Dirt Bike Zone 7 by marc sandu

Nr. 7 octombrie - noiembrie 2010

www.dirtbikezone.ro

Am testat Yamaha YZ250F 2011 pe noul circuit de la Prundu Toamnă aprinsă pe coclauri

Bogdan Buţiu laureat al Moto X Coutry

Furtună de nisip la Enduro ManiacoDepresiv V

Benoit Fortunato a venit în România să te înveţe enduro! Endurist vs. natură la Cupa Mohos

Enduro Extrem la Adventure Cup Baia Mare

Întreținere LUBRIFIANȚI Foam Liquid Lichid impregnant pentru filtrele de aer din burete. Permite trecerea aerului, reţinând praful. Optimizează performanţele motorului, protejând piesele în mişcare.

5 € 57

1000 ml

Disponibil și în recipiente de 600 ml, la preţul de 4.68 €.

Shiner

Moto Maintenance

Moto Shampoo

Curăţă atât parţile din plastic cât şi pe cele vopsite, redându-le aspectul de nou. Depune un film care protejează împotriva intemperiilor.

Oferă maximum de protecţie şi lubrifiere, are efect degripant. Ideal pentru vehiculele utilizate în medii ostile: jetski, motocross, enduro, quad.

Înmuiaţi, săpuniţi, frecaţi, clătiţi! Motocicleta va arăta ca nouă!

Proprietăţi/Aplicare  Întreţinere şi reînnoire Carenaje, şa, cauciucuri, garnituri din plastic.  Depune un film protector. - Antistatic - Antipraf - Hidrofug  Curăţă şi redă strălucirea, revitalizează culorile, se usucă fără a lăsa urme.

Proprietăţi/Aplicare  Conţine fluor, sporind astfel coeficientul de frecare.  Lubrifiază piesele aflate în contact, are proprietăţi penetrante  Lasă un film uşor gras care oferă protecţie împotriva oxidării.

Disponibil şi în recipiente de 60 L, la preţul de 270,36 €.

538 €

652 €

Echipa Patrick Moto

1000 ml

687 € Brake & Clutch Curăţă şi degresează piesele supuse fricţiunii, discuri de frână şi axuri, discuri de ambreiaj etc. Proprietăţi/Aplicare  Degresează discurile de frână şi sistemele de frânare.  Curăţă eficient, eliminând rapid murdăria.  Înlocuieşte cu succes produsele similare pe bază de solvenţi cu clor, care pot acţiona agresiv asupra anumitor suprafeţe din plastic, având şi efecte nocive datorate vaporilor.

564 €

By Pass Intreţine carburatoarele, montate sau demontate. Se pulverizează şi elimină depozitele, permiţând obţinerea unor reglaje precise.

Grease Killer

Chain Fluid

chain

Curăţă părţile încărcate de grăsimi, ca: lanţuri, cartere, evacuări

Proiectat pentru a curăţa şi penetra zalele. Rezistent la apă, reduce supraîncălzirea, prelungeşte durata de viaţă a lanţului.

Gresează, redând lanţului aspectul de nou. Jet precis, care permite concentrarea grăsimii pe suprafaţa lanţului.

Proprietăţi/Aplicare  Un excelent solvent selectiv, permite dizolvarea grăsimilor şi a uleiurilor.  Nu afectează părţile lăcuite şi vopsite, caucicul, metalele, aliajele uşoare şi cea mai mare a materialelor din plastic.

Proprietăţi/Aplicare  Foarte aderent şi hidrofug  Lubrifiază indiferent de temperatura apei şi prezenţa detergenţilor.  Oferă o ungere şi o protecţie de înaltă performanţă.

Proprietăţi/Aplicare  Lubrifiază în cele mai dificile condiţii.  Rezistent la apă şi la vapori.  Depune o grăsime albă, care se păstrează mult timp pe lanţ.

519 €

649 €

Proprietăţi/Aplicare  Elimină depozitele din circuitele de admisie, formate dintr-un amestec de ulei şi praf.  Acţionează asupra jicloarelor, acului pointeu şi asupra by-pass-ului, reducând consumul de carburant şi sporind randamentul motorului.

500 €

782 €

Patrick Moto Gheorgheni Str. Kosuth Lajos, Nr. 226, Clădirea Ambient Contact: 0731 01 86 83, 0731 831 978

All Moto Wear Arad Calea Radnei, Nr.264, Arad Telefoane: 0763 488 290, 0766 750 949 www.allmotowear.ro

Enduro Store Bucureşti Str. George Folescu Nr. 32, Sector 2 Contact: 0722 552 460, 0725 918 802 www.endurostore.ro

Kedy Moto Braşov Calea Fagarasului Nr.1 , Complex Comercial Vectra International Contact: 731 373 797, 0741 333 021

Patrick Moto este unicul importator în România al gamei de uleiuri şi produse de întreţinere Boxer

www.patrickmoto.ro

EDITORIAL

De vorbă cu „unicii”, în carne şi oase

ea mai mişto senzaţie ca jurnalist moto este atunci când interacţionezi cu cititorii. Iar în toamna aceasta am avut o sumedenie de ocazii să mă întâlnescu cu... publicul ţintă. S-a întâmplat la Moto X Country la Buşteni, în faţa scenei, la festivitatea de premiere, s-a întâmplat la Cupa Mohos, la un îndepărtat check-point, undeva în pădure, s-a întâmplat la Cabana „Marczi”, la Ciumani, la cursul de enduro cu Benoit Fortunato. În toate aceste locuri am dat de oameni cărora titulatura „Dirt Bike Zone” le suna familiar, de la care am primit încurajări, sugestii dar şi critici. Este extrem de plăcut să stai şi să bei o bere cu cineva căruia îi trimiteai newsletter-ul DBZ, pornind de la o adresă de e-mail apărută în baza de date a site-ului. Mi s-a confirmat părerea potrivit căreia publicul nostru este unul deştept, care are o percepţie mult mai complexă a lumii în care trăieşte şi pentru care lucrurile nu se rezumă la a învârti maneta de acceleraţie. Stând şi discutând cu mai mulţi „unici”, pe care în sfârşit îi întâlneam în carne şi oase, mi-am adus aminte că oamenii vor poveşti, vor oleacă de poezie, vor... chestii deştepte! Iar noi vom încerca să le oferim, păcat doar că am reuşit să rătăcesc pozele de la Castelul Lázár, situat chiar în localitatea în care se desfăşoară de la o vreme încoace una din etapele din Campionatul Naţional de Enduro şi care e un loc ce merită vizitat, între două endureli... Evident, nu o să transformăm DBZ într-o revistă „cultural – artistică”, dar o să fim mai atenţi şi la acest aspect, după cum o să trecem şi materialele de la curse printr-un filtru mai analitic... Reimersându-mă în mediul virtual, numărul de fani ai Dirt Bike Zone este în creştere şi ar fi foarte plăcut să ajungem la o comunitate de 1000 de prieteni, care iată, pot afla informaţii de dincolo de asfalt direct prin acest canal „social media”, care-şi demonstrează astfel forţa. Tot a propos de interacţiunea cu cititorii, este flatant să constaţi că până în prezent nu am primit nici o înjurătură în „commenturile” de pe site – oricum, mă angajez aici să nu cenzurez nimic – ci, dimpotrivă, am primit observaţii pertinente, de la oameni în cunoştinţă de cauză, în special la tutorialele de pilotaj. Gândiţi-vă aşadar la Dirt Bike Zone nu doar ca la un instrument prin care puteţi fi informaţi, ci şi la instrument prin care puteţi ţine legătura cu... restul găştii. Aşadar, ne vedem pe coclauri! 

www.dirtbikezone.ro

MESERIAŞII Fondator Patrick Boissy Redactor-şef Marc Sandu Redactori Dragoş Lula Zudor, Cosmin Voicu Colaboratori Ionuţ Berceanu, Andra Bubău Istvan Ordog Grafică şi DTP Mihnea Andrei Fotograf Bogdan Paraschiv www.dirtbikezone.ro redactia@dirtbikezone.ro © Dirt Bike Zone 2010 Toate drepturile rezervate. Textele şi imaginile prezentate în această revistă nu pot fi reproduse prin nici un mijloc electronic sau mecanic, fără acordul scris din partea editorilor.

ştiri

Vectra Zărneşti câştigă CN de Motocros pe echipe

Mani Gyenes, locul 15 în Campionatul Mondial de Rally Raid şi Campion al României la Enduro şi Endurocros ezonul 2010 a însemnat pentru Sde campioană Vectra Racing obţinerea titlului a României la

ectra Zărneşti a câştigat concursul pe echipe desfăşurat pe 19 septembrie la Odorheiu Secuiesc. Pe locul doi s-a clasat castigatoarea ultimelor editii, Steaua GTH Bucuresti, iar pe locul trei s-a clasat echipa Top Cross TCS powered by Dementor KTM, care a alergat fără Adrian Răduţă, prezent la Raliul Aradului, etapă din Campionatul Naţional de Raliuri. În cadrul Campionatului Național de Motocross pe Echipe, piloții de la o clasă inferioară pot concura și la clasa imediat superioară, posibilitate exploatată și de piloții Top Cross TCS powered by Dementor KTM. La clasa MX1 victoria i-a revenit lui Lajos Băcescu, în timp ce Julian Raduță a terminat pe locul secund cu o motocicletă de 250 cmc. Campionul en-titre la MX2 s-a impus fără probleme la clasa la care a câștigat titlul, iar Virgil Corbea a terminat și el pe podium. Ionuț Corbea și Alin Grădinaru au avut un sfârșit de săptămână excelent și au triumfat la clasele MX85 și MX 65. „Etapa de la Odorhei nu a fost una foarte bine organizată, cu foarte mult praf în timpul curselor, dar obiectivul nostru a fost să câștigăm toate clasele la care am avut piloți, iar acest lucru s-a întâmplat.”, a spus Julian Răduță. 

Enduro, iar pentru Mani Gyenes clasarea pe locul 15 în C.M. de Rally-Raid şi câştigarea atât a titlului de campion al României la Enduro cât şi la Endurocross. Vectra Racing, avându-i în componenţă pe Mani Gyenes, Alex Gârbacea, Romeo Duicu şi Marcel Butuza, s-a impus fără probleme în clasamentul echipelor dominând Campionatul Naţional de Enduro. Confirmarea că echipa cu sediul în Braşov a obţinut titlul a venit la începutul lunii când la Sărata Monteoru ( jud.Buzău), în ultima etapă din sezonul 2010, Mani Gyenes şi Alex Gârbacea au urcat pe primele două trepte ale podiumului.Victoria lui Mani, din etapa buzoiană, i-a adus cel de al patrulea titlu din carieră la enduro, după ce în luna august a câştigat cel de al patrulea titlu în Campionatul Naţional de Endurocross. Succesul obţinut pe plan intern vine ca o consolare după ce în acest sezon, Mani nu a reuşit să participe decât

la două evenimente internaţionale majore, este vorba despre Raliul Tunisiei (etapă din Campionatul Mondial de Rally-Raid) şi Red Bull Romaniacs, iar colegii săi doar la unul. Sătmăreanul a mai câştigat în acest an şi Romanian Extreme Adventure, săptămâna de off-road extrem care îi duce pe concurenţii de la categoriile moto şi auto o săptămână în Carpaţii de Curbură. Trei din piloţii Vectra Racing sunt în primii 25 de rideri din Campionatul Mondial de Rally-Raid Pe plan internaţional, Mani Gyenes, Marcel Butuza şi Alex Gârbacea au reuşit să termine în top 11 etapa de campionat mondial din Tunisia, iar în ciuda faptului că au fost prezenţi doar la o singură etapă din acest sezon (în total au fost 5 etape) la finalul anului cei trei se află în primii 25 de piloţi ai lumii. Mani Gyenes ocupă locul 15 în clasamentul mondial, Marcel Butuza este pe locul 18, iar Alex Gârbacea se află pe locul

octombrie – noiembrie 2010

Calendarul Campionatelor pentru 2011 u ocazia C congresul FIM care

23, campionul mondial din 2010 fiind pilotul oficial KTM, Marc Coma. În clasamentul sezonului 2010 al C.M. de Rally-Raid la clasa Producţie motoare peste 450 cmc Marcel Butuza se află pe locul 6, în timp ce Alex Gârbacea în acelaşi clasament ocupă locul opt. În clasamentul de la SuperProducţie motoare peste 450 cmc, Mani Gyenes a încheiat sezonul pe locul

11. La rezultatele pe plan internaţional se mai adaugă, în cazul lui Mani, şi succesul de la Red Bull Romaniacs unde a reuşit să termine pe locul 9 la clasa Profi. Pentru membrii Vectra Racing urmează acum o perioadă de antrenament în care vor pune mai mult accent pe condiţia fizică, urmând ca în 2011 să revină în Campionatul Mondial de Rally-Raid. 

a avut loc în China la Macau pe 25 octombrie, au fost date publicităţii calendarele campionatelor mondial de motocros şi supermoto. Din nou, cele două mari competiţii poposesc aproape de România, în Bulgaria. Campionatul Mondial de Motocros începe pe 4 aprilie chiar la Sevlievo, iar Campionatul Mondial de Supermoto include o etapă şi la Plevna, tot în primăvara anului viitor, pe 22 mai. 

ştiri

Graham Jarvis câştigă Extreme Lagares cu Husaberg

Gas Gas are voinţă, o demonstrează chiar Ivan Cervantes

a începutul lunii octombrie, Graham Jarvis, câştigător al Red Bull Romaniacs a renunţat la alerga cu Sherco, semnând un contract de pilot cu Husaberg. Aceasta s-a dovedit o decizie inspirată pentru britanic, deoarece, la foarte scurt timp, pe 18 octombrie, Jarvis a câştigat Extreme Lagares, cursa de enduro extrem, în şaua noii TE300. Deşi prima impresie a lui Jarvis şi a echipei sale a fost că traseul din acest an este mult prea rapid şi prea puţin tehnic, îndoielile lor s-au spulberat la prolog, când britanicul a terminat pe locul doi, în urma lui Goncalo Reis, rider WEC şi campion al Portugaliei, dar reuşind să-i devanseze pe Chris Birch şi pe Xavier Galindo. În timpul cursei, Jarvis a reuşit să-şi creeze un avantaj de 40 minute, pe traseul de 40 de kilometri, având suficient timp pentru a se opri şi a ajuta câţiva rideri de Hobby, blocaţi fără speranţă. „Aceasta a fost o cursă grozavă pentru mine, eram curios cum se va comporta noua mea motocicletă de curse şi a fost fantastic! TE300 este puternică, uşoară şi foarte comod de pilotat”, a declarat Jarvis. 

salonul EICMA de la LGasaMilano compania spaniolă Gas l-a prezentat pe

EC 250. „Sosirea unui pilot de talia lui Cervantes înseamă o revoluţie la nivel sportiv noul său pilot, este vorba pentru compania noastră şi despre Ivan Cervantes, este în acelaşi timp o mare dublu campion mondial la demonstraţie de încredere. E1 şi respeciv E3 şi actual Cervantes va colabora cu vice-campion mondial la departamentul R&D pentru E2. Contractul semnat de punerea la punct a unei noi Ivan Cervantes cu Gas Gas generaţii de motociclete, este valabil pentru trei construite în întregime în sezoane, spaniolul urmând a Girona”, a declarat Ramon concura în Campionatul de Puente, director general al Enduro al Spaniei, în World Gas Gas. „Alături de Gas Gas, Enduro Championship şi încep o nouă etapă a vieţii în Campionatul Mondial mele sportive din care voi de Enduro Indoor cara va avea multe de câştigat. Vom începe chiar la sfârşitul avea mult de muncă şi va acestei luni în Italia, la Genoa. trebui să forţăm la maximum, Ivan Cervantes urmează a dar cred că noile motociclete se implica şi în dezvoltarea pe care le vom prezenta vor motocicletelor Gas Gas, merita efortul”, a declarat urmând a începe chiar cu Ivan Cervantes, cel mai modelul pe care va concura: proaspăt pilot Gas Gas. 

octombrie – noiembrie 2010

Matt Rebaud vrea să-l impresioneze pe Papă arda elveţiană a Vaticanului G i-a permis lui Mat Rebaud, unul dintre atletii FMX de geniu ai lumii, accesul dincolo de zidurile bine păzite ale celui mai mic stat al lumii. Sunetul KTM-ului său în doi timpi s-a făcut astfel auzit pe tărâm sfânt! „A fost e experienţă fascinantă! E bine să ştii că Garda Elveţiană e alături de tine la Roma”, a declarat câşigătorul din 2008 al Red Bull X-Fighters World Tour 2008. Pe durata „şederii” sale la Vatican, elveţianului de 28 de ani i s-a permis accesul în camera de arme a Gărzii, dar şi o privire mai atentă asupra ţinutei şi armelor purtate de membrii

acesteia. Cum cei mai aparte „bodyguarzi” ai lumii s-au aşezat într-o formaţie de onoare pentru mai acrobatul lor compatriotul, nici Rebaud nu s-a lăsat mai prejos, răspunzând la salut în stilul său caracteristic, adică pe o roată. Ce-o fi zis Papa? 

Tomasz Gollob îşi vede visul cu ochii e 25 septembrie, Tomasz Pmondial Gollob a devenit campion de speedway, câştigând Grand Prix-ul de Speedway al Italiei, desfăşurat la Terenzano. Astfel, aşteptarea de 20 de ani a polonezului pentru a câştiga titlul mondial s-a încheiat, Tomasz cerându-şi scuze în faţa fanilor polonezi pentru că aceştia au trebuit să aştepte atâta timp pentru ca un polonez să fie din nou campion mondial de speedway. Tomasz, în vârstă de 39 de ani, este primul campion al Poloniei după ce Jerzy Szczakiel a câştigat titlul mondial în 1973. Succesul lui Gollob se datorează în mare parte lui Chris Harris care a reuşit să-l învingă pe adversarul direct al lui Tomasz, Jaroslaw Hampel în semifinale. După cursă, proaspătul

www.dirtbikezone.ro

campion a declarat: „Sunt foarte fericit. Am câştigat titlul după 20 de ani de încercări. Trebuie să mulţumesc echipei mele şi sponsorilor pentru munca depusă”. În vârstă de 39 de ani, Tomasz Gollob a concurat la fiecare Grand Prix de Speedway, de la sezonul inaugural al acestei competiţii şi a supravieţuit unui accident de avion în 2007. 

Dani Torres câştigă Red Bull X-Fighters World Tour

area finală de la Roma a Red Bull X-Fighters World Tour a fost câştigată de spaniolul Dani Torres, care l-a învins pe Adam Jones într-o finală electrizantă, în faţa unei mulţimi de 20.000 de spectatori. Americanul Nate Adams a ieşit învingător în clasamentul final, gratie unui loc trei, cucerit în Oraşul Etern. Într-un oraş care a avut partea sa de bătălii spectaculoase între gladiatori, lupta pentru titlul mondial nu avea cum sa fie mai prejos. Nate Adams a reuşit să iasă învingător la mustaţă, cu doar cinci puncte în faţa norvegianului Andre Villa, americanul apărându-şi cu success titlul. Doisprezece din cei mai buni practicanţi de motocross acrobatic din lume au luat parte in acest an la Red Bull X-Fighters World Tour 2010, competiţie care i-a purtat pe trei continente, în uralele a 169.000 de fani. Rampele i-au catapultat pe atleţi chiar şi la 15 metri înălţime, aceştia planând pe distanţe de 30 de metri. Astfel de scene au putut fi văzute în arena din Mexico City, în faţa Sfinxului, în Piaţa Roşie, la Madrid. Pe stadionul Flaminio din Roma, fanii FMX-ului s-au putut delecta cu 770 de sărituri dintre care 524 au fost flipuri. 

ştiri

A new circu Pe 24 octombrie, la Ojdula, în apropiere de Târgu Secuiesc, a fost inaugurat un nou circuit de motocros. Desigur acest lucru nu s-a întâmplat din senin, există nişte „cetăţeni” responsabili pentru acest proces şi cum rolul circuitelor este să alerge lumea pe ele, a existat şi o cupă, al cărei nume are rezonanţe exotice: Cupa Ojdula. 

text: Marc Sandu, foto: Heja Bela

taţi liniştiţi, nici eu nu mai auzisem de Ojdula, bănuiesc că nu e un păcat capital, însă cu adevărat problematic ar fi dacă aş uita acest nume. Asta pentru că, în această comună situată lângă oraşul Târgu Secuiesc (hai că de ăsta am auzit cu toţii...) s-a consemnat, „un început de motociclism de teren”, după cum ar spune localnicii. Iată aşadar, într-un an de criză, după circuitul de la Prundu apare încă un circuit, care este gata să acomodeze etape din Campionatul Naţional de Motocros pentru sezonul care vine. Creditele revin clubului ORTR Racing, SC George SRL, sprijiniţi de clubul Sugas Sfântu Gheorghe (salutări domnului Robert Tompa) dar şi de inimosul Toth Gyorgy, o mână de oameni care au lucrat pe brânci pentru ca această cupă de omologare să poată avea loc. E bine de ştiut că lucrările la acest circuit au început încă de acum doi ani, la iniţiativa lui

Istvan Ordog, multiplu campion naţional la karting. De la cei 900 de metri iniţiali, graţie sprijinului „sufletesc” dar şi financiar primit din partea domnilor Tompa, respectiv Gyorgy, circuitul a ajuns la 1600 de metri, planurile incluzând şi dezvoltarea unei baze sportive pentru performanţă dar şi pentru agrement. 101 se întoarce! Cupa Ojdula i-a priit lui Mihai Istvan Balasz și Lucian Stoichescu, care a avut şansa de a-şi continua procesul de refacere Giurgiuveanu în duel aerian psihologică, bifând încă o victorie de sfârşit de sezon, după cea din Cel mai tânăr motocrosit Ungaria, de la Koszhegy. Aceasta deşi „Miţă” i-a dat ceva emoţii Surpriza Cupei Ojdula a fost antrenorului său, Liviu Jigmond, Zoltan Ordog, care este chiar fiul asta pentru că lugojeanul nu e lui Istvan si care a implinit patru deloc obişnuit cu startul de pe ani tocmai pe 24 octombrie. Micul beton, reuşind să gafeze la înceZoltan a concurat la clasa 50 putul ambelor manşe. Chiar dacă automate si a primit si primul său fraţii Răduţă nu au fost prezenţi, premiu, acela de „Cel mai tânăr Stoichescu a avut doi adversari sportiv 2010”. Îi urmăm La Mulţi redutabili, „local matadori” cum Ani şi mult success! ar spune nemţii care merg să

octombrie – noiembrie 2010

uit is born... se uite la ADAC MX Masters, Istvan Balasz şi Băcescu Lajos, care aveau şi avantajul terenului propriu. Aşa se face că Mihai nu a luat startul la care se aştepta şi când s-a văzut în urma celor doi, s-a precipitat şi a căzut, trecând apoi la recuperare. Pentru că o manşă a avut doar 20 de minute, Stoichescu a avut timp să-l prindă din urmă doar pe „Isti”, Lajos alergând în treaba lui, fără să dea semne că ar fi impresionat de ofensiva campionului. În manşa doi, Mihai a reuşit să rămână calm, să accepte un start mai lent şi mai puţin spectaculos, pentru a se concentra apoi pe recuperare, ceea ce i-a permis să câştige manşa şi apoi cursa. Socoteli Nimic nu pare a împiedica omologarea circuitului de

Mihai Stoichescu a avut adversari redutabili

www.dirtbikezone.ro

la Ojdula de către Federaţia Română de Motociclism, la apropiata şedinţă a Comisiei de Motocros. Să sperăm că acest circuit va atrage noi practicanţi ai motocrosului, pentru că este cam deprimant să asculţi un sportiv care acum doi ani alerga cot la cot cu Ken Roczen în ADAC MX Masters, cum îţi povesteşte că se declară mulţumit despre un premiu de 150 de euro, cu care a putut să îşi deconteze deplasarea. Nu vreau să fiu înţeles greşit, efortul organizatorilor este admirabil, mai ales că s-au străduit să nu-i lase pe concurenţii care au urcat pe podium să plece acasă cu mâna goală. Mă apucă depresiile când mă gândesc însă că asta e prima de joc a unui fotbalist din divizia judeţeană! Ce ar trebui făcut? Probabil să se construiască mai multe circuite... 

CLASAMENT CUPA OJDULA MX OJDULA 24.oct. 2010 Clasa I - 50 automate Loc Nr. conc. Nume si prenume Club Total pct. M I 1 23 EROSS Koppany Sugas Sf. Gheorghe 50 25 2 7 MARINESCU Cristian Vectra Zarnesti 44 22 3 5 MULNER Andreas Ernest Vectra Zarnesti 38 18 4 33 BAKK Mihai Sugas Sf. Gheorghe 38 20 5 11 ORDOG Zoltan Sugas Sf. Gheorghe 32 16 Clasa II - 65cc & 85cc Loc Nr. conc. Nume si prenume Club Total pct. M I 1 11 ROZGONYI Akos UNGARIA 50 25 2 4 TOMPA Robert Krisztian Sugas Sf. Gheorghe 44 22 3 97 MOCAN Zakarias Sugas Sf. Gheorghe 40 20 Clasa III - MX1+MX2+Amat.+Vet. Loc Nr. conc. Nume si prenume Club Total pct. M I 1 288 STOICHESCU Mihai Moto Extrem Lugoj 47 22 2 9 BACESCU Lajos Top Cross TCS Ciolpani 47 25 3 72 BALAZS Istvan Ivan Moto Racing Od. S 40 20 4 11 COJANU Ionut Marius Vectra Zarnesti 36 18 5 24 KANTOR Catalin Smart Brasov 31 15

M II 25 22 20 18 16 M II 25 22 20 M II 25 22 20 18 16

ştiri

Eduard Haikoski este noul ca

ltima etapă a Campionatului Naţional de Supermoto a avut loc pe kartodromul Vik Power, la Arad, pe 26 septembrie si a fost câştigată de Eduard Haikovski, pilotul arădean care aleargă pentru clubul Metalbox. Ploia care a căzut în

prima manşă a ridicat gradul de spectaculozitate al competiţiei, amatorii picând “pe capete”, din fericire fără a se accidenta. Foarte spectaculos a fost şi duelul între Sorin Trăistariu şi Bogdan Perte (Lupo RT Timişoara), cei doi piloţi evoluând la limită. După ce a reuşit

chiar şi un hole shot în manşa doi şi a rezistat pentru un tur atacurilor lui Eduard Haikovski, Bogdan Perte s-a clasat pe locul doi la general, urmat de Sorin Trăistariu (Metal Box Arad), care a decis să nu îşi mai rişte titlul de vice-campion naţional. Titlul de la Hobby a fost octombrie – noiembrie 2010



Foto: Alina Tupec, Simina Filimon

ampion naţional la supermoto câştigat de italianul Pierluigi Cesarotto (Lupo RT Timişoara), urmat de Lucian Popoviciu de la acelaşi club şi de Ioan Luca (Metalbox Arad), iar Remus Contra a devenit campion la S3, urmat de Ovidiu Sarafolean (ambii de la Lupo RT Timişoara). Trecem acum la categoria www.dirtbikezone.ro

tinerelor speranţe: David Cătană (Steaua GTH Bucureşti) a fost încununat campion naţional la clasa 85 cmc, pe locul doi al podiumului urcând Vlad Neaga (Auto Moto Iseco Tg Mureş). La cea mai mică clasă, 65 cmc, campion este Alex Baciu (Steaua GTH Bucureşti),

urmat de Andrei Filimon (Las Vegas RT Arad) şi de Andrei Poponuţ (Steaua GTH Bucureşti). Andrei Filimon a făcut o cursă extraordinară la Arad, câştigând ambele manşe şi depăşindu-i pentru anumite momente chiar şi pe piloţii de la 85 cmc. 

enduro la feminin

Girls Day Out „Sincer, nici nu mai ştiu de unde a răsărit ideea! Am aşteptat să se termine cursele, nunţiile, etc. şi am tot amânat întâlnirea, încât să fie convenabil pentru aproape toate fetele. În seara în care neam întâlnit în Lupeni, tocmai ninsese cu o zi inainte. Era atât de frig, încât nu puteam să descarcăm motocicletele fără mănuşi, dar am avut noroc cu vişinata Adrianei! Într-un final ne-am adunat 6 fete cucuiete: Adriana, Andrea G., Andreea D., Roxana, Lila şi eu! Dimineaţa următoare, când ne-am uitat pe geam, era vreme de dormit, multă ceaţă şi foarte frig. Am aşteptat ca temperatura să crească puţin peste 0 grade, şi ne-am pornit spre circuitul de motocross. Ne-am antrenat pe buşteni şi sărituri, ne-am amuzat, pozat, iar la sfârşitul zilei am plecat la endureală. A doua zi a fost una cu multă „erzbergăreală“, urcari, coborâri, bolovani şi bineînţeles nelipsita sesiune foto. E frumoasă compania fetelor, fără stresul de concurs, fără sexul opus! Într-un fel, era puţin amuzant să ne vezi pe noi fetele că povestim câte una alta despre mecanică, tehnica de pilotaj, să ne ajutam în porţiunile grele, să ne ambiţionăm reciproc, dar întrun final totul se rezuma la a ne simţi bine! Ce mai e de spus? Sper ca la urmatoare întâlnire, vremea să ţină mai mult cu noi!” Sorina Sandu

octombrie – noiembrie 2010

www.dirtbikezone.ro

MOto x country

Pentru comunitatea noastră a practicanţilor de off-road, Moto X Country are aceeaşi însemnătate ca şi fenomenul Let‘s do it Romania! Iar soarta a făcut ca aceste două evenimente să cadă în aceeaşi zi, 25 septembrie. Să vedem aşadar ce s-a întâmplat la Buşteni, la actul final al Moto X Country şi să încercăm să analizăm ce a reprezentat acest fenomen pentru noi, pasionaţii de motociclism în sânul naturii. 

text şi foto: Marc Sandu

octombrie – noiembrie 2010

Letâ&#x20AC;&#x2DC;s do it,

Romania! www.dirtbikezone.ro

MOto x country

dventure Ride, clubul sportiv căruia îi datorăm fenomenul Moto X Country, a depus un efort titanic pentru a duce la bun sfârşit o idee. Aceea de a demonstra că în sportul moto românesc poate exista un filon de normalitate, iar prin aceasta înţeleg un premiu care stimulează performanţa, atenţie din partea media şi a publicului. Nu le-a ieşit chiar aşa cum au propus, iar de vină pare a fi clasica, genetica, inerţie a românului. Deşi reţeta organizatorilor – show pentru public, acţiune pentru sportivi, părea a fi „inatacabilă” în orice instanţă a showbizului, cele trei etape de Cupă X Country, plus cele trei etape din Campionatul Naţional de Endurocross, nu au atras publicul cu acelaşi magnetism cu care o face o întrunire moto, la care se consumă multă fripturi, asezonate cu bere. Nimic rău în asta, nu este dreptul meu să număr sticlele de bere ale bikerilor care se excită de cât de mişto le sună evacuarea, aşa că am să spun că poate, pur şi simplu, motociclistul român mediu pur şi simplu nu are organ pentru sport. În schimb, pentru cei care sunt implicaţi în sport, câştigul a fost mare. Consider că Moto X Country şi-a făcut banii, pentru a mă exprima aşa, într-o gândire mai economică prin simplul fapt că Bogdan Buţiu s-a ales, graţie propriilor eforturi, cu o motocicletă nou-nouţă, echipament şi sprijin complet pentru a concura în campionatele de enduro ale României şi Europei de Est. Că rockerii şi enduriştii nu au pus-o de socializarea preconizată contează prea puţin, iar asta îmi aduce aminte de o vorbă a oamenilor de ştiinţă pe care i-am cunoscut prin facultate: progres în cercetare înseamnă şi atunci când demonstrezi că două lucruri nu se leagă, cum ar fi în cazul de faţă muzica rock şi endureala. Şi asta s-a văzut

clar, la festivitatea de premiere a Cupei X Country, în seara zilei de 25 septembrie. Când a sosit timpul pentru ca Bogdan Buţiu să-şi ridice Gas Gas-ul nou-nouţ de 250 cmc, rockerii s-au retras frumos la mese şi în faţa scenei au apărut tot acele figuri cunoscute de la cursele de enduro şi endurocross. Să vedem însă cum s-a ajuns la acest moment.

Chef de endureală Ca şi la celelalte evenimente marca Moto X Country, organizarea a fost ireproşabilă. Cât despre traseu, vă imaginaţi că dacă băieţii de la Adventure Ride, „dirijaţi” de bagheta lui „Macacu‘” au reuşit să creeze un parcurs cu accente montane lângă... Limanu, Valea Cerbului a fost un teren octombrie – noiembrie 2010

ideal pe care să întindă rolele de plastic... Atât doar că natura nu prea s-a lăsat ea impresionată de endurişti, iar cele 16 grade Celsius şi cerul senin promise de accuwether.com se aflau probabil cu câteva sute de kilometri mai la

sud... Ce spuneţi despre o ploaie mocănească, la temperaturi de undeva sub 10 grade Celsius! Acestea au fost condiţiile meteo în care 22 de rideri s-au avântat de-a lungul şi de-a latul Văii Cerbului, traseul trecând cu generozitate şi

Bobo: „M-am hotărât în ultimul moment sa mă înscriu la Cupa X Country si sincer, nu mă aşteptam sa câştig prima etapa, ceea ca m-a motivat să particip şi la urmatoarele, pentru care am facut antrenamente suplimentare”.

prin învolburatul pârău de munte. De remarcat curajul lui Ilie Tache care s-a înscris la Profi, fapt ce avea să-l coste o trântă atât de spectaculoasă pe una din urcările ce duceau în pădure, încât am rămas cu gura deschisă şi degetul îngheţat pe declanşatorul eroicului Olympus, neîndrăznind să trec la pozat decât în momentul în care l-am văzut pe rider ridicându-se în picioare... Şi ce-am văzut eu în timp ce am luam pădurea la picior? Am văzut un Ervin Kovacs care a controlat cursa de la început la sfârşit, cu mare chef de endureală sau mă rog, „endurocrosareala”, un Ionuţ Cojanu care a tras tare tot timpul să-l prindă, un George Căbăl serios şi motivat şi un Paul Frăţilă, băiat de nota zece ca de obicei, care şi-a făcut puţin timp să facă şi cu mâna fotografului. A venit apoi momentul glorie al celor de la Open, piloţi pentru care traseul a ridicat oareşce dificultăţi... Nu mai o surpiză pentru nimeni când spun că „Bobo” s-a dat magistral, fără a se precipita la gândul premiului care-l aştepta în aceeaşi seară. Natura se dezlănţuie Slavă Domnului că spre deosebire de celelalte două etape ale X Country, organizatorii au avut inspiraţia de a programa etapa de cupă X Country sâmbăta, căci altfel pe mulţi sportivi cred că i-ar fi luat apele învolburatului pârău din Valea Cerbului. Ironia sorţii a făcut ca „Bobo” să-şi

Cu ce s-a ales Bobo în urma Moto X Country: o motocicletă Gas Gas EC 250 F pe care va alerga sezonul viitor în campionatele de enduro ale României şi Europei de Est (nu cred că se va supăra nimeni dacă o va băga şi la alte curse...), asistenţă tehnică şi întreţinere gratuită, un echipament complet First Racing, dar şi antrenamente obligatorii. Mi se pare un gest de normalitate pe o scenă moto în care toată lumea se plânge că nu există sponsorizări şi la fel de normal ar fi fost ca la Cupa X Country să participe mai multă lume. www.dirtbikezone.ro

Recapitulare: Moto X Country 2010 Trei locaţii diferite, la mare, la munte şi lângă Bucureşti, adică, Limanu, Buşteni şi Ciolpani. Două duzini de trupe rock, care precis le-au mai dat şi insmonii câtorva rideri din cei aproape 200 de care au alergat anul acesta la Moto X Country, dar până la urmă s-a trecut peste acest „neajuns”. Un cort gigant care a salvat sportivii dar şi publicul de potopul de la Buşteni. Scenă, lumini şi sonorizare profi. Toalete, duşuri şi spaţii special pregătite pentru campare. Premii în valoare de mai multe mii de euro. Cel mai mişto concert? Viţa de Vie. Aşeptăm surpriza pentru 2011.

MOto x country

scape Gas Gas-ul său nou nouţ în apă, trebuind să abandoneze, dar asta nu e o problemă majoră, deoarece are sibianu‘ timp să recupereze. Imaginaţi-vă acum o rupere de nori, derulată însă la temperaturi de sub zece grade, aşadar o ploaie atât de cruntă, încât tabăra X Country s-a transformat într-un soi de Woodstock, noroc cu măreţul cort în care s-a adăpostit lumea şi în care s-a ţinut şi festivitatea de premiere a greu-încercaţilor motociclişti. Deşi nu e domeniul nostru de competenţă, trebuie să-i amintesc pe cei de la ATV/ Quad, pe care nu i-a deranjat să se alerge chiar în ochiul furtunii. Szabo Mihaly a avut parte de ghinion, rupând o planetară la mândreţea sa de ATV, în urma unei trânte serioase, pe care a reuşit să o şi filmeze cu o cameră

cine este bobo? Bogdan Butiu este legitimat la clubul AMC Bogdan Sibiu, s-a născut pe 14 februarie 1995, a început să alerge la motocros la vârsta de şase ani, a făcut o pauză de cinci ani, dupa care a revenit pe două roti, alegând disciplina endurocros, tocmai datorita experienţei sale pe circuitele de motocros.

Bobo spune despre Moto X Country Buşteni: „Am avut unele mici probleme în timpul cursei, neavând grip la accelaraţie pentru că mi s-a rupt mănuşa şi asta a contat pe noroi. Moto X Country Buşteni a fost un concurs reuşit, le mulţumesc organizatorilor pentru ce au facut pentru noi ca sportivi, trei etape de Campionat Naţional de Enduro Cros şi trei etape de cupa X Country. Am avut emoţii în cursă, ştiind miza care era în joc, chiar dacă, din punct de vedere matematic nu mai putea nimeni să mă bată şi trebuia doar sa fac un singur tur”.

CUPA Moto X Country 2010, clasament general, clasa Extrem Loc Numar Nume si prenume Club 1 201 Ervin Kovacs Zsolt Ivan Moto Racing Odorheiu Secuiesc 2 228 Fratila Paul Nicolae AMC Bogdan Sibiu 3 114 Mircea Otto Auto Moto Iseco Tg. Mures CUPA Moto X Country 2010, clasament general, clasa Open 1 456 Butiu Bogdan AMC Bogdan Sibiu 2 964 Mitachescu Stefan Calin Adventure Ride Bucuresti 3 933 Maxim Arpad Auto Moto Iseco Tg. Mures Clasament etapa IX CN Endurocross, Busteni Clasa A 1 228 Fratila Paul Nicolae AMC Bogdan Sibiu 2 122 Cojanu Ionut Vectra Zarnesti Clasa C 1 Dumitru Sorin George Vectra Zarnesti 2 Maxim Arpad Auto Moto Iseco Tg. Mures 3 Varga Zsolt Auto Moto Iseco Tg. Mures

Total puncte 85 67 44

Ciolpani 25 20 22

Limanu 30 25 22

Busteni 30 22

90 55 47

30 16 22

30 22 25

30 17

30 25 30 25 20 octombrie – noiembrie 2010

montată pe cască, pierzând astfel şi primul loc. Acesta incident plus păţania lui „Bobo”, care şi-a botezat Gas Gas în apele de munte, au fost însă singurele „happeninguri” negative, toţi cei opt motociclişti care s-au încumetat să alerge la această ultimă etapă de endurocross, reuşind să iasă biruitori în lupta cu elementele. Sportivii şi-au luat

www.dirtbikezone.ro

o doua porţie de noroi când au ieşit din tabăra X Country, şi nu o spun ca o critică, deoarece la cât de aprig a plouat, mă mir că nu ne-au luat apele cu totul. Din fericire, momentul de apogeu al Moto X Country Busteni, cu Bobo în luminile rampei şi „Viţa de Vie” live se desfăşuraseră cu o seară înainte, aşa că toată lumea a putut să se întoarcă acasă, fără

a cădea victima vreunui melancolii de toamnă. Am lăsat cea mai bună veste la sfârşit, pentru 2011, clubul Adventure Ride ne pregăteşte o nouă surpriză, un X Country într-un format nou, eu unul tind să cred că va fi vorba despre o cursă de calibrul Red Bull Romaniacs sau Romanian Extreme Adventure. Vom trăi şi vom vedea! 

Maramureş Adventure Cup – ediţia a 2-a

ICE

d u M

octombrie – noiembrie 2010

Sk a

www.dirtbikezone.ro

text şi foto: Dragoş Lula-Zudor. 

ng ti

Sezonul de enduro a început cu faimoasa cursă a băieţilor de la moto clubul Haita Deva, Enduro Panorama 2. Cum există o deschidere de sezon, trebuie să existe şi o cursă care să închidă sezonul, nu? Ultima „prietenească” a anului, Maramureş Adventure Cup 2, a avut loc la Baia Mare, cursa fiind una legală, sub „umbrela” FRM. Organizator a fost clubul Spider Bikers Baia Mare, un grup de oameni foarte dedicaţi acestui sport.

Maramureş Adventure Cup – ediţia a 2-a

m plecat de acasă vineri dimineaţă pe o vreme extraordinară pentru enduro: 20 de grade, soare. Pe măsură ce ne apropiam de Baia Mare se strica vremea, iar când am ajuns, ploua cu găleata peste traseul ce alcătuia prologul. Wet Wet Wet Băieţii de la Baia Mare sunt nebuni! Desigur, nebuni în sensul bun al cuvântului. Au muncit extrem de mult pentru prolog şi ce-i drept, rezultatele s-au văzut: parcă erai la Red Bull Romaniacs, atât de bine era acesta conceput. Păcat că nu au

fost mai mulţi curajoşi care să vrea să încerce prologul, dar îi înţeleg pe deplin: „safety comes first”! Chiar şi aşa, spectacolul nu a lipsit de la prolog. Fiind multe elemente de trecut - buşteni în zig zag sau orizontali, bolovani, Dacii, o piramida de lemne şi cauciucuri – foarte dificil de „negociat”, am avut parte şi de momente mai spectaculoase… Un „head plant” de pe o maşină a fost vârful de lance! (nota redacţiei: pentru cei ce nu gustă „slangul” lui Dragos, omu’ a căzut direct în cap). Trecând la partea „serioasă” a prologului, am avut parte şi de nişte surprize plăcute, care se prezintă sub forma unor tinere speranţe ale

sportului noroios cu două roţi. Surpriza vine călare pe un 300 în doi timpi de la Husqvarna şi se numeşte Tudor Turdean. Tânărul rider din Bistriţa a făcut senzaţie la prolog. Chiar dacă nu a ajuns până în finală, a demonstrat că are stil şi flow pe traseu (nota redacţiei: carevasăzică merge cursiv), reuşind chiar să treacă de faimoasa zona cu cauciucuri fără să se oprească! Marii finalişti au fost doi piloţi locali: Babici Mihai (Mihuc) şi Feher Marius (Jacku). Mare a fost bătălia între cei doi rideri, dar până la urma, cum doar unul putea să termine pe locul întâi, Mihuc a fost mai rapid şi a avut noroc că nu a rămas blocat octombrie – noiembrie 2010

în zona cauciucurilor. Astfel, se încheia prima zi de concurs la Baia Mare. Ziua de concurs era încheiată dar nu şi ziua... din ce am auzit petrecerea a continuat până adânc în noapte cu diverse cântece de karaoke! Ziua 1 - „Dacă ploaia s-ar opri”, Cargo Asta se auzea în mintea mea când mă îndreptam spre tabăra. Multă lume crede că viaţa de fotograf e uşoară: mergi pe traseu, faci poze, adică apeşi pe un buton şi gata. Nu e chiar aşa: încadrare, lumină, subiectul nu mai vine, în momentul în care te-ai ridicat el trece pe lângă www.dirtbikezone.ro

tine... Măcar la cursa aceasta am primit un KTM 450 EXC -R 450, care mi-a pus un zâmbet pe buze din momentul în care l-am văzut şi până când am plecat. Am

uitat chiar şi de ploaie. În fine, să revenim însă la „noroioasa” de la Baia Mare! Startul în prima zi de off-road s-a dat la ora 11 dimineaţa şi primul obstacol

Strategii de cursă De la Check Point 2 în sus începea din nou „distacţia” pentru ambele clase, A şi B. Băieţii duri de la clasa A au avut un râu lung care era o binecuvântare pentru ei, deoarece pe râu măcar aveau grip! Dar cum tot ce e bun se termină, aşa se termină şi cheful tău de a mai merge pe râu, mai ales în momentele când îţi dai seama că nu ai trasa corectă. Nici riderii de la clasa B nu au avut parte de o plimbare liniştită. Un „tzikitzaki” prin pădure e destul de dificil şi pe vreme uscată. Când îl faci pe ploaie, orice înclinaţie a potecii te face să o iei în toate părţile posibile. Nu mare mi-a fost uimirea când am văzut că mulţi preferau să meargă printr-o mică ravenă decât să o ia pe o potecă îngustă, care la cea mai mică greşeală te arunca în „râul celor de la clasa A”.

Maramureş Adventure Cup – ediţia a 2-a

era prezent mai mult din punct de vedere vizual: un râu. Aveai impresia că urmează să cazi, că apa e adâncă, că nu o să poţi trece... Nimeni nu a căzut însă, a fost uşor, iar adevăratul obstacol a fost unul care dacă îl încercai pe vreme uscată nici măcar nu transpirai: o urcare de 20 de metri pe pădure. Atât de îmbibat era solul de apă încât se formau torente pe unde săpai cu roata. Din primii 200 de metri ai cursei, mi-am dat seama că acest eveniment o să rămână în mintea tuturor ca şi o cursă grea, genul acela de cursă pe care trebuie doar să o termini şi eşti… „riding class hero”! Graţie KTM-ului, am avut o mobilitate extraordinară

Din primii 200 de metri ai cursei, mi-am dat seama că acest eveniment o să rămână în mintea tuturor ca şi o cursă grea, genul acela de cursă pe care trebuie doar să o termini şi eşti… „riding class hero”! pe traseu, am putut să ajung în patru locuri diferite într-o singură zi de concurs, reuşind astfel să prind toate felurile de teren şi toţi riderii in poze! Clasa A a fost dominată de patru rideri care s-au şicanat constant: Paul Harpa (Pictoru), Costin Rolland (Rolly), Marius Feher( Jacku) şi tânărul Babici Mihai( Mihuc). Când îl vedeai pe unul puteai să pui pariu că în zece minute apare altul. Şi tot aşa, pe toată perioada cursei! Ghinionistul zilei de

sâmbătă a fost Pictoru’, care nu a avut un cauciuc foarte bun şi asta l-a dezavantajat pe noroaie. Şi la Clasa B au fost 2 piloţi care au fost foarte apropiaţi pe timpul cursei: Tudor Turdean, tânărul husqvarnist şi localnicul Pasztorkai Armand. La Check Point 4, riderii ajungeau din doua direcţii, în funcţie de clasă, dar mergeau pe acelaşi râu. În sfârşit, simţeau şi riderii de la B gripul sub roţi! La acest check point l-am văzut pe faimosul organizator EMD, octombrie – noiembrie 2010

Ene Ştefan, venind încet către organizatori. Află că dacă nu se grăbeşte o sa fie scos de pe de pe traseu, astfel abandonând cursa. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, dar Stef ar fi replicat că el, de 15 ani de când practică motociclism nu a abandonat niciodată. Fetele care erau la check point au fost atât de impresionate, încât nu nici mai ştiau care să îi dea vestea bună lui Ştef, că trebuie să părăsească traseul. Pentru prima dată în cincisprezece ani… Ziua doi - „Rain” – Mika (n.r. Mika ?!?) Echipamentul îmi era ud, afară era frig, ceaţa era groasă de o www.dirtbikezone.ro

tăiai cu cuţitul... dacă şi nu mai dacă eşti endurist ai spune: abia aştept să mă dau azi! Chiar şi eu eram nerăbdător să văd ce a fost pregătit în ultima zi de concurs pentru enduristi. Traseul a fost scurtat în punctele critice prin eliminarea unor bucle, astfel fiind mai plăcut decât în ziua anterioară şi mai rapid de parcurs de către piloţi. Concurenţii de la Clasa A au ajuns exact în ordinea în care au urcat pe podium: Jacku, (Feher Marius), urmat de Costin Rolland (Rolly), iar pe locul trei nimeni altul decât Babici Mihai, pilotul Dirt Bike Riders Baia Mare. La clasa B, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului a urcat Armand Pasztor-

kai, urmat de doi „husqvarnisti” sponsorizaţi de Outsiders Baia Mare, un magazin care produce propriile protecţii de motor, despre care trebuie să spun, că arata mega profi! „Husqvarnistii” în cauză sunt Tudor Turdean şi Gal Romeo. În încheiere vreau să le mulţumesc organizatorilor pentru o închidere de sezon foarte frumoasă, pentru motocicleta pe care mi-au împrumutat-o, care mi-a fost de mare ajutor, deoarece am putut să văd chiar eu însumi cum este traseul. Foarte frumoasă cursă, bine marcată, păcat doar că ploaia a stricat din planuri, transformând o „prietenească” (şi) într-o „noroiasă”... 

Enduro Maniaco Depresiv V

mişcă 26

octombrie – noiembrie 2010

Dacă ajungi în Râmnicu-Vâlcea, trebuie doar să te plimbi puţin prin oraş şi prin împrejurimile sale, pentru a-ţi da seama că această zonă e faimoasă nu doar pentru băile termale ci şi pentru enduro. Dealurile împădurite te cheamă practic să le încerci cu motocicleta. Iar enduristii mişună prin oraş cu maşinile din dotare: în jumătate de oră cât am căutat tabara de baza, respectiv Motel Capelaprin, am văzut cinci maşini cu stickerul „KTM Ready to race”, toate de Vâlcea! 

text şi foto: Dragoş Lula-Zudor.

ătoare Nisipurile

www.dirtbikezone.ro

Enduro Maniaco Depresiv V

ursa care a pus Vâlcea pe harta enduristilor este o cursă cu vechime în domeniu, aflată anul acesta la cea de-a cincea ediţie: Enduro Maniaco Depresiv. Întrebat de la ce vine acest nume, organizatorul cursei, Ene Ştefan a spus foarte natural, de parcă nu ar şti toată lumea: „păi, doar un maniac îşi tratează depresiile prin enduro!”. Pentru ca enduriştii să nu se mai grăbească să ajungă la prologul de vineri şi să nu fie dezavantajaţi cei care nu pot pleca de la serviciu, prologul a fost anulat, cursa având doar două zile. Aşa că ,vineri, majoritatea piloţilor s-a înscris şi a stat la poveşti. E un sentiment foarte plăcut să stai cu alţi endurişti sau enduriste (salutări Andrea şi Adriana) şi să povesteşti de toate, de la motoare până la sport! Prima zi de enduro: Atacul nisipurilor Clasa A, două tururi a câte 40 de km per tură, clasa B o tură şi jumătate. Simplu nu? La EMD am întâlnit însă ceva ce nu am mai văzut la nici o cursă de enduro până acum: sol nisipos. Peste tot, indiferent că era pădure, că era câmp, găseai nisip! Prima parte a traseului a fost foarte uşoară dacă abordai dealurile în plin gaz, dar dacă nu erai hotărât, pierdeai din avânt şi te îngropai în pământ. Traseul fost unul foarte bine realizat, cu multe părţi comune. Unde traseul se despărţea în funcţie de clasă, acolo era marcat cu bandă. Nu ştiu din ce cauză, Paul Frăţilă, unul dintre favoriţi, a ratat câteva urcări de „A”, şi a mers pe „B”. Se exclude din start intenţia de furt, nu e cazul când e vorba de Paulică. Eu dau vina pe viteză, dacă ar fi „zburat” mai încet, sunt sigur că Paul nu ar fi pierdut trei urcări, alegându-se cu penalizările de rigoare. După ce toţi riderii au trecut de mine, am luat-o la picior pe traseu,

octombrie – noiembrie 2010

mergând pe marcaje. Aşa am ajuns la check point trei, unde am văzut o super-urcare pentru temerarii de la „A”: 200 de metri, la o înclinaţie de peste 45 de grade. Superbă pentru fotografiat, nu aşa de superbă pentru riderii care se luptau cu zonele nisipoase. „Pictoru’” de la Deva aproape că a ajuns până în vârf

pe un Gas Gas 200, dar a trebuit să încerce din nou, din cauză că în vârf avea de trecut un prag destul de dificil. A doua încercare a mers ca şi unsă: poziţie ca la carte pe motocicletă, gaz exact cât trebuie. Puţin mai târziu a ajuns şi Lucian Neaga, câştigătorul clasei Hobby de la Red Bull Romaniacs. Lucian a ales trasa

Premiul pentru cel mai fotogenic rider merge la un domn pe care, spre ruşinea mea de jurnalist serios, îl cunosc doar sub porecla de „Cârtiţa”, şi care a fost atât de „binevoitor” cu mine: a stat cel mai mult la poze! Şi el are cele mai multe, pe motor, când e căzut, când e pe dreapta, când e pe stânga, când e pe o roată... are de toate! www.dirtbikezone.ro

perfectă, exact pe mijloc şi a reuşit să o urce din prima. Primul „român” la Erzberg Rodeo, Geza Benedekfi se cam emoţiona când stăteam cu aparatul de fotografiat pe el. Atât de mult încât la etapa de la Lupeni, Geza a căzut de vreo două ori, coincidenţă sau nu, tocmai când îl fotografiam şi eu. Dar emoţiile au trecut pentru Geza şi la EMD a mers foarte bine, el reuşind urcarea dificilă de care vă ziceam fără nici o problemă. Cum era de aşteptat, riderii de la „B” nu aveau de urcat acelaşi deal ca şi cei de la A, ei îl ocoleau dar ajungeau tot pe aceeaşi muchie pe care-şi făceau apariţia şi „big boys” de la „A”. Şi dintre toţi piloţii de la „B”,

Enduro Maniaco Depresiv V

cel mai mult mi-a plăcut de o „piloteasă”, Andreea Goga, care a urcat aproape până sus, spun aproape până sus pentru că în vârf a dat o mică poşetă. După ce şi-a ridicat singură motocicleta, Andreea a stat cinci secunde, a gândit trasa şi tuşti, sus era! Aşa a depăşit ea doi piloţi care erau blocaţi. Bravo Andreea, tot aşa să faci la curse! După a doua trecere a piloţilor, traseul arăta ca şi o zonă de război, plin de tranşee. Altfel nu aveai cum să descri imensele şanţuri săpate de motociclete, respectiv de piloţii lor. Până seara supărarea a trecut şi toată lumea a venit la tabăra de bază care se mutase într-un sat de vacanţă la ieşirea din Râmnicu Vâlcea. Tenis de masă, trambulină, piscină pentru cei care se încing, teren de fotbal pentru cei chinuiţi de talent... Prea puţini enduristi ştiu să joace fotbal decent, endurişti printre care de altfel nici eu nu mă pot număra. Mark Kovacs, aventurierul care a ajuns în Mongolia joacă bine şi mai ales Lucian Neaga. Lucică, dacă te laşi vreodată de enduro, te apuci de fotbal.... sau să fi fost cumva invers?! Ziua doi: Road Block Ştef a făcut lucruri „inedite” la această ediţie a EMD, schimbând formatul clasic de prietenească enduro: vinerea nu a mai organizat niciun prolog, în ziua doi a făcut un traseu rapid de 40 de km care a fost parcurs de două ori, respectiv o dată şi jumătate. Iar duminică, în loc de 60 de km de enduro a prevăzut pentru rideri doar cinci kilometri, cu trei, respectiv patru tururi… Traseul sau cel puţin prima parte a sa, a fost una destul de dificilă, o potecă, desigur nisipoasă, de-a lungul unui gard…Riderii de la ”A” aveau din nou o urcare, care la prima vedere nu părea aşa dificilă dar asta era aşa, la prima vedere. Profitând de faptul că

Podiumul În cele din urmă tot aici se ajunge, deci să trecem la treabă. Pe locul trei la clasa „A”, un pletos cu părul scurt pe margini, „Pictoru’” de la Deva. Locul doi revine unui pui de dac, Bilibok Laszlo. Locul unu este ocupat pe drept de către Lucian Neaga, care îşi trece în palmares încă o victorie. La clasa viitoarelor speranţe, adică clasa „B”, îl avem pe locul trei pe Bratu Iulian, pe doi pe Mihu Adrian, iar pe primul loc pe un băiat foarte talentat, Turdean Tudor. Dacă se ţine de treabă o să fie o prezenţă constantă pe podiumuri.

startul se dădea prima dată la „B” şi abia apoi la clasa „B”, în vârf erau mulţi rideri de la B care îşi dădeau cu părerea despre stilul fiecăruia. Uite domnule, cum se fură meserie! Poate vă întrebaţi de unde vine termenul de „Road Block”... Startul s-a dat în ordinea „numerelor de pe tricou”, deci vă puteţi imagina ce s-a întâmplat: cei mai puţin talentaţi au rămas blocaţi şi cum poteca nu permitea depăşirea, se făcuse un adevărat „road block”. După cum vă spuneam… L-am văzut pe faimosul Ionuţ 73 cum lua nisip în gură de la riderul din faţă şi urlând la el să se dea la o parte. Asta e sportul, trebuie să te mai şi descarci. Cu toate acestea, toată lumea era fericită la sfârşit de Enduro Maniaco Depresiv, că nu au fost incidente neplăcute şi că au terminat cursa cu bine.  octombrie – noiembrie 2010

O chestie nu mi-a plăcut la EMD în prima zi şi trebuie să o spun, altfel nu aş fi corect. Unii au fost scoşi de pe traseu prea repede, mai exact cu două ore înainte de ora de închidere oficială a acestuia. L-am surprins pe Andrei Cohn, alături de alţi doi motociclişti, trăgând de mobre, încercând să le scoată din nişte noroaie infernale: „de jumătate de oră stăm aici”, spuneau ei. Nu cred că cineva s-ar simţi bine dacă ar sta să scoată motocicleta cuiva din noroi, ca apoi să îşi dea seama că este scos la rândul lui de pe traseu.

Dragoş spune: Enduro Maniaco Depresiv V a fost o cursă extraordinară din punct de vedere al… distracţiei riderului. Iar acesta e un lucru neglijat la multe evenimente de profil, felul în care se simte omul când vine la cursă şi cum se simte după. Eşti tratat ca un prieten la EMD, nu ca şi un client! Pentru asta, Ştef & Free Bike Team Râmnicu Vâlcea, jos pălăria din partea mea şi a redacţiei Dirt Bike Zone!

www.dirtbikezone.ro

cupa mohos

Cele mai faine lucruri vin pe nepusă masă! Aşa s-a întâmplat cu Cupa Mohos, organizată pe 10 octombrie în decorul de basm al comunei harghitene Lăzăreşti, de către clubul Csiki Enduro & Motocross Sânmărtin. Ajunsă la a patra ediţie, cursa care îi pune pe endurişti faţă în faţă cu munţii Ciucului nu poate fi descrisă drept un eveniment „grandios” şi intens mediatizat, aşa cum sunt Red Bull Romaniacs sau Castrol Extreme Adventure sau Moto X Country, ci mai degrabă drept o discretă reuniune de familie la care toată lumea se simte bine. 

text şi foto: Marc Sandu

Revelatia 32

octombrie – noiembrie 2010

sezonului www.dirtbikezone.ro

cupa mohos

ş mai putea compara această cursă cu una din acele nunţi, la care mirele şi mireasa renunţă la a mai face un mare tam-tam şi a închiria un restaurant cu cinci sute de locuri, preferând în schimb un coktail relaxat în compania prietenilor adevăraţi. Aşa se face că în dimineaţa zilei de 10 octombrie, în apropiere de comuna Lăzăreşti era ceva forfotă, dar încordarea specifică oricărei curse lipsea din aerul rece şi curat. Dacă vă întrebaţi de ce vorbeam mai sus

despre lucrurile faine care vin pe nepusă masă, asta este pentru că eu ajunsesem în secuime pentru cursul de enduro al lui Benoit Fortunato, dar până la urmă m-am trezit alături de Ervin Kovacs, în drum spre această cursă. Apuc să schimb câteva vorbe cu Marton Szakacs, unul dintre organizatori, de la care aflu că traseul propune două bucle a câte patruzeci de kilometri pentru clasele A, B şi Veterani şi două bucle a câte treizeci de kilometri pentru cei de la Hobby. Clubul Csiki Endu-

Esenţa Cupei Mohoşi: un concept simplu, lipsit de orice fel de fumuri şi artificii, un traseu onest, trecând prin peisaje încă sălbatice în care nu te puteai simţi altfel decât liber. Lume mai puţină ca la alte curse, în schimb foarte naturală şi prietenoasă, de la tanti care vindea suc şi cafele, la arbitrii de traseu şi bineînţeles la rideri.

octombrie – noiembrie 2010

ro & MX reuneşte douăzeci şi doi de rideri din zona Ciucului dar şi din Braşov, mândrindu-se cu Simon Zsolt, vice-campion naţional la motocros, clasele MX1 şi MX2. Mă întâlnesc apoi cu Andreea Goga, care o rupea binişor pe ungureşte, schimbând amabilităţi cu alţi piloţi şi povestim câte puţin despre revistă, curse, motociclete. Aflu că Andreea nu prea avea chef să-şi petreacă pe acasă duminica. E limpede că toate cursele la care a participat de-a lungul acestui sezon i-au impus un anumit ritm, care a motivat-o să se trezească devreme, să încarce motorul în maşină şi să vină la Lăzăreşti, deşi vremea, umedă şi ceţoasă nu era prea îmbietoare. Mă împrietenesc rapid cu arbitrii de pe traseu şi uite aşa ajung într-o Toyota de teren, care accelerează spre primul check point, o urcare rezervată claselor A şi B. De când mi-am cumpărat şi eu un smart-phone, în scopuri exclusiv jurnalistice, am devenit un mic gadget freak şi mă chinui să pun facebook o poză făcută înainte de start. Toyota se bălăngăne însă mult prea tare pe coclauri pentru a putea butona touch screen-ul, ceea ce mă face să oftez, aducându-mi aminte de Drachones Rally Raid. Bag telefonul în buzunar şi hotărâsc că un raid ar putea trece şi pe aici, peisajul e fantastic, are ceva de „Stăpânul inelelor”, chiar dacă la dreapta se află Băile Tuşnad, iar undeva dincolo de munţi, Lacul Sfânta Ana. Jurassic Park

„Apă cu un conţinut ridicat de fier, roci vulcanice, căruţe, ipotetice urme de dinozaur sau localnici cu imaginaţie bogată şi buni mânuitori ai daltei, acest ţinut minunat are de toate.” www.dirtbikezone.ro

Acum nu ştiu dacă Balint, arbitrul de traseu şi amica sa Erjike făceau mişto de mine, dar au oprit lângă un mare pietroi, de origine vulcanică, pe care se găsea întipărită o urmă de dinozaur. Un fermier de-al locului, Balint nu prea părea a fi

cupa mohos

genul miştocar, aşa că fotografia pe care am făcut-o acolo îşi găseşte locul în revistă. Până la urmă, după porţia de off-road auto la pachet cu paleontologia, am ajuns pe o urcare cu nisip şi bolovani. Deşi eram gata să pun pariu că primul care va apărea va fi Ervin, după ceva timp l-am văzut pe Andras Laszlo, urmat de Gereb Domokos, apoi a trecut şi Filter Atilla. Paul Tiberiu l-a prins din urmă pe Filter, dar nici unul nu părea să facă cu adevărat progrese, ceea ce l-o fi determinat pe Ervin să încerce o trasă alternativă, care însă nu ducea nicăieri. Eventual în nişte boscheţi. Urcarea a început apoi să devină aglomerată, dar tot l-am putut distinge pe domnul primar din Lăzarea, Gabor Ladislau, înaintând voiniceşte. Din păcate „polgar meşterul” a pierdut mult timp cu punerea la loc a lanţului căzut, detaliu care l-a împiedicat să urce pe podium la Veterani. Asta îmi place mie cursele de motociclete şi mai ales la cursele de enduro, unde în pădure ajungi de multe chiar în mijlocul acţiunii: e ca

Ervin Kovacs si Paul Tiberiu, de la Csiki Enduro Odorheiu Secuiesc

Tulit Istvan, Andreea Goga și Mugur Enache, singurii rideri care au mers până la capăt la Hobby. Mugur a venit la cursă tocmai de la Buzău.

CUPA MOHOS - Loc. Lazaresti (10 oct 2010) CLASA PROFI Loc Numar Numele si prenumele 1 14 Kovacs Ervin Zsolt 2 16 Paul Tiberiu CLASA VETERANI Loc Numar Numele si prenumele 1 108 Fieltermaister Zsolt 2 101 Bagoly Botond 3 113 Puskas Imre 4 100 Gabor Ladislau CLASA AMATORI Loc Numar Numele si prenumele 1 41 Babici Adrian Mihai 2 43 Vitos Fodor Istvan CLASA HOBBY Loc Numar Numele si prenumele 1 128 Tulit Istvan 2 125 Goga Andrea 3 126 Enache Mugur

Motoclubul Total puncte Ivan Moto Racing Od. Secuiesc 25 Csiki Enduro Od.Secuiesc 22 Motoclubul Outriders Sf.Gheorghe Outriders Sf.Gheorghe Csiki Enduro Od.Secuiesc Bastya Lazarea

Total puncte 25 22 20 18

Motoclubul Dirt Bike Riders Baia Mare Csiki Enduro Od.Secuiesc

Total puncte 25 22

Motoclubul Csiki Enduro Od.Secuiesc Vectra Zarnesti XM Raid Buzau

Total 25 22 20

la război, e un zgomot atât de asurzitor, încât paradoxal, cumva parcă se lasă liniştea şi după ce toţi riderii au trecut, îţi dai seama că eşti plin de adrenalină, chiar dacă tot ce ai făcut a fost să tragi câteva cadre. Observaţi deja că vorbesc ca un fotograf „profi”, probabil din cauză că am învăţat să fotografiez în întunericul pădurii. În căutarea concurenţilor Am luat-o apoi la picior, în clasicul meu trekking pe trasee de enduro şi m-am trezit întrun peisaj care mi-a adus aminte de reclamele acelea cu Marlboro Country din anii’ 90. Hălăduiam pe un platou înconjurat de munţi vulcanici, aruncând câte octombrie – noiembrie 2010

Selecţie naturală, la propriu, adică făcută de codrul încă verde: nu mulţi au început, şi chiar mai puţini au terminat: din 28 de concurenţi, au terminat doar 11, iar Andreea Goga s-a clasat pe locul doi la Hobby. Ervin Kovacs a descris această cursă drept cea mai frumoasă din tot sezonul său intern. Normal, că doar a câştigat-o şi pe asta. un ochi la enduriştii de la Hobby, care treceau pe la marginea pădurii. Am ajuns într-un final şi în pădure, la ţanc pentru o poză cu Andreea Goga în acţiune. Trebuie mai departe să atrag atenţia cititorilor noştri raceri, care de multe ori când văd câte un fotograf pe traseu se învrednicesc cu gazul şi în loc să rămână în memoria peliculei călare în şa, rămân întinşi pe jos, în diverse poziţii ciudate lângă motor. Aşa s-a întâmplat şi într-un părâu, prin care traseul trecea cale lungă... M-am întors apoi la Erji şi la Bawww.dirtbikezone.ro

lint, care au avut amabilitatea să mă servească cu parizer, roşii de grădină, ardei, pâine de casă, bere Ciuc, în aşteptarea celei de-a doua treceri a băieţilor de la A. Lucru care a întârziat să se întâmple, fapt pentru care am plecat să-i caut personal. Am ajuns astfel prin nişte cotloane ale traseului, de mi-am adus aminte instantaneu de Red Bull Romaniacs: cărări încălcite prin păduri dese, urcări care parcă nu se mai terminau, într-un peisaj prea puţin atins de mâna omului, peste care soarele începusă să trimită nişte raze

tomnatece. Am mai apucat să-i văd pe Vitos Istvan şi pe Mugur Enache ajungând la check point şase, după care pur şi simplu, muntele a închis robinetul cu concurenţi, apropiata cădere a întunericului trimiţându-mă într-un marş forţat spre finiş, unde m-am dres imediat cu un gulyas. Festivitatea de premiere a avut loc la lumina unor faruri de maşină şi parcă lumea nu se mai dădea „dusă” acasă: pe ungureşte, pe româneşte, poveştile şi schimburile de adrese de mail şi numere de telefon continuau. 

Off Road Arena

Yamaha YZ250F este prima motocicletă de cross de 250 cmc în patru timpi de pe piaţă şi prima din această categorie care a câştigat o cursă internaţională. Lansată în 2001 ca o alternativă la crosserele de 125 cmc în doi timpi, Yamaha YZ250F este o motocicletă foarte populară şi în România, pe care am testat-o pe noul circuit de motocros de la Prundu, în judeţul Giurgiu. Varianta scurta a testului este exclamaţia de mai sus, varianta lungă o puteţi citi mai departe.

Yamaha YZ250F

Factoru

octombrie – noiembrie 2010



text şi foto: Marc Sandu

ul ,,Wow www.dirtbikezone.ro

Off Road Arena

rebuia aşadar să iau două pietre în gură, pentru a marca dubla premieră: o motocicletă din gama 2011 Yamaha şi un circuit care tot de la anul ce vine va găzdui, foarte probabil, o

etapă din Campionatul Naţional de Motocros. Am aşteptat cu nerăbdare acest test, deoarece scurta şi intensa mea „carieră” de pilot amator de motocros s-a desfăşurat integral în şaua motocicletelor Yamaha. Am

început cu o YZ125 model 2006 şi am continuat cu o YZ250F model 2007 şi mare a fost prietenia mea cu aceste motociclete, aşa că am continuat să stau cu ochii pe ele, luând notă cel puţin în teorie de marile transformări prin care a trecut anul trecut YZ250F: pentru o explozie de cuplu (uşor de gestionat după cum vom vedea...) la turaţii joase şi mijlocii, inginerii de la Yamaha au lungit cu 60 mm linia de evacuare din titan, în secţiunea de 35 mm prin care aceasta iese din cilindru, au scurtat toba intermediară cu 50.8 mm, iar capacul acesteia cu alţi 50 mm, fapt ce ajută de altfel şi la centralizarea maselor, au revizuit harta aprinderii, dar şi setările carburatorului. Oala de ambreiaj a primit opt amortizoare de cauciuc, care înlocuiesc arcurile din oţel, această schimbare având şi rolul octombrie – noiembrie 2010

Detalii fără cusur

de diminua rezidurile metalice din ulei. Ergonomia motocicletei este un alt capitol la care s-a lucrat serios, riderul având o mai mare gamă de posibilităţi pentru reglajele manetei de ambreiaj şi ale ghidonului. Bascula a fost complet reproiectată, fiind acum turnată prin hidroformare, iar prin reducerea rigidităţii verticale şi creşeterea celei orizontale a fost eliminată tendiţa motocicletei de a se ridica pe o roată la ieşirile agresive din viraje. Inginerie, domnule! Să nu mai vorbim de noul cadru „bilateral beam”, proiecat

special pentru o motocicletă de 250 cmc, care-şi găseşte locul pe modelele 2010, fiind unanim lăudat de critici. Acesta plasează pilotul mai aproape de roata faţă, este mai compact decât generaţiile anterioare, dar şi foarte echilibrat pentru o abordare cât mai rapidă a acelor porţiuni pe care o cursă se câştigă sau se pierde, adică virajele.Ce ar mai fi de spus? Furca de la KYB a fost proiectată special pentru a funcţiona cu noul cadru, geometria amortizorului reproiectată, butucul roţii spate reproiectat, şaua redesenată şi acoperită

Yamaha YZ250F este un crosser foarte reuşit, cu care îţi vei putea îmbunătăţii timpii pe pistă. Nu face singur treabă, dar cu siguranţă te ajută să ţi-o faci pe a ta! www.dirtbikezone.ro

Datorită noului design al cadrului, inginerii nu au mai fost siliţi să „împacheteze” rezervorul de 6,4 litri în jurul unui cadru tip grindă. Rezervorul este acum poziţionat între cele două lonjeroane, contribuind la un centru de greutate scăzut şi implicit la manevrabilitatea acestui model. Arcul amortizorului a fost coborât cu 30 de mm. Airbox-ul a fost proiectat pentru a se integra perfect în cadrul „bilateral beam”, iar tractul de admisie este drept pentru o mai bună „respiraţie” a motorului, care produce astfel mai multă putere. De menţionat şi ghidonul Pro-Taper reglabil în patru poziţii şi scăriţele late, care nu necesită înlocuirea cu unele after-market. O bilă albă şi pentru schimbătorul de pe YZ250F, care funcţionează ireproşabil.

Off Road Arena

cu un alt material, pentru a-i permite pilotului să ţină pasul cu agilitatea motocicletei... La treabă! Aşa se face că inginerii de la Yamaha au avut parte de un an mai relaxant pentru pregătirea modelului 2011. Atât de relaxant încât singurele schimbări vizibile sunt schema grafică şi protecţiile din plastic pentru radiatoare. YZ250 F joacă tare şi rămâne în continuare la alimentarea prin carburator, singura din clasa ei! Adevărul este că senzaţia pe care o transmite funcţionarea motorului este cea de alimentare la modul „digital” şi nu cel „analog” şi mulţi piloţi de teste au concluzionat că nu există o necesitate reală pentru injecţie de carburant pe acest model, singurele bâlbe resimţite fiind la aterizarea unor sărituri foarte mari sau la ieşirea de pe virajele foarte strânse, abordate extrem de agresiv. Acestea fiind spuse, am încălecat în şa, am acţionat şocul pentru pornirea la cald, am cuplat treapta întâi, am accelerat şi am „ucis” motorul, nefiind obişnuit cu rapiditatea cu care decuplează ambreiajul. Spre marele amuzament al lui Marius Băcilă, care venise să testeze acest YZ250F pentru Motociclismo. Deşi îmi propusesem să o iau la pas pentru o perioadă de timp, pe platoul de start al circuitului de la Prundu, m-am trezit după puţini metri accelerând cu voie bună, pe un oval trasat de evoluţiile lui Adrian Răduţă şi ale elevilor săi de la Top Cross TCS. Într-adevăr, pentru a ajunge la mijlocul treptei a treia de viteză, am trecut prin trei explozii de putere, motocicleta fiind însă uşor de stăpânit şi având efectiv tendiţa de a se lipi de pământ. Deşi mulţi producători îşi laudă sistemele de frânare pentru motocicletele lor de off-road, e de la sine înţeles că trebuie să ai nişte abilităţi de pilot pentru

Expert în crosserele Yamaha Începând din 2005, Ciprian Popescu (Dual Motors) a alergat la curse pe toate modelele Yamaha YZ250F aşa că este persoana cea mai în măsură să ne împărtăşească nişte impresii. „O mare evoluţie pentru acest model a avut loc în 2006, când s-a trecut de la cadrul tip leagăn din oţel la cadrul de aluminiu, un alt pas major a fost schimbarea geometrieri cadrului, de la 2009 la 2010, care a implicat centrul de greutate şi unghiul furcă, lucruri care se simt pe circuit. Altfel abordez săriturile, altfel intru în viraje, altă poziţie am acum pe motocicletă. Fiind un veteran, îmi aduc aminte de când pilotam vechile CZ-uri care te obligau la un stil de pilotaj ciudat, trebuia să stai mult pe spate, mai ales când săreai, faţa era foarte grea şi dacă aterizai pe ea, erai în cap. Asta era motocicleta, ăsta era stilul! Revenind la YZ250F, comparativ cu modelul anterior, motocicleta nu mai are cuplu doar jos şi sus, acum curba de cuplu e constantă. În puţine cazuri apuc să-i dau treapta cinci pentru a avea nevoie de acel cuplu, într-adevăr acest lucru ar fi deranjant la endurocros, dar se poate rezolva prin modificarea rapoartelor la pinioane. Personal, pentru nivelul meu, nu am de ce să umblu la motor, vreau doar ca până la începutul sezonului să-i fac un revalving la furcă”. octombrie – noiembrie 2010

Date tehnice Motor: 250 cmc, răcit cu lichid, patru timpi, DOHC, 5 supape din titan, cursă x alezaj 77 x 53,6 mm, raport de compresie 13.5:1, alimentare carburator Keihin FCR MX37, aprindere tip CDI, transmisie cu 5 trepe de viteză, ambreiaj umed multi-disc, transmisie finală prin lanţ. Saşiu: suspensie faţă, furcă inversată KYB, complet reglabilă, cursă 300 mm, spate, monoamortizor complet reglabil, cursă 310 mm. Frâne: faţă, disc 250 mm, spate, disc 245 mm. Cauciucuri: faţă, 80/10021, spate, 100/90-19. Dimeniuni şi mase: L x l x h: 2.168 x 825 x 1.304 mm. Înălţime şa: 991 mm. Ampatament: 1.473 mm. Garda la sol: 337 mm. Greutatea cu plinurile făcute: 102 kg. Capacitate rezervor de carburant: 6,7 litri. Capacitate rezervor ulei: 1,2 litri. Date de contact: Dual Motors, Şoseaua Pipera 48, sect 2, Bucureşti, www.motociclete.com.ro,e-mail: info@motociclete.com.ro, telefon 0729.019.787. Preţ: 6.700 de euro plus TVA.

a le putea gestiona. Alta este însă situaţia pe YZ250F, frânele se apropie ca modulabilitate şi feedback de nivelul celor pe care le întâlnim pe motocicletele de stradă şi nu mă refer la segmentul low-cost. Distracţie pe circuit Pentru că am ajuns repede să mă acomodez cu motocicleta şi să mă simt ca acasă în şaua ei, am intrat pe circuit şi astfel pot să vă formulez nişte concluzii. Yamaha YZ250F iubeşte liniile drepte cu denivelări, pe care îşi face treaba atât de bine, încât tu trebuie doar să urci relaxat în treptele de viteză, ceea ce de altfel m-a şi adus rapid în faţa unor trambuline pe care mi-am dat seama că lipsa de antrenament îmi interzice să le abordez cu aceeaşi exuberanţă. Oricum, nu a trebuit decât să www.dirtbikezone.ro

îmi aduc aminte de „manevrele” pe care le făcem acum doi ani, pentru a reuşi nişte sărituri mai timide. Motocicleta se simte foarte uşoară în aer şi îţi permite să abordezi rampele cu dezinvoltură. Apoi, ajuns pe virajele strânse, intră în acţiune o ciclistică realmente comparabilă cu cea a unui mountain-bike, plus o responsivitate de mare fineţe din partea motorului şi a şasiului. Un alt loc, în care odată ajuns, motocicleta m-a ajutat să am încredere în forţele proprii a fost o coborâre abruptă, cu bolovani de pământ, peste care suspensiile m-au ajutat să trec în siguranţă, savurând mişcarea. Am petrecut o după amiază grozavă cu YZ250F, mai grozavă decât mă aşteptam după o pauză de doi ani în ce priveşte motocrosul. Consider că pentru un amator, prin caracterul ei prietenos şi doza crescută de

manevrabilitate, YZ250F te ajuta să faci o diferenţă într-o cursă de motocros şi cred că doar trei sau patru piloţi din România ar avea nevoie de preparea acestei motociclete în varianta în care vine stock. Singurul inconvenient nu i l-am găsit pe pistă ci pe un macadam rapid, unde am putut „studia” curba de cuplu: schimbarea de la treapta patru la treapta cinci nu pare să aducă un câştig notabil. Rezumând, YZ250F este o motocicletă construită pentru „toată cursa”, după nevoile riderului de nivel mediu, pe care-l va ajuta foarte mult şi care demonstrează că alimentarea prin carburator nu a devenit desuetă. Ar fi fost extrem de interesant să o comparăm cu rivalele ei de culoare galbena, verde, portocalie sau roşie, dar cine ştie poate putem să vă oferim un astfel de test anul care vine. 

Off Road Arena

Primii metri ai drumului spre Cambodgia

octombrie â&#x20AC;&#x201C; noiembrie 2010

a ora la care scriam acest material, „The Road to Cambodgia” tocmai ajungea în India. Despre ce este vorba? Victor Nemeş şi Virgil Marian au plecat în dimineaţa zilei de 17 octombrie într-o aventură de 12.000 kilometri care i-a purtat deja prin

www.dirtbikezone.ro

Bulgaria, Tucia şi Iran, pentru a ajunge în îndepărtata Cambodgia. Cei doi temerari mai au de trecut „doar” prin Nepal şi Thailanda, în drumul lor spre destinaţie, unde se vor dedica unor proiecte de caritate. Tovarăşele de drum ale lui Victor şi Virgil sunt un Suzuki V-Strom şi

o Honda Africa Twin, cei doi având o pagină pe Facebook unde îşi povestesc în amănumţime aventurile şi care este updatată zilnic. Dirt Bike Zone a fost prezentă la AMCKart la plecarea celor doi şi am remarcat atmosfera de totală lipsă de infatuare care domnea acolo şi care i-a făcut

pe Victor şi Virgil să câştige instantaneu respectul motocicliştilor veniţi la eveniment, mulţi dintre ei din totală curiozitate şi fără a avea vreo legătură cu riderii care pleacă în Cambodgia. Îi aşteptăm acasă şi sperăm să vă putem prezenta pe larg povestea lor. 

special

Next Leve 46

octombrie â&#x20AC;&#x201C; noiembrie 2010

Ca să înţelegeţi dimensiunile adevărate ale situaţiei şi să vă intre bine la cap: imaginaţi-vă că Jorge Lorenzo ar veni pentru o săptămână în România să-i înveţe meserie pe vitezişti. Mai greu, pentru că nu avem circuit de viteză, avem însă nişte coclauri clasa întâi, aşa că Patrick Moto l-a adus pe Benoit Fortunato, vice-campion mondial la enduro juniori să facă treabă cu enduriştii. 

text şi foto: Marc Sandu

el, Please! www.dirtbikezone.ro

special

abana, Marczi, Ciumani, judeţul Harghita, luni 11 octombrie 2010. Este nouă dimineaţa, ceaţa încă nu s-a ridicat bine, iar temperatura este cu puţin peste punctul de îngheţ. Suntem înconjuraţi de munţi împăduriţi din toate părţile iar singurul loc unde un endurist mai slab de înger ar putea să-şi ia tălpăşiţa motorizat este pârtia de ski ctitorită de localnicul Marczi. O duzină de flăcăi stau şi-l ascultă cu luare aminte pe Benoit Fortunato, care şi-a făcut apariţia pe platoul acoperit cu pietriş din faţa cabanei, într-un echipament alb din cap până în picioare, purtând inscripţia Husaberg Factory Team. Prima observaţie pe francezul mi-o adresează este să nu-i fac nici o poză pe motocicletă, deoarece contractul pe care îl are cu suedezii îi interzice să apară pe orice altă motocicletă decât Husaberg. Îl asigur că nu este cazul să-şi facă griji şi mă apuc să trag nişte cadre cu cei veniţi la curs. Cine sunt aceşti oameni? Cu

toţii dau semne că au lăsat câte o afacere funcţionând pe acasă şi au venit cam din toate colţurile ţării. Avem o gaşcă „puternică” din Piatra Neamţ (Vali, Mihai, Daniel şi Ovidiu), avem oameni din Bucureşti, îl avem pe vitezistul Daniel Vârgolici, vice-campion în Dunlop Romanian Superbike, pe Ştefan care a venit tocmai de la Galaţi, avem un „Pirat” din Buzău, avem la îndemână motociclete KTM, Gas Gas, Yamaha, dar şi o Scorpa... Mie, Patrick mi-a repartizat un Gas Gas EC300, o motocicletă de care mă leagă amintiri puternice, dar pentru ca să îmi vină inima la loc, Patrick m-a asigurat că bestia mecanică are nevoie de un nou piston, aşa că nu e chiar atât de periculoasă. Încep exerciţiile de încălzire Se merge doar cu o mână pe ghidon, doar cu un picior pe scăriţă, cu piciorul drept pe scăriţa stângă şi cu stângul pe scăriţa dreaptă, călare cu picioarele pe

Benoit spune despre Ervin: „un foarte bun pilot, extrem de talentat, îi lipseşte viteza pentru a obţine rezultate în Campionatul European, dar dacă se antrenează cu seriozitate, poate să obţină rezultate bune şi să ajungă în Top 5. Ervin, la fel ca orice pilot român, trebuie să înţeleagă că o diferenţă de cinci secunde pe o probă specială este enormă, pentru a exemplifica este aceeaşi diferenţă între mine şi Mika Ahola”.

Ahhh, iar am apasat butonul de catapultare...

Benoit a facut totul pentru ca riderul ro

octombrie – noiembrie 2010

Asa baieti, acum ii dam gaz si trecem la stunt ride

şa, apoi vine surpriza: mâna stângă pe gaz şi dreapta pe ambreiaj. Asta nu e prea „sănătos” nici pe o motocicletă „normală”, d‘apăi pe bunul meu „prieten mecanic”, un 300 în doi timpi... Manevra îmi iese pentru un metru, după care mă hotărâsc că e mai „safe” să trec la fotografiat, mai ales că se aud nişte zgomote dubioase de la motoarele colegilor mei de curs, care fac apoi poc pe pietriş. „Nu încercăm să ne dăm mari, învăţăm să stăpânim cât mai bine motocicleta, în orice situaţie”, spune Benoit. După o scurtă pauză, lumea începe să-şi intre în formă, mohorelii matinale din privirile enduriştilor i-a luat locul concentrarea... Ca urmare trecem pe un mic circuit de motocros, schiţat de Patrick şi Benoit pe un deluşor din apropierea cabanei. Aici constat cu tristeţe că titlul de vice-campion naţional la rally raid (e la hobby şi vă daţi seama ca spun asta într-un spirit de glumă, încă nu am ajuns la aceeaşi relaţie cu DBZ pe care CVT o are cu publicaţia România Mare...)

oman sa invinga obstacolele

www.dirtbikezone.ro

Baietii se uitau la Benoit care le demonstra cum se face o urcare. Tac, pac, ca la tenis

a avut preţul său: încheietura mâinii drepte se dizlocă la fiecare viraj stânga şi la fiecare gaz mai puternic imprimat Gas Gas-ului. Pentru a ne învăţa să privim cât mai departe, un lucru extrem de important în orice ramură a sporturilor cu motor, Benoit îşi pregăteşte două jaloane, unul roşu şi unul albastru... Roşu e de stânga iar albastru pentru dreapta, iar pilotul trebuie să decidă prin ce parte îl va ocoli pe Benoit, când se află încă într-o groapă şi campionul francez ridică o mână în aer. Tot Benoit ne învaţă că trebuie „să privim şi să gândim cu umerii”, atunci când abordăm virajele. Cred că nu mai e nevoie să ofer alte explicaţii... Trecerea primului hop Ne mutăm apoi pe platoul din spatele Cabanei Marczi. Aici pot fi întâlnite două obstacole complexe, construite după chipul şi asemănarea Prologului de la Red Bull Romaniacs şi pentru că nu sunt un Jules Verne într-ale

„Românii sunt cu adevăraţi motivaţi. În prima zi greşeau la un simplu slalom pe iară, dar apoi au reuşit să treacă obstacolele artificiale. În Franţa, nu aş fi fost martor la un asemenea progres”, e de părere Benoit Fortunato 49

special

scrisului nu mă voi complica să le descriu, pentru că se văd în poze. Platoul este mărginit de ce altceva oare decât de o pădure de brazi, la care se ajunge însă prin escaladarea unui prag, ce are nişte dimensiuni umane la „început”, după care evolează într-o zonă cu accente de Erzberg. „Obiectivul sunt panglicile albe”, spune Benoit arătând spre o coborâre aproape verticală, „asezonată” cu nişte bolovani. Reapar privirile câş, drept pentru care Benoit trece la teorie şi ne explică cum stă treaba cu „oacul”, care este însăşi piatra de temelie a ştiinţei denumite enduro. Fie, am să vă dezvălui şi acest secret: este vorba despre o potrivire a momentului în care comprimi suspensiile motocicletei, accelerezi şi ciupeşti ambreiajul, acest moment petrecându-se la baza obstacolului. De altfel, Benoit marcase cu jaloane locul în care se efectuează „oacul”. Eheei, şi acesta a fost momentul în care am avut o revelaţie, potrivit căreia nimeni nu l-a obligat pe Cristian Ţopescu să fie gimnast pentru a comenta evoluţiile Nadiei Comăneci. Aşa că m-am concentrat exclusiv pe partea jurnalistică, observând cu mare atenţie cum băieţilor le iese din ce în ce mai bine „oacul” şi cum urcarea devine mai lungă şi mai înclinată, ba chiar primeşte ca bonus şi un prag cu rădăcini care-i propulsa pe endurişti la vreo doi metri în aer. În acest moment a devenit limpede de ce Benoit începuse ziua cu exerciţiile de „contorsionism pe motocicletă”, pentru că nu puţine au fost ocaziile în care băieţii s-au salvat de la trânte spectaculoase, controlându-şi motocicletele din poziţiile cele mai ciudate. Dar, fiţi pe pace, au fost şi trânte spectaculoase, iar femurul meu din titan a fost probabil recunoscător că m-am limitat la a face poze. Cum lungi

sunt însă zilele de enduro şi lumea era bine încălzită, s-a trecut apoi la obstacolele artificiale care încet-încet au început să nu mai prezinte dificultăţi pentru cei veniţi la curs. Desigur, nu vă pot dezvălui toate secretele pe care Benoit le-a împărtăşit cursanţilor, există însă mai multe filmuleţe pe You Tube care atestă realizările din teren ale cursanţilor şi în acest punct al poveştii mele nu pot decât să mă întorc la ceea ce spuneam pe site, de la faţa locului: de la castraveţi, la endurişti hardcore în numai o zi!

Ce va spuneam...

Intră în scenă profesioniştii Dacă Tudorel Cristea apăruse la Ciumani încă de luni după amiază, marţi dimineaţa a fost rândul colegului său Ervin Kovacs să-şi facă apariţia, însoţit de alţi doi sportivi cu ştaif, este vorba despre Alexandru Gârbacea şi Romeo Duicu, piloţi Vectra Racing. Nu mult a durat până când elita enduroului românesc s-a trezit cu ochelarii lipiţi cu duct-tape, „bieţilor” piloţi rămânându-le doar o fantă îngustă prin care să poată negocia situaţiile întâlnite în teren. Şi au tot întâlnit „situaţii”: o urcare cu mai multe praguri, pe care Benoit s-a căţărat ca un diavol tazmanian, lucrând doar din comprimarea violentă a suspensiilor şi niscaiva coborâri extreme. Au urmat apoi nişte sărituri à la FMX, pe care şi amatorii le-au abordat cu sârguinţă şi dezinhibiţie.

Nu l-ai ascultat pe Benoit, te alegi cu

Excursie la canion Dacă la cursul de enduro organizat în 2008 de Patrick Boissy împreună cu Greg Eyries, doar acesta din urmă sărea peste unul din şanţurile canionului, iată că toamna aceasta, Ervin, Tudorel, Laci dar şi Sorina, care tocmai venise la cursurile

Ervin a scapat de flotari la faza asta

octombrie – noiembrie 2010

„În România, fiecare a făcut enduro după cum îl tăia capul şi de aceea acest curs este foarte important, alături de un sportiv care stăpâneşte cu adevărat tehnica şi ştie şi cum să o explice”, Romeo Duicu, Vectra Racing Team.

20 de pompe, pardon, flotari

El este Ketchup, descoperitorul infamei trecatori, aici alaturi de fiul sau

Cine este Benoit Fortunato? Campion al Franţei la enduro, vice-campion mondial la International Six Days Enduro cu echipa Franţei şi vice-campion mondial la enduro juniori, Benoit Fortunato are la doar 21 de ani, 17 ani de experienţă pe două roţi. Mentorii şi antrenorii săi sunt Antoine Meo şi Johny Aubert. De curând a semnat un contract de pilot cu Beta Factory şi va alerga în Campionatul Mondial de Enduro Indoor. A alergat în supercross în Statele Unite ale Americii, unde a fost acceptat în gaşca lui Travis Pastrana, alături de care s-a antrenat. Ce să vă mai spun, are un amic cu Bugatti Veyron, împreună cu care mai merge pe la discotecă şi atunci DJ-ul opreşte muzica şi-l anunţă (pe Benoit, nu pe amicul cu 1001 de cai putere). La curse merge cu o suspensie în valoare de 135.000 de euro, furcă şi amortizor din spate, care uşurează motocicleta cu zece kilograme. Benoit a avut 22 de fracturi, aşadar câte una pentru fiecare an de viaţă şi practică metode de antrenament dintre cele mai exotice: este luat noaptea pe sus, închis în dubă alături de motocicletă ş dus întrun loc necunoscut, de unde trebuie să ajungă la locul de cantonament. Ştiu că unele lucruri sună puţin ireal, dar vă asigur că vă spun adevărul. Benoit nu a stat doar pe roze la viaţa sa, de exemplu la începutul anului s-a dus la spital pentru o operaţie de refacere a ligamentelor genunchiului şi a fost infectat cu stafilococ auriu (deci se mai întâmplă chestii şi în ţara lui Sarkozy), având nevoie de o spitalizare prelungită şi luni bune pentru a-şi reveni.

www.dirtbikezone.ro

special

de enduro de la cursurile de la facultate, au reuşit această figură cu destulă dezinvoltură. Să nu mai vorbim de Sandu Sr. care a stat, a cugetat şi a ajuns şi el cu bine şi în zbor de cealaltă parte a micului canion. După nişte wall-rides împreună cu Tibi Sibianu‘ şi Iulian prin canion, stânca morţii, pentru care în opinia mea Sorina era cea care avea temele cel mai bine făcute, plus nişte felii de pizza, acţiunea s-a mutat pe Extrem Testul trasat de primarul endurist al comunei Lăzarea lângă circuitul de motocros, unde din nou cea mai activă a fost Sorina. Era o adevărată plăcere să o vezi pe Sorina cum se joacă şi trece în trombă peste întreg parcursul de Extrem Test de la Lăzarea, acelaşi care îi cauzase destule probleme în august, la etapa de enduro. Check out on You Tube! Şi băieţii au progresat însă mult, Tibi, Laci, Daniel sau Iulian fiind acum... ready to race! Dimineaţa de joi a fost rezervată unor „dropuri” grave, riderii având de zburat peste aproape doi metri de perete vertical, după care venea de abia apoi o pantă. Se poate spune că Sorina, Ervin, Tudorel, dar şi amicul său Daniel, tot băimărean, au atins obiectivul despre care vorbea la început Benoit, după care au urmat în sfârşit plimbările prin pădure, pe traseul de International Enduro Festival Transylvania, însă vă daţi seama că nu s-a ieşit la soft enduro, Benoit trasând nişte speciale de 60 de secunde care i-au secătuit de energie pe rideri.

A meritat? Hell, yeah! Nu ştiu când a mai fost un vice-campion mondial de enduro în România să dea lecţii alor noştri, fie că e vorba despre amatori, fie că e vorba despre piloţi profesionişti. Să nu mai spun că spiritul în care s-a făcut cursul a fost unul al totalei distracţii, chiar dacă s-a muncit serios. Îmi pare foarte rău că nu a fost posibil să-l filmez sau să îl fotografiez pe Benoit, este singurul om pe care l-am văzut rupând gazul unei motociclete pe o coborâre care la ski sau snowboard ar fi fost notată cu negru, a fost singurul om pe care l-am văzut decolând de pe un buştean cu cauciucuri de pe extrem test şi aterizând în picaj pe următorul, a fost singurul rider pe care l-am văzut aterizând efectiv pe doi buşteni după o săritură în stil FMX sau care a polizat bolovani cu scutul după aterizarea unor „dropuri”. Revenind însă la curs, este uimitor cât de mult poţi să progresezi când ai alături de tine pe cineva care să îţi explice pas cu pas ce trebuie să faci. Apoi, e limpede că într-un grup de rideri dai tot ce ai mai bun din tine şi chiar se creează o energie comună care te împinge să îţi depăşeşti limitele. S-a văzut imediat o schimbare de abordare din partea piloţilor pe obstacolele de la Ciumani, când Benoit a organizat mici curse între aceştia. Şi se pare că francezului i-a plăcut atât de mult în România, încât luna aceasta se întoarce la Buzău, deci nu trebuie să muriţi de oftică pentru că nu aţi fost la curs, mai aveţi o şansă să îndreptaşi situaţia.

Un curs foarte util, în care practic aprofundezi aceeaşi tehnică bazată pe controlul suspensiilor, pe care l-am folosit pentru abordarea majorităţii obstacolelor”, Tibi (Sibiu) 52

Patrick explica tehnica oac pentru

Recunosteti personajul... Soso SR.

Sunt atat de bun, incat ma refugiez pe

octombrie – noiembrie 2010

„Am ajuns în două zile la un nivel pentru care ar fi trebuit să muncesc un an de zile, practicând enduro regulat. Am mers un an de zile pe o motocicletă de motocros, pe care mă chinuiam destul de mult, aşa că am ajuns să merg pe un motor de enduro. Particip şi la competiţii de viteză şi mersul pe teren este extraordinar pentru condiţia fizică şi pentru controlul motocicetei în situaţii delicate”, Vali, Piatra Neamţ

Moto Magia

Before

After

Surpriza de sâmbătă Se mai intampla si asa, dar vorba aia, no one got hurt

După cinci zile de curs, Benoit i-a antrenat gratuit pe copiii din zona Gheorghenilor. Am rămas foarte surprins să constat că micuţii au avut parte de exact aceleaşi exerciţii de control al motocicletei ca şi adulţii. Când credeam că distracţia s-a terminat, copiii au trecut la antrenamente pe o coborâre şi pe o urcare, care respectând proporţiile, presupuneau acelaşi provocări pe care le ridică respectivele „forme de relief” pentru un endurist mediu. Mici rideri s-au descurcat de minune şi asta demonstrează că dacă ei se vor fi antrenaţi aşa cum se cuvine, pot ajunge la nivelul piloţilor din WEC.

un bob antic

www.dirtbikezone.ro

TARGET 2T

7,12€

1L/5L

API TC JASO FC ISO L EGD

CRUISER 4T 10W40

OFF ROAD 2T

6,97 €

6,89€

1L/2L

API SL

API TC JASO FC ISO L EGD

RACER 4T 5W50

STROKER 2T

7,40€

6,65€

API JASO MA/MA2

API TC JASO FC ISO L EGD

ROAD RUNNER 4T 10W50

MOOVER 2T

8,07€

6,65€

API JASO MA/MA2

1L/2L

API TC JASO FC ISO L EGD

rally raid

Raliul Mar

75 de ani de tradiĹŁie 56

octombrie â&#x20AC;&#x201C; noiembrie 2010

rocului Ce raliu fantastic, măi domnule, şi raliul acesta al Marocului! Ca şi un învăţăcel într-ale rally raid-urilor ce sunt eu, nu credeam că există atâtea competiţii serioase în acest domeniu, exceptând Dakarul. Se pare însă că sunt, şi încă atât de frumoase… 

text: Dragoş Lula-Zudor, foto: KTM

aliul Marocului a adunat pentru ediţia 2010 peste 150 de piloţi curajoşi, gata să se lupte cu deşertul, dunele şi potecile pietroase, pe o lungime totală de 2.300 de kilometri timp de şase zile. Raliul Marocului a fost şi „terenul de joacă„ al noilor jucării KTM 450 Rally Replica şi Yamaha WR 450 F. După cum bine ştiţi, noul regulament al Dakarului impune limitarea motocicletelor la o capacitate cilindrică mai mică sau egală cu 450 cmc, drept urmare mulţi constructori au ales să testeze noile motociclete în Maroc. Riderul KTM Cyril Despres a terminat raliului Marocului pe locul întâi, în timp ce Marc Coma pe locul trei, în ciuda penalizărilor de peste 36 de minute. Într-adevar, primul test al noii motociclete KTM 450 Rally Replica a fost un real succes, această motocicletă urmând să fie folosită de către piloţii KTM la ediţia 2011 a celui mai faimos rally raid, Dakar. Raliul Marocului a însemnat pentru Despres revenirea la curse după o pauză de şase luni, pauză luată odată cu venirea pe lume a noii lui fiice. Acum că v-am spus câte ceva despre piloţii KTM trebuie să scriem şi despre alţii, nu? Helder Rodrigues, pilotul Yamaha ţine piept riderilor consacraţi din scena raliurilor. Pe o Yamaha WR 450 F portughezul a terminat cursa pe locul doi find blocat între doi portocalii: Despres şi Coma. Raliul Marocului a fost o încălzire foarte bună pentru portughez care se simte într-o formă foarte bună în ultimele săptămâni înainte de Dakar. Cam asta ar fi varianta scurtă, concentrată, a Raliului Marocului. Desigur că nu vă putem lăsa aşa, deci

e în materie de dune! www.dirtbikezone.ro

rally raid

aşezaţi-vă confortabil pentru că urmează varianta detaliată. Prima etapă: încălzirea Prima etapă a avut o lungime de 423 de km din care 320 de km speciale. Etapa a început cu un segment de 310 kilometri, cu două părţi distincte: o încălzire pe potecile de munte şi cursa clasică în deşert. Startul dat la nord-est de Zagora a fost urmat de un traseu sinuos şi foarte tehnic pentru prima parte. Treptat, traseul se lărgea şi devenea mai rapid, punctat de multe schimbări de direcţie. Chiar din prima etapă, Despres şi Coma s-au instalat în fruntea clasamentului şi acolo au şi rămas până la capăt, cu câteva penalizări în cazul lui Coma. Helder Rodrigues a fost un competitor serios pentru cei doi, reuşind să-le strice planurile pentru un podium cu primele două locuri portocalii.

dune emblematice pentru raliul Marocului, urmate imediat de zonele cu capcane. Zonele cu nisip fin sunt foarte periculoase din cauza riscului de înpotmolire în nisip. „Fie ca cel mai bun să câştige„, acesta a fost motto-ul celei de a doua etape de raliu a Marocului. Organizatorii au introdus nişte provocări de navigaţie în actuala ediţie a Raliului Marocului, care constau în localizarea unor anumite puncte de pe traseu cu o eroare de 400 de metri. Aici a pierdut Coma peste 30 de minute, terminând etapa pe locul 4, astfel că Cyril Despres era instalat confortabil pe primul loc. Etapa trei: viteză şi peisaje Fără a avea o dificultate foarte mare, această etapă s-a rezumat

la viteză şi peisaje. Probabil una dintre cele mai fotogenice etape ale raliului, aceasta a fost şi una dintre cele mai rapide, piloţii având de parcurs peste 280 de km dintr-o bucată, fără nici un fel de asistenta din exterior. Coma a reuşit victoria, reuşind să treacă peste eşecul din etapa anterioară. Despres a avut nişte probleme, pierzând track-ul la doar o sută de metri după start, dar totuşi a reuşit să rămână în fruntea clasamentului general. Etapa patru: ghinion pentru Despres Ghinionul îl loveşte din nou pe Despres, care pierde iarăşi trackul, terminând etapa pe locul şase dar rămânând totuşi cu un mic avantaj în clasamentul general. Coma a dat totul pentru a câştiga şi această

Etapa doi: capcanele nisipurilor Raliul a poposit în Erg Chegaga pentru două bucle a câte 130 de km. Trackul a început cu nişte

octombrie – noiembrie 2010

etapă, urcând în clasamentul general pe locul trei. Pe lângă oboseala acumulată după patru zile de raliu, piloţii aveau de localizat şi acele Way Points, de care trebuia să te apropi la cel puţin 400 de metri. Etapa cinci: în vizită la berberi Penultima etapă a raliului Marocului a avut ca punct de plecare teritoriul faimosului trib de berberi Ait-Attas. Acesta se întinde de la munţii Atlas până la graniţa cu Algeria. Etapa este un rapidă, plină de pietre, zone nisipoase şi dune. Urcări şi coborâri pe dune, elemente emblematice pentru un raliu, se regăsesc în această etapă. Dornic să îşi repare greşelile, Despres a demonstrat că are o putere şi o tehnică de neegalat, reuşind

să mărească ecartul dintre el şi riderul clasat pe locul 2, Helder Rodrigues, la 10 minute! Acest avantaj şi cele 15 minute faţă de Coma îl puneau în poziţia ideală pentru atacul din etapa finală. „Nu am fost deloc mulţumit de prestaţia mea din zilele trecute şi azi am plecat cu gândul să câştig. Am plecat al şaselea, cu cinci piloţi în faţă care trăgeau tare. La kilometrul 40 l-am văzut pe Olivier Pain care avea nişte probleme cu motocicleta, încă un rider pentru care nu mai trebuia să îmi fac griji. La sfârşitul specialei am reuşit să îmi păstrez un mic dar important avatanaj faţă de Coma şi Rodrigues„, declara Despres. Gata pentru Dakar! Track-ul ultimei etape a raliului Marocului a fost unul

foarte rapid, perfect pentru recuperat timp: patru bucle a câte 80 de km. Buclele ofereau posibilitatea de a depăşi riderii mai lenţi, zone cu nisip şi faimoasele dune. Despres a reuşit cu succes să îşi păstreze avansul faţă de rivalii săi: Coma şi riderul portughez Yamaha, Helder Rodrigues. Cursa lui Coma din ultima zi a fost catalogată drept „monumentală„, el terminând cursa pe locul trei, cu 36 minute de penalizare! Pentru ca simetria să fie perfectă, între un loc unu şi un loc trei, ambele portocalii, a venit un albastru. Helder Rodrigues a reuşit să se ţină tot timpul după Despres şi a demonstrat că are un mare potenţial, find pregătit pentru Dakar. Rodrigues s-a clasat şi pe locul trei în campionatul mondial de raliuri, clasa 450 cmc. 

Raliul Marocului a fost mai mult decât o simplă cursă, a fost preludiul unor evenimente mult mai „măreţe”, cum ar fi Dakarul. Se pare că Marocul a fost şi locul unde s-au testat noile jucării de 450 cmc pentru Dakar. KTM 450 Rally Replica dar şi Yamaha WR 450 F sunt două motociclete mai mult decât capabile să câştige această cursă. www.dirtbikezone.ro

produse

Aeresitoare furcă ZETA pentru KTM, preţ 21 de euro

Disc frână Galfer, preţ 189 de euro, disponibil pentru majoritatea modelelor de motociclete off-road

Pinion spate Gunner, pentru Honda CR 87-00, CRF 2002 – 2007, preţ 28 de euro, disponibil pentru majoritatea modelelor de motociclete off-road

Levier ambreiaj Oshiro, pentru KTM 65/85 02/06 şi SX/EXC 99/06, mai puţin 250/300 99/06 şi Husaberg 00/06, disponibil pentru majoritatea modelelor de motociclete offroad. Preţ 15 euro.

Îmbrăcăminte şa FM Racing. Preţ: 34 euro.

Set leviere Generic. Preţ: 31 de euro.

Levier ambreiaj Oshiro, prelucrat prin uzinare CNC, pentru modelele Honda CR 125 şi 250 şi CRF 250 şi 450, disponibil pentru majoritatea modelelor de motociclete offroad. Preţ: 67 de euro.

Levier ambreiaj MAD, disponibil pentru majoritatea modelelor de motociclete offroad. Preţ 12 euro.

Handguards Race Tech. Preţ: 46 de euro. octombrie – noiembrie 2010

Geantă pentru scule First Racing. Se fixează cu şuruburi de aripa spate a motocicletei. Preţ: 19 euro. Protecţie completă bust FM Racing. Preţ: 101 de euro.

Protecţie Meca System pentru cot evacuare KTM 2T. Preţ: 110 de euro.

Mousse protecţie motor. Preţ 6 euro.

Brâu FM Racing. Multiple buzunare şi buzunar pentru bidon de apa. Preţ: 35 de euro. www.dirtbikezone.ro

produse

Produse disponibile pe www.endurogaraj.ro, importator Thor pentru România. Tricouri Thor, diverse modele si culori, preţuri speciale între 22-35 Euro. Pentru mărimi, culori şi modele contactaţi info@endurogaraj.ro

Tricou First Racing Patrick Moto, se personalizează cu numele pilotului. Preţ: 60 de euro.

Pantaloni Thor din material impermeabil, cu dubluri în zonele de uzură. Buzunare laterale cu fermoare cu închidere etanşă. Fermoare etanse în zona cizmelor pentru îmbrăcare comodă. Preţ special: 70 de euro.

Geantă transport echipament FM Racing. Preţ 61 de euro.

Aceste produse sunt disponibile prin reţeaua de magazine Patrick Moto!

Înălţătoare de ghidon Oshio, pentru KTM, plus 16 mm, pentru ghidoane cu diametru de 28,6 mm. Preţ: de la 48 la 70 de euro.

Înălţătoare de ghidon Oshiro, plus 45 mm. Preţ: 49 de euro. Patrick Moto Gheorgheni Strada Kosuth Lajos, Nr. 226, Clădirea Ambient, Telefoane: 0731018683, 0731 831 978 web: www.patrickmoto.ro

Kit plastice Gas Gas. Preţ: 65 – 180 de euro.

Kit plastice KTM EXC. Preţ: 65 euro Enduro Store Bucureşti Str. George Folescu Nr. 32, Sector 2 Telefoane: 0722 552 460, 0725 918 802 web: www.endurostore.ro

Kedy Moto Braşov Calea Fagarasului Nr.1 , Complex Comercial Vectra International Telefoane: 731 373 797, 0741 333 021

octombrie – noiembrie 2010

FURCI ȘI RADIATOARE Fork Shock Absorber 

Full Synthetic

1004 €

Ulei pentru furcă, are un indice de vâscozitate foarte bun, asigură o excelentă stabilitate, indiferent de schimbările de temperatură, alături de o constanţă a amortizării.

Fork 5-20 

5/20 – Synthetic Compound

486 €

Ulei pentru furcă, reduce frecările şi supraîncălzirea.

Caracteristici:

Indici 3,5 5 10 15 V.100°C mm2/sc 6,40 6,77 13,85 19,45 2 25,00 28,10 66,85 99,25 V.40°C mm /sc Indice de vâscozitate 195 220 217 219

Culoare: V.100°C mm2/sc V.40°C mm2/sc Indice de vâscozitate

Cooling 

Cooling D TYPE-25

583 €

Utilizarea acestui lichid de răcire vă garantează eliminarea depunerilor de minerale şi evitarea coroziunii, atât pentru carter, cât şi pentru pompa de apă

galben clar 7,70 39,32 169

Disponibil şi în recipiente de 60 de litri, la preţul de 227.11 €.

Gama Racing

Gama Genuine

Conceput special pentru uz competiţional

Gama Genuine

Conformă specificaţiilor producătorilor

Transmisie 721 €

shaft  

80W90 API GL5 Synthetic Spirit

Culoare V.100°C mm2/sc V.40°C mm2/sc Indice de vâscozitate Performanţe/Norme API

Gama Genuine

 

Ulei de transmisie, pentru cardan şi cutiile de viteză ale motoarelor în doi timpi. Caracteristici:

GEAR

galbenă 14,70 145,40 99 GL5

Conformă specificaţiilor producătorilor

75W90 API GL5 Synthetic Compound

845 €

Ulei pentru cutiile de viteză ale motoarelor în doi timpi, solicitate puternic şi/sau modificate. Caracteristici:

Culoare galben clar 15,80 V.100°C mm2/sc V.40°C mm2/sc 94,75 Indice de vâscozitate 165 Performanţe/Norme API GL5

Gama Tunning

Soluţie specifică pentru motoarele care au beneficiat de creşteri ale performanţelor

gear box  

75W90 API GL4 Full Synthetic

1039 €

Ulei pentru cutiile de viteză ale motoarelor în 2 timpi, de competiţie. Caracteristici:

Culoare CHIHLIMBAR 15,28 V.100°C mm2/sc V.40°C mm2/sc 94,90 Performanţe/Norme API GL4

Gama Racing

Conceput special pentru uz competiţional

Patrick Moto Gheorgheni Str. Kosuth Lajos, Nr. 226, Clădirea Ambient Contact: 0731 01 86 83, 0731 831 978

All Moto Wear Arad Calea Radnei, Nr.264, Arad Telefoane: 0763 488 290, 0766 750 949 www.allmotowear.ro

Enduro Store Bucureşti Str. George Folescu Nr. 32, Sector 2 Contact: 0722 552 460, 0725 918 802 www.endurostore.ro

Kedy Moto Braşov Calea Fagarasului Nr.1 , Complex Comercial Vectra International Contact: 731 373 797, 0741 333 021

Patrick Moto este unicul importator în România al gamei de uleiuri şi produse de întreţinere Boxer