Diplomat Club

Nr. 9-12 2015 Nr. 1-3 2016

(281-284) (285-287) Anul XXII Anul XXIII ADRESA poȘtAlă Str. Rabat 15, Et. 1 Ap. 2 București 1, 011835

Mobil: 0722.500.355 Tel./Fax: 021.230.88.88

revistadiplomatclub@gmail.com karen.baboian@gmail.com In memoriam

A fost New York, Paris, a urmat Bruxelles... Cine urmează?

Terorişti jihadului au lovit din nou. Au lovit în inima Europei, la Bruxelles, unde se află sediile UE şi NATO, provocând numeroşi morţi şi răniţi. Atacurile au urmărit să lovească instituţiile şi valorile pe care le apără acestea, valorile democraţiei şi ale societăţii deschise. După atacul de la Paris din 13 noiembrie 2015, în cursul căruia teroriştii jihadişti au ucis 132 de oameni, atacul de la Bruxelles s-a soldat cu 34 de morți și 196 de răniți. La numai o săptămână de la atentatul de la Bruxelles, în alt colț de lume, la Lahore, Pakistan, 65 de creștini și-au pierdut viața și cîteva sute au fost răniți într-un atentat revendicat de o facțiune fundamentalistă talibană. Prin acţiunile lor terorişti n-au făcut decât să dezvăluie, încă odată, lipsa de consideraţie pentru regulile umanităţii. În toate aceste acțiuni teroriste sunt implicați musulmani, unii dintre ei chiar cetățeni ai țărilor respective, care au semănat în numele lui Allah crimă și teroare. Dar este oare islamul o religie ce îndeamnă la crimă? Nu putem imputa islamului aceasta. Însă, există în islam o aripă fundamentalistă, radicală, care nu poate concepe pluralismul, fie el religios sau cultural, care se insinuează încet dar sigur în ţări preponderent islamice.

Este de remarcat însă faptul că, în majoritatea lor, liderii musulmani s-au desolidarizat de aceste fapte atroce de terorism, chiar încriminându-le. Lucrurile nu se rezumă numai la atât.

Actele de terorism se îndreaptă acum şi asupra musulmanilor, împotriva celor ce nu împărtăşesc „adevăratul islam“, islamul fundamentalist şi radical.

Atacul de la Bruxelles nu a fost îndreptat împotriva unui oraş sau a unei ţări, ci a fost expresia faptului că terorismul este o ameninţare la adresa umanităţi, o ameninţare ce pune Diplomat Club (continuare în pagina 23)

Redacția revistei „Diplomat Club“ vă urează un an bun, plin de realizări

Papa Francisc la numit pe Monseniorul Miguel Maury Buendía, Nunțiu apostolic pentru Romania

H.E. Mrs. TAMAR SAMASH

Citește în pagina 3

The new Ambassador of Israel in Romania Academic achievements

Pictură de Tanasis Fampas (1922-2011) supranumit și „pictorul femeilor“, artist de origine greacă, membru al rezistenței grecești în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, stabilit în România în 1950, țară pe care a considerat-o a doua lui patrie. A studiat pictura și arta monumentală la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București.

Definirea omului, de către Aris- cia – în perioada de fericire şi totel, ca ,,zoon politikon’’ este tradu- dinamism, care a precedat criza fisă din câte se pare în aproape toate nanciară, încă nedepăşită, a acestei limbile moderne, oricum în vocabu- ţări se putea afirma că în timp ce larul occidental, mai mult sau mai nivelul de viaţă era unul mediu, penpuţin indo-european, precum era şi tru o societate cu o economie de cel al filozofului antic, prin animal succes şi încă nu îndatorată inadmipolitic. În realitate, Aristotel nota sibil, modul de viaţă era unul demn doar că fiinţa umană are caracterele de invidiat, chiar de către ţările cele unui animal social. Socialitate, sau mai avansate. Nivelul de viaţă se cooperativimăsoară în tate inter-indibanii ce revin viduală, a înpentru muncă, semnat la orişi capital, dar ginea civilizaîn primul rând ţiei, politică. pentru muncă Acum politica aceasta fiind revine la a fi sursa de venit CAIUS TRAIAN DRAgOMIR un mecanism pentru popude generare şi impunere a compe- laţia majoritară, pe când modul de tiţiei. Omul aflat în permanentă con- viaţă implică ansamblul condiţiilor curenţă în raport cu semenii săi, este oferite de natura şi geografia ţării, la fel de uşor condus, după voinţa unor de acumulările valorilor istorice, de personalităţi şi structuri decizionale artă, culturale, de tradiţii, de capacaflate la vârful statului, atât într-o itatea de satisfacere existenţială a dictatură cât şi într-o democraţie. comportamentelor susţinute social.

Lumea este condusă de arbitrii rela- Alte ţări caracterizate prin elevaţia ţiilor dintre semeni în competiţie. modului de viaţă sunt, neîndoielnic Din Vechiul Testament aflăm că Is- Franţa, Italia, Germania dar, cu sirael are întâi judecători şi abia apoi guranţă, nu numai acestea. Oricum regi. Care sunt însă planurile concu- însă, ţările cu nivelul de viaţă mult renţei, în varianta lor de maximă mai înalt decât cel al Greciei, dar nu semnificaţie, ca relevanţă a succe- tot atât de inspirate în realizarea sului? Unul este, evident, nivelul de unui strălucit mod de viaţă, au conviaţă; celălalt, tot modul de viaţă, tot tribuit sensibil la intrarea în criză mai puţin luat în consideraţie dar, financiară a ţării care a pus bazele evident, fiind mult mai profund le- culturii şi civilizaţiei Europei şi congat de ansamblul aspiraţiei omeneşti tinuă să dea un exemplu de vitalitate la o existenţă împlinită şi, atât cât nobilă şi civilizată. Ce se întâmplă este posibil în lumea terestră, feri- însă cu România? Suntem culegători cită. Să luăm, drept exemplu, Gre(Continuare în pag. 18)

România în concurs

w w w. d i p l o m a t c l u b . r o

After the secondary school, she move to Paris and become student of Sorbonne University, obtaining a diploma of specialization in French culture. She come back to Jerusalim and continue his studies at Hebrew University Jerusalem (1971 – 1974) - obtaining a BA Bible studies and French literature, and in 1977 at the same University she obtain a MA French literature and civilization.

Career In 1975 join Israel Ministery of Foreign Affaires (MFA).

Between 1981-1984 she represent Israel as Consul in

Montreal, Canada. Four years later, she come to Bucharest as Counselor at the Embassy of Israel in Romania (1988 – 1991). Returned to Israel, is designated to be Deputy Spokesperson - Press divission.

From 1992 to 1993 - Mass media specialization, and managing formation. From 1994 to 1999 is in charge as Director, International academic relations. From 1999 to 2003 is sent as Consul General of Israel in Marseille, France. In 2003 become Director, Political relations with the Vatican (MFA) until 2004. In 2005 is designated as spokeperson for media - Press division (MFA).

Obtaining the Ambasssador

degree in 2007 she served his country as Ambassador in Belgium and Luxembourg until 2011. Return to Israel as Ambassador for Northern Europe division (MFA). From the end of 2015 she is designated Ambassador of Israel in Romania.

H.E. Tamar Samash was born in December 28th 1951 in Ierusalem, Israel. She is married and mother of two children.

Derularea de proiecte economice între țările noastre nu poate fi decât benefică

interviu cu Excelenţa Sa doamna BOUTHEINA LABIDI Ambasadorul Republicii Tunisia

Ne puteți oferi câteva date biografice semnificative? Cum v-ați acomodat cu realitatea românească?

Ce vă lipsește, ce vă place, ce nu vă place?

Anterior venirii mele în România, în noiembrie 2013, am fost atașat cultural și de presă al Ambasadei Tunisiei de la Londra și apoi al celei de la Washington. Având formarea inițială în domeniul limbii și literaturii engleze, mi-a făcut o deosebită plăcere să-mi desfășor activitatea în cele două orașe, unde am avut acces la mediul artistic, la cel universitar și, în general, la spațiul cultural, extrem de bogat, al celor două culturi.

Poate vă suprinde, dar m-am adaptat foarte repede la realitatea și ritmul vieții cotidiene din România, cu atât mai mult cu cât am regăsit aici foarte multe asemănări cu Tunisia. Ceea ce ne apropie, poate, cel mai mult este felul de a fi al oamenilor: primitori, deschiși dialogului, bucuroși să-ți sară în ajutor, în diverse situații ale vieții de zi cu zi – în magazine, pe stradă etc. Imi place de asemenea diversitatea peisajelor din țara dumneavoastră, având ocazia până acum să vizitez destule regiuni – Valea Prahovei, Oltenia, vestul țării, dar și litoralul, sau

diversitatea culturală vizibilă, spre exemplu, în arhitectura clădirilor sau a monumentelor istorice sau religioase. Limba română este un alt element care mi-a suscitat interesul, mai ales că, în diverse contexte, nu am putut să nu remarc multitudinea cuvintelor pe care româna și araba le au în comun.

Bucătăria românească este, iarăși, un aspect pe care țin să-l apreciez. Dar, dincolo de toate acestea, lucrul de care m-am îndrăgostit este ia, pe care am popularizat-o deja și în rândul prietenelor mele din Tunisia. In ceea ce privește lucrurile care nu îmi plac, aș menționa temperaturile scăzute din anumite zile de iarnă și, uneori, traficul bucureștean. Cât despre ceea cemi lipsește, bineînțeles curmalele tunisiene îmi lipsesc foarte mult.

Cum apreciați stadiul relațiilor dintre România și Tunisia din punct de vedere politic? Se poate mai mult? Există interes din partea ambelor părți pentru intensificarea acestor relații?

Relația între guvernele noastre a fost încă de la început, respectiv de acum de mai bine de 50 de ani, o relație marcată de prietenie și cooperare. Aș sublinia, însă, în mod deosebit, sprijinul susținut de care s-a bucurat

Tunisia, din partea autorităților române, mai ales în perioada de după Revoluția noastră din 2011. Schimburile între instituțiile țărilor noastre având ca temă experiența tranziției către democrație (mai ales în domeniile justiției, luptei anti-corupție, formării profesionale în domeniul securității) – au cunoscut, calitativ și cantitativ, o evoluție ascendentă. Este o realitate cunoscută, însă, mai mult la nivel înalt. Mi-aș dori ca toate aceste demersuri, concretizate adesea și în activități destinate promovării relațiilor dintre noi, derulate în diferite domenii, să se bucure de mai multă vizibilitate și în spațiul public. Mi-aș

Karen BABOIAN

(Continuare în pag. 2)

Pagina 2

Diplomat Club

DIRECTOR FONDATOR: EDITOR COORDONATOR: DIC BABOIAN Maria BABOIAN DIRECTOR: Karen BABOIAN REDACTOR ŞEF: Istorie: Acad. Dan BERINDEI Justiţie:

Relaţii internaţionale: Prof. dr. Nicolae MAREŞ Idei contemporane: Prof. univ. dr. Sergiu TĂMAŞ Artă: Gheorghe ANGHEL Business: Ştefan VARFALVI Femina: Erem Melike ROMAN Drept internaţional: Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU

Medicină: Dr. Radu CIUDIN Ecologie: Prof. univ. dr. Mircea DUţU Tehnoredactare: Mihai HĂţULESCU

ULTREX IMPEX SRL

Cont LEI BCR sector 1: RO23RNCB5010000020550001

Cont USD BCR sector 1: RO23RNCB5010000020550002 ISSN 1220—904X

Adresa poştală: Str. Rabat nr. 15, of. 63, Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: (+4021) 230.88.88 / 315.07.64 Înregistrată la OSIM cu nr. ISSN 1220-904X

Semnatarii articolelor sunt direct răspunzători de corectitudinea şi exactitatea celor redactate în materialele publicate.

Redacţia a utilizat materiale şi informaţii de la Preşedinţie, guvern, ministere şi instituţii centrale.

Materialele publicate în revistă nu pot fi reproduse fără acordul scris al Redacţiei.

Revista „Diplomat Club“ poate fi citită și pe www.diplomatclub.ro

diverse evenimente, în colaborare, bineînțeles, cu parteneri români, Ambasada este frecvent implicată în activități care au ca obiectiv atât promovarea Tunisiei în rândul cetățenilor români, cât și încurajarea relațiilor între țările noastre, relații a căror dezvoltare înseamnă un câștig pentru ambele părți. Astfel, Ambasada este nelipsită de la târgurile de turism organizate anual la Romexpo, ocazie cu care publicul are posibilitatea să se informeze, să cunoască diverse detalii legate de ofertele turistice, dar și aspecte privitoare la cultura și civilizația tunisiană, fie prin intermediul materialelor publicitare pe care le punem la dispoziție în acest sens, fie prin diverse activități. Si, ca să vă ofer un exemplu, aș aminti aici, prezentarea de modă organizată în cadrul unuia dintre aceste târguri, o ocazie pentru cei prezenți de a cunoaște portul tradițional tunisian.

Printre diversele activități culturale în care ne implicăm, le-aș aminti pe acelea derulate în cadrul unor evenimente organizate alături de celelalte ambasade francofone, africane sau arabe, activități pe teme de literatură, cum ar fi cele desfășurate cu ocazia târgurilor de carte, Gaudeamus sau

atacului asupra Muzeului Bardo din capitală, Guvernul tunisian a elaborat o serie de măsuri în scopul protejării turiștilor. Astfel, au fost sporite forțele de poliție însărcinate cu supravegherea spațiilor publice foarte frecventate. Zonele turistice, cele culturale, dar și aeroporturile beneficiază, de asemenea, de o supraveghere crescută. In plus, autoritățile centrale tunisiene au mai decis și consolidarea supravegherii de către armată a zonelor de frontieră. Având în vedere amploarea provocărilor actuale, autoritățile tunisiene au făcut de asemenea apel la țările vecine și prietene în scopul cooperării în acest domeniu al securității.

7. Ce efect a avut câștigarea Premiului Nobel pentru Pace de către Cvartetul de organizații care a condus dialogul național în Tunisia?

Revolta poporului tunisian de la sfârșitul anului 2010 a dus la prima Revoluție a secolului 21, cu repercusiuni nu numai în lumea arabă, ci și în peisajul euro-mediteranean.

Revoluția a deschis calea unui proces de democratizare caracterizat prin instaurarea pluralismului politic și prin organizarea primelor alegeri libere și transparente de la declararea

Derularea de proiecte …

(Continuare din pag. 1)

dori să existe voci, în mediul intelectual românesc, spre exemplu, sau în media românești care să transmită publicului larg și aspecte legate de cultura și civilizația spațiului care cuprinde și Tunisia, de mediul academic și dezbaterile de idei de aici, de eforturile și speranțele tinerilor într-un viitor mai bun. În Tunisia, în ciuda dificultăților și evenimentelor tragice din ultima perioadă, cetățenii, și mai ales tinerii cred în soluția democrației și se implică în viața comunității sau în viața politică, în cadrul a diverse asociații sau organizații non-profit, pentru a impune valorile acesteia.

Care este potențialul economic al Tunisiei și cum poate fi el valorificat în relațiile cu România? Ce proiecte au fost inițiate și care este stadiul realizării lor?

Tunisia are un potențial economic enorm, însă performanța sa economică a cunoscut o oarecare scădere, ca rezultat al diverselor obstacole care au împiedicat buna funcționare a pieței.

Revoluția din 2011 a însemnat, printre altele, și eșecul unui model economic care promova politici de natură a limita concurența, dar și măsuri în domeniul industriei și agriculturii traduse prin agravarea disparițăților regionale. După Revoluție, însă, Tunisia a cunoscut progrese din punct de vedere politic, prin adoptarea consensuală a unei noi constituții și prin apariția unei societăți civile foarte dinamice. Perioada de tranziție pe care o traversăm în prezent se traduce, de asemenea, prin eforturi de reformă în plan economic, care să permită Tunisiei dezvoltarea unui model economic mai sănătos, bazat pe concurență loială, capabil să încurajeze investițiile și competitivitatea, ceea ce va duce și la crearea de locuri de muncă. In ceea ce privește relațiile economice tunisoromâne, este evident că în ultimii ani, având în vedere contextul descris, acestea au cunoscut o anumită stagnare. In prezent, însă, putem vorbi de o relansare a acestora, concretizată

deocamdată prin facilitarea contactelor și desfășurarea a diverse activități la nivelul Camerelor de Comerț și Industrie din țările noastre. Anul trecut, spre exemplu, participarea Camerei de Comerț și Industrie din Sfax la două evenimente de profil, organizate în București (Futuralia – iunie 2015; Târgul de Agricultură – octombrienoiembrie 2015) a fost o oportunitate materializată în conturarea unor importante parteneriate. Ne dorim și, bineînțeles, facem eforturi ca astfel de parteneriate să se multiplice. Derularea de proiecte economice între țările noastre nu poate decât să fie benefică pentru ambele părți.

4. Ati avut posibilitatea de a cunoaște și alte locuri din România, ați avut întâlniri cu factori de decizie din teritoriu. Cum s-au materializat acestea? Ce așteptări aveți?

Este adevărat. Activitatea mea presupune și deplasări în afara Bucureștiului. Am avut ocazia, până în prezent, să merg în vizite de lucru în câteva orașe importante din România – Timișoara, Cluj, Arad, Iași, Ploiești – unde am întalnit atât autorități universitare, acolo unde există o comunitate semnificativă de studenți tunisieni, dar și responsabili locali. Cu toate aceste orașe avem o colaborare foarte bună, în special în domeniul economic. Există proiecte în derulare, cum ar fi cele de înfrățire între Timișoara și Monastir sau Cluj și Sousse, care, momentan sunt în așteptare, întrucât în Tunisia alegerile locale vor avea loc la sfârșitul acestui an. Ne-am propus de asemenea să dezvoltam și proiecte între regiuni din România și Tunisia care au în comun anumite trăsături (de exemplu, regiuni unde se cultivă același tip de produse).

5. Referiți-vă, Excelență, la preocupările Ambasadei pentru a face cunoscută românilor cultura țării dumneavoastră și totodată facilitarea schimburilor culturale între cele două țări.

Fie că participă la evenimente organizate de diferite organisme din România, fie că organizează ea însăși

Cvartetul câștigător al Premiului Nobel pentru Pace - 2015

Bookfest. Ultima activitate de acest gen a presupus organizarea unei întâlniri cu o grupă de elevi români, cărora le-am citit două dintre cele mai reprezentative povești tunisiene.

De asemenea, în cursul anului trecut, am organizat în colaborare cu Muzeul Național Cotroceni, expoziția de pictură„L΄Ecole de Tunis / Şcoala din Tunis”, în cadrul căreia au fost expuse tablouri aparținând celor mai reprezentativi artişti ai acestei Şcoli, fondatori ai picturii tunisiene contemporane, care au adus în prim plan arta autentică tunisiană. Vernisajul expoziției a fost urmat de un recital cameral susţinut de studenţi ai Universităţii de Muzică din Bucureşti, care au reorchestrat piese muzicale tunisiene.

6. Care este numărul de turiști români care au vizitat Tunisia? Se poate vorbi despre o creștere?

Poate Tunisia să se considere o țară sigură pentru turiștii străini?

In anii trecuți, turiștii români erau prezenți în Tunisia în număr destul de mare. Din păcate, în urma evenimentelor care au avut loc în ultima perioadă, numărul acestora a scăzut. Ca Ambasadă, derulăm multe activități destinate promovării turismului în Tunisia și participăm la toate evenimentele în domeniu la care suntem invitați. Ceea ce transmit românilor cu fiecare astfel de ocazie și doresc să transmit și acum este că Tunisia, în ciuda provocărilor actuale, rămâne o țară deschisă și primitoare, cu servicii turistice dintre cele mai ofertante, dar, mai ales, și doresc să insist asupra acestui aspect, cu atât mai mult cu cât în media se vorbește prea puțin despre acest lucru, Tunisia este o țară stabilă din punct de vedere politic, cu autorități pregătite să răspundă diverselor provocări. În zilele care au urmat

independenței Tunisiei, în 1956.

Independența justiției, libertatea de expresie și a informației, lupta împotriva corupției la toate nivelurile, promovarea egalității între bărbați și femei, respectarea drepturilor economice și sociale ale populației reprezintă teme importante ale societății

actuale, dar și ale procesului de tranziție democratică în Tunisia.

Această distincție acordată Cvartetului de către Comitetul norvegian pentru Premiul Nobel reprezintă o încununare a eforturilor depuse de către Sindicatul General al Muncitorilor din Tunisia, Confederația Tunisiană din Industrie, Comerț și Artizanat, Liga Tunisiană pentru Drepturile Omului și Ordinul Tunisian al Avocaților în depășirea crizei spre care se îndrepta procesul de tranziție democratică în cursul anului 2013, favorizând, astfel, instaurarea celei de-a doua Republici tunisiene.

8. Care este statutul femeilor in Tunisia si ce rol joaca ele in societatea civila?

Femeile au jucat dintotdeauna un rol important în Tunisia, începând cu Reine Didon care a pus bazele Cartaginei în secolul IX î.Hr. Prima Adunare parlamentară constituantă în Tunisia, după declararea independenței în 1956, a promulgat în data de 13 august 1956 un Cod al statutului civil care instaura egalitatea între femei și bărbați. Deja, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, scriitori și gânditori tunisieni promovau o abordare progresistă a problematicii privitoare la statutul femeilor și la societatea tunisiană a vremii. Aceștia criticau concepțiile conservatoare menite să mențină femeile sub jugul tradițiilor.

Noua Constituție a tunisiei, promulgată la începutul anului 2014, protejează și consolidează drepturile deja dobândite. Articolul 46 al Constituției stipulează următoarele: „Statul garantează egalitatea de șanse între femeie și bărbat în asumarea diferitelor responsabilități și în toate domeniile.

Statul acționează în sensul realizării parității femeie-bărbat în cadrul consiliilor alese.”

O dată cu sosirea primăverii din punct de vedere calendaristic, plină de noi începuturi, urez tuturor cititorilor revistei Diplomat Club putere de muncă, curaj și determinare în tot ce realizează.

Excelența Sa Kisaburo ISHII, noul Ambasador al Japoniei, se prezintă

Am sosit la post în România pe 22 octombrie 2015. Pe data de 6 noiembrie mi-am prezentat scrisorile de acreditare ca Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Japoniei, E. S. domnului Președinte Klaus Iohannis, iar de atunci mi-am început activitatea diplomatică în România.

Este un domeniu total diferit de specializarea mea, de-a lungul carierei ocupându-mă cu planificarea urbană și construirea de locuințe, dar doresc să fac tot ceea ce îmi stă în putință pentru promovarea schimburilor în toate domeniile: politic, economic și cultural cu România, membră NATO și a Uniunii Europene și un partener important pentru Japonia, cu care împărtășim aceleași valori comune.

Intenționez să depun eforturi în special pentru adâncirea înțelegerii față de Japonia, începând cu politica ei externă și, de asemenea, în spijinul activității companiilor japoneze din România. În acest sens, vă rog să mă abordați fără reținere dacă aveți propuneri privind promovarea schimburilor japonezo-române.

Doresc să mă întâlnesc cu multe persoane din România, să vizitez dife-

rite locuri, să înțeleg țara Dumneavoastră și, prin valorificarea din plin a potențialului mare pe care îl au Japonia și România, să dezvolt și mai mult relațiile de cooperare dintre țările noastre.

Kisaburo Ishii s-a născut pe 6 iunie 1955 în prefectura Gifu. În 1979 absolvă Facultatea de Drept a Universității Tokyo. În același an este admis în Ministerul Construcțiilor, unde a deținut pe rând urmatoarele funcții: Șef de Proiecte în cadrul Departamentului de Administrare a Secretariatului Comisiei de Revigorare Financiară, Director al Organizației de Revitalizare Urbană, Director General Adjunct în cadrul Guvernului pentru Strategia TPP (Trans-Pacific Partnership), Director al Autorității pentru Urbanism, Profesor la Institutul Național de Studii Politice (specializarea economie urbană) etc. În luna iulie 2015 părăsește Ministerul Transporturilor, Turismului, Infrastructurii și Teritoriului din poziția de ministru adjunct.

Pasiuni: golful. Este căsătorit și are o fiică și un fiu. Limbi vorbite: Japoneza, Engleza.

Diplomat Club îi urează bun venit!

Pagina 3

Sanctitatea Sa Papa Francisc la numit pe Moinseniorul Miguel Maury Buendía, Nunțiu apostolic pentru Romania

Miguel Maury Buendía s-a născut la Madrid la 19 noiembrie 1955, într-o familie de origine andaluză.

Urmează clasele primare la Colegiul “Sfântul Stanislau Kotska” al părinţilor iezuiţi (Málaga) . Obține Diploma de Bacalaureat la Institutul Naţional “Ramiro de Maeztu” (Madrid).În paralel participă la câteva cursuri de muzică la Real Conservatorio Superior de Música din Madrid. Urmează cursurile Facultății de Filozofie şi Litere ale Universității Autonomă, din Madrid. Este licenţiat în geografie şi istorie, spe-

venia şi Macedonia, şi Irlanda. Intre 1987 și 2004, a exercitat și funcția de profesor la Seminarul Național din Nicaragua și la “Liceul italian” din Cairo iar mai apoi cea de capelan auxiliar al Corpului de “Carabinieri” şi al reşedinţei surorilor care se ocupă de bătrânii abandonaţi din Roma.

La 8 iunie 1999 este numit prelat de onoare al Sanctităţii sale. Iar din septembrie 2004 a ocupat un post important în Secţiunea pentru Relaţii cu Statele - Direcția țărilor din sud-estul European, din cadrul Sec-

Moinseniorul Miguel Maury Buendía și-a prezentat scrisorile de acreditare președintelui Klaus Iohannis

cializarea “Istoria artei”.

Pe 26 iunie 1980, după terminarea ciclului instituţional de studii filozofice şi teologice la “Seminarul Conciliar din Madrid” primește hirotonirea prezbiterală în parohia “San Francisco de Borja”Madrid.

La 1 iulie 1980 este numit vicar în Parohia “Preasfânta Treime” din Collado Villalba, unde a slujit până în octombrie 1984. Își satisface serviciului militar, perioadă în care a ocupat postul de capelan al Spitalului Militar din Barcelona şi apoi al Şcolii Supe-

retariatului de Stat al Vaticanului. În 2008 este trimis de către Papa Benedict al XVI-lea , în misiune, cu funcția de nunţiu apostolic, în Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan.

Domnia sa a reprezentat Sfântul Scaun la diverse conferinţe şi congrese internaţionale.

Printre alte distincții obșinute de-a lungul anilor, este distins și cu Medalia Ordinului Isabelei Catolice (Regatul Spaniei), cu Medalia cu placă a Ordinului ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim (Sfântul Scaun) şi cu Medalia Ordinului

Moinseniorul Miguel Maury Buendía însoțit de Monseniorul Muankembe Baudouin, Însărcinatul de Afaceri a.i. al Nunțiaturii Apostolice, alături de Dan Stoenescu, Ministru delegat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni

rioare a Armatei, din Madrid.

Miguel Maury Buendía este licenţiat în teologie dogmatică al Universității Pontificale din Salamanca şi doctor în drept canonic al Universității Pontificale “Santo Tomaso in Urbe” ( Roma).

Urmează doi ani de studii diplomatice la “Academia Ecleziastică Pontificală” din Roma, fiind apoi primit în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun, la 13 iulie 1987. În perioada 1987-1996, este trimis în misiune ca secretar, la nunţiaturile apostolice din Ruanda, Uganda, Marruecos şi Nicaragua, iar între anii 1996-2004 drept consilier la nunțiaturile din Egipt, Slo-

Milostivirii (Republica din Kazahstan) Domnia sa a reprezentat Sfântul Scaun la diverse conferinţe şi congrese internaţionale.

Este vorbitor al limbilor italiană, engleză, franceză, slovenă, rusă și spaniolă (nativ).

Miguel Maury Buendía a fost numit Nunțiu apostolic în țara noastră de căre Papa Francisc pe data de 5decembrie 2015.

Revista “Diplomat Club” îi urează noului Nunțiu apostolic și Decan al Corpului Diplomatic din România, un călduros bun venit și o misiune cât mai plăcută.

Ireland and Romania deepen their bilateral relationship Derek Feely

Recently, on 17 March, Ireland celebrated St Patrick’s Day, our National Day. Like other countries, we do so every year. However, for us, St Patrick’s Day 2016 was no ordinary event. This year, Ireland is commemorating the Rebellion of Easter 1916, known to us as the Easter Rising – a key stepping stone on Ireland’s path to independence. Over the months ahead we will be looking back over the past one hundred years, remembering 1916 and those who gave their lives in the struggle for Irish independence.

We will also be celebrating Ireland’s achievements over the past century. However, we will not only be looking back. We will also be looking forward and imagining what Ireland will look like in one hundred years’ time.

I recently spoke at our national day reception, held in the splendid surroundings of the Diplomatic Club, and, since it was St Patrick’s Day I allowed myself to make a few short comments about Ireland. Our country suffered a severe economic setback in 2007/08, involving a complete collapse in construction activity and in the domestic banking system, and resulting in our being assisted by the EU/IMF from 2010 to 2013. Therefore, it was with pleasure and pride - and a good deal of humility - that I was able to report to our guests that Ireland’s economy is, eventually, in recovery.

Indeed, our economy has successfully rebounded to such an extent that it has been the fastest growing one in Europe over the past three years. Last year our economy grew by well over 7%, and the European Commission’s expectation is that we will maintain our number one position in Europe this year and in 2017.

This remarkable recovery, supported and underpinned by our EU membership, can also be attributed to the underlying strengths of the Irish economy, to the deliberate - although sometimes painful - policy decisions of the Irish Government over the past few years, and to the great resilience of the Irish people. I trust that through our experiences we have also learned lessons for the future and that we will never return to the complacency of the early 2000s.

The 1st of January 2007 was the single most important occasion in the history of RomaniaIreland bilateral relations. On that day, Romania acceded to the European Union, joining us in a family of nations working together for the betterment of our countries, and our peoples. It was a great day for Romania, but also a great day for the EU because it showed the world, once again, the attractiveness and the value of the EU project. While legitimate

Ambassador of Ireland

questions have been raised about the coherence and speed of our EU decision-making systems, especially in the context of the migration crisis, recent events have also reminded us that it is only by working together, supporting each other and sharing the burden, that we can overcome the challenges that are regularly thrown at us.

Over the past nine years, membership of the EU family has proven to be very beneficial for Romania. As in the case of Ireland, EU funds have been a contributory factor to the strength of Romania’s economy, which is now also recording one of the highest growth rates in Europe.

Encouraged and supported by the EU, Romania has also taken huge strides forward in areas such as reducing bureaucracy, as well as in judicial reform and the fight against corruption. Romania’s progress in these areas has recently received high praise from Europe.

Romania and Ireland, as fellow members of the EU, are both leveraging our EU membership to grow our economies. We are also both taking advantage of EU research and innovation and other funding to make our economies more competitive in this globalised world. And, as we do so, Ireland and Romania are also deepening our bilateral relationship, which really began only about 25 years ago.

Over the past year, a number of major new investments have been made in Romania by Irish companies, many of them household names in Ireland. The most significant of these was by the Irish construction materials giant, CRH. Indeed, I had the pleasure of recently being involved in the official inauguration, in Medgidia, of a highly-energy-efficient, environmentally-friendly and cost-competitive new CRH cement manufacturing facility there.

That project was co-financed by the European Regional Development Fund, further demonstrating the value of Romania’s EU membership.

There are many other examples of large and small Irish companies that have, like CRH, established a significant presence in Romania, including Ryanair, Smurfit Kappa, ICON, Kingspan, eFrontiers, Taxback International and Origin. An Irish investment company, Caelum Development, is a major partner in the development of the new ParkLake shopping centre due to open in Bucharest Sector 3, in September.

There are now two airlines offering direct flights on the Bucharest to Dublin route virtually every day of the week. From what the airlines tell me, and from what I have seen myself, most of these flights are full to capacity.

While the Irish community in Romania is still small, we now have quite a large Romanian community in Ireland, perhaps as many as 50,000 people, contributing not only to our economy but also to our social development and also to deepening the economic and cultural relationships between our two countries. So, while our bilateral relationship may be young, it is growing stronger every day. This is good news for Romania and good news for Ireland. Long may it continue!

Jocuri de lumini pe fațada Palatului Parlamentului României cu ocazia St. Patrick’s Day

Korean Culture Night and National Day Reception

Celebrating the 4347th Anniversary of the National Foundation of Korea and the Silver Anniversary of the establishment of diplomatic relations between the Republic of Korea and Romania

Hyo-Sung Park

Ambassador of the Republic of Korea

I would like to extend a very warm welcome to all of you this evening. We are deeply honored and privileged to host this Korean Culture Night along with the National Day Reception as we celebrate today the 4,347th Anniversary of the National Foundation of Korea.

Last year, we held a similar event at this same wonderful venue, the Romanian National Athenaeum, and on the same date, October 07th. Some of you may remember that we had rain last year when we celebrated our National Day, known as Gaecheonjeol, literally meaning the ‘Festival of the Opening of Heaven.’ When the Heavens open, - as opposed to when Heaven opens – then, as we know, you might expect some rain as well as, of course, the blessings, such as happened last year!

This year, we are lucky because we do not have rain, but we are still fortunate enough to continue to receive loads of blessings as we now celebrate the Opening of Heaven! So, first and foremost, I would like all of you and your families to enjoy numerous blessings of happiness, prosperity, and good luck from the Heavens!

Our special highlight of this Korean Culture Night is that you

Our National Day celebration this year coincides with the Silver Anniversary of the establishment of diplomatic relations between Korea and Romania back in 1990. Our bilateral relations have noticeably strengthened in the political, economic and cultural fields, among others, over the years, and, more particularly, since the launching of the Strategic Partnership in September 2008. We are pleased and encouraged that both governments are working closely together to make the most of this milestone event to bring our bilateral relations to new heights.

In this regard, I would like to express my deep thanks to the leaders of our two countries, President Park Geun-hye and President Klaus Iohannis, for their timely and valuable messages congratulating us on the Silver Anniversary in March of this year.

That message really galvanized our joint efforts to further strengthen our bilateral partnership throughout the year.

Last, but never the least, I would like to take this opportunity to extend our heartfelt appreciation to Prime Minister Victor Ponta for sending his warm congratulations on the occasion of our National Day this year.

will shortly meet both a duo of traditional Korean musical instrument players and a traditional Korean dance group.

As you are aware, Korea has been nicknamed both ‘Dynamic Korea’ and ‘The Land of Morning Calm’, and you might see it as either or even both, depending on how you perceive Korea and its people. Tonight, I hope and expect that these Korean musicians will take you on ‘An Aesthetic Musical Journey into Dynamic Korea and the Land of Morning Calm.’

Having said that, without further ado, please allow me to start our wonderful journey into both ‘Dynamic Korea’ and ‘The Land of Morning Calm.’

Thank you! Thank you so much!

Please enjoy the gala evening!

Mulțumesc!

Welcoming Remarks by H.E. Mr. Hyo-Sung Park, Ambassador of the Republic of Korea to Romania.

(Romanian Athenaeum, October 7th, 2015)

Pagina 4

Inaugurarea ICR Beijing eveniment remarcabil în relațiile diplomatice româno-chineze

După cum se știe, Institutul Cultural Român este un promotor al marilor valori culturale naţionale şi un susţinator al participărilor în cadrul proiectelor internaţionale şi a iniţiativelor din diverse domenii de cunoaştere, reprezentând o componentă esenţială a diplomaţiei moderne. În acest sens, Institutul a inaugurat la Beijing primul Institut Cultural Român (ICR) din Asia, eveniment anunţat şi aşteptat de mai mulţi ani de cetatenii chinezi, o parte dintre ei vorbitori de limba română, pentru care țara noastră a fost, pentru un timp, o a doua patrie.

Prezent la ceremonia de la Beijing, Secretarul de stat din cadrul MAE Român, Radu Podgorean a declarat printre altele: “Suntem martori la un eveniment remarcabil pe care îl înregistăm în cadrul celor 65 de ani de relaţii diplomatice dintre România şi China pe care i-am celebrat în anul 2014. Acest nou Institut Cultural Român din străinătate, al 18-lea, este primul institut cultural deschis în China, dar şi pe întregul continent

La evenimentul inaugural au fost prezenţi, de asemenea: E.S. Doru-Romulus Costea, Ambasadorul României în R.P. Chineză, E.S. Xu Feihong Ambasadorul R.P. Chineze în România, E.S. doamna Huo Yuzhen, fost Ambasador al R.P. Chineze în România, Ambasadorul Republicii Moldova în R.P. Chineză, E.S. Anatol Urecheanu.

Cu ocazia deschiderii Institutului, fost vernisată o expoziţie realizată de artiştii români Mircia Dumitrescu şi Anna-Maria Orban.

La puțin timp după deschiderea Institutului, domnul Lupeanu, o persoană foarte activă și bine intenționată, a participat la Festivalul de literatură din Maotai, localitate din provincia Guizhou din sud-vestul Chinei, desfășurat la finele lunii octombrie trecut.

Evenimentul, organizat de Uniunea Scriitorilor din China și revista chineză Poezia, a avut ca temă „Poezia și alcoolul“, localitatea Maotai fiind cunoscută pentru fabricarea băuturii cu același nume, produsă din

jing a continuat în următoarea zi cu o dezbatere despre „Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu”. Au luat parte artiştii invitaţi, profesori şi studenţi de la Universitatea de Limbi Străine din Beijing, Facultatea de Limbi şi Literaturi Est-Europene, Secţia de Limba Română, precum şi studenţi români aflaţi la studii la Beijing. În aceeași săptămână Emil Boroghină şi Constanţa Abălaşei Donosă au participat la „Ziua Culturii Române – Eminescu, imagini şi versuri”, organizat de Ambasada României în R. P. Chineză, în parteneriat cu ICR Beijing. Ziua Culturii Române sa încheiat cu o întâlnire de suflet cu membri „Asociaţiei Chineze a Studenţilor Reîntorşi din Occident”, ce a avut loc la sediul ICR Beijing, în cadrul căreia domnul Constantin Lupeanu, a susținut alocuțiunea „Cultura română, o cultură nepieritoare”. În Ziua de 19 februarie 2016, s-au împlinit 140 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși. Ea a fost sărbătorită de ICR Beijing prin organizarea unei serii de evenimente ded-

asiatic, fiind un deschizător de drum din acest punct de vedere”.

Cuvântul oficialului român a fost urmat de cel al directorului-adjunct din cadrul Ministerului chinez al Culturii, Yang Zhi. Domnia sa a considerat că deschiderea, la Beijing, a Institutului Cultural Român, reprezintă “o altă piatră de hotar în instoria relaţiilor dintre cele două ţări, care va dezvolta odată în plus prietenia tradiţională şi înţelegerea reciprocă, lărgind cooperarea şi schimburile culturale, educaţionale, sociale şi politice”.

Fiind propus ca Director General al ICR Bejing, Constantin Lupeanu, scriitor, sinolog, traducator, fost diplomat, primind avizul favorabil din partea comisiilor din Senat, a fost desemnat pe acest post. Dorința domniei sale este ca încet –încet evenimentele importante să poată fi itinerante în principalele orașe ale Chinei, țară cât un continent . “Ulterior, cu aprobările necesare, spunea domnia sa, sperăm chiar să trecem granițele Chinei cu anumite spectacole, cu anumite evenimente culturale de seamă, pentru a le prezenta în țări din Asia de Sud-Est, unde cultura română a fost mai puțin prezentă și unde sunt, cu siguranță, entuziaști. Îmi amintesc că în urmă cu ani am publicat în Thailanda o primă ediție Eminescu și a avut un ecou covârșitor” a declarat domnia sa.

Dommnul Lupeanu a adăugat: “Așteptăm sugestii, suntem deschiși oricăror idei care ar fi în măsură să sprijine prezentarea culturii Românești în China și în Asia.

sorg și apa unui izvor de munte. Festivalul a marcat și aniversarea unui secol de la prima medalie internațională de aur primită de băutura maotai, în 1915. Au fost prezenți circa 50 de scriitori chinezi și 12 străini.

Constantin Lupeanu a citit în limba română poezia „Marea Neagră și paharul meu cu vin“, lectura fiind însoțită de traducerea în limba chineză, proiectată simultan pe un ecran, de un fundal muzical cuprinzând cântece populare interpretate de Maria Tănase, precum și de imagini reprezentative din România. Directorul ICR Beijing a susținut, de asemenea, o expunere despre limba și cultura română și a prezentat activitatea Institutului pe care îl conduce, atât în fața publicului prezent la festival cât și în cadrul unor interviuri acordate posturilor radio și tv locale.

O altă ocazie de a se face remarcat, a fost, sărbătorirea la Beijing a “Zilei Culturtii Române - ziua naşterii marelui nostru poet Mihai Eminescu.

Cu acest prilej la Institut a avut loc o amplă manifestare desfăşurată sub genericul „Dragoste nepreţuită pentru cultura română: Eternitatea eminesciană”. Invitat, actorul Emil Boroghină, Societar de onoare al Teatrului Naţional Craiova, a susținut recitalul „Recitindu-l pe Eminescu…

La steaua care-a răsărit”, iar artistul plastic Constanţa Abălaşei Donosă a expus lucrări inspirate din opera poetului, în cadrul expoziţiei „Avem nevoie de Eminescu”.

Evenimentul, care a avut loc pe 13 ianuarie 2016, la sediul I C R Bei-

icate marelui sculptor ce au avut loc concomitant la sediul ICR Beijing, și la Muzeul de Mașini de Scris „Lu Hanbin” din Shanghai. Trebuie menționat faptul că această zi a fost declarată și promulgată prin lege ca sărbătoare națională. Ca urmare, anul acesta este pentru prima dată când se sărbătorește oficial în țara noastră, dar și în China. A conferențiat prof. univ. dr. Zhi Min, sculptor, secretar general al Comitetului Național pentru Sculptură Citadină, membru al conducerii Asociației Artiștilor Plastici, secretar general al Centrului de Creație al Tinerilor Sculptori din China etc, și a fost proiectat filmul documentar „Brâncuși” de Cornel Mihalache, un documentar de artă, care urmărește firul cronologic al celor mai importante momente din viața artistului român, folosindu-se de amintirile existenței sale, fotografii, notițe, locuri, precum și discursuri cu privire la opera și personalitatea sculptorului susținute de către personalități române și chineze La Shanghai, manifestările s-au desfășura sub forma unei dezbateri, la care vor participa specialiști în domeniu, urmată de proiecția filmului documentar „Brâncuși”.

La evenimente au participat diplomați români și chinezi, personalități culturale din China, profesori și studenți chinezi, artiști, românologi, reprezentanți ai Asociației de Prietenie China-România, reprezentanți ai Asociației Chinezilor care au studiat în America și Europa, mass-media, studenți români și români rezidenți la Beijing și la Shanghai, publicul larg.

Pagina 5 The National Day of State of Qatar

Qatar aspire with optimism to a future when it will truly became “The Pearl of the Arabian gulf” Saad M. Al-Kobaisi

Ambassador of State of Qatar

The State of ful ways and Qatar celebrates offering help to on December 18th the conflicts and each year the Nawars victims and tional Day, the among them is anniversary of the the Arab Syrian accession of the people, the vafounder of the Stalue of our assiste of Qatar, Sheikh tance for them Jassim Bin Moreached 1.7 bilhamed Bin Thani lion American to the power in dollars, as well the country. This as financing the is an occasion we cannot look at budget for officials salaries in it only as an historical moment Gaza and its reconstruction and between yesterday and today but lending a helping hand to many also we have to look at it through nations in Africa and also to other the agenda of great achievements nations that had been exposed to made by the State of Qatar and its natural disasters. people during these years under The State of Qatar didn’t spathe wise rule of the country in the re any effort in implementing its last decades and represented to- international and humanitarian day by His Highness Sheikh Ta- commitments towards its friendly mim Bin Hamad Al – Thani, the countries in the educational field Emir of the State of Qatar. through the initiative of Her HighThe National Strategy adopted ness Sheikha Moza bint Nasser, in the State of Qatar and named UNESCO’s special envoy for ba“Qatar National Vision 2030” re- sic and higher education, offering lies on making the human and the learning opportunities for thousociety its central goal by build- sands of students and schools esing the State of Law and its insti- pecially in the conflict areas and tutions p o o r and laying countries. the founMaydations of be what d e m o makes so cracy and special sustainthe celeable devebration of lopment our Natioand assurnal Day E.S. Saad M. Al-Kobaisi alături de ing the this year președintele Emil Constantinescu și Ministrul Delegat Dan Stoenescu (stânga) continuity is that it și profesorul dr. Anton Caragea (dreapta), PDG of a decent coincides Institutul de Relații Internaționale living for with our și Cooperare Economică its people, celebrageneration after generation, seek- tion of the 25th anniversary of esing to develop a diverse economy, tablishing diplomatic relations reduce its dependence on hydro with the friendly Romania. The carbonates, direct the investments two countries do their best to detowards the knowledge economy velop new perspectives of ecoand increase the importance of nomic productive cooperation inthe private sector because the cluding investments in the sectors State of Qatar became a remark- of agriculture, real-estate, tourism, able model in the area for trans- mining, transfer of expertise, acparency, justice, freedom of speech tivate the merchandise exchange and respecting the human rights. and extend the cooperation in the One of the results of this strategy cultural, educational and scientiis that our country succeeded in fic fields, in order to serve the comhosting the FIFA World Cup 2022 mon interests of the two counwhich represents an new interna- tries. tional confirmation that we are Qatar aspire with optimism to walking on the road to innova- a future when it will truly became tion, success and large interna- “The Pearl of the Arabian Gulf” tional confidence, being able to due to the wise rule of the country host this sport summit as we did and the authenticity of its people before when we hosted sport events and its faith in peace and cohabiand international conferences. tation between all the nations, The State of Qatar adopted an civilizations and religions. external policy based on the interI thank you all for honoring national law, openness, coopera- this invitation and I wish you tion and making efforts to resolve Merry Christmas and A Happy the conflicts in the area in peace- New Year! Best wishes!

Întâlnire de lucru între ministrul Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu și grupul şefilor de misiuni diplomatice din statele asiatice, acreditați la București

Grupul, din care fac parte Republica Populară Chineză, Republica Coreea, Republica India, Republica Indonezia, Republica Islamică Iran, Japonia, Malaysia, Regatul Thailandei și Republica Socialistă Vietnam, s-a întâlnit cu Ministrul Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu. Întâlnirea de lucru a oferit prilejul ambelor părți ocazia de a face un schimb util de opinii asupra modalităţilor concrete de diversificare a cooperării României şi Uniunii Europene cu statele asiatice. A fost reliefată dorinţa comună de a consolida dialogul politic şi cooperarea sectorială, în special în domeniul economic, în contextul noilor evoluții care modelează scena politică internațională.

Ministrul a subliniat importanța dialogului, atât la nivelul ministerelor afacerilor externe şi al altor instituții guvernamentale, cât şi între comunităţile de afaceri, precum şi între reprezentanţii societăţii civile. Domnia sa a adus în discuție necesitatea imprimării unui caracter pragmatic relaţiilor bilaterale, cu accent pe dezvoltarea cooperării și

a diplomației economice. Oficialul român a subliniat importanța schimburilor inter-umane şi a cooperării în plan academic, ca mijloace pentru o mai bună cunoaştere reciprocă şi pentru construirea unui climat de cooperare deschis, bazat pe dialog şi respect mutual.

O atenție specială a fost acordată cooperării între statele europene și cele asiatice în formatul Asia-

în domenii precum dezvoltarea regională și managementul resurselor de apă. Au fost abordate, de asemenea, aspecte privind colaborarea în forurile internaţionale (ONU și cooperarea UE - ASEAN).

Pe parcursul convorbirilor, interlocutorii au mai abordat subiecte de interes major pe agenda internațională, inclusiv migrația, vecinătatea estică a Uniunii Eu-

Europa (ASEM), în contextul aniversării, în 2016, a 20 de ani de la lansarea procesului de cooperare și în care România joacă un rol activ,

ropene și necesitatea unui răspuns coordonat la provocările actuale la adresa păcii și a securității internaționale.

Academic achivement Bachelor of Social Science (Hons) at University Sains Malaysia.

Degree in Public Administration-National Institute of Public Administration.

and Assistant Secretary (Western Europe), MFA, in 1993. Two years later, in 1995 he is designated as Second Secretary, High Commission of Malaysia - London, United Kingdom.

Returns to Malayesia in 1999, as Assistant Secretary (UN Security Council), in MFA. He made an other step in advance and we find him as Counsellor, High Commission of Malaysia, Harare, Zimbabwe, 2002. After more then four years he is sent to Jeddah, Arab Saudi as Consul General. He come back to Malaysia in 2007 and become Principal

Assistant Secretary (Langkawi International Dialogue Secretariat), MFA. In the same year was designated as Undersecretary (Administration and Security), MFA, and in 2010, Undersecretary (America), MFA. Next step – 2011- is in Thailand as MINISTER, at the Embassy of Malaysia in Bangkok, and in 2013 become Ambassador, Embassy of Malaysia, Timor Leste, until January 2016, when is comming to Bucharest as Full Ambassador of Malayesia in Romania.

He was born in 1959 in Kelantan. He is married and has two children. „Diplomat Club“ wellcome You.

TAJUL AMAN BIN MOHAMAD, the new Ambassador of Malaysia

CAREER

In 1979, at 20 years, he Joined the Police Force as Inspector and was promoted Platoon Commander, CID Officer; and Special Branch Officer. 13 years later, in Decembre 1992, the young Officer Joined the Diplomatic Service as Assistant Secretary at the Ministry of Foreign Affairs (MFA)

The level of excellence in the political relations can be found as well in the commercial exchange Djellouli Taous

It gives me great pleasure to welcome you and share with you the celebration of the 61st anniversary of the beginning of the war of liberation of my country that led to its independence after seven years of a hard and long struggle.

I will not present to you an overview of all the achievements and successes of post-colonial Algeria which, in those times, confronted enormous economic and social challenges. It is worth to mention that in that period we had only few hundred professors and few dozens of doctors.

In this context, I would like to point out the support of Romania, which recognized the Interim Government of the Algerian Republic even before the proclamation of Algeria’s independence and answered to Algeria’s call by sending specialists in order to help in rebuilding the country’s infrastructure and contributing to the education of the new generation of professionals. Several of these aid workers are here today among us and I would like to express to them once again our gratitude.

Ladies and gentlemen, I would like nonetheless to mention the efforts made to implement the political, institutional, economical and social reforms, with the main objective of achieving a 7% economical growth in 2019, at the end of the five year plan 2015-2019.

Ambassador of Algeria

This year we celebrate also the 10th anniversary of the Law of Civil Concordia and National Reconciliation that enabled my country to pull out of the spiral of terrorism and regain its stability. Some states in our region continue to be faced, unfortunately, with this terrible flagellum. They know they can rely on Algeria in their fight against terrorism and in their efforts to achieve peace and security. As an example, I will mention the mediation that led to the Peace and Reconciliation Agreement in Mali.

Ladies and gentlemen, Concerning the bilateral relations between Algeria and Romania, this year was marked by the convening in Algiers of the 5th round of political consultations, an event that falls within the framework of strengthening the multi-sectorial collaboration and friendly relations that exist between our countries.

The level of excellence in the political relations can be found as well in the commercial exchange, as Romania is the largest trading partner of Algeria in Eastern Europe.

Our commercial exchanges continue to develop year after year. The high-level visits scheduled for the coming months herald a revitalization of the bilateral relationship in its various aspects.

The new Indian Ambassador, Mrs. Riva ganguly Das

Mrs. Riva Ganguly Das joined the Indian Foreign Service in 1986. She is a Post Graduate in Political Science from Delhi University. Prior to joining the Foreign Service, she was a Lecturer at Delhi University. Her first posting was in Spain. Thereafter, she was at Headquarters dealing with External Publicity, Nepal and Passport/Visa work. She was Head of the Cultural Wing of the Indian High Commission in Dhaka. After her return from Dhaka, she took over as Director at the United Nations Economic and Social Affairs Division and participated in environmental negotiations, particularly climate change. She was the Deputy Chief of Mission in the Embassy of India, The Hague. She was also the Alternate Permanent Representative of India to the Organisation for Prohibition of Chemical Weapons at The Hague. She served as Consul General of India in Shanghai from 2008 to 2012. After her return from China, she headed the Public Diplomacy Division in the Ministry of External Affairs. Before coming to Bucharest, she was in charge of the Latin America & Caribbean Division in the Ministry of External Affairs.

She is married and has two children.

Pagina 6

Balcanii, drumul refugiaților

Pe bună dreptate, Ivan Vejvoda, Senior Vice President for Programs, The German Marshall Fund of the United States afirma că Uniunea Europeană trebuie să găsească o soluție pentru criza emigranților, în acord cu principiile sale fondatoare, altfel, menținerea credibilității Instituției europene va intra într-un grav și periculos declin.˝Situația de la începutul anului nu lasă să se întrevadă ceea ce se întâmplă acum în Balcani, unde semnele unei posibile destabilizari sunt tot mai reale.

Convine sau nu, fluxul imigranților a găsit Uniunea Europeană nepregatită să gestioneze problemele sutelor de mii de refugiați care au invadat Europa. “Invitația” Angelei Merkel prin care refugiații din zonele de conflict sunt “bineveniți” în Germania s-a dovedit un gest care a deschis porțile crizei în Europa.

Din această cauză popularitatea cancelarului german a intrat în umbră, ajungând la 36 %, cel mai scazut nivel din ultimii 3 ani. Mai mult, în cadrul unei demonstrații antiimigrație a fost calificată “ca trădătoare a poporului”.

Inițiativa germană a blocat oficialii de la Bruxelles, care au fost obligați să constate complexitatea situației iar metodologia de integrare a imigranților, ceva greu de implementat.

Căutările liderilor UE au blocat “numărul” refugiaților pe ruta din Balcani, tensiunile dintre țările regiunii atingând cote serioase.

Ce s-a întâmplat în fosta Iugoslavie ar fi trebuit să fie o lecție serioasă, dar nu a fost așa. Zona intrase de mai multă vreme în “conservare” urmare a faptului că Washingtonul predase, prematur, responsabilitatea Balcanilor către UE. Bruxelles a început să întrețină regiunea cu un “sac” de promisiuni, să asigure că totul este în regulă cu integrarea în Europa. Ce s-a întâmplat, însă, se observă astăzi în tabloul regiunii: Macedonia se află în fața unei posibile implozii; Bosnia se chinuie să existe în condițiile în care sârbii doresc separarea de federație; Kosovo asistă la exodul kosovarilor către Occident; Serbia făurise planuri cu Rusia iar Albania traiește din vise mari, readuse din istorie.

Aceasta este, în ultima instanță, o imagine care poate favoriza un început incipient de destabilizare. Situația din Balcani nu mai este simplă, ea datorându-se nu numai problemelor socio-economice interne ci și a celor create de numărul extrem mare de refugiați, pe care Uniunea Europeană nu știe să-l gestioneze.

Situația Balcanilor capătă conotații serioase, dacă avem în vedere intențiile Rusiei în regiune și “desfășurarea“ islamică în zonele locuite de musulmani. În cadrul unei analize privind situația actuală a Europei ca urmare a crizei imigranților, “Financial Times” o aprecia, drept ingrijoratoare, amplificată de nedumerirea unui Occident prins cu temele nefacute.

Selecționarea refugiaților a fost un șoc pentru aceștia, care, după calvarul drumului se așteptau să fie primiți și integrați repede în Germania, dar s-au trezit, blocați la frontierele altor țări de baraje, garduri și forțe de ordine. Restul oamenilor rămași după selecție vor trebui să se întorcă în țările de origine sau să-și găsească refugiul pe ruta balcanică.

“Inițiativa” occidentală a încărcat cu dinamită, cu bună știintă, zona Balcanilor, care, pe lângă problemele interne s-au trezit și cu cele ale refugiaților din Orientul Mijlociu.

După sfârșitul războaielor din fosta Iugoslavie, pe măsură ce situația s-a calmat, țări precum Serbia, Macedonia, Bosnia–Heztegovina și acum Muntenegru, Albania și Kosovo, au primit statutul de țări

sigure. În acest context, numai 0,2% din solicitările de azil ale refugiaților din Balcani au fost admise în Germania și asta mai mult pe considerente medicale.

Refugiații din Orientul Mijlociu se întâlnesc cu doritorii de azil din Europa de Est, in conditiile in care situatia din Balcani este departe de a fi linistitoare (evenimentele din Kumanovo, “referendumul” din Srspka, instabilitatea din Kosovo), problemele rutei balcanice ne mai putând fi ignorate. Regiunea este încă dominată de situații explozive care pot deveni în orice moment volatile, deșteptând vechile stări conflictuale.

Europa instituționalizată, nu a reușit în cazul conflictului din Balcani și nici în cazul crizei economico-financiare să promoveze o situație mai optimistă. În anul 2015 au avut loc 20 summit-uri UE finalizate cu tot atâtea consensuri care au rezistat până la revenirea liderilor participanți în țările lor, unde fiecare a facut ce a putut.

Apariția fluxului refugiatilor a “favorizat” tensionarea relațiior dintre statele din Sud-Estul Europei care au înălțat garduri și au luat măsuri contrare principiilor ce țin de drepturile omului și libera circulație. Sentimentul nesiguranței a dus la creșterea numărului euroscepticilor și xenofobilor ajungându-se la situația din Polonia unde, dupa 8 ani cu o guvernare cu rezultate economice bune, au câștigat alegerile legislative euroscepticii conservatori catolici, antiimigranți convinsi.

Urmările exodului în Balcani

s-au văzut mai bine când, vechi animozităti s-au “amestecat“ cu probleme create de masele de refugiați.

Important este faptul că, adevărul și reconcilierea între adversarii ultimului conflict balcanic ramân încă un vis care speră că iertarea va fi specifiă Noului Testament și nu logicii punitive a Vechiului Testament. Abandonarea Balcanilor de către UE prin menținerea unor promisiuni stravezii ar putea avea consecințe geopolitice pentru întreaga Europă.

Aproape un deceniu (1991-2001) Balcanii au fost în centrul lumii după care au intrat într-o mediocră liniste. Parte din statele balcanice (Serbia, Muntenegru, Macedonia, Albania) au statut de țări candidate la integrarea în Uniunea Europeană, adevarat, cu orizont incert de aderare, în condițiile în care epicentrul seismic al Europei s-a deplasat din Balcani în spatiul fost sovietic. Frontul jocului strategic s-a mutat încet dar sigur de la periferia Europei, din Serbia în Ucraina și Republica Moldova.

Această mutație s-a făcut în condițiile specificului Balcanilor. Regiunea a fost multă vreme sub disputele și interesele a trei imperii: habsburgic, otoman și rus, care și-au pus amprenta asupra istoriei caracterizată de subdezvoltare, interes, și ceea ce a fost mai grav, a menținut confruntarea și ura interetnică. Când a apărut șansa libertății, după căderea comunismului, etniile s-au năpustit” cu ură, una asupra alteia“. Problema imigranților a venit pentru regiune într-un moment neinspirat, creat de Europa, tensionând relațiile aruncate într-un con de suspiciune.

Transformarea Balcanilor în principala rută de tranzit între Estul Mediteranei și Uniunea Europeană s-a făcut în condițiile în care țările din această regiune au redevenit sursa de migrație în UE. În prima parte a anului, în Germania, au fost înregistrate la Biroul Federal pentru Migrație și Refugiați 218 mii de aplicații (40 %) – 33 de mii de solicitări Kosovo, pe locul doi dupa Siria, Albania, cu 30 mii si Serbia cu 18 mii. Desigur aceste cifre au fost amplificate după începerea invaziei din Orient. Rămâne un singur lucru, Balcanii nu au posibilități să se ocupe de propiile probleme, iar cu greu față de valurile de migranți din Orient. Concluzia de la ultima reuniune de la Viena asupra Balcanilor a statuat faptul că, țările din regiune au făcut suficiente progrese în privința statului de drept și a drepturilor omului, pentru a fi definite ca țări sigure, de către UE. Mesajul a fost clar “nu poți fi simultan și candidat la integrarea europeană, și sursă de migrație în Uniune”. Viitoarele evoluții din Balcani, vor atrage cu siguranță atenția unei Europe confruntate cu probleme pe care și le-a creat singură, obligând la o altă imagine a acțiunii, în noul context geopolitic.

Ambasador dr. Vasile LECA

Pagina 7

Cele cinci reforme ale Kazahstanului prezentate în Parlamentul României

În ultima săptămână a lunii noiembrie a anului ce a trecut, Excelența Sa Daulet Batrashev, Ambasadorul Kazahstanului, a prezentat în fața membrilor Camerei deputatilor și ai Senatului, ambițiosul program de reforme al țării sale.

Programul, lansat anul trecut, este opera președintelui Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev și conține Cinci reforme pregătite în 100 de pași, program destinat creării unui Kazahstan puternic, o țară gata să înfrunte actuala criza economică mondială, sau a celor care vor mai veni, capabilă să mențină Kazahstanul ca un stat modern, cu o economie solidă și o administrație reformată.

Pentru a pregăti prezentarea în fața membrilor Camerei deputaților, domnul Florin Iordache, vice-președintele al acesteia, l-a primit pe Ambasadorul Kazahstanului declarând sprijinul Camerei deputaților față de relația cu Kazahstanul și implicit promovarea relației economice cu această țară. Domnul vice – președinte a menționat importanța cunoașterii de către membri Camerei a acestui document, cu atât mai mult cu cât este vorba de un document de mare valoare, și care a fost recunoscut de comunitatea stiințifică din țara noastră. În cadrul aceleiași manifestări, Ambasadorul Kazahstanului, a fost primit de vice-președintele Senatului, domnul Ioan Chelaru , care a subliniat consistența relației, excelenta legătură strategică și prietenia ce unește țările noastre, un exemplu pentru eficacitatea diplomațiilor ambelor țări. În alocuțiunile lor, senatorii și deputații prezenți la întâlnirea cu Ambasadorul kazah, precum și în cele ale liderilor Parlamentului, aceștia și-au arătat respectul față de proiectul prezentat, operă vizionară

a președintelui Nuzarbayev, cel care a impus modelul Kazahstanului în lume. Acest plan va aduce kazahstanul în clubul de elita al celor mai dezvoltate 30 de țări ale lumii.

Oaspetele kazahstanez a prezentat apoi pe larg prevederile ambițiosului plan de reforme preconizate de președintele țării sale și a răspuns întrebărilor venite de la parlamentarii români. Încheierea sesiunii parlamentului dedicată prezentării celor Cinci reforme ale președintelui Nursultan Nazarbayev, a luat sfârșit odată cu discursul prof.dr. Anton Caragea-Președinte Director General al Institutului de Relații Internaționale și Cooperare Economică (IRICE) care a ținut să adauge faptul că: prezența diplomaților și a personalităților din Kazahstan a devenit deja una familiară parlamentarilor români, deoarece , oricare ar fi guvernul sau majoritatea parlamentară, prietenia cu Kazahstanul rămâne permanentă și prioritară, deoarece poporul român este principalul aliat și principala punte de legatură cu poporul kazah, iar recunoașterea de către Parlamentul României a celor Cinci reforme, este un fapt semnificativ în relația bilaterală , de suflet, dintre cele două popoare.

Charity Bazaar în sprijinul copiilor bolnavi de cancer din România

Ambasada Republicii Islamice Iran, a devenit partener de suflet al Aasociației P.A.V.E.L., în lupta împotriva cancerului pediatric.

Motorul acestui parteneriat este d-na Zahra Moayyer, soția Exceleței Sale Hamid Moayyer, Ambasadorul Iranului, secondată de fiicele domniei sale.

Ambasada și Asociația P.A.V.E.L (Primind ajutor, viața este luminoasă), sprijină copiii români bolnavi de cancer, cu leucemii și anemii grave, spitalizați în clinica de Oncologie „Prof. Dr. Al Trestioreanu“. Prin unirea eforturilor comune, la finalul anului trecut, a fost organizat un Bazaar cu scop caritabil - o modalitate folosită în ultimii ani, pentru obținerea de fonduri necesare salvării de vieți omenești.

Gazda evenimentului a fost Sala Magnolia din cadrul Complexului Hotelier Crowne Plaza. În acțiunea sa temerară doamna Zahra a fost ajutată nu numai de famila sa, ci și de un fabricant iranian de covoare manuale, care, cu generozitate a pus la dispoziția organizatorilor un procent important din producția sa de covoare, unele dinte ele, adevărate opere de artă, pentru a fi vândute, banii fiind donați pentru acte de binefacere.

Doamna Zahra deține secretul re-

alizarii unor obiecte de artizanat deosebit. Din mâinile domniei sale au ieșit superbe fețe de pernă, cu pietre semiprețioase, fete de masă și șervete de masă cusute cu fir de aur.

Alături de aceste frumuseți cei intersați să aducă un zâmbet pe fețele copiilor bolnavi mai puteau achiziționza obiecte din argint, cu sau fără pietre, brățări și coliere.

Un stand special a fost cel cu realizari ale copiilor bolnavi de cancercutii din lemn, țesături, cărți poștale și felicitări, toate lucrate manual.

Sponsorii Ambasadei au pregătit pentru eveniment delicioase preparate culinare tradiționale, de excepție. „Prin vânzarea acestor obiecte și preparate culinare putem alina o durere sau chiar salva o viață.“ a spus doamna Zahra.

Rezultatul financiar al Charity Bazzar a fost de 40.000 RON.

Trebuie să mulțumim Ambasadei Republicii Islamice Iran, doamnei Zahra, E.S. domnului Ambasador, Asociației P.A.V.E.L. pentru gestul umanitar și efortul depus în favoarea copiilor din România

La București a avut loc, cel mai important Festival de Film kazah din Europa. Evenimentul a marcat cei 550 de ani care au trecut de la fondarea Hanatului Kazah și sărbătorirea zilei de naștere a președintelui Kazahstanului.

Membri Corpului diplomatic, cinefilii români, prieteni ai Kazahstanului au putut vedea în cele patru zile ale Festivalului, care s-a desfățurat în frumoasele săli ale noii Biblioteci Naționale, gazdă a Festivalului, următoarele filme: “Calea liderului” (în patru părți) de Rustem Abrashev, “Nomad”, de Ivan Passer și Sergei Bodrov, “Tărâmul promis”, de Slambek Tauekel, “Oastea lui Myn Bala”, de Akan Sataev, “Kyz Zhibek”, de Sultan Khodzhikov și “Birzan Sal”, de Doskhan Zholzhksynov. În cuvântul de deschidere Excelența Sa Daulet Batrashev, Ambasadorul Kazahstanului în România, a declarat că Festivalul reprezintă o ocazie inedită de a descoperi autenticitatea și farmecul unui popor diferit și îndepărtat, dar cu similitudini istorice cu care poporul român va rezona: numeroase lupte pentru independență și crearea statului modern. (…) Di-

plomatul kazah și-a exprimat totodată încrederea că Festivalul va dezvolta colaborarea culturală și

fost onorat de prezența la București a marii doamne a cinematografiei kazahe, actrița Zhanna Kua-

va promova strânsa prietenie dintre națiunea română și cea kazahă.

Considerăm că România este un partener-cheie în regiunea Europei de Est, a apreciat în final vorbitorul.

Nu este întâmplător că la 1 decembrie, România își marchează ziua unității naționale, iar Kazahstanul sărbătorește ziua primului președinte, omul care a unit întregul poporul kazah în spatele drapelului țării sale.

Evenimentul cinematografic a

nysheva si de cea a reprezentantului tinerei generații, actorul Asylkhan Tolepov, care a avut rolul principal în filmul Oastea lui Myn Bala.

Prezent la deschiderea Festivalului, Vice-Presedintele Parlamentului-Florin Iordache a menționat că: Festivalul Filmului kazah este un dar perfect, venit din Kazahstan, pentru Ziua Națională a României.

Festivalul Filmului Kazah se inscrie într-o îndelungată tradiție de bogate schimburi culturale între țara noastră și Kazahstan Tot în această tradiție se află și concertul marelui violonist kazah Arman Murzagaliyev, susținut cu ocazia sarbatoririi Zilei Naționale a Kazahstaului și găzduit de Ambasada acestei țări, la București.

** Asociația P.A.V.E.L se prezintă *

„Suntem un grup de părinți sau rude ale unor copii, tineri sau adulți care au supraviețuit, care au decedat sau care sunt bolnavi de cancer, ori susținători ai acestora. Mulți dintre noi sunt voluntari anonimi de ani de zile, cu tot sufletul alături de organizație de copiii bolnavi și famiile lor.

Voluntariatul inseamnă zeci si sute de ore de muncă pentru realizarea diverselor programe și activități desfasurate de-a lungul timpului. Mai înseamnă multe sacrificii personale, ce nu se pot cuantifica.

Dorim pentru acești copii modernizarea secțiilor de oncopediatrie din țară, folosirea de echipamente performante în ritm cu noile moduri de tratare ale acestei boli. Dorim să aducem pe fețele lor zâmbetul copilăriei, să-i ajutăm să se lupte cu boala și chiar să o învingă”.

Sărbătoarea filmului kazah la Biblioteca Națională

In memoriam

George G. POTRA

o viață dedicată propagării proiectelor și viziunii titulesciene

La sfârșitul anului 2015, George G. Potra, un titulescian împătimit, neîntrecut interpret al mesajelor istorice lăsate de marele înaintaș, a plecat dintre noi. A plecat, cumva grăbit, prea repede, mult prea repede, fără a încheia așa cum își dorea - „Opera Nicolae Titulescu”. Printr-un efort pe care nu știm dacă îl va mai egala cineva a ridicat la roșu - ar spune un constructor - un impunător edificiu. Cu dragoste și multă devoțiune. A adunat o viață întreagă tot ceea ce arhivele ascundeau; a pus cărămidă pe cărămidă pentru a înălța impunătoarea construcție, ca posteritatea să o poată admira din toate punctele cardinale. Fiecare amănunt avea rolul și menirea lui în momentul ridicării ei.

Mai rămăsese de făcut mici finisaje, poate ceva retușuri și la a 75-a aniversare de la moartea exilatului puteam fi martorii altor surprize științifice, a unor interpretări insolite. Așa cum a făcut-o Potra în paralelele Titulescu Iorga sau Titulescu Brâncuși. Pentru că și Titanii se pot compara între ei.

Istoricul George G. Potra parcă s-a grăbit de data aceasta să petreacă evenimentele care se apropiau cu Titulescu împreună.

De la distinsa Doamnă Ana Potra știu că se pregătea să facă din evenimentele aniversare din 2016 și 2018 sărbători ale istoriei contemporane, cum numai el știa să conceapă.

Personal îl am în fața ochilor pe George Potra chiar din toamna anului 1966, când neam întâlnit ca tineri diplomați în Ministerul Afacerilor Externe pe Republicii 33, pe vremea ministeriatului neîntrecutului Corneliu Mănescu. El era la OSD (Oficiul de Studii Documentare), eu la Direcția Culturală. În anii care au urmat drumurile noastre s-au despărțit, dar am fost mereu împreună. El s-a consacrat mai mult publicisticii, unde a făcut o carieră strălucită, atât la Lumea cât și la Redacția publicațiilor pentru străinătate, eu citindu-i și propagândui peste graniță producția insolită de românitate, căreia i-a dat în ultimii 25 de ani o dimensiune nouă. Demnă de-a fi revăzută, reluată...

A fost un ziarist-manager și un editor de mare clasă. Nu pot uita cele spuse la o întâlnire sub cupola Casei de pe Kiseleff: Titulescu a fost șansa vieții mele. Și a mai spus un lucru pentru generațiile care vin. ”Titulescu lasă loc în conștiința posterității românești tuturor celor care și-au amestecat oasele la temelia țării”.

După multe decenii pot afirma că George G. Potra a fost o rara avis printre colegii diplomați și printre istoricii de atunci, remarcându-se drept cel mai fidel ucenic al marelui Apostol dintre Apostolii neamului și ai Marii Uniri. Și-a dăruit talentul și viața pentru cunoașterea și propagarea proiectelor și viziunilor titulesciene, pentru a le face mai bine cunoscute în țară și în lume. Împreună cu profesorul, juristul și înaltul demnitar de factură titulesciană Adrian Năstase au făcut - după 1989 - o Școală de gândire și acțiune la Casa Titulescu. Au adunat (documente) le-au editat, le-au publicat, au conferențiat, au organizat manifestări, simpozioane, au vernisat expoziții, în țară și în afară, au dezvelit monumente etc. Totul pentru cunoașterea sub toate ipostazele a marelui diplomat român. A făcut mai mult decât ar fi putut face vreodată un fiu al lui Titulescu. Împreună au constituit cel mai important și singurul ONG veritabil - ca să folosesc terminologia actuală - pentru propagarea valorilor autentice românești. În fața acestor realizări toate la un loc pălesc în fața celui amintit. De eforturile celor doi se leagă ceea ce a intrat în conștiința contemporană - Casa Titulescu - cât și manifestările desfășurate sub egida ei. George Potra ar fi fost chemat să lase posterității, poate sub forma unei monografii înfăptuirile realizate de această instituție.

L-am cunoscut mai îndeaproape pe istoricul titulescian și la manifestările Lucian Blaga de la Lancrăm și Sebeș. Cultura lui vastă istorică și diplomatică, înțelegerea valorilor autentice românești, a diplomației culturale - ca vector de imagine - înfăptuită prin transilvăneni de talia lui Blaga, Goga, Cotruș pentru propășirea intereselor naționale, ale României Mari în lume și-au găsit întruchipări pe măsură în expunerile și contribuțiile și cărțile publicate acolo, în mesajele transmise. Îmi va rămâne în minte ca bun coleg, ca strălucit orator, ca mare patriot, ca OM care vibra la tot ceea ce făcea și în ceea ce se implica.

Un suflet mare.

Dumnezeu să îl odihnească în pace! prof. dr. Nicolae MAREȘ

Seminar RESIFECO

Pagina 8

La Bucureşti a avut loc a băra de vară regională, primul ganizat cu ocazia Conferinţei patra reuniune a Reţelei struc- seminar regional privind contri- ministeriale de la Erevan. turilor şi instituţiilor naţionale buţia societăţii civile la egalitaCorespondenţii naţionali au responsabile de analizat şi finalizat proiectul Francofonie din planului de acţiune regional Europa Centrală care a fost prezentat Comisiei şi de Est (RESIpentru cooperare şi prograFECO), cu sprijimare şi şi-au exprimat aprecierile pozitive faţă de acest nul Organizaţiei document. De asemenea, Internaţionale a membrii RESIFECO şi-au Francofoniei (OIF) reiterat recomandările pentru şi al Ministerului ca acest plan de acţiune la Afacerilor Externe nivel regional să aducă prin al României. implementarea sa: Întărirea Sub conducedimensiunii cvadrienale a rea Preşedintelui Christian TER STEPANIAN, președinte RESIFECO, Reţelei, Excelența Maria Ciobanu, Ambasador Director Direcția ONU (MAE) - proiectelor; Favorizarea rotaFrancofonie, Chantal Moreno, Director al BRECO, OIF. ţiei şi echilibrului în derulaSa domnul ambasador Christian Ter Stépanian, tea dintre femei şi bărbaţi, semi- rea acţiunilor de cooperare în rereprezentant personal al preşe- narul regional privind introduce- giune; Punerea accentului pe acdintelui Republicii Armenia pe rea învăţământului la distanţă tivităţile de promovare a limbii lângă OIF și a doamnei Chantal pentru profesorii de franceză or- franceze, tinerilor şi dezvoltării Moreno, Director al Biroului redurabile; Îngional pentru Europa Centrală şi tărirea partede Est al OIF, evenimentul i-a neriatului cu reunit pe Corespondenţii naţiooperatorii nali şi şefii structurilor naţionale Francofoniei responsabile de Francofonie din în cadrul implementării cele șase țări francofone din replanului de giune: Albania, Armenia, Bulgaacţiune reria, Fosta republică iugoslavă a gional.

Macedoniei, Republica Moldova În acest şi România. sens, RESIParticipanții au făcut un biFECO a salanţ al activităţilor conduse în lutat sinergia 2015. Corespondenţii naţionali existentă au salutat proiectele regionale: Christian TER STEPANIAN, președinte RESIFECO, Maria Ciobanu, Ambasador Director Direcția ONU (MAE) între AUF şi prima ediţie a Olimpiadei interFrancofonie, Chantal Moreno, Director al BRECO, OIF. OIF. naţionale de limbă franceză, ta-

La place que l’espace afri- cophonie et l’Ambassade de Tu- se son penchée sur les ressemcain occupe dans le paysage des nisie en Roumanie ont organise à blances et les différences entre littératures francophones n’est la Villa Noël, la table ronde «Lit- les littératures nationales de cette plus source de polémique. L’im- tératures francophones de l’Afri- aire géographique, sur les sujets de prédilection qui y portance des œuvres litNouvelles de CEREFREA Villa Noël sont abordés, sur les téraires en provenance rapports qui se créent de cet espace est conavec le monde occidennue et reconnue depuis Table ronde au tal et sur la réception longtemps déjà et la Centre Régional Francophone faite par le public à ce preuve en sont les nomgenre de textes. breux prix littéraires de Recherche Avancée Les chercheurs rouque ces auteurs reçoien Sciences Sociales mains, Laura Sitaru vent et la réception dont (Université de Bucarest) leurs écrits bénéficient et Simona Jisa (Université Baque : passé, présent et avenir». notamment en France.

Cette table ronde a eu com- bes Bolyai de Cluj Napoca), et A l occasion du presence en Roumanie de l’écrivain Wilfried me but à passer en revue l’évo- étrangers, Hédia Abdelkefi (UniN’Sondé (Prix des cinq conti- lution que les littératures d’ex- versité de Tunis el Manar), Buanents de la Francophonie et Prix pression française de l’Afrique ta Malela (Université de MaSenghor de la création littéraire ont connue à travers le temps yotte) ont intervenu au cours de en 2007), le Centre de réussite (colonisation, indépendances, mo- discussions Pendant de son sejour a Buuniversitaire (CRU) de l’Univer- dernité, contemporanéité) et la sité de Bucarest et le Centre Ré- manière dont les réalités histo- carest l’écrivain Wilfried N’Songional Francophone de Recher- riques nationales ou transnatio- dé a eu aussi des rencontres che Avancée en Sciences Socia- nales ont laissé leurs traces sur avec les étudiants de l’Université de Bucarest et avec l’Assoles (CEREFREA Villa Noël), en le phénomène littéraire.

La conférence inaugurale a ciation des professeurs de Franpartenariat avec l’Organisation internationale de la Francophonie, été soutenue par l’écrivain Wil- çais et l’Alliance française de l’Agence universitaire de la Fran- fried N’Sondé. Les discussions Ploiești.

Colloque international:

Les sciences et l’incertitude Déterminismes, déterminations, normes, discours

Dans son siege, Villa Noël, le Centre Régional Francophone de Recherches Avancées en Sciences Sociales (CEREFREA), la Faculté de Journalisme de l’Université de Bucarest et le Laboratoire «Education, Cultures, Politiques» de l’Université Lumière Lyon 2 ont organisé le Colloque international «Les sciences et l’incertitude.

Déterminismes, déterminations, normes, discours».

L’événement fait partie d’une série de colloques et ateliers intitulée « Salon de la recherche en sciences humaines et sociales » et s’inscrit dans l’axe « Les sciences sociales et la société » du CEREFREA, axe qui tient ainsi son troisième colloque annuel avec l’appui de l’Agence universitaire de la Francophonie.

L’objectif de ce colloque a été d’interroger ce que le discours de l’incertitude doit aux sciences et ce qu’il fait aux sciences. La mise en évidence de relations universellement valables ou probables entre des causes et des effets étant au centre de toute démarche scientifique.

Parmi les sujets abordés: «Espace Public et Discours Politique en Mutation: De la Norme à la Résistance», «La fonction de l’incertitude dans le pouvoir pénal contemporain», «Le déterminisme en sciences de gestion: cas du désordre dans les entreprises à haute fiabilité», «La différence comme norme : une sémiologie des pratiques citoyennes». Les intervenants sont des enseignants et des chercheurs de différents pays, comme la France, la Roumanie, la Tunisie, le Canada.

Pagina 9

Seminarul JICA Alumni România ne-a dezvăluit cum să colaborăm cu firmele japoneze

dalități de cooperare, studii de caz, precum și specificul IMM-urilor japoneze; posibilități de contacte și colaborări între IMM-uri din România și cele din Japonia“, curs susținut de domnul Gaku Funabashi, senior advisor-Industrial Development and Public Policy Departament, la Japan International Cooperation Agency, care a venit special din Japonia pentru acest eveniment.

La Seminar au participat, printre altele, firmele Caroli Foods, Pro Vorbas, Monobest, Europrint online, Vitamin Aqua, Speciality Coffee, Talion, Euro Plastic.

La încheierea lucrărilor seminarului a avut loc un schimb de idei. A urmat cermonia decernării

Pentru a destinde atmosfera, trei tineri entuziaști, proaspăt reuniți într-un SRL, au prezentat modalitățile tradiționale de preparare a “ceaiului verde”, ceaiul cel mai băut în Japonia.

A urmat un scurt spectacol de arte marțiale susținut de marele Maestru olimpic , Ion Gârbea și cei patru “samurai” care l-au însoțit, au prezentat câteva exemple de lupte și exerciții de antrenament, momente urmărite cu mare atenție de cei prezenți.

Seminar s-a constituit drept un nou prilej de relaționare între reprezentanții IMM-urilor din România și experți și firme japoneze din toate domeniile, prilej pentru cooperări ulterioare, pentru sem-

diplomelor de participare și mult așteptatul Festive Cocktail Meeting.

narea de contracte, în beneficiul ambelor țări.

B.K.

Asociația JICA Alumni România, asociația specialiștilor români care au participat la cursurile de perfecționare organizate în Japonia, prin intermediul programelor Agenției Japoneze de Cooperare Internațională (JICA), finanțate de guvernul japonez, a organizat în zilele de 16-18 martie, a doua ediție a lucrarilor seminarului “Bilateral opportunities in sms”s areas, create future possibilities of cooperation between different parteners”.

Gazdă a evenimentului a fost Hotel Intercontinental din București , sala “Fortuna” ,aflată la etajul 21 al hotelului, loc de unde invitații, în pauzele Seminarului, s-au bucurat să privască panorama Bucureștiului.

Este demn de menționat că dealungul ultimilor 14 ani, conducerea JICA Alumni România, și în mod special președintele Asociației, dr.arh. Adrian Altarescu, și-au concentrat strategia către inițierea și dezvoltarea a trei direcții principale: cooperarea și schimbul de experiență între membri Asociației, precum și cu Asociațiile JICA Alumni din alte țări; crearea de parteneriate și dis-

eminarea informațiilor acumulate la cursurile de perfecționare din Japonia, către diferitele domenii de activitate, către instituțiile de profil prin ințierea de proiecte și organizarea de simpozioane tem-

În cuvântul de deschidere a lucrărilor Simpozionului, președintele JICA Alumni România, domnul arh. Adrian Altarescu, a vorbit atât despre importanța tematicii abordate cât și despre opor-

atice; organizarea de manifestări cu scopul de a promova cultura și tradițiile poporului japonez.

Seminarul s-a bucurat de prezența unor oaspeți importanți: domnul Hajime Senoo Consilier, Adjunct al Șefului Misiunii Japoniei, E.S. doamna Boutheina Labidi, Ambasador al Tunisiei, doamna Tomoka Uneo, consilier economic – Ambasada Japoniei, domnul Boyan Jecov, președintele JICA Alumni Bulgaria.

tunitățile deosebite care pot să apară prin organizarea unor astfel de manifestări, dând câteva exemple de firme participante la prima ediție a Simpozionului și care au dezvoltat activități de export pe piața asiatică. Cazul societății Valvis Holding- Domeniile Sâmburești fiind unul dintre ele.

Un punct important pe agenda - program a Seminarului l-a reprezentat cursul “Tipologia și strategia IMM-urilor japoneze, mo-

La sfârșitul anului trecut, pe 20 noiembrie la Facultataea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București, a fost organizată ceremonia aniversară prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la înființarea Secției de Limba și Literatura Japoneză. La ceremonie au participat: Excelența Sa Kisaburo Ishii Ambasadorul Japoniei, domnul Yu Kameoka, reprezentant al Fundației Japonia, doamna Maria Suzuki, reprezentantă a Fundației Tokyo, reprezentanți ai altor organizații și instituții care au sprijinit de-alungul timpului activitatea Secției de Limbă și Literatură Japoneză. Au mai fost prezenți și reprezentanți ai unora dintre universitățile japoneze cu care Secția are acorduri de înfrătire: Universitatea Ehime, Universitatea

prof. Anca Focșeneanu “Diploma Ambasadorului Japoniei în România” pentru îndelungata sa activitatea la catedra Secției de Limbă și Literatură Japoneză a Universității București. Dânsa, în calitatea sa de coordonator al Secţiei de Japoneză, precum şi al Comitetului NF-JLEP (Nippon Foundation Fund for Japanese Language Education) al Universităţii din Bucureşti, are, de multă vreme, un rol central în privința învățământului în limba japoneză și a studiilor japoneze, nu numai în cadrul Universității București, ci și în România. Prin traducerea în limba română a unor lucrari literare japoneze, doamna prof. univ. Anca Focșeneanu are o contribuție remarcabilă la îmbunătățirea învățământului în limba japoneză și a răspân-

Copii din România, Albania, Azerbaijan, Bangladesh, Franţa, Georgia, India, Kazakhstan, Kosovo, Mexic, Africa de Sud, Tanzania, Tunisia, Statele Unite ale Americii, Ucraina, Filipine şi Kenya

cifice. Considerăm că cel mai bun Ambasador al lumii este cultura, iar copiii au misiunea de a duce mai departe obiceiurile și tradițiile ficărui popor, de a le valorifica și de a transmite un mesaj de

continua să reprezentăm cu succes România la toate Olimpiadele internaționale, la competițiile științifice, la evenimentele sociale și sportive.

Vom continua să trimitem

au ocupat la început de martie, scena Sălii Palatului din Bucureşti oferind celor prezenți un program artistic la nivel profesionist, pentru care s-au pregătit aproape un an, în cadrul Galei Culturale Internaţionale.

Gala este cea mai amplă manifestare culturală, organizată până acum de Fundația Lumina, un spectacol de anvergură cu o investiție artistică și tehnică impresionantă.

Așa cum spunea în cuvântul de deschidere a spectacolului, domnul Fatih Göktaș, Director General al Fundației Lumina Instituții de Învățământ, aceasta “se implică în ultimii ani în construirea unor legături culturale puternice între copii provenind din țări diferite cu tradiții și obiceiuri spe-

pace și prietenie către viitor”.

Referindu-se la Gala culturală internațională, domnia sa a adăugat: ”evenimentul se desfășoară în premieră în România și este de dorit ca el să rămână unul tradițional, aducând în fața publicului copii de pe aproape toate continentele.

Această Gală este partea a Festivalului internațional de limbă și cultură la care participă anual peste 2500 de elevi din peste 150 de țări.

Anul acesta Festivalul se va desfășura în peste 30 de țări de pe 5 continente, România fiind una dintre acestea. Este un spectacol unic în care vom celebra valorile culturale.

Stă în puterea noastră să lăsăm copiilor o lume mai bună. Vom

absolvenții noștrii la universități de prestigiu din întreaga lume pentru a arăta tuturor valoarea educației din România. Nu în ultimul rând vom continua să construim prin cultură, prietenie și toleranță”. „Aceste lucruri“, a mai spus domnul Göktaș, “nu putem și nu ne dorim să le facem singuri de aceea țin să le mulțumesc oamenilor de stat, oamenilor de afaceri, părinților și tuturor acelora care s-au implicat și ne-au sprijinit de-a lungul timpului în realizarea proiectelor noastre dedicate educației și culturii.

Sunt sigur că mesajul copiilor va ajunge la inimile dumneavoastră.”

Karen BABOIAN

40 de ani de învățământ în limba japoneză

Gakushuin și Universitatea Kumamoto, care prin reprezentantul său a semnat cu ocazia acestei ceremonii, un Acord. Ambasadorul Japoniei a organizat la Reședința domniei sale o recepție pentru a sărbătorii evenimentul. În prezența cadrelor didactice, a oaspeților veniți din Japonia și a celorlalți invitați, Excelența Sa i-a conferit doamnei

dirii culturii japoneze publicului român.

Ambasada Japoniei în România a reafirmat conducerii Sec ției de Limba și Literatura Ja poneză a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București sprijinul său pentru o și mai bună dezvoltare a acesteia.

Spectacol de excepție

În speranța unei lumi mai paşnice

Romances, arias and songs performed by the stars of Russian opera

the image of real Russia abroad.

It is hard to overestimate the role of diplomacy in the nowadays multifaceted world. The existence of this noble profession helps to resolve complications and misunderstandings in a civilized way, preserving global peace and security.

The concert is a good example of the collaboration of Russian diplomats and Russian artistic world that is represented tonight by outstanding artists - Mrs. Mamsirova, Mr. Muravitsky, Mr. Polikanin and Mrs. Lobyreva. It is worth mentioning that our artists are also participating in Prahova Classic Nights, a series of recitals that have been held with a great success at Cantacuzino Castle, Buşteni, for a considerable time now.“ After the beautifull show performed by the Russian artists, the AmFrom left to right: Evegeny Polikanin (baritone), Tatiana Lobyreva (piano accompanist), H.E. Oleg Malginov and his wife, Margarita Mamsirova (mezzo-soprano) and Roman Muravitsky (tenor) bassador presented to the public the man from yearly on 10th of February from vich-Danchenko Moscow Music the backstage mr Kurt Neuschitzer, October 2002 when it was estab- Theatre, who have prepared for us the new administrator of Cantaculished by decree by the president a very special programme based zino Castle in Busteni who invite of the Rusian Federation on the on arias and songs written by everyone to visit the Castle and the occasion of the anniversary of world-famous Russian and Italian Pablo Picasso exhibition, followed in April by Marc Chagal and 200 years from registration of the composers.

The variety of rich Russian cul- Vincent van Gogh in July. He inMinistery of Foreign Affaires.

For a short time, the Ballroom ture tells a true story of Russian vite us to make a stop at the Canta Hall of the Embassy of Rusian people, shows their beliefs and Cuisine French Restaurant and Federation become a concert hall stands for their values. Culture is participate to the one of the next one of the best Ambassadors of Prahova Classic Nights concerts. „full house”.

The invitation was accepted In his opening speech, His Ex- our country. Going hand in hand ellency said: „Today we are happy with diplomacy it helps to show with joy by all the guests.

The Ambassador of the Russian Federation His Excellency Oleg Malginov invited some special friends to a concert dedicated to the Day of Diplomat - a festivity that, hopefully, said His Excellency, is going to become traditional in Bucharest, celebrated

to present to you the stars of Russian opera, the soloists of the Bolshoi Theatre Mrs. Margarita Mamsirova and Mr. Roman Muravitsky, as well as Mr. Evegeny Polikanin and Mrs. Tatiana Lobyreva, extraordinary representatives of Stanislavsky and Nemiro-

In memoriam

Flori pentru un erou al Venezuelei - Hugo Chávez

Pentru a comemora trei ani de la plecarea înainte de vreme a Președintelui și Comandantului de neuitat, Hugo Chávez, Excelența Sa Victor R. Corazo, Ambasadorul Republicii Venezuela și membri Ambasadei pe care o conduce, au adus ofrande florale, alături de colegi din cadrul Corpului diplomatic și prieteni ai Venezuelei, la monumentul Eliberatorului Simón Bolívar, situat la intersecția dintre Calea Dorobanților cu Strada Amiral Constantin Bălescu.

Acest simplul act evocatoriu îi este dedicat lui ”Hugo Chavez, Cetățean al Lumii, promotor al Unității între Popoare, al Democrației și al Multipolarității”, a declarat Ambasdorul.

În semn de tribut celui care a fost considerat drept un lider de talie universală, moștenitor al învățărurilor nepieritoare ale mare-

lui Erou Latino-American, Eliberatorul Simon Bolivar (17831830), Excelența Sa a readus în memoria celor prezenți, personalitatea celui care a fost președinte al Venezuelei și care timp de aproape paisprezece ani a condus destinele țării sale.

După scurta ceremonie cei prezenți, au fost invitați într-unul dintre saloanele restaurantului La Samuelle, unde a fost proiectat un film despre viața și opera marelui dispărut. Luând cuvântul, Excelența Sa doamna Thenjiwe Ethel Mtintso a făcut o paralelă între Chávez, Fidel și Mandela, trei președinți cu personalitate puternică, trei oameni din popor, a căror viață a fost dedicată poparelor pe care le-au condus.

La rândul său prof. Anton Caragea a atras atenția invitaților, povestind de spre întâlnirea sa cu președintele Republicii Zimbabwe, Robert Mugabe, și despre prietenia acestuia cu Hugo Chavez.

O fotografie de grup rămâne drept mărturie a acestui act evocatoriu.

Pagina 10

Săptămâna Culturii Venezuelene

La jumătatea lui februarie, Ambasada Republicii Bolivariene Venezuela la București, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român și Muzeul Național ”George Enescu”, cu sprijinul Centrului Național Autonom al Cinematografiei din Venezuela, au organizat în cadrul muzeului, Săptămâna Culturală Venezueleană.

Alocuțiunea de Inaugurare a fost rostită de Excelența Sa Victor R. Carazo, Ambasadorul Republicii Bolivariene Venezuela.

A urmat vernisajul expoziției de pictură a tânărului artistului vene zue leano-român, Humberto Miquilena (care s-a stabilit în țara noastră, România devenind a doua lui Patrie) și proiecția filmului venezuelean Samuel în regia lui César Lucena.

Este povestea unui tânăr mecanic care își întâlnește după ani, iubita din tinerețe,atunci când femeia este alungată de fostul sot din cauză de infertilitate. Cei doi proaspăt căsătoriți își doresc un copil, drept pentru care se duc la un vraci, un fel de doctor care trata bolile prin hipnoză.

Acolo Vraciul își dă seama că tânărul are un dar aparte; sub hipnoză, poate da diagnostice și modalități de tratare a bolilor.

După vizionarea filmului, cei prezenți, prieteni și invitați ai Ambasadei Venezuelei, membri ai Corpului diplomatic, public interesat de această frumoasă țară, s-au bucurat nu numai de cultura artistică a Venezuelei ci și de cultura gastronomică a țării. Au fost degustate și apreciate, mâncăruri tipice naționale, s-a băut rom și s-a mâncat ciocolată din Venezuela.

Pe parcursul Săptămânii Culturale Venezuelene în sala de cinema a muzeului, „Studioul Horia Bernea“ au mai fost proiectate filmele: Reveron, regia Diego Risquez și Azú, suflet de prințesă.

Utima zi a Săptămânii a adus-o pe scena din Sala Cantacuzină a Muzeului Național ”George Enescu” pentru un recitalul de pian, pe Victoria Spinei, pianistă, artistă a Operei Naționale Române.

Domnia sa a încântat publicul cu piese cunoscute și mai putin cunoscute din muzica tradițională venezueleană, aducând un tribut pianistei Teresa Carreño (1853 – 1917) Doamna Spinei a intepretat compoziții ale celebrei pianiste, ca de exemplu: La Fausse Note, vals Op.39 în A – Major, Teresita Mea, în D-Major, Ptrimăvara, OP.25 în D-Major.

Lansare de carte „Le voyage d’Ahmet et Sinan au pays des Lumières”

Centrul Regional Francofon de Cercetări Avansate în Științe Sociale (CEREFREA Villa Noël) a organizat vineri 25 martie 2016 lansarea, în prezența autorilor, a volumului în limba franceză „Le voyage d’Ahmet et Sinan au pays des Lumières”, scris de Stanislas Pierret și Arnaud Littardi.

Romanul lui Pierret și Littardi este scris din perspectiva a doi diplomați turci însărcinați să organizeze în Franța o serie de manifestări culturale dedicate Turciei. Aceștia trec prin diferite aventuri care îi aduc în lupta cu obișnuințele mai multor administrații europene, și nu în ultimul rând cu ezitările propriului lor guvern. Cartea, scrisă cu farmec și inteligență, face trimiteri frecvente la tradiția literară, de la Odiseea la Scrisori persane și la romanul polițist contemporan. Scriitura densă găsește modalitatea de a evoca ironic multe mituri antice și moderne, trimițând în zona incertă a imaginației vampiri și vârcolaci, funcționari eficienți, birocrații raționale și alianțe loiale.

La revedere patrie!

Apariţia cărţii lui Mazen Rifai (scriitor, poet și jurnalist sirian stabilit în România) coincide cu unul dintre momentele cele mai dificile pe care Europa le resimte în mod direct de la debutul războiului în Siria. Prea departe ca să ne afecteze, în primă instanţă, conflictul sirian, care nu mai este de multă vreme doar o „afacere internă” sau o „chestiune de rea-

şezare a echilibrelor de putere în regiune”, loveşte acum prin consecinţele sale statele Uniunii Europene. Bulversate, luate prin surprindere de numărul mare de refugiaţi sirieni, statele europene încep să se îndoiască de solidaritatea unionistă pusă la grea încercare şi se întorc, cu voluptate parcă, către propria teritorialitate şi apărarea acesteia.

Laura SITARU

Pagina 11

Gânduri , la sfârșit de misiune

Vom reveni în România pentru a continua să descoperim măcar o partre din locurile minunate pe care nu le-am cunoscut

Cu puțin timp înainte de a-și încheia misiunea în țara noastră, Excelența Sa domnul Raymundo Santos Rocha Magno ne-a trimis câteva rânduri referitoare la misiunea care s-a încheiat și gânduri despre România și poporul său. În continuare redăm scrisoarea primită de publicația noastră pe care suntem onorați să o publicăm. „Am avut deosebita plăcere ca, timp de patru ani, să fiu Ambasador al Braziliei în România, o adevărată nestemată situată în inima Europei,

E.S. Raymundo Santos Rocha Magno - Ambasadorul Braziliei, alături de soția sa Socorro

o țară cu bogație naturală și umană remarcabilă. Împreună cu soția mea, Socorro, am încercat, de fiecare dată când activitățile mele mi-au permis-o, să vizităm cât mai multe locuri din această țară și să cunoaștem cât mai mulți români, un popor inteligent și primitor, extrem de asemănător brazilienilor. Cu sigurantă că dupa terminarea mandatului nu vom rezista să nu revenim, din cand în când, în România, pentru a continua să descoperim macar o parte din multele lucruri și locuri minunate pe care nu le-am cunoscut.

Am sosit la Bucuresti în iulie 2011, când România – ca și Brazilia – încă se resimțea după grava criza economică, și am asistat, pe perioada a patru ani și sub administrarea a patru guverne diferite, la un proces remarcabil de recuperare economică, România devenind, la finele anului 2015, una din campioanele europene ale creșterii și stabilității macro-economice, dar și una din țările cu cel mai mare grad de imbunătățire a indicatorilor sociali. Am apreciat solidaritatea României cu familia europeană, din care face parte, în fața noilor provocari geopolitice regionale, precum și susținerea, în cadrul Uniunii Europene, a intăririi relațiilor cu Brazilia si cu Mercosul. Am urmărit de asemenea, cu mare interes, profundele reforme interne și, mai ales, lupta îndârjita a statului cu corupția de orice nivel.

Am fost martor, pe durata mandatului meu, la creșterea schimburilor comerciale româno-braziliene, până la un nivel apropiat de 1 miliard de dolari, și la o modificare profunda a balanței noastre comerciale, de la un puternic deficit la un usor excedent al României, în special grație exporturilor românești de produse cu mare valoare adaugată pe piața braziliană. Aș menționa, în acest context, exporturile de componente auto pentru producția de modele Dacia Logan, Sandero și Duster în Brazilia, sub sigla Renault, și vânzarea de către Astra Vagoane Arad de vagoane și locomotive pentru gigantul mineritului brazilian și mondial, compania Vale. De asemenea, câteva nave maritime au fost construite, la Tulcea, pentru un alt gigant brazilian, compania Petrobras.

Dar relațiile bilaterale nu înseamnă doar bani, iar relațiile interumane sunt de multe ori chiar mai importante. În acest sens, am încercat, pe perioada mandatului meu, să le reamintesc românilor că Brazilia nu înseamnă doar carnaval, fotbal și cafea, și cred că am reușit acest lucru, având în vedere imensul interes al românilor, și mai ales a celor tineri, pentru cursul gratuit de limba și cultura braziliană oferit de Ambasada noastră.

Am participat, de asemenea, la o mulțime de festivaluri de teatru și film, precum și la alte evenimente culturale.

Voi simți mult saudade pentru România (adica dor, fiind portugheza singura limba din lume care are un echivalent pentru acest atat de minunat și de tipic cuvânt românesc). Dar sunt sigur că acest dor va fi mult mai usor de indurat cu cât voi vedea mai mulți români – fie sportivi, fie turisti – la Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Rio de Janeiro - 2016!

Mulțumesc, România!“

Romanian participation at the

“Turkish Language Summer School 2015” – Short talk with Mrs. Carmen Socaciu, student of the Yunus Emre Institute Turkish Cultural Centre in Bucharest –

Who are you Carmen?

Giving the specific of our talk, I will only say that I am a graduate of the Faculty of Foreign Languages and Literatures in Bucharest. I was always keen to learn new languages and about different cultures. I think this represented also the reason why I had chosen to work in a diplomatic environment.

My challenging adventure in learning the Turkish language started three years ago.

Why Turkish?

Because when I think of Turkey and why I did choose to study its language, Alphonse de Lamartine’s words resumed accurately my wish: “If one had but a single glance to give the world, one should gaze on Istanbul”.

When I took this decision, a colleague from the Turkish Embassy recommended me the Yunus Emre Institute Turkish Cultural Centre in Bucharest as the best place to learn and better understand the Turkish culture that constantly fascinated me. And so I did!

How was your first contact with the Centre and the language?

At the beginning, I was very scared but confident that everything will go well. At the Centre, all the teachers are native Turks and so, the only language spoken is Turkish! No Romanian, no English, no French. It was difficult because the courses and the explanations were in Turkish and it was a completely new method for me of studying a foreign language! But in time, with pa-

tience and determination, everything became comprehensible and I stopped worrying that I will never be able to speak Yunus Emre’s language.

Annually, in order to improve the language proficiency of the their students, Yunus Emre Institute organizes the Turkish Summer School. This program is addressed to the foreign students from different countries of the world where the Cultural Centre is present (Albania, Austria, Azerbaijan, Egypt, England, Georgia, Iran, Italy, Kazakhstan, Moldova, Netherlands, Poland, Romania, South Africa, etc.)

When I was selected to participate to this program, I was very happy, knowing that not all the students can attend.

You were alone there?

No. We were 10 colleagues from the Turkish Cultural Centre in Bucharest and Constanta, and, almost 300 students from other countries. We all joined this large-scale event after being spread in groups of 25-30, in different cities such as Eskişehir, Samsun, Sakarya, Izmir, Zonguldak, Gaziantep, etc.

In the last week of the school, we were all brought together in Istanbul in order to visit it during 3-4 days. After one month of studies and numerous activities, the Turkish Summer School ended with a Festival on the Turkish culture, “Sound of 1000 Turkish Festival” (“1000 Yılın Sesi Türkçe Bayramı”) promoting friendship and peace among all nations.

“Sound of 1000 Years Turkish Festival” was organized for the sixth time by Yunus Emre Institute with the theme “Like Yunus” (“Yunus gibi”). This festival was

held in Ülker Sports Arena, Istanbul, under the auspices of the President of the Turkish Republic, H.E. Mr. Recep Tayyip Erdoğan.

With what memories and accomplishments you returned to Romania?

For me this trip was the perfect occasion to better improve my Turkish, and the most important, to have a direct contact with its culture and people through different activities such as creative workshops.

I had the opportunity to visit the renowned touristic and historical heritage of Nevşehir, the city where I spent my Summer School during one month, a hub of the Cappadocia region and one

ground cities where you can easily get lost if you don’t pay too much attention, carved from volcanic stones, from the Ihlara Valley or Love Valley (nicknamed due to the rocks that look like giant mushrooms) to a hot air balloon ride over Cappadocia’s dazzling landscape, everything takes away your breath as soon as you lay eyes on its landscape.

The people are cooperative and friendly, just like in Romania: they made always time for genuine conversations and were really interested in helping us out every time we needed it. And it’s worth mentioning the Anatolian cuisine, apparently simple, yet, every bit of it was an enchanting of tastes and flavors,

of those rare places that must be visited at least once in a lifetime.

As I mentioned before, my group consisted of 25 colleagues from different countries. We enjoyed so many beautiful moments together and I am happy to have gained some friends for a lifetime!

Returning to Cappadocia, it’s an incredible place, crossed with valleys and spread with stunning rock formations and caves that have housed homes, churches and monasteries used for refuge from foreign invaders. From the Goreme Open Air Museum that shelters spectacular cave churches decorated with Byzantine frescoes and Christian religious symbols to multi-level under-

whether we ate yoğurt çorbası (soup), mantı (Turkish dumplings) or gözleme.

What is your message for the organizers?

I am very pleased to seize this opportunity in order to express my sincere gratitude to Yunus Emre Turkish Cultural Centre in Bucharest, for their selection regarding my participation at the “Turkish Summer School 2015”, for the richness and diversity of learning provided by the Centre, whether we speak about courses or activities involving the students and, last but not least, to all my teachers who guided me through my studies during these years and encouraged me when I wanted to give up!

B.K.

Colaborare fructuasă între Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Centrul Culturat Turc „Yunus Emre”

O fructoasă colaborare între Centrul Culturat Turc „Yunus Emre” Enstitusii şi Casa de Cultură „Friedrich Schiller” Kulturhaus din Bucureşti a prilejuit vernisajul expoziţiei cunoscutului pictor român Sorin Adam, fascinat de peisajele şi aspectele vieţii cotidiene din Istanbul şi din diferite zone şi oraşe ale Anatoliei.

Lucrările expuse de pictor în primitoarea incintă a Casei de Cultură „Friedrich Schiller” după cum a subliniat şi domnul Tuna Balkan, directorul Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” din Bucureşti reflectă „un simţ profund umanist care ne emoţionează. Este o mare onoare pentru noi să prezentăm publicului bucureştean aceste tablouri valoroase, realizate cu sesnsibilitate şi ardoare de către artistul român”.

Aflat la maturitatea creaţiei sale, aşa cum subliniează în pliantul expoziţiei doamna Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă din Constanţa „Pictura lui Sorin Adam are apetenţa monumentală şi vocaţia figurativă, artistul lucrează mult şi cu plăcere, încercând să individualizeze peisajele sau compoziţiile cu figuri în funcţie de recuzită - arhitecturală, vestimentară, florală — de anotimp, de topografia locului şi de lumină — după cum investigaţiile îi plasează în nordul şi sudul continentului - de elemente purtătoare de atmosferă şi pitoresc” Pictorul Sorin Adam, membru al Uniunii Artiştilor Plastici a fost şi este o prezenţă de marcă în expoziţiile personale şi de grup în galeriile de Artă din Municipiul Bucureşti, Constanţa, Ploieşti, Iaşi, Dej, Buzău, Târgovişte, iar peste hotare, în Italia şi Turcia.

Vernisajul expoziţiei pictorului Sorin Adam organizat de cele două Centre Culturale din Bucureşti s-a bucurat de aprecierea binemeritată a numerosului public prezent la acest eveniment remarcabil din toamna bucureşteană.

Erem Melike ROMAN

Pagina 12

In memoriam

Nicolae Iorga marele istoric român, prieten al Poloniei și al poporului polonez

La 27 noiembrie 2015 s-au împlinit 75 de ani de când istoricul neamului românesc, Nicolae Iorga, cutia de rezonanță a românității, a fost uciș mișelește de un grup de legionari în pădurea de lângă Strejnic, nu departe de Ploiești și de Vălenii de Munte, unde își avea reședința și tipărea Neamul Românesc. În orășelul de pe Valea Teleajenului, începând din 1908 a organizat cursurile Universității de vară pentru românii de pretutindeni. Încă din fragedă tinerețe, Nicolae Iorga a cunoscut istoria zbuciumată a poporului polonez. A învățat ce înseamnă Polonia direct de la un emigrant polonez care își părăsise țara după insurecția de la 1863 și care s-a stabilit în România, la Botoșani. Îl chema Tokarski și i-a fost profesor de istorie, franceză și latină.

Nicolae Iorga istoricul de factură europeană a fost marcat pentru toată viața de primul său dascăl, de polonezul amintit, un om onest și devotat profesiei sale. Prin anii 30 a povestit cu căldură. Într-un eseu al său, de „acel om, care a trăit zeci de ani în societatea noastră, răspândind darurile cunoștințelor și bunătății sale, acestea păstrându-se neștearse în inimile câtorva generații”. Iorga a lăsat însemnări memorabile și despre alți polonezi, despre graficianul Piekarski, despre Sienkiewicz, despre pictorul Smigelski, despre Jozef Pilsudski etc. - aceasta în presă și în volumul de referință ”Oameni, cari au fost.

Numai că astăzi despre episodul privindu-l pe dascălul Piekarski și dragostea juvenilă care l-a legat de acesta nimeni nu mai știe nimic. Nici cei mai de seamă istorici din cele două țări nu mai conștientizează acest lucru atât de important pentru formarea lui Iorga.

Mai mult, întreaga sa familie s-a simțit puternic atașată de polonezi, de vreme ce istoricul amintește și de alte episoade, de un anume Greczynski și Dobrowolski, ale căror nume mama i le spusese, arătându-i și fotografile lor înserate într-un un album, păstrat cu pietism, într-un cufăr vechi, iar tatăl său era tratat de un medic polonez.

N-a uitat, demnitarul de seamă al țării, în rang de prim-ministru, care devenise de-acum Iorga, de dulciurile din copilărie văzute în cofetăriile poloneze. „Îmi amintesc perfect că erau două asemenea localuri, iar pe proprietarul lor îl chema Wojtynowicz. Aș mai adăuga, la cele de mai sus, că mama mea a crescut la Iași în pensionul condus de sora Wiwicka; una din rudele ei a terminat școala la Lwow, iar verișoarele acesteia au păstrat relații apropiate cu doamna Majewska, învățătoarea”.

Nicolae Iorga împreună cu viitorul ministru de externe Take Ionescu au fost primii demnitari români care au amintit în Parlamentul Românei, spre sfârșitul lui decembrie 1915, în timpul dezbaterilor în jurul primului mesaj al Tronului, adresat națiunii de Regele Ferdinand, că în viitor Polonia trebuie să renască în fruntariile ei istorice, deoarece ”o țară care a dat lumii pe Chopin nu poate lipsi de pe harta lumii”. La Varșovia, unde rege era țarul Nicolae, nu se amintea despre așa ceva, și nicăieri în lume, la un aseme-

Nicolae MAREŞ

nea nivel, nu se emiteau păreri atât de articulate.

Peste trei ani, în 1917 istoricul și publicistul Iorga avea să scrie în Neamul Românesc unul din cele mai frumoase imnuri la adresa steagului polonez și a bărbăției poloneze în luptele ce se duceau: „ La Galați s-a ridicat steagul polon, scrie Iorga, al vulturului alb care a biruit de atâtea ori crucea de pradă a Teutonilor și a păzit Răsăritul întreg – și cel rusesc și cel românesc – de cucerirea germană. El a fâlfâit mândru și liber, aclamat cu entuziasm de nobilii soldați în arme cu ochii plini de lacrimi la vedenia țării lor ieșite din mormânt. Și a găsit de la început un tovarăș în steagul României, care și el a s-a zbătut și zbate încă pe atâtea câmpuri de mucenicie ale poporului înfățișat de dânsul. Unul lângă altul în frățească apropiere, ele ne-au anunțat nouă o garanție de viitor pentru poporul nostru chinuit și sacrificat: un vecin de care ne leagă atâtea tradiții mai vechi, pe lângă elemente esențiale în sufletul însuși al acestor două națiuni, de o gingașă simțire, de o pornire devotată către ideal, de un adânc despreț față de sila copleșitoare a materiei brute.

Acest steag polon noi îl cunoaș­tem. El a fost multă vreme ascuns în casele noastre, atunci când, la capătul unei revoluții nenorocite, el era urmărit împreună cu cu ultimele rămășițe sângerate ale apărătorilor săi, cărora noi li-am deschis larg, cu tot riscul nostru, ce nu era mic, porțile unei frățești ospitalități. Între patru păreți românești a stat el, păzit cu sfințenie pentru ziua cea mare care trebuia să vie, și o știu Polonii cari în muzeul din Svițera au între chipurile lupătorilor și martirilor lor și chipul ocrotitor desinteresat al lui Cuza-Vodă”. Nu s-a scris nicăieri în lume în asemenea perioade de restriște pentru cele două țări un asemenea articol, cu atâta încărcătură emoțională. A pomenit cineva în Polonia de acest gest?

După primul război mondial Nicolae Iorga devine unul din partizanii strângerii raporturilor de conlucrare și prietenie dintre România și Polonia în plan militar, economic și cultural. Învățatul român, fostul cărturar și academician, a fost cel care a militat pentru înființarea lectoratului de limbă română la Cracovia, unde îi va trimite în calitate de lectori universitari pe doi dintre cei mai promițători istorici români din tânăra generație: P. P. Panaitescu și Grigore Nandriș. Pentru aportul său în direcția strângerii relațiilor bilaterale, pentru contribuțiile științifice aduse la cunoașterea istoriei universale și a Poloniei, autoritățile științifice din vechea urbe îl vor alege în 1923 membru al Academiei Umiejętności de la Cracovia. În anul următor va efectua o vizită oficială în Polonia, prilej de a i se încredința înaltul titlu și de a prezenta la rându-i, la Universitatea Jagiellonă, trei conferințe: despre artiști italieni în România și Polonia, despre Eminescu (prima conferință despre marele poet român pe care istoricul literar o prezintă peste graniță), și despre valorile turistice și culturale ale României. Peste un an, în 1925 va publica însemnările sale despre voiajul făcut la Lwów,

Varșovia, Vilnius (unde i s-a decernat titulul de Doctor Honoris Causa), la Poznań și la Cracovia, cu titlul: “Note polone”, tipărit în cunoscuta colecție “Biblioteca pentru toți”.

Problematica poloneză a fost tot timpul prezentă în paginile “Neamului Românesc”, cele patru vizite efectuate de Mareșalul Pilsudski fiind amplu descrise și comentate. Ziarul va aparea în doliu în mai 1935, la moartea marelui Erou și făuritor al Poloniei Mari. O lucrare de doctorat s-ar putea scrie despre modul în care această publicație - condusă de Iorga - a oglindit Polonia și realitățile poloneze.

Mă voi opri cu o mai mare atenție asupra comportării istoricului la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, din dorința de a sublinia că nicăieri în lume la nivelul respectiv nu a existat o reacție mai cordială și mai angajantă ca a lui Iorga. Și nu numai în ziarul de referință, care se constituia într-o cutie de rezonanță a românității, dar și în paginile „Timpului”, cu care colabora, la radio sau în alte publicații. Iorga devine un „cronicar” al evenimentelor dramatice prin care trecea poporul polonez.

Astfel, la 3 septembrie 1939, Nicolae Iorga a publicat editorialul “ În fața războiului”, consemnând că „măcelul uriaș începe, fără a cruța populația civilă”. Evocând experiența pe care istoria i-o aducea în atenție, făcea o îndoită profeție, care se verifică până la urmă în plan european, respectiv că „nu va învinge tehnica superioară, ci inteligența conducătorilor, însuflețita lor convingere că (aceștia) luptă pentru dreptate și umanitate. Și orice speranțe de lovituri repezi și decisive se va sfărâma de rezistența de care sunt capabile numai popoarele care au cultul onoarei și deprinderea, de atâtea ori seculară, a jertfei”. Acest verdict este urmat de aforismul său: „Cine predică războiul ca o dovadă de vitalitate, face un mare păcat înveninând sufletele cu o doctrină atât de răufăcătoare pe cât de falsă”. Știrile și comentariile dureroase de pe front sau intervențiile și veștile transmise de agențiile de presă de la fața locului sau din diferite capitale nu au forța de a convinge și de a penetra în conștiința cititorului ca fraza incandescentă din editorialele genialului istoric român, așa cum este cel din 8 septembrie. Puțini publiciști ai acelor timpuri au scris fraze atât de vibrante precum profesorul român, membru al Academiei din Cracovia încă din 1924, totodată și doctor Honoris Causa al prestigioaselor universități poloneze.

Comentând știrea care vestea intrarea în vechea capitală a Poloniei a cizmei cotropitoare naziste, Nicolae Iorga a publicat tot pe prima pagină mini-editorialul “Ce este Cracovia”: „În condiții umilitoare pe care nu am a le judeca, și nu numai că sînt de competența altora, Cracovia a fost ocupată. În trecutul nostru însuși, legăturile cu acest mare centru al evului-mediu, cu morminte regale, la care s-a adaos acela al mareșalului Piłsudski, rege al credinței și al vitejiei, au fost strânse, și pentru aceia că acest eveniment militar are un răsunet

Diplomaţia mileniului

Relațiile comerciale cu Marea Britanie

Prof. univ. dr. Dumitru MAzILU

Una dintre cele mai importante preocupări ale diplomației europene – la începutul secolului al XX-lea – a constat în dezvoltarea relațiilor comerciale dintre statele continentului. În acest context, se înscriu și negocierile diplomatice care au avut loc în octombrie 1905 pentru încheierea unui Tratat de comerț între România și Marea Britanie. Trebuie menționat că cele două țări au acordat atenție promovării schimburilor comerciale în anii anteriori, negociind și încheiând înțelegeri juridice de natură să contribuire la buna desfășurare a raporturilor comerciale dintre ele. Astfel, amintim între aceste înțelegeri comerciale, Tratatul de comerț și navigație încheiat la București în noiembrie 1886, precum și Convenția de comerț și navigație încheiată la București în august 1992. Precizăm că Tratatul de comerț încheiat de România cu Marea Britanie în octombrie 1905 a reprezentat o dezvoltare și adaptare a înțelegerilor comerciale dintre cele două țări la exigențele evoluțiilor schimburilor de mărfuri și servicii, la începutul secolului al XX-lea în Europa.

Libertatea reciprocă de comerț și de navigație

Tratatul de comerț încheiat în octombrie 1905, garanta “libertatea reciprocă de comerț și de navigație între teritoriile celor două Părți contractante “ (Art.1) În urma negocierilor diplomatice dintre reprezentanții autorizați ai celor două țări, s-a convenit ca supușii celor două țări contractante să intre liber cu bastimentele și încărcăturile lor, în toate locurile și porturile teritoriilor celeilalte părți , în care era admisă intrarea naționalilor.

Supușii fiecărei părți se bucurau de aceleași drepturi și libertăți, foloase, imunități și scutiri în materie de comerț și de navigație de care se bucurau naționalii.

Comerțul, navigația și industria – aceleași privilegii acordate unei alte puteri

Părțile au stabilit, prin negocieri diplomatice, ca în ceea ce privește comerțul, navigația și industria orice privilegiu, foloase sau imunități pe care una dintre părți le-ar fi acordat supușilor sau cetățenilor unei alte țări străine să se întindă la supușii celeilalte Părți.

S-a convenit să se acorde supușilor fiecăreia dintre cele două țări contractante, în teritoriile celeilalte Părți, dreptul de a dobândi și de a stăpâni orice fel de proprietate mobilă sau imobilă îngăduită de legile țării pentru supuși sau cetățenii unei alte națiunui străine. (Art.3) În urma negocierilor diplomatice, Părțile contractante au convenit ca supușii fiecărei Părți să fie scutiți în teritoriile celeilalte Părți de orice serviciu militar obligatoriu, fie în armata de uscat sau de mare, fie în gărzile sau milițiile naționale.

Scutirea de orice taxă de tranzit

Înaltele Părți contractante au căzut de acord ca supușii celor două țări să fie scutiți de orice funcții judecătorești, administrative sau municipale, altele decât cele impuse prin lege relative la jurați și la tutelă, precum și de orice contribuție bănească, prestație sau rechiziție militară.

Prin negocieri diplomatice s-a convenit, în același timp, ca mărfurile de orice fel ale uneia dintre Părțile contractante – care străbăteau teritoriul celeilalte , să fie scutite, pe bază de reciprocitate , de orice taxă de tranzit.

Tratatului i-au fost anexate: – O Declarație prin care clauzele convenite să nu deroge de la reglementările fiecărei Părți în materie de poliție și de siguranță publică; – Un tarif privind mărfurile și unitatea de taxare; – Un proces verbal privind confidențialitatea concesiilor făcute în tariful anexat; – Un schimb de scrisori între cele două părți privind tariful la bumbac.

Acest Tratat a reprezentat o nouă etapă în raporturile comerciale dintre România și Marea Britanie.

adânc în inimile noastre, capabile de a păstra, în ciuda fatalității împrejurărilor, toate vechile și sfintele noastre prietenii.

Cracovia nu putea fi supusă primejdiei de distrugere ale unor lupte.

Orașul sacru al poporului polone și un mare tesaur de artă, de la măreața catedrală, de la hala negustorilor până la minunea de arhitectură italiană de la Wawel, cu cenușa unor mândri stăpânitori de popoare. Am locuit și eu în această frumoasă și nobilă cetate.

Din turnul marii biserici răsună de veacuri imnul sunat de trâmbiți în patru colțuri ale lumii pentru libertatea Cracoviei de groaznica silă a tăta-

rilor secolului al XIV-lea. Pe vremea aceia cerurile erau încă deschise pentru suferința poporului...”.

Continuând într-un alt articol de pe prima pagină a “Neamului românesc” cu reflecții asupra trăiniciei națiunilor, istoricul se întreabă dacă popoarele pot fi distruse? Răspunsul său a fost categoric: – nu! Aceasta deoarece, „după biruința principiului național, statele, cât de mici ar fi, sunt națiuni, iar națiunile sînt o formă organică a umanității pentru că sînt născute, iar nu făcute. Și de aceea ele vor asista, desigur, la meritata pedeapsă (din partea) apărătorilor”. (continuare în pagina 30)

Pagina 13

Civilizație și paranoie

privireA AsuprA unei lumi viitoAre

Civilizaţia nu induce deriva paranoică a psihicului şi comportamentului uman, dar avem nenumărate dovezi că nici nu o împiedică sau reduce. Una dintre probele acestui nefast adevăr poartă marca Norvegiei. Orice doctor ştie – ca şi orice alt om, de fapt – că un tratament nu trebuie să fie, prin esenţa lui, mai primejdios, ori generator de mai grave afectări ale sănătăţii, decât boala căreia i se adresează.

Pentru medici, în plus – dar şi în cazul tuturor celor care se ocupă de binele oamenilor – este fundamentală maxima hipocratică: ,, primum non nocere’’ ( înainte de orice să nu facă rău). Despre ce ţară vorbim? A dat un foarte mare scriitor – Knut Hamsun – născut în 1859 şi care, în 1890, publica romanul cutremurător, perfect sub raport literar, estetic, ,, Foamea’’ în care descrie suferinţele sfâşietoare, sinistre prin care a trecut pe când era ceva mai tânăr, înfometat până a ajunge la deliruri. S-a auzit despre vreun astfel de caz în intelectualitatea română, în această ţară a noastră când compătimită, când criticată în Occident şi nu doar acolo. Ulterior Hamsun a luat Premiul Nobel (în 1920) pentru literatură dar sub ocupaţia hitleristă a ţării sale a devenit pronazist. Bill Clinton scria într-o carte a sa că dacă americanii au o calitate importantă atunci aceasta constă în faptul că ei admiră oamenii de succes şi nu îi invidiază. Românii au drept autentică valoare umană îndreptarea oricând spre sine a spiritului lor critic, adesea chiar riscul de a-l duce până la exces. Pe unde se plasează însă cei care îşi asumă condiţia unei civilizaţii infailibile? Cred că Norvegia ar avea ce învăţa de la noi, în ciuda ideii larg răspândită în lume, că adevărata civilizaţie este maximalizată pe direcţia Occident. O anu-

mită capacitate de autocontrol al propriilor idei şi comportamente nu strică nimănui. Noi ajungem să ni le denigrăm când este, dar şi când nu este cazul. Ce se vor face în timp aceia dintre norvegieni care nu par să ştie mai nimic despre copii şi, dacă mă gândesc la Hamsun, nici despre tineri. Smulgerea copiilor din nenumărate familii pentru motive potenţial ridicole, dacă nu ar fi tragice, este de neînţeles de către o minte normală. Poate că o oarecare inabilitate în creşterea micilor fiinţe omeneşti să merite a fi corijată printr-o asistenţă educativă adresată părinţilor, dar îndepărtarea copiilor de părinţi, dacă aceştia nu au un comportament cu totul inacceptabil, are gravitatea unui act absolut inuman, eventual criminal. Nu am fi ştiut că aşa ceva se produce la scară largă întro ţară cu un anumit prestigiu, pentru că Norvegia nu intră în categoria statelor criticabile, precum România, dacă procedura nu ar fi lovit într-o familie românească stabilită acolo. Dar atenţie: în Norvegia se decernează anual Premiul Nobel pentru pace. Pacea, însă, este o valoare care trebuie să ajungă în inima oamenilor şi nu doar să asigure o anumită cuminţenie internaţională. Pe când un Premiu Nobel pentru adoptarea în Norvegia a unui nou comportament al instituţiilor de protecţia copilului?

P.S,: Presa internaţională a scris, în timpul luptelor din Fosta Iugoslavie că soldaţii norvegieni, aparţinând trupelor ONU, se distrau împuşcând câinii sărmani, fără stăpâni, fiinţe chinuite fără vină, într-o ţară chinuită poate nu prin greşelile popoarelor sale, sau ale conducătorilor acestora, oricum nu întru totul din cauza lor Caius Traian DRAgOMIR

„Invitație la drum“ – un volum dedicat României

Ambasada Italiei la Bucureşti şi Centrul Infoeuropa din cadrul Ministerului român al Afacerilor Externe, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare, în a cărei sala, Aula Magna au lansat primul volum al colecţiei „Invitaţie la drum”, dedicat României, editată de RomaTrE-Press (editura Universităţii de Studii Roma Tre).

La eveniment au participat, din Italia, Vincenzo Mannino, Prorector delegat la Departamentul de Relaţii Internaţionale, Universitatea Roma Tre, Prof. Francesco Guida, Directorul Departamentului de Ştiinţe Politice a Universităţii Roma Tre, Silvia Terzi, Directorul Departamentului Economie al Universităţii Roma Tre. De asemenea, partea română va fi reprezentată de Razvan Horaţiu Radu, subsecretar de stat în cadrul MAE, Gabriel Ispas, secretar de stat in cadru Ministerului Educaţiei Naţionale şi al Cercetării Ştiinţifice, membri ai corpului diplomatic român şi străin acreditaţi la Bucureşti, reprezentanţi ai Universităţii din Bucureşti, SNSPA,

ASE, Universitatea Naţională de apărare Carol I, Universitatea Constantin Brâncuşi Târgu Jiu, Universitatea din Craiova, Universitatea din Piteşti, Universitatea BabeşBolyai şi mass-media.

Prin intermediul acestei lucrări, Italia dorește să arate apropierea puternică dintre această țară şi România care astăzi, mai mult ca niciodată, poate fi construită cultivând apartenenţa comună la Uniunea Europeană. „Invitaţie la drum” prezintă România sub numeroase faţete, cu o abordare multidisciplinară obiectivă şi caracterizată printr-o înaltă calitate ştiinţifică.

Volumul reprezintă un plus de bogăţie pentru fiecare bibliotecă care ar dori să cunoască, să aprofundeze, să aprecieze diversitatea sub multiple forme a tradiţiilor şi peisajelor – inclusiv cele interioare – care caracterizează România.

Lucrarea a fost prezentată în anul 2015 la Pavilionul României de la EXPO Milano şi la Universitatea Babeş-Bolyai din ClujNapoca.

Ninei Stănculescu – întru eternitate

Am întâlnit-o pe Nina Stănculescu în anii de studenţie, citindu-i cărţile „de inimă” despre Constantin Brâncuşi, dar nu am ajuns să o cunosc decât cu vreo 10 ani în urmă, prin intermediul fostului său coleg de facultate şi prieten de o viaţă, regretatul acad. Virgil Cândea. M-a rugat, de la bun început, să-i spun pe nume. Ne-am revăzut, de atunci şi până acum, doar de câteva ori, cu ocazia expoziţiilor personale de caligrafie japoneză de la Bucureşti, când mi-a făcut deosebita onoare de a le vernisa (Muzeul Literaturii Române – 2006 şi Muzeul ţăranului Român – 2012), dar am apropiat distanţele, spaţiale şi temporale, fie prin corespondenţa scrisă, fie prin lectura editorialului „Colţul aniversar Brâncuşi” semnat de Nina Stănculescu în revista de faţă, fie vorbind săptămânal la telefon..., totul până în toamna lui 2014, când am plecat cu o bursă de cercetare la Universitatea Waseda din Tokyo. După revenirea în ţară, aş fi vrut să reluăm dialogurile noastre telefonice, cum s-a întâmplat după fiecare absenţă, dar, din primăvara lui 2015, la celălalt capăt al firului, n-a mai răspuns nimeni...

Ne-au apropiat Brâncuşi, caligrafia japoneză şi... închipuirile vântului... 縁 は異なもの味なもの sau relaţia dintre oameni este ceva, concomitent, straniu şi minunat, sugerează o expresie idiomatică în limba japoneză... În vara anului 2007, îi mărturiseam Ninei dorinţa de a organiza o expoziţie personală de caligrafie japoneză, la Muzeul Naţional de Artă din Cluj, cu titlul „Închpuirile vântului”. Atunci am aflat că Nina Stănculescu publicase deja o carte de povestiri pentru copii ce purta titlul „Poveştile vântului”. Mi-a trimis-o de îndată şi am citit-o pe nerăsuflate: Vântul Livezilor adie peste tăcerea care se lăsase: - De atunci multe vânturi s-au îmblânzit. În oameni zace o frumuseţe ce ne vrăjeşte şi pe noi...

Aristocraţia minţii şi nobleţea spiritului, suflet aflat în căutarea „formelor esenţiale” şi a umanităţii din om prin intermediul artei – ar putea

fi portretul făcut amintirii Ninei Stănculescu de o pensulă înmuiată în tuşul caligrafic. Ce rămâne în viaţă după ce nu mai eşti? Mai cu seamă amintirea ochilor, a privirilor prin care ţiai împărtăşit dragostea de oameni şi de lume, obişnuia să-mi reamintească Nina cuvintele lui Constantin Brâncuşi. Asemănător sculptorului de la Hobiţa, pe care l-a preţuit nemăsurat, şi Nina Stănculescu şi-a făurit din taina frumosului şi a frumuseţii revelate de artă, din emoţiile oamenilor pe care i-a cunoscut şi cărora le-a dăruit, drept mulţumire, comoara sufletului său, „o rezervă de bucurie”, ce-a ajutat-o, neîndoielnic, timp de o viaţă, să reziste provocărilor omeneşti şi încercării vremurilor ... Nina ştia, înţeleg acum, că a trăi înseamnă, de fapt, „a pierde” timpul şi poate de aceea a încercat săl „recupereze” sau să-l „păstreze” prin intermediul eternităţii oferite de înţelesurile artei. A fost, cu fiecare gând rostit, cu fiecare cuvânt scris, cu fiecare încercare artistică personală, unul din aceste înţelesuri, în acelaşi timp trecătoare şi sortite păstrării, aşa cum trec şi se păstrează „marile linii şi figuri”, marile traiectorii sau destine, ca şi marile întruchipări sau personalităţi ale unei culturi. „Accidentul” de timp şi de loc din istoria noastră personală ce-a făcut să ne întâlnim se încheie oare aici, cu trecerea Ninei în lumea umbrelor? Progresele pe care le realizezi în scriere şi în înţelesul acesteia mă interesează foarte mult şi aş fi foarte bucuroasă să mi le destăinui, îmi scria Nina în 10 iulie 2007. Să-i spun oare că tocmai am fost anunţată de câştigarea Premiului de aur (Gold Prize) la un concurs de caligrafie japoneză organizat de o universitate din Hiroshima (Japonia) ?! Cred că ar bucurao mult să afle rezultatul primei mele participări la o competiţie în domeniu şi nu pot să nu-i mulţumesc din tot sufletul că mi-a fost mereu alături...

Odihnească-se în pace! つつしんでご冥福をお祈り申し上 げます prof. dr. Rodica FRENţIU Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj

idei şi reAlităţi contemporAne

Migrația și corectitudinea politică

Valurile de migraţie din Africa de nord şi mai recent din Orientul mijlociu, care asaltează graniţele statelor europene, pun la grea încercare soliditatea construcţiei Uniunii Europene, deja şubrezită de contradicţiile sale interne. Cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel a văzut în această masiv exod uman, un avantaj pentru economia germană. În opinia sa, migranţii vor îndeplini un rol pozitiv aducând un plus de mână de lucru calificată, implicit ingineri cu înaltă calificare. Apelurile de bunăvoinţă ale domnei Merkel au amplificat speranţele migranţilor, care se îndreaptă acum spre Europa, nu doar pe „calea italiană”, ci şi pe „ruta balcanică”. Uniunea Europeană a devenit ţinta a milioane de refugiaţi din zonele distruse de război şi a numeroşilor migranţi economici din ţările sărace, în căutarea unor locuri de muncă. În cursul anului 2014 au pătruns pe teritoriul european aproximativ 200.000 de migranţi, dar în 2015 numărul a depăşit un milion, iar în primele trei luni din 2016 se înregistrează 25.000 de migranţi blocaţi în

Prof. dr. Sergiu TămAş

Grecia, 10.000 blocaţi în Macedonia şi 2,7 milioane în aşteptare pe teritoriul Turciei. La aceştia se adaugă migranţii din Africa de nord de ordinul a cătorva zeci de mii.

Copleşite de masele de refugiaţi, ţările membre UE refuză să acţioneze în comun, contestând modul în care se decide relocarea migranţilor, iar ţările aflate pe traseul urmat de migranţi spre Germania au luat măsuri excepţionale. Macedonia deşi nu este parte a UE a închis graniţa cu Grecia. Gjorge Ivanov, preşedintele ţării, a publicat în cotidianul londonez „The Telegraph” un articol întitulat „Macedonia apără Europa de ea însăşi”, în care sublinia că „sistemul european se erodează cu fiecare zi”. Slovenia, Croaţia şi Serbia au multiplicat restricţiile la frontierele lor, Ungaria a instalat garduri, de-a lungul frontierei sale cu ţările vecine, iar ministrul de interne al Austriei declară că „ruta balcanică rămâne închisă şi va fi o chestiune permanentă”. În locul Uniunii Europene se naşte o fortăreaţă europeană.

Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai mare criză de la începuturile existenţei (continuare în pagina 21

Pagina 14 Activitățile prilejuite de acest eveniment de anvergură s-au desfășurat la București și Ploiești, cu sprijinul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București și a Camerei de județene de Comerț Prahova.

Programul a început cu un Forum de afaceri, urmat de întâlniri bilaterale cu reprezentanții firmelor tunisiene, acțiune organizată de Camera de Comert și Industrie a Municipiului București (CCIMB)-gazdă a evenimentului.

Delegația tunisiană de afaceri

Cu ocazia celebrării celei de-a 60-a aniversări a Independenţei Tunisiei şi a 53 de ani de relații diplomatice tuniso-române neîntrerupte, Ambasada Republicii Tunisiene în România a organizat, în perioada 17-19 martie 2016

Zilele culturii și economiei Tunisiene

teresul părții tunisiene pentru colaborarea cu România, două delegații din Sfax fiind prezente la două manifes-

Hasna Tizaoui, președintele CCIMB Prof. Sorin Dimitriu, E.S. Boutheina Labidi, Ridha Fourati și

condusă de președintele Camerei de Comerț și Industrie din orașul Sfax (CCIS) (al doilea centru economic al țării, după capitala Tunis) a avut în componența sa reprezentanți ai zece firme interesate de identificarea unor parteneri români, în domenii precum: producția, procesarea și comercializarea legumelor și fructelor, comerț internațional cu produse agro-alimentare, comerț internațional cu mărfuri generale, lucrări și echipamente electrice, turism și servicii. Delegația a fost însoțită pe tot parcursul vizitei în țara noastră de Excelența Sa doamna Boutheina Labidi, Ambasadorul Tunisiei și de prim – secretarul pe probleme comerciale și economice doamna Hasna Tizaoui.

Inainte de începerea propriu-zisă a lucrărilor Forumului, a fost resemnat Protocolul de Colaborare dintre CCIMB și CCIS. În aplauzele celor prezenți cei doi președinți ai Camerelor de Comerț, prof. Sorin Dimitriu și Ridha Fourati au semnat documentul, important pentru colaboarea dintre cele două Camere.

Domnul Dimitriu a apreciat in-

tări internaționale ce au avut loc la București în 2015: FUTURALIA și INDAGRA. În continuare domnia sa a prezentat prioritățile mandatului CCIMB pentru perioada 2016 – 2020 arătând că ponderea misiunii CCIMB în Uniunea Europeană va fi modestă, priortare fiind zonele: nordul Africii, în special zona Magerebului, Egiptul,Orientul Mijlociu și fostele republici din Asia centrală.

“Potențialul colaborării cu țara dumneavoastră este foarte mare, dar el nu este utilizat la valoarea lui. Este în interesul ambelor Camere de a impulsiona și promova schimburile comerciale bilaterale și nu numai. Prezența la București a președintelui CCIS demonstrează că avem interese comune, a declarat prof. Sorin Dimitriu.

Referindu-se la valoarea schimburilor comerciale de export ale României, președintele CCIMB, arătat că acesta este de 3 ori mai mare decât în 1990 adică peste 50 miliarde de euro din care 70 % pe piata UE.” Aceasta demonstrează ca avem produse competitive și că economia României funcționează. Pentru orice om de afaceri

aceste date sunt argumente puternice că Romania este o piață de succes”.

Datele economice exacte pot fi obținute numai de la sistemul Cameral Românesc. Totodată pot fi obținute date corecte despre bonitatea eventualilor parteneri de afaceri din țara noastră.

CCIB are deschise birouri economice proprii, în diverse locuri din lume, dublate de expoziții permanente, în care se rulează ofertele companiilor românești, cu scopul de a le promova produsele și de a identifica nișele ce trebuie atacate. Un exemplu de succes este oficiul din Sarjah (UAE) care a funcționat timp de 2 ani și jumătate, timp în care am găsit 5 direcții foare importante care acum sunt exploatate. Iniţiativa Camerei bucureştene s-a dovedit a fi un succes, în primele două săptămâni de la deschiderea reprezentanţei şi expoziţiei fiind angajate contracte în valoare de circa 12 milioane USD. Acum funcționăm la Bejing și Tanger. Ne gândim că și Tunis sau Sfax sunt potențiale locuri unde potate fi deschis un birou al CCIMB” Domnul Dimitriu a propus părții tunisiene, ca delegația României care

Președintele CCIMB Prof. Sorin Dimitriu și Ridha Fourati, omologul său din orașul tunisian Sfax resemnând Protocolul de colaborare dintre CCIMB și CCIS

va ajunge în lunile următoare în Tunisia, să nu se limiteze numai pe partea economică, ci să aibă și o componentă academică și culturală,

THAI FOOD COOKINg CLASS

After the success of the two previous editions, Thai Cooking Class organized by the Royal Thai Embassy under the patronage of Theyr Excellencys Mr. Komgrit Varakamin and Mrs. Duangchai Varakamin, returns with its third edition. As the two previous editions this event was held at Hotel Athenée Palace Hilton in February this year.

At the opening of the event the Ambassador held the following speech: „Your Royal Highness Princess

THIRD EDITION

Maria of Romania, Excellencies, Distinguished Guests, I am honoured to welcome Your Royal Highness, and you all, to the third edition of ”Thai Food Cooking Class” with Thai Halal Food Products this time, organized by the Royal Thai Embassy in Bucharest. I wish to welcome members of the

precizând că România are priorități și succese importante în domeniul cercetării ceea ce îi conferă credibilitate și posibilitatea de a face parteneriate de succes. Domnia sa a menționat în acest sens Centrul de cercetare de la Măgurele și Centrul de cercetare în domeniul aerospațial, invitându-i pe oaspeții tunisieni să le viziteze.

Excelența sa d o a m n a Boutheina Labidi, luând cuvântul, a mulțumit gazdelor pentru căldura cu care domnia sa și conaționalii săi au fost primiți de către domnul președinte, care prieten fiindui, a conferit, verbal, Ambasadei Tunisiei Titlul de Prieten al Camerei, Ambasada Tunisiei fiind cea care viziteză cel mai des Camera București.”

Avem nevoie ca să facm cunoscute oamenilor de afaceri posibilitățile de colaborare ale Tunisiei și cele ale României. Trebuie să facem nu numai

SPOHOM association who have accepted to be our guests today.

Halal food is a specific healthy food, and the Kingdom of Thailand considers that there are expanding opportunities for Thai exports in this respect. The Thai government has

schimburi de marfă, ci și de idei, de parteneriat. Avem în România peste 2000 de studenți care învață la diverse facultăți. Aceasta este o ade-

mapped out a strategy to drive the growth of halal businesses and products of Thailand as part of the national agenda for 2016-2020.

Accor ding to the Thai Ministry of Commerce, Thailand is currently the world’s 11th largest halalfood supplier, with exports accounting for 2.5 per cent of the global trade.

Major halal export products are rice, sugar, canned and processed chicken and seafood, namely shrimp, and canned and processed vegetables and fruits, which will be all used during the presentation this afternoon.

But coming back to this event, the third edition of ”Thai Food Cooking Class”, it goes another step further and aims at promoting more detailed appreciation and deeper understanding of a newer range of healthy Thai food, namely the Thai halal food.

This cooking class event stands for another eloquent proof of the mutually beneficial collaboration between our two countries, through their varied authorities concerned.

And last but not least, I wish to

varată „rețea” de prietenie și de colaborare. Un motiv în plus pentru parteneriatului dintre Tunisia și România este că facem parte din ce în ce mai mult din același spațiu economic, cel al UE. Tunisia este partener privilegiat al UE și poartă negocieri pentru aprofundarea statutului de liber schimb.

Peste 70 % din exportul Tunisiei este realizat cu state din UE. Mai exista ceva ce au ambele țări în comun, ele se află în spațiul democratic. Se știe că de cinci ani Tunisia și-a modernizat instituțiile sale și cu sprijinul României. Un domeniu în care lucrurile pot să se amelioreze este cel al schimburilor bilaterale.

Am auzit că vom fi vizitați dar până veniți dumneavoastră, am decis să venim noi București Dar nu trebuie să vă temeți. Statul Tunisian a luat toate măsurile necesare pentru ca, turiștii, oamenii de afaceri se simtă în stabilitate și siguranță.”

La finalul, întâlnirii de la sediul CCIMB, Președintele acesteia, prof.

Sorin Dimitriu și delegația Tunisiana au participat la deschiderea expoziției de produse tunisiene, amenajată în hipermarketul AUCHAN Titan. În vederea promovării pe piața românească au fost expuse produse agroalimentare (ulei de masline, curmale, compoturi, conserve din legume și fructe, produse de patiserie etc.), precum și produse de artizanat (tablouri, bijuterii, suveniruri etc.).

Programul primei zile s-a încheiat la Palatul Cotroceni, sala Cerchez, cu un concert susținut de Orchestra de Cameră din Sfax, cu participarea specială a sopranei Irina Iordăchescu, a tenorului Mario Vasiliu şi a mezzosopranei Cristina Iordăchescu Iordache. În a doua zi oaspeții au plecat spre Ploiești , unde au fost aștepați la sediul CjCIP de domnul Aurelian Gogulescu, Președintele Camerei județene de Comerț și Industrie Prahova.

A urmat un Forum de afaceri, continuat cu întâlniri bilaterale. Delegația a vizitat Parcul Industrial și alte obiective economice şi comerciale din orașul Ploiești.

thank our sponsors and contributors to this event. Srithai superware, Thai chef/ Mama instant noodles company, Singha drinks, Asian bucate importer of consumer goods f r o m Thailand.

I hope that the the Royal Thai Embassy will be successful once again in promoting Thai food in Romania.

Let me now declare open the ”Thai Food Cooking Class with Thai Halal Food Products”.

I hope you will have a wonderful time.“ Comparing to last year the number of participants was increased. Good guests, the Ambassador and his wife, supervised the class helping when was necessary with translation for a better understanding of the cooking chefs from Thailand.

After the end of the class everybody was invited to taste the delicious Thai Food made by professionals thai chefs.

We think about at the forth edition with great expectations.

Pagina 15

25 de ani de la reînființarea Uniunii Armenilor din România

Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Capitală a găzduit sesiunea solemnă consacrată sărbătoririi a 25 de ani de la reînfiinţarea Uniunii Armenilor din România.

Gazda evenimentului a fost senatorul Varujan Vosganian, preşedinte al UAR. Acesta a afirmat, printre altele, că „peste câţiva ani, când România va avea preşedinţia Uniunii Europene, Uniunea Armenilor îşi va sărbători centenarul.(...) Uniunea Armenilor din România, refăcută în anul 1990, se prezintă ca o organizaţie aproape centenară, care s-a înfiinţat pentru a-i ajuta pe refugiaţii armeni să intre în Europa. Noi, urmaşii refugiaţilor de acum o sută de ani,

comunitatea armeană pentru România. Cu toţii au avut vocaţia de întemeietori, de lideri, care au deschis drumuri şi care au făcut istorie pentru România. Este ceea ce au reuşit să facă şi reprezentanţii de seamă de astăzi ai comunităţii. Vor lăsa în urmă o comunitate puternică şi mai respectată. Şi pentru asta sunt astăzi aici, pentru a vă mulţumi şi a vă asigura de preţuirea pe care o am pentru dvs.”

Luând cuvântul, doamna Hranush Hacobian, ministrul Diasporei din Republica Armenia, invitat de onoare, a spus: „Locuind pe aceste plaiuri ospitaliere timp de mai multe secole, armenii şi-au adus contribuţia la dezvoltarea vieţii socio-politice, culturale şi eco-

trebuie, la rândul nostru, să ne gândim la cei care sunt în situaţia în care au fost bunicii noştri”, vorbitorul evocându-l pe primul preşedinte al UAR – Grigore Trancu-Iaşi, fost ministru al Muncii, care a contribuit la realizarea legislaţiei româneşti în domeniu.

Mesajul preşedintelui Klaus Iohannis a fost transmis de către domnul Sergiu Nistor, Consilier prezidenţial la Departamentul Cultură, Culte şi Centenar. În mesaj se spunea, între altele: „În mandatul meu, aş vrea să apăr valoarea socială şi culturală adăugată de toate etniile, ce şi-au găsit, în decursul istoriei, destinul pe teritoriul României.”

Fostul premier Victor Ponta a subliniat în alocuţiunea sa că „în actualul context generat de criza refugiaţilor, este importantă păstrarea unui climat de toleranţă faţă de minorităţile naţionale.” Domnia sa a precizat că a dorit să dea un mesaj de respect, de prietenie şi de preţuire pentru activitatea Uniunii Armenilor.

Preşedintele Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu a subliniat în discursul său că evenimentul dedicat împlinirii a 25 de ani de la reînfiinţarea Uniunii Armenilor reliefează „forţa, curajul şi spiritul comunităţii armenilor din România.” D-nia sa a evocat, în context, figurile emblematice a trei personalităţi relevante pentru comunitatea armeană din România - Gheorghe Asachi, Spiru Haret şi Virgil Madgearu, nume „relevante pentru ce a însemnat

nomice a ţării, lăsându-şi amprenta în România. Ei au fondat cartiere şi oraşe, centre culturale şi de scriere, monumente şi biserici, o parte dintre care se păstrează şi astăzi.(...) „Deşi comunitatea armeană nu este foarte numeroasă, aceasta continuă să-şi păstreze rolul important, datorită calităţii sale, reprezentând poporul armean la modul cel mai demn în societatea românească. Sunteţi mândri moştenitori ai strămoşilor dumneavoastră - voievozi, generali, economişti şi pedagogi, filantropi, filozofi, medici, miniştri şi artişti, care nu doar că ne-au făcut cinste nouă, armenilor, ci s-au dedicat poporului şi statului român. Vă sunt recunoscătoare pentru activitatea depusă., pentru ceea ce aţi creat şi pentru că aţi rămas fideli rădăcinilor.”

Doamna ministru Hranush Hacobian i-a conferit deputatului Varujan Pambuccian medalia „Recunoştinţa” din partea domnului Serj Sargsyan, preşedintele Republicii Armenia.

Au mai transmis mesaje de salut domnul Petre Roman, fostul premier al României, domnul Varujan Pambuccian, liderul grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, alţi reprezentanţi ai minorităţilor, reprezentanţi ai UAR din Capitală şi din teritoriu.

S-a dat citire şi unor mesaje sosite din partea clerului armean. În Hrisovul sosit de la Sanctitatea Sa Karekin II, Catolicos şi Pa-

triarh Suprem al tuturor armenilor, se spunea, între altele: „Prin aceste rânduri, va transmitem binecuvântarea Noastră tuturor membrilor Uniunii Armenilor din România. (...) Din adâncul inimii vă urăm să fiţi ocrotiţi mereu de Dreapta sprijinitoare a bunului nostru Dumnezeu. Harul Său să vă ţină mereu trează strădania spre faptele bune, iar stăruinţa să vă fie răsplătită cu mulţumirea împlinirii celor bineplăcute Lui. Dumnezeu să păzească în grija Lui comunitatea armenilor din România!” În mesajul transmis de P.S. Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Bisericii Armene din România (absent din ţară), se sublinia că „fiii poporului nostru au ajuns aici de-a lungul timpului, împinşi de vicisitudinile istoriei, cu nădejdea aflării unui adăpost, găsind aici un pământ binecuvântat, un popor prietenos şi primitor.

Fie ca Dumnezeu cel bun să ocrotească şi să apere Uniunea Armenilor din România cu puterea Dreptei Sale, în pace, unitate, vrednicie şi stăruinţă!”

Amintim că a mai fost primit un mesaj de salut şi din partea Asociaţiei Culturale Româno-Armene „Raffi” din Los Angeles, ai cărei membri urmăresc cu interes faptul că „marea familie de armeni din România munceşte să conserve şi să dezvolte moştenirea culturală şi tradiţiile armenilor pe teritoriul României.” *** Doamna ministru Hranush Hacobian, ministrul Diasporei din Armenia, aflată la București cu acest prilej, a participat, ca invitată de onoare, la şedinţa plenară a Parlamentului României, s-a întâlnit cu membri ai Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, condus de deputatul Varujan Pambuccian, a avut întrevederi cu Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte, cu Angel Tîlvăr, ministru delegat pentru relaţiile cu românii de peste hotare, și cu P.S. Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Bisericii Armene din România.

De asemenea, înaltul oaspete a vizitat Centrul spiritual armean din Capitală – Eparhia Armeană, Uniunea Armenilor, Catedrala „Sf. Mihail şi Gavriil”, Şcoala, Muzeul şi Biblioteca Casei de cultură „V. şi H. Dudian”, unde s-a întâlnit cu reprezentanţi ai comunităţii armene. Acestora le-a prezentat principalele direcţii şi proiecte ale activităţii dintre Armenia şi Diaspora, provocările actuale, răspunzând la întrebările care i-au fost adresate. Domnia sa a vizitat Muzeul „K.H.Zambaccian”, remarcabil obiectiv cultural din Capitală. În încheierea vizitei, doamna ministru Hacobian a participat la recepţia oferită de E.S. domnul Hamlet Gasparian, Ambasador al Repubicii Armenia, cu prilejul zilei naţionale a Armeniei.

„Selfie Automaton şi Menajeria Dorinţelor” , proiectul care reprezintă România la Expoziţia Internaţională de Arhitectură de la Veneţia

Cu prilejul unei recente conferinţe de presă, organizată la Institutul Cultural Român (ICR) din Bucureşti, am avut prilejul să aflăm despre participarea României la cea de-a 15-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Arhitectură din cadrul Bienalei de la Veneţia, care se va desfăşura în perioada 28 mai-27 noiembrie, fiind unul dintre cele mai importante evenimente de profil.

La conferință au participat Vlad Alexandrescu, ministrul Culturii, Radu Boroianu, directorul ICR, Attila Kim, comisarul expoziţiei româneşti, Viorica Curea, preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România.

Cu acest prilej a fost prezentat proiectul care va reprezenta România şi s-au decernat cele trei premii şi menţiuni acordate unor proiecte din cadrul concursului desfăşurat la Institutul de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Capitală.

Distinşii vorbitori au subliniat că premiile au fost acordate de către un juriu alcătuit din personalităţi marcante, proiectul care a cucerit premiul I fiind unul de succes.

După ceremonia decernării premiilor, arh. Tiberiu Bucşa, unul dintre cei şase autori ai proiectului - „Selfie Automaton şi Menajeria Dorinţelor” (răsplătit cu premiul I), a comentat celor prezenţi exponatele.

Ele sunt nişte marionete din lemn care pot fi „animate” cu ajutorul unor pedale. Totodată, pentru a produce diferite efecte, expoziţia este prevăzută cu oglinzi, pentru ca vizitatorii să se poată privi în acea ipostază. Şi deoarece proiectul şi-a propus să fie unul interactiv, el va sugera vizitatorilor să „activeze” mecanismele, putându-se observa astfel automatismele. Întrebările provocte de expoziţie îi vor îndemna pe vizitatori la introspecţie. O atracţie aparte va provoca „Găina de aur”, care

va produce cinci ouă de aur, pe care le vor câştiga vizitatorii care vor învârti la manivelă. Proiectul va fi expus în două spaţii din Veneţia – Pavilionul României din Giardini della Biennale şi Galeria Nouă a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) din „oraşul dogilor”.

Trei dintre cele şase automate mecanice vor fi expuse în Pavilionul României, două în spaţiul IRCCU şi unul sub forma unui teatru nomad”, fiecare funcţionând după un scenariu bine definit.

Amintind de participarea noastră la expoziţia din cadrul Bienalei de Artă de la Veneţia de anul trecut, Vlad Alexandrescu, ministrul Culturii, a subliniat că eforturile de restaurare a Pavilionului României de către arh. Attila Kim au „adus ţara noastră în lumina reflectorelor”, beneficiind de o atenţie extraordinară. Iar Attila Kim a vorbit despre importanţa acelei renovări care a readus Pavilionul României într-o formă cât mai apropiată de cea iniţială, cu mici excepţii. În ceea ce priveşte Bienala de Arhitectură de la Veneţia de anul acesta, s-a arătat că participanţii din fiecare ţară vor căuta să împărtăşească răspunsuri la problemele cu care se confruntă în arhitectură, de aceea expoziţia se şi intitulează „Reporting from the front”.

Organizatorii doresc să se prezinte la cel mai înalt nivel, căci Bienala este locul în care ideile se desfăşoară pe plan internaţional.

Radu Boroianu, directorul ICR, bizuindu-se pe „capacitatea creativă” a arhitecţilor noştri şi-a exprimat speranţa că vom avea „o foarte spectaculoasă reprezentare la Bienala de Arhitectură de la Veneţia”.

Pagină realizată de Madeleine KARACAŞIAN

Pagina 16

A collaboration without borders

Once again, the annual charity bazaar hosted by International Women’s Association of Bucharest (IWA) was a huge multinational and multicultural success.

IWA was grateful for the continued sponsorship of the Ministry of Foreign Affairs (Ministerul Afacerilor Externe), and the support of the Honorary Chair, Mrs. Adriana Ivama Brummell from the British Embassy.

Mrs. Brummell commended the hundreds of volunteers, as well as the many sponsors, “united with one single purpose, which is to raise funds for providing grants for projects to improve the lives of disadvantaged Romanians. We live in difficult times, and with your help and solidarity, we contribute to a better world.”

It was inspiring to see diplomats and community members from around the world come together in friendship.

More than 3000 visitors had the opportunity to shop for goods from around the world. One of the favorite parts of the Bazaar was the delicious food, with volunteers preparing specialties from their culture. There was entertainment throughout the day, including folkloric dances and singers, and the colorful Parade of Nations.

IWA invited a dozen non-governmental organizations to participate directly. They explained their work and directly raised a total of 10.000 RON. Mrs. Terry O’Donnell Parsons, IWA President, extended deep thanks to all of the Country Coordinators, volunteer community members and participating embassies.

Karen Baboian toghether with Evgheni Egorov and Alina Chikineva (Embassy of Russian Federation)

H.E. Paul Brummell, Ambassador of United Kingdom

(continued on page 23)

H.E. Saad mohamad Al-Kobaisi, mrs. Adriana Ivama Brummell, mrs. Terry O'Donnell Parsons – IWA, mrs. marina Coanda Bundac

H.E. Thenjiwe Ethel mtintso, Amb. of South Africa, marina Coanda Bundac, H.E. Rana mocaddem, Amb. of Liban și H.E. Boutheina Labidi, Amb. of Tunisia

mrs. Zahra moayyer, wife of the iranian Ambassador and one of hers daughter with H.E. Saad mohamad Saad Al-Kobaisi

H.E. Hans Klemm, Ambassador of U.S. of America with his wife

H.E. Kisaburo ISHII, Ambassador of Japan with his wife

H.E. Fuad Karim Saliba Kokaly Ambassador of Palestine toghteher with H.E. mrs. Fauz El Achchabi Ambassador of marocco

H.E. Diego Brasioli, Ambassador of Italy

H.E. mrs. Fauz El Achchabi Ambassador of marocco, H.E. Komgrit Varakamin, Ambasador of Thailand with his wife

malaysian Embassy stand, Claudia Nedelcu (left), secretary to the malaysian Embassy

mrs. Georgiana Pogonaru, Onorific Consul of Island

mrs. Wajiha Harris, president of Sheherezade foundation and her daughter

Pagina 17

Rudolf Lukavsky - Commercial Counselor, Ambassy of Austria, with one of his coleague

Children on the stage of IWA Bazzar

H.E. Xu Feihong, Ambassador of China

Rifai mazen, scriitor, poet și publicist sirian, stabilit în România alături de un profesor de la școala palestiniană

H.E. Teofil Bauer Ambasadorul Ucrainei

mrs. Adriana Ivama Brummell, H.E. Osman Koray Ertaș, Ambassador of Turkey and H.E. Paul Brummell, Ambassador of United Kingdom

Stand of Italy. in the middle, Ezio Peraro, director of Italian Cultural Institute

mrs. Adriana Ivama Brummell, mrs. Parsons, mrs. Brasioli - wife of the italian Ambassador and mrs. Klemm - wife of the US Ambassador

H.E. milan Begovic, Ambassador of montenegro toghether with H.E. Davor Vidiš, Ambassador of Croatia

H.E. Diar Nurbintoro Ambassador of Indonezia and two members of the embassy staff

Stand of Israel

Ambassador Paul Brummell toghether with Dean Thompson, Chargé d’Affaires a.i., US Embassy, with his wife and Karen Baboian

Terry O'Donnell Parsons – IWA president, presenting the artistic program at the Bazzar

H.E. Ramiro Fernández Bachiller, Ambassador of Spain

H.E. mrs. Taous Djelloulli, Ambassador of People's Democratic Republic of Algeria

Pagina 18

Scrisori de recunoștiință primite de la Ambasade

Ne face o deosebită placere să vă prezentăm două dintre scrisorile de mulțumire pe care l-am primit la redacție.

Profund mișcați de amabilele urări adresate, ne simțim datori să le mulțumim public tuturor acelora care ne apreciază munca și cu care avem legături oficiale sau personale.

Ne bucură faptul că, deși suntem o publicație care nu aparține unei structuri de stat și care nu se bucură de niciun fel de avantaj material, prin profesionalism, diplomație, și o coloană vertebrală dreaptă, și-a căpătat un binemeritat renume.

Un cuvânt de mulțumire le aducem colaboratorlor nostri și echipei redacționale, care au înțeles greutățile în care se află publicația. Ei nu au cerut niciodată plata muncii lor, lucrând “pro bono” Aceste caracteristici sunt preluate, în mare măsură, de la Dic și Miarca Baboian, cei care au fondat în 1992 această publicație, la aceea vreme, o idee năstrușnică, dar care s-a dovedit a fi o publicație de succes, prima de acest fel din est-ul Europei, care, în ciuda problemelor cu care se zbate, își continuă apariția, împlinind anul acesta, venerabila vârstă de 24 de ani.

Fapul că noi primim astăzi mulțumirile dumneavoastră, li se datorează.

Aş dori să vă anunţ că îmi voi încheia misiunea diplomatică în România în data de 31 iulie 2015. Permiteţi-mi cu această ocazie să vă mulţumesc pentru colaborarea exemplară şi relaţiile cordiale, împreună am reuşit să apropriem ţările noastre şi să întărim legături de prietenie în timpul mandatului meu de Ambasador la Bucureşti.

Totodată aş dori sa vă mulţumesc pentru primirea călduroasă în România.

Cei patru ani petrecuţi aici îmi vor rămâne o amintire deosebit de preţuită şi datorită aportului Dumneavoastră.

16 September 2015 Dear Mr. Karen Baboian,

Jaoranka Sturm Kocjan Ambasador al Republicii Slovenia

Thank you very much for the copy of the latest edition of Diplomat Club.

I would like to convey my sincere appreciation for the efforts you have put in portraying South Africa, its tourism destinations, the National Day celebration and the Embassy’s cultural events. Also, thank you for the nice photos that you added. Of course this is not the first Diplomat Club edition in which you have featured our country and Embassy. And we are grateful for all these.

I strongly hope and wish that our fruitful collaboration would continue in future. We are planning more events for the promotion of our country and the magnificent relations with Romania and its people. I hope we shall again collaborate for these.

I am personally grateful for your

România în concurs… (continuare din pagina 1)

permanenţi ai notelor proaste care ni se atribuie în cele mai diferite domenii de competiţie între naţiuni şi state – competiţie fie materială, ori de creativitate, producere, educaţie sau valoare spirituală. Acceptăm tot ceea ce tinde să ne înjosească, sau cel puţin să diminue valoarea recunoscută civilizaţiei, tehnologiei, creaţiei sau rafinamentului spiritual românesc. Enciclopedia Britanică relevă însă că România a adus contribuţii esenţiale în cultura Europei. În acest sens, valoarea creaţiei lui George Enescu este citată ca prim argument. Suntem ţara lui Mihai Eminescu, a lui Eugen Ionescu, George Emil Palade, acesta din urmă calificat în lumea ştiinţei drept un Einstein al biologiei. Înainte de toate acestea suntem iniţial, în calitate de Principate Române, apoi drept România, între statele Europei şi Asiei, aflate între Viena şi frontiera de Vest a Chinei singura ţară, singurele formaţiuni

friendship and support displayed by you since my arrival. It is sometimes difficult to make friends in foreign countries but you have consistently been very warm towards me and I value and appreciate that a lot.

Yours sincerely, Thenjiwe Ethel mtintso Ambassador of the Republic of South Africa to Romania

naţionale care nu au dispărut niciodată, oricât de provizoriu, din secolul XIII, deci de la apariţie şi până astăzi. Ca români se pare că nu am aflat încă un adevăr politico-istoric decisiv: în concurenţa dintre state şi naţiuni, care încă mai are de aşteptat spre a se dizolva într-o cooperativitate de autentică demnitate umană, imaginea comunităţilor omeneşti funcţionează ca armă de luptă, nu rareori jalnic perversă.

Dincolo de statistici care nu fixează decât momentele şansei ori neşansei de a fi fost bine sau rău conduşi politic, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, imaginea României nu rămâne a fi altceva decât expresia voinţei şi aspiraţiei noastre la demnitate.

Adevărata primejdie ameninţând existenţa speciei umane în univers poartă numele de concurenţă identitară. Vor exista însă, întotdeauna, de bună seamă, motoare şi automobile sau medicamente mai bine sau mai prost fabricate, varietăţi mai bune sau mai proaste, mai scumpe sau mai ieftine, de alimente, confecţii, sau orice alte mărfuri.

Muzeul Cotroceni la 25 de ani de existență

Pentru cei care vin cu regularitate la evenimentele ce au loc la Muzeul Național Cotroceni, dar și pentu invitații ocazionali, evenimentul din data de 4 februarie a fost unul special. Organizatorii au dorit să marcheze, cum se cuvine, trecerea a 25 de ani de la înființarea sa . De această dată Sala Cherchez a muzeului a avut

când artiştii acestei prestigioase instituţii susţin concerte de gală în spaţiul primitor şi elegant al Muzeului Naţional Cotroceni. Parteneriatul dintre Muzeul Naţional Cotroceni şi Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” este unul de tradiţie, de-a lungul anilor, artiştii acestei prestigioase instituţii susţinând concerte de gală în acest

foarte mulți oaspeți importanți. Întreaga echipă a Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian ,a ocupat pentru câteva ore ”scena” Sălii , oferind publicului un regal de muzică de operetă sub titlul Gala de Operetă „Ion Dacian”.

Organizat de Muzeul Naţional Cotroceni, în parteneriat cu Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, concertul i-a adus împreună , pe aceeași scenă, pe soliştii Teatrului de Operetă şi Musical „Ion Dacian și Corul şi Orchestra Teatrului conduse ferm de bagheta dirijorului Lucian Vlădescu .

Muzeul Naţional Cotroceni este un fervent susţinător al promovării muzicii clasice şi a muzicienilor atât a celor consacraţi, cât şi a celor tineri El, a devenit, încă de la înființare un spaţiu al dialogului artistic între generaţii.

Nu este pentru prima dată

spaţiu exclusivist al Muzeului.

Programul Galei a fost alcătuit în totalitate din muzică românească şi a inclus arii şi duete din cele mai cunoscute operete româneşti, printre care „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Lysistrata” de Gherase Dendrino, „Culegătorii de stele” şi „Soarele Londrei” de Florin Comişel, „Fântâna Blanduziei”

Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti şi Asociația K’ARTE din Târgu Mureș au organizat în perioada 25-28 februarie 2016 a șasea ediție a Zilelor Filmului Maghiar, la Târgu Mureș.

Proiecțiile au avut loc la Cinema ARTA. Filmele au fost subtitrate în limba română sau în engleză.

Ediția din 2016 a Zilelor Filmului Maghiar la Târgu Mureș a prezentat publicului târgumureșean în avanpremieră (prima proiecție din România) filmul-eveniment FIUL LUI SAUL, producția multipremiată regizată de Nemes Jeles László (Marele Premiu al Juriului și Premiul FIPRESCI la Cannes 2015, Globul de Aur 2016 pentru cel mai bun film străin și ulterior câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun film străin). FIUL LUI SAUL, unul dintre cele mai așteptate filme ale anului 2016, a intrat în cinematografele din România începând

cu 11 martie, fiind distribuit de Transilvania Film.

Evenimentul a găzduit o dezbatere moderată de scriitorul De-

de Cornel Trăilescu, „Ana Lugoj ana” de Filaret Barbu, „Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici etc.

Soliştii care au încântat publicul sunt artişti consacraţi ai Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”: Amelia Antoniu, Cristian Caraman, Raluca Ciocă, Viorel Ciurdea, Gabriela Daha, Ligia Dună, Eugenia Ilinca, Bianca Ionescu, Daniel Madia, Claudia Măru-Hanghiuc, Marius Mitrofan, Tina Munteanu, Gladiola Niţulescu-Lamatic, Cătălin Petrescu, Orest Pîslariu-Ranghilof, Ştefan Popov, Doina Scripcaru, Silvia Şohterus-Mărăscu, Emil Spătaru, Patricia Seymour, Valentino Tiron, Mediana Vlad, Anton Zidarii.

Pe parcursul celor 25 de ani care au trecut de la înființare, Muzeul și-a căpătat un renume bine meritat. Însă tânărul colectiv aflat acum la conducere nu s-a mulțumit cu atâta, el încercând să poziționeze Muzeul pe câteva trepte mai sus. Un prim pas a fost reducerea tarifelor de intrare, la care s-a adugat - un traseu nou de vizitare și achiziția de noi instrumente de vizitare și de noi instrumente de comunicare cu publicul.

Urăm întregului colectiv ”La Mulți Ani”și realizarea obiectivelor propuse.

FILARMONICA DE STAT “gEORgE ENESCU” - SALA MARE

FESTIVALUL DE MUzICĂ BIzANTINĂ ȘI CONTEMPORANĂ - EDIȚIA a XII-a MUzICĂ DE PAȘTE OMAgIU LUI ANTIM IVIREANU Ansamblul « CONTEMPORAN » Prime audiţii

Conducerea muzicală: MARCEL SPINEI

Cu participarea coralei: DIVINA ARMONIE Conducerea muzicală: CRISTIAN-MARIUS FIRCA Sâmbătă 16 aprilie 2016 ora 18.00 ATENEUL ROMÂN

Pelicula „Fiul lui Saul“ proiectată în avanpremieră la zilele Filmului Maghiar

mény Péter pe marginea documentarului Supraviețuire sau serviciu public? mikó Imre și Securitatea. La dezbatere au participat: regizortul Domokos János, scriitorul Láng Zsolt, istoricul Novák

Csaba Zoltán analistul politic Szokoly Elek, prof. univ. Ungvári Zrínyi Imre, moderatorul fiind scriitorul Demény Péter.

Cinefilii mureșeni au mai putut urmări o retrospectivă Hajdu Szabolcs dar și scurtmetraje, filme de animație, documentare, ultimul film al regizorului Pálfi György Cădere liberă, precum și comedia savuroasă Swing.

Regizorul Hajdu Szabolcs și actrița Török-Illyés Orsolya au fost invitații speciali ai evenimentului și au participat la sesiuni de Q&A după proiecțiile Bibliothèque Pascal (film turnat parțial la Târgu Mureș) și miraj.

Zilele Filmului Maghiar a fost susținut de Președinția IHRA a Ungariei (Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului).

Kósa András LáSzLó Director la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti

Pagina 19

Reţeaua regională a cluburilor economice germane în România

După evenimentele din 1989, cu cei aproximativ 20 de milioane de locuitori, România, s-a dovedit a fi o importantă piață de desfacere pentru țările europene și nu numai. Ea a devenit în scurt timp şi un partener economic interesant. Germania este pentru România unul dintre primii trei parteneri comerciali, ea fiind pe primul loc pentru consumurile sale. Mai mult de 70% din exporturile de mărfuri și servicii românești au ca destinatar alte ţări ale Uniunii Europene. Totodată, nici o altă ţară din UE nu atinge valorile exportului Germaniei către România. Numai în anul 2014, volumul comercial total s-a ridicat la peste 20 de miliarde de euro, el fiind în continuă creștere.

Nu numai valoare schimburilor este în creștere, și în cazul investiţiilor străine directe, locul trei este ocupat tot de Germania cu o cifră de 6,74 miliarde de euro (2013), urmând același trend ascendent. În cei 25 de ani care au trecut, industria României s-a modernizat parțial aflându-se în mod cert pe drumul către produse mai pretenţioase din punct de vedere tehnic, ceea ce se reflectă şi în investiţiile germane.

Ca răspuns la nevoile, în creștere, ale oamenilor de afaceri din ambele țări, în anul 2002 a luat ființă la București Camera de Comerţ şi Industrie RomânoGermană (AHK) care promovează relaţiile economice bilaterale şi reprezintă cele mai importante societăţi germane care activează în țara noastră. Trebuie specificat faptul că cele aproximativ 500 de firme membre ale Camerei au creat peste 300.000 locuri de muncă.

Pe plan local, însă, în zonele importante pentru activitatea de investiţii germane, au luat ființă cluburi economice germane și cluburi de limba germană, ele reunind firme care doresc să cultive sau să promoveze relaţiile economice în spaţiul de limba germană. Astfel de cluburi economice se află în prezent la Sibiu, Braşov, Timişoara, Arad, Cluj-Napoca, Satu Mare, Bacău, Târgu Mureş.

Cluburile servesc ca forumuri pentru firme germane, de limba germană şi firme interesate de Germania, care se află în România şi reprezintă parteneri importanţi la faţa locului.

Spre exemplu: Deutschsprachiger Wirtschaftsklub Nordtransilvanien (DWNT), adică Clubul economic german din Transilvania de Nord (DWNT) a fost înfiinţat în anul 2003 la Cluj. DWNT este o reţea de afaceri şi un forum prin care cele 150 de firme membre beneficiază de contacte de afaceri și de posibilitatea de a face schimb de idei privind mediul de afaceri româno-german. DWNT sprijină firme de limba germană, care investesc în România şi vor să dezvolte afaceri în regiune. DWNT organizează lunar întâlniri de informre, pe teme economice, juridice, politice şi financiare. De asemenea, strânsa colaborare a DWNT cu autorităţile, universităţile şi instituţiile culturale oferă firmelor membre acces la contacte şi informaţii. Clubul este deschis cooperării internationale similare, precum cluburile :englez, olandez, austriac şi francez.

File de istorie

Relaţiile României cu Suedia, Norvegia şi Finlanda.

100 de ani de relaţii diplomatice româno-suedeze.

La fel ca în cazul ţărilor Benelux, Suedia şi Norvegia, împreună cu Finlanada, Islanda şi Danemarca, vor face parte, în Evul Mediu dar şi în veacul al-XIX-lea, din entităţi statale comune. Deci, în anumite perioade de timp, relaţiile României au fost cu aceste entităţi statale înglobând toate ţările în cauză.

Prin urmare, vom face şi aici un scurt istoric al lor, spre a se vedea cu claritate când anume au fost state independente, separate, de sine stătătoare şi când au alcătuit entităţi statale comune.

Suedia

Norvegia

Finlanda

Locuit în antichitate de triburi fino-ugrice, teritoriul actual al Finlandei va fi cucerit în sec. XII-XIII de către Suedia şi proclamat în anul 1284 Ducat în componenţa regatului Suediei (în anul 1581 va deveni Mare Ducat). În secolul al XII-lea, regele Erik cel Sfânt introduce creştinismul. La începutul secolului al-XIX-lea, în urma războiului ruso-suedez din anii 1808-1809, încheiat cu înfrângerea Suediei, prin tratatul de pace de la Frederickshamm Finlanda este încorporată ca Mare Ducat autonom Rusiei. La 6 decembrie 1917, parlamentul finlandez proclamă independenţa statului, care devine republică la 17 iulie 1919.

In antichitate şi în Evul Mediu timpuriu, teritoriul Suediei a fost locuit de popoarele germanice. In secolele IX-XII, vikingii, locuitorii tradiţionali ai meleagurilor nordice, întreprind expediţii de pradă având drept ţinte: Europan Occidentală, Rusia kieveană, ţările mediteraneene. Incepând cu secolul al-IX-lea, se răspândeşte creştinismul. Statul suedez unificat ia naştere în secolul al-XI-lea. În următoarele două secole, Suedia va cuceri Finlanda, care va face parte din componenţa Suediei o lungă perioadă de timp (până la pacea de la Frederikshamm din anul 1809). Maxima expansiune teritorială dar şi dezvoltare politică va fi atinsă de Suedia în veacul alXIV-lea, în timpul domniei regelui Magnus al-II-lea Eriksson (13191363), suveran şi al Norvegiei şi Islandei. In intervalul 1397-1523, Suedia va face parte, împreună cu celelalte patru ţări nordice, Dane-

Asemeni Suediei, Norvegia a fost locuită în antichitate de triburile germanice. Micile regate norvegiene au fost unite, în jurul anului 900, de către legendarul rege Harald I cel Bălai (900-940). Locuitorii medievali ai Norvegiei, celebri vikingi, întreprind în secolele IX-XII expediţii de pradă pe coastele Islandei, Groenlandei, Americii de Nord şi în statele mediteraneene. La începutul veacului al-XI-lea, este introdus creştinismul. În anul 1261, Norvegia îşi extinde stăpânirea asupra Groenlandei, iar în 1262 asupra Islandei. În scurtă vreme însă, ea se va transforma dintr-un stat cuceritor într-unul cucerit. Pentru o lungă perioadă de timp (1319-1905), ea îşi va pierde independenţa, fiind înglobată în mai multe entităţi statale, în care însă îşi va păstra identitatea naţională. În anul 1319, la stingerea dinastiei întemeiată de Harald I cel Bălai, regele Suediei, Magnus al-II-

Legăturile dintre popoarele român şi suedez sunt seculare, datând din veacurile XVI-XVII. Iacob Er-

marca, Norvegia, Finlanda şi Islanda, din Uniunea de la Kalmar, grupare în care statul hegemon era Danemarca. După destrămarea Uniunii, în anul 1523, Gustav I Eriksson este ales rege al Suediei independente (1523-1560), întemeind dinastia Wasa. În veacul al-XVII-lea, Suedia devine o mare putere europeană, hegemon în Marea Baltică şi în Peninsula Scandinavică, mai ales în timpul Războiului de 30 de Ani, când la conducerea statului s-a aflat regele Gustav al-II-lea Adolf (16111632). La începutul secolului alXVIII-lea, când în fruntea statului s-a aflat tânărul şi ambiţiosul rege Carol al-XII-lea, Suedia, angajată în “Războiul Nordic”, purtat împotriva Rusiei, Poloniei şi Danemarcei (1700-1721), va fi înfrântă şi va pierde supremaţia obţinută în urmă cu un secol. În perioada războaielor napoleoniene (1804-1815), Suedia va obţine de la Danemarca stăpânirea asupra Norvegiei, ţară de care va fi legată de o uniune personală până în anul 1905. De la Congresul de la Viena din 1815, Suedia nu va mai participa la nici o confruntare europeană sau mondială, căpătând, asemeni Elveţiei, statutul internaţional de neutralitate.

lea Eriksson, devine suveran al Norvegiei, cele două state fiind legate printr-o uniune personală. De altfel, Norvegia va face parte, alături de Suedia, Finlanada, Islanda şi Danemarca din Uniunea de la Kalmar (1397-1523), statul-hegemon al acestei entităţi fiind Danemarca. În această perioadă dar şi în anii următori, Norvegia va fi strâns unită Danemarca. De altfel, la baza acestui proces a stat uniunea personală din anul 1450.

Prin tratatul de pace anglosuedo-danez de la Kiel (14 ianuarie 1814), uniunea personală norvegiano-daneză este dizolvată, Danemarca cedând Norvegia Suediei.

Poporul norvegian nu recunoaşte însă acest act. La 17 iunie 1814, Adunarea Notabililor de la Eidsvoll respinge prevederile păcii de la Kiel, proclamă independenţa Norvegiei şi adoptă o Constituţie. În urma războiului suedo-norvegian, Suedia, învingătoare impune Norvegiei o uniune personală, care va dura până în anul 1905, în această perioadă Norvegia având statutul internaţional de stat autonom.

La 7 iunie 1905, Norvegia denunţă uniunea personală cu Suedia, proclamându-se stat independent.

aclid din Samos, domnind în Moldova între anii 1561-1563 sub titulatura de Despot Vodă, binecunoscut aventurier al Renaşterii, a străbătut în peregrinările sale şi două ţări nordice: Danemrca şi Suedia.

Acest fapt este scos în evidenţă şi de cronicarul Grigore Ureche, care în al său Letopiseţ al Ţării Moldovei arată că, la întronarea lui Despot Vodă, în anul 1561, între ostaşii săi se găseau şi “şvezi”, adică suedezi.

Miron Costin, continuatorul letopiseţului lui Grigore Ureche, narând evenimentele secolului al-XVII-lea, insistă în detaliu asupra confruntărilor militare ale suedezilor cu polonezii şi cu imperialii, asupra alianţelor acestora cu cazacii dar şi cu principii Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I (în timpul Războiului de 30 de Ani în speţă, 1618-1648) şi Gheorghe Rakoczi al-II-lea. De asemenea, cronicarul subliniază originea germanică a poporului suedez. Şi cronicarii munteni de la sfârşitul secolului al-XVII-lea şi începutul Secolului Luminilor au făcut referire în lucrările lor la războaiele suedezilor cu imperialii, apoi cu polonezii şi în cele din urmă, în primele două decenii ale veacului al-XVIIIlea, când în fruntea lor se afla tână-

Relaţiile României cu Suedia şi Norvegia

(continuare în pagina 21)

Târg caritabil de Crăciun organizat de Ambasada Germaniei

Ambasada Germaniei la Bucureşti a organizat, în colaborare cu diferite organizaţii locale angajate social, la sfârșitul anului trecut în parcarea de lângă Ambasadă, un târg tradiţional german de Crăciun. Într-o atmosferă de sărbătoare au fost oferite spre vânzare specialităţi tipic germane, dulci şi sărate, decoraţiuni de Crăciun lucrate manual, lumânări, jucării de lemn şi multe altele.

Oaspeţii au fost salutaţi de către domnul Ambasador Lauk şi de Îngeraşul de Crăciun, „Nürnberger Christkind” şi s-au bucurat de o sărbătoare liniştită în atmosfera dinaintea Crăciunului. Încasările obţinute în urma Târgului de Crăciun, în valoare de 20.000 RON este destinată unor scopuri caritabile. Trebuie menționat că acesată valoare este una record între încasările obţinute la Târgurile de Crăciun, organizate de Ambasadă în ultimii ani.

Membri Ambasadei au direcționat, prin donație, încasările, unor asociaţii şi organizaţii locale din România, angajate social.

Excelența Sa Werner Hans Lauk, Ambasadorul Germaniei a declarat cu acest prilej: „În Germania, multe persoane folosesc prilejul oferit de perioada premergătoare Crăciunului pentru a face donaţii în bani unor asociaţii şi organizaţii angajate social. Această frumoasă tradiţie a fost păstrată şi la Târgul de Craciun al Ambasadei Germaniei, organizat în anul trecut pentru cea de a patra oară de către membrii Ambasadei, sprijiniți de numeroşi participanţi externi, iar de pe scenă şi de voci puternice.

Mă bucur în mod deosebit că, în zilele următoare, vom putea înmâna fiecărei asociaţii donaţia în bani. Acesta este şi un semn al solidarităţii cu acei oameni din societatea românească care au nevoie în mod special de sprijin şi ajutor, fie că sunt victime ale criminalităţii sau sunt în vârstă, bolnavi şi săraci.“ Au fost sprijinite următoarele organizaţii: Fundația Uşa Deschisă , Hospice Casa Speranţei, Centrul de îngrijiri paliative”Sf. Irina“, Asociaţia Catolicilor Germani din Bucureşti.

Expozanţii şi angajaţii Ambasadei Germaniei la Bucureşti mulţumesc tuturor vizitatorilor târgului.

(continuare în pagina 30)

In memoriam Avocat Paula Iacob

O viață dăruită promovării valorilor de justiție și demnitate umană

În ziua de 8 octombrie, 2015, ne-a părăsit Paula Iacob, una din eminentele slujitoare ale edificiului normelor și principiilor de drept, cea care s-a impus în conștiința contemporanilor nu numai prin riguroasa probitate a competenței sale profesionale, prin tot ceea ce i-au consacrat celebritatea condiției de avocat ci, și prin exemplaritatea actelor ce atestă asumarea curajoasă a unor atribute ale spiritului civic, în multitudinea confruntărilor și evenimentelor petrecute în societatea românească.

De Paula Iacob m-a legat o statornică și caldă prietenie. Pe parcursul celor aproape douazeci și cinci de ani, ne-am descoperit într-o rodnică complementaritate a idealurilor și aspirațiilor, a preferințelor culturale și artistice și, nu în cele din urma, a punctelor de vedere privind cauzele și anvergura gravelor probleme cu care se confrunta cea mai mare parte a populației țării. Ne-a apropiat de asemenea, preocuparea pentru promovarea unor programe naționale cuprinzatoare care, călăuzite de deplinul respect al valorilor de dreptate și demnitate umană, să ofere soluții-alternative, pe potriva realităților social-umane generate de aceste probleme.

Tristetea pe care o încerc acum, la despărțirea de admirabila mea prietenă, se îngemănează cu acuta dorință de a reparcurge emoționante itinerarii ale unor experiențe la care am avut șansa să fiu părtașă .

Din orizonturile acestor popasuri în timp, nădăjduiesc să pot mărturisi, fie și extrem de fragmentar, încărcătura lor de semnificații, sedimentate într-o zestre de afectiune și înțelepciune, de iubire și dăruire pe care Paula Iacob ne-o lasă drept prețiosă moștenire. O moștenire din care răzbate ferma sa convingere că există lucruri pentru care merită să lupți și cărora să te dedici știut fiind că „a fi bun e un lucru rar, dar a fi drept este o datorie”. Această convingere avea să inspire și să călăuzească o amplă activitate,situata permanent sub semnul unei trainice solidarizări a imperativelor morale și juridice. Pledând cu ardoare pentru o asemenea solidarizare ea avea să facă frecvente trimiteri la una din pătrunzatoarele considerații ale Luceafărului poeziei românești : ” moravurile fără legi pot totul, legea fără moravuri aproape nimic”. Într-o atare perspectivă, Paula Iacob a perceput și încurajat, afirmarea activismului civic, de la simpla atitudine de conștientizare și contestare a nedreptăților, de încriminare a stărilor de alienare ce impovărează condiția umană, la salutarele ipostaze ale dialogului constructiv, asa cum ne-o dovedesc experiențele societății civile, ale numeroaselor organizații neguvernamentale.

Astfel, sub genericul ”Exploatarea sexuală – un afront la demnitatea umană”, avea să se desfașoare la București, în vara anului 1994, Congresul Federației Aboliționiste Internaționale. Paula Iacob a fost investită cu responsabilitatea coordonării eforturilor unui larg comitet național de organizare, grație cărora acest Congres avea să marcheze un moment de referință în dezbaterea internaționlă a unor stări de maxima actualitate. A fost contextul în care avocata Paula Iacob a dat măsura propriului său prestigiu profesional și civic, prin pertinentele poziții formulate limpede, fără echivoc, în condamnarea tuturor formelor de agresiune și violență, a abjectelor practici ale traficului de persoane umane pe piața unor întinse rețele ale prostitutiei, pedofiliei și proxenetismmului, cărora le cad victime, cu precadere, milioane de femei și copii, de pe întreg cuprinsului planetei. Cu forța convingerii ce atestă, o dată mai mult,trainicia pregatirii sale și a identificării cu drepturile fundamantale ale omului, ea a reușit să cucerească un intreg auditoriu ce reunea reprezentanți din toate părțile lumii. Totodata, a imprimat documentelor adoptate de acest forum internațional un profund caracter angajant, de natură să susțină concertarea a noi acțiuni, Conf. Univ. Dr. Stana BUzATU (continuare în pagina 30)

Academia Română

Pagina 20

H. Dj. SIRUNI

CONFERINţĂ INTERNAţIONALĂ CONSACRATĂ SAVANTULUI

Prof. Andrei Pippidi, membru Academia Română, Uniunea nizarea acestei manifestări ştiinţiArmenilor din România, Arhie- fice. Senatorul Varujan Vosganian, corespondent al Academiei Ropiscopia Bisericii Armene din Ro- preşedinte al Uniunii Armenilor mâne a vorbit despre „Datoria înmânia, în colaborare cu Academia din România, a accentuat contri- deplinită. Siruni faţă de Iorga”, în Naţională de Ştiinţe a Republicii buţia lui H. Dj. Siruni la mai buna care a subliniat vocaţia de savant Armenia şi Ambasada acestei ţări cunoaştere a culturii armene în a celui evocat, atmosfera de solila Bucureşti, au organizat, în aula România, evocând totodată exis- daritate în care au conlucrat cei Academiei Române, o Conferinţă tenţa şi a altor cărturari armeni pe doi cărturari ,după ce armeanul internaţională consacrată împli- pământ românesc care s-au afirmat Siruni s-a stabilit în România.

Dr. Patrice Djololian din Paris, nirii a 125 de ani de la naşterea lui pe plan internaţional, în fruntea Hagop Djololian Siruni (1890- lor aflându-se Vasken I, Catolicos nepot de frate al lui Siruni, a îm1973), membru post-mortem al şi Patriarh suprem al tururor arme- părtăşit din experienţa familială a nilor. Prof. Şerban Tanaşoca, di- fraţilor Djololian, despărţiţi după Academiei Române.

Hagop Djololian, cunoscut ul- rector al Institutului de Studii Primul Război Mondial şi revăterior şi cu pseudonimul Siruni, se Sud-Est Europene al Academiei zuţi abia în 1966 la Sfântul Scaun născuse în localitatea Adabazar Române, apreciind neobosita acti- de la Ecimiadzin (Armenia) şi în din Armenia Occidentală (azi în vitate a lui Siruni, şi-a exprimat 1970 la Paris, cu prilejul sărbătoriTurcia), frecventând renumite li- regretul că astăzi nu mai există rii a opt decenii de la naşterea sacee armeneşti din Constantinopol, specialişti de anvergură care să-i vantului. În 2005, vorbitorul găseşdar şi absolvind Facultatea de urmeze exemplul. P.S. Episcop te notele autobiografice ale lui Sidrept. Înclinaţiile sale literare l-au Datev Hagopian, Întâistătător al runi, pe care le publică în Armenia.

Publicistul Bedros Horasanajutat să debuteze în gazete şi re- Arhiepiscopiei Bisericii Armene viste, în care semna cronici lite- din România, a subliniat, între al- gian a făcut o radiografie a „Anilor rare şi teatrale. Ulterior, avea să tele, rolul pe care l-a jucat H.Dj. în Siberia” din existenţa lui Siruni.

A luat cuvântul apoi prof. Lescrie versuri, nuvele, piese de tea- Siruni în cercetarea istoriei Bisetru, monografii, traduceri, note de ricii Armene din România, la inven- von Chookaszian, director al Cacălătorie etc., fiind contemporan şi tarierea unor pisanii şi inscripţii tedrei UNESCO de istoria artei prieten cu nume celebre ale cultu- de pe monumente funerare. Înal- armene de la Universitatea de Stat rii armene din capitala otomană, tul prelat armean şi-a exprimat din Erevan. Acesta a spus că Sicare au dispărut în împrejurările speranţa că ar fi de un nepreţuit fo- runi a aparţinut marilor savanţidramatice ale Primului Război los publicarea studiilor lui Siruni, enciclopedişti armeni din şirul unor existente în arhivele româneşti. elite celebre, arătând în întreaga Mondial.

Devenind secretar general al Prof. Lucian Nastasă Kovacs, di- sa activitate un deosebit interes Casei de Cultură Armene din me- rector al Institutului de armenolo- pentru arhitectura, arta plastică, tropola turcă, H. Dj. Siruni a fost gie de la Universitatea „Babeş- muzica, literatura, alfabetul şi matrimis în România, pentru a-i în- Bolyai” din Cluj, a arătat că în nuscrisele armene în numeroasele mâna o diplomă de onoare lui Ni- Transilvania există un bagaj ines- lucrări pe care le-a publicat, iar colae Iorga, cunoscut pentru ma- timabil de manuscrise şi cărţi ve- Expoziţia de artă armeană de la Bucureşti din rea sa simpatie şi 1930 a fost o prietenie faţă de premieră monpoporul armean. dială. Întâlnirea cu maComunicarele savant român rea a fost înavea să fie detersoţită de numeminantă în hotăroase imagini rârea tânărului ingrăitoare. telectual armean Dr. Andrei de a se stabili la Timotin, de la Bucureşti. Astfel, Institutul de el a trudit tot resStudii Sud-Est tul vieţii sale penEuropene, s-a tru a se consacra oprit la „Biunor studii profunbliografia lui de şi amănunţite Manuc-Bei, un de armenologie şi proiect al lui orientalistică, aHagop Dj. Sitrăgând nu numai Vasken I, Catolicos, Patriarh suprem al tururor armenilor, runi”, fiind vorprietenia, sprijiKrikor (fratele lui Siruni, în picioare) și H. Dj. Siruni la Paris în anul 1970 ba despre note nul şi colaborarea şi documente lui Nicolae Iorga, dar şi respectul şi preţuirea altor chi în limba armeană care aşteap- inedite din fondul Siruni de la tă să fie valorificate, după exem- Arhivele Naţionale, care se cer cărturari români. studiate şi publicate.

Eminent orientalist, cu o vastă plul lui Siruni.

Dr. Karine Avetian, de la In-După ce cei prezenţi în aula erudiţie, bun cunoscător al limbilor armeană, turcă, persană, arabă, Academiei Române au audiat un stitutul de Studii Orientale al Acafranceză şi, în cele din urmă, ro- fragment înregistrat cu vocea lui demiei Naţionale de Ştiinţe din mână, după ce s-a instalat în Ro- H. Dj. Siruni, au început comu- Armenia, a vorbit despre „Hagop Siruni – continuator al celor mai mânia, H. Dj. Siruni s-a avântat în nicările.

Astfel, prof. Raymond Kevor- bune tradiţii ale armenologiei”. vâltoarea cercetărilor de istorioÎn sfârşit, preotul Hetum Targrafie românească, de armeno- kian, de la Universitatea Paris logie şi de orientalistică, activită- VIII, s-a referit la „Eliminarea verdian, de la Arhiepiscopia Biţile sale fiind umbrite, imediat după elitelor armene stambuliote în tim- sericii Armene din România, a cea de-a doua conflagraţie mon- pul Primului Război”, vorbitorul vorbit despre „Comunitatea armeadială, de o nedreaptă exilare în stăruind asupra perioadei otoma- nă din Transilvania în secolele ne militante a tânărului cărturar XVI-XVIII în materiale de arhivă Siberia, vreme de un deceniu.

Câteva din aceste date biogra- armean Hagop Djololian. Despre ale lui Hagop Siruni”, lucrări care fice au fost evocate în alocuţiunile acel mediu intelectual excepţio- se cer studiate şi publicate.

Cu prilejul acestei Conferinţe unor personalităţi în deschiderea nal, Siruni ne-a lăsat cea mai imConferinţei internaţionale de la portantă moştenire - „Stambulul internaţionale, Academia Română Academia Română. Printre aceştia şi rolul său”, lucrare monumentală a oferit participanţilor posibilitatea de a vedea o expoziţie cu s-au numărat acad. Dan Berindei, în patru volume, netradusă încă.

Prof. Ayhan Aktar, de la Univer- imagini din viaţa lui Siruni, ziare, preşedinte de onoare al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie a Aca- sitatea Bilgi din Istanbul, s-a referit reviste şi cărţi de-ale savantului în demiei Române, E. S. Hamlet Gas- la perioada pe care a trăit-o Siruni limbile armeană, română, franparian, Ambasador al Republicii în timpul „Revoluţiei constituţiona- ceză etc.

Armenia, care a mulţumit tuturor le şi mutaţiilor politice din capitMadeleine KARACAŞIAN acelora care au contribuit la orga- ala otomană la cotitura sec. XX”.

Pagina 21

„ÎNCĂ O MĂRTURIE A BOgĂţIEI INTELECTUALE A BUCUREŞTIULUI” - Bustul academicianului Nicolae Cajal a fost dezvelit în faţa Institutului de Virusologie din Capitală -

Despre academicianul prof. dr. Nicolae Cajal nu se poate vorbi decât la prezentul etern. Există un spirit cajalian care stăruie în noi; o emblemă, un model. Academicianul Nicolae Cajal rămâne în memoria celor care l-au cunoscut şi a viitorimii ca eflorescenţă rară, azi, a unui umanism de care trebuie s-avem grijă să nu dispară; oază de linişte în oceanul de zbucium în care existăm.

Acest om excepţional, mare savant, creator de şcoală în medicină, a fost, totodată, un model de conduită umană. Opera sa, binecunoscută pe plan naţional şi internaţional, prin cele 400 de lucrări, dar şi prin tratate, monografii, este continuată de elevii săi, care l-au venerat şi-l venerează, aşa cum şi el şi-a venerat mentorul, acad. Ştefan S. Nicolau. Prin tot ce a făptuit după 1990, acad.

nostru, al tuturor. Mulţumesc tuturor celor care au avut grijă să eternizeze memoria academicianului Nicolae Cajal. Mi-aş dori ca şi o stradă din Bucureşti să-i poarte numele, astfel încât şi cei care l-au cunoscut şi cei care nu l-au cunoscut să-l pomenească”.

Mulţumind celor prezenţi, vicepreşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi preşedintele Comunităţii Evreilor din Bucureşti, ing. Paul Schwartz, s-a confesat: „Am avut şansa să lucrez, în Federaţie, cu academicianul Nicolae Cajal, a cărui memorie este eternizată şi prin acest bust, în ultimii lui ani de viaţă. De-a lungul întregii mele activităţi, am cunoscut numeroase personalităţi, dar n-am întâlnit pe nimeni dintre acestea de mai mare corectitudine, mai pline de bunăvoinţă şi răbdare. În

mobile World Congress – Barcelona 2016

Israelul revoluționează telecomunicațiile și Internetul

Anul acesta Barcelona a devenit din nou, capitala mondială hi-tech & mobile, prin organizarea unuia dintre cele mai importante evenimente de tehnologie din lume, Mobile World Congress. La expoziția din acest an au participat mai mult de 2100 de companii care și - au prezentat realizările în opt hale echivalente cu 100.000 de metri pătrați de spatiu de expunere plus numeroase spații în aer liber. Aceste date demonstrează succesul repurtat de organizatori, MWC fiind de departe, cea mai mare expoziție dedicată industriei de telefonie mobilă de acest gen, și prezintă tot ce ține de telefonia mobilă.

Lider global în telecomunicații mobile, Israel revine la MWC. Au fost prezentate numeroase soluții inovatoare destinate operatorilor de telecomunicații, producătorilor de conținut și aplicații mo-

bile, companiilor și utilizatorilor.

Pavilionul Israelian a reunit 65 de companii de top din domeniul tehnologiilor mobile care au prezentat soluții revoluționare și unice. În acest an, noutatea este prezența în pavilion a companiilor din domeniul IOT (Internet of Things) care acoperă domenii de importanță globală: CyberSecurity, mHealth, Transport, Educație, Smart City, Smart Home și multe altele. În cadrul evenimentului MWC, Israel a prezentat în exclusivitate StartAppNation - o platformă care reunește o selectie de aplicații unice și inovatoare.

Vizitatorii le-au putut experimenta și testa pe viu.

Eric Schmidt, unul dintre conducătorii Gigantului Google a apreciat public performanțele Israelului, caracterizându-l drept un “miracol tehnologic” în sine și că start-up-urile israeliene vor

Migrația și…

sale. Sunt puse sub semnul întrebării securitatea, spaţiul Shengen al liberei circulaţii, dreptul de azil. Din punctul de vedere la evoluţiilor geopolitice spectru „ciocnirii civilizaţiilor”, prognozat de Huntington, a redevenit o temă actuală. În acest sens, atacurile teroriste din Franţa din noiembrie 2015 şi evenimentele din noaptea de revelion 2016 de la Kohln, când grupuri de migranţi din Africa şi Orientul mijlociu au comis numeroase acte de tâlhărie şi hârţuire sexuală, au fost un semnal dur pentru societatea europeană.

Actuala migraţie şi-a dezvăluit latura întunecată şi temerile privind posibilitatea folosirii fluxurilor migratorii pentru infiltrarea elementelor capabile de săvârşirea unor acte teroriste a atins cote ridicate. În acest context, sentimentele de compasiune pentru situaţia migranţilor au fost înlocuite treptat de temeri şi îngrijorare privind viitorul civilizaţiei europene.

Pe acest fundal al turbulenţelor prin care trece Europa, se desfăşoară o amplă campanie de sensibilizare a opiniei publice în spiritul „corectitudinii politice”. Semnificativă a fost, în acest sens, prima reacţie a ministrului Justiţiei din Germania la evenimentele din Kohln, când a avertizat că stabilirea

„unei conexiuni cu problema refugiaţilor reprezintă, însă o eroare”. O reacţie ce respectă principiul „corectitudinii politice”. Atitudinea ministrului german nu este singulară. Şefi de guverne, ambasadori reprezentanţi ai societăţii civile au condamnat „egoismul” şi „lipsa de sensibilitate” faţă de suferinţele prin care trec migranţii. În numele umanităţii, se solicită acceptarea şi sprijinirea refugiaţilor şi se subliniază efectele pozitive ale amestecului etnic şi rasial.

Faptul că liderii politici cer cetăţenilor să acţioneze în spiritul „corectitudinii politice” este unul firesc, dar urmările de ordin practic sunt minore în raport cu posibilităţile ce sunt la îndemâna celor ce guvernează. Există şi obligaţia guvernelor de a respecta „corectitudinea politică” în raport cu populaţia.

Migraţiile actuale sunt rezultatul mizeriei economice din spaţii largi ale lumii şi al numeroaselor războaie purtate de marile puteri pentru obţinerea de poziţii dominante, accesul la resurse sau pentru a impune o anumită „ordine socială” în numele unei anumite ideologii sau credinţe. Conform unor surse, în prezent, la nivel global, sunt 134 zone de conflict armat, care provoacă mii de

morţi şi răniţi, dislocă mase de oameni aflaţi la limita de suportabilitate şi care caută să-şi salveze viaţa în ţările occidentale. Odată cu ei, numeroşi copii orfani, rătăcesc dintr-un teritoriu în altul, urmăriţi de imaginile terifiante ale uciderii părinţilor.

Marile puteri ce formează Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite au obligaţia morală de a se ridica deasupra orgoliilor care alimentează îndelungata confruntare pentru dominaţia mondială şi de a elimina focarele care generează dezordine socială şi actualele deplasări masive de populaţie şi să-și coordoneze eforturile pentru a reduce sărăcia la nivel global.

Bill Gates considera că sărăcia în lume nu înseamnă numai lipsa banilor, ci mai ales lipsa preocupării pentru găsirea de noi oportunităţi, care ar putea reduce sărăcia. În mod similar, actualele confruntări politice în interiorul statelor sau între state ne impiedică să vedem oportunităţile de cooperare între marile puteri, capabile să reducă pericolele care împing omenirea spre catastrofa unui al treilea război mondial. Singura cale pentru a depăşi actualele dificultăţi şi a restabili ordinea rămâne dialogul marilor puteri şi eforturile acestora de a găsi noi oportunităţi de a restabili echilibrele globale.

(continuare din pagina 19)

tăţirea continuă a mediului economic, membri clubului au înființat în 2012 Şcoala Profesională Germană Kronstadt pe model german – un exemplu pentru întreaga ţară. Înalta calitate a educaţiei în această şcoală se reflectă în faptul că, în ultimii doi ani, 98% dintre elevii şcolii au fost preluaţi de către firme. În același sens, Clubul doreşte să continue şi să dezvolte şi alte proiecte în domeniul educaţiei, precum săptămâna de informare profesională „Fit for Future“, târgul de informare „Made in Braşov“ sau

roadshow-ul Berufsinformationskarawane (Caravana de informare profesională) pentru ca, şi în viitor, să existe şi mai multe motive de a investi în Braşov şi împrejurimi.

Clubul s-a implicat și în zona turismului prin organizarea de evenimente, devenite tradiționale precum festivalul medieval, târgul de Crăciun, Festivalul Regiunilor Europene sau Festivalul berii “Oktoberfest”, regiunea Braşovului fiind promovată pe plan naţional şi internaţional.

(continuare din pagina 13)

Nicolae Cajal rămâne una din personalităţile care au contribuit la reaşezarea României pe temelii democratice. Opera lui este mult mai vastă şi mai profundă decât se cunoaşte. O operă ştiinţifică aşteptându-şi cercetătorii. O operă artistică care-şi aşteaptă istoricii literari. O operă socială – ambasador itinerant al României cu însărcinări speciale, preşedinte al Secţiei Medicale a Academiei Române, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, preşedinte al Fundaţiei Elias, preşedinte al Forumului B’nai B’rith România reactivat după 1990 – care-şi aşteaptă exegeţii. Cu atât mai onorantă este asumarea de către fiica sa, subsecretar de stat în Ministerul Culturii, dr. Irina Cajal, a continuării acestui drum în posteritate, prin ceea ce face ea însăşi venind în ajutorul oamenilor în suferinţă, prin ceea ce face pentru permanenta actualizare a memoriei ilustrului ei părinte. În acelaşi spirit se înscrie recenta dezvelire a unui bust reprezentându-l pe tatăl ei, operă a sculptorului Cătălin Munteanu, în faţa Institutului de Virusologie „Ştefan S. Nicolau”, pe care l-a condus, cu excelente rezultate, zeci de ani. În public – E.S. Tamar Samash, ambasador al Israelului în România, preşedintele Fundaţiei Lauder în România, Tova BinNun Cherbis, lideri ai Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, academicieni, cercetători ai Institutului de Virusologie, foşti colaboratori şi tineri continuatori ai operei sale de cercetare ştiinţifică. „În fiecare început de octombrie, nu departe de aici, mergeam la Nicolae Cajal acasă să-i spunem la mulţi ani”, rememora acad. Răzvan Theodorescu. Veneau să-l felicite foarte mulţi prieteni, cum foarte puţini aveau. Acum, la sfârşitul lui octombrie, prin grija Irinei, care, pe toate planurile, duce mai departe învăţămintele primite de la părinţii ei, Nicolae şi Bibi Cajal, ni se oferă privirilor un model: modelul unui mare român printre evrei, a unui mare evreu printre români. Cei care nu l-au ştiut pe Nicolae Cajal, vor avea prilejul să cunoască un model de conduită în faţa dihoniei, răutăţii, invidiei, pus în practică de un înţelept plin de înţelegere a oamenilor. Nicolae Cajal avea mai multe «case»: locuinţa din strada Anton Pann, Institutul de Virusologie, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Centrul European pentru Comunicare Socială şi Relaţii Interetnice din cadrul Academiei Române… Peste tot era prietenul

fiecare zi, oameni de seamă din cele mai diverse domenii veneau să se consulte cu academicianul Nicolae Cajal în varii probleme. Întotdeauna primeau un sfat, o soluţie în toate direcţiile. Vreau să felicit Primăria Generală a Capitalei, Primăria Sectorului III a Capitalei, Administraţia Monumentelor pentru această iniţiativă şi pentru punerea ei în practică: un bust, în viziunea scultorului Cătălin Munteanu, pentru păstrarea în posteritate a memoriei celui care a fost marele om Nicolae Cajal”. „Nicolae Cajal, cercetător, profesor, manager, părinte, era şi un devotat cetăţean al ţării şi al oraşului său. Iubea istoria oraşului, iubea casele şi locurile, oamenii cu necazurile şi bucuriile lor”, a spus cu glas tremurat Irina Cajal. Prin aşezarea acestui monument, aici, pe frontiera dintre oraşul vechi şi oraşul nou, Nicolae Cajal se întoarce alături de concetăţenii săi, alături de oraşul pe care l-a iubit, de Institutul pe care l-a slujit atâţia ani, institut unde, împreună cu profesorul Nicolau, a pus primele cărămizi. Va fi astfel încă o mărturie a bogăţiei intelectuale a Bucureştiului, a României. Va fi astfel încă un spiritus magistri alături de generaţiile de tineri care se vor putea mândri că provin dintr-o cultură europeană care a dat mari contributori în domeniul sănătăţii, creaţiei artistice etc. Mulţumesc artistului Cătălin Munteanu, care a reuşit să recompună multe din sensurile personalităţii tatălui meu. Mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil acest lucru”. În aplauzele participanţilor, secretarul de stat la Secretariatul pentru Culte, Victor Opaschi, şi Irina Cajal au dezvelit bustul academicianului Nicolae Cajal. Cătălin Munteanu a mulţumit pentru aprecierile la adresa sa. În acele momente mi-am amintit cuvintele profesorului rostite la sărbătorirea a 80 de ani de viaţă şi 60 de ani de activitate ştiinţifică: „Mi-am respectat şi iubit maeştrii, colegii, colaboratorii, pe cei cu care am lucrat la Catedra de Virusologie – din 1945 -, la Institut – de la înfiinţare -, la Academia Română, la Fundaţia Elias, la Academia de Medicină, la Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi în alte locuri”. Fraza sintetiza, cu marea-i modestie, o viaţă de om dedicată facerii de bine pentru România, pentru comunitatea evreiască căreia i-a aparţinut, pentru umanitate în genere.

Iulia DELEANU

constitui motorul principal al revoluției Internet of Things. În cadrul pavilionului s-au regăsit și companii ce oferă soluții hardware și software, tehnologii care vor permite o conversie eficientă la cele mai recente rețele de tip LTE, precum și optimizarea performanțelor sistemelor actuale și maximizarea profiturilor operatorilor, dar și companii axate pe dezvoltarea tehnologiei hardware a terminalelor mobile, oferind, în exclusivitate, în cadrul evenimentului, soluții avansate de procesare a datelor. În cadrul pavilionului s-au regăsit și soluții privitoare la conținut, roaming și cloud.

Pavilionul statului Israel a fost organizat de The Israel Export și International Cooperation Institute în colaborare cu Foreign Trade Administration din cadrul Ministerului Economiei din Israel.

Departamentul Economic al Ambasadei Israel la București a venit în sprijinul celor interesați, cu informații și suport în stabilirea de întâlniri de afaceri în cadrul manifestării de la Barcelona.

Reţeaua regională a cluburilor…

Din Reţeaua regională face parte și Clubul Economic German Braşov (DWK) înfiinţat în anul 2007, din care fac parte circa 100 de firme, cu aproximativ 35.000 de angajaţi şi care generează anual o cifră de afaceri de peste 2,5 miliarde de euro, prin activități în domeniul auto, electronic, al prelucrării lemnului şi metalului, al consultanţei, comerţului, industriei textile, serviciilor, turismului, IT, transporturilor şi în cel bancar.

Având drept scop îmbună-

Is Romania ready for ASEAN COMMUNITY? By accessing any source of information on the importance of different regions in the world architecture, one will find out that Asia is a dominant factor and most attractive area in the current “century of Asia” in security, political, economic, social and cultural cooperation.

In South East Asia, by the end of this year the dreams of the great leaders from the time of emerging of independent and sovereign states in the region will come true. Their political desire for the future of their peoples can be described in many words or simply by evoking the well-known “Ten Principles of Bandung” adopted at the Asian-African Conference which was held in Bandung (Indonesia) on April 18-24 1955 by 29 Heads of States belonging to the first postcolonial generation of leaders.

Observing the independence, national sovereignty, territorial integrity, non-interference into each other internal affairs, mutual respect, cooperation were among the concepts of the new type of state relationship. The history is supposed to recognize at least two main features of this concept – it was the greatest achievement of that time, in one of the most diverse parts of the world as it is South East Asia with now over 600 million in population and, the fact that all these principles have been scrupulously observed and continue to be observed in their original shape and not in a diluted or, as some may say, in an “updated form”.

Based on these principles, the non-alignment movement evolved on regional and international scale, while in South East Asia the Association of Southeast Asian Nations (ASEAN) was created in Bangkok in 1967 by Indonesia, Malaysia, Singapore, the Philippines and Thailand, with the signing of ASEAN Declaration (Bangkok Declaration) to which later on Brunei, Vietnam, Laos, Cambodia, and Myanmar joined the project. It is quite possible that, in the nearest future, some other regional countries may become member of the Association.

ASEAN has established a grandiose chain of partnerships with the EU, USA, China, Canada, Japan, Russia, Republic of Korea, Australia, India, Pakistan and many other countries. The ASEAN dialogue in various forms and multiple fields with its partners is permanent, substantial and productive. To this chain should be added the East Asia Summit (EAS), which consists of 18 members, the ASEAN Regional Forum (ARF),

which brings together 27 member states and Asia Europe Meeting (ASEM), which was formed by 53 European and Asian countries.

As a result, ASEAN became the driving force for major developments taking place in the region. The ten ASEAN member states will maintain this strong force thanks to their fine diplomacy focused on consultations and consensus (“musyawarah”).

Beginning in 1997, heads of each member state adopted the ASEAN Vision 2020 during ASEAN’s 30th anniversary held in Kuala Lumpur, which provided a significant and courageous process, for some unbelievable, to make a step forward from cooperation to integration, aiming to form an ASEAN COMMUNITY by 2020.

However, during the 12th ASEAN Summit held in January 2007 in Cebu, Philippines, the Lead-

ers decided to accelerate the regional integration to 2015. One of the primary reasons for the decision to fast track regional integration was to reinforce ASEAN’s centrality and to ensure that ASEAN remains the driving force in drawing the continuously evolving regional architecture.

This Community, as embodied in the document Bali Concord II, is comprised of three pillars: PoliticalSecurity Community, Economic Community and Social-Cultural Community. These three pillars are not mutually exclusive of each other; rather they are closely linked and are mutually reinforcing to ensure a durable, peaceful, stable and prosperous Southeast Asian region, at least according to the governments of each member-state. Each of these pillars is guided by a Blueprint which serves as one of the roadmaps in the realization of an ASEAN Community.

The moment arrived to see the ASEAN COMMUNITY in action!

The ASEAN member countries do not let the analysts, specialists and

by gheorghe SĂVUICĂ, Former Ambassador foreign governments to have a break in getting in touch with new ideas meant to further consolidate their cooperation, which is becoming more complex and more attractive.

So, on 4th of October 2015, in Kuala Lumpur, the ASEAN High Level Task Force (HLTF), established in February this year, completed its task of drafting a post-2015 vision which comprises five documents for the ASEAN Community. This vision will chart the path over the next decade for enhancing and strengthening the ASEAN Community and enable the realization of a politically cohesive, economically integrated and socially responsible, as well as a truly people-oriented, people-centered and rules-based ASEAN, in line with the declaration of the ASEAN Leaders made at their Summit in Nay Pyi Taw, Myanmar last November.

These draft documents will be

most important regional organization are concerned?

Regional cooperation represents a major and constant pillar of the Romanian diplomacy, being actively involved in regional cooperation formats and initiatives, which ensure certain cohesion, coherent dialogue and a common development experience.

Romania was the only country in our region to recognize ASEAN as a true economic regional association as it was inscribed in its Charter, while many other countries considered ASEAN as a substitute of the military organization known as SEATO. At one point in time before 1989, Bucharest made an unofficial attempt to sound the reaction of ASEAN to a possible Romania’s membership in ASEAN. In the new century, with a consolidated position in European regional

submitted to the ASEAN Ministers for endorsement and subsequently tabled at the 27th ASEAN Summit to be held in Kuala Lumpur from 20 to 22 November 2015 for adoption.

According to world specialists, an increasingly integrated ASEAN is on course to be the world’s fourth largest economy by 2050. Some even estimate that ASEAN could be the fourth-largest market after the EU, US and China by 2030 – only 15 years from now. ASEAN already have the third biggest workforce, after India and China.

The US Council on Foreign Relations says that “ASEAN is the most significant multilateral institution in Asia” and that ASEAN has the capacity “to firmly establish itself as the essential regional organization in Asia.”

Such good appreciations are heard in Brussels, Beijing, Tokyo, Moscow, New Delhi and Canberra as well as in Middle East, Africa and Latin America.

Where does Romania stand as far as the developments in ASEAN as the

cooperation as a full member of the European Union, Romania acceded, in the framework of the EU policy towards South East Asia, to the bi-regional dialogue between Europe and Asia, conducted both in the EU – ASEAN cooperation format and under the aegis of ASEM. For Romania, taking part in this bi-regional process is a new instrument for consolidating the bilateral political dialogue with the states in that region, from the angle of the new opportunities arising from its full membership of the European Union.

Romania has been participating in ASEM since 1 January 2007. Romania’s formal accession took place at the ASEM 7 summit (Beijing, 2008).

Romania’s active involvement in this format has gained a good record.

Bucharest promoted important initiatives - cooperation between Danube and Mekong regions in the management of water resources and environment conservation; in 2014 Romania hosted the 3rd seminar of the Asia – Europe Meeting on Sustainable De-

Pagina 22

velopment, entitled “Water Management – Fostering Prosperity and Stability Through (Inter) Regional Cooperation”, as well as the project on cross border cooperation; the first meeting on this specific subject was held in Romania in 2009.

In the EU – ASEAN dialogue, Romania takes part in all its structures, supports the EU policy, initiatives and projects meant to develop and strengthen cooperation with the Association, by pursuing a constant position in this direction.

The direct links with ASEAN was so far materialized in meetings between the Minister of Foreign Affairs of Romania and Secretary – General of ASEAN (New Delhi, 2013, on the side-lines of ASEM Foreign Ministers Meeting) and State Secretary, Ministry of Foreign Affairs of Romania and Secretary – General of ASEAN (Bandar Seri Begawan, 2012, in the margin of EU – ASEAN Ministerial Meeting). In 2007, the Secretary – General of ASEAN paid a working visit to Bucharest.

Romania accredited to ASEAN her Ambassador to Indonesia.

Starting with 2015, in Bucharest is operating ASEAN Committee, comprised of the Head of the Missions of the Embassies of the ASEAN member countries. ASEAN has formed such Committees in many other countries as a signal to have a collective bilateral approach on matters and subjects of common interests.

Certainly, Romania’s bilateral dialogue with each ASEAN member country in the form of political consultations, reciprocal visits, meetings at the level of Minister on the side-lines of UN sessions, ASEM, EU – ASEAN and other meetings represents an added value to the relationship with ASEAN as an organization.

According to the press release issued by the Ministry of Foreign Affairs of Romania, at the 20th EUASEAN Ministerial on July 23rd, 2014, in Brussels, „the Foreign Ministers discussed topical subjects on the EU – ASEAN agenda, with a focus on developments in the two regions and the future lines of evolution in the bi-regional partnership, in the context where 2015 will see the creation of the ASEAN economic community”.

On 22 June, 2015 the Minister of Foreign Affairs of Romania, attended the meeting of Ministers of Foreign Affairs from European Union Member States (CAE), which was held in Luxembourg.

As it is underlined by the same source, „the main topic was the strategic discussion on the EU-Asia

Pagina 23 relations aimed to define a long-term strategic perspective in terms of the Union’s relation to key actors in the region, both states and regional cooperation organizations. Particular attention was paid to the EU’s relations with the Association of South East Asian Nations (ASEAN) and to building the EU-China strategic partnership”.

The press release is pointing out that „the Minister of Foreign Affairs confirmed Romania’s support for the establishment of a real and consistent strategic partnership between the EU and ASEAN, based on shared common interests. The Minister highlighted the need for the EU to constantly adapt its strategic outlook in its relationship with China, to create a dynamic strategic partnership - an objective which the EU has already undertaken to fulfill - a consistent, relevant partnership which would enable the effective promotion of the interests of both the EU and its Member States and the outline of a regional and global environment characterized by stability and predictability”.

This strong commitment of Romania for a robust relationship between the EU and ASEAN was shared by the Minister of Foreign Affairs in his bilateral meeting with the Minister of Foreign Affairs of Indonesia held in New York on September 24th, 2015.

In my opinion, in the context of EU plans and aspirations towards future relation with ASEAN, the approaching moment of declaring in November 2015 the accomplishment of the process for creating the ASEAN COMMUNITY and the adoption of ASEAN post-2015 vision, the necessity for a National Strategy on ASEAN as organization, in parallel with Romania’s commitments in EU-ASEAN dialogue, appears to be pertinent and viable.

In conducting ASEAN’s external relations, the ASEAN Foreign Ministers Meeting may confer on an external party the formal status of Dialogue Partner, Sectorial Dialogue Partner, Development Partner, Special Observer, Guest, or other status.

The National Strategy on ASEAN is a priority particularly from the perspective of today situation of the economic dimension of Romania’s relations with ASEAN member countries, aimed at enhancing their economic and trade component. A stronger voice of Romania could be a stronger EU partner in ASEAN, having in mind the capital of popularity enjoyed by Romania in Asia thanks to a solid and long-standing tradition of its presence in that region.

The official statistics show that the total Romanian volume of trade with ASEAN countries remained for many years between half and one billion USD, with a passive trade balance, in many cases. According to the figures found on the site of the Ministry of Foreign Affairs of Romania, in 2014 the total figure of bilateral trade was around 700 million USD. Indeed, Romania is now a different country with different priorities and with a different economic potential and export content, but this should not put under the question mark her force to come back to the traditional markets of developing countries and to directly cope as well with regional economic entities, particularly when these entities are on the way to form an integration if we take ASEAN as an example.

The lack of the former diversified industrial offer for export departed Romania from representing a complementary economy for developing countries. Even more, the exports from both sides entered into competition. Romania needs fewer raw materials from South East Asia.

Again, it should not be a problem, because these states are themselves in a continue transformation of their national economies, creating new opportunities for their bilateral relations with foreign countries.

The accomplishment of ASEAN aspirations to become a global player is not too far away.

Its members, individually or collectively are already interconnected to the international world and their voices started to be understood all over the world.

On her part, Romania is at the crossroads of major commercial circuits on energy, industry, agriculture and services. Romania has all the assets to become a regional hub for foreign investment, innovation and technological development.

ASEAN is searching for such partners.

What Romania needs it is to find out the

ways and means for direct business on her traditional markets. The ASEAN ECONOMIC COMMUNITY creates huge opportunities, but to have primary access to them one should be integrated in the ASEAN new business structure. The direct business approach is always a great advantage.

National Strategy on ASEAN could also serve the purpose to improve the knowledge of ASEAN in our public opinion perception and in the business circles. The research project called “Asia in the Eyes of Europe”, initiated by Asia Europe Foundation (ASEF) with financial support of the European Commission, and conducted in 2010 and 2011 in 8 European countries, including Romania, discovered a very limited awareness of the developments going on in South East Asia.

The Romanian Institute for Europe – Asia Studies (IRSEA) was nominated to join that project, by conducting the study in Romania.

In fact, it is higher time to think also about a National Strategy meant to come back to the traditional markets in all parts of the world with dynamic economy.

If we take Iran as example, the bilateral trade in the first part of this year is around 100 million USD. New circumstances have been created in Iran, which could have a positive influence on Romanian – Iranian relations.

Romania is known to have initiated in the past a substantial economic cooperation in production as well as to gain an extensive and firm chain of markets in Asia. Just to mention the presence of refineries built with Romanian technical assistance in India and Pakistan, the cement factories in Pakistan, railway projects in Indonesia and Sri Lanka, tractors and cars in Iran, transmission line in Malaysia, truck and tractor assembling lines in several Asian countries, and so on and so force. Dacia cars are still on the roads in Teheran and the carriages are still running on the railways of Sri Lanka. Iranian peasants are speaking highly about the quality of Romanian tractors. The high voltage transmission line between Kuala Lumpur and Malacca (over 100 km) is still operating. The same happens with the cement factories in Pakistan or refinery in India.

the only institution of ASEM, stationed in Singapore, it organized in Bucharest in November 2008 a joined seminar called “Stories from Borders and Stories of Borders” having as lecturer a Thai Professor from Mahidol University and Chief Guest the Director for Intellectual Exchange of ASEF. This was the year when the cooperation between ASEF and IRSEA successfully commenced. The former Executive Director of ASEF is Honorary Member of IRSEA. In 2008, IRSEA entered into relationship with ASEAN Secretariat. Former Secretary General, former Deputy Secretary General and former Director for Foreign Relations are Honorary Members of IRSEA. In 2011, IRSEA and ASEAN Foundation made a step forward in their cooperation, which started three years before, by signing an Agreement of Cooperation. The former Executive Director of ASEAN Foundation is Honorary Member of IRSEA. IRSEA entered into partnership with similar think thanks from Indonesia, Malaysia and Singapore.

On the occasion of the 45th Anniversary of ASEAN, IRSEA organized a seminar dedicated to road of development and progress of the Association from a pure economic regional organization to an integrated entity covering as well the political, security and social fields, creating the ground for the ASEAN COMMUNITY. The President of IRSEA held an interview for the Romanian TV broadcaster TVRM, during the “TVRM Educational” show, focusing on the Indonesia’s development from its independence until nowadays. One of the main ideas of the debate was that Indonesia, which progressed in the realms of democracy and economics, is now in the position of joining other emerging forces like China, India and Brazil. Indonesia is G 20 member country and remained the driving force in ASEAN and in building up of the ASEAN COMMUNITY. IRSEA maintains a permanent dialogue with Ambassadors to Romania from ASEAN member states as well as with Ambassadors from other Asian countries, trying in a humble way to promote a more robust interaction between Romania and ASEAN and Asia in general.

At the ground of such national economic strategy could stay the reality of the matter: these countries continue to preserve a very encouraging opinion on the quality of Romanian products, while friendship remained unchanged and strong.

A well planned action is absolutely needed. It could be regrettable to miss the brilliant business opportunities such as the ASEAN Community, ASEAN Post-2015 Vision or the current important developments in Iran and not only.

The initiative to found IRSEA in 2008 has been inspired by the positive developments promoted by ASEM and by the dialogue partnership between EU and ASEAN, which have generated the to-day trend of approaching between Europe and Asia, ever more visible than ever.

As a think-tank, IRSEA is trying to bring its contribution to these vital and most important avenues of cooperation between Europe and Asia, strengthening of peace and stability in a world of globalization.

No wander, the official launching ceremony of IRSEA took place on the day when in partnership with Asia Europe Foundation (ASEF) -

I would like to avail myself of this opportunity to thank my Asian friends here and my partners in Asia and Europe. A special expression of gratitude goes to Bucharest Academy of Economic Science (ASE), where the Asian Ambassadors had and continue to have the possibility to present to the Romanian young students the most important events and results of the development of their countries, some of which are reflected in the bilateral relations with Romania to the mutual benefit of our peoples.

The Author is President of IRSEA, a career diplomat with 40 year experience, Former Ambassador to Indonesia and Pakistan and Head of Mission with Cabinet Letter to Malaysia, the Philippines, Sri Lanka, Cyprus, Finland/Estonia, currently Honorary Consul for Sri Lanka in Romania and Former President of the Chamber of Commerce and Industry Romania-Malaysia.

He graduated the Moscow Institute for International Relations becoming specialist on South East Asia, speaking Bahasa, English and Russian languages.

Cine urmează?... (continuare din pagina 1)

sub semnul întrebării viitorul civilizaţiei. Răspunsul firesc la acestă ameninţare este strângerea rîndurilor celor ce apără valorile democraţiei, manifestarea unei mai mari solidarităţii şi a unei mai mari fermităţi în combaterea actelor teroriste. În planul relaţiilor internaţionale, eliminarea ameninţărilor teroriste este posibilă doar prin creşterea colaborării intre state în elaborarea măsurilor de prevenţie, dar mai ales în eliminare acelor focare de dezordine socială, care sunt surse de formare de noi recruţi pentru grupurile teroriste. În acest efort, politicul are nevoie stringentă de sprijinul autorităţii religiei, deoarece jihadismul îşi revendică rădăcinile în dogmele musulmane. În numele protejării credinţei şi a susţinerii moralei sociale, conducătorii spirituali ai religiei musulmane au datoria să îndrume pe credincioşi lor, în corecta înţelegere a versetelor coranului.

Conducătorii marilor culte ar trebui să colaboreze mai strâns la menţinerea ordinei în lume.

Marile religii ale lumii - ortodoxismul, catolicismul şi religia musulmană – pot acorda un imens ajutor în efortul de a proteja valorile umanităţii.

Rădăcinile sociale şi ideologice ale terorismului nu pot fi eradicate doar prin folosirea mijloacelor de forţă. Fermitatea ordinei sociale trebuie susţinută de o amplă activitate de educaţie, mai ales a tineretului.

Calea de rezolvare a problemelor, în acest moment, când lucrurile pot degenera, este schimbarea reperelor în relaţiile interumane, calea de urmat fiind cea a dialogului, a respectului faţă de valorile celuilalt.

Redacţia publicaţiei noastre împărtăşeşte durerea familiilor care şi-au pierdut rudele şi îşi exprimă compasiunea faţă de răniţii atentatelor ce au avut loc în ultima perioadă, în lume.

Diplomat Club

A collaboration without borders (continued from page 16)

Together the country stands raised 122.000 RON for charity: Algeria, Austria, Azerbaidjan, Brazil, Chile, China, Columbia , Croatia, Czech Republic, Germany, Greece, Iceland, Indonesia, Iran, Ireland, Israel, Italy, Japan, Jordan, Kenya, Malaysia, Mexico, Morocco, Netherlands, Palestine, Romania, Russia, South Africa, South Korea, Thailand, Tunisia, Turkey, Ukraine, United Kingdom, United States.

IWA is a voluntary, non-profit association founded in 1978 to bridge the gap between expats and Romanians. It continues this tradition of welcoming and cultural exploration and also supports Romanian charities throughout the year. In the last half of 2015, IWA gave grants to support groups helping families in need, sex-trafficked women and domestic abuse victims. IWA also funded projects assisting NGOs helping children and adults with neurologic, developmental and health impairments.

Due to the sad tragedy in Bucharest this fall, the IWA Charity Committee and Board decided to fund a special project. With proceeds from the Christmas Bazaar, they purchased a specialized piece of medical equipment, the Versajet, which allows doctors to debride burns and wounds. This equipment was donated to the Spitalul Universitar de Urgenta Militar. The hospital is already using the Versajet to provide ongoing care for those still recovering from the Colectiv fire, and will continue to help residents of Romania in the future.

IWA welcomes women of all nationalities and invites you to visit their website to learn more, and to participate in continuing charity efforts: www.iwabucharest.ro IWA is already looking forward to the Bazaar next December, and invite all international communities in Romania to join.

Truly, there are no strangers – just friends you haven’t met yet.

MALAYSIA YOUR PROFIT CENTRE IN ASIA

Over the last five decades, the Malaysian economy has been transformed from a commodity-based economy to a manufacturing and services-oriented economy. To achieve a developed nation status by year 2020, concerted efforts have been undertaken since the mid-1990s to meet the changing needs of the nation and investors.

The New Economic Model (NEM), Economic Transformation Programme (ETP) and the 11th Malaysia Plan (11MP) which contains policy directions and strategies have been outlined to provide the necessary framework for the country’s future focus and direction.

The Malaysian Investment Development Authority (MIDA), the government principal agency for the promotion of manufacturing & services sectors has played a pivotal role to the transformation of the Malaysian economy into a vibrant economy led by the manufacturing sectors through various policy recommendations and the aggressive marketing approach undertaken to attract FDI. Malaysia today is one of the world’s top locations for offshore manufacturing and service-based operations as reflected in the presence of companies such as B. Braun, Infineon, Linde, Honeywell, Siemens, BASF, Osram, Intel, Mercedes-Benz, Samsung, Panasonic and Bosch. The presence of MNCs has stimulated the development of local supporting industries. With the rise of local vendors, more foreign companies are attracted to Malaysia to avail themselves to the supply chain and ecosystem that have been created over the years. Many of the existing foreign companies have also continued to show their confidence in the country’s potentials as an investment location by expanding and diversifying, particularly in high technology projects.

Malaysia is a vibrant investment destination. Other than manufacturing, the Malaysian government is also strengthening the services industries as part of its strategy to diversify and improve the competitiveness and resilience of the economy of the country. Business and professional services, distributive trade, construction services, education and training services, tourism services, health services, ICT services and logistic services are among those activities promoted.

In strengthening our position as a preferred regional investment destination, the Government has introduced the new Principal Hub incentive.

This will support Malaysia’s continuous growth in the services sector as well as positioning Malaysia as part of the global integrated supply chain.

Companies can use Malaysia as a base for conducting their regional and global operations to manage, control, and support their key functions. The Principal Hub activities include management of risks, decision making, strategic business activities, trading, finance, management and human resource. This incentive is intended to complement the increasing trend of global off-shoring activities by encouraging foreign companies to leverage on Malaysia’s position in the ASEAN and Asia Pacific regions. Among some renowned companies that have set up their regional establishments in Malaysia include Heidelberg, Henkel, BMW, Schlumberger, Oleon, Philips, Arla, Roland, Intel, San Disk, Halliburton, Vale and Eppendorf.

Malaysia is also a regional centre for shared services. Most of these establishments in Malaysia are engaged in business process outsourcing (BPO) activities, including provision of shared services such as data entry, transaction processing and document management, customer contacts such as call centres, telemarketing and customer service, common corporate functions such as finance/accounting, human resource, IT, and technical support as well as R&D services to support their operations in the Asia Pacific region.

Malaysia’s world class infrastructure, good connectivity, strategic location within ASEAN, attractive investment incentive packages and liberal policies on foreign equity participation are amongst the compelling reasons cited by the MNCs for their decision to locate their regional and global establishments in this country. Encouraged by the country’s investorfriendly business environment, multinational corporations from more than 80 countries have invested in over 8,000 companies for their offshore location in manufacturing and related services operations.

The attractiveness of Malaysia’s financial environment, people skills and availability, and business environment have boosted Malaysia’s ranking in various international business benchmarks in recent years. The Global Competitiveness Report 2014-2015, released by the Switzerlandbased World Economic Forum, ranked Malaysia 20th among 144 economies. In the World Bank’s Report on the Ease of Doing Business 2014, Malaysia is ranked 18th among 189 countries. In IMD’s World Competitiveness Yearbook Report in 2015, Malaysia was ranked 14th most competitive nation among 60 economies.

In this year’s Baseline Profitability Index (BPI), a ranking of destinations of attractiveness for foreign investors by US’s Foreign Policy Magazine, Malaysia jumped 5 rungs from 11th in 2014 to the 6th position. This ranking, which covered 110 countries across six continents reaffirms that Malaysia is an attractive profit centre in this region for investors.

Bloomberg has also rated Malaysia as the world’s 5th most promising emerging market in 2015 and the only ASEAN country in its top 10.

Malaysia’s sterling performance in these rankings is testimony to its achievements and will fuel more investments into the country.

The Malaysian Government is adopting a more focused and targeted approach in attracting quality investments in new growth areas within emerging technologies, high value added industries, high technology, capital intensive and knowledge intensive industries. The key sectors that the Malaysian Government would like to invite investments include advance electronics, oil & gas, medical devices, aerospace industry, information and communications technology, renewable energy, machinery and equipment, and services industries.

Despite the intense global competition for foreign direct investments, Malaysia still has what it takes to entice foreign investments, and the country remains a profit centre in Asia. One only has to speak to the top officials from some of the multinational corporations operating in the country to learn about their experiences of doing business in the country.

Pagina 24

Evoluţii politice, economice şi militare în spaţiul post sovietic 1991-2012 (V) Asia centrală

Toate cele 5 state din Asia Centrală - Kazahstan, Kârghîszstan, Tadjikistan, Turkmenistan - au devenit independente fără să fi fost printre promotorii desprinderii din imperiul sovietic, precum ţările baltice, Ucraina şi Moldova. Nici unul din aceste state nu a existat ca entitate statală distinctă, neavând consecinţă experienţă în crearea instituţiilor necesare funcţionării unui stat, ceea ce a rezultat într-o evoluţie mai lentă pe calea reformelor democratice şi a guvernării pluraliste după dispariţia Uniunii Sovietice, Ceea ce nu înseamnă că nu sunt capabile să se adapteze structurilor de stat modeme, să se autoguverneze sau să creeze democraţii funcţionale.

Trebuie, însă, recunoscut făptul că aceste state au pornit de la “zero” în edificarea statalităţii şi identităţii lor, fară a beneficia de vreun model în propria istorie sau în regiune, confiuntându-se cu diferite provocări, dintre cele mai importante fiind: Demarcaţia imprecisă a frontierelor, în unele zone chiar lipsa oricărei demarcaţii; Un număr mare de minorităţi, iar în unele state minorităţi mari; Probleme legate de distribuirea resurselor nu au fost rezolvate, îndeosebi cele privind resursele de apă; Dificultăţi economice şi ecologice crescânde, şi probleme sociale legate de acestea; Accesul costisitor şi politic dificil pe pieţe mondiale de gaz şi petrol - resursele naturale extrem de importante pentru dezvoltarea statelor din această zonă; Vecinătatea cu Afghanistnul - zona de origine a terorismului internaţional, extremismul violent, fundamentalismul Islamic, crima organizată, trafic de droguri şi armament; Poziţie geopolitică - punct de intersecţie pentru interese strategice ale Rusiei, SUA, Turciei, Chinei şi Iranului.

Populaţia acestor state a fost afectată de urmările dispariţiei imperiului sovietic cel puţin în aceeaşi măsură ca și populaţia altor republici ex-sovietice.

Edificarea unor state cu adevărat stabile, funcţionale și democratice este, însă, un proces de mai lungă durată. Totodată, fundamentalismul Islamic a apărut în unele din aceste state imediat după dezintegrarea Uniunii Sovietice, făcând procesul și mai dificil. Mişcări, de la cele neviolente, precum Nizb ut-Tahir al-lslami (NTI), până la aliatul Talibanilor - Mişcarea Islamistă Uzbekă, au dominat Asia Centrală ultimul deceniu şi jumătate. Obiectivele acestor mişcări sunt pe cât de nebuloase, pe atît de periculoase: crearea unui Halifat Islamic în Asia Centrală, care ar proiecta influenţa Islamului în întreaga regiune şi, eventual, în lume.

Regiune slab dezvoltată în comparaţie cu alte zone, Asia Centrală a captat curând atenția actorilor intenaționali, atât datorită pozției sale geostrategice, cât şi a rezervelor de materii prime energetice.

Noile riscuri pentru securitate, cauzate de creşterea acţiunilor te-

roriste, traficul de narcotice şi armament (inclusive componente de armament nuclear sustrase din arsenalul ex-sovietic), combinate cu nivelul scăzut de dezvoltare economică, în ciuda bogatelor resurse naturale, au determinat elaborarea de strategii vizând acordarea dc asistență și implicarea actorilor occidentali în Asia Centrală, ea devenind o zonă de importanţă strategică şi de securitate deosebită pentru lumea occidentală, şi nu numai. În Uzbekistan şi Kârghizstan au fost amplasate baze militare ale SUA, iar Turkmenistan-ul şi Tadjikistan-ul au permis survolul avioanelor americane NATO spre Afganistan.

Există diferenţe crescânde între cele 5 republici ex-sovietice în diferite domenii, inciusiv în ceea ce priveşte rolul şi relaţiile acestora cu Rusia. ţările din Asia Centrală și cele din teritoriile învecinate sunt confruntate cu riscuri commune pentru securitate, provocate de instabilitate, terrorism şi traficul de droguri. După diminuarea forţelor NATO în Afghanistan, este de aşteptat ca rolul şi preocuparea Rusiei, ca şi a altor state din regiune, în legătură cu asigurarea stabilităţii în Afghanistan, să sporească.

Conştiente de faptul că riscurile şi provocările cu care se confruntă nu pot fi soluţionate de un singur stat sau o organizaţie, ţările Asiei Centrale au atît de periculoase: crearea unui Halifat Islamic în Asia Centrală, care ar proiecta influenţa Islamului în întreaga regiune şi, eventual, în lume.

Regiune slab dezvoltată în comparaţie cu alte zone, Asia Centrală a căpătat curând atenția actorilor intenaționali, atât datorită pozției sale geostrategice, cât şi a rezervelor de materii prime energetice.

Noile riscuri pentru securitate, cauzate de creşterea acţiunilor teroriste, traficul de narcotice şi armament (inclusive componente de armament nuclear sustrase din arsenalul ex-sovietic), combinate cu nivelul scăzut de dezvoltare economică, în ciuda bogatelor resurse naturale, au determinat elaborarea de strategii vizând acordarea dc asistență și implicarea actorilor occidentali în Asia Centrală, ea devenind o zonă de importanţă strategică şi de securitate deosebită pentru lumea atît de periculoase: crearea unui Califat Islamic în Asia Centrală, care ar proiecta influenţa Islamului în întreaga regiune şi, eventual, în lume.

Regiune slab dezvoltată în comparaţie cu alte zone, Asia Centrală a căpătat curând atenția actorilor intenaționali, atât datorită pozției sale geostrategice, cât şi a rezervelor de materii prime energetice.

Noile riscuri pentru securitate, cauzate de creşterea acţiunilor teroriste, traficul de narcotice şi armament (inclusive componente de armament nuclear sustrase din arsenalul ex-sovietic), combinate cu nivelul scăzut de dezvoltare economică, în ciuda bogatelor resurse naturale, au determinat ela-

Paraschiva BĂDESCU Fost Ambasador

borarea de strategii vizând acordarea dc asistență și implicarea actorilor occidentali în Asia Centrală, ea devenind o zonă de importanţă strategică şi de securitate deosebită pentru lumea occidentală, şi nu numai. În Uzbekistan şi Kârghizstan au fost amplasate baze militare ale SUA, iar Turkmenistan-ul şi Tadjikistan-ul au permis survolul avioanelor americane NATO spre Afganistan.

Există diferenţe crescânde între cele 5 republici ex-sovietice în diferite domenii, inciusiv în ceea ce priveşte rolul şi relaţiile acestora cu Rusia. ţările din Asia Centrală și cele din teritoriile învecinate sunt confruntate cu riscuri commune pentru securitate, provocate de instabilitate, terrorism şi traficul de droguri. După diminuarea forţelor NATO în Afghanistan, este de aşteptat ca rolul şi preocuparea Rusiei, ca şi a altor state din regiune, în legătură cu asigurarea stabilităţii în Afghanistan, să sporească.

Conştiente de faptul că riscurile şi provocările cu care se confruntă nu pot fi soluţionate de un singur stat sau o organizaţie, ţările Asiei Centrale au intensificat cooperarea şi coordonarea cu diferite instituţii internaţionale - ONU, OSCE, UE, CoE — prin diferite programe dc asistenţă. În secolul trecut, competiţia între marile puteri a avut loc, în principal, în Europa. Odată cu declinul acestei competiţii pe vechiul continent, asistăm la intensificarea luptei pentru influenţă în Asia Centrală şi Caucaz. Puteri din afara regiunii și-au intensificat eforturile pentru acces la sursele de energie.

China este printre principalii actori in acest sens. Revenirea la influenţa Rusiei în Asia Centrală este incontestabilă, dar se poate complica din cauza competiţiei energetice, cu mize politice şi geostrategice. Strategia Rusiei în acest domeniu vizează două obiective: de a preveni liberul acces al investiţiilor în bazinul Mării Caspice, de care producătorii de energie sunt încă dependenţi, şi de a împiedica o politică europeană comună în domeniul energetic. În acest context, trebuie menţionat că securitatea în bazinul Mării Caspice este influenţată de următorii factori: poziţia geografică a regiunii reprezintă o atracţie pentru Est şi Vest, datorită importanţei geostrategice (resurse energetice şi cale de acces spre Afghanistan şi Iran); competiţia între actorii locali şi externi privind controlul asupra resurselor de hidrocarburi; conflicte teritoriale existente sau emergente.

Pagina 25

Madagascar Invitation to travel:

Seria de filme de desene animate Madagascar sau a Pinguinilor din Madagascar au adus în ultimii ani, pe buzele tuturor numele Madagascar. Mulți tineri s-au întrebat, oare unde se află această țară, ce limbă se vorbește acolo și

grupul Merina, grup din care dealtfel provine cea mai longevivă dinastie din istoria insulei, dinastia Merina.

Care este astăzi forma de guvernamânt? În trecut a fost Monarhie dar

Capitala madagascarului, Antananarivo

de unde provin malgașii.

Prieten de suflet al publicației noastre, Consulul General Onorific al Republicii Madagascar in România, domnul Serge Rameau, ne-a ajutat la rezolvarea problemei răspunzându-ne la câteva întrebări.

Odată intrat pe continentul African cuvântul Ubuntu este foarte des întâlnit el fiind un cuvânt cu o semnificație deosebită pentru popoarele africane. Ce înțeles are acest cuvant pentru malgași?

Ubuntu este cuvântul care încapsulează credința într-o legătură universală care unește întreaga umanitate. “Ubuntu - Eu sunt ceea ce sunt pentru că noi existăm”. Acesta este îndemnul cu străvechi origini africane ce ne încurajează să fim mai buni, mai toleranți, și nu în ultimul rând, să împărtășim cu cei din jur emoțiile, dorințele și cunoștintele noastre.

Cine sunt de fapt malgașii ?

Cum s-a format poporul malgaș?

Aflat pe coasta de est a Africii, scăldat în apele Oceanului Indian, Madagascar combină această moștenire culturală cu cea a primilor săi locuitori de sorginte polineziană, indoneziană, malaeziană și bantu, cu cea arabă de mai apoi, chiar și cu moștenirea culturală europeană, indeosebi cea a colonialismului francez. Bunaoară, Marea Insulă Rosie, denumita astfel datorita lateritelor care îi colorează podișurile în aceasta nuanță specifică, găzduiește în zilele noastre 18 grupuri etnice recunoscute în mod oficial, dintre care preponderența cea mai mare o are

în anul 1958 Madagascar a renunțat la această forma de guvernare, devenind în 1958 Republică autonomă. Mai apoi, la începutul anilor `60, Madagascar și-a câstigat independența și suveranitatea. În zilele noastre, Madagascar este o republică semi-prezidențiala al carei președinte, Hery Rajaonarimampianina a fost ales cu ocazia

exportatorilor de textile intrarea pe piața Americană, fără plata de taxe vamale.

De ce este numit Madagascarul și “insula eșantioanelor”?

Această denumire i-a fost dată de geologi datorită diversității și frumuseții cristalelor prezente în subsolul său. Pietre prețioase precum smaraldul, rubinul și safirul dar și pietre semi-prețioase precum ametistul, citrinul, topazul, granatul, turmalina, quartzul, amazonita și jaspul, se găsesc în cantitate mare și așteaptă să fie scoase la lumină.

Un bun exemplu sunt două recente investiții majore. Una de peste un miliard USD realizată de bine-cunoscuta companie minieră britanico-australiană, Rio Tinto, în regiunea sudică a insulei, la Fort-Dauphin, în vederea extracției zirconiului și ilmenitei, iar cea de-a doua, cu o valoare de 5 miliarde USD, a consortiumului canadiano-japonez, Sherritt-Sumitomo. al cărei amplasament este regiunea Tamatave, pentru extracția nichelului.

Cu ce alte produse se prezintă lumii, Madagascarul?

Un miner Tunduru prezintă pietrele prețioase din mina de pe râul Muhuwesi

scrutinului de la sfârșitul anului 2013. Alegerile pentru ocuparea celei mai înalte funcții în stat cât și alegerile parlamentare au fost organizate simultan, ceea ce a contribuit la stabilizarea rapidă a situației politice a Madagascarului.

Ce s-a întâmplat cu economia țării în acesată perioadă ?

Stabilitatea politică care s-a instaurat după alegeri, a adus cu sine prosperitate, deoarece a semnalat investitorilor străini despre imensul potențial al țării.

Pentru a beneficia de facilități vamale, Madagascar s-a reintegrat în toate organizațiile internaționale și a beneficiat din nou de clauzele AGOA (African Growth and Opportunity Act) care permit

Madagascar este însă renumit pentru calitatea exporturilor sale agro-alimentare de produse marine (creveti, languste, castravetide-mare, diverși pești, sare de mare) și a celor de produse tropicale (cacao, ciocolată, cafea, vanilie, litchi, piper salbatic, cuisoare, sofran și alte condimente). Un loc important îl ocupă remarcabilele uleiuri esențiale (ylang-ylang) utilizate cu precădere în industria farmaceutică și in parfumerii. Însă adevărata valoare o constituie potențialul uman al Insulei Rosii.

Nenumărate call-centere au fost create în Madagascar datorită nivelului excelent de cunoaștere a limbii franceze de către locuitorii malgași.

Karen Baboian în dialog cu

SERgE RAMEAU, CgO al Madagascar

Există o colaborare între Madagascar și U.E.?

Avântul pe care și l-a luat Madagascar în ultimii ani nu este doar de natură economică. Statul malgaș este mai implicat ca niciodata în programe de cooperare internațională cum ar fi Programul de Securitate Maritimă (MASE).

Finanțat de Uniunea Europea-

Sommetului să fie organizată în acest an, 2016, la Antananarivo, Capitala statului Madagascar.

Pentru malgași organizarea acestui Summit este o premieră, fiind pentru prima oară când un eveniment de o asemenea amploare, reunind 60 de sefi de stat și de guvern francofoni, va avea loc pe teritoriul malgaș.

Serge Rameau printre colegii diplomați vorbind despre Madagascar

nă, el are o valoare de aproximativ 37 milioane de euro, sumă pusă la dispoziție de Uniune cu scopul de a dezvolta o strategie pentru reducerea pirateriei maritime și a traficului cu fiinte umane, a traficului cu lemn de palisandru, a celui cu fildeș, cu produse pescaresti, a cărbunelui, precum și a traficului de drogurilor. O parte din sumă este dedicată promovării securității maritime în Oceanul Indian, pe coasta de sud-est a Africii, zonă în care, în conformitate cu rezoluția Consilului de Securitate al Natiunilor Unite, pirateria și traficul de droguri reprezintă sursa principală de finanțare a actelor teroriste din Somalia.

Datorită schimbărilor vizibile ce au avut loc în Repubilca Madagascar, a sporit și încrederea partenerilor săi francofoni, care, la Sommet-ul Francofoniei din 2015, ce a avut loc la Dakar au decis, nu întâmplător, ca urmatoarea editie, cea de-a XVI-a, a

Sommet-ul Francofoniei va fi precedat de o Conferință Ministerială a Francofoniei, la Erevan, Armenia, cu participarea miniștrilor Afacerilor Externe ai fiecărui stat participant, în urma căreia Madagascar va prelua președintia Conferinței Internaționale. În acest context de creștere economică, Consulatul stabilește legături și încearcă să stimuleze cooperarea între întreprinderile malgașe și cele românești precum și să încurajeze turismul malgaș.

Madagascar nu a fost marcat de dezvoltarea turismului de masă datorită poziționării sale. Din această cauză obiceiurile și cultura malgașilor au rămas autentice. Gastronomia malgașă combină elemente ale gastronomiei franceze cu elemente specifice zonei Oceanului Indian si din această cauză poate fi considerată un atu, prin prisma originalității sale. De asemenea natura este foarte fotogenică.

Pagina 26

Muzicolog ANCA FLOREA

Primele luni din an se dovedesc extrem de ofertante pentru iubitorii operei și baletului din țară, cel puțin în orașe unde activitatea teatrelor rămâne deosebit de intensă, propunând noutăți la care.. nu se poate rezista.

Spre exemplu, la Opera Română din Cluj, care în 2015 a împlinit 95 de ani de existență, directorul Florin Estefan, deopotrivă apreciat bariton, și-a dorit o revigorare și o înnoire repertorială. Astfel, după noua producție cu Werther de Massenet - prima premieră realizată în mandatul său, a readus pe afiș acea lucrare după mai bine de o jumătate de veac de la montarea anterioară, marcând și aniversarea teatrului liric prin reamplasarea stemei României Unite pe frontispiciul sălii de specacole, așa cum era la inaugurarea Operei, în 1920. Publicul a fost invitat la reluarea operei Boema de Puccini într-o nouă haină. În regia semnată de Ina Hudea și scenografia lui Mihai Vălu, gândite pe coordonate tradiționale, într-un decor simplu, cu pereți alb-cenușii, încadrând spațiul de joc pe două planuri, fie mansarda, fie cafeneaua „Momuse”, păstrând, de asemenea, acea structură, cu mese pe ambele suprafețe, cu o ușă pe care intră „clienții”, în timp ce parizienii care se plimbă sau chiar soldații intră și ies prin laterala scenei, nefiind clar dacă se află pe stradă sau în interior. Actul III păstrează cadrul-perete lateral, dar aduce și fațada tavernei și un felinar sau doi copăcei desfrunziți, pentru ca actul ultim să revină în mansardă, destul de convențional. Costumele sunt agreabile, dorindu-se de secol XIX, cu rochii elegante și sacouri destul de... actuale, ba chiar cu cămăși galbene sau roșii care mă îndoiesc să fie adecvate tinerilor parizieni din acea epocă, oricât ar fi fost ei de boemi și... artiști. Luminile (Lighting Designer Mădălina Mânzat) sunt „cuminți”, dar sincer nu am înțeles deloc de ce se sting adesea, fără vreo logică - pur și simplu se sting...

Pentru un asemenea eveniment s-a dorit alcătuirea unei distribuții de clasă internațională, astfel încât în cuplul central au evoluat tineri care, în ultimii ani, onorează contracte importante în străinătate, abordând împreună acele roluri chiar și la Covent Garden - Londra. Soprana Anita Hartig, aplau-

Noutăți și performanță pe marile scene ale țării Cluj, Iași și București

dată în Mimi și la București, dar și la Scala din Milano sau la Metropolitan - New York, a câștigat mult sub aspectul interpretării, al

presiv, dar încercarea de a realiza rafinamente vocale rămâne uneori stângace și mai ales rupe unitatea cântului, ba chiar determină difi-

cântat prin vocea calitativă, excelent pusă la punct, cuceritoare și totodată sensibilă Musetta, cu o apariție de invidiat și mai ales cu

Opera Boema de Puccini într-o nouă haină

expresivității, dar glasul său splendid pare că și-a pierdut din încărcătura și generozitatea vibrantă atât de apreciată încă de la debut, având și surprinzătoare momente ușor „sub ton”, construind însă un

cultăți ce pot fi periculoase. În rolul Marcello l-am revăzut pe baritonul Florin Estefan, conturând un „pictor” dezinvolt și bine integrat sub toate aspectele grupului solistic, asemeni bas-baritonului

o interpretare de o frumusețe ce merită din plin admirată, basul Cozmin Sime a fost onest Schaunard, iar basul Petre Burcă a adus un plus de culoare în rolurile de compoziție Benoit și Alcindoro;

Scenă din Evgheni Oneghin de Ceaikovski

personaj credibil, simpatic și sensibil. Partener i-a fost tenorul Teodor Ilincăi, etalând un timbru superb, cu acute strălucitoare și sigure, cu date naturale care i-au facilitat devenirea solistică, reușind acum să fie mai suplu și mai ex-

Adrian Sâmpetrean, invitat adesea în spectacolele Operei clujene și în teatre europene, punându-și în valoare glasul rotund, cald și bine condus, abordând cu finețe „aria paltonului”; ca de fiecare dată, soprana Diana Țugui a în-

corul mixt (pregătit de Corneliu Felecan) și corul de copii „JuniorVip”, simpatic de altfel (pregătit de Anca-Mona Mariaș), au sunat bine, dar cu dezechilibre în raport cu orchestra, aceasta având omogenitate și fluență în pagini es-

tompate și în secvențe ample, strălucitoare, sub bagheta lui David Crescenzi, a cărui experiență (și) în operele italiene și-a spus cuvântul, conducând cu fermitate, cu o implicare deosebită în transmiterea și solicitarea unor stări menite să creeze atmosfera de poezie, pasiune și tristețe, cu accente dramatice. Dar deja se repeta intens pentru o altă producție - Evgheni Oneghin de Ceaikovski -, prezentată în ianuarie, de această dată în viziunea regizorală a Mihaelei Bogdan și scenografia superbă imaginată de Viorica Petrovici, aducând parfumul Rusiei din (același) veac XIX, eroii conturându-se cu pregnanță atât prin mișcarea și costumele adecvate fiecărui personaj, cât și prin maniera de cânt, parte dintre soliști reluând partitura abordată și la București în stagiunile trecute.

Astfel, Florin Estefan a redevenit un elegant Oneghin, iar tenorul Tiberiu Simu un convingător Lenski, acum alături de tinere invitate din Rep. Moldova - soprana Nadeja Cerchez (Tatiana) - și din Ucraina - mezzosoprana Liza Kadelnik (Olga) -, dar și de basul Marius Boloș de la Opera bucureșteană (Gremin), evoluând în compania unor soliști experimentați ai teatrului-gazdă, cu Tiberiu Soare la pupitru. O seară cuceritoare, în care secvențele coregrafice au fost semnate de Vasile Solomon, recent numit la conducerea compartimentului balet, lucrând însă în paralel la „ridicarea” celebrului balet Lacul lebedelor de... același Ceaikovski, prezentat în vară în cadrul unui festival din China, iar la mijloc de februarie oferit și publicului „de acasă”, scenografia purtând din nou semnătura lui Mihai Vălu. În primul spectacol au fost anunțați, în rolurile de prim plan, Andreea Jura (Odette-Odile) și Dan Haja (Siegfried) alături de Vlad Maier (Bufnul) sau de Lucian Bacoiu (Rothbart), în fosă aflându-se Jozsef Horvath.

Rămânând în lumea fascinantă a baletului clasic, și Opera din Iași - care anul acesta sărbătorește 6 decenii de la înființare a readus pe scenă, după multă vreme, Don Quijote de Minkus, în coregrafia lui Petipa adaptată de Ileana Iliescu, balerină care, cândva, a strălucit în rolul Quiteria la Opera din București, dar și peste hotare; colaborând cu sce-

Pagina 27

nografa Adriana Urmuzescu (de la ONB), a realizat o montare deosebit de atractivă și dinamică, strălucitoare și captivantă, orchestra fiind condusă de Traian Ichim, iar în cuplul central au fost aplaudați Kotomi Hoshino (Quiteria) și Vlad Mărculescu (Basilio), parteneri de valoare Monica Aliliesei (Mercedes) și Dumitru Buzincu (Espado), Ovidiu Ciubotaru (Don Quijote) și, invitat de la ONB, Cătălin Caracaș (Sancho Panza).

O „formulă” prezentată și în ianuarie, când entuziasta și mereu tânăra Ileana Iliescu a început lucrul pentru noua premieră cu... același Lacul lebedelor de Ceaikovski, preconziată să vadă lumina rampei la primăvară, astfel încât celebrul balet va fi urmărit, din această stagiune, și la Cluj și la Iași în „haine” noi, desigur raportate la coregrafia originală.

Dar până atunci, în ianuarie s-a reluat giselle de Adam, oaspeți în rolurile principale fiind Cristina și Alexei Terentiev de la Opera din Chișinău, deținători ai Premiului „pentru cel mai bun solist de balet clasic” decernat în noiembrie, în cadrul edițiai a III-a a Galei Premiilor Operelor Naționale, organizată și desfășurată, de asemenea, la Opera ieșeană. Dar s-a reluat și opera Don giovanni de Mozart, pusă în scenă în urmă cu ani de către Beatrice Rancea, actualul manager al teatrului care a dorit să aducă în distribuție debuturi interesante, evoluând în compania interpreților binecunoscuți în rolurile respective, având avantajul că toți aveau vârsta apropiată personajelor întrupate și, în marea majoritate, beneficiau de glasuri calitative, conduse cu îngrijire și cunoaștere a stilului, astfel încât și sub aspect muzical s-a realizat o construcție unitară și omogenă, ceea ce pe la noi... e mai rar. Astfel, baritonul Jean-Kristof Bouton a fost un Don Giovanni remarcabil, cu un plus de relief expresiv și frazare sau accente și inflexiuni nuanțate, precum și o apariție cuceritoare, intrând „în pielea” cavalerului superficial și veșnic îndrăgostit cu o anume ironie amuzată. Fostul său coleg la UNMB, bas-baritonul Daniel Pascariu a debutat în Leporello, reușind să creioneze un prototip simpatic și

Opera Don Giovanni de Mozzart

credibil al servitorului care... nu încearcă deloc să-l „copieze” pe stăpân, rămânând el însuși ca aspect, bonomie ușor „peizană”, reacții și atitudini, etalând un glas generos, condus cu îngrijire și suplețe, nuanțat și în aparte-uri și în recitative, convingând că are toate datele unei evoluții promiță-

toare. Un tenor deosebit de apreciat al teatrului, Andrei Fermeșanu, a redevenit Don Ottavio, personaj care i se potrivește sub toate aspectele, punându-i în valoare vocea caldă, limpede și penetrantă (păcat că a doua arie a fost „tăiată”), având și incisivitate și o atitudine cu personalitate, departe de naivul și timidul tânăr creionat în alte versiuni interpretative. Un alt solist foarte bun al Operei - basul Daniel Mateianu , a fost din nou Masetto, simpatic și stângaci, cu glas amplu și rotund, relaționând permanent cu partenerii de scenă. Sosind de la Milano, soprana Letiția Vițelaru a apărut în Donna Anna, marcând astfel debutul absolut la Opera ieșeană, aducând, pe lângă un material vocal interesant, de soprană lirică plină, și o manieră bine definită de a cânta o partitură extrem de dificilă, având și siguranță și aplomb și o tehnică pusă la punct, desigur și lejeritatea rostirii textului, cu sublinierile și reliefurile necesare în limba italiană, dar și

o prezență scenică adecvată. Seria noutăților a continuat cu soprana Nicoleta Maier, de curând angajată la Teatrul Muzical din Galați, acum pentru prima oară la Iași, susținând rolul Donna Elvira cu mult curaj, având o voce plină, robustă, uneori deficitară în acut și cu o sonoritate specială în regis-

Opera Don Quijote de Minkus

trul mediu, dar bine pregătită în plan muzical și foarte mobilă scenic. În rolul Zerlina, soprana Mădălina Barbu, de asemenea în debut pe acea scenă, a avut o anume stridență vocală, în timp ce

jocul de scenă a fost agreabil, propunând însă o Zerlina blondă și cam răsfățată. Iar de la Timișoara a fost (re)invitat basul Octavian Vlaicu pentru rolul Comandorului, rezolvat cu prestanța și gravitatea cerută deopotrivă vocal și scenic. Totul de derulează într-o succesiune aproape cinematografică, decorul cu arcade, uși, scări, planuri suprapuse fiind deplasat sau combinat în raport cu cerințele secvenței respective, statuia Comandorului apare în scenă și... se retrage (poate prea amplificată proiecția din final), corul și soliștii au o mișcare dezinvoltă, eroii se conturează cu trăsături bine definite, subliniate și prin costume elegante, uneori excentrice dar de efect, în culori amalgamate, imaginea generală fiind astfel mereu „altfel” și deci atractivă. Orchestra a sunat omogen și a colaborat eficient cu soliștii și corul, dirijorul Traian Ichim coordonând cu acuratețe relația fosă-scenă, evitând decalajele, rezultând un spectacol viu, echilibrat, spumos, publicul care a invadat sala reacționând la poantele multiple, amu-

zându-se și bucurându-se cu adevărat să aplaude o reprezentație de certă atractivitate.

Iar de Ziua îndrăgostiților, la Opera din Iași s-a programat spectacolul Imagine All the Peo-

ple conceput de Gigi Căciuleanu, reputat coregraf „al lumii” care, după decenii de activitate performantă derulată în Franța sau în Chile - unde a condus și chiar a fondat trupe devenite repere în dansul contemporan -, a început să fie tot mai implicat în noi proiecte în țară, montând deopotrivă la Cluj, dar mai ales la București, unde a pus bazele Companiei de dans cei poartă numele, propunând, între altele, Oui BaDa, apoi excelentul Folia, Shakespeare&Co, prezentat inițial la Teatrul „Metropolis”, pornind de la replicile celebre din piesele shakespeareane, dar raportându-se, după cum el însuşi declara, la… Caragiale; poate pentru că impactul a fost cu totul aparte, poate și pentru că Ion Caramitru a fost numit „Ambasador Shakespeare” cu prilejul debutului manifestărilor dedicate, sub genericul „Shakespeare Lives”, omagierii celor 400 de ani trecuți de la nemurirea dramaturgului britanic, s-a anunțat că producția va fi preluată în repertoriul Teatrului Național din București. Dacă în Festivalul „George Enescu” din 2015, Gigi Căciuleanu a oferit, la Teatrul Mic, originalul Un minut de dans sau UF!!! la finalul căruia pe scenă a urcat și Miriam Răducanu, profesoara și partenera sa de dans în neuitatele Nocturne din anii ‘70, acum pregătește un alt proiect derulat, ca de obicei, cu sprijinul JTI și al Fundației „Art Production”, inspirat de textele dadaiste scrise de Tristan Tzara, deci se numește L’Om DadA și a fost detaliat la conferința de presă pe care a susținut-o de curând chiar la TNB - pentru că premiera av avea loc la sala Atelier, în 11 martie. Imprevizibil, plin de idei, charismatic și cuceritor, Gigi Căciuleanu surprinde cu fiecare nou spectacol, reușind să obțină, împreună cu tinerii din Companie, rezultate adesea uimitoare.

M-am oprit de această dată asupra unor evenimente incluse în stagiunea de la Cluj sau de la Iași, cu o... prelungire la București, dar desigur momente interesante se regăsesc și în activitatea altor teatre de operă și balet din țară, la care, cu siguranță, mă voi referi într-un... episod viitor.

Imagini din spectacolul „Imagine all the people“ conceput de reputatul coregraf Gigi Căciuleanu

Tineri instrumentiști români la Bruxelles

Orice (re)întâlnire cu Orchestra Ro- prana Paula Iancic de la Cluj, studentă aplomb și nerv, jucându-se pe corzi cu mână de Tineret constituie o atracție ire- în anul III, rezolvând cu acuratețe și dezinvoltură și inteligență expresivă, zistibilă pentru melomani, valoarea in- curaj aria Contesei din Nunta lui Fi- susținut permanent de colegii săi din orstrumentiștilor, sunetul omogen și ro- garo, devenind și... Susanna în duetul chestră și de bagheta fermă a maestrului tund al ansambluOrchestra Română de Tineret sub care s-a lăsat cucerit de sobagheta dirijorului nurile iberice și vibrația trelui, suplețea și imCristian mandeal pidantă a unor melodiiplicarea în conturarea paletei coloris„șlagăr”; și au rămas apoi în tice, plăcerea cu acea atmosferă prin fragcare cântă și strălumentele din... opera de Bizet cirea plină de viață - aria Micaelei și cea a lui a întregului demers Escamillo, colaborând și (cu adevărat) artiscorul Colegiului Saint Pierre, tic rămânând defifinalul serii propunând tocnitorii pentru evomai secvența „toreadorului” luția orchestrei cadin Preludiu, așa încât ultire, sub bagheta lui mele acorduri ale concertuCristian Mandeal, lui au încununat, într-o efers-a format și a cucerit încă de la primele cu Figaro - baritonul Șerban Vasile, la vescență generală, programul eclectic concerte. Fondată și „construită” de rândul său schimbând personajul cu... dar deosebit de atractiv pentru cei care violoncelistul Marin Cazacu, deopo- Contele în vestita arie, „atacând” și Se- s-au aflat în sală, deopotrivă la trivă reputat profesor și permanent renada din Don giovanni, mult mai în București și la Bruxelles, unde ORT a preocupat să descopere și să promoveze largul său în duetul din aceeași operă, cucerit publicul, așa cum s-a petrecut tineri de real talent, orchestra a devenit, alături de tânăra soprană. Iar orchestra anul trecut și la Berlin și la Roma și la de peste un an, Milano... parte a Centrului Chiar a doua național de culzi după succetură „Tinerimea sul deosebit al română”, condus orchestrei la Bode același împătizar, parte dintre mit profesionist violonceliști, Marin Cazacu. alcătuind deja Recent, la îndrăgitul anAteneu, ORT și samblu „ViolonCristian Mandeal celissmo” conau invitat la o dus de același seară „mai altfel”, Marin Cazacu, cu un program de asemenea amozaicat, pentru filiat Centrului toate gusturile, al„Tinerimea Rocătuit astfel în mână”, au conTinerii români pe scena sălii Bozar a Centrului de Arte Frumoase din Bruxelles pregătirea concercertat la sediul tul caritabil pe care, în 1 februarie, l-au a încântat din nou în uvertura la Nunta Reprezentanței permanente a României prezentat la Bruxelles, în celebra sală lui Figaro, alertă, suplă, cu atacuri pre- pe lângă UE, onorând astfel, în acel 2 Bozar a Centrului de arte frumoase, cise și jocuri timbrale excelente. În for- februarie, împlinirea a 140 de ani de la asistând și membri ai casei regale, pre- mula „de turneu”, paginile mozartiene nașterea sculptorului Constantin Brâncum și un public numeros, cu sigurață au fost „preluate” de soprana Olga Pa- cuși. Tinerii instrumentiști au încântat, încântat să descopere o orchestră de sichnyk din Ucraina - la rândul său re- și de această dată, în miniaturi (parte elită și să asculte pagini de mare găsită printre câștigătorii acelei adaptate de mentorul și conducătorul frumusețe, colaborând însă cu soliști competiții, dar în anul 2000 - și barito- lor, Marin Cazacu) pline de farmec, lidin străinătate. Dar în contextul „repe- nul Ivan Ludlow de la Londra. rice sau exuberante, pe care noi le-am astiției generale” pentru turneu, spectatoO altă schimbare bruscă - din toate cultat adesea, dar diplomații-melomani rii noștri au avut prilejul să descopere punctele de vedere - a făcut ca subtilul invitați în sală le-au (re)descoperit în tineri deja formați sau la început de Mozart să lase locul vârtejului din Hora acea o derulare strălucitoare de sonuri drum, cu un potențial uneori remarca- Staccato de Dinicu (orchestrație Vladi- diverse, de la Marșul de Schrammel la bil, într-un repertoriu celebrul Adagio de Albipretențios și ofertant. noni, de la Dansul româDupă uvertura la opera nesc de Dimitrescu la secCoțofana hoață de vența din Bachianas BraRossini, plină de vervă sileiras de Villa-Lobos, și farmec, spumoasă și trecând prin muzica de explozivă, cu percuțiofilm scrisă de Zimmer penniști și suflători exceptru Pirații din Caraibe, ționali, Meditația de apoi la Oblivion și LiberCeaikovski a adus visatango de Piazzolla, pentru rea și sensibilitatea nosca, după zborul cărăbutalgică, plină de poezie șului de Korsakov și Marși vibrație interioară, că- Ansamblu „Violoncelissmo” condus de Marin Cazacu a concertat la șul alla turca de Mozart sediul Reprezentanței permanente a României pe lângă UE reia violonistul Rafael în... versiunea de jazz gânButaru i-a conferit rafinament și elegan- gherov), redată cu o vitalitate debor- dită de Say, „călătoria” prin muzica ță a frazei, etalând un sunet cald, de mare dantă, ritmurile percutante și melodiile lumii să se încheie cu The Final Cocalitate și o tehnică sigură, într-o relație robuste înlănțuindu-se sclipitor în inter- untdown (aranjament de Păutza) - o excelentă cu orchestra, care a împlinit pretarea orchestrei, care a reușit să succesiune bine gândită, determinând, de atmosfera romantică, specifică autoru- treacă imediat de la muzica clasică la fiecare dată, o reacție entuziastă a speclui. Dar la Bruxelles, violonistul Alexei cea autentic românească, de mare im- tatorilor, ceea ce, desigur, s-a petrecut și Semenenko - laureat la vestitul Concurs pact la public. O „pată de culoare” ca o la Bruxelles unde, două seri la rând, ti„Regina Elisabeth”, ediția 2015 - a cortină spre o revenire la creația de nerii noștri interpreți au demonstrat din abordat un Scherzo de același compo- operă prin Fantezia Carmen de Wax- plin că sunt frumoși, talentați, entuziaști zitor. Schimbând apoi „registrul”, pagi- man pe teme din Carmen de Bizet, so- și impecabil pregătiți ca adevărați munile mozartiene au alăturat secvențe ce- list fiind, la Ateneu, violonistul Radu zicieni de nivel internațional.

Anca FLOREA lebre din opere, aici prezentate de so- Dunca, la rândul său instrumentist cu

Pagina 28

Ieromonahul grigorie Bunu Aliatu,

primul compozitor român În peste un sfert de veac petrecut pe tărâmul elen, alături de mari oameni de cultură contemporani, precum Iannis Papaioannou (+), Iannis Xenakis (+), Theodor Antoniou, Mikis Theodorakis, Grigoprof. Dr. Marcel Spinei rios Stathis, ș.a., sau, de la Muntele Athos părintele Nikodimos de la mănăstirea Sfântul Pavel, părintele Ștefan de la schitul Lacu, parintele Petroniou (+) de la schitul Prodromu, ș.a., am inspirat din cultura elenă, am cercetat cultura medievală și contemporană de aici, și am găsit, printre altele, un număr de oameni de cultură de origine română care au activat aici, mulți rămași necunoscuți pentru români … Istoria relațiilor politice, economice și culturale ale poporului nostru cu Imperiul Roman a consemnat, de-a lungul timpului, două vizite marcante ale unor impărați romani: la anul 101-102 / 105-106 a venit de la Roma împăratul Traian, iar ca o consecință directă, a luat naștere poporul român, iar la 1424 , de la Constantinopol, a venit împăratul Ioan al VIIIlea Paleologul , cu misiunea de a strânge popoarele creștine într-o alianță contra expansiunii turcești … cu care ne-am luptat apoi, direct și indirect … cam 500 de ani … În cadrul alianțelor pe care le pregătea împăratul Ioan al VIII-lea contra pericolului turcesc – devenit tot mai iminent, a călătorit în 1424 la Venezia, Florența, Ungaria și Moldova. În Ungaria a stat la curtea regală din Buda circa două luni, de unde a călătorit și în Moldova, având întâlnire cu domnitorul Alexandru cel Bun. Rodul acestor călătorii a fost pregătirea unei cruciade împotriva turcilor, ce a avut loc mai târziu, la 1443, în care comandant suprem al armatelor aliate – din care făceau parte și moldovenii și muntenii - a fost Iancu de Hunedoara, alături de Vladislav III Jagello regele Poloniei și al Ungariei. Luptele au avut un sfârșit tragic, din cauza aroganței – așa după cum au notat istoricii timpului – a lui Vladislav III Jagello regele Poloniei și al Ungariei (care a și murit în luptă). În cadrul grupului de diplomați care îl însoțea pe împărat și curtea împerială, în vizita de la 1424, la Suceava, la Alexandru cel Bun, se afla printre alții și o personalitate care cunoștea bine limba română - moldoveanul ieromonah Grigorie Bunu Aliatu (1370, Moldova – 1453, Constantinopol), mult apreciat la Constantinopol de către patriarh și chiar de împărat. A fost ultimul protopsalt al catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol (+1453).

Moldoveanul Grigorie Bunu Aliatu ieromonahul a fost unul dintre giganţii muzicii bizantine medievale, ... a fost cel mai respectat întru ieromonahi - după cum nota la 1450, marele compozitor psalt Manouil Hrisafis. Zeci de compoziții ale sale au fost răspândite prin sute de manuscrise, lucrările lui fiind cântate și astăzi în biserici. Și este, după cum demonstrăm , primul compozitor român al românilor, redescoperirea lui umplând un mare vid în cultura muzicală autohtonă, după cum observă și muzicologul Viorel Cosma, în Lexiconul său, tom XI. Nota red. : Vezi , Marcel Spinei, Grigorie Bunu Aliatu (1370-1453). Ultimul protopsalt al catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol. Editura Spinei Music Company, Atena-București, 2011.

prof. Dr. Marcel SPINEI

Pagina 29

JEAN SIBELIUS – 150

ILINCA DUMITRESCU Recital pianistic eveniment

Mai greu de explicat de ce, de-a lungul concertelor din acest an, numele lui Jean Sibelius, şef de şcoală componistică finlandeză, a fost absent de pe afişele, programele, audiţiile vieţii noastre muzicale. Pentru lumea muzicii, împlinirea a 150 de ani de la naşterea marelui compozitor (8 decembrie 1865) a însemnat un reper al istoriei muzicii romantico-moderne, care merita sărbătorit cum se cuvine. Nu este de înţeles la noi, unde, în ultimele ediţii ale Festivalului Internaţional “George Enescu”, nu puţine erau marile orchestre care au prezentat melomanilor aproape toate simfoniile lui Sibelius, propunând o paralelă cu cele enesciene.

Descoperisem astfel arta unui mare compozitor care, ca personalitate culturală, creator şi artist, slujise cu abnegaţie tradiţiile patriei sale, impunând muzica finlandeză pe toate meridianele.

Formaţia sa muzicală beneficiase, este adevărat, în prima parte a existenţei sale, de studii în cele mai importante centre europene, precum Berlin

doarea acestei ţări, E.S. Doamna Päjvi Pohjanheimo, a afirmat recunoaşterea valorii excepţionale a acestui eveniment aniversar.

Nu este pentru prima oară când Ilinca Dumitrescu interpretează lucrări de compozitori finlandezi. De-a lungul anilor, pianista a inclus în recitalurile sale piese de J.Sibelius, S. Palmgren, J.Kokkonen, E. Rautavaara, U. Meriläinen, E. Bergman, multe în primă audiţie românească. De asemenea, a cântat lucrări finlandeze în cadrul Festivalului “Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi” de la Bucureşti, a fost director artistic al festivalului “Serile Muzicii Finlandeze’’ (6 ediţii), la Muzeul Naţional ”George Enescu” din Bucureşti. Ilinca Dumitrescu a concertat de multe ori la Helsinki şi în alte oraşe din Finlanda, în prestigioase săli, cu un deosebit succes la public şi cu elogioase aprecieri din parte specialiştilor. A susţinut de asemenea, un recital la Hämeenlinna, celebrul Muzeu Memorial ,,Jean Sibelius’’.

sau Viena, prilejuind viitorului compozitor numeroase condiţii de a cunoaşte creatori pe care ajunge să-i admire necondiţionat. Printre aceştia, simfonismul lui Bruckner, colorismul armonic al lui Debussy, percepţia folclorului naţional la Janáček, de Falla sau Bartók. El însuşi a fost preţuit pentru caracterul naţional al muzicii sale, Sibelius compunând fără a insista urmărind specificul folcloric finlandez. Opera sa este rezultatul propriilor căutări spirituale, morale şi estetice, atitudine a pelerinului singuratic care a meditat asupra istoriei patriei sale, a mitologiei nordice finlandeze. De aici celebritatea şi unicitatea celor şapte simfonii, la care se adaugă începutul carierei componistice cu simfonia Kulevro, dar şi poemele orchestrale, tablourile şi legendele simfonice, muzica de scenă dăruită marilor dramaturgi contemporani lui, muzica pentru vioară – camerală, alăturată celebrului Concert pentru vioară. Biograful său, britanicul Cecil Gray, spune în monografia scrisă în 1931: “Cel mai mare simfonist după Beethoven”. Câţiva ani mai târziu, în 1934, muzicologul Constantin Lambert adaugă, pentru definirea locului ocupat în secolul XX, că Jean Sibelius este: ”Împreună cu Schönberg, cel mai de seamă reprezentant al muzicii europene, după Debussy.”

Cele spuse se potrivesc cu desfăşurarea evenimentului muzical al lunii noiembrie când, în Sala Mare a Ateneului Român, ilustra muziciană Ilinca Dumitrescu a susţinut un impunător recital, dedicat creaţiei pianistice a lui Jean Sibelius, creaţie cântată în mare parte pentru prima dată în România, la aniversarea despre care vorbim. Se ştie, artista a realizat de numeroase ori, în recitalurile sale anuale, programe de autor menite a promova lucrări insuficient sau chiar aproape necunoscute publicului nostru. Acum, alegerea muzicii marelui compozitor a fost un act de onoare, de cultură şi admiraţie, dedicat muzicii finlandeze. De altfel, ambasa-

Dintr-o consistentă operă pentru pian, artista a ales lucrări destinate a oferi publicului o convingătoare imagine privind această muzică necunoscută încă melomanilor. Maniera stilistică a lui Sibelius are o factură aparte, în care dominanta expresivă şi de tehnică instrumentală relevă relaţii estetice şi spirituale cu muzica lui Chopin, Schumann, Liszt, Ceaikovski şi, nu în ultimul rând, Grieg. Miniatura instrumentală este un gen care rezonează tematic cu multitudinea subiectelor romantice sau moderne, programatice, sau reluând factura unor detalii specifice. Programul primei părţi a recitalului a fost, din acest punct de vedere, un autentic album muzical, uimitor prin varietate, formule instrumentale, melodice, ritmice, a căror succesiune ocolea repetările. Finalul acestei serii de piese a adus în lumea concertant - solistică şi celebrul Vals trist, în variantă pianistică, impunând propria concepţie a interpretei în redarea superbelor întâlniri melodice care alcătuiesc acest florilegiu.

Pentru a doua parte a recitalului, Ilinca Dumitrescu a găsit cu cale să facă auzită impunătoarea şi ampla Sonată op. 12, lucrare de factură romantică lisztiană, în care dramatismul şi problematica tehnică sunt de admirat în reuşita spectaculoasă concertantă. Pentru final, gândind la fuziunea solisticii cu simfonicul, artista a adus auditoriului ediţia pentru pian a poemului Finlandia op. 26, cu care a fost invitată Orchestra Filarmonică din Helsinki la Expoziţia Internaţională de la Paris, înainte de debutul secolului XX. Pentru acest recital eveniment, Ilinca Dumitrescu relua poemul Finlandia care, în primă audiţie, fusese cântat la Hensinki exact în seara de 4 noiembrie, când s-a desfăşurat şi concertul pianistic de la Ateneul Român, dar cu 116 ani mai târziu!

Un succes de prestigiu, pentru marea noastră artistă, pentru rezonanţele culturale ale acestei cariere excepţionale.

Prof. dr. grigore CONSTANTINESCU

TA N D E M U L

zubin Mehta - Vladimir Jurowski aduce un plus de notorietate ediției 2017 a Festivalului internaţional „george Enescu”

Festivalul internaţional „George Enescu” a marcat recent intrarea într-o nouă etapă, pe plan internaţional, odată cu alegerea noului director artistic, Vladimir Jurowski. Domnia sa, alături de Vlad Alexandrescu, ministrul Culturii, a particiupat la conferinţa extraordinară de presă privind Concursul internaţional „George Enescu” şi ediţia viitoare a Fes-

în profunzime pe care Vladimir Jurowski o are asupra muzicii secolului XX şi a creaţiilor lui George Enescu în particular. Suntem convinşi că prin acest tandem, Zubin Mehta – preşedinte de onoare, şi Vladimir Jurowski – director artistic, Festivalul va câştiga în notorietate şi în adâncime”.

La rândul său, dirijorul Vladimir Jurowski

tivalului (2-24 septembrie 2017).

Cu acest prilej, a fost confirmată participarea celebrului dirijor Zubin Mehta în calitate de preşedinte de onoare al ediţiei din 2017.

Cunoscutul şi îndrăgitul violonist Maxim Vengerov, care va participa din nou la evenimentul muzical de anul viitor, a salutat printr-un comunicat de presă remis organizatorilor, numirea celor două personalităţi, spunând: „...Cred că Zubin Mehta şi Vladimir Jurowski vor adăuga încă o valenţă deja legendarului Festival „Enescu” şi sunt onorat să fac parte dintre artiştii invitaţi ai ediţiei 2017. „Nu putem uita importanta contribuţie a maestrului Ioan Holender la ultimele şapte ediţii ale Festivalului „Enescu”, în calitate de director artistic. De altfel, o recentă declaraţie a dirijorului american de origine română Lawrence Foster, care s-a aflat şi domnia sa în această calitate, ne-a amintit că „mandatul domnului Holender a oferit multe eveni-

a declarat celor prezenţi că invitaţia de a deveni director artistic al Festivalului „Enescu” a fost neaşteptată, surprinzătoare, dar este încântat pentru că a fost investit cu o asemenea încredere. „Este extraordinar – a spus el – că există acest Festival în mijlocul Europei şi, mai ales, în aceste momente, când conflictele politice şi religioase dezbină lumea. Unul dintre lucrurile care ne poate aduce împreună este muzica clasică – căci muzica nu are nevoie de traducere sau de o dovadă de credinţă”.

Atât ministrul român, cât şi dirijorul Vladimir Jurowski au fost de acord că a devenit o prioritate intenţia de a se construi o sală nouă de concerte în Bucureşti, care să satisfacă atât cerinţele muzicienilor, cât şi ale publicului meloman. În cadrul discuţiilor care au avut loc în continuare, s-a accentuat faptul că în cadrul ediţiei din 2017, în Festival se vor interpreta 35 de lucrări (un număr record) ale lui Geor-

Vlad Alexandrescu – Ministrul Culturii alături de Vladimir Jurowski (Director Artistic) și Oana Marinescu (Director de Comunicare)

mente mari şi merită o recunoştinţă eternă pentru tot ce a făcut, dar ca în atât de multe domenii este momentul pentru o schimbare majoră, atât în imagine, cât şi în substanţă“.

La conferinţă, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu a declarat: „Aş vrea să îi mulţumesc dirijorului Vladimir Jurowski pentru că a acceptat funcţia de director artistic al Festivalului „Enescu” 2017. Vladimir Jurowski este un foarte fin cunoscător al muzicii lui George Enescu, descoperind noi valenţe ale creaţiei compozitorului român. Faptul că îl avem alături este o recunoaştere nu numai a meritelor sale internaţionale, dar mai ales a înţelegerii

ge Enescu, acest eveniment internaţional inaugurându-se cu versiunea concertantă a capodoperei enesciene-drama lirică ”Oedip”, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii din Londra, sub bagheta lui Vladimir Jurowski.

Alte orchestre şi solişti de renume vor satisface cele mai variate şi exigente gusturi ale melomanilor români, transformând Bucureştiul într-o adevărată „Capitală mondială a muzicii”, dovedind că într-o lume care se confruntă cu multiple probleme politice şi religioase, în estul Europei se poate face muzică de înaltă calitate.

Madeleine KARACAŞIAN

Nicolae Iorga marele istoric român, prieten al Poloniei și al poporului polonez

(continuare din pagina 12)

Profeție care se va adeveri peste cinci ani! Totodată, Nicolae Iorga, în pagina a patra, aduce un elogiu eroismului poporului polonez, relevând că „încercuită și lovită de tot ceea ce tehnica oferă acestui război industrial, Polonia își apără ființa și pământul strămoșesc cu o tenacitate ce poate fi dată ca exemplu. Aducem și noi în aceste grele ceasuri omagiul nostru admirabilei ținute și eroicelor divizii poloneze”.

Nu știu în ce măsură istoricii sau publiciști polonezi cunosc cum a reacționat Sofia la atacul rusesc din 17 septembrie? La București s-a știut, a doua zi, din depeșa transmisă de șeful misiunii diplomatice românești în Bulgaria, ambasadorul Eugen Filotti, care sublinia că rusofilia bulgarilor s-a remarcat din plin în presa de aici care și-a exprimat satisfacția pentru reafirmarea Sovietelor în Europa.

Diplomatul român remarcă cum, în mass-media bulgară nu există „nici un cuvânt de regret pentru soarta Poloniei, care a arătat totuși atâta prietenie Bulgariei”. În acele momente, Beck personal se afla în România, împreună cu adjuncții săi, Arciszewski și Szembek, primul în București – pentru a sprijini tranzitul aurului polonez și a patrimoniul cultural în Occident. Totodată, Filloti informeză autoritățile românești că la Sofia: ”public se speculează fățiș și cu simpatie asupra unei eventuale ofensive sovietice împotriva noastră”!

Revoltat, Nicolae Iorga a publicat și eseul: Înaintea teribilei fatalități, în care a consemnat: „O fatalitate geografică apasă asupra acestei nobile țări și la dânsa se adaogă și misterioasa fatalitate istorică de care este așa de crud urmărită, din veac în veac fără să poată seca, după puterile statului acela, nesfârșite dureri ale națiunii, care învie ca prin minune. Cu acest stat avem o legătură de alianță pe care (în care) el însuși n-a crezut că trebuie să o dezvolte și în ceea ce privește actualul război, nu cred să fi fost serios consultați, dar toate lungile noastre legături cu poporul însuși ne impune, ca popor, cea mai deplină admirație și cea mai duioasă compătimire, iar pentru cei aduși să caute ospitalitatea noastră, cea mai frățească atitudine”.

Aceste cuvinte au fost scrise în momentul în care Președintele Poloniei și membri guvernului in corpore se aflau refugiați în România, alături de primele mii de civili, zecile de mii de militari, și care ajung până la o sută de cca o sută de mii în lunile următoare. În buna tradiție creștinortodoxă, Nicolae Iorga chema în paginile ziarului său ca ospitalitatea românească să se facă prezentă, pentru că „suferințele fratelui merită alinare”.

Pe măsură ce valul refugiaților, nu azilanților cum s-a scris recent la Varșovia, sporea, Nicolae Iorga a publicat comentariul: „N-avem destul pentru dânșii”, în fapt lansa chemarea fierbinte de a veni în ajutorul zecilor de mii de polonezi, care timp de câteva săptămâni deveneau oaspeți ai românilor. Iată cum se prezentau aceștia în viziunea comentatorului îndurerat el însuși de ceea ce se petrecea: „Rămășițele unei armate buimăcite de îmbulzeala mașinilor distrugătoare se află astăzi la noi, și, la granița mântuitoare se află alții, membri răzleți ai unor trupe viteze, care, supremă tragedie, și-au putut să își desfășoare vitejia înaintea mecanicei a toate stăpânitoare. Dar, împreună cu ele, avem aici pe reprezentanții din

toate domeniile ai unei intelectualități creatoare și însuflețitoare pentru care nimic n-a fost mai scump decât patria, căreia lovitura uluitoare i-a interzis să se jertfească. Unii știu ce vor și unde merg. Ceilalți, stau trăzniți de soartă înaintea prieteniei noastre. Tot ce putem să le dăm cu mâini largi acestor reprezentanți ai unei națiuni de care ne leagă veacuri de luptă pentru ideea creștină și morala ei. O vom face, și de un singur lucru mă tem: că totuși încă n-avem destul pentru a le sta în ajutor”.

Dacă Ambasada Poloniei la București nu a sesizat aceste lucruri nici până azi, manifestările lui Iorga au fost remarcate de diplomația germană din România. Chiar în acele momente (la 10 septembrie 1939), Ministerul de Externe german l-a convocat pe consilierul de presă al Legației României la Berlin, O. Cisek, pentru a-i comunca că: „Germania nu este mulțumită de atitudinea presei române, care dă preferință comunicatelor, știrilor și informațiilor sosite din Franța și Anglia (Havas și Reuter) și nu celor din sursă germană (D.N.B)”.

Rezulta cert că scopul chemării diplomatului român la Minsterul german de externe a fost pentru a „se reproșa (României) îndeosebi, articolele d-lui prof. Nicolae Iorga din Neamul Românesc” - a informat Bucureștii diplomatul român.

Din cele de mai sus rezultă clar modul în care Germania hitleristă monitoriza ”cu lupa” presa românească de vreme ce a făcut chiar propunerea ca autoritățile competente să intervină pe lângă redacția unui mare cotidian – de preferință „Universul” – spre a trimite la Berlin un corespondent de origină etnică română, și cu totul neinfluențat, pentru a informa obiectiv opinia publică românească asupra situației din Reich și regiunile polone ocupate de trupele germane.

Se spera ca în acest mod Nicolae Iorga și alți publiciști care scriau în mod vădit pro Polonia și condamnau atacurile inumane germane să fie anihilați.

Atașamentul lui Iorga pentru cauza poloneză rezultă și din publicarea traducerii poeziei Viteazului nemuritor, aparținând poetului grec Costis Palamas, poem scris la 1897, după înfrângerea oștilor patriei sale, și pe care Iorga îl dedică apărătorilor Varșoviei.

Imediat, în ciclul intitulat Literatura sabiei, savantul Iorga a publicat fragmente din creația marelui bard polonez, Adam Mickiewicz, din poemul de referință al romantismului polonez și universal, Konrad Wallenrod, însoțită fiind traducerea de un comentariu semnat de Aurel George Stino.

La 30 septembrie, tot în paginile „Neamului Românesc”, realizând că Polonia a fost împărțită de nemți și ruși pe baza înțelegerii de la Moscova dintre Molotov și Ribbentrop, Nicolae Iorga încearcă să răspundă la întrebarea pe care singur și-o pune: Cine va fi cel mai mare biruitor? Răspunsul e plin de semnificații: „Acela care nu va umili sufletele omenești, a căror răzbunare e cu atât mai cumplită cu cât a trebuit să aștepte mai mult.

Un alt poem plin de durere semnează și publică istoricul poet despre castelul Wawel, acel simbol al istoriei poporului polonez, istorie pe care atât de mult și de profund a înțeles-o profesorul și istoricul nepereche, bardul de la Vălenii de Munte. Așa a găsit de cuviință să evoce întâmplările, la 26 octombrie, în Cuget clar, faptul că în locul în care „dorm vechii regi și Piłsudski” este profanat de prezența germană între acele ziduri:

Stau regii de-altădată supt bolta de granit.

Pe oase simt cum pasul vrăjmașului se lasă. Întreaga tragedie a țării îi apasă, Și sufletul lor arde ca într-un jar cumplit.

Ar vrea să plece în lume ca toți ai lor, pribegi, Fugind din locuri care acum nu mai sunt sfinte, Căci zidurile înseși nu li se par întregi, Dar straja cea tirană le iese înainte.

Și ei se-ntorc în taină, și trupul cade iar C-un zgomot de durere în groapa profanată; Ca stafii dureroase acolo-n fund dispar, Căci nici o licărire de zori nu se arată.

Nu cunoaștem ca în alte părți istorici și literați de talia lui Iorga să fi scris asemenea poeme consacrate Poloniei în clipele ei cele mai negre din istoria ei. Uitarea acestor sentimente și fapte devine un sacrilegiu.

Cu câteva luni înainte să fi fost răpus de asasini, Războiu – care îl copleșea -, care nu îi dădea pace, l-a descris Iorga ca pe un vânt, venind de departe „din câmpul plin de ruine”, „și-aduce cu dânsul aburi de sânge/ În ceața ce vine”. Iată cum în nici un chip Bardul de la Vălenii de Munte nu uita tragedia poloneză! Cu puțin timp înainte de a fi omorât în chinuri groaznice la Strejnic, dramaturgul cu atâtea piese istorice scrise a publicat pe Eschil - Prometeu înlănțuit- în traducerea lui. Nu știm de data aceasta dacă Polonia sau El - Iorga - era Promoteul înlănțuit?!... În mai și iunie 2014 am fost la Cracovia pentru ultima documentare în vederea publicării monografiei consacrată Mareșalului Józef Piłsudski, apărută la 80 de ani de la moartea Eroului Polonez, în mai 2015. Printre altele, doream să aflu, în ce măsură și ce se mai cunoaște în Polonia despre atitudinea și manifestările filopoloneze ale lui Iorga, dacă Academia Umiejętności are ceva ecouri despre cele întreprinse de el, cunoscut fiind faptul că în 1923 a fost oaspetele autorităților poloneze împreună cu soția și secretarul personal. În această Romă slavă - cum a denumit Mickiewicz orașul Cracovia, nu se află nici cel mai mic semn sau indiciu. Speram să se fi făcut cel puțin cât s-a făcut în România despre poeta Kazimiera Illakowiczna, la Cluj. Nimic! Reciprocitatea nu mai funcționează. Avem în schimb centre culturale în cele două capitale. Polonezii nu trebuie să uite niciodată de faptul că în 1939, în timp ce în presa franceză și engleză se scria: Nu vrem să murim pentru Gdańsk, Iorga - prin scrierile sale repetate chema națiunea română să se solidarizeze cu Polonia, să îi ajute pe refugiații polonezi cu tot ce au mai bun, să primească năpăstuitul popor polonez cu pâine și sare! Doar Papa Ioan Paul al II-lea n-a uitat acest lucru, fiind primul polonez care a mulțumit public în mai 1999, cu ocazia primei vizite făcute într-o țară ortodoxă al cărui pământ l-a sărutat, și care la încheierea ei, după slujba ținută în parcul Izvor, unde s-a strigat: Unitate! Unitate! - a spus: Aici am trecut pragul speranței! - exprimându-și bucuria că a fost în ”Grădina Maicii Domnului”. Polonezii și creș­tinii din lumea întreagă știu ce înseamnă aceste cuvinte. Am propus autorităților ploieștene - cu prilejul festivității marcării Zilei Naționale a Poloniei, în sala Nicolae Iorga din Palatul Culturii din Ploiești - să contribuie, ca în memoria marelui istoric, la Cracovia, să se înalțe un monument care să îi cinstească fapta și numele istoricului de la Vălenii de Munte. Același mesaj îl reiau și azi, în forul celui de al XIX-lea Congres al Spiritualității Românești de la Alba Iulia.

(Alocuțiune rostită la Alba Iulia la 30 noiembrie 2015.)

Pagina 30 Relaţiile României cu Suedia, Norvegia şi Finlanda.

100 de ani de relaţii diplomatice româno-suedeze. (continuare din pagina 19)

rul şi ambiţiosul monarh Carol al-XII-lea, cu ruşii lui Petru I cel Mare. Despre conflictul ruso-suedez -”Războiul Nordic” – rivalitatea dintre Petru cel Mare şi Carol al-XII-lea, înfrângerea acestuia din urmă şi trecerea lui prin ţara Românească mai povesteşte, cu lux de amănunte, Ion Neculce în cronica (letopiseţul) său. Insă românii i-au cunoscut pe suedezi în cele două secole nu numai prin intermediul operelor cronicarilor ci au avut chiar contacte directe cu ei. Astfel de contacte, la nivelul politico-diplomatic cel mai înalt, cel puţin din partea română, s-au petecut la mijlocul secolului al XVII-lea. Principii Transilvaniei sus-menţionaţi, Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi al-II-lea au purtat negocieri şi au încheiat tratate de alianţă cu solii regilor Suediei, fie anti-habsburgice – cel mai cunoscut fiind tratatul de alianţă franco-suedo-transilvănean de la Alba Iulia din 16/26 aprilie 1643 – în cadrul Războiului de 30 de Ani, fie antipoloneze – negocierile din anii 1655-1656. Diplomaţi suedezi, soli ai reginei Christina sau ai regelui Karl al-X-lea Gustav, cum ar fi Gottard Welling, Klass Brorsson Ralamb sau Paul Strassburg, au poposit în acest scop în ţările române, nu numai în Ardealul principilor Rakoczi dar şi în Moldova lui Gheorghe Ştefan şi Valahia lui Constantin Şerban, despre ele şi drespre locuitorii lor ei lăsându-ne însemnări deosebit de originale şi pitoreşti. În timpul războiului polono-suedez din anii 1655-1657, principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi al-II-lea, aliat fidel al regelui Suediei Karl al-X-lea Gustav (care i-a promis, în caz de victorie, cea mai mare parte a teritoriului Poloniei şi titlul de rege), i-a atras în această alianţă şi pe domnii Moldovei şi ţării Româneşti, Gheorghe Ştefan şi Constantin Şerban.

Campania din Polonia din anul 1657 a avut un sfârşit dezastruos pentru invadatorii suedezi şi aliaţii lor, care au fost înfrânţi de forţele coalizate polono-turco-tătare. In urma acestui eşec, cei trei domni îşi vor pierde tronul. Deşi aliatul de bază, tradiţional, al suedezilor, a fost principele Transilvaniei, o relaţie specială cu ei a avut-o şi domnul Moldovei, Gheorghe Ştefan. Acesta l-a primit cu toate onorurile, însă în mare taină, pe solul regelui Suediei, ambasadorul Klass Brorsson Ralamb, la sfârşitul anului 1656, remiţându-i o scrisoare către Karl Gustav. Pierzându-şi domnia la începutul anului 1658, în urma insuccesului campaniei din Polonia, domnul pribeag, după mai multe peregrinări şi rătăciri prin Europa, va sfârşi prin a se stabili în anul 1664 la Stettin, bucurându-se, până la moartea sa survenită în anul 1668, de protecţia monarhului suedez. In anul 1666 de altfel, fostul domn a petrecut şase luni la Curtea de la Stockholm, fiind oaspetele regelui Karl al-XI-lea. O relaţie apropiată cu acest rege a avuto şi călătorul, cărturarul şi diplomatul român de excepţie al veacului alXVII-lea care a fost Nicolae Milescu Spătarul, prezent şi el, nu o dată, în cele două oraşe menţionate (Stockholm şi Stettin).

Legăturile româno-suedeze de la începutul Carol al XII-lea al Suediei Secolului Luminilor sunt legate de persoana ambiţiosului şi aventurosului rege Carol (Karl) al-XII-lea (1697-1718), care, în timpul campaniei duse împotriva ţarului Rusiei, Petru I, campanie nefericită pentru el, deoarece va suferi din partea trupelor ruseşti ale ţarului Petru I o înfrângere usturătoare la Poltava (1709), a trecut şi prin ţara Românească. Aşa cum s-a arătat mai sus, despre acest episod vorbesc şi cronicile muntene de la începutul veacului alXVIII-lea, dar şi Ion Neculce, care în cronica sa îl caracteriza pe monarhul suedez drept “ un bărbat bun, viteaz, dârz”. Şi mai există încă două menţiuni referitoare la prezenţa lui Carol al-XII-lea pe meleaguri româneşti. Turnul Colţei din Bucureşti, distrus în 1888, în urma unui incendiu, situat lângă biserica şi spitalul Colţea, a fost construit de ostaşii suedezi ai lui Carol al-XII-lea în anul 1704. A doua menţiune, semnalată de marele nostru istoric Nicolae Iorga, se referă la prezenţa unor militari români în armata suedeză a lui Carol al-XII-lea: în anul 1723, demisiona din armata suedeză colonelul român Sandul Colţea, despre care documentele vremii spuneau că a fost “comnandant al valahilor sub Carol al-XII-lea”. În primele decenii ale secolului al-XIX-lea, românii încep să cunoască ţările nordice din manualele de geografie dar şi din gazete. Ioan Rus din Blaj, în manualul său de geografie Icoana pământului, apărut în 1842, prezintă detaliat (în 18 pagini), Şveţia cu Norvegia.

Iar în prima jumătate a acestui veac, Suedia, unită cu Norvegia pentru aproape un secol într-o uniune personală (1814-1905), vor înfiinţa în Principatele Române primele reprezenţanţe diplomatice cu caracter permanent.

Din paginile ziarului “Curierul românesc” (numărul din 29 mai 1836), românii aflau despre existenţa unui anume Honore Gavoudi, numit la Bucureşti “vremelnic îngrijitor al Consulatului Suediei”, având drept misiune “să privegheze supuşilor acestei puteri”. In 1851, Suedia va înfiinţa un viceconsulat la Galaţi iar în anul următor, 1852, un consulat la Brăila şi un viceconsulat la Bucureşti. Zece ani mai târziu este fondat viceconsulatul de la Sulina iar în 1880 cel de la Constanţa. Cele cinci reprezentanţe consulare serveau interesele comerţului şi navigaţiei atât ale Suediei cât şi ale Norvegiei în Principate, apoi în România modernă.

La începutul anului 1879, mai exact la 9 ianuarie, principele Grigore Basarab-Brâncoveanu era trimis în misiune specială pe lângă regele Suediei şi Norvegiei, pentru a notifica suveranului celor două ţări independenţa României. Sosit la 22 martie la Stockholm, el a fost primit în audienţă solemnă de regele Oscar al-II-lea, căruia i-a înmânat scrisorile de notificare a independenţei României. Iar replica suedezo-norvegiană la această acţiune nu s-a lăsat aşteptată. In cursul lunilor aprilie şi mai (1879), două delegaţii soseau la Bucureşti. Prima era condusă de principele moştenitor al regatului Suediei şi Norvegiei iar a doua, compusă din ministrul Suediei

Pagina 31 şi Norvegiei la Viena, baronul de Essen, şi maiorul conte Froehlich, sosise la Bucureşti cu misiunea de a transmite scrisoarea de mulţumire a regelui lor principelui Carol, la scrisoarea acestuia de notificare a independenţei României. În acest scop, cei doi demnitari au fost primiţi în audienţă solemnă, la 9 mai, de domnul României, Carol I. Cea dintâi reprezentanţă diplomatică a României în ţările nordice a fost consulatul general din Stockholm, înfiinţat la 6 martie 1880, pentru Suedia şi Norvegia. Titularul a fost un suedez, C. O. Berg. La 22 martie 1882, pe lângă consulul general a mai fost numit şi un consul onorific, “cu dreptul de a înlocui pe consulul general în caz de lipsă sau boală”. Titularul acestui post a fost numit Simon Sachs, director al unei celebre case de comerţ cu bijuterii din Suedia.

A doua reprezentanţă diplomatică, înfiinţată la 12 februarie 1881, a fost consulatul general al României în Christiania (fosta capitală a Norvegiei, înainte de Oslo).

In afara lor, au mai fost înfiinţate oficii consulare ale României şi în alte oraşe. La 19 decembrie 1889, a fost înfiinţat un viceconsulat onorific la Goteborg, înălţat la 5 iunie 1891 la rangul de consulat. In 1903 a luat fiinţă consulatul de la Malmo, sub jurisdicţia căruia a trecut circumscripţia dependentă de consulatul de la Goteborg, desfiinţat în acelaşi an. Prin urmare, în acel an (1903) funcţionau trei consulate ale României: două pe teritoriul Suediei (Stockholm şi Malmo) şi unul pe acela al Norvegiei (Christiania). Toate trei erau consulate onorifice şi au fost subordonate la început Legaţiei României la Bruxelles (până în anul 1898) şi apoi celei de la Berlin (din anul 1898).

Perioada 1877-1916 cunoaşte o intensificare a contactelor românosuedo-norvegiene, pe multiple planuri. Popoarele încep să se cunoască mai bine, ziarele din cele trei ţări încep să informeze pe larg despre România şi ţările Nordice. In România încep a fi traduşi şi citiţi clasicii literaturilor suedeză şi norvegiană, Henrik Ibsen sau August Strindberg. Iar în anul 1912 Nicolae Iorga era membru al “Societăţii pentru editarea izvoarelor referitoare la istoria Suediei”. În planul relaţiilor militare, locotenentul norvegian Gunnar Flood, participant la Războiul de Independenţă a României, va susţine ulterior, la Universitatea din Christiania, un ciclu de conferinţe pe respectiva temă, elogiind eroismul armatei române. Şapte ani mai târziu, cu ocazia unei vizite oficiale efectuate în România în anul 1885, regele Suediei şi Norvegiei, Oscar al-II-lea, va fi plăcut impresionat de prestaţia armatei române. Rezultatul: mai mulţi tineri ofiţeri suedezi vor fi trimişi la stagii de pregătire şi perfecţionare în România.

Dar cele care cunosc un avânt nemaintâlnit în această perioadă sunt relaţiile economice (schimburile comerciale). Argumentăm afirmaţia de mai sus cu câteva exemple, reprezentative. Comerciantul norvegian Johann Lyder Bentzon, din portul Bergen, arăta în cererea adresată Ministerului Afacerilor Străine al României, formulată la 20 ianuarie 1882, în care solicita numirea de viceconsul, că “portul Bergen are o importantă relaţiune” comercială cu porturile Sulina şi Galaţi, din care sosiseră, în urmă cu un an (1881), 15 vase cu o încărcătură de 18.600 tone.

In anul 1883, Norvegia a importat din România, prin portul Bergen, următoarele mărfuri: 6.093.730 kg

de orz. 6.885.400 kg de secară, 110.580 de porumb. In 1893, soseau în Stockholm “cinci mari vapoare de la Galaţi şi Brăila, încărcate fiecare cu în jur de 2.500.000 kg de grâu. Un an mai târziu (1894), era numit un viceconsul al României la Stockholm, deoarece, se preciza în raportul Ministerului Afacerilor Străine, “afacerile acelui oficiu iau din ce merge o întindere tot mai mare, din cauza înmulţirii relaţiunilor noastre comerciale cu Suedia”.

Nu trebuie să surprindă faptul că, la 1913, drept consecinţă a stadiului înfloritor al relaţiilor economice (comerciale) bilaterale, este înfiinţată de către Societatea suedeză de navigaţie “Svenska Levant Linien”, din oraşul Goteborg, o linie directă cu porturile Galaţi şi Brăila.

Dezvoltarea constantă, susţinută, a relaţiilor economice ale României cu Suedia şi Norvegia, a dus, în mersul firesc, legitim, al lucrurilor, la semnarea de convenţii de comerţ şi navigaţie, româno-suedeză şi româno-norvegiană. Ele au fost semnate la Berlin, la 18 februarie/3 martie 1910, cu Suedia, şi la 18/31 Martie 1910, cu Norvegia.

Ele au la bază egalitatea de tratament şi acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate.

Convenţiile au rămas în vigoare până în anul 1922. În plan politic, la 7 iunie 1905, a luat sfârşit uniunea personală care lega cele două ţări nordice. Din acel moment, fiecare din ele va fiinţa şi acţiona ca stat independent, de sinestătător. România va continua să aibă aceleaşi relaţii înfloritoare cu fiecare stat în parte. Relaţii diplomatice adecvate, la nivel de legaţii, vor fi stabilite de abia în timpul Primului Război Mondial. Înfiinţarea Legaţiei României la Stockholm. În timpul Primului Război Mondial, mai precis după intrarea României în luptă de partea Antantei (4/16 august 1916), Suedia prezenta pentru România o dublă îmsemnătate strategică: 1. Pe teritoriul Suediei, stat neutru, erau tranzitate armament, echipament militar şi provizii primite de România din partea aliaţilor; 2. Suedia reprezenta un teren propice pentru combaterea propagandei nefavorabile la adresa României, dusă de statele aflate în război cu ea (Germania şi Austro-Ungaria). Devenise imperios necesară înfiinţarea unei reprezentanţe diplomatice a României cu caracter permanent, în capitala Suediei, mai ales că se închisese legaţia de la Berlin, sub autoritatea căreia se găseau oficiile consulare ale României în Suedia şi Norvegia. Şi necesitatea s-a transformat în

Knut Agathon Wallenberg Swedish Minister for Foreign Affairs

faptă. La 12 septembrie 1916, ministrul afacerilor străine al României, Emanoil Porumbaru, i-a solicitat omologului său suedez, Wallemberg, agrementul pentru numirea lui Grigore Bilciurescu, diplomat de carieră, în funcţia de însărcinat cu afaceri al României la Stockholm.

Era, arăta şeful diplomaţiei române, “un început de executare a proiectului de a se crea o legaţie la Stock-

holm, cu scopul de a contribui la dezvoltarea relaţiilor politice şi economice a celor două ţări”.

Wallemberg a comunicat asentimentul guvernului de la Stockholm, iar la 10 octombrie Porumbaru propunea Consiliului de Miniştri înfiinţarea legaţiei României în capitala Suediei, şi “ca reciprocitate”, deoarece în 1915 fusese acreditat la Bucureşti, în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar, ministrul Suediei la Viena, baronul Beeck-Fries, dar “şi pentru a strânge şi mai mult relaţiunile politice şi economice între cele două ţări”. Ultimul act al acestui proces s-a produs la 1 noiembrie 1916, când era înfiinţată Legaţia României la Stockholm, condusă de grigore Bilciurescu, în calitate de însărcinat cu afaceri a.i. Bilciurescu avea să conducă legaţia puţină vreme, numai până în mai 1917, când avea să fie transferat în fruntea nouînfiinţatei legaţii a României la Oslo.

Locul său avea să îl ia un alt diplomat de carieră, Gheorghe Derussi, numit la 1 aprilie 1917 trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Stockholm. Legaţia Suediei la Bucureşti va fi înfiinţată în anul 1921. Înfiinţarea Legaţiei României la Oslo. Prima reprezentanţă diplomatică cu caracter permanent a României în Norvegia a fost consulatul general din Christiania, înfiinţat în anul 1881. După destrămarea uniunii personale care lega cele două ţări – Suedia şi Norvegia - şi separarea lor în vara anului 1905, autorităţile norvegiene şi-au manifestat imediat şi deschis dorinţa sinceră de a întreţine raporturi diplomatice cu oficialităţile de la Bucureşti la nivel de legaţii. Astfel, J. Lovland, ministrul de externe al Norvegiei, îi scria la 31 octombrie 1905 omologului său român, generalul Iacob Lahovari, că “guvernul norvegian doreşte să intre cât mai curând în relaţii oficiale, pentru a nu lăsa nici o întrerupere în relaţiile amicale care atât de fericit au existat între cele două ţări”. În răspunsul şefului diplomaţiei române se arăta că guvernul de la Bucureşti lua act de “dorinţa guvernului norvegian de a se stabili între cele două ţări raporturi din ce în ce mai strânse şi reciproc utile” şi declara că “va fi foarte fericit ca guvernul regal al Norvegiei să ia iniţiativa numirii unui serviciu consular în România”.

La începutul lunii ianuarie 1906, printr-un schimb de note, se stabilea ca întreaga corespondenţă diplomatică dintre România şi Norvegia să se realizeze prin reprezentanţii diplomatici ai celor două ţări acreditaţi la Berlin.

Etapa finală a acestui proces, înfiinţarea Legaţiei României în capitala Norvegiei, Christiania, (care în anul 1925 îşi va schimba denumirea în Oslo) se va produce în anii Primului Război Mondial, mai precis în primăvara anului 1917. Titularul ei va fi Grigore Bilciurescu, iar rangul său diplomatic acela de însărcinat cu afaceri a.i. Va conduce în această calitate legaţia până în anul 1922, când din motive de economii bugetare guvernul va decide închiderea ei. În intervalul 1922-1934, miniştrii plenipotenţiari ai României în Suedia au fost acreditaţi şi în Norvegia.

In 1934, a fost reînfiinţată Legaţia României în capitala Norvegiei, Oslo, în fruntea sa găsindu-se, în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar, Demetru Juraşcu.

Legaţia Norvegiei la Bucureşti a fost înfiinţată în anul 1938.

Andrei Alexandru CĂPUŞAN Istoric

In memoriam Avocat Paula Iacob… (continuare din pagina 20)

la scară națională, regională și mondială, pentru eradicarea acestui flagel ce ameniță prezentul și viitorul întregii civilizații. Acum, la peste două decenii care au trecut de atunci, se cuvine să elogiem contribuția decisivă pe care Paula Iacob a avut-o în inscrierea acestor dramatice realitați la ordinea zilei în preocupările societății civile, în contrast cu pasivitatea instituțiilor statului pentru care, parcă la vremea respectivă, ele nici nu ar fi existat.

Departe de a fi singular, evenimentul mentionat s-a înscris într-o serie de numeroase alte inițiative situate sub imperativul reducerii drasticilor decalaje existente între statutul de jure și cel de facto, cu precădere în ceea ce priveste condiția femeii, a familiei și copilului.

Amintesc, în această ordine idei, substanțialele dezbateri care au avut loc în cadrul Conferinței ”Femina mundi latini” care, în urmă cu douăzeci de ani a reunit la București personalități de frunte ale miscării feministe, reputate juriste din toate țările aparținând limbii și civilizației latine. Și de aceasta dată, Paula Iacob a impresionat prin elocința cu care a susținut idei dintre cele mai relevante pentru condiția umană a femeii contemporane.

Itinerariile pe care mă poartă acum memoria afectiva îmi aduc aproape în suflet emoția unor trăiri de o rară frumusețe. În inima Parisului, într-o vară fierbinte, a anului 1998, de la tribuna Congresului Federației Internaționale a Femeilor de Carieră Juridică, ce avea loc într-o superbă sală a Tribunalului parizian, aveam să ascult unul din cele mai călduroase elogii pe care Paula Iacob le aducea, prin timp, celei care a fost prima femeie - avocat din România – Ella Negruzzi.

Auditoriul avea să afle atunci că această remarcabilă fiică a spiritualității românești a fost printre fondatoarele Federației ce-și aniversa în acel Congres șaptezeci de ani de existentă, de rodnica afirmare în rândul unor respectate și prețuite forumri internaționale, ale cărei activități i-au îndreptățit obținerea unui important statut în cadrul ONU. Trebuie să mărturisesc că Paula Iacob avea un adevarat cult pentru înaintașii domeniului său de activitate, cărora le-a dedicat, memorabile momente de calda aducere aminte. În același registru afectiv-sentimental,al prețuirii personalităților care prin harul și talentul lor au consacrat prestigiul României în lume, ea a organizat emoționante manifestări omagiale dedicate lui Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav Naghiu, Gheorghe Zamfir.

Sunt toate acestea expresia nobleței unui suflet cucerit de valorile statornicite de geniul creației noastre, și deopotrivă, motivele mândriei patriotice despre care Paula Iacob vorbea la propriu, cu întreaga sa credință, aici ca și peste hotare.

Cu aceeași vigoare și pertinență și-a făcut auzită vocea într-un lung sir de manifestări internaționale - de la Barcelona, Madrid, Toledo, Lisabona la Paris, Milano, Neapole, Berlin, Moscova și multe alte locuri de prima referință pentru cultivarea unui fructuos dialog și a cooperării dintre organizațiile femeilor de carieră juridică.

Autoritatea conferită de numeroasele funcții în care a fost investită – Președintă a Asociației Femeilor de Carieră Juridică din România, Vicepreședintă a Consiliului de conducere a Federatiei Internaționale a Femeilor de Carieră Juridică și, multă vreme, reprezentanta acesteia în diverse Comisii din cadrul ONU, Vicepreședintă a Federației Internaționale a Cluburilor și Asociațiilor UNESCO – se regăsește cu prisosință în tabloul înfăptuirilor acestor importante forumuri ale societății civile.

Vocația societății civile a constituit pentru Paula Iacob motivația unor eforturi investite în domenii pe care ea le-a considerat prioritare pentru atingerea dezideratelor ce definesc autenticitatea funcționării statului de drept.

Așa poate fi înțeleasă, de pilda, insistența asupra rolului ce revine educației în toate ipostazele acesteia – din familie, școală și societate, în ansamblul său. Numeroasele conferințe și dezbateri susținute ani de-a rândul în școli, intervențiile din cadrul emisiunilor TV, consultațiile juridice, oferite în mod gratuit celor aflați în dificultate, vizitele la penitenciare, urmate de discuții cu deținuții sunt tot atâtea modalități prin care distinsa avocată a înțeles să se conecteze efectiv la cerințele educative și formative ale normelor și principiilor de drept, să potențeze rolul preventiv ce revine conștiinței juridice.

Aidoma înaintașilor de geniu,ea obișnuia să spună că” În orice om exista o scânteie pe care cenușa nu o poate acoperi ( ...) este sufletul ”.

Această convingere a constituit una din permanentele premize ale demersurilor întregii sale activități de avocat.

Atari demersuri le va raporta în mod constant la generosul gând privind resursele de omenie și omenesc ce sălașluiesc, după propria expresie, chiar și în cel mai cumplit infractor, în cel ce săvârșește cele mai abjecte fapte.

Iată și motivul pentru care încerc acum, în finalul acestor fragmente de gânduri și sentimente, să asemăn tumultosul tablou al carierei și vieții prietenei mele, Paula Iacob, cu una din cele mai emoționante confesiuni de credință a lui Geo Bogza care, în volumul său intitulat ”Ca să fii om întreg” consemna : ” scriu pentru a-mi arăta împotrivirea față de cei care, total lipsiti de omenie, îndrăznesc să ia numele omeniei în deșert”.

Pentru ca omenia să-și dea cuvenita măsură, viața Paulei Iacob a ars ca o făclie întru luminarea drumului atât de lung pe care îl avem de străbătut, în succesiunea generațiilor, pentru ca nimeni să nu mai ia numele omeniei în deșert.

Conf. Univ. Dr. Stana BUzATU

Pagina 32

Olga Morãrescu-Mãrginean

Primordiala stare a artistului Apreciate ca o serie de “ferestre” deschise către un univers ce pare că s-a materializat sub atingerea pensulei (Anca Negescu, curator „Artfooly”) lucrările Olgăi Morărescu Mărginean, expuse la noua galerie din strada Gen. Berthelot nr. 46, ne oferă o suită de metafore sub genericul „Pasărea ascunsă”. În fapt avem de-a face cu o quasi-retrospectivă, dacă nu a întregii activităţi artistice a prestigioasei graficiene, măcar a ultimilor ani, când aceasta s-a apropiat de o tematică pe care o putem numi conceptuală. Lucrări precum „Semn”, „Ritmuri” sau „Mirabila Sămânţă” par a îndrepta formele din spaţiul plastic spre abstractul nonfigurativ, totuşi acestea nu se desprind de caligrafia delicată pe care realitatea şi realismul expresiei le sintetizea-

G R A T, I A

ză în formule simbolice atemporale, simplificate şi mai ales aflate, într-o perfectă armonie cu simplitatea chiar absenţa surprinzătoare a spaţiului, a fundalelor (albul hârtiei cel mai adesea).

Avem deaface, aşa cum remarca regretatul Dan Hăulică la vernisajul altei expoziţii de la „Galateea”, cu un artist care înţelege ca şi Sf. Francisc, limbajul, graiul păsărilor, pentru a-l asocia cu tuşe sigure, uneori contrapunctice imaginii micilor sburătoare, crâmpeie de „oglindă pentru suflete”, cum chiar Olga Morărescu Mărginean le caracteriza la vernisaj „făcând legătura dintre aici şi dincolo”, un aici în care ne situăm noi privitorii şi nu dincolo ca transcendenţă.

Dr. Radu-george SERAFIM Critic de arta

Olga Morărescu-Mărginean s-a născut în 1942, la Craiova. în 1963 a absolvit Facultatea de Desen la Insitutul Pedagogic - Universitatea Bucureşti, avându-i ca profesori pe Grigore Spirescu şi Viorel Mărginean. În 1982 a ab-

lui, Palatului Cercului Militar Bucureşti.

Expoziţia începutului de an de la galeria Artfooly, “PASĂREA ASCUNSĂ”, ne-a adus în atenţie atât lucrări mai vechi, cât şi creaţii recente.

solvit Facultatea de Istoria şi Teoria Artei, secţia desen-muzeologie, la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, profesorii săi fiind: Vasile Drăguţ, Radu Florescu, Răzvan Theodorescu. Din 1963 este profesoară de arte în Bucureşti şi autoare de studii şi referate ştiinţifice.

Acuarelele şi desene sunt surprinzătoare în simplitatea şi eleganţa lor. Lucrările artistei au o dinamică aparte, descrisă cel mai bine de către însăşi autoarea: “Liniile pe fond alb aş vrea să iasă în afara spaţiului tabloului, să călătorească prin cameră, pe pereţi. Aş vrea ca oamenii să le vadă prelungindu-se,

Artista a participat la multiple expoziţii colective şi individuale iar lucrările sale fac parte din colecţii private din ţară şi străinătate şi din colecţii de stat: Muzeul de artă contemporană Galaţi, Muzeul de artă Tulcea, Muzeul de artă Târgul Murei, Palatul Parlamentu-

ieşind din tablou, dansând prin cameră.” „Caut un desen pur, abstract, neobiectiv, atemporal, fără spaţiu. Un desen care trăieşte prin el însuşi, ideal, transcendent, făcând legătura dintre aici şi dincolo. ”