie, dar mai ales in pădurile din regiunea de dealuri, unde la altitudinea de 600-800 m se dezvoltă in cele mai bune condiţii; uneori, urcă ptnă către 1 400 m altitudine. Lipseşte in antestepă. Creşte de obicei pe marginea şi in luminişuri le pădurilor, dar se poate dezvolta şi in subarboret prin pădurile întrerupte sau tn cele constituite din specii cu o coroană rară, care lasă să pătrundă destulă lumină spre sol, cum ar fi stejarul gorunul etc. Cerinţele teologice. Rezistă la ger şi zăpadă ; sensibil ta arşiţă, Este preten· \ios fajă de soL Crescind pe soiurile fertile, destul de profunde, alinate şi reavănc, prezenta alunului In mod natural indică un sol din cele mai bune. Prosperă pe soiurile calcaroase, evitind t erenurile smtrcoase, sau pe cele argiloase. Suferă din cauza fumului. Temperamentul mijlociu, putînd să suporte un acoperiş nu prea des. Importanţa. Lujerii şi mai ales lăstarii se folosesc, prin despica re, la împletituri. Din lemn se obtine un cărbune fin şi uşor, utilizat la desen. Fructele sint mult apreciate în alimentaţie. Din punct de vedere cultural, interesează ca specie aptă pentru constituirea subarbor.etul ui pădurilor nu prea dese, sau cu un temperament de lumini •

•

'15

' f •

l.fD

IG.f

•

'• ••

:, ~

·'~

,.,,':

151!._--f--f;--E~~~__JJ~~~'!-:-!----b,......-;!::---bJ,J 1< ,, 7.5

" !' 1'1;

1·

- - - Corglus owllam:a L . . . . . . . Co;ytaa cotwna L. - - - - Cauan~a saliva MIII.

contribuind prin frunzişul său la apărarea şi chiar la ameliorarea solului. Datorită puterii de lăstări re şi drajonare, uneori ;-poate deveni specie copleşitoare. In Uniunea Sovietică, este folosit la crearea perdelelor forestiere de protecţie.

1. alropurpurtfl Winkl,

cultivată

prin parcuri pentru frunzele sale

roşii.

1 1

...

anuală, fructiiicaţia exemp larele cre~cute

CORYLUS COLURNA L.- Alun turcese

Specie

indigenă (fig. 78) . Mărimea a 11-a, ajungînd pînă

la 20 m

înălţime şi

peste 0,40 m in diametru. 7nrădăcinarea tot pivotant-trasantă, dezvolt~d un pivot scurt şi cu numeroase rădăcini laterale. Tulpina destul de dreaptă; exemp larele izolate prezintă uneori ramificaţii în formă de candelabru. · Scoarta formează de timpuriu ritidom suberos cenuşiu-gălbui, ce se exfo1iază în solzi mici. Coroana regulată, piramidal lăţită. Lujerii tineri zvelţi, lucitori, cenuşii-gălbui, glandulos-pubescenţi; cei de 2 ani au scoarţa suberoasă, crăpată. M ugurii scurt·ovo-conici. . Frunzele mari, de 8-12 cm lungime, prinse de un peţiol lung pînă la 4 cm, sînt adînc cordate, dublu-serate, pe faţă glabrescente, pe dos pubescente;

•

abundentă

izolat.

Creşterea rapidă.

Longevitatea pînă la 200 de ani. · Lemnul cu duramen gălbui. omo-

Fig. 77- Areal:

,1 !~

perechea de nervuri inferioară por· neşte din peţiol. Fructele în fascicule cite 3-10; alunele mai mari, pină la 2 cm, lat· elipsoid-turtite, cu coaja groasă, tare şi muchiat-zgrăbuntoasă, sînt cuprinse pînă la virf într-un invo· lucru, care fără a lua formă tubulară este adînc spintecat şi cu prelungir i neregulate, puternic glanduloase. Se coc în septembrie-octombri e. Fruc·. tele, ca dimensiuni. productivitate şi calit ate sînt superioare celor de alun comun. Germinaţia hipogee.

Periodicitalea

. 155

BETULACEA~••

ANGIOSPERMAE

154

..·.

gen, durabil, se lucrează uşor şi se lustruieşte frumos; poate fi întrebuinţat la confecţionarea mobilelor şi .... în strungărie. · Arei:tlul. Deşi este originar. din b d a Himalaia, se întinde şi în Peninsula Balcanică, Asia Mică şi Caucaz Fig. 78 - Corylus. colurM L.: - luJer: b - flori feme ie ti mascule~ c - lrun· (vezi fig. 77), prin pădurile de car- 0 d ş.t fruct c:u Jnvolucru: d - frud-alunl pen şi fag, unde se ridică pină la peste 1 500 m altitudine. . • . La ..noi, este puţin răspîndit in subzona fagulu1, pe coast~le msonte, calcaroase din părţile vestice ale Olteniei şi prin sudul Banatulu1. Ca arbore orna· mental, prin cultură, fost introdus şi în alte regiuni. . . Cerinfele ecologice. Find o specie de regiuni sudice. medateraneene, _pretand~ un climat mai dulce şi staţiuni adăposti te. Este pu\m pretenţaos faţa de sol , preferă totuşi soiurile calcaroase, din apropierea pîraielor. Temperamel'ul mai puţin exigent faţă de lumi~ă. . . _ . • 1mportan(a. In prezent, fiind rar intilnit, preza~ta o. ~mportanta .foreshera redusă. Pentru viitor, se recomandă cultura acestea specu pe expozaţu sudace: cu substrat calcaros, sub formă de pîlcuri, în arboretele rărite de cvercinee şa rai Ca arbore ornamental sau pentru fructele sale, este indicat insă să se cultive izolat tn re~iuni feri te de geruri şi pe soiuri destul de profunde şi· fertile.

156

DET\JLACEAE

ANGIOSPBRMAE

CORYLUSMAXIMA Miii. (C. tubulosa Willd .)

Fig. 79- Corylus a -

a luJer: b - frunzli

şi

11UlXÎ11Ul

Miii.:

fructe tn lnvolueru: t - fruct·tluna

Arbust exotic (fig. 79). 1nălţimea ptnă la 7 m. Frunzele mai mari, ptnă la 14 cm, dar cu peţiol scurt de 8-15 mm şi la bază slab cordate. Fructele 1-3, pe un peduncul lung de 1,1>--3,5 cm; a luna mai mare, cilindric-lunguiajă, cu coaja roşiatică, este complet închisă In involucrul tubulos, mult mai lung dectt a luna şi gîtui! deasupra acesteia, terminîn-

du-se In lobi înguşti neregulat-dinţaţi. Arealul. Este originar din Peninsula Balcanică şi Asia Mică (vezi fig. 77). La noi, este rar cultivat prin Oltenia şi Banat, ca arbust ornamental sau pentru fructele sale mult pretuite. Nu prezintă importanţă forestieră. var. purpurea (Loud.) Rehd., cu lrunze de culoare prin parcuri.

~ie·lnchlsă;

este

cultivată

frecvent

Tribul BETULEAE Doll caracterizează prin flori mascule cu perigon alcătuit din 2- 4 petale şi acelaşi număr de stamine; florile femeie sînt lipsite de perigon; involucrul fructifer este formal din concreşterea bracteii cu bract~olele şi stă alipit de

fruct. Genul BEI.ULA . L. Se cunosc cea. 40 de specii de arbori, arbuşti şi arbuşti pitici, ce se Intind . în emisfera nordică spre tundră pînă la limita vegetajiei lemnoase. Nu şint pretenţioşi faţă de climă şi sol; rezistă bine la ger. Pot creşte pe sttncărie şi ·nisipuri uscate, pe terenuri mlăştinoase şi chiar tn turbării. Au temperament de lumină şi formează obişnuit o coroană rară şi luminoasă. Sint arbori cu tnrădăcinare superficială, puţin întinsă tn lături. Au scoarta prevăzută la suprafaţă cu un periderm subeJ:OS stratificat, de culoare albă-cretacee sau găl buie, mai rar închisă, care se exfoliază circular ln ftşii subţiri. Mugur ii alterni, sesili, cu solzi imbricaji. Frunzele pejiolate, cu marginea serată, crenată sau lobulată, tnfrunzesc devreme, apărînd ca prevestitori ai primăverii. Florile unisexuat-monoice, în amenji; cei masculi se formează din vara anului pre-

157

cedent; rareori, apar primăvara ca şi cei femeii. Amenjii femeii se transformă într-un fel de con fructifer alungi!, care poartă la subsuoara bracteelor trifidate (solzilor) cîte trei samare foarte mici, prevăzute cu două aripi laterale. Fructele sînt uşor răspîndite de vînt. După coacere, amentul se risipeşte, iar samarele se tmprăştie o dală cu solzii, răm!nînd pe arbore numai axul flora! Fructifică devreme,des şi abundent. Germinajia epigee. Capacitatea germina ti vă redusă. Speciile arborescente sînt foarte repede crescătoare la început. Lemnul fără duramen este destul de fin şi moale; putrezeşte însă extrem de uşor, fapt pentru care este eliminat din foarte multe tntrebuinţări. Sînt specii pioniere sau de primă împădurire naturală a terenurilor descoperite; constituie uneori arborele pure sau apar ca specii de amestec, diseminate prin păduri. Năvălind pe terenurile descoperite tn parchete neregenerate sau prin pădurile degradate, pot îndeplini un important rol cul.tural pînă la instalarea speciilor valoroase, din care sînt constituite pădurile In regiunea respectivă. Prezentînd un frunziş rar , formează un acoperiş foarte uşor, care nu prejudiciază puieţi lor de alte specii mai preţioase, ce s-ar instala sub coroanele. lor şi pe care i-ar depăşi la început în creştere. BETULA VERRUCOSA Ehrh. (8. pendula Roth) indigenă (fig. 80). Mărimea a 11-a, putînd atinge şi înălţimi

- Mesteacăn

Specie

de peste 25 m; uneori,

rămîne

însă şi

ca arbust. lnrădăcinarea la început pivotantă; mai tîrziu , după 6-8 ani, sub colet se produce o îngroşare tn formă de gîlmă. Din mugurii adventivi formati p.e această gîlmă, iau naştere numeroase rădăcini trasante ce se întind puţin tn lături. aşa că în general, mesteacănul este expus a fi doborit de vîntu.r ile puternice. Tulpina zveltă, lăţită la bază, cu o creştere de multe ori neregulată. Scoarţa în tinerete albă şi netedă, cu periderm ce se exfoliază în ftşii circulare. La bătrîneţe, formează mai ales în părţile de jos ~n ritidom negricios, pietros şi adinc crăpat. Coroana neregulată şi. îngustă, cu ramuri numeroase dar subţiri, ce poartă lujeri pendenji, dînd arborelui un aspect caracteristic, cu frunziş rar, transparent şi luminos. _ Lujerii subţiri, !lexibili, glabri-lucitori, presăraţi cu verucozităţi albicioase. Măduva îngustă, triunghiulară. Mugurii ovoid-conici, bruni-cenuşii, cauza unei secreţi i ceroase.

cu 2-4 solzi, sînt

obişnuit vlscoşi,

din

Frunzele romboidal-triunghiulare, de 4-7 cm lungime, acuminate, cu marginea dublu-serată sau lobulată1 glabre, sint ~n tinereţe .lipici~ase ca ~i lujerii; peţiolul glabru, lung de 2-3 cm. Frunzele hnere striVIte lasa un m•ros slab; înfrunzeşte în a doua jumătate a lunii aprilie. Florile unisexuat-monoice (fig. 81), grupate în amen\i; cei masculi se formează în vara precedentă; sînt uşor încovoiaţi şi'stau cite 2-3, atîrnînd de vîrful lujerilor; cei femeii dau din muguri numai primăvara, o dată cu tnfrunzirea. Fructele sînt grupate în amenji lungi de 2-3 cm. Solzii amenţilor prezintă trei lobi, din care cel mijlociu triunghiular, iar cei doi laterali răsfrîn\i înapoi. La subsuoara fiecărui solz se găsesc cîte 3 samare foarte mici şi uşoare, prevă-

t 1

• BETULACEAE

Fig. 80 - Btlula

vtffUDOsa

Ehrb.:

o - hl}t"r cu tnu.r ml : b - umurJ c u frunte tinere ş1 ame.ntl ma.s culi şi fe.me-li tnflorl (l: c - floue tnllt'UIA mJrlti : d - floue femeiJ ml rltl: e - ramuri eu frunu. amentl bJrbJteştl f i ton: f - fru rl ; g - wl&il oonului; h - pln~~ll

;

zute cu două aripioare, de 2-3 ori mai late decît să- · minia; t n vîrf păstrează cele două firişoare ale sti lelor, care sint depăşite de aripioarele ce ies mult deasupra. Un arbore poate produce ptnă la 30 milioane de fructe anual, iar 1 kg conţine peste 5 milioane de fructe. Maturafia anuală, prin iulie-august. După coacere, samarele tmpreună cu solzii se imprăştie; uneori, amenlii rămîn nerisipili pînă in primăvară. Germinafia. Sămînţa incolleşte după 4-5 săptămîni Fig. 81 - Dtogromil de la diseminare. ' (IOto/4 - MesteacJn: Maturitatea arborilor incepe la cea. 10 ani. o,b - bra('teole şi brattn:; 1,'1,1 - lepale Ptriodicitatea fructilicaliei aproape anuală; fructifica tia timpurie şi foarte abundentă. Puterea germinatiuă redusă (20-40%) şi se păstrează obişnuit pînă in primăvara următoare.

Lăstllreşt( tează doar

•

IS9

destul de bine, dar nu mai in tinerete; in mod obişnuit, se con· pe regenerarea din sămînţă. Creşterea foafte rapidă la inceput. In al doilea ·an, puielii depăşesc 0,5 m; peste 15-20 de ani, creşterea in inăllime slăbeşte. Longevitatea redusă, rar depăşeşte 100 de ani, şi atunci tu lpina este tn cea mai mare parte putredă. LemnuL fără duramen, alb-gălbui-roşiatic, destul de fin, lucios, moale, elastic, omogen; putrezeşte extrem de uşor în aer liber, cind este expus variaţii lor de umiditate. A realul foarte intins, cuprinzind aproape intreaga Europă şi Siberia (fig. 82). In Uniunea Sovietică, este frecvent răspîndit, formînd arborele pure pe mari suprafete, ce dau o notă caracteristică peisajului în părţile reci şi temperate; pătrunde pînă in antestepa euro-asiatică a U.R.S.S. La noi , creşte mai ales In regiunea dealurilor, coborînd sporadic chiar şi tn cîmpie; la munte, pe coastele însori te, se ridică pînă în părţile superioare, depăşind uneori altitudinea de 1 500 m. Cerintele teologice. Este o specie cu o foarte largă amplitudine ecologică. Nepretenlios fală de climă, rezistă atît la geruri cît şi la călduri excesi ve. Nu este exigent fală de sol. Poate creşte pe orice fel de terenuri, attt pe nisipurile uscate sau coastele pietroase, cît şi pe soiurile umede, smîrcoase, sau tn turbării ; tn Uniunea Sovietică, vegetează chiar şi pe soiurile castan ii sărăturoase din antestepă. Evită soi urile calcaroase şi argilele compacte. Creşterea cea mai viguroasă o realizează pe nisipurile silicioase, humoase, reavăne ptnă la umede. In comparaţie cu plopul tremurător şi salcia căprească, mesteacănul dă anual solului o cantitate de litieră mai redusă şi mai greu de descompus. · Temperamentul pronuntat de lumină, ca şi laricele, sîtuindu-se astfel tn fruntea foioaselor. Fiind o specie iubitoare de lumină, creşte obişnuit la marginea pădurilor sau tn luminişuri. Invadează cu mare repreziciune terenurile dezgolite din vreo cauză oarecare, reuşi nd să formeze in scurt timp arborele pure, cMe lnsă se răresc şi se luminează la virste putin înaintate. Nu poaţe suporta umbrirea celorlalte specii, dar în acelaşi timp, coroana sa rară per-

.. .160

,..,GIOSPEIUUE

.Jn general, attt ca arbore de primă împădurire, ctt şi pentru lemnul său ce-şi găseşte tot mai multe tntrebulnţări, sau ca arbore decorativ, tn viitor mesteacănul nu mai trebuie considerat ca o specie lipsită de orice valoare cum era socotit ptni! acum de curtnd. f. doltairlica &hntid. Se caracterlzeaz! prin lrunze adlne aplnteute. cu lobi lonccoiall. inegal-dintati. Este un arbore interesant di.n punc:.t de vedere omamental.

~ t,:

BETULA PUBESCENS Ehrb. - MesteacAn pulos

; 11'' l..

t.,' . ~ ~

:l.: '·1

,.~

r ~

•.

'~·

Fig. 82- Arml: - - - &tu/a otrratold Ehtb. . . . . . . Bdulo pu.&!a«n.a Ebrb.

• •

•

mile instalarea sub masiv a altor specii încet crescătoare şi mai rezistente la umbr~; în lipsa acestora, terenul rămîne expus tnierbării. · 1mporta11{a. Lemnul se lntrebuintează pentru mobilă necojilă folosită· prin parcuri, la chioşcuri, pentru constructia maşinilor agricole, la schiuri paturi de armă, calapoade, oi şti, caroserii de cărute etc. Este foarte apreciat la derularea furnirului. Coaja contine tanin, iar lujerii se folosesc la facerea măturilor şi !mpletîturilor. Din sevă se pot fabrica băuturi şi unele produse farmaceutice. ~estea~ănul p_rez!n!ă un d~bit ~ter~ ca specie de primă !mpădur\re, puhnd s~ foc uiti ~~ m. consol1dare3: şt a~e1i_orarea terenurilor degradate. In Umunea Sov1ehca, se lntrebumteaza ŞI la crearea perdelelor forestiere de protecţie. . Este un arbo~e foarte decorativ prin scdMt-& şi po~llll său P.i.t.Qrţse.;.atb!lretele ŞI exemplarele IZolate contrastea:tă plăcut cu restul vegetaţici mai întunecată la cploare.

Specie iruligenă (fig. 83). Mdrimea a III -a, rămtntnd de multe ori arbust. Se deosebeşte de B. verrucosa prin: Rqmurile ca şi lujerii cresc tndreptate în sus. Lujerii cenuşii-pubescenţi, nelucitori, fără verucozităţi. Mugurii păroşi şi lipicioşi, cu marginea solzilor c:illată. Frunzele mai mici, de 2--4 cm lungime, ovat-rombice, lOCUri ~cuminale neregulat-simplu sau dublu ad!nc-serate, pe faţă de un verde tntunecat, iar pe dos obişnuit păroase, în special de-a lungul nervuri lor; peţiolul este de asemenea pubescent; tnfrunzeşte şi înfloreşte mai ltn:iu decît precedentul.. Amenţii fructiferi au solzii cu lobii laterali tndreptaţi tnC~inte. Fructele stnt samare, cu aripioare numai citeodată mai late decit sămtnţa~ iar stilele se ridică deasupra marFig 83. - Btlulll pubar:elt$ Ehrh. : ginii aripilor . o - luj~t c:u mu.rurl; b - ramuri cu frunufl •ment-. mascu.ll; c- fruct: d- solzii conulul Arealul se tnlinde din Europa pînă în părţile răsăritene ale Siberiei; fată de B. verrucosa, ocupă regiuni mai nordice, ajungtnd pînă la limita polară a vegetaţie!, unde rămtne chiar arbust. Altitudinal, se ridică mai sus decît precedentul. · La noi, apare sporadic, mai ales în părţile nordice din regiunile montane şi suba lpine, obişnuit prin mlaştini şi turbării.

Cerinţele

ecologice. Este o specie din regiuni mai reci foarte rezistentă la ger, dar mai pretenţioasă faţă de umidilatea aerului şi a solului, crescind obiş· nuit pe terenuri umede şi chiar mlăştinoase . Temperamentul ceva mai de umbră.

6 •

~l'

BETULACEAE

~ .',.

162

1mportanţa. Fiind o specie sporadică şi de mici dimensiuni, la noi in ţară prezintă un interes redus din punct de ;vedere forestier. '

.,"'

SETULA HUMILIS Schrank- Meslednaş

Arbust indigen (fig. 84). Se poate recunoaşte după înălţimea redusă pînă la 2 m; lujerii verucoşi şi pub'escenţi

...

a .

li .

Fig. 84 - Belula humi)is Schrank; Belula . II(JII(J L.: • -

ramu.rl ( U frunu şi conurl f - fruct; 1 - solz

BETULA NANA L. -

,,.

.,•

4 - ramuri cu fr-unte şi eonurl mature; b- lu}u cu amentl mascul!: c - fruct : d -solzi

1 •

163

ANOIOSPERMAE

mature;

Mesteacăn

la început; scoarţa de culoare închisă; frunzele rotund-ovate, mici de la 1- 2 cm, neregulat- dinţate, la început .pubescente; amenţii femeii erecţi şi scurt-ovoizi sau cilindrici; ambele feluri de amenţi apar abia primăvara. Se întinde în Alpi şi tn nord-estul Europei, trecînd şi dincolo de Urali, pînă in munţii Altai. La noi, creşte foarte rar, fiind cantonat în turbăriile montane de la Coşna, Borsec, lacul Sf. Ana, Sîncrăieni-Ciuc, Poiana Stampei etc. Este lipsit de importanţă forestieră; interesează numai din punct de vedere floristic, ca element nordic circumpolar.

pitic

Arbust indigen (fig. 84), rămînînd sub formă de .tufă de cea. 0,5 m, cu ramuri culca te sau ascendente. Se recunoaşte după lujerii foarte subţiri, tomentoşi, cu muguri mici şi glande verucoase; frunzele foarte mici de 0,4-1,2 cm, lat-rotunde, crenate , cu 2-4 perechi de nervuri; amenţi erecţi, apar primăvara. Originar din părţile nordice ale Eurasiei, întinzîndu-se pipă în Groenlanda şi Alaska. Este răspîndit mai ales tn zona tundrei arctice şi în regiunile montane, crescînd pe terenuri mlăştinoase-turboase. ' La noi, este localizat spontan numai în cîteva puncte, cum ar fi la Luci deasupra comunei Sincrăieni-Ciuc şi la Lucina din raior\Ul Cîmpulung-Moldovenesc. Acestea· sint cele mai sudice staţiuni cunoscute. Prezintă numai importanţă floristică, fiind un relict glaciar.

Qenul ALNUS Gaertn.

Cuprinde peste 30 de specii de arbori sau arbuşti ofiginari din emisfera nordică, cu excepţia cîtorva specii, care, in America de Sud, avansează

dincolo de Ecuator. Unele specii se ridică pînă la limila latitudinală a vegetaţiei lemnoase, sau pînă în regiunile alpine. Arbori cu pretenţii modeste faţă de sol; o parte din ei preferă umiditatea, crescind obişnuit in lunci şi pe marginea apelor, cum este Alnus glutinosa. Unele specii sînt mai puţin higrofile (Alnus incana), iar altele pot vegeta chiar în staţiuni uscate şi stîncoase, cum este Alnus cordala în Corsica şi Italia. Sînt relativ rezistenţi la ger şi oarecum pretenţioşi faţă de lumină. lnrădăcinarea pivotant-trasantă şi puternic fasciculată; pe rădăcini prezintă nodozităţi, datorite unor aclinomicete simbiotice asimilatoare de azot. Fig. 8S - Dillgramif 1 d 1 fll>rald- Anin; Au muguri a Ierni şi obişnuit pe ice aţi, iar frun- •· b _ b'>cteole ,, braczele simple, peţiolate, serate sau lobulate. Florile tce: P - pert~on unisexuat-monoice, în amenţi; cei masculi pendenţi, . grupaţi obişnuit în fascicule, se formează din vara precedentă la virful lujerilor şi iernează descoperiţi (fig. 85). Bracteele amentului ma5cul, în formă de scut cu cinci lobi, au la subsuoară cîte trei flori alcătuite din patru slamine şi patru sepale unite la bază. Amenţii femeii, scurţi şi grupaţi tn raceme, se formează obişnuit tot de cu toamna; numai la citeva specii apar abia primăvara. Solzii amentului femel iau naştere din sudura unei ·bractei cu patru bracteole şi poartă două ovare biloculare, nude, cu cîte două ovule şi două stile prelungite prin stigmate. La unele specii exotice, amenţii masculi şi cei femeii sint grupaţi la un loc. lnfloreşle înaintea infrunzirii, excepţie făcînd la noi A . viridis. Amentul femel după fecundaţie se transformă intr-un con mic, lemnos, denumit rînză, care se coace toamna tîrziu, cind solzii se îndepărtează, lăsînd să cadă fructele; rînzele rămîn după aceea încă mult timp pe arbori. lmer,ăştierea seminţelor se face prin vînt, sau cu ajutorul apei. Fructele sînt samare foarte mici, turtite, prevăzute cu două aripioare şi stau cîte două la subsuoara fiecărui solz. Germinaţia epigee. Lăstăresc puternic, iar unele specii chiar drajonează. Lemnul fără duramen. Sînt arbori care, prin sistemul lor radicelar bogat şi profund, mobilizează spaţii întinse şi fertilizează solul, atît prin nodozităţile fixatoare de azot de pe rădăcini, cît şi prin pătura de frunze moarte care se descompune uşor. ALNUS GLUTINOSA•Gaertn. - Anin negru indigenă (fig. 86). Mărimea l, depăşind · uneori

Specie

mea a II-a.

30 m;

rămîne însă obişnuit

lnrădiicinarea pivotant:trasantă, puternică,

arbore de

mări

cu cîteva rădăcini ce pornesc oblic în pămînt şi numeroase ramificaţii subţiri ce împînzesc pe distanţe mari onzontul superior al solului. Pe solu~ile puţin profunde şi pe lăcovişti, cu orizontul gleizat la mică adîncime, dezvoltă o înrădăcinareabundentă, superficială. Tulpina deosebit de dreaptă şi cilindrică, curăţindu-se bine de crăci ptnă aproape de vîrf; formează o coroană îngustă, regulată şi aftnată, constituită din ramuri subţiri dispuse orizontal.

BETULACEAE

Fig. 86- AinUl tlwlln0$tl Gaerth.

Scoarţa netedă, brună-verzuie, dezvoltă

• - Jujer cu muguri. lnflor~cenle mucule şi femeie; b - rrunzJ: c - eon fructifer (r1nd); d - fruct; e - fruct mlr it: f - plantull

.•

JrJ

•

@$ .

·-

165

de timpuriu (15-20 de ani) un ritidom brun-negricios, cu crăpături inguste, adinci şi cu solzi colţuroşi. Lujerii în trei muchii, bruni-verzui sau roşcaţi, glabri, presăraţi cu numeroase lenticele alungite, sînt de obicei lipicioşi. Mugurii caracteristic pedicelaţi, cu doi solzi, ilnt alungit-ovoizi, depăr taţi de lujeri, bruni-roşcaţi-brumaţi, cu glande ceroase albi~ioase, vîscoşi ca şi lujerii. Frunzele de &-10 cm, rotunjite sau obovate, la bază lat-cuneate, la vtrf trunchiate sau emarginate, pe margini rar şi neregulat-dublu-serate, în treimea inferioară întregi; pe faţă stnt verzi-întunecat, lucitoare şi foarte lipicioase, mai ales in tinereţe, iar pe dos verzi-gălbui, cu smocuri de peri rugini! la subsuoara nervurilor; peţiolul de 2-3 cm. Toamna, frunzele sînt foarte rezistente la tngheţurile timpurii; numai tîrziu, în iarnă, se înnegresc şi cad din arbori. Florile unisexuat-monoice, în amenţi, ce se formează mai mulţi la un loc din vara precedentă pe acelaşi lujer; cei masculi de &-12 cm lungime, 'bruniviolet; cei femeii mici pînă la 1 cm, lung-pedicelaţi, verzi, iernează şi ei descoperiţi, deschizîndu-se ca şi cei masculi tn primăvara următoare foarte devreme (prin martie) inaintea înfrunzirii. Conuleţele (rînzele) de 1-2 cm lungime, verzi la inceput , apoi brune-negricioase, cîte 3-5 în ciorchini, cele laterale evident pedicelate. Fruclele samare pentagonale•. mici de 2-3 mm, brune-tnchis, cu aripi foarte înguste şi prevăzute cu saci de aer care ajută să plutească pe ape la mari distanţe; 1 kg conţine cea. 1 milion de fructe. Matura{ ia are loc în septembrie-octombrie. R.înzele se scutură din octombrie pînă în martie, aşa că multe din seminţe cad iarna pe zăpadă; după împrăş tierea sem inţelor, conurile rămîn mult timp pe arbore. Maturitatea arborilor izolaţi este timpurie (după 15 ani),, iar in masiv abia către 40 de ani. Periodicitatea fructificaţiei 1-3 ani. Puterea germinatîvă foarte variabilă, putind ajunge uneori pînă la 80%; se păstrează . pînă toamna următoare. Oerminaţia are loc in ~5 săptămîni de la semănare . Lăstăreşte viguros, pînă la virste înaintate de ~O de ani; drajonează slab . .Creşterea tn primii ani este foarte activă, ca şi la plopi; realizează 10-20 cm în primul an şi 100-150 cm in anul al doilea. La 10 ani, ajunge 10-12 m. Creşterea se menţine rapidă pînă către 60 de ani, producînd _pe soiuri bune cea. Il ms pe an şi pe hectar. Longevitatea redusă, trecînd rar peste 100 de ani. Lemnul fără duramen evident, este portocaliu după tăiere, Iar uscat devine roşiatic-brun-deschis, cu inele anuale puţin distincte. Este moale, uşor, fizibil, destul de elastic, durează puţin in aer liber; in schimb, este foarte rezlstertt în apă, de aceea se întrebuinţează în construcţii hidraulice. Se poate sculpta şi se derulează bine în furnir, egalînd mesteacănul de Finlanda. Se foloseş~ ·tn strungărie pentru confecţionarea jucărlilor, imitînd foarte bihe lemnul altor specii exotice. Putere calorifică redusă.

166

ANGIOSPE!!MAE BeTULACEAE ·

167

Uneori, pe soiurile mlăştinoase, aninul negru se instalează pe muşuroaiele formate de rogozuri, din care e<~uz~ mai tîrziu arborii rămtn cu rădăcinile mult ridicate deasupra solului. Poate creşte şi ·în bălţile cu apă stagnantă, pe linoave.sau pe soiuri acide, unde însă vegetează slab, luind forme ·arbustive. Evită nisipurile şi terenurile calcaroase uscate.

Temperamentul de

Fig. 87 - Artei: - - - A ltaus atullMJSG Ourtn. C•mellorat) - - - - Alnus

Jna~n.a (L.)

Moenc:h (ameliorat)

. . . • . . Alnuş oiridiş DC. (amellortt)

intreag;~ Europă, a]ungtnd ptnă la 64• latitudine nord-vestul Africii şi in Caue<~z, iar spre răsărit se tnlinde

Arealul cuprinde aproape nordică:

trece şi in tn Urali (fig. 87). L<~ noi în ţară, creşte frecvent tn regiunea de cîmpie şi dealuri, ridictndu-se de-a lungul văilor pînă tn partea inferioară a muntilor, unde se tnttlneşte şi este tnlocuit treptat de Alnus iru:ana. Uneori, vegetează destul de bine şi la altitudini de peste 1 000 m. Cerinţele ecologice. Este rezistent la ger, dar susceptibil faţă de secetă. Yn tinereţe, puiejii suferă de uscăciune, sau sint descăltali din e<~uza gerului. Este o specie higrofilă, manifestînd exigenjă fală de umiditatea solului şi a aerului ; se instalează de preferinţă în depresiuni şi pe versanjii nordici sau estici. Vegetează activ pe soiuri nisipoase, profunde, afînate, humoase, bogate in substanţe minerale, cu nivelul apei frealice nu prea scăzut. Creşte obişnuit în luncile joase şi pe marginea apelor, T4:.Zistînd tn statiuqi mlăşti noase şi inundabile, cu orizontul de glei la mică 'adîncime, unde formează arborele pure numite aninişuri. Cîteodată, intră şi ca specie de amestec prin zăvoai!!, fără a se putea tnsă menjine alături de salcia albă acolo unde au loc variaţii mari ale umidi tăţii pe profil. Datorită ţesuturilor aeremchimatice şi a nodozităţilor asimilatoare de azot de pe rădăcini, aninul este capabil.să v~tţZe în condiţiile grele de anaerobioză din luncile înmlăştinate de sub terase. pînă

pretenţios faţă

lumină. Vdlămările.

Este expus maladiilor criptogamice (Fomes igniarius şi Polyporussulphureus), Ciire provoacă putrezirea tulpinii. Rareori este atae<~t de animale şi insecte. Zăpada şi chiciura Pot cauza ruperea ramurilor. 1mportanfa. Lemnul de an in este din ce in ce mai căutat. Scoarţa contine mult tanin (15-17%) cam lot alti ctt stejarul. Coaja şi fruct_ele se tntrebu_inţează pentru vops1t. Poate servt la consolidarea malurilor apelor curgătoare. Cultura amnului negru este o necesitate pentru punerea tn valoare a luncilor şi terenurilor cu umiditate In exces, producind tn acel aşi timp ,jln lemn destul de pretios. De aceea, in ultimul timp, este din ce în ce mai mult recomandat e<~ specie de amestec, precum şi pentru asanarea terenurilor expuse inmlăştinării. AlNUS INCANA ( l .) Moench- Anin alb

Fig. 88- Alnus IIIC4NJ (l.) Moench :o- luJer: b - frun&l; c - conlllete (rudlfere • d- fructe (clio fiti): e - frud (latua.l) ; 1- frud mlrlt ; t - plantull

Specie indigenă (fig. 88). Mdrimea a Il 1-a, depăşind rar

15 m tn şi

înăljime.

1nrt'iddcinarea mai superficială

mai întinsă decit a precedentului. Ţulpina mai neregulată şi uneon canelată.

. Sco_arţa netedă, cenuşie-albi

c!oasa, lucioasă, nu formează rihd?m, crăptnd puţin la bază numal la unii arbori prea bătrîni.

. ...1

•

169

168

ANOIOSPUMAE

CorQ41ta mai bogată fn frunzlş şi cu ramuri mai eroa~ tndrept~te tn sus.

. • •'

!•

!• •

Luftrii cenuşii-pubescenti, rotunzi, nelipicioşi . Muguri/ cu doi soh:i fln-tomentoşi, scurt.pedicela\1, mai mici t i mai apropia fi de lujer. Frunzele ovat·eliptice, de 4.-10 cm lungime, as<:ulitll la vtrf şi rotunjite la bază , lobulate şi dublu-ferăstruite, verzi-tntunecale pe fală şi cenuşiu· pubeseet~te sau tomentoue pe dos t sint nevîscoase. Plorite se formează din vara preeedenti şi se desQ!id tnainte de tnfrunzire prin februarie, cu 2-3 săptămtni mai devremp ca la aninul negru. Conuleţele {rtnzele) sînt cîte 4--8 în ~iorchine, i~r cele later&le aproape sesile. Frlu:tele sallUire pentagonale, înpt·aripate, ~ o Cllloare mai deschisă decit cele d~ l!Pin negru. Fructific4 mlli lltvreme decit A. glulinClSQ. Puterett germt"atirXJ 11semăn~toare cu a aninului negru . LlJ.~Uir,ş(e şl.b, dJr drajonează puternic . CrC§ierea m11i rapldi\ 111 jnceput, lnsă slăbeşte dl!pă scurt timp. Longevitatea tehnic;ă redll~ă {~50 de ani). Lemnul mai fin, are lnsă îptrebulnlări puţine, fii!ld de mici dimensiuni. ArealuJ se intinde în Ellropa Centrală şi nordică, tn Caucaz, Siberia şi America de Nord {vl:)':i fig. 87). In piirlile septentrionale, se ridică ptnă la limita latiludipală a pădurilor, iar spre sud nu coboară in Europa penin· şulară. In general, ocupli r~luni mai reci, atit latitudinal eli şi altitudinal. La noi, cr~te obişnuit deasupr~ apinului negru, tn locuri mai rlicoroase şi mai umede din regiunoa de de~~luri şi munţi, mergind pînă către 1 300 m altitudine, unde se in!erp~trunde cu A . viridis. La ctmpie, apare numai excepţional.

Se fntinde de·a lungul ptraielor, sau se instalea~ă ca speci11 pionieră pe conurlle de dejeclie, formind aninişuri. Ceri(!ţele erologice. Rezistă mai bine la geruri, fiind o specie de climat continent{!! mai rece, cu umiditate atmosfcrică sau cu precipitaţii abundente. Este nepretentios fală de sol, fiind mai puţin higrofil decit aninul negru. Po{lte creşte nu num~i pe terenurile umede de pe marginea apelor, ci se fnti11de de multe ori şi prin păduri sau chiar pe.soluri uscate, grohotişuri şi -aterisamente pietroase şi sărace tn humus. Pe conurile (le dejecţie, se comportă ca o şpecie pionier~. Suportă anevoie umiditatea stagnantă, dar poate vegeta destul de bine chiar şi pe formaţiile calcaroase. Ctteodată, creşte şi pe terenuri aci de, turboase. Temperamentul. Poate suporta mai multă umbri re decît aninul negru. Importanţa destul de redusă. Din punct de vedere cultural, poate fi folosit ca specie de primă impădurire pe coastele erodate, chiar calcaroase, de·a lungul torenţilor şi la fixarea conurilor de dejecţie; de asemenea, este indicat şi pe terenurile aluvionare şi prundişurile din regiunea de dealuri şi munte. ALNUS VIIHDIS OC. - Anln de munte, Liliac de munte

Arbust indigen (fig. 89). Mt'Srimea pfnă la 3 m, sub formă de tufă cu tulpini uneori lirltoare, elastice, putind rezista bine avalanşelor şi viiturilor de pietre.

Lujerii flexibili, verzi -măslinii, com· prima ţi. Mugurii nepedicelaţi, cu trei solzi, verzi·purpurii, liplcioşl, stau adMea distic. .> • Frunzele mici. dll numai 3-4 cm lungi· me, rotund-ovate, cu vtrl acut, mărunt· serate sau dublu-serate, lipicioase tn li· nerete, pe dos pâlid·verzi tll smocuri de peri la baza nervutilor. Amtnţii.masculi se formead din vara precedentă, iar cel femeii atlat din mu· guri numai primăv~ra; ca o adsptare la climatul rece în care cteşte, amenlil se deschid tirziu după . tnlrurtztre, prin mai-iunie; rtnzele tn ciorchfnl lung· pedicelaţi, la inceput vetil·vlscoase, apoi brune. Fructele samare, lat·<!ripatl!. Lăstăreşle, drajonează puternic şi mar· cotează . Arealul. Creşte spontan în regiunea 9 înaltă a Alpilor şi in Carpaţi, intin· zfndu·se in părţile reci şi polare rtnă la limita vegetaţie! lemnoare, ătf tn nord-estul Europei şi în Sibitiâ, ctt şi în America de Nord şi sudul GrOenlân· dei. La noi, se intilneşte in regiunile sub· alpine şi tn golurile de munţi dlrt zona alpină, trecînd uneori peste 2 000 m. Adesea, pe pantele repezi formează de· sişuri intinse printre jneperii, sau apare in văile pietroase şi umede de-a lungul cărora poate uneori coborî pînă către 1 000 m, unde se fntilneşte cu aninul alb. Cerinţele ecolcgice. CreŞte intr-un eli· mat rece şi umed de înălţime, mulţu mindu·se cu un sezon scurt de vegetaţie. a Este puţin pretenţios fatA de sol, rezis· d ttnd şi pe stincării şi gtohotlşurl; prefe· Fig. 89- Alnus ulr/dll OC.: ră insă terenurile umede, dirt care mus· d - lufer: b - frun'll; t - •mentl muc:ull tnflorift; d - eonutete fradUere: e - fructe leşie apa. (din Utl) :f - fruct m.lrft :..,- pl1ntull Temperamentul de lumini. 1mp?rlanţa. Avind o înrădăcinare p11ternică ti întinsă , tmpiedică erodarea solulUI; poate astfel, si! fie folpsit pentru fixarea coastelor surpătoare ale torenţilor şi groholişurilor din rc!giunile tnalte muntoase.

•

IU-.

~·

ANGIOSPERMAE

170

I'AG.ACEAE

...'•' t

Fam. FAGACEAE A. Br.

••' '

.' •.

; -î

•• '.

"i•

1•

'• ~

'. ~ !1 ~

;

•

·.

• •

{

.•

Cuprinde arborî de talie mare şi mai rar arbuşti, originari din regiunile temperate şi călduroase ale emisferei nordice. Excepţie fac cîteva specii de Quercu.s, care tn Malaesia depăşesc Ecua,torul : genul Nothofagus este singurul reprezentant tn emisfera australă din Fagacee, care se intinde in extremele sudice ale Americii, Australiei şi Noii Zeelande. Au mugurit alterni cu solzi imbricaţi, frunzele simple, cu nervaţiune penală, rareori intregi, mai mult dinţate sau adînc lobate, caduce sau persistente. Flori unisexuat-monoice, cu un perigon alcătuit din 4-7 lobi; cele mascule, tn amenli sau capitule, cu 4 sau mai multe stamine; cele femeie sint tnconjurate la bază de un involucru format din mai multe bractei şi stau ctte 1-3 grupate pe un peduncul comun. Ovarul cu 3 sau 6 loculi, fiecare cu cite 2 ovule; după fecundare, numai un singur ovul se transformă · tn sămtnţă, iar ovarul tntr·o achenă. Fructele achene, sînt acoperite total sau parţial de o cupă lemnoasă, care a luat naştere din involucrul bracteal. Maturatia anual ă sau bienală. Această familie cuprinde arbori de o mare valoare culturală şi economică, dintre care tn flora forestieră a ţării noastre interesează genurile: Fagus,

Castanea

şi

Quercus.

Genul FAGUS L. S·au identificat cea. 10 specii originare din regiunile mijlocii mai căldu roase al&- ionei temperate din emisfera nordică. Dintre acestea, cîteva sînt localizate fn ţinuturi' tndepllrtate unele de altele, în Europa şi Asia Mic.ă, tn părţile răsăritene ale Aşiei (China şi Japonia), iar altele în părţil e estice ale Americii de Nord . . Sînt specii foarte ~~ţe 6 IA umbră, rei~JlY iubitoare de căldură, dar nu suportă seceta. Au tnrădăcinarea piyQW:!l·lrasapUi., scoarţa netedă, obişnuit nu formează ritidom dectt la bătrîneţe; mugurii ;Uterni, fusiformi~Frzele sînt caduce, mai mult intregi, dispu~i••lal pc '"i!t!:ii terw} '!i) i şi i · pe lujţţji lateraU. Florile IU!isexual·mono•ce (fig. 90); cele mascule grupa e la vîrful unui peduocul lung, pendent, fiecare floare cu un ~::~~~~~ c,!!j=1..1Q!llşi ~16_şl<!!!l.i.!l!; :1• femeie ctte Flg. 90 - Dlagram4 flb- tnconjurate de numeroase bractei unite la bază, ra/4- Fag: o, b, • _ lnvolucru broetul: formtnd un involucru cu patru diviziuni, stau pe P - P«'"'" un peduncul scurt, fiecare floare fiind alcătuită . dintr-un perigon neregulat-laciniat şi.uf1 ovar trigo- , nal cll trei loji biovulat~ ~i__lrei stile alqogjte. Pruc• tele\<Ufrli!>. achene, cu secţiune Iri unghiulară, stau ctte cl'ourtnchise complet tntr-o cupă, acoperite cu prelungiri subulate sau folîacee. Maturaj ia anuală. Genninajia epigee. .. ' '·''""". ...... . 1

·-{

·-

1 '

' .........

._....

In general, stnt arbori ce prezintă o deosebită importanţă economică, putind fi folosiţi şi ca arbori ornamentali.

171

forestieră şi

FAGUS SYLVATICA L.- Fag

Specie

i1Yj,~eo4

ifîg. 91). · Mdrina!a~ ste' un arbore de talie mare, putînd atinge tnăljimi plnă la 40 m ~i diametre de peste 1,5 m. Tnrdd4ciruueo. in primii ~ ani este pivotantă, apoi devine fasciculată, cu ramificaţii laterale mult întinse la supraJajă, din care se dezvoltă rădăcini ce se tnfig adtnc în sol sau pătrund prin crăpăturile stîncilor. Datorită sistemului radicelar puternic, fagul rezistă bine acţiunii vintului. Ancorarea tn sol este şi mai bine asigurată prin c.g~em.tădăciDilor înt ce. arborii .llecinL Tulpina in masiv strîns este dreaptă, cilindrică, spălată de crăci ptnă la mari tnălţimi. La unele exemplare, se constată bifurcarea Julpinii tn urma pierderii vtrfului din vreo cauză oarecare. Scoarţa pe tulpină este netedă, cenuşie, cu .pete mari albicioase, datori te unor liche.ni crustacei, este subţir~ anu formează ri tjdom.declt rar şi la virste tnaintate; pe craci!Of"Căiute, prezintă două dungi negricioase ce attrnă ca lungi lăsate tn jos. izolaţi este Jii'~9,3 ~runzi~-şi-bogată In crăci, coboară pînă tn părjile joase ale tîîpîrîî,; în stare de masiv, ramurile prin· cipalc sînt Indreptate în sus. Obişnuit, 1a arborii mărginaşi, crăcile laterale dinspre lumină stnt orizontale şi dişpuşe . disti~-intr·.un s!n.t:I!LP.!~.. f:lf~erti su~th:J, gen~9..9 lenti~ele albi<:ioa_se, spre -.:rrr pul!escenj~ sau g a ri, la bază cu un inel circular ramas dupa caderea solzi,!pr mugurelu1 din care au luat naştere; pe Ungă lujerii lul)g\, Jagul prezintă Şi brahiblaste. MugurJLlung-fusiformi, mliJ'i de 2-3 ciT), foarte depărtaji de ltij@h şi a~':' zaţi spirala! Pk lujer~i ·lungi terminali, şi distic pe cei laterali. Cicatricea mică cu 5 urme fasciculare, din care 3 sînt grupate la mij loc. Frunzele, sînt oval-eliptice, de ~10 cm lungime, a~;LII~- 1~ bază tngustate sau rotunjite, pe margini aproape intregi, ondulate sau distantat-denticulate, cu 6-7 (12) pere:chi de nervuri laterale drepte; .In tinereţe, prezintă peri moi pe ambele feţe şi stnt ciliate pe margini; mai ttrz!u. pe faţă rămtn gla~re· lucitoare, iar pe dos cu smocuri de peri in' axilele nervuri lor; spre sftrş•tul verii, devin pieloase; pejiolul este de cea. 1 cm lungime. Frunzele sînt !ijQF· _ ~S!l' mai ales la arborii tineri. iJ.'.!.~ ~ dau o dată cu_ înfru~ir~a... prin aprili~:.'E~; pnnse de un ~duncul. runJt; pen· gonul florilor in lacinii spinecate pfni aproape de bază şi prevăzut cu peri deşi; . femeie, cîte două şi mai rar trei, stau erec! pe pedunculi scurţi, tnconjurate de un involucru ruginiu-păros, cu apendiculi slab jepoşi. Fructele Girul), achene tn trei muchii, brune-roşcate, de 1-1,5 cm, stau cite una sau două tnchise complet irrtr-o cupă de cea. 2 cm, prevăzută cu apendiculi subulali. La maturitate, cupa se desface la virf in patru valve. lntr·un kg, se găsesc 3 ~ 000 bucăţi de jir. Miezul fructelor este comestibil, putind să fie folosit la extragerea uleiului alimentar. De remarcat că sămtnja

, •

•

P"OACUE

Fig. 91- F411U Sflloatlco L.:. • - luJer ti m-.rur,l: ti - clc•triC41l (det.llu): ~- frunz.e ti lnnoresC'VIte! d - flo•re mneull; • - flo•re femeii: 1- fr·ucte tn cupl dallcutl: C- ftud, • - JllaptuJI

11)

conţine

o substanţă toxică (fagina), care, atunci cind este consumată tn cantitate mare, produce ameţeli. Ma(f!!{}jla tn septembrie-QCtombrie; imediat după coacere, fructele se şi lmprăştie.

Maturitatea arborilor pe la ~ de ani.

izolaţi

are loc

după

40 de ani, iar in stare de masiv

fericdicj[.ai~./!I!Ei.i/.ialliei 4--6 ani. In intervalul dintre două fructificaţii

abundente, se produc

• f _uttret;J ger_m~naf..it,!{I

fructificaţii

mai slabe, numite stropeli. destul de mare, intre 50 şi 70%; se păstreaz.ă. numai

ptna pnmhara. {ierminaf~ epigee; plantula prezintă două cotiledoane mari, reniforme. pe dos ''argintii-tomentoase. Uisliir.eşie. slab şi numai în tinereţe; nu drajonează. Neputtndu·se conta pe regenerarea din lăstari, se tratează obişnuit în codru. CreşterffL.tn tnălţime redusă la inceput, se accentuează abia tn deceniul al 111-lea. Intre 30 şi 60 de ani, creşterea ajunge pină la 0,80 m anual. La noi In ţară, tn staţ iuni optime de vegetaţie, la virsta de 120 de ani, arboretele de fag realizează o productivitate lemnoasă de cea. 10 m3 pe an şi pe hectar. J,.onger;Uaf&!! obişnuit 200-300 de ani, dar excepţional poate depăşi 500 de ani; partea centrală a trunchiului este tnsă cuprinsă de putregai destul de devreme. Lemnul, fără duramen evident, este alb-roşiatic şi prezintă raze medulare ca nişte ape lucioase. Citeodată, formează un fals duramen, aşa-zisa .,inimă roşie". Pînă tn prezent, nu se cunoaşte cauza adevărată a acestei coloraţii. Este un lemn cu textură fină şi omogenă, dest1-1l de dens, cu fibră scurtă, uşor lizi bil, cu elasticitate şi duritate mijlocie, are o mare. putere calorifică, dar putrezeşte uşor. Datorită structurii uniforme, se poate usca, impregna, curba şi presa tn bune condiţii. Se întrebuinţează pentru loc, la traverse de cale ferată , ca lemn de lucru in rotărie, dogărie, la fabricarea jucăriilor etc. Traversele de cale ferată impregnate cu substante antiseptice durează peste 20 de ani. Prin aburire şi tndoire se poate folosi la fabricarea mobilelor curbe, iar prin derulare, aşchiere şi incleiere pot obţine numeroase produse semi· fabricate ~ placaje, lurnire, plăci aglomerate, lemn densificat etc. Supus dis· tilării uscate, din lemnul de fag se extrag gudroane, acid acetic, alcool metilic şi alte substanţe chimice. Pe zi ce trece, lemnul de fag găseşte tot mai multe

intrebuinţări.

întinzîndu·se din Spania ptnă tn Balcani. Trece foarte puţin spre răsărit şi" nord dincolo de o linie ce uneşte hotarul estic al ţării noastre cu sudul Peninsulei Scandinavice (fig. ~; aceasta se datoreşte faptului că fagul nu poate suporta climatul excesiv con· ti nental care domină ace.le regiuni. La noi, este specia cea mai răspîndită, ocupînd peste 35% din suprafaţa păduroasă a ţării. Acoperă cea mai mare parte din regiunea dealuri.lor, incepind de la circa 300 m şi ridicîndu·sespre munte pină către 1 400 m altitudioe., In regiunea colinelor joase, intre 150 şi 300 m altitudine, apare numai Sili plicuri sau izolat pe văi inguste sau pe versan\ii nordici răcoroşi şi U.tl*i, Foarte rar se tnttlneşte pe dealurile Măcinului din Dobrogea, in pid11rw.

Arealul. Este specie exclusiv

f b

europeană,

•

ANGIOSPE~MAE

174

~·

.. <

... ... <.:>

l'ig. 92. -Areal: - --

......

Pţ~~U$ şglootlea L. (amellorl Pagus orl~nl411s Llpsky

Bucovăţ de ltngă Craiova, în pădurea Stirmina lîngă Turnu-Severin etc. Mai apare excepţional şi in plină cîmpie, cum sint exemplarele izolate de pe

malul lacului Snagov. Creşte obişnuit in arborele ·pure numite făgete; spre munte, se amestecă <:u bradul sau molidul, iar in părţile joase, cu gorunul şi carpenul. Pe alocuri, ia parte la alcătuirea pădurilor denumite "şleau de deal", ctnd se. amestecă în afară de gorun, cu carpenul, frasinul, teiul, ulmul, paltinul, jugastrul etc. In general, formează un brîu aproape continuu, denumit subzona fagului, care face legătura . şi tranziţia între subzona gorunului şi cea a coniferelor. Cerinţele ecologice. Este o specie relativ pretenţioasă faţă de climă şi sol. Pretinde o umiditate atmosferică ridicată, (70%) cu precipitaţii abundente şi dese, peste 600 mm. Cere o temperatură medie anuală mai ridicată decit molidul, dar nu suportă seceta. Este sensibil la geruri şi arşiţă; gerurile prea mari ii produc gelivuri, iar arşiţa cauzează pirlitura scoarţei la exemplarele brusc izolate. Suferă de tng)!eţuri tirzii, care pot distruge adeseori in masă tinerele plantule şi intreg aparatul foliaceu abia format. · In general, făgetele noastre găsesc-optimul climatic în regiunile cu un climat continental atlantic, cu umiditate atmosferică ridicată . ln condiţii climatice bogate în precipitaţii şi umiditate atmosferică, fagul reuşeşte să coboare ptnă spre cîmpie, iar in regiunile cu veri uscate şi călduroase rămtne ca specie de dealuri inalte şi de munte. Acolo unde ·umiditatea atmosferică şi preei-

·-

...

176

pitaliile stnt tn eJtces, iar temperatura medie anuală este coborîtă, fagul pierde obişnuit terenul tn favoarea molidului. In acelaşi timp, fiind o specie cu o transpiraţie foarte ridicată şi avind un semin\iş extrem de sensibil, nu se poatt intinde şi menţine in staţiunile expuse insolaţiei puternice şi tnghe\urilor ttrzii . ' Vegetează bine pe soiuri brune de pădure şi podzoluri secundare slab aci. · dificate, luto·nisipoase ptnă la lutoase, reavăne, fertile, profunde, acoperite cu o floră de mull; uneori , apare şi pe rendzine, pe soiur i scheletice sau pe podzoluri gălbui, puternic acidificate, cu un covor aproape continuu de afin (VatXinium myrtillus). In optimul de vegetaţie, se arată oarecum indiferent faţ ă de substratullitologic; tn schimb, spre limita latitudinală nordică şi cea alti tudi'nal ă a arealului său de vegetaţie, unde căldura devine factor limitativ, fagul manifestă o vădită preferinţă pentru soiurile formate pe calcare. Deşi are un consum de apă foarte ridicat, mult asemănător laricelui şi superior molidului şi bradului, totuşi nu poate creşte pe terenurile prea umede, fn turbării sau in staţiunile eltpuse inundatiilor. Temperamentul pronunţat de umbră (este socotit cel mai de umbră foios dintre specii le forestiere indigene); se poate mulţumi in stare de masiv cu 1/60-1/85 di'n luminozitatea totală. Fiind atit de puţin pretenţios fală de 'lumină, formea.ză coroană cu frunziş des; din această cauză, arboretele fn vtrstă şi cu consistenţă plină sint uneori cu totul lipsite de pătură erbacee şi de etajul arbustiv. Puieţii fiind sensibili fală de geruri şi arşiţă, regenerarea nu poate avea loc decit sub masiv. De multe ori seniinţişul instalat sub arborelui matern ajunge să îndeplinească rolul de subarboret. Villlimările. Fagul are mulţi inamici. Dintre cei mai frecvenţi dăunători ·criptogamici se amintesc: Phytophtora omnioora care atacă frunzele tinere şi coti ledoanele plantulelor; Nectria dilissima produce cancerul. Dintre insecte: Mikiola fagi produce gale pe frunze, Orch$tes fagii roade mugur ii şi peţiolul frunzelor; Dasychira pudibunda distruge frunzele tinere. De asemenea, înghe\urile tîrzii cauzează pierderea frunzişului la arbori. Importanţa. Din punct de vedere forestier, fagul este una din speciile principale ale pădurilor ţării noastre. Pentru a satisface cit mai bine cerinţele economiei nationale, actualmente, se urmăreşte innobilarea arboretelor de fag prin introducerea unor specii mai productive şi mai valoroase,. cum ar fi : molidul, bradul, laricele, duglasul, gorunul, paltinul etc. Pe de altă parte, \infndu-se seama de faptul că fagul are o tnrădăcinare puternică, iar frunzişul său bogat tn calciu se descompune uşor, se recomandă a fi introdus in arboretele pure de molid, pentru a reduce pericolul vîntului şi a tmpiedic.a .acidificarca solului. De remarcat că fală de t recut, cind fagul era apreciat numai ca lemn de foc, in anii de democraţie populară, el tş.i găseşte utilizări din ce in ce mai largi tn industria prel ucrătoare de lemn, stind la baza dezvoltării marilor combinate de la Blaj , Găl ău ţaş, Preajba, ~m. Vilcea, Balta Sărată etc. Fagul este in acelaşi t imp un foarte decorativ şi impunător arbore ornamental.

•

i .• •

YAIUU AT I $1 FOI(ME

f. uut:O/krml$ C. Georg. el Tătăranu. Este denumit fag alb sau făgărlti. Se caracterlprin scoarta albli·c:relacee. Reallzeazl trunchiuri frumoase, cu deosebite alil ill lehno·

~•zl

•

FAGACEAE

ANO!OSP!~MAB

logice. Pfni tn prezent, a fost semnalat In Oltenia fi Banal, nordul Moldovei etc. var. purpurta Alt. Se caracll'fizeui prin ftunze pur· purii: este folosit frecvent prin parcuri fi gridinl, fiind mult pretuit pentru aspectul dău decorativ. FAGUS ORIENTALIS Llpsky -Fag oriental, Fag de Caucaz

Specie indigeită(fig. 94). Se deosebeşte de fâgul comun prin: Coroana mai tngustă, cu aspect mai piramidal. Lujerii mai viguroşi şi mătăsos-pubescenji pfnă

iarnă.

Frunzele relativ mai mari de 9--15 cm lungime, cu 7-1 4 perechi de nervur i secundare, curbate ev ident inainte de a ajunge fa margi nea fruna c ti rei. k Fig. 94 - Fagus orlt,.lalls Llps y: Florile mascule au pe.. 0 _ luJer: b _ frunz.l: e _ floare muc:ul• : 4 - fructe: ti cup! rigonul divizat cel mult d.sllcutl pe 1/3 de la virf şi foarte .. păros, aşa că inrlorescenlele apar ca un ghem atb;cros de puf; Infrunzeşte şi tnfloreşte cu 2-3 săptlimtni mai devreme decrt F. sy/~1~: . .. Fructele sînt tnchise tntr-o cupă păroasă , care, pe lîngă g~rmpu ob1ş~urţr, prezintă în. partea inferioară apendiculi lăţiţi ca nişte frunzrşoare verz1, peţiolate şi mult alungite. tiislăreşfe relativ puternic şi drajonează destul de bine. Creşterea mai viguroasă decit la fagul comun. . . , . Arealul. Originar din sud~tul Peninsulei Balcanice, nordul As1e1 M1cr, Caucaz şi Crimeea (vezi fig. 2). . La noi, se întllneşte rar de tot ma• ales in padunle de fag comun dm sudul Banatului. ' Cerinţele eco/ogice. Este mai puţ in rezistent la ger decit fagul comun, dar suportă mai bine căl dura şi uscăciuJJea. · Fagul oriental poate să lie introdus cu succes in padunle dm staţrumle mai călduroase şi mai uscate. V

•

178

Lujerii muchiaţi, In mod obiş

FAGUS TAUIHCA Popi.

Este un hibrid tntre F. sylmtica şi F. orientalis, prezentind caractere intermediare tntre aceste două specii. Are frunzele asemănătoare fagului oriental. dar de dimensiuni mai reduse; perigonul florilor mascule este divizat plnă la 1/2, iar apendiculii foliacei ai cupei stnt aproape liniari şi nepeţiola\i. Este răsptndit tn Balcani şi Crimeea, iar la noi creşte sporadic prin Banat. Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Genul CAS.TANEA Miii. Se citează cea. 10 specii, ongmare din emisfera nordică, răspîndite in Europa meridională, Asia Mică, Algeria, Asia orientală, inclusiv J aponia. precum şi tn părţile sud·estice ale Americii de Nord. Sînt arbori iubitori de căldură, pretenţioşi faţă de sol şi umiditate, rezistenti la umbră. lnrădăcinarea destul de pu_ter~ică. Mugur!i distici sau spirala\i. ovoizi. Frunzei~ caduce, Janceolate, ascut•t·dmlate. Flonle umsexuat-mono1ce (fig. 95); cele mascule alcătuite dintr-un caliciu campanulat cu şase diviziuni şi 10-20 de stamine, sint. grupate tn amenti lungi, ere:cti; cele feJ!Iel~. cîte J-3 Intr-un involucru spmos, aşezate la baza amenţJior mascu!J, fiecare floare fiind compusă din şase sepale, şase staminodii şi un ovar cu şase loji biovu late. Ovarul e tngustat tntr·un sti l scurt cu şase ramificaţii stigmatifere. Fructele achene, stnt tnchise ctte 1-3 tntr-o cupă aproape sferică, pre· văzută cu spini lungi, tnţepători. Sliminta este comestibilă . Maturat ia anuală. Germi na\ ia hipogee. Lăstăresc puternic şi drajonează. Longevitate mare. Speciile de castan fiind iubitoare de căldură, Fig. 95 - D~ramll (1&- cultivarea lor este limi tată numai in regiuni cu un climat mai dulce. rald - Castan : d,

c - lnvolucru p -

\79

I'AOACEAE .

ANOIOSPERMAE

br•ctu.l :

perlron

CASTANEA SATIVA MIII. (C. """" Gaerln.) -

Castan bun

Specie

indigenă (fig. 96). Mărimea. Atinge uneori înălţimi

şi

diametre foarte mari.

1nrifdllcinarea la inceput tipic

de peste 25 m

pivotantă,

dezvoltă apoi ramificatii laterale puternice, care pă trund adinc în sol. Tulpina dreaptă şi cilindrică, mai tîrziu se îngroaşă mult, dezvoltind ramuri viguroase, care formează in stare izolată o coroană deasă şi lă bărţată, ce se intinde mult în lături, asemănă· !oare cu a stejarului pedunculat. Ramurile bazale stnt aproape orizontale. ScoorJa cenuşie-verzuie, cu pete albicioase ; la bătrinete, formează ritidom brun-cenuşiu-tncbis. adtnc crăpat.

nuit glabri, cu lenticele rare albicioase. . . . . t t•t Mugurii alterm, d•stlc•. ur 1: ovoizi, aculi, acoperiţi deZ:-Jsolz~. stau deplasaţi lat~ral !ala de CI· catricea mare, tnunghJUiar-rotunjită şi cu trei grupe de urme fasciculare. . Frunzele oblong-lanceolate, ~ar~ de 8-18 cm, pe margin~ cu dm\1 rari, lung-spinoşi, nervalJUne foarte proeminentă. .

Florile· unisexuat-mo~•ce da~

prin iunie; ~ele mascule m amenl~ erec\i, gălbu1, lung• de ~0-30 cm, cele lemele, verzi, stau c1te 2-;-3 la baza amenl.ilor masculi, tn?>nturaţe de un involucru verde cu spm1lung•. Fructele (castane) sint achene globuloase de 2-3 cm, brune·întunecate cu un vtrf scurt, purttnd resturile 'stigmatelor, stau cite 1-3 închise complet tn involucru l transformat intr-o cupă globuloasă ac?perită ţu ghimpi deşi. Se coc !n octomb)-ie, cind cupa se desface 1.n patru valve. Sămtnţa este comestJ· bilă fiind mult apreciată in aliJ!Ienta\i~. Un castan tn plină · matuntate poate produce circa 100 kg fructe anual. . Maturitatea arborilor _tn m.a~·~ are loc la 40-60 de ani ŞI lruc\Jh~ la 2-3 ani o dată; izolat, inc~pe_sa fructifice de la circa 10 am, 1ar după 20-25 de ani, aproape anual şi . abundent. . d Capacitatea germinatwă de 50a c Fig. 96. _ Cas14nta sni!OCI MIII.: 60%. . _ lu)tr cu muturl: c - tujtr n• fruad tl flori; Germinaţia hipogee. G 4 - fr'Ud. deiebb LAstdreşte puternic ptnă la 80-100 de ani, dar drajonează .d:st~l de.sl~!· de 5 ani realizînd tnălţimi ptnă la 5 m. Creşterea foarte achva, a Vlrs_ . tnă la 1 200 de ani. Longevitatea foarte mare, .Puhnd SJW~t P.tnchis prezintă tnsuşiri bune, ca::7Jn~c ~~~~~~~o~nfe)~\ ~e d;;:~~nPoa~navea niulte ~trebuinţări - mobilă fină, dogărie etc.

...

180

181

ANOIPSPe~Uo~.U

A realul. Este o specie meridională, originară din jurul Medileranei, cu un

areal ce cuprinde Europa sudică peninsulară, trectnd putin in nordul Africii tn Algeria, iar spre răsărit se intinde tn Asia Mică şi Caucaz. Prin cultură a fost răspîndit mult spre nord pînă tn sudul Norvegie.i. Pînă de curtnd, se presupunea că la noi in (ară, castanul ar fi fost introdus pe vremea romanilor. Cercetărîle paleontologice recente au ar~tat tnsă ~ el figura in regiunea Baia-Mare şi tn vechile păduri pliocenice, aşa că poate să fie considerat ,c a specie !n~igenă. Creşte şi in depresiunea subcarpatică a Olteniei (la Tismana, Polovrag• ş• Cerneţi). Se lnttlneşte cultivat şi in alte centre, unde suferă tnsă obişnuit de inghe\. Cerintele ecologice. Are nevoie de statiuni adăpostite, cu un climat cald şi umed. Este pretentios faţă de sol; unii autori Il consideră ca o specie calcifugă; poate creşte însă şi pe soiuri formate pe calcare, cu condiţia să fie bogate In săruri minerale şi in special tn potasiu, şi să dispună de o suficientă umiditate. Temperamentul de umbră; la noi, cresctnd In afara limitei nordice a ariei naturale de distributie, se comportă mai mult ca un arbore cu temperament mijlociu. Vi!.tdmiirife. Nu se 'semnalează vălămări importante. Ciuperca Diplodina caslanea provoacă uneori cancerul tulpinii şi al ramurilor. Importanţa. Din cauza rarilălii lui, castanul prezintă o importantă fares· tieră redusă. Ţintnd însă seama de calităjile deosebite ale lemnului şi de valoarea fructelor, tn viilor, cultura lui, tmpreună cu gorunul şi telul, ar putea fi extinsă in statiunile ferite de gerun. Este un foarte frumos arbore ornamental. Tn jară, se mai tnttlneşte cultivat prin parcuri şi Castaneadentata Bockh.,. o specie americană din regiuni mai reci, care este mult mai rezistentă la geruri; are frunzele oblong-lanceolate, de 12-24 cm lungime, la vtrf acumi .. oale, pe margini grosolan serate. Genul

QUE~CUS

Din acest gen se cunosc peste 200 specii de arbori şi arbuşti, cu foarte multe subspecii, varielăji şi forme hibride, ce formează o zonă de-a lungul regiunilor temperate şi subtropicale din emisfera nordică; se intind şi in tinuturile tropicale ale l ndoneziei, iar citeva specii trec Ecuatorul tn America de Sud. Tn tertiar, prin părjile tării noastre, se găsea un număr de 22 de specii, care lnsă s-au imputinat in urma perioadelor glaciare din cuaternar, rămtntnd astăzi numai 9 specii spontane; pe lîngă acestea, la noi au mai fost introduse. prin cultură tncă 23 specii exotice, aşa că in total se Intilnesc 32 de specii. Pe glob, stejarii sint repartizati cu totul inegal. Europa păstrează spontan numai citeva specii, pentru ca numărul lor să crească in părţile orientale al~ Asiei, realizJnd maximul in regiunile sud·estice ale Americii de Nord (de exemplu, tn Mexic peste 80 de şpecii). SpllCiile ~lui gen manifestă o vădită preferi ojă pentru tinuturi mai calde. Sint tri general prelenjioşi fală de sol şi au tnrăd~cinarea de obicei pivotantă . Au lujerii cu măduva stelat-pentagonală, iar mugurii alterni, cu numeroşL r

solzi. Cicatricea cu numeroase urme fasciculare repartizate in trei grupe. Frunzele stnt ~!oare sau persistente, de la adtnc-penat-lobale plnl la intregi. Florile unisexuat-monolce (fig. 97); cele mascule grupate in amenti penden\i, fiecare floa.re ~vtnd un perigon cu ~7 lobi şi 4--12 stamme (ob•şnu•l 6); cele femeie sohtare sau grupate cite 2-8, avtnd ovarul cu trei loji şi perigonul 6 cu marginile putin dinţate. f:ructul (ghinda) o achenă sus- Fig. 97 -DiagramiJ ţinută intr-un involucru lemnos (cupa), acoperită cu nufloraltJ _stejar: meroşi solzi imbricaţi,, liberi sau concrescuţi. Matura tia •. b, • _ lnvolucru anuală sau bienală. Germina\ia hipogee. Lăstăresc pubrecttel: P - perlgon ternic. Temperamentul obişnuit de lumină. Lemnul cu duramen colorat; la unete specii, tnlruneşte exceptionale calităti, atit pentru lucru, cit şi pentru construcţii. Prezintă o mare importantă economică, făctnd parte dintre arborii cei mai de seamă din flora forestieră a globului. La noi tn ţară, cele nouă specii ce cresc spontan ocupă aprqxim;ttiv 21% din suprafata păduroasă. Jn general, speciile genului Quercus se hibrideaz~ uşor, aşa că tn natură se intilnesc o multime de forme intermediare hibride.

CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECI/LOR DE STEJAR

Frunze Intregi, mucronate la vtrl, lungi de 7-16 cm,late de 2-5 cm, pe dos pubescente. Specie exotică ••......

Prunze dintate sa u lobate ....... . .... .. ............ ..

Lobii fi dintii frunzei terminati prlntr·un virf subtire, a lungii. Maluratla ghlndelor bienală. Specii exotice ..

Lobii rotunJI ti sau acujl, cel

Frunze eu 2 (3) perechi de lobi ± perpendiculari pe nervura mediană; slnurlle depli~ 3/4 din jumătatea limbului

Frunze cu mal mult de 3 perechi de lobi .............. ..

Frunze cu 3 (4) peroc:hl de lobi adinci 2/3-3/4 din jumll·

tatea limbutul

m~lt

Kurt.mucronati ......

.................... .............. . .

. Şa

Q. lmbrtcar/4

Muguri lncon)uratl de numeroase stipele lungi, lilamen· toase, pel'$lstente. Frunze cu lobll ecurt·mucronajl. Lujerl pubescentl sau toment~l ........................ .. .Mu«uri liră sllpele perolslente (sau numai cei terminall cu citeva sllpele). Frunze cu lobii nemucronali. CUpa cu solzii alipit!. .lolaturatia ghlndBioc anualil. Speeii indi-

gene ............................................. .

Q. paluslris 4

Q. coa:IMa Q. bortalls

l'' ·1

•• 1

·•

182 8a

FAGACEAE

Frunze ou lobi ovalf, oval-oblong!, acul! la virf, evident piroase pe ambele fel•· Solzii cu.pei Ingust Janceolali ± comprlmalf, numai cel de la bul dtlllipili. M.aturalia gbindel anual!. Specie uotiol .............. , ... .. ..

14a

Frunze ou lobi sc:urjl, triunghiular!, aou11. Solzii cupei alungllf, subulall, dlvergenll. M.aturalia fructelor bienali. Sptc:le lndlgeni ............ ............... .. .

Q. cerrls 14b Q. macranfhua

Frunze ...u. sau cu pellol sc:urt plnl la 1 om. Gblnde evident pedunculate. Solzii cupei cu marginile conc:res· cu te, numai ou virful liber ........................ ..

=il•

Frunze ou pellol de cel pu\ln 1 cm lung,lme. Ghinde sau foarte sourt·pedunou a te. Solzii cupei liberi, neconerescut l ............. . ....... ..... ... ..... .. ..... .

•

Frunte cu fobii mijlocii ± orlzonlal patenli. pe dos, de un verde-cenu~lu sau albioloase ± sourt-pubescente, ou peri rasclculatl , .... . .........

lla

llb 12a

t2b

13a

13b

Q. virgillaM

••••••• o •• • o ••••••••••••••••••• •

o ••• o •

........... . . . ........ .... ....... .

Q. peduncuUfwra

10 Q. pedunculiflora

So lzii cupei plan! sau uşor conveoşl. nu formează inele ............................. ........ .

Frunze oblong·lanoeolate sau ovat-lanoeolate cu virful ± treptat Ingusta!. nctngrlimlidlte la virful lujerilor, cu l~bU ± acut!. SoltU cupei gheb~l (cel pulln cei infe· rtort) ............ ....... .... ... .•.. ..............

Q. robur

Q. tUUedoampii

ER YTROBALANUS Spach.

Cuprinde specii exclusiv din America de Nord. Au frunze caduce sau persistente, intregi şi mai ales lobate, obişnuit lobii ascuţiţi fiind terminaţi printr-un virf subţire, caracteristic; toamna, frunzele se colorează intens de la galben pînă la roşu-purpuriu. Ghinda cu tegumcnlul brun-roşcat la exterior şi tomentos pe partea interioară. Fală de speciile din subgenul Lepidobalanus, sint mai puţin exigen\i, se regenerează mai uşor, au o creştere mai rapidă şi o coroană mai deasă, lemnul este mai grosolan şi sint mai rezistent i la atacul dăunătorilor. · Dintre speciile acestui subgen, la noi in ţară s-au introdus prin cultură Q. borealis Michx.; Q. palustris Muenchh.; Q. imbricaria Michx; Q. coccinea Muenchh.; Q. uelutina Lam,; Q. falcata Michx, Q. maril41ldic,g Muenchh.; Q. phellos L. QUERCUS BOREALIS Miohx.

Frunze obovate sau eUptlc-obovate, ou virful rotunjit sau brusc fngu.stat ........ ... ..... , . ...... ........ ... .

Specie exoticd (fig. 98). Mărimea

Frunze de obicei romble-obovate, regulat fi scurt lobate, plni la penal lldate, ~lativ subtiri, la bază cuneat· fngustate. Solzii cupei mici, plan!, sau slab conveql

Q. pdraea

Frunze lat-obovate, cu margini sinuat-lobate, groase, pieloase, la bazl trunchiate sau uşor cordale ...... ....

Q. po/ycarpa

Solzii cupei lat-llnlar·lanceolall, lu-lmbricall. dezlipili de pereUI cupei. Frunze de obicei mari, cu 8-10 pereclll de nervuri laterale, sesUe sau foarte scurt·pel.lolate (la sp«ia tipicJ) ....................... . . ........ .

Q. fraindlo

Solzii cupei ovat-lanceolali, strtns imbricalf fl alipili de perelll cupei (sau num1t ou virful dezUpit). Frunze cu 3-7 perechi de nervuri laterale, evident pe!iolate ....

Cuprinzind foarte multe specii, cu o sistematică extrem de variată şi com· plicată, genul Q~rcus a fost tmpăr\it in patru subgenuri: 1. Subgenul Erylrobalanus Spach. 11. Subgenul Cerris (Spach) Oerst. III. Subgenul Lepidobalanus (Endl.) Oerst. IV. Subgenul CycJobalanopsis (Oerst). Prantl. Acest subgen nu prezintă importanţă tn cultura forestieră a patriei noastre. I.Sub( e nul

Solzii cupei ghcboşl formeazi Inele proeminente de jur

proeminente

Frunze de 8-16 cm lungime. Gbipde pe peduncull de (1) 2-8 cm lungime. Aeheoe de 20-40 mm lungime. SoWi de la bua cupei ± bomba(!. Muguri relativ mari, ou 4 --l; muchll

Frunze pe dos verzi, la maturitate glabre sau cel mult ou peri fasolculall. foarte mArunll In lungul nervurllor ....

IOb

Q.pubacetu

L~i:~=~:~~ub~~~~-~~ _1~-~~~~i. ~~~~~-~~~ ~~~

tmprejurul cupei

Frunze de obicei relativ mici, de 4,~ cm lungime. Ghinde seslle sau foarte sc:urt·pedunculale (plni la 8 mm). Aehene de 8-18 mm lungime. Solzii cupei plani. Muguri miel ••••••• o ••••••• o o o o o •• o o o o •••••• o ••••• o •• o ••••

Lujerif anuoll glabrl

o •••••••••• •••••• ••• •

IOa

188'

ANOLOSP!IUIU.I!

r. -

Sţejar r~u

l , pulind atinge uneori chiar peste 30 m inăl\ime. 1nrdddcinarea profundă cu numeroase răd.ăcini laterale, sub\ iri. Tulpina dreaptă, cilindrică şi bine elagată in masiv strins ; la exemplarele izolate, lrunclliul tşi pierde redi!udinea. Manifestă un pronuntat heliotro· pism, din care cauză uneori, tulpinile cresc inclinate. Scoarţa cenuşie se men\ine mult timp netedă şi subţire; spre maturitate. formeazli crăpături distanţate ca la !ei. Procentul de coajă reprezintă. cel mult jumătate in comparaţie cu stejarul. Coroana mare şi cu un frunziş bogat. LuÎerii roşii·bruni, lucitori, cu lenticele gălbui. Mugurii roşii·bruni de cea. 6 mm. ovoid-obtuzi.

.o -

Fig. 98- Quercus bortQ/Is Mlchx. 1. :

lujer: b - umW'I ~u frunz.e şi flori femeJe1 • -

Quer= borttJIIs 4 -

185

frvct t i <wpl

var. mDXIma Sa111.:

CM) I : t .... flltt

Frunzele eliptice, lungi de 11-22 cm, cu 4--5 perechi de lobi adtnclli

pînă

la mijlocul jum.ătăţii limbului, scurt ş! neregulat lobulaţi şi terminal• cu virfuri prelungite. Pe faţă, sint vcrzi-tnt unecate, iar pe dos ver~i-gălbul-deschis prevăzute la subsuoara nervurilor cu smocuri de peri ruginii. lnfrunzeşte mai ttrziu decit stejarii noştri, fiind astfel ferit de îngheţurile de primăvară. Toamna, frunzele devin coriace ~~ se colorea~li tn roşu, fapt pentru care este apreciat ca arbore ornamental. . Plorile femeie obişnuit ctte două la subsuoara frunzelor de pe lujerii în curs de creştere. Fructele (ghindele) la Q. borealis tipic sint scurt-pedunculate, lat-ovoide sau emisferice, de cea. 2 cm, cu tegumentul gros, brun, a~at cam 1/3 într-o cupă de formă oarecum conică, spre deosebire de var. maxima Sarg .• la care ghindele stnt mai mari şi stau tntr-o cupă plllt-turtilă şi puţin adîncă. Maturaţia bienală.

Maturitatea arborilor tn masiv la 25---30 de ani. Periodicitatea arborilor izolaţi aproape anuală, iar in stare de masiv ia

e o

2-3 ani; fructifieaţia destul de abundentă. Creşterea este foarte viguroasă, chiar mai repede dectt a cerului, plantula ajungind in primul an pTnă la 50 cm tnălţime. La 60 de ani, produce acelaşi volum de masă lemnoasă ca gorunul la 140 de ani. Longevitatea peste 300 de ani. Lemnul cu duramen gălbui-brun-roşiatic, este greu, potrivit de tare şi destul de durabil; fiind mai poros şi crăpind puternic, rămîne de o calitate inferioară celui produs de stejar şi gorun; poate avea totuşi o largă întrebuinţare ia t raverse, placaj. mobile, caroser ii etc. Arealul. Originar din jumătatea estică a Americii de Nord, inaintind de la paralela de 32° spre nord tn Canada ptnă la 48° latitudine (fig. 99). La noi, este cultivat obişnuit prin parcuri şi tn cîteva plantaţii mai in· tinse, dind bune rezultate, ca de pilllă la Mihăieşti şi tn Pau:ul Neudorf lîn(lă Lipova. Trebuie menţionat că stejarul roşu in trodus la noi apartine mat ales varietăţi! maxima, care tn America de Nord creşte in regiuni ceva mai calde. . Cerinţele ecologice. Este o specie cu o largă amplitudine ecologică, puttnd creşte atît tntr.un climat sublropical, cît şi tn cel temperat. In Europa. se arată foarte rezistent la ieruri, dar se pare d suportă sccctele lu ngi mai greu dectl Q. robur. Vegeteuă bine şi in condiţiile almosferice din centrele populate ' (fum, g;ue). Putin exigent fală de sol, poate creşte la nevoie chiar pe terenuri săracii, nisipoJse. sau pe soiuri grele argiloase. compacte. Cele mai indicate soiuri pentru stejarul roşu sint soiurile aftnate. nisipo·lutoase, reavăne, din luncile rîurilor. Nu suportă apa stagnantă. Deşi în staţiunile favorabile 1i liera stejarului roşu se descompune normal, contribuind la ameliorarea solului. în staţiunile reci şi umede, pe soiuri sărace, liliera se descompune anevoie şi formează humus brut, cum se observă spre exemplu in plantaţiile de la Rtşnov· Braşov.

Temperamentul. Se comportă ca o specie nu prea

pretenţioasă faţă de lumină,

suporttnd umbrirea mai mult decit stejarii noştri.

l 186

PAOACEAE

ANOIOSPE~MAE

glabri, cu numeroase lenticele roşcate (nu galbene ca la specia precedentă) . Scoarta internă de asemenea roşcată. Mugurii' elipsoizi, bruni-intunecat, păroşi in jumătatea su_perioară. Frunzele eliptice sau obovate, mai mici decit ale speciei. precedente, de 7,5--13 cm lungime, cu (2) 3 (4) lobi alungili, prevăzuţi fiecare cu 3-7 dinţi sau lobuli terminaţi Intr-un vtrf subţire; sinurile adinci, rotunjite la bază, depăşesc mijlocul jumătăţii frunzei; pe dos .cu barbu le de peri evidenli la intersectia nervurilor; toamna, se colorează tn roşu-aprins, păstrtndu-se astfel pînă spre iarnă ttrziu. Fructele sesile, stau cîte 1-2, la subsuoara frunzelor, sint lat-ovoide, de numai 1-1,5 cm lungime, brune-ruginii·; cupa ingustat-gîluită In partea bazală; se coc in anul al doilea . Periodicitatea redusă şi fructiiica\ia bogată. Creşterea mai putin activă ca a stejarului roşu. Lemnul rezistent la putregai, este noduros şi puţin apreciat pentru lucru. Arealul. Nu avansează aşa mult spre. nord ca Q. borealis. La noi, a fost introdus In citeva parcuri, din regiunile Bucureşti, Cluj, Bacău, Timişoara, Oltenia. Cerinţele ecclogice. Rezistă bine la ger. Este o specie modestă, puttnd creşte şi pe soiuri nisipoase, uscate, acide. Temperamentul mai putin exigent fală de lumină; nu manifestă fototropism atit de pronuntat ca Q. borealis, aşa că tulpina realizează forme mai drepte, tnsă mai slab elagate şi coroane mai pline. Importanţa. Lemnul şi. productivitatea nu satisfac pretenţiile economice; tn schimb, culoarea frunzelor ce se păstrează şi in timpul iernii, ii acordă o deosebită valoare decorativă. Lujerii

.. o\

•

12$

1/Q

Fig. 99 - Areal : - - - Qwr~.a _,o/lş Mfdur, f. . • . . . . Qutrt~U lmbl'iCGF/a Mlc:h.x. - - - - QUU(us fNIIIISirl• M.u~nthh.

Vdtămările Spre deosebire de ste· ·· · d'

· f

sint dăuna te .de Oidium, iar ghindelc,J'::~~n~nt~~~~t~lnzegr~ atacate de Balan~nus glandium.

s~~Fai _rareol_ri mat pu

~::.:::r,otf;i tliil~n~:~f:iedr~~~;~~~!ere:~:~~ ~i ~: ~~~!:!~{:1~~d~~

in ~:~iusr:JÎ~~li r~stsr~. sttueaza in rindul specii lor exotice ce pot interesa

Est~ ind icat s_ă fi~ folosit .ca specie principală de amestec_ Intim sau in 11 f cu!l - 1n regtunea dealunlor, acolo unde gorunul şi fag 1 t • b'

r~ ~r!~lep~e_:t!~ec~le ţăriSeicu precipitaţii m~i

abundente, ~oa~~ăCC~: ~b~: tmpte. vor evt!a cultunle pe soiuri reci săr t ŞI Jrea comp~cte, unde rezultatele rămîn foarte slabe ' ace, usca e ~ost folostt tn hibridări attt fn Uniunea Sovietică cÎt · J 0 • ~!~,;:::~ri~~~~~~:~:::e~apiditate de creştere şi rezist~nlă Î~ :e~ ~j,~~~~!~~ .

187

~ERCUS COCCrNEA Muencl!b. Specie eJ«Jticd. Mărimea a 1/.a, atingind inăltimi pînă Ia 25 m Tulpina dre_aptă, f~ecvent acoperită de. resturile. ramurilor căzute. Coroana mat bogata in ramuri şi frunztş decit la Q. borealis.

roşii-portocalii,

j__s!UERCUS X BENDERII Benllz

Este un hibrid Intre Q. borealis şi Q. ţ()C(;inea. Prezintă caractere intermediare. Astfel : frunzele sint mai lungi decit cele de Q. coccintB, cu 3-4 perechi de lobi, lobulaţi sau dintat-lobulali, au sinurile mai adinci decit mijlocul jumătăţii laminei. Ghindele şi cupa asemănătoare cu cele de Q. COC· cinea. · Acest hibrid a fost confundat cu Q. borealis; se găseşte cultivat frecvent in Bucureşti ca arbore de alee.

~ 1 1'\UERCUS PALUSTRIS Muencbh. -Stejar de balti

kbore eJ«Jfic de peste 25 m (fig. 100). Tulpina mai dreaptă deett la Q. borealis, iar coroana ia

obişnuit

formă

piramidală.

Sccarfa subtire, cenuşie-deschisă, formează tirziu ritidom putin crăpat. Ramurile dispuse aproape In verticil; se elaghează anevoie. Frunzele mai mici de 7- 10 cm, lung-pe\iolate, cu peţiol de 2-5 cm, cu 2-3 perechi de lobi înguşti, iar si nurile larg rotunjite, foarte adînci, Inaintind aproape perpendicular ptnă la 0,5 cm de nervura mediană; la bază lal<uneate, pe dos cu smocuri evidente de peri la intersectia nervurilor.Se colorează toamna tn. roşu , mai deschis decit Q. borealis.

. .. . .

-. 188

•

ANOIOSPQitMAE

------------------------~P~ AO~A~C~U ~ E -----------------------189

Fructele scurt·pedunculate, ghinda mica de 1-1,5 eli\, emisfetlM. Se coc In toamna anului al doilea. Creşterea rapidă tn tinerete. umnul destul de valoros. Arealul. Se Intinde în sud-estul Americii de Nord, de-a lungul tluviului Mississippi şi a afluentilor săi (vezi fig. 99). La noi, st tnttlr\eşte inttodus In parcuri şi grădini botanic:e. . Cerinţele ecologice. Este o specie .de lumină, rezislenlă la ger şi 'Sensibilă la secetă. Pretinde multă umiditate, fiind in patria de origine singurul dintre stejari care ocupă aluviunile depuse in urma inundatiilor. Importanţa. Datorită frunzişului său caracteristic, poate să constituie un foarte apreciat arbore ornamental. In ultimul timp, a rost folosit ln hibri· dările el'ecutate la noi in jară.

Il. Sa b 1f e n a 1 CE R R 1 S

c \

Q~arcus pa/uslrls L. : o - frund; b - fruct; ~ - cupi

Fig. 100 -

a Fig. 101 - Quercus imbriaula Mlchx.: o.& - rrunu; e - fruct tn cupl

Fructele scurt·peduncul~t~, ghinda mică de 1-1,5 cm, aproape emisferică cu un virf ascut1t, aşezata mtr-o cupă turtită. ' Maturaţia lot biena l ă. Creşlerea In tinerete mai rapidă de la Q. borealis. Lemnul este inferior celui de Q borealis. Arealul. Origina_r tol ?in jumătatea estică a Americii de de Nord,.avtnd u~ ~r~J mult ma1 _restnns_ deciţ Q. borealis, atit spre nord ctt şi spre sud ( ez1_ 1g. 99). La no1, se afla rar Introdus ca arbore de parc; ca arbore forestier oc upa s.~prafete restrinse la Paniova tn Banat tn parcul Dumbrava-Sibiu 1a M1ha1leşli ele. ' ' <:;erinţele I!CQ/cgice. Este m!li pret~nlios fală de sol şi umiditate; se arată rflstent _fală de ger. Suporta b1ne mundaliile de scurtă durată nu tnsă apa s agnanta; creşt~ _pe maluri)~ rîurilor şi în Junci inundabile. ' lmp.~rta_n[a. F1.10d o spec1e foarte decorativă, se recomandă extinderea ch~blt~dfll el '" fCJ!IUnea de clmpie şi dealuri joase. Se foloseşte tn lucrările de 1 n are de catre J.N.C.E .F.

__ţQuE~CUS IMB~ICARIA Mlchx. Sp~c~e exolică (fig. JOI). . Manmea a 11-a, ajungind pînă la 20 m. Scoarta mult timp netedă . Frun~le _oblon~i, de 7- 16 cm lungime şi 2-5 cm lăţime, cu mar inea tn_treaga, rasfrtnta, cuneate la bază şi mucronate la vtrf, pe dos pubesc~nte.

(S pac b) O e rs t.

Cuprinde aproape numai specii din regiuni mai calde, mediteraneene. Au frunze ca duce, uneori marcescente, cu ctteva exceptii sempervirescente ; marginea lobală, dinţată sau tntreagă. Maturat ia de regulă bienală; cupa prezintă solzi alungi ţi, uneori tntepători. Lemnul este mai dur şi mai dens decit al celorlalti stejari; fiind însă mai putin trainic, rămtne inferior acestora. Din acest subgen, tn tara . noastră creşte spontan numai Q. cerris L.

~E~CUS CER~IS L. -Cer

Specie indigend (fig. 102). Mdrimeo. l, putind ajunge ptnă la 35 m

înălţime şi

lnrădăcinarea piyolantll, dar mai puţin profundă

Tutpina evident

1,5 m grosime. dectt la Q. robur.

dreaptă, P.lină şi

tnalli, puUndu-se urmări ptni spre virf; frecvent prezintă crăpături longitudinale (gelivuri) şi rormaliuni ?"ceroase umede. ' Scoaria formează de timpuriu ritidom gros, pietros şi negrjcios, cu fundul

crăpăturilor roşu-cărămiziu.

•

Coroana strînsă in treimea superioară a tulpinii, alcătuită din puţine ramuri lungi, cu

frunziş

destul de bogat. Lujerii muchiati, cenuşii sau bruni-verzui, spre vfrf părgsi. Muguril mlci, ovoizi, cenuşii-tomentoşi, tnconjurati de stipele lung-fila· mentoase, persistente. Frunzele oblon~-eliptice, de 5-15 cm lungime, cu vtrful tngustat. şi baza cuoeiformL 'folurijitâ sau slab cordată, cu 4-9 perechi de lobi scurti, Iri un· ghiulari, ascutiti, dintati sau lobulaţi, terminati într-un mucron; faţa inchis· lucitoare şi aspră, pe dos cenuşii-gălbui-tomentoase, rareori glabre, totdeauna păroase pe nervuri; sint pieloase şi marce5cente; petiolul piuă la 2.5 cm, prevăzut adesea la baZă cu stlpele roşcate. Florile unisexuat·monoice; cele mascule in amenţi, cele femeie cite 1-5; apar prin mai.

FAGACEAE

Fig. 102 - Q.urcus cerrls L.: a- lujer cu mucurl; b - ramuri (.U frunze tl frutte: c- lnflorescentl mascull: mucull mlrltl: 4 -floare femeii mlrltl; f - fruct· 1 - copl•

t i - floare

A-

cklaHu de cupl

191

FrJ!flele ~cite 1-4, ingrămădite pe un peduncul foarte scurt; după

primul an , 7tlclcle sint abia cit un mugure, iar in al doilea an_. ctn<r se coc, prin octombrie, formează ghinde din cele mai mari (de 2-5 cm) de culoare brună:Ynchis.su virful trj,!ncbjat şi mucronat, iar baza ~nyexă. Ghinda stă cam 2/3 intr-o cupă foarte mare, acoperită cu solzi alunviti şi recurba!i ca ni ştţ ghimpi ner~la\i. Frucfl/tcaţia ma1 timpurie şi mai deasă decit la celelalte specii (3-5 ani). Datorită fructifica\ iei mai abundente, cerul se regenerează relativ mai uşor decit stejarul şi gorunul. Maturaţia bienală.

Puterea de

•

germinaţie

65-75%. Lăstă~ i · · drajonează. terea foarte rapidă, intrectnd in primele deceni i stejarul şi gorunul, aşa că in amestec ti depăşeşte şi poate chiar să·i elimine. La 100 de ani, in staţiuni favorabile, produce in medie 7 ms pe an şi pe hectar. Longeuilatro destul de redusă, 200-300 de ani ; tulpina formează de multe ori la mijloc putregai chiar de la 70--80 de ani. Lemnul cu textură grosolană, este tare, greu, puţin durabil in aer, dar foarte rezistent in apă, uşor fizibil, este mult inferior celorlalti stejari de la noi; prezintă album lat, cu duramen brun-cenuşiu-roşiatic. Se fntrebuinţează rar pentru lucru şi construcţii; tn schimb, este lemn de primă calitate pentru loc , fiind preţuit aproape la fel cu fagul şi carpenul. . Arealul. Este un element sub-mediteranean, fntinztndu·se in părţile sudice europene, din nordul peninsulei lberice pînă tn Asia Mică (fig. 103). La noi, vegetează in staţiuni diferite, in regiunile vestice şi sudice ale ţ ării, de la limita dinspre silvostepă in timple pînă In regiunea de coline. Se intinde din Maramareş pînă tn Banat şi de aici prin Oltenia ~i Muntenia, apărînd chiar şi tn Dobrogea (fig. 104). Prezintă un areal asemanător cu al Fig. 103- Anal: - - - Quercut ctrriJ L. (amellont) · .. . . • . Quucu fra.intllo 'ren. (ameliorat)

.11

•

. 193 gtrniţei.

.. 1

..' . •.

j 1

1 1

..-.... ~

....."""

-. ~

a.. ~

--~"" "

--" ~

eli •

<\: ~

"'... .,:::. ~ ~

""'1

...!:!

Tn părţile nord-vestice, prin Salu Mare, apare sporadic ca o specie de ctmpie, pentru ca tn restul teritoriului apusean ptnă in Banat să fie o specie mai mult de coline şi dealuri. Tn Oltenia şi Muntenia de vest se intinde din antestepă pînă la 500-600 m altitudine, pent.ru ca in Muntenia de est să rămină numai la ctmpie. Tn Dobrogea sudică, apare de asemenea pe suprafete destul de întinse. Formează obişnuit arborele pure denumite .,cerete", sau intră In compunerea pădurilor de amestec cu specii de stejar sau alte foloase. Cerinţele ecologice. Fiind o specie sub-mediteraneană, pretinde un climat mai puţin aspru, cu multă căldură estivală şi ferit de geruri prea mari care ti provoacă gelivuri. Dintre speciile de stejar de la noi, se arată cel mai sensibil la geruri, attt în stare de puiet c;tt şi ca arbori virstn ici. Este un arbore puţin pretentios fală de sol, datorită marii amplitud ini ecologice de care dispune fală de umiditatea din sol; poate rezista pe soiurile argiloase, grele, compacte, cu variaţii mari de umiditate, excesiv de umede primăvara după topirea zăpezi lor şi tn perioadele cu precipitaţii, şi puternic uscate în timpul secetei. Pe Itngă faptul că poate pătrunde cu rădăcinile tn soiurile cele mai compacte, cerul dispune de o mare capacitate de absorbţie a apei în exces, cont ribui nd astfel la drenarea biologică a acestora . Pe de altă parte, el poate să reziste secetelor mari din timpul verii, întrucît transpiratia se reduce foarte mult in această perioadă. Nu suportă soiuri aşa de eompacte ca gîrnila, dar poate rezista la o mai pronunţată uscăciune atmosferică decit aceasta. In silvostepă, apare in depresiuni pe cernoziomurile levigate cu podzolire de hidrogeneză, unde orizontul B. gleizat, foarte compact şi impermeabil, se găseşte la mică adîncime; tn zona forestieră de cîmpie şi dealuri mici, creşte pe platouri şi depresiuni cu soiuri brun-roşcate puternic podzolite. La coline şi dealuri mai înalte, se localizează pe soiurile grele, argiloase şi pe podişuri uscate. Pe măsură ce solul este mai profund şi mai afina!, iar orizontul B cu podzolire de hidrogeneză este mai slab şi se găseşte la adîncimi mai mari, cerul vegetează din ce în ce mai bine, primind in amestec şi a!,te specii mai pretentioase ca: stejarul, fgorunul, carpenul etc. In cazul tnsă ctnd solul devine tot mai compact, cerul este inlocuit treptat de gtrniţă. Cerul se poate mentine şi pe soiuri bogate tn co,ea. Temperamentul de lumină . 1mporlanfa. Fiind un arbore repede crescător, -producind un excelent l'emn de foc ce-şi poate găsi şi alte tntrebuinlări tehnologice, şi putind vegeţa tn ,. staţiuni improprii altor specii mai pretenţioase, in viitor, cerul trebuie să fie luat din ce in ce mai mult in considerare in aceste regiuni. Varie/4fi. Cercetările din ultimul timp, au identificat tn părţile vestice ale lării două forme de cer: - cuu/ alb creşte pe soiuri moi profunde ti mai permeablle, are tulpina mai zveltl , rftldomul eu crăpituri lcngitudinale, frunu.Je mai deschise şi mal putin aspre, Iar leJJmlll moi alob colorat, fÎ c.u lllsuşlrl fltlco-m~aolc:e mai bune, mal aproplote de ale stejorulul; - urui roşu, cu ritidomul aspn~, erlpat şi transvenal, lrunule mal fntunecate ~f· lillll c:orl•-· Iar lemnul mal Intens c:olorel şi mai slab din p1mct de vedere tehnologic. • "

·~

•

194

•

ANGIOSPB~M.AI!

· FAOACEAE

greu de precizat, totuşi , aria de răspîndire geografică diferă de la o specie la alta . Astfel, Q. petraea este gorunul Europei de vest şi Europei Centrale, fiind la noi localizat in regiunile de dealuri; rămîne probabil singur tn părţile nordice ale ţării noastre. Q. polycarpa este element balcano-caucazic, de unde s-a răspindit şi spre nord ptnă in mijlocul Transilvaniei şi tn Podolia. Altitudinal , Q. polycarpa se găseşte in general mai jos decit Q. petraea. Q. dalechampii are centrul în Peninsula Balcanică, gravittnd spre Adriatica; ajunge numai sporadic tn partea de vest, sud şi est a ţării noastre . Allitudinal, gorunii se situează în general deasupra stejarului şi formează obişnuit arborele pure numite gorunete, mai ales in regiunea de dealuri pe terase şi coaste insorile, de preferinţă pe soiuri nisipo-argiloase, aftnate. De asemenea intră ca specii principale în compunerea pădurilor. de amestec, denumite' şleau de deal, impreună cu carpenul, teiul, paltinul, jugaslrul şi ceva fag in părţile superioare. Tn tarâ noastră, aceste specii găsesc condiţii optime de vegetatie, aşa că, tn viilor, cultura gorunilor trebuie să intereseze tot mai mult silvicullura

III. S O b t o n u 1 L E P 1 D O 8 A L A N U S (E n d 1.) O er s t.

•

Arbori răspîndiţi tn regiunea temperată a intregii emisfere. nordice. Au f~nze ca~uce, lo~ale şi ra~eori dinţate; face exceptie Q. ilex, cu frunze perSistent~ ~~ tntreg1 pe marg•ne. Maturat•~ anuală şi rar bienală. Sint arbori de lumma, aşa că arborelele pure se luminează cu timpul şi solul se înierbează. . Subgenul Lepidobalanus cuprinde speciile cu lemnul cel mai valoros dintre cvercinee •. înlrunind calităţi tehnologice superioare celorlalte subgenuri. Gor~nul ŞI sleJaru.l.care cr~_tn tara noastră sînt fără rivali in această privinţă. Dm cele 9 spec!! de si~Jan care. cresc spontan la noi, tn afară de Q. cerris, celelalţe opt .~pecu apartm acestui subgen. Subgenul Lepidoba/anusse împarte tn tre1 seci•!.: 1. St!Cfla roburoldls Schwz. a) Str/a Se$>11i/lartU loj. Q. pe/rQbJ, Q. po/IP'fpa fi Q. d4/tch1J171pl/, 2. St!Cf/4 Robur Rehb. b) Strla Ptdun~;u/414e Sehwz. Q. robur fi Q. ptdun~;u//flora. S. Secţia DtJSCia Kotsehy e) Str/a Con/trltU Slmk. Q. fralntllo. d) Str/4 IAniJiflt~MtU Slmk. Q. pubtsct113 fi Q. o/fl/11/ana,

românească.

Seria Sessiliflorae se caracterizează prin: lujeri g!!lbri, frunze relativ lung· peţiolate, cu 5-9 perechi de lobi , obişnuit devin mai tîr~iu glabre; florile femeie cu ~il e libere, lăţite treptat spre stigmate, sint ca ŞI ghindele aproape sesile; solz1i cupei cu marginile laterale nesudate intre ele.

De remarcat, că, speciile din seria Sessiliflorae şi Lanuginose nu au caractere ":JOrfologice prea dislin~le, tnct.t. uneori este greu de deosebit între ele. T~tuş1, s·a renuntat la vech1le specu complexe de Q. sessiliflora şi Q. lanugmos:z, tnlru~ll, în ~f~ra caraclerel?r mo~fologice, a trebuit să fie luate tn cons1derare ŞI deosebmle de areal ŞI insuşmle ecologice elemente de o mare importantă filocenologicll, interestnd mult cultura fo;estieră. Dintre exotice, prin cultură au fost introduse: Q. bicolor Willd., Q. prlnus L. (Q. montana Wdld.), Q. alba L., Q. macrocarpa Michx., Q. stel/ata Wangh., Q. macranl/wra F1sch. et Mey. , Q infectoria Oliv. etc.

·.

1. Set(la ROBUROI DES Sehwz.

a) S e r i a S E S S 1 l 1 F L O R A E L on - G orr:u:n 1 i Această serie cuprinde tn -şi Asia Mică.

total şa.se"specii, cu o

195'

•

răspindire restrînsă

tn Europa

Penins~l.a lberică _sp_re est'!I.Europei, Asia Mică, Caucaz şi no~dul Mă.m ~egre, hm1ta esh~ a a~ealului se indreaptă către

_Se întinde din

L1ban. De. la sudul Pemnsule1 Scand1nav1ce, trecind numa1 putm spre răsărit dincolo de hotarul ţării noastre. . : La noi, goruni.i. stnl reprezentati prin ~rei . specii: Q. petrOI!Ll, Q. polycarpa ŞI Q. dakchampu, care erau cunoscute m hteratura noastră ptnă acum de curtnd sub numele colectiv de Q. sessiliflora, sau Q. sessilis. Cu toate că sis· tematic deosebirile morfologice dintre aceste trei specii indigene sînt relativ

"' [

QUERCUS PETRA EA (Matt.) Llebl. (Q. sessili/lara Salisb.) -

Gorun

Specie indigenă (fig . .105). Mllrimea. Arbore de talie mare, ajungînd înălţimi

· la 45 m, aşa cum se

poate vedea tn gorunetul de la

1nrădl!cinarea

pivotantă, pătrunztnd mai pujin profund decit la

Q. robur.

la cer, este mai dreaptă, mai plină, mai spălată de crăci şi mai înaltă decit la Q. ·robur, putind fi urmărită pînă la vtrl. Scoarta formează ritidom relativ subţire, cenuşiu-intunecat, mai moale, cu crăpat uri mai mărunte şi se exfoliază superficial; con\ine J0-20% tanin. Coroana mai bogată, mai strînsă şi mai regulată dectt la stejar, cu ramurile! Indreptate in sus, formînd cu tulpina un unghi ascuţit; protejează mai bine solul 'decit stejarul, fiind în această privinţă mult asemănătoare cu gîrniţa . Lujerii verzi-intunecat, glab.r i, cu putine lenticele mici, eliptice. Mugurii ovoizi sau alungit-ovoconici, de cea. 0,8 cm lungime, stau trigrămă· diji in vîrful lujerilor; sînt relativ asemănători cu cei de Q. robur. . Frunzele de 8-16 cm, rombic-obovate, variabile, cu lăţimea maximă t!ltre ·mijloc şi vtrf, la bază de obicei cuneate, spre vîrf, )rept~t îngustate, pnnse pe un peţiol lung de J-2,5 cm. Sint scurt-lobate pina la _hdat-lobate, c~ ~ (10) perechi de lobi rotunji ţi, întregi sau rar-lobulali, dm ce in ce mal mac• către vîrful frunzei ; cea mai mare pereche de lobi este cea de a treia sau · ~ patra de la bază, iar sinul cel mai adinc intre lobii 2 şi 3, sau 3 şi 4 de la· bază. Pe dos, pu,bescente, uneori ·gtabre, ·sau cu smocuri fine de peri la sub· suoara nervurilor ; stau tngrărnădile spre Vîrful lujerului. De remarcat 'Că

Tulpina ca

şi

pînă Ronişoara-Maramureş.

-~ ~

ji 1 '

;

·) r

196.

ANGIOSPe~~e

1 '

11 '

1 '

1.' l

' 1 ji

.l !

)';

Fig. 105 - Quercus pdrattl (Mall.) LlebL: '

1 ,,'.. t

i;'

;

o - trunLr tl fructe: b -

197

FAOACEAE

cupe : c - detaHu de cupl; d·h - formo de frunte

pubescen\a se o~scrv~ numai !3: lupă puternic măritoare, ca şi la ceilalţi goruni. Infrunzeşte .mat ttrztu ca steJaruL Flonle umsexuat-monoice, dau în aprilie-mai; cele mascule în amenti iar cele lemele grupate aproape sesil in vîrful lujerilor. ' Frucule (ghinde) lă\it-ovoid~ tn formă de butoiaş, de 15--25 mm lungime, gru~ate,c!te 1-5, aproap~ sest le, aşezate intr-o cupă cu pereti subţiri, avind soltt . ~act, ovat-lanceolaţt, slab bomba ţi (negheboşi) şi des-pubescenţi cu ";lar~mle ~econcrescute; 1 kg conţine de la 300 la 600 de ghinde. ' Maturaţuz anuală; fructele se coc prin septembrie-octombrie. . Maturitat~ arborilor izolaţi de la 40 la 60 de ani, iar în masiv de Ja 60 ~ '80 de am . · Periodici,talt4.fru:tificaţiei de la 4-6 ani, mai deasă dectt la stejar: ' · Puiert4 germmatu:if de 60--75%; se păstrează numai pînă în primăvară.

Interesant este faptul că, în toamnele umede şi călduroase, unele ghinde·de gorun incolţesc inainte de a cădea din 'arbori. Lăstăreşle puternic. Creşterea destul de tnceată la început; în primul an, părţile aeriene ale plantulei cresc numai 15--26 cm; în schimb, rădăcina ajunge de ~0-50 cm; după 5--10 ani, cînd sistemul radicelar s-a dezvoltat destul de puternic, creşterea in înălţime devine tot mai activă şi se menţine susţinută pînă către 100 de ani. Lăstarii da\i din tulpini tinere, cresc tot aşa de viguros şi ulterior stnt tot atit de longevivi ca şi firele din sămtnlă; datorită acestei facultăţi, seminţişul vătămat poate să fie recepat în tinereţe. In staţiuni fertile, la 120 de ani, produce peste 7,5 m• pe an şi pe hectar. umgeviiolt4 depăşeşte rar 600-700 de ani. Lemnul extrem de valoros, cu album şi ·duramen; prezintă creşteri miii mărunte şi mai regulate dectt stejarul, este mai fin şi mai uniform, mai fizibil şi se derulează mai uşor în fumir, fiind astfel un lemn mai bun pentru lucru decit cel de stejar, dar este intrecut de acesta ca..lemn de construcţie. Dator~tă calitălilor tehnologice deosebite, lemnul de gorun este foarte mult apreciat pentru fabricarea de mobile fine, lucrări de timplărie etc. Arealul cuprinde aproape intreaga Europă continentală, de la apusul unei linii ce porneşte din·nordul Mării Negre, foarte aproape de hotarul ţării noastre, şi se îndreaptă către sudul Peninsulei Scandinave; înaintează deci numai puţin ' in părţile vestice ucrainiene. Inglobează tn general Europa vestică , centrală şi peninsutară, inclusiv Insulele Britanice. Apare şi tn Crimeea, Caucaz ş.i în nord-vestul Asiei Mici (vezi fig. 110). · La noi , se intinde de ambele părţi ale Carpaţilor, fiind localizat mai ales în regiunile de dealuri (fig. 106). In ţinuturile mai calde ale ţării, se ridică allitudinal ceva mai sus decît Q. polgcarpa, iar spre nord, se pare că rămlne singura specie de gorun. Este . un arbore caracteristic de podgorie, putind urca şi la dealuri inalte pînă in părţile inferioare ale muntilor (pe:Ste 1 200 m). Excepţional, se lntilneşte insular şi în cîmpie, ca la Brăneşti, Comana şi Cernica din regiunea Bucureşti, precum şi tn nordul munţilor Dobrogei. Formează obişnuit arborele pure denumite gonmete, pe podişuri, culmi şi coaste însori te, lipsind în văi şi pe versan\ii nordici, ·unde lasă locul fagului, carpenului sau bradului. Intră şi ca specie principală în compunerea pădurilor de amestec cu alte foioase, tn aşa-numitul şleau de deal, iar la limita superioară poate creşte împreună cu fagul şi chiar cu răşinoasele. Cerinţele ecologice. Se menţionează că tot ce se cunoaşte tn literatura veche privitor la. fitocenologia şi ecologia seriei sub numele colectiv de Q. sessilis, se referă mai ales la Q. petraea. Deşi este o specie caracteristică regiunilor de dealuri, cu precipitaţii şi umiditate atmosferică mai ridicată, se arată iubi· !oare fală de căldură şi destul de rezistenlă la secetă, preferînd obişnuit coastele şi podişurile bătute de soare. Cu toate că pretinde mai puţină căldură estivală decit Q. robur şi urcă. la noi. mai sus aHitudinal decit acesta, Q. petram nu înaintează tn părţile nordestice europene, care sint btntuite de ierni prea aspre şi cu alternante mari de temperatură, caracteristice climatului excesiv continental.

•

199

I'AOACEAE

puţin pretentios fală de sol decît Q. robur. Comparativ cu acesta, mulţumeşte pe soiuri cu un grad mai redus de umiditate-, relativ mai să:ace şi mai superficiale, vegettnd chiar şi pe soiuri schelete; apare rar pe aluviunile văilor, tntructt nu poate suporta o umiditate prea mare şi nici inundaţiile. ln mod obişnuit, creşte pe soiuri brun-roşcate podzolite, brune de pădure şi podzoluri secundare. Abundenta de substante tanante din frunze, crăci

Este mai

şi rădăcini favorizează

•

'-. ~ -

levigarea, inlensificînd procesul de podzolire. ln general, profunzimea şi textura sint factorii care condi\ioneaz.ă buna lui dezvollare. Cu toate că este o specie de soiuri alinate şi permeabile (nisipo· lutoase pînă la lulo-nisipoase), poate să se menţină insă şi pe soiuri cu o textură mijlocie lutoasă, dacă nu sînt expuse unei uscăciurii excesive tn timpul verii. Pe soiurile grele, argiloase sau lulo·argiloase de pe terase, dezvoltarea şi regenerarea gorunului inttmpină dificullă\i. Ca o consecirilă a modului defectuos de gospodărire, agravat de perioade Indelungate de secetă şi tn urma atacurilor puternice de insecte şi ciuperci, in arboretele bătrîne şi rărite se înregistrează fenomenul de uscare intensă a gorunului. De asemenea, tn ultimul timp, se remarcă invadarea gorunetelor instalate in staţiuni mai răcoroase şi umede de către fag şi tn special de brad. Temperamentul de lumină, dar nu aşa de pronuntat ca la stejar, acoperind mai bine solul decit acesta. Formează arborele pure, destul de bine tnchise în tinerete ; după faza de păriş, (10-20 crn diametru) arborelui se luminează, iar solul se usucă şi se tnierbează. De aceea, este necesar să se menţină sub· arborelui apărut in mod natural, sau să se introducă pe cale artificială atunci cind lipseşte. Regenerarea arboretelor de gorun se produce mai uşor sub masiv, deoarece puieţii pot suporta mai mult timp umbrirea acoperişului matern (4-6 ani). Vittăm~rile. Deşi gorunul are o mare putere de a-şi vindeca rănile, totuşi arboretele tinere pol suferi mult din cauza păşunatului. De asemenea, poate fi vătămat şi de insecte: Melolonlha m~lolontha ca larvă atacă rădăcinile puie\ilor, iar ca insectă perfectă produce defolierea arborilor; Porlhetria dispar şi Torlrix viridana cauzează defolierea; Curculio ( Ba.l aninus) glandium a Iacă ghindele; viespile din genul Cynips, tnţeptnd frunzele şi fructele tinere, produc gale. Dintre ciuperci, Microsphaera abbreviala (Oidiu.'11) produce făinarea frunze lor, în special la exemplarele tinere. lmporlanţa. l n g~neral, Q. pzlram, fiind gorunul cel m1i răspîndit la noi şi avînd lemnul cu cele m1i bune însuşiri tehnologice, reprezintă una din speciile cele mai valoroase ce interesează cultura forestieră a ţării noastre. Cultura lui însă nu este prea uşoară, tntrucit regenerările naturale stnt tngreunate de înjelenirea şi lasarea solului, cum şi de concurenţa celorlalte specii mai de umbră, sau mai repede crescăto1re la tn.::eput. Sub coronam!ntul rări! al gorunetelor bătrtne se poate imtala din timp un semin\iş des din specii de amestec de mai mică valoare şi m1i. de umbră, cum ar fi carpanul, fagul, teiul, bradul etc., care tmpledică cu totul instalarea şi dezvoltarea u1terio1ră a puieţilor de gorun, ducind la eliminarea acestuia. D~ aceea, tn "~leaul de deal", convie\uirea gorunului cu celelalte foloase reclamă o grijă şi o interventie la timp şi susţinută pentru păstrarea judicioasă a amestecului. O bună parte din masivele de gorun de la noi au fo>t degrada te prin exploatări ' for\ate, tăieri tn delict, sau prin păjunat, m1lte din ele ajungln:l să fie tratate

•

' 100

ANOIOSPI!R.MAE

f'AOACEAE

numai In _crţng pentru pr~~ucerea !~oului de foc , fără să se lină seama că scopu.l pnnc•f.al ~1 cult.uru gorunulu1 este producerea lemnului de lucru cu ~per1oare ca •lăl~ tehmce. In viilor, pe }ingă atenţia deosebită ce trebu ie sa se acor_de menţmerii şi a~eliorării. mas1velor de gorun deja existente, este necesar. sa ~e proce~eze. ch1ar la exhnderea culturii lui, introduclndu,se in partea mfenoară a padunlor de fag, pe terenuri care pot fi proprii şi gorunului. 'alin eadru 1 speciei Q. P<lrottJ, se pot distinge urmitoarele forme: f. ptaJ11p hu/la 1 laci·

'" a ş1 1. 1ongifolia.

•

QU ERCUS D~LECHAMPIJ Ten. (Q. aurea Wierzb.) - OO<un

Specie indigenil (fig. 107). Mărimea

. Fig. 107- Quercus dtJiechampli Ten.:

4 - luju cu mccurJ; b - moe•re •• <'-lt'atrlce (detellu): ţ- ramurJ'"···r"*itutf"l· 4 -

<'-upe;

e -

detaliu de. c upl

.../

•

2lU

deosebeşte de Q. pelr01!4 prin: Lujerii bruni·roşcaţi , cu lenticele numeroase rotunde. Mugurii aşezaţ i dlstanţat pe lujer, mari pînă la 1,5 cm, ovoid·alungi li. Frun.ule nu stau !ngrămădite la virful lujerului, sînt mai mici de 8-13 cm, oblong·lanceolate, cu lăţimea 10aximă tn jumătatea inferioară,spre vîrf treptat şi lung·lngustate, la bază trunchiate, sl ab·cordate sau lat·cuneate, cu 5-7 perechi de lobi ovaţi ptnă la oblong·lanceolaţi, uneori acuţi, penat·fidate sau partile ptnă la 1/3 din jumătatea la minei, la Inceput pe dos stelat· pubes·

cente, devi n de timpuriu dispers· pubescente sau glabre. Fructek tot sesile, stau cîte 1-3 avind cupa cu pereţi groşi, prevăzută cu solzi mai bombaţi (gheboşi), la vtrf pubescenţi. · Arealul cuprinde regiunea deluroasă a Europei sud-estice, cu centrul In Peninsula Balcanicli, trecind In Italia sudică şi în Asia Mică; spre nord, este răsptndil prin Ungaria, ajungînd pînă în Podolia (vezi fig. 106). Tn ţară la noi , se intinde dinspre sud, apărtnd sporadic tn vestul Transil· vaniei, Oltenia , Muntenia şi sud-estul Moldovei. Creşte diseminat alături de ceilalţi goruni in regiunea de coline şi dealuri. ·· Cerinfek ecowgice. Din punct de vedere ecologic, se pare că manifestă pre· Cer inte pentru regiuni mai calde decit Q. petraea, cu care de altfel este mult asemănător. De remarcat că uneori, pe soiuri cu textură mai uşoară , ca In regiunea Cotmeana·Argeş, apare in amestec chiar cu gtrni ţa. Imporlanfa. Intrucit, este mai puţin răsptndit decit Q. petraea, prezintă un interes mai red us în cultura forestieră a patriei noastre. QUERCUS POL YCARPA Seltur - Oorun

Fiind identificat de botanistul Schur în Transilvania, poartă şi denumirea de gorun transilvănean. "' Specie indigenă (fig. 108). Mărimea ptnă la 25 m. Coroana globulară, rară, luminoasă. Lujerii bruni·roşcaţi sau verzui-Intunecat , cu numeroase lenticele mari, eliptice. Mugurii mai mari, ptnă la 1,8 cm, ovoid·alungiţi. Frunzele nelngrămădite la vtrf, aproape egal distanţa! repartizate pe lujeri, sint de 7- 15 cm lungime şi 5-7 cm lăţime, lat·eliplice pînă la obovat~. cu vîrful lat· rotunjit, baza trunchiată sau uşor cordată, marginea numai sinuatlobată, pe dos la maturitate dispers·stelat·pubescente in lungul nervurilor şi la subsuoara acestora cu peri simpli, uneori glabre: sint groase şi cori ace. · Ghindele ingrămădite cite 2-6 (sau mai multe), sesile sau scurt·pedunculate, avind o cupă asemănătoare cu a lui Q. dakdtampil, cu pereţi groşi, previiaută . cu solzi laţi, cei de la bază evident gheboşi, numai la vtrf pubesc:tmtl. :

•

ANGIOSPEitJ'IAI!

•

:•

•

...

··-

Fig. 108- Quercus pOI!JMfpa Scbur: a - luJer ('U mug·u rl: b - detaliu de mugure

şi clcttrl('e ;

c- ra·

muri <'U frunze •• fructe: d - for mi de rrunzJ (mlc·t oratl): ·' - d~· taUu

S«ţia

C'Upl

A realul. Este o spe. cie balc:ano-c:auc:azic:ă, de unde s-a răsptndit şi spre. nord ptnă in mijlocul Transilvaniei şi tn Podolia (vezi fig. 106). In ţara noastră, se intinde sporadic din· spre sud tn toate regiu· nile din arealul gorunului, tnttlnindu-se extrem de rar chiar şi tn Moldova. Prin Oltenia şi Banat, for· mează o bandă de arborele pe dealuri joase, iar in restul ţării este amestecat cu Q. pelraea, coborînd uneori şi spre cîmpie. Cerinţele eCQlogice şi importanţa. Plnă in prezent, n-au fost tnc:ă studiate cerinţele lui ecologice, şi nici in· suşirile tehnologice ale lemnului.

Fig. 109 - QIWCUS robur L.: a - luJer cu mQCUtl: bo- aeeUune prin laJer: c - hajer eu flOtl mascult; 4 - fruna t i rructe; t - noar.:mucall : 1- f1oate femeii: 1 - aeetla..a. ta. rto•~• feme.IIJ • - •t• lha de eapl

ROBUR Rchb.

b)Seria PEDUNCULATAE Scbwz. Prezintă următoarele caracteristici: ritidomul adinc crăpat, lujerii anuali tn ge.neral glabri; frunzele mari, obovate, sinuat lobate ptnă la adinc-penal· toba te, baza auriculată, glabre sau păroase, cu peţiol scurt; florile femeie c:a şi ghindele stau prinse pe un peduncul Jung. Stilele concrescute cel puţin la bază, se lăţesc brusc in stigmate. Solzii cupei alipiţi, au marginile con· crescute, iar virful liber. Din această serie, la noi cresc spontan: Q. robur şi Q. pedunculiflora.

~E~CUS ROBUR L. ptdunculalt~ Ehrh.)- Stejar, Tufan (Q.

· Speck indigen4 (fig. 109). M drimea . I, ajungînd pînă la 40 m tnălţime. lnrlidăcinarec. pivotantă, mai puternică decit a celorlalte specii de stejar, pătrun.de ptnă_la 8--10 m adincime; pret inde deci soiurile cele mai profunde.·

\ ANGIOSPEJVo\AE

•

PAO&CEAE

De remarcat că, la stejarii de vtrstă 1naintată, pivotul principal pierde trep· tat din importantă. !tind Inlocuit de rădăcinile laterale, ce pleacă de sub colet şi se dezvollă pînă la "distante mari. Tulpina nu e aşa de dreaptă şi înaltă ca a gorunului, avind tendinta de a se dezvolta in grosime. Crescut izolat, tulpina se ramifici de jos în crăci puternice, cu rilidom adinc crăpat. In masiv strins tnsă, trunchiul se tndreaptă şi se spală de crăci pţnă la mari inăl\i mi. Scoarţa netedâ, lucitoare pfnă la ~25 de ani, formează apoi un ritidom brun·inchis, negricios, tare, cu brazde largi, adinci şi cu crăpături t ransversale. CoriXUUl mult mai largă decît a gorunului, neregulat-tntreruplă, cu ramuri puternice, noduroase, lntinse evident orizontal. Lujerii viguf!)Şi, muchia\i, glabri, verzui-cenuşii, sau bruni·roşcaţi. Mugurii ovoizi, subglobuloşi, cel terminal cu cinci muchii, stau din ce In ce mai îngrămădili spre vîrful lujerilor. Frunzele strînse spre vtrful lujerilor, lungi de 6-20 cm şi late de 3-10 cm, de forme variabile, obovate sau oblong·obovate, cu lăţimea cea mai mare tn treimea anterioară, la virf rotunjite, iar la bază tngustate şi auriculate, sesile sau scurt-pe\iolatc, sinuat-lobate pină la penal-partile, cu 4-8 perechi de lobi inegali, asimetrici şi cu margini ondula te; sint glabre pe ambele fete. uneori pe dos slab pubescenle de-a lungul nervuri lor; la maturitate devine oarecum pieloase; apar cu circa două săptămtni mai devreme ca la gorun. Florile unisexuat-monoice, cele lemele fiind prinse direct ctte 3-6 pe un peduncul comun, lung de ~ cm; dau In aprilie-mai. Fructele ctte 2-5 pe un peduncul lung; ghinda mare, de 2--4 cm lungime, ovoid-alungită şi plană la bază, brună-gălbuie cu citeva dungi longitudinale mai întunecate, aşezată intr-o cupă mică de 8-12 mm înălţime, cu solzi triunghiular i, plani , regulat imbricaţ i, cei de la bază puţm bombaţi şi pubes· cenţi, cu marginile concrescute şi cu virful brun, dezlipi!; 1 kg conţine 200-400 de ghinde. Maturaţia prin septembrie-octombrie. Maturitatea arborilor izolaţi începe de la 40-50 de ani, iar in masiv după 70 de ani. Exemplarele provenite din lăstari fructifică mult mai devreme. Periodicifalea fractificaţki (ani de ghindă) foarte rară, de la 6 la 10 ani ; In acest interval, au loc tnsă şi fructificaţii parţiale numite ..stropeli".

răreşte

sau .a rost

îndepărtat,

unii

puieţi

se redresează,

re.luindu·şi

activitatea

normală .

Creşterea

in înălţime culminează intre 10 şi 15 ani, depăşind 1 m anual, şi se menţine susţinută pînă către 100 de ani; cea în volum, realizea.ză maxi· mul Intre 40 şi 70 de ani. Productivitatea stejărctelor crescute in cele mai bune condi ţii de vegeta ţie la noi In ţară, la virsta de 120 de ani, ajunge la 9 ms, pe an şi pe hectar. · Longevitatea foarte mare, depăşind obişnuit 500-600 de ani; excepţional poate ajunge ptnă la 2 000 de ani. Lemnul foarte valoros, cu duramen brun·gălbui şi album ingust. Crescind în condiţii favorabile de fertilitate şi umiditate in sol, prezintă inele anuale mai mari şi mai neregulate decît gorunul. Lemnul este mai tare, mai elastic, mai rezistent, mai trainic, însă mai expus la crăpături, aşa că este mai puţin apt pentru lucru decit gorunul, dar mai bun dectt acesta pentru construcţii, grinzi, stilpi, piloţi, traverse şi chiar la timplărie masivă. Se poate întrebuinţa şi la lucrările sub apă, unde durează sute de ani. Ca lemn de loc, este depăşit de cer şi gtrniţă. Arealul maj înti ns dectl la Q. petraea, cuprinzind aproape Intreaga Europă, în afară de sudul Peninsulei lberice, nord-estul Peninsulei Scandinave, Fin· landa, Uralul de nord şi ţinuturile stepice europene ale U.R.S.S. (fig. 110). Este răspîndit de asemenea In Crimeea, Caucaz şi Asia Mică. Cu toate că Flg IlO - Anul: - - - Q.ur~a robur L. . , . . . . Qwutus

p~trtUo Ll~bt .

- • - , - . Q.urt&lS ~duncullfltvo

germinatiuă 10--80%. Lăstăreşte puternic, chiar şi la pretează foarte bine la recepare

Puterea

virste mai înaintate; puieţii vătămaţi se in primii ani. Creşterea înceată la inceput, ctnd este depăşit de Q. cerris. Tn primul an, plantula realizează un pivot adînc de peste 50 cm şi o tulpină de numai 10-20 cm. In urm~torii 2- 3 ani, creşterea in înăl ţime a puieţi lor slăbeşte; tn schimb ramurile laterale se dezvoltă luînd un aspect lăţit-tufos. Din momentul constituirii stării de masiv, după ~10 ani , creşterea in înălţime devine tot mai activă, realizînd In condiţii favorabile 2-3 creşteri intr-un sezon de vegetaţie. In cazul cind puieţii s-au instalat sub adăpostul prea des al arboretului matern, sau al altor specii de umbră cu frunziş mai bogat, după 2-3 ani partea superioară a tulpinilor se usucă din lipsă de lumină, dar in anul următor apar noi lăstari. Acest fenomen se numeşte autorecepare şi se poate repeta de citeva ori tn primii 10-15 ani. Dacă In timp scurt acoperişul se

•

ANOIOSPSR/1\AB

206

In general mai jos decît gorunul, este caract~lstic faptul că depăşeşte mult limita nord-estică a lui Q. petraea, pătrunzînd adinc pînă .spre Ura li, tntructt suportli mai bine decît acesta asprimi le climatului excesiv continental, care domină aceste ţinuturi - veri secetoase şi ierni cu tem· peraturi foarte cobortte. La noi, creşte obişnuit tn zona forestieră din regiunea de cîmpie şi urcă mai rar la dealuri (fig. III) . Excepţional , apare sporadic şi tn părţile montane inferioare, plnă la circa 1 000 m altitudine. Formează arborele pure, sau parlic_ipă ca spec~e principală In pădurii~ de am~tec._ _ • Cermfele ecologtce. Pretmde mat mult<J căldura eshvala dectt gorunul; avînd înrădăcinare puternică, rezistli bine la secetă. In pădurile azonale din luncile riuri lor, avansează mult tn regiunile de antestepă. Suportă gerurile mari de iarnă, cu toate că In depresiuni şi în regiunile mai înalte acestea ti produc adese ori gelivuri . Uneori, tngheţurile tîrzQ_ pot provoca dificultăţi regenerării stejarului pe locuri deschise. Puielii rezistă bine la secetă chiar din primii ani, datorită tnrădăcinării profunde, dezvoltate în detrimentul tulpinii şi cor9.anei, care cresc in acest interval foarte încet. Este o specie mai exigentă fală de sol decit gorunul, pretinzînd terenurile cele mai profunde, alinate, reavăne şi chiar umede, humoase, deci cu un grad ridicat de fertilitate. Creşte bine pe soiuri brune-roşcate de pădure, nisipo·lutoase ptnă la luto·nisipoase. Vegetează tnsă şi pe soiuri ceva mai compacte, argiloase. Pe soiurile superficiale, pe podzoluri de hidrogeneză, pe soiuri calcaroase sau prea nisipoase, stejarul rămtne scund, dezvoltind crăcile mult tn lături. Poate creşte chiar pe l ăcovişti cu orizontu l de glei mult ridicat (40-50 cm) spre suprafaţă , unde formează însă o înrădăcinare cu totul superficială şi dezvoltă triunghiuri nu alti de regu late. Preferă terenur ile aluvionare de luncă , cu nivelul apei freatice nu prea adinc (cea . 2 m) şi cu inunda ţ ii frecvente dar de scurtă durată, unde realizează cele mai fru· moase creşteri. Jnaintează pînă In marginea apelor, în locurile umede cu scurgeri leneşe de ape, dar nu suportă dectt intr-o mai mică măsură apele stagnante. lnundaliile de lungă durată reduc vitalitatea stejarului, producînd uscări in coroană şi formarea de crăci lacome. Este mai expus la crăci lacome decit goninul. Mai ales la virste tnaintate stejarul pretinde ca umidilatea din sol să rămînă cit mai constantă de la an la an; altfel, se produc perturbări fiziologice din cauza dezechilibrului dintre absorbţie şi transpiraţ ie, care au drept rezultat uscarea coroanelor şi chiar a arborilor integral. De remarcat că in arboretele virstnice de stejar, ca urmare a modului defectuos de gospodărire, fenomenul de uscare se manifestă mai intens decit la gor un. Trebuie menţionat că ptnă tn 1936, ctnd s-a identificat prezenţa lui Q. pedunculflora, se considera că la noi in ţară ar creşte numai Q. robur. ln felul acesta, se atribuia -stejarului o extrem de mare amplitudine ecologică, pretinztndu-se că ar veget.a tn condiţii edafice foarte variate, de la soiurile reavăne ptnă la cele uscate, şi de la soiurile brune-roşcate pînă la cernoziomul degradat. De fapt tnsă, Q. robur se localizează pe soiuri aluvionare brune-roşcate de pădure, reavăne şi mai ales umede, evitînd cernoziomurile, pe cind Q. pedunculiflora este răspindit numai pe cemoziomurile levigate şi relativ mai uscate din antestepă. alti tudinal

rămtne

,..-'

\ 1

1 -;;-

...

-., CI)

-< ...... ...".

...

-·--~"" --.." -... ·~

"<:

!:!

::;

... ""... <.:> ...

1 f• 1 f 1

1 1 j

ANGIOSPEI!MAE

208

In ctmpie, se observă cum stejarul, preferind o umiditate mai .$porită, se păstrează prin depresiuni sau funduri de vă!, lăsfnd podişuri le girnf1ei, cerului, sau stejarului brumăriu, care se pot mulţumi cu mai puţină umezeală in sol. Q. robur alcătuieşte uneori arborele pure numite stejărete-, ocupînd terasele umede sau conurile de dejecţie, precum şi luncile puţin ridicate ale rturilor. Obişnuit, intră In compunerea arboretelor de amestec cu alte specii foioase (carpen, ulm, tei, frasin, jugastru, artar tătărăsc etc.), cu care formează şleau! de cimpie sau de Juncă. · Temperamen.t yl pronuntat de lumină; avind o coroană mai rară decit gorunul, protejează mai slab solul decit acesta. In stejăretele pure. este deci absolut necesară menţinerea subarboretului sau crearea lui pe cale artificială. Semin\işul de stejar se arată intrucitva sensibil la ingheturi tirzii, dar mai ales la lipsa de lumină, puttnd suporta in mod obişnuit acoperişul matern numai 2-3 ani. In pădurile de şleau, ctnd este tn amestec cu carpenul şi alte foioase mai de umbră, cu o fructificaţie mai timpurie, mai abundentă şi cu creşterea mai rapidă la inceput, stejarul trebuie protejat prin lucrări culturale bine conduse, pentru a nu fi eliminat. Vătdmitrile. Este expus de regulă aceloraşi vătămări ca şi gorunul. Importanţa. Pentru silvicultura românească, lutndu-se tn considerare in~ suşirile deosebite ale lemnului, stejarul âpare ca una din speciile cele mai valoroase; de aceea, cu toate că prezintă multe greutăţi culturale şi realizează o masă Jemnoasă mai redusă decît alte specii cu un metabolism mai productiv, totuşi, ţinîndu-se seama de calităţile lemnului, trebuie să i se acorde mare atenţie in viitor. Fiind o specie rezistentă la secetă datorită tnrădlicinării pivotante pe care puieţii o dezvoltă chiar din primul an, Q. robur poate să fie întrebuinţat ca specie principală la crearea culturilor forestiere in regiunea de stepă. Exemplarele bătrîne crescute izolat sint deosebit de decorative.

209

PAOACEW!

•

b Fig 112 - Quircus pedunculifltJra K. Koch :

var. ltudifitJra Curn. Nu prezintă deosebiri morfologlce: se caracterlzead numai prin aceea că lnfrunzqte şi fnflorqte cu 2-3 siptămfnl mai tirziu, 8f8 că na suferi de tnehejurile de prlmăvarl, care l·ar putea vătăma lujerul terminal. ln felul acata, realizeul trunchiuri mai drepte şi mal Inalte decit stejarul comun. Inflorind dupi lnghejurlle tirzii, fruclillcajia este mal bine asigurată şi In acelaşi timp nici puiejll nu mal au de suferit, aşa că regenerareo poate s.i se producă In condllll moi bune. In jara noastră, s-au fAcut IncercAri de culturi artificiale cu această varietate, obllnlndu·se rezultate foarte bune -cum sint arboretele de la Peclca -Atad. Adualmente extinderea In culturi a varielălll .tatdiflora constituie o preocupare a silviculturil noastre. 1. /asllglata (Lam.) Schwz. Se caraclerlzem prin ramuri erecte şi coroana lngust.Pi\amidală. Este un apreclet arbore omamentel pentru percurl şi gridini.

o -frunze ,, cbtnde: b - e:u.pl: c - detaliu de cupl

Milrimea depăşeşte rar 25 m tnălţirne. Tulpina se păstrează uneori dreaptă pînă aproape de vlrf. Scoar(â formează ritidom foarte de timpuriu, mai gros şi ~ai adinc crăgat. Frunzele foarte diferite ca formă, avînd lăţimea cea ma•. mare .~a ~tJI~ sau inspre vîrf; sînt prinse pe un peţiol scu~l ~e 4-10 mm, •ar lob!• m•Jiocu

stau aproape perpendicular pe nervura med1ana; p~ faţă sînt verz• mt~:~necaţ, iar pe dos cenuşii-brumării glaucescente: de regula pubescente cu peri fasc:•· culaţi, uneori glabrescente. In staţiumle cele mat uscate, frunzele Mvm cori ace. 1nfloreşte cu cea. 2 săptlimtni ma! ttrziu ~ectt stejarul; scăpînd astfel de tngheţurile tirzii, reuşeşte să fruchhce mll! des dectt acesta. . . Fructele stnt aşezate pe un pedum:ul mai lung ţptnă la 15 crn), gtrind~ este mare de 3-5 cm lungime şi ptnă la 2 cm grostme; cupa are solz• gbeboş1 cu vtrf lat, aşezaţi în rinduri circulare.

~QUE~CUS PEDUNCULJFLO~A. K. Koch -Stejar brumărlu indigenă (fig. 112). mult asemănător cu Q.

Specie

'ar

lEste robur, prezentind caractere morfologice, foarte variabile. A fost identificat tn ţara noastră abia tn 1936, de prof. A. Borza. Se deosebeşte de Q. robur prin:

•

211

ANOI.OSPBRM.\2

Arealul. ,Creşte spontan tn Peninsula Balcanică , nordul Asiei Mici, Caucaz şi Crimeea. Spre nord, se Tntinde ptnă tn Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, iar la noi ti găsim mai ales in subzona antestepei din Oltenia, Muntenia, Moldova şi in Dobrogea, apărtnd numai sporadic in zona forestieră Jimitrofă

--.. ~ ~

-.;

~·

:.:?

~ o

-~" l!

...... q, ...

~"-

<.:>

..o"

::::.

...

"O;

3. Secjla DASCIA Kolschy :

!'1

-. "'

1'-

•

(fig. 110 şi ll 3). Obişnuit, formează arborele pure, rărite (dumbrăvite), sau creşte tn amestec cu Q. robur şi Q. pubescens. Cerinţele ecologice. Este o specie de silvostepă, mai iubitoare de căldură şi mai rezistentă la secetă decît Q. robur; se arată tnsă mai puţin termofilă şi xerofi tă dectt Q. pubescens. Fiind un arbore mult mai rezistent decit Q. robur tn ce priveşte uscăciunea solului şi atmosferei, ti tnlocuieşte pe acesta şi rămîne singur tn regiunile ceva mai secetoase, formind arborele pure de mici întinderi pe cernoziomuri levi gate sau pe dune cu un sol af!nat, nisipos şi suficient de reavăn. Este strîns legat de climatul moderat uscat caracteristic silvostepei, fără a se ridica tn regiunea dealurilor ca stejarul pufos . Tn impăduririle din stepa dobrogeană, pe soiurile uscate, brune·deschis de stepă, stejarul brumăriu vegetează mult mai bine decit stejarul pedunculat şi cerul. 1mportanţa. La noi tn Iară, Q. pedunculiflora prezintă o importantă deosebit ă, fiind specia cea mai valoroasă din regiunile de antestepă.

c)Seria CONF ERTA E Slmk.

Set ia Cor.fertae se caracte; izează prin: lujerii anu.ali tomentoşi, rareori glabri; muguri cu stipele mai mult sau mai putin persistente; frunzele adtncpenat-lobate; florile femeie aproape sesi le au sti lele subtiri, libere şi sint numai putin lătile la vtrf; solzii cupei alungi ti, liberi, tomef\oşi.

QUERCUS FRAINETTO Ten. (Q. con(tr/a Kll. - Glrnlll

1 Specie indigend (fig. 114). Mlirimea 1, putind atinge exceptional 32 m tnăltime. lnrădăcinarea tot pivotantă, dar nu aşa de profundă ca la stejar; manifestă o mare putere de pătrundere prin sofurile cele mai compacte, depăşind obiş· nuit gorunul. Tulpina dreaptă, asemănătoare cu cea de gorun. Scoarţa formează de timpuriu un ritidom solzos, relativ subţire şi uşor friabil. Coroana largă, cu frunziş bogat. · Lujerii viguroşi, măslinii ,tomentoşi sau pubescen(i, devin tn iarnă glabri; au lenticele eliptice. Mugurii ovoizi, acuti, mari pînă la 1,8 c.m, caracteristic bruni-gălbui-des· chis, pubescenti. acoperiţi cu peri ruginii-gălbui, cei terminali uneori cu stipele persistente mai scurte decît la cer; cei la tera li stnt tngrămădiţi spre virful lujerilor .

Fig. 114 - Quercta /ralndi<> Ten.: a- lujer cu muaurl; b - 1"11murl cu fr•nz.: ~- d~teltu

de cup.l

•

:218

fr•cl; d- cupl:

.... ........,.: .. .' ' . ' ' .. . ' "

. ' - ·-~ .... ' ,•' ••

a •

•

• ! •

' ' • '' 1 1' ' .

' ' •

d •

Frunzele-mari, ptnă la 20 cm lungime şi &--12 cm lăţime, lat sau obovateliptice, cu lăţimea cea mai mare la mijloc sau către vîrf; sint sesile sau scurtpeţiolate, auriculate, adtnc-lobate, cu 8-9 perechi de lobi lobulaţi şi cu si nuri foarte tnguste; pe faţă la inceput cu peri mărunţi, apoi glabre nelucitoare, pe dos moale şi brun-gălbui păroase; stau tngrămădite la virful lujerului şi sint marcescente. lnfrunzeşte după gorun şi stejar, dar înaintea cerului. Florile mascule tn amenţi de 4-7 cm, iar cele femeie grupate sesil pe un scurt peduncul comun. Fructele sesile sau scurt pedunculate, grupate cite 2-8 la vîrful lujerilor . . Ghinda este alungit-ovold-elipsoidală, pînă la 3,5 cm lungime, la virf obtuză sau trunchiată ;, cupa mică, pînă la 12 mm înălţime şi 15 mm tn diametru, tăţit-conică, cu solzi liniar-lanceolaţi, brunj-păroşi,liberi şi depărtaţ i de cupă. Miezul ghindei are un gust dulceag, fără să fie tnsă comestibil. Maturaţia tot anuală. Periodicitatea fructifica\iei 4-6 ani. Llistlireşte puternic şi pînă la virste mari. Creşterea. Gîrniţa creşte mai încet decît cerul, stejarul sau gorunul, realizînd la 120 de ani numai cea. 6 m• pe an şi pe hectar. Longevitatea ajunge la citeva sute de ani, dar este mai redusă decit la gorun. Lemnul cu alburn lat, iar duramenul dens, greu şi trainic, chiar mai trainic dectt cel de stejar ; fiind vtnjos şi noduros, se lucrează greu; poate să fie fo· losit tn construcţii pentru grinzi, piloţi, traverse. Este un foarte bun combustibil. De aceea, gtrniţa ca şi cerul au fost pînă acum de curînd tratate mai ales în cring. A realul. Specie mediteraneană cu un areal restrins, se întinde tn sudul Italiei, Peninsula Balcanică şi nord-vestul Asiei Mici (vezi fig. 115). Spre nord ajunge numai pînă in Ungaria. La noi, se găseşte la limita nordică şi estică a arealului său, crescind spon· tan in staţiuni extreme dinspre silvostepă, apoi pe cîmpia înaltă din zona forestieră, ridicîndu-se pînă pe platourile şi expoziţiile insorile din regiunea coli nară. Se întinde din vestul .Transilvaniei, în Oltenia şi vestul Munteniei, coborind pe valea Argeşului în cîmpie pînă In lunea Dunării. ln estul Munteniei, sudul Moldovei şi în Dobrogea, apare sporadic sau este localizat pe suprafeţe restrînse . Formează arborele pure numite girniţele, sau creşte in amestec cu cerul ~i uneori cu stejarul şi chiar cu gorunul. Pădurea de gîrni ţă de la Seaca-Optăşani (Piteşti) este cea mai întinsă din Intregul său areal. Cerintele ecologice. Este· o specie cu exigenţe ecologice mult asemănătoare cerului, cu care se asociază adeseori. Fiind originară din regiuni mai sudice, reclamă un climat călduros vara. Lipsindu-i căldura neceară, nu se poate ridica prea mult în regiunea colinelor, dar din cauza umidită\ii atmosferice prea scă zute nu inaintează nici prea mult tn silvostepă. Totuşi, suferă mai puţin de gelivuri decit cerul. Este foarte puţin pretenţioasă faţă de sol, puttnd vegeta chiar şi pe soiurile cele mai grele, argiloase, compacte, cu puternică podzolire de hidrogeneză, cu multă umiditate primăvara şi expuse secetei Indelungate în timpul verii. Rezistă la o mai ma.re compacitate a solului decit cerul, fără să suporte tnsă ca acesta varialiile excesive de umiditate. Pe lîngă capacitatea de pătrundere cu rădăcini le in soiurile cele mai compacte, gtrniţa vegetează destul de bine

•

.' ;

ANGIOSPEI\MA.B

214

' 215

PAOACEAE

QUERCUS PUBESCENS Wllld. (Q. 14tlugl"_ Tbull.)- Stejar pufos indigenă (fig. 116). Mărimea a III-a şi chiar arbust, ajungînd uneori pînă la 15 m înălţime. Tulpina prezintă de multe ori o creştere neregulată, strtmbă.

Specie

Scoarfa

formează

de timpuriu ritidom brun-negricios, des şi adinc crăpat, in plăci oarecum dreptungliulare. Coroana largă şi neregulat-răsfirată, rară şi luminoasă. Lujerii cenuşii ·pubescenţi, tomenloşi, cu muguri mici , ovoid·rotunjiţi şi de asemenea tomentoşi, mai ales spre vîrf. Frunzele foarte variabile, in general obovate, relativ mici, de la 4-8 cm, c~ peţ_iollung pt~ă la 2 cm, de la neregulat-sinuat· lobate pi~ă la ~enat-partite ŞI lobu cu margmea ondulat-increţită sau plană; sint lan, conace des-lo· •

Fig. 116:.... Q.urcu. pubtsetU Wllld.: o - ramuri cu l.tU11U: t i fructe; b - m~e tl dcalrl~ mlrlt: frunle: f- cape:~f- det•U• de eupl mlrlt

~.4.,c

-forme de

1 •

t~•

•

••

Fig. 115 - Areal : Quucus fraJndlo Ten.

1 1

In asemenea condiţii şi datorită tnsuşirii de a transpira foarte puţin. Chiar pe soiurile grele, girniţa, ca şi cerul, se regenerează uşor şi .viguros. Find însă o specie relativsilicicolă, preferă soiurile levigate de COaCa, U!lde realizează şi girni lele pure. Temperamentul mai puţin de lumină decît stejarul. 1mportan(a. Deşi creşte incet şi produce mai puţin cantitativ, ţinînd însă seama că poate vegeta pe soiuri arideşi compacte din regiuni cu unclimat uscat, şi avind totuşi un lemn destul de bun, in viitor trebuie să se dea o mai mare atenţie culturii gîrniţei în aceste părţi ale ţării. .

el) Seri a LANUGINOSAE S lmk.

1 1'

Cuprinde arbori cu Jujeri anuali lomenloşi, frunze mai mici, sinuat-Jobate la penat-lobale. Solzii cupei sînt oval-lanceolaţi, păroşi. Din această serie, la noi în Iară cresc: Q. pubesans şi Q. virgilwna.

pînă

•

2 17

-. . . ~ ~

o -.; E

1-o

-·.2

"Eo

..o"" !:!

l 1 1

--;;. ..,

~ ~

] " " !:!

.." ~

Il-.. 2

-.....

ii:

mentoase, mai ales pe dos; uneori spre toamnă, rlimtn păroase numai pe ner· vuri. Florile femeie, ca şi fructele, ctte 2-4 la un loc, sint obişnuit sesile. Fructele (ghinde) mici de 8-20 mm, tngust-ovoide, acuminate; cupa cu solzi mici, plani, bine alipiţi şi cenuşii sau bruni-pubescenţi. Creşterea mai tnoeată decit la celelalte specii. Longeuitatea oarecum redusă. Lemnul destul de bun, asemănător cu al gîrni\ei, dar din cauza dimensiuni· lor reduse este folosit mai mult pentru foc. Arealul. Prezintă un areal asemănător cu al cerului. Se intinde din Spania de nord peste regiunile mediteraneene pină în Asia .Mică şi Caucaz, iar de la nordul .Mării Negre, limita se îndreaptă spre nordul Franţei. La noi, este destul de rar răspîndit, mai ales în părţile sudice şi vestice ale ţării (fig. 117). In Dobrogea, apare obişnuit in desişurile de ..şibiiac" iar tn Transilvania şi .Moldova numai sporadic. Se întîlneşte mai frecvent tn pădurile de antestepă din regiunile de ctmpie şi numai rareori in regiunea dealurilor joase. Formează pe alocuri arborele pure, rărite sau tufărişuri de mici tntinderi, crescind obişnuit in amestec cu alte specii termofile (cer, girni\ă, stejar bru· măriu, ulm, scumple etc.) • Cerinţele ecologice. Este specia cea mai iubitoare de căldură (termofi lă) şi mai rezistentă la uscăciune (xerofită) dintre foloasele arborescente din ţara noastră. Rezistă cea mai bine in staţiunile cu căldură şi uscăciune prelungită de la marginea silvostepei spre stepă. Suportă temperaturile ridicate de vară şi gerurile extreme de iarnă. Uneori, apare insular chiar şi tn regiunea dealu· rilor, tn gorunete pure S'au cu fag, dar numai pe versanţii puternic insoriţi, cu soiuri uscate formate pe substrate marno·calcaroase, capabile să-i asigure căldura necesară, ca de pildă arborelui de stejar pufos de pe Oealu Ciuhii de lîngă Sighişoara, la altitudinea de 550 m. In general, este puţin exigent faţă de sol, preferind terenurile calcaroase . La limita dinspre stepă, se localizează pe cernoziomuri slab levigate, relativ mai grele, mai compacte şi mai uscate decît acelea pe care creşte stejarul bru· măriu; în zona forestieră creşte pe soiuri cenuşii sau brune-podzolite. Temperamentul pronunţat de lumină . 1mportanţa. In pădurile de antestepă, prezintă o importanţă mai redusă comparativ cu Q. pedunculiflora. Tn schimb, in lucrările de împădurire ce s-au intreprins in stepa Dobrogei, pe locurile cele mai ridicate şi mai aride, cu expozi ţie in general nordică, pe soiuri schelete formate pe calcar şi rendzine superficiale, stejarul pufos a realizat o creştere mai bună decit Q. pedunculi·

flora. VA~IETATI

var. Wucl,_ Scllwz., earacterlut5 prin lrunae eu marginea plani fi lobi obt~i. var. undulala Sehwz., eu marginea lrunzelor on<lulatl fi lobi aeuji fl mueronall.

218

JUOLAIIDACI!AB

ANOIPSPI!IlMA8

Florile monoice sint păroase ; cele mas-

QUERCUS VI~GILI.ANA

Specie 118).

Ten.

indigenă (fig.

Creşte mai înalt şi

1 1

mai gros dectt Q. pu· bescens, ajungind la 20 m tnăltime şi for· mtnd o coroană destul de deasă. Se deosebeşte de a· cesta prin: Mugurii mai mari, C de 5-8 mm. Frunule mai mari, de 8-16 cm, eliptice • Fig. 118- Qutrcus virgil/ana Ten.: ~ ptnă la obovate, cu • - ramuri cu Iru••• >1 lru<le: b - cupl: e - detaliu de cupl petioluJ mai lung (2,5 cm), pe dos tot pubescent:tomentoa~, cu baza cord.at-emarginată şi lobi de regulă lobulati. Ghmdele man de 2-4 cm lung1me, nu mal stnt sesile, ci stau etic 2-4 pe un pedunc~l lung de 1,5-3 c~, uneori pînă la 8 cm. Cupa mai mare, cu solzii mfenon bombat•. tom~toşt, cei superiori alungiti şi cu vtrful puţin dezlipi!. Arealul. Are o răspîndire geograficA mult mai restrînsă prin Italia şi Peninsula Balcanică. ' La noi, creşte sporadic, de regulă în aceleaşi statiuni cu Q. pubescens, avînd cam aceleaşi cerinţe ecologice ca şi acesta. 1mportanţa. Poate interesa în crearea perdelelor şi la tmpădurirea terenuri· lor degradate din silvostepă. ·

QUE~CUS M.AC~ANTHE~A

Specie

Flsch. el

M~y.-

Stejar de Caucu

119). la 20 m înălţime.

Mărimea ptnă Tulpina scurtă.

Scoarţa formează tin ritidom cenuşiu-inchis ptnă la brun, cu plăci neregulate

şi marginile rasfrinte, friabile.

Coroana larg-obovoidă, cu numeroase ramuri ascendente. Lujerii groşi, aproape rotunzi, de culoare verde-măslinie, acoperiti cu o

ptslă gălbuie. şi

eule au antere mari, de unde şi denumirea speciei; cele femeie cîte 1-5, aproape sesi le. . Fructele (ghinde) de 2-2,5 cm, · ovoidelipsoidale, stau cam 1/3-1/2 tntr-o cupă cu solzii lanceolaţi, cenuşii·pubescenli numai cu vîrful brun, cei de la bază dezlipi ţi; se coc în toamna primului an. Creştere rapidă.

Lemnul rezistent, dar casant, cu ma•

puţine tntrebuinţări

in construcţie. Are9lul. Originar din Ca ucaz, Jran, Armenia, unde formează arborele în regiunea muntoasă intre 800 şi 2 400 m altitudine, pe versanţi însori ţi. A fost introdus şi in părţile mai. nordice, ptnă spre Briansc. La noi s-au identificat numai citeva exemb pla;e tn Braşov , (curtea Facultăţii de Silc vicultură), la Roman şi Turda. a Temperamentul de lumină. Fig. 119 _ Quercus m«ranthera Flsch. Cerintele ecclogict!.' Este o specie rezisel Mey.: tentă la ger şi secetă, adaptată condiţiia - lu)e<: b - lrun<l: • - fru <t lor montane. .. Importanţa. In U.R.S.S., a fost folosit in lu~rări. de hi~rida.re cu _alte spec~J de stejar, realiztndu-se hibrizi mai repede crescaton ŞI ma1 rez•st~ţ1 la sec~ta, cum ar fi : X Q. timirjasevii (Q. macranthera X Q. macrlKXJrpa) ş• X Q. Wl!f$0" tzky (Q. macranthera x Q. robur). IncercAri de bibridare s-au ·făcut şi la no• tn ţară . Este un frumos arbore ornamental.

Ord. JUGLANOALE S· Fam. JUGLANDACEAE Llndl.

e;roft"că (fig.

Mugurii alterni, de 5-6 mm, ovoid-obtuzi, persistente, lungi ptnă la 1,5 cm.

219

Arbori şi arbuşti cu frunze alternc, imparipenal·compu~, a~a!e spiralaţ . Florile unisexuat-monoice; cele mascule grupate tn am~n~1 ax•!an. pendenJ•· iar cele femeie sesile şi aglomerate ctte 1-5 in vtrful_luJ~IIor t~nen, sau smt grupate tn raceme ori tnspice terminale. Ftuct~l drupa ~eh•scenta, ~u c~ tnveliş exterior aripa! ca la Plerocarya. Maturaţ1a anuala. Germmat•a h1pogee, tn afar~ de Pterocarya. Lemn de foarte bună calitate.

tomentoşi, cu slipele păroase

Frunuleobovate, la vtrf rotunjite, spre bază Ingusta te, de 8-18 cm lungime şi 7-11 cm lăţime, cu 8-10 perechi de lobi la vîrf mucronaţ i, lobii cei mai mari situaţi tn partea mijlocie a laminei; stnt păroase pe ambele fete, dar mai ales pe dos; petiol scurt de 5-15 mm, tomentos.

Genul JUGLANS L. Cuprinde cea. 30 de specii de arbori, originare, aproape to~te din emisfera nordică cu excepţia cttorva ce trec mult Ecuatorul tn America de Sud. For· mează ;ar arboreţe pure; _obişnuit, stnt arbori diseminaţi, ce cresc in amestec

221

220

•.

.f 1

,,. ·'

cu alte sptcii foioase sau se cultivă izolat. Majoritatea cer soiuri fertile. Inrădăcinarea puternic pivotantă. Scoarţa ca şi frunzele conţin substanţe tanan te şi colorante. Lujerii groşi, cu miros aroma! şi cu măduva largă, lamelar tntreruptă . Mugurii alterni; cei terminali cu 2-5 solzi, cei laterali mai mici, giobulari. cu 2~ solzi. Cicatricea foarte mare, cordiformă sau ca o potcoavă, cu trei grupe de urme fasdculare. Frunzele imparipenat compuse, alcătuite din foliole asimetrice. Florile unisexuat·monoice (fig. 120). Cele mascule apar pe lujeri încă din toamnă, sub formă de conulete cu nu· meroşi solzi; primăvara se dezvoltă in amenji lungi, pen· Fig. 120-Dia· den\i. Cele lemele, ctle două sau mai mu lte, în racE.me ter· gram4 /IMală minale. Floarea masculă este compusă din 8-40 de stamine, -Nuc: ~· un perigon cu 2-4 lacinii şi un involucru alcătuit dintr-o o, b - bradeole bractee şi două bracteole; floarea femelă formată dintr-un 11 brtc lec; 1,2, :1.4 - t• pale ovar cu două stigmate, un perigon rudimentar avînd 3-4 lobi şi un involucru compus dintr-o bractee şi două bracleole, alipite de ovar ca şi perigonul. Fructul globulos este o drupă indehiscentă sau parţial şi neregul at·dehiscentă. Lujeri i, frunzele, florile şi învelişul cărnds al fructelor conţin alcaloizi şi ulei uri 9erice, cu un miros aroma! carat· teristic. Germinaţia hipogee. Se inmultesc uşor prinsămtnţă. Creştere rapidă . Temperamentul mijlociu, sau stnt puţin pretenjioşi fată de lumină. Lemnul cu duramen intens şi frumos colorat este foarte valoros, avînd multe intrebuinţări ; prin calităţile lui a lese, ocupă locul de frunte In industria prelucrării lemnului , la mobile, sculptură, furniruri etc. Unele speci i pot interesa mult cultura forestieră. Sint foarte frumoşi arbori decorat ivi. De remarcat că nucii se hibridează uşor Intre ei. Pentru determinarea lor, este nevoie obişnuit să se cerceteze şi fructele. Avind un sistem radicelar adînc şi puternic dezvoltat, asigură un drenaj vertical intens, putînd astfel contribui la asanarea terenuri· lor pe care cresc. Atit pentru producerea de lemn, coajă, frunze şi fructe, ctt şi ca arbori ornamentali sau pentru plantarea zonelor de apărare a cursurilor de ape, nucii prezi ntă o dcostbită importantă cu Lturală şi economică. JUGLANS REGIA l . - Nuc comun}

chiar spontană (Hg. 121). Mărimea l , ajungînd pină la 30 m înăl ţ ime şi peste 1 m diametru. 1nrcfdăcinarea puternic pivotantă, cărnoasă şi suculentă; de aceea, puieţii se transplantează greu ; mai tîrziu, dezvoltă şi rădăcini laterale loarte întinse (12-14 m), fără radicele, dar acoperi te cu micoriză. T ulpina exemplarelor crescute izolat rămtne obişnuit sclll'tă şi adesea pre· zintă gîlme proeminente din cauza aglomerării muguri lor adventivi şi dorminzi. La exemplarele crescute sporadic prin păduri, trunchiul are o lormă plină şi destul de cilindrică, cu o coroană redusă numai in partea superioară. Scoarţa in tinerete verzuie-cenuşie, lormează la bătrtnete un ritidom cenu· ~ru·închis. pi etros, cu crăpături adtnci, rare. Coroanu arborilor izolaţi este foarte mare, regulat gtoflulară , cu ramuri groase. LujerU groşi, neregulat·tndoiţi, bruni-verzui, g!abri-,lucitor i, cu hmtlcele n~re.

Specie

cultivată, subspontană şi

c i a

. Fig. 121 - Jflllans rtg/4 L.:

a - Jujet ca 111u.rurl follu•l: 6 - luJu fii mutur-1 llorUerl m.uc·u ll: c ~ Metla~ tA hdtl'' 4 _ ramuri cu huou tn du.vo1tare~ a mcntl mascuJI 11 Oorl lemt1e. • - lfor1' mueule (leteral); /, - floare me scall (din la\1): 1 - floare temelt: • - ruei; l - fru.et tn SC~C.'Iune

Muguriinegricioşi,cei terminali mari pină la 7 mm, ovoid-globul~i.'cei late: raii mici, slerici, cu 2-4 solzi. Mugur ii flori feri masculi, mai man şt cu solzt numeroşi. Cicatricea mare, trilobată sau in formă de potcoavă. · . Frunzele imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole eliptice sau obovate,. de 11)- 20 cm lungime, acuminate, pe margini tntregi sau rar denliculate, pefaţi glabre, pe dos cu smocuri mici de peri la subsuoara nervurilor.

223

JUOL.I.NDACI!AE

222

ANGlOSPI!It!ME

Florile unisexuat-monoice; cele mascule în

amenţi negricioşi pendenţi

de 8-10 cm, fiecare floare cu cîte 10-20 destamine; cele femeie, ctte 1--4, ter· minale şi sesile, au stigmatele mari, divergente şi răsfrtnte, obişnuit purpurii. Fructele drupe globuloase de 4-5 cm, cu înveliş exterior verde, care crapă neregulat şi se desface singur. Nuca o~oidă are un viri scurt, iar suprafaţa neregulat brăzdată. Săminţa (miezul) nucilor este comestibilă şi foarte nu· tritivă; contine ptnă la 70% ulei, ce poate fi folosit in alimentaţie şi ca ulei sicativ in pictură . Maturitatea arborilor timpurie, de la 12-15 ani. Fructificaţia aproape anuală, un exemplar putind să dea o recoltă medie de cea. 100 kg. Germina{~, Seminţele nestratificate incolţesc după 1 an.

Puterea germinalivă 6()..-.g()%. Lăstăreşte destul de viguros. Creştere foarte rapidă, alingind

. 1

'1 1

•

.1•

in primul an 30-50 cm; lăstarii" ajung uneori chiar la 3 m într-un an. Crescut izolat, la 8 ani, poate realiza înălţimea de 8 m şi diametre de 20 cm. . Longevitatea ptnă la 300-400 de ani. Lemnul prezintă calităţi deosebite, care îl plasează in fruntea celorlalţi arbori; prezintă duramen larg de culoarea cenuşie-roşcată-inchis, cu textură fină, este tare, trainic, flexibil, se lustruieşte frumos, fiind astfel prin excelenţă lemn de mobile fine. Se mai întrebuinţează pentru furnir, tîmplărie artistică, instrumente muzicale etc. Arealul se intinde din sud-estu l Europei, prin peninsula Balcanică, Asia Mică pînă In China, unde ajunge sub formă de ptlcuri pînă la altitudinea de 2 500 m. Ca arbore fructifer, secultivă din antichitate, aşa că astăzi este mult exti ns şi tn afara arealului natural. La noi, este cultivat aproape tn toale re· giunile ţării pînă la 800 m altitudine. Creşte însă şi spontan sau subspontan in regiunea de dealuri joase, in Banat, Oltenia şi chiar in Muntenia, unde sălbliticit se întîlneşte diseminal prin păduri de stejar ~i alte foioase. J?e alocuri. se regenerează viguros pe cale natu· . rată din sămînţa (pădurea Nucet·raionul Răcari , Brezoi etc.). Cerinţele ecologice. Este o specie pretenţioasă faţă de condiţii le staţionale. Dintre nuci, este cel mai ex igent faţă de căldură , neputînd suporta gerurile prea mari, care-i cauzează obişnuit degerarea lujerilor, cum s-a întîmplat spre exemplu în iarna 1962/ 1963. Se dezvoltă bine n1,1mai in locurile cu un cii· mat mai dulce, adăpostile de vinturi reci de iarnă, cerind soiuri profunde, uşoare, reavăne, drena te şi fertile. Vegetează slab pe soi uri prea compacte, umede sau prea uscate; unde obişnuit i se usucă vîrful; poate creşte bine şi prin lunci. Temperamentul mai puţin pretenţios fală de lumină decit la cei lalţi nuci exotici -cultivaţi la noi. Nu poate suporta decit greu şi numai tn condiţii sta· ţionale prielnice starea de masiv; atunci Tnsă, din lipsă de lumină, productia fructelor este mult mai redusă. · Vătiimările. Datorită substanjelor tanante şi mirosului puternic, este puţin atacat· de animale şi insecte; uneori, şoarecii .rod puiejii la. colet. Unii para· ~ili criptogamici provpacă tumori pe tulpină. ,.

Importanţa. Obişnuit se culti vă izolat pentru fructe. Tn cultură , se intilnesc foarte multe varietăţi , deosebite atît după fructe, cît şi după cerinţele ecologice. . ln afară de fructele comestibile şi lemnul preţios, coaja, frun~ele şt tnve· Jişu l cărnos exterior al fructelor conţi n ta!li': ~i subsţante col?rante. F;unzele stnl întrebuinţate medicinal, pentru propnetajtle a~tnngenteşt depuraltve etc. . Este un foarte decorativ şi pretuit arbore horltcol. . Pentru aceste însuşiri alese, in viitor, cultura nuculut comun trebute să fie mult intensificată. JUGLANS NIGRA L.- Nuc american

Specie

exotică

(fig. 122). Mărimea l, putînd să ajungă pină la 50 m inăllil!le·.. . . lnrădăcinarea puternic pivotantă, dezvoltind in pnmu am un ptvot lung. Fig. 122- J"'la/1$ nigra L.: o - lu.Je.r: b - follole ti fructe: D- floare femeii: d - nuel

224

AHO.JOSPEIUUE

IU<ILANDACEAE

Tulpina exemplarelor crescute in masiv este tnaltă, foarte

dreaptă ş.i cilin· bine elagată; crescut izolat, tulpina rimtne mai scurtă, formtnd o coroa· nă mare, globulară. . Scoarţa brună , dezvoltă de timpuriu un ritidom adinc, reticular, brun· negricios. · Lujerii nelucitori, scurt-pubescen\i j ·cei de 2 ani devin. glabri -mat. Mugurii cenuşii ·tomentoşi; cei laterali mici globuloşi, adesea cite doi su· prapuşi. Cicatricea cu marginea superioară crestată şi glabră. Frunule cu 1~23 de foliole, din care cea din vfrf este mai mică; foliolele de ~12 cm stnt oval alungite, la vîrf lung- acuminate, sera te pe margini; pe dos, pubescente şi glanduloase; pe faţă, puţin pubescente la inceput, apoi ră mtn glabre. Toamna tirziu, după căderea brumei, se colorează in galben deschis. Fructele.. de 3-5 cm, globuloase slab pubescente; tnvelişul cărnos nu se desface. Nuca propriu-zisă tot globuTară, scurt·mucronată, are tnsă ocoajă groasă, cu brazde aspre, adtnci şi neregulate, este tarc şi se sparge greu. Miezul mic şi mult divizat se desprinde cu mare greutate; are un gust amar, iute. Puterea germinaliviJ de 7~ %. Se păstrează cel mult 1 an. Germinaţia anevoioasă, aşa că nuci le trebuie forţate prin stratificare inainte de semănare. Creşterea rapidă şi susţinută; in primul an, puielii ating pînă la 1 m fnăl· time. Pe cernoziomuri, la virsta de 6 ani, ajunge ptnă la 6,5 m tnălţime şi 8,5 cm in diametru . Longevitatea pînă la 400 de ani. Lemnul de o calitate puţin inferioară celui de nuc comun. Are culoarea brună-închis, este relativ moale, potrivit de greu, elastic şi trainic. Se lucr9ză uşor şi este folosit la mobile fine, furnir , construcţii navale şi aviaţie. Arealul. Este originar din estul Americii de Nord, unde creşte obişnuit prin lunci, formind arborele amestecate. In Europa, a început să fie cultivat încă din 1629, dind foarte bune rezultate. La noi în ţară, vegetează viguros, atit tn culturile horticole cît şi In puţinele încercări forestiere ce s·au făcut (exemplu plantatia din zăvbiul Hereasca, Ocolul silvic Ţigăn~ti). Cerinţele ecclogice. Tn general, este o specie pretenţioasă faţă de condi ţ iile climato-edafice. Cere staţiuni cu căldură multă tn timpul verii şi o cantitate mare de precipitaţii. Suportă temperaturile scăzute de iarnă, dar se arată sensibil la tngl!eturile tirzii şi timpurii . Comparati.v, rezistă mai bine la geruri decit nucl!l comun, dar mai slab decit nucul cenuşiu. Tn tinereţe fiind peri· elita! de îngheţuri, are nevoie de adăpost. Cu toate că su feră din cauza secetei prelungite, totuşi, este mai rezistent dectt nucul cenuşiu, dar rămtne inferior tn această privinţă nucului comun. . Nu este aşa de pretenţios faţă de sol ca nucul comun. Vegetează insă vigu· ros numai pe soiuri alinate, profunde, bogate tn substante minerale şi tn per· manen\ă reavăne. li priesc mai ales soiurile crude aluvionaredin luncileriu· rilor cu apa 'freatică destul de ridicată, chiar şi atunci ctnd stnt supuse unor inundaţii trecătoare. Dă rezultate slabe tn culturi pure sau pe soiuri corn· pacte, pietroase şi sărace, sau pe soiuri crude degradate. Temperamentul mai de lumină decît al nucu lui comun sau cenuşiu; de aceea, cultivat liber, realizează creşteri din cele mai viguroase. drică,

•

1mporlanţa. Poate să fie considerat ca cel mai de valoare foios dintre exo·

ticele introduse la noi. Nucul negru creşte foarte bine in stare de masiv tn arborele amest~te, avînd gri/'ă să nu fie dominat de alte specii. La noi tn ţară, se recom~ndă a li cu tivat in terenuri profunde, aftnate şi fresce. Dă rezultate excelente tn lunci, pe terenurile adăposti te şi bătute de soare din zona forestieră, pină la altitudinea de 500 m. NU' este indicat iri părţile nord-estice ale ţării, cu un climat prea aspru . Se .Poate cultiva în arbore te pure, pe soiuri foarte fertile, dar mai ales in amestec cu stejarul, gorunul, fagul etc. Este un frumos arbore ornamental. JUGLANS CINEREA L. -Nuc

Specie

cenu,lu

e)C(Jiică

Mărimea:

(fig. 123). ajunge rar ptnă la 30 m

20 m. Tulpina destul de

înălţime,

rămtnind

obişnuit

sub

dreaptă.

Scoarţa cenuşie se păstrează mult timp netedă; mai tirziu, formează eră·

pături

largi.

Lujerii pubescenţi şi glanduloşi în tinereţe. Mugurii stnt de asemenea tomentoşi, cei terminali foarte mari, de 1~18 mm,

iar cei laterali ctte doi suprapuşi, mici, ovoizi, cel superior pedicelat. Cica· tricea cu marginea supC!'ioară intreagă şi ciliată. Frunule cu 11-17 foliole serate, pe dos glandulos·pubescente, lipicioase ca şi rahisul, iar pe faţă numai fin·pubescente. Fructele ovoid·alungitc, glandulos·pubescente, vlscoase, stau grufate ctte 2- 5 tn ciorchine pendente. Nuca alungită tn patru muchii, cu vtrfu ascuţit, coaja foarte groasă, tare şi neregulat brăzdată; se sparge extrem de greu, iar miezul este puternic strivit intre pereţii despărtitori. 4mnul inferior celorlalte doilă specii de nuc. Arealul cuprinde partea estică a Americii de Nord, intinzindu·se ceva mai spre nord decit J. nigra. Tn. patria de origine, creşte amestecat cu spe· ciile americane de fag, ulm, paltin etc. La noi, se tnttlneşte rar în parcuri şi tn uneJe culturi forestiere. Cerinţele ecclogice. Este mult mai rezistent la gerurile de iarnă decit cei· laiii nuci. Suferă totuşi uneori de ingheţurile tîrzii şi' timpurii. Creşte tot pe soiuri· profunde, reavăne·jilave şi fertile; fiind tnsă ceva mai puţin preten· ţios faţă de sol. Ca temperament, se situează intre nucul comun şi cel ·negru. 1mportanţa. Cu toată rezistenţa lui la geruri, avind lnsă o talie mai redusă dectt J . nigra şi un lemn mult inferior acestuia, nucul cenuşiu prezintă o importanţă forestieră cu totul secundară. Ar putea să fie folosit numai pe terenuri mai sărace, acolo unde nucul negru nu reuşeşte să se menţină. lnteresează .ca arbore ornamental tn regiunea, de ctmpie şi dealuri, pe S<Îluri ·bru11e·roşcate cu suficientă umiditate. 1:5-<83

•

amerl~n

.. ..

A.HOIOSP!RMAB

•

JUGLANOACEAE·

cresc obişnuit diseminaţi, formînd numai rar arborete pure. lnrădă.cinarea pivotantă, puieţii dezvoltind de la inceput un pivot puternic, fapt care ingreunează mult transplantarea ca şi la speciile de nuc. Se deosebesc de nuci prin: scoarta care formează ritidom adinc, ce se exfoliază uneori longitudinal ; lujerii au măduva continuă; mugurii laterali suprapuşi cîte 2-3, ~ei floriferi masculi nefiind diferenţiaţi de cu toamnă ca la genul Juglans; frunze alterne, imparipenat-compuse; florile tot uniseicuatmonoice, apar odată cu frunzele; amenţii masculi grupaţi cite trei sau tn smocuri ca la C. pecan; fruclele drupe dehiscente, care se crapă In patru val ve; germina ţie hipogee; nuca netedă, uneori evident muchiată; la unele specii, miezul este comestibil. Creşterea mai înceată decît la nuci. Lăstăresc foarte puternic. Se pot altoi pe speciile de Juglans. Temperamentul mai mult de umbră, fiind destul de rezistenţi la acoperişul superior al arborilor maturi. Produc un lemn cu duramen, de primă calitate, ţu foarte multe întrebuinţări. Lemnul nu este cu nimic mai prejos decit cel de ·gorun sau frasin. Fiind asemănători cu nucii, atunci ctnd lipsesc fructele, pentru diferenţiere este necesar să se cerceteze lujerii, care au măduva continuă.

'·

CARYA OVATA (MIII.) 1(. J<och (C. albe Nutt. non. J<. J<och)

Specie e}(()ficd (fig. 124). Mărimea pînă la 40 m tnălţime

Wiff[i d x2

Fig. 123- lll,i/aM <itStrtu L_,;.. .

0-IUJtt:

b - ramur-i. frun.te (putlal) fi fructe: ~ :. vtrf tl ma.rrine de folloll· d- floare manul': f - lloare ftmtll: 1 - nuci •

/' -

Genul CAR. YA

Nul!. (Hiccria R.al.)

Cuptinde 23 de specii de arbori, originari din sud-estul Americii de Nord şi din părţile sud-estice ale Asiei (China şi lndochina). · Stnt_arbori ~semănători sp_eciilor_ de Juglans, cerînd un sol profund, reavăn şi ferhl. Pretmd o penoada lunga de vegetaţie. Ating dimensiuni mari şi

şi

1 m în diametru.

1nrădăcinarl!4 pivotantă. Tulpina in masiv este dreaptă, regulată şi elagată pe mari lungimi. Sroarţa cenuşie-deschis, formind ritidom ce se exfoliază In lişii lungi ptnă la 1 m. Lu;erii tineri groşi, brun-violacei, pubescenţi, apoi glabri; la bază, lujerii · anuali prezintă un inel păros. Mugurii terminali lat·ovoizi de 1,3--1;7 cm, bruni-păroşi, cu 3--4 solzi desfăcuţi ce cad puţin mai inainte de deschiderea mugurilor ; 'cei laterali sint ovoconici şi depărtaţi de lujer. Cicatricea mare şi obovată. · Frunzele cu cinci şi mai rar cu trei sau şapte foliole eliptice sau oblonglanceolate, lung-acuminate, de cîte 10-15 cm lungime, cea din vîrf mult mai mare; pe margini, sint serate şi cilitate, iar pe dos tn t inereţe pubescente. Fructele sesile, grupate crte 1-3, aproape sferice, de 3-6 cm; tnvelişul gros este tmpăr1it tn patru val ve proeminente şi dehiscente pînă la bază; nuca turtit-obovoidă, cu spinări, are coajă subţire, ce se crapă pînă la bază; miezul dulce, de o calitate puţin inferioară celui de C. Ulinoensis. Se coc in cursul lunii octombrie. Maturitatea arbori lor la 40-50 ani. Creşterl!4 tnceată In tinerete, accentuîndu-se după virsta de ~10 ani. La noi, rămlne tn urma stejarului şi' lrasinutui. Longevitatea ptnă peste 350 de ani . Lemnul cu alburn lat şi duramen brun-roşcat, greu, tare, rezistent şi foarte elastic; este lemnul cel mai preţuit pentru schiuri, fiind cunoscut ca lemn de nHiccrie", de la numele vechi al genului Carya.

ÂNOIOSP!!RIM2

luat tn considerare şi tn cultura forestieră, făcîndu-se tncercările necesare pentru a vedea dacă lemnul obţinut întruneşte calităţile deosebite pe care le are tn America numai tn anumite staţiuni. Cu toate că este destul de rezistent la geruri, la început va fi experimentat mai ales pe soiuri brune roşcate de pădure reavăne-jîlave, din subzona pădurilor de stejar ptnă tn părţile inferioare ale fagului, cu un climat mai cald, bogat tn precipitaţii şi lipsit de îngheţuri tîrzii şi timpurii.

Importanta. In viitor,

merită să fie

CARYA ILLINOENSIS (Wangh.) K. Koch- (C. Pt&4" Eogl. et Graebn;)

.''

.. e •

.•

712

•

Fig. 124- Cargo ooata (MIII.) K. Koch: • - luJer: b - Îru.n&l: c - tNrclne de fnan&l (detaliu): d -floare m&S(UJI: e - Ooue remell: t- rructe: 1 - nuci: I t - naei ta MC-\lo.t~e

Arealul. Originar din jumătatea estică a Statelor Unile ale Americii de Nord. La noi, se tnttlneşle uneori prin parcuri, fiind un arbore cu port interesant ornamental. Cerlnfele ecologice. Nu este prea pretenţios faţă de sol şi se arată destul de rezistent la ger. Temperamentul mai mult de umbră, puttnd să suporte destul de bine adă postul. La noi, puieţii tn primii ani au nevoie. de adăpost, pentru. a fi feriţi de tngheţuri tirzii şi timpurii. Poate să fte introdus sub mastv nu prea strtns. 1

Specie exotici1 (fig. 125). Mărimea. Este un arbore de talie mare, ajungînd pînă la 50 m înălţime şi 2 m în diametru. Sccarţa de culoare gri, adinc erăFig. 125- Car~v llllrw<ll$ls (Wangh.) K . pată. • Koch: Lujerii tineri subţiri, fin pubescenţi •- lrunl.l:!b - fmte şi cu lenticele roşcate. Mugurii nuzi, tomentos-gălbui. Frunzele cu 11- 17 foloile de 10-18 cm lungime, oblong-lanceolate, falcate (încovoiate), simplu sau dublu-serate, la inceput pubescente pe dos, apoi glabre. Fructele grupate tn ciorchine, sînt oblongi, de 4-8 cm lungime, muchia te longitudinal; nuca tot oblongă, brună închis, de 3-5 cm, cu tniez dulce, comesti bil. Lemnul nu este prea valoros, fiind mai slab decît al celorlalte specii de Carya . Arealul. Este originar din partea mijlocie şi inferioară a văii fluviului Mississippi, din sud-estul Americii de Nord. Cerinţele ecologice. Preferă un climat mai cald. Creşte pe soiuri umede, pe malul apelor curgătoare, suportrnd chiar inundaţiile frecvente. 1mportan(a. Attt pentru fructele sale, cît şi pentru portul frumos, este preţuit ca arbore horticol. CAR YA TOMENTOSA (Lam.) Nul!. (C. alba K. Koch)

Specie exotici1 (fig. 126). 1nălţifTU!a pînă .la 30 m. Sc9Qf(a tncre\Hă şi Ingust nu se exfoliază.

crăpată,

1 :

1• o

. 1

ANOIOSPUMAE

230

JUQLANt>ACEAE

231

lamelar-întreruptă,

este în secţiune transversală pentagonală; frunze mari imparipenat-compuse, uneori chiar paripenate; florile în amenli se formează pe lujerii anuali; fructe mici, aripa te, grupate in raceme lungi, pendente; germina ţie epigee; creştere rapidă şi drajonare puternică. Tn lipsa fructelor, speciile acestui gen pot fi uşor deosebite de Juglans şi Carya prin mugurii laterali pedicelaji. Datorită coronamentului larg cu frunziş bogat, ce rămîne pînă toamna tirziu, speciile de Plerocarya pot fi folositea arbori ornamentali pentru parcuri şi alei.

•

o o

PTEROCAR VA PTEROCARPA (Michx.) Kunth (P. frcullli{olla Spach)

Specie exolicil (fig. 127). Mdrimea plnă la 30 m, formînd obişnuit de la Sroarfa pujin crăpată longitudinal. G -

bază

mai multe tulpini.

Fig. 127- Plerocar!P plerot:tupa (Michx.) Kunth: luJer: b - •e<llune tn luler: c - Jujer ~~~ frun.d, amentf mascull f i femeJJ : d - fallo": e - amen fradUer; f - fruct.

c Fig. 126- Carva lomenlosa (lam.) Nul!.: o - luJer: b - frunz:J: c- fructe

•

• o

• • 1 1

l •

Lujerii tomentoşi, uneori toamna glabrescenţi. Mugurii terminali mari ptnă la 2 cm, lat-ovoizi, cu solzi exteriori ovali

ce cad devreme, lăstnd descoperiţi solzii interiori de culoare deschisă . Frunzele cu şapte (rar nouă) foliole lungi de 8-18 cm, oblongi, acuminate, cu marginea serată şi ciliată, pe dos des pubescente şi glanduloase; rahisul păros sau tomentos. Fructele globuloase, mari ptnă la 5 cm, cu înveliş gros, glabru, ce se deschide ptnă la 1/2-1/3 de la bază. Nuci le puţin turtite, muchia te, cu coajă groasă; conţin un miez mic dulce. Lemnul albicios aproape pină la măduvă, este considerat la fel de rezistent şi elastic ca şi cel de C. OIXJia. Arealul cuprinde ace.l eaşi regiuni cu C. OIXJ/a. Cerinţele ecologice. Este arborele cel mai puţin exigent fajă de sol dintre speciile de Carya introd)lse deja la noi. Prin parcuri, se mai culti vă şi Ouya rordiformis K. Koch (C. amara Nutt.), C. glabra Sweet (C. porcina Nutt .), C. laciniosa Loud. (C. sulcala Nutt-.) etc. Genul

PTE~OCA~ YA

Kunth

Cuprinde arbori originari din Asia răsăriteană, Caucaz şi Persia. Sint specii cu talie mare, cu tnrădăcinare pivotantă; mugurii nuzi, pedicelaji; măduva

1. :

Lujerii viguroşi, întreruptă.

verzi-măslinii,

spre vîrf

puţin pubescenţi; măduva

lamelar

stau suprapuşi cîte 2- 3. Cicatricea se găseşte obişnuit la distanţă mare de titugure. Frunzele imparipenat-compuse, oarecum asemănătoare celor de frasin cu 11- 21 de foliole de 8--12 cm lungime, oblong-lanceolate, acut-serate' pe dos cu peri stelaţi. ' Florile monoice, în raceme lungi pe'ndente. Fructele sînt nuci foarte mici, cu înveliş subţire prelungit în două aripi semicirculare, avînd în total pînă la 2 cm lăţime.

Mugurii nuzi

'' •.

233

ANGIOSPI!R/o!AI!

232

şi pedicelaţi,

Creşterea rapidă.

Lemnul moale şi puţin trainic. Arealul. Este originară din Azerbaidjan, Armenia şi Iranul occidental. Cerinţele ecologice. Preferă soiuri umede, mlăştinoase şi un climat fără geru'ri prea "mari. La noi, este cultivat numai prin parcuri. Nu prezintă decit importanţă horticolă. · O altă specie cultivată la noi în ţară este Pterocarya stenoptera DC., care se recunoaşte după rahisul aripa!. O r d. S A L 1 C A L E S

farn. SA LICACEAE Lindl.

..• i

•

l. . ~

•

'l l.

•

Cuprinde arbori şi arbuşti originari din ambele emisfere, crescînd în cele mai diferite situaţii, de la· Ecuator pînă spre pol şi de la malul mărilor pînă spre vîrful munţilor. Au frunze simple, întregi şi dispuse altern. Florile unisexuat-dioice, excepţional monoice, grupate în amenţi, lipsite de înveliş flora! (nude), prevăzute însă cu ctte o bractee (scvamă); stamine două sau mai multe· ovar unilocular cu 2-4 stigmate. Fructele capsule, se desfac în 2-4 val ve şi ~onţin numer~ seminţe mici prevăzute cu puf lung-argintiu.' infloresc foarte devreme; fructele se coc repede şi seminţele se împrăştie prin mai-iunie. Germinaţie epigee. Din această familie, fac parte 3 genuri, cu peste 330'de specii. Pentru flora forestieră a patriei noastre, interesează numai genurile Populus şi Salix, care se deosebesc între ele astfel : - genul Populus are amenţii florali pendenţi, scvamele dinţate sau laciniat~; florile la ])ază cu un disc in formă de cornet; mugurii cu cel puţin trei solzi; . - genul Salix are amenţii erecţi, scvamele întregi, florile la bază fără cornet, dar prevăzute cu 1-2 glande nectarifere; mugurii cu un singur ·solz. Genul POPULUS L .Cuprind~ circa_ 2? specii arborescenţe, cu. num17oase varietăţi. Sînt originare dm regtun•le rec1 ŞI temperate ale em1sfere1 nordtce, -cu excepţia citorva specii care se întind şi în ţinuturile sudice mai căl'duroase. lnrădăcinarea foarte

extins~. lateral: Lujerii au măduva pentagonal stelată. Muguru alterm, cu 3-5 solzi, din care cel inferior ac,:op~ă ca un guler solzii superiori. Frunzele simple de ?•lente f?rme. Fl~i uni~exuat-dioice (fig. 128) grupate m amenţ1 pendenţ1; stamme numeroase cu anterele roşii; sllgmate 2-4; arnenţii masculi cad după împrăştierea pole~ului. Fructele capsule, se desfac în 2-4 val ve şi con_ţm numeroase semmţ~ egretate (cu smocuri de peri albt); se coc de vreme Şl se diseminează în mai-iunie. Germinează în numai cîteva ore sau zile după împrăşti ere.. Pu_terea germinativă este ridicată, dar se păstrează puţm llmp. Plantula prezintă 2 cotiledoane mici roFig. 128 - Diagram4 tunde, sa~itate la bază. Se înmulţesc viguros şi pe' cale f/or41ll - Plop: vegetallva. Lemnul este moale, uşor şi putrezeşte re- b-scvam.l florall;d-dlse p~de. ln general, preferă staţiunile umede de pe margm~ ~pelor. Sint_ rezistenţi la ger, ~ecetă şi insolaţie, dacă vegetează în staţJUm c~respunzatoare.• Au tem~erament de lumină. Unele specii sînt repede cres_~at~are, producmd o canlltate mare de lemn tn timp scurt. Altele, sînt specu ptomere sau decorative. ~lopii, împreună cu sălciile, teiul etc., formează grupa aşa-numitelor specii mot sau albe. general, pe zi ce trece, plopii prezintă o imporţanţă culturală şi eco: nomică tot mai mare. · Din genul Populus, interesează următoarele patru secţii : ·

1. Turanga

Bge.;

2. Leut:e Duby, sau plopi albi şi plopi tremurător!; 3. Aigelros Duby, sau plopi negri; 4. TocarnaJuu:a Spach, sau plopi balsamiferi. 1. Secţia TU RANGA Bge.

Cupr~nde a~buşti şi

a II-a şi a III-a, originari din Asia centrala, regiUnea Aralo-Caspică, Transcaucazia. · · · Se intilnesc chiar şi în Africa, împrejurui Saharei pînă spre Ecuator. Frunzele prezintă un heteromorfism accentuat. Toat~ speciile_ acestui subgen sînt extrem de rezistente la secetă şi nu sînt pretenţ10ase faţa de sol, putînd să crească pe nisipuri şi chiar pe soiurile foarte sărate. Ca specii asiatice, se citează: P. euphratica Oliv., P. pruinosa Sch·r~k. Pînă în prezent, aceşti plopi nu sînt răspîndiţi la noi tn cultură. Una din , cauze pare s-_o constituie faptul că se înmulţesc greu pe cale vegetativă_: PenU:u re:•~tenţa la secetă şi mar ales pentru posibilitatea de a· creşte pe terenunle. saraturoase, aceşti plopi trebuie I~,U~ţi în studiu şi experimentare ln cultura de vii tor. arbori de

mărimea

.;.! ..•

234

ANOIOSPI!IIMAI!

2. Secjla LI!UCI! Ouby : - Plopi albi

SALICACEAE

236

plopi tremwlitorl

Scoarta trunchiului se păstrează mult timp netedă, de culoare albicioasă sau cenuşie-deschis. Pe tulpinile arborilor bătrîni, se formează ritidom tn plăci late, cu crăpături mai puţin adinci decit la plopii negri. Florile mascule cu un număr redus de stamine (5-20}, scvamele ciliate şi necăzătoare tn timpul tnfloririi . • •

POPULUS ALBA L. -Plop alb indigenă (fig. 129). Mărimea ptnă la 30 m tnălţime,

Specie

1 . ..l

. 1

•

1:1 ;i

cu un diametru de peste 1,5 m. 1nriJdăcinarea destul de profundă şi cu numeroase rădăcini laterale. Tulpina cTiindrică, prezintă ramuri puternice. Sccarfa albă-cenuşie, se păstrează mult timp netedă. La bătrtnele, dez· voită la ba!A 'll1f 'r iffdom negru-cenuşiu, pietros, cu crăpături mai mult sau mai puţin rombice . Coroana largă, cu frunziş desrul de bogat; la bătrineje se răreşte şi se dezvoltă neregulat tn lături. Lujerii tineri albi·tomentoşi; prezintă brahiblaste. Mugurii alterni, ovo-conici, de 3--4 mm, cu 3--5 solzi bruni·tomentoşi. Frunzele lung-peliolate, sint foarte diferite ca formă. Cele de pe lujerii lungi şi cele de pe l ăstari, sint mari de 6-12 cm lungime, C{Vate, cu 3--5 lobi palmaţi, lat-cuneate sau cordatc la bază; pe fală, sînt de un verde-inchis· lucitor, iar dosul şi peliolul alb-tomentos; spre toamnă, devin coriace. Frun· zele de pe lujerii scurţi sint mai mici, ovate şi chiar oblongi, sinuat·dinţate, pe dos cenuşii ·tomentoase. Peliolul este rotund, sau turtit numai în partea

superioară.

Florile unisexuat-dioice, grupate în amenţi; cei femeii, scurti de cea. 5 cm,

. .•' .' 1

•

.~ .'••

cei masculi de 6-7 cm; scvamele crenel ate, rar şi lung-ciliate; stamine 8-10. lnlloreşte In martie-aprilie. Fructele capsule, care se coc in mai, iar semi nţele se împrăştie imediat. Uistăreşle relativ slab, dar drajonează foarte puternic; se înmulţeşte anevoie prin butaşi. Creşterea foarte rapidă . Longevitatea pînă la 400 de ani, dar partea interioară a tulpinii putrezeşte de la un timp, devenind scorburoasă. Lemnul cu albiJrn lat, alb-gălbui, prezintă duramen. brun-deschis; este moale, uşor, lizibil, destul de elastic şi pujin durabil. Se foloseşte la fabricarea plăcilor aglomerate, chibriturilor, la derularea in fumir, la confectionarea planşetelor, etc. ; cioplindu·se uşor, este frecvent întrebuinţat pentru obiecte de uz casnic (albii, linguri etc.) . In regiunile de ctmpie lipsite de păduri, plopul este mult căutat b lemn de foc. Are putere calorifică redusă; arzind tnsă cu llacără mare, ascendentă, este apreciat ca un bun combustibil pentru cuptoarele de piine. Arealul. Este originar din Eurasia, tnceptnd din Spania pînă in Siberia şi Asia Centrală (vezi fig. 132). Se tntinde de la 300 la ss• latitudine nordică, trectnd pe alocuri şi tn nordul Africii. La noi, creşte tn lunci

Fig. 129 - Populus alba L. : Jujer cu buhlblaste: ti mqurt: b - luju lu.e;c c::u ff"unu: e -

luJu K utl cu frunu ti ai'Mntl femell: d - llo•re ru.seull: 1. ·- nout femeii; 1 - sl mtati c:u 1moc d.e: per-i; t - p11 Dtull

inundabile, unde impreună cu plopul negru şi sălciile formează pădurile de zăvoaie, alti la ci mpie cit şi in regiunea de dealuri joase. Uneori poate con· stitui şi plicuri cura_te. ln zăvoaiele din lunea Dunării, plopii reprezintă pină · la 10%. '1

'>'

·.

1 236

. -· - .

! 1

l1 l i..

' 1

237

Cerinţele ec<~logice. Pretinde mai multă căldură decit plopul tremurător ; de aceea, coboară mai jos tn clmpie; suportă bine arşiţa. Dintre plopi, este specia cea mai exigentă fată de sol, cerind soiuri Iuta-nisipoase, fertile, destul de profunde. Se dezvoltă bine pe soiurile aluvionare, crude, humoase, umede şi afîna te. Nu suportă attta umezeală cît sălciile, ocupînd obişnuit grindurile mai inalte. Se instalează uneori şi pe soiuri sărăturoase. Temper~nful de lumină, dar nu aşa de exigent ca celalate specii de plop. Vdtdnuirile. Suferă uneori de gelivuri. Este mai rezistent la atacuri de insecte dectt plopul negru şi tremurător. Importanţa . Este una din speciile care participă frecvent în constituirea zăvoaielor, producind un lemn căutat attt pentru industrializare şi lucru , ctt şi pentru foc, tn regiuni lipsite de alte specii mai valoroase. De remarcat că, în lucrările de tmpădurire a nisipurilor alcaline din cîmpia ungară, a dat rezultate mai bune dectt salctmul. Poate fi intt"ebuinţat ca arbore decorativ de-a lungul şoselelor şi în parcuri, datorită portului şi mai ales tomentozilăţii albe a frunzelor.

- ---

POPULUS ALBA var. Pllramldolls Bge. (P. boliMJIIJ Lauche) Plop alb piramidal

1 l

-- -. -· -

Specie exotică, originară din Asia centrală şi vestul Asiei. Este o varietate piramidală a plopului alb, care, după unii autori, reprezintă o specie independentă sub denumirea de P. bolleana Lauche. Coroana columnară, mai puţin fastigiată decît la plopul piramidal. Scoarţa de un verde-cenuşiu-deschis, rămlne netedă şi la bătrîneţe. Frunzele mai mari decit ale plopului alb, cu ~7 lobi adinci; sînt argintii, atrăgînd atenţia de departe; cele de pe lujerii scurţi, sînt eliptice, verzi, glabrescente pe dos. Se arată relativ iubitor faţă de căldură şi este destul de rezistent la secetă. Este cultivat numai ca arbore ornamental, fiind cea mai decorativă specie dintre plopi; nu prezintă deocamdată nici un interes forestier.

Fig. 130 - Popu/us lrtmulo L. :

"•· •

••

POPULUS ALBA var. niU<G (WIIId.) Oipp.

Se recunoaşte prin aceea că frunzele pe faţă sînt de un verde întunecat, iar pe dos alb-cretat-tomentoase. Este frecvent cultivat prin grădini şi parcuri.

' )

•

Specie indigend· (fig. 130). Mdrimea pină la 30 m tnălţime, cu diametru!

extreme,

·l

~ ~

rămlne

c.h iar arbust.

pînă

la 1,5 m; în

staţ iuni

•

lnrddăciMrea superficială; rădăcinile laterale numeroase, lungi şi subţiri, dezvoltă

ptnă la dreaptă, cilindrică, curăţ ită

puternic, ajungind

luJtt

distante de peste 20 m. Tu.lpir111 bine de crăci pînă la mari înălţimi. Lemnul tulpinii ajunge să reprezinte plnă la 3/4 din volumul total al masei lemnoase a arborelui tntreg. Scoarţa cenuşie-verzuie-albicioasă, se păstrează mult timp neted.ă; la bătrt neţe, formează rilidom negricios, adinc brăzda!.

( 1.1

Coroana este şi

mururl; b - mueurl florifert: c ~ ramuri cu frunz.e: d - floare mascuJI: • - plantull.

restrînsă, rotundă, foarte rară şi luminoasă; ramurile au virful

sint rupte uşor de zăpadă şi chiciură. Lujerii glabri sau mătăsos-păroşi, bruni-roşcaţi, lucitori, cu lenticele lunguieţe . Mugurii ovoid-conici, de 1>-7 mm, cu virful puternic ascuţit, bruni -roşcaţi, foarte lucitori, stau alipiţi de lujeri; au 3-4 solzi, iar cei flori feri 5 solzi. Frunzele de 3-8 cm lungime; pe lujerii lungi, sint ovat-cordiforme, cu virful obtuz sau acut şi marginea neregulat crenată; pe lujerii scurti , sint orbicutare şi cu dinţi neuniformi; tn prima tinerete. sint păros-mătăsoase, apoi glabre; stau prinse pe un petiol foarte lung, pînă la 8 cm, şi puternic turtit lateral, aşa că frunze.le tremură la orice adiere de vtnt. Cele de pe lăstari sau de pe exemplarele tinere sint mult mai mari, pînă la 15 cm, ovat-triungbiu· lare, pe dos pubescente. Tnfrunzeşte · prin aprilie-mai. ascendent

POPULUS TREMULA L. - Plop tremurltor j

o -

238

ANOIOSP~I!

amenţi mai mari dectt la plopul alb şi plopul negru, de 10---15 cm, sînt -des şi lung-păroşi, cenuşii. Scvamele palmat-laciniate, cu cili lungi şi deşi. Tnlloreşte anual, prin martie-aprilie, înaintea înfrunzirii. Fructele se coc la sftrşitul lunii mai. Sămînţa egretată este uşor tmprăştiată

Florile grupate în

de vînt la foarte mari distanţe, invadînd locurile dezgolite şi parchetele rămase 1 neregenerate. Maturitatea arborilor după 20 de ani, fructificînd aproape anual şi abundent. Lăstăreşte destul de slab, dar drajonează puternic pînă la bătrîneţe, năvălind viguros în terenurile alăturate. Pe cale artificială, se poate înmulţi prin butaşi de rădăcină. · Creşterea foarte rapidă de la început şi se continuă pînă la 30-40 de ani. Productivitatea arboretelor de plop tremurător, la 50 de ani, poate ajunge pînă la 10 m~/an/ha. . Longevitatea. Trece puţin peste 100 de ani, cu lemn sănătos. Un mare defect biologic îl constituie faptul că partea centrală a tulpinii putrezeşte destul de devreme. Lemnul tot alb-cenuşiu, dar fără duramen, este mai apreciat decît cel de plop alb; ar;e o structură omogenă, fină, este foarte uşor, moale şi elastic. Despicîndu-se uşor şi regulat şi avînd capacitate mare de a se impregna, este apreciat ca lemnul cel mai bun pentru fabricarea chibriturilor. Se mai poate întrebuinţa în industria celulozei destinată producerii viscozei pentru fabricarea· mătăsii artificiale, pentru obţinerea unor produse de distilare, la confecţionarea şindrilei, lopeţilor, precum şi la obţinerea cărbunelui necesar fabricării prafului de puşcă. Arealul foarte întins, cuprinzînd întreaga E~;~ropă, Asia, inclusiv Japonia, iar în Africa apare în părţile nord-vestice (vezi fig. 132). ln 1ndocbina, se întinde spre sud pînă la 15• latitudine nordică, iar spre nordul Eurasiei depă· şeşte latitudinea de 70%, mergînd pînă la limita polară a pădurii, ca specie pionieră de amestec sau formînd arborele pure. La noi, este un arbore de dealuri şi munte; se ridică mult în zona moli· du lui, ajungînd uneori ca arbust pînă la 1 600 m. Năvăleşte în parchetele tăiate ras şi neregenerate, precum şi în pădurile rărite, degradate, formînd buchete pure sau crescînd în amestec cu salcia căprească şi mesteacănul. Poate coborî şi spre cîmpie, crescînd sporadic şi in afară de luncile apelor. Excepţional, se întîlneşte chiar şi în Delta Dunării -pădurea Letea. Cerinţele ecologiţe. Fiind foarte puţin pretenţios şi dispunînd de cea mai mare adaptabilitate ecologică, atît latitudinal cit şi altitudinal este cea mai răs· pindită specie de plop. ln general, îi prieşte un climat răcoros şi umed, corn· portîndu-se ca o specie foarte rezistentă la ger. Poate să suport,!! însă şi staţiuni moderat -umede pînă la aproape uscate, în climate din cele mai diferite, cu condiţia ca apa freatică în mişcare să fie la adîncimi accesibile rădăcinilor. La noi, uneori, se dezvoltă destul de bine şi pe coaste dezgolite, expuse inso· laţiei. Este puţin ex igent faţă de sol, dar preferă po,dzolurile nisipo·lutoase bogate în humus şi reavăne. Apare mai ales pe soiurile cu substrat silicios, evitind pe cele calcaroase. Se arată mai puţin higrofil decit plopul alb. ln general, nu-i priesc soiurile prea uscate sau sărace, cum nici cele prea mlăşti· noase, unde rămîne pipernicit. Pe soiurile cu umiditate redusă, se observ.ă · uscarea vîrfului şi putrezirea tulpinii ~i rădăcinilor. Poate să suporte cîtva

\ 239

SALICACEAE

timp şi apa stagnantă. Rezistă chiar şi pe soiurile acide (turbării) pr~um şi pe cele alcaline sau slab sărăturoase. · Temperamentul pronunţat de lumină, din care cauză nu se poate instala sub masivul închis. Vătămări~. In urma v~tămării'scoarţei de către rozătoare, s~u prin ruperea ramunl~r _d•.n vreo ~auz~ oareca_re, lemnul este uşor atacat de ciuperci, care provoaca mtma .roş1e ŞI putrez1rea tulpinii. . mP_orta_nţa. Pî~ă acum de curînd, plopul tremurător a fost tăiat de prin p~~un, fnn~ cons1d.~r~t ca un arbore fără pr«:,\. şi _chiar dăunător, ·pentru faptul ca m anum1te ocaz_n m_gr~un~ regener~rea pad~nlor sau dezvoltarea speciilor valoroase. Ca spec1e p10mera, ce se mstaleaza uşor şi repede în parchetele neregenerate, el _protejează solu~ şi formează la început adăpostul prielnic pentru alte .specn ma1 de qmbra ce ar interesa cultura (brad, molid, fag). Cresctnd în ~mestec cu molidul, în staţiuni umede, pompează intens apa din sol, contnbumd astfel la drenarea acestuia şi la frînarea procesului de acidi· ficare a orizonturilor superioare. Atît ca sp~ie de. pr~mă tmpădurire, ctt şi pentru lemnul ce are pe zi ce trece tot ma1 multa cautare, plopul tremurător nu mai trebuie privit ca o specie lipsită de importanţă culturală Şi economică, aşa cum se tnttmpla în trecut. •

•

f. gigas este _o-_for.mă triploldă a plopului tremurător, capabilă să producă mai mult dtcTt forma flp1ca ŞI se arată mai re:ţiStffif la putregai. Se tntllneşte In păr)ile nord-estice ale Europei, iar tn ultimul timp, a fost Identificat şi la noi. ,

POPULUS X CANESCENS Sm. (P. lremula X alba var, niuea) Plop cenuşiu ·

- ··-····-···..

Specie

indigenă

Mărimea

1. Este un hibiid între plopul alb şi cel tremurător, avînd caractere inter· med1are tntre formele parentale; este însă mai asemănător cu plopul alb. Lujerii sînt cenuşii-tomentoşi şi nu albi ca la plopul alb. Mugurii au forma şi mărimea celor de plop - tremurător. Frunzele de pe lujerii lungi sînt deltoid-ovate, sinuat-dinţate, ori lobulate pe dos cenuşii -tomentoase, ciliate; pe lujerii scurţi, frunzele sint subrotunde' neciliate şi pe dos cenuşii-verzui-glabrescente. Ca regulă generală frunzei~ nu sînt niciodată palmat·lobate ca la plopol alb. ' Lăstăreşte şi drajonează.

din EproJ?a ş! Asi~ vestică;_ la noi, creşte spontan destul de rar, m regmnea de c1mp1e ş1 colu~e. .: Este aproaee tot attt de exigent faţă de sol ca şi plopul alb. ' . Cu toate ca este un arbore sporadic, datorită rezistenţei sale, în: ultimul h~p. t~ R.P. U~gară i se acordă o deosebită importanţă, pentru tmpădurirea ms1punlor alcahne.

Arealuf.

Ori~inar

•

' ANOIOSPEI!MAE

240 8. S.C.fla AIGEIROS Duby -

SALICACEAt

Din această secţie, fac parte plopii negri şi hibrizii lor, avind următoarele caractere: scoarţa de timpuriu adtnc brăzdată şi de culoare negricioasli; mugurii nepăroşi, lipicioşi, cu miros aromat ; frunze.Je verzi şi glabre pe ambele feţe, la margine cu o dungă subţire uşor transpan!ntli; peţiolul comprimat; scvamele amenţilor Jaciniate, fără cili, glabre şi cad tn timpul tnfloririi. Plută

Specie indigenll (fig. 131). Mllrimea 1 ajunge ptnli la 35 m

tnălţime şi cu un tnăltime plopui alb.

diametru

ptnă

la 2 m.

Pe soiuri umede, depăşeşte în 1nrădiicinarea puternic întinsă tn lături. Are facultatea de a forma rădăcini adventive pe tulpină, atunci ctnd aceasta este acoperită de aluviuni. Fig. 131 - Popu/us n/(lra L.: luJt.r cu mururl: b - cicatrice •' muguri llortferJ: & - rt muri cu frunze '' amentl femeii; 4 - floare maacull : f - floue femeii cu şcv.mJ etabrJ: f- pl•nlull a -

i 1

a •

dreaptă se curăţă bine de crăci tn masiv. Crescut izolat, formează pe trunchi gilme şi crăci lacome, din cauza numărului mare de muguri dezvoltaţi sub scoarţă.

Tulpina

Plopi nqrl

POPULUS NIGRA L. - Plop negru,

241'

Scoarţa în tinerete netedă, cenuşie-verzuie, formează de timpuriu ritidom

brăzda!, negricios, pe aproape 2/3 din înălţimea tulpinii. Coroana largă, rară şi luminoasă, la bătrîneţe cu numeroase crăci puternice, devine lăbărţată şi prezintă goluri mari. Lujerii rotunzi, netezi sau slab muchiaţi, glabri, lucitori, galbeni-verzui sau galbeni-bruni; după al 2-lea an, devin cenuşii. Mugurii alungit-conici, ascuţiţi, oarecum fusiformi, alipiţi de lujeri şi cu virful îndepărtat, sint bruni-gălbui sau galbeni-verzui, acoperiţi cu un clei slab mirositor. Mugurii floriferi mai mari, depărtaţi de lujeri şi oarecum încovoiaţi. Cicatricea rotunjit-triunghiulară, cordată.

adînc

Frunzele rombic-ovate, triunghiulare, mai tnguste dectt lungi, stnt de

5-10 cm lungime şi 4--8 cm lăţime, cu virful prelung-ascuţit, Ia ba.ză latcuneate, pe margini crenat-serate, la început lipicioase; stau prinse de un peţiol lung de cea. 6 cm , turtit şi lipsit de glande; sint glabre şi pe dos de un verde-deschis. · Florile cu scvame laciniate, glabre, de timpuriu căzătoare, cele mascute cu 12-30 de stamine. Amen(ii masculi scurţi de 4---S cm, iar cei femeii ta maturitate lungi de 10-15 cm. Jnlloreşte in martie-aprilie, cu 2-3 săptă mtni inainte de infrunzire. Fructele capsule de 7-9 mm lungime, pedicelate şi mai mari dectt ale plopului alb; se desfac şi lasă să se tmprăştie sămtnla la sfirşilul lunii mai, sau Inceputul lunii iunie. · · Fruclificii de timpuriu şi des. Germinează la numai citeva ore după diseminare pe aluviunile crude. Llistllreşte foarte puternic, · dar drajonează put in mai slab; se înmulţeşte uşor şi prin butaşi. Creşterea foarte rapidă, ajungind să producă la virsta de 60 ani cea. 15 m* /an/ha. Longwitafea fiziologică mare, pînă la 300-400 de ani; cea teh~ologică, nu trece peste 100 de ani. Lemnul cu duramen brun-deschis, cenuşiu , este asemănător cu al plopului alb, dar mai atos şi mai rezistent la putrezire; de aceea, este mai căutat pentru facerea albiilor. Are din ce tn ce mai multe intrebuin!ări. Este un excelent lemn pentru furnir şi placaje, plăci aglomerate şi fibro-lemnoase, precum şi pentru părţile interioare la mobilă; mult apreciat in ttmplărie, este lemnul trunchiurilor cu gtlme. Din substanţa cleioasă a mugurilor, se extrage un preparat ce inlocuieşte şerlacul. A realul se intinde din vestul Europei pînă in centrul Asiei. fluviul lenisei, (fig. 132), ceva mai la sud decît plopul alb. La noi, este răspîndit mai mult fn regiuni joase de ctmpie, cri:SCtrid tn ză voaiele din luncile apelor, precum şi in poienile umede din păduri ; dar nu creşte aşa de numeros ca plopul alb. Se tnlllneşte mai rar în regiunea .dealurilor. Cerinţele ecologice. Pretinde mai muHă căldură estivală, de aceea ~:oboară. mai jos tn cîmpie decit plopul tremurător cu care se aseamănă în ce priveşte rezistenţa la ger. Este puţin exigent fal.ă de sol; preferă sol:'ui aluvionare

ANGIOSPEJU>I.AE

242 rg

240

SAUCACEAE

lfJS

llJJ

ISfJ

ţj

deosebeşte

de plopul negru prin: Portul caracteristic piramidal. Tulpina canelată. • Scoarţa cenuşiu-negricioasă, cu ritidom adinc brăzda! longitudinal. Lujerii şi crăcile sint mai subţiri, cresc erect-ascendente, formind o coroană

·fngustă,

columnară.

Muguri/ sînt mai mici, liplcioşi Frunzele mai mici, cu baza mai cu 2-3 săptămîni mai devreme

şi putin alipiţi de lujer. truncbiată şi mai late dectt lungi; apar şi cad o dată sau ceva mai l!rziu dectt la plopul

negru. · · dec1·t a1· p1opu1u1• negru. E xemp1a~el e feAmenfii de asemenea ma1· miCI mele tnlllnesc extrem de rar. LăsliireŞte bine şi se butăşeşte uşor. Fig. 133- Populus nlgro var./heves/1114 (Dode) Este un arbore cu o deosebită imBean em. Clonaru et Ocskay: • - luj<r: b - m ... d<atrl"": • - lrun•l: Portanlă ornamentală ' .fiind aproape ) ) d - fruct : 1 - fruct dts<hb.; 1- allm1ntl de netntrecut pe margmea şose e or şi aleilor din parcuri.

ut. ,,

POPULUS NIGRA L. var. lhl:vt:rl/114 (Dodo) Bean em. Clonaru et Ocskay (P. n. 'Theveslina1 - Plop algerlan

i 15

J()

lfJS

120

/Jj

Fig. 132 - A""/ : - - - Popula ll (lfd L . . . . . . . Popul"' lumulo L. - - - - Populld o/ba L.

il !.

li) :

nisipoase, nisipo-lutoase, alinate, bogate in humus şi cu umiditate abun· dentă; evită soiurile prea compacte, ari de sau sărăturoase. Pe soiurile aluvionare crude,- mai putin inundabile dectt cele ocupate de să!cete, forn~ează uneori arborele pure sau tn amestec cu frasin comun, velmş sau frasm de baltă . Pe aluviunile s lab lutoase, cu ceva humus formează zăvoaie tn amestec cu salcia albă, plesnitoarea, plopul alb şi uneori cu aninul negru. Poate suporta inundatii de apă curgătoare, dar nu stagnantă. Temperamentul pronuntat de lumină; se dezvoltă bine in stare izolată sau tn amestec cu alte specii pe care le poate domina. Importanţa. Produce o cantitate mare de masă lemnoasă tn luncile .inundabile, acolo unde alte specii mai valoroase nu pot creşte. Productivitatea se micşorează în· staţiuni cu nivelul apelor freatice scăzut. Se poate cultiva ca arbore decorativ de-a lungul şoselelor şi prin parcuri. In general, are cam aceeaşi importanţă forestieră ca şi plopul alb. Plopul negru prezintă numeroase varietăţi şi forme hibride. POPULUS NIGRA var. /le/IDo Durei {P.n. ('ltallca1 Plop piramidal

Arbore exotic. Este o varietate horlicolă a plopului negru , originară ·din Asia de unde a fost introdusă prin cultură in Europa Inainte de 1760. lnă/ţimea ajunge p!nă la 25 m.

centrală,

Arbore exotic (fig. 133). Milrimea ptnă la 30 m lnălţime. Tulpina dreaptă, înaltă, lîpsîtă de noduri, pe anumite portiuni şi necanelată. Scoarţa pronunţat albicioasă,

for· mează ttrziu rilidom~re, de cu· )oare deschisă şi cu crapături de· stul de regulate.

Coroana

~-tr.ms·

parenlă, cu ramuri subţiri, şi gru pate mai multe la un

Lujerii cilindrici,

erecte loc.

galbeni·cenuşii

deschis, glabri; cei de doi ani, gal· beni. Mugurii ovoizi-alungiţi, de 1013 mm lungime, cu virful acut, glabri, alipiţi de lujeri. Frunzele triunghiular-ovate, de68 cm lungime, acuminate, la bază rotunjite, uneori slab cordate; pe margi ni serat-crenate neciliate; stnt glabre şi de culoare verde-deschis. Peliolul de 3-4 cm, turtit lateral. lnfrunzeşte aproape cu 2 săptăm!ni mai tirziu decît var. italica.

• '

\ 2H

ANOIOSPE~MAI!

Florile. Amenlii femeii de 3-5 cm, cu scvame laciniate glabre,

SALICACEAE

căzătoare·

de timpuriu. Apar prin aprilie, de asemenea mai tirziu decît la var. ita/ica. Fructele sint capsule ovoide de 4-5 mm, scurt pedicelate; seminţele de cea. 2 mm, la bază cu perişori verticilali. Se coc în iunie. Se poate tnmulti uşor prin butaşi. Creşterea activă tn prima tinereţe, dar mai înceată ca la plopul piramidal. · Arealul. Originar din nordul Africii (.(lgeria), de unde s·a întins prin eul· tură şi tn alte părţi; la noi, a fost identificat de curînd, găsindu-se numai exemplare femeie. Cerinţele ecologice. Are o mare amplitudine ecologică. Este foarte rezistent la uscăciune. Poate vegeta tn conditii variate de sol, de la brune-deschise de stepă cu apa freatică la mare adincime, pînă la brune-podzolite din regiunea montană. Suportă sărături (chiar accentuate) şi vegetează mulţumitor pe soiuri sărace nisipoase. Temperamentul pronuntat de lumină. Importanţa. Este un pretios arbore decorativ, putind să fie folosit in regiunileuscate, chiar şi fn culturi forestiere de protecţie. PLOPII EURAMERICANI

Au fost denumi\i şi "plopi de Canada". Reprezintă de fapt un fel de specre colectivă sau o serie hibridogenă, care întruneşte hibrizii obţinuţi din P. nigra, sau din varietăţile acestuia, cu unele specii americane sau cu hibrizii acestora. La multi din plopii curamericani nici nu se cunosc formele parentale. Denumirea de plop de Canada este cu totul improprie, întrucît primii hibrizi produşi spontan au fost constata\i In Europa (Franta şi Elveţia) de către Hartig. încă de la mijlocul secolului a XVIII-lea. Actualmente, plopii negrii hibrizi stnt consideraţi ca plopi euramericani (P. x euramericana Dode) Guinier, iar diferitele lor forme hibride sînt denumite cultivari; la rindul lor, cultivarii se notează, aşa cum s-a mai arătat deja, cu litere mari, Intre ghilimele simple verticale (exemplu P. x euramericana (Dode) Guinier 'Serotina', sau prescurtat: P. 'Serotina'. Plop ii euramericani se deosebesc extrem de greu între ei; pentru aceasta, este nevoie de o observaţie tndelungată şi de material complet pentru determinare. !n timp de iarnă, deosebirile sînt foarte nesigure, caracterele fiind putin constante. · · · rn general, necesită o perioadă lungă de vegetatie, cu primăvară timpurie şi toamnă tirzie. Stnt mai exigenţi decit ceilalti plop·i faţă de ferlilitatea solului. Vegetează viguros numai pe soiuri aluvionare, formate din nisipuri fine, bogate in substante nutritive, cu textură uşoară pînă la luto-nisipoasă, . afinate, profunde, reavăne spre umede, cu apa freatică ridicată piriă la 1 m. Nu rezistă pe versanti inclinati cu soiuri frămîntate şi erodate, şi nici pe terenuri sărăturoase, sau pe soiuri acide. Suportă ptnă la 100 de zile inundatiile. cu apă curgătoare, dar nu rezist ă la tnmlăştinarea cu apă stagnantă. Sint arbori care pot atinge dimensiuni mari pînă la 50 m înl\ime şi peste 2 m diametru.

Realizează trunchiuri drepte şi creşteri excepţionale, fiind arborii cei mai repede crescători dintre toate speciile de plop. La noi in ţară, tn lunea Dunării la vfrsta de 15 ani, au atins diametre mai mari de 50 cm, productnd uneori peste 30 m1 pe an şi pc hectar. Lujeri! v!guroşi sint tn g~ner~l muchiaţi, glabri sau fin pubescenti, de culon dtfcnle, prezentfnd ctcatnce evtdent trilobată . Mugurii asemănători celor de plop negru, dar de ţeguJă mult mai mari (1-3 cm). Frunze_le oar~um. triun!thiulare s~nt _de măr~mi şi forme diferite; in tinerete au marg10ea cthata. Pejtolul prezmta uneon una sau două glande roşcate tn apropiere de baza limbului. Lăstăresc puternic, dar drajonează slab. Se pretează la o cultură uşoară prin bulaşi. Lemnul alb, cu. duramen__slab cenuşii!_. mai deschis ~ec~t 1~ plopul negru, este, ~oros, ~şor şt moale, fund foarte cautat pentru chtbnturt, la fabricarea htrhet, plăctlor aglomerate, placaje, scinduri etc. Cu toată vitabilitatea de care dispun, plopii euramericani stnt mult expuşi vătămărilor. Astfel, dintre insecte se poate aminti Melasoma populi (glndacul roşu) care atacă frunzele, iar dintre c.i uperci, Dothichiza populea care provoacă uscarea lujerilor, ducind la moartea arborilor infestaji. De asemenea uneori suferă de cancerul umed al scoartei, care provoacă uscarea exemplarelo~ atacate. Sint arbori a căror cultură trebuie să fie cit ma i mult extinsă in viitor. La noi, se pot cultiva cu deplin succes in regiunile inundabile ale Dunării, de la Calafat pînă in Deltă, pe soiuri aluvionare crude, mai puţin inunda bile decit cele acoperite de sălcete (intre 6 şi 8 hidrograde). Cultura plopilor euramerican i poate li extinsă şi în luncile riurilor mari, ptnă In zona montană i nferioară, unde vă ile prea reci devin puţin favorabile acestor hibrizi. Dau bune rezultate în lucrările de plantare a aterisamentelor din spatele barajelor precum şi a fundurilor de ravene. La recoltarea butaşilor, trebuie vegheat ca aceştia să fie confectionati din lă~tari crescu)i In părti_le de jos ale tulpinii, care stnt mai tineri stadial şi pot as•gura o penoadă mat lungă de dezvoltare vegetativă, deci o productivi tate sporită de masă lemnoasă. De remarcat, că in cultura plopilor euramericani interesează nu numai varietăţile, ~i şi anumite clone (descendente) vegelative, selectionate mai. P!oduchve sau mai rezistente la _dăunători şi diverse condiţii staţiona le. Ţmmdu-se seama de cultura uşoara, de creşterea lor extrem de rapidă şi productivitatea excepţională , precum şi de calităţile deosebite ale lemnului care este căutat pentru tot mai multe tntrebuinţări, plopii euramericani tind să tnl~!Jiască cel~lalt~ ~pecii de plop indigen, ~!-'m ~r fi plopul alb şi negru. Plopu euramencam 1mpuntndu-se ca arboru ce• mai repede crescători ce pot !i folositi_ in condiţiile patriei noastre, directivele de partid şi de sfat traseaza ca sarcmă sectorului economiei forestiere să extindă cit mai mult plantaţiile cu aceşti hibrizi. La noi in Iară, ptnă in prezent, se folosesc in cultură următorii hibrizi (cultivari): P . ' Robusta', P . 'Serotina'. P . 'Ma.rilandica' P. ,R_egenecata' şi mai rar P. 'Eugcnei'. · ·· ·=~-~ -- · ·- · · ·- - ~

•

ANGIOSPERM.AI!.

246

• -

Fig. 18<1 - Frunu de piDpl •ur1J1111riaull: P. 6 RobuJb'; b - P. ~Strotfna': c - P.~ Rtrt'ntnta': 4 - P. 'Marllandiea•.

De remarcat că, fiecare din aceşti hibrizi (cultivari) prezintă exemplare numai de un singur sex. P. 'ROBUSTA' (P. robusla C.K. Sehneld.)

Tulpina mai

dreaptă decit la ceilalţi cultivari şi elagată pe mare tnăl\ime.

Scoarţa se păstrează mult timp netedă, cenuşie-deschis.

.•

•

1' 1

Coroana

piramidal ă, cu ramuri puţine la vtrful tulpinii, dispuse aproape

in verlicile. Lujerii nelignificaji verzui, nuanta li in roşu, uneori puţin păroşi; lujerii lignificaji bruni-lucitor, muchiaji şi foar te fragili. Ca şi la P. nigra , lujerii mai bătrîni sint prevăzuţi cu multe brabiblaste. Frunzele variabile (fig. 134), triunghiulare, mari, lungi de 1~12 cm şi late de 8--10 cm , de un verde-inchis-lucitor. Vtrful frunzei este scurt-acuminat şi seral ca şi marginea. La apariţie, frunzele stnt brun-roşcate. Pe\iolul slab nuantat in roşu sau uneori rămtne verde ; obişnuit este fin-păros ca şi lujerii. Tnfrunzeşte şi. tnfloreşte primul dintre to\i hibrizii de plop şi cu cea. 2-3 săpt ămini mai devreme decit plopul negru. Florile numai mascule, in amen\i de 7-9 cm. Lemnul cu duramen roz-deschis. Creşterea. Realizează cele mai mari creşteri fală de ceilal ti hibrizi. Vtltămări. Suferă frecvent de rupturi provocate de vinturile puternice, şi se arată sensibil la putrezire şi cancer. Cerinţele ecologice. Vegetează activ pe soiuri fertile, uşoare, reavăn-ji lave. Nu suportă un nivel prea ridicat al apei freatice. Importanţa. Din cauza defectelor semnalate mai sus , este mai pu\in recomandat in culturi forestiere, rămînînd să fie folosit mai mult ca arbore de alee. Dintre clonele valoroase, rea lizate la noi In ţară, se pot menţiona: P. 'Robusta Hirşova' şi P. 'Robusta Olteniţa'. P. 'SEROTINA' (P. urollna Hartig) uşor sinuată sau dreaptă. Scoarţa cenuşie şi netedă.

Tulpina

Coroana în tinerete tol piramidală ca şi la P. 'Robusta'; la maturitate

' .ii'

devine

globuloasă.

Lujerii flexibili, lucitori, glabri , ·brun-măslinii. Frunzele triunghiulare (vezi fig. 134), tot verzi-Inchis, dar mai puţin lucitoare, mai mici, de 7- 10 cm, echilaterale, la bază trunchiate, vîrful scurt

acuminat, marginea tn tinerete evident ciliată, baza adînc-sinuată , iar sj>re vîrf întreagă ; la aparitie sînt brune-gălbu i . Petiolul mai evident nuanţat In roşu. lnfrunzeşle mai tirziu decît ceilalti hibrizi, sau o dată cu P. nigra şi P. fremula. Florile numai mascule, grupate in ament i de 6--8 cm, dau prin aprilie, cu cea. 1 lună înainte de tnfrunzire, ca şi P. nigra. Lemnul cu însuşiri tehnologice superioare, tntrebuin\at tn constructii şi la fabricarea celulozei şi plăcilor aglomerate.

•

'. 248 :

ANGIOSPEIIMAE

Cerinţele ecologice. Poate vegela alti pe soiuri alinate ctt şi compacte, umede sau uscat-reavăne. R.ezistă la intţndaţii de lungă durată şi la vînt. lmportan(lJ.. Interesează tn mod deosebit, atit în cultura forestieră, cit şi tn cea horlicolă. Din acest culti var, la noi tn ţară s-a realizat o clonă valoroasă: P . 'Serolina Brăila' . P. ' MA RILANDICA' (P. maril4ndipl Bose.)

Tulpina scurtă, mai puţin dreaptă şi' uneori tnclinată. Scoarţa cenuşie, cu ritidom ingust brăzda!.

Coroana neregulată, cu ramuri puternice, întinse larg în lături; ramurile

i•

'. '

inferioare pendente. Lujerii de obicei rotunzi, cenuşii şi foarte flexibili. Frunzele verzi-deschis, gălbui (vezi fig. 134), de 7-10 cm, sînt romboidale, mai lungi d!\(:tl late, cu virful prelung-ascuţit acuminat, baza lat-cuneată şi peţiolul verde, asemănătoare cu cele de P. nigra. Tnfrunzeşte devreme, imediat după P. 'R.obusta'; frunzele la apariţie stnt verde-deschis. Florile numai femeie; amen\ii ajung pînă la 20 cm. Lemnul. Din cauza t runchiuri lor strîmbe, nu se pot obţine sortimente superioare. Se foloseşte la fabricarea chibriturilor şi a plăcilor aglomerate. Cerinţele ecologice. Fiind foarte adaptabil la condiţii stalionale din cele mai diferite, pină de curind era hi bridul cel mai frecvent întîlnit în culturi la noi in ţară. Rezistă la inundaţii pînă la 180 de zile şi nu este doborît de vint. Importanţa . Avind trunchiuri obişnuit defectuoase, este mai putin valoros din punct de vedere forestier; se poate folosi ca arboreornamental de-a lungul a leilor P. 'R EOENERATA' (P. regenerata Henry)

Tulpitla dreaptă, puternic lăţită . la bază . Coroana largă, cu ramuri subţ iri. . Lujerii cenuşii. • Frunzele asemănătoare cu cele de P. 'Serotina' (vezi fig. 134), dar ceva mai mici şi de un verde. mai deschis; la apariţie stnt verzi-gălbui. lnfrunzeşte ceva mai devreme decît P. 'Serotina', dar mai ttrziu decit P. 'Marilandica'. Florile numai in amenţi femeii. Lemnul valoros, mult solicitat pentru derulaj şi mai ales in industria hîr-

tiei, avînd un bogat conţinut de celuloză. Cerinţele ecologice. Rezistă bine la inundaţii şi pe soiuri acide, grele, sau eu nivelul apei freatice coborît. E puţin rezistent la vînt şi secetă. 1mportanţa. Este mult apreciat ca arbore forestier şi ornamental. 4. S«Jia TACAMAHACA Spath - Plopi balsamlful

! •

Această secţie cuprinde plopii balsamiferi. Scoarţa formează de timpuriu rilidom. Frunzele pe dos sînt albicioase, uneori cu sclipiri metalice; peţiolul este scurt , rotund sau muchia!. Frunzele şi mai ales mugurii sint aromat mirositori şi foarte lipicioşi. Plopii din această secţie, fiind de talie mai redusă, interesează prea puţin tn cultura forestieră; în schimb, sint mult preţuiţi ca arbori ornamentali pe marginea şoselelor.

249

SALICACEAE

Dintre plopii balsamiferi, la noi se poate tntllni ca arbore ornamental plopul chinezesc. POPULUS SIMON Il Carr. -Plop chinezesc

Specie e;roticd, originară din O!ina de nord Mli.rimea ptnă la 12 m. · Tulpina dreaptă. Co~oar.z.a tngu~tă:

oarecum piramidală.

Lu,eru much•at•. bruni-roşcaţi. Mugurii lun~i, ~i~şi, cu. vtrful depărtat de lujeri. Frunzele ma• m1c1, romb1c-ovate (fig. 135), Ia bază latcuneat~. pe faţa

cu vtrful ~uri acuminat, marginea crenat-serată, verde-desch!s, pe dos cu luciu metalic albicioo. Se

mmulţeşte uşor, pn~ butaşi. Creşterea

~:S;., 135 ;;.tn';i

foarte ach vă numai tn primii ani. Carr. ; lrunzl · 1meortanta. Se. cultivă ca arbore ornamental. Avind talie redus.a, poa e ~ă he folosit in grădini şi parcuri de mică intindere. Prezintă mar~le mcon~em cnt că la scurt interval după plantare este atacat de cancer ş • se usuca. Genul SALIX L. c;ur~de ar~ori, arbuş~i şi subarbuşti em1~ era nord1că; nu~a1 ctlev~ specii

tirîtori sau pitici, răspîndiţi tn tntreaga trec şi in emisfera sudică. Spre nord dfelpaşesc. ~realu l plop•lor, lntmztndu-se în întreaga regiune de tundră· 1~ e • se nd1că şi In regiunile alpine superioare. ' J Sel cunosc aproape 300 de specii, cu nenumărate varietăţi şi forme hibridc n ara no~stră , s-au identificat ptnă tn prezent 22 de specii. · ~esc_ ma1 ales pe marginea apelor curgătoare sau stagnante tn lunci şi tn stalmm cu. multă ~"!~lă tn sol. Au înrădăcinare trasantă.' cu ramificatii laterale tntmse. LuJerll stnt in mod obişnu~t netezi şi nexibili. Mugurii altcrni ; F' . spre deoseb1re de plop la care se găsesc 3-:> 136 •g. - f.~f;~m4 /loraOI - so!zi, sălc!ile au un s! ngur solz aparent (tn reb - ••••m• - flora li· • tland ah tate do• concrescu\1), care acoperă ca 0 scunoclorlfere: "..: su,.;;;.. • f!l ă conică partea internă păroasă. Frunzele "'e 1 s1~ple, sc~t-p~\iolate şi chiar sesile, dinţate o..,-ţ~G-;;,. sau .tnt~egt. Shpelele evidente pe lujerii crev ;..r scul• v•guros. Cicatricea frunzei cu 3 urme fas6;::..- ti' ~ df cic.ulare. Florile. 136) rar 6 umsexuat-mono1ce, grupate in ce stau d~ ..,..c~lă ElJ;lXf; apar inainte tnfrund ~ Zlfe. F1ecar.e floare are la bază o cu 11 f rharginea nedivizată, tn mod oo•snu ~ .__. _ . şi una sau ~a de nectarifere....Fiorile·ma0 " 't "( scul~_cu l.~.l~mine · re sau c~!'cr~ute; • 6 speciile dm ţara noas r au n -aouăSfamine •

() 0

' '

l 1

1• 1

•

exce,pjie făcînd S . triandra cu trei slamine, şi S. pentandra cu 5--8 stamine. Florîle femeie au un ovar de forma une.Lh__!!kl ii, alcătuit din două carpete, 54':0il sau pedicelat, glabru sau păros; sti"'iiflifungi t sau scurt, cu două slig· ma te; poleniz.area se face prin insecte. Fructele stnt capsule bivalvare; se coc prin mai -iunie şi chiar mai tîrziu, eliberind semintele mici prevăzute cu smocuri mălăsoase. Fruclifică de timpuriu, anual şi abundent. Puterea germinalivă mare, dar se păstrează putin (citeva zile S<IU cel mult 1 lună). lncolţesc repede. Se inmultesc viguros pe cale vegetativă (butaşi şi lăstari) . Lemnul cu alburn şi duramen, are putere calorifică redusă; poate să fie folosit la obţinerea pl ă· cilor aglomerate şi tn construcţii rurale. Coaja bogată in tanin se întrebuin· ţează la tăbăcit , pentru vopsit în galben, brun sau negru, precum şi în industria farmaceutică la extragerea acidului salicili c. Frunzele se folosesc ca hrană pentru vite. l n general,.. sălciile au o importanţă economică mai redusă decit plopii. Din punct de vedere cultural, multe din sălci i pot fi utilizate la fixarea maturilor şi prundişurilor ; unele prezintă un deosebit interes horticol. Se menjionează că la noi în ultimul timp s-a trecut la folosirea t n cultură, pe ctt posibil, numai a sălciilor selecjionate. CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR DE SALCII Du.p4. Fforo R..P. R.

Frunze mature pe dos glabre sau slab şi dispers-pubescente

Frunze mature pe dos evident pubescente sau tomentoase

verzi .... ...... .... ...... .... ..

Frunze pe dos glauceseente, albAstri! sau alburil, In orice caz de altă culoare decit pe faţ3 .... ...... .... ..... .

Frunze de 4-12 cm lungime, cu margini regulat-glandulos· serate. Peţiolii prevAzull cu glande. Arbuşti erecţi ...•

Frunze pe ambele

... ••

,.,. ·1

!j 11

li.,·1

feţe

Frunze de 0,5-3,4 cm lungime, cu margini Intregi, crenat· serate sau neregulat·serate. Arbuşti seunzi, eu tulpini culca te sau ttrttoare. Petioll lilrl glande ........... . Frunze lanceolate sau oblone·lanceolote. Flori mascule cu trei stamine . ...........•.........•••.......••... .

Frunze eliptice; .ovate, eliplic·lanceolate, plni la obovat· eliptice. Flori maseule cu cinci sta mine ............ . .

Frunte subrotunde, de 8-20 mm lungime, ia bază rotun· jlte sau cordate. Arbust pitic .............. · .~ .... . .

Frunze eliptice, obovale sau ianceoia te, la bat3 lngustate. Arbuşti scunzi. 4.0 Cln. o. o •

• •• •••• • ••••• ••• o o • •••• o ' •

Lujeri tineri pubescenti. Frunze cu virf scurt aeu.minat (mai rar acul) . i~ tin.rete pubeseenle, mal tirziu pe fete glabre ş i cu margini ciilate. Ovar pA ros ........ .... . .

lujeri tineri, glabri. Frunze (cel pulin In parte) cu virf obtuz, rotunjit sau •marginal, glabre. Ovar glabru .... 7a

•

·s. iaarulnl

dinţate

Frunze de 1,5-4 em lungime, eu margini Intregi ....... .

Frunze mature comple t giabre .................. ..... .

Frunze mature pe dos dispers·sericeu-pubestente. Lujerl

IOa

Lujeri ± brumati. Amentl mai grO!i; lemnul de sub seoarja ramurilor de culoar~ galbenă .............. ..

IOb

Lujeri nebrumoU. Amtnli mai subţiri. Lemnul de sub scoarta ramurilor nu este evident de culoare galbeni ... .

Ila

Lujerl pendenll, lungi. Frunze tngust-lanceoiate ....... .

S. babvlonica

llb

Lujerii nu sfnt ptndenti ........... ............. ..... .

12a

Peliolul, la baza laminel, prevAzut eu 1-2 glande ..... .

12b

Petiolul firi gla.nde .... ..... .. ....... , .......... , .. , .

13a

Lujeril la bati fra~ill (se rup uşor de pe ramură cu o ples· nituri seurlll). Frunze cu virf lung şi t.r eptat aeumlnate, la bazA lat·cuneate. Peţiol de 8-25 mm lungime. Seva· mele a.mentilor lung-pAroase. Stamine 2 . . . . . . . . . . . .

S. fragllls

Lujerli nu sint fragil!. Frunze la virf acute sau seurl·acu· minate, la bazi rotunjite sau brusc !ngustate. PeUolul plnă la 10 mm lungime. Sevamele amenţiior femeii ia virf giabre. Sllmlne 3 • . . . . . . . . . . . . . . .. . . . ... . . . . . .

S. trlandra

Frunze cu virf acut sau sc.u rt·aeuminat, eu III imea muimli deasupra mijloc:ului, uneori aşezate opus sau imperlect opus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . .

S. purpurea

14b

Frunze cu virf treptat Ingusta! fi aeuminat, cu llilimea muiml sub cea mljioc:le, niciodată opuse .. . . . .. .. .

S. alba

ISa

Frunze de 1~ cm lungime, eu vtrf rot unjit (şi uneori emarglnat/, pe dos olbleloase, eu nervuri foarte pronun· jat retlcu ale. Arbust plnl la 30 cm cu tulpini cuicale ..

S. retlcu/ata

13b

14a

s. ~

Frunze ovate, obovate, eliptice sau eliptlc-lanceolate, cel puţin de patru ori mai lungi decit late ........... . Frunze eu margini evident

s.~a

.. <

trf4n4ra

S. rtlusa

Frunze lanceolate, obtong·lanceolate, cel putin de patru ori mal lungi decit late .......... .. ............... .

tineri pubescentl

sau serate .. , .... .. , . ,

.......... ............ ........... .

15b

Frunze cu virf acul sau acuminat, pe dcî.s de un verde· albăstrui sau ce nu ş iu nu sint aibe ........... ........ . 1

18a

Fru112e oboval-lanceolate, adesea aşezate opus sau imperfed opus, numai In treimea superioară serate, In rest Intregi

.,'' ''

251

SALICACEAE

ANOIOSPEI!fo<AE

250

•

S. tOIJmarlnl{olia 10

S. alba

dDpflnoldls

S. purpurea

'·

16b

SALICACEAE

.ANCl'IGSPE~MAE

252

28b

Frunze oval-eliptice sau obovate, relativ mai late, cu margini fie lnlrţgi, fie dinţate ,sau şerab! -de la virf plnă ill bază (sau 'aproape plnă la bază), niciodată opuse .... . . Frunze malure

ţomplţ{ glabrţ

Frunze relativ marj, d~ 6-12 cm lungime. Ovar lung· pedlcelat, glabru ............ .. . . ... . .... . .. ...... .

S. silesiaca

din(at:serate: cu

bază nedinţate

dinţi mărişori, numai

S. starl<tana

.. ..... .............. · · ·

Frunze pe laţ~ .verzHntune<;at, nelucltoare. Ovar glabru, sesil sau foarte scurt pedicelat .......... . .......... .

S. luu;lala

Frunze pe ' faţă ± luciloare. Ovar păros, evident pcdi· ce lat •.. . ....... ... . . ....•........ ... · · · ... · · · · · · · ·

S. bicolor

Frunze relativ mari, de 6-i2 em lungime, In tinereţe roşialice. Ovar glabru. . . .- •. ........... · ... .. .. . · · ·

S. sileslaca

Frunze mai miei, de 2~ cm lungime, tn tinereţe nu sint roşialice .. Ovar păros .. .. .............. , .......... . nedinţate

Frunze cu margini slab serat e sau intregi

Frunze eliptice, eliptic·lanceolate, obovaHaneeolate sau obovate

.• o o • • • • • • • • o • • • • • • • • • • • • • • o •

o • o ••••• o ••••

Frunze liniare, llniar·oblongi, .Jiniar·)anceolate sau oblong l.a nceolate

••• : • ... • . •• o o • • • • • • • o . o • • • • • • • • • • •

• ••••

Lujeri anuall şi muguri fin şi unHorm cenuşiu-tomentoşi.

Frunze obovate sau obovat·lanceolate, de lungi.me •. .•... . .....•

Ş-10

S. ciMretJ

o o •••• ••• o ••••••••••••• • •• ••

Lujerl anuali şi muguri glabrl sau slab pubescenti ...•.•....

şi

neuniform

o ••••••• • •••••••• o ••••• •• o ••• •

Frunze de 2-5 cm lungime, obovate sau obovat· lanceolate

•..... .. o o • • • •

.... .•. o • • o o • • • • • • • • • • • • • • o • • • • •

S. auri/a

•• •• ••••••••••••••••••••••

Frunze In mijlociu de 5-12 cm lungime. eliptice sau oval· eliptice

S. auri/a

o o o o o o o o o o o o o.

S. caprea

•• • •• •••••

Frunze pe dos alb iomentoase (cu perllncllci(i şi nelud· torO. cu margini fin scrate spre virf. Ovar ~labru .. . •. .

mari,

S. l=na

S. rosmarlnifolia

erecţl.. ... ...

28a

Frunze oblong·lanceolate, de 4-10 cm lungime, cu margini regulat·serate, plane. Arbore .. .. .. .. .. .. .. .. .. • .. . Frunze de regulă liniar·lanceolate, de 8-13 cm lungime, ondulale şi puţin răsfrlnte. Arbust .. .. .. .. .. .. .. .. ..

indigenă (fig. 137). Mărimea a II·a, depăşind uneori înălţimea

Specie

S. starlwlna

... ... .................. ..

arbuşti

SALI X ALBA L:- S•'c.it_albă'

Frunze cu margini dintat-serate, cu dinti evidenti. numai

Frunze relatlv mici, de 2-5 cm lungime, 2-8 mm lăţime, liniar-oblong! . Arbust scund cu tulpini ttrttoare ..... . Frunze mal lungi. Arbori sau

Frunze cu marg.ini mărunt-serate sau' de tot intÎ'egi. .... .

aproape de bad

drqoţl,

27b

28b

Frunze mai mici, de 2-6 cm lungime . ... ... .......... . aproape de

27a

.... · .· . . " . ........... · ·. · ·

.•.•. .• ..•...• ·.· ............ . ........ . ...... . · •

Frunze cu nlargini

Frunze pe dos aerlceu·plroaoe cu peri allpljl, luc.itori •••••.••.

o ••••••••••••••••••••••••• o •• o •••

Frunze mature pe dos (cel puţin pe pervuri) slab pubes· cente

253

de 25 m şi

28 S. alba

S. vlmltldlls

. diametru! de 2 m.

1nrădăcinarea trasantă, mult întinsă în lături. Tulpina obişnuit strîmbă. Scoarţa la tnceput netedă, cenuşiu-verzuie, formează de timpuriu ritidom gros, cenuşiu-brun. Scoarţa tînără conţine pînă la 6% substante tanante. Coroana artnată şi neregulat ramificată, cu aspect foarte pitoresc. Dacă tulpina a fost tăiată in scaun, adică de la o anumită înălţime (2-3 m), atunci se dezvoltă o coroană regulată, globulară. Lujerii subţiri, flexibili, de culoare verde-gălbuie sau brună, mătăsos·păroşi. Mugurii alungit-ovoizi, lipiţi de lujer, de culoare galbenă-roşcată sau cenuşie. Frunzele la'nceolate, de 4-tO cm lungime, la virf treptat acuminate sau acute, la bază tngustate, pe margini mărunt-serate. La început, pe ambele feţe mălăsos·păroase, mai trrziu rămîn pubescente numai pe dos. Sînt scurt· peţiolate pînă la 7 mm: sti petele cad devreme. Florile unisexuat·dioice, cu scvame albe păroase; cele mascule in amenti galbeni de 2-6 cm lungime, formate din cîte două stamine, la bază cu două glande nectarifere; cele femeie în amenţi verzui de cea. 4 cm, alcătuitţ dintr-un ovar glabru, scurt·pedicelat, la bază cu o singură glandă nectariferă . Ynfloreşte o dată cu infrunzirea, la începutul lunii aprilie. Fructele ciETf/i eare se coc prin mai-iunie. Seminţele te, sint . împrăştiate uşor de vint şi de âpe; prinzîndu·se de pămîntul umed, încolţesc repede, in 3-4 zile. De remarcat că uneori se· minţele care plutesc la suprafata apelor de inundaţie sînt deja incolţite. Maturaţia arborilor timpurie. Periodicitatea anuală: fructifica tia abundentă. ·· P~oaot tk germi~~e~ţie.rlestul de ridicat; seminţele insă pierd repede puterea gerll!~n~ti vă. " -Lăstăreşf~temi.<;. .şl se poate inmulti foarte uşor prin . butaşi şi· .sade. Creşterea.activă la început, realizînd pînă la 20 m înăl!ime la vîrsta de 20 de ani. Longeuitatea 80-100 de ani. Exemplarele de dimensiuni mari stnt obişnuit putrezite complet înăuntru, formînd scorburi.

·. •

•

Fig. 137 - Srdlx Alba L. : eu mu:rurl• b - Ju;Jer c::u fran.u. arMntl femtll t i ctpule daeblse: c - mar· ;i;; luJu de frund (de't•llu): d - ament mUC'ul deaebls: 1 - flo.re m.ut"UII; 1 -floare femei i : t - upsull 11 - pltnt!.lll deşeblsl:

11 •

' • 1 1

'•

Fig. 138 - Artat: ~ntandra L. (ameliorat) ••••.• $11/IX frae.l lls L. (ameJiorat) 1-1-1-1 Sau.. L. .

- - Sollx

&•fN••

-.-.-. Sallx lrtanVa L. (amelloral) - - - - Sa/lx al/xl t..

Lemnul cu alburn lat alb-gălbui şi duramen brun-roşcat-murdar ; este destul de grosolan, omogen, moale, uşor, pujin durabil. Puterea calorifică redusă. In trecut, avea pujine tntrebu injări , ca lemn de foc, tn rudărie, stîlpi etc. Actualmente însă tşi găseşte din ce tn ce mai multe utilizări, pentru plăci aglomerate, placaje, chibrituri şi altele. Arealul cuprinde întreaga Europă ptnă dincolo de latitudine nordică, fntinztndu-se departe în Siberia apuseană, Asia mijlocie şi tn Caucaz (fig. 138). La noi tn Iară, este mult răsptndită tn lunci şi regiuni mlăştinoase, mai ales tn clmpie şi tot mai rar tnspre regiunile inalte. Cerin~le ecowgice.·-Este putin pretenjioasă faţă de climă, rezistînd bine la ger. Cere scluri umede aluvionare. Dacă solul are umiditate suficientă, sau nivelul apei freatice este la suprafajă, poate să vegeteze chiar şi pe pietrişurile nisipoase. Creşte bine pe pămtnturi alinate, umede, pe ltngă riuri şi lacuri, prin livezi şi izlazuri. Este o excelentă specie pent ru apărarea şi fixarea malurilor de ape curgă toare şi chiar stagnante. Dintre speciile indigene arborescente, S. alba suportă

so•

l ..

cel mai bine inundaţiile îndelungate, formind rădăcini adventive pe tulpina acoperită de apă. Pe depunerile aluvionare, formează in scurt timp semin· ţişuri dese numite renişuri. lmpreună cu plopul, aninul etc., constituie ză voaiele din lunci le apelor; in lunea DlJnării, alături de S. fragilis, participă tn proporţie de peste 90%, formind sălcete pure. Temperamentul pronunţat de lumină. 1mportanţa. Prezintă o deosebită importantă forestieră şi economică tn regiunile luncilor inundabile din cîmpie, unde lemnul este mult căutat pentru foc şi alte utilizări rurale. In ultimii ani, fabrica de plăci aglomerate Brăila foloseşte aproape exclusiv numai lemn de salcie produs de arboretele din lunea inundabilă a Dunării. Ramurile tinere se întrebuinţează pentru impleti· turi de garduri, coşuri de căruţă, fasc;ine etc. Lujerii şi frunzele servesc ca hrană vitelor. Scoarţa tînără conţinînd tanin, înlocuieşte uneori scoarta de stejar la tăbăcit. Poate să fie folosită la consolidarea maturilor cu suficientă umiditate. Actualmente, se urmăreşte, după împrejurări, înlocuirea arbore· telor degradate de salcie cu butaşi obţinuţi din exemplare selec\ionatc, sau inlocuirea salciei cu alte specii mai productive, cantitativ şi calitativ (plopi euramericani). Salcia albă prezintă următoarele varietăţi mai des intilni te: In

Fig. 139 - Sallx fragil/$ L.: o - luJu: b - frunti; c - mar· al ne. de frunti (debllu); d- no~re m••cull ~ ~ - floare femeii

Fig. 140 - Salix bob!IIOniaJ L. : a - frun.d; b- mar·

rlne de frunU.dctallu · t - floare masc:ull: d - Ooare femeii ·

Fig. 141 - Salix pml;mdra L.: o - luftt: b- fnuu.J: t -

marrlne

dbe frunt.l Cdetallu}: d - petlolul fi lta frunzei: ' - floare mucull ·

1 - floare femeii;' - slmtntl '

var. oiullinD (L.) Stokes. Aie lujerii galbeni-roşu(!, subtiri, elastlei. Este eultlvatl dtn regiunea podgorii lor, pentru nuiele ee servesc la tmplelltul ~urllor şi

riebltărille

la legatul vilei. Anders .. cu frunze argintii millsos·piroa.e pe amb<le le(e. var. spl•ndtns ales In regiuni mal Inalte, de dealuri şi chiar In plr(lle montane inlerl~re.

Creşte

mai

SALI X FRAGILIS L. -Sa lele lragedl, Salcie plesnitoare

Specie indigenă (fig. 139).

Mărimea pînă la 20 m înălţime.

Lujerii mai grOŞi, verzui pînă la bruni-verzui, glabri-lucitori, plesnesc uşor de la locul de insertie. Datorită acestui fapt, unele din ramurile purtate de ape şi impotmolite formează rădăcini, dtnd naştere la noi exemplare (bulă· ~

•< ~

.! j ! 1

şire naturală).

Mugurii brun-deschis, ascuţiţi, stau pe perniţe proeminente. Frunzele oblong-lanceolate, cu lungimea de &-16cm şi lăţimea de 1,&-3 cm, cu vîrful prelung-acuminat, pe margini mărunt-glandulos-serate, pe faţă verzi-lucitoare,

~e dos verzi-deschise sau albăstrui, complet glabre chiar din

tinereţe. Peţiolil de regulă cu 1-2 glande la baza laminei. Florile mascule tn amenţi de cea. 5 cm: amen\ii femeii ptnă la 7 cm.

Ambele feluri de flori au scvame galbene, lung păroase şi cîte două glande nectarifere. Apar înainte de infrunzire. Arealul tn Europa aproximativ acelaşi cu al salciei albe ; în Asia, ocupă tnsă un spaţiu mai restrtns. La noi, se tnttlneşte mai frecvent tn regiuni inalte (vezi fig. 138). Cerinţele ecologice oarecum asemănătoare salciei albe, cu deosebire că suportă mai bine umbrirea, clima mai răcoroasă din regiunile de deal şi soiurile ceva mai grele şi mai acide. Importanţa. Prezintă aceeaşi importanţă ca şi S. alba. Se cultivă uneori tn răchitării pentru nuielele sale flexibile.

ANGIOSPERMAE

258

SALI X BABYLONICA L. - ' Salcie pllngltoare,

SALICACEAE

S~lci.e

ple!Dasi·

Specie exotiC4 (fig. 140). . Milrimea pînă la 12 m înălţime. Se deosebeşte deS. alba prin ramurile şi mai ales prin lujerîi foarte lungi,

flexibili, gălbui, complet glabri şi lucitor!, penden(i, uneori ajungind pînă la pămtnt. Frunzele glabre, lanceolate ptnă la liniar-lanceolate, lungi de 8-16 cm, pe dos de un verde-cenuşiu. ' Cerinţele ecclogia. Suportă mai puţină umiditate decit S. alba şi este mai iubitoare de căldură decit aceasta. A realul. Originară din Iran şi nord-estul O. inei; la noi, este cultivată numai ca arbore ornamental. SALI X

PENTANO~A

L.- Salei• tnăl!imi

de 10 m

de 20-40cm. ca

şi

roşii-bruni,

caracteristic foarte Jucitori, glabri,

mugurii.

Mugurii

de lujeri.

bruni-gălbui pînă

Frunzele lipicioase tn

Ia bruni-tntunecat, conici

şi

lipicioşi

diametre

tinereţe

şi îndepărtaţi puţin

tinereţe,

eliptice sau lanceolatc, de 4-1 2 cm lungime şi 2-4 cm lăţime, la virf scurt-acuminate, marginea mărunt·glandulos-serată, pe faţă verzi şi foarte lucitoare, pe dos de un verde palid-mat, mai ttrziu devin coriacee; peţiolul este prevăzut cu glande proeminente, verzi sau negricioase. Florile in amenţi cilindrici lung-pedunculaţi, apar o dată cu frunzele ; stamine obişnuit 5 (8); ovarul glabru, aproape sesil, cu stil scurt. Ambele feluri de flori prevăzute cu cîte două glande nectarifere. Apar odată cu frunzele. Creşterea rapidă. Se poate înmulţi şi prin butaşi. Arealul ocupă regiunile temperate şi reci ale Eurasiei, intre 42-70° latitudine (vezi fig. 138). La noi se tnttlneşte mai des tn nordul ţării şi rar in sudul' Moldovei şi Muntenia, de obicei tn regiunea de coline plnă tn etajul subalpin. Cerinţele ecclogice. Indiferent fală de compoziţia mineralogică a solului, preferă locuri umede, lăcovişti, crescind chiar şi tn turbării. Importanţa. In staţiunile reci, aplictndu-i-se tăierea tn scaun ca şi ·la salcia albă, produce lăstari apţi pentru tmpletiluri grosolane şi fascine. Datorită frunzişului său verde foarte lucitor, se 'J)03te cultiva şi ca arbore mic or· namental.

l SALIX TRIANDRA L. (S, amfllldallna L.)- Salcie cu frunze de piersic;

Specie ind/gena (fig. 142). Milrimea. Arbust p!nă la 5 m. Lujerli subţiri, muchia\i, galbeni-bruni-roşeaţi, glabri, flexibili. Scoarta

prin frecare lasă un miros de migdală.

•

,•

Muguri/ brun-deschis, la vtrl obtuz!. Frunzele de 5--10 cm lungime şi 1-2 cm

lă

ţime,

stnt oblong-lanceolate, acute sau scurt-acumînate, cu marginile laterale serate şi oarecum paralele; la bază tngustate sau rotunjite, pe faţă verzi Intunecat, pe dos verzi sau albăstrii , glabre. Florile ·mascule cu trei stamine, de unde şi numele; ovarill lung-pedicelat, cu stil scurt; floril e mascule cu două glande, cele lemele cu o glandă. lnfloreşte in aprilie-mai, odată cu tnfrunzirea; uneori, retnfloreşte de .2--3 ori tntr-un sezon de vegetaţie.

Areal: Eurasia ptnă tn Japonia (vezi fig. 138). Cerinţele ecclogia. Creşte pe malul apelor, prin

Specie lndigenil (fig. 141). Milrimea. Arbust şi uneori arbore ce atinge Lujtrii

259

•

luncile şi zăvoaiele din regiunea de ctmpie şi coline suporttnd . terenuri mlăştinoase şi soiuri acide dar aftnate; apare numai sporadi: la munte. Importanţă. Este cultivată in răchitărh pentru producerea de mlădiţe, care. prin descojire stnt intrebuintate la tmpietituri albe. Scoarţa conţine pină la 16% substanţe tanante. SALI X CAPREA L. - S1lcle c.ipreoscJ, lovi

Specie indigenil (fig. 143). Milrimea pină la 10 m; deseori rlimtne arbust. lnriidilcinarea pivotant trasantă, cu numeroase

ramificaţii superficiale.

Tulpina

obişnuit strimbă.

Scoarţa

Coroana rară Lujerii groşi,

apoi devin glabri. Mugur li foliacei ovo-<:onici,

ritidom

la inceput

gălbui-roşcaţi;

.! ffoa:~·;~:,..~auull;

formează

şi. neregulată. .verzi-roşcaţi, cenuşii,

Fig. 142- Salile lrl4ildra L.: • - frunzl: ~ - morcfne de frunzl: 4

la inceput netedă, cenuşie, deschis, cu crăpaturi ondulatec

puţin

tomentoşi

dezvoltat, surca

.şi

mugurii, şi

ovoid-

Frunzele lat-eliptice, cu lungimea de 4-12 cm, groase, cu vtrful

puţin

cei floriferi mai mari

globuloşi.

răsfrtnt,

pe margini Intregi sau sinuat dinţate, nervaţiunea proeminentă; de aceea frunza apare zbtrcită; nervurile secundare arcuite; pe dos stnt cenuşii deschis-toinentoase, pe faţă numai la Inceput. Peţiolul pînă la 2 cm. Prezintă stipele reniforme. AmLnţii erecji, apar devreme Inaintea tnfrunzirii, prin martie-aprilie; cei masculi elipsoidali de 2-3 cm, iar cei femeii ptnă la 6-10 cm; scvame lanceolate negricioase şi păroase. Ambele felllTi de flori sînt prevăzute cu ctte o singură glandă nectariferă. Spre deosebire de S. sl~~ . .ovarql este. lung·pedicelat şi cenuşiu-păros. '

ANGJOSPERMAE

Fructele se coc repede (aprilie-mai), siminla fiind uşurinlă şi

mare

SALJCACEAE

împrăştiată de vtnt cu

la mari distante tn terenurile descoperite. MaluritafetJ arborilor timpurie, la 3--4 ani.

şi

261

Lăstăreşte şi mai ales drajonează foarte puternic; se butăşeşte rar de tot

foarte greu.

Creşterea rapidă,

chiar din primul an. LongevitaletJ 4(}-.50 de ani. Lemnul, cu duramen roşiatic-brun grosolan şi alburn îngust, este uşor şi moale; fiind foarte durabil, tulpinile mai groase se tntrebuinlează la munte ca stîlpi de gard, iar nuielele pentru fascine, cercuri de butoaie etc. A realul cuprinde intreaga Europă şi Asia pînă la limita nordică a pădurilor (vezi fig. 138). La noi, creşte mai ales la deal şi munte, invadînd în parchetele neregeneratc şi în păduri l e rărite. Se instalează mai rar pe marginea apelor, pînă spre limita altitudinală a pădurilor . Coboară numai sporadic în regiunea de cîmpie, iar în Dobrogea lipseşte comp let. Cerinţele ecologice. Este o specie pionieră, cu o mare adaptabilitate ecologică. lndiferentă la climă şi sol, preferă totuşi stat iunile cu un climat mai rece şi umed, cu soiuri reavăne, nisipo-lutoase ptnă la luto-nisipoase. Temperamentul de lumină . . Importanţa. Din punct de vedere forestier, prezintă o deosebită importantă ca specie de primă împădurire, punînd repede stăptn ire pe sol. Păstrează terenul apt sau tl"pregăteşte pentru introducerea altor speci i de mai mare valoare economică. Poate să năvălească în arboretele nou create prin semă nături sau plantatii, fngreunind într-o oarecare măsură dezvoltarea sau chiar ajungînd să copleşească speciile principale. In aceste cazuri , este nevoie să se intervină cit mai deweme pentru degajarea exemplarelor de specii pretioase. Se sttrpeşte greu, întrucît drajonează puternic. Uneori se foloseşte şi la lixarea coastelor. SALI X SI LES IACA Willd. - Salcie căprească, lovă

indigenă

SALI X

CINE~ EA

(fig. 144). Se aseamănă foarte mult cu Sali.X caprea, de care nu se poate deosebi cu certitudine in timpul iernii. Se recunoaşte după: MărimetJ arbustivă, pînă la 3 m înălţime. Frunzele mai scurt-peţiolate (pînă la 8 mm), oblongi pfnă la alungit-obovate, mai lungi (pfnă la 14 cm), pe fală sînt glabre, iar pe dos la maturitate rămîn slab pubescente numai în lungul nervurilor. Florile lemele cu ovar glabru. AretJiul cuprinde Munţii Balcani şi Carpaţi. La noi, creşte spontan obişnuit tn regiunile monta ne superioare şi subalpine, pe marginea pîraielor, In rarişti , tăieturi şi turbării, pînă la limita pădurilor.

J( •

~~ ~~ l·:l c

Specie

••

h Fig. 143 - Sallx caprca L.:

' - luJer cu muguri: b - lujer cu frunte: c - mtrglne de rrunz.i (detaliu}; d- ament ~M-Kul cu flori cfeschlse; 1 - floare masc ulf: f - lloare femeii; g - fruct eapsuiJ: h - dmtnll; 1 - plantuli

L. -

Ză log

Specie indigenil (fig. 145). Mărimea.

Lujerii anul al

Arbust

pînă

la 6 m

. înălţime.

cenuşii-bruni, viguroşi şi cu muchii treilea cenuşii-catilelat-tomentoşi.

longitudinale ;

rămln pînă

Frunzele obovat-lanceolate, de 5-10 cm lungime, la virf acute sau scurt. acuminate, iar la

bază

cuneate sau slab-rotunjite, cu marginea neregulat

r l

262

ANGIOSPERMAE SALICACJl:AE •

Mugurii neegali ca manme, albicios-păroşi şi la virf obtuzi, stau comprimaji de lujeri, uneori cite doi deasupra cicatricei . . frunzele liniar-lanceolate, de 8-15 cm lungime şi 0,5-1,5 cm lăţime, avind lăfimea maximă tn jumătatea inferioară, la vîrf acuminate, marginea neregulat-sinuată sau întreagă şi puţin răsfrintă, pe dos cenuşii şi mătăsos-lucitor-păroase, cu perii alipiţi şi cu nervura mediană proeminentă şi galbenă Amenţii apar înaintea tnfrunzirii. Florile au scvame brune-gălbui, sericeu păroase , şi cite o singură · glandă nectariferă; ovarul prezintă un stil lung şi stigmate divergente. Areal: Eurasia; la noi, creşte sporadic in regiunea de cimpie şi chiar la dealuri in luncile rîurilor, pe soiuri grele lutoase, reavăne, evittnd mlaş tinile şi turbăriile. Importanţa. Este una din speciile care se întrebuinţează obişnuit pentru infiintarea răchităriilor. Dă cea mai mare productivitate de mlădiţe, lujerii fiind în acelaşi timp material de foarte bună calitate pentru legat şi împletituri.

)

SALI X INCANA Scbrank- IUeltifă albă

o Fig. 144 - Sallx silesiaca Wllld.: a -

frund.; b - floare ftmell

Fig. 145 - Salix clnerea L. : a - luJer; b - frund: c- noare matc:ull: d- floare femeii

crenată,

-.! '

l .

sau serat-dinfată, pe faţă tn tinerete tomentoase, apoi verzi-întunecat ' glabrescente; pe dos, se păstrează cenuşii-pubescente, sau tomentoase. Areal: Eurasia şi Africa de nord; la noi, creşte frecvent de la cimpie pînă tn etajul montan, la marginea pădurilor şi tn finete mlăştinoase, de-a lungul rîurilor, prin zăvoaie şi pe lăcovişti. SALIX VIMINALJS L. - IUchifii, Mlaje

Salc,ie indigenă (fig. 146). Mdrimea. Arbust pînă la 6 m tnălfime. Lujerii lungi, erecţi, foarte flexibili, verzui sau pubescenfi la inceput.

bruni-gălbui, cenuşii

Specie indigenă (fig. 147).:-.. ' Mărimea pînă la 6 m, cu tulpina evidentă şi , numeroase ramuri subţiri, erecte şi fragile. Lujerii tineri tomentoşi, apoi păroşi sau glabri, bruni-gălbui sau bruni-negricioşi. Frunzele tngust-lanceolate sau liniare, de 4-11 cm lungime şi pînă la 1 cm lăţime, cu vîrful acut, la bază treptat ingustate, marginile paralele slab sinllate răsfrtnte, spre virf mărunt-serate, tomentoase tn tinereţe Pe ambele feţe, mai ttrziu. mat şi cenuşiu tomentoase numai pe dos, şi nu ' lucitoare ca la S. viminalis; nervura mediană evidentă şi de culoare galbenă.

Florile în amenţi cilindrici, de num3i 5 cm luna gime; staminele sînt in număr de două, cu fila- Fig. 146 - ;sa/ix mentele parţial concrescute; ovarul scurt pedicelat, nalls L.: o, b. cforme de frunze; glabru; ambele flori cu cite o glandă n~ctariferă; d -floare m1scull: f - floare apar prin mai, oi:lată cu frunzele. femeii Arealul. Este o specie din regiunile muntoase ale Europ~i U;ntrale şi Sudice, precum şi din Asia Mică. La noi, apare sporadic in etaJul montan, pe prundul apelor şi pe conurile de dejecfie ale torenfilor. Importanţa redusă .

264

ANGIOSPSR/o\AS

SALIX PURPUREA L. -

Răthiti ~le

Specie indigenă (fig. 148). M6rimea. Arbust ptnă la 4 m. 1 Lu{·erii lungi, subţiri, flexibi li, gla· bri, ucilori, de obicei roşii-purpurii; stau uneori pendenţi. Caracteristic pentru identificare este faptul că mugurii gălbeni sau negricioşi sint aşezaţi neregulat, attt alIerni cit şi opuşi. Frunzele de 4--10 cm lungime sint obovat-lanceolate, cu lălimea cea mai mare In treimea superioară şi cu marginea numai spre vîrf serată; pe fală verzi-întunecat, pe dos verzi-albăstrui mal; la uscare se înnegresc. Amenfii mici pînă la 4 cm, de culoare negricioasă. Florile mascule cu filamentele staminelor concrescute; cele femeie cu ovarul scurt , rotunjit, sesi l , păros. Ambele flori au cite o glandă nectariferă.

Arealul mai sudic decît la S. viminalis. La noi, este o specie comună pe prundişurile umede din lunci le riurilor şi piraielor, de la cîmpie ptnă la munte; uneori creşte şi pe plaiuri uscate cu o pietriş silicios, din regiunea superioară a gorunului (exemplu, versanţi! estici ai Perşanilor) . lmporlanfa. Se cultivă obişnuit in răchilării, producînd mlădiţe de cea mai bună calitate, de la cele mai Fig. 147 - Salix F ig. 148 - Sallx purpurm L. : lna>M Sthrank: subţiri ce se pot folosi la împletituri cr -luier: b - frunzJ: o, • - forrM de tru.n.-z.e: fine şi legat fără să se rupă, ptnă la c - f1011re femt:ll; c - rro.r-e ma.acu.ll: d - 0011re fcmt'-11 lujerii cei mai groşi utilizaţi la imd - lloue mascull pacheta!. Datorită coloritului purpuriu, se recomandă ca arbust decorativ prin parcuri şi grădini.

SALIX ROSMAIUNIFOLIA L. (S. reptros var. tO/Jmarlni{olia (L.) Wimm . el Graebn)Salcle ttrltoare, Salcie de nisipuri

•

-• •

Specie indigenă (fig. l!i9). MiSrimea. Arbust pînă la 1 m. Tulpina tîrîtoare. Lujerii erecţi, subţiri, bruni-gălbui, mătăsos-păroşi tn tinereţe .

' a ....

..-

•.

Fig. 149 - Frunze de stllcll pitic<: o, b - Sali~ rotmMinl(oUo L.: c, d - Solix h.trb""o L.; '· 1 - SaJlx nlltulo/o L.:

t. 11 -

Frunzele liniare

So.fi~

rttl44 L.

ptnă

la oblong-lanceolate, de 2-5 cm lungime, cu margini întregi. La maturitate, pe faţ.ă glabre, iar pe dos mai mult sau mai puţin argintii-păroase.

A realul : regiunile temperate şi reci ale Europei şi Asiet. La noi, se intilneşte sporadic din regiunea de ctmpie pînă în etajul montan, pe locuri nisipoase, umede, pe prundişuri, mlaştini şi chiar în turbării. Serveşte ca specie de fixare a nisipurilorcu apa freatică accesi bilă rădăcinilor. Dintre să lciile tîrîtoare pitice, ca specii alpine tn golurile munţilor înalţi, se intilnesc mai frecvent tn mod spontan următoarele specii : SALI X HERBACEA L. -Saltle

pitică

A rbusl indigen pitic, t îrîtor. Frunzele rotunde, lat-eliptice (vezi fig. 149), mici de 1- 2 cm lungime, pe margini crenat-serate, verzi-lucitor şi glabre pe ambele feţe, cu nervaliunea reticulată proeminentă. Arealul. Eurasia şi America de Nord. La noi, se întîlneşte tn ptlcuri mici, pe crestele şi virfurile sltncoase din zona alpină. SALI X

~ETICULATA

L. - Salcie plliei

Arbust indigen pitic (vezi fig. 149), pînă la 0,20 m tnăl l ime, cu tulpini şi ramuri culcate, radicante. Frunzele eliptice, subrotunde sau obovate, de 1-3 cm lungime, cu baza rotunjită, marginea tntreagă şi puţin răsfrîntă, pe fală verzi-Inchis, iar pe dos alburii, cu nervaţiune reticulată. Creşte în pîlcuri prin locurile ierboase şi umede ale zonei alpine din Carpaţi.

/ ANOIOSPSRMAI!

SALI X

~ETUSA

L. - Salde plllc.l pfnă

fn Carpatii no~trl, t$le moi rr..,vtnt rlsplnditl var. llilaibtliaTUl, (WIIId.) ~<hb., <aracteriutl prin tulptnl une<rl a.m.denlt, lrume a<Ute la viri~~ .uneate la ba2i, cu marginea spre viri seratl.

Ord.

..UR TICALES

Fam . MORACEAE LlndJ.I Cuprinde arbori, arbuşti sau plante ierbacee, din regiunile calde ale emisfere! nordice. Lujerii tineri conţin l.aie&...Frunzele alterne, întregi, dintate sau neregulat-lobate. Flori 1111isexuat:mo.noi.c~ sau .dioice, . grupate în inflorescente. lnvelişul flora! alcătuit numai diruepale,-obişnuit pe tip 4 (2-6). .Stamine tn număr de patru (2-6). Ovar unilocular. Fructele achene sau drupe mici, reunile tntr-un fruct compus clirnos, Ia care iau parte perigonul receptaculul şi axele inflorescentei. Din această familie, Interesează următoarele genuri: Morus L., Mac/ura Nutt, Broussonetia Vent. şi Ficus L . Genul MORUS L. Cuprinde 12 specii de arbori şi arbuşti dirt Asia..şi ~erica de Nord Mugurii aşeza li ŞJ?_iralat sau djstic, Cicatricea cu numeroase urme fasciculare. Frunzele lntr_eg., C!Inlâli sau neregulat-Iobate, cu nervajiunea penală. Florile unisexuat-monoice (fig. 150) sau dioice, în amenli pendenli; cele mascule cu patru sepale şi patru stamine, cele femeie au perigonul cu patru · 1acinii ce tnvelesc ovarul unilocular; acesta poartă două stigmate şi un singur ?wl. La maturitate, prin concre;.terea axului flora! cu receptaculul şi peri· gonul florilor, rezultă UR Imei fals COUJP"s (sipcarp) - quda - care inchide un mare numar de acbene. MQRUS AJ,!!A L.- Dud alb

Fig. 150 -

DU.grama /lora/4- Dud :

• - budef: p - pc:rlcon

S!J!Sie sublpoi}IQII~-<fig. I.Sl). M4ri~a a 111-a, ptnă la 15 m; poateatingediarnetre de 1,50 m. Tnr4d4cinarra pivotant·trasantă.

MORACEAE

Tulpina

la 0,30 m tnălţime, cu nume· roase tulpini noduroase, ttrttoare sau ascendente. . Lujerii glabri, fragil!. · Frunule mici, foarte variabile, oblongi pînă la lat-obovate, de 1~ mm lungime, la vtrf acute, rotunjite, adesea emarginate, cu marginea tntreagă sau putin serată spre vlrf, glabre-lutitoare pe ambele fete. Arealul. Creşte pe locuri sttncoase şi grohotişuri umede ain regiunea alpină a muntilor din Europa şi Asia.

Arbust indigen pitic (vezi fig. 149),

de la miel!

267

dreaptă, se ramiflcă tnălţime.

Sroarţa cenuşie:d~is g trans-

formă de timpuriu intr-un &i.t-klorn

cenuşiu-prun, cu crăpături largi:-· • Coroanaglobularăsauobovoidă, formată din ramuri luogLcu..nu· meroase ramificaţii secundare. Luj((Ji. zy~\i. cenuşii, glabri sau glabrescenţi. ~!ii mici (3 mrn), ovoizi, mucronaţi, cu 5-7 solzi bruni, glabri. Frunule lat-ovate, de 6-18 cm lungi me, prinse de _un pe\iollung (2-5 cm) intregi sau cu 3-5 lobi inegali, pe margini neregulat-serate; vtrful acut sau acuminat, iar baza uşor cor dată; sint subţiri, pe faţă de un verde-deschis, netede şi glabre, iar pe dosrăzlel· pu bescente pe nervuri. Se între· buintează ca hrană incultura vier· mi lor de mătase (.Bombyx mori). Florile unisexuat-monoice sau dioice, apar tn mai.

Fructele

miel,~· roşietice şi

chiar negricioase, 'pe un peduncul g o de aceeaşi lungime cu duda, stnt comestibile, avtndungustdulceag. Fig. 151- Morus alba L.: Ma.turafia anuală, prin iunie,. d- luJer-; b-muguretl elcatrlce (detaliu): e- trunae · Maturitatea timpurie; fruCITnca 4 - noare ·mascull:1 ~ pl:!~~: femeii: 1 - fruc1 anual şi abundent. · Germina/ia. Achenele se seamănă imediat după coacere şi răsar tn scurt timp. Ltlstăreşte viguros. Se tnmulleşte şi prin ~ ~rcote, alt9i. Se poate tăia tn scaun ptnă la vtrste tnaintate, periti'ii11laes coroanei tn vederea recoltării frunzelor. Creşterea tneeată tn primul an (5-6 cm), apoi foarte activă. LongtrJita~ ptnă la l,l1Lde ani. · Lemnul cu duramen fcalbeE·~"[i: sau brun-roşcat şi album ingust; este greu, durabil, flexibil , luci or, se us ruieşte· frumOs, fiind apt pentru mobile şi doage. Ca stilpi de gard, este mai trainic , decit stejarul. Defolierea anuală a arborilor pentru interesele sericiculturii tmpiedică formarea lemnului de toamnă, fapt din care decurge diminuarea calitălilor lui tehnologice. A realul. Originar din J;yxmia şi China; s-a introdus tncă din secolul al VI-lea tn Europa, unde cultura sa a fost extii)Să tn nord ptnă la latitudinea de Jnlăra noastră, se află cultivat mai ales tn satele din regiunea de ctmpie şi dealuri; sălbăticit, apare sporadic şi tn pădurile de luncă .

rea

ss•.

j·

1: : 1•.

ANGIOSPER.MAE

268

••i 1

Cerintele ecologice. Este o specie iubitoare de c~ldură estivală, Sl;!portlnd foarte bine ~ela Şi gerurile de iarnă din step_ă ŞI sJivos(~pa. Surera Un~n din cauza lngll,~rilor timpurii. Se dezvoltă bme pe solun uşna~. reavane, evittnd pe c'ele compac!e: Totuşi, rezistă cu su~es şi pe sol_urile bătătosit~ din curţile gospodăriilor săteşti şi de pe margmea drumunlor. Suporta ŞI unele inundaţii trecătoare. ( Temperamentul mijlociu; in tinerete rebu!e ocrotit. . lmportanfa. Cu toate că are un l~mn. pret'?~· nu a_ format obJectul unor culturi mai tntinse · este mult aprec1at m senc1cu1tura pentru frunzele sale, iar fructele comestibile pot servi la fabricarea băuturilor alcoolice. Din scoarţă uneori se pot extrage fibre, iar din . r~dlicini un colorant gal~en .. Fiind un arbore rezistent la secetă ŞI avind un temperament miJlOCIU, dudul face parte dil'\tre specii Îe recoma~date pentru culturile di~ stepf şi antestepă. Este folosit ca arbore pe margmea şosel elor, precum ŞI la mlrumusetarea grădinilor şi curtilor din regiunea de cimpi~; pr~!indu-se bine la tundere, se poate intrebuinta şi la formarea gardunlor VII.

j •

MO~US NJG~A

L. - Du_d negru

. Se deosebeşte de specia precedentă prin: Coroana mai largă şi mai deasă. Lujerii pu~enţi. Fig. 152 - Morus nigra L.; lrund

l 1 1 1 1

·'i 1

1 1

·''1

şi

lrucle

Mugurii mai man de 5- 9 mm, cu 3 - 5 solzi. Frunzele de obicei nelobate, marginea neregulat şi adinc serată, la bază profund cordate şi mai scurt peţiolate; pe fală sint scabre, iar pe dos moale pubescente (fig. 152). Florile obişnuit .J!j,QJ&e. Dudele de culoare roşie-inchis; sint scurt-pedicelate. Lemnul asemănător cu cel al dudului alb . Arealul. g.ersia şi Transc.au~ zia. La noi, este mai rar cultivat lâ cîmpie şi deal. 1mportanţa mai redusă dectt a dudului alb, deoarece frunzele sale aspre nu sînt mlncate de viermii de mătase; tn schimb, fructele fiind mai gustoase, servesc la fabricarea marmeladei. Se poate Intrebuinta ca arbore de parc şi alei , sau la nevoie, pentru culturi forestiere In zona stepei şi antestepei.

269

/OIORACEAE

' Genul BROUSSONETIA Veni. B~OUSSONETIA PAPY~IFE~A

Specie

(l.) Veni.

e:xotică

(fig. 1'53). Mărimea a III -a, ajungind plnă la 15 m tnăl ţime. Se recunoaşte după : Lujerii viguroşi des-cenuşiu -pubescenli.

Frunzele opuse sau alterne, foarte variabile, de 7- 20 cm lăţime, ovate, nesimetrice, intregi sau !obate, pe margine :: serate, asemănătoare cu cele de dud alb, insă scabre pe fală şi catifelat-pubescente pe dos. Pejiol de 3-10 cm lungime. Florile dioice, pe tip 4; cele mascule în amenţi penden\i , iar cele femeie tn capitule globuloase. Fructele compuse, globuloase, pedicelatc, de cea. 2 cm, cu resturile stilelor evidente. Maturafia în septembrie.

Fig. 153 - BroussoMIIa papyrl{era (l.) Veni. : o - forme-

frunze: b d -

ftoar~

mucull; c - floare remell:

fruct compus, afv-lc

Lăstăreşle şi drajonează.

. . . . A realul. Originar din estul As1e1- Chma, Japoma la noi, este cultivat rar prin parcuri, uneori sălbăticit. Cerinfele ecclogia: Preferă un climat cald şi locuri adăpostite, crescind bine pe soiuri moderat fertile, nu prea compacte. Importanţa. Datorită variabilităţii frunzelor, inter~ză numai ca specie ornamentală, putîn! să fie cultivată in regiunea de cimpte, pe soiuri bruneroşcate de pădure, reavăne. Genul FICUS L. FICUS CA~ ICA L. - Smochin

Specie subspontană ((ig. 154). Mdrimea. Arbust de 4-5 m, ramificat de la la 10 m .

bază;

mai rar arbore

ptnă

•

l Scoarţa

cenuşie-deschis,

Coroana

largă,

netedă.

cu ramuri groase,

•• i

! !

Fig. 15-4- Fkus mrlca L. ; 4 - ramuri cu lrun.ze fi frude: ~ţlune

b - lntd

.i,

~·

..;1

!ili

prevăzuli

şi

fructifer.

...

MACLURA AURANTIACA Nult. (M. pomlfero (Rai.) C. J<. Schneld.)- Maclurlr

Specie exolicif (fig. 155). Mifrimea a 11-a, ptnă la 20 m; uneori, rămîne sub formă de tufă. 1nrlidiicinarea profundă, bogat ramificată; rădăcinile au o ooloralie caracteristic portocalie.

Tulpina

Sccarţa

1 ,.

venui,

cu peri aspri. ' Frunzele alterne, caracteristice, lat-ovate, de 1~20 cm, cu 3-5 lobi obovali, neregulat-sinuat-<:re· nali sau .dinlali, cu sinuri adinci, pe fală scabre, pe dos cu peri aspri sau moi. Florile unisexuat-monoice, rareori dioice, foarte mici şi numeroase, cele feme.le grupate tntr-un recep· lacul sferic. La maturitate, receptaculu.l se măreşte ptnă la .>-8 cm, devenind piriform, cărnos şi dulce (smochina). Lemnul spongios, moale, cu suc lăptos; putrezeşte repede. Arealul se intinde din regiunea mediteraneană şi Asia sud-vestică, ptnă in India. La noi, creşte subspontan in citeva puncte din Dobrogea (Hirşova şi Mangal ia). Se mai tntllneşte cultivat prin Banat, Oltenia şi Muntenia. Cerinţele ecologice. Este o specie de climat cald mediteranean. Creşte "' tn staliuni tnsorite, pe soiuri cu mult schelet calcaros. Suferă de geruri.

Temperamentul de lumină. 1mportanţa. 1nteresează ca arbust ornamental Genul MACLURA Nutt.

groşi,

brăzda!.

dreaptă,

Cor~. largă, deasă,

cu ramuri

numeroase~

cenuşii sau glabri, cu spini puternici de 1-2,5 cm, rari, aşez.ali lateral ltngă muguri. MugurU alterni, mici, sferici. Cicatricea aproape rotundă, cu o

Luierii gtniculali,

putin numeroase.

Luierii

271

I>IORACEAE

ANGIOSP2RMA2

270

se ramifică de la mică inălli~e. portocalie-intunecat se transformă de timpuriu tn ritidom adinc

verzi-măs.linit,

singură urmă

fasciculară vizibilă.

Frunzele ovate, sau e.liptice, de 5-15 cm, acuminate, la bază rotunjite ori slab cordate, marginea întreagă, pe fală lucitoare, pe dos verzi-mat. ·' . Florile unisexuat-dioice, apetale, au un caliciu cu patru diviziuni; cele bărbăteşti cu patru stamine In ciorchini globuloşi, lung-pedicelali; cele femeie tn capitule sferice de 2,5-3,5 cm. lnfloreşte prin mai. Fructele pluridrupe, mari de cea. 10 cm (cit o portocală), cu suprafala nereguiată, de culoare verdegălbuie; fructul (sincarp) este compus din numeroase drupe false mici, provenite din dezvoltarea caliciului suda! cu ovarul. Seminlele albe, contin un suc lăptos, care in contact cu aerul se tnnegreşte. Maturafia tn octombrie; la noi, carnea fructului rămtne crudă, dar seminlele sint germinabiie. Lăstifreşte şi drajo_ n ead; artificial se poate tnmulli şi prin butaşi de

rădăcină.

Creşterea

tinerete.

destul de

rapidă

Fig. 155 - Moduro auronJ/4m Nutt. : I,emnul de culoare galbenă, este Q luJero b - frunze: ~- r.ruc:t foarte tare, rezistent şi durabi 1; se lucrează anevoie. Arealul. Sudul Americii de Nord, tn zona preriilor. La noi, este cultivat prin parcuri şi uneori la garduri vii. Cerinţele ecologice. Specie rezistentă la secetă; suferă uneori din cauza tnghelurilor timpurii. ~ealizează mari tnăllimi numai pe soiuri fertile, iar pe ce.ie sărace, rămtne de talie mică. Temperamentul de semiumbră.

ANOIOSPERMAE

272

Q~~TJr ~ ~

ULMACEAE

Importanţa. Pentru tara noastră, prezintă o ihlportanţă redusă. Poate să fie introdus ca arbore ornamental, sau

pentru formarea garduri lor vii tn regiunile ..ae ctmpie dealuri joase.

Fig. 156 - Dlo.grama flora/li - Ulm :

şi

Fam . ULMACEAE Mirb.

•· b - br~ri~~P-J><-

Cuprinde arbori şi rareori arbuşti originari din ambele emisfere, exclusiv regiunile polare. Au frunze simple, mai mult asimetrice şi aşezate distic. Florile mici (fig. 156) de regulă hermafrodite şi mai rar poHgame .s~u unisexuat·!ll~moic.e, gru~ate în cime şi uneori izolate, sint apela le .ş1 .a ~ c~hc1u l .cu 4----? diVIZium ; numar~! staminelor egal sau dublu faţa de diVIZIUnlle penantulu1, ovarul format dm două carpete cu un ovul. Polenizarea se face prin vînt. F~uctel; sama~e ca la ulmi sau drupe ca la Celtis şi Zelkowa. Lemnu l, cu supenoare msuştn tehnologic~. este la majoritatea speciilor greu lizibil. . Din familia Ulnuu:eae interesează următoarele genun: Ulmus L., Zellrowa Spach şi Celtis L.

l j

! 1

Genul ULMUS L.

Se cunosc 18 specii de arbori şi arbuşti ce se intind continuu aproape tn întreaga zonă .subt~opicală ~i. temperată ~in Eurasia .şi . Amer~ca de Nord. Sint ·e xigent• faţa de ferllhtatea ~olulu1 : N~ cons!~ IUJe d~1t f~arte. rar arborele pure pe suprafeţe restrinse, fund O~IŞnUJt specu d!semmate m pad~ rile de amestec. lnrădăcinarea mai ales p1votant-trasanta. R.am1flcaţ1a evident distică şi cu lujeri geniculaţi. Mugurii deplasaţi lateral faţă de cicatricea care are o formă obtuz-pentagonală şi prezi ntă trei urme fasc1culare. Frunzele de regulă asimetrice la bază şi cu marginea dublu ~~u simplu serată .. Floril e grupate tn fascicule sesile sau pedunculate; stn_t .m.ICI•. hermafrod~te ŞI l1ps.1te de pet~le, au caliciu! campanulat c.u 4-:--8 d1V1z1um ŞI tot .at~tea stamme purpurii; ovărul bicarpelar cu do~a shgmate. Tnil()rCS:C pn!llavara ioa~te devreme tnaintea în(runzirii; exceplte fac cîteva specu dm Chma ŞI Amenca de Nord , la care florile apar spre toamnă. Fructele sint samare turtite, subrotunde, obovate,. cu aripioara membranoasă crestată in partea .superioară şi cu urmele caliciului la bază; se coc şi se diseminează la cîteva săptămîn i după înflorire (prin mai-iunie la speciile indigene). Puterea germinativă redusă şi se păstrează puţin timp , aşa că fructele trebuie semănate neintîr· ziat. Germinatia epigee. Lemnul preţios cu duramen colorat. Pentru determinarea ulmilor, se iau in considerare numai frunzele de pe lujerii fructiieri ai exemplarelor mature, iar atunci ctnd caracterele frunzei nu sint suficiente, trebuie să se recurgă şi la ·fruct şi chiar la scoarţă . Menţionăm că pînă în ultimul timp, la noi în ţară sub denumirea veche de ulm de cimp- Ulmus campestris L. - erau inglobate de fapt trei specii disti ncte şi anume: U. foliacea , U. procera şi U. minor.

273

FOLIACEA Glllb. (U. glabra Miii., U. camptSJris (L.)Ulm d'\dmp

Specie indigentl (fig. 157). Mifrimea l, ajungind uneori ptnă la 30 m inăllime. i nrădăcinarea pivotanlă in primii 10-15 ani; apoi , se ramiiică in rădăcini iasciculate viguroase, ce se intind in lături; spre maturitate, prezintă numeroase rădăcini superficiale, din care drajonează. Tulpina lălită la bază, mai sus devine dreaptă şi bine legală, cilindrică, pulîndu -se distinge pină spre viri. Scoarţa formează de timpuriu ritidom cenuşiu-inchis, brăzda! adinc longitudinal. Coroana ovoid-alungită In tinereţe, devine mai globulară la maturitate, cu numeroase ramuri subţiri bogate in frunze; uneori, se răsiiră neregulat. Lujerii anuali subţiri, genicu laţi, bruni -roşcaţi ptnă la verzi-măslinii, glabri , cu lenticele răzleţe; prezintă crăpături longitudinale fine, gălbui. Mugurii dispuşi distic, ovo-conici, bruni-tnchis-violacei, cu solzi ştirbiţi uşor pubescenţi, pe margini iin-ci liaţi cu peri albicioşi. Frunzele de 5-9 cm, elipt ice pină la obovate, acuminate, la bază asimetrice şi marginea dublu-serată, sint prinse pe un peţiol lung de 6-12 mm; la maturitate, pe faţă sint de un verde inchis, glabre, netede şi lucioase, iar pe dos tot glabre, mai deschise şi cu smocuri de peri a lbicioşi numai la subsuoara nervurilor; pe_exemplarele tinere şi pe crăcile lacome se găsesc şi frunze aspre, uşor păroase; unele din nervurile secundare sint biiurcate. Florile hermairodite, sesile, grupate într-un fel de buchet de culoare brună violacee (fascicul); dau din muguri axilari foarte devreme primăvara, prin martie-aprilie, tna intea inirunzirii. Fructele samare obovate, de 1,5-2 cm, cu virful aripioarci divizat, iar sămînţa aşezată excentric spre virf lîngă crestătură. Maturaţia timpurie, prin mai-iunie, cind fructele se şi diseminează. Maturitatea arborilor incepe de la 20-30 de ani. Periodicitatea aproape anuală; iructificaţia abunden tă. Puterea germinativd redusă la 30-40% ; se păstrează pu\in timp, aşa că fructele trebuie semănate imediat. Germinea.ză repede, pu ieţii putindu-se lign iiica pînă ln toamnă . De nmarcat că plantulele au cotiledoanele obovate, intregi şi auriculate, aşezate opus ca şi primele frunze ce apar ulterior. Uislifreşle şi drajonează destul de slab din rădăcinile late.rale ce le dezvoltă la virste mai înaintate. Exemplarele provenite din drajoni cresc tnsă incet şi strîmb. Atît prin sămlnjă, cft şi prin drajoni, poate năvăli tn poieni şi la marginea pădurilor. . Creşterea destul de viguroasă, chiar mai activă decît la stejar. Tn primul .an, poate realiza 20-40 cm, iar la 5 ani 3-5 m . Longevitatea de 300-400 de ani. Lemnul cu alburn ingust şi duramen brun-ciocolatiu, este greu şi potrivit de tare, el astic, greu lizibil şi trainic. Tn sectiune radială, prezintă des~ne frumoase datorită razelor medulare mai inchis colorate. Este un lemn preţ1os şi se întrebuinţeaz.ă la confecţionarea mobilelor, in tîmplărie, strungărie şi rotărie; ca lemn de foc, lasă foarte multă cenuşă bogată in potasiu . . 18-468

•

Fig. 157- Ulmus folfpcta Gilib: a -

luje:r (forma aubtrow): b -

lnfloresc~nte;

e- frunze; d - li oere: • - !rude: f- lantulio

ULMACEAE

275~

Areaiul include Europa Centrală de vest şi de sud, Algeria, Asia Mică,

întinztnd11-se mai departe, din Caucaz pînă in estul Asiei (fig. 158). La noi ill ţară, creşte în regiunea de cîmpie şi coline, formînd rar arborele pure de oarecare întindere, prin lunci şi păduri de antestepă; obişnuit, intră însă ca specie de amestec in pădurile de şleau. . Cerintele eJXilogice. Fiind relativ puţin rezistent la ger, pretinde regiuni căh!uroase şi ~recum adăpostite de vînturile -prea reci şi uscate de iarnă. Nu suferă de ingheţurile tirzii şi timpurii. Gerurile excesive de iarnă ti produc geti vuri. Este una din speciile cele mai pretenţioase faţă de fertilitatea solului, situtndu-se în această privinţă alături de frasin şi paltin. Cere soiuri bogate, profunde, afinate, fresce şi chiar umede; creşte obişnuit în luncile şi văile fertile (in zăvoaie şi şleau de luncă) împreună cu plopul, stejarul, frasinul, jugas· trul etc. Poate suporta chiar şi inundaţii trecătoare, dar evită soiurile mocirloase. Este foarte rezistent la secetă·, de aceea uneori se intinde şi in antestepă; aici tnsă se resimte din cauza uscăciunii şi rămine de talie mai mică sau chiar arbustivă. In felul acesta, ulmul de cîmp apare ca o specie cu o largă amplitudine în ce priveşte umiditatea din sol. Suportă soiuri calcaroase şi marnoase; cele prea grele şi compacte, nu-i priesc. Temperamentul moderat de lumină; se menţine şi sub o uşoară umbrire, mai ales în tinerete pe soiuri fertile. Se poate instala şi în locurile complet deschise; uneori, apare şi în subarboret. Arboretele pure se luminează puternic. De aceea, pentru obţinerea de trunchiuri frumoase, trebuie crescut în masiv strîns, în amestec cu alte specii foloase capabile să protejeze mai bine solul. Fig. 158- Areal: - - - UlmU$ montarta Stok~ (ameliorat) . . . . . . Utmus folia.u~t Qlllb. {ame11orat) - . - . - . Ulmw Itai$ Pali.

ANOIOSPERMAB

276

Vdt6mările. Are mulţi dăunători criptogamici şi animali. Suferă obişnuit de atacul ciupercii ulmilor- Ophiostoma ulm ii, -care astupînd vasele lem··

noase, împiedică circulaţia sevei ascendente, determinînd uscarea.~arborelui. Acestei ciuperci se datoreşte uscarea în masă a ulmilor în întreaga Europă. Importanta. Interesează cultura forestieră atît în pădurile de· luncă, unde· este prima esenţă tare ce se instalează, cii şi In pădurile de antestepă şi şlea~ri. Poate li folosit şi la împădurirea terenurilor degradate şi ca •arbore plantat pe marginea şoselelor. Cu toate pagubele cauzate de ciuperca amintită mai sus, in· cultura de vi: tor· trebuie să i se dea o cit mai mare atenjie, ulmul fiind o prejioasă specie. de amestec, atit pentru creşterea lui rapidă cit şi pentru calităţ ile deosebite ale lemnului.

f. suberooa (Heniy) Beldic- Ulm de pluti. Este considerat de unii autori ca o specie aparte. Se aseamllni mult cu U. foliOCCD. de care se deose~te prin: Ramuri/~, lujerii de 2 ani ~i chiar baza lujerilor anuali prezintă muchii sau aripi de pluol. Frut121tlt seurt-.aeuminatc, obişnuit aspre la pipllt. Se tnttlneşle mai ales In regiWlile mal calde şi In anleslepă, unde de regulă rămlne arbust. .ar. dDJnpitri Rehd. Este cara:leri•ati prin co..,ani lnguslă-piramidalil şi deasă, frunzele lat-ovatt şi adinc-dublu-dintate; inlereseazJ numai ca arbore de ornament. 1. wrt<Ui lovi. O formă a var. dDmpieri, caracterlull prin frunte gălbui . Este un foarte decorativ arbore de par<:. var. pendula Rehd. Este caracterizati prin Jujeri pendenll: interesează in mod deosebit ca arbore ornamental de talie redusă, prin parcuri şi gridini mici.

Ui.MUS PROCERA Salisb . (U. camptslris L.) Ulm de cimp

Specie

indigenă.

Este foarte asemănător cu U. fo/iacea, mai ales in timpul iernii. Mlirimea : atinge înălţimi pînă la 30 m. Tulpina dreaptă, se ramilică in crăci ridicate oblic tn sus. Scoarta de culoa.r e închisă, cu ritidom adinc brăzda\. Coraana lăţită la arborii izolaţi. Lujerii anuali sint des şi scurt-pubescenji; cei de 2 ani, cel puţin spre virf, scabru-pubescenţi. Frunzele foarte asimetrice, cu peţiol mai scurt, de 4-6 mm, pe fală verdeInchis, scabre, pe dos totdeauna mai m~lt sau ~ai puli_n ~spre şi pubescente, iar la subsuoara nervurilor cu smocun de pero alboctoşo. Fructele samare aproape rotunde, sau lat-eliptice, cu sămînţă tot excentrică, atingind fundul crestăturii . Area,lul cuprinde Europa sudică şi vestică. La noi, creşte rar prin păduri şi margini de păduri, In zona forestier& propriu-zisă din regiunile de ctmpie şi dealuri. f. şuberosa (Mnch). C. Georg. el Mor. p,.,zlntl aripi de plută pe lujerii de 2 ant sau mai bilrlni . •

ULMACEAE

U~S MINOR Miii. -

277

Ulm mărunt

Specie indigend. Mări~ a _l!l·a, ajungind rar pînă la 20 m tnălţime. Tulp1na cu vorlul curbat şi ramurile uşor pendente.

Lujerii subţiri, cu muguri mici ovoizi. Frunzele eliptice _sau ?val~. ma~ mici, de 2-6 cm, au peţiol foarte scurt, de 2-4 mm, numao puţ on asometroce la bază şi uneori cordate; pe faţă nelu·

co loare, netede sau puţin scabre; pe dos pu bescente la Inceput apoi cu smo· cun de pen la subsuoara nervurilor. ' Fructele îngusl·obovate, cu o creslălură unghiulară larg deschisă şi cu achena spre virf. A realul nu . este lncă bine precizat. Se !ntîlneşte prin It P. Ungară. şi in alte pun~te don Euro~a sud-~tică . La_ noi, a fost identificat in regiunea subcarp~llca a_Banatuluo,_Oltenoeo, Buzau şi in Delta Dunării (pădurea Letea}. Evota :OOI~role prea argtloase sau calcaroase; vegetează pe terenuri degradate. Prezmta deocamdată numai importanţ.ă floristică.

ULMUS MONTANA StokO$ (U. 11:4bra Miii.)- Ulm de munte

Specie indigend (fig. 159). .Se deosebeşte de U. foliacea prin: Mărimea a 11-a. ajungind pînă la 25 m înălţ i me.

lnrădăcinarea rămine puţin mai superficia lă. Tulpina nu alti de dreaptă şi de regulată. . Scoarţ~ c:_enuşie-tn_chis, multă vreme netedă, formează rilidom m3i Inchis ŞI cu crapatun mao pu(in adinci. · Co~cxu:_a mai_ largă,_ mai puţin deasă, alcătuită din ramuri mai groase. Luteru bruno-verzuo _sau roşca(i, sint evident scabru-pubescenţi şi prevă· zuto cu n~meroase _l~nllcele mari, fără dungi longiludinale ca la U. foliacea. M_ugun~ ov<;~-co_noco, obtuzi, negricioşi·violacei, pubescenţl şi cu peri arămii· auru, str.aluctton. Frudzele ·mari , de 8--16 cm, sint. eliptice pînă la lăjit-obovate, asimetrice, acut-dubl_u·s~ate,_ pronse pe un peţiol foarte scurt de 3-5 mm, au virful bru~. oeşot dtn lomb, la bază asimetrice; uneori, şi mai ales pe Jujerii steroh, _au tendonta de a forma 3 sa~ mai multe virfuri; pc faţă sint foarte a~pre, tar pe dos pubescente cel putm pe nervuro; o parte din nervuri sint bofurcate. Florile mai mari dectl ale ulmului de cimp; inlloreşte prin aprilie-mai. Frucl~le samare obovate sau lat-elipt ice, mai mari , plnă la 2,5 cm, se in· gusteaza spre b~ză; s~~lnta centrică nu atinge crestătura aripioarei. Maturaţ10 pron mal-Iunie. Puterea germinativd şi periodicitalea fructificaţiei la fel ca la U. foliacea.

\ 1

•

1 flg 159- Ulmus monltuta Stokes: 41 -

laJer; b - lujer cea lnllores~ntl: c - floare; d -

tuJ·

• •

- ff"ude· f -

•

plptull

'· ·279

ULMACEAE

UisJăreşte mai Creşterea ceva

slab decit celelalte specii şi · nu drajonează. mai rapidă. Longevitatea este de ctteva sute de ani. Lemnul cu alburn lat şi duramen mai deschis, de culoare brună-gălbuie ; prezintă vase largi şi avtnd o durabilitate mai redusă, este mai putin valoros decit cel al ulmului de cimp. Arealul cuprinde aproape intreaga Europă, tn afară de părţile nordice (vezi fig. 158). După cum menţionează F. L. Scepotiev, tn Siberia lipseşte, apărînd numai In Caucaz. In general, se Intinde ceva mai spre nord şi urcă mai sus altitudinal decit ulmul de ctmp. Prin părţile sudice ale ariei sale de distributie, In Alpi şi Carpati, este arbore montan. La noi, este destul de răsptndit In regiunea de dealuri şi de munte, depăşind uneori altitudinea de 1000 m. La clmpie, apare numai sporadic. Creşte obişnuit diseminat prin pădurile de gorun, fag şi chiar în cele de răşinoase. Cerinţele ecclogice. Preferă statiuni cu un climat mai rece; dispune însă de o largă adaptabilitate, putind vegeta destul de bine şi In condiţiile climatice de ctmpie, aşa cum se poate remarca la exemplarele plantate pe stră· . zile capitalei. Se comportă ca un arbore foarte pretenţios fată de fertilitatea solului, puttndu-se multumi totuşi şi cu soiuri mai puţin profunde. Temperamentul tot mijlociu. Vil/iimările. In staţiuni mai înalte, la munte, nu este atacat de boala ulmu· lui (Ophiostoma ulmii). Importanţa asemănătoare ulmului de cimp, rămtnînd o specie de amestec din cele mai pretioase, mai ales în regiunile montane. ULMUS LEVIS Pali. (U. t/fusa Willd.) - Velnl~. Vlnj

Specie indigenil (fig. 160). Milrimea l, putrnd ajunge tnălţimi de peste 30 m. 1nrildiicinarea pivotant-trasantă .. Tulpina la bază cu muchii evidente; uneori prezintă smocuri de ramuri lacome.

Scoarţa formează de că se exfoliază

faptul

timpuriu ritidom în solzi.

cenuşiu-albicios;

caracteristic este

Coroana este neregulată, largă. Lujtrii tineri sint pubescen\i şi relativ pendenti. · Mugurii ptnă la 1 cm lungime, conici, ascu \ili , de culoare

brună-deschisă ;

solzii pc margini cu o dungă lată, brună-Inchis. Frunzele, obovate sau lat-eliptice, sint acuminate şi la bază foarte pronun· tat asimetrice. Marginea dublu·se.rată, cu dinţi ascuţiţi şi recurbaţi spre virf, nervurile secundare nebifurcate. Pe fată de regulă glabre, puţin lucitoare, pe dos sure-verzui, des şi ·moale păroase; sint prinse pe un peţiol scurt de cea. 0,5 cm. Florile sint grupate In fascicule ctte ~25, pe pendunculi lungi; dau mai devreme decît la celelalte spei:ii. Fructele samare ovate sau rotunde, mici de cea. 1 cm, la virf adînc crestate, pe margini ciliate, au sămtnţa centrică; sint pendente şi inegal de lung-pe· dunculate (0,6-3 cm).

ANGIOSPERMAE

280

IJLMACI!l!E

281

Peninsulă Balcanică (vezi fig. 158). In ultimul timp, a fost semnalat şi în Siberia,.în regiuf!ea Tobolsk. La noi, creşte numai sporadic în părţile joase

de cîmpie,

şi

mai rar la dealuri. Cerinţele ecologice. Pretinde un climat mai călduros, ca şi ulmul de cîmp. Este un arbore de luncă; fiind mai putin rezistent la uscăciune, de multe ori se localizează pe lîngă ape şi chiar pe terenuri inundabile, suportînd uneori şi ceva apă stagnantă. Temperamentul mai de lumină decît la ceilalti ulmi. Importanţa. Fiind o specie rară şi avînd un lemn lipsit de însuşiri tehnologice deosebite, prezintă o importantă forestieră redusă. Este -cultivat prin parcuri, ca arbore ornamental. Fig. 161 - Ulmu.s pumila L.:

ULMUS PUMILA L. Ulm de Turkestan

Specie exotică (fig. 161). Mărimea a Ill-a, ajungînd rar pînă la 16 m înălţime, cu o coroană deasă globulară.

Scoarţa de pe tulpină este cenuşie-închis, cu crăpături adînci; cea de pe lujeri este galbenă şi cu timpul devine galbenă-cenuşie.

. Mugurii ovoizi, cu vîrful ob-

a Fig. 160- Ulmu.s levis Pali.: o-

lu}4!r; b _ inflort:stenţe: c - frunze şi

fructe : d - plantuli

Lăstăreşte puterni: şi abundent, dar nu drajo~ează decit rar· Creşterea ceva ~ai . rapi?ă decit la ulmul de c1mp.

Longevitatea mal redusa. . 1· d t Lemnul mai puţin valoros decît al ulmului de cimp ŞI al ce u1 f e mun e.

Este rar folosit pentru mobile, rămînînd ob1şnu1t ca lemn d: oc_. A .,..:.tul se tntinde din Franţa pînă in Urali; spre nord, se ~1~~ PTI~ trDange-a ·~ pînă în apropiere de go lfu1 Bot mc, · 1ar · spre sud couuara, m m ea marca

tuz, mici de 3-5 mm. Frunzele de 4-11 cm, el ipt iclanceolate, cuneate, aproape simetrice la bază şi cu peţiol scurt de 2-4 mm; marginea dubludinţată; pe ambele fete glabre, la maturitate tari, pieloase. Florile violete. Fructele samare eliptice, aproape circulare sau mai late decît lungi, de 1-1,5 cm, la vîrf adînc ştirbite, cu sămînţa centrală.

Lăstăreşte, dar nu drajonează. Arenlul. Creşte spontan în Ex-

tremul Orient, prin Siberia orientală, Mongolia, Asia centrală şi nordul Chinei. Cerinţele ecologice. Este o specie nepretentioasă fală de sol şi climă .

a - lujer c:u infloreseente: b - frunze: c - fructe

ANGIOSPEJUo\AE

. 282

UUIACEAE

Importanta. La noi, se consideră că in plantaţii le forestiere ce s-au executat pînă in prezent cu aşa-zisul ulm de Turkestan, s-a folosit numai var. pinnat<>ranwsa.

1 1

UlMUS PUMILA var. pinruJIO·ramosa (Koehne) Henry -U lm de Turk..tan

Trebuie precizat că această varietate este privită in ultimul timp de botanişlii sovietici ca o specie independentă, <)enumită U. pinnat<>-ranwsa Dieck.

Arbore exotic. asemănător cu U. Mărimea. Ca şi precedentul,

Este mult

pumila L.

atinge inălţimi plnă la 15 m·. Tnriidtlcinarea foarte puternică, atit lateral ctt şi tn adincime. Tulpina obişnuit dreaptă, cu tendinţă de tnfurcire sau de ramificare aproape de

bază.

Scoarţa cenuşie-închis, formează

Coroana

bogată,

cu o împiediclnd inierbarea.

Lujerii

•

ritidom

puţin

adinc.

ramificaţie deasă şi regulată; protejează

subţiri, cenuşii-pubescenţi,

bine solul,

dispuşi

evident distic; exemplarele tinere au ramurile îndreptate strins tn sus, prezentînd o formă oarecum fas.

tigiată.

Mugurii mici de 1,5 mm, glabri, sînt bruni-intuneeali, ovoizi. Frunule oblong-lanceolate de 2-5 cm, simetrice, glabre, pe margini im-

perfect dublu serate sau simplu serate, cu _peţiol de 3--11 mm, sint dispuse distic de o parte şi de alta a lujerului. Jnfrunzeşte primăvara de vreme. Fructele samare orbiculare, de 9--14 'mm, la virf adinc şi lat-crestate, cu achena centrală. Fructifică foarte de timpuriu, incepind de la virsta de 5 ani. Lăstăreşte, dar nu drajonează; se poate inmult i artificial prin butaşi de rădăcină.

Creşterea

tn tinerete de două o ri mai rapidă decit la ulmul de ctmp. Arealul. Nordul Chinei, sudul Siberiei; la noi, s-a introdus tn parcuri şi in unele culturi forestiere din silvostepă. Cerinţele ecologice. Este un arbore ce creşte într-un climat excesiv continental, fiind foarte rezistent la secetă şi geruri. In tara noastră, suferă intrucitva din cauza tngheturilor ttrzii. Are o mare amplitudine de adaptare la condiţiile edafice. Rezistă bine pe soiurile grele, compacte, uscate şi pietroase, puttnd vegeta şi pe terenuri calcaroase, marnoase sau pe sărături, precum şi pe soiurile crude degradate. ·remperamentul se arată a fi mai de lumină decît la ceilalţi ulmi. Vătăm4rile. Nu suferă de ciuperca uimitor (Opliiostoma uimit). 1mportanfa. Poate să fie folosit cu foarte bune rezultate la tmpădurirea terenurilor degrada te, mai ales compacte şi calcaroase, acolo unde salcimul nu poate vegeta ; de aceea, la noi in ţară a şi fost denumit salcîmul solurilor compacte, calcaroase. De asemenea, este indicat <;a esenţă de amestec pe soiuri usca te şi pe sărături. Avind o rezistenţă deosebită la secetă, agenţi crlptogamici şi fiind o specie repede crescătoare la inceput (peste 0,50 m anual), se poate folosi la culturi forestiere tn stcpă şi ca arbore de parc. Suportă bine tunderea .

•

283

Genul ZELKOWA Spach Cuprinde num~i cttev~ specii din Caucaz, Japonia şi insula Creta Au frunze alterne, stmplu dtnfate. Flori poligame, caliciu! cu 4-5 1 b'. · m~scule la subsuoara frunzelor inferioare tn fascicule fiecare cu ~S c~1e mtne; cele hermafrodite cite 1-3 tn axila frunzelor 'su . s adrupă scurt pr~du~culată mică, asimetrică, uscată la m~;~:~ ~ructul ~ In partea superioara. Gcrminaţia epigee, cu cotiledoane auriculate c~ ~~~t~ ZELKOWA CRENATA Spach (Z. carplnlfolla K. Koch)

Specie exoticii (fig. 162). . Mări~ a II-a, putfnd depăşi uneori înălţimea de 25 m. Tulp1na adesea canelată spre bază. Sccarfa netedă ca a fagului, se desface însă mai ttrziu r 1• · · culoare cenuşie-roşietică, reamintind exfolierea plat 1 •n so zt subftrt de C bo 'd anu ut . .oroa:za o vot -alungită. cu ramuri numeroase lungi tnserate t h'

mat mtc de 45•.

•

. •

n ung

Lujerii subţiri , pubescen~i. Mugurii ovoid-acufi, cu solzi imbricafi, bruni, glabri.

Frunzele alterne, acut-ovate, de 2-5 cm lungime osol au 6-S perechi de nervuri, care pe dos sînt pub~efte pal~ ci reinatt-serate, Flor;.Le pol'tgame, apar o d ală cu frunzele pe lujerii ·tineri e •o u es e scurt . . Fruc!ele_ drup~. ovoid-asimetrice, de cea. 5 mm diametr · Şt prezmt~ par_ltcularitatea de a se disemioa cu u, se coc toamna

o parte dtn )UJerul care le poartă.

Fruclifică, lăstăreşte şi drajonează ·abundent. Creşterea destul de ac ti vă. ·

Lem'!ul cu durame_n roz-brun; este durabil,

Fie. 162 - ZelltoUla crena/a (0..1.) Spach: • - Fruad: b - Ooare 11 . ~ - floare 1emc11 •, dm&.lc::u - fruct•

dens Şt greu, asemănator cu cel de ulm. Ar~lul. Originar din pădurile Transcaucaziei · la noi, este cultivat rar ca arbore ·ornamentai In citeva grădini botanice. G_e~inţele tcclogice. Se arată pretenţios faţă de ferltlttatea şi umiditatea solul u1• f1•1·nd • 1aş•· t•tmp pufm · rezistent la ger.• m ace-

Temperamentul mijlociu . 1mporlanţa. Drajonfnd puternic avind 0 co• roana boga U.. şt· prod ucmd • ' un lemn superior celor~alte specu care drajonează, poate să fie folostt pentru fixarea terenurilor degradate. Se ~et?"!andă ca arbore omamental pentru parcuri Şt 10 special pe marginea aleilor.

...

c a

•

• ULMACfAE

ANCIOSPE~MAE

284

ZELKOWA HIRTA (Thumb). C. K. Schneid. (Z. serrata Mak.)

Specie

exotică (fig. 163) . .

~ aseamănă mult deosebeşte prin:

cr.enata, de care se

Mărimea mai redusă : uneori rămîne numai

CI;:LTJS AUSTRALIS L. - Slmbavină S~i_e indigenă (fig. 165).

Man~a a 11-a, puttnd ajunge pînă la 20 m înălţime.

Tulpt/Ul 4ll -

ca arbust .

Scoarţa netedă.

Coroana cu ramuri divergente. Lujerii obişnuit glabri, sau cu peri rari al-

'•

dreaptă şi scundă. Fig. 165 - CeUis ausl1alu L .

lujcr;

b -

mugure şi ckatrlce: t - frun 1 .. ' - floare hermafrodiU.· 1 , bte f fr ude: t - floare · - 1m ure; t - plantulA

mucull:

bicioşi.

285

Frunzele mai mari, de &-8 cm, acuminate, cu 10-14 perechi de nervuri, pe margini ascujit-serate, pe faţă glabre sau rugoase, pe dos pubescente în lungul nervurilor. Fructul, drupă de cea. 4 mm, puţin turtită şi mai lată decît lungă, este scurt-pedunculată. Lemnul. ln Japonia, dintre arborii foioşi, dă lemnul cel mai bun pentru construcţi i , rivalizînd cu lemnul de teack. A realul. China orientală şi Japonia. La noi, este introdus în cîteva parcuri dendrologice şi d în culturile experimentale de la Sabed-Mureş. a Cerinţele ecologice. Specie rezistentă la seFig. 163-Zdkbwa hirla (Thunb.) cetă şi ger, vegetează destul de bine chiar şi C. K. Schneid. : a - frunzA; b - floare mucuUI; pe soiuri compacte, uscate. c - floare (tmeiA; d - fruct Temperamentul de lumină. 1mportanţa. Poate fi folosită la ameliorarea terenurilor degrada te şi la crearea zonelor verzi, din antestepă pînă in regiunea dealurilor.

Genul CEL TIS L.

1 • -• •

Cuprinde cea. 70 specii de arbori şi arbuşti, răspîndiţi în regiunile temperate, subtropicale şi chiar tropicale ctin emisfera nordică. Au lujeri cu măduva lamelară; frunze aşezate distic, la bază cu trei nervuri şi Fig. ' 164 - Dia· marginea serată sau întreagă. Florile (fig. 164) poligame gram4 florată apar o dată cu lujerii tineri; cele mascule in fascicule la - Stmbavină : G, b - braetel; baza lujerilor; cele hermafrodile obişnuit cite una la subP - ~.rlcon suoara frunzelor; perigonul de regulă cu 5 lacinii aproape libere, estecăzător la maturitate; stamine 4-5; ovarulliber, cu un singur ovul şi două stigmate divergente. Fructele drupe globuloase sau ovoide, cu mezocarp subţire, cărnos şi sîmbure tare. Sint specii diseminate, nepretenjioase faţă de sol şi relativ iubitoare de căldură şi lumină.

o f

' J

.•j •'

1 i

ANOIOSPER.'IAE

286

Scoarţa netedă, cenuşie-inchis, mult asemănătoare cu cea de fag; nu for· mează ritidom . Coroanq deasă, globulară, cu ramuri subţiri flexibile, mult dezvoltate in lături, uneori pendente. ·. · Lujerii bruni-verzui, subţiri şi flexibili, pubescenfi, adesea pendenţi..

Mugurii mici, scurt-ovoid-conici, cu virful dezlipit de lujeri, au 4-6 solzi

cu o singură urmă fasciculară. sint ovat·lanceolate, de 4-1 2 cm lungime, prelung-acuminate, lat-cuneate sau rotunjite şi; asimetrice la bază; pe margini acut· serate, numai spre bază întregi; pe faţă puţin aspre şi verzi-tntunecat, pe dos de un verde deschis, sint des şi moale pubescente; au un peţiol de 5-18 mm. Florile mici, verzui, au perigonul cu 5 lacinii ; apar prin mai, o dată cu tnfrunzirea. Fruclele dnipe globuloase, de 8-12 mm, obişnuit mai lung pedunculate decit peţiblul frunzei; la început, sint verzi, iar la maturitate brune-violet· negricioase, alt învelişul cărnos destul de dezvoltat, dulce, comestibil; sim· bure.le cu carenă evidentă şi pereţi pietroşi, prezintă numeroase puncte negricloase; se coc prin septembrie . Maturitatea destul de timpurie, iar fructificaţia abundentă . Germinaţia. Seminţele semănate toamna imediat după coacere fncollesc primăvara; cele semăna te primăvara încolţesc abia tn anul următor, dacă nu au fost puse inainte la stratilicat 3-4 luni. Lăstăreşte destul de viguros. Creşterea activă in tinerete. Longevitatea pină la 400 de ani. Lemnul cu album gălbui şi duramen cenuşiu ; putrezeşte destul de uşor; ar putea să fie folosit ca lemn de lucru şi strungărie. Aroolul. Creşte spontan trr Europa sudică şi Africa nordică, prin regiunile mediteraneene, tntinztndu·se mai departe spre răsărit prin Caucaz pină spre Himalaia. La noi , este tnttlnit sporadic in părţile sudice, prin Banat şi Oltenia. Cerinţele ecologice. Fiind un arbore termofil, cere un climat dulce, preferind expoziţiile sudice; apare ca una din speciile cele mai iubitoare de căldură din genul Ce/lis. Este putin pretentios fală de sol, puttnd creşte şi pe terenurile calcaroase sărace ; se dezvoltă bine pe soiurile nisipo-luloase, fertile, fără exces de umiditate. In Dobrogea, tn staţiunile de pe litoralul mării, unde a fost cultivat prin parcuri şi alei , rezistă bine la secetă, avind o creştere din cele. mai viguroase; formează coroană regulată, cu frunziş bogat, chi~r şi atunci ctnd vegetează pe soiuri nisipoase marine. • Temperamentul mijlociu; datorită frunzlşului des, umbreşte bine solul. Importanţa. Stmbovina este una din speciile indigene, care deşi astăzi se găseşte rar diseminată prirrpăduri, merită lotuşi o deosebită atenţie în viitor; poate să fie cultivată tn staţiuni extreme, tn antestepă şi stepă, pe terenuri sărace şi useate, pe coastele calcaroase bătute de soare şi chiar pe nisipurile litorale cu· un grad nu prea mare de salinltate. De asemenea, ar putea să fie introdusă ca specie de amestec tn pădurile de şleau. Este indicată şi ca arbore de parcuri şi alei, mal ales In regiunile călduroase. evident

păroşi. Cicatricea aşezate distic,

Frunzele

LOIIAHl'HACEAE

287

CELTIS OCCIOENTALIS L. Stmboviol americaol

S~c~e exotică (fig. 166).

• Man~ a 11-a, ajungind uneori ·~ patna de origine peste 25 m fnăl1•me. Se deosebeşte de precedentul prin· _ Scoarţa cenuşie, netedă numai 1~ . mceput, formează de timpuriu riti- •2 · dom cu numeroase excrescente suberoase foarte caracteristice Lujerii _pubescenţi sau glabri. Muguru mai mari, de cea. 6 mm stau strîns lipiti de Jujer. ' . Frun~le tot plnă la 12 cm lungn~e şt cu petiol ptnă la 2 cm, dar mat scurt-acuminate, cu marginea neregulat-di.nla~ă numai in jumă tatea s~per•a:ua a l~mbului; pe fat.ă glabre ŞI VCI'Zt·deschts·lucitor, iar pe dos P~bescente ~umai pe nervuri. c Flonle au !>er•~onul cu 6 lacinii. Frf~Clele mat mtcl, de 7-10 mm Fig. i66 - CeUu ot:cldeniD/il 1.. : in dtametru, putin alungite, de cu- a- luJer: b-mu.rurt (detaliu); c-trurue tl fructe loare portocalie spre purpuriu-Intunecat, au tnvelişul cărnos ro t bţ' • renal; sînt prinse pe pedunculi aJee a~u •.rei st~burele ~bJrciţ, putin caLemnul se consideră a fi de calita~Şt . ubgu:!led ca ŞI peţtolul frunzei. aseamănă Intrucitva cu ce.l de r 35. mat una ectt la precedentul ; se Arealul. Originar din centrul { A · .. • in Europa şi la noi prin parcurf ş~;ăd' ~er 1 <:_11t ~e Nord.; a fost introdus Cerinţele ecclcgice.' Poate su , mt apa~ n uneo~! sălbăticit. la geruri. decit au:;t~a/'IS . por1a un cltmat mat aspru, fund mai rezistent L a not se tnn 1 · · care este'adesea • ner edmat d~ cultt~at prin parcuri decit C. australis, cu fmportan'a 1 c:'n un a!, mat _ales m stadiul de tinerete. ,, . n ereseazd numai ca arbore de ornament.

Fig. i67 - DiogrtJmil /ivDI/I _VIse:: A -

floare mascula: B - floare ftmeU. a b b • • - ratlel

O r d. S A N T A L A L E 5 Fam. LORANTHACEAE o. Don.

~p~nd~· arbuşti paraziti, radacotomic. Au frunzele opuse. Florile dioice (fig. 167), cu un perigon format din 3--6 foliole, stamine 3-6, mtflcaţt

•

t j

l! •

LORANTHACEAE ANGIOSPERMAE

288

ovar inferior cu un singur stigmat. ~ruc!ul falsă bacă provenit voltarea axului flora\ in jurul ovarulut. uml~.ular. . Lo anlhus Din această familie, fac parte genunle: ISCunt ~~ r .

din dez-

Se cunosc trei .forme de Viscum album: f. abietis vegetează numai pe brad şi molid; f . pini pe pin silvestru şi pin negru, iar/. maJi pe diferite foioase: tei, jugastru, paltin, measteacăn, plopi sălcii, măr, păr, sorb, păducel. Rar, se găseşte pe frasin, ulm, stejar,· carpen, şi anin; nu apare niciodată pe fag. Interesant este faptul că vtscul alb poate ataca şi vlscul de stejar ca parazit de al doilea gr!id:

Genul VISCUM L. 1

Genul LORANTHUS L.

VISCUM ALBUM L. - VIse alb

Mi1rimea: Arbust parazit ce se fixează pe arborii gazdă prin hauslori; atinge inăl\imea de 60 cm (fig: 168).. · Tulpina ramificată dtcotomtc. . . r Lujerii verzi -gălbui; se desprind .uşor dm nodul de mser te. 1b Frunzele persistente, opuse, alung•t-obovate, de 2--4 cm, intregi, g a re, sesi le, verzi-.gălbuit. d' . e . ingrămădite ctte trei in virful ramurilor; apar Florile umsexua · totc , prin februarie-aprilie. . 8 mm se coc prin decembrie, Fructele lai~ ~ac~. _sler!ce! albe, de. c~. sint n{tncate de păsări. Fructele rămt.nind pe luJer! P t~a p~tm(v~;c~~~) d~~orită căreia se lipesc de ciocul păsăconţm o substan1a c etoasa •. . l rilor • fiind apoi disemi~_ate la m~n ~tsl:: ae. incol ită dezvoltă la inceput Germinaţia. Tn condtţt} favora~tle ~am a~e un ~udopivot cu mai multe tinăr ~bsorbind materiile nutrio tigelă ; in part~ mfe.!toatră. a t!ge~~~:JJ ramificaţii, care hxeaza u pm~ 10 • • live minerale din planta gazda (hg. 168). . • . . " Arealul. Europa Centrală şi sudică, precum ~·. tn ~s·~ v~t~:l i munte ş ' La noi în ţară, parazitează p~ numeroase specu, mat a es cauzind uneori . uscarea arbonlor.

LORANTHUS EUROPAEUS Jacq . "-VIse de

Specie parazită '(vezi fig. 169). Mdrimea ajunge ptnă la 0,60 m tnăljime. Tulpina cu SCQ<~rjă cenuşie, iar ramurile tinere brune, dispuse dicotomic. Frunzele caduce, ob.long-obovate, de 2--4 cm, cu margine fntreagă, uneori revolută, verzi-intunecat şi scurl-peţiolate. · Florile tlnisexuat-dioice, in inflorescenje spici forme; dau prin mai-iunie. Fructele, false bace sferice, galbene, se coc tn octombrie. Răsptndirea seminţelor ca şi la s_pecia precedentă. De remarcat că falsa rădăcină este aproape sferică şi făra ramificaţii. Ţesutul ramurii atacate se umflă, dind naştere unor gtlme mari; provoacă uscarea crăcilor şi uneori chiar uscarea arborelui. Parazitează pe toate speciile genului Qitercus ; se tnttlneşte foarte rar pe Casialte4 oesca, fag, lei alb şi mesteacăn. Este răsptndită tn Europa sudică, iar la noi tn Iară · mai ales in regiunea deluroasă.

. Fig. 169 - VLEum album L.: G -

•

fig. 168 - StcfiuM in romurd parazita/11 de vise

ste)~r

fllftutl ţU ftll!Ue.

flori fi fructe

. !

LarQJJI/uu turopoeu~ Jacq. : & - rlmurl cu frunz.e ,, nori; t - fructe

•

'' •

290

BUXACEAE

ANOIOSPERMAE

Orei. POLYGONALES

fam. POLYGONACEAE Lindl Planle erbacee, rareori lemnoase, cu tulpini erecle sau volubile; frunze alterne, intregi sau lobale; flo~i obişnuit hermafrodite şi rar dioice; au perigon pelaloid cu &-6· lacinii, stamine 5-9, ovar cu 2- 3 sti le; fruct achenă trimuchiată, tnvelită in perigon. Genul FAOOPYRUM Miii. FAGOPYRUM BALDSCHUANICUM (Rgl.) H. Gross (Pol.eonum baltbcluwnlcum Rgl.)

Fig. 170 - Fagopyrum baldst:lw· anlcum CRgl.) H. Gross: lujer, frunze fi fructe

Specie exoticd (fig. 170). Mdrimea. Arbust volubil, cu tulpini ce depăşesc 5 m. Lujerii veni, glabri, striaţi. Frunule alterne, ovate, cu lungimea de 4-W cm, acuminale, la bază cordate sau haslate. Florile hermafrodile, albe, mici de 6--8 mm, grl,!pale tn panicule terminale. Infloreşle din iunie ptnă in octombrie. Fructele achene negre in trei muchii. A realul: Turkestan. La noi, este cultivat in grădini şi parcuri, tn regiunile de clmpie şi deal. Cerinţele ecologice. Puţin pretenţios faţă de sol; preferă locurile tnsorite. 1mportan(a. Plantă ornamentată, puttnd fi folosită la acoperirea zj,dnri!Qr, balcoanelor,Jmprejmuirilor şi chioscurilor. ~---

fam. BUXACEAE Dumort. Plante cu frunze persistente, alterne; flori unisexuat-monoice, cu perigon pe tip 4, slamine 4, ovar trilocular; fruct capsulă sau drupă, cu 1-2 seminte.

Cuprinde plante cu periant dublu, corola cu petale libere sau rareori lipite la bază. Orei. RANALES

Genul BUXUS L BUXUS SEMPERVIRENS L. - Mtrl~r. Cimitir

Specie exoticd (fig. 171). M t'frlmea ajunge uneori la 5 m tnăltime. Tulpina foarte ramificată, formind o coroană cu

Lujerii veni, In patru muchii. Frunute persistente, opuse, mici de 1-3 cm, . pieloase, eliptice sau ovate, la ·viri obtuze sau emarginate, veni-tntunecate pe faţă , lucioase. Florile mici, alburii, monoice, apetale, grupate tn fascicule laterale; cu o floare femelă şi m.ai .multe..mascule. Fructele, capsule, globuloase de cea. 8 mm, se desfac în trei val ve, fiecare cu cîte două seminţe negre, lucitoare. De remarcat că la noi tn ţară fruclifică mai ales in părţile sud-vestice. Creşlerea extrem de tnceată. Longevitatea mare. Lemnul foarte dens şi omogen. Arealul. Europa sudică, Africa nordică şi Asia vestică . La noi este foarte mult cultivat ca plantă ornamentală prin grădini, parcuri şi cimitire tn toale regiunile .ţării. c Cerinţele erologice. Foarte rezistent la secetă; uneori gerurileexcesive li cauzează mari Fig. 171 - Buxus .emperolttiiS L.: pagube; suportă bine fumul şi praful din cen- a - ramuri cu fru_nze t i nori: b - frud trele industriale. Nu este de Joc pretenţios desc:hls: ~ - v•lvl eu doul seminte fată de sol. Temperamentul. Este specia lemnoasă care suportă cel mai mare grad de umbrire. 1mporlanfa. Se pretează la o cultură uşoară prin bulaşi şi poate să fie folosită ca plantă de ornament In cele mai diferite regiuni ale ţării, ca exemplare izolate, · borduri şi garduri vii. Suportă foarte bine tunderea, fapt care permite să i se dea forme din cele mai interesante.

Subclasa DIAL YPET ALE

Ord. T RICOCCAE

•

291

frunziş

•

des.

Plantele din acest ordin au flori actinomorfe, rareori zigomorfe caracterizate printr-un receptacul bombat, uneori tn formă de con (strobil), pe care părţile flora le stnt dispuse spirala!. De regulă, carpelele sau pistilele stnt numeroase, apocarpice, şi după fecundare se transformă tn folicule sau alte feluri de fructe.

l.AUI\ACEAE

Fam. CALYCANTHACEAE Llndl.

Fam. LAURACEAE Llndl.

Arbuşti

cu scoarta şi frunzele aro· ma te; frunze opuse, tntregl; flori complete, cu perigon nediferenţiat, alcătuit din numeroase foliole aşezate spira la!, stamine ~30. carpele numeroase tn interiorul receptaculului concav; fruet formă de capsulă cărnoasă ce inchide numeroase achene.

••

Arbori

şi arbuşti

cu frunze alterne, obişnuit persistente, tntregi sau Jobate; scoarţa, frunzele şi lemnul plăcut mi· rosiloare; florile hermafrodite sau unisexuale, pe tip 3, stamine dispuse pe trei cercuri, ovar monocarpelar cu un singur ovul; fructul bacă sau drupă este aşezat pe, sau tntr-un receptacul

cărnos.

Genul CAL YCANTHUS L. Genul SASSAFRAS Nees

CALYCANTHUS FWRIDUS L. Fig. 172 - Cai!JC411Ihus fiDrldu.s L.; ra· mură

•

1: 1

cu rrunze şi flori

SASSAFRAS OFFICINALE Nt!eS el Eberm. (Lauru.s $tlSSil/ras L.)

Specie exolicd (fig. 172). Mărimea.

Arbust tufos de 2-3 m.

Sccarţa roşcat-cenuşie, netedă, plă·

Mărimea ptnă la uneori rămtne arbust.

cultivat in parcuri

şi grădini:

Bucureşti, Băile

Herculane, Gurghiu etc. Cerinţele ecc/ogice. Obişnuit creşte pe soiuri reavăn-umede şi relativ acide; su feră din cauza insolaţie! directe. !mpotriva gerurilor de iarnă, este necesară acoperirea cu crengi sau cetină. 1mporUu!ţa. Se întrebuinţează ca arbust izolat sau tn buchete. fiind apreciat pentru mirosul plăcut, mărimea, culoarea şi durata florilor. 1

Cluj,

tnltlneşte

15 m

Scoarţa brună-roşcată,

adînc

şi

solzi

neregulaţi.

•

tnălţime;

Fig. 173- Sas!d(rtJI officina/e Nees el

crăpături

d.b - frunz.e:

llberm.:

fi out mucull : 4 - floare fernell; • - truete. c -

Coroana larg-ovoidă. Lujerii tineri verzi, mătăsoşi, apoi devin bruni sau verzui, glabri-lucitori. Mugurii alterni, subglobuloşi verzi , glabri. Frunule caduce, eliptice sau obovate, intregi sau cu 2- 3lobi, la vîrf obtuze

şi butaşi.

Lemnul mirositor, de culoare albă-roz. Arealul. Originar din sud-estul Americii de Nord. La noi, se

Specie excticif (fig. 173).

cut aromată. Lujerii cu muchii rotunjite, lenlicele numeroase, pubescenţi, cu miros aromatic ca şi scoarja. Muguri/ opuşi, negricioşi, cu 4--5 solzi mai mult sau mai puţin tomentoşi; la bază cu resturile uscate ale peţiolului care a acoperit mugurele in timpul verii. Frun;;e/e de 6-10 cm lungime, ovate, oblong-ovate sau eliptice, scurt acuminate, marginea întreagă, pe dos cenuşii-pubescente; de asemenea plăcut mirosi !oare. · Florile solitare, mari de cea. 5 cm, roşii-brune-tnchis, mirositoare, hermafrodite, alcătuite dintr-un perigon cu un număr nedefinit de foliole; stamine şi carpele numeroase, aşezate pe un receptacul concav; apar din iunie pînă în august. Fructele cenuşii, obovoid-rotunjite, de 6-7 cm lungime, provin din transfor· marea carpelelor in 6-12 achene, inchise intr-un receptacul cărnos, git uit în partea superioară . Achenele sint brune-ruginii, elipsoidale de 1-1 ,5 cm, păroase la extremităţ i; fncolţesc primăvara. Culturile din Europa produc fructe cu un mic procent de germina ţie. Se poate reproduce uşor prin drajoni, marcote

iar la bază cuneate, cele lobate mai mari pînă la 25 cm lungime şi 15 cm lăţime, pe dos glaucescente şi puţin păroase. Toamna se colorează in roşu-portocaliu. Frunzele ca şi scoarta contin celule cu ulei aromat. Florile dioice, galbene, grupate ctte ~12 tn raceme; cale femeie alcătuite dint~-un ovar inconjurat de 6-9 staminodii. Exemplarele femeie sînt rare. Fructele, drupe ovoide, albăstrui, lucitoare, de cea. 8 mm aşezate la extremitatea req!p!aculului cărnos. Contin o singură sămtn\ă, care tşi pierde repede puterea de germinaţie. DrajotWa.ză destul de puternic. Se tnmulţeşte mai uşor pe cale vegetativă decit prin sămînţă. Creşterea relativ tnccată. Arealul. Originar din estul Americii de Nord. La noi este rar cultivat în parcuri (Bazoş). . Importanţa. Poate interesa mult ca specie decorativă, cum şi ca plantă industrială, datorită uleiului din frunze şi scoarţă, apreciat la fabricarC!I parfumurilor. Se recomandă si se cultive pe soiuri fertile. în regiunile mai călduroase ale ţării, dar cu suficientă umiditate.

•

295

MAGNOLIACEAE

ANGIOSPERMAE

Farn. MAGNOLIACEAE Jaume St. HIIJ. Arbori şi arbuşti cu lujerii tineri inelaţi la noduri; frunze alterne, simple, cu marginea tntreagă sau rar-lobată; flori terminale mari, hermafrodite, cu numeroase stamine, uneori sepalele stnt asemănătoare petalelor; sint dispuse spirociclic. ~eceptaculul proeminent, poartă in spirală numeroase carpe.le libere, fiecare tnchinztnd 1-2 sau mai multe ovule. La maturaţie receptaculul devine alungi! tn formă de con, cu numeroase fructe. Lemnul este alcătuit · din vase areolate (traheide), ca şi la Ghnnosperme. .

•

Genul MAGNOLIA L. Cuprinde cea. 36 de specii de arbori şi arbuşti, răspîndiţi din regiunile ecuatoriale pină spre cele temperate ale Asiei şi Americii de Nord. Au rădăcina s()Ongios-cărnoasă; lujerii groşi cu un mugure terminal mare, acoperit cu 1..::..2 solzi; c.icatricea mare, cu 6 sau mai multe urme fasciculare; frunze alterne, persistente sau caduce, mari sau foarte mari. Flori solitare (fig. 174) terminale, mari sau foarte mari, cu 3 sepale adesea petaloide şi 6-16 petale, stamine şi carpele numeroase. J:ruct multiplu în formă de con cărnos, alcătuit din numeroase folicule cu ctte 1-2 seminţe acoperite de un arii roşu la maturitate şi suspendate la extremitatea unui fir lung (funicu.Iul). Pretind soiuri fertile, lutoase, care reţin apa; pot creşte şi pe soiuri acide. Evită excesul fie ca lcar şi soiurile formate pe marne. Preferă staţiuni adăpos tite sau loeurile umbrite la amiază. Suferă din cauza tngheţurilor de iarnă. Puieţii trebuie uda ţ i tn timpu l verii. Se tnmul ţesc uşor prin săminţă , butaşi, marcote şi altoi. Cu prilejul plantării, se va evita rănirea Fig. 174- D/agram4 /lo· rădăcinilor. ra/4- Magnolie (A) fi Magnoll ile sint apreciate ca arbori de ornament, Llrlodendron (8) datorită mărimii şi frumuseţii deosebite a florilor, precum şi aspectului interesant al frunzelor şi fructelor.

Fig. 175 - M aptJlia acumiMJa L. : o b - lru.ou: c -

flo.~re

6-12 cm lăţ ime, eliptice ptnă la oblong·obovate, scurt acuminate, pe <!os pubescente. ·Florile mari de 6-8 cm, verzi-gălbui, cu trei sepale şi şase petale; stnt mirositoare şi apar prin mai-iunie după tnfrunzire . Fructele multiple tn formă de con, de 4--8 cm -lun·gime, roşii-inchis; se coc prin septembrie. · Periodicilalea fru.ctificaţiei de 2-3 ani. Puterea germinativă de 70-80% . Germinaţia. Seminlele se stratifică tn ti mpul iernii şi se seamănă primă· vara de timpuriu.

Frunzele mari de 10--20 cm lungime

şi

Creşterea rapidă.

albă, cu duramenul s lab diferenţiat, este uşor, moale se tntrebuinţează tn industria placajelor şi mobilei.

Lemnul de culoare

J\IAGNOLIA ACUJ\IINATA L.- Jllagnolie

Specie exotic4 (fig. ~75). MiJrimea ptnă la 30 m tnălţime şi 1 m diametru; frecvent rămtne de mărimea a 11-a. Tulpina dreo.ptiJ, se poate urmării pînă la virf; in masiv se elaghează destul de bine. • Sccarţa cu ritidom cenuşiu-deschis. Coroana larg-piramidală , cu frunziş abundent in tinereţe; mai ttrziu, devine neregulat-lăţită. Lujerii bruni-roscaţi-lucitori, glabri, inelaţi la noduri. r Mugurii alterni, pubescenţi, cei terminali de 12-18 mm, cam de 2-3 ori mai mari dectt cei laterali.

şi puţin

rezistent; A realul: Sud-estul Americii de Nord, mai ales pe versantul nord vestic al munţilor Appalachi, ptnă la altitudinea de 1700 m. In ţara noastră, este cultivat prin grădini şi parcuri. Cele mai numeroase exemplare se găsesc in parcul dendrologic de la Simeria situat in lunea Mureşului, unde este introdus şi ca specie ajutătoare tntr-un arbore! de stejar cu ulm, acoperind foarte bine solul prin coroana sa bogată. Cerinţele ec:ologice. Preferă regiuni cu precipitaţii abundente, sau cu umiditalţ atmosferică ridicată; suportă temperaturile climatului continental (40"C şi -38"C). . Creşte bine pe soiuri de luncă, fertile, uşoare ptnă la lutoase, cu suficientă umiditate; in staţiuni uscate pietroase, rămîn de talie redusă. Temperamentul de semiumbră; puiet ii şi arborii tineri reclamă adăpost impotriva arşi lei şi tngheţurilor ttrzii. Pe măsură ce scade umiditatea tn sol, devine tot mai pretenţios faţă de lumină. _

\ MAONOLIACEAE

ANOIOSPE~MAI!

291

Importanţa. Este un interesant ce poate să fie cultivat chiar şi

arbore decorativ, în regiunile bintui te de geruri mari, fiind dintre magnolii cea mai rezişte.ntă specie la temperaturi scăzute. Se mai tntrebuintează şi ca portaltoi pentru alte specii de magnolia cu flori mai frumoase. MAGNOLIÂ KOBUS DC.

.1 .:/

Specie eXQ/icii (fig. 176). . ! Mărimea plnă la 10-12 m tnăltime. Coroana bogată, cu ramuri lungi subjirî. Lujerii glabri. Mugurii acuminati. păroşi. o Fr~le mai mici, de 6-IOcm, obovate,la virf b brusc acuminate şi la bază cuneate, cu nervatiunea Fig. 176 - Mag11Dii4 ltt>bw OC.: pe dos proeminent reticulată, şi dispers pubescent~. o - frunti: b - flo•r41 Flotile mari de cea. 10 cm, avînd 3 sepale mjti verzui·brune, căzătoare, şi 6-9 petale albe cu o dungă roz-violet la bază . lnfloreşte abundent inaint! de infrunzire. ' Fructele aproape cilindrice, de 10-12 cm, cu seminţe închise în arile purpurii; toamna stnt decorative. . , A realul: Japonia. In tara noastră, se găseşte introdusă tn parcuri şi grădini: Simeria, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braş011 etc. 1 Cerinţele ecologice. Cultivat tn locuri deschise, suferă de gerurile excesive\de iarnă; se resimte mai putin sub adăpostul clădirilor. 1 Importanţa. Este un apreciat arbore decorativ, pentru abundenta şi frumuseţea florilor. Din genul Magnolia, ca specii ornamentale mai pot interesa: M. yutan Desf., M. obooata Thunb., M . 1111/lora Desr .• M. ~ soulangeana Soui.-Bod. etc.

• •

Genul LIRIODENDRON L. LIRIODENDRON TULIPIFERA L. - Llrlodendron eXQIIcă (fig. In). Mărimea l. atingtnd 45 m tnăltime şi

Specie

•

2-4 m tn diametru. Tu.l"prna dreaptă, cilindrică , elagată pe mare tnăltime. Sccarfa g,i-tnchis, subtire; la arborii bătrîni, formează crăpături longitu· dinale. .

Coroana regulat-ovoidă. Lu{"erii verzi -măslinii, glabri, lucitori, cu

măduva tntreruptă. Cicatricea sti pe elor lasă o urmă inelară, ce tnconjoară lujerul tn dreptul mugurelui. Mugut;il spiralati. pedicelati. cu vîrful rotunjit, comprimaţi lateral, cu doi solzi de aoeeaşi lungime, bruma ti glabri. Cicatricea frunzei rotunjită, cu numeroase_urme fasciculare.

luJer~

b -

Fig. 177 - Lirlodlndron tulipl/era L. : lujer fn teeflune: t - fnmU; d - flo•re; • -con frudlfer: 1- trude

Frunzele mari de 7-12 C!ll lungime, cu o

formă caracteristică

de lirli "sau de şa, avind virful ştirbit şi prezentind patru lobi acuji, sint evident simetrice, glabre şi verzi-albăstrui pe dos; peţiol lung de 5-10 cm. Toamna se colorează in galben-auriu-intens. Florile terminale, hermafrodite, mari de~ cm, in formă de Jalea, cu şase pe_tale mari galbene su lfurii şi cu trei sepale verzui, divergente, caduce; sta· mtne şi carpele numeroase; apar prin mai-iunie. Sint de un deosebit efect decorativ. · · ·

298

A NO I OSPE ~MAE

AANUNCULACEAE

Fructele in formă de conuri alungite, de 6---Scm limgime,constituitedin numeroase achene monoaripate, de 2,5--3,5 cm lungime, ce se desfac de pe ax. Maturaţia la începutul toamnei; Puterea germinativă 10-15 %. Lăstăreşte

bine In

uneori

tnvelişul şi

flora! simplu, constituit din patru (5--8) sepale colorate; stacarpele numeroase; fruct achenă, cu stil lung, plumos, persistent.

... ' ....

răspîndirea durează pînă primăvara.

CLEMATIS VJTALBA L.- Curptn de pldure

tinereţe.

Creşterea rapidă.

Longevitatea de 500 de ani. Lemnul moale, uşor, de o calitate mijlocie; poate

să

fie folosit pentru furnir, instrumente muzicale, hîrtie, chibrjturi, mobilă uşoară, ambalaje. Arealul localizat tn sud-estul Americii de Nord. La noi, este destul de des culti vat prin parcuri şi grădini; ca arbore forestier se găseşte introdus in amestec cu alte specii locale in parcurile dendrologice de la Simeria, Mihăeşti şi in pădurea de la Gurghiu-Mureş. Cerinţele ecologice. Este o specie de cl imat cald, cu precipitaţii abundente iar in regiuni mai secetoase, se .instalează numai pe lîngă ape. Rezistă la gerurile de iarnă (-4_i 0 C) dar este sensibil la îngheţurile ttrzii. Suferă de zăpadă şi · chiciură, care ti cauzează ruperea· ramurilor. . Vegetează bine pe soiurile de luncă, afinate, profunde, jilave şi cu nivelul apei freatice la mică adincime (3 m). Inregistrează creşteri reduse pe nisipurile sărace In humus, cum şi pe soiurile înfelenite, sau cu apă freatică la mare profunzime; evită soiurile calca roase. Temperamentul de lumină; ca specie de amestec, în masiv realizează trunchiuri cilindrice, curăţate de crăci pe mari lungimi, mai ales tn prezenta speciilor de împingere. In plantaţii pure, coronamentul rar lasă solul să se înierbeze. . 1mportanţa. Datorită elegantei port uluiL formei... şi_ coloritu.Jui de toamnă al frunzelor .ŞI'i'ilai -ales pentru frumuseţea _şi mărimea · florilor, esl e mult apreciat ca arbore decorativ de-a lungul ~jlţilor, în marginea grupurilor arborescente sau izolat în poieni şi pelui.e. Poatesllfieiritrodus şi în culturi forestiere pentru înnobilarea zăvoaielor, iar ca specie de ornament, in zona forestieră . de la cîmpie pînă la dealuri înalte. Fam, RANUNCULACEAE A. L. J uss. Plante erbacee anuale, perene, unele arbustive, altele agăţătoare, cu rizomi, tubercule, sau rădăcini ramificate. Frunze alterne, rar opuse (Clematis), simp_le _s~u comp_use, dintat~ ori lobate. Flori hermaf~odite cu dispoziţie spiro- · c1chca; invehşul flora! stmplu, dublu sau format dtn bractei; sta mine numeroase în spirale ; carpele libere, rar concrescute. Fruct pluriachenă, foliculă, capsulă sau bacă . Genul CLEMA TIS L. Cupri~de

eule: mine

299

circa 230 de specii de arbuşti sau plante erbacee, de obicei agăţă toare, dm zona temperată a emisferei nordice. Au muguri opuşi; frunzele compuse sau simple; flori hermafrodite, rareori dioice, soli tare, în cime sau pani-

Specie indlgenă (fig. 178). 1nrădăcinarea foarte dezvoltată. Tulpinile căţărătoare (liană), pot ajunge lungimi suport,

pînă

la 10 m; în

lipsă

rămtn

Scoarţa

ttrîtoare. se exfoliază in

Luierii

verzi-eenuşii pînă

flşii

lungi. vişinii,

perirnri.

Mugurii

opuşi,

mici,

roşcaţi, acuţi,

frunzelor.

Frunzele imparipenat-eompuse, cu

muchii rotunjite, prevăzuţi cu · · păroşi , ascunşi la subsoara peţiolilor

şase

foliole; foliolele de 3--IOcrn, ovate sau ovat-lanceolate, la virf acute sau acurninate, pe margini intregi, dinţate sau uşor lobate, la bază rotunjite sau slab cordate, pe dos ltnos-păroase în lungul nervurilor. Pefiolul de 1-3 cm, se poate transforma in cîrcel de susţinere a plantei. · Florile herrnafrodite, albe, de cea. 2 cm, grupate in panicule, apar din iunie ptnă in august. Fig. 178 - CktrUJ/is vita/ba L.: a - ramuri cu frunze. florJ ti fructe; b -

(ruei

800

ANGtOSPERMAI! ARISTOLOCHIACE.AE

•''

Fructele multiple, formate din numeroase achene pubescente, fiecare pistrtnd un stil lung pufos.· Maturafia anuală. . .. . Germina/ia se produce greu; de aceea achenele trebUie strallhcate tnamte . . . - . • · de semănare. Ldslăreşle viguros. Primăvara se poate tnmullt şt prtn butaşt dm 1UJert 1 · sau din rădăcini. • A realul: Europa, Caucaz. [,.a noi; este ~ăsptndit p~in p~duri de la dmpte ptnă la poalele munţilor, mai ales în zăvoate, pe sol un ferttle, umede. . 1mporfanţa. Poate provoca incovoierea arborilor şi chi31r ruperea !o[ iarna sub greutatea zăpezii. In unele regiuni, serveşte ca maler1al de legat tn locul liberului de trei. Este intrebuintat tn horticultură ca plantă agăţătoare pen· tru acoperirea zidurilor, ruinelor sau arbor.ilor izolaţi. Sev~ contine substante corosive, iar 4runzele proaspete cauzează tnflamarea p1elu. CLEMATIS ALPINA (L.) Miii. (Airagt!ft olp/114 L.) - Curpen de munte

1 . 1

1 ,,

i; !

Spuie indigenă (fig. 179). . Tulpina agăţătoare, ptnă la 2 m lungtme. . . . . • • · Frunzele de două ori trifoliate {biternate), cu fohole mat m1c1 pma la 2,5cm, marginile adinc serate, pe dos slab pubescente. Ffg. 179- C/emalis o/pino (L.) MIII.: - ramuri c·u fru.nu 11 f)orl: b - fruct muttlp1u: Fkirile cu 4 sepale albastre-vio· ~ - fruct (ac:hml ta atU plumol) Jet, mari de 3--5 cm, campanulate, au numeroase staminodii petaloide, şi stau soli tare pe pedun· cuii lungi. lnfloreşte din mai pînă tn august. Area/ul. Este originar din Eu· ropa. La noi, creşte de·a lungul apelor de munte în locuri umbroase, pe sttnci şi pe soiuri schelete, pînă la limita vegetaţie! arborescente. 1mporlanfa. Se culti vă uneori tn parcuri. CLEMATIS JACKMANNil Th: Moore- Curpen de gridlni

Hibrid tntre două specii exo· tice: C: lanugi= Lindl. şi C. vlt/cel/4 L. (fig. 180). Este plantă volubilă, intro· dusă In cultură foarte des pe Jtngă case, tn grădini şi parcuri.

. )OJ

Se aracterizează prin: • Tul ·na foarte longevivă (peste 20 de ani). tniinzlndu·se la mari distanţe.

Frunzele tulpina le de. două ori trifoliatesau simple, dar cu foliole mai mari şi marginea tntreagă. Florile mari de 5-7 cm, de un violet-inch is, stau solitare sau cite 2-5 pe ramuri scurte. 1mportanţa. Este o foarte deco· rativă plantă horticolă, ce merită să ·fie luată ctt mai mult tn con· siderare tn viitor. Se poate cui· tiva atît în regiunea de clmpie, ctt şi la munte, ptnă la cea. 1OOOm altitudine. Fam. ARISTOLOCHIACEAE U ndl.

Plante erbacee sau arbuşti ·cu tulpină erectă sau volubilă, cu frunze alterne cordat-ovate; flori soli tare, cu tnvelişul tubulos neregulat; fruct capsulă cu mai multe

Fig.

180- Clemalls X jtWmonnil Th. Moore: lujer ~u frunze şi floare

seminţe.

Fig. 181 - Arlstoll>cltia du(lor. Hlll:

Genul AIUSTOLOCHIA L.

G -

frun.d fi flo.arco 6 - fruct

ARISTOLOCHIA DURIOR Hlll. (A. siplw L'Herlt.) exotică

(fig. 181). Arbust cu tulpini volubile ce poate ajunge ptnă la 10 m 1ungjme. Lujerii anuali verzi.J Frunzele alterne, reniforme, foarte mari, de 10--30 cm, cu marginea întreagă, lung-peţiolate, lat· ovate, slab cordate ~i cu virful scurt·acuminat sau obtuz. '1!'1 Florile mari, tn formă de lulea' recurbată, de culoare verde, cu pete purpurii, aşezate ctte una sau Specie

Mărimea.

302

AHOIOSPEIIMAE

BUBERIDACEAE

două

la subsuoara frunzelor, stau prinse pe un peduncul lung prevăz mai jumătate cu o frunză mică; apar tn luna mai. Aeralul. Originar din America de Nord. La noi este frecvent cultivati!·ca plan-

jos de

tă decorativă. Cerinţele ecctogice.

Specie foarte putin pretentioasă; se pretează la o cultură uşoară, prin butaşi şi marcate. Importanţa. Se foloseşte pentru tnfrumusetarea locuinlelor·şi chioşcurilor din grădini. '

Fam. BERBERIDACEAE Ton'. et Gray

·-

1 ,

..._

__....

Genul BERBER.IS L-~"

Cupr~nde eca:"11ll de specii de arbuşti spinoşi; au frunze alterne sau tn rasei·

eule,

căzătoare

sau persistente; flori hermafrodite complete pe tip 6, solitare sau tn inflorescente, pelaFig 182 - Btrberis oulgaris L. : lele cu cîte două glande ca - luJtr: b - ramuri cu fruou ti fr·u tle : t - lnnonectarifere; fruct bacă, cu n:scentl; d - floare; • - fruct: 1- (rucl 1'1:1 aec11uue una sau mai multe seminţe.

1 •

BE~BE~IS

VULGA~IS

ptnă

{fig. 182). la 2 m.

lnrifd4ciiUUea fasciculată, superficială. Tulpina tufoasă,

cu vîrful ramurilor recurbat tn jos. SC(){Jrţa

cenuşie-deschis.

Lujerii muchia li ,

nea tnsorită a pădurilor, pe soiuri cu substrat calcaros şi chiar pe cele superficiale sărace. 1mportanţa. Dispunind de un sistem radicelar bine dezvoltat şi avind însuşi rea de a drajona, poate contribui la fixarea terenurilor degradate. Pentru florile, frunzele şi fructele sale decorative, se cultivă ca arbust ornamental de grădină. Dracila, servind drept gazdă intermediară pentru ciuperca Pucclnla gram/. nls (rugina grîului) , tn ultimul timp, se urmăreşte distrugerea ei din vecină lalea terenurilor cultivate cu cereale. f. cJropwpuna Rgl. <U lrt~J~Ufe purpurlllntunecat tn timpul verii; este folosit tn parcuri şi

grl dlnl.

BE~BE~ IS THUNBE~GII

ind/genă

Mărimea

A realul. Europa. La noi se tnttlneşte destul de frecvent in regiunea colinelor. Cerinţele ecotogice. Creşte pe locuri deschise, formtnd tufărişuri la margi-

Dradfă

Specie

!iola ; pe ramurile scurte sînt grupate tn smocuri; frunzele au gust acrişor; toamn se colorează tn roşu. Flort mici, galbene, cu şase petale şi şasesepale, In raceme pendente; apar prin m · şi sint puternic mirositoare. Fructele bace elipsoidale, mici, de ~12 mm, roşii, cu 1-2 seminte obovate şi slab carenate; se coc prin septembrie şi rămîn pe lujeri pînă spre iarnă. Fruc· tul con line acid malic, cu gust acrişor ca şi frunzele; se poate intrebuinta la pre· pararea compoturilor şi siropurilor. Germ/naţia epigee. Ldstăreşie şi drajonează.

Cuprinde arbuşti şi plante erbacee, cu frunze alterne, caduce sau semi· pervirescente şi cu flori complete pe tip 3 sau multiplu de 3, numărul staminelor egal cu nvmărui petaielor, ovar monocarpelar cu mai multe ovu le. Fruct bacă . .. ~-·- , . " ...... . ......

1·r

303

gălbui

sau roşii, prevăzuti cu spini trifurcati, proveniti din transformarea nervurilor · frunzei; spre virful lujeru· lui, spinii pot fi şi simpli. Mugurii alterni, mici, ovoizi, cu solzi uscaţi. Frunzele obovate, de 2-4 cm, spre bază cuneate, spinos·serate, glabre, pe-

Specie

DC. - Dracii! japonezi

exotică

·(fig. 183). Se deosebeşte de specia precedentă prin; Lujerii numai cu spini simpli. Frunzele au ~racteristic, marginile întregi iar pe dos stnt glauces· cente. Fie. 183-Berberis Florile solitare sau ctte 2-5. tlwnbtrslll DC. ; lor· Fructele bace roşii -deschis, strălucitoare. me iJe frunze A realul. Originar din Japonia; la noi a fost introdus in e:,rcuri şi grădini ca plantă orna mentală. erinţele eCQlogice. Nepretentios fată de sol, evită tnsă terenurile pre umede; rezistă bine la secetă, ger şi fum. Temperametul de lumină. Este mai rezistent la atacul c.iupercii P.uccinia gra-

minis.

Interesează

numai ca arbust ornamental.

fiii ..

liIl l

30 4

ANOIOSPER.\I.AE'

Genul MAHONIA Nutt. MAHON IA AQUIFOLIUM (Pursb) N It.

(fig. 184). . , Mtirimea ptnă la 1 m, constituind tufe dese eu ramuri cenuşii, neghirnpoase. Frunzele persistente, irnparipenat-compuse, cu 5-9 foliole ovate, de 4-8 cm lungime, sesile, la vîrf acute, pe margini sinuat şi spinos dinţate, verzi-inchis, lucitoare şi coriace. , Florile galbene, cu şase petale şi nouă sepale, grupate în racerne erecte la virful lujerilor; lasă un miros gre~. neplăcut. Tnfloreşte tn aprilie-mai. Fructele, bace negre-brumate, cu 2-5 seminte: se coc în septembrie. Germineaztl după ce seminţele au fost slralificale iarna în zăpadă la ger. Se mai tnmulţeşte prin butaşi. Arealul. Originar din regiunile temperate ale Americii de Nord, unde creite ca arbust de pădure. Cerinţele ecologice. Pretinde soiuri reavăne, bogate în humus şi umiditate atmosferică moderată; are nevoie de acopea rire tmpotrivll gerurilor ex~ive de iarnă. Fig. 184- Mahon ia oquifolium (Pursh) 1mportanţa. La noi. este introdus Nutt. : frecvent tn cultură, de la cîmpie pînă • - ro muri. frunze. llorl: b - lrucle la munte, ca arbust ornamental pe marginea a lei lor. pe ta luze şi la formarea boschetelor. Suportă tunderea. Tn timpul ierniilor prea geroase, o parte din frunze devin vine! ii. iar altele se roşesc: şi se usueă. Spţcie ex.otică

Arbust indigen tufos, ptnă la 4 m înălţime, cu numeroase tulpini subtiri

(fig. 185).

1nrădăcinarea mult Fig.

185 -

ramilicată, pătrunzîud

tanwrix r1l1110Jiss/ma Ldb.:

ramuri c u htJer ti frun za: b c u frun~ mlrlte; c - ftu.na.ll d - lujer c:u tnfloreac:en\t: • centi: 1 - floare: 1 - almtntli tt -

~rcr:O frunzişoară prelungă acoperă

Fig. 186 - Diagram4 f/ora/6- Cllfni rotle · b - bradel; • aep.tle; p - pela le

Fam. TAMARICACEAE Lindl.

lnlloreş.

c u peri

frecare mugure. --Frunzele solziforme, cadu.c:LJ~~id de 2-:r-mnr,- Tngust-ovat-lanceolate, ascuţite la virf. de ţuloare brumărie. Fjgrjle ~Vici pe tiJL5, cu 5 starniue libere, sint verzui-palid sau roz-deschis, grupate tn raceme Sl!icjforme pe lujerii verzi din anul curent; dau prin iunie- iulie şi stnt melifere. Fructele capsule cu 3 - 5 valv.e. contin numeroase seminte foartt; mici, (0,25 mm,' prevăzute cu un smoc de peri prins' direct dtJ sămînţă şi nu pe un pedicel ca la Myricariri. Se înmulţeşte uşor prin lăstari, butaşi şi l!larcote. . A realul. Originar din Europa sud-estică, pină in Asia centrală. La noi, este localizat tn regiunea de ctmpie, pe prundul şi malurile rturilor din Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi Dobrogea, sub formă de df!Sişuri.

Ord. PARIETALES

Cuprinde arbuşti sau arbori cu frunze mici aciculare sau solziforme. Fiori hermafrodile, mici, grupate în inflorescente slrtnse, raceme sau panicule, albe sau roz, formate din 4-5 sepale şi acela~i număr de pela le, stamine 4-5 sau 8--10 inserate pe un disc; ovarul unllocolar, alcă!tilt din 2-5 carpete, contine mai ,multe ovule. Fruct capsulă dehiscentă tn 3-5 val ve; conţine seminte' in ici pre1ăzute cu peri lungi.

- l uler mlrlfl:

adinc in sol. Lujerii fQ>~rte snhl irJ, rotunzi, purpurii, cu măduva îngustă, excentrică; toam'Til, virfurile se usucă şi cad. Mugurii alterni, numeroşi şi foarte

ANGIOSPERMAE

306

Cerinţele eco/cgice. Suportă bine s rezistă la praf şi fum. Este nepretenti fată

•.

de sol. Se localizează pe nisipuri şi s rături umede. Temperament de lumină. Importanţa. Lemnul greu poate folosit pel)tru obiecte mărunte şi combustibil. Scoarţa ramurilor şi rădăcinile continind substante colorante şi tanante (1(}.....18%), se tntrebuin(ează la vopsi tu! şi argăsitul pieilor. Din păr(ile vegetative, se mai extrag unele substante folosite în industria farmaceutică şi In medicina populară. · Este apreciat la plantarea terenurilor să· răturoase, a nisipurilor marine, la fixarea malurilor, precum şi în culturile de protectie. TA/o\ARIX TETRANDRA Pali.

Arbust exotic asemănător speciei precedente, de care se deosebeşte însă prin floril e de tip 4, (fig. 186) aşezate in raceme laterale pe lujerii din anul trecut; tnfloreşte devreme, prin mai, odată cu tnfrunzirea. Este originar din Europa estică şi Asia vestică . La noi, se află cultivat tn grădini şi parcuri, ca arbust ornamental, deosebit de rezistent la fum şi praf. Genul MYIUCAR.IA Desv. MYRICAIUA GERMANJCA (L.) Desv. - Citlni mică

Fig.

187 -

M yricaria gtrtn4nk>a (L.) Desv:

d- tulplnA ti luftr C'U frUnte: b- frunze mi riie: c - luJt< cu flori; ~ - floore;

< - fruct d<Ochl>: 1 - .aminti

Specie indigenă (fig. 187). Se deosebeşte de Tamarix rC11110SlSS111UI • pri n : . . • T l .. 1nălţimea mar mrca, p1na 1a 2 m. u prm numeroase, indreptate fn SUS. L U]trll . .. mal• groşr, · ga lbem-pa · J'd • ăJ 1 pm a roşietici, muchiaţi,cu măduva largă concentrică.

Mugurii acoperiţi la bazăcuofrunzişoară mai scurtădectt lungimea mugureluL Frunzele tot solziforme, liniare dar ceva mai mari, de 3-5 mm, cu vîrful obtuz (nu ascutit ca la T. ranwsissiiTUI); sînt verzi-cenu~ii. Florile roz-deschis pe tip 5 (fig. 188) dar cu 10 stamme, sint aşezate in raceme terminale. grupate mai multe la un loc tn buchete. . Fruclele, capsule dehiscente in trei valve. Semintele prevăzute cu un smoc de peri, prins la vtrful unui pedicel.

SAXIPAAGACEAE

inmulleşte şi

prin butaşi. A lui. Originar din Europa centrală şi sudică. Spre deosebire de cătina roşie Myricaria la noi creşte sporadic pe prundişul ptraielor din regiunea dealurilor tnalte şi de munte, pînă la altitudinea de cea. 1 300 m. 1mportanţa. Poate fi Intrebuintat la fixarea maturilor şi torentilor din statiuni mai inalte. Ord. fam.

Fig. 188 - Di4· gramiJ 1/cral/1 CăUnă miel (Myrl· earia):

~O S ALES SAXI f~AGACEAE

•

b - bractel: • - , . . paie: p - petele

DC.

Cuprinde plante erbacee, vivace sau lemnoase din regiunile temperate. Frunze simple, alterne sau opuse. Flori hermafrodite, complete, pe tip 5, rar 4; caliciu!, corola şi staminele sînt concrescute la bază; ovar format din două· cinci carpete concrescute. Fruct capsulă sau bacă cu numeroase seminţe. Genul PHILADELPHUS L. Cuprinde cea. 40 de specii de arbuşti din Europa sudică, Asia, America. Au muguri opuşi, ascunşi în cicatricea frunzei sau numai cu vîrful aparent. Vîrful lujerului se termină cu doi muguri . Frunze întregi sau denticulate pe margine, cu 3-5 nervurî ce pornesc de la bază. Florile albe, rar galbene, hermafrodite, solitare sau tn infiorescente, cu patru sepale, patru petale, numeroase (2o-40) stamine, ovar inferior. Fructul capsulă, cu patru valve şi numeroase seminţe mici lnvelite într-un arii prelungit. Se tnmull~ uşor prin lăstari, prin diviziunea tufelor, sau prin butaşi. PHILADELPHUS

CO~ONA~JUS

L.- Iasomie, Umlltl

Specie exolic4 (fig. 189). Mărimea ptnă la 3 m, formînd o superficială. Scoarţa castanie, se exfoliază

tufă deasă.

1nrădiicirnuea

longitudinal neregulat. Lujerii uşor muchiati, bruni, glabri. Muguriiopuşi, putin vizibili sau ascunşi tn mijlocul cicatricii triunghiulare. Frunzele opuse, oblong-ovate sau eliptice, acuminaţi, de 4-8 cm lungime, pe margini distant-denticulate, pe dos putin pubescente la baza frunzei sau de-a lungul nervurii principale. rlorile albe, mari de 3 cm, foarte mirositoare, grupate tn raceme de 5--7 fiori ; tnfloreşte prin iunie. Fruclele, capsule cu seminte mici, otrăvitoare pentru păsări. . Puterea de germinaţie se păstrează timp de ·1 an; incoltesc după 5-6 săp· tănltni de la semănare. Lllslăreşte şi se mai poate inmulti prin butaşi, marcote.

ANOIOSP~I!

808

SAXJI'AAGACI!.AE

309

Genul DEUTZIA Thunb.

Cuprinde cea. 50 de specii de arbuşti din Asia (Himalaia) şi cîteva din Mexic. Multe din ele sînt introduse in Europa ea plante ornamentale prin parcuri. . Se recunosc după: lujerii fistuloşi şi · mugur ii opuşi depărtaţi de lujer; frunze caduce, sera te şi stelat-pubescente, flori tn raceme terminale pe tip 5, de culoare albă sau roz, sepalele concrescute la bază tn formă de tub: stamine 10 cu filamente aripate; fructul capsulă cu 3-5 valve; seminţe numeroase. DEUTZIA SCABRA Tbunb. exotică (fig. 190). Mllrimea: creşte tufos, ajungtnd fnăltimi ptnă la 2 m. Tu/pînile şi ramurile brurie-roşcate, piriă la brune-cenuşii ,

Specie

Ffg,. 189 - Phi/bdelplws aJrotUUIIU L.: 4 -

hJJet: b- murure (6d.allu): e - lruna.l • • flori;

Phl/bdelphiU x fa~Dotozri Sare: tJ - frunzl: ~ - flo•re Creşterea rapidă.

Arealul. Europa

sudică şi

Caucaz. La noi , este frecvent cultivat in parcuri

şi grădini.

Cerinţele ecclogice. Este un arbust rezistent la ger şi foarte puţin pretenţios faţă de sol, cu condiţia ca acesta să nu fie prea uscat sau inmlăştinat. Temperamentul. Suportă destul de bine acoperirea; la umbră însă înfloreşte numai dacă rădăcinile sale superficiale au suficientă umiditate. Importanţa. Datorită florilor delicate şi foarte plăcut mirositoare, poatesă fie intrebuintat ea arbust de lizieră, garduri vii, ori in buchete la margini de peluze, in zona forestieră, de la ctmpie ptnă tn regiunea montan-inferioară.

pieliţe subţiri. Lujerii brun-roşcaţi,

stelat·pubescen\i. Mugur:ii opuşi, ovoizi, roşcaţi, putin turtiti. Frunzele oblong·lanceolate de 4-10 cm lungime, ro· tunjite la bază, crenat denticulate, pe ambele fete ste· lat-pubescente şi scabre; perii stelati de pe dos prezintă 10-15 ramificaţii. Florile de cea. 2 cm lăţime, albe sau roz , in panicule erecte, de 6--12 cm lungime; apar la vîrful lu jer.i lor anuali, in iunie-iu lie. Fructele, capsule subglobuloase, de cea. 5 mm, cu . trei valve. A realul: China , Japonia. La noi, se tnlilneşte culti· vat prin parcuri şi grădini. Este o specie rustică, dar ceva mai puţin rezistentă la ger ca Philadelphus ccronarius; de aceea se plantează fn locuri adăpostite. \'ar.t:4ndidillSima Rehd ., Jre muguri! roşieliti, Hori albe invo.alto. \'ar pltiiiJ Rehd., cu llori lltvoalte. roz.

DEUTZIA GRACillS S. el Z. PWLADELPHUS FALCONERI Sarg.

Specie

exotică

(fig. 189). M 4rimea. Arbust ptnă la 3 m, cu ·ramuri delicate pendente. . Scoarţa nu se exfollază, iar lujerii stnt bruni·roşcati. Frunule ovat-lanceolate, de 2-8 cm lungime, la bază brusc tngustate, lung-acuminate, pe margini mărunt·denticulate sau intregi, de culoare verdedeschis, pe dos cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. Florile albe mirositoare, cu diametru! de 3-4 cm ; petale Inguste, stelate; stau dte 3..-7 in c:iorchini; înfloreşte prin iunie. Importanţa. Specie folosită ca arbust decorativ, atrăgtnd atenţia prin aspectul delicat al Jujerilor pendenţi şi prin florile numeroase.

exotică (fig. 191). Mlirim~a atinge cel mult 1 m

Specie

fnilltime.

Lujerii subţiri delicaţi, cenuşii-gălbui, glabri. . Frunzele oblong-lanceolate, de 3 -6 cm lungime, meg~l serate, pe fata dispers-stel at păroase, pe dos

verz1-glabrescente; perii stelali cu numai 5--0 ramifi-

caţii.

Flor~k numeroase, albe, mai mici, de 1,5 cm, grupate tn p~mc~le sa!! race~e erecte, de 4-9 cm; au dinţii cahc•ulu1 ma1 scu~\1 decit tubul şi petalele indrep. tate tn sus; tnfloreşte in mai- iunie.

Fig.

exfoliază

190 -

Dtulzia

sr:abra Tbunb:

4 - Juju anual t i mu· IWI : 6 - muc:url pe de dot ani; c- dt.t• lr- ec-: 4 - frund.; 1'-pul ateJaU pe frunu (m.l rll): 1 - floare ln S«(lune:

1•/tt

-ltuct

ANOIOSPB~MAB

310

A realul.

Originară

din Japonia; la noi, este introdusă tn parcuri; se arată sensibilă la geruri. 1mportanţa. Este tntrebuinjată mult ca arbust ornamental. Prin încrucişări, s-au obţinut numeroşi hibrizi. •

Genul IHBES L. Cuprinde peste 150 specii d': arb~şti r~pin~iji tn zona temperată şi rece a emtsferet nordtce şt a Americii de Sud. Tulpinile şi Iujerii prezintă uneori spini şi obişnuit se exfoli~ă ÎJ_l fişii . sau !ibre. Au muguri mai mult sau mat pujm pedtcelajt, cu nu· meroşi solzi uscaţi sau ierbacei; frunzele de regulă stnt palma! lobate şi pejiolate dispuse altern, iar pe lujeni frucliferi in fascicule; _flori în .r~ceme ~u fascicule hermafrodite, rar untsexuat dtotce, pe ltp 5 (4); cailciul tubalar .campanulat sau in formă de cupă, de aceeaşi culoare cu lobii sepalelo~; petalele de regulă mai mici decit sepalele; stamme 5; ovarul cu 2 sti le; fructul, bacă zemoasă in vîrf cu urmele caliciului persistent, închide mai multe seminţe.

SAXIFRAGACEAE

311

Longt~~itatea 20--30 ani.

;\real: Eurasia şi nordul Africei. La noi, creşte sporadic tn regiunea montană şi cultivat ca arbust fructifer prin grădini. Cerinte teologice. Este rezistent la ger şi nu suportă lumina intensă. Pretinde umiditate . atmosferică şi soiuri fertile, reavăn-umede; datorită sistemului radicelar destul de profund, suportă mai bine seceta dectt celelalte specii din genul Ribes. Viitlimiiri. Suferă mai ales de făi narea americană a agrişului, provocată de ciuperca Sphaeroteca

mors·ume.

1mportanţa. Interesează pentru !rudele sare şi ca arbust ornamental _tn grădini; poate fi Intrebuintat la frxarea solului in regiunea montană şi deluroasă.

Fig. 192 -/Ubts lf'OISSU/Iuia L. : o -luJu : b - ramuri eu trunu ti flori: c - fruC't

RIBES ALPIN UM L. - Coac!z de munte RIBES GROSSULARIA L. (Gro=laria reclinala (L.) Miii.

Agrlş

l'lg. 191 - Dtul•ia gracill•

• -

Specie

luJer~· e~ z_:

muaurl: peri •telall 10 1

indigenă

(fig. . 192). • • •. c- frunzl: d Mllrimea. Arbust tufos ptna Ia 1,5 m maljtme. P< fr•n••: j 1 ;;;,~ "" " •«· 1nradllcinarea răsfirată cu multe ramificatii ce pă· · trund plnă ]a 1 m în sol. • • • • . . Tulpini foarte numeroase; cele batrtne, c'!rbate ~ afara;_ produc radactm adventive care contribuie la dezvoltarea Vtguroasa a tufe1. Scoarţa cenuşiu-brună, se exfoliază in fişii. . . Lujerii tomentoşi, uneori prevăzu!i. pe . înt~eJ_~odun cu numeroşt spini simpli, iar la baza frunzelor cu sptnt tnparlt\t. Mugurii ovo-conici, cu solzi desfăcu\i la vîrf şi cil!ali. . . Frunze semicirculare, de 2-6 cm lăţime, cu ~ lobt obtuzt, pe margme crenat-seraji, glabre sau moale pubescente. Flori mici verzui hermafrodite (fig. 193) grupate cîte 1-3; au caliciu! campanulat,' iar lobii sepalelor de 3 od mai lungi decit petalele. . . Fructe ovoid-globuloase, verzi-galbene, gla~dul~ păroase, cu. n~n ev:•· dente. Se coc prin iunie-iulie; au un gust acnşor Şt siJ_~I com~l_tbtle. Co~tm ctteva seminte negricioase de circa 3,5 mm, ce. trebUie straltftcate toamte de semăoare. · . . . It · Ldstifreşte; se mai poate tnmulji prin marcote, butaşi verzt şt pnn a otre. Creşterea activă.

Specie indigenă (fig. 194). Mlirif!W_a. Arb~st, formind o tufă_ deasă, ce atinge 2 m înălţime. Tu!ptmle lungt, pendente, acopente cu scoarţă cenuşiu-negricioasă ce se

exfoltază.

Lujerii subtiri, galben-cenuşii, glabri. Mu_gurii lnguşt_i pin~ !a ~usiformi, puţin pedicelaji, galben-cenuşii, cu solzi uscat•. pe margme ctltajl. ~ru":ze mici de cm,. subro_tunde~ la b~ză trunchiate sau uşor cordate, o~tşnu•.t ~u 3 (5) lobt obtuzt cu dmjt tnunghtulari; pe fata superioară au peri dtsperşt, tar pe dos sint pubescente; pejiolul este cel mult cît jumătatea lun, gimii frunzei. Flori caracteristic unise.xuat dioice, de culoare verzuie; cele mascule ctte 20-30 în raceme erecte, de ~ cm; cele femeie, ctte F'j 193 - Df46ra· 2-5, apar devreme prin aprilie. m /lara/4 - Agrlş : Fructul, bacă mică pînă la 8 mm, roşie g.lobuloasă cu · - brt<ltl • ,. _ , .. gu c . t . • ••••: p..: petate s t ma"1"" a!et ;_ co_n t•me .,.,........ semm e 1enltculare, galbene; se coc pnn tume. Areal. R.ăspîndi! în regiunile subalpine şi nordice ale · Europei: la noi, se găseşte sporadic tn pădurile de munte pe locurt strncoase, sau cultivat prin grădini şi parcuri. Importanţa. Tn etajul subalpin, contribuie la Impiedicarea eroziunilor; ca arbust ornamental, poate să fie folosit in grupe sau la garduri vii .

J...:-4

•

/ 312

ANOIOSP~I!MA I!

S AXIFI!AGACEAE

RIBES NIGRUM L. - Coach necru

Specie

indigenă

Mărimea.

1 l

i !

i l1 1

(fig. 195). Arbust ce atinge 2 m.

1nradiJcinarea

superficială, ptnă la

cel mult 30-40 cm adincime, tnlinsă putin in lături. Sistemul radicelar se reface uşor prin .rădăcinile adventive ce apar pc tulpini. Tulpini viguroase, erecte, negricioase. Lujerii cenuşiu-gălbui, se exfoliază in partea inferioară; au miros neplăcut. Mugurii pedicelaţi, ovoizi, bruni pînă la roşcaji, spre virf prevăzu ţi cu glande. Frunzele de 5-IO.cm lăţime, evident invălurate, cordiforme, cu 3--5 lobi triunghiulari, neregulat dublu serate; pe dos de un verde palid, cu glande galbene foarte mirositoare şi pubescente pe nervuri ; petiolul depăşeşte jumăta tea lungimii frunzei. Fig. 194- Rib<s alpinum L.: FI ·1 h o - lu)u; b - mucure (detollu): < - frun>t .o"! erma f rod·t1 e campanu ]a t e, ,, frucle man, paroase, cite &-12 tn raceme, cu sepale gălbui şi petale albicioase sau roşii. Infloreşte de timpuriu odată cu înfrunzirea prin aprilie· Fructele, bace sferice, de circa 1 cm, negre cu puncte galbene; au gust dulceag şi se coc treptat tn iunie-iulie; seminjele mici (2 mm), alungite, negre ; necesită stratificare. Lăstăreşte viguros şi se poate înmulţi uşor prin butaşi, marcate sau prin despărţirea tufelor. A realul: Europa Centrală şi nordică, Asia mijlocie. Prin cultură a fost introdus şi în Europa peninsulară. La noi, este socotit ca un relief glaciar; creşte sporadic în părţile nordice, mai reci, din Ardeal şi Moldoya; se culti vă şi prin grădini. . · Cerinţele =logice. Rezistent la ger şi tnghejuri, este exigent fală de umiditate; se localizează pe soiuri mai grele şi umede tn lunci, zăvoaie, pe malurile pîraielor şi tn depresiuni; suportă oarecare umbri re. Importanţa. Este un arbust mult apreciat pentru fructele sale ce contin vitaminele C, B, A şi P. CoacăZele negre stnt- de ctteva ori mai bogate tn vitamina C dectt portocalele şi lămtile ; au proprietăţi curative tn bolile de inimă şi stomac. Frunzele şi lujerii se folosesc la pregătirea de infuzii calmante şi ca material colorant. Se recomandă cultura in regiunea dealurilor Şi cea montană, pină in subzona conilerelor, ln staţiuni fertile-umede cu suficientă

313

luminoz!tate. Fiind gazdă interm~diară pentru ciuperca Cronarfiunţ ribiccla, se va ev1ta mtroducerea coacăzulu1 negru acolo unde există plantaţii de Pinus

slrobus.

Prezintă numeroase varietăţi de cultură. RIBES PETRAEUM Wull. - Plltlor

Specie indigenă (fig. 195). MiJrimea. Arbust tufos ptnă la 2 m. 1nrilddcinarea superficială . Tulpini viguroase, cu scoarta brună tntunecat. Lujeri rotunzi, cenuşii, se exfoliază. Muguri co~ici-ascujiţi, sesili, bruni, acoperiţi cu peri cenuşii. F_runze !f!!'ri de ?-10 cm lăţime, tnvălurate, la bază trunchiate cu 3 (5) lobi ascut•!•. mar~mea dublu serată şi ciliată; stnt pubescente nuniai pe dos

In lungul nervunlor. Flori hermafrodite, roşii sau roze, tn raceme multiflore lungi de 5-10 cm. . Fructe roşii, foarte acre. ' Areaf~: Europa, Asia şi Africa de nord; la noi, creşte sporadic in regiunea subalpma. Cer~nfele WJ'!Jgice. Preferă un climat rece, lociiTile sttncoase şi umede din pădunle umbnte. Importanta.: Conlr!buie. tn staţiuni le tnalte la fixarea solului. Fiind rezist~nt la seceta, ger ŞI boli crlptogamice, a fost cultivat fn regiunile montane ŞI deluroase ca arbust de grădină, obţinîndu-se soiuri cu fructe gustoase. Fig. 195- Frunu de: a-

Rlbu pelro.tu.m Wulf.: b, c - Rl&tl dwtum Punh: d -

Rlkt ntvum L.

31 4

. RIBES AUREUM Pursh -

ANGIOSPER/0\AE

Cuişor, Coacăz

THYMELAEACEAE

auriu

Arbust exotic (fig. 195). Mărimea pînă la 2 m. . . .. . • Lujerii tineri cenuşiu-bruni, viguroŞI cu 4 much11; nu se exfohaza. • . Mugurii ovoid-ascutili, bruni, păroşi. Frunzele mici de 3-5 cm, trilobate, la baza Ingusta le, P~. dos pubescenl~: Flori hermafrodite, cu caliciu alungi!, sepale ga,Iben-au!" ŞI petal~ roş11 mici; sint dispuse în raceme cite 7-15 ; au .. m1ros placut de cu1~re. Fructele lunguiele de 6---8 mm, negre-purpur11, luc1oase, cu ~~~ acr1şor. Se tnmulleşt~ prin seminte stratific:ate, dar m~i uşor .prm buta.şl ŞI marcote. . A realul: America de Nord. La no1 este culhvat pn~ parc~n: Cerinţele ecologice. Rezistent la ger şi secetă; su.porlă bme U;S<:acaunea.ae~u.lua. Este nepretentios faţă de sol, preferînd totuşi pe cele ms1poase ŞI msapohatoase· creşte chiar şi pe sărături. . • Temperament de lumină . Suportă bine tunderea, iar frunz1şul sau nu suferă din cauza fumului. . • Importanţă. Datorită acest?r însuşiri, ~i~s aureum se recomanda ca arbus! In marginea culturilor foresllere dm regiUmle secetoase de ctmp1e, precum ŞI prin parcuri. RIBES RUBRUM L.- CoacJz

Este o specie subspont~nă, cu~tivată prin .grădini pentru fructele sale cemestibile, cu gust acnşor placut.

roşii,

· Fam. HAMAMELIDACEAE Llndl. Arbuşti

sau arbori din regiunile calde ale ambelor emisfere. Au frull.Z;e alterne, simple, la bază cu stipele; flori mic.l tn capitule sau raceme, um: sexuale sau complete; obişnuit cu 4--5 sepale şi t~t atttea petale (~ncor1 lipsesc): stamine 4--5; ovar bilocular cu una sau m,at multe ovule tn faecare lobul· fruct capsulă bivalvară; seminţe adesea an pate,. Oi~ această familie interesează Liquidambar stgractflua. Genul LIQUIDAMBAR L. LIQVJDAMBAI'( STYRACJFLUA L.

Specie exolică (fig. 196). Mifrimea l, ajungind ptnă la 45 m înălţime şi 1,20 m grosime. Tulpina dreaptă. Scoorţa adînc brăzdată, cu excrescente de plut.~. . . Coroana deasă, foarte larg dezvoltată la arbor~1 azolaţa. . . .. Lujerii anuali P.uţin m~chiaţi •• v~i-brunl, gl~brt sau glabrescenţa; luJeru mai bătrîni brum-roşcaţa , prevazuta cu muchh suberoase.

315

Mugurii alterni, ovoizi, cu ~ solzi. Frunzele căzătoare, mari de 10-18 cm, lung-retiolate, cu 5-7 lobi triunghiular fin serati, la bad cordate, pe faţă de un verde-tnchis strălucitor, iar pe dos verzui-palid, cu smocuri de peri la intersectia nervurilor. Frunzele ca şi lujerii verzi-secretă un suc balsamifer foarte caracteristic. Toamna au un colorit variabil, de la galben-portocaliu la roşu-purpuriu. Florile unisexuat-monoice, fără petale; cele mascule în spice terminale; cele femeie în capitule pendente, cu ovar bilocular şi sti le b persistente; tnfloreşte prin mal. Fig. 196- Liqufdambar slyraciflua L.: Fructele globuloase, de 2-3 cm, o - fruntt: b - rrud cu numeroase capsule prevăzute cu sti le lungi, tepoase; fiecare capsulă inchide mai multe seminte. . M.'!turaţia are loc tn prima toamnă, fructe.le rămfnind pe lujeri şi tn timpul aernu. Se fnmulteşte şi prin butaşl. Creşterea destul de rapidă. Arealul. Originar din sud-estul Americii de Nord. La noi • este rar cultivat • pn• n parcuri. Cerinţele ecologice. Pretinde un climat mai cald, umed şi soiuri de Juncă jilav-umede. Se adaptează şi In statiuni mai uscate, puttnd suporta destul d~ ~ine temperaturile scăzute din sud-vestul tării noastre (Parcul BazoşTamlşoara, Arad, etc.). · . Temperamentul de semiumbră. Importanţa. Este un frumos arbore omamental, datorită coloritului viu şi variat al frunzelor din timpul toamnei şi prin forma caracteristică a fructelor ce rămfn peste iarnă pe arbore. Se recomandă a fi ctt mai mult intrebuintat ca arbor~ decorativ fn statiunile ferite de geruri şi secete prea mari. Poate interesa şa ca plantă medicinală, datorită unui latex cunoscut sub denumirea de .balsam copalm", ce se scurge din inciziile făc~te în scoartă. Fam. THYMELAEACEAE Adans. Din această familie interesează numai genul Daphne. Genul DAPHNE L. . Arbuşti cu frunz~ !ntregi, persistente sau caduce, alterne sau tngrămă dlte spre virful luJeralor. Flori hermafrodite tn fascicule (fig. 197) raceme

1 1 •

AHOIOSPBRJo\AE

316

I!LAUOHACEAI!

stejăretele de tăcoviŞte (Prejmer 520 m

sau capitule, lipsite de petale: tu bul caliciului campanulat sau cilindric, cu 4 (5) lacinii petaloide; stamine 8-10 pe două rinduri; ovar superior cu un singur ovul. Fruct, . drupă cărnoasă sau pieloasă.

al*udine) şi gorunetele de terasă (Sighişoa_ra) ptnă tn etajul subalpin, pe podzolun pnmare cu mult schelet (Brtna Jepi 1750 m altitudine) . 1m~or~anţă. Este lipsit de importantă loreshera; poate fi folosit in plicuri ca ar~us~ decorativ, pentru florile plăcut m•ros•!oare ce dau de timpuriu primă vara ŞI pentru fructele sale roşii toamna. In Iara noastră , se mai intrlnesc rar: D. laureola L. şi D. blagagana Frey.

DAPHNE MEZEREUM L.,- Tuliehlnl, Piperul lupulul

Arbust indigen, inalt

Fig. 197 - Dia· gramd /h>raldTulichinl : b - brnlel : M şepale

1nrlidăcinarea

pînă

superficială.

' la 1 m (fig. 198).

Tulpina putin ramificată ; formează rar tufă. Scoarta verde-gălbuie, netedă. Lujerii cenuşii-verzui sau bruni-deschis, glabrl, fl exibili,

se rup foarte greu; sub scoartă, lemnul este gălbui; prin strivire, lasă un miros neplăcut. Mugurii alterni, ovo-conici, verzi, foarte depărtaţi de Jujer ; cei flori· Ieri îngrămădili , g!obuloşi, bruni , desfăcu li la virf. Fig. 198 - DaphM meweum L. : Frunzele caduce, oblong· ., - r•murl cu flotl: b - uoare tn .wtilu:ne: c - r•mUtl ea frunze el Jrud e . obo va te , de 3-8 cm 1ung•· me, la bază prelung cuneate, la virf obtuze sau acute, marginea întreagă, pe dos verzi-cenuşii, glabre; nervura mediană foarte evi· dentă; se păstrează verzi mult timp iarna. Florile roz-violete, sesile, grupate cite 2-4 de-a lun· gul tulpinii, sint plăcut mi· rositoare şi se deschid primă vara foarte devreme, cu mult inaintea frunzelor; uneori infloreşte şi toamna. · Fructele, drupe roşii, de cea. 8 mm, cu un simbure. Fructele, frunzele şi scoarta stnt otrăvitoare. A realul: Europa, Asia central ă şi cea nordică. Jn tara noastră, este tnttlnit sporadic In regiunile montane, subalpine şi de dealuri tnalte. Cerinţele ecologice. Rezistent la geruri: suferă din <:auza arşilei soarelui. Pretinde soiuri umede, bogate a b tn humus, vegetind din c

311

fam. ELAEAGNACEAE ~- Br. Cuprinde ar~?<>ri şi arbuşti cu frunze alt~~n~, intregi, lanceolate. Lujerii, mugur!• ŞI fru~el~ st~t acoperite cu solzi sau pen stelal• arg•n t1l, sau arămii. Flori herm~frodite, poligamc sau unisexuate, pnnse. pe un receptacul care concreşte cu pw~onul format din 2-6 sepale; pelalele lipsesc; stamine 4-8; ovar unilocular c~ ~n. C?vul. f!"Jct pseudodrupă Pe radacm1, prezintă nodozităli, tn care are loc f1 xarea azotului atmosferic.

Genul E LA EAGNUS L. ELAEAGNUS ANGUSTIFOLIA L. Siilcloară, Salcie mirositoare

Specie exolică (fig. 199). . Miirimea ptnă la 7 m, putind rămîne

ŞI

arbust.

1nrlidlicitUUea lrasantă.

Tulpina n~r~lată, tnclinată, lutnd

Fig. 199 - E/Mngruu angusti{olia L.: htJtr : • - ramuri ( U frunu,r nori · c - floare m• •eull; d - floare hermafro: dltl: ' - fruct; f - fru.ct tn seeUune

uneon tn statJU.m mai reci forme repente. Scoarţa subf•re, brună, pufin brăzdată. Coroar::z d~să: rotu~jită sau alungită, cu ramuri brune spinoase Lujeru spmoş1, albJcios-mat-tomentoşi. · Mugurii alterni, ~voizi, argintii-lucitor, cu solzi deslăculi. Frunzele scurt-pel•olate, lanceolal·oblongi ile 4-8 1 · • ~~!f~!t~. verzi-cenuşii pe fală, iar pe dos ar~ntii-lucit~~şi ~~g.n~~~~a;~~';!

•

. 318

ANOIOSPERMAE !LAI!AONACEAE

11 •

319

Florile hermafrodite, (fig. 200) sau poligame, mici de cea.. 1 cm, stau solitare sau ctte 2-3 pe lujerii din anul prece-. dent; sînt lipsi te de petale, au un caliciu campanulat cu patru lobi, la exterior argintii, iar ·tn interior gălbui; sta• mine patru; stnt melifere şi cu miros plăcut de fragi. .Jnflo, . ~ ~ reşte prin iunie. • - ~ ~It ,. Fructele sint false drupe elipsoidale, de cea. 1 cm, galbeneFI~:..:001,_ Dia- portocalii, acoperite cu solzi argintii·, miezul dulceag, congrww" .,.a14 Sllcioarll: s4mat în cantitate mare este toxic; sîmburele este elipsoid b - bractel : .. şi prezintă dungi negre longiludinale. Se coc prin septem..p•l• brie. Fructifică abundent din anul al patrulea după plan tare. Germinaţia. Sfmburii se seamlină toamna; tncollesc primăvara şi produc din primul an- puieţi apţi pentru plantat. Creşterro foarte activă.

/lorile . unisexuat-dioice, (fig. 202) mici, verzui, apar pe lujerii din anul

~enecede~t • cele ".'ascute, cu două sepale şi patru stamine, lZI'Upate tn inllores-

doil~o~r::;~efn~~le f~el~,

ra~me ~icifo~e

_neplli~ut, fapt :ce tmpiedică 'împrăştierea ~n ap~t ă; au un Lăslăreşte ŞI draJonează viguros; marcotează şi se poate butăşi UŞOr .

gust_ astrigent

Fig. 201 - H ippoph4l rhamno/du L. : o - Jujer: b - ramuri. apl.n f. lnmz.t. (rude: ~-floare t'.ull; ~ - no.re lvnell: ' - atmbu.re

Lăslăreşte, drajonează şi marcotează.

A realul: Sud-estul Europei, Asia vestică. In jurul Mediteranei, apare subspontan. La noi, se înlilneşte cultivat în parcuri şi în eerdele forestiere. Cerinfele ecologice. Sălcioara este o specie foarte rezistenta la uscăciune şi ger; preferă un cli'mat cu veri călduroase. Creşte pe locuri nisipoase, pietroase, uscate şi chiar pe sărături; se dezvoltă bine însă pe soiuri mai umede. Zăpada acumulată !n coroană produce ruperea ramurilor. R.ezistă la fum şi praf. Temperamentul de lumină. Importanţa. A dat bune rezultate in culturi forestiere pe soiuri brun-deschise de stepă, pe nisipuri marine şi pe sărături. Se mai întrebuinţează pentru fixarea şi ameliorarea coastelor, datorită vigorii de drajonare a sistemului radicelar trasant şi tot odată bogat in bacterii fixatoare de azot. lnfrunzind de timpuriu şi abundent, umbreşte bine solul şi împiedică imburuienirea. Prin ghimpii slii fereşte plantaliile de păşunat; de aceea, este recomandată să fie introdusă în liziera pădurilor şi la formarea gardurilor vii în regiunea de cîmpie. Este mult apreciată şi ca arbore decorativ, datorită frunzişului său argintiu.

- ·- --

...----

Genul HIPPOPHAE L.

1.....___ - . HJPPOPHAE -RHAMNOIDES L. - Căllni

albă, Căllnă

indigenă (fig. 201) . Mărim/!4: arbust tufos ce ajunge uneori ptnă 1nrădăcinarea superficială, uneori profundă . Scoarţa brună-inchis, formează mai tirziu un

Creşterea rapidă . Lemnul. brun-gălbui

se răsuceşte prin uscare;' nu • 0115 are tntrebuinfări deosebite. R.amuri le spinoase servesc ca material de imprejmuire. Arrolul: Asia, Siberia şi toată Europa, cu excepţia păr!il~r s~dice. La noi, creşte fn reg1umle de ctmpie ptnă spre etajul montan tn Munten!a şi Moldova; formează des1şuri pe terenuri eroda te d_ar ma_i ales pe prundul rtu: nlor ŞI pe aterisamentele torentilor; apare insular şi tn Delta Dunlirii. Cerinţele ecologice. R.ezistă la secetă şi ger. Nu este pretentios fată de sol, putind - creşte chiar pe soiuri UŞOr să răturate sau .compacte; se dez_v?ltă bine insă pe prundişun ŞI pesoluri crude, nisipoase, cu suficientă umiditate.

de riu

Specie

Lujerii anuali de culoare deschisă, prevăzuţi

au'tubul calicluiu1 cu

Fructele f j ~eş e prm marhe-apn 1e, fnamtea tnfrunzirii ia • a ~p~ de 7-8 mm, ovoide, cărnoase, portocaiii; rămtn ma pe ramun • contm un stmbure ovoid tare cu 0 si r· • f t

FJ.r. 202 - D it!fiTamiJ ftora/4-Cătină albi:

la 6 m.

It - bractel; • - aepale

ritldom brăzda! fibros. cu peri solzoşi, cenuşii-argintii .

Pe ramuri, prezintă lujeri laterali puternic spinoşi. Mugurii foliacei mici, sferici, cu doi solzi, acoperi li cu peri bruni-arămii; cei noriferi, mai mari şi cu numeroşi solzi. Frunzele alterne, peţiolate, tngust-lanceolate, de 1--6 cm lungime, cu marginea tntreagă şi numai nervura mediană evidentă, stnt pe dos cenuşii argintii, cu peri solzoşi cenuşii sau arămii, lucilori.

' q,tl ~s

c. •

.1•

• •

ANGIOSPER/o\AE I!OSACI!AE

. Tempera~ntul de . Jmporlanfa. Avt.nd

lumină.

_ tnsuşirea de a drajona viguros şi fiind putin exigent fală de sol, se tntrebuinlează la consolidarea coastelor .şi conurilor de dejectie, la fixarea nisipurilor şi pe sărături, contribuind la ameliorarea lor prin arotul fixat pe rădăcini de bacteriile nitrificatoare. . . Este apreciat şi ca arbust decorativ, pentru colorilul argintiu al coroanei; tunztndu-se bine, serveşte uneori ca material pentru formarea gardurilor vii; acestea tnsă se răresc de timpuriu. · Fructele conţin vitamina A şi C; pot să fie tntrebuinlate tn industria aUmentară.

fam. ROSACEAE J uss.

•

Arbori, arbuşti şi plante ierbacee, cu frunze allerne, caduce, rar persiste(lte., simple sau compuse, cu, sau fără stipele. Flori bermafrodite, au !nveliş flora! complet, format din cinci sepale şi cinci petale; slamine cel putin cinci, sau multiflu de cinci. Partea superioară a axului flora! este dezvoltată tntr-un receptacu , pe marginea căruia se găsesc tnvelişul flora! şi staminele; carpele una sau mai multe, libere sau concrescute cu pereţii interni ai receptaculu. lui. Fructe variate: folicule, achene, drupe sau drupe false. Fam. R()$/lC#'(JC se imparte in următoarele subfamilii: Splraeoldeae Agardh; Pomo/deae Focke; Rosoideae Focke; Prunoideae Focke. •

.' S_ubfam. SPIRAEOIDEAE [Ag'a:rdh.

' cu lujeri subtiri, muguri mici, frunze caduce, de regulă simple,. dintate, serate, uneori lobate. Flori mici pe tipul 5, tn umbele, raceme, corimbe sau panicule; stamine numeroase; gineceul format din 5 carpete apocarpe; receptaculul nu ia parte la formarea fructului; după fecundare, carpelele se transformă tn 5 folicule cu două sau numeroase seminte. Cuprinde următoarele genuri : Physoco.rpus Maxim., Spiraea L., Sor/xlria (L.) A. Br. şi Exochorda Lindl. etc. Arbuş~i

Genul PHYSOCARPUS Maxim. PH YSOCARPUS OPULIFOLIUS (!..) Mo1im. (Spiraea opullfolla !..) - Tauli

Specie exotica (fig. 203). Milrimea ptnă la 4 m, cu mai multe tulpini viguroase. SC()(JJ'ţa roşiatică,

se exfoliad tn ftşii lungi. Lujerii verzi-cenuşii, ptnă la bruni-roşcati. subtiri, muchiati glabrescenti. Mugurll comprimaţi ovo-conici, de 3--4 mm , bruni cv 3-5 solzi desfăcuţi la vtrf.

321

Frunzele alterne, verzi-gălbui-deschis de 3-8. cm, rot.und·ovate, acute, c~ :--5 lobi crenat-dmtati sau lobuJati pe os pubescente de-a lungul nervuriiorshpelele cad de timpuriu. • . Flori/~ de cea. 1 cm, la fnceput roz-pa~ld, a~01 balbe, ~te la vfrful lujerilor n con_m e man de cea. 5 cm; inflorirea d ureaza aproape toată vara . 1 ~uct~leJormate di_n Cinci folicule unite aălba~' fl~re contme ctte 2-3 seminte g u1, stralucitoare. Mat~afi'! fn septembrie-octombrie.

OermmaJra. S~mtnta fncolfeşte primă --:ara,. dupa 4 saptămini. Se inmutteşte

ŞI

pnn

butaşi.

Creşterea · rapidă.

-:Irealul: Canada şi Statele Unîte La 001 • «;stt; cultivat foarte frecvent ·pr· 10 parcun ŞI grădini. Cerinţele ecc/oaice Este 0 s . ~ .pec1e pufm Pre te~1'Ioasă ;_ reZista la ger şi secetă. Creşţe bme P~ _lmgă ape, pc soiuri crude aluq Vlonare, ms1po-lutoase, aftnate. Fig. 203 - PhySC<:iUpus opulifolius (L) Temp~romentul de lumină, putrnd s _ Maxim: porta ŞI oarecare umbrire. U b - 11\)oc; b - lrunzl; • - fruct 1ml!ortan(a. Este un arbust r t 1 • fores!Jeră, de la ctmpie ptnă 1~ ~:~a .cu frunzlş des ; se cultivă tn zona frunzişulu i său verde-galben alături dee ftbl\nul~ tn plicuri, penţru contrastul intunecat; de asemenea, se mai foloseşt: 1 er ~c et~ de arbuşti cu frunziŞ mai a IZiere ŞI 1a formarea garduri lor vii. Genul SPIRAEA L.

Cuprinde cea. 80 de specii din regiunile tern erat . . . Fig ...... D. Au frunze alterne dl_npfatee ŞI recl_ale emlsferei nordice. 101/Ta• """ (f' • uneon · 1 ma /lorol/1 - Sp;. 1g. 204) •m raceme •umbeliforme co . lobate· b • . fi on· m1c, r(IM: roz sau roşii cu etaJe . • ~~m e, pamcule, albe, b - brtctel; ,. - ,.. mine numer ' - P - . ~ 1. lun~ dectt sepalele; stapole; p - pet•l• dehisce t" oa se ŞI CIOCI p1shle distincte; fruct foliculă n a cu 2- 15 semmfe Se r It minfe,. !ăstari' butaşi şi ma;cote. nmu esc uşor priri seSpecule de Spiraea tnfl · d 1 • ·· · · lie ptnă tn septembr'ie ~~~îl ~ epoct! diferite, din apribuJt! _pr~prii creării de buche~~e o gală sursă de_ argradlm ŞI parcuri atfl pe soiUl'' i fJPe sau; bordun: tn pe locuri umbrîte 'sau fnsorite td1 e sau sarace·, crt şi lrebuintate la tnverzir . · 0 . e asemenea să fie fnsuperficial. ea ŞI consolidarea coastelor·cu lsol

)

21..-

.' .

ROSACEAE

ANGIOSPERMAE

SPIRAEA ULMIFOLIA Scop. Cununijl, Taulă

Specie

indigenă

Mărimea pînă

(fig. 205). la 2 m.

' 1nrădăcinarea puternică. Tulpina cu ramuri subţiri, acope·

rite cu scoarţă brună-cen~ie.

Lujerii cu

Fig. 205- SpirOUJ ulmifo/ia Scop. a - lujer ~ b -

rru.nz.eşl

lrtflorescen11: t - rruct

Spiraea vanhoullti (Briot) Zbl. : 4 - frund

arcuiţi, muchiaţi, geniculaţi,

măduva largă.

Mugurii mici, ovoizi, depărtaţi de lujeri, cu 2-3 solzi uscaţi, desfăcu\i la virf şi lung-acuminaţi. Frunzele de 4-7 cm, ovale sau ob· longi, la virf acute, cu baza tngustată sau rotunjită, marginea întreagă In partea inferioară, simplu sau dublu serată in rest; pe dos puţin păroase in lungul nervurilor. Florile albe, in raceme umbeliforme multiflore, apar in iunie. Fru_.clele folicule mici, brune-tnchis. A realul: Europa, Asia. La noi, vege· tează In regiunea montană şi subalpină, de·a lungul văilor, pe grohotişuri şi stinci calcaroase. 1mporlanfa. Poate fi intrebuintat ca arbust ornamental, precum şi in lucră· riie de ameliorare şi fixare a terenu· rilor degradate.

SPIRAEA X VANHOUTTEI (Briot) Zbl. (S. canlonltnsls .X S. lrilobala)

•,

Arbust hibrid, obţinut din două specii orientale, originare din China şi Japonia (vezi !ig. 205). lnălţimea pînă la 2 m. Formează tufă deasă. Lujerii rotunzi , zvelţi , lucitori, arcuit-pendenţi. . Frunzele de 3-4 cm, rombice sau obovate, la bază Intregi şi cuneate, iar in jumătatea superioară adinc serate. Pe dos verzi-albăstrui, pe faţă verzi· Intunecat. Florile albe, numeroase, mici de 8 mm, grupate in umbele. lnfloreşte prin mai-iunie. Folicule mai mari, brune-deschis. Se tnmulţeşte şi prin diviziunea tufelor· sau prin butaşi. CeriJIIele·ecologice. Este nepretenţios faţă de sol şi rezistent la ger. Are tem· perament de lumină, dar suportă şi oarecare umbrire. · Importanţa. Este specia cea mai des cultîvată prin parcuri. Prin tundere, se tndeseşte; de aceea se recomandă la garduri vii.

323

SPIRAEA SALJClFOLIA L.

Specie indigenă. Mtlrimea pînă la 2 m

inăl\ime, cu tulpini erecte 1 ga lbene-brune ·, scoarta se exfoliază in fibre. Mugurii mici, globuloşi cu solzi ciliaţi. _Frunzele mari de 4-7 cm lungime lanceolate, simplu sau dublu-serate p1nă aproape de bază, cu marginea ciliată. Fl~rile mici, roz, în panicu le multiflore, terminale erecte de 10--12 cm lung1me; înfloreşte mai ttrziu, prin iunie-iulie. ' ' La noi, c~eşte SP_Oradic in ~odul ţării. Preferă staţiuni umbrile, soiuri uşoare reavăne, dm regmnea cohnelor. ' . Pri~ c~ll~ră, a~ fost introduse in parcuri numeroase specii de Spiraea exo· llce. ŞI h!bnde, dmtre ca~e dtăr:n: alba Du Roi, chint/1$1$ Maxim., S. Japomca L. f., S. x. btlltardlt Henng., S. x. bumalda Burv. etc. .

s_.

. Genul SORBARIA A. Br. SORBARIA SORBIFOLIA (L.) A. Br. (Spiraea sorbi/o/la L.)

Specieexctictl pînă la 2 m (fig. 206). Tu/pînile brune, aspre. Lujerii cilindrici, cu muguri ovo· izi mari,

Fig. 206 - Sorb<Jria sorbifo/Îil (L.) k

Br. :

ca- lujer: 6 - frunal ti lnfloreseentl; e - truc:f

depărtaţi

de lujer. Frunzele allerne, imparipenat· compuse, de cea. 25 cm lungime, frecvent cu 17la 23 fol iole de 5-7 cm lungime, lanceolate, dublu-serate pe dos păroase. ' Fl~ri(e albe, mici de cea. 8 mm, pe lip 5, cu numeroase stamine în panic:ule terminale de 10--25 cm iun· ~ime,. fi!' păroase; infloreşte prin lUDIC· IUlie. Fructele foliculecu vîrful recurbal. Artificial, se tnr:nulţeşte şi prin butaşi. A realul : As1a no~dică şi Japonia. Cerinfele ecologicţ. Este rezistent la secetă şi ger; suferă Intrucitva din cauza tngheţurilor tirzii. Preferă sta· ţiuni reci, cu soiuri grele, umede. _Tef!!perant;entui de lumină; supor· ta ŞI umbnrea, dar atunci nu fruc· tifică.

Interesează

ca specie ornamentală ce poa~e să fie introdusă din regiurwi dealun lor inalte pină in si lvostepă. l

a ... b ,p

•

• '1

1 ::

; 'i ,.'

324

ANGIOSPERMAE

~OSACI!AE

Genul EXOCHORDA Lindl. EXOCHORDA RACEMOSA

(Lindl.) Rehd.

Specie exotidi (fig. 207). Mdrimea pînă la 3 m.

Scoarţa roşie:-~rună, aspr~.

Lujerii

•

subţ1r!,

_much1_al1~

glabri; cei de do1 am prezmla un inceput de ritidom . Mugurii mici de 2---3 mm, ovoizi, bruni. Frunzele alteme, alungit-obo· vale, pînă la 8 cm lungime, cu marginea întreagă sau crenatserată spre vîrf, mucronate, pe dos albicioase. c Florile albe de 4 cm, cite Fig. 207- Exoclwrda , _ _ {Lindl.) Rebd.: 6-10 tn raceme erecte. lnflo· G - (na.n&J; b llorl; C - fructe reşte ÎO mai-iunie. Fructele caracteristice in formă de capsulă c;u c~nci muchii; se desface in cinci folicule, fiecare cu 1-2 seminţe pla~e ŞI a!1pa~e: Se tnmulţeşte şi prin butaşi de vară ŞI de rad~cma. • . Arealul. Originar din estul Chinei. La noi, este mtro~us m parcun. Cerinţe ecologice. Este o specie rezistentă la ger, fum ŞI J:aze. Cr~te mul.tu· m itor chiar pe soiuri calcaroase şi relativ uscate. Prefera sta\JUr' tt~so;1te. 1m ortan(a. Este o specie mult apreciată pentru abundenta ŞI e ~ u ~o rativpal florilor. 'Se recomandă a fi cultivată tn parcun, pe locun insonte, cu soiuri permeabile.

325

pe tip 5. Stamine 20. Sti le distincte 5. Fructe poame roşii sau negre, cu sepa· lele persistente; simburi 2-5; pentru a fi semănate primăvara, au nevoie de stratificare. Se mai înmulţesc uŞOr prin butaşi şi marcote. Au creşterea înceată. Sint rezistente la secetă şi oarecum sensibile la tngheţurile tîrzii. Temperament relativ de lumină. Preferă locuri insorite şi soiuri calcaroase. Pot fi întrebuinţate in subarboretul pădurilor de agrement, la borduri, liziere şi garduri vii, de la cîmpie ptnă in regiunea montană. Ca specii spontane, in ţara noastră se îQttlnesc: C. integerrima, C. tomentosa şi

C. melanccarpa.

COTONEASTER INTEGERRIMA Mtd. - Bircoace

Specie indigenă (fig. 208). Mdrimea pînă la 2 m sau rămîne ttrîtor. Lujerii bruni-verzui, numai tn tinereţe, tomentoşl; lujerii de2 ani seexfoliază. Muguri/ mici , ovo·conici, bruni, cu 2 solzi păroşi, printre care se vede

frunzuliţa cenuşie·tomentoasă . .

Frunzele de 1,5-4 cm, oval-eliptice, mucronate,

Fig. 208 - Cotoruaster inlegerritnJJ ...,.,d.: " -

lujer: b - luJe; , cu frun ze •' flori: c - fru.ct tn. aectlune; d -

fructe ; e -

flo•re:

CotoMasttr tom.niWJ (Alt.) Llndl. : --------,.~:;,,;:.:;,.:n&T. l : î-= ftud; le - (rud tn sec:ţluAe

.· '

-~c

Genul COTONEASTER Med. Cuprinde cea. 50 de specii de arbuşti din Europa, ~ia şi nordul Afr~cii. Au frunze, alterne, scurl·peliolate, caduce, rar pers~stente, cu _marffmea tntreagă . Flori albe, roz, In corimbe sau cime, uneon sohtare. Invehşul Iorai

faţă,

pe dos. Florile roz, glabre, grupate ctte 1-4; dau prin aprilie-iunie . Fructele, globuloase, mici de 6-8 mm, glabre, r~ii-purpurii, cu miezul făinos; inchid doi simburi. A realul: Europa; la noi, creşte spontan de la coline ptnă tn regiuniJe sub· alpine, preferind stincile calcaroase. Se poate cultiva fn grădini, printre stincări ile artificiale (alpinum) .

Arbori şi arbuşti adeseori spinoşi, cu frunze simple sa~l'complse. J:o~: relativ mari frecvent tn . raceme, cu receptacul concav. meceu a u1 din 2- 5 carl>ele; stamine 10-25; obişnuit, după fecundare, _s:arpelele con~ cresc arţial tnfre ele şi cu receptaculul, formtn~ U_!l fruct t;arnos-:- drup_a falsă, pdenumit şi poamă; in virful fruc~ului, ramm _restunle cahc1ulu1. Din această subfamilie Interesează urmatoare!e genun: Colo~ff' ~~~: MesP,ilus L., CraUiegus _L., ~orbus '!-·, Ameloncluer Med., Malus .1 ·• fi()ITieles Lindl., Cydoma M1ll., Plfus L.

••

glabre pe

cenuşiu-tomentoase

•

Subfam. POMOIDEAE Focke

obişnuit

ti •

i. '1; ,,.

1 ,.

326

• 1·

. ..i..

'• • •

ROSACI!AE

ANOIOSPERMAI!

G_e~inţele u.madataţe,

COTONEASTER TOMENTOSA (>m.) Llndl.

Specie

rlle de

indigenă (fig. 208) .

Arbust ce se deosebeşte de specia precedentă prin: Lujerii rămtn şi mai ttrziu tomentoşi. Frunzele ceva mai mari, de 3-6 cm, sfnt şi pe faţă pubescente, iar pe dos cenuşii-galbene, tomentoase. Florile roz, mai numeroase, cite 3-12, sint pubescente; tnfloreşte tn mai. Fructele de 7-8 mm, roz-cărămizii, tomentoase, cu 3-5 simburi. A realul: Europa; la noi, creşte sporadic în regiunea montană, localizin· du-se mai a!~ pe locuri pietroase, calcaroase.

327

Preferă expoziţii insorite; pe soiurile fertile cu suficientă suporta şi o umbrire moderată. Uneori, suferă ·de geru-

ecologice. poate

aarnă .

. lf1!~'1anfa:. ~rveşte ca po_rtaltoi pentru hi~ridările ·cu ·părul domestic·, habrazu ~ructafacmd la 3-4 am . Se poate intrebumţa la garduri vii, suporttnd

foarte bme tunderea . Genul CHAENOMELES Lindl. Cuprinde 4 specii de arbuşti spinoşi din Asia răsăriteană, cu frunze căză toar~, alte!ne, crena.te sau. sera te; stipele reniforme, cad odată cu frunzele. Flonl.e sohtare sau an fa~acule (pe_ brahibl~te), apar inainte sau după fnfrunzare. Fructul in forma de gutuae, tare, andesat. plăcut mirositor.

COTONEASTER MELANOCARPA Lodd.

Se deosebeşte de C. tomentosa prin culoarea frunzelor alburie-tomentoas~ pe dos şi fructele negre, glabre, cu doi simburi. ·

,.•

. ~

Fig. 209 - Cydhnia obll>nga MIII.:

Genul CYDONIA Miii.

o - frutne tl flo~re: b - fruct 1n ee~'lune

CYDONIA OBLONGA Miii. (C. vulgarls Pers.) - Gutui

Specie

exotică

(lig. 209).

Mărimea poate a junge pină la 8 m. lnrădăcinarea trasantă, mult rami·

ficată.

Lujerii slab muchiaţi, bruni-verzui,

cenuşi i-tomentoşi.

Mugurii lat-conici,

··i

•

••

1•• ~).

•

alipiţi ~e ~ujeri,

cenuşii-păroşi ,

Frunzele de 5-10 cm lungime, ovate

sau eliptice, pe margini intregi; la in· ceput păroase pe ambele fete, iar la maturitate pubescente numai pe dos . Florile de 4--5 cm, albe-roz, cu cite cinci petale. · , ' Fructele mari, galbene, cu. spinări largi şi neregulate, · pu~ente; sint aro!DAte şi comestlbjle .. Lăsfăreş(e, dra)onează şi se poate.in· mall\i uşor prin butaşi de lujerl ~1) de ră1.ăcină. . . \ .· :Ac,alul: Asia vestică. La noi, este cultivat ca arbore .fDJctifer mai al.es in regiunea colinelor. ·•

CHAENOMELES JAPONICA (Tbunb.) Lindl. (Cydhtlia japotlico Pers.)Gutui japone&

Specie

exotică

(fig. 210). Mărimea. Arbust ptnă la 2 m . Tulpini numeroase, divergente sau curbate. . Lujerii adesea spinoşi, bruni cenuşii-verzui, tomentoşi, tn tinereţe cu brahablaste noduroase, adesea · terminate tn spin . Muguril mici, păroşi. Frunzele alterne, stipelate, ovate pînă Fig. 210 - Clwe1101118les joponlco (Thunb.) Lindl. : la obovate, de 3-5 cm, pe margine creo frund cu stlpele: b - flo•re: c - fruct nat-serate, scurt-peliolate, glabre, coriace, uneori rămtn pe lujeri şi in timpul iernii. Stipelele lăţit-ovate, cu marginea neregulat serată, cad odată cu frunzele. Florile cite 2--;6, roşii-cărămizii, de 2,5-3,5 cm, cu canci petale; lobii caliciului seru lali şi nu intregi ca la C. lagenaria; sta mine numeroase; sti le cinci concrescute la bază; inflorirea incepe devreme, prin aprilie (inaintea înfrunzirii) şi durează mul t timp. · ' Fructele globuloase, tndesate, indehiscente, de 3-4 cm; se coc prin septembrieoc;tombrie, cind devin galbene, asemă natoare cu o gutuie mică. . Şe tnmulţeşte uşor prin săminţă strahhcată, buJaşi de rădăcină, dlajoni sau prin altoire pe păr. · Arealul. Originar din Japonia. A fost introdus de mult timp tn Euroţ>a şi este apreciat ca arbust ornamental·pentru flo-

•'

'1 •

ANOIOSPERMAE

328

riie care apar de timpuriu, precum şi pentru frunzele care uneori rămtn verzi aproape toată i~ • . • . • . Cerinţele ecologice. Este rez•stent la seceta ŞI suporta gerul de 1arna; pu\m pretenţios fală de sol. Temperamentul de lumină. Importanţa. Interesează ca arbust deoşebit de decorativ. Poate fi cultivat de la ctmpie pînă în regiunile montane inferioare. CHAENOMELES LAGENARIA Koldt.

.. f

Arbust exotic. Fală de specia precedentă, realizează tnăl\i mi pînă la 3 m.

Frunze ovate, oblongi sau oblong-ovate d~ 5-;1 ~m lu~gime, la b_ază c~neate, sera te, verzi-inchis, lucitoare, glabre- ca ŞI luJern- st1pele lung1, ren1forme. Fructe de 4-6 cm globulos-alungite, nuanţate uneori cu roşu . · Originar din China. La noi, se pare că este răsptndit mai mult decît specia precedentă. Este utilizat tn deo5ebi in parcuri, pentru florile sale care apar devreme prin aprilie şi frunzişul persistent In iernile blînde.

.•'

•

••.

Genul PIRUS L. Arbori mai rar arbuşti, uneori spinoşi, obişnuit cu frunze simple, alterne, stipelate: căzătoare, serate sau întregi, peliolat~; muguri depărtaţi de l~jer ; florile apar odată cu frunzele, tn raceme umbehforme, stnt albe, rareon roz (fig. 211); sepale 5, ref~exe sau divergente; petale 5, Ţ~gus~ate la b~ză şi ovate tn partea super10ara; stamme 20-30, cu antere roşu; stJle 2--5 libere; ovule 2 tn fiecare locul; fruct, poamă piriformă nu prezintă cavitate pedunculară ca la gen. Malus; carnea cu numeroase celule sclerificate; seminte negricioase. PIRUS PYRASTER (L.) Med. - Păr pidurel

" t.

'1 • ·-1 ;~

Specie indigend (fig. 212). Miirimea a III-a; uneori poate ajunge plnă la 20 m. 1nrlidlicinarea puternică şi des ramificată. Tulpina prezintă o creştere neregulată. Fla. 211 - DiJJgra- · Sroar(a la început verde-roşcată, se transformă tntr-un m4 flbra/4 - Pir: ritidom negricios, des şi destul de adinc brăzda!, ce se • - bractel: u: - se • pa1e: p - petale desface tn solzi mici. Coroana larg piramidală, alcătuită din numeroase ra· muri subţiri. ( Lujerii cu muchii rotunjite, stnt bruni, glal>ri-lucitori; ' cei laterali sint terminati uneori prin spini ca şi bra· hiblastele. Mugurii depărtaţi de lujer, sînt ovoconici, ascuţiţi, glabri, pe solzii inferiori cu pete cenuşii. ··

Frunzele alterne, de2-5cm, sînt ratund-ovate ptnă la eliptice, la bază rotunjite sau slab cordate, la vlrf scurt acute, pe margini mărunt crenatserate sau Intregi, pe fală verziînchis-lucitoare, pe dos de un verde deschis şi glabrescente,în tinereţe, devin apoi glabre şi pieloase. Peţiolul de regulă mai lung dectt limbut. Prin uscare frunzele se tnnegresc. Florile albe, de 2,5--3 cm, apar prin aprilie-mai. g Fructele piriformesau fglobuloase, ptnă la 3 cm diametru, de culoare verde-bruniu, au gust astringent, pulpa tare cu numeroase celule sclerificate, devin comestibile după ce cad din arbore şi încep să ferment~. Seminţele stnt negriCJOase; trebuie stratificate tnai nte de semăna.re. Fig. 212- Pltus pvraslcr (L.) Med.: Lemnul brun-roşiatic, cu du• - lujt.r: . • - luJu latual c u Jpln: c- brahlbllşt; ramenul nediferentiat fală de 4 -trund; ' - rruct . alburn, are fibra fină, este omoPiru.s e/JJMgr/fo/la Pali. : gen, dens, compact, nu joacă f 1 - fruna.e: li - fruct se lucrează şi se·lustruieşte bine: ~ întrebuinl~~ă !n sculptură, la c_onfecli_onarea ustensilelor de desen, pentru P1ese de pr~1z1e, Instrumente muz1cale; Impregnat, imită lemnul de abanos. A realul: m zona temperată a Eurasiei ptnă către latitudinea de 6()0 • La ?OI, se.înttl_?eşte tn regiuni_le de ctmpie şi dealuri; altitudinal rămine mai JOS dec1t marul. Cer!nfele ecologice. Este un arbore iubitor de căldură; rezistă bine la secetă, dar ŞI la ger. Veget~ză pe soiuri grele luto-argiloase, pe cernoziomuri degradat~, suporttnd uscăciunea prelungită a solului; se tnttlneşte chiar pe sără tun. !nsol~te cerul şi ~rnita în. a_?testepă, şi stejarul, gorunul şi fagul tn şleaunle dm zona foresheră . Ev1ta terenurile calcaroase sau prea umede Temperamentul mijlociu spre lumină. . · · __Jmportanfi!. Este aprecia_! pentru cal!tă\ile lemnului. Fâce parte din specule i?trebumtate tn _lucrănle de amelioraţii. agro-silvice'Şi la crearea culturilor foreshere de protecţie. In pomicultură serveşte ca portattoi pentru soiurile fructifere sau ornamentale.

tIt

'1 :

1• '• •1

·• .' '

-·

·~

r '

ANOlOSP~RM:AI!

330

I!OSACEA!l

PIRUS SA TJVA Lam. el DC. (P. communis L.) Această specie tntruneşte toate soiurile de păr tate din tncrucişarea artificială a speciilor din

cu fructe comestibile, rezulgenul Pirus.

PIRUS ELAEAGRJFOLIA Pali. (P. tltJmÎrifolia Steud.)Păr argintlu

·1•

•

Specie indigeniJ (fig. 212). MiJrimetJ ptnă la 10 m tnăllime; adeseori rămîne arbust. 1nrddilcinarea profundă . Tulpina 'l~egulată, scundă. Coroana cu ramuri indreptate tn sus, prezintă in general o coloraţie cenuşiedeschis, din cauza

i.,.

•• •

...

••

1 ·l

,: ' " .' ,.. ~.

. ·'

. .~

tomentozitălii

generale argintii.

Lujerii spinoşi, bruni, cenuşii-tomentoşi. Mugurii globuloşi, cu virful depărtat de lujeri, cenuşii-tomentoşi. Frunzele de 4-7 cm lungime, lanceolate, pînă la obovat-lanceolate, cuneate la bază, pe margini intregi sau fin serate, cu peri rari pe faţă şi cenuşii tomentoase pe dos. Florile tn inflorescenţe albe, tomentoase . Fructele de 2-3 cm, globuloase, foarte tar'i. A realul: Asia Mică, Crimeea, Caucaz şi sud-estul Europei. La noi, vegetează sporadic in pădurile impoienite din silvostepa dobrogeană, împreună cu Quercus pubescens şi Q. pedunculiflora. In ultimul timp, a fost găsit şi în pă· durea Ciompului din raionul Giurgiu. Fiind un arbore rezistent la secetă şi ger, poate să fie luat în considerare la lucrările forestiere pentru crearea spaţiilor verzi· din stepă şi antestepă. Poate de asemenea să fie intrebuintat tn lucrările de selecţie ca portaltoi. Genul MALUS Mlll.

Se cunosc cea. 30 specii de arbori şi arbuşti, mai ales din Eurasia, şi numai cîteva din America. · Au frunze simple, alterne, caduce, seratesau lobate, stipelate. Flori complete, albe-roşcate, tn raceme umbeliforme; petale şi sepale 5, stamine cel puţin 15, cu antere galbene, stile 2.-5 concrescute la bază, ovar cu 3--5 loji. Fructul (poamă) falsă drupă, cărnoasă, indehiscentă, cu cavităli la bază şi la virf, calic.iul persistent sau căzător. Fiecare lojă are pereţii pergamentoşi şi conţine cite două seminţe, care trebuie stratificate inainte de semănare. Se mai înmulţesc. prin marcote, butaşi de rădăcină şi altoi. In general, pretind soiuri permeabile, artnate, reavăne: nu suportă soiuri uscate, calcaroase, argiloase compacte sau silicioase sărace. Sînt rezistente la ger şi secetă şi au temperament mijlociu spre lumină. Prin cultură, s-au r.ăsptndit pe o bună parte din suprafaţa globului, oblinindu-se ptnă în prezent peste 10 000 de soiuri. · •

< ·.s..

331

MALUS S:V.LVESTR JS (L.) MIII.- Mir plldurej

Specie indigeniJ (fig.

213).

Mdrimea ptnă la 15m

tnăllime, uneori rămî ne şi arbust.

1nrMiicinarea pi votanl·trasantă, cu puiine ramificaţii laterale ce se intind la mari distanţe.

Tulpina

neregula fă .

scurtă

şi

. Scoarta brună-negri

ctoasă, se crapă de tim-

puriu şi se exfoliază tn plăci mai mari decit la părul pădureţ . Coroana largă, puternic rami ficată şi deasă . roşii·bruni, puţin tomen-

Lujeril

spre vtrf toşi, cei lateral i se terFig. 213- Malus s!f~llrb MIII.: mină cu spin sau 4 - luJer: b - luJtr lateral cu tr>ln; e - frund intr-un mugure. La Malus pumi/a Miii.: d - frunzl:. e - fJoare; / - aectlune Tn fruc:t: t - d ,m tnll maturitate, prezintă Malus purp~rta (Barbier) Rehd. : numeroase brahiblaste h - rrunzJ fructifere, - aşa numiţii pinteni. J'r!ugurii ~v?izi,_ a}ipil_i strîns de lujeri, au trei solzi bruni-roşcaţi prevă zut• cu o ttvttura mchts colorată, obişnuit păroşi. /runzele pină la 7 cm _l ungim~! lat-ovate, eliptice sau subrotunde, la vtrf b ubsc acum mat<:, la b~za rotunJite, cu ma!ginea· crenat·serată pe dos slab pu esc~nte; peltol mat scurt decit frunza, de 1-4 cm. ' Flonle alb~ _sau roz, caliciu! şi pedunculii glabrescenţi. Fructele mtct de 2-2,5 cm, sferice, verzi-gălbui, cu gust as tringent. LiJsliJreşte slab. Creşterea tnceată .

Longroilatea circa 150 de ani. Lemn~/ cu duramen roşu_-brun, omogen, greu şi dur, prin uscare se contractă ŞI crapă. Este foi~·~ în stru_ngărie, mai _putin decît lemnul de păr, cu ~re de altle~ se a~mana. In ulhmul timp, se întrebuinţează la obţinerea furntrelor estet:ce ş• pentru recbizite şcolare. Arealu/ cupnnde _Europa, cu exceptia regiunilor nordice. La noi se tnttlneşte frecvent Tn reg•unea de coline şi cîmpie, ca specie disemi nată t~ pădurile

:! 1• ANG!OSPEaMAB

•

)

de stejar, în luminişuri sau la marginea pădurilor; mai rar apare şi tn regiunea montană. ce;inţele erologice. Preferă soiuri nisipo-lutoase, permeabile, cu umiditate moderată, evitînd pe cele calcaroase, uscate sau nisipoase, sărace ori prea compacte, argiloase. Rezistă la ger mai bine dectt părul pădureţ. Temperamentul destul de rezistent la' umbrlre. Importanţa. Este o specie cu importantă forestieră redusă . Fructele sale pot servi ca hrană pentru vînat. Rareori este folosit ca portaltol, deoarece transmite fructelor gustul acru-astringent. /4AI<US PUM1LA MJII. - Măr

Spec~ ~s~onlană '

·~

1 ,

..il 1

(fig. 213). Este asemănător speciei precedente, de care se Mdrimea mai redus~. de cea. 7 m.

· 1nră.dăcinarea trasantă. Lujerii şi mugurii des-tomentoşi. Frunzele la vîrf acute sau obtuze, la

bază

deosebeşte

prrn :

ingustate, pe dos la maturitate

tomentoase, ca şi peţiolul. Florile cu caliciu şi peduncul tomentoase. Fructele globuloase, ptnă la 3 cm, cu adîncituri puternice la bază şi la vtrf. Lăstăreşte şi drajonează; se inmulţeşte uşor prin butaşi şi marcote. A realul: Asia vestică şi Europa: a fost mult răspîndit prin cultură . La noi, creşte sporadic mal ales tn regiunea de ctmpie, alături de M . sylveslris. Este mai puţin rezistent la ger şi mai exigent fală de căldura şi umiditatea din sol. Are aceleaşi tntrebuin(ări ca şi M. sylvestris. Prin cultură, din M . pumiia· s-au obtinut numeroase varietăţi pomicole sau decorative. var. nitdnl1elzk!f"''(l (Dfeck) C.K. S<hneid. Arbore de talie redusă, cultivat pentru culoarea a scoartd lujerilor, fi'UI11elor, llorllor şi fructelor, ·care au şi mie· zul colcrat. fructele sint miel de 6-12mm, globuloase. var. dontt>iico (Borkh.) C.K. Schneid. Are lujeril mal vlg1110$i. iar frunzele mai mari, slab dintate şi lomentoase pe ambele fete. fructe mari de 3 em, prinse pe un peduncul scurt. roşle-lnchis,·caracterislici

lol.\~_l..lS

X PU~PU~EA (Barbler) ~ebd. (M. pumlla nltdzw<Wriana X alrosafWuiMO)

Se caracterizează ··p-r in: Lujerii foarte lungi, roşii-negricioşi. Frunzele de 8-9 cm, ascu(it-ovate, în tinerete purpurii, apoi verzi·tnchis,

strălucitoare.

Florile de 2,:>--3 cm lăţime, roşii-violâcee. Fructele lung-pedunculate, de mărimea unei cireşe,

roşii-purpurii,

cu caii· ciul uneori căzător. Specie cultivată in parcuri, pentru aspectul decorativ al frunzelor şi fructelor. Uneori, fructe.le stnt intrebuin(ate in alimentaţie.

Genul SORBUS L. Contine cea. 80 de specii de arbori şi arbuşti din emisfera nordică . Au frunze alterne, simple sau imparipenat-compuse. Flori hermafrodite complete, albe, pe tip 5, in CO· rimbe terminale; stamine 1520, carpele 2-5. Fruct cărnos (drupă falsă) cu 2-5 loculi despărţiji prin pereţi cartilaginoşl, fiecare locul cu 1- 2 seminţe. La noi, tn Iară, dintre specii le spontane, se intii· nesc mai. des: S. aucuparia,

S . domesttca, S. torminalis şi S. aria. SO~BUS AUCUPM!A L. ScoruJ de m..u.nte. Sorb pbirtSc Spec~ indigenă (fig. 214).

Mtlrimea a 111-a, ajungind pînă la 15 m. ! rrrlidlicina•ea ad·mea, • pu"

ternică.

Tulpina dreaptă, zveltă: S,coarta mulţ timp netedă,

1ucroasă', cenuşre; la bătrinete formează un ritidom subţ ire' crăpat in fişii late. ' Coroana rară, cu ramuri , putine. Lujer_ii_ vigur~i, la inceput cu ptehja cenuşie ·ce se exfo· liază,

apoi devin bruni-roşca( i

11 4

fi~214- Sl"kkl.!, a<u:uparia L.: -

luju; b -

Irund; e.4 -

forme de

folloie: ~ - Jnflo-

glabri' lucitori, cu numeroa~ rescentl: ·f - . lru<te lenticele . !llari. B~a~iblaste vi_guroase, inel a te, terminate ·cu un mu · re. :~guru ~yo·conrcr, cel termmal mult mai mare, de t-2 cm şi cu vfrtul 1n. Ott; sol.zu d_e c';ll~re _n~_gră-violacee, cenuşii linoşi s;tu mătăsos- ăr i · cer lateralr_ mat _mtcr, ahp1jr de lujer şi cu virful deplasat lateral. p oş ' Frunzele rm~arrpenat-compuse, cu 9-17 foliole. Foliole de 2-5 cm oblon • lanceolat_e, sesrle, ac~te cu marginea mucronat-serată, pe dos uneo;i Jabfe la ma!urrtate. Pe rah_rs la baza ramificajiilor care poartă foliolele, se re;arcă uneorr . glande al~ng1te. Frunzele toamna se inroşesc. Ftortle albe, paroase, cu diametru! de 8--10 mm de regulă cti trei stil stnt grupate tn corimbe bogate erecte, de 10-15 ~m; apar prin ~.ai·iuni!:

•

.!' .•'''

ROSACI!AE

ANOIOSPEIIMAI!

.•''

334

' l.

mai rar cu două sau patru; sint necomestibile. Maturaţia. Fructe.le se inroşesc. prin_ iulie şi se coc t~ ~ept~mbrie,_ dl~_d arborelui un aspect foarte decorat1v; ramtn pe arbore ŞI m hmpul 1erm1. Periodicilalea fructificaţiei anuală. · Germinaţia In J-:-4 săptămîni de la 1 semănare. Liistăreşte şi uneori drajonează. Creşterea destul de rapidă la inceput. Longevitatea p!nă la 100 de ani. . . .. Lemnul cu alburn roz şi duramen brun-roş1ahc, are bune lnsuşm mecanic;e;. apt pentru cozi sau unelte. Din cauza dimensiunilor mici, este însă rar întrebuinţat. Arealul. Este răspîndit in intreaga Europă şi nordul Asiei (fig. 215). La noi, •se găseşte frecvent diseminat tn !egiunea "Ju.nto~~ pin~ tn zona ~Jpină i sporadic, \apare pe coastele uscate ŞI pe stincaru pma In 1nepemşur!; ~a1 rar se inttlneşte in regiunea dealurilor; apare de asemenea ŞI in padunle Dobrogei.

11 :1

Fructele roşii, cărnoase, aproape sferice, de 8-10 mm, cu trei seminţe,

.1 j

Cerinţele

- . - . - . Sorbu.t tQTmlnolls -

(L .)

SORBUS OO.MESTICA L. -

Specie

(fig. 216). a III-a, ajungind

1nrădăcinarea pivotantă . Tulpina dreaptă.

- - - Pirtlf P!ITG.Jitr (L.) Mtd .

Scoarţa dureţ .

Seoru~

indigenă

Mărimea

Cr.

. Luierii

..' t

Preferă un climat mai rece, atmosferică ridicată. Creşte bine pe

eco/Qgice.

cu umiditate soiuri uşoare, reavăne, ptnă la umede; diseminat, apare în molidişuri şi pe soiuri acide. Temperamentul de semiumbră. Importanţa. Poate îndeplini rol de specie pionieră, instaltndu-se uşor pe locurile luminoase din tăieturi şi de la marginea pădurii. In plantaţiilc de molid, contribuie intr-o oarecare măsură la ameliorarea solului. · Fructele de sorb sint căutate ca hrană de vînat (cocoşi de munte); pot fi folosite la fabricarea otelului. Scoruşul se tntrebuinţează şi ca arbore decorativ prin parcuri sau pe marginea şoselelor, datorită culorii roşii a fructelor şi frunzelor in timpul toamnei.

Fig. 215 - Areal - - - Sorbus auc&tptllla L. . • • . . . Sorb&U 40tnllllca 1..

335'

cu ritidom solzos

pînă

la 15 m .

asemănător părului pă

zv~l l,i._ măsli~ii-bruni-roşcaţi,

glabri, lubrahiblaste

Citon, cu paehţa cenuşre, şe exfoliază; noduroase. Mugurii ovo-conici, ascuţiţi, au numai virful Fig. 216- Sorbus domes· păros, sint slab lipicioşi, verzi-gălbui, puţin detitxJ L.: a -· luJer: b - rnugua ti el· părtaţi de lujer; cei termina li mai mari. ',catric-e: ~ - fructe Frunzele imparipenat-compuse, asemănătoare celor de S . aucuparia, cu 13-21 de foliole, adinc acuminat seraţe, dar cu rahisul alb-păros. " Florile albe·r<*ietice, (fig. 217) tomenloase, de 1,5 cm, de regul ă cu cinci sti le, grupate tn corimbe late Fig. 217- Diogram/1 flora/Il- Scoruş: de 6-10 cm. b -buclei: st - sepali: Fructele mai mari de 2-3 cm, pirilorme sau glop - pttlle buloa~ •. de cul~re cafenie; deşi astringenle, sint comeshb1le dupa ce se veştejesc. Maturitatea arborilor tncepe de la '\0 la 50 de ani. Liislăreşte destul de bine. Creşterea tnceată.

Longevitate mare, pînă la 400-500 de ani. _Le~nul cu duramen roşiatic-brun, omogen, dens ŞI

rezrstent; este căutat pentru mobile, instrumente de desen, piese expuse la frecare etc.

---·~

•

ROSAC!!AE

ANOIOSPUMAE

336

(

A realul: Europa de sud, Asia Mică şi Africa de Nord. La noi, creşte sporadic tn regiunea dealurilor din Muntenia, Oltenia şi Banat; se întîlneşte rar de tot prin Moldova. Cerinfele ecologice. Preferă un climat moderat, fără căldură sau geruri excesive, vegetind bine numai pe soiuri fertile, in luminişuri şi pe marginea pădurilor . , 1mportan{a forestieră extrem de redusă. Este indicat la crearea spaţiilor verzi din zona forestieră, de la dmpie ptnă la dealuri, sau ca arbore fructifer mai ales in regiunea podgoriilor. SORBUS TORM.INALIS (L.) Cr.- Sorb

Specie indigen4 (fig. 218). Mărimea

a 11-a,

1nrddăciTUUea

..u

1! ;l

pivotant-trasantă.

dreaptă.

bundentă .

•

L4stăreşte destul drajonează. Creşterea tnceată.

t·

..f.

de bine

şi

uneori

Longevilalea între 100 şi 200 de am . Lemnul brun-roşcat, fin, tare, foarte

f·

la 20 m.

Scoarta netedă pînă spre 20 de ani, apoi formează treptat ritidom solzos, cu margini răsfrlnte ce se desprind uşor. Coroana prezintă un frunziş bogat şi umbros. Lujerii viguroşi, slab muchiaţi, lucitori, dispers-păroşi sau glabri; prezintă numeroase brahiblaste. Mugurii ovoid-globuloşi, comprimaţi, glabri şi puţin cleioşi, cu solzii verzi, pe margini cu o dungă subţire Fig. 218 - Sa<bus torminalis (L.) Cr. : brună. . o - ••J•r: • - ••••••: c - ''"' '• Frunzele simple, lat-ovate, de 5-10 cm lungime, caracterizate prin 3-5 perechi de lobi triunghiulari ce descresc treptat spre vîrf; marginea lobi lor serată neregulat. Florile albe, de 1- 1,5 cm, cu două stile concrescute, caliciu) şi pedunculul mătă sos-păroase; sînt grupate in corimbe de 10-12 cm lăţime. Fructele elipsoide sau obovoide, de 1,5 cm, brune cu puncte albicioase, sînt tari şi necomestibile din cauza celulelor sclerificate . · Maturitatea arborilor de la 20 la 30 de ani. Periodicitatea anuală, fructificajia a1

Tulpina

,.,.

ptnă

rezistent, elastic, nu joacă . Poate li înt rebuinjat in strungărie.

337

A realul : Europa sudică şi Centrală, Asia Mică şi Africa de Nord . La noi, apare sporadic in regiunea ~lurilor . şi chiar in ctmpie. Cerin{ele ecclogice. Preferă soiuri profunde, bogate tn calcar şi cu umiditate mai constantă; evită soiuri excesiv de umede sau uscate, precum şi pe cele nisipoase. Temperamentul destul de rezistent la umbrire. 1mportan(a. Fiind o specie extrem de rară prin păduri, prezintă o redusă importantă forestieră. Ar putea fi introdus ca specie ajutătoare tn şleaurile de cfmpie şi de deal. Interesează şi ca arbore ornamental.

SORBUS AR IA (L.) Cr. Sorb

Specie 219).

indigenă

Mărimea

la 12 m.

a 111-a,

•

• ~

(fig. pînă

1nri1dticinarea profundă. Tulpina scundă, drea-

e . Fig. 219- S«bus orw (L.) Cr.: a - luJe.r:' , b - mur ure şi de~~ trlce; c - frun a•: d - fruc:l: c -

secţiune

tn fruct

ptă. .' Scoarţa cenuşie-inchis , rămîne mult timp netedă; formează rar Coroana ovoidă{' bogat ramificată şi deasă. · . -

de tot titidom.

Lujerii tineri albi-cenuşii, tomentoşi, .mai tîrziu glabri, bruni. · Mugurii ovoid-conici, ascuţiţi, verzui, depărtaţi de lujeri pe margini

albicioşi-ciliaji, viscoşi. ' Frunzele simple, groase, ovate, de 8-14 cm, acute, pe margini dubluserate, cu nervuri proeminente, pe faţă glabrescente, pe dos argintii-tomentoase; dau arborelui un aspect foarte decorativ. Florile albe, de 1,5 cm, cu două sti le libere, tomentoase, grupate tn corimbe de 5-8 cm. Fructele sferice sau ovoide, de 1-1,5 cm, de culoare roşie-portocalie cu lobii-caliciului persistenţi; au miezul făinos. '

·! ' 1'

ANGIOSP~E

~OSACEAE

• r:

Lăstăreşte şi drajonează . Creşterea inceată .

!1 !'

Longevitatea, 100--200 de ani. Lemnul asemănător speciei precedente. A realul : Europa Centrală. La noi, creşte numai sporadic in. regiunea dealu-

.' . •

.r :

Lemnul alb-roşiatic, cu

rilor, pe locuri tnsori te şi calcaroase. Temperamentul de lumină . ' Importanţa . Fiind foarte rar răspîndit şi de dimensiuni m1c1, are o importanţă forestieră redusă. Pentru frunzele sale argintii, poate să fie cultivat ca un foarte frumos arbore ornamental de la ctmpie pînă la munte.

••

Genul CRATAEGUS L . Cuprinde cea. 900 de specii răspindite in emisfera nordică. Sint arbuşti sau arbori de regulă spinoşi , cu inrădăcinare puternică. Frunze serate sau lobate, la bază cu stipele. Flori hermafrodite, pe tip 5, albe sau roşii, in corimbe, rar solitare. Carpele de la 1-5 aşeza te int r-un receptacul urceolat. Fructul drupă falsă, cu 1-5 simburi tari, unispermi. Creştere înceată. Puţin pretenţioşi faţă de sol; temperament mijlociu spre lumină. Cresc în subarborel sau pe terenuri deschise, in liziere, garduri vii, In grupe sau izolaţi. Specii indigene stnt: C. m.oMgyna, C. oxgactJ~~Iha şi C. pen/4gyna ; se mai culti vă şi citeva specii exotice, ca de exemplu: C. c«:cinea şi C. crus·ga/ii. CRATAEGUS MONOGYNA Jacq. - Păducel, Gberghinar,

Specie indigenă (fig. 220). Mdrimea: Arbust sau arbore

Tnrădăcinaroo Tulpina

profundă.

pină

Mărăcine.

la 8 m.

scundă şi ncregulată.

Scoarţa cenuşie-verzuie, lucitoare, se transformă de .timpuriu In ritidom cenuşiu-brun ,

solzos,

brăzda!

în lung. Coroană rară, pendentă, ajungind de multe ori pină la suprafaţa solului. Lujerii bruni-roşcaţi, glabri-lucitori, cei laterali sînt prevăzuţi la vîri sau de-a lungul lor cu spini. Caracteristic este faptul că spinii stau lateral faţă de muguri. Muguri/ mici, roşcaji, globuloşi, scurt, acuminaji . Frunzele rombic-ovate, cu 3-7 lobi adînci, marginile aproape paralele şi cu virful neregulat-seral. Nervuri le ajung attt In virful lobi lor, ctt şi in fundul sinurilor. Pe dos, cu smocuri de peri numai la subsuoara nervurilor. La baza pejiolului, prezintă stipele mari. Florile hermafrodite, albe, cu un singur stil , grupate in corimbe erecte, cu calic.i ul şi pedunculii glabri sau rar-păroşi. Jnfloreşte in mai; sînt mult cercetate de albi ne. Fructele ovoide, roşii, de 7- 10 (14) mm, cu un si ngur sîmbure; se coc prin septembrie. Germinează tn al doilea an. Creşterea înceată.

•

pete medulare negricioase, greu, noduros, rezistent la frecare, nu durează la alternanţe de uscă ciune şi umid itate; se deformează uşor . A realul cuprinde toată Europa ptnă spre latitudinea de oo•, Asia vestică şi nordul Africii. La noi, este mult răs ptndit din stepă pînă in regiunea montană ·(Valea lui Bogdan - Sinaia, 1350 m altitudine). Formează tufărişuri în antestepă şi stepă; participă la alcătuirea lizierelor şi a subarboretului, mai ales tn pădurile luminate de stejar; invadează păşuni le şi poienile. Cerinţele teologice. Specie ncpreten\ioasă faţă de sol şi climă , avind un pronunţat caracter xerofit . Se acomodează la condiţii diferite, localizîndu -se in deosebi în staţiuni .călduroase sau pe pante insorite. Creşte pe soiuri din cele mai variate; rezistă bine chiar / şi pe soiurile mai uscate şi compacte. m- Cralatgu3 numogyna Jacq.: Temperamentul reia ti v a - 'lujer: Fig. b - murure şi cleatrlc~ (de taliu) : e - luJcr lateral pretentios faţă de lu- terminat 1n spin ; d - frunzA fi flori ; c - fructe; f - 61mbure mină . · 1mportanfa. Este un arbust care poate indeplini o deosebită acţiune protectoare şi amelioratoare asupra solului. Prin păduri , atunci cind constituie tufărişuri dese, împiedică tnierbarea, contribuind tn acelaşi timp, prin frun· zişul său care se descompune uşor şi prin rădăcinile numeroase, la o bună structurare a solulu i. In regiunile secetoase, joacă rol de specie pionieră, reţinind umiditatea şi formind adăpost prielnic instalăriî altor specii mai valoroase, ca stejarul pufos, stejarul brumăriu , ulmul etc. Fructele sint comeslibile, iar frunzele sint întrebuinţate la prepararea ceai urilor medicinale.

®f

• 341

ANGIOSPelU'IAI!

340

CRATAEGUS OXYACANTHA L. \

Specie indigenă (fig. 221). Se deosebeşte de specia precedentă prin: Mtlrimea. Obişnuit răm!ne mai mic şi mai puternic ramificat decî_t C. nwnogyna. Lujerii sint strtmbi, scurţi, groşi, cti spi ni viguroşi. Frunzele de 2- 5 cm, obovate, lat-cuneate la bază, numai cu trei lobi (5)

A realul : Canada şi nordul Statelor Unite. La noi este cultivat în parcuri pentru portul deosebit şi fructele sale care rămîn mult timp pe lujeri. Cerinţele ecologice. Este rezistent la secetă şi geruri; nu suportă decît puţin timp umbrirea . Importanţa. Interesează numai ca arbust decorativ pentru regiunea de cimpie (antestepă) şi dealuri. F!g. 221 - Crolotgus oxgat:4111/uJ L: • .6 - fr·u nu:

puţin adinci şi in partea superioară dinţaţi, verzi-lucitor pe faţă, la maturi-

- {nld :

att\lun~

fr-ud : •• , 1 - umtnte

Crolotgus penJaggM W. el K. : 1 - frun ti; h - fruc:le: 1 -

tate glabre pe dos. Florile cu 2-3 stile, apar mat devreme decit la specia precedentă , prin mai . Fructele mai mari de 8-15 mm, roşii, globuloase, con\ in 2-3 simburi. Arealul. Originar din Europa ce.ntral ă şi sudică. La noi. este puţin răspîndit in regiunile"de colină şi cîmpie; este lipsit de importanţă forestieră. C. oxyaautlluJ prezintă unele varietăţi horticole, foarte mult apreciate ca plante decorative:

t«Ciune tn fruct

CrtJiotgus cocclnea l . : 1 - frun.x.l: i - fructe

CrtJiotgUS trus·galli L : 1 -

frunt.l : m - ra mur-i c.u splo

var. pltM l.oud ., cu llori duble albe. var. pau/i Rthd .• cu llorl tnvoalte roşii.

CRATAEGUS PENTAGYNA W. el K.

Specie indigentl (fig. 221).

Mărimea. Arbust ce atinge înălţimi pină la 5 m . Asemănător speciilor precedente, de care se deosebeşte prin: Lujerii cenuşii-bruni sau verzi-bruni, pubescenţi, nelucitor i. Frunzele pe fală de un verde mai inchis, pe dos păroase, cu fobii inferiori obişnuit perpendiculari pe nervura mediană. Florile cu 5 sti le şi antere roşii, cu callciul şi pedunculii lînos-tomentoşi . Fructele elipsoidale, negre-purpurii (nu roşii), cu cinci sîmburi. A realul: Europa sud-vestică, Persia Caucaz. La noi, vegetează sporadic la cimpie şi coline, in părţile sudice ale ţării. Tntilnindu-se mai rar, are o importanţă culturală redusă.

® e

~ d

CRATAEGUS COCCINEA L.

Specie exolică (fig. 221). Mtlrimea. Arbust pină la 7 m. Scoarţa cenuşie-deschis,

crăpături

plăci.

Tulpinile viguroase. Lujerii prevăzuţi cu spin i puternici de cea. 5 cm, uşor recurbaţi. Frunzele pînă la 10 cm, lat-ovate, scurt-acuminate, tntructtva asemănătoare cu cele de Sorbus torminalis, dar ceva mai mici, cu lobii scurti sub formă de

dinţi

mari , seraţi, cu nervuri ce merg numai pînă tn virful lobilor, pe faţă scabre, pe dos pubescente, cel puţ in pe nervuri; peţiolul de 3-4 cm, glandulos şi roşcat -păros.

Florile de 1,5 cm, grupate in corimbe; apar prin mai.

Frucl~le roşii -aprins, ajung de mărimea dulci-acrişoare şi conţin patru sîmburi.

unei

cireşe-

peste 1 cm - sint

842

ANlllOSPI!I{MAB

843

ROSACEAI!

Genul AMELANCHIER Med.

CRATAEGUS CRUS·GALLI L.

AMELANCHIER OVALIS Med.

exotică (fig. 221). Mărimea. Arbust ce poate atinge înălţimea pînă la 8 m. Coroana largă, în formă de umbrelă, cu ramuri puţine. Ramurile prevăzute cu spini mari pihă la 8 cm, curbaţi

Specie

indigenă (fig. 223). Mărimea ptnă la 2 m, cu ramuri

la bază. Frunzele de 2- 8 cm, oblong·obovat-cuneate, caracteristic nelobate, serate, pieloase, lucitoare pe faţă; toamna, au culoare portocalie şi se .păstrează mult timp pe lujer. Florile numeroase, de 1,5 cm, grupate in umbele multiflore; apar în maiiunie. Fructele rotunde, de 1,2 cm, castanii·purpurii, cu 1-2 simburi, rămîn peste iarnă· pe lujeri. Arealul: Părţile nordice ale Americii de nord. Cerinţele ecologice. Pretinde soiuri reavăne. 1mportanţa. Are aceleaşi utilizări ca şi specia precedentă.

indreptate in sus. Lujerit netezi, rOŞii-bruni, lucitori, la virf rar-păroşi, cu lenticele mari; adesea acoperiti cu o pieliţă fină exfoliabilă. Mugurii conici şi evident ascuţiţi, alipiţi de lujer. · Frunzele alterne, de 2,5-5 cm, lat-ovate pînă la eliptice uneori mucronate, la bază uşor cordate, pe margini serat-crenate, pe dos, (anat-păroase, verde· deschis; toamna se colorează în roşu-portocaliu. Fig. 222 - Mespilus germanica L.: a-- lujer: b - frunzl: c - floare: d - fruct

Fig. 223 o - lujtr: b -

frun t e fi

Ame/andzier OfXJI/$ Med. : ramW'I cu frun t e

fructe; d -

şi

flori;

se<:Uune tn fruct

Genul MESPILUS L. MESPILUS GERMANICA L. - M'*mon

Specie

exotică

Mărimea pînă

(fig. 222). la 5 m.

scurtă, strîmbă şi cu ramuri răsucite. Scoarţa cenuşie-mat, cu crăpături puţin adinci. Coroana globuloasă, cu frunziş des. _ Lujerii muchiaţi, bruni, pubescenti; brahiblaste spinoase. Mugarii ovo-<:onici, bruni, cu numeroşi solzi părOŞi.

Tulpina

Frunzele alterne, de 6-12 cm, oblong-lanceolate, întregi sau

mărunt şi

glandulos-serate, groase şi moale-pubescente mai ales pe dos. Frunzele şt scoarţa sint astringente, conţinînd tanin. Florile pe lip 5, cu sepale triunghiulare mai lungi decît petalele; stau solilare la vîrful brahiblastelor. Fructele false drupe piri forme, tari, de 2-3 cm, la virf cu sepalele lungi persistente; conţin 5 simburi tari. Devin comestibile prin noiembrie-decembrie, după ce s-au veştejit. Creşterea înceată.

Longevitatea pînă la 100 de ani. Lemnul roşcat, cu pete medulare, dur, compact, rezistent la frecare. Se poate intrebuinta pentru minere şi bastoane. A realul: Sus-e;tul Europei şi Persia. La noi, este introdus prin cultură, sau creşte sporadic subspontan in regiunea dealurilor.' Cerinţele ecologice. Este rezistent la geruri şi chiar la secetă. Preferă soiuri destul de fertile, formate pe substrat silicios; nu vegetează .bine pe soiurile uscate, argiloase sau calcaroase. Temperamentul rezistent la umbră. 1mportanţa. Poate interesa ca arbust ornamental, precum şi pentru fructele sale.

c •

•

ANOIOSPER..AE

• Fior!~ a_lbe, grupate tn raceme terminale multiflore, tomentoase; apar on mao-oume. Fructele globuloase, ~ici de ~ mm, negre-albăstrui, brumate, dulcege; se ~ tn august; contm 4-10 simburi, care trebuie stratificaji inainte de

semanare. Se poate tnm~lli. şi prin butaşi de r)idăcină. Creşte repede în primii ani. Are~lul: Regauntle muntoase ale Europei, Asia Mică şi Africa de Nord. La ~·· este rar ~nlllmt la mari altitudini tn Munţii Apuseni, Ceahlău etc. Cenn(ele ecologu;$. Specie puţin pretenţioasă, rezistentă la ger şi secetă. are temperament oarecum de lumină. Se instalează de preferinţă pe soiuri calde, formate pe calcare. Importanţa: Datorită florilor sale şi c<~loritului de toamnă al frunzişului, se poate cuUava ca arbust ornamental pe locurile semiumbroase din regiunile inalte plnă tn antesţepă. De asemenea, se poate folosi la garduri vii şi liziere. Serveşte ca portaltoo pentru obţinerea de meri şi peri pitici.

S u b f a m. R O S O 1 O E A E F o c k e.

<;upr_inde plante erbacee şi arbuşti, unii din ei căţărători şi spinoşi. Frunzele o~o~nuat compuse. Tnveliş~l flora! şi staminele situate d~tantat fală de postal; carpele una sau maa multe, libere, pe un receptacul bombat a lungit sau in formă de cupă. Fruct multiplu . · ' Din această subfami lie, interesează genurile: l(erria DC., Rhadotypus S. el z., Rubus L., Dryas L. şi Rosa L.

,... GeR11I KEIHHA I)C.

Genul RHODOTYPUS S. et Z. RHODOTYPUS KERRIOIDES S. el Z.

Specie exoticii (fig. 225). Mărimea

JAPONI~(L.)

2-3 m.

Coroana deasă, lăţită. Lujeri anuali verzi-cenuşii, cu muguri mici de I-2 mm. Frunzele de ~ cm, opuse, caduce, ovat-acuminate, rotunjite la

bază,

marginea adinc dublu-serată cu dinţi mucronaţi, descresctnd treptat spre vtrf ca şi la l(erria japonica; sint glabre pe faţă şi păroase pe dos tn tinereţe; peţiolul este scurt de 3-5 mm. Florile albe, de 3-5 cm, soli tare, terminale, pe tip 4; dau in mai-iunie. Fructele drupe uscate, globuloase, negre-lucitor, cite patru (5) la un loc, tnconjurate de se paie persistente; se coc prin august-septembrie. Seminţele t rebuie stratificate inainte de semănare. Se mai înmulţeşte şi prin but aşi de vară. Arealul. Originar din Japonia. La noi, este introdus ca arbust ornamental (Herculane). Fig. 225 - R/wdJ>tgpU> lurrloilks S. et Z. :

Flg. 224- K u:rl4 japonka (L.) DC.: o - frunal 11

U~re

lnvo• HJ : t -

:· c .::.., rrud

Uot~te:

ct -

frund; b -

floue ;

fructe

... ·-

Din acest gen face parte un singur arbust originar din Japonia. !<ERRIA

345

ROSACEAE

DC.

Specie exotlcii (fig. 224). · Mdrimea plnă la 2 m, tufos. T u/pînile verzi, caracteristice. Lujerii verzi, geniculaţi, striaţi, glabri. Fruf121!/e alterne.' d_e 2-5 cm, ovat-oblongi, prelung-acuminate, pe margini

1 1

dublu sera te, cu dmto descresctnd treptat spt~ virf, verzi-deschis pe faţă, slabpubescente pe dos. Florile complete, de 3-4 cm, cu 5 sau mai multe petale galbene-portocalii; tnfloreşte tot timpul verii. ' Fructele apocarpice, de regulă cu 5 athene negricioase. Drajonează abundent şi ·se înmulţeşte bine şi prin butaşi. Ar~lul: Japon!a. La n_ o i, este introdus prin culturi în parcuri. Cermţele ecologu:e. Pretinde un sol permeabil, reavăn şi locuri puţin umbrite; nu rezistă la gerurile excesive. Importanta. Interesează ca arbust decorativ, cultivindu-se ca tufă izolată sau. pentru formarea _lizierelor. De remarcat că tn horticultură, se foloseşte mao mult: var. plenoflora Witte, cu flori invoalte.

o -

-· ......~.-r:

=- -- ~-==*'

1 •

•

346

ANGIOSPERMAE

Cerinţele

ecologice. Este rezistent la

ROSACEAE

secetă şi pujin preţenjios fală de sol,

cu excepjia celor excesiv umede. Preferă stajiuni tnsorite. Importanţa. Apreciat ca un frumos arbust de parcuri, pentru florile sale albe, terminale, care durează mull timp, precum şi pentru fructele caracteristice. Poate fi tnlrebuinjat la formarea de liziere, garduri vii, boschete, sau ca tufă izolata, chiar şi pe soiuri grele, compacte, din regiunea de cimp şi dealuri.

Importanţa. lnvadează

parchetele tăiate ras, tngreunind mult mai pujin decrt R. hirtus instalarea regenerării naturale şi executarea plantaţiilor. Este foarte apreciat pentru fructele sale comestibile, care stnt mult cerute atit pe piaţa internă ctt şi pe cea externă.

Genul R.UBUS L. j

1 1

1;.

Cuprinde extrem de multe specii de arbuşti şi subarbuşti, agălălori sau Urîtori, de- regulă cu ghimpi sau . cu peri rigizi; sint răspîndiţi in ambele emisfere. Mugurii la bază păstrează restul uscat al pejiolului. Frunze allerne, simple sau compuse, cu 3-7 foliole, uneori persistente. Flori hermafrodite, rar unisexuale, soli tare sau în raceme, albe sau roz, obişnuit cu cinci sepaleşi cinci petale, stamine şi carpele numeroase, aşezate pe un receptacul comun. Fiecare carpelă dă naştere la o drupă mică şi !mpreună formează un ffuct apocarp, multiplu, cărnos (pluridrupă) şi mai rar pluriachenă. Se inmuljesc foarte uşor prin seminje, drajoni, marcote şi diviziunea tufelor. Existenja tulpinilor este limitată la 2-3 ani. Oesc In păduri rărite sau in parchete tăiate ras, îndeosebi pe soiuri fertile, reavăne, cauzind dificultăţi regenerării speciilor forestiere. Speciile genului Rubus sint foarte numeroase şi polimorfe; de asemenea, dau naştere la mulţi hibrizi. Determinarea lor se face anevoie. RUBUS IDAEUS L.- Zmeur

Specie indigena (fig. 226). Mdrimea ptnă la 1,5 m.

1nrădăcinarea

superficială.

Tulpini numeroase, cenuşii, erecle, flexibile, în partea scurji

inferioară şi drepţi. Măduva largă, spongioasă, brună-gălbuie.

cu ghimpi

Mugurii mici, conici, bruni·lucios. Frunzele pe tulpinile sterile stnt compuse din 3-7 foliole; pe ramurile

fertile, lrifoliate; foliole ovat-lanceolate, neregulat-dublu-dinţate, glabrescente pe faţă, albe-tomentoase pe dos; numai foliola terminală este peţiolată . Florile mici, albe, tn raceme scurte ; dau in mai-iunie; sint melifere. Fructul (zmeură) - pluridrupă roşie, păroasă, lfhlce, aromată, se coace in iulie-august. Drajonează, marcolează şi se poate butăşi. Longevitatea tulpinilor, numai 2 ani, tura refăcindu·se din lăstari şi drajoni. A realul: R.egiunile temperate şi reci; la noi, creşte in regiunea de dealuri şi munji. Cerinţele teologice. Este rezistent la ger şi iubitor fală de lumină; cere soiuri reavăne şi humoase.

347

RUBUS HIRTUS W. •1 K.Mur de pldure, Rugi

Arbust indigen cu tulpini ttrttoare, ghimpoase (fig. 227). Frunzele alterne, peţiolate, cu 3 (5) foliole inegal serate pe margini,

lobate la bază, cea mijlocie mai faţă verzi-tntunecat cu mare, peri rigizi, iar pe dos verzi-palid şi moale păroase; pejiolul păros ca şi listarii. Se menjin verzi şi peste iarnă - hibernante. Florile albe, grupate in inllorescen te rare; la exemp larele crescute in lumină dau din iulie plnă In sep· tem brie; cele crescute la umbră ră mtn sterile. Fructele negre. Arealul: Europa. La noi, se tnlilneştc frecvent tn pădurile de fag, brad şi molid din regiunea montană, in staţiuni cu umiditate su-

ficientă.

Cerinţele

teologice. Se

găseşte tn

optim pe soiurile brune de nisipo~lutoase,

tipice,

pădure

profunde

şi

IJ .

Fig 226 - Rubus idaeus L.: a~ ramorl eu luJu. fnan.r.e ti flo•re: b - ftode

reavăn-jilave. Evită

soiurile uscate. . Temperamentul mijlociu; suportă destul d,e bine umbrirea pădurii. Importanţa. Tn f~gete, este planta C<!racteristică pentru condijii bune de vegetatie; ctnd formează covor confinuu; împiedică regenerarea naturală a pădurii.

RUBUS CAESIUS L. - Mur de cfmp

Specie indigend (fig. 228). Tulpini t·ll'ttoare, slab lignificate, bnnnate, cu ghimpi şi

peri

glanduloşi.

scurţi, subţiri,

inoi 1

1 '

" 349

JlOSACEAE

348

ANGIOSPUMAE

1 !

' 1

l 1 ·1

1 '' 1.

Fig. 227 - Rubtu hiriUJ W. el K. : a- frun te: b - lujer. flori tl fructe

Mugurii destul de mari, albicioşi. Frunzele toate trifoliate, cu foliole subtiri, dintate sau lobate in parte,

•

pe ambele feţe verzi; stnt persistente. Florile albe, puţine tn corimb, tnrloresc tot timpul verii. Fructele pluridrupe negre, acoperite cu o brumă albăstruie, caracteristică. Maturajia prin august·septembrie. Fructele dulci-acrişoare, comestibile. A realul: Eurasia. La noi, este răsptndit mult tn regiunea de cîmpie, prin luminişuri şi păduri rărite dar mai ales pe terenuri arabile, ieşind în eviJo dentă după secerişul cerealelor. · • Dintre speciile indigene de Rubus, se mai menţionează: R. tomenlosus Borkh,, R. vestii Focke, R. thy=nlhus Focke, R. procuus P. J. Mult. , R. serpell$ Whe.

Fig. 228 - Rubus =sius L :

o - ramw--J. hOer. fn.1nze şi flori; b - fructe; c - dimtntl

Genul DRYAS L. DRYAS OCTOPETALA L.- Arginlici

Specie indigentl

pitică (fig. 229).

Tulpina culcată . Frunzele persistente, mici de 1-2,5 cm, alteme, eliptice, pe margini crenate, pe raţă verzi-intunecat, pe dos albe-tomentoase. Florile albe, solitare, mari de 3-4 cm, obişnuit cu opt petale, de unde şi

denumirea speciei.

J •

•

1 .

!ril

...'1

!·

i '11i

" 350

ANGIOSPEI\MAE

Fructele achene prevăzute cu sti le

pufoase. A realul: Eurasia şi America de

Nord. La noi, se întîlneşte frecvent in regiunea alpină. Prezintă impor' tanţă pentru istoricul vegetaţiei postglaciare, fiind o specie relict. .

Genul ROSA L. Cuprinde peste 200 de specii de din regiunile temperate şi subtropicale. Au tulpini adesea b ghimpoase, erecte, căţărătoare sau tîrîtoare. Frunze alterne, imparipenat·compuse, la bază cu stipele concrescute cu peţiolul ghimpos. Flori complete, terminale, solitare sau in raceme umbeliforme, aşe zate 'pe ·ramurile scurte laterale; au obişnuit cite cinci sepale şi cinci petale. Receptaculul în formă de cupă a adîncă sau de urnă, cu numeroase carpele. La maturitate, receptaculul Fig. 229 - Dryas octopetala L. : a - tulpinA, frunu, floare; 11- fruCte devine cărnos şi închide numeroase achene mici, păroase, formind un fruct multiplu - măceaşa. Se înmulţesc uşor prin butaşi, precum şi prin altoire în ochi. Pe lîngă speciile sălbatice, s-au obţinut prin cultură nenumărate varietăţi şi forme. arbuşti

ROSA CANINA L. - Măceş, Răsură

Specie indigenă (fig. 230). Mărimea.

Arbust ce atinge 3 m, cu tulpini hmgi, lucitoare, arcuite, acoperite cu ghimpi puternici, comprima ţi, încovoiaţi, .neuniform împrăştiaţi. Mugurii mici, .roşii. . Frunzele obişnuit cu 7 foliole eliptice, de 2-4 cm lungime, neglanduloa~e, cu marginea simplu serată şi mai rar dublu-serată, glaucescente pe dos. Florile de 4-5 cm, roz-deschis, cite 1-3; sepale divizate, răsfrtnte, cad tîrziu. Fructele roşii, el ipsoidale, de 1,5-2 cm lungime; sînt comestibile după primele geruri. Germinează în anul al doi'lea. · Arealul: Europa, Africa nordică şi Asia vestică. La noi ; este răspîndit,din antestepă pînă la munte, crescînd la marginea pădurilor, în poieni, unde formează tufărişuri.

Cerinţele ecclogice.

păduri rărite.

351

ROSACEAE

Nu suportă umbrirea şi de aceea nu se instalează decit

Importanţa.

Tn horticultură, este frecvent întrebuinţat ca portaltoi. Fructele sînt mult pretuite în farmacologie, conţinînd acid ascorbic (vitamina C.). De asemenea se folosesc şi la prepararea geleuri lor. ROSA OUMETORUM Thuill. Măceş

Specie indigenă, întîlnită ca şi precedenta de la cîmpie pînă la munte, deosebindu-se prin foliolele păroase pe ambele feţe sau cel puţin pe dos; sepalele cad de timpuriu; fructul ovoid; roşu portocaliu. ROSA GALLICA L.- Măceş de cîmp indigenă

(fig. 231). Mărimea de cea. 1 m, cu tulpini drepte şi stoloni subterani. 0 Lujerii verzi sau roşii murdar, Fig. 230 _ Rosa canina L . preyăzu\i cu ghimpi drepţi sau a - lu)er cu muguri şi spini · b - ram~~. cu spini; arcui ţi, sub\ iri şi inegali, în a' - lrunxe .1 flori:' d -fructe mestec cu peri rigizi glanduloşi. · Frunzele, obişnuit cu 5 foliole, de 2-6 cm, eliptice, pieloase, pe margini obtuz şi mărunt-serate; pe faţă verde-inchis, aspre; pe dos verde-palid, păroase şi cu nervaţiunea reticulată proeminentă. Florile mar i, de 4-8 cm, purpurii, rar cîte două, stau erecte şi cu sepale_ divizate, caduce; sînt plăcut mirositoare; înfloreşte în mai. Fructele globuloase, roşii cărămizii,- glanduloase şi aspru-păroase. A realul: Europa Centrală şi sudică, Asia vestică. La noi, este răspîndit frecvent in regiunea de cimpie şi chiar in stepă, formind tufărişuri; se intii: neşte mai rar la dealuri. Prin cultură, s-au realizat numeroase varietăţi şi forme ornamentale. Din flori se prepară "apa de roze". Specie

ROSA PENDULINA L. (R. a/pina L. R. clnnamomea L.) Măceş de munte

Specie indigenă (fig. 231). Mărimea

de cea. 1 m cu tulpini lungi,

subţiri ŞI

pletoase,

ghimpi.

obişnuit fără

ltOSACEAE

ANGIOSPERMAE

352

Areal: Europa şi Asia vestică. La noi,

creşte sporadic din regiunile de ctmpie la munte, mai ales pe locuri pietroase, calcaroase; rezistă la uscăciune. Prin cultură, s-au realizat numeroase forme şi varietăţi horticole pitice, cu flori învoalte, albe, roşii sau galbene. Este indicat pentru consolidarea coastelor degrada te . pînă

S u b f a m. P R. U N 0 1 D E A E F o c k e.

Fig. 231 - Rosa gallica L. : a - tujer cu $plnl; b , -

frunte: c: - floare: d - fruct

Rosa pendulina L. :

353

folloll 4l marg'lne de foliol l (detaliu); 1 - fruct

ROStJ spinosisst'ma L. lujer cu spini; h -

lrun%1.: 1 - fruct

Frunzele cu mai multe foliole (7-11) de 2-6 cm lungime, dublu sau triplu

serate, cu dinţii ascuţiţi glanduloşi; peţiolul, rahisul şi nervura princrpală glanduloase. .. . Florile soli tare, mari de cea. 5 cm, roz-purpurn sau vrolacee, cu sep~le nedivizate, persistente, mult mai lungi decît pela lele ; înfloreşte în mar-rume. Fructele sî nt elipsoidale de cea. 2,5 cm, cu num~roase glande şr sete.. A realul cuprinde regiunile muntoase ale Europ.er .• L~ nor, creşte mar al~ în regiunile montane, pe locuri stîncoase, ·pe lînga prraresau la margmea padurilor. . .. . Este cultivat în grupe ca arbust orname~tal, pentr':' florile h~puru şr frunzişul bogat; suportă ceva umbnre. Conţme cea mar mare cantitate de vita mina C (9%) faţă de R. canina şi R. gallica (1 %).

indigenă (fig. 231).

Lujerii subţiri, cu nun{eroşi ghimpi inegali subulaţi şi cu peri rigizi glan·

Cuprinde arbori mici şi arbuşti uneori spinoşi. Lujerii obişnuit prev ăzuti cu o pieliţă cenuşie exfoliabilă. Brahiblaste cu muguri îngrămădi ţi spre vîrf. Muguri alterni, adesea cite 3 unul lingă altul. Frunze simple, cu marginea serată sau crenată, stipelate. Flori complete, solitare, sau în fascicule ctte 2-5 pe pedunculi scurţi; petale 5, albe sau roz, stamine 20; ovar mon ocar· pelar, cu un stil şi 2 ovule. Fructul drupă, obişnuit glabru, conţine un si ngur sîmbure prelung-ovoid şi turtit lateral. PRUNUS SPINOSA L. - Porumbar

Specie

indigenă

(fig. 232). Mărimea pînă la 3 m, rămînînd ca arbust spinos. sub formă de 1nrădăcir:zarea profundă, cu numeroase ramificaţii laterale.

tufă deasă.

cei laterali terminaţi tntr-un spin; brah ib1aste numeroase, cu mai mulţi muguri aglomeraţi spre vîrf. Mugurii mici de 1- 1,5 mm, de obicei ctte trei unul Jtngă altul, cel mijlociu foliaceu, sferic şi mai mic decit cei laterali (floriferi), care sînt ovoizi. Frunzele eliptice sau alungi! obovate, de 2--4 cm, la bază cuneate, crenatserate, de regulă pe dos pubescente. Florile solitare, pedicelate, albe, mici de 1- 1,5 cm, apar înaintea înfrunziri i. Fructele globuloase, erecte, de 1-1,5 cm, negre-albăstrui-brumate; au un gust astringent.

Lujerii

Mărimea de cea. 1 m · arbust scund foarte ramificat, tufos.

duloşi.

Genul PR.UNUS L.

SlXXlrţa închis-cenuşie, puţin crăpată.

ROSA SPINOSISSIMA L. (R. pimplntllilolia L.)

Specie

Cuprinde arbori şi" arbuşti adeseori spinoşi. Frunie simple, flori complete, solitare sau tn inflorescenţe, pe tip 5, stamine numeroase, carpele obişnuit una, rar 2-5, libere, învelişul flora! situat la oarecare distanţă de ovar, receptaculul concav nu concreşte cu ovarul; fructul drupă. Se mai înmulţesc şi prin lăstari, drajoni şi artificial prin butaşi de vară sau butaşi de rădăcină. Sint arbori fructiferi de mare importanţă tn pomicultură; din punct de vedere forestier, interesează genurile: Prunus, AmygdaLus, Cerasu.s şi Padus. Pentru florile lor frumoase şi datorită rezistenţei la ger şi secetă, un ele specii·stnt folosite la crearea spaţiilor verzi, ca exemplare izolate, tn plicuri, la borduri, garduri vii, sau la plantarea drumurilor.

Frunzele imparipenat compuse, cu şapte fohole (5-11), aproape rotunde,

. mici de 1-2 cm, dublu sera te şi glanduloase, cu stip:Ie.scur.te. Florile de cea. 6 cm, obişnuit solitare, albe, la baza galbur, cu sepale nedr· vizate. ·••·· Fructele negre-purpurii.

23-188

cenuşii, pubescenţi,

• ROSACEAE

354

Mugurii bruni, conici, mici de 4-5 mm,

Drajoneozii puternic.

Creşterea tnceată.

Lemnulfoarte dur

·'

sol ilari sau cite 2-3. . Frunzele de 2-7 cm lungime, eliptic-ova· te, acute, la bază brusc tngustate, neregulat· serate, slab pubescente, pe dos numai pe nervura mediană . Florile albe, solitare sau cite două, pe· dicelate, nepăroase, de cea. 2 cm; înfloreşte prin aprilie-mai: Fructele globuloase, de 2-3 cm lungime, galbene, roşii · sau roşii ·brune, comestibile, se coc prin iulie . .Fructifică des, de la virsta de 7-8 ani. Liistlireşte puternic din regiunea ooletului. · Creşterea activ.ă. · Lemnul roz, cu vine roşcate, structură fină, se lustruieşte frumos. Arealul: Europa sud'estică, Asia vestică şi Caucaz. La .noi, vegetează frecvent in re· giunea de coline şi cimpie, mai a les în Mun· tenia, Oltenia şi Banat. Cerinţele ecologice. Este o specie puţin pretenţioasă; rezistă foarte bine la secetă şi ger . Poate creşte chiar şi pe soiuri uscate, pietroase, realizînd creşteri viguroase la în· ceput. Temperamentul de lumină. Importanţa. Introdus ca specie de ames· c a. tec în lucrările . de ameliorare a terenuri· ·1 d Fig. 233 - Prunus cerasifera Ebrh.: d 1or d egra a te d '~'!. regium e uscate, a at • - luJtt: b - frunze: < - flori: bune rezultate, allt ca procent de prmdere d - t•••• (90%), cii şi prin creşterile sale active. Este un preţios portaltoi pentru cea mai mare parte a varietătilor de cor· coduşi şi pruni. Poate fi . întrebuinţat şi la crearea perdelelor de protecţje şi a spa ţiilor verzi de antestepă. Fructele servesc uneori la pregătirea băuturilor şi a marmeladei.•

şi

dens, cu vine brune-roşietice; se poate tntrebuinla pentru piese mici. Scoarţa conţine tanin . Arffilul. Creşte ln toată Europa şi Asia vestică ; la noi, este oomun tn regiunea de cîmpie şi coline. Cerinţele ecologice. Este o specie xerofită, rezistentă la ger şi puţin pretenţioasă fală de sol. Poate vegeta pe soiuri oompacte, lutoase sau luto·argiloase, precum şi pe locurile pietroasc, puternic insorite. Datorită puterii de drajonare, inva· dează luminişurile şi terenurile părăsite, necultivatc, e formînd desişuri spinoase greu de pătruns. Suporttnd b puţin umbrirea, se tntllne· a· Fig. 232 _ Prunus spi= L. : şte rar in subarboretul pă· a - lujer: b - mur,1rl ti cicatrice: c- br• hlblut terminat duri lor rărite . tn spin; d - br~ihlbiiSI cu flori: ~-frunze şi fruct Importanta. Ca arbust spinos, contribuie la apă· rarea pădurii de animale; fiind o specie rustică, poate fi întrebuinţată la fixarea terenurilor degtadate. Tn trecut era oonsiderat ca un pionier in regiunea de antestepă, ameliorind şi pregătind terenul pentru instalarea pădurii. Se va evita cultura porum· barului tn apropierea livezilor de pomi fructileri, fiind gazdă intermediară pentru unele insecte. Se foloseşte ca portaltoi pentru pruni, caişi şi piersici. PRUNUS CERASIFERA Ehrh. (P. MyrobalaiUl Lois., P. diiJOricala Ldb.) -

var. pissardii (Carr). C. K. Schnejd. O>rooduş roşu. Se recunoaşte uşor după lujerii In· t uncca t·purpurif şi frunzc.lc roşJI.vincjli: flori roz numeroase şi fructe roşii. Se tntllneşte frecvent tn cultură ca arbore ornamental.

Corcoduş

Specie subspontanli (fig. 233). Mărimea pînă

la 8 m

înălţime.

lnrifdilcinarro profundă, cu multe ramificaţii laterale. Tulpina neregulată, scundă. Scoarţa de un cenuşiu-lucitor, se menţine mult timp netedă; se exfoliază ine.lar. r '

"1'

Genul CERASUS Adans. · Jl

Coroana bogată. Lujerii subţiri, rolunzi, verzi, uneori puţin roşea li; cei laterali , terminaţi tn spi n.

,.i•

355

ANG~OSPE!t'\AE

Cuprinde arbQri S<JU arbuşti cu mt,~guri ;l)lţrnj, solitari sau Tngrămăd.î%i spre vîrful lujerului. Flori .a lbe sau roz în fascicule sau clle 1-2, de regulă pe pedunculi lungi; obişnuit prezintă şi un i.nvolucru baza!. Fructul, drupă zemoasă, cu simbure globulos. · .· . . •

• •

356

ANOIOSPE~/o\AE

CERASUS FRUIJCOSA (Pali.) Woron. (Prunu.s frulicosa Pali.) P. chantaecerasus Jacq.) -Cireş pitic de Bărăgan

.,• .,'

'i·

li., •

brahlblaste: b - flori; c- ramuri eu frunze- şi fructe; d - s1mburt

indigenă (fig. 235). Mărimea pînă la 25 m înălţime şi diametru! de 0,8 m. 1nrădăcinarea pivotant-trasantă, cu ramificaţii lungi, puternic infipte în sol. Tulpina dreaptă, poate fi urmărită pînă spre virf. Scoarţa netedă, cenuşie-violacee, lucitoare, se exfoliază în fîşii circulare; formează ritidom negricios numai la baza exemplarelor bătrîne. Coroana piramidal-ovoidă, cu ramuri subţiri, divergente. Lujerii vigurOŞi, zvelţi, netezi, puţin muchiaţi, cu numeroase lenticele eliptice, sint glabri -lucitori, cenuşii sau roşcaţi, acoperiţi cu 0 pieliţă ce se exfoliază. Brahiblastele des inelate, termi.nate cu unul sau mai mulţi muguri. Mugurii ovoid-conici, îngrămădi ţi obişnuit spre virful lujerului; solzi

Specie

~~ ••

şi

CERASUS AVIUM (l.) Moench. (Prunus avium l.)- Cireş pădureţ

•1

lujer lung

Arbust indigen (fig. 234). Mărimea pînă Ia 1 m. Tulpini uneori tiriloare. Lujerii bruni·r~ţi, glabri, cu o pieliţă cenuşie. Mugurii mici şi îndepărtaţi de lujer . Frunzele de 3-5 cm lungime, eliptic·obovate, obt uze Ia vîrf şi inguslate Ia bază, pe margini crenat-serate; sînt caracteristic verzi -întunecat, lucitoare, glabre, coriace; peţiol de 5-12 mm, prezintă glande in apropiere de baza limbului. Florile albe, mici de 1,5 cm, cite 2--4 în fascicul; înfloreşte în aprilie-mai. Fructele globuloase, de 1 cm. pe un peduncul de cea. 2 cm, roşii-inchis, cu gust acrişor. Drajonează abundent. A realul: Europa Centrală şi cea estică, pînă /) a Fig. 234 - Cerasus frulicosa în Siberia . La noi, creşte sporadic in regiunile uscate, prin (Pali.) Woron.: d lnjtr; b - rrun:te fi fructe pădurile rărite din Dobrogea, din cimpia Munteniei şi a Transilvaniei, sau în regiunea dealurilor, pe coastele tnsorite cu substrat calcaros (Dealul Lempeş-Braşov) unde se întîlneşte împreună cu Amygdalus nana. Temperamentul de lumină . 1mportanţa. Interesează ca specie Cie primă împăduri re, in antestepă şi pe locuri uscate din zona forestieră .

Fig. 235- Cerasus avium (l.) Moench.: a - ramuri,

numeroşi,

bruni, cu marginea adesea cenuşie. Frunzele mari de 8-15 cm, oblong-ovate sau oblong-obovate, acuminate, marginea adinc-dublu-neregulat-serată, la bază îngustate sau puţin-rotun jite; pe faţă glabre sau aspre, pe dos dispers-pubescente; peţiolul rOŞcat lung ptnă la 5 cm, cu 1-2 glande rOŞii la baza limbului. Florile albe, de cea. 3 cm, pe pedunculi lungi de 3-5 cm, cite ~ tn fascicule. La bază se păstrează solzii mugurelui. Infloreşte prin aprilie-mai.

o d

l,,i .1

•

''1' ,f

;

'•

;

·~

J '

.! ~

H., ;

3S8

ROSACEAE

ANGIOSPERMAE

de cea. 1 cm, roşu-întunecat p!nă la negricios, cu gust dulce-amărui. Maturatia prin iulie. Fructifică de timpuriu, de la 8--10 ani, anual şi abundent. Germina{ia. Se tnmulteşte uşor. prin sîmburii răsptndi ti de păsări; semăna ti toamna de timpuriu, semintele răsar primăvara . t Lăstăreşte destul de bine, dar drajonează numai exceptional. Creşterea activă tn tinerete, atinge uneori 4~ cm în primul an; la fiJ-.70 de ani, poate realiza tnăllimea de 20 m şi diametru! de 50-ro cm; la virste tnaintate, este î~ depăşit de fag. Longevitatea trece rar peste 100 de ani. Lemnul cu alburn alb şi duramen roşiatic-ii]Chis, puţin pătat, lucitor, aţos, se lustruieşte frumos, este puţin rezistent la alternanţe de uscăciune şi umiditate. ;Se foloseşte pentru mobile; ramurile drepte, tinere, prin despicare dau material pentru cercuri: ln trecut se întrebuinţa pentru buciume şi ţevi de tun. A realul : Asia, Europa sud-vest ică şi Africa de nord. La noi, se tnttlneşte diseminat îndeosebi In pădurile din regiunile de dealuri şi mai rar la.cîmpie. Cerinţele ecologice. Specie iubitoare de căldură şi umiditate atmo5ferică; rezistă bine la ger. Este pretenţioasă faţă de sol. Preferă soiurile fertile, profunde şi reavăne pînă la jilave, de natură calcaroasă; creşte frecvent pe soiuri aluvionare, brune-roşcate de pădure şi brune de pădure. Vegetează rar pe soiuri uscate şi evită excesul de umiditate şi sărăturile. li convin expoziţiile Tnsorite. Temperamentul de lumină, suportînd greu umbrirea. Importanţa. Este o specie a cărei cultură trebuie extinsă in viitor, atit pentru lemnul său valoros, el! şi pentru fructele sale comestibile. Poate să fie folosit ă ca portaltoi şi ca arbore- decorativ.

Fructul

drupă globuloasă (cireaşă)

var. iuliana L. Este mult extins tn

pomicultură, pentru

359

Mugurii mici, globuloşi, bruni, cite 3 alăturali. Frunzele de 3--7 cm, lanceolat-obovate, cuneate la

bază, mărunt-ascuţit

serat e, glabre, aproape sesile. Florile roz-inchis, cîte 1-3. lnfloreşte abundent tnainte de infruniire, prin apri 1ie. Fructul (drupă) ovoid-turlit, galben-cenuşiu-tomentos , sesil, asemănător cu migdala, însă ceva mai mic (2 cm). Deşi înfloreşte anual şi abundent, produce fructe pujine; se Intinde in schimb foarte viguros prin drajonare. A realul : Stepele Eurasiei. La noi, se întflneşte sporadic in stepa dobrogeană, Bărăgan şi cîmpia Transilvaniei, formind tufărişuri împreună cu Prunus spinosa sau cu Cerasus frulicosa . Cerinţele ecologice. Specie xerofită, adaptată la variaţiile şi asprimea el imei din stepă ; acumulează umiditate In sol şi creează conditii de adăpost favorabile instalării altor specii. · . De remarcat că in regiunile a ride de stepă, migdalul pitic trece de la înmulţirea sexuală la înmulţirea vegetativă prin drajoni, aşa cum se întîmplă de altfel şi cu Prunus spinosa şi Cerasus frulicosa. Fig. 236 - Amygda/us """" L. : o -

luJ~r; b -

(r-und : c - flori : d - frud

Fig. 237 -

Amygdalus

lriloba (Lindl.) Ricker f. pltNJ Dipp.; lujer cu frunze fÎ flori

•

fru~tele sale cu carnea

moale, roşie. var. dur~iiiiJ L. Are fructele de culoare mai deschisA $1 carne fa re; apreciat ca arbore fructifer.

- 1

.' • .1 • 'j

•

Genul AMYGDALUS

Cuprinde arbori sau arbuşti. Lujerii lungi erecţi, brabiblastele adesea se transformă in spini. Mugurii alterni, frecvent cite 3 unul lîngă altul. Frunze simple, pe petiol scurt, obişnuit în fascicule. Flori cite 1- 3, ·sesile sau scurtpedunculate, cu petale unguiculate, albe sau roz; fructul drupă tomentoasă, dehiscentă în două valve; stmbureie turtit-elipsoidal, cu pereţi groşi, contine o sămînţă cu gust amar. .

•

AMYGDALUS NANA L. (Prunus Migdal pitic

111J111J

Stokes, P.

lt~lla

Batscb)-

Arbust indigen (fig. 236). Mărimea pînă

la 1,5 m, uneori răminc pitic; formează o-tufă des ramificată. lnrădăcinarea profundă, cu numeroase rădăcini laterale mult întinse in lături. Lujerii verzi sau bruni -verzui, glabri, lucioşi, cu numeroase lent icele şi pernitele cicatricelor foarte proeminente.

•

,, H

961

ROSACEAE

360

ANOIOSPE!lMAE

•

AMYGDALUS TRILOBA (Llndl.) Rlckor (Prllllus trl/cbd Lindl).

Specie

exotică

Mărimea

(fig. 237). ptnă la 4 m tnălţime.

Scoarţa brună-tnchis.

, Lujerii tineri bruni-tntunecat, slab pubescenli sau glabri, mai tîrziu devin

cenuşii.

: ·J

Mugurii mici, cu stipele lungi persistente. Frunzele eliptice ptnă la obovate, de 3-6 cm, cu vîrful uneori trilobat, pe margine adinc dublu serate, pe dos pubescente. Florile roz,. de 2-3 cm, ctte 1-2, adeseori tnvoalte. Fructele galbene sau roşietice, globuloase, de 1-1,5 cm, păroase. Stmbu·

•

t1 .f

rele se desprinde de partea cărnoasă . A realul. Originar din China; la noi, este cultivat în parcuri In sudul Europei apare sălbălicit.

şi grădini,

iar

1. plena Dipp. Caractorlzat prin florile bltute, mal mari, de 3,5 cm. La noi, este mult Introdus fn tuldint miel, ca arbust foarte decorativ. Pretinde soiuri lortile, reavlne. Temperament de lumln3. Necesltl apArare fmpotrlva vfnturilor reci şi uscate de iarnă.

o Fig. 238- Podus= m;aJraf!b JL.) Borkh. :

0 -

Genul ~ Moench Cuprinde arbori de mărimea a Il-a şi a III-a. Frunze alterne. Florile în raceme, apar pe lujerii anuali ; petale albe, stamine 15-20. Fructul drupă ovoidă, neagră, conţine un stmbure ovoid.

PADUS MAHALEB (t:.) Borkh. (Prunus mahakb L. CerOSU$ malrakb (L.) Miii.) Vişin lui'Ct$C

Specie

indigenă

Mărimea ptnă

(fig. 238). la 10-12 m lnăllime şi 0,40 m grosime; uneori

rămîne

numai

ca arbust. Tnrădăcinarea cu ramificatii mai bogate şi mai profunde decît la cireş.

Tulpina scurtă. Scoarţa netedă; brună<enuşie, lucitoare, inelată; la exemplarele bătrîne,

devine

. -.,

negricioasă şi brăzdată

tn lung. Coroana rară, larg-rotunjită, cu ramuri divergente. Lujerii subţiri, cilindrici , măslinii, cu o pieliţă cenuşie-gălbuie, numai la vîrf pubescenli; prin zdrelire lasă un miros aroma!. Mugurii ova<onici, bruni·gălbui cu vtrful pubescent, stau depărtaţi de lu· jeri. Frunzele mici de 3-6 cm, rotund-ovate, scurt-acuminate, pe margini fin· serate, verzi -lucitor pe faţă, iar pe dos verzi-palid, cu peri in lungul nervurii principale; peţiol de 1-2 cm, uneori cu glande la baza frunzelor.

lujtr cu muguri: b,c- detaJia 'de "fiîugU(i deatrlce; d - ramuri cu ti fructe; e - plantull

frunzl

Florile mici, de cea. 12 mm, al~. mir~itoare, c~te 6-10 tn r:'ceme erecte . de cea. 4 cm lungime; infloresc pnn apnhe, o data cu înfrunz1rea. Fructele negre, globul935e, mici de cea. 6 mm, foarte amare, stnt totuş1 comestibile. Fructifică des şi abundent. LăsliJreşle şi drajonează slab. Creşterea activă in primii 3-4 ani, realiztnd înălţimi ptnă la 2 m; slăbeşte tnsă de timpuriu. . Lemnul uscat are miros plăcut şi persistent; duram~ul roz-desch1s; este omogen, cu fibre fine, tnsă nu attt de drepte. Se _lust!:ll~eşte. frumos .~ folo· seşte pentru fabricat tabachere, ţigarete, casete; dm radacm1 se fac p1pe. Nu este apreciat ca lemn de foc. A realul: Asia vestică, Europa Centrală şi c~ sudică (fi~. 239). In ţara noa· stră, apare sporadic in pădurile rărite din reg1~~~_le de cohne pe coastele tnsorite din Dobrogea, Banat şi mai rar în restul ţăm. • . . Cerinfele ecologi.ce. Este o sp~ie rezist~tă. la seceta ŞI ger; neces1tă multă căldură estivală. Se arată pu\m pretenţ1~sa faţă . de sol , pu}tnd creşte atit pe soiuri pietroase, t>?gate in calcar, cit ŞI pe sol~nle de !~nea. Temperamentul de lumină; puielii nu suporta acop«:n~ul. matern sau al altor specii, de aceea se cultivă izolat sau ca arbore de hz1era. -Importanţa. Se poate folosi pentru împădurirea ~erenuri_lor surpătoare, sit~· coase, din regiunile secetoase; de asemenea, se mtrebumţează ca portalt~ •

\ 363

ROSACEAE ANGIOSPEIUME

362

Mugurii mari de &-10 mm, fusiformi, bruni, lucioşi; cel terminal evident mai mare decit cei axilari. Frunzele eliptice, de &-12 cm, brusc acuminate, la bază rot\)njite, mai mărunf>fierestruite pe margini decit la cireş, sint groase, uşor zbtrcite din cauza nerva\iunii proeminente, pe dos verzi-palid, cu smocuri de peri la silbsuoara nervurilor sau glabre, la bază cu două glande roşii mari. Caracteristice sint nervuri le laterale care nu merg ptnă la margine, ci se- arcuiesc In sus. unindu-se cu cele ·de ileasupra.

·~

Fig. 2AO- Padus ·,Q#niiJŞQ (Lam.) C. K. Sc:hnoid. :

o - ramuri c:a lu)er 1un1 fi bralllblaste: b - raeem ttout: c - dl•tr•ml florall: 1 - K pale. t - petate: 4 - ramuri cu frunu $1 lructe: t - s:tmbur• : 1 - planlulf

. .'

_, '

1 Fig. 239 -

- - - Padus ra.cemMa (Lam .) C. K. Schneld. - . - .- . P . m.aholtb tL.) Borkh . · · · · · . P. ltrurt#riJSMJ tl.) MIII . - - - - Cu4Su$ dOium CL.J Mot'nch

Arta/:

ln_frunzind ~e timpuriu, este introdus la marginea culturilor forestiere

:il~~~~! 1~~=sen~es:rădimtpotriva vi!l~urilor ~e primăvară. Datori/:"n~~ ŞI a un en e, poate h mtrebumţat şi ca specie decorativă . ';,~?.~$ RACEMOSA (Lam.) C. K. S<:hneid.

(Prunus padus L.) -

Sp~c~e indi~e!'ă (fig.

240). pma la 12 m tnăljime. 1nrădfJciiUUea trasantă cu multe Ma~mrea

Tulpma dreaptă.

l J

ramificaţii.

· nu~o::1: :r~~~ăin~~~~şi:.· cu rare pete albicioase; se transformă in ritidom

Coroana

deasă, umbroasă.

j)f~~~(~~~':l'!:c~f:~ -~~~C::~~enji sau glabri, cu lentirelegălbui,

mari;

z'/z b

•

ANGIOSPE~E

364

~------~~~--------Florile albE, de cea. 1,5 cm, grupate In ciorchini

pendenţi rar erecţi 1

şi rugluii, păroase de-a lungul nervurii mediane, devin coriace; prezintă

F:ductele m• c1, de 6---8 mm, negricioase, amărui, necomestibile cu slmbur~

glande J;ţ>şii la bază. . . Florile .albe, mici pină la 1 cm, in ciorchine cilindrice pendente, lungi de 5--12 cm; tnfloreşte prin ma\-iunie. Fructele, c;lrupe globuloase de S-10 mm, brune-negrlcioase la maturitate.· Partea inferioară a drupei poartă urmele caliciului persistent, deosebindu-se astfel de Padus racemosa. Fructul comestibil, dulce-amărui; sîmburele neted, ascuţit. Se coace prin august-septembrie, cind se şi seamănă. Periodicitatea anuală; fructifica{ia abundentă . Lăstăreşte şi drajonează puternic. Creşterea rapidă; uneori la început ia formă de tufă, din care ulterior se detaşează o singură tulpină. Lemnul cu duramen roşcat, dens, greu, bun de lucru pentru mobile, unelte, instrumente, casete etc. A realul: estul Americii de Nord . A fost introdus In Europa ca arbore de parc şi in culturi forestiere. Cerinţele ecologice. gezistă la sece!~ şi destul de bine la geruri; ramurile uneori sînt rupte de zăpadă. Preferă soiuri uşoare, nisipo-lutoase, nisipoase, bogate, fresce şi profunde. Poate creşte tnsă şi p~ soiuri sărace, uscate şi chiar pe terenurile degradate; nu suportă excesul de umiditate in sol. Temperamentul destul de reiistent la umbră. Importanţa. La noi, a fost ·1ncercat în puţine locuri pe terenuri degradate ; pe soiuri crude a rămas de dimensiuni arbustive sau a format Fig. 242 - Padus lauroceriJ$U$ (L.J trunchiuri strîmbE (Sabed, Bazoş, Miii.; frunze şi fructe (ameliorat) Scărişoara-Oradea). A dat rezultate bune tn încercările' de pe nisipurile şi soiurile aluvionare din raiomil Carei (Foeni), unde a fost introdus în scopul creării subarboretului tn plantaţiile de salcîm. I nteresează şi ca arbore de parc, în zona forestieră de ctmp_ie şi deal.

CIJ!. _fin păroşi; sînt plă~ut mirositoare: înfloreşte 'abundent t~ ~~~~

ovo1 , zgrun1uros, se coc prin iulie. Lăstăreşte şi mai ales drajonează viguros.

Creşterea activă. Longevitatea pină

! ! 1

•,

365

de I(}-15

ROSACEAE

la 70----80 de ani. . Lfemn!'-1 cu miros_ ~epl~cut, are calităţi ~semănătoare celui de cireş · poate f• o1os1t in timp Iane ş• strungărie. ' · A realul : aproape in toată Europa plnă in nord precum ş ·1 •1 s·b · La noi •.este rasp - t nd't .' • ena. 1 spora d'•c •m reg•unea de dealuri• şi în partea ninferioară a munţ•lor, ma• ales in Moldova şi destul de rar în restul ţării. Cerinţele ecologice. Creşte pe soiuri fertile bogate in carbonaţi, cu suficientă umiditate preferînd marginea apelor. ' Temperamentul .• Este rezistent Ia umbră. !mportanţ~. Avmd _temperament de · umbra, ..Poate f1 lntrebumţat alături de alte ~pec1! de. amestec pentru protejarea solului m padunle ~': luncă şi din regiunea coli· nelor: Datonta flonlor şi fructelor sale decorative, este apreciat şi ca arbore ornamental , crescu_t_ sub coroana rară şi luminoa~ă a altor specu de tahe mai inaltă. In horticultură se întrebuinţează unele varietăţi şi forme: var. ·aurea Zbl., cu frunze galbene sau galbene • f. p/etW. C.K. Schneid, cu flori lnvoalte.

pătate.

PA_DUS SEIWTINA (Ehrh.J Agardh. (Prunus ..,. rolrtW. Ehrh.) - Mălln american exotic~ (fig. 241). Mărtmea pina la 20 m; în condiţii nefavorabile, rămîne sub formă de tufă. . Scoarţa se transformă de timpuriu tn rihdom solzos, brun~enuşiu.

Specie

Coroana

alungit-ingustă, cu ramuri scurte,

aptop1_ate de trunchi.

Lujerii

roşii-bruni,

glabri, lucitori cu numeroase lenticele proeminente şi o' pieliţă cenu~ie exfoliabilă; prin rupere, lasă miros neplacut. . Fig. 241-Padus serolitW.(Ehrh.) Agardb. :

a - lujcr; b -ln flor~enCI; c - frun· ze

şi

fructe

Mugurii

depărtaţi

bruni-roşcaţi, ovoid-alungiţi şi

de lujer. Fru~le oblong-lanceolate, de 5--12 cm; la _baza .c.un~te, ~u margini !in-serate, pe faţa verZJ·mch•s-luc•tor, pe dos verzi-deschis

PADUS LAUROCERASUS (L.) Miii. Laurocerasus officlnalis Roem., Prunus l<Jurocerasus L.)

Specie

exotică

(fig. 242). Mărimea . pînă la 2 m rareori de· păşeşte 5 m. Lujerii verzi, glabri sau pubEruli. .~.-

. .'

•

367

ROSACEAE

366

ANGIOSPB~MAE

Frunzele caracteristic persistente, groase, coriace, de S--15 cm, cu marginea întreagă sau fin serată, pe faţă verzi-palid. . . Florile albe, axilare, de 0,8 cm, în ciorchini erecţi, lungi de .8--10 cm; apar în 'luna mai; sînt otrăvitoare . · Fructele ovoid-ascuţite, negricioase-alb~strui, de .cea. 1 cm. Se' înmulţeşte şi j,rin bulaşi verzi sau marcote. . :· . realul: sud-estul Europei şi Asia Mică. Cerinţele ecvlogice. Este sensibil la geruri, pretinde 'staţiuni mai calde,· adăposti te, sol afîna!, reavăn. ~ezistă bine la condiţiile atmosferice din cen· trele industriale şi se poate menţine chiar şi pe soiuri grele şi uscate. Temperamentul de semiumbră. 1mporlânţa ...Esle apreciat în regiunea de cîmpie ca un valoros arbust ornamental de grădin i sau ca plantă de seră, pentru culoarea verde-intens a frunzelor în timpul iernii şi forma erectă a inflorescenţelor. Suportă ~~e~_.. ...

1 .

1,_

. Fru le mari de 12- 25 cm, palrnat-lobate, foarte variabile, cu ~3) ~ lo~i triungh lari, întregi sau rar dinţaţ i, sinurile pătrunzînd cam 11~ dm JU~a: lobii sînt ceva mai lungi decît laţi; baza frunze•- trunch1ata lalea la

'·

• '·

Fig. 243 - PlalanU$ X acerifolia Willd: o - lujer: b - frund; ţ - fruct compus, sferic : d - frucl • Platanus OTitnlu.lis L. i - frun~e ti fruct oompt6: f - fruc::t Pltltanus occidentalis L. g - frunza; h - (ruct

•

Fam. PLATANACEAE Lindl. Fam. PlalaiUlCeae este

reprezentată

printr-un singur gen: · Platanus. ;

Gen'ul · PLATANUS L. şi

Conţine şapte specii de arbori , răspîndiţi tn regiunile submediteraneene

temperate din Europa, ·Asia Mică şi America de Nord. Au scoarta cenuşie, ce se .exfol iază în plăci mari, lăsînd pete netede de culoare deschisă, albă cenuşie. FrunzeJe•sînt alterne, palmal·lobate; peţiolul lung, cu teaca puter· nic umflată ·şi goală, acoperă mugurele, care iese.la iveală numai după căderea frunzei. Florile -'unisexuat-monoice, foarte mici, grupate în inflorescenţe mari, globuloase, pendente. Fructul compus, pluriachenă sferică ;_ achenele alungjl·o)>Ovoide şi poartă smocuri de peri la bază.

PLATANUS X ACERIFOLIA Willd. - Platan E~te . un Mărimea

hibrid între P. orienla/is şi P:·'fJCCidentalis (fig. 243). l, putînd ajunge uneori pînă la 30 m înăljime şi peste 1 m grosime. 1nrădăcinarea puternică, cu lungi ramificaţii laterale. Tulpina scurtă, · groasă, destul de dreaptă. . Scoarţa caracteristică, se exfoliază în plăci ma'ri. La unele exemplare b~trîne,_ se obse.rvă şi rilido!ll c~nuşiu, mărunt crăpat, dar numai":f>A:~?U~! Ie parţ1 dm lungm1ea trunch•ulu1. · . .... · .. Coroana cu ramuri groase şi întinse, este foarte larg dezvoltată; la arborii izolaţi prin parcuri, atinge dimensiuni impresionante. ·:. Lujerii bruni-verzui, geniculaţi, glabri, cu un inel slipelar îa .dreptul fie· cărui nod. · ·· Mugurii alterni, de 6-10 mm, conici, cenuşii îndepărtaţi .de ax.• cu un ·: singur solz; stau ascunşi în teaca frunzei. Cicatricea îngustă. ca un guleraş · ...v ia baza lujerului, cu S--7 urme fasciculare.

....

•

. '1

1 !

l !

ANOIOSPERMAE

pînă la slab·cordată; înfrunzeşte tirziu, prin mai, fapt ce constituie vantaj din punct de vedere decorativ. lnflorescenţele femeie mai puţine ca la platanul oriental, cîte mai rar 1 sau 3, pe un peduncul lung comun; apar o dată cu frunzele . . Fructul compus, o pluriachenă sferică de 2- 2,5 cm, atîrnat pe~ peduncul lung ~e cea. 1~ cm; ~coace toamna şi rămt~e în arbore peste iarnă; achenele au v1rful comc cu stilul prelung1t, la ~aza cu peri care nu ajung pînă la suprafaţă. Cu ocazia răspindirii fructelor, aceşti peri ce plutesc in aer pro· voacă iritarea căilor respiratorii. Germinaţia după ~ săptămîni. Creşterea

foarte viguroasă. Longeuitatea de cîteva sute de ani. Lemnuj cu duramen este greu, tare, puţin flexibil şi nu prea trainic; se aseamăna cu. lemnul de fag, dar nu este aşa de uşor atacat de putregai. Arealul. Ar'bore cultivat prin parcuri, în regiunea de cîmpie şi deal. Cerinţele ecol~gice. Ca _hibrid, P. ~rifolia întruneşte însuşirea de a suporta· seceta ca P-. onentaliS ŞI de a r. rez1stent la ger ca P. occidentalis; de aceea este mai propriu culturii artificiale decft ,speciile parentale. ' Creşte viguros pe soiuri fertile, afinate, reavăne şi chiar umede avind cam aceleaşi pretenţii fajă de umiditate ca plopii. ' Temperamentul de lumină. . Importanţa. Fiind o specie pretenţioasă fajă de sol, umiditate şi lumină, ŞI neavînd in schimb decît lemn de calitate mijlocie nu este întrebuinţat in culturi forestiere. ' Colorajia deose~ită. a tuiJ?ini~~ f~unz~le foarte ~ari, forma de ciucuri pen· denj1 a fructelor m timpul 1ernu ŞI rez1stenja la msecte, fum şi praf a frun· zelor, sint elemente care fac ca P. acerifolia să fie folosit frecvent ca arbore ornamental, solitar, tn parcuri sau pe marginea aleilor. PLATANUS CCCIDENTALIS L.- Platan american

Specie

exotică (fig. 243).

Mărimea 1, alingînd peste 40 m înălţime şi 3 m in diametru.

Tulpina

scundă şi ramificată de la mică înălţime,

S~~rţa. se exfolia~ă în plăci mărunte, mai ales in părţile superioare ale tulpmu ŞI pe ramun. Coroana foarte largă. Frunzele mari, pînă la 20 cm, slab lobate, cu numai trei lobi triunghiulari - r~r _cinci -_dinţaţi pe margine şi cu sinul dinţilor larg deschis; lobii au laj1mea ma• mare decît lungimea. Frunzele la bază sint larg obtuze· pe . ' dos slab păroase. Capit'!lele fructifere mai mari, de cel puţin 2,5 cm, stau cîte unul şi foarte rar doua pe un peduncul comun; vîrful achenei rotunjit, prevăzut cu un stil scurt.. . A realul: ~lui şi centrul Americii de Nord. La noi, se tntilneşte foarte rar mtrodus prm parcuri. · Cerinţele ecologice. Rezistă bine la ger; creşte frecvent in luncile apelor. 1mportanţa. Este un frumos arbore ornamental. ·.

LEOUMINOSAE

369

PLA ANUS ORIENTALIS L.- Platan oriental

Specie\exotică (fig. 243). MărirM(z 1, cu înălţimea de peste 30 m. Se d~eşte de platanul american prin: Scoarţa SI! exfoliază în plăci mari, lăsînd cea mai mare parte din trunchi netedă.

Frunzele cu cinci lobi mai lungi decît laţi şi cu sinuri adinci; adesea pre·

zintă

in plus încă doi lobi mici la bază; marginea lobilor distanjat lobulară, fiecare lobul terminîndu·se cu un virf cartilaginos curbat. La bază frunzele sint lat -cu nea te, pe dos cu smocuri' de peri în axi lele nervuri lor. Capitulele fructifere mai mici, stau cîte trei sau mai multe pe un peduncul lung. Virful achenei este conic şi prevăzut cu un stil lung, iar perii ies la suprafata capilulului; de aici şi aspectul ţepos al· acestuia. A realul: Originar din Grecia, Asia Mică şi Caucaz. In sudul Mării Caspice, apare in amestec cu Zelkova crenala şi Pterocarya pterocarpa. La noi, se în· tîlneşte extrem de rar cultivat prin parcuri (Grădina botanică din Bucureşti). Adeseori, se confundă cu Platanus acerifolia, care este foarte răspîndit. Cerinţele ecolog~. Ca toate speciile de platan, preferă soiuri mai umede din lunc ile apelor. Cere mai multă căldură şi suportă o umbrire moderată . Importanţa. Este mai decorativ decît celelalte specii · de platan.

O r d. LEG U M 1 N ALES Fam. LEGUMINOSAE Juss. Cuprinde ~rbori, arbuşti, !iane şi plante erbacee, cu frunze obişnuit compuse. Florile hermafrodite, pol igame, dioice, tn inflorescenje şi rareori solitare. Sepalele şi petalele de regulă grupate cîte cinci, libere sau concrescute. Sta· minele sint în număr de patru sau mai multe, cu filamentele ~ncrescute în formă de tub, sau rămîn libere; ovarul format dintr-o singură carpelă, cu unul sau mai mul.le ovule. Fructul-păstaie dehiscentă sau indehiscentă. Se· minjele contin rezerve de substanţe proteice şi amidon. Leguminoasele aduc ameliorări solurilor datorită nodozitătilor de pe rădă· cini, formate de bacteriile simbiotice fixatoare de azot. Asigură in bună parte baza furajeră pentru creşterea animalelor. Florile sint melifere. Fruc· tele şi seminţele multor·specii sint comestibile sau conţin anumite uleiuri. Scoarţa fructelor serveşte uneori la extracţia de substanţe colorante, textile, tanante, gome etc. Din această familie fac parte şi unele specii forestiere cu lenm valoros, sau cu însuşiri ameliorative şi decorative. Cuprinzind peste 12 000 de specii, fam . Leguininosae s-a împărţit tn urmă· toarele subfamilii: Mimosoideae Taub., Cesalpinoideae Taub., Papilionatae Aschers.

370

ANOIOSPERMAI!

LEOUMINOSAE

•

Sub fa m. .M 1 .M OS O 1 O EA E Tau b. Arbori şi arbuşti, mai rar plante erbacee, din regiunile tro•pic:a~ şi sub· tropicale ale ambelor emisfere. . Au frunze sau fi lod ii (foliole provenite din transformarea peţiol ), dublu· penat-<:ompuse. Florile cu înveliş !Iorai tegulat (actinomorfe), c/J:mpuse din 4-5 foliolc valvare sau concrescute. Stamincle sînt in număr patru sau au mai numeroase, concrescute sau libere. Fructul este o păstaie; embrionul drept. .Majoritatea plantelor din această subfamilie, fiind originare din ţinuturile calde ale Austral iei şi Africii, sint puţin cunoscute la noi. In Europa sudică, au fost introduse unele specii ornamentale sau industriale, ca de exemplu Albizzia juli/Jhssin Ourazz. S u b f a m. C E S A L P 1 N O 1 O E A E T a u b. Arbori sau arbuşti din regiuni subtropicale şi temperate, cu frunze mai rar simple, obişnuit compuse, simplu sau dublu-penale. Flori hermafrodite, dioice sau poligame. Caliciu! format din cinci sepale libere, iar corola din 4-5 sau mai puţine petale, mai mult sau mai puţin zigomorfe; stamîne în număr de ~10. libere; un singur ovar . Fructul păstaie, cu mai multe semi nţe . . Genul CERCIS L. Cuprinde cinci specii de arbori şi arbuşti din Europa sudică, estul Asiei şi America de Nord . Au muguri alterni, frunze simple, întregi sau sl ab bilo· bate, cu trei sau mai multe nervuri palmate; stipele solzoase sau erbacee. Florile hermafrodite dau şi pe tulpină. Caliciu! campanulat. Corola aparent papilionacee: stamine in număr de 10, libere. Fruct păstaie dehiscentă. Se inmultesc prin seminte stratificate la ger, precum şi prin lăstari. CERCIS SILIQUASTRUM L. - Arborele Iudei e~tiw Md~iflll!~ plnă

Specie

(fig. 244).

la .l.Q_m

înălţime;

uneon

rămîne

arbust.

lnraddctnarea p•votaiilă. Tulpina neregulată. Scoarţa negricioasă, cu crăpături fine longitudinale şi transversale. Coroana largă, rămuroasă. Lujerii gen iculaţi , bfu gj-~al i, glabri , cu numeroase len ticele mici. · Mugurii ovoid·ascufl i, alipiţi de lujer, bruni·verzui, pubescenţi, solitari sau cîte 2- 3 suprapuşi. · Frunzele alterne, simple, reniforme, de 7- 1·2 cm lăţime, cu marginea în· treagă, glabre, lung-petiolate (4-6 cm). Florile ~-11iela~ de cea. 2 cm, stau cîte 3-6 în fascicule; apar pe lujerii mai bătrî · sau chiar pe tulpină - cauliflorie - prin aprme-mai, înaintea fnfrunzirii.

371

P ile de 7-10 cm lungime, mai ta şi mei negricioase decit la salcill\, se .păstrează mult timp pe arbore\ Creştered,. viguroasă numai in tinereţe. • Arrolul: Europa sudică şi Asia vestică. : La noi. es(e destul de des eul· tivat prin grădini şi parcuri. . Cerinţele ecologia. Pretinde un st;zon lung de vegetaţie, suportind IHne seceta. Creşte pe soiurile alinate, fertile. moderat umede, să race In c:alcar. Fiind sensibil la ger, are nevoie de adăpost Tn ti nereţe. Se reface uşor·prin lăstari . . ·Temperamentul mai mult de lumi nă.

lmporlmlfrl. Este un foarte in· tersant arbore ornamental. atit pentru florile timpurii, cit şi pentru forma deosebită a frunzelor. Poate să fie introdus cu deplin suc~es in regiunea de cTmpie şi col me.

IJ c Fig. 244 - Cercis slliquaslrum L. :

CERCIS CANADENSIS L.

Specie exoticd (fig. 245). Se deosebeşte de precedentul pnn : Lujerii ceva mai subţiri şi de o culoare verzuie. . M ugurii rosii • Frunzele cordiforme de 7-12 cm, foarte scurt·acuminate, pe dos cu peri la intersecţia nervurilor. Florile mai mici, cîte 6--a tn fascicule, ~Fructele pastăi lanceolate. plane, membranoase. Arrolul: Estul şi partea centrală a Americii. Este mai rustic şi mai rezistent la ge~, in schimb mai put in de· corallv. Se lntflneştecultivat mai rar decit C. siliqU4Strum.

o t -

lujer: b - mugure şi clc.lltrlee (drlallu): ramutol cu frunze şi fructe: d - floue: t - s.5mlntl ml r-IU

Fig. 245 - Cucis ctJrUJIJLnsis L. : a - frund; b - flori: c - s.lmtntl

•

J•

';., '

372

ANOIOS P E~ MA E

•

Genul GLEDITSIA L. 1', 1

•

OLEDITSIA TIHACANTHOS L. (GI<dll!il:hi4 trial:an!Ms

'', _·-'. ' 1

1•

Olădită, Roşc:ov sălbatic

''....,_..............'

•'

...

Specie

exq_tică (fig. 246). Mărimea pînă la 40 m inăl

- -~

' ' ........-. .

;

fundă.

' ,' ~1 l \,,, _ ...

.' .·, .....-

1 1

1 '

· ·-

...

•r

time; la noi, rămîne olilşnuit de mărimea a 11-a. 1nrădăcinarea destul de pro-

' ,'. _.. -... 1

•

~ ~

L.) -

...

•

l1 ~... _ .... ·' 1 \

Tulpina relativ drepată, se desface de jos in 2-3 ramuri nere· gulate. Pe ramuri şi chiar pe tulpină prezintă spini foarte mari, pînă la j.Ş cm_Jungime, viguroşi, rigizi, ~ bi- sau trifurcaţi, uneori dispuşi in smocuri ; sint proveniţi din transformarea lujerilor care se dezvoltă ulterior an de an, formind noi ramificatii. Scoarţa ce'l_uşie-deschis, cu fi· suri orizontale, se păstrează mult timp netedă; mai ttrziu formează ritidom subţire, solzos, cenuşiu· . inchis . Coroana l!fgă, _răsfirată şi Ju. minoasă.

Lujerii mai mult sau mai

geniculaţi, striaţi ,

puţ in

glabri, luci tori, bruni-verzui , prevăzuţi cu len· ticele; de obicei au spini bruni· lucitori deasupra cicatricelor; pe o aceşti spini, apar uneori frunze. Fig. 246 - Gl<dilsla lrlaeon/f!m L. ; Mug.urii 'frltef@, puţin vizibili o - luJtt : b - fni8li• ti lnfloru.ttnll : t - fruct: sau ascunşi n cicaTrice ori in scoar· 4 - JlmtnCI ţă, de obicei cite 2-5 suptapuşi. Frunzele simplu sau dublu -penat-co~puse, de 15---30 cm ; fru~ele s~m~lu compuse, adeseori sint grupate in faSCtcule; cele dublu-compuse smt alcatUI te din mai multe aripi (pinule). fiecare aripă cu cite 20--30 fohole oblong-lanceolate, de J...:..a cm lungime, pe margini distant şi mărunt-crenate ; toamna ali culoarea gal benă-deschis. Florile poli game sau d ioice, mici, verzu_i , i!' raceme inguste, scurte (5--7 cm). dispuse la subsuoara frunzelor, pe ramun dm anul precedent; sepale in_ nu"!ar de 3--5, li near-lanceolate, petale 3--5 obovat-obtuze, tomentoase. Flonle smt relativ plăcut mirositoare, melifere; dau foarte tîrziu, prin iunie-iulie.

LEGUMINOSAE

\•

373

Fructele oăstăi indehigente, mari, de ~O cm lungime şi 3--4 cm lătime de un brun-lucitor, t urtite, răsucite şi încovoiate; contin un miez cărnos'

dulceag, estringent şi mai multe seminţe subrotund turtite, brune-lucitor: cu tegument foarte tare, sticlos. _M ~Iurafia In toamna primul ui an, dar păstăile rămîn intregi pe arbore plnă pnmavara.

Periodicitalttz anuală, fructificaţia abundentă. Puterea germinatillă 80-90%. Germinaţia foarte anevoioasă, din cauza tegumentului tare; de aceea, inainte

de semănare se forteau prin apă fiartă ca şi cea de salcîm. UJsliireşte mai slab decit salcîmul; nu drajonează. Creşterttz rapidă ; tn primul an atinge 40 cm înălţime. Longeuitalea peste 100 de ani. Lemnul cu duramen brun-roşcat sau roz şi album galben-verzui , este greu, cu structură grosolană, se despică anevoie; poate fi folosit pentru sttlpi · şi Iraverse, fiind foarte durabil în pămînt; este un lemn bun penlfu foc şi chiar pentru debitat In scinduri. A realul. Originar din partea sud-estică a Americ.i.Ld.e f'!ord; in Europa, este introdus de peste 250 de ani, mai ales în parcuri. Cerinţele ecologice. Cere o climă mai rajdă rezistind foarte bine la secetă· suferă uneori de ingheturi timpurii, diWcauza zăpezii şi a vîntului. PreferA soiuri de luncă, bogate, alinate, reavăne pînă la umede. Oeşte tnsă destul de bine şi pe soiuri mai compacte; poate suporta inundaţii de scurtă durată şi oarecare salinilate tn sol. Temperamentul pronunţat de Viitdm4rile. ln afară de rod coaja arborilor tineri, nu se cunosc alţi dăunători de temut. Importanţa. Ptnă la prezent, glădiţa a format foarte rar obiectul c ulturilor forestiere. !n schimb, este des întrebuinţată in regiunile de clmpie şi coline, ca arbore ornamental în parcuri , pe marginea şoselelor, sau prin curţi. Se foloseşte uneori la formarea gardurilor vii inalte, greu penetrabile, care au insă dezavantajul că se tund anevoie şi se răresc de timpuriu, necesitind mereu

completări.

Poate să fie introdusă ca specie principală în culturile forestiere de protecţie; prezintă tnsă inconvenientul că înfrunzeşte tîrziu şi avînd coroana rară , aceasta nu realizează desimea necesară impotriva vînt ului de primăvară, n_u acoperă suficient solul expunfndu' l tnierbării, iar din cauza spinilor, lucră· nle de întreţinere se fac greu. Faţă de salcîm, are tnsă avantajul că suportă mai bine- decit acesta soiurile compacte şi nu drajonează, deci nu invadează culturile alăturate. var. IM<mis ( L.) Zbl. ~te mai drept, are coroana mai strtnsă, aproape piramidall ti nu pretintl spini. POlle interesa ea arbore omameotai. Este de preferat tn lucrirlle de c~are a culturilor loresliere din regiunea ~toasă de cfmpie. •

\ \

ANOIOSPERMAE

374

Genul G YMNOCLADUS L. ,.

•• OYMNOCLADUS DIOICA (l.) K. Koch (G. ttJIIDkiUis (lam.) - Roşcov de Cana do

Specie eXfJtial (fig. ~47). ' • . 'Mdrimea a 11-a, putmd depaş• 20 m lnăllime.

1nriidăcinarea superficială. Tulpina dreaptă şi bine

uneori se

1 ••• o o

. .••.:·1,

•

ni ... . [:

' \'

..•

:, .•-~

.• . ••

L......

e!!g~lă;

tnfurceşte.

Scoarţa de timpuriu formează rili· dom gros, b®}·cenusia-d~his, solzos, pe toată lung1mea tulpmu şt pe ramuri. Coroana rară, formală din puţine ramuil'groaSl!, ascendente; toam':lll după defoliere, lasă impresia arbor~IUI u~ţLujerii foatte brum~ '· cenuşu· deschis cu numeroaşe,_ !en!u:~le sube· roase brune sînf nespmoş1 ş• au mă duva lată, portocalie; lujer~i m~i vechi dobindesc o culoare negr•c•oasa. Mugurii alterni, mici, cu baza îngropată tn scoarţă, nuzi, solitari sau cite 2-3 suprapuşi; cicatricea foarte mare, · cordiformă.

Frunzele extrem de mari, ~ cm

lung•me, q ~-~W~ -compuse! perechi de anp•; ftecare an pa cu cite 6-14 foliole, alterne, ovate, de · &--8 cm lungime, cu ':'îrful acut sa_u , relung-ascuţit, -întreg• pe marg1n1. · c nfrunzeşte ca şi salcimul foarte ttr· ziu, prin mai. o Florileuniscxuat-dioice, rar poligame, Fig. 247 - Gy'K:f:'us dioi<n (L) K. regulate. terminale, în pa nicu le _sau in buchete de panicule, erecte; l?amculele 0 _ luJer: 6 - · loliolo: c - fruct lemele de peste 25 cm lungtm.e; cele bărbăteşti mai scurte şi mai dese; tubul caliciului alun~it, in partea su~er~ oară cu cinci diviziuni inguste valvare; petalele In numar de patru sau cmc1, . lanceolate; slamine zece, libere; ovar cu mai multe ovule. Fructele păstăi tari, dehiscente, de culoare bru.nă-tnchis •. de 15-25.cm lungime şi 5-6 cm lăţime, groase, puţin tncov01ate. Semmţe negre de cea. 2 cm diametru, aproape rotunde, cu tegument tare. .. Germinaţia extrem de anevoioasă; de aceea, seminţele trebuie forţate lnamte · · de semănare. ~7

375

Drajonează

undent, pină la distanţe apreciabile. Se poate Inmulti uşo nn ulaşi de rădăcină. Acest niod de înmulţire se foloseşte Tn practică frecvent pentru că exemplarele bărbăteşti sint mai numeroase decit cele lemele. Creşteroo foarte activă tn tinerete. Lenu!ul brun·r~t. trainic, greu, rezistă bine tn pămtnt. In patria de origine, se thtrebum(ează In timplărie şi pentru traverse. A realul. Originar din sud-estul Americii de Nord. ln Europa, este introdus de cea. 200 de ani, ca specie puţin pretenţioasă. La noi se lnttlneşte rar prin parcuri; in plantaţii le executate la Hanul Conach i, pe nisipuri continentale, s-au obtinut rezultate destul de bune. : Cerinţele ecologice. Este o specie de climat mai căl duros ,'re-Listentă la insola(iile puternice. Preferă soiuri de IWJs;.ijoase şi fertile, dar poate creşte şi pe 1 soiuri uscate sau jilave. Temperamentul de ~j,ină. ' 1mportanţa. Datorii runzişului caracteristic, modului de dispunere a· ramurilor asemănătoare coarnelor de cerb, precum şi pentru aspectul interesant al ritidomului, este întrebuinţat numai ca arbore ornamental pe peluze. 1

gr'*"-

V:l o •

LEOUfo\IIIOSAE

S u b f a m. P A P 1 L 1 O N A T A E A s c h e r s. Cuprinde peste 10 000 de arbori, arbuşti sau 1planle erbacee cu frunze alleme, de obicei compuse şi mai rar simple. Flori hermafrodi te, zigomorfe; caliciul cu cinci sepale unite; corola cu cinci petale, dintre care una superioară mai mare (stindard sau vexil), două laterale mai mici (aripi) şi două inferioare sudlilte, alcătuind carena; uneori, petalele sînt egale şi dispuse rad iar; stam inele in număr de zece, de obicei nouă concrescute intr-un tub, iar a zecea liberă; ovarul ascuns în tubul staminelor. Fructul, l'egumă dehiscentă tn două va lve, ) sau indehiscentă . Genul SOPHORA L. SOPHORA JAPONICA l . - S..!clm japoRez

Specie eXfJtică (fig. 248). Mdrit1ti!â a 11-a, pină la 20 m. Tnrădăcinarea destul de profundă.

scurtă. Sccarţa netedă, de un verde-Inchis caracteristic, mai tîrizu cenuşie; se transformă de timpuriu in rilidom subţire. Coroana destul de J~ ii deasjj, in special atunci cind este crescut izolat.

Tulpina

Lujerii verzi, glabr1, prin zdrelire lasă un miros neplăcut. Mugurii alterni, mici, tngropaji parţial în ciCillrice; cicatricea In

formă de cu 3 urme fasciculare. Frunzele imparipenat-compuse , de 15-25 cm, cu 7-15 foliole ovate, de 2-S cm, la virf acute. verzi-inchis şi lucitoare pe faţă, alipit păroase şi glaucescente pe dos. potcoavă

.•' '• 1

ANOIOSPE~MAE

376

LEGUMINOSAE

Florile albe-gălbui, mai mici dectt cele" de salcîm, grupate tn panicule terminale erecte, de 15-30 crn, dau abia prin iulie-august; conţin nectar şi sînt căutate de albine după ce se trec florile de salctm. Fructele păstăi verzi. căr noase, de 5-10 cm, indehis· cente, gttuite între seminte; se coc toamna tîrziu. Păstaia cade tntreagă sau parţial, di· seminarea durind pînă tn martie. Seminţele de 8-10 mm, sînt negre, ovoid-turtite; nu trebuie forţate înainte de seminare. Fructificii de timpuriu şi abundent. Lăsldreşle, dar nu drajo-·

1. i

1 1

! 1•

nează.

Creşterea

destul de tnceată c în primii ani. Lemnul brun-inchis, tare,. fig. 248 - Sop/wra japon/C4 L. : gr(lU ~~c..~..,ca ~s~~t. inferior celui de G - h1jer: b - m1.1gure fi clcalrlee (mllrltt)i· c- ramuri cu sai . frun ze '' lnflorescentl; d - fruct; • - 1 m1ntl (mlrltl) Arealul. Originar din China estică şi Coreea, între 30 şi ss• latitudine. Este introdus de m~lt în Europa. La noi, se foloseşte mai ales in parcuri şi pe străzi; s-a~ ~ăcut ~~ ~tteva încercări de cultură forestieră, pe terenuri degradate şt m regmmle de stepă din Dobrogea şi Bărăgan. . . . Cerinţele ecologice. Preferă staţiuni mai .calde, f-:tte de g_erun, pe solur~ profunde, uşoare pînă la nisipo-lutoase, ferhlf,(ea~c. In ~merele este mat sensibilă la ger i!ectt salctmtil. Reztslă bine la seceta, fum şt gaze. Temperamentul de lumină. . . . Importanţa. Cu toată coroana sa deasă , tn cultunle foreshe,re dt~ ~tepă. nu a corespuns aşteptărilor, din cauza creşterilor foarţe reduse şt a vata!Dănlor provocate de ger. De asemenea, a dat rezultate mat slabe şt pe terenun degra· date. .• . fi ·1 1 t Rămtne un arbore decorativ de grădină, datonta mat a 1es on or sa e n panicule mari, erecte, ce apar vara tirziu. Interesează şi ca specie meliferă.

r. P<ndula Zbl. Este earacteritatli prin forma

şi

lrunzi1ul des.

pletoasA a coroanei, cu lujeri lungi, pendenlf

Genul CLADRASTJS Raf. CLADRASTIS LUTEA (Michx. 1.) K. Koch. (Virgilia lu/14 Mkhx.)

Specie exolicii (fig. 249). Măritne(! a 11-a, pînă la 20 m. Coroana largă, in formă de umbrelă, cu ramuri fragile, rupte uşor de vint sau zăpadă. Scoarţa cenuşi~. IJ.dedli, . asemănătoare ceie1 de fag . Lujerii zvel\i, puţin geniculaţi, glabri, bruni-lucitori, cu numeroase lentjţeJe.;..mici. Mugurii alterni, nuzi, suprapuşi, cîte ~; cel inferior mai mic, apoi treptat mai mari , cu peri bruni-mătăsoşi; mugurele termifÎal lipseşte. Cicatricea in formă de potcoavă, cu 5-6 urme fasciculare, in·

..... '1 • .... ,'.... {:

conjoară umgm ii. '·

Frunzele penal-compuse, mari de peste 20 cm, cu 7-9 foliole, eliptice, de 7-10 cm, scurt-acumînate, intregi, glabre; foliola terminală peţiolată; toamna se colorează in galben-auriu, dind arborelui un aspect decorativ. Flotile albe, Uli-ilo•m, ode 2-3 crn, grupate tn panicule fig. pendente de 30--50 cm ; apar tn .• mai~iunie.

d 249 - Cladras/is Wea (Michx. 1.) K. Koch: lujc<: t -

b - mucure t i d catrlco (d<lallul: fru.ou ,, Jnflo.refcenll : d - trude

Fructele păstăi·oblonge, de 7-8 cm, turtite, dehiscente, cu val ve subţiri; de mărimea bobului de linte. -- ;;:;.. Lemnul cu duramen galben, puţin trainic. Arealul. Originar din partea sud-estică a Statelor Unite; la noi, este introdus in parcuri. Cerinţele ecotogice. Este rezistent la geruri; cere sol_f~riU•.J!rofund, reavăn; - · • suportă anevoie umbrirea. lmpoF/attţa:"Pmtl'lîinilorescenţele sale mari şi all;!e 1 se poate cultiva c.>1 arbore de ornament, mai ales izolat, in zona fottiJlierA din regiunea de ctmpie şi coline.

sămînţa

ANOIOSPERMAE

378

379

LEOUMI NOSAE

Genul GENlSTA L. Ramuri obişnuit verzi -striate. Frunze intregi, alterne, simple, uneori lrifoliate. Florile papilionacee au pelalele con~rescule cu tubul formal din lipirea · celor zece stamme.

]

GENISTA TINCTORIA L.- Drobilă

Specie indigenll (fig. 250).

Mărimea. Subarbust pînă la Q.5 p1 înălţime.

Ramurile lungi, verzi, muchiale, păroase. Frunzele simple, lanccolate, de 1-3 cm, păroase

pe margini, cu trei nervuri aparente. Florile galbene, aglomerate la vîrful lujerilor. Fructele păstăi turlite, de 2-3 cm lungime şi 3--4 mm lăţime, glabre ori slab păroase ; seminţe în număr de 5-10, mici orbicular-t urlile, verzui. A realul. Europa şi Asia vestică; la noi, creşte frecvent din regiunea de ctmpie pînă la munte, la marginea pădurilor, in luminişuri, pe orice fel de sol, de preferinţă pe cele silicioase; rezistă pe soiuri compacte, pseudogleizate. In (ara noastră, se mai intllneşte sporadic; G. pilosa., L., G. ouata W. el K., G. german/ca L. ele.

·f

:! .

••

u ~

1 i

b Fig. 251 -;_!-oburnmn atraf,yroides Med. : 4 - lujer t u muaurl : b - runte ti lnfto. rescentl: c - rructe: d - 5emlnte

Fig. 252 - Saroi~nus scoparius (L.) W1mm: a şi

1 !

Fig. 250 - <knislo lor/a l:

Genul LABURNUM Med. line-

a - r•murl ( U frunKşl flotl: b - rruc:t

A realul. Europa

LABURNUM ANAO.YROIDES Med. (Cylisu.s 14burnum l .) - Salclm galben

Specie ind/genă (fig. 251). Mtirimea 7 m înălţime. Tulpina scundă. Scoarta măslinie. Lujerii verzkenuşii , pubescenli; brahiblasle noduroase. Mugurii mari, con ici, păroşi. Frunzele trifoliate, cu foliole eliptice, de 3-8 cm lungime, pubescente în tinereţe, prinse de un peţiol lung.

Florile mari de 2 cm, ~bege-aurii, grupate tn ciorchini pendenţi , lungi

plnă la 30 cm; înfloreşte

rin maT-iunie. Florile sînt melifere. Fructele, păstăi de numai 5 cm lungime, pubescente, con\in 3-6 seminţe mici; se coc prin august. Scoarta, frunzele ca şi fructele sînt otrăvitoare, con· . ţintnd alcaloidul cvtişşina. ----· - ···.... UJstllreşle bine ·ŞÎ drajonează uneori. Lemnul grosolan , cu duramen galben, avtnd dirnnsiuni mici, este rar intre·

-=:.._

buinţat.

luJer c u muguri : b - rt muri cu frunu florf: c - fruct: d - aemfnte (mlrlte.)

La noi, creşte spontan în Oltenia · prin cuIt ură s-a extrns în toate regiunile ţării. ' G_erinţele_ ecolog~. Rezistă bine ~a secetă, ger şi ~um. Nu este pretenţios lata de sol, pare ca preferă terenunle calcaroase, ev•ttnd pe cele excesiv de umede. Creşte bine chiar şi pe soiuri compacte, uscate. Temperamentul mai mult de lumină. · Importanta. Este frecvent cultivat ca arbust ornamental pentru frumuseţea racemelor llorale. Poate să fie folosit şi în stepă şi silvostepă atit ca arbust decorati v, cît şi în culturi forestiere. ' sudică .

GeJUil SAROTH AMN US Wimm. SAROTHAMNUS SCOPARIUS (l.) Wimm. (Sparlium St:OP,.,rlum L.).· Drob,

Mătură

verde

Specie naturalizată (fig. 252). Mtirimea ajunge plnă la 2 m tnălţime. 1nrădăcinarea pivotantă. · . ~Tulpinile tufo~se, erecle şi dese cu.R!muri verzi, .subţiri

şi

muchia te care la inceput au m1ros de urzici 'striv-ite, ·iar: după uscare se innegresc. '

1; LEGUMINOSAE

ANGIOSPERMAE

380

Frunzele mici de 1- 2 cm, trifoliate; cele dinspre virful lujerilor numa1

1: 1

•

cu o singură foi iolă; cad Inainte de sfirşitul verii. Florile galbene aur ii, de cea. 2 cm, aşezate de-a kmgul ramurilor, cite 1-2; înfloreşte în mai- iunie. · Fruclele păstăi Inguste (cea. 4 cm lungime şi 0,8 cm lăţime), negricioase, pe margini lung·ciliate, conţin 8--15 seminţe brune-negricioase, carunculate. DrajonetUli puternic, invadind terenurile alăturate. Arealul. Originar din Europa Centrală şi sudică. La noi este introdus în regiunea de ctmpie şi dealuri, mai ales prin pădurile destinate creşterii vtnatulu i. Cerinţele ecclogice. Este rezistent la secetă, dar suferă uneori din cauza gerurilor. Nepretenlios fală de sol; poate vegeta chiar şi pe soiurile sărace, stîncoase ~u nisipo-silicioase. /mportan(a. Lujerii verzi servesc in timpul i~rnii ca hrană pentru ie.puri şi căprioare; seminţele sint mîncate de fazan1.

!..

1 1

•

Genul CYTISUS L. Fig. 253 - CyiiSU!

nlgricafiS

o - ,-amurJ cu ftunz.e ti flori ; b- frud

Cuprinde cea. 40 specii de arbuşti din Eurasia şi America de Nord, cu frunze trifoliate, mai rar simple. Florile sînt dispuse In raceme terminale sau axilare şi au simetria bilaterală, caliciu! tubular, pe· lalele libere, de regulă galbene, stamine In număr de 1O cu filamentele unile (mo· nadelfe). Păstaia este . comprimată, dehis· centă, cu două sau mai multe · seminte carunculate (cu un cere îngroşat in jurul funiculului) .

CYTISUS NIGRICANS L. - Drog_

•' .

Specie indigenă (fig. 253). Mlirimea. Arbust ptnă la 1 m Scoarţa cenuşie-murdar, 1rşor

inălţime.

crăpată.

Lujerii verzi, acoperiţi cu peri alipiţi. Frunzele trifoliate, cu foliole mici, elip-

.•

tice, mucronate, mă'tăsos-păroase. Florile mici, galbene-aurii, grupate.Jn raceme terminal«'" era:te, fi!J'a btiete•; apar tn mai-iunie. Fructele, păstăi turtile, alipit-păroase, negricioase, de 2-3 cm. Frunzele, florile şi fructele se innegresc prin uscare. · ·

Arealu_l_: Europa Central ă şi c_ea sudică. La noi, este uscate, p1etroase sau pe terenun arg1loase la marginea in gorunete, unde formează tufărişuri.

381 răspîndit

pe coaste mai ales

păduri lor

. - ___, ..

CYTISUS LEUCOTRICHUS Schur. Ar~us.l.

şi_

ramuri erecte, inalt de cea. 60 cm. Lu1eru anuah sint acopenţ1 cu per1 scurţi patenţi şi indesaţi tnctt nu se poate vedea scoarta de culoare brună. ' FrufiUJ cu trei foliole obovate sau eliptice de 1,5-2 cm, pe dos mătăsos patent-păroase, pe faţă cu peri disperşi. . F_~orile _!t&l~ne, ci!e ~ pe lujerii scurţi dinspre parlea superioară a tulpmu, l~smd 1mjres1a unui racem foliat, lung de 20--40 cm. Pllslat~ de 2, 3 cm ~t~ acofle!ită _cu peri linoşi şi patenţi. Areal. ~.uropa. ~nt_rala ~~ sud1ca, S1ber1a, Caucaz ; la noi, se instalează pe versant u tnsonţ1 dm regmnea dealurilor avansind pînă la etajul montan, c~tre 1_300 m allltudm~. Apa_re _pe soiuri. schelete superficiale şi este un insol•tor hdel al gorunulu1 la hm1ta supenoară a arealului acestuia. ln Iar~ noastră se maL intilnesc şi alte specii de Cyti.sus ca de pildă: C. aus/rtacus L., C. heuf/elii Wierzb., C. albus Hacq. etc.·

indige':' cu tulpini _culca te

Genul AMORPHA L. AMO~PHA

Specie

FRUTICOSA L. - Salclm mic

naturalizală

Mărimea

ajunge

(fig. 254).

pînă

la 5 m.

l nrli:J/!Cin~ea de~v_?lt~tă pute~nic î~ adîncime şi cu numeroase ramificatii

superhc1.ale. Datonta s1stemulu1 rad1celar bogat şi mult tntins în lături cons~ l tUi e. un concurent serios pentru celelalte specii ltngă care creşte; pre: z1nta pencol pentru terenurile alăturate, pe care le invadează cu drajon i daţi din rădăcini . Tulpina se desface de la bază în mai multe ramuri lungi, la vîrf curba te în sus, formind o coroană rară; după cîţiva ani, ramurile cad în lături . Jn general, protejează slab solul. .Lujerii verzi -gălbui sau bruni-verz~i, glabri la maturitate; lemnul lasă m1ros nepl ăcut , de aceea nu sînt roşi de iepuri şi vite. Mugurii aşezaţ i neregulat şi depărtaţi de cicatrice suprapuşi cite 2-3 sînt gituil i la bază. ' ' Fru_ntel~ imparipenat-compuse, pînă la 30cm lungime, cu 11- 25 de foliole alung.~t-ehphce, mucronate, de 1,5--4 cm lungime, pe dos glandulos-puncta te, uneon . pubesccote. lnfrunzeşte abia spre sftrşitul lunii mai. • Flortlt foarte mici, albastre-purpurii, grupate In raceme dese terminale e~ecle, de 7-15 cm l~.mgime ; apar mai tirziu ca la salcim prin i unie-iuli~ ŞI sînt foarte mult cautate de albine. Fructele, păstăi foarte mici, de 7-9 mm, verucoase curbate ca o semilună indehiscenle, cu o singură 'Sămînţă alungită de ce;;. 5 mm brună-lucitor : seminţele contin ulei . ' · ' '

• •

il 11

LEGUMJNO~AE

ANG!OSPERMAE

382

,.,;1

1 ! '

evitînd pe cele excesiv de umede sau calcaroase. Vegetează pe cernoziomuri şi chiar pe sărături. Temperamentul de lumină. 1mporlan(a. Amoda nu este recomandată în culturi, forestiere, decît acolo unde lipsesc al li arbuşti mai valoroşi; înfrunzind tîrziu şi formînd o coroană sărăcăcioasă, nu ajută la inchiderea masivului, protejează slab solul, iar rădăcinile sa le mult dezvoltate fac o mare concurenţă speciilor din jur. ln amestec cu stejarul, amorfa devine o specie copleşitoare, atît prin vigoarea de creştere la inceput, cît şi prin expansiunea sistemului radicelar. Datorită tnrădăcinării şi drajonării .puternice, poate să fie· insă inlrebuin· lată cu succes la cîmpie (silvostepă) şi în regiunea dealurilor p.e ntru fixarea ripelor şi coastelor degradate, taluzelor de cale ferată, precum şi la plantarea terenurilor sărăturoase. Amorfa este un interesant arbust ornamental, pentru inflorescenjele sale ~iacbii JJ.l.~e dese; seminjele sa le sint preferate de

fazani.

333

.......,.. _ _ ,..

Genul WIST1 RIA Nutt.

·1

WIST~fi.IA SINENSIS (Sims) Sweet {Glycine sinensis Sims.) -

i!..

G_!ţcini.

-Specie

" :1

a ~~

Fig. 254 a - lujer c:u

mu uri ·

Arrwrpha fruticosa L. :

b - lujer cu frun:r.e şi .1nflore$c:ente; d _ fruct~: e - (ruct (mlint)

c -

floa re ;

·. d t' · la virsta de 2- 3 ani. Maiurifatea. Incepe să fructifice foart~ : tmpur!u; ..

roduce foarte uşor pnmavara, fara strahitcare. . ~e:s7dr':;f:aşi~r:jonează abundent, i~vadînd pepinierele şi culturile vecme; . se poate înmul\i uşor pnn butaşL .. . • • t ec·nd în primii ani multe alte specu. . 1 Creşterea vig~roasa: tn r ricii de Nord. La noi se întîlneşte frecArealul. Ongt~a~ dtn ~ud-~t~l t-~~ terenuri degradate şi pe taluzele dltlor vent pri_n parcună,ltbn. ut_net~ pdea~:e t:nvadant în lunea Dunării şi a celorlalte fer.ate; m stare s a tct a b t ujin retenţios . Rezistă bine rîuri mari. Cerinf!le ~log_ice; In general,d~~e ;~i:rl~ta~LUnl ~al calde cu ~zon 1!!.!1$. 1 • • la seceta. Fund tnsa o spectet s~ .. a·img rar să se llgnifice, degerînd de vegetaţie. ln tara noas ra 1l:'Jem .. 1 mătoare dau· însă · b' 't din cauza înghejurilor hmpuru; Jn . pnmăl(J~,~a }!t ; .- - - ·• · --• ~lţ\ş~~tari noi. Creşte bine pe soiuri uşoare, nisipo-lutoase, mstpoase, rea~~~~· .·

1' •

• ,.,;

'i • .1 ·1

'·1•

,,'1

exotică

(fig. 255). Liană căţărătoare, cu tu lpini, pînă la 20 de m lungime. Frunzele alterne, imparipenat-compuse, cu 7- 15 foliole de 6--8 cm, lung acuminate şi cu marginea întreagă. Florile a!bastre-violacee. mirositoare, în ciomtint pendenţ('de 15-30 cm, apar prin mai -iunie. Fructele, păstăi. foarte tari, indehiscente de 10-15 cm, brun-catifelate, cu 1-3 seminie turtite şi rotunde, de cea. 1,5 cm . A realul. Originară din China. La noi, este frecvent folosită pe~4eeo•area aidurilor, in regi unile de cllfipie şi dealuri. Este iubitoare de căldură şi pretenţioasă fală de sol. Se recomandă a fi introdusă cît mai mult ca plantă decorativă.

"· a"

Fig. 255.- Wis'lria sinensis (Sims.) Sweet: a - lujer ; b 1: -

Frund şf inflorescenll; frude : d - dm1nt•

Genul ROBINIA L. Cuprinde circa 20 specii de arbori şi arcu lujeri spinoşi, originari din America de Nord . Frunze imparipenat-compuse. Flori buşti

'·

1• •

• 1

li 1 •

1•

, 1

l84

ANOIOSPEI\MAE

papilionacee, albe sau roz, tn ciorchini pendenţi. Fructul dehiscentă in două valve, cu seminţe numeroase.

păstaie turtită,

Fig. 256 - Robinla ·p$eudacaeia L. :

lujet: b - fran t.l şi

lnnores«-n11i : e -

rruete: 4 - kminte: c - planluiJ

ROB IN IA PSEUDACACIA L. - Salclm

.Mai este denumit şi acăţ tn Transil vania , m~lin sau dafin In Oltenia şi băgrin in Banat. Specie exolică (fig. 256). Mărimea 1, ajungind pînă la 30 m lnălţime şi peste 80 cm diametru. lnrăd4cinarl!O în primii 2-3 ani se dezvolt~ pronunţat în adincime, formind pe soiurile profunde şi alinate un pivot plnă la 2 m; apoi iau naştere ramificaţii foarte lntinse tn lături , ce pot ajunge la distanţe de cea. 20 m. Tulpina dreaptă, In stare de masiv, se spală bine de crăci pe o mare lungime. Scoarţa la Inceput netedă , de culoare brună-roşcată sau cenuşie-măslinie; se transformă devreme In ritidom foarte gros, cu crăpături longitudinale, 3dinci şi largi. La maturitate, scoarţa reprezintă pînă la 20% din volumul total. Coroana neregulată, cu ramuri rare şi frunziş aflnat; oferă solului o slabă protecjie, permitind astfel tnierbarea. Lujerii obişnuit muchiaţi, măslinii ptnă la bruni -roşcaji, glabri; de ambele părţi ale cicatricei se află doi spini, proveniţi din transformarea stipelelor frunzei; spinii se păstrează mai mulţi an i. Mugurii alterni, foarte mici, stau ctte 3-4 ascunşi Intr-o proeminenţă din mijlocul cicatricei. Frunzele imparipenat-compuse, cu 7- 19 foliole eliptice, de 2,5-4,5 cm , lungime, avind marginea întreagă şi virful rotunjit, prevăzut cu un mucron; sint glabre sau pubescente. lnfrunzeşte foarte ttrziu, In cursul lunii mai. Florile hermafrodite, albe, excepţional roz, a~zate In ciorchini pendenţi de 1~20 cm; sînt puternic şi plăcut mirositoare; contin nectar, datorită căruia sînt mult ce.r cetate de albine; Inflor irea are loc după infrunzire, prin mai-iunie. Fructele, păstăi alungite, de 5-10 cm, cu 2- 10 seminte de 3-4 mm, rmiforme , puţin turtite, brune-negricioase, măslinii sau pestriţe cu tegument tare. La 1 kg sînt cea. 50 000 de seminţe. . Maturaţia prin septembrie-octombrie; răsptndirea seminjelor incepe imediat după coacere şi durează pînă in februarie-martie. Maturitatea arborilor timpurie; exemp larele crescute izolat Incep să fructifice chiar de la 5 la 7 ani. Periodicitatea aproape anuală; fructificatia abundentă. De remarcat c~. plantaţiile de salctm din sudul Olteniei, crescute pe nisipuri destul de sărace, de.şi infloresc abundent anual, nu ajung să fructifice decit excepţional de rar. Puterea de germinaţie peste l!O%; se păstrează 2-3 ani. Germinaţia. SEminjele puse direct tn pămlnt germinează greu; de aceea, pentru producerea puieţilor tn pepiniere, sămînţa este în prealabil forţată în apă clocotită, prin scarificare sau alte procedee chimice. La noi în Iară, salctmul nu se regenerează obişnuit în mod natural sămtnţă; s-au s€mnalat ptnă tn prezent numai citeva cazuri (D<lftE~ana·Eiaciiu.: şi pădurea Gcmila din Ocolul Silvic Lipova).

...... ''

• 1••;

·' . . .......

' 1

386

LE'GU/oiiHOSAI?. \

A.HOIOSPEJIMAE

•

Lăstăreşte şi drajonează

foarte puternic, plnă la distanţe mari, năvălind in locuri deschise şi cauzind prejudicii altor culturi. De remarcat că majoritatea arborilor din pădurile Americii sînt proveniţi din drajoni şi nu din

·' ::

săminţă.

Creşterea este tn general foarte rapidă, dar nu pe orice fel de sol. In pepiniere,

puieţii

.l .

.1 •

!' '

din primul an depăşesc tnăllimea de 50 cm. Creşterea maximă curentă anuală se realizează în al doilea sau al treilea an după plantare, iar creş· terea maximă in diametru şi volum intre 12 şi 20 de ani; la 25 de ani produce in aceleaşi condiţii staţionale cît stejarul la 40 de ani. Pe soiuri fertile, la 30 de ani, realizează ptnă la 30 m lnăllime, iar producti vitatea poate atinge plnă la 17 m• pe an şi pe hectar. Creşterea lăstari lor este extra· ordinară, realizînd in primul an tnălţimi ce ajung uneori pină la 6 m. Ora· jonii plnă la-12-15 ani sînt mai Incet crescători decit lăstarii, apoi cresc mai , repede decit aceştia. Longevitatea peste 100 de ani; tulpinile încep însă să putrezească la mijloc. mult mai de timpuriu. Lemnul prezintă duramen brun-cenuşiu sau brun-gălbui şi numai 2-3 inele de alburn galben-verzui; este greu, tare, foarte trainic, greu lizibil, casant la lndoire, prin uscare crapă uşor şi se deformează. Poate să fie tntre· buin\al ca lemn de foc, pentru araci stîlpi de gard sau de telefon, doage, in cărutărie, construcţii rurale, pari de mină, cherestea etc. Ca stilpi de gard, lemnul de salcîm dureată mai mult decit cel de stejar. Arealul natural se intinde tn estul Americii de Nord intre 33 şi 42° laii· tudine nordică (fig. 257). Prin 1601, a fost introdus tn Franta de către ~obi n, directorul Grădinii botanice din Paris, de unde cultura lui s-a extins In toată Europa. La Inceput, era apreciat pentru creşterea rapidă şi florile sale meli· !ere. Ca arbore forestier, a căzut repede in dizgratie, cultura sa fiind reluată abia tirziu, prin 1850, în ~omânia şi Ungaria. Se crede că introducerea salcimului in tara noastră a avut loc pe la lnO, prin intermediul turcilor, de la care vine şi denumirea comună de salcim, sub care este cunoscut atit la noi cît şi în Bulgaria şi Macedonia . Prima pădure a fost creată la Băileşti-Oitenia in 1852. Pe vremea aceea, se punea problema fixării nisipurilor zburătoare din Oltenia şi tmpădurirea solurilor compacte din Bărăgan. Incercări mai organizate de lmpădurire cu salcim pe nisipurile din Oltenia datează de prin 1860, iar cele dintii arborele pe soiurile grele din Bărăgan s-au creat prin 1862. Numai după 1883 s-a trecut la tmpăduriri pe suprafete intinse, atit pe nisipurile din sud-estul Olteniei, nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, nord-vestul Transilvaniei, ctt şi in zona forestieră sau pe soiurile grele din antestepă şi stepă. Astăzi, la noi, plantaţiile de salctm ocupă aproximativ 100 000 ha din care cea. 60% se gă sesc în Oltenia; cel mai frumos arbore! se află pe nisipurile de la Ciurumela in sudul Olteniei. In ţara noastră, salcimul şi-a găsit o nouă patrie, putind să vegeteze tn cele mai btrne condiţii. In afara plantaţiilor forestiere, el este foarte mult răsptndit ca arbore de-a lungul şoselelor şi prin curţi, tnctt·satele din regiunea de cîmpie apar din depărtare ca adevărate păduri de salcîm, Cerinţele teologice. Este o specie pretentioasa faţă de sol şi climă, însă datorită marii sale vitalităţi, reuşeşte să vegeteze tn cele mai variate statiuni.

Fig. 257 - Areal puuda~«la

- - - - Oltllih/JJ tri4t4nU..

t..

- --

Rtblnla

, . . Robln.lo oi.$l.CIIO' Vut .

Creşte bine mai ales in stat iuni cu căldură estivală ridicată şi sezon lung

de vegetatie. lngheţurile timpurii cauzează degerarea lujerilor neligniflcaţi, iar vinturile puternice, poleiul şi chiciura, produc ruperea crăcilor sau desprinderea lăslarilor de cioată. Secell\ tndelungată, tnierbarea şi bătătorlrea sol ului prin păşunat ti provoacă o stare lincedă şi chiar uscarea. Preferă ooluri uşoare, afînate, profunde, reavăne. neutre sau slab-acide. ~ealizează forme frumoase numai timp de două generalii pe nisipuri humoilse, nisipo-lutoase, sau pe soiuri lulo-nisipoase, cu conţinut moderat de argilă\ bine aerisite, de tipul solurilor brune-roşcate de pădure, ca şi pe cele brune ori brune-podzolite, caracteristice şleaurilor sau gorunetelor. In gener-al nu-i sint prielnice soiurile calcaroase, nisipurile albe, sărace, soiurile grei~, argiloase, compacte, umede şi reci, nici regiunile monta ne unde rămtne uneorj : ·. numai ca o tufă. In regiunile de stepă şi antestepă, pe soiurile grele tntelenite, cu orizont~! ; de carbona\i aproape pe suprafaţă, vegetatia salclmului este destul de ltncedă incă din prima .generatie; de asemenea, se înregistrează rezultate slabe pe cernoziomurile levigate, cu fenomene de· podzolire, sau pe soiurile brunecenuşii podzolite, lutoase pînă la luto-argiloase, care stnt apte numai pentru gtrnilă şi cer. . Nu suportă decit pentru timp scurt inundaţiile fnlimplătoare, rădăcinile: asfixiindu-se tn apa stagnantă sau curgătoare. · · 5:> Cu toată rusticitatea sa aparentă, salctmul este o specie epuizantă oenfr:ţl· sol, folosind cantităţi mai mari de ·substal)ţe minerale 9tctt- frasinul şi

!1 • 1 • ;

•

.i .

: !

1 ' • •

388

ANOIOSPE~MAE

LEOUMINOSAE

•

stejarul, aşa cum rezultă din anali~a cenuşii. Totuşi intr-o oarecare măs~ră, poate ameliora solul prin substantele azotoase fixate pe rădăcini de bacte. riile simbiotice. Frunzele sa1e se descompun uşor; avînd însă un frunziş rar, contribuie prea putin la ' formarea liticrei, mai ales că în unele regiuni, frunzele căzute pe sol stnt frecvent consumate de oi şi capre. Pentru tnlă· turarea acestui neajuns, ,f n ultill)ul timp, se încearcă amestecul salcîmului cu stejar, cireş etc. Totodată, se urmăreşte şi introducerea de specii stimula· !oare, care să constituie un al doilea etaj, cum ar fi artarul tătărăsc, jugastrul. Prunus serotina, precum şi crearea unui subarboret din soc negru, sîngerşi păducel. . 1 · Temperamentul pronunlat de lumină ; arboretele pure şi dese la început, provenite din plantatii sau lăstari, se luminează şi se răresc repede, lăsînd solul să se înierbeze. După ·mai multe tăieri în crîng, cioatele lăstăresc tot mai slab, tulpinile au din ce Tn ~e mai mult putregai şi pădurea se degradează cu totul. · · Vdtănu'irile. ln general, salclmul este o specie rezistentă la dăunători . Puietii, lăstarii şi drajonii tineli sint roşi de iepuri, iar rădăcinile puieţilor, de larvele de cărăbuş. Arborii ltncezi stnt acoperiti de licheni şi atacati de (lăduchele testos (Lecaniwn . robiniprum). Plantatiile vechi de salcîm din Oltenia sînt invadate de tufă~i_şurile de boz (Sambucus ebulus) şi de rumeneală (Phytolaca americana), care duc la Hncezirea şi uscarea salcîmului. Importanţa. Salcimul este o specie ce interesează foarte mult economia forestieră a tări i noastre. Are !nsuşirea de a creşte repede şi de a produce în timp scurt o cantitate mare de masă lemnoasă, iar lemnul său întruneşte caii· tăti 'deosebite, ce satisfac în largă măsură nevoile gospodăriilor rurale, în lemn de constructie şi foc. Dispunînd de o puternică vitalitate şi avînd o cultură uşoară şi sigură, salctmul a servit la fixarea unor întinse suprafete de nisipuri zburătoare, ce amenintau culturile şi satele înconjurătoare. Datorită inrădăcinării sa le mult ramificate şi facultătii de a drajona, poate să fie folosit cu foarte bune rezultate pentru fixarea şi punerea în valoare a coastelor surpătoare şi a terenurilor degradate din regiunea dealurilor. Se va evita plantarea salcîmu lui pe terenurile grele, compacte, calcaroase şi cu umiditate In exces, precum şi în staţiuni favorabile stejarului şi gorunului unde acestea ar produce lemn de calitate superioară. In stepa dobrogeană şi in Bărăgan, unde lipsa lemnului de constructie şi de foc constituie o grea problemă, salcîmu l deşi creşte lînced chiar in prima generatie, dă totuşi o productie mai mare decît altă specie forestieră ce s-ar planta în aceste conditii stajjonale. De asemenea, salctmul va rămîne încă mult timp specia principală de bază în crearea culturilor forestiere in regiunea de stepă şi silvostepă. Salcîmul mai poate fi intrebuintat şi ca arbore ornamental pe marginea şoselelor in regiunea de cîmpie, sau ca portaltoi pentru obtinerea de varietăji decorative. Nu este recomandat să se folosească la crearea gardurilor vii , tnfruclt drajonii produşi invadează terenurile alăturate. Este o incgalabilă specie meliferă, stind pe primul plan la baza dezvoltării apiculturii tn multe regiuni ale tării. var. iMTmis DC. Are luj..-1

11t$pl~i; st fnmulfoşle

numai pe ea le vegetativ! .

389

var. umbracu/ifera D<'. Are ooroana foarte deasă, turut-subglobuloasă, cu ramuri nespl· noase ; produce rar llorl. 1. btssonloNJ Kirchn. Are coroană sferic-ovoldă, destul de deasă; lujerl! pierd spinii ~e timpuriu ; produce llori pufine. var. pyram/441/s Pepin. Are coroani foarte strtnsi, piramidală; ramurile nesplnoae. Toate actsle variellili lnleresează din punct de vedere decorativ. ~OBINIA

Spec~

HISPIOA L. - Salclm ~u

exotictl (fig. 258).

Se deosebeşte de salctm prin: MdriiTUllJ redusă, arbustivă, ajungînd cel mult pînă la 5 m. Coroana rară, formală din ramuri fragile. LuÎerii fără s~ini, dar acoperiji cu peri roşcati, deşi, lungi şi tari. Frunzele numa1 cu 7-13 foliole, glabre, lat-oblongi, la vtrf obtuze mucronate, de 2-3,5 cm lungime. . ' Florile roz, mirositoare, de 2-3,5 cm lungime., numai cîte 3--5, tn raceme păroase; tnfloreşte pe la inceputul lunii iunie; uneori, ·înrJoreşte încă o dată la inceputul toamnei. Frue_tele păstăi . ~e _5-8 ~m1 gla~dulos-hispide. Se inmulteşte şi prin lăstari, drajom, ~au ar\Jflc•al pnn altoue pe R.. pseudacacia. ._ Longevttatea_ ~edusă .: după 1_5-20 de ani incepe ~ă se usuce. . Area/ul. Ongmar dm sud-estul Americii de Nord. : Cerinfele ecclogice. _Pretinde un climat mal călduros, cu precifitatii abundente; suportă tnsă ŞI temperat uri scăzute pînă la -30•c · vîntu îi provoacă frecvent ruperea ramurilor. ' · !"':P~rla~~a. Este recomandat ca arbust ornamental, izolat, în parcuri şi gr~d101 m1c1, pentru aspectul deosebit al ·lujerilor şi pentru culoarea plăcută a tnf!ore:;cen,telor. ln tara ~oastră, poate fi cultivat în regiunile de coline, cîmp•e ŞI ch1ar de antestepa, tn locuri adăpostite de vint, pe soiuri fertile putm lutoase, sau ameliora le cu săruri de ' potasiu şi fosfor pentru o mai bogată tn- Fig. 258·- Robinia hlspida L. . lujer florire. cu lrurn:e şi inllorescentl ' ROBINIA VISCOSA Veni.- Salctm ~u vtscos

Specie exoticif.

•

Se deosebeşte de salcîm prin: Mărimea ptnă la 10 m. Coroana rotundă. Lujerii bruni-roşcati, glandulos-vîscoşi, nespinoşi sau cu spini 'mici roşii. Frunule cu foliole mai numeroase (13-25), obtuze sau acute. Florile roz, nemirositoare, cite 6-16 în raceme pendente, de.S-8cm lungime• . l nfloreşte prin mai-iunie.

•

ANOIOSPE~MAE

390

LEGUMINOSAE

Fructele păstăi de 5-8 cm, · glandulos·~.ispide. . . Arealul. Originar din sud-estul Amencu de Nor d, _(v~I h~. ~57),_ ·l:'nde

creşte în regiunea munt ilor mici •. cu_yeri f~<ITie cald~, 1er!II r~1 ŞI um1d1t.~t.e abundentă tot timpul anului. La no1, se gaseşte culhvat m Citeva locahta\I. prin parcuri sau de-a lungul ~lelor. .• . .. . . .• • Cerinţele ecologice .. Este o ~pec1e adaptab~la ~a cond!ţ~le de cl~ma _aspra din cîmpia Munteme1, suportmd temperlltun scazl:'te pma la -33 C ŞI precipitaţii reduse. Vegetează destul de activ pe solun grele, lutoase, compacte. Creşte mulţumitor şi în regiunea dealurilor înalte _(R.!şnov-~raşoy). . Importanţa. Datorită formei globuloase a coroa!le1 ŞI. colontulu1. fl<?nl9r. prezintă o deosebită valoare decorativă, putînd f1 cultivat in regiUmle de cîmpie şi dealuri.

Arbust indigen (fig. 259). ·

....• •

< .......

la 4 m.

. Fig. 259 - Colulea arboreSuns L. :

Scoarţa tulpinilor ca şi a lujerilor de 2 ani se exfoliază in fişii înguste, Ion; gitudinale. Lujerii verzi, slab muchiaţi. Mugurii mici, gălbui, păroşi, cu resturi de stipele pe ambele părţi. Frunzele imparipenat-compuse, cu 913 foliole eliptice, de 2- 3 cm, la vîr~ . emarginate şi mucronate, pe dos cu pen disperşi.

Florile galbene, asemănătoare cu cele· de Caragana, cite 4-8 în c!orchii?i e: recţi,

.. 1

. 1

;1 .i ,.

'W c

Genul HALIMODENDR.ON Fisch. HALI MODENDRON HALODENDRON (L.) Yoss. Mărimea pînă

COLUTEA ARBORESCENS L.- Băşiooasă

a - lujtr: b - detaliu rrugure: c- s~ tlune tn lujer: d - C'IC'at.rlce; ~ - ratrurl c:u fr un~e şi flori; f- fruC't; g - dmtntl (din fa1l şi lateral)

geruri. Puţin pretenţioasă faţă de condiţiile edafice, creşte bine pe soiuri calcaroase uscate. Temperamentul mai mult de lumină. 1mportanţa. Din punct de vedere forestier, are o importanţă redusă. Poate interesa în silvostepă ca arbust ornamental, pentru florile şi fructele sale decorative. Uneori, s·a folosit şi tn culturile forestiere de protecţie.

Arbl,lSt exotic (fig. 260).

Genul COLUTEA L.

Mărimea pînă

391

axilari; înfloreşte de timpunu ŞL tot timpul verii (iunie-august). Fructele caracteristice sint nişte păs tăi veziculoase, de 6--8 cm, verde-palid. conţin 20-30 de seminţe reniform-tur· ti te, brune; obişnuit rămîn attrnate iarna pe lujeri: Lăstăreşte vJ.guros. Creşterea in primii ani mai rapidă decit la C~- . . . . Arealul. Oi1ginar dm Europa .sudică ŞI Africa de nord. La noi, apare sporadic in Banat şi în Dobrogea. -.... .• Cerinţele ecologice. Este o specie re- .. zistentă la secetă; suferă întructtva de.

la 2 m. lnrădăcinarea fasciculată, mult întinsă lateral. Tulpini spinoase, pubescente în tinereţe. Frunzele alterne, paripenat-compuse, cu 2-4 foliole, obovat-lanceolate, mucronate de 2-3 cm lungime, mătăsos-păroase; rahisul caracteristic persistent, înţepător, lăsînd impresia unui ghimpe. Florile de l,S....:...2 cm, liliachii sau purpurii, cîte 2-'-3. Fructele, păstăi de cea. 2 cm, obovoide, umflate, cu pereţi păroşi; toamna devine brusc·negricioase. Germinaţia se produce fără ca sămînţa să fie sira· tificată. · Drajonează abundent. Arealul. Originar din Turkestan-Transcaucazia. Cerinjele ecologice. Este rezistent la secetă ·şi ger. Nepretenţios faţă de sol, preferă soiurile uşoare, nisi· poase; are capaci latea deose· Fig. 260- Ha/imodendron ha/odendron (L.) Yoss.: bilă de a creşte destul de bine 4 - rrun~i; b - floare; c -fruct; d - slmtntl (lateral): e - slmtntJ (tn sectiune longitudinali) şi pe soiuri sărăturoase sau uscate. Temperamentul de l umină. Importanta . Fiind o specie rezistentă fa secetă şi la sa· linitatea solului; şi avînd în plus facultatea de a dnajona puternic, se recomandă pe terenuri degradate, coaste eradate şi mai ales pe sărături. Poate fi cultivat in subarboretul culturilor din antestepă şi stepă. Se mai întrebuinţează la formarea boschetelor în par· curi, însă altoit' pe · Caragana care nu drajonează .

MVRTACEAe • ••

Al'IOIOSPE~MAE

392

Genul CARAGANA Lam. CA~AGANA A~BO~ESCENS

Lam.- Caragani

Specie exotică (fig. 261). Mtlrilhea pînă la 6 m înălţime. Tnrtidlicinarea pe soiurile uscate de ·stepă depăşeşte 2 m în adîncime. Ca la toate le-

guminoasele, pe rădăcini se găsesc bacterii fixaloarc de azot. ameliorînd astfel solul. Tulpinile şi ramurile groase sint îndreptate tn sus; nu formează o tufă prea deasă. Lujerii groşi, pubescenţi, cu pieliţă cenuşie ce se exfoliază; prezintă numerOase brahiblaste. Mugurii mici, ciliaţi, prevă:wţi la .bază cu două stipele membranoase, persistente, nelnţepăloare.

pe orice f~l ~e. sol, de la nisipurilt;_ săr~c:- Ji uscate, ·la cerooziomuri şi chiar pe !erenun .sar~turoase. Frunztşul sau saracacios apare primăvara de timpuriu, 1~ In regt~n! secetoase, ca~e s~r~ ~~]ijlocul verii, aşa ci nu protejează prea btne solul ŞI mct nu formeaza o htlera bogată; se recomandă tndesirea tufelor prin recepare anuală sau la 2 ani. . lmporiDf!/a .. Pentru. ~~pidil~tea sa de creştere, rusticitatea şi adaptabili· lalea la d•ler1te cond1 ţ11 staţtonale, caragana poate să fie folosită ca arbust de amestec la crearea subarboretului. în <;ultnrile feFe€liere din stepă şi antestepll; de asemenea pOale lfintrodusă pe terenuri degrada te şi in arboretele de stejar. · . In parcuri, este des tntrebuinlată ca arbust decorativ la alcătuirea boschetelor. CA~AGANA F~UTEX (L.) K: Koch

Arbust indig~n, ptnă la 3 .m (fig. 262). Se deosebeşte de precedentul, avind frunzele numa1 cu patru lohole obovate. Este rar înttlnit in Moldova raionul laşi. Creşte bine pe nisi puri şi locuri uscate. '

Frunzele paripenat-compuse, cu 8-16 fo-

<2'/z

•

1' Fig.

261 - Caragana arbort>«M Lam. :

• - luJer: b- brehlblute: <- frund ; d - floare: • - lru<t; 1 - fruct d"fl· cut ; 1 - l lmtntl

liole mici, eliptice, la vîrf rotunjite şi mucronate; rahisul se termină tntr-un vîrf moale; frunzişul destul de rar. Florile galbene, mari etnă la 2 cm, soliIare sau în buclfele pina la patru, pe pedunculi lungi de 2~ cm; apar pe lujeri şi din brahiblaste. Infloresc prin mai şi sînt melifere. · Fructele păstăi, liniar-cilindrice, la capete îngustate, de cea. 4,5 cm lungime; seminţele aproape sferice, de 2-4 mm, se coc devreme, în iulie; caracteristic este faptul că păstăile se deschid pe măsură ce se coc, iar după maturaţie, păstaia se răsuceşte aruncînd seminţele. Ma/urita/ea începe obişnuit de la virsta de 4--5 ani şi fructificaţia se repetă aproape

anual. Puterea

germinativă 1~%.

Germina/ia se produce tn primăvara următoare, fără a fi nevoie de stratificare sau fortare. La noi tn ţară, a inceput să se însămînţeze şi pe cale natura lă. . Lăsltlreşle, dar nu drajonează. Creşlerro destul de rapidă tn tinereţe. Afi!IJiul. Originar din Siberia şi estul Europei. In Dobrogea şi Moldova creşte sub formă sălbăticită, formtnd tufărişuri; tn restul ţării, este cultivat frecvent prin parcuri. Cerinţele l!tXJiogice. Esle o specie cu o mare vitalitate ii adaptabilitate. ·Rezistă foarte bine la_secetă şi ger; suportă 1-2 ani umbnrea; poate creşte ~.

'-..

393

O r d. M Y R T A L E S •

.F,m. ,MYRTACEAE Pus.

C~prinde arbori şi arbuşti, obişnuit cu frunze persisierite, opuse, întregi; llon complete cu 4-5 sepale imbricate Şi căzătoare; petale şi stamine numeroase; ovar cu unul sau mai mulţi loculi; fruct obişnuit bacă sau capsulă mai rar drupă sau achenă; seminţele obişnuit muchia te. ' .,

••

' EUCAL YPTUS L'Herit. Genul şi

lntruneşte cea. 500 specii şi varietăţi răsp-îndite în Australia, Tasmania Malaesia.

EUCALYPTUS VIMINALIS Labili. ---· ·-Specie exotică.

Euc..lipt ,;

Mtirimea: poate ajunge ·ia ~m înălţime

şi 9 m diametru . Tulpina dreaptă :

Lujtrii verzi subţiri , pendenli şi muchia ţi. Frunzele la exemplarele mature şînt persis-

tente, opuse, de 20-24 cm lungime şi 1-2 cm lăţ ime, lanceolate sau ovat-lanceolate cu vtrful prelung acuminat, marginea tntre;;gă; cont in uleiuri eterice. Florile hermafrodite, mici, grupate cite 3 In cime axilare.

Fig. 262-Caragana

K.-

{ruJex

(1..)

Koch; lujer cu lrunzl

ANOIOSPERMAI!

394

Fructele capsule conice, de 6-7 mm lungime. Maiura(w bienală. . . . . . Maturitatea arborilor foarte !impune, de multe on chaar dan pru~ul _ an: Creşterea foarte rapidă: în primii 10 _ani, ajunge pt'"!ă la 25 n;a ·înalţa m~. A realul. Originar din partea sud-eshca a Austrahea . şa_ T~sma'!aa . La. n?•· a fost încercat în culturi experimentale in 1950, cu puae\a şa semanle pnmate din R.S.S. Gruzină.

'. . .. Cerinţele erologice. Este o specie de clamat cald, fav?rabll_ culturu p_orţo· calului. Avind o mare capacitate de adaptare, planta\ule !acute in parţal~ sudice ale U.R.S.S. au suportat geruri pînă la - 12•c.. Poate vegeta pe sol un din cele mai variate. . . . • . fmporlan(a. Deşi are ? creş~e~e cxtre~ de _vaguroasă ŞI real!z~za damen· siuni excepţionale, la noa lucranl e de achma\lzare nu au dat pana in prezent rezultate samfăcătoare.

O r d. CO L U M N 1 F E R ALE S (Ma lv a 1 e s) Fam. MALVACEAE A. J uss. Fig. .263 - H ibÎ5&US SJ!ria· CU$

L.:

o - luJer cu frunze şi flori: b - fruct: e - dmtn11

Cuprinde plante erbacee mai rar lemnoase din flora regiunilor calde. Au frunze alterne, sample, de regulă palma! lobate. F_lon acta~~morfe, hermafrodite, axilare sau tn carne; cahc1ul cu 2-!> sepale, insolit uneori şi de un cal ici~ extern; corola formală din 5 petale. Caractens\lc este androceul, alcătuit din numeroase stamine .cu filamentele lungi, unite intr-un t u.b car~ închide pislilul. Gineceu pluricarpelar. Fructe an formă de capsulă. Genul HIBISCUS L. HIBISCUS SYR IACUS L.

Specie exollcd (fig. 263) • _ . Miirlmea. Poate ajunge pina l~.fnal\•me. Scoarţa la început netedă, cenuşae. mai tîrz~u devine negricioasă, cu crăpături neregulate puţm adinci. Tulpina ramilicată de la bază, formează o tvfă.

·· h LIACI!AI! ·

Frunzele alterne, ovate sau rombic-ovate, de 5-12 cm lungime, de regulă trilobate şi neregulat-dinţate; prezintă trei nervuri palmate; sint rezistente la ingheţurile şi brumele de toamnă; înfrunzeşte ttrziu o dată cu platanul. Florile complete, pe tip 5, soli tare, mari de 6-10 cm, lat-campanulate, cu petale albe pătate cu roşu-violet, prezintă numeroase stamine cu filamentele sudate în formă de tub; înfloreşte din iulie pînă tn septembrie. Fructele, capsule dehiscenle, cu cinci val ve; se coc prin octombrie-noiembrie. L_iisllireşle; se lnmulteşte uŞOr pr in sămîntă şi butaşi. A realul: Asia Mică, China, "India.. Este .ffifr'odils"tii Europa de ctteva secole. La noi, se tnttl.neşte -des prin parcuri şi grădini, vegetind exceptional de frumos in staţiunile de pe litoralul Mării N~e. Cerinţele erologice. Rezistă· bine la secetă·-şa geruri; este puţin pretenţios faţă de sol, pultnd creşte viguros chiar şi pe nisipurile marine. Temperamentul de huujnă; su~tli~iiiSă şi. Qater.ar,e•..Junb.rjre. 1mportan(a. Este foarte ·miilf apreciat ca arbust omamenlar;aâtorilă flor ilor sale mari ce apar timp indelungat, pînă spre sfîrşitul verii, precum şi pentru frunzişul său des. Se recomandă să fie introdus attt tn climatul stepic dobrogean, cît şi in regiuni mai Inalte de dealuri şi munte. Prezintă numeroase forme de cultură, cu flori tnvoalte, variat colorate, de la albe la violet-închis. Fam. TILIACEAE A. J uss. Din această familie, interesează numai genul :I:.i!..ia; majoritatea celorlalte genuri : . aparţin florei regiunilor. tropicale şi subfrO'J:IIcale. Genul TILIA L.

Tei.

Se cunosc cea. 30 de specii de arbori, din regiunile temperate şi tropicale ale emislerei nordice. Au scoarta mult timp netedă. Lujerii sint geniculaţi; muguri distici, aşezaţi pu ţ in lateral fală de cicatrice, care prezintă trei urme fasciculare. Frunze simple, cordate sau trunchiate, pe margini serate. Flori hermafrodile, alcătuite din cinci sepale şi cinci petale libere, albegălbui, uneori cu 5-10 slaminodii pelaloide; slamine numeroase; ovar cu cinci loji, fiecare cu ctte două ovule; stnt grupate în cime. Pedunculul in· florescenţei se desprinde din nervura mediană a unei bractei lanceolate. Fruc· tu! .o ~snă ..glelna leesă, cu 1- 3 seminţe. Din acest gen, In ţara noa'stfa crescuililătoarele specii : Tiiia ccrdala Miii; T ... f!la!_yphyllos Scop. şi T . 1~_!1~ Moench . . ' . ' ..' . ' ....... .."

----·

strînsă.

. "TILIA CORDATA Miii. (T. f'D'Uifolia Ehrh.) ' Tel de deal. Tei tu frunză miti

. • gla bri; se rup .fs>arte greu.; Muguri/ mici, păroşi , sînt prevăzut• cu doua ' '· stipele filiforme şi persistente.

•l Speţie indigend (fig. 264). .:Mdrlmea a 11-a, pînă la 20 m ceilalti lei din ţara de la noi.

Lujerli tineri cu peri lungi şi moi, apoi devin

395

tnăl ţ ime; rămlne

• de talie mai

mică

decit

..•''

396

. ill..JACEAE

397

CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR GENULUI TILIA la lb 2a 2b 3a 3b

•

(b 5a

Frunzele pe dos verzi sau albislrul, sini glabre sau piro""' cu peri simpli ...................................... Frunzele pe dos slelal pirOa$<: sau slelal lomenloaS<". Florile cu slaminodll .•.•••••...•............•....• Frunzele pe dos ti luierii pirOfl, nervurile de ord.i n 3. evid<nle. Florile fir staminodii ................ . ... Frunzele pe dos glabre dar cu barbule la intersecţia ner·

2 5 T . pU.Jgph 1 ttos

vurilor ................................ ........ ' ...

Barbule atit la bou laminel cii fi la intersectia celorlalte nervuri . Flori firi stominodll ............ .... ...... Barbule numai la Intersectia nervurilor superioare, lipsesc la bau lamlnei. Flori cu staminodii ................ Frunzele dos verzi, pe fiii verzl-lndlis-lucitoare, ner· vurlle e ordin 3, proeminente. Dintii de pe margine lung acuminaţl .................................... Fruntele pe dos f'aucescenle, nervurile de ordin 3 neproe· minenle, dinti scurl ocuminali ..... ..... .......... .. LuJerii glabrl sau dispers slelal·pirOfl, frunzele pe dos :t is~<rs piroase, firi barbule sau cu barbule mici in a xi el o nervurllor secundare ........................ Lujerll ca ti parlea inlerloari a frunzelor alb sau cenuşiu slelal lomenloase, fi ri barbule In axilele nervurilor ..

3 4

T. amuictJNJ

T . tliCh Iora T . cordato T. neglet:/4 T . tomenlosa

1nrCdăcir.orca puternică şi intinsă; dintr-un pivot scurt se ramifică 2-3

stcundare ce pătrund adinc in sol; acestea, la rindul lor, 5e desfac in r.rn:ucase tădăcini latuale, trasante. 1 ulpir.a drc~ptă, masiv tsle bine elagată de ramuri. Sccar(a ctnuşie ; netedă pină la ~C-SO "de ani, apoi formează un ritidom cu crii~ături in€uste longitudinale, larg distanţate intre ele. Stratul de liber este n.ult (tz\ol tat. Ccrcana o\oid·ccn ică, foarte r2mificată şi cu "frunziş des. Lujerii vuzi·n:ăslinii, ro~caţi, glabri-lucitori. . Muf,urii O\oid·âlctul oş i, cu (oi ~olzi , dintre care cel inferior depăşeşte ju ratatca rrqurdui; tir.tori , ~e c.htnă şi virful unui al treilea solz . . Frunule rrai mici (fcil la celfla l1e ~pccii de lei indigmi, au ~r cm Jun€ irre, sint ~LI:rot cnd-cor<!ate, asin:tlrice, cu vîrful scurt-acuminat şi mar~; inca acut-suată; pe (os, sint vuzi-altăstrui, nu• urile tu1iare mproeminmte şi rr.ai mult ~a11 mai puţin retic ulate, cu ~n:ccuri carach:ristice de pui rq;inii la ·sLbsccara nuvurilor; in rfst glabre. Flcrile mai mici, galbene şi mai puţin mirositoare decît la teiul cu foaia mare, sînt €rupate In cirhe.clte 2-16; pedunculul timei porneşte din nervura mediană a unei bractei fn formă de limbă; inflonscmta este de aceeaşi Jun· gime cu frunza , inclusiv peţiolul, şi stă oarecum orizontal deasupra frunzei la subst:oara căreia a luat naştere. Sint mdifue şi căutate pmtru ceai. lnflouşte prin iunie-iulie. Tn rcnual, teiul pucios înfrunzeşte şi tnfloreşte cu aprcl:pe 2 ~liptlmtni mai tirziu ca teiul cu foaia mare. Fructele, zthtne rrai mici ca la cEilalţi Ici, nemai de 4-6 mm, aproape ·s fuice, r:ctcde ~au sl~b n:cchiate, cu ţtn\ii subtiri ce se pot sparge Intre de&ele. Tnt r-un kg se găsesc circa 17 000 de athene. rădăcini

z..:..

Fig. 264 o -

Ti/ia corda/a Miii. :

lu]t:r: b - frunu ti frudc: c - floare: d - s.ectlune t.a ovaot :

t -

plantull

. M.i!tur'!fia prin august-septembrie, dar fructele se scutură ptnă spre sfirşitul

termt; d~semmarea este mult tnlesnită de bractei. • Matw;l~al«! arborilor de la ~30 de ani. · Fructi/taJ(ta aproape anuală şi abundentă. Pulerea germinotirxl 50-60%. · Ger'!'ina(ia foarte. anevoioasă. Sămin\a semănată primăvara tncol\eşle n_umat _tn an~l al _dotl~. de aceea trebuie stratificată; culeasă tnsă in tr ă $1 semanată tmedtal, rasare in primăvara următoare. Plantulele au prfme,e

•

TI LI ACEA!!

ii '.

ANOIOSPERMAE

398

frunze opuse, adinc Pen talobate, lăsînd impresia a fi frunzuliţe de acerinee. • • t f t • · tate Uistăr te viguros din fegiunea coletului pina 1a v1rs. ~ oar .e mam .• pretindu~e astfel bine la, tăierea tn cring; drajoneaz! nu_?Jal 1mpre1urul c1o~te1. Cr ferea tn primii 4 ani este destul 1de tn;ea!a _; c:atre ~ de. am, se dezv~tă mai mult tn diametru şi mai puţin m .malţ1me, .ramm1~d .m urma · fagului etc Pe locuri descoperite, pu1eţu sufera uneon dm cauza gorunu1u1, · •t• t d ·şunat îngheţuri lor; de asemenea este va ama e. pa • · . . . LonRevilatea depăşeşte uneori 200 ani; formeaza de hmpunu putregai la mijlocul tulpinii. . Lemnul fără duramen, alb-gălbui, este uşor, moale, Ofl!Ogen, ma1 dens decit la celelalte specii durează puţin in aer liber, se lucreaza uşor ŞI nu se def~r· mează. Este tntr~buinţat pent;u m?bilă uşoară, planşete, modele, ambalaJe, butoaie, calapoade, chibntun, cre1oane e c. • . . • . A realul cuprinde aproape tntrea!Z~ Europă pina spre lahtudmea de 63 N. trece puţin tn Siberia şi Caucaz (fig. 265). . . .• d f tn ţara noastră, teiul pucios este foarte r~setnd1t, .parţ1c1pm recven1 ~ specie de amestec, mai ales tn şleau) de deal, pma la allltudmea de ~ m. două

.. •

•

. j

•

.•r'

Fig. 265 - Areal: =~ Tllla 'ordottJ MIII. _ -Tllla piiiiJIPitvtlos Stop. , . , , , , Tlllo tome(IIOUI Moencr.

uneori, poate forma chiar arborele pure, denumite teişuri. Mai rar se· tntil · neşte tn şl eaul de ctmpie şi in regiunea montană inferioară. Cerintele teologia. Este o specie mezofită, rezistentă la geruri, dar suportă mai greu seceta; de aceea, se localizează de obicei tn regiuni mai înalte, cu precipitaţii mai abundente (600--ZOO mm). Fiind relativ pretenţios faţă de sol, preferă soiuri fertile, reavăne, de tipul brun de pădure sau brun-roşcat podzolit, cu textură uşoară de la nisipo-lutoasă la Jutoasă, cu sau fără schelet. Nu apare acolo unde compacilatea este prea mare sau umidilatea în exces. Frunu/e şi florile continind celule mucilagigene şi săruri calcaroase, dau după cădere o litieră ce se descompune foarte uşor, contribuind astfel la ferti lizarea solului. Temperamentul de semiumbră; uneori, sub acoperişul fagului sau al goru· nului, rămîne de talie redusă şi formează o coroană lăţită. Prezenţa sa chiar su b această formă este un indicativ al fertilităţii solului. Prin frunzişul des, umbreşte bine solul. Dacă este expus brusc la lumină sau dacă se tnrliutătesc condiţiile de creştere, atunci se produce dezvoltarea crăcilor lacome pe tul · pină şi, concomitent cu aceasta, are loc uscarea virfului arborilor. Importanta. In trecut, teiul de deal- ca şi ceilalţi tei de altfel - era puţin preţuit şi se urmărea re~ucerea lui din compunerea pădurilor. Cu timpul, s-a văzut insă că el este un arbore din cei mai valoroşi, atit pentru lemnul ce-şi găseşte tot mai multe întrebuinţări, cit mai ales ca specie de amestec . Contribuind prin frunzişul său bogat la protejarea şi ameliorarea solului. In pădurile de şleau, rămintnd in etajul al doilea , stimulează creşterea tn înălţime a exemplarelor de gorun şi stejar, ajuUnd totodată la buna elagare a trunchiurilor. Scoarta t!nără este folosită în cizmărie. De la arborii tineri făr1i ritidom, se poate extrage liberul; descojirea se face de la pornirea sevei ptnă la înflorire. De remarcat că la teiul de deal, liberul se desface mai greu, intrucit fibrele se rup tn timpul cojirii; este mai puţin valoros decît al teiului cu, frunză mare; prin topire, se extrag totuşi fibre întrebuinţate la legat viţa, impletituri, rogojini, funii etc. . Florile sale melifere dau o recoltă ridicată de mi'ere de bună calitate; de asemenea sînt mult Întrebuinţate în medicină pentru rolul lor calmant. Datorită coroanei dese. poate să fie cultivat şi ca arbore ornamental pe marginea a lei lor. TILIA PLATYPHYLLOS Scop. (T. grandifolitJ Ehrh.) Tel cu frunza mare ·

Specie

....

••>

indigenă

(fig. 266). Se deosebeşte de speci a precedentă prin: 1nrăd4cinarea· mai profundă, cu ramificaţii lungi in lături. Tulpina mai tnaltă, ajungind pînă la 40 m înălţime şi 1 m grosime. Scoarţa se crapă mai tirziu; stratul de liber este foarte dezvoltat. Coroana mai mare, formată din ramuri groase. Lujerii stnt mai viguroşi, slab pubescenţi vara , apoi devin glabri. Mugurii mai mari, ovoizi·acuţi, cu trei solzi, dintre care cel inferior rămtne sub jumătatea mugure.lui. . ·

•1

'. r.;

il'

;AtiGtOSPERMAE

grupate în cime cîte 3-9. lnflorescenja împreună cu bracteea stă pendent sub frunză. Sînt mai puternic mirositoa;e şi' niai 'bogate în nectar. · .· .: : · . ...: ; ·: Fructele, mai mari decît la ceilalţi lei indigeni, ajung de 6-S mm,. sjnt piri forme sau sferice, tomentoase, cu cinci coaste proeminente :. au per1eţi foşrte . tari, lemnoşi, şi nu se sparg la apăsarea între degete; 1 kg ci>nl!ne circa 9 000 achen·e. · · • .. Puterea germinativă 40-50%. ·. . \ 1.. Lăstăreşte puternic şi drajonează abundent, pe o rază cam de 1,50 m·. în jurul cioatei. . ' Creşterea devine foarte ?Ctivă după anul al patrulea şi se păstrează susţinută mai mult timp, realizînd dimensiuni ma.i mari. d~ît te.iul 4e deal. Longevitatea mai mare. Lemnul este mai moale şi putrezeşte uşor. Este foarte căutat pentru fabri, carea chibriturilor, în industria placajelor şi mobilelor uşoare, :pentru căpri ori şi grinzi interioare în construcţii rurale etc. A realul. Europa; depăşeşte numai cu puţin 50• latitudine nqrdlcă, iar spre est de-abia ajunge în Ucraina {vezi fig. 265); avansează tn sqhimb mai mult spre sud decît teiul pucios. ·, L<~, noi, apare rar ca specie de amestec în etajul 1 al pădurilor de şleau de cîmpie şi deal, unde creşte împreună cu stejarul, frasinul, ulmul, teiul alb, carpenul, gorunul etc. In Banat, atinge altitudinea de 920 m . Cerinţele ecologice. Este mai pretenţios fat~ de climă {i 591 d~tt teiul de deal. <:ere un climat mai călduros şi se dezvoltă bine mai ales. pe soiurile brun-roşcate de pădure, structurate, fertile. Nu creşte pe terenuri inundabile sau pe soiuri compacte. Fiind. pretentios lată de sol, teiul ,cu lr.unză mare este ultima specie care se instalează tn şleauri - după carpen - ., J).e măsură ce condiţijiile edafice se ameliorează. · Temperamentul de semfumbră. Importanţa. Fiind rar răspîndit, are o mai redusă imporlanţă.· JO,.estieră decit teiul de deal şi teiul alb. ·. '.. . Ţinînd seama de faptul că are o oreştere rapidă şi produce în timP, ·' !;turt o masă mare de lemn, că liberul şi florile sînt de o calitate superi~ară şi că pr\n litiera abundentă ce se descompune uşor este un ameliorator de_ju;im ordid· al soiuri lor foresliere, în viilor cultura sa trebuie' să fie extinsă. Es't.e mult apreciat şi ca arbore decorativ, pentru dimensiunile sa'le: mari şi coroana sa bogată. . '· •j

Florile sînt mai mari

i .1 •

li l

•i

.,i

'•..

ll()l

TILIACEAE· ·

- - - - - - - - -- - - - -- - - -- - ---

. :

Fig.

266- rma i>t:Ugphytws Scop.:

a - lujer: b - frunte cu Uotl; c - dl•grami flora IA: 1 - bractel, :J .t - pe:tale: d - fru cte

kp<tl~.

Frunzele ma·i mari, . de 6-12 cm, de obicei asimetrice, pe marg1m scurt mucronat-serate: pe faţă glabre. sau păroase, pe dos mai mult sau mai puţin pubescente, iar la subsuoara nervurilor prezintă smocuri de peri albicioşi; de remarcat că perii de pe ambele feţe sînt simpli şi nu stelaţi ca la T. tomentoS{l.; nervurile terţiare proeminente, mai mult sau mai puţin paralele. Peţiol pubescent. Tnfrunzeşte şi înfloreşte cu 2 săptămîni mai devreme ca leiul de deal.

s • p.

şi

E U P LAT Y P H Y L L OS

Prezintă lujerii anua~i glabri, . frunzele pe specia cea mal răspindi!ii .

a • p.

P S 2 U O O R. U 8 R. A

1(.

Se h ne 1 d. rată

•

'•

glabre. iar pe d: s păFQase; dte sub'' . ' 1

Se h n e 1 d.

. . .' '

Are lujcrii tot glabri, dar frunzele sint g'abre şi pe dos, cu exceptia barbute!Pr de la 1 intersectia nervurilor; se lnlilneşte rar in sud-vestul tirli. J .'

s s p.

G R AN O 1 F O 1.: 1 A

(E h r h.) H • y. {T. g r an d i /o li tl E h r h.).

Se C:eosebeşte de subspecia euplatyphyllbs pr in luieri tineri pubescenti şi frunzele .

păroase pe ambele fete; se lntllneşl• frecvent şi este adesea cultivat In p·~rcuri şi a, ~alei.

•

ANGIOSPERMA2

RIITACEAE ·.

Mugurii tomentoşi, scurt-eonici, cu doi solzi aproape egali. Frunzele cordiforme, de 5-10 cm lungime, uneori mai mari decit la T . platyphyllos, cu virful brusc acuminat, pe fală verde-inchis, slab lucitoare,

TILIA TOMENTOSA Moencb (T. tugtnlto Desi.) Tel alb, Tel argintiu

SP«ie indigenă (fig. 267). Mdmnea 1, J?ină _la 30 m

înălţime.

S~ar(a cenuş1e, ramin.e m~lt timp netedă ; spre bătrinete,.formează ritidom

subţ1re, cu brazde lon!Pt.!'dmale puţin ~dinei. Liberul bine dezvoltat.

Co~oat;.a ov~1d·rotu.~J1ta, foarte rămuroasă şi umbroasă.

Lu1eru

verz1-cenuşu, tomentoşi, cu peri stelali. ·

Fig. 267 - Tl/io lomtii/()S(J Mocnch: o - luJer:

mugure şi clcatrlee: c - frunti ti lnfloraeentll: d tr -

pl•nl ula

' 403

fructe · •

••

pe dos cenuşii ptnă la argintii- tomentoase, cu peri stelali. fără smocuri de peri la subsuoara nervuri lor; peliolul de asemenea stelat-tomentos. Florile cite 5-10 tn inllorescente pendente, mai scurte decit lungimea frunzei; pe lîngă cele cinci petale, mai apar 5-10 staminodii petaloide. Sint mai mirositoare şi mai melifere decit florile celorlalte specii de tei. Infloreşte mai tirziu, prin iulie. Fructele achene ovoide, de 5-7 mm lungime, tomentoase, cu pereţi tari, netezi, sau cu cinci coaste puţin evidente; la kg se numără circa I l 000 achene. Oermina(ia, creşterea, longevitatea şi lemnul ca la T. platypllyllos. Arealul: Peninsula Balcanică şi Asia Mică (vezi fig. 265). La noi, este mult mai des inttlnit decît telul cu frunza mare, vegetind frecvent tn părţile mai calde ale ţării, ca specie de amestec tn pădurile de · ş.leau de cimp. In pădurile din ·.nordul Dobrogei, a devenit specie invadatoare, formind pe alocuri teişuri pure; de asemenea, este mult răspîndit in cimpia Munteniei şi Olteniei, precum şi in partea sud-vestică a ţării. Cerinţele eco/qgice. Fiind o specie mai termofilă decit ceilalţi !ei, se localizează in regiuni cu un climat mai călduros, putind să se dezvolte şi in regiuni secetoase, pe soiuri ceva mai compacte. Avansează chiar in şleaurile cu ceva cer, evitind tnsă soiurile excesiv umede sau prea uscate. Realizează creşteri frumoase mai ales pe soiurile fertile, reavăne şi afina te. Avind un lemn moale. suferă uneori din cauza chiciurei, care poate provoca ruperea ramurilor. /mportan(a. Are aceeaşi importantă economică şi culturală ca speciile precedente; este însă mai apreciat ca arbore decorativ in parcuri sau pe alei, pentru coroana bogată şi jocul argintiu al frunzişului. In ~ultură, se mai tntllnesc, T. americana (L.), T. euchlora K.. K.och, T. x ne· glecta Spach ele. •

•

(h d. T E R E 8 1 N T H A L E S

fain. RUTACEAE A . L. J uss.

•

Plante arbustive sau erbacee, cu frunze alterne, rar opuse, prezenttnd puncte mici· transparente, ce contin ulei aromatic. Flori radiare, complete, pe lip 4 sau !,? (8); numărul stam inc.Jor simplu sau dublu fală. de pelale; ovarul for· mat ·din 2-5 car pe le ; tnlre ovar şi stamine, există un disc nectariler. Fructul capsulă, drupă sau samară.

d •

.' .. : '··...~

Genul PTELEA L. ' . PTELEA TRIFOLIATA L.

.. ~pecie exotică (fig. 268). , Mărimea a III-a, pînă la 8 m; a<!eseori rămlne insă ca arbust. lnrddăcinarea dest ul de profundă .

RUTACEAE

Genul PHELLODENDRON Rupr. PHELLODENDRON AMURENSE Rupr. Arborele de plută de Amur

Specie

exotică (fig.

Mărimea

a li-a, uneori 20 m.

1nrădăcinarea

o - frun ll ti lnfloresccntJ;

Tulpina

prezintă obişnuit

b - noare hermdrodlllll : c cu seminte (sectiune)

moale, plutoasă, atinge gr&simi de 6 cm. Lujerii viguroşi, cenuşii-gălbui. . Mugu.rii opuşi_. rar alterm, b foarte mici, nUZI , cu baza tngropată tn cicatric~. ~~roşi, c.u ·pen bruni sau ~ramu-roşcalt. Cicatricea frunzei, tn formă de potcoavă, tnconjoară mugurele. Frunzele imparipenat-com· puse cu 5--13 foliole ovat-1anceol~te, de 5--10 cm 1ungirt;~e: spre vîrf alungite, pe margms mărunt-crenate, pe fală verzi· lucitor, pe dos glau~esce~t~. . a c e Florile unisexuat-diOICe,miCI, Fig. 269 _ Phtllt;dendron amurenst Rupr.: verzui, tn panicule tenn~na~e t r - lajtr: b - tollole (awe.tlorat) : e- floate muc-ull :lungi de 6-8 cm; dau in sunte d - uoar• l•mtll; • - lru<lt şi sint nectarifere. · 1 1· Fructele . drupe globuloase, negre, mici de ~ca. _1 cm,_ cu m1ezu ~ ~~~. ce lasă u~ miros particular, tnchid 5 stmbun rensform1, brum-negriCIOŞI, de 4-5 mm; se coc in septembrie. . Puterea germinalit:d 60-S0% (la no1 30-40%). 1' Creşterea destul de rapidă la început. In condiţii favorabile, poate rea 1za la 15 ani tnăljimea de 10 m. Uislăreşle şi dra jonează. . Longevitatea 2~300 de am . crăpată,

fructe: d -

frud

mai multe ramuri. Scoarţa cenuşie, mai ltrziu cu ritidom mărunt crăpat. Coroana regulată, destul de rară . Lu.jerii la tnceput pubescenţi, bruni-verzui; lemnul cu miros neplăcut. Mu.gurii nuzi, foarte mici, păroşi, ingropati tn cicatrice. • . Frunzele alterne, cu trei loliole prinse la vtrful unui peţiol lung; foliolele sint oblong-ovate sau eliptice, de 6-12 cm, cu marginea întreagă, obişnuit glabre, pe faţă verzi-lucitor. Flcrile poligame, galbene-verzui, de cea. t cm, grupate in corimbe terminale; apar prin iunie. . · Fructele .samare, rotunde de cea. 2 cm, asemănătoare cu cele de ulmi, <Iar· cu aripioare mai coriace şi la mijloc cu două seminte; stau prinse pe un peduncul de cea. 1 cm. Strivite, lasă un miros de hamei. · 1 "ivtatţ~ra{ia prin august;_ ră~tn pen~ente pe lujeri .şi tn t~mpul i~r'!_ii. Oerminaţia. Semănate 1med1at dupa coacere, semmţele rasar pnmavara. Periodicitatea aproape anuală, cu fructilicaţia destul de abundentă. Arealut. Originar din sud-estul Americii de Nord. La noi, este introdus prin parcuri, ca arbust orna mental. . Cerinţele ecologice. Rezistă bine la secetă, ger şi fum. Puţin pretentios faţ ă de sot; preferă soiuri nisipo-lutoase, reavăne şi staţiuni adăposti te. Temperamentul de !umină, dar poate suporta şi o umbrire uşoară. Importanţa. Este o specie rezistentă, ce poate prezenta un oarecare in_teres ornamental 'în parcuri şi zone verzi, mai ales în regiunea de stepă ŞI an· testepă.

adtncă. Rădă

Scoarţa cenuşie-dcschis.adtnc

Fig. 268 - PltlttJ trifoi/ala l. :

depaşmd

cina de culoare galbenă, cu pi· vot bine dezvoltat. Tulpina dreaptă, elagată; cultivat tn condiţii neprielnice, prezintă trunchiuri strtmbe,_b!: !urcate, din cauza degeraru virfului.

a ~

26!9·.

., 1'

., j

405

,,i'

.••,

1 1

SIMARUBACEAE

A.NOIOSPERMAE

Lemnul cu duramen, este. r~istent, traini.c, elastic, se lucrează uşor şi se lustruteşte. In patn~ de ongm~. este aprectat pentru construcţii şi mobile.

. Un produs de?SC~'t de pre\u•t este insă pluta, din care se poate fabrica hnoleu_m •. mat~nal 1zolant, p1ese pentru pescuit etc.; fiind insă mai pujin elashca ŞI ma1 grea decft cea de Quercus suber, nu este atit de aptă pentru dopun . A~ealul. Extremul Orient, in bazinuf inferior al fluviului Amur. La noi, s-a mtrodus tn ctteva parcuri numai ca arbore decorativ. Cerinţele ecologi«_. Creşte in condijii de climă temperată extremă, cu mare grad de conhnentahs~: Vegetează obişnuit in lungul apelor, pe soiuri bogate, aftnaţe,_profunde, ~uflc1ent de umede. Nu suportă stagnarea apei, nici uscarea excesiva a solului. La noi. ~uferă din cau~a tnghel uri lor ttrzi i şi a secetei, dar rezistă bine la gerun de 1amă . R~~u~IIe sint rupte uneori de zăpadă. Temf!_eram.tnful miJlOCIU. Are nevoie de umbrire uşoară in tinereţe· apoi reclama punerea ln lumină ca să realizeze o bună dezvoltare. ' ' lmfX!rlan(a. Pent~u p_roduct~a de pl~t~. poate să fie cultivat in regiunea dealunlo_r, 1!1 locun lente ~e mghetun hrz11, acolo unde creşte vija de vie, nucu!, piersicul. Este un mteresant arbore ornamental.

Frunzele imparipenat·compuse, foarte mari, pină la 70 cm lungime, cu

13-25 foliole', ovat·lanceolate, de 6-12 cm lungime, spre bază cu 2-4 dinti terminati cu ctle o glandă; in rest, marginea este întreagă şi cii iată; dau foarte tirziu, prin mai. Frunzele ca şi scoarta, ctnd sint strivite, lasă un miros urit; conjin substante colorante şi anumite principii vermiluge şi toxice. Florile poligame, galbene-verzui, neplăcut mirositoare, grupate in panicule terminale de 1~20 cm; cele mascule, au caliciul cu cinci dinti. corola cu S--6 petale desfăcu te şi zece stamine; florile hermafrodite cu acelaşi număr de sepale şi petale. Gineceul alcătuit din S--6 carpete. Tnfloreşte prin iunie· iu lie ; florile stnt slab melifere. · Fructele samare, grupate liber cîte 1-5 pe un peduncul comun, cu sămtntă turlită, aşezată la mijlocul unei aripioare de 3-4 cm, răsucită, transparentă, cu o ştirbitură tn dreptul semintei. Fructele la inceput au culoare verde· gălbuie, ia.r tnainte de coacere devin roşii, dind arborelui un aspect decorativ. Fig. 270- Ai/.anlhus aUisoima (Miii.) Swingle: • -

luJ«: b - frun.d ti

Fa'm. SIMARUBACEAE L. C. Rich .

Cup~inde

arbori şi arbuşti, majoritatea din regiuni tropicale şi cîjiva din regiUm temp:rate. ~u scoarta .cu gust amar ; frunze alterne, imparipenatcompus_e, ma1 rar Simple; flon complete sau poligame, mici, tn panicule sau sp1ce, cu . 4-5 s_epale ŞI ace~aşi număr de petale, 3-10 stamine şi 2-6 _carpele hbe~e, f1ecare carpela cu una sau mai multe ovule· fructul drupa sau samara. ' Genul AILANTHUS Desi. AILANTHUS ALTISSIMA (Miii.) Swingle (A. g/.andulosa DesF.) Cenuşer,

Fals otelar

Specie exofică (fig. 270). Mc'irimea 1 in patria de origine; la noi, rămtne arbore de mărimea a III-a -şi

•

uneori chiar abust. l nrădăcinarea trasantă, mult întinsă in lături. Tulpina scurt~. se desface in putine ramuri groase ascendente.

S~(a cennş•e·_deschis, mărunt-reticulat-brăzdată, fără să atingă însă

gros1m1 prea man. Coroana

rară,

tntreruptă .

Lujerii_foa~te groşi,

bruni, cu lenlicele mari, lin-pubescen!i; măduva lată, · · Mugurii ~lterni, mici, emislerici, bruni, tomentoşi; cicatricea mare in formă de potcoava, cu numeroase urme fasciculare. roşcată-gatbu1e.

x 1k

tnttoresnntJ : e - floert mucull; d- floare hermafrodltl: ~ - fructe; t- tec-tlune tn fruct

!11-

!'l : '

ANOIOSPE~MAE

Maluraţia anuală,

prin octombrie, fructele rămtntnd peste Maturitatea arborilor timpurie (5---6 ani).

Periodicitatea

anuală şi

Lăstăreşte,

•

:•

.,'1

·1

. • 1

! !

fructificaţia abundentă. drajonează foarte puternic, pînă

iaJ:nă

pe arbore.

•

dar mai ales la mari distanţe. Creşterea foarte rapidă, plnă la 10-15 ani; exemplarele provenite din drajoni tn primul an depăşesc 2 m inăllime şi 5 cm grosime. Longevitatea 40-50 de ani, fiind de'vreme atacat de putregai. Lemnul cu duramen gălbui, cu nuanţe vinetii, este destul de tare şi -de greu, prezintă inele anuale foarte largi, se despică şi se lucrează uşor. Se foloseşte ca lemn de foc şi numai rareori tn gospodăriile rurale. A realul. Originar din Olina..- CDreea. La noi, este foarte răspîndit mai ales in regiunile de ctmpie, tn Bărăgan, Oltenia,_prin !=-urjile ţărăm!ştl Şi locurile părăsite din regiunea' 'coTinelor. ·· -·· ·· · · Cerinţele teologi~. Pretinde un climat mai călduros şi un sezon lung de vegetatie. Re-~istă bine la secetă, fum şi gaze. Lujerii tineri nelignificaţi suferă din cauza lngheţurilor timpurii şi a gerurilor mari de iarnă. Ramu· riie sint uşor ·rupte de zăpadă şi de vint. Este foarte puţin pretenţios fală de sol, vegetează ehiar pe nisipuri marine, dar creşte viguros numai pe soiuri fertile, alinate şi reavăne. Din cauza gerurilor, in staţiuni foarte neprielnice, rămîne uneori numai sub formLde tufă . Temperamentul de lumină. - Importanţa. La noi tn ţară, nu este socotit arbore de Jl~ure. Regenerîn· du-se uşor prin drajoni, năvăleşte· abundent in - rerenui'i1e înconjurătoare. Datorită acestei facultăţi, poate fi folosit la fixarea coastelor surpătoare şi pe terenuri degrada te in regiuni uscate. Deşi interesant ca arbore ornamen· tai, totuşi nu este indicat a fi cultivat prin parcuri, deoarece cauzează nea· junsu~i a lt o~ culturi prin. drajo~ii gr_eu de stirlll.t. Scoarta. liberul şi frunzele pot ft folostte tn scopun medtcmale.

. . . - -·- ---- --

~- ANACAIWIACEAE LI 1.

Cuprinde ar u frunze altcrne, simple sau compuse; flori in panicule, hermafrodite poligame sau unisexuate; intre sepale şi petale există un disc nectarifer; stamine 5-10, gineceul format din ~5 carpele libere sau unite, ovar cu 1- 5 loji; fruct, drupă uscată. Tn frunze, liber şi scoartă există canale cu latex. Genul COTJNUS Adans.

COTINUS COGGYG~IA Scop. (Rhus Coiinus 1.) - Scumpie

1 •

Specie indigenli (fig. 271) .

; 1

ANACARDIACEAE

~~·-- -

Mărimea. Arbust pînă la 5 m inăltime, formind tufă cu numeroase tulpini, dar cu frunziş destul de rar; sub masiv inchis, devine tîrttor.

1nrlidăcinarea pivotant-trasantă, adtncă de peste 1 m, dar şi cu rădăcini situate in orizontul superior al solului bogat in humus.

Sc«ufa fin·bră:ildată, cu solzi. mici; sub scoa:tă, !~nul este 1\_al~n. Lujerii roşcaţi, glabri cu lenhcele evtdeD:te; m .secţmne proaspata (ca şi lrunzele de altfel) secretă suc lăptos, cu m~r?S pia:ut ~e morc_ov. Mugurii alterni, mici, ovoizi sau 0 vo-eomc1, ~epartaţ1. de !uJer: Mugureleterminal cu 4--0 solzi, cei laterali cu 2-3 solzt carenaţ1. Ctcatncea obtuz· triunJ.!hiulară, cu trei urme fasciculare. . . . f Frunzek obovate, eliptice, de 3-8 cm, rotunjite sau putm şhrbt!e 1a vtr , marginea tntreag~. glabre, peţiol de 1--4 cm. Toamna se co_loreaza in roşuaprins. ·

i.~!O~------------------~AN~O~IO~S~P~E~RM~A~E~----------------·------

•

;

.. .

Frunzele, lujeri i şi scoarta conţin mult tanin. ~lor_ile poligame, foar_te mici, de 3 mm, verzi-gălbui, pe tip 5, ovar cu Iret shle •. dtsp~~ In pam.cule ter~inale rare, mari de 15--20 cm, cu numeroşi peduncuh. stenh ~.lumoşt_, cenuşu. Inflorirea durează din mai pînă în iulie. Spre sfîrşitul veru, ~evm vtolacee şi tntreaga inflorescenţă afînată ia un aspect foarte decorativ . Frf!C~ele drupe_aproape u~te, de 3--.\ mm, oblic-obovate, glabre, negre cu v1m~re rehculate, con\m un sîmbure monosperm. Se coc prin iulieaugust ŞI cad repede; 1 kg contine cea. 110 000 de sîmburi Maturitatea timpurie, la vîrsta de 3--4 ani. · Periodicitatea anuală, cu fructifica ţie abundentă. Puterea germinativd cea. 80%. Ge_rm!na{ia ._anevoi~să, necesită stratificare înainte de semănat. Lii!~areşte lime, draJonează puţin; lăstarii in contact cu pămîntul marcalea~~·. ocu~tnd _repede s~prafeţe destul de mari (20--80 m•). Se tnmulteşte arhftc1al ŞI pnn butaş1 verzt. _ Creş_~ertf! viguroasă; la virsta de 10 ani, poate atinge 3 m înălti;..,e, iar lastaru aJung la 1 m în primul an după tăiere. Longevitatea p!nă la 70 de ani. LenJnul. cu alburn al bici~. şi duramen galben-verzui, se crapă şi se defor· IT!eaza pnn usc;are. Este rezistent, tare, apt pentru piese mărunte şi araci de vte; sub forma de împletituri, la garduri durează 30-40 de ani. . Area!ul: Europa m~ridională, apoi din Asia Mică pînă in nord-vestul mun· t1lor Htmalata. La not, se întîlneşte in regiunea de c!mpie şi coline mai frecv.ent In sudul Banatului şi Dobrogea, şi numai insular in Oltenia 'Muntenia şt~ldog. ' Cerin(e ecologice. Este un arbust de climat submediteranean rezistent la seceta; poate însă suporta şi g~ruri. pînă 1~ -:-30•c. Apare pe ~Juri brun· roşcate, pe coaste calcaroase tnson te ŞI tn reg1umle uscate din zona forestieră· de asemenea şi pe cernozio!ll~rile levigate din. a~test~p~. Formează tufărişuri sau creşte tn ~mestec cu VIŞtn~l. turcesc, cărpm1ta , hhacul, mojdreanul, po· r~mbarul, vengarul e_tc., partiCipind la alcătuirea subarboretului tn pădurile rante dm aceste regiuni. · • Temperamentu! mijlociu; suportă umbrirea şi acoperă destul de bine solul m a~boretele rănte, formate din specii de lumină (stejari); se usucă însă sub mastv tnch1s. Vătănulri/e. VIntul ti provoacă ruperea ramurilor. Din cauza conţinutului mare de tanin şi a mirosului particular nu este dăunat de vite. lmpor~an{a. ~umpia este un arbust industrial de mare valoare, datorită la~mulu1 ~e cahtate superioară, ce se_găseşte într-un procent ridicat în scoarta lujetllo~ ŞI tn frunze (peste ~%). In ~spodăriile rurale, scoarţa serveşte la vops1rea 1'!_ negru a ţesătunlor de ltna, 1ar lemnul şi mai ales rădăcinile la colorarea m galben-portocaliu. ' Se poate intrebuinta la tmpădurirea ogaşelor, ripelor şi a terenurilor degrada!e, u~te, calcaroa~. Introdusă in subarboretul pădurilor şi culturilor foreslter~ d1.~ a_nt~tep~ şt stepă, fereşte solul de tnierbare, reţine zăpada tn hmpul 1ernu Şt as1gura acumularea apei tn sol mai bine decît caragana sau

411

ANACARDIACEAE

al\i arbuşti, contribuind astfel la o creştere mai activă a speciilor de stejari din aceste regiuni. . Scumpi a este apreciată şi ca arbust . decorativ , pentru frumuseţea panicu· lelor mari, transparente, precum şi pelitru forma, dar mai ales culoarea roşie· aprins a frunzelor, toamna. , 1

Genul RHUS L. · ~HUS

' . .

.' .

' '. '

TYPHINA L (R. hitta (L) Sudw.).:.. Ojetar. f~u

Specie exolicli (fig. 272).

M ifrimea. Obişnuit rămtne arbust; uneori poate: ajunge tnsă ptnă la 12 m

tnăltime.

1nrlid4cinarea. ·superficială. Tulpin(l ·scundă, drea~tă. ·

•· i . • Scoarţa subtire, cenJlşle-tnchi~. netedă, mai rar brăzdată. Coroana ramifi~ată, •cu .\7îrlul crăcilor a~endent. Lujerii foarte '~i, \brun.Froşca.li'. catifel<~t·păroşL : Prin rupere, secretă un suc lllptos iritant. Mă·auva Jatg_ă, bflln~. · Mugur ii alterni, mici, emisferid :.nuZi, ~,>ufoşi ; cu baza tngropată. Cica· tricea in formă de semilună îngustă, i:u numeroase urme fasciculare in grupe. Frunzele mari, pînă la 50 cm lungime, imparipenat-compuse, cu 11-31 foliole oblong-lanceol alţ, de 5--12 cm lungime. sţnt acuminate, distant· serate, pe dos brumării\ şi pubescente î n tinerete; foamna , se colorează înt roşu-aprins, foarte decorativ. · ·. Florile dioice, mici, verzi-gălbu i, grupate în p'anî.cule terminale; cele lemele, foarte dese, păroase, de 10--20 cm lungime; cele mascule sînt ceva mai aftnate; înfloreşte in iunie-iulie. ' Fructele drupe de 2-4 mm, cu miezul acrişor, tngrămădite într-un ghem păros, roşu-brun-violaceu; rămîn pe lujeri pînă · primăvara, dind un aspect ornamental. Se coc ·şi se culeg toamna priri. octombrie. · · Maturitatea arborilor foarte timpurie, la vîrsta de 2---3 ani. Periodicilalea anuală, cu fructificaţie abundentă . Puterea germinalivd. Seminţele c1Jiese de pe exemplarele provenite din sămtnţă au procent mare de germinaţie (80%), în timp ce exemplarele provenite din lăstari sau drajoni dau sămtnţă aproape seacă; au nevoie de strati· ficare inainte de a fi semănate. Ulstifreşte, dar mai ales drajonează extrem de abundent. Artificial se mai fnmul teşte prin butaşi de rădăcină şi prin diviziunea tufelor provenite din drajoni. Creşterea foarte rapidă in primii ahi. Lemnul cu duramen brun-roşcat-deschis, este uşor, moale, casant, fără tntrebuinţări din cauza djmensiunilor reduse. A realul: Estul şi centrul Americii de Nord, Canada. La noi, este adesea · · cultivat prin parcuri şi grădini. Cerinţele ecologia. Oţetarul se comportă ca o specie de climat continental, adaptabilă la variatele condjţii de climă şi sol. 4in zona temperată. Pentru

''i '

SAPINOACEA.E ANGIOSPEI\MAE

412

413

fam. SAPINDACEAE A. L. Juss .

. •'· j

Cuprinde arbori sau arbuşti, mai rar plante erbacee. Au frunze alterne, uneori opuse, obişnuit compuse ; flori zigomorfe, unisexuate sau poligame, de regulă în panicule; sepale 4-5 imbricate; petale 4-5 (uneori lipsesc), cu un disc nectari fer; stamine 8-10, aproape unite la bază; ovar cu trei loji, fiecare cu unul sau mai multe ovule; fructul capsulă, bacă, drupă, achenă sau samară.

i:'

Geriul KOELR.EUTER fA Laxm.

KOELREUTERIA J1ANICU1ATA Laxm.

Specie .exotică (fig. 273) .

•

Mărimea gînd pînă

Tulpina

lujtr

şi

muguri; b - ra m ur~ c:u frunte ş i lnflorescen'' femeiA; mucull: d - lloartc fenu:IJ («ctlune); t - frud

pături ~ - floare

cu longitudinale.

Coroana

bună

dezvoltare, cere că_ldură esti vată suficientă şi sol fertil; rezistă ta secetă ŞI destul de bme la gerun; suportă fumul; poate creşte şi pe soiuri nisipoase ·sărace, pe maluri de rîuri şi chiar pe soiurile put in sărăturoase. ' Temperamentul de lumină. _ I'!'f?o~tanţa. Conţine pînă _la 16% substante· tanante în frunze şi scoarţa radacmllor. Fructele sale actdulate se întrebuinţează uneori la fabricarea -otelului , de unde şi denumirea de otelar. ~vînd o înrădăcina~e întinsă şi drajonînd puternic, poate fi folosit la con· sohdarea coastelor şi taluzelor. . Da_torită frunzişului roşu-portocaliu l?amna şi paniculelor fructifere roşi i VIŞII~II ;a~na: otetarul ~te mu~t ~retu•! .c a arbore decorativ prin parcuri; prezmta msa dezavantaJul draJontlor care năvălesc pe suprafeţele din jur. . P!in cultură, poate fi introdus în regiunile de deal şi ctmpie din zona fores1•era, cu scopul de a produce materie primă pentru extragerea taninului.

rară,

cră

largă,

cu ramuri destul de fragile.

Lujerii o

neregulată.

$(:()(lrţa cenuşie,

Fig. 272 - Rhus typhina L. : a -

a III-a, ajunla 10 m.

viguroşi, cenu~ii bruni, glabri şi cu len-

~·---

sau o /; ticele proeminente. Fig. 273 - Koelreuteria paniculaJa Laxm. : Mugurii alterni, lat-ovo- a - hHer; b - fr unz.l: ~- lnflorescentJ ; d - floare herma· izi, bruni, cu doi solzi pufrodltl: ~ - rruet (ş.ectlund şi seminte ţin desfăcuţi spre vîrf. Cicatricea obtuz-triunghiulară sau semicirculară, cu trei urme fasciculare. Frunzele imparipenat-compuse, mari pînă la 35 cm, cu 7-15 foliole imperfect op_use, ovat-lanceolate ?au ovate, de 4-8 cm, la vîrf acuminate, pe margmt neregulat şi rar-crenat-dinţate, cu tendinţă de lobare către bază; pe dos, slab păroase în lungul nervuri lor; primăvara sînt de culoare roşcată . Florile poligame, zigomorfe, galbene, grupate în panicule erecte rare, terminale, mari de 30-40 cm; caliciu! cu cinci lobi inegali; corola cu patru petale mici; stamine opt; ovar trilocular; înfloreşte din iunie pînă în august . Florile sînt melifere.

• j

1 ;

·'..••

~ ••

[!· 11

r r. ~ '·• p

•

..• r; 1

'•••

••

~ •

r•

l 1

,,. Fructele capsule veziculoase, pendente, de 4-5 cm, ovoid-alungite, lriloculare, cu pereti membranoşi roşcati; capsula inchide trei seminte sferice, negricioase, de 5-6 mm. Se coc prin septembrie, capsulele păstrtndu-se pe lujeri şi tn timpul iernii. Maturitatea timpurie, chiar de la 4 ani. Pericdicitalea fructificaţiei anuală, destul de abundentă. . Germinaţia in primăvara anului al doilea,; deaceea semintelese stratifică iarna .' Lăstăreşte bine; se poate inmulti şi prin butaşi. Creşterea rapidă; in primul an realizează 25-30 cm, iar în al doilea an· pină la 80 cm. . · ' ,. Longevitatea redusă. · Lemnul asemănător ca aspect celui de frasin, însă de calitate mult infe~ rioară. Este uşor atacat de ciuperci. .. A realul: Nordul Chinei, Coreea, JaFlg. 274 - Xant~~«ras. $0r~i{olia Bge.: ponia. Introdus tn Rusia la Petersburg • - frunzA: b - u.... !tnli,ltl "'' pe la 17f/J de către botanistul Laxmann. ;, 2,5 ori); c- fruC'l · după aceea, prin cultură s-a răsptndit şi' in vestul Europei. La noi, se tntllneşte prin pa ·curi şi grădini, regenerîndu-se destul de bine pe cale naturală (Galati, Căli măneşti etc.) . Cerinfele ecolcgice. Pretinde statiuni cal de, !nsorite; este rezistent la uscăciune, dar sensibil la ingheturi în tinereţe. Creşte bine pe soiuri !utile, permeabile, rea vă ne; suportă însăşi soiurile mai compacte, uscate şi chiar sărăturile{Lacul Sărat-Brăila) . Temperamentul de lumină . 1mportanţa. Este apreciată ca specie decorativă, datorit ă frunzelor sale dtosebite, paniculelor florale ce apar vara şi pentru capsulele fructilere ce rămin iarna pe lujeri. Ar putea interesa cultura forestieră la crearea culturilor forestiere de protectie, pe sărături şi in terenurile aegradate la ci'mpie şi coline.

•

.,•

'4-5 cm, lanceolat-acuminate, asculit-serate, la bază intregi, glabre. Florile albe, regulate, poligame, de 2 cm, grupate num~ros tn racer:ne terminale de 15-25 cm; flori pe tip 5, cu petale albe, la baza avtnd un drsc galben-roşcat. lnfloreşte abundent prin mai-iunie. .. . Fructele capsule ovoide, cu virful acut, man de cea. 5 cm, cu trei lOJI, fiecare cu cite 2-3 seminte sferice, de cea. 1 cm, negricioase, cu gust amar. Fructificd de timpuriu, tncepind de la 3-4 ani; periodicilalea anuală. Lăstăreşte bine, drajonează slab; se inmulteşte şi prin butaşi de rădăcină . Creşterea destul de rapidă în primii ani. Lemnul cu duramen roşiatic, foarte dur. Arealul: China, Coreea. La noi, se inttlneştc rar pnn parcuri. Cerinţele ecologice. li prieşte un climat mai umed, locuri inso~ite, dar a~ă postite, fiind sensibil la ingheturi. Se dezvoltă bine pe solun permeab1le, , nisipo·lutoase, destul de profunde, reavăne. Importanţa. Interesant ca arbust ornamental, în staţiuni mai calde, ferite de geruri. 1 Fam

ACE~ACEAE

(J ). St. Hil.

Cuprinde genul Acer şi Dipteronia, dintre care_prim~l cu 1!5 s_pecii de ar_bori şi arbuşti din emisfera nordică; citeva din ele ~tmg_ ch1ar reg1un.'le ecu~t<!nale. Au mugurii opuşi, cu cicatricele irunzelor umte d1rect, sau pnn~r-o h!"re stlpelară. Frunzele peţiolate sint palmat-lobat~, rar tntregr,. sau lmp~npena~ compuse. Florile in raceme, panicule sau conmbe, stnt poh~ame, mal rar u_msexuat·dioice; corola şi caliciu! pe tip 5 (4); pet~ lele uneo~r h~sesc; stamme 8 (10), de regulă stam inele se afla ~e un drsc n~tanfe_: mei ar; ovarul !obal, cu două loji biovulate. Fructele btsama~e lu_ng-anpat_e, !m~lnate intr-un unghi variabil după specie. Cresc mai ales dtsemmat ;_ r~1:;ta bme la umbră şi secetă; slnt pretC!"Iioa~ fală de ~1. Creşterea tn r_nalt1me se prelungeşte mult în timpul per1oader de vegetatie. Genul ACER L.

Frunze imparipenat compuse. diolce • •

Specie exoticd (fig. 274).

• •••••• •

o o • • • •

Flori

cu 3-7 foliole.

• • • • • • • •

• •••

Frunze simple. palmat-lobate sau tnlr<el

ritidom solzos. Lujerii brun-deschis cu fisuri longitudinale. . Mugurii alterni, mici, ovoid-tur.t jti. bruni.

Frunte Intregi, ovate, neregulat dublu·J~<rate sau lobulat~. Flori tn panicule erecte. Fructe cu ari plic In unghi ascutit sau p~ralele ••• o o • • • • •

21>

Frunu palmat-lobate

• • • •

• •••••• o o • • • • • • •

• • • • • • • •

A. negUNII>

.... ... . .... ...

tufă

formind

~1 7 foliole de

XANTOCERAS SORB!FOLIA Bge. Mărimea ptnă la 5 m, deasă cu tulpini erecte. Scoarţacenuşie-roşcată,cu

Frunzele imparipenat·compuse, mari de 15-30 cm, cu

CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECI/LOR GENULUI ACER

Genul XANTOCERAS Bge.

1 •

415

ACERACEAE

• • • • • • •

• • • ••

• • •• •• • o • • • • • • • •

• • • •

A. tatar/cum 3

ANGIOSPeRMAE

Lobii frunzelor cu marginile Intregi plni la slnuate sau obtui-lobate. numai rareori sera te ................. .

· Lobilfrunulor margini, fie crenat-sera(! sau adinc dublu dlntati plnă a Jaciniati. lit cu putini dinti sau lobuli · ascuţiti·acuminaţi .... ... .................... . .. . .. .

'1 t,

1•

.t' n

: .4• .

. 4b ~''

Fig. 275 - A«T

•

Frunze cu 3 lobi ........... .. ............ .. ........ .

Frunze cu 5-7 lobi

• ••••••••••• o •

• • • • • • • •

• • • • • o ••••

'Frunze alunglt-ovate. cu cei 2 lobi bazall mai mici decit cel 'ine~ian şi marginea dublu-seratA. Aripile lructului paralele ...... .... ................................. .

A. ginnala

. ea•

Lobii ~lab' slnuati. Aripile fructului tntlnse orizontal Tn prelungire sau uşor răslrlnte Inapoi spre peduncul ....

A. e~~mptS[rt

1 .

Lobii lrunze!or fntregi + egali şi divcrg~nti. Aripile lruclului indreptate Tnainte paralele sau lncllecate la

vtrr ......... . .............. ..... ..... ...... ..... .

• l

7b '

8a 8b

L. :

Lobli obtuti pTnă la scurt-acumlnat-lngustati. cu vTrlul totdeauna obtuz. Aripile fructului In prelungire sau UŞ<>r răslrinte inapoi spre peduncul ••••.• , , ••.......• Lobli acuminati la viri. crenat·$tratl sau prelung as·

•,

A . romptslre

Lobll frunzelor pe margini cu putini dinti mari, In tregi, • ascutit-acumina( i. Frunze pe dos verzi. Aripile fructului In unghi obtuz ...... .. .......................... ..

A. platanoldt$

Lobii lruntclor cu marginea crenat-scrat3. sau adinc dublu dintată pînă la Jaciniată. Frunze pe dos albicioase sau

A. nwflSP<SSUiatlum

cu1iti .... . ... · · · · · · · · · · · · · · · • • · · · · · · • · · · · · · · · · · · ·

glaucescente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Lobii lrunzelor adinc dublu dintati plnl la Janciniati. Frunzele pe dos argintiu albicioase. Fructe mari cu aripile divergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

A. StJCduuinum

Lobii frunzelor pe margini crenat-seratJ. Frunze pe dos • gla~te sau cu nuante purpurll. Aripile fructului formează un unghi :1: drept .. . .. . .. .. .. .. .. .. .. . .. •

A. pseudoplal4nus

11a

i. ACER

PSEUOOPLĂTANUS L. '-- Paltin de munte 1

1 Specie indigenă ~ig. 275). 1 Mlirimea 1, ajung nd· ptnă la..30 m. Tnrlidlictnar~a pjv tant-trasanlă , alcătuită dintr-un pivot scurt, c~ ! nume• · oase rădăcini •later;!lle. · · ! ' Tulpina dreaptă, :cilindrică, bine elagată in m~Lv; in stare izolată tr.un• hiul rămtne scurt. · ! ' !

lloar•

.5b' '

,neudop~

6 - mUC"ut• tttmlnal (ddlllu): e - rnmd; 4 - lnllotH«ntl: 1 maacYII: 1- floar~ ht.rru(rodltl: c ..7 fruct: .It - pl~ntull

}

Frun1.t cam de aceeaşi lungime cu l!ifimea, lobii cu mar· ginc• !o t reagă sa u obtuz ivbulată ........•...••••..

luj~;

o -

. . : '. '

' ~,··· ' "• ',t '

o H '

,,:1, '

·~

!~· 1·~1 .;:·-~· ' l · ' .

' '

ACERACEAE

418

JJ. .1

i •

-J ;

1 1

AHGIOSPERJoiAI!

Scoarţa cenuşie se păstrează netedă ptnă la rilidom tir 12 eean5ju...,care se exfoliază in plăci

1 1 1•

'• ·1

...

30-40 de ani; apoi, formează

mari, neregulate. Coroana largă, ovo1dă sau obovoidă, neregulat tntreruptă. Lujeri~.."igtfr14i, ven:i-bruni-deschis, glabri, cu lenticele numeroase. Mugurii opuşi, ovoizi, mai mari ca la paltinul de cîmp şi mai depărtaţi de lujeri, sint verzul-glilbul, cu 6-8 solzi avind marginea brună şi cii iată. Mugurele terminal mal mare şi tetragonal. Cicatrlcele frunzelor se unesc printr-o linie stipelară dreaptă. Frunzele mari sle 10-lfa cm, penat-palmat-lobate. Lobii acuminat-tngustaţi. cu marginea neregu at-crenat-serată şt cu si nuri le inguste şi aocutite. Pe dos stnt glaucescente, nelucitoar~ăroase la tnceput, apoi numai pe nervuri. Pe~lung de 5-15 cm, contine suc lăptos. Florilepoligame, ven:i-gălbui, grupate Intr-un panicul lung, pende.n t; apar după infrunzire, prin aprilie-mai. Fructele bisamare, au seminţele bombate şi aripile mai Inguste ca la pal tinu! de ctmp, formind obişnuit 'un unghi drept sau ascuţit. Maturaţia fructelor prin septembrie. Maturitatea arborilor tn masiv la 30-40 de ani.

Pu/.erea germinatioli cea. 80,% . Germina/ia anevoioasă, de aceea, seminţele trebuie stratificate inainte de semănare.

numai la altitudini joase., iar lăstarii stnt puţini longevivi. Creşterea rapidă in tinereţe, ajungtnd repede Jn primul etaj al pădurii. La 30 de ani, realizeaz:l acelaşi volum ca fagul sau gorunul In vîrstă de ro-&> de ani; este egalat de aceştia mult mai tln:iu, către 100--120 de ani. Longevitatea 400- 500 de ani. · Lemnul ~QS alh-plhuj, făr~ dw;l!,.men, cu textură fină, !.l!~lt.Q! to ~li une tangential a sau radială, este rezisteirl, desrunre greu ŞI efastic, durabil In loc uscat; se contractă şi se dilată puţin. Poate fi intrebuintat pentru mobile, instrumente muzicale, in strungărie, pirogravură etc. , fiind apreciat ca superior lemnului de pal! in de cimp. l:.emnul cu fibrele sinuate poartă denumirea de .lemn de paltin creţ• şi este foarte mult preţuit in limplărie. Arealal cuprinde Europa Centrală şi sudică, trecind puţin in Asia Mică; (fig. 276); ocupă regiuni mai sudice decit palti nul de cimp. In tara noastră, vegetează diseminat in regiunea de dealuri şi munte, tn pă durile de fag şi molid. Este singura specie foioasă de mărimea 1, care seridică in molidişuri ptnă la allitudini de peste 1 500 m. Uneori însă coboară şi in staţiuni mai joase. lndeplineşte rol şi de specie pionieră, punind stăptnire In scurt timp- chiar Inaintea fagului - pe conuri le de dejecţie şi grohotişurile din regiunile montan~. Cerinţele ecologice. Preferă u·n climat mai răcQI'96 şi FRai 11111ed, fiind totuşi dest ul de rezistent Şi la secetă, aşa cum arată 8lantaţiile de pe şoselele din Dobrogea şi Bărăgan. Intră tn vegetaţie cu cea. 1 zile mai devreme ca rnolidul; de aceea, poate fi vătămat uneori de tngh eturikl tirzii. Cere soiuri ~U!t, reavăne pînă la umede, pmfupde ~ afinate cum stnt cele de tipul brun ile pădure. Creşte bine şi pe soiurile cu mult schelet de provenienţă calcaroasă.

Ffg. 276 - Art<il;

I.Astăreş/.e

. ..

419

- - A«r l*uhpiF'!'..... L. . , .. , . .Atu 1\aJonol~ L. •.

toate că prezintă o coroană destul de bogată, aYind lnsă frunzele dispuse tn mozaic, poate suporta cttva timp oarecare umbrire: \ \ . . Vălămări. Ca şi celel;~lle acerinee, paltinul lie munte suf~ă prea pul.rn ~~!? cauza atacurilor de insecte şi ciuperci. In schimb, l!f tnreg1strează prejudtcll cauzate de vtnat - iepuri şi căprloa,re. . . Importanţa. Pentru insuşirile culturale · şi. valoarea le.mnulut, paltlnul ~e munte urmează să fie introdus tntr·o mai mare proportie tn arboretele de alhtudine. Ca specie de amestec, poate contribui la. ridicaT~ calitativă .a f~gete lor şi la mărirea rezistentei arbore~~~9~ de 109h~ .t'!!pp~nva vtntuluJ.,.aJutind totodată prin frunzişul său la lmp1ed1carea a<:J41fl~.::.llbl~!ut.

Temperamentul mai de llli!!l!!! dectt. A .

p~tanoides. Cu

va.r. purpurtwn Loud. are frunze purpurll , p,e..~s, .

ACE~ PLATANOJDES L.- Pallln de cimp;

AJiar · .: ·'

Specie indigft: (fig. 277). '. ' Mărimea a :a; · p·înă la 2~ tnăJtime. lnrădăcinarea·pivotant-trasliila, mai superticjală dectt la paltinul de munte. Tulpina destul de dreapta şîlnaltă. ·., . . . Sroarţa cenuşie, cu siria l · . · dinale, f~ză de. hrnpunu rlhdom subţire , cenuşiu-brun; . răpălun tngus dmale ŞI transversale; nu se exfoliază ca la paltinul de munte.

.•

i 1· 1

•·

• - luJer:

&-:- rrund:

e - lnflorescenll: d - floare maseulf · , - floare httmafrodtt• tn u.ctlune; f - fr•et ; 1 - plantull'

CorOQJill obovoidă, cu putine ramuri groase. mai regulată decît a paltinului de munte; nu sttnjeneşte prea mult celelălte specii cu care creşte in amestec. Lujerii brl,!ni-roşcaţi, glabri, lucitori. Mugurii ovotzl, allplli de lujer, bruni·roşcaţi, la bază verzui, glabri , lucitori, cu solzi cilia\i pe margini; mugurele terminal, mai mare şi in patru muchii ; cicatricele frunzelor perechi se unesc într-un unghi ascuţit. Fr=le subţiri, de ~18 .cm in d iametru, penat-palmat-lobate. Lobii acuminati, cu virfuri ascuţite, pe margini cu puţ ini dinti de asemenea ascut itacuminaţi; sinurile largi-rotunjite; dosul frunzelor verde-lucitor. ~tiolul de 8-15 cm lungime col}.line un suc lăptos. Toamna frunzele se colorează fn galben. Florile poligame, galbene-verzut, grupate tn corimbe erecte; apar_prin aprilie-mai Inaintea tnfrunztrtt 1 cu cea. 2 săptămîni mai devreme decit ale paltinului de munte. · Fructele bisamare, mari de 8-10 cm, cu seminte turtite şi aripioare late, se formează un unghi obtuz. .. Maturaţia prin septembrie-octombrie. Maturitatea arborilor tn masiv la 30-35 de ani. Perlodicitatea anuală; fructifica ţie abundentă. Germina/ia se produce greu; de aceea, seminţele trebuie stratificate Inaintede semănare.

Puterea germitUJ.tiuă cea.

Ulsll!reşte

.•

·i

• 1

421

ACUACEAE

Fig. Z17 - Acer p/Qianollles L. :

80".

bine, mai ales pe soiurile fertile, ptnă la vtrste destul de !naintate (60 de ani). Creşterea destul dc:_laQ!,llj.. realizează tn primii 4 ani chiar 3 m tnălţime; se menţine actTVă"pifia a 40-50 de ani ; mai tirziu este depăşit de alte specii , ca stejarul şi frasinul, rămtnind in etajul al doilea . . Longevitatea cea. 200 de ani, ceva mai redusă decît a paltinului de munte . . Lemnul de culoare albă-roşiatică sau gălbuic, este omogen, greu, cu, o stră lucire mătăsOasă; SI\' poate derula tn furnir. Deşi de o valoare ceva mai redusă decit oei de paltin ~ munte, este to!uşi Intrebuintat ca şi acesta pentru mobilă, instrumente muzicale, avioane, etc. ' A realul cuprinde aproape toată Europa Centrală şi estică, ptnă tn Urali. fn nord, depăşeşte mult latitudinea de 60° în ·Peninsula Scandinavă şi Fin- ' landa (vezi fig. 276). Nu apare decit putin în regiunile limitrofe ale Oceanului , AIlantic şi Mării Mediterane; creşte şi tn Ca ucaz. . La noi, vegetează ca specie diseminată tn pădi,H'ile de şleu de deal şi de cîmpie; uneori se înttlneşte şi tn regiunea montană inferioară, dar lipseşte cu, totul în silvostepă. . Cerinţele IICQlogice. Pretinde un climat mai călduros in timpul verii decît paltinul de munte, dar rezistă mai bine decit aoesţa la geruri excesive, fapt ce a contribuit la intinderea lui şi în părţile nord-estice ale Europei. Este mai puţin pretentios decit paltinul de munte fată de compacitatea şi umiditatea solului. Vegetează bine pe soiuri brune:roşc;ate, brune de pădure podzolite, reavăne, nisipo-lutoase. Prezenta sa indică un grad ridicat de fertilitate a solului. Nu suportă sărăturile şi nici soiurile erodate. Temperamentul mijlociu. .., Vil/4mdrik. In tinerete. este dăunat mai ales .de iepuri; rezistă destul de bine la atacul inseetelor 'Şi - aL ciupefeilor.

•

ANOIOSPERMAB

Importanţa. Deşi

1 1

lemnul său este destul de valoros, crescind tnsă numai ca arbore diseminat, prezintă o impottantă economică redusă. Cercetările tntreprin~e tn străinătate au arătat că liberul extras de la paltinul de ctmp prezintă unii indici calitativi superiori celui de tei. Este apreciat ca specie de amestec· in subzona gorunului. . lncercările făcute in culturile forestiere din Dobrogea au dovedit că poate creşte şi tn stepă pe soiuri bine pregătite/daci nu este acoperit de alte specii cu frunziş bogat. Datorită coroanei sale largi şi mai ales coloritului galben al frunzelor tn timpul toamnei, paltinul de ctmp este muU intrebuintat şi ca arbore decorativ fn parcuri sau de·a lunguLşoselelor. - _ _,__

Fig. 278 - Acor tJD111{JeStrt L. : • - h•ler: b - fu/er de d31 t nl cu madlll de pl•·t.l : 4 -

t -

mucure t«mlnal (det• llu):

tuutd ti tnf Ort:SCC.Dţl; • - floare m.uC"ull (seellune); i: - planhdl

1 - ctnecet~~;

ftutte;

var. rubrwn Herd., caracterizat prin frunze IOjli-purpuriL.

ACEit CAMPESTitE L.-

Specie indigenlJ (fig. 278). Mărimea

•

··'

a ll·a, ajungind obişnuit ptnă la 18 m tnăllime; exceptional, realizează chiar 25 m inăllime şi diametre de 70 cm, cum este exemplarul din grădina publică a comunei Bedean-Someş. lnrădlicinarea profundă, mult ramificală tn lături. Tulpina obişnuit strîmbă şi cu multe noduri. Sccar(a formează de timpuriu rilidom friabil, crăpat neregulat, de culoare cenuşiu-brunie, presărat cu pete albicioase caracteristice, Jăstnd impresia că este stropit cu var. Corcana ovoid·rolunjilă, cu frunziş des. Lujerii subtiri, galbmi-bruni, păroşi la virf fn tinereţe; .cei de. doi. an_i sau mai bălr1ni sint pr~ăzuri un<ori cu muchii soberoase, ce apar mai eviâente pe lăstarii cnscuti viguros. Mugurii mici, O\oizi, obluzi, alipiţi, sau numai putin depărla\i de Jujer, stnt ciliali şi la virf glabres«nli. Cicalricele frunzelor se intilnesc formind . un un{hi obtuz. Frunzele mici de 4-8 cm, palmat-lobale, cu 3-5 lobi obtuzi, rotunji\i, mai rar acu ti sau obluz-acuminati, cu marginea lobulală, sinuată sau tnt;eagă; stnt păroase la tnceput, apoi devin glabre sau · rămîn pubescente num'at- J>e dos; ~eţiolul-de 2-7 cm, C.QnUne su' lăptos. Florile poligame, galbene-verzui, tn corimbe erecte, apar o dată sau după tnfrunzire: ···- · · Fructele bisamare cu seminţele turtile şi aripile in prelungire. Ma fura(ia prin septembrie-octombrie. Maturitatea arborilor izolati, foarte timpurie, la cea. 5 ani. Puterea de germinaJie cea. 60%. I..ăslărtŞJe bine şi drajonează. Creşterea destul de activă tn tinereţe. l.:ongevltatea ptnli la 100 de ani. Lemnul de culoare gălbuie, fără duramen, este uşor, fin. omogen, dens, se lucrează uşor şi se lustruieşte bine; este apt pentru tnulle întrebuintărl mărunte tn slrungărie, juguri, rolărie, unelte agricole, rigle, dinti de angret naj ele. Are putere calorifică mai mare dectt a .telorlalte acerlnee. In gener,1l , .

•

.• / 424

ANGIOSPERMAE

.. . ,.. .

..· .

Fig. 280 - A«r monspessu/JJnum L. :

htJt-r: b - rran~ fi lnfloretetnte; c.- Ooare N~all; 4 .- floare . ~maltodJU: e. - trude

'·

•

'1•

.•

1 • '1

FJg! /o9 - Areal:

~..

_ __... A«r etJmpnin L. · .. , • .... Acwr taltul'"'" L .

)eniflu) este mai putin valoros din eaUZl\ dimensiunilor reduse Şi a creşterii neregulşte a tulpiniloJ. . : Areal aU mai restrins deett al _speciei precedente, ocupă aproape toată Europa cu climat t<mperat, coborind însă riiult mal' spre .sud. Q-eŞte şi tn Algeria, Ca ucaz şi Asia Mică (fig. 279). ,· . La noi tn ţară, vegetează mai ales .-t'n regiunea de coline şi clmpie, ca specie de amestec tn arboretele de şlea_LI,' de la marginea silvostepei plnă la limita inferioară .a fagului. Sporadic şe _poate inttlni şi tn regiunea montană . Cerinţele teologice: Pretinde. Jl!8i 'inu'Jtă. ~ăldură_decll, palllnul de. cîmp; nu este aşa de exigent faţă de fertilitalea solului ca acesta. Pe soiuri aluvio· nare, realizează înălţimile şi formţle cele mai frumoase. Poa te creşte alături de alt e specii· xerolite (stejar pufos, rnojdrean, cer) şi pe soiuri mai uscate, compacte, carbonatate, pe coaste tnsorite şi chiar pe sărături, unde rămîne !nsă de dimensiuni mici. Apare mult mai rezistent decit carpinul la uscăciune • tn so~ şi atmosferă, suporttnd bine variaţiile de umiditate. ..:(emperamentul mai de.__umbră decit ~a!tjauL ,\ Importanţa. Este una dintre cele mai va oroase specii de amestec cu stejarii tiţpădurile de şleall; datorită frpnzişului său bog~t1 protejează şi ameliorează biilţ solul, contribuind in acelaşi timp ca specie .a~.'tmpingere la stimularea creşt_erii tn tnăijime şi ta elagarea tulpinilor de stejar: -!\vînd, creşteri active tn primii ani şi fiind destul de rezistent la umbră, uneori poate deveni specie copleşitoare, tnsă tntr·o măsură mai redusă decit carpenul. Este folosit tn lucrările de creare a culturilor forestiere de protectie, ca arbore decorativ tn zonele verzi, precum şi pentru obţinerea gardurilor vii.

... •

•

•• •. '

... ANGIOSPER"'-41! 1•

·1

·oe remarcat cu numeroase

că

condiţiile

varietăţi

patriei noastre, s-au identificat două subspecli.

ssp. tJJalltlpuir• Hay. cu frurue c:orlace. c:u 5 lobi. ssp. mtJTiicum (Guss.) Hay. are frunze c:u 3 lobl tntregi sau slab sinuaiJ.

ACER MONSPESSULANUM L. - Jugastru ;de Banat •

\ '

Specie indigend (fig. 280). Este un arbore mult asemănător cu ]ugastrul, de care însă se deosebeşte prin: Mdrimea a 111-a, ptnă la cel mult 10 m tnălţime, adesea răminlnd numai ca arbust. Tulpina strîmbă, ramificată de la bază. Scoarţa netedă,cenuşie-gălbuie,secrapă şi se desface in solzi la vtrstă tnaintaU. Coroana stufoasă, compactă . Lujuii bruni sau galbeni·rOŞcali. Mugurii mici, depărtaţi de lujer, negricioşi, aproape glabri; linia stipelară dreaptă. · Frunzele mici de 3-7 cm, coriace, mai late decit lungi, numai cu trei lobi aproape egali, ovat·triunghiulari, cei laterali divergenţi, cu margini obişnuit intregi; pe fată glabre-lucitoare, pe dos glaucescente, cu smocuri de peri la subsuoara nervuri lor; pdiolul de 2-6 cm conţine suc lăptOIS. Frunzele uscate rămtn pe lujeri o bună parte din iarnă. Florile galbene-verzui, tn corimbe erecte ce apar deodată cu frunzele, apoi devin pendente. Fructele bisamare mici de 2-3 cm, cu seminţele foarte bombate şi aripioarele tn unghi ascuţit pfnă la paralele. Ldsliireşle bine. Creşterea tnceată.:

., 1.

Lemnul mai rOŞcat dectt la jugastru, este mal omogen, mai compact şi mai dens dcctt al celorlalte acerinee; avind tnsă dimensiuni reduse, tşi găseşte foarte puţine intrebuintări. Artalul. Originar din Europa sudică, Asia Mică şi Africa de Nord. La noi, creşte sporadic pe colinele din sudul Banatului . Cerinţele ecologice. Este foarte rezistent la secetă şi suportă bine gerul. Se arată puţin pretenţios faţă de sol, vegetind şi pe soiurile uscate, calcaroase. Importanţa. Poate să fie folosit pe terenurile cele mai aride, unde reuşeşte să formeze tufărişuri dese, contribuind astfel la protejarea şi a mei iorarea lor. Interesează intrucitva şi ca arbore ornamental, mai ales tn statiuni extreme impropri i altor specii. ,1ACER TATARICUM L. -Artar

litărlsc

Specie indigend (fig. 281). Mdrimea pînă la 8 m tnălţime; de multe ori, rămtne sub formă de arbust. lnrddiicinarea bogat fasciculată. Tulpina neregulată, scundă. Scoarţa netedă, cenuşl.ţ saq Jmmă, fării ri-tidom Lujerii subţiri, uşor muaiiaţi, roşii-brun!, glabri:}Ucitori.

-·--

Fig. 281 - AC(I' ttJJar/cum L. :

. b -

mupre. f (

dt"ltri('C (d.et• JIU); C ..:U 11"UrJ MI ftUn&e.. tnfJOTel(tDtJ ti

~ -floare

tnaKVII : • - floare bua:t8frodltl ; 1- fr•d

fttfde:

., '

·ţ

~ 'l

ANGIOSPER,..AE

428

ACERACI!AE

Mugurii m 1c 1, ovo1 ~1 ; ~lipiţi. de luje~i, roşii -bruni, la bază cu o ,pată/ roşie-strălucitoare; hma shp~larta codn~vaio cm lungime cu marginea Frunzele ovate scurt-acumma e, e .,..• d 1 fund serată sau l~bulată, la bază rotunjite or_i uşor cord~e, pe os tinereţe pubescente în lungul nervuri lor;. peţ10lul roşdu .• 0;3mn~ ~ cq1or

eal

rtocaliu. tnfrunzeşte ceva ma) devreme ec11 J_ugas r~;~ · . in Jt':J~ f poligame, albe-verzui, în. panicule erecte, devm ap01 pendente. după tnfrunzire în luna mat. 1 apF~uctele, bisamare r.;şii-purpurii, seminţele bombate, cu aripioare1e para1ee sau cu vîrfurile suprapuse. . t Maturaţia .în primul a':!• înc~pînd incă dm. 1una augus · Maturitatea arborilor \lmpu~1e, l_a 5-6 am .• Pericdicitatea anuală; fruct.thcat•e abundenta. · · · înainte de Germinaţia anevoioasă; de aceea, seminţele trebu1e strahhcate .

sefuănare.

Liistăreşte bine.

•

Creşterea viguroasa_ în tmereţe.

umgevitatea redusa. . . t • t b . ţal ·pentru Lemnul cu însuşiri inferioare lemnului de JUgastru, es e m re um

...,

foc _şi tm,prEejmuiri uşdoaret:că lran (vezi fig. 279). La noi' arţarul t~tărăsc hrealu· ·. 1uropa su -es 1 • • • • t . 1 .. ri · ·· -- de ·cîmpte ş1 deal un, tn subzona s e1aru u1, par t apare mat a es n regmnea . ..----- -- - ----- ....,.....ciptn~ 1~ fo~ar~ sEbf;b~r~~:re· de climat căldurtJS, reiistentă. 1~ sec~tă . Cennţe e. eco qg,ce.. s . f de sol vegetează in deosebi pe cerno?aomunle şt ~er. Pu~t~ pretenţt~!de ap:dure· ~pare de asemenea în cerete şi girniţete. lev•gate şt une-roşca pe podzoluri de hidrogeneză. Suportă ~i ceya salinitate tn sol. Nu este întîlnită in l_l~dunle Fig. ~~~~.":;t~~~r~.t""lm.: xerofite formate din stejar pufos, locahz~te pe solurr uscate şi relativ compacte. • Temperamentul mai m~lt de· umb,!JI.· • Importanţa. Fiind puţm P!et_ent•os faţa _de sol, rezistent la umbră, secet~ şt ge~~ este mdicat ca specie de amestec m steJar~~-~ d': ''1 silvostepă şi in şleauri pentru prote1ar~ ~· J( 2 ameliorarea solului. De asemenea, _poate sa he folosit ta crearea culturilor foresltere _de pr~teciie şi zonelor verz! din antestepă Şt step~-

ACER GINNALA Maxim. - Arţar de Manciurla '•

•i <.

Specie eJ(Î)tică (fig. 282).

·-:- • • Mărimea pînă la 7 m, de multe on ramme arbust. ,: 1 d Frunzele intrucitva asemănătoare cu ~ee e arţ<ir tătărăsc, dar de obicei triJobate ŞI CU ~~ bul din mijloc mult mai lung decît ~et la terah, iar marginea neregulat dublu-serata.

A realul:· China· centrală, Manciuria

429

J11p0nia. La noi, este cultivat ca pecie ornamentală prin parcuri, arătrndu-se destul de rezistentă Ia sci:etă, eruri şi fum. Preferă soiuri uşoare nisipoase. Tempe;amentul de lumină. \ 1mportanţa. Poate să fie (closit la crearea culturilor forestiere in stepă şi a~testepă. Este interesant şi ca arbust decorativ, pentru culoarea roşie a frrnzelor şi fructelor, toamna.

.>ACER

NEGUNDO L. - Artar american

Specie exoticii (fig. 283). Mărimea pînă la 15 m înălţime. 'Fu/pina strîmbă, .bifurcată, adesea

cu putregai la mijloc. Scoarţa netedă, cenuşie-verjmie, formează mai tîrziu ritidom negricios, puţin crăpat. . · Coroana largă, neregulată şi întreruptă. . Lujerii glabri-lucitori, verzi-roşcaţî·, violeţi, acop~riţi cu o brumă albăstruie , care se şterge uşor. · Mugurii ovoizi, brumaţi, alipiţi de lujeri; cicatricele frunzelor perechi se unesc într-un unghi' ascuţit. . Frunzele imparipenat-compuse, din 3-7 Ioliole variabile (5-10 cm lung.), ovate pînă la oblong:Janceolate, acuminate, pe margini inegal·serate, 'rareori intregi; foliola mijlocie adeseori trilobată. Pe\iolul de 5-8 cm, fără suc lăptos . Florile unisexuat-dioice, verzi-gălbui; cele femeie în raceme lungi, pendente; apar înainte de înfrunzire. Fructele bisamare cenuşii-albicioase, cu aripile de cea. 3 cm, aşezate în unghi ascutit sau paralele, adciea arcuite înăuntru şi cu virfurile tncălecate. Germinaţia uşoară, sămînţa răsărind primăvara fără stratificare. Periodicilatea anuală; fructifica t-ia abundentă. Lăstăreşte bine. . Creşterea foarte activă in tinereţe, dar slăbeşte de timpuriu. Longevitatea destul · de redusă, rar pînă_ la 100 de ani. Lemnul alb, omogen, moale, puţin rezistent, putrezeşte repede; fiind un lemn slab, nu are intrebuinţări deosebite. A realul: America de Nord, cu excepţia regiunilor septentrionale. La noi, este introdus ca arbore ornamental in ,Parcuri sau pe şosele, precum şi in culturi lorestiere. Uneori apare sălbăticit. . Cerinţele ecologice. Este foarte pytin .J1retenţi<;!Ş_fată de climă ~i sol: rezistă bine la secetă, dar suferă intrucitva tte fngbeţurire'Ttmpum.tindo specie higrofilă, creşte bine mai ales pe soiurile uşoare, reavăne pînă la umede, din luncile rîurilor. Poate să vegeteze însă. şi pe solurîle argiloase compacte. Se arată rezistent la fum şi praf. Temperamentul relativ de lumină. Vătămările. Suferă de vint y·iăpadă, care•i provoacă frecvent ruper~r'lNQurilor. ~u este atacat de insecte şi animale. -=-liilpoRar(ţa. Avind un lemn cu slabe însuşiri tehnologice, prezintă o importantă economică redusă. Pretîndu-se însă la o cultură uşoară şi dispunînd

ii.

-~1

ACE !tA CEAI!:

Fig. 283 - Aetr Mi'Jrllk> L. :

t l • follote: • - lnflOA:Sctnţl • - lajtr: •·'·"- tor.me de fruu~ . femeii; 1 - ·fruet•: • - pJ.ntull

ma.scu11 ;

de o creştere viguroasă chiar din primul an, tn lipsa altor specii mal rezisente şi mai valoroase poate să fie folosit pentru tmpădurirea rapidă a tereurilor degradate din regiunile de ctmpie şi dealuri . Este recomandat ca bore de parc, mai ales acolo unde se cer lucrări urgente. De asemenea, dă r uitate bune ca arbore pe marginea şoselelor, avtnd facultatea de a-şi indt!si c roana in urma tăierii tn scaun a tulpinii. Ca specie de amestec, are tnsuşiri i putin valoroase decit jugastrul. şi arjarul tătărăsc. Introdus tn plantatiile d salctm, prin frunzişul său rar serveşte numai intr-o mică măsură la proteja ea şi ameliorarea solului. Nu este indicat in amestec cu stejarul, intrucit cr ind mai repede dectt acesta , duce la copleşirea şi eliminarea lui. Nu dă bu e rezultate nici in culturile forestiere, pentru că avind o coroană rară şi pierzînd frunzişul tn a doua jumătate a verii, lasă solul expus tnierbării. var. rxuiegalum J acq. Se caracterizează prin frunzele vArga te pe margine cu alb; este 'foarte intereşanl ca arbore orna mental.

•'

ACER SACCHARJNUM L. (A . tWf<tiTPunt Ebrh.)

;

Silecie exoticd (fig. 28-Q. Miirimea. Atinge inălliniea de 25 m. ESte asemănător cu A . planianoides, de cani se deosebeşte prin : Scoarţa cenuşie cu ritidomul crăpat in plăci alungite şi marginile

;{

.-.

răslrinte.

~.~

11 . '

''... ,. 1

·'T ••., i

•

Lujerii roşcaji. Mugurii scurt-pedicelali, roşii; c.icatricele frunzelor sint unite printr-o linie stipelară dreapU. Frunzele de 8-15 cm, verzi pe fată, iar pe dos Jl!gintii, cu cinci lobi adinc spinteCll'll şi 101!ula!i, cu vtrfuri lung-acuminate; peţiol lung de 8-12 cm, fără suc lăp.J.1os; infrunzeşte de tîmpuriu, prin · aprilie. Florile verzui, poligame, androdioice, in fascicule, apar inaintea tnfrunzirii. Fructul bisamară, foarte mare, divergent şi putin curbat. Maturajia . . . foarte devreme, prin' mat-mme. Germinaţia hipogee. Seminţele se seamănă imediat după coacere şi germi nează tn scurt timp, aşa că pînă toamna puie(ii se pot lignifica. Lemnul apreciat pentru desenele sale.

Fig. 284 - Acer IDCdltuinum L. : • - rrunt.l: t - fr·ucl

uşor

·' 1'

~: 1·• .,

dar suportă bine gerul Creşte in staţiuni umede •. pe soiuri nisipo-Iutoase, artnate şi fertile. Temperamentul de lumină. ·. ·· . Importanţa. La noi, este cultiyat ca arbore ornamental, pentru forma culoarea frunzelor. Poate fi introdus.cu bune rezultate ·ş i in regiunea de cînnpit .. . . var. /ocln/4/um Pax . Se caracterizeaza priri frunzele foarte adinc faciniat-tobate :

secetă,

a ·..- lujer eu muguri: b - ramuri cu rrun~t şl flori: e,d- floar~: voltate; f - fruct: t - simtntl

f -

. . pâriic:ul · cu .

frecvent cultivat prin parcuri.

· '

·· · ·

et ·A.

Fam. HIPPOCASTANACEAE Ţorr. '

Fig. 285 - Aesculus hipp<x:iJSianum L. : .

Arealul. Originar din Arperica .de No{d. Cerinţele ecologice. Este puţin -rezistent· la

Cuprinde numai

două

Gray

genuri, cel mat important fiind genul Aesculus) L.

.....

Genul AESCULUS L.

: '

Din acest gen fac parte cea. 25 ..speci:i originare din Europa, AmeriCll de Nord, Asia şi insulele Malaeze. Lujerii viguroşi auJI!l!Ji:UT.i.op.u.şl,J_oarte ll)ari, frunze mari, digitat·compuse, cu 5--9 foliole serate şi aşezate la virful unui peţiol; florile pol igame, zigomorfe, grupate in panicule erecte; caliciul cam· panulat ·sau tubulos, cu cinci· din\i. inegali ;· petale 4-5 inegale şi ingusta te la bază; stamine obişnuit şapte'i ovar inferior, cu trei loji biovulare. Fructul cpps111~ ~netedă sau ţepoasă, se deschide- Iri 'trei valve, cori\intnd 1-3 seminţe 1te· ma1 i. . ~ AESCULUS HIPPOCASTANUM L. - Ca.stan porcesc ~·-------

Specie ex,ofică (fig. 285). . Mărimea '!, pînă la 30 m şi cu diametru( de_l,@..m. lnrtidăcinarea profunclă în 11fiere\e, mai .tirziu se extinde mult lateral.

Tulpina exemplarelor izolate este

puţin inaltă, groasă, cilindrică şi

regulă torsionată .

Scoarţa cenuşie,

se transformă l!e timpuriu in ritidom_s.enuşi.Ll:!legricios, ce se desprinde in solzi. . ' - .. Coroana lobuloasă, deasă, cu ramuri groase, încovoiate. Lujerii groşi, ·.:!:leschis, cu lenticele·evidente, uneori spre vîrf pubescenti. Mugurii opuş•, marf;"'branimdrîs, lipicioşi, lucitori; cţi terminati foarte mari , de cea. 2'cmJungime'.. Cicatricea mare, cu 3--9 urme fasciculare; o linie stipelară dreaptă :uneşte· ,Cicatricele frunzelor perechi. Frunzele digitat·compuse, cu tS) şapte folble aŞezate la virful ·unui pe\iol lung de 18-20 cm;' foliole sesile, obovate, cele mijlocii mai mari, de 10- 23 cm lungime şi 5--9 cm lăţime tn ··treimea superioară, la bază cuneate, la virf scurt-acuminate, ·marginea dublu-serată, pe dos ruginii-tomentoase mai ales in lungul nervurilor: Florile poligame andromonoice, cu ~.i.ametrul de cea. 3 cm, neregulate,· tn panicule erecte multillore, mari pfnă la 30 cm; pela le de regulă cinci (rar patru), albe, pătate cu roşu, scurt-ingustate la bază (unguiculate). lnfloreşte in mai-iunie. Florile sint melifere.

. . ..

• 1

r• '

Il li

j J

•

Fructele, capsule cărnoase, globulare, de 3-5 cm, la exterior cu conţin·· una ;· mai rar 2-3 seminţe, de 1-3 cm in d:::~~~~~b•.\~~-~li~~~~~i::/ brune·lucilor cu o pată gălbuie; se coc şi cad toamna prin Periodicita/ea fructificaţ~i anuală. Germinaţia hipogee. Se regenerează uşor pe se mai poate tnmulţi prin lăstari, maroote şi Creşterea viguroasă după primii 2-3 ani. Longevitatea cea. 150 de ani; tulpina însă formează dewem!- .ltlli tegA Lemnul alb-gălbui, fără duramen, omogen, uşor, inoa1e, 'ptiliQ . t.~ls.terjl nu se lustruieşte şi .P.\!trezeşte repede; are putere calorifică jţ_dusă. Ar.ealul. Este originar din Asia Mică şi păriileuiuntoase ale Greciei, fii.tcl introdus tn restul Europei încă de prin secolul al XVI-lea. La noi , se găl>lf}lle mult cultivaCca arbore de parc sau de·a lungul străzilor. S-au făcut culturi fotestiere rn margini de păduri. pentru fructele sale ce servesc ca hrană vtnatului. Cerinţele ecologice. ln general, este o specie puţin pretenţioasă faţă de cl!mă şi sol. Suportă climatul secetos din regiunea de ctmpie, eum şi temeeraturile scăzute, fiind. sensibil Ia ingheturi numai primii 2 ani. Se dezvolta bine pe soiuri reavllne, permeabile, nisipo- lutoase. Rămtne pipernicit pe terenurile useate, superficiale sau prea compacte, precum şi pe cele excesiv de umede. Temperamentul relativ de lumină. In tineretesuportli destul de bine umbrirea. Importanţa. Avînd lemn puţin preţios, nu prezintă importanţă forestieră; datorită bogliţiei paniculelor florale mari şi erecte, precum şi frunzişului interesant, rămtne o valoroasă specie decorativli pentru alei şi străzi, sau ca arbore singular pe peluze. De remarcat că Tn oraşe, din cauza prafului, fumului şi a lipsei de umiditate in sol, pi erde frunzele toamna de timpuriu. Se poate cultiva in zona forestieră, din părtile inferioare montane ptnă tn ctmpie. Sroar{a ttnără conţine tanin tn proportie m ică , 1,8%; se foloseşte uneori ca material colorant în galben, brun sau negru. Seminţele continind saponină, pot fi tntrebuin1ate tn industria chimică pentru curăţitul stofelor; datorită cantităţii mari de feculă, sînt consumate de mistret i şi căprioare.

1 AESCULUS X

. •' •

AQUIPOLIACEAE

ANOIOSPEJ!MAE

CA~NEA

lioyne {At. rublautdD Lois.)

Este considerat ca un hibrid tntre Ae. hippocastanum şi Ae. pauia. Se deosebeşte de Ae. hippocastanum prin ; lnălflmea mai mică, 1~15 m. Lujeril cenuşii-gălbui, pliroşl. Fruf12'1!1e cu cinei foliole, pe, un peţiol mai scurt, de 9-12' cm; foliolele mai mici, tn treimea superioară curbat·tngustate şi terminate tnţr-un virf scurt. Florile de culoare roz-Inchis. Fructele cu ghimpi rari, mici şi moi. Este apreciat ca arbore de parc, pentru florile sale roz.

O r d.

CELAST RA LES .

fam. AQUi fOLIACEAE DC.

Arbori sau arbuşti cu frunze alter· nt?·persistente, pielos·rigide, spinos· di'nţate; flori pe tip 3--0, corola ga· m'petală, stamine 2-5, ~var ~u 2-5 loji. f.ruct obişnuit drupa ·bactformă. Genul ILEX L. ••

JLEX AQUIFOLIUM L. - Laur Mărime4 ptnă

la 5 m _i~ălţime, ra· reori ajunge arbore de manmea a lll·a (fig. 286). ' Tulpina dreaptă . · Si!oaita netedă, cenuşie. Lujerii verzi-măslinii, putin mu· chiati. . a FrurtUie alteme, persistente, de 3;-1 C . . . cm ovate oval-eliptice, acute, rigtde, Fig. 286- lkx oquofo~ L. i ct cu 'margi~ea ondulată şi spinos-din· •- Iru••• •' fructe: • - noare. • - '" tată de un verde Intunecat pe faţă. , . t ~ 1 . ' Fiorile dioice sau poli game p'e tip 4-5, al~e. !lllrOSt\oare, gru~~ !In ' cicule axilare; sta mine 4-5, ovar cu 4-5 lojt, fiecare· cu un ovu , n o~eş e In mai-iunie. · 1 ţf d' metr~l ·de Fructele drupe baciforme globuloase, mucronate a ~ r • cu 1'1 . • _ t cea~ 7 mm, colorate tn roşu-aprins, contin 4-5 stmbun monospermt • ram n pe lujeri ptnă primăvara.. Germina/ia are Joc numat după 2 ani. Lăstăreşle şi marcotează bine. Creşterea tnceată. . . · A · t ţ' turile A realul: Europa v~tică şi sudi~ă, Aţri~ nordacă şi sta. ă~ ~ru eon· mediteraneene lormează pe alocun destşun tn subarboretu1 .P .u n or stituite din specii de steja~. I:a noi, apare lîngă Arad, la a.ltttudt_ne de ~:: 600 m în pădurea comttne• ·Ztmbru. De remarcat că tn u!ltmul ltmp ft t terul ci spontan este contestat, tn specia1 pen~ f~ptul ca nu se tnmu ~ e _ . . rin sămtntă. Cultivat se tntilneşte şi tn alte yar\t. , p ee · ţele ecologice. Rezistă foarte bine la seceta, este extgent faţa de căldură. nu :St~ pretenţios fală de sol, evită lnsă soiurile for~ate pe calcare. Temperamentul de umbră. . d 't T f 1r ., importanţa. Apreciat ca arbust ornamental ·tn parcun, _a or! a {~nz: ~ !\ale persistente şi fructelor frumos color~t!!· Se recomand~ a h ~u ttvţ n locuri' adăpostite, pe soiuri l~toase, s~hc•enl de umede, tot tmpu are nevoie să fie protejat tmpotnva gerunlor.

·r

\ 4.::~ =------------~AN~O~IO~S~P:_:!Jt~~~~A~!:.__ - - - - - - - - - -

--------------~--------c~e~u~snu~~c~~~~------------------~~~ Germina(ia. Seminţele semănate imediat după coacere răsar in primăvara

fam.

CELAST~ACEAE

următoare;

lindl.

Celastraceele din. flora. fo!esli.eră cuprind arbuşti cu frunze simple, OPIJ~ sau ~llerne. ~~ flon verz1-galbu1, complete, pe tip 4 sau 5; ovar cu 4-5 fn f1ecare loJa cu 1-2 ovule. Fruct capsulă, drupă sau bacă. Genul EUONYMUS L.

Cu~rind.e ~ca .. 120 de specii de arbuşli, cu frunze caduce, nm~~a~~i,~r~ar~r~l~rs~~~~~.:~ uneon agajaton sau tir!ton. r:_rorile In ciine axilare, cu c desclllse mal s~s. Fructul . cap~ul<r l.obata, cu 4- 5 loji, uneori aripată, In fiecare Jbjă ~ afla 1-2 .~mmje mvehte Intr-un arii portocaliu. Scoarţa rădăcinilor contme gutapercă. A Scop. - Salbi rll

Specie

indigenă (fig. 287 .

Mdri~ ajunge ~înă la 2 m, sub formă de tufă strînsă.

1nr~truuea fasCJculată, cu foarte bogată ramificaţie de radicele subţiri · pe solun profunde, prezintă şi un pivot. ' Scoorfa

cenuşie-verzuie.

Lujerii subtiri ,

Fig. 28l - EUOIIymus DeTrueo<a Scop, : • .- luJc.r ; b - ramuri cu frunz.e tJ flori : e - fructe; d - semlnfe

(J o

verzi-negricioşi,

cu .numeroase verucozităţi suberoase brune-ncgricioase, ce imprimă lujerului aspect zgrunţuros.

Mupuril op'-!şi, ovoid·CO!lici, ~~rtaţi de lujcr; cel termmal, ma1 mare cu f>::-6 solzi verzi, carenaţi,la margine cu dungă brun~. Cicatrice .cu o urmă fasciculară . Frunule mai mici ca la salba moale, de 3-6 cm lungime şi 2-5 cm lăţ-ime;-oYar-· lanceolate, pe margine mărunt-crenat serate ; peţ iol scurt de 3-6 mm. . Florile verzi-roşcate, de cea. 6 mm, pe hp 4, grupate·in.cime cite 3-4.; 5epalele~int p~t.ate. cu roşu, petalele brune. Apar m maHume. Fructele, .c=;apsule de cea. 1 cm, cu patru lob1 de cul~~fiiiilţe negle-lue+toare! tnvehte mcomplet de un arii portocaliu . Se coc prin august-septembrie. Spre deosebire de celelalte specii de Euonymus, după deschiderea- .ca_Rsu lei seminţele rămîn attrnate citva ftmp d~ un !unicul filamentos. Maturitatea tncepe de la virsta de 4-5 ani; fructlfică anual.

altfel, trebuie stratificate. --- · · - ..... Lăstiireşte slab, dar drajoneau puterpic. Se înmulţeşte şi prin butaşi de , ·ară, confecţionaţi din tulpină sau din rădăcină. • Creşterw înceată; la 4 ani atinge numai 50-60 cm înălţime. 1 Longeuitatea pTnă la 40-50 de ani. A realul : Europa şi Asia vestică . La noi, participă destul de des la alcătuitea sabarboretului tn pădurile din antestepă, In şleaurile de clmpie şi de deal, şi· numai sporadic ptnă In partea mijlocie a subzonei fagului. ·Cerintele ecologice. Este o specie de climat continental ; rezistă bine la geruri iar după dezvoltarea rădăCinilor suportă şi uscăciunea aerului. Preferă locurile umbrite, cu umiditate suficientă in sol. Se menţine tnsă şi pe soiurile schelete. La altitudini mai mari, în regiunea montană inferioară, preferă terţnurile calcaroase. Temperamentul. Suportă mai bine umbrirea decit salba_ moale. li prieşte adăpostul · arborilor şi al arbuşti lor repede crescător!. /mportanfa. Pe lfngă faptul că ia parte la constituirea subarboretului, mai poate fi folosită ca arbust şi in culturile forestiere de _protecţie. Interesează pentru extragerea gutarfccii din rădăcini. Tn acest scop, in Uniunea Sovietică de e«l!mpiU s-au creacuilur1 pe suprafete destul de întinse. Fig. 288 - EUOII/IIfWS turopaw l. :

EUONYMUS EUROPAEA L . Salbl moale

Specie indigend (fig. 288).

a - luJer; b -sectiune ln lule:t <'U muchii subt• toJ.sc: '"-ramuri c u frufln ti flori: d - fruct •

Mărimea. Atinge rar 6 m tnălţime. lnrădăcinarea pivotant-trasantă, aSEmănătoare celei de E. verrucosa. Tulpina strimbă, se ramifică din

apropierea solului. Sccarfa cenuşie, cu pete rare albicioase şi linii long1tudinale de culoare deschisă. Lujerii obişnuit verzi, mai groşi ca la E. verrucosa, avtnd caracteristic patru mucllii subţroase, mai evidente pe lăstarii de cioată şi pe lujerii de 2-3 ani. Mugurii opuşi sau imperfect opuşi, ovoid-ascuţiţi, a lipiţi de lujeri. Mugurele terminal cu un număr mai· mare de solzi (5-9), carenaţi, cu o dungă brunli..Cical1icea semicireulară, albă-gălbuie,' cu o urmă fasciculată.

Frunzele mai mari de 4-10 cm, ovat-eliptice, · ingusta1e la ambele

STAPH Y LEACEAE

ANOIOSPEltMAB

•

capete, pe margine crenat-serate, glabre, pe dos glaucescente; stnt scurtpetiolate (t>--10 mm). Florile pe tip 4, verzi gălbui, cu diametru! de cea. 1 cm, grupate in cime/ cite 3-8 pe un peduncul de 1-3,5 cm. lnfloreşte in mai. Fructele, c~p_sule d~ 1-1.~ cm, roz sau roşii, cu patru lobi obtuzi:..;';~;l tele stnt albtctoase şt tnconJurate complet tntr-un arii portocaliu. 1... 1 , lor are loc prin august-septembrie. Maturitatea, germinajia seminţelor şi longevitatea sint l.a fel ca la E. verruaJiill. Drajoneazi1 mai viguros; se tnmul ţeşte ceva mai uşor pe cale artificiaUi. Creşterea mai rapidă. · Lemnul alb-gălbui, se lucrează uşor, este bun pentru obiecte mărunte scobitori, cărbune de desen etc. ' Arealul. Are aproape aceeaşi răsptndire ca salba rtioasă, fără să inainteze tnsă atît d_e niult tn regiunea montan~. La noi, este una din speciile cele mai des intllmte tn subarboretul pădunlor de şleau rărite. G_erinfele ecolo~i~. ~st~ cev~ !"ai p~eten_lioasă .!ală de _lum~nă, aşa că apare mat ales tn lumtmşun şt la hztera padunlor; fund mat reztstentă la secetă, se tntllneşte frecvent tn antestepă pe cernoziomuri degradate in arboretele ' de stejar brumăriu. Importanţa. ~ădăcinile sale contin mai putină gutapercă; avind tnsă o creştere mai viguroasă; un sistem radicelar de 3-4 ori mai dezvoltat dectt E. verru~ şi ~rettnd~·se totodată _la o <;_ultură mai sigură, face parte dintre plante!~ tndustnale ce mteresează dtn ce tn ce mai mult din punct de vedere economtc. Se poate tntrebuinta cu succes la formarea gardurilor vii şi tn culturile forestiere de protecţie. Fam. STAPHYLEACEAE DC. Co_ntine cea .. 25 s~ecii de arbuşti din _zona temperată nordică, cu muguri opuşt, frunze tmpanpenat-compuse, fohole serate; flori hermafrodite albe sau roşietice, pe tip 5, cu ovar de regulă bi sau trilocular, cu mai 'multe ovule; fructul capsulă veziculoasă, cu citeva seminte.

Q ,

Fig. 289 - Staphy/u pinnaJa L. ; o - hi,Jtt; • - fraa.a.l tl paDkal floral; e- floue; d - fruele: e,/ - umlnle

Genul STAPHYLEA L. STAPHYLEA PINNATA L. - Clocotf,

Specie indigenlJ (fig. 289). Mi!_rimea ptnă la 5 m, uneori cu o

singură tulpină, obişnuit insă rămîne sub tufă, cu numeroase tulpini drepte şi viguroase. Sroarţa cenuşiu-brună, fin crăpată. Lujerii vi~~oşi, verzi -măslinii ptni la roşii-bruni, glabri, cu numeroase lentlcele albtctoase; la vtrf se termină cu doi muguri. Scoarta lujerilor de

forma de

2 ani

prezintă

striajiuni.

Mugurli opuşi, lat-ovo-conici, acuji, turtiji şi m~chi~li lateral, cu un singur solz aparent, de aceeaşi culoare cu lujerul. Ctcatnce cu t>--10 urme fasciculare.

Frunze.le imparipenat-compuse, lung-peţiolate, cu 5-:-1 fohole, ft~re ~e t>--12 cm lungime, de o formă ~Jiptică, la v_trf acumm_ate, c~ !"irgtnea hn serată, pe dos glaucescente şi paroase numat spre baza, sub\trt la tnceput, devin pieloase mai ttn:iu. · Florik albe-gălbui, grupate tn paoicule terminale_ pendente de t>--12 cm; prezintă 5 sepale petaloide albici~se. la vîrf ~iehce, caduce;_ corol_a . ca!"· panulată, cu petale oblong-lanceolate, albe-gălbut: tnfloreşte prtn mat·tunte.

ANOIOSPERMAE

'RRAI4NAC6AE'

Fructele capsule veziculoase foarte caracteristice, mari de 2.~ cm, ter- 1 •

•

~··

mînate cu două sau trei vtrfuri prelungite şi avind un înveliş membranos reticulat, de culoare verde-deschis. CapsuJa are 2-3 loji, fiecare cu 1-3 seminte, mari de cea. 1 cm, globuloase, cafenii·lucitor, la bază cu un disc alb . După coacere, prin august, acestea sună in interiorul capsulei de unde şi denumirea de clocoliş. Seminţele sint comeslibile. Germina(ia. Semintele semăna le imediât după coacere răsar primăvara; altfel, trebuie st ralificate . Creşterm înceată.

Lemnul alb, Iare, greu, lizibil, se poate intrebuinta în strungărie. Armlul. Europa Centrală şi sudi.că. La noi, apare sporadic în subarboretele

pădurilor

din regi unea de ·d.ealuri şi mai rar la ctmpie. Cerinţele ecologice. Este o specie rezislentă la ger, dar mai putin la secetă; preferă statiuni ferlile, cu suficientă umiditate in sol şi atmosferă; suportă bine umbrirea . Uneori, prezenta clocolişului este legată de aceea a teiului. Irfiportanţa forestieră redusă. Interesează ca arbust decorativ, pentru abun· denta florilor şi forma fructelor.. · de

şleau

O r d. R. H A M N A L E S Fam. R.HAMNACEAE Llndl. adesea spinoşi, cu frunze si mple, alterne sau op!Jse. Flori hermafrodite saa unisexuate, actinomorfe. in cime, fascicule sau panicule, pe lip 4 sau 5; acelaşi număr de stamine; receptacul în formă de cupă sau plat; ovar cu 2-5 loculi, liber sau concrescut cu ieceptaculul. Fruct capsulă sau drupă cu mai multi simburi.

•

Arbuşti

Genul RHAMNUS L. Cuprinde cea. 100 de specii de arbuşti sau arbori mici, din zona temperată Au frunze si mple, caduce, rar persistente. Flori hermafrodite, poligame sau unisexual·dioice, mici pe tip 4 sau 5, uneori fără petale, aşezate tn fascicule, umbele sau raceme. Fruct, drupă globuloasă, cu 2-4 sîmburi cu pereti pergamentoşi, fiecare cu cfle o sămin\ă. La unele specii, seminţele au pe o latură o deschidere longitudinală largă, oblongă sau foarte îngustă, ca o crăpătură. La baza fructului , rămîn urmele caliciului persistent. nordică.

RHAMNUS CATHARTICA L. - Spinul cerbul III, Verlgariu, Părul ciutei

Arbust indigen de 2-3 m tnăl\ime; uneori, poate ajunge pînă'la8 m (fig. 290). 1rvădăcinaua destul de profundă.. ;........-

Scoarfa brună, aspră, se exfoliază tn inele; sub scoarlă lemnul este gălbui. Coroana neregulată, cu ramuri tntinse in lături. Lujerii cenuşii, glabri·lucilori, cu lenlieele rare, mari; adesea sint terminati tnlr-un tep, care inlocuieşle mugurele terminal. Lujerii laterali şi brllhiblasle(e se termină de asemenea inlr·un ţep.

0 -

Fig. 290 - Rhllmf!US ·colhtutica L. : luJtr c u muguri; b - n- ugure şi .dcaJrlce: c - ramuri cu flori ,1 frunze : d - fl oare muc ulil; e: - fl oere femeii : 1- rt murJ cu fructe: g - seminte

sau opuşi, ovo' conici ascutiji, curbaţi ş.i alipiţi de lujer; solzii pe margine ciliaţi şi: cu o dungă lata cenuş1e. C1calrlcea cu trei urme fasciculare. Frunzele variabile, cu lungimea de~ cm şi lăţimea de 1- 3,5 ~~· ovate, eliptice, acute sau obtuze, cu ~aza inguslată sa~ rotunJită, pe marg1nr cre~al· serale, cu numai 3-4 perechi de nervun arcu1te (ca la corn), de regula la maturitate glabre; peţiolul de 1-3 cn1. Florile potfgame sau dioice (fig. 291), pe tip 4, verzi-gălbui, ctte 2-5 In fascicule, apar in mai-iunie. . . Fructele drupe negre cu diametru! de cea. 6 mm, cu 2-3 simburi negr1 in trei muchii. Sămtnia prezintă o crăpătură longitudina!ă foarte fngustă. Fructele servesc pentru colorat şi conţin substanţe purgat~~e. Germina/ia in al doilea an, dacă săminla nu este stratrfrcală. UJstiJreşle şi drajonează slab. Se tnmulţeşte şi prin bulaşi de rădăcină sau de tulpină . Lemnul cu alburn tngusl, galben şi duramen, roşcat, ~te. t!lre, greu, bun pentru slrungărie; nu realizează !nsă decit ~1mens1u.nr m1c1.. . . Arealul: Europa şi păr1ile vestice ale Asi~. La no1 , c~eşle. drn reg1un-:a de anleslepă ptnă in. partea inferioar~ a mu.n\llor. Fof1!1eaza mar .adesea tufa· rişurl tn anleslepă ŞI apare pe alocun tnsorrte tn margrnea pădur1lor .drn sub· zona stejarului.

Mugurli imperfect

opuşi,

442

ANGIOSP e~MAE

443 ·

RHAMNACEAE

Cerinţele ecologice. Este rezistent la secetă şi ger. nu suportă umbrirea.

Puţ in pretenţios fală

•

Fig. 291 - Dwgrama flora/ii - Spinul cer· bului (A) şi Cruşin (B) : b-

' 1

1 1

bradel; H -

~p•le:

p -

~HAMNUS •TJ NCTOIUA

pctale

de sol; se fixează mai ales pe terenuri uscate. Nu este mtncat de vite. importanţa. Frunzele sale stnt gazdă intermediară pentru rugina ovăzului şi grîului; din această cauză, nu este inlrebuinţat ca arbust tn vecinătatea culturilor agricole. Fructele stnt folosite in industria farmaceutică .

W. el K.

Specie indigend de cel mult 1,50 m tnălţime (fig. 292). Se deosebeşte de specia precedentă prin: Tulpini ascendente. Scoarţa brună-roşcată cu crăpături. Coroana difuză, formată din ramuri neregulate, noduroase şi spinoase. Lujerii bruni·roşcaţi, pubescenţi. . Frunzele mai mici ca la R.h. oolharlica, de 1-4 cm lungime şi 1- 2 cm lă ţtme: pe dos pubescente la intersecţia nervuri lor cu peţiol pînă la 6 (10) mm lungime. Fructele obovoide-negre-luciloare, de 5-7 mm; săminţa pe o latură prezintă o deschidere longitudinală largă, oblongă. A realul: Originar din Europa sud-estică. La noi, este rar tnFig. 292 - Rluunnw lindoria W. el K. : tîlnit, mai ales pe stînci calca- d - ramuri, brahlblaate, fruo_ze şi Hori; b-fructe: longltudlntll: d - tnvellt roase, tn locuri a ride din antestepă ~ - aemlnte şi deschidere carnot • 1 semlntel ptnă tn regiunea montană inferioarli. ~HAMNUS F~ANGULA

(Frall(/u/4 alnw MIII.) PaJachină, Cruştn

Specie indigend (fig. 293). Mdrimea pînă la 5-7 m. 1nrădăcinarea trasant ·fasciculată, cu numeroase ·radicele colorate în roşu violet, ptnă la roşu-portocaliu. Coroana rară, alcătuitli ramuri subţiri ascendente. Lujerii nespinoşi , bruni, cu

din

numeroase lenticele alungite, albi· cioase, pubescenţi în tinereţe; brahlblaste subţiri.

" •

Fig. 293 - Rluunntu /rangu/4 L. : a -

luJ~ ;

b - mU(utt detaliu; t - floare tn MC1htoe: 4 - ramuri fructe; • - slmbure: 1 - plantull

c9 frunn

Mugurii alterni, nuzi, bruni-păroşi; cei Jaterali alipiţi de lujer, sint mult mai mici dectt cel terminal. Cîcatricea triunghiulară, cu trei urme fasciculare. Frunzele de 4-7 cm lat-eliptice, la vtrf acute, rareori obtuze, la bază brusc ingusta te, pe margine caracteristic întregi, cu 8--9 perechi de nervuri paralele, proeminente, spre marginea frunzei a~cuite tn sus; pe faţă, verzi-tnchis-lucitor, pe dos de un verde-deschis, pubescente pe nervuri. Florile hermafrodite pe tip 5, verzi-albîcioase, tn buchete axilare de cile ~10: apar din mai ptnă Tn august, pe lujerii din acelaşi an. Fructele drupe sferice de 6 mm, verzi la tnceput, apoi roşii, la matura!ie violet.negricioase: cuprinde ~ sfmburi plani, · cordiformi, roşii-bruni. Seminţele nu prezintă un şanţ longitudinal; inainte de semănare au nevoie de stratifîcaţie. L4stăreşte şi drajonează. Creşte repede. Lemnul cu duramen galben-roşiatic, omogen, moale. A realul: Europa şi Asia sud-vestică: la noi, apare tn regiunea de deal, ctmpie şi mai rar la munte. Cerinţele ecologic:e. Se tnttlneşte tn luncile rturilor şi tn staţiuni umede ptnă ia JJ!QCirloase, pe soiuri de !ăcovişte sau turbo-gleizate. Suportă bine umbrirea. ,.

• 4H

-- -- -

ANOIOSPEit.'UE

lmporlan(a.

Participă

la formarea subarboretului, in pădurile de foloase ce cresc în staţiuni cu exces de umi di~cf-'~7 tate in sol. Se asociază frecvent cu Salix cifll!rea. Fructele, pot fi folosite la s:olorarea jesăturilor, iar scoarţa la pregătirea de medicamente. Genul PALIURUS Miii.

• '

PALIURUS SPINA-CHRISTI Miii. (P. aeultolus Lam.) Spinul lui ChriSIO$, Păliur

Specie indigenă tufoasă, tnaltă de 2-5 m (fig. 294). 1nradăcinarea pi votantă, cu foarte puţine rădăcini laterale. Scoarţa netedă, cenuşie.

Tu/pînile şi ramurile curbate. Lujerii geniculaji, bruni, pubescenji in tinereţe, prevăzuţi cu cite doi spini de o parte şi de alta a muguri lor ; unul din spini este drept şi mai lung, celălalt curbat şi scurt. Mugurii alterni, aproape opuşi; ci· catrice mică, cu trei urme fasciculare. Frunzele dispuse distic, scurt·pel i· olate, de 2--4 cm, asimetrice, ovate, la vtrf obtuze, la bază rotunjite, marginea foarte mărunt crenat-serată sau · tntrcagă, cu trei nervuri, din care cele două laterale arcuite; peţiolul de Fig. 294 - Paliurus spiM·chrWi Miii.: 5-8 mm. G lujer: b - lujer eU frunte fi lnflorts· cente: t - fructe Florile gălbui, mici, complete, pe tip 5, în cime umbeliforme, axilare. Fructele, drupe uscate, gălbui sau roşietice, cu stmburele semiglobulos turtit, aşezat tntr·un tnveliş uscat, înconjurat de o aripă rotundă reticulată, cu marginea ondulată. Inainte de semănare, fructele trebuie stratificate. Se mai înmulţeşte prin lăstari, butaşi de rădăcină şi marcote. Creşterea foarte înceată; in 5 ani , atinge tnlillimea de 50 cm. Lemnul dens, greu, elastic, nu are tntrebuinlări speciale. Are41ul. Originar din regiunea mediteraneană; ta noi, apare sporadic In · Dobrogea.

RHA.'INACEAE

- --,--·- -'------ -- -

Cerin{ele ecologice. Foarte rezistent la

secetă;

su· feră din cauza îngheţurilor, dar se reface repede din lăstari. Este nepretenjios fală de sol; se instalează pe locuri sltncoase, pietroase şi aride, preferind expoziţiile tnsorite. lmportan[a. Se poate cultiva tn regiuni de stepă şi anteste.pa, ca arbust ghimpos pentru garduri vii , sau in liziera culturilor forestiere. Genul ZIZYPH US Miii. ZIZYPHUS JUJUBA Miii. (Z. saliua Gaertn .)

Arbust indigen, care ·poate atinge înălţimi pînă la 7 m şi diametre de 35 cm (fig. 2~5) . !tVlidiicinarea. profundă cu ramificaţii superfi ciale.

Scoarţa negricioasă, cu Cclroana rară, formată

sucite.

glabri, sub\iri, verzui, asemă nători rahisul ui !runzelor compuse, cu numeroase lenticele; sint prevăzuţi cu spini, ca şi la specia precedentă; brahiblastele poartă smocuri de frunze. Mugurii alterni, mici, uneori cite trei alăturati ; cicatricea cu trei urme fasciculare. Frunzele aproape sesile, oblong-ovate de 2- 6 cm, treptat tngustate şi rotu njite la vîrf, mărunt· serate, dar Intregi la bază, cu trei nervuri. Florile complete, pe tip 5, mici, galbene, aşezate axilar cite 2-3; apar tn aprilie-mai. Fig. 295-Zizgphus jujuba 11 Fructele, drupe ovoide, roşii sau negre, de 1,5- • _ ramuri' :;~.... llo<l : 2,5 cm. Mezocarpul dulce-acrişor, comestibil. Se • - l••d coace prin septembrie-octombrie. Germinează in al doilea an; de aceea, inainte de semănare, se stratifică. Se lnmulţeşte şi prin drajoni. Lemnul cu duramen roşu, este compact, omogen. Se lustruieşte frumos ; î n ttmplărie este cunoscut sub denumirea falsă de acaju de Africa. A realul.' Originar din Asia sud·estlcă, Europa sudică, subspontan in Algeria ; la noi, creşte sporadic în Dobrogea. Cerinţele eco/ogice. Rezistent la secetă, dar mai sensibil la ger ca Paţiurus spina-christi; creşte bine în statiuni expuse la soare şi aerate, pe sol un profunde, aftnate, reavăne, dar nu umede. 1mpor/an(a. Pentru lemnul valoros in piese mici şi pentru fructele sale ce conţin substanţe antibronhi.tice, ar putea fi extins tn culturile forestiere din stepa şi antestepa dobrogeană, unde de altfel creşte tn mod spontan.

Lujerii

•

geniculaţi ,

ritidom brăzda!, solzos. din ramuri strimbe, ră

ANGIOSPI!RMAI!

fam. VITACEAE Llndl.

l •l

CORHACEAE

. .

. Arbuşti căţărători, ce prezintă cîrcei opuşi frun· zelor; frunze alterne, cordate, cu 3--5 lobi sau digitat-compusei flori pe tip 5, caliciu! rudimentar, ~~~~~~~~ corola cu petale verzui lipite la virf; fructul bacă.· ~

Genul VITIS L.

VITIS SYLVESTIUS Gmel . - Vilă silb1tlci

. ·

··

Specie

indigenă

(fig. 296).

Liană căţărătoare.

ScM•ţa se exfoliază In fîşii lungi şi Inguste. · · ·. ·' · Lujerii cu circei opuşi frunzelor, au măduva brună şi întreruptă la noduri. ' 1 \ frurt?ele; alterne, de 7-12 cm, cu 3--5 lobi adinc şi neregulat dinla'\i, 1~, baz~ ·p~o~und corda!e. . Florile . d1o1ce sau pohgame, grupate In pamcule. Ftucule, bace sferice de cea. 6 mm, albastre-violacee, acre. Arealul. Originar din Europa sudică, lrectnd puţin tn Asia şi Africa. La noi, se întîlneşte sporadic tn regiunea de cîmpie şi dealuri, prin pădurile din luncile-rturilor. Pe valea Topolniţei In Oltenia, realizează pînă la 25 m lun· : gime şp pesţe · 1O cm tn diametru. r'mpor'/an(a. Poate aduce oarecari prejudicii, tncărcînd coroane le arbori_Jor, sau·.rupind tulpinile tinere. Toamna, frunzişul se lnroşeş ...~~.§i__delliAe fQllrle decQrati v. ·-...._ _ __ ,_ ~----..:.. 296 -:-"Yilis •vlvtslrls Gmel.; frunzll

PARTH ENOCISSUS QUJNQUEFOLIA (L.) Plonch. (Ampewpsis hederD«4 DC.)

-VItă

de Canada

ArbusJ exotic căţărător( fig. 298). Lujtrii au ctrcei cu 5-12 ramificaţii, terminate cu discuri aderente. Frunzele digitat-<:ampuse, cu cinci foliole; toamna se colorează tn roşu, mai intens decit specia precedentă . Fructele grupate fn panicule terminale. A realul: America de Nord ; la noi, este cultivat frecvent ca plantă ornamentală din regiunea de ctmpie ptnă tn regiunea de munte. Cerinţele I!COWgice. Ca şi specia precedentă, este foarte puţin pretenţioasă şi se pretează la o cultură uşoară prin seminte şi butaşi. Ord.

UMBELIFLO~ES

fam. Llnk.

OO~NACEAI!

Genul <X>RNUS L. ' . Acest gen înglobează cea. 40 de specii de arbuşti şi rar arbori, originari din zona temperatăa emisferei nordice. Au lujeri subţiri, elastici. Muguri

___

Genul PARTHENOClSSUS Planch. Arbuşti

avtnd lujerii cu măduva albă şi ctrcei ramilicali la vtrf, obişnui! cu discuri aderente; frunze alterne, trilobate sau digitat-<:ampuse; flori complete, rar J)oligame, grupate în cime compuse sau panicule; fructul, bacă cu 1-4 seminţe.

PARTHENOCISSUS TRICUSPIDATA (S. el Z.) Planch. (Amptwpsis vtitdt/1 var. robusta Hori.) -VIIi japonezii

Arbust exotic căţărător (fig. 297). . Lujer.ii au ctrcei cu 5-7 ramificaţii, prevăzute cu discuri aderente, care permit prinderea pe zidurile cele mai netede, pînă la mari distante. Frunzele mari de 10-20 cm, frecvent trilobate, cu lobii acuminali şi grosolan sera ţi; toamna devin roşii. Florile dau prin iulie-august, iar fructele stnt consumate de păsări. Arealul. China şi Japonia. La noi, este cultivat ca plantă ornamentală ; peptru · tl!frumusetarea clă_dirilor. var. qeildlii Rthd. ( Ampelopsi• otilchii Hori.). Are fruntele mal miel, cu lobli cnnal-

~ratJ,

pu1purii In tinerete,

'·

Fft.

2111 - ParlMmcU.U. tr/auPidllla (S. el Z.) Plancb; lujer cu frunze ,1 clrcel

Fie. 293 -

PartlrenDc-

qulnqwfol/4 (L.) Pbnc:b. : • -

lollolf:~•

-drcel ·

ANGI OSPERMAE

opuşi,

rar alterni, a lungit· conici, fusiformi, alipitîsau indepărtaţi de lujer. Ciea· tricele frunzelor unite prin· !r-o 1inie stipelară; fiecare cicatrice cu trei urme rasei· culare. Frunzele simple cu marginea întreagă şi nervu rilecurbate. Flori mici, corn· plete, pe tip 4 {5) adesea la bază cu involucru bracteal, dispuse în cime; ealicitrl cu dinţi mici, petalele valvate ; ovar cu două loji. Fructul drupă cu un sîmbure ce conţine două seminte.

1 l

l• 1 !

••

'' •

CORNUS SANGUINEA L. - Singer

(fig. 299). Mtlrimea. Arbust pină la 4 m lnăl\ime; rareori ia for· ma de arbore mîc de 5---S m inăl\ime şi 15 cm in dia· metru . 1nrtldăcinarea superfici ală, cu numeroase radicele . Scoarta fin brăzdată şi

Specie

,, '..

•

/'· .

•

Fie. 2'39 .:... Cornus =guint4 L. :

tujtr; • -~d~t.HU de luJu- t'u mucgrl: t _ frunq ti lnllot~<enllli: d - noar~; ~ - diarranf llorali: 1 - brarit!, , 2 -. aepafe~ . '3 - .~t:',~~ct f - fruc:le; g - sectiune

0 -

indigenă

mărunt-sotzoasă.

Lujerii subtiri, rotunzi, de o cu Ioa re roşie-pu9Jll"ie, mai ales iarna·; .stm-'verzui· 1 1 Cenuşii pe exemp are e Crescute la umbră. sau roşii purpurii pe partea expusă

··, '. , soarelui; prezintă pe~=i al.i · "pili 5ati sint glabri-lucitori. Lăstarii cresc viguros, formind nuiele drepte. . Mugurii ouzi, păroşi, opuşi, cei laterali mici, ingust-conici, alipiţi de lujer. ·, Fr.unzele -lat·eliptice, scurt-acuminate, de 4-8 cm lungime, cu 3-5 perechi de ' nervuri cur.bate, pubescente pe ambele feţe, caracteristic fără smocuri de peri la inter~ec(ia nervurilor; pe\ioli de 6-15 mm . Toamna, se colorează tn roşu 1 aprins, •Joarte decorativ. Flp_rite al~ sint grupate tn cime umbeliforme, terminale, păroase, lipsite de involucru bracteal; apar tîrziu, prin mai-iunie, după tnfrunzire. ,. . : .F(w:.~le drupţ -negrţ, sferice, de 5--8 mm, se coc prin octombrie. , Gumi{lafia •. l>.îrnbl!fii semăna ti .toamna; tncolţeso• pr-imăvar,a.. Iarna •. şe păstrează Ja. .stratificat. · ' ;

Uisldreşte

viguros şi drajonează. Lemnul alb-roz, dens, foarte tare, fibros; realizlnd dimensiuni mici, -are puţine întrebuinjări (araci de grădină). . A realul: Europa şi Asia vestică. Tn. tara .iJoastră, parl'icipă frecvent la a leii-' tu1rea subarboretului in cele mai variate staţiuni. .• Cerinţele ecologice. Este un arbust cu o foarte mare amplitudine ecologică. RezistŞ bine la ger şi secetă. ~ înlflneşte in s.ilvostepă, prin arboretele de stejar brumăriu sau in cele COf!Siituile din cer şi gîmitA. pe cernoziomuri degrada te sau_ pseudoglei:tate. In şleaurlle de cfmpie, creşte pe soiuri brun~oşeate de pa~ure, _podzolite sau pseudogleizale; preferă mai ales luncile joase, cu sol un ~luv1onar~ crude, _slab roşcate_ -şi soiurile de lăcovişte (PrejmerBraşov). Tn reg1unea cohnelor, m goruneteJe de pe podzoluri secundare se i~t.llneşte ceva mai rar; pe versanţii umbriţi, apare uneori pe soiurile. superhcoale, cu substrat calcaros. Este o specie .tare pretinde umiditate in orizon· lui superficial, la nivelul rădăţinilor . .Poate suporta dtw şi inundatii prelungite In lunea Dunării. . Temperamentul. Suportă bine umbrifea. lmpor~anţa. Fii~d . ap~oape nelipsit in subarboretul pădurilor, stngerul contribUie la proteJarea şo structurarea solului, ferindu-1 de lnierbare. Intrucit vegctează bine şi pe terenuri inundabile, se recomandă a fi introdus tn arbor~tele de _plopi euramericani.. Datorită;. rezistentei la fum şi gaze, suportă bone med1ul centrelor. mdustnale; de âceea, poate să fie Intrebuintat la . formarea boschetelor. · OORNUS MAS L. -Corn •

· ·-'"

••

Specie indigentl. (fig. 300). Mărimea. Arbust; uneori, ia formă de arbore ptnă la 7 m inăljime şi dia· metre de cea. 40 cm. 1nrtldăcinarro puternică. • Tulpina scurtă, cu o coroană rară, Juminoâsă . SIXXU{a formează devreme ritidom cenuşiu-roşcat, care se exfoliază tn solzi neregulati, lăstnd să se vatlă- parfial scoart;~ netedă. Lujerii -~lab m_uchiaji, yerz_i-cenuş!i ptn~ ~a roşi!·purp~ii, f_in-cenuşiu-păraşi. ~ug~u opuş1, ~~ fohacel__alun~t-c~mcl, put1!1 depă:tat1 de lujer, cu doi S?lz1 hn-pubescenţ1 _; muguru flor~(~n numeroş1, man, sferici, pedicelaji ŞI tomentoşt. · Frunzele oval-eliptice, acuminale, de 4-IQ cm lungime şi 3-4 cm lăţime cu 3-0 perechi de nervuri curbate; stnt p~bescente pe ambele fete, iar p~ dos prezmtă şi smocuri de peri cenuşii·allii~loşi la subsuoara nervurilor; petiolul scurt de ~10 mm ; toamna se tnroşesc. Florile mici, galbene, in cime umbeliforîrie; axilare, cu patru bractei in· volucrale ovate; ap~r f~rte devreme, p(in. martie-aprilie, Inaintea tnfr.unziru. Frf!Ciete, d~p~ ~~~p~lldale, purpuri_i, d~ 1~ ts mm, cu carnea acrişor-astrin genta, co_meshblla; s1mburele alung~t-eh~daJ lem~; se coc prio augustseptembne. , · · ' Germ/naţia ane\-oioasă, după 2 ani; de aceea se stratifică tn timpul iernii. Lăsttlreşte, dar nu drajonează.

4 51

ANOIOSPBR/o\AE

Creşterea

foarte _înceată. . Longevitatea· pina la 100 de am. . Lemnul cu duramen brun-roşcat, este. foarte .dens, gr~u. şi ~mogen; ~n~ uscare se contrage f93rte puţin. Se intrebumjează m strungane, ptesede maşmr, bastoane, suveici etc. · 1

Fig. 300 - Cornus mas L. :

4 _

luJtr cu mqur-1 rollaeel; b - muguri f1orlferl: ţ- r1murl cu br.blblaste ti lnfloreseen1e: d - floa~; • - frunze fi fructe: f - fruct tn s.ectlune.

Arealul. Originar din Europa

mai ales în regiunea de coline, dealuri şi mai puţin la cîmpie părţile ·mo.ntane inferioare. . . Cerinţele ecc{ogiţe. Pretinde mai multă căldură şi este mai .rezistent la uscă· ciune decît sJngerul. In subzona stejarului, apare pe soiuri brun-roşcate puţin podzolite, dar şi pe soiuri grele de ce'rete şi gtrniţete, de la limita de an· {eştepă . In regiunea .de dealuri, preferă coastele uscate, pietroase, calcaroase. Creşte bine pe ·soiurile uşoare, reavăne şi fertile, eu conţinut de calcar. Nu suportă excesul de umiditate, nici soiurile sărăturoase. · Temperamentul mai" de lumină decît la stnger; de aceea, se localizează spre margini de păduri şi în poieni. . 1mportanţa. P~trticij>ă. numai sporadic la compunerea subarboretului tn pădurile rărite. Dafor'j'!~ florilor ·galbene ce apar foar te devreme primăvara, C!llorii roşii a fri.nizelor ·toamna şi reziştenjei la praf şi fum, cornul se foloseşte şi ca arbust decorativ, în parcuri sau tn grădini. Fructele pot fi între· buinjate în alimenfaţie. . · · noi, şau în

creşte

Centrală, sud-estică şi din Asia vestică.

d Fam.

A~ALIACEAE

Vent.

Plante erbacee, arbuşti sau arbuşti agăjători, majoritatea din regiunile calde. Frunze alteme,- caduce sau persistente. Flori· grupate în umbele, her· rr.afrodite, sau unisexuate, cu 5 sepale, 5-10 petale şi acelaşi n.uniăr de sta· mine; o varul pluricarpell!r. Fructul bacă sau drupă cu mai multe seminţe. Genul HEDERA .L: •. HEDERA HEL!X L. -

Iederă

' ·(fig. ·301).

.. :

. .

•!

indigenă . . · . · ·-~ ·' Mărimea. Liană agăţătoare, ce ajunge uneori peste 20 m lungime şi diametre la bază de cea. 20 cm; cind este lipsit. de ,suport devine tîritor.. Tulpinile şi lujerii emit rădăcini adventive cu peri sugători, prin care se fixează

Specie

de scoarta arbor.ilor, de stinci sau de zidurL Saxuţa cu riti'dom solzos cenuşiu·.

.. · 1 .....

Lujerii galbeni-cenuşii, stelat-păroşi. Frunzele alterne, persistente; cele de pe lujerii ster.ili, de 4-10 cm lungime,

caracteristic cu 3-5 lobi triunghiular!, întregi pe margine, ·pe faţă' verziîntunecat, cu nervuri albicioase, pe dos verde-palid; frunzele de pe luj~ii flori feri, mai puţin numeroase, sînt ovat-rombice, de culoare verde mai deschis. Florile grupate în ·•umbele, ·sînt all>e-verzui, pe tip 5 ;· înfloreşte · foarte tîrziu, prin ,septembrie. . '-_.,. , Fructele bac~ gl,obuloase, negr.e, •de cea. ..fi JDro;· CJl 4-5 seminţe; se coc;. abia i!J primăvara următoore, prin ·n iai.- · 1 ·"· . ·. .u Lăstăreşte şi mar.cotează; ·se· poate- butii.şi\ : · •· . ·. Cuşter.ea înceată ... : . ·· ;·· :. ,, ·----~· · : ... :.. : · Longevitale4 .etteva"secole. :~· ,"; ,....- . . •;~ .,;.;:.·. ...... ... •C:

1 •

eatCACe.tt

j 1 1

1 1 1 1

a Fig. 301 - Htdua Mll:t L. : lu,Jer frudlfer c:u lnttoreseente ti frun&e: b - lulet steril cu {rvnu fi rl diC'Inl adnnt1ve: c -floare ; 4 - dla.rr•rr-S non li : 1 - bractcl, 1 - sep.ate. J - pe;llle: ' - ft·u.t1 0 -

Art4lul: Europa tem· jH!l"ată şi sudică plnă tn Caucaz. La noi, apare sporadic In pădurile um· broase din regiunea de coline ptnă la munte; se tntilneşte mai rar la ctmpie. Cerinţele erologice. Spe· cie exigentă faţă de căi· dură, degeră parţial la temperaturi prea cobo· rtte. Preferă soiurile cal· caroase. Rezistă la fum şi gaze. Temperamentul rezis· tent la umbrire; supor-tă bine adlipostJJI pădurii. 1mportanţa. Poate de· veni intrucitva dăunător arborilor pe care se ag;t· ţi, dtndu-le totuşi un as· pect deosebit de intere· sant. Este foarte mult preţuit ca arbust agă ţător, fiind folosit tn parcuri şi grădini pentru decorarea trunchiurilor uscate, mascarea pereli· lor sau a ruinelor etc.

Subclasa GAMOPETALAE

1 !

1 1

Plante cu periant dublu, corola cu petale mai mult sau mai puţin concrescute de-a lungul lor. O r d. B 1 C O .R NE S

Fam. ERICACEAE OC. Cuprinde arbuşti cu frunz~ al teme, ~r opuse. sau verticilate, simple, cel mai adesea persistente. Flon hermafrodtle, pe hp 4 sau 5, de r~gulă corola gamopetall şi urceolată, stamine ·obişnuit ttr numlir dublu fala de peţale; ovar cu mal multe loji. Fructul capsulă sau bacă, cu nu~eroase semanţe. Multe specii din această familie formează covo: Intins tn regaunlle muntoa~. La noi, mai răsptndite sint următoarele genun: R_hododendron L:, Lolstkurw Desv., Br~nthalia Reichenb., Vaa:inium L. ŞI CaiiUIUI Sahsb.

11111

Genul RHODODENDRON L. RHOOODENDRON KOTSCHYI Simt . Smirdar, Bujor de munte

Specie indigenif (fig. 302). Mărimea ajunge ptnă la 0,50 m inălţime, cu tulpini lungi puţin ramificate. · Lujerii bruni cu glande ruginii, solzoase. Frunzele alterne, mici de 1-2 cm, pieloase şi persistente; stau îngrămădi te spre vtrful lujerilor, stnt eliptice ptnă la oval-eliptice, la bază îngustate, marginea tntreagă şi pu\in răsfrintă, pe dos cu glande ruginii ca şi lujerli. Florik roşii-purpurii sau roz-aprins, mari de 1,5 cm, pe tip 5, stamine 10, grupate ctte 6-10 tn racerne terminale; dau prin iunie-iulie. Fructele, capsule; se desfac tn cinci valve, cuprinztnd Fig. 302 - ·R• numeroase seminţe. dodendron kiJildlfl A realul. Originar din regiunile tnalte ale Carpatilor. La Simk. :· tulpini, noi, creşte pe locurile stîncoase din Carpaţii Sudic!, tn· ITWIU fi flori · ceptnd · cu Piatra Mare (Ocolul Braşov) ptnă tn Go· dea nu; insular, apare şi in munţii Rodnei. Cerin{ek ecologice. I n Bucegi, este mult răsptndit, formind desişuri tntinse in golul alpin, pe soiuri acide brun-cenu~ii alpine, sau pe po:izoluri primare, mai ales ft:~tre 1 90:> şi 2 10::1 m, (fără să depă'ie3sci altitudinea de 2 3:J) m), pe coaste cu permanentă acoperire de zăpadă iarna, dar care se topeşte reia· tiv repede in primăvară. Evită coastele bătute de vtnt, unde iarna .se formează crustă de gheaţă. Se tntilneşte. şi prln.t re plicurile de jnepeni, sau tn arboretele rărite de larice, ori molid cu larice, dinspre limita superioară a pădurii. Frecvent se asociază cu Vaa:inium flitis·ida~. Iar la altitudini m1i joase cu V. myrtillus. . . Este o plantă xerofită, ale cărei frunze pieloase frtnează transpiratia deter· minată de insolaţia intensă şi atmo:;fera rarefiatli caracteristică marilor altitudini. !mportanţa. Inrădăcinarea sa tntreţesută puternic impiedicli erodarea solu· lui. In:lephneşte şi un · important rol decoratly; tn timpul verii, m:.mtele <acoperit cu smirdar tnclircat . de flori rojii·purpurii, sttrn~jle admiraţia !uri· şlilQr. Din punct de vedere noristic, este apreciat .ca un endemism carpatic. Genul LOISELEUR IA Desv.

. LOISELEUIUA

PROC.UMBENS (L.) Deav. (cbzlt4 . . PJ't)CIUIJJMru L.)

· Soecie intlll(eniJ (Il~. 003), tlrttoare, cu tulolni subtiri mult ramlfl~te,:

lormtnd un covor des. fo1rte. ~lrunt, de _cţţin centim!ţri. . · . FYuraztleooo~. flei'Slstente, fonte miel, ~~7 rn'11, oblbtt.~i. la vtrf obtuze •. marginea fntreagi, teTohllll, 1tid·lucttoare ~ fiiii şi al~ăsttit pe dos. : · /

, ANGIOSPERbtAI!

Fl<Jrîle roz, mici de 4-5 mm, pe tip 5, cor!)la

larg-campanulată·, cu lobi divergenţi; stau ctte

2-5 in fascicule terminale. Fructele, capsule mici de 3-4 mm, se desfac fn 2-3 valve. A realul: ~egiunile alpine din Europa Centrală

şi sud-estică, Asia şi America de Nord. La noi, este răspîndit numai tn zona alpină. In Bucegi, apare de la 1 900 m şi ajunge ptnă tn subzona alpină sUperioară.

Cerinţele ecolcgi~. Este o plantă xerofilă (ca şi smirdarul); formează pajişti dese pe coaste ple-

troase, uscate, bătute de vtnt şi acoperite iarrni' cu crustă de gheaţă, localiztndu-se pe podzolurl primare sărace şi acide. . lmportatlţa. •Alcătuind desişuri pitice la mare altitudi,n e, tmpiedică erodarea solului. ••

•

Fie. 303- /.JJise/eut/4 proaunbtru (L) Desv. ; ramuri cu

GenufVACCINIU.M L.

Cuprinde cea. 130 de specii de arbuşti, răs: . ptndili tn emisfera nordică. Au frunze persistente sau căzătoare, alteme, cu marginea tntreagă sau serată. Flori hermafrodite pe tip 4 sau 5, corola cilindrică sau campanulată, stamine 8 sau 10, ovar cu 4-10 loji; stau soli tare sau tn raceme axllare ori terminale. Fructul, bacă polispermă, la vtrl cu lobii caliciului perslstenţi. · Au sistemul de tnră.dăcinare trasant, cu abundente ramificaţii lungi şi superficiale, ce emit numeroşi drajoni. Formează adesea asociaţii invada· !oare, indeosebi pe soiurile puternic acide. lrwue ii nori

VACCINIUM MYRTILLUS L. -Afin

Specie

indîgenă

(lig. 304).

Mărimea. Arbust mic ptnă la 0,50 m, foarte ramificat. 1nrădiicînarea trasantă, alcătuifă dintr-o reţea de lire lungi, puternic tn·

treţesute,

inţelenesc

!RICACEAJ!

solul. · · Ţulpinile şi lujerii verzi, genicutaţi, muchiaţi şi glabri. Mugurii alterni foarte mici, turtiţi, alipiţi de lujer, cu doi solzi exteriori · (uneori in aparenţă numai unul). Frunzele caduce, ovate sau rotund·ovate de 1-3 cm, la vtrf acute, mar· ginea mărunt-serată, verde-deschis pe ambele leţ . Fwrîle roz, solitaie, pendente: aşezate la ·subsuoara· frunzelor; corola giobuloasă, cu cinci lobi scurţi; roz-verzui; stamine tn număr .de eece. · Infloreşfe în mai-iunie. . . . . . . . . .. , . Frru:tele ·(afine) blfce- negre-a.lbăstrui ; ·mari de 6-lO·mm, acoperite · cu" o brumă uracteristică. Conţin un suc roşu-negrlcioo, · « . pătează intens;. •~·

gust . dulce-acrişor. Stnt comeslibile şi folos1te la preparata! dulceţurilor şi băuturilor alcoolîce; se coc prin iulie· august . · · Drajonează foarte abundent şi marcotează.

A realul: Europa şi Asia

nordică. La zona alpină

noi, este răspîndit din ptnă rn regiunea dealurilor tnalte. <;eri'!fele ecologice. ln pădurile de alhtud!ne, apare. pe podzoluri alpine t~ţelen1te. U':leJ?fl•. ocupă suprafete fn· trnse rn molrd1şun, pe soiuri brune podzolite ori pe podzoluri primare; tn făgete, se intrlneşte pe podzoluri secundare. Preferă soiurile cu substrat sili· clos, acid. Evită staţiunile cu exces de umiditate fn sol. Temperamentul de lumină· formează asociaţii dese numai tn lum'inişuri sau b in rarişli: tn _arboretele tnchise, vegeţează puţrn v1guros şi rămtne steril. lmpo~tanţa. Prin sistemul său de fn· Fig. 304- Vaa:inium mgrliltu. L.: rădăcinare puternic tntreţesut, favori- •- r•murl, ''"""· 11.,.1: • :... ,".,... , 1 zează formarea humusului brut şi tnrruete: • - di•J••ml , - ..polo. 1uoroll: 1 1 - " • • greuiază regenerarea arboretelor. Alinul este o plantă i~~icatoare de soiuri cu fertilitate coborttă, nestructu· rate, . cu subst~nţe nutnbve blocate tn resturile organice nedescompuse cu reacţ1e puternic sau . foarte puternic aci dă. ' • Drajon!nd. viguros şi nefiind mtncat de vite, poate deveni specie invadanti rn păşunr ŞI in parchetele de molid tăiate ras. . Pe. ltngă fntre~!linţările alimentare, fructele se mai folosesc pentru tratarea d1fer1telor maladu stomacale, iar lujerii şi frunzele .pentru p'r epararea ceaiurilor. VACCINIUM VITIS-IDAEA l , -Alin

rc~u. Merişor,

Cociz.ar

Specie lndigenă (fig. 305). . Mări~ ptn~ la 0,20 m tnălţime, cir numeroase tulpini subterane ce produc ramificaţu aenene tufoase. · ' Lujerii rotunzi, subţiri, c~nuşil -pubescenţi. F_ru~le peţsistenţe, pieloase, al teme, de 1:....:J cm, obovate, la vtrf adesea PUII~ şhrb!te, marg:mea revolută , tntreagă sau mărnnt-crenată, pe faţă verzi· tnch1s, lucitoare, pe dos de un verde-palid, cu glande rare. . F_~orile albe, slab nuanţate tn roz, ctte 2-6 tn raccme strtnse la vtrful tul· prnu. Corola campanulafă, cu patru lobi. ·lnfloreşte In mai-iunie. Fructe~. bace sferice, la tnceput alburli, iar la maturitate devin roşii· au gust acrrşor-amărui. Se coc prin august-septembrie. '

•

1!1tiCACib\8 ANO!OSPEJIMAE

Areauu: Europa, Asia nordică.

La noi, se loca-

lizează

mai mult tn regruni inalte şi mai r.ar la coline. · · ·. · . Cerinţele

txXJlogice. Ve-

getează

pe aceleaşi. tipurj de soiuri ca şi afintii J Suport·ă un· grad,. ml!i'· il'!ainfat de uscăciune ~e ·soIuri schelete, dar poate · ·creşte şi pe turbării, sau 111 staţiuni cu uniiditâte atmosferică ridicată. .· Temperameotul de lu· mină; suportă oarecareumbri re, dar nu fruclifică decit rn plină lumină.

1mportanţa. Ca

şi' a fi-

nul, cootribuie la fo~· rea humusului brut. îm· . • -ramuri, (tUDU, flori ; b-fTUD • piedică regenerarea pădu· zi: c - fructe fruct rii, indică soiurile foarte sărace, puternic sau foar· : , te puternic acide. Fructelţ stnt cornestibile, coojintnd şi anumite subst3}lle. tclive, ce se folosesc tn medicină la tratarea maladii lor pulmonare. · ' _fig. 305 - Va«lnium oii~ idom L:

Genul CALLUNA Salisb.

Fig. 306- VIICCiniUIIl "ligfnt.>lum L: :.-.~~~r~·~ ~

-;;,::;:"':.

CALLUNA VULGARIS (L.) Huli. larbl neagri

Specie

lndigenă

(fig. 307). Mărimea ptnă la 1 m inăll1me, cu numeroase tulpini ascendente. 1nrădtlcinarea mai puţin deasă declt a specii lor de

Vaccinium. Frunzele foarte mici, de 1-3 mm, liniar-lanceolate,

aşezate pe patru rinduri, acoperindu-~ unele pe altele.

Florile hermafrodite pe tip 4, roz-:violacee, mici de · cea. 5 mm, grupate tn racerne spiciforme. Tnfloreşte ptnă ·tn septembrie. · Fructele, capsule -păroaşe de 1,5 mm. A realul: Europa, · Asia Mică şi America de Nord. La noi, creşte sporadic tn regiunea dealurilor şi mon-

din iulie

tană .

Cerinţele txXJ/ogice. Este o specie silicicolă, localizată pe muchii expuse insolaţie!, prin pădurile rărite sau in izlazuri, pe soiuri nisipoase, sărace şi puternic acide, de tipul podzolurilor Cl!llllşi i pwe~~4ogleizate, unde formează tufărişuri dese. Importanţa. sa în păduri . Indică condiffi

Prewlfa

<lin cele mai slabe de

vegetaţie .

Genul BRUCKENTHALlA Reicheob. BRUCJ<ENTHALIA SPIClJLIFOUA (Sallalo.) Reidlonb• . indigenă (fig. 308). Mărimea ptnă la 0,25 m, cu mărunt ramilicate.

Specie

' VAO:INIUM ULIGINOSUM L. - Afin

tulpini ascendente, foarte

Frunzele persistente, liniare, mici de 3-0 mm, $laii Specie

indigenă

(fig. 306). Se deosebeşte de V. myrtillus prin: Ramurile rotunde, brune-cenuşii. , ,, Frunzele obovate, tot căzătoare, dar cu marginea rntreagă; au nervafiuneai mai proeminentă şi reticulată. · . Florile nu stnt solitare, ci grupate ctte 2-4; au corola urceolată· albă, sau roz. . Fructele, bace albăstrui-bru~ate, cu un suc roz-deschis ce nu păteaiă .. . A realul: Părţile nordice ale Eurasiei şi Americii de Nord. . La noi, se află mai puţin răspindit dectt speciile precedente, versanlii mai reci şi turbăriile cu sfagnum.

. .-·

pubesc:ent.:, aşezate in verticile dese, acoperind lujerii de jur imprejur . . Flodle mici, roz-violacee, plăcut mirositoare, pe lip 4, sint dispuse tn raceme dese, terminale, de 3-4 cm. Tnfloreşte din iunie plnă tn august. Fructele, capsule, cu patru valve. Arealul. Originar din sud-estul Europei, Asia Mică. · La noi, formează tufărişuri. mici tn rejiuo~ montană (1 900 m Bucegi) şi uneori la coline · {380 m Călimă

neşti).

Plg.

Cerinţele ecowgice. Tn golul a:lpin, preferă~ locurile apărate de vinturi, in care zăpada nu stagnează pru

pinl tu Ju eri, ftuftu

9lTl - C4lb!nd oulltaris (1-w Hull; (ul-

" ...,.

ANGIOSPtltM.'E SCJIOPHULAlUACBAI!

Tulpinile la început drepte, spre vtrf arcuit-pendenle, prevăzute cu spini . proveniti din transformarea lujerilor. Lujerii lungi, flexibili, spinoşi găunoşi, cenuşii albicioşi, cu numeroase · · lenticele. Muguril alterni, foarte mici,ctte 4-S la un loc, cu baza tngropală în scoarţa lujerilor. . · Frunule alungil-lanceolate, de ~ cm, relativ groase, verzi-<:enuşii, la vtrfobtuzesau acule,spre bazăcuneate, marginea tntreagă; petiolul de6-20 mm. Florile complete, de cea. 1 cm, grupaţe ctte 3--5 la ·subsuoara frunzelor; caliciu! cu 3--5 dinti inegali; corola cu cinci pela le purilUril-liliachii, răs fr.lnte ; stamine tn număr de cinci. lnfloreşte din iunie pînă tn septembrie. Fructele, bace ovoide, de 1,5 cm, roşii-portocalii, cu un gust dulceag; stnt otrăvitoare. ; Drajoneaz/1 foarte abundent şi se poate butăşi. · Creşterea rapidă. · A~ealul. Originar din sud-estul Europei şi Asia vestică. La noi, se găseşte culbvat sau tn stare sălbăticilă, mai ales tn satele din regiunile de ctmpie şi dealuri joase. Cerin~le teOlogice. Pretinde un climat mai cald, dar rezistă destul de bine şi la geruri. Vegetează pe orice fel de sol; se dezvoltă bine tnsă pe soiuri

••

(

uşoare.

Fig. 308 -

BrudJm..

lhDUa spi&u/ifo/ia (Sa-

llsh.) Relohenb. ; ramuri tu frunze ŞI llorl

Temperamentul exigent fală de lumină. 1mportan(a. Se inlrebuintează obişnuit la garduri vii , deoarece creşte repede şi se tndeseşte formtnd tufe spinoase, greu de pătruns ; devine tnsă invadant şi dăunător altor culturi, datorită drajonării viguroase. Se poate folosi la fixarea nisipurilor zburătoare, pentru mascarea zidurilor şi sttncilor sau la crearea de umbrare.

6 Fig. 309- Lţjcium t1-

hD/imifolium MIII.: h1jtt n frvue el flor-I; b - trude

mult timp ; în zona forestieră, apare sub molidişuri, ~i mai rar tn făgete ·sau tn gorunetele de limită, t.otdeauna pe podzoluri cu humus brut, puternic ~cide. Importanţa. Este plantă indicatoare a staliunilor de mică productivitate. O r d. T U 8 1 F L O It 1! S

•

• : 1:

Fam. SOLANACEAE Pen.f . Cuprinde planle erbacee şi lemnoase fără importanţă forestieră. Au fl'1litre; alterne. Flori hern\afrodite, regulate de lip 5; ovarul cu două loji şi numeroase ovule. Fruct, bacă sau capsulă polispermă. ·

fam. SCitOPHULAitiACEAI! LlndJ.

Plante erbacee, mai rar arbuşti sau arbori. Frunze întregi, alterne, opuse sau verlicllate. Flori hermafrodite, zlgomorfe, obişnuit pe lip 4, stamlne patru, ovar bilocular la bază cu un disc nectarifer. Fructul capsulă pollspţrmă.

Genul PAULOWNIA S. et. Z. PAULOWNIA TOMENTOSA (Tbunb.) Steud.

Gtnul L YCIUM. L. LYCIUM HALIMIFOLIUM.MJII. - Cătfnl de garduri, Girdurarllii

Specie exoticif (fig. 309). M4rimea : arbust tufos ptnă la 3 m. 1nrildiJcinarea trasantă.

•

Specie exoticif (fig. 310). Mdrimea a III-a, ajungînd ptnă la 15 m Tulpina scurtă de 5-8 m, foarte groasă.

tnălţime.

· Scoarţa subţire, netedă, cenuşie, asemănătoare celei de A ilanthus altlssitna. ·Coroana foarte largă, destul de luminoasă, alcătuită din ramuri -gtoase. Lujerii foarte groşi, fragili ca şi ramurile, verzui sau bruni<enuşii.• p~;~bescenţi, cu numeroase lenticele albe; măduva l argă, larnelar-tntreruptă. ·

\ BIGNONlACI!AII

M~~gllfii opuşi,

cu 2-4 solzi pubescenli, adesea cite doi dis" · tantat suprapuşi. Cicatricea foarte mare, rotund-ovală, cu Ul'fnl} fasciculare dispuse tn cerc. • Frunule foarte mari, de 15-25 cm, Ulli!OI'i cu llingimea chiar ptnă la 50 cm, cu pe\ioiul de J(}-2() cm, lat-ovate, la bază cordate, vîr-ful acuminat, pe margini Intregi sau cu 3-5 lobi scurti, ob.tuzi; sint pubescente pe fată. tomentoase pe dos. Florile mari de 5-6 cm, campanulate, mirositoare, violet-deschis tn interior cu dungi gălbui. pe tip 5, cu patrl! stamine; sint grupate fn panicule terminale erecte, mari de 2(}-30 cm, foarte decorative; apar de cu toamnă· şi se desfac tn mai. . Fructele, capsule lemnoase, ovoide, de 3-4 cm lungime, cu două val ve şi numeroase seminte mici. aripate. Puterea germinativi se păstrează putin timp.

...

Lăslllreşle şi drajonează.

înmulteşte

c Fig. 310- Pau/l)fllni4 lcmmiOStJ (Thunb.) Steud.:

cină

sau de

Creşterea

prin

butaşi

Fam. BJGNONIACEAE Pers. Din

familie!

interesează

numai genurile Catalpa

şi

Campsis.

Cuprinde arbori cu ctte trei frunze In verticile sau numai opuse, simple, intregi sau lobate, ovate, la bază cordiforme. Flori hermafrodite, In panicule terminale erec te; caliciu! adinc bilabiat, corola campanulată, se divide In două labiuri, cel superior mai scurt şi bilobat, cel inferior mai mare şi tri lobat; stamine două fertile şi t rei staminodii; ovarul bilocular. Fructul, capsulă foarte lungă, lngust·cilindrică, dehiscentă, In două valve, cu numeroase seminţe plane, aripate lateral, la extremităţi cu smocuri de peri mătăsoşi. CATALPA BIGNONIOIDES Walt. (Bigrwni4 coiJJipo L.) exolică (fig. 311). Mărimea a 111-a, ptnă la

Specie

Tulpina

15 m

tnălţ ime şi,

rădă·

frunză.

extrem d~ rapid~; . In

C.talpă

70 cm diametru.

scundă, strîmbă.

Scoarţa tn tinereţe netedă cenuşie, formează· apoi Coroana larg-rotunjită.

frulll.l : b - floare; c - fruct : 1 - dmtnll

----------. . _

această

Genul CATALPA Scop.

Se mai

primul an, lăstarii realizează ptnă la 3 m fnăltime şi 4--5 CfT1 tn diametru. Exemplarele din slmtntă au la 3 ani tnăltimi de 5-6 m şi l)iamE:trul de 10 cm, .iar la 5 ani încep să fructifice. Lemnul moale, cu fibră fină, foarte uşor, are aproape aceeaşi greutate specifică cu pluta. A realul: China ·centrală şi estică. In tara noastră, este introdus )n unele parcuri ca arbore izolat. Cerinţele ecologice. Fiind originar din regiuni. ~ai calde, _la. noi ~uf~ă di,n cauza ingheturilor, care provoac.ă deger~~ luJ.enlo~ s~rpnnş•_ nehgm!l~l•; se reface tnsă viguros din lăstan; tn pnmu am, puteţu trebUie proteJat• fn timpul iernii. Pretinde soiuri fertile, alinate, profunde, cu su~icien~ă. umiditate. Evită soiurile grele, uscate, calcaroase, unde rămtne ptpermctt. · Temperamentul de lumină. · . Importanţa. ln statiuni mai ca!de, ferite de ~tn.turi r~!· Pn!ti9Witi4 es~ .interesant arbore de par~:, datontll abundente• ~loru flonlor 1 precum Ş' mărimii exceptionale a frun;e.lor. , G -

rit! dom subţire cu solzi mici. . Lujerii viguroşi, netezi , verzi, verzi-măslinii, pubescenţi, cu măduva albicioasă, largă . . Mugurii verticiiati cite trei sau opuşi,. mici, bruni, glabri, cu 2-4 solzi desfăcuţi ia virf. Cicatricea foarte mare, aproape rotundă, cu urmele fasci · culare dispuse in cerc; perniţa proeminent~. Frunule mari de 10-20 cm, ovate, puţ in :cordate la bază, scurt·acuminate la vîrf, marginea ondulată, întreagă, uneori cu doi lobi laterali mici, re fată glabre, pe dos pubescente, cu miros neplăcut; peţ(olul de 9-16 cm; a noi, tnfrunzeşte foarte ttrziu. Florile mari de 5-6 cm, albe, fn interior cu pete purpurii şi două dungi galbene; paniculul floral terminal de 15-20 cm lungime; apar in iunie-iulie, cind arborele devine foarte decorativ. Fructele, capsule pendente, de 20--40 cm lungime, caracteristic de numai 6-8 mm grosime şi cu pereţii subţiri; aripile seminţelor sint ascuţite la vtrf; fructele răm!n peste iarnă pe arbori. · Germinaţia destul de rapidă, iar puterea germinativă se păstrează ptnă la 3 ani. Creşterea foarte activă. Lemnul cenuşiu-deschis, uşor, moale, Iară. tntrebuinţări deosebite. · Arealul: Sud-estul Americii de Nord. La noi, se află cultivat tn parcuri ~ pe marginea drumurilor. ·· •- · · Cerinţele ecologice. Pretinde un eli maţ mai..,.!:.i!Ji.§Utmed. JnJara noastrli, extremităţi l e luje~i ler-ntt-se-Hgnffică"plnă toamna, ·aşa că sînt distruse de tngheturile timpurii; suportă mai bine gerurile. de iarnă decit P~ Preferă soiurile fertile, nisipo·lutoase, ptnă la lutoase şi reavăne. Este rez••nt la ataeul insectelor şi suportă bine. fwnul centrelor industriale:. . .....

;

BIGNONIACEAE

dreaptă, elagată pe mari înălţimi. Scoarţa brună-cenuşie, groasă, adinc brăzdată, seexfoliază parţial în solzi

Tulpina

, .,

Fig. 311 - Calalpa &igtWnioida Vaii.: frunl.i · c - lnflorm entl; d - fruct:

o - lujer ; b -

cdtatpa 'speci06tJ warder :

~ - slmtnţJ

f - frund

Temperamentul de lumină. _ .. . . . ... Importanţa. Cultivat în regiunile mai calde ale ţaru, in staţ1un1 cu umiditate suficientă şi adăpoşt în tinereţe; catalpa este un frumos arbore. de parc IIIIU de alee, datorită abundenţei _florilor, m~rimii frunzelor şi aspectului decora· tiv al capsulelor tn timpul . . toamnei. CATALPA SPECIOSA Warder

. Specie exotică {fig. 311). Se deooebeŞte de C. bignonwides prin ; . Mărimea: ·ajunge pînă la ·35 m înălţime şi diametru! peste 2 m. '

mari. Coroana strtnsă, piramidală . · Lujerii bn.in-roşcaţi, au măduva uneori lamelar-tntreruptă hi noduri, iar perniţa foarte puţin proeminentă. . · Frunzele mai mari, de 1~ cm şi chiar mai mult, cu vîrful mai prelungacuminat, pe fata inferioară des şi moale-pubescente, sint nemirositoare; peţiolul de 1~15 cm. · . Florile mai puţin numeroase, dispuse într-un panicul de numai 15 cm; eorola tn interior cu 3-4 linii violet-intunecat, pe ltngă cele două dungi galbene. lnfloreşte în iunie-iulie. ·· Fructele capsule de 2a-40 cm lungime, au diametru) mai mare; de;.cca. 15 mm şi cu pereţii mai groşi; aripile seminţelor sînt rotunjite 'laytrf; se coc prin noiembrie. ·· Creşterea foarte rapidă. Lemnul uşor, moale, se despică bine şi este foarte rezistent în pămînt. Poate fi întrebuinţat pentru araci, stilpi, traverse, rotărie, mobile etc. A realul. Originar din America de· Nord, unde creşte · de-a lungul afluenţilor din partea centrală a fluviului :Mississippi. La noi, a fost cultivat în cîteva parcuri. Cerinţele ecologice. Pretinde un climat cald, bogat în precipitaţii tot timpul perioadei de vegetaţie. li priesc soiurile aluvionare, fertile de' luncă, profunde, reavăne, evitînd soiurile co~paclţ sau s~race. Cele-mai importante culturi forestiere deC. speciosa din ţara _noastră sint cele ~in parcul dendrologic Simeria, unde pe sol brun de luncă, cu apa freatică la 3-4 m, realizează inăl\irili de 20-24 m şi diametre de 2~60 cm, cu trui!Chiuri drepte, bine elagate pe 2/3 din înălţime. Rezistă bine gerur itbr -de iarnă , rămîn ind sensibil la tr;~gheţurile tirzii. . . . · · · . .. In grădina dendrologică Snagov, pe soiuri brun-roşcate de pădure,. pseudogleizate, grele, compacte; s-a · dezvoltat· mai anevoie, realizînd numai 4 m tnălţime la 16 ani. . .· • · · Temperamentul de lumină. · '·· · ., Vătămările. In 'tinereţe, este atacal _ de iepuri, :şoareci, căprioare. . 1mportanţa. Pentru rapiditatea de creştere şi calităţile lemnului, se recomanj!ă extinderea culturii lui şi tn a lte statiuni. dln Batiat şi Crişana, a Căror ·eonditil pedoclimatice sînt :::!: asemănătoare Juncii din Parcul dendrologic de la Simeria. Ca arbore ornamental, in parcuri, ar putea fi ma i mult răsptndit in regiunea ' de cimpie şi coline, fiind mai rezistent la ger d~M C. bignonioides. .

.. Genul CAMPSIS Lour.

CAMPSJS RADICANS . (L.) Seem. (T"""m.a radictJIIS JttsS.)

Trtmblli! · .· Specie

exotică (fig. 312). . Mărimea. Liană căţărătoare

. . . . . .· ; avtnd tulpini lungi de peste 10 m şi gtoSimi de peste·0,5 m, prevăzute cu rădăcini adventive, cu ajutorul cărora se lixruă de ziduri. · · -'"

•

-IOSPEIIIIIAI!

. ...

Genul FRAXINUS L.

'Se cunosc cea. 65 de specii de arbori şi numai citiva arbuşti, majoritatea din regiunile temperate ale emi~!erei f~!Jrdic~. Au lujerii a~uali vi~~oş'i,_ turti!i tn dreptul mugurilor. Muguru opuşr sau rmperfect opuş1, fără hnte strpelara. cei laterali globuloşi, acoperiti cu doi solzi, cel terminal mai_ mare, tetragonal cu patru solzi. Cicatricea concavă, cu n!lmer~se ~rn:!e fasc1_culare .. Frunzele imparipenat-compuse, rar reduse la o stngura fohola. Florrle pohgame,

.. '

CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR OENULUI FRAXINUS

Fig. 312 - Campo/s radiaJM (L.) Seem. :

... serate

Arbust sau arbore mic, cu muguri cenuşii. Flori albe cu corolă, apar dupl lnlrunzire In panicule terminale

Arbori cu muguri negri sau bruni. Flori nude sau lipsite de corali, apar Tnalnte de lnfruntire din muguri axllari, lormtnd inllorescenţe lateule .......................

Foliole late de cel mult 3 cm, cel puţin de trei ori mai lungi decit late. Fructe la bază IArA caliciu persis~nt ..

Follola laii de cel putin 3,6 cm, cel mult de 2,5 ori ma; lungi decit late. Fructe cu caliciu persistent ......... .

a:- rrwuJ.: • - floare: e - rrud

Frunzele opuse, imparipenat-<:Ompuse, cu 9-11 foliole

de~

cm, eliptice;

şi păroase

pe dos. . Florile complete, pe tip 5, corola tubulară lungă de 6-9 cm, de culoare portocalie; stau grupate tn buchete terminale. Fructele capsule alungite cilindrice, de 8-12 cm; contin numeroase seminte turtite şi prevăzute cu două aripi -transparente. , Arealul. Originară din estul Americii de Nord. La noi, este introdusă ca

plantă omamentală.

· Cerintele ecologice. Este rezislentă la secetă, fum şi gaze; tn timpul iernilor grele, suferă din cauza gerului, dar se reface bine din lăstari; se arată putin pretentioasă fată de sol. Importanţa. Datorită florilor

şi

O rd.

PLANTAGINALES

Lujerii anual!, rahisul frunul şi foliolele pe ambele fete pubescente ......•.•.............•••........•.•.. . .

Lujerl anual! glabrl. ltahisul glabru sau slab puboscent. Folioh!le pe !aţ ă glabre ........................... .

•

~ -

Fam. OLEACEAE Hoffmsgg. et. Lin k Din această familie, fac parte arbori şi arbuşti cu frunze simple sau compuse. Florile grupate tn raceme, caliCltil format din patru sepale unite, iar corola din patru petale (uneori lipseşte), rareori pe tip 5; slamine două, ovar superior, bilocular, tn fiecare locul cu unul sau două ovule. Fructul, bacă, drupă, capsulă iau samară. · ·Pentru tara noastră, interesează· urmitilarele genuri: Fraxinus L., Forsythia. Vahl, Syringa L., Ligustrum L., Jasminum L. ----

................................... .

Muguri bruni. Foliole 7- 9, tngusle, pe margini cu dlofi rari ascuţiţi fi div<rgen\i. Fruct la bază prelung In-

gustat .. . . ...... .. ..... .. ..... .. .. -......... .. ... . 5a

Muguri aproape negri . Loja'l glabrl. Aripa nedecarentl, prinsă In jumătatea $UJ!orioar! fructului. Follola cu ma'lfinea tntreag6 sau slab dinţatl ... . ........ .. ... .

Muguri bruni sau roşea ţi. Aripa decur<!nlă plni dincolo de jumiltatea fructului . Follole cu marginea crenat-...-ată, rareori tntreagă .....·... .............•..••..... .... .

(Con tor tae)

lolugurii negri. Foliole 9-15, pe margini <les serale, cu dinţi drepţi sau curbat!. Fructul la baz1 rotunjit Nu

brusc ingustat

frumos ·colorate poate să fie cultivată cu ·deplin succes ca plantă ornamentată pentru decorarea locuintelor, pergolelor, imprejmuirilor etc. de preferinjă tn regiunile mai călduroase. mari

F. ornus

Lujerii p!roşi. Rahisul şi loliolele pe dos plroase La)ffl glabrl sau numai la r-..ut dlspers pif041. Follole"' glabre, pe dos cel mult pe nervura mediani păroue ..

,.",.raor

F. ()X!JCGf(>4

• •

6 F. P.."''ltuanlca F. peMSf/collkG . var.lattctolaJII

:---·

' OLEACEAE

ANOIOSPE.I\MAE

hennafrodite sau unisexuat-dioice, în panicule; cal iciul cu IV!!'~~ corola c:,u patru petale distincte; uneori, corola sau caliciul lipsesc ; si fn numar de două. Fructul samară, cu aripioară alungită. Lăstăresc dar drajonează. Lemnul cu duramen dis_tinct, este dens, flexibil şi la un; le foarte trainic. Vegetează mai ales diseminaţi şi rareori in pîlcuri; creşier.i acl.ivă; obişnuit nu suportă prea mult timp umbri rea. Tn silvicultură, stnt I!PI~ ciaţi pentru lemnul valoros, iar in parcuri, pentru portul lor decorativ. · In tara noastră, cresc spontan: F. ornus L., F. excelsior L., F. pallisae şi F. oxycarpa Willd. Dintre frasinii exotici, interesează: F. petms,yluanlQI Ma.rsh. şi F. anu:ricaiiiJ L. . .

. ..

' .;;..••\···

... .: 1

FRAX INUS ORNUS L. - Mojdrean 'indigenă Mărimea a 111-a,

Specie

(lig. 313). · ajungind pînă la 10-12 m; de multe ori

arbustivă. . . Jnrădăcinarea trasantă sau TulpiM scurtă; cu coroană tulpini.

Scoorfa

rămîne . d efcJtml~

' pivotant-.trasantă.

bogată

in ramuri ; adeseori prezintă '

· mai ;mul :

netedă, cenuşie.

Lujerii verzui·C:~nuşii, glabri sau f~rte lin-pubescenţi, sint puţin turtit~

tn dreptul mugurclor.

. Mugur_ii globuloşi, cenuşii, lin-torilentoşi. Solzii mugurilor terminali ciliiat~l"

pe margme.

Fru:nzile •irilparipenat~mpuse,. numai cu 5--9 foliole, de 3-7 cm ' nvot.l sau eli ptic-lanceolate, cea jerminală frecvent obovată; vtrful foliolelo~ br111scl

acu"}inat, ~ar~inea_ f~~-cr~at-s~ată,_ ~ai_ ales t_n ju.'!lătat~ superic;.ară, pe verde·deschts şnugtnu-pubescente tn lungul i1ervur11 medtane. : J Florile hermafrodile, complete, mari de peste J·-cm; albe-gălbui, mirosltoatre.! cu petale inguste : şî caliciu cu 4 dinţi. mici, triunghiulari, starninele cu mcntele 11lungile, stau grupate in. paoicuJe terminale de 7-12 cm lu~1gi~ne: apar după tnfrunţire prin mai, pe lujerii nou . formati. . Fructele, sarnare de 2-3 crn, brune-inchis, cu sămînţa bombată şi -"'-- -· Ob)ong•a)ungităA Ştirbitli )a VÎrf, intinztndU•SC plnă la jumătatea setJlin11ef ~ Caractt!ristic;' fructul poartă la bază caliciul persistent. 1 Matura{ia devr,.emţ, spre sfirşitul lunlî . iuliţ.. . Germinaţia uşo1ră; fructele nu necesită stra~ificare dacă sint semăna~e mllvara. . •. , . . , Maturiiatea arborilor timpurie; fnictifictnd anual şi abundent. Ll/stăreşte bine: . · . . Creşterea destul- de rapidă fn tinereţe. i Lemnul este mai dens şi mai .atos decit cel de-frasin; fiind tnsă' de dimenJ.. siuni m_ici, are puţine fntrebuinţări. . Mtcl (vezt ftg. 315). La not, se gaseşte la limita a arealului său ţlle calde ale ţării. ln Banat, este localizat tn defildul Dunării (Cazane); in Oltenia, sporadic tn pădurile din regiunea de;!lurilor :- uneori tn

•

e ~ _ luJ«; b _ r.ru.au

Fie, 313 - FraxUU.. omus L.: .ti

lollores~atl; e - (ta.de; d - lloa!• ; ' - plantall

de pin .rărite, de pe coastele degrada te, in care ajunge să tnd~pl~~scă rolul de subarboret· (ex. timpa, Rtşnov-Braşov); tn Dobr~! pe_s_hn~r!l. CL~~ frec~ -v ent. sub formă ar'bus_ti.Y.~ tmpreună cu .~ump~_!.!tlt'(cuJ••Căfpul•ţa.:şi·~teja~ul pufos; nu se tntîlneşte tn partea_nordtca_ a::taru , . . . . Cerinţele ecologice. ·Prefe'ră un,~lurtat mat c~lduros. Su.feră dm <;&uza gerunlo_': , exceslve de iarnă. Este o spec1e foarte p'iltm prelent~Hată~lillfile 5olului, puttnd să cr~~ pe soiuri superfic!ale, uscate ş~ cu substrat calcaros. Temperamlntul mcJIOCtU. . . ,. . . Văt1Jm4rile. Nu este atacat de insect~ I:yt_ta oes•~loria. • . 1mportanţa forestieră redusă; P?Bte sa fte mtrebumtat tn tucra;nle de ameliorare tn regiunile calde ale ţărit, pe coaste degradate, cu solun uscate, sau pe stfnci calcaroase. . · · t 1 da-tor , · tă De asemenea, tn aceleaşi regiu~i e$fe 'indt~t ~ arbust omamen a_ , . ' paniculelor floraJe· numeroase ŞI plăcut mtrosttoare. Se'Va ..at'bonlot tuei •

ANGIOSPERMAE

(cea. 10 ani} se foloseşte In Italia substante zaharoase (mana) cu

F~AX INUS EXCELSIO~

sudică (Sicilia, Calabria) însuşiri purgati ve.

la prepararea

Fig. 31 4 - Fra.rinus exalsi« L.: J , b _ frun&l· 0 _ lnlloresc:e.nte; d _floare mast'u li; ~-floare h~rmafrodltl : 1- trude:

o - 1u. tt .

•

_ pJ• ntu": A _ dlafT11ml florall :

i -

brad~!

L. - Frasin comun

Specie indigtnll (fig. 314).

Mllrim.ea 1, depăşind uneori fnăljimea de 35 m şi diametru) de 1 m.

1nrlldăcinarea puternică, bine

ramificată şi profundă, cu o retea deasă

rădăcini superficiale subjiri, care usucă orizonturile superioare ale SOJIUI1Jt; de aceea, ctnd se cultivă in amestec intim cu stejarul, acesta este copleşit

concurenta

rădăcinilor.

Tulpina dreaptă, prezintă ramuri putine, indreptate in sus; se elaghează de

timpuriu pe tnăltime mare. Tulpina de multe ori este infurcită, din cauza pierderii mugltrelui terminal. Scoarţa, In tinerete cenuşie-verzuie ; la bază formează de timpuriu ritidom ne~icios, cu crăpături ondulate şi mărunte, care contrastează evident cu scoarţa netedă şi verzuie din părtile superioare. Corcana regulat ovoidă, rară şi transparentă, cu lujeri viguroşi ascendenti. Lujerii groşi, turti ţi !n dreptul mugurilor, verzui-cenuşii, glabri; pe arborii bătrîni apar brahiblaste noduroasc, curbate in sus. Mugurii de culoare neagră-mal sau brună-inchis; cei lalerali opuşi sau Imper- . fect opuşi, mici, globuloşi; cel terminal mare, tetragonal, cu solzi desfăcufi la virf, intră In vegetatie Inaintea celor latera li·, fiind astfel expus ingheţurilor · ttrzii, fapt ce duce la tnfurcirea tulpinii; cicatricea semicirculară, cu numeroase urme fasciculare. Frunzele iinparipenat-compuse, mari de 30-40 cm lungime, cu 9-15 foliole de 6-10 cm; sesile, ovat-lanceolate, acuminale, la bază ingustate, cu margini mărunt-serate; pe dos, de un verde-deschis şi uneori slab pubescente de-a lungul nervurii mediane. Florile mici, negre-violacce, obişnuit poli game, lipsite de corolă şi caliciu; sint grupate in panicule şi apar Inaintea tnfrunzirii, la sflrşitul lunii aprilie, din ·mugur ii la tera li de la virful lujerilor. · Fructele,. samare, cenuşii-gălbui, oblong-lanceolale, de 2-4 cm lungime şi 4---0 mm lătime, cu sămtntă turlilă, nu prezintă urme de caliciu la bază ; aripioara decurenlă plnă la baza sem inţei, la virf trunchiată, ştirbită sau· obtuză. La 1 kg, se. găsesc cea. 16 000 de fructe. . .< · Ma~urafia. Fructele se coc prin septembrie---«tombrie, dar rămtn pe lujeri şi in timpul iernii. . Gtrmina{ia anevoioasă, semintele răsărind numai in anul al doilea. Cind sint culese In plrgă şi semănate de cu toamnă, răsar tn primăvara următoare; altfel, sămtnta trebuie stratificată inainte de semănare. · Maturilolea arborilor In masiv tncepe la cea. 35-40 de ani; izolat sau In culturile din regiuni secetoase, arborii Incep să fructifice şi de la 10 anL F.ruclificafia aproape anuală şi abundentă. Puterea germinafivd de cea. 80% . Uisillreşte puternic. ' Oreştuea tnceată lncf.rimii 2 ani, puieţii ajungind la cea. 20 cm; apoi devine · tot mai activă (peste ,5 m anual) şi realizează maximum intre 30 şi 40 de·anlt

·r

' 470

Fig. 315- Art<~J : - -- Pnul11u uui.Jtw L. - - - - /lnulltu ortUtJ L . . • • • . • Fnulfltu ptlllt.M Wllmott

~epăşeşte creşt~ea tn.tnăllif!lea stejarului ptnăspre 60-70de ani, ctnd'tnce

sa se d~volte vaguros m grosa~e. In general, frasinul crestut tn condiţii bune vegetal•~ se comportă ca o specae repede crescătoare productnd ptnă la 8-JO m• pe an şa pe hectar. ' LongtfJitaietl peste 200 de ani. el=~ă~ă~rÎ:CTn bETd~is, yărgat (cu inele anuale distincte), foarte ~- s e ct; maa valoros lemn de frasin, tntrunind tn cel mai tn~lt ad ~J'tă 1 bTtT' : 1 • 1• e genulua _sub raportul elasticităţii, rezistenţei şi duraf~b~i~:~ de ~!b:J~1:J~u~os. şa_ sed der~leaz~ in furnir. Este întrebuinţat la f • . .. . , •ura, .n In ustraa avaoanelor, pentru vagoane de cale c~rdta şa e:ar~ru de jut~m~bile, fn ro tărie, la modele in turnătorle etc. Atunci cr~l~ ~:~~uan::%~ antăţa de creştere, este foarte căutat ca lemn de .frasin

es~teai~~~~:{'Jf~:.·~~~e intreaga Europă, excepttnd sudul Spaniei şi nordt fi_! !ara, ~reşte sporadic ca specie de amestec tn zona forestieră de la de"}~~e~un:agmc~~~~deal~~nta_n ă _(1 400fm), unde apar~ pe alocuri tn pădurile · . unca e Joase, ormează uneora mici arborele pure n a ttt d~ valoroase ca atunci cînd creşte diseminat tn pădur 1'l d 1 ' u . C:~ran(ele _erologice. ~eşi este considerat ca o specie pretenţ i~: f~ţ't~·e condaţule stalaonale, frasmul are in acelaşi timp o largă amplitudine ecologică. t La.

OLI!ACEAE

001

Cere un climat mai călduros, preferind staţiuni cu umiditate atmosferică ridi· cală; nu suportă gerurile. Pentru a vegeta viguros, preferă soiuri fertile, pro· funde, aflnate şi reavăn-umede, bogate in calciu. Se dezvoltă bine tn lunci, pe soiuri aluvionare crude sau brune-slab·roşcate, cu fenomene de gleizare in orizontul mijlociu; fn aceste situaţii, transpiră de peste două ori mai mult decît stejarul. Creşte frumos in şleaurile de ctmpie sau de deal pe soiuri brun· roşeate podzolite. Pe soiurile formate pecalcare , se comportă ca o specie xero· filă, apărînd ca un ecotip de calcar. Aşaseexplică prezenta frasinului pină la allitudini de 1 400 m, pe coastele calcaroase relativ uscate de la Tismana sau pe Timpa, Măgura Codlei-Braşov; se lnttlneşte frecvent şi tn Ctmpia Română sau în podişul Moldovei tntre Siret şi Prut, unde soiurile au un substrat de loess bogat in calcar.. Pe alocuri, frasinul se arată rezistent şi la inundaţii de' mai lungă durată şi chiar la apă stagnantă. .. ·· Temperamentu.l de lumină. De remarcat că tn primii ani şi pe soiurile fertile puiet ii pot suporta o umbri re ctt de deasă ; la maturitate, frasinul devine tnsă foarte exigent fală de lumină, aşa că arborelui se răreşte şi se luminează pu· ternic. Cu toate că protejează slab solul, nmlne o specie preţioasă de amestec. Vălămările sint provocate attt de insecte ctt şi de geruri. Astfel,:gerurile de iarnă ti provoacă gelivuri, iar tngheţurile tirzii bifurcarea tulpinii , unul din defectele cele mai serioase ale frasinului. Frunzele stnl frecvent atacate de insecta Lytta vesicaloria (cantaridă), care poate duce la defolierea totală a a ·borilor; insecta âuzera pyriTUJ atacă lujerii şi tulpinile tinere, iar larvcele insectei Prais curlisel/us mugurii termina li, provocind bifurcarea; H ylesinus r fraxini face galerii intre scparţă şi lemn, cauzind moartea arborilor, Importanţa. Din punct de vedere forestier, frasinul este o specie foarte valo· roasă, attt datorită calităţilor lemnului, ctt şi productivităţii ridicate. j ln viitor, cultura sa trebuie extinsă cit mai mult pe soiurile fertile din luncile rturilor, tn şleaurile de ctmpie şi de d.eal , pînă tn:partea inferioară a pădurilor de răşinoase (1 000-J 200 m altitudine). Se va evita amestecul intim tn proporţii egale cu stejarul , deoarece avind un sistem radicelar JlUiernic dezvoltat şi cresc!tnd mai activ tn tinereţe, duce la copleşirea şi disparitfa stejarulu i. 0 ~ · Ca arbore omamental, fiind rezistent la arşiţă, fum şi gaze, poate fi întrebuinţat pentru alei, de-a lungul apelor, sau pe peluze mari în parcuri. var. divtni/ol/4 Alt. U. mDIIDphJII/4 Desi.), caracterizati prin frunze simple, adinc dlnjate uu cu !rtl lobi : se cultlvi CI arbort ornamental. var. ptntb.la Alt.; cu ramurile pendente. Este un foarte lntemant arbort omamental. FRAXINUS PALLISAE Wllmott (F. hoiA>trlt:M Auei. rom. non l(oehnt)~np~ . . .

Specie indigenă.

·· • Este asemănător frasinului comun, de care se deosebeşte prin: MIJ.rimeâ mai redusă, ajungind numai ptni la 20 m tnălţime. Lujerii sint evident cenuşii·pubescenţi. Mugurii bruni sau bruni-tnchis, glabri ptnă la ltnat-păroşi. Frunzele cu 5--11 foliole lanceolate, de 3-5 cm lungime, pe ambele evident pubescente ca şi rahisul.

feţe

; A.'...;.."",.. , •

.f72

OL.EACEAK •

Florile nude. Fructele samare, cu vtrfut

; 1

i 1 1 1

. • :

•

Fig. 316 - FrtJxinUI OXJIC<Vpa Willd.: • -

frua&l; b.t.~ - fructe

prelung-ascutit sau tngustatl rotunjit, cu un mucron pejQ sistent, uneori prevăzut ·cu peri disperşi; ca şi la frasfl nul comun, samara nu preJ zintă la bază urmele aiJl ciului. ' A realul mai restrins, n~J mai tn Balcani (v~i lift~ 315). La noi, se ~te UJ părţile sudice ale lării, localizat in staţiuni foarte umede, prin zăvoaie şi tn regiunile inundatiile dill Delta Dunării, unde creşte spontan pînă aproape de stuful din baltă; apare de asemenea sporadic şi tn ct . !eva staţiuni din Oltenia• Munten ia şi Moldova. ln pădu.rea Frasinul de lfngă Buzău, formează arborele pure sau creşte tn amestec cu frasinul comun, stejarul, ulmul şi aninul negru, pe soiuri gleizate, unde apa bălteşte o parte din an. Prezintă importanţă culturală, pentru tmpădurirea terenurilor umede sau a celor din jurul mlaştinilor.

•

Fig. 317- Fruinus ameriCOfltJ 1.. : FRAXINUS OXYCARPA Willd. (F. oxyphll/14 Biei>.) Fruin de Turkeslan ·

Specie indigenă (fig. 3!6). Se deosebeşte de F. excelslor prin: Miirimea ajunge ptnă la 25 m înălţime.

4 -

•

Lujer.ii glabri, iar mugurii sînt bruni-gălbui.

. Frunze!e

obişnuit

cu 7-9 foliole, inguste, ovat-lanceolate, lung-acumlnate ŞI la baza cu nea te, pe margini cu dinţi adînci, ascuţiţi şi recurbaţi la vtrf ; pe dos, parţ ial pubescente pe nervura principală . Florile nude. Frwctele samare, lanceolat-tnguste, de 3--4 crn lungime la vtrf ascuţite rar obtuze, niciodată t>marginate. ' '

frunzl; b -

fructe

Lemnul ceva mai dens. Arealul. Sudul Europei, nordul Africii, Asa Mică, Turkestan. La noi,

este o specie ce creşte sporadic tn Delta Dunării şi extrem de rar tn ctmpia Munteniei. FRAXTNUS AMERICANA L. ~ Frasin american

Specie eJWiicd (fig. 311). . • Mi!rinwr tn pah:ia de origine ajunge pină la 40 m înălţime.

de culoare cenuşie-deschis, gălbuie. bogată ca la frasinul comun. · . Lujeri i-tineri verzi-tnluJ!et8t sau bruni, glabri,.lucilori; cei de 2 anicenll$îi.

Scoarta mai Coroana mai

puţin crăpată şi

. CILUCIWt ''

ANOIOSPEI\MAE

Mugurii bruni-intunecat, glabri. _ Frur:zele cu ~9. foliole peţiolate (5-12 rnm), ovat-lanceolate, pe margini

mtreg1 sau putul_ dmţatc sp~e virf, pe dos albicioase, g)abre sau slab păr~. in lungul n~rvunlor, deosebmdu-se astfel de frasinul verde la care sint pe dos verde-desch1s. lnfrunzeşle mat ttrz1u cu cea. 2 săpl.ămini fală de frasinul comun ' deci suferă mai putin de ingheturi ttrzii; decit acesta. Florile unisexual-dioice, tn panicule, sint lipsite de corolă· cele lemele au caliciu! mic, cu patru diviziuni; apar tol inaintea infrunzirii.' Fructele samare de 3-5 cm, cu sămlnla tngust-tubulară; aripa tngustspatu!ală~ la vtr! r~lunjită ~i uneori ştirbită, cupt'lnde cel mult treimea super1oara a sernmlet, deosebmdu-se astfel de frasinul verde la care aripioara este decurentă ptnă la bază ; samara păstrează la bază urmele caliciului persistent. Fructifică de timpuriu şi anual. Săminla incolleşle primăvara fără a fi stratilicată. ' Lemnul puţin inferior calitativ celui de frasin comun. A realul. Originar din estul Americii de Nord. La noi este introdus tn parcuri şi rar tn culturi forestiere. ' Cerinfele ecologice. Este specie tipică de lunci şi zăvoaie, fiind mai rezistenti 1~ inundaţii decit frasinul ~om;m; suferă mai puţin dectt acesta de tnghe\unle de pnmăvară, tntructt ml.r a mai tirziu in vegetaţie. Se dezvoltă bine chiar şi pe soiuri argiloase mai compacte. 1mporlanţa. Spre deosebire de frasinul verde, cu care este adeseori confundat nu este indicat tn stepă şi silvostepă. ' F~AXINUS

PENNSYLVANJCA Marsh. (F. pubtsall$ Lam.)Frasin de Pensllvanla

Specie exotica (fig. 318).

deosebeşte

de frasinul american prin; Mărimea mai redusă, ajungind numai ptnă la 20 m. 1nrădăcinarea mai superficială, de aceea poate să fie cultivat împreună cu stejarul. . Tulpina cu creşteri neregulate. Coroana mai tngustă şi cu ramuri subţiri, rareori depăşeşte diametru) de 3 m.

Lujerii cenuşii-pubescenţi . Mugurii bruni-deschis, pubescenli. Frunzele cu 5-~ foliole peţiolate, au rahisul

brăzda! tn lung şi păros. Foliolele oval-alungite de 7- 14 cm, marginea crenat-serată, după tnfrunzire stnt

slab. păroa~e

fală şi des-pu~nte pe d~; la maturitate pe fală glabre, verzt·d~l_S _1ar pe dos ce!'uşu-pă~o:tse• mat ales tn lungul nervurilor. Flor~le dtotce, apelate şt cu cah~t~;~l redus, tn P,:tni~ule dese, pubescente.

Fructele ~ma~e ~e 3-6.cm, cu anptoara d~u!enta pmă spre baza seminţei, la virf uneon şhrbtlă sau scurt-mucronată. Cahctul persistent la baza fructului. Se seamănă fără a necesita stratilicare prealabilă. Maturitatea arborilor timpurie (5-7 ani), fructifictnd anual şi destul de abundent. Creşterea viguroasă tn primii ani; slăbeşte de timpuriu. Lemnul de dimensiuni şi calitate mult inferioară frasinului comun.

Fig. 318- Frtuinus penn3y/1xulica Marsb.; frunzi

Arealul. Originar din regiunile temperate ale Americii de Nord (Canada). La noi, este introdus tn culturi forestiere in amestec cu var. lculaolaia. Cerintele ecologice. Rezistă bine la geruri. Este mai pul in pretentios faţă de fertilit• tea şi umidilatea solului dectt frasinul comun. Poate creşte tn zona forestierl, mai ales tn lunci şi zăvoaie, . pe soiuri uşoare penneabile, jilaveumede, auporttnd bine inundaţiile. Pe 50luri c'ompacte, uscate şi cJ!iar pe soiuri brun-roşcate de pădure, rămtne scund, rămuros. · lmporlan(a. Fiind mai rezistent la tnghţţurile ttrzii şi la eerurile :.le iarn1 decit fraslnul comun. poate fi introdus 1a cimpie şi coliţte tn st.tiunile unde acesta suferă de tngheţuri. Este mai puţin indicat tn ctmpiit Ban~tului, din cauza conditiilor climatice.JI\U!t prea diferite. fa" de patri• ~.;·Oi rezul· tate slabe pe terenuri erodat&.. , , .. _ .

•J..

•

476

FRAXINUS PENNSYLVANICA var. /<Jnceolo/4 (Borkh.) Sarg. (F. viridls Mltbx.)-

Fruln verde

Se deosebeşte de specia tipică prin: M4rinrea este mai redusă. ptnă la 15 m tnăllime. Realizează tulpini rău conforma te. Lujerii glabri. ' Frunzele cu foliolele foarte scurt-pctiolatc sau scsile, pe dos glabre şi de un verde-deschis (fig. 319).

Fructifica/ia timpurie şi abundentă, regcnerîndu-se uşor pc cale natvrală . A realul acelaşi ca la frasinul de Pensii vania; este cel mai răsptndit frasin

american in culturile forestierc din ţară noastră, crescind obişnuit tn amestec cu specia tipică. Cerintele ecologice. Mai puţin pretentios decit ceilalti frasini , este tn acelaşi timp ~i rezistent dectt aceştia la geruri şi mai ales la secetă. De asemenea, suportă inundaţiile. Dezvoltarea maximă o realizează tn lunci şi zăvoaie. Creşte destul de bine tnsă şi Pll cernoziomuri levig;~te şi rezisti! pe sărături. 1mportanfa. Deşi suportă bine inundatiile, la noi a dat obişnuit rezultate slabe in amestec cu plop ii euramericani. Fiind supeTior celorlalti frasini in ce priveşte rezistenta la secetă, se poate cultiva in plantatiil'e .din sih·ostepă şi stepă.

Genul SYRINGA L. Cuprinde cea. 28 de specii de arbuşti sau arbori mici, din Asia şi sild-estul Europei. Frunzele stnt opuse, simple, cu marginea tntreagă, caduee. Flori complete in panicule pe lujeri din anul precedent, calici ul tubulos sau cam· panulat, cu patru lobi mici persistenti; corola în formă de ptlnie,cu pat ru lobi divergenţi, ce alternează cu dintii caliciu lui; staminele stnt tn număr de două; ovarul cu două loji, fiecare cu ctte două ovule; stigmatul bilobat. Fructul , capsulă alungită, cu patru seminte aripate. Se inmultesc uşor prin seminte. lăstari, drajoni. Nepretenţioşi faţă de sot ·stnt intrebuinţaţi mai ales ca arbuşti ornamemali in parcuri şi grădini. SYIUNGA VULGARI$ L. - Lllioc

(fig. 320). Mărimea de 3--4 m; uneori ajunge arbore mic de 6-8 rn . Tnrădăcinarea trasantă, bine dezvoltată. Tulpina se ramifică aproape de la bază, formind o coroană ovold-rotunjilă . Scoarţa cenuşie, la exemplarele bătrîne se transformă tntr-un ritidom brun· roşcat cu crăpă turi spiralate . . Lujerii viguroşi, iniiSiinii, glabri, se termină la virf cu doi muguri. M_ugţUii opuşi, lat-ovoizi·, depărtaţi de lujer, acoperiti de numeroşi solzi verzi .cu nuante roşcate sau violacee, avînd ctte o muchie ascuţită tn lung. Cicarricea cu o urmă fasciculară alungită. F_ruf171t~ de 6-12 cm lungime şi 6-10 crn lăţime, ovat-cordlforme, acumi· nate, verzi-tnchis; petlolul de 2--3 cm, canaliculat. Flodle liliachii, plăcut mirositoare, grupate în panicule dese, lungi de 1~20 cin. Tubul corolei scurt ptriă la 1 cm, cu lobii divergenţi. lnlloreşle de timpuriu, prin mai. · Fructele, capsule ellpsoidale, acuminate, de -cea. 1- 1,5 cm, se desfac tn două V!llve; Sţll!in.le bru.ne, cu a_riP,ioară îl!gustă marginalA. . . Drajoneazd abundent şi lllstăreşte viguros. Se poate înmulţi uşor prin bloltaşt . c,.erm relativ tnceatA. •..

Specie

•

. 11

Fig. 319- Frax/IIU3 penfllglotmkd nt. limcttllo/a (Bqrkh.) Sirg.: • - frun&J: • - fruct.

indigenă

ANQIOSPERMAE

470

O!.I!ACEAe

sol superficial, P.recum şi in perdelele de apărare a căilor de comunica fie l!f!po· triva tnzăpezirtlor. Prezintă o deosebită importantă olnamentală, mertltnd să fie extins ctt mai mult tn parcuri şi grădini, de la cîmpie pînă la cea. 1 000 m altitudine. Prin selectie s-au realizat numeroase forme şi varietăţi:

.. .

var. purpurttJ Weat., cu flori In panicule dese, de culoare var. pleM Oud{n. cu flori tnvoalte.

.. .

.'· .. '

... .

.• .. >.'

1<·

.."·

. ...

"•

., . . .. .

Syringa }o<ikaet~ Jacq.: ' - luJt:r cu rrunu ,, tlort; 1 - (r·ucle: ~- lrud

şi

nordică, ptnă fn Norvegia. La noi, creşte spontan tn muntii Cernei din Balll!t (Qomogl.ed), fmpreună cu alte specii xerofite mediteraneene, ca Fraxinus ornus, Corylus oolurna etc. Se mai tntflneşte in partea vestică a Olteniei - Val~ Topoloi tei, Tismana- şi fn raionul Buzău. Nu apare spontan in Dobr~a. . Cerinţele l!fXJWgice. Pretinde un climat mai bltnd, dar poate rezista destul bine fa geruri şi secetă. Preferă soiuri fertile, uneori crescînd chiar· şi pe stinc;i ~lcaroese s.au. soiuri schelete.

<le

Tempera.rMn.lul de lumini. i}J!IPOrlan/a. Di!toritj tnrlidăcinării sale trasante şi

reCor:nandă

tn regiunile secetoase, pentru

Specie indigen4 (fig. 320) . Milrimea ptnă la 4 m . Se

deosebeşte

de liliacul comun prin: Tulpina cu ramuri mai groase, indreptate in sus. Lujerii tineri păroşi, cu un singur mugure terminal. . Frunule elipt ic·oblongi, tot de ~12 cm lungime, tnsă la bază rotunjite sau brusc tngustate, marginea scurt-ciliată, pe dos albicios·glaucescente şi uneori pe nervuri rar-păroa~; ~tiolul scurt de 1 cm.. . . Florile mai slab mtrosttoare, tn pamcule mtct şt Inguste, tntrerupte, ŞI cu flori puţin numeroase. Tubul corolei de 1-1 ,5 cm lungime1 iar lobii erectdivergenţi, de culoare purpurie-violacee . Fructele, capsule ovoide, ascuţite la vîrf. · Arealul. Originar di n Ardeal şi Galiţia. La noi, apare sporadic In Munţii Apuseni, Rodnei şi Maramureş. Cerinţele ecologice. Este o specie puţin pretenţioasă, rezistentă la ger, fum· şi gaze; poate creşte pe soiurile cele mai sărace, tn regiunile cu climat montan. lmporlan(a· Arbust de mai mică valoare ornamentată ca specia precedentă, avtnd flori c mai puţin decorative. ,

...

Este reprezentat prin cea. 50 de specii arbustive din Europa, ~frica de nord şi Asia estică. Frunze opuse, căzătoare sau perststente, cu margmea tntreagă. Flori hermafrodi te mici , albe, pe Hp 4; obişnuit tn panicule terminale. Fructul, drupă baciformă, cu 1-4 simburi.

IUJtt: b - frunz.e: ~- floare: 4 - lr'u.cte

. Artalul: Europa .sud·estică. Prin cultură a fost extins in Europa Centrală

transilvănean

Genul LIGUSTRUM L.

Fig. 320 - Syringa oulgar/8 L. :

• -

•

SYRINGA JOSJKAEA Jacq.- Liliac

roşl~purpurle.

tnsu.şirii de a drajona, .se impădurirea coastelor erodjlte. şa~t cu

LIGUSTRUM VULGARE L. - Lemn cltnesc

Specie indigenil (fig. 321). Milrimea: ajunge ptnă la 4 m

tnălţime.

1nrtldiJ&inarea superficială, cu numeroase ramificaţii fine.

Tulpina se ramifică de la bază. Ramurile stnt drepte, divergente, flexibile.

Scoarţa cenuşie-brună. Lujeril subţiri. cenuşii, cu lenticele evidente spre bază, pubescenji la vtrf;

prin strivire lasă un mi~os neplă<:ut. . . . . . .. Mugurli im~fect opu~1 sau op~şt , ~ICI, ov~mCJ , ahp1t1 de lujer, cu solzi desfăcuţi, verzt, cu vtrful brun. Ctcatncea cu o smgură urmă fasclculari.

' CAP~IFOLIACEAE

ANGIOSA>I!RMAE

481

Genul JASMINUM L.

.•

JASMINUM FIWTICANS L. - Iasomie sllbatic:ă indigenă Mărimea pînă la

Specie

•

Fig. 32i - Ligustrum ou/gar< L.: a - Ju.Je.r cu muguri; b - h•Jt'.t c u fr~o~nze şi lnflore.scentt: c - fl o•re (mltiU); d - lujer c:u fruc.te; t - fruct (mlrlt); 1 - seminte (mlrlte)

Frunzele de ambele

~ cm lungime, Janceolat-eliptice, întregi, verzi şi glabre feţe, scurt-peţiolate; stnt persistente tn timpul iernilor blînde.

pll

Flo~ile albe, neplăcut mirositoare, dispuse in panicule terminale erecte~ de~ cm.; caliciu! cu patru dinţi, corola cu un tub scurt şi patru lobi diver·

(fig. 322). 2 m; formează tufă rară cu tulpini zvelte. · ' lnrădikinarea cu ramificaţii bogate. Lujerii verzi, subj iri, muchiaji, glabri. Mugurii alterni, mici, cu pujini solzi des· făculi la vtrl. Frunzele cu trei foliole, obişnuit semipersistente; foliole de 8-20 mm, oblongi, la vtrf obtuze sau rotunjite, la bază cuneate, cu maro ginea întreagă, sînt glabre-lucitoare. Fig. 322- Jawinum fruticons Florile complete, galbene, cu diametru! de L.; ramură cu frunze şi floare 1,5 crn , grupate in cime .cfte 2-5 pe lujerii late~alr; corola cu un tub lung şi cinci lobi obi uzi; stam inele tn număr de doua. lnfloreşte foarte devreme, începînd din aprilie, şi durează pînă în iunie . Fructele, bace negricioase-purpurii, de mărimea unui bob de mazăre cu doi lobi; se coc prin iunie-iulie. L>rajoneazd viguros. A realul: Originar din jurul ~editeranei. La noi , creşte sporadic pe coastele însorrte şr uscate ale Dobroge1. lmportanfa. Este uneori cultivat tn grădini. Prezintă oarecare importanţă botanică, fiind un element mediteranean.

---

genţ i , stamine două. Tnfloreşte prin iunie-i ulie.

Fructele globuloase, de 6-8 mm, negre-lucitoare; stmburii negri puncta ţi. Malurafia tn toamna primului an, iar fructele rămtn şi peste iarnă pe lujeri. Fructifica/ia anuală şi abundentă. Germinafia se produce tn a doua primăvară. Lăslăreşle, drajonează şi marco.tează ; Creşterea ac ti vă.

se poate

butăşi.

A realul: Europa şi Africa nord ică. La noi în ţară, este frecvent răs·~~~~~~.: din antestepă ptnă tn regiunea dealurilor, participind la alcătuirea boretului. . Cerinţele ecologice. Este un arbust cu amplitudine ecologică mare, puttnd creşte pe soiuri diferite, de la cernoziomuri levigate la podzoluri secundare. · Nu suferă de ger şi secetă, suportă umbri rea, dar creşte bine şi t n locuri deschise. Jmporlanfa. Dezvoltind o tufă bog;~tă, acoperă solul ferindu-1 de tnierbafe. Formează o bună litieră, iar abuodenţa rădăcinilor contribuie la structu(area solului . Datorită acestor tnsuşiri, lemnul ctinesc este arbustul cel mai indicat pentru protecţia solului tn a.rboretele din subzona steja.rului şi In culturile forestiere; es_te mai puţin indicat pe terenurile inundabiie. Se mai poate tntrebuinţa la plan tarea rtpilor şi coastelor eroda te. Fiinn·d~~·:::t t.ent .la gaze şi fum, tunzindu-se uşor şi tndestndu-şi bine coroana, se fc adeseori .pentru garduri vii. ·

·-

'Genul FORSYTHIA

...

Va~-·

. Cuprinde 7 specii de arbuşti cu ramuri lungi, muchjate, cu numeroase len trcele proeminente şi obişnuit în interior fistuloase sau cu măduva lamelar întreruptă~ Mu~uri opuş_i. îndepărta l i. de_lujeri, d~ regulă cîte doi suprapuşi. Frunzele srnt s rr_nple, trrlobatc: sau t_nfolrate. Elon galbene, complete, aşezate tn lungul ramurrlor, apar de trmpunu. Floare· pe lip 4, caliciu! adînc divizat . corola cu patru_petale_ oblongi, ~nite la bază. Fructul capsulă, cu două loji şi numeroase semrnţe arrpate. Se rnmulţesc foarte uşor prin marcote şi butaşi Sînt puţin pre~enţia;şi ~ală de _sol, e.vittnd pe cele prea umede; suportă destui de brne umbrrrea ŞI srnt r~rstenl~ ~a $er. Pe locuri însorite şţ adăposti te, înfloresc abunden!. ~ a~buş~r de grad ma, pot fr ~u lhvaj i de la cîmpie pînă 10 regrunea montana rnferrQara. FORSYTHIA SUSPENSA (Thunb.) Vahl.

_Arbust exotic ptnă la 1,50 m, cu tu lpini şi' ramuri arcuite, pînă la pendente (frg. 323). Lujeri~ gal~i-verzui-roşcaji, în patru muchii, caracteristic fistuloşi, Qllfllai la nodurr cu maduva întreagă. . ..)· 31- <88

• i

l' -.

ANOJOSPERMAE

432

•

Tulpinile

ramurile verzi-măslinii, muchia te, cu măduva lamelar întreruptă pe Intreaga lungime. Frunzele îngust-eliptice, mari, de 8--14 cm, aproape lanceolate, dinţate numai în partea superioară, uneori trilobate. Florile galbene-deschis, cu nuante verzui; stamine mai scurte decît stilul. Capsula netedă, scurt·mucronată. Arealul. Originar din China. Este mai rezistent la ger. Prezintă cam aceeaşi importanţă decorativă ca· specia precedentă .

1 1

483

CAPRIFOLIACEAE

şi

;

FORSYTHIA X INTERMEQLA -·---

., 1 i

1 :1'

Arbust exotic, hibrid între speciile precedente. Se distinge prin măduva întreagă 1!1 noduri; între noduri, sau lipseşte complet. Prin cultură, s-au realizat unele varietăţi bogate tn flori;

Fam. CAPRIFOLIACEAE. A!!ruJs.

.·,.•

' Arbuşti şi

.Genul SAMBUCUS L.

1 •

.1'

b Fig. 323 -

c Forsglhia suspensa (Thunb.)

Vahl:

lujer: b - mugure eu cicatrice (detalh.1): ~- sectlu"e tn lujer: d - frunzi; ~- lujer

0 -

•••'j

Fig. Cl -

324 -

Forsgihia

vlridissiiTIIJ

Llndl. : frunzll; b -

1ujer cu florl

cu (lori

Frunzele de 6-10 cm, oblong-ovate, acute şi sera te, !lneori. trifoliat~. . . Flodle mari, galbene, cu nuanţe aurii. Stat;nne m_a~_lungt decît pts!tlul,

·înfloreşte foarte devreme primăvara, inaintea tnfrunztm .

Fructele, capsule aspre, o':oide, de circa 1 cm. Arealul. Originar din Chtna. • .. f t 1;: . 1m orlanţa. Rezistă foarte bine în climatul ţ~m . noa~tre. Est7 _recyen cu

·t 1

plante erbacee. Frunze opuse, simple ·sau compuse. Flori hermafrodite, actinorriorfe sau zigomorfe, pe tip 4 sau 5; ovar cu 3-5.1oculi. Fruct, bacă sau drupă.

este lame·

var. spectabilis, Spoeth, cu ramuri erecte şi flori galbene-Inchis.

·'l;

măduva

Iară

Zbl. (F. suspensa.X uirldissima)

tivat~n parcuri şi grădini, fiind unul din arbuştu cei mat decora!tvt ntmăvar&;

Se retează ta tundere, obţinîndu-se _tufe des: glob~l~re sau umbe t o~me_._ rec!mandă extinderea culturii aceste• specu tn lucranle de creare a spaţulor verzi. FO~SYTHIA VIRIDISSIMA l,indl.

Specie exotică (fig. ~24). Mlirimea: 2--3 m inalţtme. Ramurile indreptate in sus.

Cuprinde cea. 20 de specii de arbuşti sau arbori mici din ţinuturile temperate şi subtr6picale. Au lujeri cu măduva groasă, muguri opuşi, de regulă cei termina li avortaji, deoarece lujerulla virf nu se lignifică. Frunze opuse, imparipenat-compuse. Flori mici, albe, in cime umbeliforme sau în panicule, pe tip 5, cu corola rotată, regulată. Fructul, drupă baciformă, cu 3--5 sîmburi, fiecare cu cîte o sămînţă. SAMBUCUS NIGRA L.- Soc comun, Soc negru

Specie

indigenă

(fig, 325). . Mărimea pînă la 10 m şi cu diametre pînă la 40 cm; adeseori rămîne arbust. 1nrădiicinarea profundă, cu foarte multe ramificaţii oblice şi verticale;. pe · ·, · soiuri uscate, ramificatiile principale ajung pînă, la 8 m. Tulpina neregulată; · adesea, de la bază formează numeroaSe ramuri lungi şi drepte. .· .:. Scoarţa cenuşie, .se ·transformă de timpuriu .într-un ri.lid91'!. ,suberos,,gălbuibrun. . . - : . ,. ' 1 · • . Coroana tufoasă, relativ rară·, rotunjită. . . :· , Lujerii gro~. tndoiji, putin muchiaji, . verzi:cenuşii :J:>ri v~rz,i ;gă,lb~i., \CU ver~co~ităţi ·rare, albicioase or! brune,, !,o interior:cu măduya, l;~rgă, SJIQ!!SI~; alba-galbute. ·. ·l · . ~;·wul ~·:-'s

•

.. 1

ANGIOSPUI•\AE

484

' ~

f !, 11

: :r

•

Fig. 325 - Sambucus nigra L. :

b - lujer cu frund d -

11 lnllorescentll: lrucl

opuşi,

mari, depărtaţi de lujeri, ovo· izi, cu 2-:-4 solzi bruni· verzui desfăcuti neregulat, cad de timpuriu şi lasă la începutul iernii să se vadă frunzişoarele ; mugurele terminal de re· gulă avortat. ·pe lîngă muguri i mari, adesea se mai găsesc şi muguri mici. Cicatricea mare, cu cinci urme fascicul are. Frunzele cu 3-5 foii· ole, lungi de 4-12 cm; cea mijlocie obişnuit mai mare; sînt eliptice, ascuţite la vîrf, grosolan-ne.· regulat-serate, pe dos in lungul nervurilor păroa· se; au miros neplăcut. Florile albe, in cime umbeliforme plane, ter· minale, cu diametru! de 12-20 cm, puternic rni· Mugurii

J ·1 '

CAPRIFOLIACEAE

, - floare:

lositoare; apar ttrzi u, rin mai-iunie,

după

In·

-......_ _ ... _ _ _ _ _ ··- ··- -- ····· ·- - ··· · runzlre. . Fructele, drupe baciforme negre, de 6-8 mm , obişnuit cu trei (cinci) simburi

turti li; se coc prin septembrie. Lăsfăreşte şi se poate butăşi. Creşterea foarte rapidă in tinereţe. Lemnul galben, se crapă şi se deformează uşor. Poate fi folosit pentru araci de vie. A realul: Europa fără părlile nordice, Africa de nord, Caucaz şi Siberia vestică.

.'·, .,

r,1 1' 1

!..

La noi, este răspîndit de la cîmpie pînă tn partea inferioară a muntilor. La ctmpie, se găseşte mai ales tn statiuni cu suficientă umezeală ~n sol şi atmosferă . Cerintele teologice. Destul de exigent fală de căldură ; este o plantă ni tro· filă, preferă soiurile fertile, bogate tri humus, aftnate, reavăne, pînă la tuhede; in Oltenia, se instalează pe nisipurile humoase, tn plantatiile mai vechi de salcîm. Ttmperamentul de semiumbră. Uneori intră tn constituirea subarboretului pădu•ilor de deal şi ctmple, dar mai frecvent apare tn luminişuri sau in margini de păduri. Importanţa. Se instalează pe suprafeţele exploatate, bogate in resturi vegetale-, ·tnainte sau o dată cu ·speciile pioniere. Este recomandat ca arbust t~ alcătuirea subarboretului pădurilor de salcîm, tntructt prin sistemul său de

•

'j'

tnrăd~cinare împiedică dezvoltarea

pirului (Agropgrum repens), iar rin frunz1şul ce se descompune . uşor, contribuie la ameliorarea solu lui. p Fructele de soc ne!lfu. avmd un bogat conţinut de zahăr sint folosite in a~1~t:C. cu al!e cond1mente t.n industria alimentară; datoriiă importantelor cant1!aţ1 _de v1tamm~ A, ~ ŞI C sint apreciate şi in industria farmaceutică. In ~ed1cm": po~ulara, flo~1le sint recomandate ca ceai pectoral. Se întrebuin· \eaza ~neon pnn oraşe ŞI ca arbust ornamental, fiind destul de rezistent la fum ŞI gaze. [

SAMBUCUS RACEMOSA l . - Soc roşu, Soc de munte

Arbust indigen (fig. 326). Mărimea pînă la 4 ~ fnă l\ime. Este mai tufos decit specia precedentă de ' care se deosebeşte pnn: 1nrădăcinarea ma.i JUperficială, cu numeroase ramificaţii latera le. Tulptfla se ram1f1ca de la bază. Scoarţa gri-brună, cu crăpături longitudinale. Lu;erii bruni-verzui, cu lent icele mari, ro· Fig. 326 - Sambucus rattmDsa L : tunde ; caracteristic, CI - Jujer; b - ramuri cu frunle şi lnflortK'enll măduva este roşcată . M ugurii globuloşi, gîtuiţi la bază, sint ascuţiţi la vîrf, cu numeroşi solzi nedesfă cuti, stau depărtaţi de • lujer ; mugurele terminal tot avorta! ; adesea prezintă încă 2-3 muguri mici laterali. Frunzele cu cinci (9) foliole de dimensiuni egale, mai mici, 4-8 cm , ovat-lanceolate, lung-acuminate şi adînc-serate. Florile gălbui, în raceme ~void·alungjteJ apar tnamte sau o data cu frunzele, jlrin apri· lie·mai. FrucU/e drupe baeiforme roşii, de cea. 5 mm, se colorează in· ceptnd din iulie şi dul r, 1 rează ptnă în septemr .. brie, dind arbustului •• un aspect decorativ. J

•

CAPRIFOLIACEAE

4B7

ANGIOSPE~MAE

486

Fructele stnt mîncate de păsări, care elimină şi rlisptndesc slmburii la mari :! distante. Seminţele conţin 30% ulei vegetal. Lăstăreşle abundent. Arrolul. Originar din Europa şi Asia veştidi. La noi, creşte în regiunile mon, tanc ptnă tn etajul subalpin, mai ales prin pădurile de fag şi conifere. Cerinţele ecclogice. Pretinde soiuri profunde, fertile, bogate in humus; se. pare că preferă formaţiile silicioase. Se tnt!lneşte izolat in umbra şi In lumi·

1• 1

:1 '1

nişurile pădurii.

/mporlanfa.: Frunzişul său, printr-o descompunere rapidă, contribuie la fertilizarea solului; instalat tn tăieturile rase de răşinoase sau de fag, poate cauza Intirzieri in regenerarea pădurii, prin abundenta şi vigoarea lăstarilor.

l '

1 "1•

Genul VIBURNUM L.

.,1 •

Cuprinde cea. 120 de specii de arbuşti din Europa, Africa de nord, Asia şi America de Nord. Au frunzecaducesau persistente, opuse, cu marginea tntreagă, dinţată sau lobată. Florile mici, cu corola regulată, campanulată sau rotată, pe tip 5, tn cime umbeliforme terminale. Fruct drupă, cu un singur simbure.

•

;

. Fig. 327 - Viburnum lontona L.:

·''

a - lujer cu

mururl

VIBURNUM LANTANA L. - Olrmox

Specie

f'i

'1 '

j -~ ,.. l ..''•'l'

·11 i,l

1•

,''

' !t

;ijl

•

indigenă

(fig. 327). Mărimea ptnă la 5 m înălţime . 1nrădăcinarea trasantă cu numeroşi pivoti. Tulpina tn lor.mă de tufă; prin tăiere, produce lăstari drepţi din cioată . Scoarţa la Inceput brună-gălbuie, netedă; mai tirziu, devine brăzdată Ion· gitudinal. Lujerii sint acoperiţi cu o ptslă gălbuie-deschis. Mugwii opuşi, nuzi, cei foliacei lungi, turtiţi, formaţi din două frunzulile încreţi te, stau alipiţi de lujer; cei lloriferi foarte mari , circular-turti ţi la virful lujerilor, prevăzuţi lateral cu doi muguri foliacei; cicatricea semicirculară cu 3 urme fasciculare . Frunze/$ caduce, mari de f?--15 cm lungime, groase, ovate,. şi pul in cor~ te la bază, cu virful acut sau obtuz, pe margine mărunt-denticulate, pe fală aspru· pubescente, pe dos cenuşii-verzui, stelat-tom~toase. Florik albe, cu slabe nuanţe roz, grupate In cime umbelirorme plane, mari de 6-10 cm In diametru; apar prin aprilie-mai.

b - luJer cu mugure u rlf . d - flolrl!; ' - dlerrema u:,.,~':' ~ - frun te bractel, 2 - ltpa le. 3 - petale: f - fruct

folluel: 1-

şi lnflorneentl:

Fruclere, drupe ovoid-turtite de 8 mm m · • t•· . . .. . rilate prin august-septembrie devin ' . ~~ ID 11 verzui, apoi rGJ!I ŞI la ma tu· rele turtit, pentagonal·ovat este br:~e, ~·u f~t ddulceag•• !amos. Stmbu· Lemnul alb corn act • n esc_ IS r z al cu Citeva şănluleje. rezistente; poi servf la·,~:~.' omogen; nuielele din lăstari sînt elastice şi Arealul. Originar din Europa şi A . r cîmpie şi dealuri, din silvoste ă • , sl_:a ves lea .. La _no1,vcreşte în reginea de Cerinfek ecologice. Reziste~! ia'"a 1 ~ vpa~tea mfenoara a subzonei fagului. suficientă umiditate atmosferică. Se~t 1ŞI ţer. pref~ă st~jiuni calde, cu la uscate şi mai ales pe forma\iile cat:S;:a ~e ~l~n ~~hle; reavăne ptnă pseudogleizate şi argiloase compacte. se, evita va1le umede, soiurile V

•

lumină; se tocalizează 1 · · • . preferind coastele tnsorite. a marglm de padun, tn lumini·

Temperamentul de

şuri,

1mportanfa. 1nteresează ca arbust 1

1 t ·

rărite şi tn culturile forestiere de prot~t~ ~ u~rea sub~rbore~ului rativă tn parcuri şi grădini.

tn pădUrile le, mal poate h folos1t ca specie decoV

r •

,\NOIOSPER/0\AE

VIBURNUM OPIJLUS !,.-Călin

Specie indigenii (fig. 328). Miirimea. Arbust tufos, .ce ajunge pînă la 4 m în~lţime. 1nrădiicinarea putermc ramificată. Scoarţa netedă, galbenă-bru nă·

mai ttrziu, devme cenuş1e şi prezintă unele crăpături. Lujerii fragili_1 cu!bat_1 ne~e gulat, muchiaj1, galbul-rOŞI~ tici lucitori glabn , cu maduv'a largă;' vîrful lujerilor este obişnuit uscat d1n cauza înghejurilor. . . Mugurii opuŞI, ovold.-alu')_giţi glabri, cu vîrful_acut, al~ piţi de lujer, gttu1j1 la baza, cu un singur solz aparent (2) roşiatic-verzui.

il 1

489

CAPI\IFOLIACEAE

Frunzele trilobate, de 4-12

cm lungime; cel: de ye _lujerii lungi şi de pe .lastan s1_~t rotunjite la baz~. cu lobu acumina ţi, slab d~nţaţ1; c_ele de pe lujerii scur\1, trunch1ate_la bază, cu lobii scurţ1 ŞI ad mc dinţaţi. Peţiol scurt de _1- 2 a cm canaliculat, cu doua (4) Fig. 328- Viburnum opu)us L.: gla~de roşietice proeminente. a - lu}('t cu mufluri; b - ra.mur! cu frunze $1, nrr:~ Toamna, frunzele se colocează t - floare ; d - fructe~ e - seminte: f - P an u în roşu. Florile ·albe-verzui în cime terminale, cu diamet~ul de f>.--7 cm, ce~e din mijlocul inflorescenţ~i sînt ceva mai mici şi fertile~ 1a_r cele de pe marg•m au petalele albe, mai mari şi sînt sterile. lnfloreşte Jn 1ume. . . Fructele (că line) sînt drupe de 8 mm, roşii, cărnoa~, ~u un .stmbur~ turt1t, se coc toamna, în septembrie. Au un gust acrişor-amaru1 neplacut. Smt folo· site uneori la prepararea marmeladei. . Lăslăreşte bine; se mai poate inmulti şi _prin butaş1.. • • · . . • Arealul. Europa, pînă în Asia nordică. La n~1, ~te ~aspmd1t ~a1 - ales m regiunea de cîmpie; urcă însă pînă în partea mfer1oara n:oontana. . • 7 Cerinţele ecologice. Exigent faţă de umiditatea din sol, se mstaleaza pe: )1~ga ape-sau pe terenuri inundabile,lăcovişti, !n zăvoaie şi aninişun. Suporta. bme umbrirea şi este rezistent la fum, praf ŞI gaze.

Importanţa forestieră redusă. Se foloseşte ca arbust decorativ datorită attt inflorescenţelor albe, cît şi fructelor şi frunzelor ce se colorează fruirios toamna. Scoarţa, florile şi fructele, conţinînd acid valerianic şi tanin,. se întrebuinţează

in industria

farmaceutică,

pregătirea

drogurilor.

rKU. roseum L. - Bulgăre de zăpadă. Are toate florile sterile tn inlloreseente mari, globuloase cu diamrtrul de S-6 cm; este frecvent cultivată Tn parcuri.

Genul LONICERA L. Cuprinde cea. 180 de specii de arbuşti erecti sau căjărători, din emisfera nordică . Lujerii mai bătrîni acoperiţi cu o piefiţă care obişnuit se exfoliază . Mugurii opuşi, depărtaţi de lujeri, adesea cîte 2-4 suprapuşi; cicatricea cu 3 urme fasciculare. Frunze căzătoare, rar persistente, cu marginea într~gă. Florile în mod obişnuit cite două pe un acelaşi peduncul, cu ovarele lipite sau libere; uneori sint verticilate. Fiecare perechţ de flori are cite două bractei şi . patru bract!!Oie, ultimele adesea concrescute. Caliciu! cu cinci dinţi. Corola neregul11lă, bilabiată sau cu cinci lobi egali, formează la ba~ un tub adesea veziculo5; stam inele ·sînt în număr de cinci; ovar inferior. Fructul b~ polispermă. . . Se pot înmulţii şi p(in butaşi. Spei:ii puţin pr~tenţioase faţă de ·sol, preferînd soiurile afînate. LONICERA NIGRA L.

Specie indigenă (fig. 329). Mărimea. Arbust pînă la 2m tnăljime. Lujerii glabri, cenuşii, puţin striaţi, măduva plină în cinci colţuri. Muguri bruni-negricioşi, ovo-conici, depărtaţi de lujeri, cu solzii lungacumina\i. Frunzele de 4-7 cm lungime, eliptice sau ovat-lanceolate, la vîrf obtuze sau acute, pe dos verde-pal şi păroase cel mult pe nervura mediană. Florile roşietice, prinse cîte două pe peduncnli glabri, de 3-4 ·cm; apar priri mlli'- iunie. Fructele, bace negre, puţin concrescute la bază; se coc prin septembrie.Arealul: Europa şi Asia. La noi , creşte sporadic în regiunile de munte,. pe lîngă pîraie şi în luminişuri. • LONICERA XYLOSTEUM L.

Specie indigenii (fig. 330) .. Miirimea pînă la 3 m înălţime, cu tulpini şi ramuri drepte sau puţin arcui te; scoarţa se exfoliază în foiţe subţiri. · . Lujerii cenuşii, subţiri şi fistuloşi. Mugurii opuşi, conici-alungiţi, cenuşii, solitari sau ctte2-3s)lprapuşi, stau aproap,e perpendicular pe· lujeri. · Frunzele de 3-6 cm lungime, ~ovate pînă la obovale, la vtrf'acute, _pubescente pe ambele [etc, pe djiS"Qe un verde mai palid. · Florile a!be, cu nuanţe roşii-gălbui, prinse cîte două pe pedunculi de 1~2 cm, pubescenţi; înfloreşte ·prin mai-iunie.

491

CAPI\IFOLIACEAE ANOIOSPE~MAE

490

f:reş/erea rapidă.

A realul: Volga, Siberia, Al tai,

Turkestan. ln Europa şi la noi, a fost introdusă în parcuri. Cerinţele ecologia. Arbust puţin pretenţios faţă de sol; poate suporta cernoziomuri levigate, brune-roşcate cu fenomene de pseudogleizare, cum şi oarecare sa linitate. Rezistă bine la sece· tă, ger şi fum. Temperamentul de lumină; suportă însă şi oarecare umbrire. 1mportanţa . Formind o tufă deasă, se întrebuinţează In subarboretul culturilor forestiere din regiunile secetoase; ca arbust ornamental, datorită abundenţei şi aspectului florilor, este indicat din silvostepă pînă fn regiunea dealurilor tnalte.

• .J

113

a l ujer;

Arbust subspontan

Fig. 329 - Lonicera nigra L. : o-

®~ d

b - frunzA; · c - floare; d - fructe

·.

Fructele bace roşi i-întunecat; se coc prin septembrie.

bruni -gă lbuii'- fistuloşi.

Lujerii . rotunzi ,

b - ramurii cu frunu ş.l fructe: c ~ noare; d - seminte

. Arealul~ Europa şi Asia pînă în Alta! . .L~ n~i este specia~ mai;răs~în dită dintre lonicere. Se tntllneşte prin lumtntşun sau pe ~argmea padunlor din regiunea ·muntoasă şi de dealuri inalte, crescînd pe once fel de sol., dar preferind. pe cele calcaroase. Evită soiurile reci. . . •

LONICERA TATARICA L.

Specie

exctică

(fig. 331). Mt'Jrimea. Arbust înalt pînă la 3 m.

Lujerii uşor muchiaţi , cenuşii, bruni-gălbui, glabri, fistuloşi. Mugurii suprapuşi cite doi, scurt-conici, bruni-cenuşii, ~u solzi glandulos-

ciliaţi.

glaucescente sau verde-deschis, glabre. . . . Florile roz sau albe, de 1,5--2 cm lungtme, apar pnn man. Fructele, bace roşii sau galbene-portocalii; se coc în· iulie.

1 1

Frunzele de 3-6 cm, ovat-lanceolate, tngustate treptat spre vîrf, pe dos

căţărător

(fig. 332).

Fig. 330 - Lonictra xylosltullc L. : o - luJer:

.;"

LONICERA CAPR1FOLIUM L.

glabri-lucitori , Mugurii solitar!, lung-ascuţiţi, cu solzi bruni. c Frunzele lat-eliptice, de 4-10 a cm, pe faţă verzi-inchis puţin lucitoare, pe dos verzi-mat, glabre. Ultimele 2-4 perechi de frunze dinspre virful lujerului stnt concrescute (conate) . Florile de regulă cîte şase în verticile, sesile, aşezate la subsuFig. 331 - Loni«ro /aJorial L. ; oara frunzelor, au corola mare de lujer: b - luJ~r cu frunze tl flori:~- fructe; 4-5 cm, albă-gălbuie sau roşia crd -- lruc:t tn sectiune: 1 - dl•cr• ml Uonll : J -peduncul comun, 1 - tepale, 3 - pc:ble tică, plăcut mirositoare. lnfloreşte abundent in mai -iunie. Frui:tele roşii-portocalii; se formează din iulie pînă toamna. . A realul : Europa şi Asia vestică. La noi, creşte subspontan pe insulele Dunării şi cultivat tn grădini. Cerinţele ecologice. Rezistent la ger, creşte bine in staţiuni însori te, pe so·!.' Iuri reavăne, fertile.

•

. - - .-

,,,, '

\ 1 ANGIOSPERMAE

492

CAPRIFOI.IACE.AE

493

Florile mici (0,6 cm), albe·roz, pe tip 4, in spice terminale. Tnlloreşle toată vara, din iunie pină in septembrie. Frucfele, bace sferice, albe, cu diametru! de 1 cm; rămtn pe lujer şi in tim· pul iernii. Drajonecuă abundent. A realul: Canada. La noi este introdus frecvent în parcuri şi grădi ni. Cerinţele ecologice. Arbust putin pretentios faţă de climă şi sol. Creşte bine pe soiuri alinate, reavăne, dar suportă şi pe cele compacte, uscate, calcaroase şi chiar sărăturoasc. Este rezistent la fum şi gaze .. Temperamentul de scmiutnbră. · lmporlanţa. Yn Iara noastră, se poate cultiva ca arbust decorativ de la ctm· pie pînă în partea montană inferioară, mai ales pentru fructele sale globu· !oase albe, ce·i dau un aspect deosebi\ iarna. Se ma i inlrebuinlează şi la gar·

;

< ~~ {j,-1/r/~, : ~ ,

duri vii. Genul ?IE~VILLA_ ~dans.

VM.A'~.;:;["

,._.

,;;._,u.. 1 VC· - · Il,; n'$/ol -IZ DIERVILLA FLORIDA S. el Z. (Wdg.ta amabilis Hori.). {J -li, .L , Arbust exotic (fig. 334). ' ;,j,~ , ..:F V"'- ~;·i

Mărimea pînă

Fig. 333 -

Flg.332- Lonicera caprifolium L. : o - lujer; b - frunte

şi

Symplwricarpou

albus Blacke: ramură cu frunze, flori ~~ fructe

flori

Importanţa. Datorită florilor şi fructelor decorativ~, a~est arbust călărător poate servi ta împodobirea pergolelor, mascarea zt.d~nlor etc. . .

Dintre speciile decorative de Lonicera, se mat cutit va pnn parcun L. Japonica Thunb., L. elrusca Sanii, L. ledebourii Esch. etc. •

Genul SYMPHORICARPUS L. SYMPHORICARPUS ALBUS Blacke (S. Cirmit, Urmuz

fiJCt1710SUS

Mlehx.)

Specie exolică (fig. 333). • . MlirinJea. Arbust sub formă de t ufă, pină la 1 ~ in~ll •n;te. . Luferii subt iri, cenuşi i , glabri, mai mult sau .ma~ pul.tn hstul?şl. r Mugurii mici, opuşi, uneori cite trei cola terah; cocatncea mtca, cu o urma fascicu Iară.

Frunzele variabile, de 2- 5 cm, eliptice, circulare, intreg• sau neregulat

lobate, pubescente pe dos.

la 3 m. Lujerii bruni·deschis, cu 2 şiruri de peri; au măduva albă. Frunzele opuse, elipt ice pin! la obovate, de 5--10 cm, scurl·acuminale, sera te, pe fală obişnuit glabre, pe dos lfnos-păroase mai ales pe nervuri. Florile p~ tip, 5, .roz, corola campanulată de 3 cm lungime; sint dispuse in cime la subsuoara frunzelor; tnfloreşte din mai p!nă in iulie. Fructele, · capsulc - bi va lvare. S. el Z.; ramur! eu frunze 'A realul. Originar din Fig. 334 - Dieroi/la /IOl'itP .fi flori China de nord şi Coreea. La noi, este introdus frec· veni ca arbust ornamen· tai. Cerinţele

ecologice. R.e-

zistă

la ger, suferă lnsă din cauza secetei. In urma rupturi lor de zăpadă, se reface repede. Ii priesc statiuni deschise, cu SO· Juri fertile, umede. Su· portă şi oarecare umbri re. 1mportanţa. Poate fi cultivat cu deplin succes in grupe, solitar sau la garduri vii scunde, in iona forest ienl, . de la cîmpie pînă in partea montană inferioară.

•

' 1 ANGIOSPE~AE

Clasa M O N O C O T Y L E D O N E A E Stnt plante cu fru11ze simple, aşezate altern, fără peţiol, cu marginea In· treagă şi nervaţiune paralelă sau arcuită. Părţile componente ale tnvelişului flora! sînt tn număr de trei sau multiplu de trei, însă niciodată cinci. Embri·' onul prezintă un singur cotiledon. ~ădăcina principală de obicei lipseşte, dezvolttndu·se în schimb numeroase rădăcini laterale adventive. Tulpina aproape totdeauna neramificată şi cu fascicule conducătoare dispuse imprăş· tia t. ·· Din această clasă fac parte numai un număr restrins de plante lemnoase exotice, cum -ar fi bambusul (Arundinaria şi Phylloslachis), bananul (Musa) dracena (Dracaena), Yucca, precum şi specii de palmieri (ChafiUlerops) etc. O r d.

495

LILIACEAE

Ar~lul. Originar d!n r~iunile mediteraneene ale Europei sudice şi vestice; la no1, creşte sporad1c pnn vestul Ardealului şi sudul Banatului precum şi în cîmpia Munteniei (pădurea Comana). '

RUSCUS HYPOGLOSSUM L.

înălţime, cu tulpină hl<><?ladu ma1 mar~. _de 7-11 cm lungime, la virf nespinoase. Este ongmar dm Europa mer1d1onală. La noi apare sporadic în regiunile d_e co_line şi în părţile joase ale munţilor din Banat, Oltenia, Transilvania ŞI ch1ar tn Dobrogea.

Arbf!S_I in;Jigen (vez_i_ fig..335), _ce ajunge abia la 30 cm

neram1hc~t~;

L I L II F L O~ES

Fam. LILIACEAE Genul

~uscus

•

RUSCUS ACULEATUS L. - Ghimpe

Arbust indigen (fig. 335) permanent verde, ajungînd ptnă la 60 cm înălţime. lnrădăcinarea. ~izomii oblici, cu fibre radicelare foarte lungi, groase,căr· Fig. 335-R,,...us ~ulealus L.: noase. o - 1ujer cu fllocladll ,tllorl Tulpina verde, ramificată, Rusc11$ hypog/hssum L. : b - rnocladil şi flori : ~ - flo•re muculJ: striată şi flexibilă, cu ramuri 4 - floare rernell : • - fruct lălite tn formă de frunze, nu· mite filocladii, lungi de 1-3,5 cm, sesile, rigide, de culoare verde·tnchis, acuminate şi lepoase. Frunzele foarte mici, solzoase, greu de observat. Florile unisexuat-dioice; cele lemele de cea. 0,5 cm, albe· verzui, sînt aşezate cite 1- 2 la mijlocul 'feţei superioare a fi. locladiilor; cele mascule cu trei stamine. Fructele sint bace globulare roşii, de cea. 1 cm; se pă· strează şi peste iarnă .

. .'

·-. ·~

.... .

.. ... •'

' 497

BlBLIOG~AFIE

BIBLIOGRAFTE

' NEOULESCU. E. G. PETRUT!U, 0. şi STANESCU, V.

- Studiul comparativ al culturilor de specii exotice şi Indigene de pe Valea Popii şi Valea Cetătii·Rişnov, ln•talate pe gresll cenomaniene. Lucrări şlllntlfice, voi. VI, Braşov, Facultatea de Si l vicultură, 1962. - Preml•e pentru o c it mal justă orientare a silviculturll tn viitor. Lucrări ştiinţifice, voi. V, VI şi VII, Braşov, Facultatea de Silvicultură, 1962, 1963 şi 1965.

N EOU LESCU. E. G. NEOULESCU. E. G. STA NESCU V.

ACAD EMIA R.P.R. ACA DEMIA U.R.S.S.

Flora R.P.R. voi. 1, - VIII, Ed.. Aeod. R.P.R .• 1952- 1955. Arbori şi arbuşt i din U.R.S.S. voi. f, Il, III, Moscova, 1949-1952. - Pinul silvestru, Edo. Agro-Sih•ică, Bucureşti, 1964. - Tratat de răşinoue, Berlin, 1909. - Plantele lemnoue din R.P. R. - Ed. Agro-Silvică, 1953.

ALEl<E, A. B e!SSNER L BELDIE AL. 0UMITRIU-TATARAN U 1. şi colab. FJU POVJCJ J. -

Arbori şi arbuşti cultivati In R.P.R. Ed. Agro.Silvică, 1960. Studiul lemnului, Ed. Did. şi Pedagogică Bucureşti, 1964. GHELMEZJuN.şiSuc!uP. - ldenlllicarea lemnului. Ed. Tehnică Bucureşti, 1959. - Botanică generalA, Tip. Ardealul, Cluj, 1928- 1934. GR!NTESCU 1. GROZ DOV, B. V. - Dendrologie, Moseova, 1952. H EOI G usTAV - Flora ilustrată a Europei centrale. ~lilnchen, 1935. HEMPEL G. ~i W!LHEW\1 K. - Arborii şi arbuştll pădurilor. Voi. 1, li şi III Viena. H!CI( EL R. - Dendrologie forestieră, Paris, 1932. HOUTZAOERS G. - Genul Populu. şi Importanta sa forestieră (Traducere din olandezA In germani) Hanovra, 1941. - Flora Ungariei. Budapesta, 1924. JAVORKA S. J u 1(0VSI(I. P. M. - Botanicl Ed. de Stat, 1953.· Manual pentru foioue voi. 1 şi Il Ed. Paul Parey, Berlin KRUSSMANN G. 1960 şi 1962. · MA RCU 0. - Studiul ecologic şi silvicultural al glrn itetelor dintre Olt şi Teleorman, Ted de dizertatie, Facultatea de Si lviculturl, Braşov, 1963. - Flora forestieră, Paris, 1897. - Botanl c~ gener alA şi sislematică, Ed. Agro-Silvlcă , Bu cureşti, 1960. -Studiul pldurii, Ed. de Stat, Bucureşti, 1952. - Tratat despre arbori şi arbuşti (2 volume), Paris, 1898. - Consideraţii as upra culturii exoticelor din bazinul Gurghiului. Revist a pi!durilor, nr. 11, 1936.

MATIII EU A. MORA~lU 1. MOROZOV, G. F. MOUILLEFERT P. NEOULESCU, E. G.

- Succesiunea vegetatie.L Manualul inginerului forestier. voL. 1,

NEOULESCU. E. G.

1955. NEOULESCU, E. G. SAVULESCU A.O. N eOULESCU, E. G. Co uMAC, G.

şi

Dendrologia, cultura

PAR DE L PRODAN 1. şi BuoA A. L. REHDER A. SAVULESCU, A. 0 . Şi colob.

- Silvicultura.

Bucureşti,

Ed.

Agro-Silvică,

protectia pAdurilor. Voi. 1. Editura 1964.

SAVULESCU, A. 0. PAUNESCU C.

ŞI

SAVULESCU. A. 0. colab.

şi

SAVULESCU, A. 0. şi colab. ·

- Coollere. Paris, 1946. - Flora mică ilu.tratli a Romtniei. Editia IV. Editura AgroSilvică, Bucureşti, 196i. - Manual · de arbori şi arbuşti cultivati. New-York, 1960. - Cootributll la •tudiul sistemului de specii temnoase, pe lăco,·Jşte. Buletin R.P.R. Nr. 4, 1955.

lnrădlc.inare ştiintilie al

a citorva Academiei

- Observatii In legAtură cu conditiile de dezvoltare a plantatiilor de Q,_a.s btxeolu tn ocolu.l silvic Braşov. Buletinul Jos!. forestier, Braşov, 1957. - Cootrlbulil la cunoaşterea steJ.ăretelor din ŞeSul Bi.rscl. Buleti nul şliin\ific al Academiei R.P. R., Nr. 2, 1961.

ldenllllearea formelor şi biotipu.rllor valoroue de molid din ocolul 'sllvlc Braşov. LucrAri ştiintillce Insi. Politehnic Braşov, Nr. VI, 1963. Dendrologie (Traduoere) Ed. de stat, Bucurefll, 1953. ScEPOTl EV. F. L -Arbori exotici de pldure şi de parc. Berlin, 1939. . Scti EN I(. c. A. Distributia speclllor arborescenle din zona septentrională Sc!iMUCI(ER TH. tempcratl - Si/vae Orbls. C. I.S. Berlin, 1942. -Trat at i lustra t de foloase. Voi. 1 şi Il, Jena, 1906-1912. ScHNElDER. K. S!LVA TAROUCA, E. G. - Rlşlnoue, Foloase. Vot. 1 şi Il, Leipzig, 1913. STANESCU V. şi - Răsplndirea speciei Cal/wur vulgar/4 pe piemontul Feldloarei. SAVULESCU A. 0. Buletin şliintifle, Insi. Politehnic Braşov, Nr. V, 1962. STANESCU. V. şi - Piemontul Feldloara din punct de vedere forestier. Buletin SAVULESCU, A. 0. ştiintliJI;....Instltutul Politehnic Braşov, nr. V, 1962. STANESCU, V. Şi - Cootribuţii la cunoaşterea ecologiei braduluJ. Buletin ştllntilic, SAVULESCU, A. 0. Institutul Politehnic Braşov, nr. V, 1963. -

}loii!: Figurile, aşa cum S·a s prcilicat pentru liecare In · parte la prima editie. au- lost reprodu.e din unnătorii autori: Aeod. R.P.R. -Flora-, Acad. U.R.S.S. -Arbori şi arbuşti - , T h. S c h muc k e r, S. J a vor k a, G. H e m p e 1 şi K. W i 1 h e 1 m, l. Beissner, 1. Grlnţescu, R. Hi c k el, G. Kr Gss ma n, A. Be l die, G. H e gi. E. Stassb urger, C.C. Geor gesc u şi 1. Morariu, E. S. Sil\'a - Tarouca, C.K. Schneldtr, L.H. ' Ball ey. B. G rozdov, J. Klika, G. Houtzage rs, V. Timofe•v etc.

~ndrologie. Bucureşti, Ed. Agro-Sllvică, 1957.

şi

did act i că şi pedagogică, Bu cureşti,

1959.

GLOSAR DE TERMENI BOTANJCJ

Acicu/111'. In formă de ac. Adinomorf. AŞ<>zare radiali a lnvellşului Il oral. Aculea/. PrevAzut cu ghimpi. Acumlnot. p._,Jung-aseutit · terminat cu un virf subtire. · Acul. Ascutit; terminat Intr-un virf ascutit. Adpre&. Peri alipiti pe lujer, tulpina. ~Ilem. lnşirat pe un ax In lungul unei sporale. A-ni. M!tip. Angi06per-. Plante care au semintele

fnchi!e tntr-un fruct. Anterll. Partea terminală a unei s"tamine

1.••

Bracitl)/4. Bractee mică ce se glse$te baza pedicelilor florilor dintr-o fn(Jo res·

cen jă.

Brahiblosl. Ramuri cu creşteri anuale foarte

mu~i.

Brevlfolius. Cu frunze scurte.

Caduc. Căzltor. Caesius.

trui.

Verde·alblistrui.

Conpi/qşus_

Cenuşlu ·albăs·

Ce formeuă verdeată, pajişte.

Caliciu, lnvelişul lloral extern. totalitatea sepalelor unei flori. Campanu/41. In formă de clopot. Canallculot. Străblllut de un şănjulej, brăzda!.

Ol.OSAR DE TER/>IENt 80TA.NICI

------------------------~

Cil<i4ce. Pletos, de consistenta pielii. Corimb. Tip de inllorescenjl planl sau *nvexa, la care llorile Incep să se deschidă de la margine clitre centru. Coro/4. lnvelfşul flora.! intern. Totalftatea petalelor unei flori. CrenDI. Dinjat, cu dinti rotunjiji. Cuneai. Ingusta! In larmA de pană de despicat.

A<Mn4. Fruct indehisc:enl cu peritarpul uscat nellpit de .l;ămlntA. '

care conlfne polenul. ' Caneans. Cenuşiu. Apeta/4 (floare). FărJ petale. Czpl/14/us. Fin păros. Aphyllus. Fări frunte. C~pilol. In formă de capitul. In formă de măcoulle. · Apiculol. Terminat Intr-un virf foarte scurt_ Copilul. Tip de inllorescenjă. Capsu/II. Fruct uscat, debisc:ent. Apafizil (la speciile de Pinus). Partea In· Carenal. Prevăzut cu o muchie. groşatli a 'soltilor conurllor. Arenarlus. Ce creşte pe nisip. Carpe/IJ. Frun>fşoarA modificată care t•oarti ovulele. Argophy/lus. Cu frunze albe. Caulis. Tulpină. Argulu&. Fin asc:utit. Cespilos. Plantă care lormeată ture. A~il. Partea cirnoasli anexă, care acoperă partoal sau total săminta. f:icolrlce (Cic. lruntei). Urma riima.să pe A ris/al. Prevăzut cu un virf lung şi subjire • lujer dupll căderea frunzei. ca o jepu ~. Ci/ia/. Prevhut cu peri pe margini Cimll. Tip de inflorescentă, plan~· sau ASCleniUnl. La bată ori%0ntal sau oblic, apoi spre virf, curbat In sus 'şi devenind vertical: eonvexi, la care florile Incep să se deschidă de la centru dtre margine. Alropurpureus. Purpurru intunecat. Cinereus. Cenuşiu. Auru:ulot. Prevbut la bază cu 2 urechluşe. Axi/4. Subsuoari. Ciet:ineus. Roşu aprins. Ax/lor. Silual la subsuoară (de exemplu Columnar. Tn formă de stilp, de columnă. la subsuoara frun>el). Canale (de exemplu frunze sau bractei). Unite ImpreunA, Intr-o singură piesă. Conmio. Porlfunea de la \'lrful lilamenBacă. Fruct e:u periearp drnos sau zemos. lului unei slamlne care uneşte cele două loji Barbat. Cu smocuri de peri lungi. ale anterei. Bifidat. Desfăcut, ramlficat In 2. Cznt10/ut. Rlisucit. Bil4bial. Cu 2 buze. Cor_dal4 (ba.a fruntei). Pretentind o adin· Bractee. Frunti redusJ! , modificată, la cilura care este prins petiolul, ceea ce subsuoara clireia SA! găseşte o floare sau o improm_In A lrun>el adeseori forma de inimă. · inflortseenjă. Cord•form. In formă de inimA. '

Decurtnl. Care se continuă, subjllndu-se treptat, pe tulpină sau pe lujer (de exemplu, !runza). D<CU${)./, A~zat In cruce. Dehisctnl. Care se desface. punind In liber· 1ate continutul (de exemplu, ocapsuli sau o anteră).

Dtlloid. In formă de triunghi. · Dtnl/cu/41. Cu dinti foarte miel.

Digi/Q/ (aşezare d.). Oivlzfunile parjiale asemenea, care pornesc din acelaşi punct 11 stau rislirate ca degetele unei miini. Din/al. Prevlzut cu dinji. Dioice (flori d.). Florile femeie şi mascule s tind pe planle deosebite. Disciform. In /onnA de disc. Dist:Oior. In două culori. Dispel'$. lmprăştlat, rAzlet. Dis/le (aşezare el.). Organe (de ex. frunte) aşezate pe doul şiruri de o parte şi de alta .a unui ax, tn acelaşi plan. · Dilxulcolus. Cu ramuri tntlnse lateral. D~gtnl. Indreptat latual. Dorsal. Pe spate, deasupra. Druplf. Fruct cămos, indehiscent, cu o parte clmoasli ~~ un slmbu..,.

Edulls. Comestibil. Egre/4. Peri aglomerati la extremitatea umintei. Eliptic. In lormă de elipsă. • Elip!JOidul. ln formă de elipsoid. Emarginol. Cu o şlirbitură la viri. Endacorp. Partea internă a pericerpului. Peretii sl mburelui la drupe. Ensiform. In formA de sabie. Erecf. Indreptat In sus. Eriophorus. Ca lina: Exfoliat. Coj 11. Exsert. Ieşit In alarl, dintre organele care ti lnconjoară.

Fa leD/. Incovoiat tn formă de seceri sau coasă.

Fascicul.

M~nunchi.

Tip de

Jniloresei!Jllă.

Fasligial. Cu ramurfle Indreptate In sus,

paralele eu trunchiul. Fidal. Spintecat pinA la mijloc (de exemplu frunza).

Fif4men1. Parte a stamlnei care poartă

an tera.

Fillform. Ca un lir de ati. FlmbriDI. Cu marginile foarte fin divizate.

FisluWs. GAunos, eol pe dinăuntru (de ex. lujerul). F14rlfer. Care poartă flori. FoiiDceu. In forma sau de consisten ta unei lrunu. Fo/lcu/4. Fruct uscat, dehiscent, provenit dintr-o singură carpetă care se deschide prinlr·o crăpltură laterală In lung. Foliotii. Frunzişoari. Una din părjile componente ale unei frunze compu5e. Frulicosus. Arbustlv. Frultst:mS, fruticans. Semlarbustlv. Fusiform. In formi de fU$. Gaibufus. Fals fruct lipsit de pcricarp, acoperit total sau parjia.l de un tnvellş clmos retultat din straturile exterioare ale ovulului (exemplu lfsJ, Oinkgo). Gamopelal. Cu petal~le mai mult sau mal putin unite Intre ele. Oenicu/41. Ingenunchiat. Brusc tndoit. G/JJbru. Lipsit complet de peri. GlanduiDs. Acoperit cu glande sau cu peri glanduloşi.

Glauc. Aib·albhlrul sau cenuşiu-albă~trul.

G14ucescnol Cu aspect albbtrui.

Glom4rulll. Mănunchi des. 0/ullnm. Cleios, viscos.

Habilus. Portul, lnfiili!3"'l plantei. Hos/al (de ex. baza frun>ei) reletată sau

cordall, cu 2 lobi Indreptati lateral. H il. Cicatrlcea, pata, locul de Inserare, al funlcululuf la seminte. Hipocraleri/orm (corola h.). In formă de tub care la partea superioară se Jăleşte brusc Intr-un limb plan. ...._'f.irsul. Cu peri lungi, flexibill, drept i, paoenjf. Hispid. Cu peri lungi, rigid, deşi, jepoşl. 1/omo~psi•. Cu soltl egali. 1mbricol (organe a~ te i.). Acoperindu-se cu marginile unul pe altul ca şindrilele de pe acoperiş.

Impar/penal. Cu un număr impar (fără sol) de foliole. lnconus. Cenuşiu, alb·cenuşiu. ' lntrm. Lipsit de splnt. lnds. Cu o tăieturi adinci şi lngustă. lfllkhisanl. Care nu se deschide. Jnf/orescen/4. Grupare de llori. lnfllllllibuliform. In lormi de pilnie. lnlrtnod. Porjiunile de lujer Intre doul frunze consecutive.

•

• •

' \

500

lnuolucru. Ansamblul bracteelor ~ale In verlicil (la acelaşi nivel) dedesubtul unei inrJorescente.

Laânie. Divltiune de frunză sau peta lă,

regul ă inRuslli. Locinial. Spintoc~t In di\•itiuni Inguste asculife. ' L<uuigalus. Nelotit. IAwis. le vis. Neted. Lamelal. lmpărllt In lamele. Lamină. Parle a frunzei. Lanal. Cu peri lungi, moi, crell, de~i lncllcili. . ' Lanceo/al. In lormă de viri de lance. Lax. Ceva dlspors, răsfira!. . Lertlialt. Mici .deschideri in scoarta lujen~or. sau ra'!lu.rHor. rotunde, punctiforme. ehphce sau hnrare. de culoare dilerit/1 de a restului supralelei lujerului. Leplolepis. Cu solti subliri. Leut:t:Jdumis. Cu ocoarla albă. Ltucolrichus. Cu pţri albicioşi. Limb. Partea anterioară, lătită, a unei petale sau corole. Liniar. Lung şi Ingust, cu margini paralele sau aproape paralele. Ura/4. Fruntă P"nat-fidată, eu lobul ltr· mmal mult mal mare decit cei laterall . Lob. Diviziune a margin_ii unui organ (de ex. frurna). Lcbal. Spintocat. Prevăzut cu lobi. Lobulal. Cu lobi scurli. Laculi (sau loji). lncăperîlc din Interiorul unui ovar (respec tiv fruct.). Lu;er. Rămurlcă . Luteus. Galben .

•

GLOSAR DE

GLOSAit Dl! TE!tM!!Nl BOTANICI

Maculalus. Pilat. Morascent. Cart se usucă pe ramuri firi să cadă la pămlnt. Matginat. Tivi! . Mas. Masculin . M tmbranos. Snbllre. moale şi străveziu, ca o piel ilă. Mezacarp. Partea mijlocie a pericarpului

unui fruct. · Mucron. Viri .. urt şi sublire. • Monaia (flori m.). Flori mascule ~i lemele

stind pe aceeaşi planli. Mucronaf. Terminat Intr-un viri scurt şi subtire.

Nanus. Pitic. Nephrolepis. Cu solr.l rcnilormi. NervurlJ. VInA (de cx. nervurile frunzei). Nod. Punctul de pe lujer in care este fixati u _frunză sau un grup de frunze.

. N_ud

(floare nudă, muguri nuzi). F~are hps~lă de lnveliş !iorai; muguri lipsili d~

solz1 .

Nu/an/. Cu virful ap lecat In jos. Obcordal (sau invers · oordat), de inimă eu vrrful rn jos.

lormi

9blo'!lf. lunguiet. al";ngit eliptic, de 3-4 on ma• tu~~ decit lat şr cu lălimea - mal mare la mefloc.

!""

0/xJua/. In formă de ou cu virful In Cu lălimea cea mal mare deasupra mljlocu ui: 0/xJuald. 1dem ea mai sus. Obtuz. Teşit, bont, neasculi!. Ochroltuc. Galben palid. OligOS(N!rm. Fruct cu număr mic de seminte Opuloitks. Asemănolor cu bulgărele de

Uipadă.

Opus. Fali In fală. Orbicular. Rotund. Ovar. Parte a pistîlului care contine ovule. Oval. In lormă de ou. Cu lălimea cea mai mare sub mijloc. Oxycarpa. Cu fruct asculit.

Palmat-loixll (frunză p.). Cu lobi Indreptati

in mai multe dlreclii fn mod radiar şi cu 3

sau ma1 multe Mf\lu.ri pornind din

aa:la.şi

punct. Panicul. Tip de inllorescenlă largă conică sau piramidaiJ. ' Papilionacre. Tip de corolă. Popi/as. Acoperit cu ridică! uri foarte mici. Paripenal. Cu un număr par (cu sol) de lohole. Partii (de ex . frunze). lobat. spintecat cu adincilurîle pitrunzlnd mal adinc jumătatea suprafetei. Paltnl. A~t In unghi mai mare de 45", lal;l de un ax sau o supralală. Pauciflore. Cu puline flori. Pectinat. Aşezat ea dintii unui pieptene. Pedicel. Picloruş, codila unei flori (sau a fructului respectiv) dintr-o inflorescen lă.' Pedicelal (flori pedicelate, muguri pedl· cetati): Flori cu codilă; muguri ce stau -pe un p1croruş . Peduncul. Codila unei flori solitare sau oodila unei inflorescente. Pellal. Frurn! la care pelfolul se lnser! la mijloc şi ia forma de scut. Penal sau penat·compus (frunză p.) . Frunză compusă din follo le, lnşirate In perechi, de o parte .şi de alta a unui ax comun. Pendenf. Care allrnă. Pericarp. Ansarnblullnvelişurilor fructului. Ptrigon. lnvellş flora! simplu. format din

cte .

piese

asemănJtoare

ca formi

şi

culoare.

TE~ll'\ENI

Punifă

(p. lrurnei). Umflătură, proemia lujerului pe care este aşetali frunta (respectiv cieatricea frunzei). Persislertl. Care nu cade (de ex. frunze persistente - verzi şi peste iarnă) . Petalt. Piesele oorolei. Pelaloid. Asem3nilor petalelor. Ptfiol. Codila lrunteî. Piriform. In formA de pară. Pistil. Organul ftrnel din floare. Poligame (flori p .). Flori unisexuate şi hermafrodile stind pe aceeaşi plantA. Pruincs. Brumat. acoperit cu o brum3. Pu~ru/. Acoperit cu peri moi, fini. Pubescenl. Fin piiros, cu peri scurli, moi, drepli patenll. nentă

Tip de iollorescentă alungilii. · căreia sint ljeUie foliolele und frunze compuse. Radiat (organe 1şnate radiar). ure por-

Raam.

Rahis. Axi In lungul

nesc dinfr·un punct comun

şi

răsfiri

mai multe direclli. In mod simetric. Radian/e (flori r.). Flori de la perileria unei umbele, care au pela lele dinspre exterior

mai mari dectt cele dinspre interior. Receplat:ul. Partea mai mult sau mai pul in

lălilă de la extremitatea pedunculului unei flori sau a unui capltul care poartA, respectiv, organele florii sau florile. Refi«J sau rt/ltx. • Răsfrinl. Rtgula/lJ (floare r .) . Cu toate părlile asemenea, la lei oonlormate. Reniform. In rormă de rinichi. Repenl. Tlritor. Rtliculal. Formind ca o relea (de ex.

nervurile unei rrunz.c). Rtuoluf. Răslrlnt dire partea inferioarA. Rilidom. Scoartl moartă, crăpată. RolaflJ (corola r .). In formă de roati .

Rugos. Zblrcît, ZiJ'Ibunlos. Rupeslre. Iubitor de stlnc;ă.

BOTANICI

. SOI

Sinual. Cu marg.ine.a sinuoasă.

Sin. Adincilurli, tăietură. Sparsiu. Diseminati rari. Squamatus. Solzos. Spafulal. In formA de lopălică. Spic. Tip de lnlloreseenli alungllâ. Staminli. Organ al florii care produce polenul. Slelal. In forml de stea. Stigmat. Partea de la vlrlul plstilului, care primeşte polenul. Slil. Prelungirea tngustă a ovarului. Stipele. . Frunzişoare anexe, adesea mod iri· eate, care .. glise.. urreori la baza peliolului frunzei. Siria/. Cu dungi foarte subllrl. Subulal. 1n form ă de su l ă. Sufrilicos. Semilemnos. Sulcal. Brbdat.

Ttnuis. Sublire. Tomtnlos. Ptslos. Cu peri· scurli. moi, foarte d~i şi !ncllci ll formind ca o plslă: Trichacarpus. Fruct păros. ·

U m~llJ. Tip de

inflorescenlă.

Uncinal. In lorrnli de undilă. Cu virful recurbat. UnguicullJ. Partea posterioară. mai Ingustă, a unei P"llle. Umbtlic (la SP"Ciile de Pinus1. Proeminenlă ce se găseşte In mijlocul apolizei solzllor conuluL Urcrolal: In forma de urcior. Urme/asciculare. Urmele lasciculelor liberolemnoase ce se observ§ pe cic.atricea frunzei. Vagif!ă. T..cJ . Valwt (organe ·~te v.). AjeUte unul lingă altul, cu marginile strîns unite, fără fncă leca. Valt~e. upace.

a se

Perelii fructelor dehis· SamarlJ. Fruct usc~t indehiscent, arip~ cente care la maturitate se desfac. Saxa/ilis. Iubitor de strneă. Verticil. Grup de organe aşezate la acelaşi Scabru. Aspru. Cu peri foar te scurli. rigid. nivel de jur lmprc)urul unui ax. Sec/al. Adinc şplnteeat, pînă la bati. • . Verlicilaf. Aşeza te In verticil. Sempervireşcenl. Organele totdeauna vcrtî. VtrueotlllJfl. G lande sau secrelii ~re apar Stpalt. Piesele ~liciuluî. sub forma unei mici proemioenle (de ex. Strai. Fierbtruit. Dinlat, cu dinlii In· Il" lujerii de la 8dula ""rucosa). dreptali ln'ainte. Vi/as. Cu peri lungi, moi, drepli, deşi. pa· Seriau. MăUsos. Cu peri scurli. moi, tenli. drepli. alipill. lucitori. Virgat. Ramuri lungj, subtiri. Sesil. Firi codltll. Vi$cid. Secreta suc c lei<». Setos. Cu peri lungi, groşi, riglzi, tari, slab lnlepători. ligomiJt/. Aşna re simetrică · a inv~lişurilor Silicrx!. Fruct uscat dehiscent, cu două fncăperi. llorale fală de plan . • . •

•

.. :

•

INDEX DE

EPHED~ACEAE 142

jac.kmannii 300

Ephedra 142 dislachya 142 E~ ICACEAE 452 Eucaliptus 393 vlminalis 393 Euonymus 436 europaea 437 verrucosa 436 Exochorda 324 racemosa 324

vitalba 299

COLUMNIFE~ALES

394

•

i. .

·.

•

nana 358 trlloba 360

ANACA~DIACEAE 408

ANOIOSPE~MAE 143 AQUIFOLIACEAE 435 A~ALIACEAE 451

A~AUCA~IACEAE 49 A~ISTOLOCHIACEAE

301 Aristolochia 301 durior 301 (sipho) 301 (Airagene alpina) 300 (Aulea procumbens) 453 IERBE~IDACEAE

302

Berberis 302 thunbergli 303 vulgaris ~ Belula 156 humilis 162 nana 162 (pendula) 157 puhescens 161 verrueosa 157 BETULACEAE 144 BIOO~NES - 452 BIONONIACEAE 461 (Bignonia catalpa) 461 (Biola orientalis) 132 Broussonetia 269 papyrilera 269 Bruckenlhalia 457 spiculilolla 457 BUXACEAE 290 Buxus 290 sempervirens 290

Calluna 457 vulgaris 457 CAL YCANTHACEAE 292 Calycanthus 292 floridus 292 . Campsis 463 radicans 463 CAP~IFOLIACEAE 483 Caragana 392 arbpresccns 392 lrutex 393

Carpînus 145 helulus 145 (duinensis) 149 orîenlalis 149 Carya 226 (alba). 227, 229 îllînoensis - 229 ovata 227 (pecan) 229 tomenlosa 229 Caslanea 178 saliva 178 (vesca) 178 Catalpa 461 bignonioides 461 .• speciosa 462 Cedrus 93 at lantica 93 (libanii) 93 CELAST~ACEAE 436 CELAST~ALES 435 Cellis 284 auslralis 285 · <!ccidenlalis 287 , CEPHALOTAXACEAE 47 Cephalolaxus 47 drupacea 48 Cerasus 355 avium 356 lruticooa 355 (mahaleb) 360 Cercis 370 canadensis 371 siliquastrum 370 CESALPINOIDEAE 370 Chaenomeles 327 'aponica 327 agenaria 328 Chamaecyparis 135

lawsoniana 136 Cladraslis 377 lulea 377

Halimodendron 391 halodendron 391 HAMAMELIDACEAE 314 Hedera 451 hellx 451 Hibiscus 394 syrlacus 394 (tlicorla) 226 HIPPOCASTANACEAE 432 tllppopha6 318 rhamnoldes 818

Elaeagnus 317 angu•.tilolia 317

Qemalis 298 alpina 300

Ablcs 50 alba 52 balsamea 62 <ephalon iea 63 oonoolor 60 nordmanniaha 59 (pec:llnata) 52 pinsai)O 62 Aw 415 campeslre 422 (dasycarpum) 431 ginnala 428 monspessulanum 426 negundo 429 platanoides 419 pseudoplalanus 416 sacxha'rinum 431 talaricum 426 ACE~ACEAE 415 Aesculus 432 carnea 434 hippocastanum 432 (rublcunda) 434 Allanthus 406 allissima 406 (glandulosa) 406 .Ainus 162 glullnosa 163 incana 167 viridls 168 · Amelanchler 343 ovalis 343 Amorpha 381 lrulicosa 381 (Ampelopsls hederacea) 447 (Ampelor,sls veilchii) 446 A rnygda us 358

503

INDEX CU NUMIJll ŞTIINŢIFICE

NţJMIRl ŞTIINŢIFICE

Colutea 390 arborescens 390 CONIFE~ALES 41 (CONTO~TAE) 464 CORNACEAE 447 Cornus 447 mas 449 sanguinea 448 Corylus 150 avellana ISI co1urna 154 maxima 156 (tubulosa) 156 Colinus 408 coggygr ia 408 Cotoneasler 324 integerrima 325 rnelllnocarpa 326 tomeotosa 326 Crataegus 338 coccinea 340 crus-gall i 342 monogyna 338 oxyacantha 340 pentagyna 340 Cryptomerîa 126 Japoniea 126 CUP~ESSACEAE 128 CUPRESSOIDEAE 134 Cupressus 134 sempervirens 135 CYCADALES 38 Cydonia 326 (japoniea) 327 ob!onga 326 (vulgaris) 326 Cytisus 380 (laburoum) 378 fwcol7ichus - 381 nigrieans 380

llex 435 aqullollum 435

FAOACEAE 170 Fa.gales 144 Fagopyrum 290 baldschuanicum 290 Fagus 170 orlentalis 177 sylvaliea 171 taurica 178 Ficus 269 carica 269 Forsylbla 481 intermedia 483 suspensa 481 viridissima 482 (Frangula alnus) 442

Jasmlnum 481 lruticans 481 JUOLANDACEAE 219 JUOLANDALES 219 Juglan• 219 cinerea 225 nigra 223 regla 220 JUNlPE~OIDEAE 137 Juniperus 137 communis 137 (nana) 139 sablna 140 sibirica 139 virglnlana 140

F'raxinus 465 americana 473 excelsior 468 (hololricha) 471 (lanceolala) 476 ornus 466 oxycarpa 472 (oxyphylla) 472 pali isae 471 pennsylvanica. 474 (puhes<ens) 474 (viridls) 476

Kerrla 344 japonlca 344 Koelreuterla 413 panlculata 413

OAMOPETALE 452 Oeni~378

lincloria 378 01NKOOALES 39 OINKOOACEAE 39 Oinkgo 39 · biloba 39. (Oieditschia) 372 Oleditsia 31Z lriacanlhos 372 · (OIycin. sinensis) 383 ONETALES 142 (Orossularla reclinala) 310 Oymnocladus 374 (canadenais) 374 dloiea 374 OYMNOSPE~MAE 37 .

Dapbm ·315 mezereum 316 Deutzia 309 gracilis 309 scabra 309 • DIALIPETALE 291 DICOTYLEDONEAE 144 Diervilla 493 flooida 493 Dryu 349 octopelala 349 ELAEAONACEAE 317

•

' '

l aburnum 378 anagyroldes 378 Larlx 85 dahurlea 92 decidua 86 (euror,aea) 86 leplo epls 93 sibirlea 92 sukaczewii 91 LAURACEAE 293 _. (Laurocerasus ollicinalis) 365 (laurus sassafras) 293 LEOUMINALES 369 LEOUMINOSAE 369 Llbo<edrus 133 decurrens 134 . Ligustrum 479 vulgare 479 LILIACEAE Lll.IIFLO~EIH94 , Liquldambar. 31 4. slyraeillua 314

.94

-..

• :J'!:.. · · v,.; .;.·

.sos

INDEX CU NUMIRI ŞT II NŢIF I CE . INDEX CU NUMI~! StiiNTIFICE

504

.. . .

'.•

.. . ·'

Llriodendron 296 lullpllera 296 Loiseleuria 453 procumbens 453 Lonicera 489 caprilolium 491 nigra 489 tatariCA 490· xylosteum 489 LORANTHACEAE 287 Loranthus 289 europaeus 289 Lycium 458 halimilolium 458

qulnquelolia 447 tricu~idata 446 PARIE ALES 304 Paulownla 459 tomc.ntosa 459 Phellodendron 405 amurense 405 Philadephus 307, coronarius 3J7 lalconeri 308 PhySOCJOrfus 320 opulifo lus 320 P lcea 72 (abies) 74 engelmannii 82 exc:tlsa 74 omorika 84 orientalis 83 pun~ens 81 PINA EAE 49 Pinus 94 (austriaca) 105 banksiana 108 cembra 118 excelsa 116 (laricio) 105 montana 101 rnughus 101 nigra 105 (pallasiana) 108 pewoo 11 8 ponderosa 1'1 2 rigida 110 si lrica 121 sylvestrls 97 slrobus 113 Plrus 328 (communis) 330 elaea~ilolla 330 pyras er 328 saliva 330 PLANTAGINALES 464 PLATANACEAE 366 Platanus 366 acuilolia 366 occldentalis 368 orientalls 369 POL YGONACEAE 290 POL YGONALES 290 (Pol y~onum baldschuani· cum) 290 • POMOIDEAS. 324 POPULUS 232 alba 234 • (bolle,ana) 236 canuans 239 itai lea 242 Mariland ica 248 nigra 240 (pyramidalis) 236

N aclura 270 aurantiaca 270" (pomilera) 270 Magnol ia 294 acumlnata 294 kobus 294 MAGNOLIACEAE 294 Mahonia 304 aquilolium 304 Malus 330 pumila 932 purpurea 932 srvestris 331 MA VACEAE 394 (MA LVALES) 394 .Mespil us 342 ~ermanica 342 M MOSOIDEAE 370 MONOCHLAM YDEAE 144 MONOCOTYLEDONEAE 494 MORACEAE 266 Morus 266 alba 266 nigra 268 Myricar ia 306 germanica 306 MYRTACEAE 393 MYRTALES 393 O LEACEAE 464 Ostrya 150 CArpinilolia 150 l'•dus 360 mahaleb 360

racemosa 362

serotina 364 laurocen.sus 365 Paliurus 444 (aculeatu~ 444 s~ina-ebri41l 444 PA ILIONATAE 375 Parthenocissus 446

.. •

Re~enerala 248 Ro usta 246 Scrolina 246 simonli 249 tremula 236 t hevestina 243 PRUNOIDEAE 353 Prunus 353 (avium) 356 cerasifera 354 (ehamaec:erasuS) 356 (divariCAta) 354 (lruticosa) 356 (laurocerasus) 365 (mahaleb) 360 (myrobalana) 354 (nana) 358 : (padus) 362 ' (serotina) 364 spinosa 353 (tenella) 358 (triloba) 360 Pseudotsilga 67 men:desii 67 (Douglasii) 67 glauca 71 (laxilolia) 67 Pielea 403 t riloliata 403 P terocarya 230 (lra xinilolia) 231 pterocarpa 231

Q uercus 180 (aurea) 200 x benderi 187 borealis 183 · cerris 189 cocinea 186 · (conlerla) 21J. dalechampii 200 · lralnetto 211 imbricaria 188 (lanuginosa) 215 · maaanlhera 218' palustris 187 (pedunculala) 202 peduneulillora 208 petraea 195 pol~a 201 (pu os) 215 robur202 (sessilillora) 195 virgiliana 218

- •'

.:'·

' '.

IANALES 291 . RANUNCULACEAE 29& RHAMNACEAE 440 RHAMNALES 440 Rhamnu$ 440 1

rosmarinifolia 264 sileslaca 261 triandra 258 viminalis 262 Sambucus 483 nigra 483 racemosa 485 SANTALALES 287 SAPINDACEAE 413 Sarothamnus 379 $('0f.ar ius 379 Sassa ras 293 ollicinale 293 SAXIFRAGACEAE 307 Sciadopitys 127 verticillata 127 SCROPHULARIACEĂE 459 (Scquoiadendron gigan· teum) 124 Sequoia 124 gigantea 124 SIMARUBACEAE 408 SOLANACEAE 458 Sophora 375 japonica 375 Sorbarla 323 sorbi!olia 323 Sorbus 333 aria 337 aucuparia 333 domest lea 335 torminal is 336 Spartium scoparium 379 Spiraea 321 (oful ilol ia) 320 sa icilolia 323 (sorbilolia) 323 ulmilolia 322 vanhouttei 322 SPI RAEOIDEAE 320 Staphylea 438 pînnata 438 STAPHYLEACEAE 438 S~horicarpus 492 us 492 racemosus) 492 S)Tinga 477 josikaea 479 vulgaris 477

calbarllca 440 lrangula 442 tlnctorla H2 Rhododendron 453 . kotschyi 453 Rhodotypus 345 kerrloides 345 Rhus 411 lcot inus) 408 hlrta) 411 typhlna 411 Ribes 310 alpinum 311 aureum 314 grossularia 310 nigrum 312 petraeum 313 rubrum 314 Robinla 383 hisplda 389 pseudacacia 384 vlscosa 389 Rosa 350 (alpina) 351 eanina 350 (einnamomea:Js 351 dumetorurn 1 galilea 351 pendullna 351 (plmpinellilolla) 352 splnoslssirna 352 ROSALES 307 ROSACEAE 320 ROSOI DEAE 344 Rubus 346 caeslus 347 hirlus 347 idaeus 346 Ruscus 494 aclileatus 494 hypoglossum 494 R UTACEAE 403 SALICACEA E 232 SALICALES 232 Salix 249 alba 253 (amygdalinak258 babylonlea CAprea 259 einerea 261 lra~lls 256 her ac:ta 265 incana 263 penlandra 258 purpuru 264 (rer:,ns> 264 rei eulata 265 retusa 266

TAMARICACEAE 304 Tamarix 305 (pallasii) 305 ramosissima 305 tetrandra 306 TAXACEAE 42

•

TAXODIACEAE 121 Taxodium 122 distichum 122 Taxus 43 baccata 43 (Teeoma radlcans) 463 TEREBINTHALES 403 Thuja 128 (gigantea) 130 occidentalis 129 orientalis 132 plicata 130 THUJOIDEAE 128 THYMELAEACEAE 315 Tilia 395 (argentea) 402 cordata 395 (grandilolia) 399 (parvllolia) 395 platyphyllos 399 lomenlosa 402 TILIACEAE 395 Torreya 45 californiea 47 nucifera 46 TJ{ICOCCAE 290 Tsuga 65 canadensls 65 TUBIFLORES 458

• ULMACEAE 272 ' Ulmus 272 (campestrl~ 273, 276 (ellusa) 27 loliacea 273 (glabra~ 273 levis 2 9 j minor 277 montana 277 procera 276 (pinnato-ramosa) 282 pumila 281 (scabra) 277 UMBELIFLORES 447 URTICALES 266 Vaccinium 454 myrtillus 454 uliginosum 456 vitis-ldaea 455 Viburnum 486 tantana 486 opulus 488 (Virgilia lulea) 377 Viscum 288 .. album 288

1 {

1NDEX CU NUMIIU

VITACEA E 446 Vilis «6 sylveslr is 446

Weigela amabilis) 493 (Wel1ingtonia giganlea) 124

•

ŞTIINTIFICE

Wisteria 383 sinensis 383 Xanlhoceras 414 sorbilolia 414 Zelkowa 283

INDEX DE NUMIRI ROMÂNEŞTI

(t"rpinilolia) 283 crenata 283 hirla 284 (serrata) 284 Zizyphus 445 jujuba 445 (saliva) 446

•

.A.Iin 454, 456 Alin roşu 455 A~rlş 310 Alun 15 1 Alun turcesc 154 Anln alb 167 Anln de munte 168 Anln negru 163 Arborele de plută de Amur

•

405

Arborele Iudei 370 Arborele mamut 124 Arglnjleli 34? Arjar 419 Arjar omerlean 429 Arja r de Maneiuria 428 Arlar t iltllrbe 426 1.\şieoasă

390

Blola ' 123 Blreoaee 325 Brad 52 Brad olb 52 Brad argioliu 60 Brad de Canada 62 Brad de Caueu 59 Brad de Grecia 63 Brad de Span ia 62 Brad roşu 74 Brădlşor 140 Bujor de n1unle 453 Cilln 488 eaiaganl 392 Carpen 145 · ClirpiniiJ 14.9 Castan bun 178 Casl111 porcesc 432 Calolpl 461 • Clilinl •Jbă 318 Clllnl de garduri '458 Cătlnl de rtu 318 Cătlnli miel 306 .

Cătină roşi~ 305

Cedru 93 Cedru de Cenu şe r

Şiberia

406

Eucalipt 393 121

Cer 189 Celini de negi 140 Chiparos 136 Chiparos de California 136 Chiparos de baltă 122 Cimişir 290 Cireel 142 Cireş pădurei

356

Cireş

pitic de Bărăgan 356 Clrmtz 492 Cloeollş 438 Coacăz 314 Coach aur iu 314 CoocAz de munte 311 Coaeit negru 312 Coehar 455 Conifere 41 Cor<oduş 354 Corn 449 Crin 86 Criplomerla 126 Cruştn 442 Cuişor 31 4 Cununlji 322 Curpen de grădină 300 Curpen de munte 300 Curpen de pAdure 299

Fag 171 Fag de Cauca z 177 FaR oriental 177 Fafs ojetar 406 Frasin comun 468 Frasin american 473 Frasin de Pensilvania 474 Frasin de T urkeslan 472 Frasin pufos 471 Frasin verde 476 Gărdurariji 458 Ghergbinar 338 Ghimpe 494 • Gtrnilil 211 Glădl\ă 372 Glleină 383 Gorun 195, 200, 201 Gorun lransilvănun 201 Gutui 326 Gutui japonez 227

larbl neagră 457 Iasomie 307 Iasomie sălbatică 481 Jederi 451 t enuplr 137 I enupăr pitic 139 • Ienupăr de Virginia .140 lovă 259, 261 ·

Jep 101

Dlrmox 486 Draclll 302 Draclli japonezi 303

J nea pin !OI J ugaslru 422

1'>robili 378 Dud alb 266 · • • Dud negru 268 . Duglas albaslru.·7J Du~las brumăriu 7 1 · Duglas verde 67

Llmtill '• . Q'7307 • ,,. L anee o • . Larice de Alpi '!IG •.• Latice de C.a!l!alf 9 1 Larlce de PolOnia 91 ' '" l.arice de Siberia 91, 92

Ooeb 322, 379. 380

Jugaslru de Banal 426

·• ,:~. n.•

•

508

INDEX CU NUMIRI

Larice de Sudeli 91 Lariee japonez 93 Laur 435 Lemn ctinesc 479 Liliac 477 Liliac de munte 168 Liliac transilvinean 479 Liriodendron 296

lo4acluu 270 Magnolie 294 Măceş 350, 351 Mă~ de cimp 351 Măceş de munte 351 Mălin 362 M51in arneriun ' 364 Mt r 332 Mi r pădureţ 331 ,\l i r ~cine

Mătură Merişor

338

verde 379 290, 455 Mesteacăn 157 Mesteadn pitic 162 Mesteacăn pulos 161 Mestecănaş

162

Migdal pitic 358 Mlaje 262 Mojdrem 466 Molid 74 Molid arglntfu 82 Mol id de Arizona 82 Molid de Caucaz 83 Molid lntcpdtor 8 1 Moi id sirbesc 84 Molii! 74 Moşmon 342 Mur de dmp 347 Mur de p3dure 347 H uc comun 220 Nuc american 223 Nuc american cenutiu 225

'·

Otetarroşu

411

Păducel 338 Păliur H4

Pali in de dmp 419 Pallin de munte 416 Plillior 3t3 Păr arginliu 330 Păr piduret 328 Părul.ciutei 440 Patachin3 442 Pin austriac 105 Pin bancaian 108 Pin comun 97 P in de Banat JOS

$TIINŢIFICE

Pin de Hlmalaia 116 Pin de munte JOI Pin negru 105 Pin neted 113 Pin sllv..tru 97 Pin •lrob 113 Piperul Jupului'316 Platan 366 Platan american 368 Platan oriental 369· Plop alb 234 Plop alb piramida l 236 Plop 'lgerian 243 Plop cenuliu 239 Plop chinnesc:- 249 Plop negru 240 Plop piramidal 242 Plop tremurător 236 Plopi balsamiferi 248 Plofi euramericanl 244 Plu ă 240 Porumbar 353 Răchi tă 264 Răchllă albă 263 • Răchită roşie 264 Răsurâ 350 Roşcov de Canada 374 Roşcov să l batic

372

Rug i 347 Snlbil moole 437 346 Salc ie 258 Salcie al bă 253 Salcie dpreascn 259. 261 Salcie (U rrunză de piersic 258 Salcie de nisipuri 264 Salcie fragedă 256 Salcie mirositoare 317 Salcie pitici 265, 266 Salcie pl ..nitoare 256 Salcie pleloasă 258 Salcie fllngătoare 258 Salcie lrltoare 264 Salclm 384 Saldm galben 378 Salelm japonez 375 Saldm m1c 381 Salclm roşu 389 Salclm roşu viscos 389 Slkioari 3t7 Sa l bă ritoasă

Scoruş Scoruş

335

de munte 333 Scumple 408 Seevoia 124 Sflneac 149

Simbovină 285

Simbovină americană

21R

TABLOU CU NUMELE PRESCURTAT E ALE AUTORILOR

Singer <H8 Smirdar 453 Smochin 269 Soc comun 483 Soc de munte 485 Soc negru 483 Soc roşu 485 Sorb 336, 337 Sorb păsăresc 333 Spinul cerbului 440 Spinul lui Christos 444 Stejar 202 Stejar brumăriu 208 Stejar de baltă 187 Stejar de Caucaz 218 Stejar pufos 215 Stejar roşu 183 Taulă 320, 322 Taxodium 122· Tei alb 402 Tel argintiu 402 T ei cu frunza mare 399 Tei cu frunza mică 395 Tei de deal 395 Tisă 43 Trimbilă 463 Tsuga 65 Tufan 202 Tuie 129 Tuie gigantică 130 Tulichină 316

Ul m de cimp 273, 276 Ulm mărunt 277 Ulm de munte 277 Ulm de Turkestan 281, 282 Urmuz 492 Velniş

279 Verigariu 440 Vişin turcesc 3EO Vilă japoneză 446 Vită sălbatică 446 Vlnj 279 VIse alb 288 Vise de stejar 289 Zad3 86 Zălog 261 Zimbru 118 Zlmbru de Siberia 121 Zmeur 346

A. Br. - Alexander J<arl He.inrich Braun. A. el G. - vezi Aschers şi Graebn. Aclans. - Adanson, Michael. Agardh - Agardh, Jacob Georg. Alt. - Aiton, Willim. Ande,... - Ander>S<>n. Nlls Johan. Andre - Andrt Edouard. Arcane. - Arcangeli, Giovanni. Am. - Arnott. George Arnold Walker. Aschen. - Aschtrson, Paul Friederich August Balley - Balley. Llberty Hyde. Baker - Baker, John Gilbert. Baii. - J.B. Balfour, Isaac Bailey. Bartr. - Bartram, William. Balsch - Bat.tch. Augu•t Johann Georg J<arl. Btan - Bcan, William Jackson. Btck - Bock von Mannagella, Guenther. Btlss. sau Belssn. - Belssner Ludwig. Beld. - Beldle Alexandru. Beri. - Berlandier, Jean Louls. Bltb. - Blebcrstein, Friederich August, Marschall von. Bge. - Bunge A:lexander von. Blake - Blake, Sidney Fay. Bol• - Bois. Desiree Georges Jean Marie. Borb. - Borbas, Vleenz von. Borkh. - Borkhauscn, Morii• Balthasar. Bommuell. - Bommueller, J. Bona - Borza Aluondru. 8oK - Bosc, Louis Augustin Guillaume. Brlot - Brlot, Charlu. Brlt. - Brltton. Nathaniel Lord. B.S.P. - Britton, N.L.; Sterns, Emerson Ellick; Poggenberg. J usluo Ferdinand. Buckl. - Buel(Jey, Samuel Bobford. Burtrsd· - Burgsdorl. Friedericb. August Ludwie von.

Camus, A. - Camus, A"imill. Carr. - Carriere, Elie Abel. Cup, - C..pary, Johann Xavler

Olatx - Chalx F. P.

c;,. - Czantx, Helnrich JobaM Nepomul von.

Ct-etz.. - Cretzoiu PauL OC. - De Candolle, Augustin Pyramuo. Decne. - Decaisne, Joscph. Desi. - Desfontaines, Rene Luicht. Desrouss. - Desrousseaux, Louis Aueusle Joseph. Desv. - Desvaux. Augustin Nlcaise. Di«k - Dieek. Georg. Dietr., A. - Dielrich. Alberl. Dipp. - Dippel, Leopold. Dode - Dode, Louis Albert. Doll - Doll, Johann Christoph. Don - Don, George. Don, D. - Don, David. Dougl. - Douglas. David. Duby - Duby, Jean Ellenne: Dum . • Cours . ..,.. Dumont de Courscl • . Georg.. Louis Marie. Dumort. - Dumorlier, Barlhelemy Charles. Dur. - Durand, Elias Magloire, Duroi - Duroi, 1. Ph. Dyl. - Dylis, N . N. Eberm. - Ebermaler. Cari Heinrich. Ehrh. - Ehrharl, Friedrlch. Ellw. el Bany - Ellwanger. George;· Barry, Patrick. Endl. - Endlicher, Stephan Ladislouo. Engelm. - Engelmann. George. Engl. - Engler, Heinrich Gustav Adoplh. Esch. - Eschscholu, J ohann Friederieh. Flsch. -

Fischer. Friederieh Emsl Ll!dwig

von.

Fiscb. el Mey. - Fischer. F. E.L. von; Meyer, C.A. • focb - Focl<e, Wilhelm Olbers. Franch. - Franchet. Adrien. f reyer - Freyer, 1. G. f rles - Fries, E. M. froeb. - Froebel, Karl Otto.r·

Gaertn. - Gaertn«, Josetoh. Georg. - Georgescu. C. C. Glllb. - Gilibert, Jean Emmanuel.

. .,.

••

TABLOU CU

510

Gmel. - Gmelin, Samull Golllltb. Gord. - Gordon, George. Graebn. - Graebner, Paul. Gray - Gray, Asa. Grl"'eb. - Griesebach, Helnrich Rudolph Augusl. 1'

l o

'• 1 r

NUM~LE

511

PRESCURTATE ALE AlJTORILOR

TABLOU CU NUMELE PRESCURTAT!! ALE AUTORILOR

Haenke- Haenke, Th. A. Hali - Hali, William. Husk. - Hasskarl, Justus Cari. Hayek - Hayek, August. Hayne- Hayne, F. G. Hedl. - Hedlung, Johann Theodor. H<ei - Hegi, Gustav. Hernsl. - Hernsley, W. Bo!!lng. Henk. el Hod>st,·- Henkel, Johann Bap!is!; Hochste!ler, Wilhelm. Henry - Henry. Augus!ine. Hlckel - Hickel, Robert. Hlil - Hill, John. Hlllior- Hillier el Soim (Pepinieră) Hod>•t. - Hochsteller, Christian Friederich Hoflm. - Hoffman, Georg Franl.t . Hook. - Hooker, William Jackson. Hook. J.O.- Hooker, Joseph Dalton. Hoot - Hosl, Nicolau• Thomas. Huds. - Hudson, William. Jacq- Jacquin, Nicolaus Joseph. J a,g. - Jaeger, Hermann. J am"' - James, Edwin. Janka - Janka, V. Jaume St. Hll. Jaume Salnt·HIIaire, Jean Henri. J avorka - J avorka. Sandor. Juu. - Jussieu, Anloine Laurent de. Juss. A. - Jussieu, Adrlen de. JUS$. B.- Jussieu, Bernard de.

Ledeb. sau l.db. - Ledebour, Cari Friederich von. Lern. - Lemaire, Charles: Lemolne - Lemoine (pepinierA). L' Hi.r lt. - L'Heritier de Bru!ellc, Charles Louls. l}ebl. - Lleblein, Fran!t Kaspar. Llndl. - Llndley, John. Lintelsh. Lingelsbeim, Alexandcr. Llnk sau Lk. - Link, Heinrleh Frlederlch. LiP'kY - Llpsky, Vladimir lppoll!ovi!ch. Lltvln. - Lltvlnov, Dimitri lvanovllch. Lodd. - Loddiges (pepinieră); Conrad L. Lolsel. - Loise]eur·l>eslongchamp•, Jean Louis Auguste. Loud. - Loudon, John Claudius. Lour. - Lourelro, J uan. Maklno, Tomilaro. Mansl. - Mansfeld, Rudolph. ' Marsh. - Marshall, Humphrey. Maxim. - Maximoviet, C. J. Mayr - Mayr, Helnrich. Med. - Medicus, . Friederich Casimir. Melsn. - Mtisner, Karl Friederich . Mey. - Meyer, Emst Helnrich Friederlchl Mey. C. A. - Meyer, Cari Anton. •: Mlc:hx. - Mlchaux, Andre. • Mlchx. 1. - Micbaux, Fun~is Andrt fiu: MIII. - Mlller, Phi!ip. Mlrbel - Mlrbel, Charles Fran~ois. Moench sau Mnd!. - Moench, Konrad. Moore, Th. - .Moore, Tbomas. Mor. - Morariu, Iuliu. Moulllel. - Mouillelert, Pierre. Muenchh. - Muenchhausen, Ollo von. Muhl. - Muhlenberg, Henry Ludwig. Murr. - Murray, Jobann Andreas. M. 8 . - MarKhall, Bieberslein. Mak. -

.,. o

Karsl. - Karsten, Gustav K.ul Wilhelm. l(ern. ..:.. Kemer, von Marllaun' Anton Josel. l(ln:hn. - Kirchner, Georg. Ktt. - Kitaihel, Paul. Kod> - Koch, Wilhelm Daniel Joseph. Koch, 1(. - Koch, Karl Helnrich Emil. KO<hne - Koehne, . Emil. Korsh. - Korshinsky. Sregel lvanovitch. Kotschy - Kotscby. Theodor. Kunth. - Kunlh, Karl Sigismund.

L. - Linni:, Karl von (Linnaeus). Labili. - Labillardiere, Jacques J. Houton de Lam. - Lamarek, J ean Bapliste tAnloine Pietre .Moontl. • Lamb. - Lamhut, Aylmer Bourf<e. Laud!e- Lauche Wi lhelm. Lav. - Lavalli:e, Alphonse. Laws. - Lawson, Petor. Laam. - La:unann, Erlch. •

....

Nash. - Na.sh, George Valenline. Neu• - Neess von Esenheck, Chrblian Go!Urled. Nellr. - Neilrelch, August. Nlchols. - Nicholson, George. Nutt. - Nuttal, Thomas. Oent. - Oers!ed, Anders Sande. Osteni. - Ostenfeld, C.E.H. Pali. Pari. -

Pe!er Simon.

Put. Ptpln POR. Pile. Planch. Polr. -

Paxton Popin. Persooo. PIIRer. Robert - Planchon, Juleo "':::::~. Polre!, Jean Louis il

Parry Pax - Pax,

,. .><1

',H..

..u .

·..8 .11

•

Popi. - Poplavskaia, G. 1. Prod. - Prodan, Iuliu. Purk. - Purkyne. Pu.rsh - Pursh. Frederick (Pursch, Friede· rlch Traugol!).

Stokes - Stokes, Jona!han. Sudw. - Sudworth, George Bishop. Sukaa. - Sukacuv, V. N. Syr.·Lars. - Syrach·La~n. Sweet - Sweet, Robert.

Raclb. - Raclborski M. Rchb. sau Relchenb. - Reichenbach, Hcin· rich Go!!lleb Ludwig. R<eel sau Rrll. - Regel, Edua.rd August von. Rehd. - Rehder, Allred. IUch. sau L. C. Rid!. - Richard, Louls Claude Marie. Rlcker - Rickor, Percy Leroy. Roem. - Rotmer. Johann Jacob. Roth - Rolh, Albrech! Wilhelm. Rupr. - Ruprecht, Frant Josef.

Taub. - Taubert, Pau l Hermann Wilhelm Tausch - Tausch, lgnaz Friederich. Ten. - Tenore, Michele. Thuili. - Thulllier, J ean Louis. Thunb. - Thunbug, Cari Petor. Torr. - Torrey, John. Torr. et Gr. - Torrey, J .; Gray, A. Toum. - Tournelorl, Joseph Pittou. Tura. - Tutczanlnow, Nicolaus.

S. et Z. - Siebold el Zuccarini. Sallsb. - Sallsbury, Richard Antony. Sara. - Sargenl, Charles Sprague•. Schnelol. - Schneider, Camillo Karl. Schrad. - Schrader, Heinrich Adolph . Schra.nck - Scbranck, F. P. Schr6ter - Schroter, Cari. Sch1Jtz Bip. - Schultt, Karl Heinrich (Biponlinus). Schar - Schur, Philipp Johann Ferdlnand. Schwtln. - Schweinilz, Lewis David de. Schwtr. - Schwerin, Fritz Grai von. , Schwz. - Schwartz, Otto. Scop. - Scopoli, Johann Anton. Seem. - Scemann, Ber!hold Karl. Ser. - Serlngc, Nicolas Charles. Sieb. - Slebold,' Philipp Franz von. Slmk. - Simonkai Lajos. • Slmon·Louis - Simon · Louis (pepinieră). Slmo ·- Slms, John. Sm. - Sml!h, James Edward. Sm. J . - Sml!h, Jobn Sond. - Sonder, W. O • Soui.· Bo~ - Soulange-Bodin, Elienne. Soy.· WIIIem.- Soyer·Willemet, Hubetl Felix. • Spod! - Spach, Eduard. Spoeth - Spae!h (pepinieră); Frant Ludwig Spaeth . Sprena• ..:.. Spreng•.l. Kur.t . Slapi - Slapi, Ollo. Stev. - S!even, Chrislian von.

Vahl - Vahl, ·Mar!ln Hendriksen. Veitch - Veitch (pepinieră). Vent. - Ventcna!, E!lt nne Pierre. Vilm. - Vllmorln, Maurice Leveque. Voss - Voss, Andreas. Wahl. - Wahlcnberg. Goran. Wahlb. - WahlbcrR. Pehr Frederick. Waldst. - Waldstefn, Franlz Adam, Grai von. Wall. - Wallich, Na!haniel. Wallr. - Wallroth. Cari Friederich Wilhelm. Walt. - Walter. Thoma.s. WaJII!h, - Wangenheim, Friedrich Adam JuTius von~ Wats. - Watson. Sereno. West. - Weston, Richard. Wettst. - Wettsleln, Richard von. W. et 1(. -vezi Walds!. şi Kit. Wlorxb. - ·Wierzblckl, P. Wllld. - Willdenow, Karl Ludwig. Willk. - Willkomm, Heinrich Mori!z. Wilim. - Wlllmoll, Ellen. Willmolt - Willmott, Allred James Wils. - Wilson, Ernst Henry. Wimm. - Wimmer, Chris!ian. Friedrich Heinrich. Woron. - Woronow, J urij Nicolaevitch. Wulf. - Wul!en, Frantz Xaver Freiherr von. Zab. sau Zbl. - Zabel, Hermann .

Zucc. - Zuccarinl , Joseph Gerhard.

•

1j .

··-··--".

.•

•' '

-,••'"

•

••

P ojitti alp;ne

P6clari de rifi-oe de tip boreal Rbcarpotie

...

r.r.ETIEII

li.1ili1lliU

Pldari de tip .....,.tLmtie cliD elom...Uul ra,.ii.U

·-'

............>p<U

;

P6clari ele oteju

Pi duri de stejar ti mixte de tip

1·

••

Poiitti de tilvootep.l ea

altem!Dd eu p6clari de oteju

P " ti de ...... ea puoiDee ti

•

' Î

•

•Pf ierburi - ....."XUOfile ele t1p ' d.iverte pootic

Pojîfti ele otepl .,. CF•Dlir><e xm>f'U. de tip -tic V~pa

teritoriilaor ca iaGD·

el•Pi preleu>glte

snmi·

,... ti di-ittbarixeroGIHOlik.,

•

ti mixte de tip

aud evopeao

•

Redador- ,....,..,_a.bO : la.L AURORA CRACEA Ttl'lnortdador: DUMll'RU MAZILU

•

' •

•

i • l

Tipar•l f'X«<Itll sab c:om.aa,U 1U. • 1.1 lnlttprinderu Poll~tufJcJ .. r3 ~tne 19Jr .

atr. Orlcore Alexandrtscu., 93-95, BueurqU -

R.P.Jt

!r •.

-· ..,

•

'. •

. ..

"'Alt~ , ..

·,-

' r

'".

~· a

"· s;

%!5

;;

i'"\m ·A..·,~

11.. Pldvi dt n,l..... d. tip

•

.,.,_. .uc..rp.t.ie

r.r.m;rn lililil!lill

Pldllri ct. up o.U..U..U. .U. dCNDmi.J f11'1il-.i PJdvt dt ttt.Ju t l mi..-te de tip

<f'

Cf!Dtnl eGnpciD

Pajiftl de sllvOtt.cpl eo lflmi• oet fÎ divcnoiubu:rl X8'01Dttl0filc!.

altnnl'ad at pidwi de lttjar

~·

Plda.rt de ttejn tl nd.w.te de t.QI; tud t:UI'Optln

P~:lfU de ltt.pl CCL a:riiWinee ti. divtne 'ubori :a:trof'i.. de tip

poatic

J;Aifti cle ttf1)1 La. de tJp poatk

r•..U.ee

V-cetaP,. ttthorinw ca - . ...

uJll

,...~,,

D •

.....

..:

.__,:.. . ......

,.. u

& B.P.R. (tapi Ru,. ,-....w. R.P.Jt. -Acodemia Rrpoblldl Popoluo ..,.,~

tâ&#x20AC;¢ J

,1 'S'N"v''l

""""

•

..,.. •

. •

, I.A.N.B.