Dirt Bike Zone no 2 by marc sandu

Nr. 2 APRILIE 2010

www.dirtbikezone.ro

Sfântu Gheorghe prima etapă de motocros

Interviu Tudorel Cristea îţi spune cum să devii pro-rider

Moto club, descoperă cum e să trăieşti în Haită

Start în Mondialul de Motocros: în exclusivitate de la Sevlievo Grand Prix of Bulgaria Aprilie, o

lună încinsă cu 3 etape în Campionatul Primul test românesc cu un Gas Gas de enduro: EC 250 F

Naţional de Dirt-Track

EDITORIAL

. a mea opinie il m u în , le a ri o ziţia tipuri de edit recum de po xistă trei marifi cel în care profitând oa ză cu sârg lumea Primul tip ar re se află, autorul înfierea s şi diverse frusde forţă în care, exprimându-şi ca bonu optimistă, aici înconjurătoa ua categorie este cea eterntrebuie practicat dar nu le. A do trări persona enta, optimismul e bun, ta descrierii a ceea ce nu am ce comnos. Ar mai fi apoi varian e corporatistă de altfel. la modul gău în revistă, treabă destul d oraţii. La acest capitol, se poate găsi e revistele scoase de corp l doi al Dirt Bike Zone Adică bună d„dezvălui” deja că număru , graţie implicării lui , eu pot să vă ză serioasă de motocros şi se întâmplă în Dirt-Track e o c . d e la o ţi ochii dizgra conţine lescu, căscăm s-ar vorbi că e căzută în est sport u ic o V n a d g o c B de oameni, a to despre care o ramură mo tă pasiunii unei mici cete dacă citim interviul cu ” Totuşi, datori r atrage spectatori. Apoi, a lucrurilor. În „nefericita rezistă şi chia ea, vedem partea însorită ieşte din „snowboardit” Tudorel Crist băimărean aproape că trăz (la fel de... extrem ca el, Românie, un chiar a convins un francetul European de Enduro. şi enduro, ba să-l sprijine în Campiona eam? Despre echilibrul să spunem...)ngular... Dar despre ce vorbeditoriale, ce conţine Cazul nu e si m şi pesimism şi abordări voi seama singuri. Înainte între optimis ă vă place sau nu, vă daţi ie ce ţine de psihologie: revista şi dac reau să vă zic însă o chest tens decât cea pozitivă. de aceasta, v gativă e prelucrată mai invut o grămadă ecouri informaţia nensarea Dirt Bike Zone a a ferit să pună umăru’ la Adică, deşi la părut oameni care s-au o urechiat verbal că „de ce pozitive, au a-am supărat când am fostu că e campion naţional, revistă, eu m ăduţă pe copertă”. Pentr ult că de acum, redacţia l-am pus pe R ebuit să mă bucur mai m ”, Lula Dragoş Zudor şi de aia! Ar fi trează un „rookie journalist an Paraschiv... Sau că am l DBZ acomodât se poate de profi, Bogdl de motocros, cu laptopu un fotograf c pă de campionat mondia re de presă emisă pentru ajuns la o etato în rucsac, cu o acredita priili realizări”, treburile , şi aparatul fo e. Nu vă mai reţin cu „proreu, mesajul meu e simplu Dirt Bike Zon, de curse avem parte la g a pozitivă din natură şi merg înainte concentrăm pe informaţi jma oamenilor care au haideţi să ne chile când suntem în preasimplu de recunoscut: au să ciulim ure ntru motociclism... Sunt lor, ţin nişte cupe în făcut ceva pe puţin o competiţie la viaţaereu bine dispuşi!  organizat cel raj sau dormitor şi sunt m sufragerie, ga

Puterea exemplului

MESERIAŞII Fondator Patrick Boissy Redactor-şef Marc Sandu Redactor Lala Dragoş Zudor Colaboratori Dani Oţil, Ionuţ Berceanu, Andra Bubău

www.dirtbikezone.ro

Grafică şi DTP Mihnea Andrei Fotograf Bogdan Paraschiv www.dirtbikezone.ro redactia@dirtbikezone.ro

© Dirt Bike Zone 2010 Toate drepturile rezervate. Textele şi imaginile prezentate în această revistă nu pot fi reproduse prin nici un mijloc electronic sau mecanic, fără acordul scris din partea editorilor.

PAGINA TA

Aceasta este pagina ta! Dirt Bike Zone este revista voastră, a pasionaților de off-road și de noroi. Vrem să vă avem pe voi în prim plan. Trimiteți-ne pe adresa redactia@dirtbikezone.ro tot ceea ce credeți că vreți să împărtășiți prietenilor prin intermediul revistei: poze cu voi pe o „dirt-bike“, călătorii și aventuri, experiențe de la concursuri, teste cu motociclete personale și nu numai, impresii și ce altceva mai credeți că merită să apară aici. Evident, noi vom fi selectivi, atât în măsura spațiului cât și în limita bunului simț.

Dirt bike land: Robi, un mai vechi prieten de-al nostru, ia o fantastică freză, din fericire fără urmări pe circuitul de endurocros de lângă Târgu Mureș. Apropo, etapa cu numărul doi din Campionatul Național (17 aprilie) a fost câștigată de Mani Gyenes. Se întâmpla în 2009: International Enduro Festival Transilvania, moment de respiro la celebrul „Ciuc Point.“

Dragoș, a început ca cititor și a ajuns redactor.

APRILIE 2010

ŞTIRI

MX World Championship: Nagl în Italia, a avut LdouaalocMantova, pe 10 aprilie cea de a etapă din campionatul

Aprilia atacă segmentul motocicletelor adventure nu se confunda cu Touareg A (SUV-ul de la VW), Tuaregul de la Aprilia îşi datorează numele

unui grup de nomazi africani, care, din pură coincidenţă locuiesc într-un ţinut ce face parte din vechea zonă pe unde trecea Dakarul, asta desigur, pe vremea când raliul chiar avea finişul la Dakar. Ţinând cont că anul acesta, chilianul Francisco Lopez a surprins pe toată lumea când a urcat pe treapta a treia a podiumului cu un RXV 4.5, boşii de Aprlia şi-or fi spus că e cazul să-i ofere ceva ca lumea lui Chaleco, de care nu ar fi rău să profite şi publicul larg. Mă rog, cu restricţionarea aia de 450 cmc va fi mai greu... Noul Tuareg de la Aprilia va fi lansat în septembrie, în cadrul celei de-a 67-a ediţii a salonului EICMA de la Milano, urmând a fi echipat cu acelaşi motor de 750 cmc, ca Shiver şi Dorsoduro, cadru din oţel tubular şi roată faţă de 21 de inch. Greutatea e preconizată să fie undeva pe la 200 de kilograme, deja apărând şi zvonuri conform cărora se aşteaptă o variantă de stradă cu un motor mai mare, de 1.200 cmc, cu roata faţă de 19 inch. Odată cu lansarea recentă a XT1200Z Super Tenere, dar şi a lui Ducaţi Multistrada 1200, cu Tuareg 750/1200 pregătite de lansare, se pare că R1200GS de la BMW are de înfruntat o competiţe acerbă. 

Suzuki profitând de crash-ul lui lui Philippaerts. Câştigătorul de la Sevlievo, Nagl, a venit mondial de motocros. Grand pe trei, repetând mişcarea în Prix-ul Lombardiei a început manşa doi. În aceasta, Cairoli a cu un duel aprig pentru fost de neoprit iar Philippaerts pole position între David a reuşit locul doi. La MX1, Philippaerts şi Antonio Cairoli, lucrurile au semănat foarte amândoi având avantajul mult cu ceea ce s-a întâmplat terenului propriu, în cele din la Sevlievo, adică Musquin a urmă Philippaerts câştigând. câştigat ambele manşe, Herlings În cursă însă, Cairoli a scris suflându-i locul doi lui Roczen istorie, urcând pe prima treaptă în manşa doi, ajungând pe a podiumului final şi bifând treapta trei a podiumului final. prima victorie de Grand Prix Locul doi la Mantova îi aparţine pentru KTM 350 SX-F. Italianul a lui Ken Roczen (Teka Suzuki), recuperat mult în prima manşă, germanul aflându-se momentan care a fost de altfel câştigată la 14 puncte de Musquin în de Clement Desalle, riderul clasamentul general. 

Sick stuff: Robbie Madison sare peste canalul Corintului sta e undeva prin Grecia, A dacă bine ne aducem aminte, iar Robbie e băiatul

ăla australian care a tras un back-flip peste London Bridge sau a ajuns pe Arcul de Triumf din Las Vegas, nu, nu suntem prost informaţi, există aşa ceva şi prin State... Canalul Corintului are 85 de metri, iar „Maddo” a trebuit să „bage” 120 pe oră şi să sară 95 de metri pentru a ajunge în deplină siguranţă de pe o parte pe cealaltă. „Să sar acest canal era o provocare căreia nu am putut să-i rezist, mai ales că acest salt presupunea cele mai grave consecinţe dacă nu ar fi ieşit cum trebuie. Mi-a fost realmente frică, am fost excitat, a trebuit să îmi controlez emoţiile, aveam o singură încercare” a declarat „dare-devilul” nostru. Cu tot, respectul, dar... no shit, Maddo, e ok să îţi fie frică! 

APRILIE 2010

şi Cairoli fac schimb de locuri La MX1, Clement Desalle este pe urmele lui Cairoli. Va reuși belgianul de la Tek Suzuki să țină piept celor de la KTM?

WEC: Knight, regele Andaluziei

înseamnă că a început campionatul mondial de enEduro.aprilie, Prima etapă s-a desfăşurat

pe 10-11 aprilie în Spania, în zona prăfoasă a dealurilor Andaluziei. Prima zi în E1 a fost plină de surprize pentru favoritul Aubert, acesta căzând, dar fiind un maestru al revenirilor, a ajuns pe locul doi. Locul unu a revenit lui Meo, cu un avantaj de 25 secunde, locul trei fiind ocupat de ibericul Cristobal Guerrero. Având probleme la ambreaj, Cervantes nu a fost capabil să arate fanilor tot ce poate, astfel Mika Ahola a fost bucuros să ia coroana la E2. Locul 2 a aparţinut lui Cervantes iar ultimul loc de pe podium, riderului BMW, Juha Salminen. La E3, Knight a avut o revenire spectaculoasă, cu 31 de secunde avantaj faţă de al doilea clasat, Nambotin. Cum nici Nambotin nu a fost un pericol real pentru Knight, nici Albergoni nu a prezentat pericol pentru Nambotin, acesta terminând cursa pe locul 3. A doua zi, scenariul curselor s-a modificat complet: la E1, Aubert şi-a luat destinul în mâini şi a terminat ziua cu 22 de secunde avantaj. Meo a rămas mult în

www.dirtbikezone.ro

spate din cauza unei lovituri la genunchi, terminând pe locul 2, înaintea lui Guerrero. Rodrig Than a venit hotărât să schimbe ceva în clasa lui. Forţând limitele, mai ales în ultimul tur, a luat locul trei la E2. Victoria a venit răzbunătorului Cervantes, care a intrat în ultima tură în aceeaşi secundă cu Ahola, dar a ajuns la finiş cu un avans de 11 secunde. Knight a demonstart că el e regele motocicletelor mari din E3. Nambotin s-a străduit din răsputeri să ţină pasul cu Knight, dar a fost lăsat în urmă cu peste 1 minut. Locul 3 a revenit lui Albergoni, proaspăt venit în E3. 

Gas Gas Test Day la Ghioroc Arad

100 de motociclişti din Ppe 14este zona Aradului au participat martie, la Gas Gas Test

Day, organizată de Patrick Moto şi All Moto Wear la Ghioroc, în imediata apropiere a pensiunii „La Konac”. Conform promisiunii organizatorilor, la eveniment au participat şi piloţii sponsorizaţi de Patrick Moto în campionatele de enduro ale României, Europei de Est şi Europei: Sorina Sandu, Ervin Kovacs Zsolt şi Tudorel Cristea. Cei trei piloţi au oferit ajutor pe traseu şi detalii despre motocicletele hard enduro folosite la test, EC 200 Six Days (2009) , EC 250 Six Days (2010), EC 300 Racing (2010) şi modelul de trial TXT Boy 50 (2009). Ziua de teste Gas Gas a fost precedată vineri, 12 martie, de lansarea magazinului de motociclete, echipamente şi accesorii All Moto Wear (Calea Radnei, nr. 264, Arad), care devine şi dealer Gas Gas, intrând în reţeaua Patrick Moto, importator al motocicletelor Gas Gas în România. 

ŞTIRI

Portocala mecanică

-am avertizat pe Dragoş că, de fiecare dată când vine vorba despre KTM, jurnalistul de pretutindeni va folosi un titlu care face referire la ceva cu „portocaliu”. Noi trebuie însă să fim mai deştepţi şi să ne dăm pe acolo pe unde nimeni nu s-a mai dat cu „Enterprise-ul”, aşa ca în Star Trek! Dar, despre o portocală electrică, chiar nu s-a mai vorbit! KTM vine cu nişte motociclete care contrazic regula ce spune că impactul minim asupra mediului şi districţia pură nu s-ar împăca. La sfârşitul lunii martie, la Tokio Motor Show, sub eticheta „KTM Freeride”, compania austriacă a prezentat în premieră două motociclete electrice, cât se poate de „Ready to Race!”. Este vorba de o enduroaică pur-sânge şi de o motocicletă „on road”, cu un puternic iz supermoto. Motocicletele expuse la Tokio nu sunt doar două concepte ci două motociclete de pre-serie, gata să intre în producţie şi să fie comercializate începând cu primăvara anului viitor. Austriecii au avut grija ca preţul să nu fie unul prohibitiv, cum se întâmplă de regulă la acest gen de produse „electrice”, Hubert Trunkenpolz declarând că acesta are să fie undeva sub 10.000 de euro. Din punct de vedere al perfomanţelor, motocicletele electrice de la KTM sunt comparabile cu cele de 125 cmc, dar veştile bune nu se opresc aici. „Pe lângă performanţe, KTM Freeride oferă şi rezistenţă la uzură, la apă, la noroi, manevrabilitate şi siguranţă, comparabile cu cele ale unui motociclete clasice, şi ca orice motocicletă construită de KTM, beneficiază de experienţa noastră la curse” spune Harald Plöckinger, unul din „mai marii” KTM. Fiţi însă pe pace, apariţia KTM – urilor elecrice nu înseamnă că acesta este sfârşitul motocicletelor „consumatoare de combustibil”. KTM va continua să dezvolte motocicletele în patru timpi şi în doi timpi, cele electrice contribuind la popularizarea sportului în mediile urbane, find perfecte pentru începători şi hobby rideri.

Sportul pe două roţi motorizate primeşte un puternic impuls electric! Vom putea practica enduro în inima aglomerărilor urbane, ambele motociclete vor fi omologate pentru uzul pe drumurile publice. APRILIE 2010

Portocala electrică

Cadrul este tip Delta Box cu componente fabricate din aluminiu, furca este upside-down, mono-amortizorul vine cu PDS, ambele componente fiind reglabile. Roţile sunt de 21 de inch, ambele frâne sunt acţionate de pe ghidon, transmisia fiind automată, fără ambreiaj sau cutie de viteze. Greutatea? 90 de kilograme, cu tot cu baterie.

Performanţe pe Li-Ion Puterea maximă este de 30 de cai, iar cuplul maxim de 43 Nm, mai mic totuşi decât cel cu care se laudă americanii de la Zero X. Bateria se încarcă în 90 de minute, direct pe

www.dirtbikezone.ro

motocicletă sau se poate schimba direct cu una gata încărcată, având o durată a vieţii de aproximativ 500 încărcări, comparabilă cu viaţa unei motociclete convenţionale.

: l i ţ O i n a D

CHECK POINT

Eu, Tinel Ş COM Noi trei facem enduro. Adică aşa zicem noi. Ieşim sâmbătă cu motoarele şi dacă nu plouă, rămânem la o pensiune până duminica. De fapt, rămânem eu şi Tinel, că pe Dudel nu îl prea lasă nevasta.

dani@otil.ro frică. Aşa că ajung rar într-a patra. Ne-am înscris anul ăsta la aproape toate concursurile de weekend. Cu sau fără federaţie, prietenesti sau nu, mergem la câte putem. De fapt, Dudel nu îi suportă pe ăştia de la federaţie, aşa că nu cred că vine la alea cu licenţă. Sincer, l-am întrebat ce are cu federaţia. A zis că nici nu îi cunoaşte, dar a auzit numai lucruri nasoale de la un prieten care are un frate mecanic la un service moto. Acolo se aud toate. Aşa că rămânem singuri eu şi Tinel. Dar Tinel e supărat pe ăştia cu prieteneştile că ai jos, găsiţi un exerciţiu nu au avut regulamente clare anul de imaginaţie. Mă rog, trecut şi a tot depus contestaţii, dar nu e chiar imaginatie, dat nu a avut cu cine să se înţeleagă… fiind faptul că se cam dacă nu era regulament… aşa că el potriveşte cu multe cazuri reale din vine doar la cursele cu regulament jurul meu. Exerciţiul e menit să mă şi federaţie… facă să înţeleg ce îşi doreşte grupul Eu merg la toate…sau mă rog, la meu de „băieţi cu care ma dau” de cât mai multe. Ba nu, merg la alea la o cursă de enduro: foarte grele. Mie îmi place să am ce Tinel e bun pe poteci. Îi place să povestesc. Dudel povesteşte şi el. viteza. A avut şi rezultate la rallyDar de obicei începe sâmbăta, la o raid. N-are frică pe coborâri, însă pe bere, două… şi termina duminică pe urcări e moale şi un pic fricos. Îl mai la ora startului. Pe el nu te poţi baza ajută Dudel. El e corpolent, are un la concurs, dar te bazezi la bivuac, patru timpi. Stă mai tot timpul în la chitară, la foc… Chiar m-a ameşa şi fiind mai greu, are un avantaj ninţat, că la cursele prea serioase, la deal. Urcă aproape peste tot. Mai unde nu e cu socializare, berbecuţ puţin spectaculos, însă urcă. Mie şi bere… nici nu vine. Tinel nici să îmi place să fie greu. Bolovani, buş- nu audă! El la zece e în pat dacă are teni, râuri, ravene, trepte. Fac orice. cursa a doua zi. Mi-a zis că organizaMai puţin „goneta”. Am avut un torii care aduc prea multă mâncare incident la viteză mare şi am prins şi lăutari sunt neserioşi. Şi dacă mai

aflu de aşa ceva să nu îl mai chem. Şi nici dacă plouă! Mie îmi place când plouă, că se văd cei buni şi rezistenţi. Vitezele nu mai sunt aşa mari…am şi eu şansa mea. M-am săturat să mă

APRILIE 2010

Şi Dudel… MPETITII depaşească pe macadam ăia de abia urcă o pantă… dar după noroi, îmi place să mă spăl cu apă caldă şi să dorm într-un aşternut curat, pe un pat decent. Dudel zice că pe astea le are acasaă şi că s-a săturat de ele. El vrea modelul spartan. E mai vama iot. Dacă se poate cort, sau chiar sub cerul liber. Bere să fie… Tinel şi-a luat un GPS nou. Abia aştept să îl văd. Cica e şi mai deştept şi ţin bateriile mai mult. Tinel navigheaza cel mai bine dintre noi şi abia aşteaptă să se anunţe pe forum câte o cursă exclusiv pe GPS. Eu îmi cam prind urechile, iar Dudel nici nu vrea sa audă. Daca nu

e concurs pe benzi şi marcaje, el nici nu îşi pune casca pe cap. Pot continua…dar cred că vă plictisesc, dacă nu am făcut-o deja. În loc de concluzie… adunaţi criteriile care ne intereseaza pe cei trei la o cursă: de la cazare la traseu, de la cât se bea şi socializează la forma de orientare. Minim zece criterii. Noi suntem trei. Total diferiţi. Nu mai îmi amintesc de calculul aranjamentelor sau combinărilor de la mate… dar ştiu sigur că matematic e aproape imposibil să fim toţi trei

multumiţi, şi statistic e mai mult decât sigur că unul din noi va fi mai tot timpul nemulţumit. Si ce facem noi, când avem o nemulţumire legată de o cursă?!? Ceea ce facem şi în oricare alt domeniu… ca românii…aruncăm cu noroi. Mai întâi pe forumuri, apoi pe la colţuri… şi uite aşa… organzatorii de concursuri au ajuns în câţiva ani, să fie cam cei mai mânjiţi endurişti ai ţării… probabil şi-au asumat asta când s-au apucat de organizat… 

Dani oŢil despre dani oŢil Apropos de forum…e o dezbatere acum tare, legată de o cursă de anul trecut. Aşa că vă cam las, că trebuie să mă grăbesc, alt fel mi-o iau ăştia înainte cu commenturile. Eu m-am bagat cu mai multi useri. Sunt sigur că şi Tinel. Că el a pierdut la mustaţă locul 6 la cursa asta. Aşa că are nevoie de „păreri” care să îl susţină. Cele mai multe replici tari le-a dat Tomel, fratele lui Dudel. Bine, el are 14 ani şi nu are încă motor, dar e brici omu’ cu calculatoarele si stă mult pe net. Bine, are şi timp. I-am dat şi useru meu şi parola să mai bage câte un fitil şi din partea mea când nu am eu vreme. Vă las. Ne vedem la curse. Mi-am luat niste stickereeeeee!!!

www.dirtbikezone.ro

CNI DIRT-TRACK

Campionatul Naţional de Dirt-Track: Pe o vreme superbă, pe un stadion aproape perfect, pe 27 martie, a avut loc prima cursă din campionatul național de speedway (dirttrack). Cursa organizată de clubul CSTA București a dat startul unui campionat care devine din ce în ce mai atrăgător și mai palpitant. text și foto: Bogdan Voiculescu

upă ce ce au hibernat o lungă perioadă de timp, motoarele sunt pregătite să facă spectacol. O tură - două de încălzire și totul intră încet-încet în normal. Pe rând, ca la Formula 1, fiecare pilot iese pe pistă pentru o mică încălzire, atât a sa cât și a motocicletei. Tribunele încep să se umple, aproximativ 1.000 de oameni își iau locurile în primire și așteaptă cu nerăbdare startul cursei. Liniștea este tot mai apăsătoare. Din zona boxelor își fac apariția, exact la ora 15:00, gladiatorii moderni. În șir indian, se apropie toți de zona startului unde sunt prezentați publicului. Fiecare își etalează ce are mai bun din punctul de vedere al echipamentului. Cei mai tineri sunt fericiți că pot alerga în echipamente folosite de înaintașii lor. Așa e în tenis! Primii trei concurenți își fac apariția la start, pregătiți să arunce în luptă tot talentul lor Organizatorii sunt hotărâți să ofere publicului un regal motociclistic, constând în nu mai puțin de douăsprezece manșe, cu trei „jucători”, toți seniori. Rundă după rundă, manșă după manșă, fiecare alergător câștigă puncte. Adrian Gheorghe, campionul en-titre, atât la seniori cât și la juniori, face spectacol, abordând fiecare manșă cu inspirație, putere și voință. Evoluția lui îi pune pe toți

Foto stânga: Rivali la curse, prieteni in afara lor, Adrian Gheorghe,Milen Manev, Alexandru Toma

Bogdan spune: „Felicitări tuturor celor implicați - Gheorghe Voiculescu (Vice-președinte FRM), Niță Nicu (Vice-președinte FRM), antrenorilor Iancu Petre și Nelu Soare, staff-ului FRM care a fost alături de organizatori și, nu în ultimul rând, celui mai mare sportiv în viața la această ramură, Corneliu Voiculescu!“ ceilalți la respect. Un tânăr de 21 ani neîmpliniți, face legea pe pista de zgură! Competitorii lui direcți, mă refer aici la sportivii din Brăila, e vorba despre Milen, Toma și Fanel, sunt lăsați rând pe rand în urmă. Adrian este în puncte, dar și cel mai de temut adversar al său, Milen Maven, un alt talent! În ultima rundă, egalitatea de puncte îi aduce față în față pe Adrian și pe Milen, spre deliciul publicului pasionat. Startul este fulminant, ambii piloți jucând ultima carte pentru câștig! Milen pleacă mai iute, Adrian are o ezitare iar Milen trece în față, câștigând manșa fără drept de apel.

Tinerele talente au cuvântul! Cu un Barabașu (CSA Brăila) în forma care l-a consacrat, cu un Marin Daniel (CSTA București) venind din urmă cu putere și talent, cu încă doi-trei tineri de la ambele cluburi, întrecerea juniorilor a fost una la fel de spectaculoasă ca și cea a seniorilor. Din păcate pentru juniori, ei nu „scăpat” de Adrian Gheorghe, care le-a suflat primul loc. Oricum, felicitări Popa Sorin (CSA Brăila) și Marin Daniel (CSTA Buc) pentru prestația din ziua cursei!  APRILIE 2010

o bătălie întinsă pe şase etape În această lună, speedwayul deține supremația spectacolului în sporturile cu motor. Pe 9 aprilie, tot la Brăila, s-a desfășurat a doua etapă din Campionatul Național de Dirt-Track, de această dată, organizarea revenind clubului CSA Brăila.

Supremaţia speedway-ului românesc

cest concurs a fost anunțat cu surle și trâmbițe cu câteva zile înainte în Braila și se pare că lumea a prins gustul, venind în număr mare la întrecere. Bine au făcut brăilenii, deoarece cerul perfect albastru și cele aproximativ 16 grade Celsius, plus regalul motociclistic nu aveau cum să-i dezamăgească. Tribunele s-au umplut cu aproximativ 2000 de spectatori, care au aplaudat pe fiecare sportiv în parte, la prezentarea făcută de comentatorul cursei. Formulă de concurs inedită De această dată, organizatorii au ales ca la start să se alinieze patru sportivi, care au avut de alergat treisprezece manșe, fiecare având posibilitatea să-și întâlneasca adversarul macar o dată într-o manșă! Concursul începe cu manșele seniorilor, prima fiind cîștigată de Adrian Gheorghe, o mare absență a acestei etape fiind Milen Manev. Echipa din Brăila s-a întărit cu trei sportivi bulgari cu experiență, ceea ce sporește calitatea campionatului. Apoi, o mare supriză a constituit-o prezența la start a lui Gheorghe Marian (CSTA București), maestru al sportului și tatăl lui Adrian Gheorghe, sosit direct din Suedia pentru a concura! Toma Alexandru și Popa Fănel, ambii legitimați la www.dirtbikezone.ro

CSA Brăila, își arată talentul și experiența! O manșă superbă, spre sfârșitul celor 13 runde îi aduce în întrecere directă pe Adrian Gheorghe și pe Toma Alexandru. Cei doi sunt în puncte și ocupă primele locuri. Aceasta manșă este decisivă! Toma ia conducerea după primul viraj, motoarele alunecă ușor ca niște patinatori pe o gheață perfecta, Adrian vine din spate, se echilibrează, accelerează la maximum, iar în a doua tură îl depașește pe Toma în forță. Lovitură de teatru însă, în ultimul tur o problemă tehnică îi oprește motocicleta lui

Adrian, iar Toma câștigă manșa! O mare surpiză a acestei etape a fost bucureșteanul Marin Daniel, încă junior, dar rezervă la seniori: în prima lui manșă alături de seniori a ieșit pe locul doi, alergând de la egal la egal cu aceștia. Marin Daniel în plină formă la juniori După șapte manșe disputate la juniori, câștigătorul a fost Adrian Gheorghe, cu un maxim de puncte, șase, urmat pe locul doi de Marin Daniel (4 puncte), pe locul 3 clasându-se brăileanul Văleanu Ionel (4 puncte). 

Adrian Gheorghe și Fănel Popa.

CEE MOTOCROS

ecia r G n î S UNO T UR F T DEBU

La doar o săptămână după etapa de la Sfântu Gheorghe, băieţii din lotul naţional de motocros s-au deplasat în Grecia, pentru prima etapă din Campionatul Est European. Deşi România a ieşit pe locul trei pe echipe din cele şapte federaţii prezente, accidentarea lui George Căbăl a aruncat o lumina negativă asupra acestui concurs.

text: DBZ, foto Lizzart.ro

ircuitul de la Megalopoli se află undeva la dracu în praznic, ne iertaţi această exprimare, la aproximativ 230 de kilometri sud de Atena. Totuşi o grămadă de sportivi s-au încumetat să facă deplasarea, aşa că îi vom enumera pe toţi, de la mic la mare: Robert Tompa, Alin Grădinariu, Ionuţ Corbea, George Căbăl, Virgil Corbea, Istvan Balasz, Julian Răduţă, Adrian Răduţă, Lajos Băcescu, Irinel Potecă şi Răzvan Irimescu, care în loc de motocicletă a cărat după el un quad KTM, cu care a şi reuşit să termine etapa pe locul doi. Deşi în manşa unu a căzut imediat după start, fiind depăşit de către toţi ceilalţi concurenţi, Robert Tompa a recuperat până pe poziţia doi, după care a făcut o pană de cauciuc, clasându-se în final pe locul trei. În manşa doi ghinionul l-a ocolit pe Robert care a mers aţă până la final, terminând pe primul loc, fapt care i-a şi asigurat prima treaptă a podiumului. Alin Grădinariu începe să-i calce pe urme lui Tompa, deoarece s-a clasat pe locul cinci la aceeaşi clasă, din cei zeci sportivi care au luat startul. Ionuţ Corbea, singurul reprezentant al României la 85 cmc,

a fost aproape de un abandon după o acroşare, dar a revenit în cursă şi a recuperat foarte multe din locurile pierdute, pilotul Top Cross TCS powerd by Dementor KTM, clasându-se pe locul şapte în clasamentul general. Lucrurile puteau merge excelent la MX2, dar... După ce a câştigat prima manşă la MX2, dovedindu-l pe Nikolay Kolev, George Căbăl (Vectra Zărneşti) a căzut victima unui accident urât în manşa doi, lovindu-se la ficat şi fiind nevoit să rămână în spital la Atena. Din fericire, evoluţia sa este bună şi la ora redactării acestui material, George de abia aştepta să se întoarcă în ţară. George a intrat într-o busculadă de mai mulţi piloţi căzuţi, pe care nu a putut-o observa din cauza unei diferenţe de nivel. Se pare că arbitrii de traseu ar fi intervenit să scoată piloţii de pe circuit, omiţând să semnalizeze incidentul! Nici Julian Răduţă nu a fost scutit de probleme, pilotul Top Cross TCS ieşind însă teafăr dintr-o căzătură în care au mai fost implicaţi alţi cinci piloţi. Deşi s-a întors din Grecia fără nici un punct, Juli se declara mulţumit că poate lua startul în următoarea

cursă. „Rivalul” său în campionatul naţional de motocros, Istvan Balasz, a ratat podiumul, clasându-se pe locul patru. La clasa MX2 Juniori, Virgil Corbea a terminat prima mansa pe locul 14, iar în manşa secundă s-a clasat pe locul 12, ceea ce a însemnat locul 11 în clasamentul general. Adrian Răduţă, locul 4 la MX1 „A fost o experienţă obositoare pentru toata echipa. Am plecat imediat după etapa din România şi acest lucru şi-a spus cuvântul asupra evoluţiei noastre”, a spus Adrian Răduţă, cel mai bine clasat pilot al echipei Top Cross TCS powered by Dementor la etapa din Grecia. „A fost o competiţie dificilă pentru ca la start au fost cei mai buni piloţi din Grecia şi nu numai. În aceste conditii, locul patru este un rezultat bun şi sunt sigur că la următoarele etape mă voi putea lupta pentru un loc pe podium”, ne spune Adrian Răduţă. Lajos Băcescu a mers constant în cele două manşe, terminând pe locul şapte la general, un rezultat deloc rău, ţinând cont că la MX1 au alergat nu mai puţin de 23 de sportivi.  APRILIE 2010

CNI ENDUROCROS

Mani Gyenes

cel mai rapid şi pe zăpadă

În ciuda zăpezii şi a temperaturilor scăzute, sâmbătă, 13 martie, s-a desfăşurat la Zărneşti, în zona circuitului de motocros, prima etapă din Campionatul Naţional de Endurocros. Pilotul Vectra Racing, Mani Gyenes, care are deja trei titluri naţionale la endurocros, s-a impus fără probleme, devansându-i pe George Căbal şi Ionuţ Cojanu, piloţi din Campionatul Naţional de Motocros. Nu ne miră, ne-a ajuns pe la urechi că Mani s-a urcat şi pe snowboard iarna asta... Foto: Cătălin Stoia/Simcat

hiar dacă vremea nu a fost propice pentru endurocros, având în vedere că temperatura maximă a ajuns doar la 1 grad Celsius, peste 30 de sportivi s-au prezentat la Zărneşti pentru a concura în prima etapă din acest sezon. Pe un traseu în care s-a mers atât pe noroi cât şi pe zăpadă, Mani Gyenes a reuşit să se impună în faţa a doi dintre colegii de la Clubul Sportiv Vectra Zărneşti. Rezultatul din această cursă îi permite pilotului sătmărean să pornească cu un avantaj în sezonul 2010, când doreşte să obţină cel de al patrulea titlu naţional din carieră, în ciuda faptului că va fi nevoit să absenteze de la câteva etape

pentru a concura în Campionatul Mondial de Rally Raid. Mani Gyenes, alături de colegii de la Vectra Racing Team, Marcel Butuza, Alex Gârbacea şi Romeo Duicu, speră să poată participa la trei dintre cele şase etape ale sezonului 2010 din Campionatul Mondial de Rally-Raid. Prima din etapele înscrise în calendarul echipei pentru acest an este Raliul Tunisiei, programat în perioada 1-7 mai. Pe lânga raliurile din Africa, care vor fi practic o pregatire pentru Dakar 2011, o parte din membrii echipei Vectra Racing Team, vor concura în acest an şi la competiţii precum Red Bull Romaniacs, cel mai dificil raliu hard enduro din lume, si

Mani Gyenes despre cursa de la Zărneşti: „A fost o etapă frumoasă chiar dacă traseul a fost îngheţat şi temperatura maximă a ajuns doar la 1 grad Celsius. Mi-am propus în acest an să încerc să obţin cel de al patrulea titlu naţional şi era important să concurez la Zărneşti pentru că nu voi putea fi prezent la toate etapele din acest an şi fiecare punct contează.”

Romanian Extreme Adventure, cea mai lungă săptămâna de off-road extrem din Europa. Ce au de spus George & Ionuţ „A fost destul de neobişnuit pe zăpadă, am şi căzut în primul tur, am rămas şi fără frâna spate. Practic, m-am trezit pe ultimul loc, dar am reuşit să recuperez până pe locul doi” spune George Căbăl. De păţanii nu a fost scutit nici colegul său de echipă, Ionuţ Cojanu: „Mă aşteptam să fie mult mai greu, dar chiar şi aşa nici uşor nu pot spune că a fost, dacă mai trebuia să fac două sau trei ture nu ştiu cum terminam cursa. Am fost cam al noulea la start, am recuperat mult pe traseul de motocros, când l-am prins din urmă pe Mani, însă am alunecat pe nişte rădăcini. În ultimul sfert al cursei m-a prins George din urmă şi am rămas pe locul trei. Din cauza unei căzături în apă, am mers practic îngheţat!”  APRILIE 2010

CNI MOTOCROS

Din nou la În week-endul 20-21 martie, clubul Sugas Sfântu Gheorghe a organizat prima etapă a Campionatului Naţional Open de Motocros. Credeţi-ne pe cuvânt, a fost o cursă reuşită, aşa că vă spunem că semne bune anul are. Şi dacă se întoarce Stoichescu în campionat, o să avem şi mai multe de văzut. Text şi foto: Marc Sandu

h, Sfântu Gheorghe, oraşul pe care ultima dată îl părăseam în interiorul primitor al unei ambulanţe, iată ca a venit timpul să mă întorc, răscolit de amintiri! Trecd val-vârtej prin paddock, cuprins de o curiozitate bolnavă să văd locul în care mi-am „tunat” femurul stâng. Pare-se că împrejurimile circuitului de motocros de la Sfântu Gheorghe poartă pentru mine o karmă negativă pentru că de această dată m-au înconjurat şase ciobăneşti frumoşi. M-a scăpat de la a fi devorat în locul în care era să mă sacrific pe altarul jurnalismului moto doar autoritatea unui nene ciobanul, care se jura că fusese martor la spectaculosul meu accident. În fine, sper că v-am amuzat destul, haideţi să intrăm în problemă.

APRILIE 2010

a start!

www.dirtbikezone.ro

CNI MOTOCROS

Început promiţător Prima etapă de motocros a actualului sezon a strâns la start 75 de piloţi şi totul a mers strună. Pentru mulţi a fost poate prima zi de primăvară autentică, piloţii venind cu mare poftă de dat, chiar dacă unii dintre ei au recunoscut că nămeţii de care am avut parte în această iarnă nu prea le-au permis să se antreneze. Circuitul a fost supus unui upgrade tehnic, şi anume adăugarea unei sărituri pe prima coborâre după start, care include de acum şi o şicană, plus un pinten. Spectatorii nu au lipsit, aproximativ 2.000 de persoane profitând de „arhitectura” circuitului: la Sfântu Gheorghe există un număr de puncte strategice de unde se poate privi în ansamblu cursa. Iată ce s-a putut vedea: MX1: Adi Răduţă vs. Czuni Laszlo Deşi mulţi se aşteptau la un galop de sănătate pentru Adrian Răduţă, prezenţa campionului maghiar Czuni Laszlo a avut darul de a pipera puţin lucrurile. În prima manşă, Czuni a luat „hole shot”-ul, urmat însă extrem de aproape de Adi şi de Lajos Băcescu care, efectiv, au rulat pe roata din faţă, înainte de a se înscrie în al doilea viraj. Cu Julian Răduţă pe urme, George Căbăl a preferat o trasă mai exterioară, cei doi fiind urmaţi de Cristian Pătrăşcoiu. De nerecunoscut, pe o motocicletă albastră, care nu poate fi decât o Yamaha (!), Istvan Balasz trage tare să prindă plutonul fruntaş. Ce se întâmplă însă? Juli agaţă roata din spate a motocicletei lui George şi se rostogoleşte pe circuit. Are de gând să înceapă noul sezon printr-o accidentare? Nici vorbă, Juli se ridică şi îi dă bice să-i prindă din urmă pe ceilalţi piloţi, căci a rămas ultimul. Ne mutăm atenţia spre ce se întâmplă la conducerea cursei, unde Adi dă lupte grele cu Czuni şi chiar îl depăşeşte pe interiorul unui viraj! Suzuki-ul de 450 cmc al lui Czuni are resurse mult mai mari decât KTM-ul de 300 cmc al lui Răduţă, campionul maghiar terminând prima manşă pe primul loc. Scenariul se repetă în linii mari şi în manşa doi, cu un Adi şi mai motivate, ceea ce l-a făcut pe Czuni să se „întrebuinţeze” mai intens, să caute mai atent trase şi să se concentreze

APRILIE 2010

scăm mânem doar să căni, ră u n , a v ce că iş tera ai m m.ro! Iată că se m0 $! La fiecare clasă, în afară de vee 100 de co e. et cl ci to o M Hole Shot by i şi hole shot-urile lor de 5.00 premii în obiecte în valoare d i multe gura la american anşă, Motociclete.com.ro oferă le, iar la sfârşit, pilotul cu cele ma pentru fiecare murmătoarea etapă se dau premii lica, Full Carbon. V-am motivat? lei. Şi puncte. La o cască Lazer MX7 Monster Rep puncte primeşte

Campionatul Naţional Open de m Motocros a început aşa cu ulţi ,m trebuie! Organizare bună vreme , sportivi, mulţi spectatori hole superbă, premii pentru re shots şi cadre medicale caa au cam şomat! Exact aş vrem să şi rămână!

Virgil Corbea s-a descurcat bine la Sfântu Gheorghe.

Adi Răduţă: „E prima dată când reuşesc să-l depăşesc pe Czuni“

„Nu pot da vina doar pe motor, dar acesta a fost un dezavantaj, deoarece e mai mic faţă de 450-ul lui Czuni, care are cuplu mai bun şi pleacă mai repede. Am observat că sunt mai rapid pe porţiunile scurte şi tehnice, pe viraje şi pe coborâri. Sunt mulţumit că am reuşit să îl depăşesc pe Czuni şi m-am convins că pot să-l înving. Cu mai mult antrenament pot să îl bat şi cu motorul ăsta de 300 cmc. Tot ce am făcut la antrenamente mi-a fost de folos şi rezultatele au început să apară. Un 450 cmc m-ar plafona, nu am ajuns încă să duc un 250 la limită. Această motocicleă te face să fii mai tehnic şi să gândeşti mai mult. Viteza o capeţi pe 250 cmc deoarece trebuie să fii la fel de rapid ca pe un 450 cmc şi pentru asta trebuie să îţi pui mintea la contribuţie, nu doar să deschizi gazul ca la 450!”

www.dirtbikezone.ro

Istvan Balasz: Am pierdut doar şase puncte în loc de 50!

„Sâmbătă, la antrenamente, mi s-a defectat motocicleta şi am avut noroc să pot împrumuta în ultimul moment o Yamaha, pe care m-am urcat direct fără nici un fel de reglaj. În prima manşă am avut un start bun, în ultimul tur am vrut să-l depăşesc pe Juli, însă am căzut cu puţin înainte de finiş. În a doua manşă am avut un start foarte foarte prost şi am avut de tras cu piloţi mulţi în faţă. Campionatul este lung şi sunt mulţumit că am scos 42 de puncte şi am evitat ca acest week-end să se transforme într-un dezastru.”

CNI MOTOCROS

să pună cât mai repede metri între el şi pilotul Top Cross TCS. Asta după ce Adi l-a prins din urmă după start şi l-a depăşit într-o porţiune mai „încâlcită” a circuitului. Ceva mai în spatele celor doi piloţi, cu o evoluţie constantă, Lajos Băcescu termină confortabil ambele manşe pe locul trei. MX2: Start excelent pentru Juli Răduţă, improvizaţii reuşite pentru Istvan Balasz Deşi putem spune că a gafat la startul primei manşe, Juli a tras tare şi a reuşit să recupereze, terminând manşa întâi pe primul loc. Cele două mari table tops de la „poalele” circuitului i-au priit lui Juli care, asemeni tuturor piloţilor de primele locuri, le-a abordat într-o manieră entuziasmantă, zborul lor la joasă înălţime făcându-i pe spectatori să-şi întrebuinţeze intens celularele, camerele foto, video... Mare păcat pentru George Căbăl, care nu a putut termina prima manşă, cutia de viteze blocându-i-se chiar în timpul unui „air”. Pilotul Vectra Zărneşti a revenit în manşa doi, urcând pe a doua treaptă a podiumului, însă a acuzat din nou probleme tehnice la KTM-ul său. Aşa se face că în clasamentul general, tot un pilot Top Cross TCS a urcat pe treapta trei a podiumului, este vorba despre Virgil Corbea. Recunosc, m-am blocat puţin când am văzut numărul 72 pe o motocicletă anonimă, fără nici un sticker pe ea, dar iată că şi pe o motocicletă împrumutată în ultimul moment, Iszti tot a reuşit să vină pe locul doi în final! Copii, veterani şi amatori Întotdeauna când urmăresc clasa 50 cmc mă gândesc că ar fi cazul să mă stabilesc la casa mea, să fac un copil şi să-l fac... motocrosist! Până una alta, la această clasă, Milan Polgar din Ungaria a câştigat cursa, urmat de Koppany Eross şi Alex Almăşan. La 65 cmc remarcăm evoluţia lui Andrei Poponuţ, pe care îl vedeam debutând în 2008 la Valea lui Mihai, era atât de micuţ încât părinţii nu-i găsiseră nici cizme pe măsură şi a trebuit să concureze în bocanci! Iată ca Andrei s-a clasat pe locul cinci din cei zece concurenţi! Evident, Robert Tompa nu avea cum să rateze primul loc pe „circui-

Podium veterani

Loc Nr. 1 79 2 23 3 9 Loc Nr. 1 4 2 36 3 8 Loc Nr. 1 211 2 21 3 97 Loc Nr. 1 68 2 72 3 210 Loc Nr. 1 41 2 21 3 9 Loc Nr. 1 77 2 1 3 24 Loc Nr. 1 61 2 63 3 62

Clasament Etapa 1 Campionatul Naţional Open De Motocros 50 Automate - Clasamentul Final Numele Şi Prenumele Clubul Puncte I Polgar Milan Ungaria 25 Eross Koppany Sugas Sf Gheorghe 22 Almasan Alex Steaua Gt Bucuresti 20 65cc - Clasamentul Final Numele Si Prenumele Clubul Puncte I Tompa Robert Krisztian Sugas Sf Gheorghe 25 Gradinaru Alexandru Top Cross Tcs Ciolpani 22 Baciu Alex Cristian Steaua Gt Bucuresti 20 85cc - Clasamentul Final Numele Si Prenumele Clubul Puncte I Corbea Ionut Top Cross Tcs Ciolpani 25 Catana David Steaua Gt Bucuresti 22 Mocan Zakarias Sugas Sf Gheorghe 20 Mx2 - Clasamentul Final Nume Si Prenume Clubul Puncte I Raduta Elias Julian Top Cross Tcs Ciolpani 25 Balazs Istvan Ivan Moto Racing Odorheiu Secuiesc 22 Corbea Catalin Virgil Top Cross Tcs Ciolpani 20 Mx1 - Clasamentul Final Numele Si Prenumele Clubul Puncte I Czuni Laszlo Ugron Odorheiu Secuiesc 25 Raduta Adrian Valentin Top Cross Tcs Ciolpani 22 Bacescu Lajos Top Cross Tcs Ciolpani 20 Amatori - Clasamentul Final Numele Si Prenumele Clubul Puncte I Jakob Bela Ungaria 25 Fodor Vilmos Elemer Ivan/X-Moto Odorheiu Secuiesc 22 Mircea Gustav Auto Moto Iseco Tg Mures 18 Veterani - Clasamentul Final Numele Si Prenumele Clubul Puncte I Pascu Mihai Moto Racing Team Baicoi 25 Stoeanovici Mihaita Smart Brasov 22 Enceanu Alexandru Smart Brasov 18

Puncte Ii 25 22 20

Total 50 44 40

Puncte Ii 25 22 20

Total 50 44 40

Puncte Ii 25 22 18

Total 50 44 38

Puncte Ii 25 20 18

Total 50 42 38

Puncte Ii 25 22 20

Total 50 44 40

Puncte Ii 25 22 18

Total 50 44 36

Puncte Ii 25 20 22

Total 50 42 40

APRILIE 2010

George Cabal putea face o cursă foarte bună dacă nu îl trăda motocicleta

tul de casă”, iar Alex Grădinariu (lui îi place să i se spună Alin şi v-am făcut cunoştinţă cu el în primul număr) s-a ţinut întocmai de promisiune şi a terminat pe locul doi. Pe locul trei, o cunoştinţă mai veche, Alex Baciu, despre care am aflat că se pregăteşte pentru un sezon 2011 pe care-l va petrece în Italia, la viteză. Multă baftă, Alex! Trebuie că Adrian Răduţă a fost extrem de mulţumit după etapa de la Sfântu Gheorghe, deoarece Ionuţ Corbea, câştigătorul clasei 85 cmc, a fost al cincilea pilot Top Cross TCS pe podium. I-au urmat David Cătană şi Zakarias Mocan. La Amatori nu prea au fost surprize, simpaticul ungur Jakab Bela, care şi-a adus şi copilul la curse - şi aici e mai complicat deşi depăşea vârsta, din cauza faptului că e mic de statură a alergat la 50 cmc, câştigând în afara concursului – a ieşit învingător ca de multe alte dăţi, urmat de Elemer Fodor, numărul unu anul trecut, şi de Gustav Mircea, care a arătat încă o dată că pista de la Sfântu Gheorghe îi este pe plac. La Veterani, în lipsa lui Florian Pop s-a impus Mihai Pascu (care ne-a mărturisit şugubăţ că l-a luat somnul la linia de start), urmat de Mihaiţă Stoeanovici şi Alexandru Enceanu (atenţie, pe un patru timpi!). Ne vedem pe 1 iunie pe circuitul la Ciolpani pentru etapa doi, care contează şi în Campionatul Est European. 

Podium 50 cmc

Podium 65 cmc www.dirtbikezone.ro

PIT STOP

Come-ba ai Stoichescu ih M ”, 01 „1 l u n zo la b b re, su În şaua unei Honda neg campion naţional la MX1 între 20 05 şi de ani. Anul trecut, e nu a ratat nici un titlu d 21 ar o d la i lu u rt o al sp 20 06, devenind maestru j a dispărut din luminile reflec toarelor, go pilotul Moto Extrem Lu rmen oarecum hiperbolic pentru scena te dacă putem folosi acest Cu excepţia cunoscătorilor, nimeni nu os. românească de motocr cu „101”. t prea ştie ce s-a întâmpla text şi foto: Marc Sandu

upă un sezon 2008 în care singurul său adversar a fost materialul de concurs, doar o motocicletă făcând faţă cu greu antrenamentelor şi concursurilor, pigmentate de cunoscutele sale „huge airs”, planurile erau simple pentru 2009. Miţă urma să „atace” Campionatul de Motocros al Ungariei, plus puternicul campionat german ADAC MX Masters, considerat de mulţi drept „adevăratul mondial”. Problemele de la genunchiul stâng, apărute după anii de „bătălii” pe circuite, şi echipamentul de calitate inferioară au reprezentat însă o „combinaţie” nefastă pentru Mihai. Iată ce s-a întâmplat de fapt: Cursă – operaţie – cursă - operaţie, sau... „Hole shot” în a doua etapă din Campionatul Ungariei, urmat de un tur la conducerea cursei, după

care genunchiul stâng a început să facă figuri. A urmat o operaţie la Tîrgu-Mureş, competent executată, dar despre care se ştia că e doar o intervenţie temporară, doctorii sperând că genunchiul lui Miţă va rezista până la „capitala” - cum o denumea Liviu Jigmond, din iarnă. Nu a fost să fie. Stoichescu a câştigat controversata cursă de la Brăneşti – Făget, ultima din Campionatul Naţional de Motocros, dar la puţin timp după, genunchiul i-a cedat complet. A urmat, în noiembrie, o complicată operaţie de refacere „din temelii” a ligamentelor genunchiului stâng, la o clinică în Germania. La patru luni după această aventură ortopedică, împreună cu Liviu Jigmond, Mihai Stoichescu privea relaxat cursa de la Sfântu Gheorghe. Punem pariu că o mare parte dintre oamenii care roiau prin paddock habar nu aveau cine era „puştiul” cu şapcă Motul? 

2010, an de trecere: „Pe undeva aşteptăm să treacă anul acesta, să se mai mişte lucrurile. Dacă Mihai ajunge la nivelul lui 2008 şi suntem şi susţinuţi de sponsori, o să se vadă”, spune Liviu Jigmond despre elevul său. 24

APRILIE 2010

ck, 101!

Amănuntul „senzaţional”, operaţie la „economy class”: Mihai e un erou şi în afara cursei. Din cauză de buget redus, Mihai a fost externat la nici 24 de ore după operaţie, rămânând câteva zile la nişte prieteni de familie. Deşi a fost operat de cei mai buni doctori, la o clinică germană „specializată” în motocrosişti, din raţiuni financiare s-a ales această soluţie. Dureroasă, şi la propriu şi la figurat, deşi Miţă a fost temeinic sedat.

INTERVIU Mihai, cred că e cam frustrant să stai şi să priveşti o cursă de motocros de pe margine... Da, nu e cea mai plăcută chestie, dar rezist. Puteam să concurez şi acum, dar nu la un nivel de podium. Ideea e că aş fi riscat mult piciorul. Chiar dacă sunt plin de nerăbdare, nu e cazul să risc.

început să fac bicicletă. Am avut şi câte două antrenamente pe zi, dar a trebuit să o las mai moale deoarece făceam lichid la genunchi. Am avut şi nişte şedinţe de acupunctură, a trebuit să o las mai uşor cu piciorul timp de trei săptămâni. M-am concentrat să îmi cresc mobilitatea şi masa musculară.

Povesteşte-ne puţin cum a fost după operaţie? Operaţia a fost în 2 noiembrie, m-am întors în România cu avionul. După şase săptămâni, pe la jumătatea lui decembrie, am început recuperarea, de la ridicări lejere şi exerciţii pentru bust. Am făcut sală pentru trenul superior şi pentru mobilitate am

Aşadar, nu s-a pus problema să te plictiseşti... Din fericire nu, şi sper că la sfârşitul acestei luni, cel mai devreme, să mă pot urca pe motocicletă. Trebuie să pot puncta cu piciorul fără riscul de a distruge operaţia. Mă vor ajuta foarte mult genunchierele personalizate, cu mulaj.

www.dirtbikezone.ro

Care sunt planurile pentru 2010? Vreau să particip la mai multe etape din Campionatul Naţional de Motocros şi vreau să alerg în Campionatul Ungariei, care ne este foarte la îndemână, deoarece oraşele în care se desfăşoară sunt aproape de Lugoj. Urmăresc să ajung cel puţin la nivelul lui 2008 când mă calificam la ADAC şi conduceam curse în Ungaria. Pe lângă pofta de a mă da, acum am mai multă experienţă, privesc altfel lucrurile, trasee, gropi, sărituri, toate se vor lega mai clar. Am să folosesc la curse Honda 450 CRF din 2009, pe injecţie, îmbunătăţită la nivel de evacuare şi de suspensii. De altfel, acum aştept cu Liviu piesele de la Pro-Circuit, să le punem la motocicletă.

O alta

(

COVER STORY

APRILIE 2010

lume? Pe 4 aprilie nu am avut timp să ciocnesc ouă, am fost ocupat să bifez un punct foarte important din al meu „wish list”: participarea (ca jurnalist moto...) la o etapă din Campionatul Mondial de Motocros. S-a întâmplat la Sevlievo, „the best motocross track in the world”, după cum se fălesc bulgarii, la doar două sute şi ceva de kilometri de Bucureşti. Am luat notiţe, cu sfinţenie... text: Marc Sandu, foto: Marc Sandu, Archer R, Jahn M.

www.dirtbikezone.ro

COVER STORY

i mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să nu cad în păcatele unui consacrat comentator de Formula Unu, care ne vorbeşte de parcă s-ar afla într-un inaccesibil rai, la care noi, românii pasionaţi de sporturi cu motor, vai, nu o să avem acces niciodată. Am să fiu optimist: circuitele noastre de la Zărneşti şi Ciolpani se apropie binişor de cel de la Sevlievo şi dacă aşa „sărac” cum este el, motocrosul românesc a fost capabil să ne ofere valori ca fraţii Răduţă şi Stoichescu, cu un program de descoperire şi susţinere a tinerelor talente, poate ajungem şi noi acolo. Să nu uităm că în 2008, la Holzgerlingen, în ADAC MX Masters, Stoichescu lua (doar) un tur tocmai de la cel care în acest debut de sezon avea să câştige primul său Grand Prix: germanul Max Nagl, pilot Red Bull KTM Factory Team. Desigur, nu e prea „bărbătesc” să gândeşti în termeni de „wow, am luat doar un tur de la actualul vicecampion mondial”, spun asta doar ca să ilustrez că între piloţii noştri şi alde Nagl şi Cairoli se află nu o prăpastie, ci un tur de circuit. Gata însă cu teoria, aşezaţi-vă bine pe scaune, intrăm pe pistă! Un Paşte pe „hard pack” Sunt 23° C, soarele străluceşte pe cer şi 20.000 de spectatori umplu dealurile din jurul circuitului sau dau pe din afară din tribuna rezervată „vipurilor”. Aflaţi de la mine că „the best motocross track in the world” are 1.680 de metri din care îţi sar în ochi dealurile pe care piloţii le au de urcat în plin gaz, presărate cu duble, triple, step-ups şi stepdowns. E o privelişte impresionantă şi mă emoţionez oleacă când constat că în baza acreditării de presă pot să păşesc chiar pe grila de start şi să-i fotografiez în voie pe Marvin Musquin (Red Bull KTM Factory Team), actualul campion mondial MX 2 şi challanger-ul său, Ken Roczen (Teka Suzuki Europe), cel mai rapid în calificările de sâmbătă. Asta îmi mai îndulceşte din „supărarea” că am prins prea puţin din Women MX, unde campioana en-titre, nemţoaica Steffi Laier (Red Bull KTM) a alergat practic într-o clasă doar a ei, câştigând ambele manşe cu un avans de aproximativ 20 de secunde. Şi uite aşa se face că nu am apucat să le văd pe podium, de

Fiesta KTM la Sevlievo! „Portocaliii” nu au ratat absolut nici o manşă, câştigând la toate clasele!

APRILIE 2010

David Philippaerts, de la Yamaha Monster Energy, a ratat podiumul la mustață, pierzând mai multe locuri din cauza unei alunecări urâte în manșa doi.

Așii MX 1 - de la stânga la dreapta: Max Nagl, Clement Desalle, Sebastien Pourcel, Antonio Cairoli, David Philippaerts (foto jos).

Am putut da o raită şi prin paddock aşa că vă putem ilustra cum se prezintă echipele din punct de vedere logistic în Mondialul de Motocros. www.dirtbikezone.ro

COVER STORY

aproape, pe „febleţele” mele, americanca Ashley Fiolek (Honda, locul cinci) şi franţuzoaica Livia Lancelot (KTM, locul 4). Fetelor, ne întâlnim data viitoare! Se cade să vă spun şi că treptele doi şi trei ale podiumului au fost ocupate de italianca Chiara Fontanesi (Yamaha), respectiv germana Maria Franke (KTM). Marvin Musquin de neoprit la MX 2 Având în vedere că acestea sunt cele mai tari motoare de cros din lume, evident, un „detaliu” cu atât mai valabil pentru clasa MX 1, zgomotul pe care îl fac înainte de căderea grilei este asurzitor. 40 de piloţi ţâşnesc spre primul viraj şi surpiză, „holeshotter-ul”este Jeffrey Herlings, olandezul în vârstă de doar cincisprezece ani, care şi rămâne vremelnic la conducerea primei manşe, urmat de Musquin şi de Roczen. Din spate, francezul Steven Frossard (Kawasaki) vine tare, alăturându-se grupului de piloţi care-l presează pe Herlings, aflat la primul său Grand Prix. Este foarte interesant ce vedem dacă alegem să dăm un „zoom” pe prima urcare: ceea ce părea o rampă este de fapt un adevărat perete, „tăiat” la mare fineţe, dar extrem de intimidant, care ascunde de fapt o triplă, ce îi scoate pe piloţi imediat în faţa unui viraj pe taluz, la 180º. Mulţi sunt cei care abordează tripla, frânează la limită în următoarea fracţiune de secundă după aterizare, iau taluzul în „full gas” şi se avântă aproape planând pe un step down, de parcă ar fi skiori extremi aruncându-se de pe stânci în powder! Este un adevărat spectacol motric! Între timp apele se aşează în cursă, Musquin nu mai poate fi prins din urmă de către Roczen, germanul depăşindu-l însă pe Herlings, de care trece şi Steven Frossard. Musquin, Roczen şi Frossard, iată primii trei clasaţi din manşa unu, ordine care aproape că se repetă în manşa doi, atât doar că Herlings, „puştiul minune”, îi suflă locul trei lui Frossard, reuşind să se claseze pe locul patru în clasamentul general, la primul său Grand Prix! Dacă vă întrebaţi cine a fost holeshotter-ul manşei doi, ei bine, tot Herlings a făcut-o, dar la conducerea cursei s-a instalat vremelnic Roczen. Cum germanul a părut să se precipite pe o coborâre,

Pourcel dezlantuit in mansa doi la finalul careia a ocupat locul patru. In prima mansa a trebuit sa se retraga deoarece la o cadere, un alt pilot i-a distrus evacuarea.

APRILIE 2010

Jeffrey Herlings, „olandezul zburător”: „Acesta a fost primul meu Grand Prix. Am început destul de bine, cu cel mai bun timp în antrenamentele libere, apoi am reuşit hole-shot-ul în prima manşă şi am condus pentru câteva tururi, pentru a termina pe locul şase. În manşa doi am luat din nou hole-shot-ul, am condus câteva tururi, după care am terminat pe locul trei. Locul patru la general este grozav pentru primul meu GP, mă simt foarte în formă.” (foto stânga)

Pilotul Red Bull KTM, Marvin Musquin, a levitat efectiv asupra circuitului de la Sevlievo, sfidând astfel legea gravitației (foto sus).

www.dirtbikezone.ro

COVER STORY

a încasat o uşoară trântă şi a fost depăşit de Musquin, Roczen având de tras serios pentru a ajunge înapoi pe locul doi. Week-end perfect pentru Red Bull KTM Factory Team „Şase din şase manşe. Pur şi simplu nu se poate mai bine, nu cred că o altă echipă a mai reuşit aşa ceva în această competiţie” spune Pit Beirer, director KTM Off-Road. Nimic mai adevărat. În şaua unui 450 SX-F, Max Nagl a plecat din pole position, a luat hole-shot-ul şi a terminat prima manşă cu un avans de 8,6 secunde în faţa lui David Philippaerts (Yamaha Monster Energy). Ghidonând noul KTM 350 SX-F, Antonio Cairoli a rămas puţin mai în urmă la startul primei manşe şi tocmai pe când îşi lansa obişnuitul atac, Sebastien Pourcel (Kawasaki) a căzut în faţa lui, ceea ce a făcut ca italianul să piardă multe secunde până la revenirea în cursă, terminând pe locul cinci. Pe locul trei în prima manşă s-a clasat belgianul Clement Desalle (Rockstar Teka Suzuki). E clar, băieţii ăştia sunt extraordinar de rapizi, aproape că zboară pe lângă mine pe porţiunile de viteză, iar la table tops, absolut toţi piloţii sar în „scrub” şi sunt atât de naturali, încât îţi lasă impresia că această mişcare este cât se poate de simplă! De la primul până la ultimul, concurenţii se mişcă extrem de fluid şi culmea, după sunet, par a nu-şi forţa deloc motoarele, care răsună puteric dar într-o notă constantă. Se văd automatismele în pilotaj, rezultatul a sute şi sute de ore de muncă! Ce să mai spun despre şanţuri, acestea sunt mult mai adânci decât ce vedem la televizor sau pe You Tube, piloţii efectiv se afundă în ele, după care accelerează şi par să se „extragă” printr-un soi de levitare. Lucruri şi mai interesante în manşa doi, la MX 1 Nagl ia din nou hole-shot-ul şi mă gândesc că o să asistăm la o manşă doi trasă la indigo cu cea dintâi, dar iată-l pe Cairoli cum îşi face loc cu agilitate pe 350 SX-F, se instalează la conducere unde şi rămâne până la final, provocând o explozie de bucurie la boxele KTM. Poziţia secundă în această manşă îl trimite pe Nagl pe prima

Podium final MX2 : 1. Marvin Musquin, KTM, 25-25—50; 2. Ken Roczen, Suzuki, 22-22—44; 3. Steven Frossard, Kawasaki, 20-18—38 .

DECLARAȚII Marvin Musquin într-o clasă doar a lui: „Este grozav să câştigi prima cursă a sezonului, chiar dacă acesta este foarte lung. În timpul cursei am reuşit să fiu mai rapid şi mai relaxat decât în ziua calificărilor, când am fost destul de încordat. Circuitul şi săriturile au fost perfecte, cu multe linii bune şi a fost foarte distractiv să pilotez. Acum trebuie doar să-mi păstrez concentrarea.”

Adrian Raduță și Ciprian Popescu sau prietenia KTM - Yamaha: doi sportivi cu greutate în campionatul intern și nu numai, care nu și-au permis să ratateze Bulgaria Grand Prix (foto sus).

Ken Roczen, satisfăcut de locul doi: „Anul trecut nu am putut să alerg în acest Grand Prix deoarece eram prea tânăr, dar cunoşteam circuitul de la alte curse. Faţă de sâmbătă am fost mai încordat şi am încercat să-mi creez un avantaj în manşa doi, însă primele două tururi au fost îngrozitoare! Am trecut repede la conducere, însă mi-am pierdut concentrarea, am intrat greşit într-un viraj şi am căzut, deşi cunoşteam bine locul. Până la urmă am găsit nişte trase decente şi am putut să recuperez rapid.” APRILIE 2010

Podium final MX1: 1. Max Nagl, KTM, 25—22—47; 2. Antonio Cairoli, KTM, 16-25—41; 3. Clement Desalle, Suzuki, 20-16—36.

Max Nagl s-a bucurat de un weekend perfect: „Am reuşit două hole-shot, acesta e un obiectiv pentru mine deoarece dacă eşti bun la start îţi e uşor să rămâi în primii cinci. Sunt foarte bucuros că pentru prima dată am plăcuţa roşie şi voi încerca să o păstrez pentru cât mai mult timp.” Tony Cairoli, pentru prima oară pe podium la Sevlievo: „Ştiam că va fi greu să-l bat pe Max aici deoarece Sevlievo, cu urcările sale e un circuit dificil pentru 350. În manşa doi am avut însă un start foarte bun, am făcut două tururi după David (Philippaerts), l-am depăşit şi am tras tare ca să câştig. În prima manşă nu am fost prea satisfăcut de felul în care am pilotat. Am fost încordat, am făcut multe greşeli, dar până la urmă a început să îmi placă circuitul şi am ajuns pe podium.” Clement Desalle, mulţumit de podiumul pentru Teka Suzuki: „Nu am vrut să cad, nu mi-am asumat riscuri, sunt mulţumit de cum au descurs lucrurile. Condiţiile au fost grele, circuit a fost mai moale decât de obicei, cu multe şanţuri. Am tras tare în ultimul tur al manşei doi, deoarece ştiam că alţii sunt aproape.” www.dirtbikezone.ro

treaptă a podiumului. După ce şi-a schimbat complet set-up-ul suspensiei, Steve Ramon (Rockstar Teka Suzuki) revine pe locul trei şi într-adevăr, diferenţa s-a văzut, am stat tururi bune să îl urmăresc pe carismaticul belgian urcând până la firul ierbii pe un taluz, deasupra tuturor şanţurilor săpate de ceilalţi concurenţi, singura comparaţie care îmi vine în minte fiind cea cu un cascador aflat pe „zidul morţii”. Pourcel (Kawasaki), un pilot care a avut mult de furcă cu accidentările, reuşind însă de fiecare dată să revină, s-a clasat pe un meritoriu loc patru, urmat de Clement Desalle. Configuraţia podiumului final a fost aşadar Max Nagl, locul 1, Antonio Cairoli, locul 2 şi Clement Desalle, locul trei. Am plecat acasă cu gândul la etapa din Campionatul Mondial de Supermoto care se va desfăşura în toamnă, la Plevna... 

INTERVIU

Full season Tudorel Cristea e un tip solar, cu care nu ai cum să te plictiseşti. Are în buzunar o lungă listă de premii în concursurile de snowboard şi, mai nou, un titlu de campion naţional la Enduro E3 , plus unul de vice-campion est european. Anul acesta îşi încearcă puterile în Campionatul European de Enduro. Ce viaţă dom‘le, iarna pe placă, vara pe motor! Ia să vedem ce ne povesteşte Tudorel... Interviu de Marc Sandu, foto: arhiva personală Tudorel Cristea

APRILIE 2010

pro-rider Tudorel, eşti în miezul unui weekend plin de activităţi, ieri (n.r. 13 martie) ai avut treabă cu placa la Muntele Mic, pe lângă Caransebeş, astăzi (n.r.14 martie) te afli la testul Gas Gas de la Arad, explică-ne puţin cu e cu această „agitaţie”... Sunt plecat de acasă de la sfârşitul lui ianuarie, într-adevăr, m-am dat mult cu snowboard-ul, a fost o perioadă mai aglomerată. Iar când mai rămâneam pe la Baia Mare, aveam mereu treabă la firmă. Ai avut parte de ceva aventură, la Muntele Mic ai dormit parcă prin maşină, nu vrei să detaliezi puţin? Să dorm în maşină nu e deloc genul meu. Oriunde merg, prefer minim o pensiune, o cameră cu pat, baie, dar acum chiar nu am avut ce face, am ajuns seara târziu pe munte şi nu mai aveam unde să mă cazez. Nu-mi mai place să merg cu cortul tocmai din considerentul

www.dirtbikezone.ro

că nu pot avea un minim de igienă. De la Muntele Mic au trimis după mine un snowmobil, din păcate acesta era „pilotat” de un polonez beat, care evident că nu a mai ajuns până la mine. S-a răsturnat undeva pe drum şi nu a mai putut să scoată snowmobilul din zăpadă. Se pare că a găsit o Dacie blocată în omăt, pe care a „deschis-o” şi a dormit înăuntru. Era şi o pătură în Dacie, pare-mi-se…În fine, e o poveste amuzantă, dar după cum spuneam, genul ăsta de „aventuri” nu mă caracterizează. Se pare că iarna este pentru motociclişti un sezon care nu le face prea bine la activitatea cerebrală. Ştiu însă că în cazul tău e cu totul altă poveste... Deja de mai mulţi ani petrec în jur de 80 de zile pe placă. E binevenită iarna, deoarece la un moment dat oboseala unui sezon pe motor se adună, chiar dacă tu nu vrei să

INTERVIU

recunoşti. Atunci mă urc pe placă şi când vine primăvara, am din nou chef de „motorit”... Din fericire, am ajuns să fac şi un ban din snowboarding... Eşti şi rider sponsorizat H20... Ce trebuie să faci pentru a ajunge „pro rider”? Pe timpul iernii petrec cam o lună pe la evenimente, pentru H20 (n.r. pentru detalii accesaţi www. h20.ro). Regula generală, valabilă şi pentru motociclism, este să faci totul cu maximă plăcere şi să te dai cât poţi de mult. Până să te remarci în concursuri ai parte de unul sau două sezoane de sacrificiu, în care trebuie să te descurci pe banii tăi. În snowboarding nu a fost o tragedie, am avut şase sau şapte evenimente, iar o deplasare mă costa la comun cam 300 de lei. La moto e mai dificil

însă, cea mai „banală” competiţie tot te costă 1.000 de lei. Un sezon întreg mi-a cam uscat bugetul, dar se pare că treaba a fost cu folos. De când eşti pro rider? De cinci ani mă dau pentru H20 şi reprezint prin ei mărcile Forum Snowboards şi Special Blend. Free-style sau free-ride? Free-style! Cel mai tare trick? 720°, mi-a ieşit 900° cu aterizare pe saltea. O să-l aterizez însă şi pe zăpadă...(n.r. pentru motoriciştii care nu se dau cu placa, e vorba de răsuciri) Cum de te-ai apucat de moto? Ce te-a „mânat” în luptă? De la 13 ani sunt zilnic pe bici-

APRILIE 2010

cletă. Am făcut cross-country cu o „trupă” de băieţi din Baia Mare şi la un moment dat ne-am plictisit de „plimbare” prin păduri, aşa că neam apucat de downhill, plus ceva trial. Ieşeam de la şcoală şi, de la ora 4 după-amiaza, fără să te mint, stăteam pe bicicletă până seara târziu. În vacanţe, ne prindea şi dimineaţa pe bicicletă. Baia Mare are pădurea la marginea oraşului! Am început să merg pe la concursuri de downhill şi am avut rezultatele foarte bune, locul unu pe plan local, era foarte bine, era distractiv. Într-o primăvară, la început de sezon, eram mai amorţiţi, împingeam cu băieţii la bicicletă, prin pădure, de credeam că ne puşcă ochii din cap, şi am văzut urme de motor! Mi-am zis, gata, îmi cumpăr motocicletă! Am vândut bicicleta, am mai pus vreo 300 de euro şi mi-am luat un cross de 125 cmc. Am făcut cu el tot ce am putut, m-am distrat prin cariere, pe urcări... Pot să spun că anul trecut m-am dat tot cu un 125 de cross şi de vină a fost sau motorul sau eu, cert este că nu ne-am mai înţeles aşa de bine. Am mers cam un sezon cu această motocicletă şi prin 2005, nu mai ţin socoteala, am vândut-o. Între timp mă împrietenisem cu Aron Gorog şi el mi-a vândut un KTM 525 la un preţ foarte bun. Am început să ies cu gaşca lui de prieteni şi acum îmi dau seama că acesta a fost un lucru foarte important, că m-am dat din primul moment, alături de rideri foarte buni. De aici până la a te da în concursuri bănuiesc că a fost un simplu pas... Da, am putut să „transfer” multe din lucrurile care le-am învăţat pe bicicletă, în special la trial, la enduro. Tot împreună cu Aron am mers la primul meu concurs. Cum el se dădea la categoria A, m-am gândit că din moment ce mă dau toată ziua cu el şi urc cam aproape tot ce urcă el, merită să mă înscriu la aceeaşi categorie. Era o etapă de enduro lângă Cluj Napoca, la Băişoara şi îmi aduc aminte că Bondi (n.r. Andras Elek) şi Fefe (n.r. Csaki Ferenc) îi spuneau lui Aron că Outriders, clubul lor, are nevoie de câteva puncte în plus pentru a ieşi pe primul loc. Aron m-a recomandat şi, fiind la prima competiţie, am putut

www.dirtbikezone.ro

INTERVIU

să mă înscriu la ei. Chiar am reuşit să punctez în prima zi. Am terminat la limită cu motorul oprit şi cu un radiator spart. Din păcate, nu am observat problema de la radiator. Eram la 300 de metri de finiş, pe pârtia Băişoara, s-a oprit motorul, şi fii atent ce s-a întâmplat, a venit o doamnă cu fiica să mă împingă! Era vorba de un 525, m-am uitat la ele şi le-am întrebat cum aveau de gând să împingă motocicleta pe pârtie în sus... Eram terminat de puteri, oricum eu doar ţineam ghidonul şi ele împingeau! În fine, a apărut şi soţul şi am dat de plat. A doua zi am stat doar şi m-am uitat, motorul avea şi segmenţii duşi, dar de atunci, inclusiv sezonul trecut, am mers pentru Outriders, iar din acest sezon sunt legitimat la clubul bucureştean Adventure Ride. Sezonul competiţional 2009 a fost primul tău sezon competiţional full. Care sunt cele mai „fierbinţi” amintiri? În 2008 am mers la ultima etapă a Campionatului Naţional de Enduro, cea de la Sfântu Gheorghe şi trebuia să ies pe locul trei în campionat. În a doua zi de concurs m-am lovit la o mână şi la un picior şi am considerat că nu avea sens să forţez nota, deoarece punctasem pentru prima zi. Iniţial era vorba că se iau în considerare rezultatele de sâmbătă, până la urmă acestea s-au anulat... Tudorel, vorbesc de 2009... Ai răbdare! Am terminat pe locul patru în campionat, dar am participat la recrutările pentru lotul naţional şi uite aşa, în 2009, am început să umblu prin estul Europei. Ce să-ţi povestesc... Dacă în Grecia ne-au terorizat cu mâncare proastă şi cu un concurs foarte greu, în Turcia am stat la un hotel de 4 stele, deschideam geamul şi vedeam direct marea... Cursa a fost mult prea uşoară! La Lăzarea a fost cel mai frumos şi mai echilibrat, iar în Macedonia, deşi era prima lor cursă de enduro, a fost cel mai bine organizat. Ai „crescut” foarte mult sezonul trecut... „Tudorică, trage un pic mai tare”, îmi spunea Bondi, „Mă, eu vreau să mă sparg”, îi răspundeam eu (râde). Ideea e că la începutul sezo-

nului trecut eu aveam acelaşi ritm, indiferent că eram pe traseu sau pe teste. Schimbarea a avut loc în Turcia: pentru că se mergea doar pe câmpuri, am făcut traseul cu 45 de minute mai rapid faţă de cât se aşteptau organizatorii, aşa că ei au hotărât să se facă doar probele speciale. Dacă în prima specială eram la 20 de secunde în spatele lui Bondi şi lui Tara care erau în aceeaşi secundă, la a patra specială eram şi eu în aceeaşi secundă cu ei. Am învăţat că pe specială trebuie tras! M-am şi dat mult în concursuri sezonul trecut, ceea ce contează foarte mult!

În acest sezon vei concura în campionatele de enduro ale României, Europei de Est şi Europei cu o motocicletă Gas Gas EC 300 Racing, oferită de reţeaua Patrick Moto. Cum priveşti acest sezon? Sunt bucuros că cineva are încredere în mine, sunt motivat şi de abia aştept să încep concursurile. Am avut acum o lună o şedinţă cu Patrick şi cu Ervin şi am ales această competiţie, deoarece considerăm că e un mare pas înainte din punct de vedere sportiv. În primul sezon, până ne ridicăm nivelul ?.... va fi greu, sunt conştient că în Cam-

APRILIE 2010

Tara, nu am ce să-i reproşez. De unde atâta energie? Îmi place să foarte multe lucruri. La firmă, eu singur lucrez mai repede decât doi băieţi. Nu-mi place să o întind. Eşti şi om de afaceri? Ai mei aveau o firmă de sisteme de securitate. Eram în facultate, şi am început să mă implic şi eu în activitatea ei, am început să văd cum stau lucrurile şi a început să îmi placă. Apoi, în 2004, mi-am făcut firma mea şi de atunci dăm din coate. Mă ocup tot de sisteme de securitate. Cu „impasul” de acum - hai să-l numi aşa - e mult de lucru, dar se recuperează greu banii de la clienţi şi se creează un cerc vicios, eu îmi plătesc greu furnizorii... Când sunt acasă, treaba merge bine, dar când sunt plecat, cei doi angajaţi devin brusc mai relaxaţi.

pionatul Europei se merge foarte repede. Nu pot să comentez încă pe marginea unui obiectiv, dar cert este că voi da tot ce am mai bun. În fiecare zi am fost pe snowboard, deci am o formă fizică foarte bună, urmează să încep ieşiri aproape zilnice pe motor, plus bazin, alergare şi sală de forţă, însă doar ca şi completare a antrenamentelor, nu trebuie insistat pe aşa ceva. Antrenamentul pe motor e sfânt, în Baia Mare găsesc cam tot ce am nevoie ca traseu. Vreau să insist pe partea de motocros, unde am de învăţat, deja Ervin şi Patrick au stat

www.dirtbikezone.ro

A propos, mai ai timp de relaxare? Nu îmi place să am aşa ceva. Dacă stau jumătate de zi fără să fac nimic, nu mă simt bine deloc. Ies cu prietenii în fiecare zi, avem o oră când mâncăm împreună şi ne destindem, mai ieşim cu motocicletele, ne mai uităm pe la raliuri, trupa noastră e pasionată de chestii motorizante, uşor poluante, spun asta să mă simt mai bine. Pe unde mergem noi, vreau să rămână curat, să conservăm mediul. Cine mă aude spunând asta se poate mira, că mă dau cu motorul prin pădure, dar e responsabilitatea noastră să avem grijă de locurile prin care ne dăm. E clar că poluăm, pe unii îi deranjăm, vânătorii nu în picioare zile în şir pentru a mă pot bracona în linişte din cauza urmări şi a-mi da sfaturi. noastră, i-am întrebat pe unde putem să mergem, „pe niciunde” Care e relaţia cu Tara? Parcă sunteţi ne-au zis ei,”salut, nu avem ce într-un film...Unul bun, la care se râde discuta”, a fost reacţia noastră. mult... Ne amuzăm. Oriunde mergem, Un cuvânt de încheiere? oamenii sunt mai „rezervaţi”, dar Le mulţumesc prietenilor şi sponapar eu cu Tara şi Patrick, trei sorilor care încredere în mine. Pe oameni mai aparte. Nu-mi plac partea de moto, sponsorii mei sunt cireşele, aşa că nu voi spune că sun- Reţeua Patrick Moto, Escalia Craus tem cireaşa de pe tort, voi spune că Oradea, pizzeria Cinque Cento Baia suntem o pată de culoare. Ok, şi noi Mare şi, nu în ultimul rând, noul suntem serioşi, dar în afara concur- meu club, Adventure Ride, iar pe sului, nu pierdem nici o ocazie să ne partea de snowboard, H20, Forum distrăm. Mă înţeleg foarte bine cu Snowboards şi Special Blend. 

Viaţa în CLUB

Bă, voi sunteţi nebuni!, exclamă un privitor, urmărind cu gura căscată grupul de endurişti ce încearcă să urce o culme de piatră aproape verticală, în vuietul motoarelor. E o nebunie dublată de pasiune, curaj, dorinţa de a domina necunoscutul şi, atenţie la ingredientul secret, numai în Haită! Aşa e în haită, sunt mulţi şi răi. Răi, da’ buni! În fine, înţelegeţi voi... Dragoş a stat la taclale cu Cristi Coman şi a „scăpat” intact.

În ce an a apărut clubul moto „Haita”? Pot să spun că Haita a apărut acum 10 ani. La naşterea clubului au contribuit cinci persoane: Paul Grecu, Ovidiu Gherman, Ovidiu Man, Erwin Fleischer şi Daniel Belei. Timp de zece ani, clubul Haita a însemnat mai mult plimbări prin păduri, practic o descriere foarte exactă a ceea ce face clubul Haita se poate găsi pe www.motoclubhaita.ro. Un site foarte bine pus la punct, e adevărat, făcut în mare grabă pentru că se apropie noul concurs, Enduro Panorama 2 şi am fost nevoiţi să venim cu informaţii calde, proaspete pentru potenţialii concurenţi. Cum au avut idea cei cinci crai de a înfiinţa Haita? Ideea a apărut firesc, pentru că în Deva şi în împrejurimi, există un număr foarte mare de pasionaţi de enduro. Nu omit Hunedoara, unde

Interviu de: Lula Zudor Dragoş, foto: Haita

APRILIE 2010

haită există câţiva motociclişti foarte buni, şi aici vreau să îl menţionez pe „Pictoru’” pentru stilul lui „plăcut” de a pilota. S-a întâmplat pur şi simplu, deoarece vorbim de cel puţin 30 de pasionaţi de enduro aici.

Avem în „Haită” oameni cu experienţă, oameni care „ştiu” ce înseamnă enduro, şi care pe lângă faptul că ştiu să meargă foarte bine cu motocicleta au şi o bună experienţă organizatorică.

Prima ediţie a Enduro Panorama a fost un real succes. Cine a avut ideea de a organiza un concurs, marca Haita? Care au fost oamenii din spatele concursului? Din nou, capul răutăţilor este domnul Paul Grecu, zis şi „Grizzly”, sau Ursul Grizzly. El este cel care are o minte „diabolică”, vine cu ideile şi tot el le şi pune în practică. Noi am participat la foarte multe concursuri şi am observat că judeţul Hunedoara are un potenţial enorm. Cu acest concurs, încercăm să sprijinim o zonă defavorizată, zona Ghelari, cu ţinutul Pădurenilor. Încercăm prin acest concurs să promovăm şi potenţialul turistic al zonei dar şi să satisfacem pretenţiile enduriştilor din ţară.

Se aproprie concursul, urmează trei zile de enduro pur sânge. Ce detalii ne poţi da în legătură cu Enduro Panorama 2? A doua zi de concurs nu va mai fi de hard enduro, va fi doar enduro. Au fost câteva solicitări din partea participanţilor care au sugerat ca ultima zi să nu fie de hard enduro, să nu „îşi rupă motoarele”,cum spun unii. În prima zi va avea loc un prolog pe o distanţă de cinci kilometri, care se va desfăşura în zona startului, într-o carieră. Apoi urmează un traseu de o sută de kilometri, cu provocări inedite, asta înseamnă râpe, văi, bolovani ş.a.m.d. Urmează bineînţeles ultima zi, care pe lângă faptul că oferă 55 de kilometri de satisfacţie totală pe motor, se va încheia cu un foc de tabără frumos. Nu am uitat nici de premii, care cu siguranţă îi vor satisface pe câştigători.

Experienţa dobândită de „Grizzly” şi de „Pictoru‘” la Romaniacs îşi va pune amprenta asupra Enduro Panoramă 2? La ce să se aştepte concurenţii? www.dirtbikezone.ro

CLUB

Ce rideri importanţi au confirmat participarea la concurs? Despre confirmări nu vreau să discut prea multe acum, însă vă pot spune că deocamdată avem douăzeci de solicitări (n.r., 26 martie). Avem şi rideri din alte ţări, precum Germania, Austria şi Ungaria, dar şi mulţi piloţi cunoscuţi de la noi, cum ar fi Mani Gyenes, Romeo Dunca, Dani Oţil, plus mulţi piloţi de la clubul Vectra Racing. Sunt şi fete înscrise în concurs? Surpinzător, prima fată înscrisă în concurs este o fată din Craiova. Care sunt locurile preferate de „motociclit” ale Haitei? Zonele preferate sunt cele din judeţul Hunedoara. Nu pot să spun că avem un traseu preferat, noi tot timpul găsim locuri noi. Pot să vă spun foarte multe despre zona Văii Jiului, unde ne petrecem foarte mult timp, chiar şi sfârşitul de an, fiind o zonă care se pretează la enduro. Ne mai dăm şi prin zona Bradului, prin munţii Orăştiei, zona Ghelari. Totuşi, trebuie să menţionez că Haita promovează foarte mult protecţia naturii în ceea ce face Vorbim aici de o Haită ecologică? Da. Anul acesta vom avea două acţiuni de ecologizare a unor zone pe care le parcurgem des şi din păcate sunt poluate. Vor fi zile în care ne vom da mai puţin pe motociclete şi vom „ecologiza” mai mult!

APRILIE 2010

Există sezon pentru voi? Sau enduro e o pasiune „all year round”? Ieşim aproape non stop, pentru noi nu există anotimpuri. Practic, dacă doreşti să ieşi cu motocicleta, e de ajuns să dai un telefon şi tot timpul se va găsi cineva dornic să facă puţină mişcare. Ieşirile sunt spontane, rareori sunt planificate. Găsim trasee din mers. Care este cel mai tânăr Hăitaş? Dar cel mai vârstnic? Suntem două persoane care au aceeaşi „respectabilă” vârstă, 42 de ani, eu şi domnul cunoscut şi sub porecla

de „Orbit”. Am început acest sport după ce am primit nişte cizme pentru enduro de la domnul Paul Grecu, şi odată cu ele se pare că am luat şi virusul numit enduro. E un sport fără vârstă, eu am să îl practic atât timp cât mă simt bine. Ce viitor are Haita? Aici mă refer la viitorii endurişti, copiii, deoarece ei sunt viitorul. Clubul are în perspectiva un proiect care se va ocupa de viitori endurişti, deocamdată suntem într-un stadiu incipient şi probabil în curând vom avea şi o şcoală care se va ocupa de instruirea acestor mici endurişti. Mulţumim mult pentru interviul acordat! Mulţumesc şi eu în numele Haitei. Nu uitaţi, vă aşteptăm la 3 zile de enduro à la Haita, la sfârşitul acestei luni, pe 30 aprilie, 1 şi 2 mai. Nu o să regretaţi! Noroi mult!  www.dirtbikezone.ro

TESTUL CITITORULUI

Lady

ani şi eu e d 1 2 a e v a a e , o prima dată una ca ea Când am văzutm e s u z ă v i a m u vorbind, n uternică, p a doar 16. Sincer e r ă p , e s a o ea forme frum până atunci: av atent, cu atât i a m m ia d tu s ă, cu cât o r dacă există totuşi era zvelt ia h C . te n a it c noi detalii in îi descopeream au spus că i lţ u m i ş i o n e rstă dintr ragoste la d diferenţa de vâ t s fo a , e in m ână pentru ea era prea bătr ul dintre mine r o m a t u p e c în Uite aşa a prima vedere. 50. şi Yamaha TT 3 goş Zudor Dra text şi foto: Lula

e la bun început, TT-ul mi-a făcut o impresie foarte bună, din toate punctele de vedere. Are curbe foarte frumoase, comparabile, în opinia mea, cu modelele mai noi de la Yamaha. Motorul cu o capacitate de 350 centimetri cubi, în 4 timpi, răcit pe aer, e foarte fiabil, dacă stai să te gândeşti că a fost fabricat în 1988! Nu am avut probleme cu el, nu m-a dezamăgit niciodată, dimineaţa pornind la primele kickuri. Chiar şi acum, după o iarnă geroasă a pornit în primele zece pedale!

Perfectă pentru ncepători

Nu îţi oboseşte braţele şi îţi iartă multe greşeli, nu e foarte nervoasă, ceea ce o recomandă ca motocicleta potrivită pentru un începător. TT-ul a fost primul meu motor şi nu cred

că m-aş fi descurcat mai bine, luând în considerare şi bugetul de care dispuneam. Până în 1.500 de euro, găseşti un TT bunicel şi, cu câteva retuşuri ai parte de o motocicletă care nu o să îţi consume prea multe resurse financiare, desigur în afară de banii de benzină. Într-un sezon de hard-enduro în care am băgat motocicleta pe orice teren posibil (forestiere, goluri alpine, râuri, noroaie) am ajuns la concluzia că această Yamaha duce şi duce... Nu am schimbat nimic important la ea, doar uleiul şi kitul de distribuţie, plus un pinion de la kickstarter. Se pare că TT-ul a moştenit fiabilitatea legendară a verişoarei XT.

O tură cu TT-ul

Din când în când, din lipsă de amici motociclişti cu benzină, sunt nevoit să ies singur. Am nişte drumuri pe care le

APRILIE 2010

in Red www.dirtbikezone.ro

TESTUL CITITORULUI

fac odată la două săptâmâni, drumuri care îmi sunt cunoscute ca propriile mele buzunare. Ştiu fiecare groapă, fiecare denivelare, fiecare creangă, aşa că nu mă mai concetrez atât de mult la drum, ci doar ocolesc obstacolele din reflex. Şi astfel, încep să fac cu adevărat cunoştinţă cu motocicleta. Suspensile sunt foarte confortabile, absorb şocurile şi păstrează contactul cu solul în permanenţă. În curbe se comportă bine, o pot apleca sănătos, imaginându-mă un pro-rider de la Yamaha, vezi David Fretigne. Ţin minte că, în primele ieşiri prin pădure, cădeam foarte des când încercam să urc un deal. Vina era

în totalitate a mea: nu trăgeam destul acceleraţia şi când îmi dădeam seama că urmează să îmi moară motorul, îl turam prea tare şi uite aşa făceam eu wheelie fără să vreau. Odată stăpânită „arta căţărărilor” am avut probleme cu presiunea roţilor, fiind prea tari, acestea rupeau aderenţa. După câteva consultări cu nişte „cunoscători întrale presiunii”, am rezolvat problema: am redus presiunea şi am urcat fără probleme.

Fiabilitate legendară

Am iesit cu această motocicletă un sezon întreg, sâmbătă de sâmbătă, ab-

sentând poate doar două weekend-uri. De fiecare dată, am abordat trasee de peste 70 de kilometri, şi de fiecară dată TT-ul şi-a făcut datoria exemplar. La fel şi într-o expediţie în Apuseni, când şase zile, timp de şase-şapte ore pe zi eram în şa. Nici o problemă pentru bestia albroşie! Şaua e moale, ai o poziţie confortabilă, nu ai cum să te plângi de dureri după ce mergi cu ea la o plimbare. Deşi a fost construită în 1988, nu pare a fi aşa de bătrână, cel puţin nu în ochii mei! Plasticele sunt rezistente, uşor de prins, uşor de desprins, iar astfel încât operaţiile de întrţinere a motocicletei se fac foarte uşor.

APRILIE 2010

Concluzii

Potrivită unui endurist cu un buget moderat, Yamaha TT rivalizează cu arhi-cunoscutul Suzuki DR 350. Nu se supără când o tranteşti, nu se îneacă, aşteaptă să o încaleci şi să încerci din nou să treci de obstacol. Desigur, nu e aşa de nărăvaşă ca şi un doi timpi, deci braţele tale o să fie foarte multumite. Costurile de întreţinere sunt moderate, mă refer aici la operaţiunile obişnuite: ulei, cauciucuri, lichid de frână. Singurele minusuri pe care le găsesc sunt lipsa anumitor piese (am aşteptat două luni după un pinion pentru kick-starter) şi greutatea. Yamaha TT e mult prea grea pentru a fi bună unui rider care a depăşit stadiul de începător şi vrea să înveţe mai multe în acest domeniu. 

a te scoate din orice Cei 36 de cai putere sunt de ajuns pentruntă. Totuşi, trebuie noroi şi pentru a te propulsa pe orice pa enduro pur sânge, ci ţinut minte că motocicleta asta nu e un , deci nu te aştepta mai degrabă un „dual purpose” mai zveltr sau alte cele. să urce la fel de repede ca şi un ec/exc/w Locul perfect de testat motocicleta Drumul către Costeşti, satul de la poalele faimoaselor cetăţi dacice, acesta este cel mai bătut drum de mine, împreună cu calul meu de încredere. Aici găseşti câteva urcări uşoare, câmp deschis, nisip, pădure, mlaştină, chiar şi bolovani. Linie dreaptă, câmp deschis: cu gazul deschis la jumătate, TT ţine lejer 70/80 km/h. La intrarea în pădure acţionez frâna de spate (à propos, pe tambur) şi frâna faţă (totuşi pe disc), ajungând astfel la viteza potrivită. Pe porţiunile mlăştinoase intru cu a doua, undeva pe la 4.000 de ture, astfel încât la fiecare răsucire a acceleraţiei ies din belea. Niciodată nu am rămas împotmolit, şi nu cred că e doar din cauza... pilotului.

Date tehnice Yamaha tt350 Motor: un cilindru răcit cu aer, patru timpi, DOHC, 4 supape, cursă x alezaj 86 x 59,6, raport de compresie 9:1, putere 36 cai @ 7000 rpm, cuplu maxim 33,4 Nm. Transmisie: cu șase rapoarte, transmisie finală prin lanţ. Suspensie faţă: furcă telescopică, jambe cu diametru de 41 mm. Suspensie spate: monoamortizor. Frâne faţă: disc, spate: tambur. Cauciucuri faţă: 80/100-21, spate, 100/100-18. Greutate la gol: 120 kg. Capacitate rezervor: 9,5 litri.

www.dirtbikezone.ro

Spanish TEST

text şi foto: Marc Sandu

Testul ăsta a venit complet pe nepusă masă! La fel a apărut însă şi EC 250 F, primul „doi jumate” de la Gas Gas şi, ca supriza să fie completă, spaniolii au apelat la o soluţie „supra-verificată” de motorizare, monocilindrul cu cinci supape, DOHC, de la Yamaha WR 250! Transplantul de eficienţă japoneză pe ciclistica cu temperament latin a ieşit atât de bine, încât nu ne deranjează dacă inginerii din Girona mai întârzie cu dezvoltarea in house a unui propuslor de această cilindree, proces aflat totuşi în plină desfăşurare...

APRILIE 2010

Mix S

ingurul test realizat până în prezent pe plaiurile mioritice cu vreun Gas Gas îi aparţine lui Filip Pitariu şi a apărut în Univers Moto prin 2006. Filip scotea untul dintr-un SM 250 pe asfaltul de la AMCKart, sau mai degrabă, putem spune că supermotardul era cel care îl abuza pe Filip. Ţin minte că am discutat o grămadă cu Marius Băcilă (cel de-al doilea jurnalist moto activ al României, ok, vorbim de reviste, vă rog confraţilor nu mă nimiciţi) despre cât de minunat trebuie să fie să pilotezi aşa ceva, fostul meu coleg de la Motociclismo convingându-mă că această motocicletă e o „rara

First ride Ţinând cont de faptul că între momentul în care m-am suit pe un Gas Gas şi cel în care am putut merge fără cârje s-au tot scurs vreo şase luni de zile, mi-am făcut o cruce largă, înainte de a apăsa butonul starterului. Bine, e o diferenţă mare aici, incidentul s-a produs pe un EC 300, sculă de raceri, iar în cazul de faţă urma să încalesc un „doi jumate în patru timp”, conceput să satisfacă marea masă de endurişti. Prima

Dirt Bike Zone spune: „Pachetul” pe care îl oferă EC 250 G e cât se poate de interesant: furcă upside-down Marzocchi de 45 mm şi monoamortizor Sachs, instalate pe un cadru Deltabox cu tuburi cu profil în „B”, plus niscaiva discuri de frână tip wave. Fără vreun artificiu de design, motocicleta are un aspect cool, la care contribuie plasticile minimaliste dar şi culoarea negru.

avis”. Într-adevăr, tocmai ce am verificat pe mobile.de şi am găsit fix două SM-uri de vânzare, dintre care, surpriză, unul e în... Sibiu. Nici pe You Tube situaţia nu diferă, Marius spune că sunt foarte greu de găsit filmuleţe cu SM 250, şi credeţi-mă Marius se pricepe la You Tube, ca şi mine dealtfel... În fine, pe lângă You Tube, mă pricep şi alte siteuri care încep cu „you”, dar ideea e că, ţinând cont de exotismul mărcii Gas Gas, m-am excitat când am aflat că urma să testez noul EC 250 F, primul Gas Gas de „doi jumate în patru timpi”, despre care s-a dus deja vestea că e înzestrat cu propulsorul de la Yamaha WR 250, din anul de graţie 2006. Iar EC 250 F nu este câtuşi la fel de puţin la fel de „exclusivist” ca SM 250, e un cal de povară,

www.dirtbikezone.ro

fiabil şi ascultător, care reuseşte însă să smulgă zâmbete şi piloţilor profesionişti.

senzaţie care m-a pocnit în şaua lui EC 250 F a fost cea a unui motor în doi timpi, specie cu care m-am tot dat în primăvara asta, aşadar ştiu despre ce vorbesc. Incredibil ce poate face ciclistica asta! Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-i şi pe piloţii Patrick Moto, vă vor confirma treaba cu „feelingul” de doi timpi pe care îl ai în şaua lui EC 250 F. Acestea fiind spuse, m-am trezit dându-i gaz spre circuitul de motocros de la Lăzarea (ok, eram la 200 de metri lângă el, nu vă imaginaţi că eram cine ştie pe unde), unde după două tururi de acomodare, am început să observ cu câtă uşurinţă se manevrează această motocicletă. Ah, parcă mai ieri alergam în Campionatul Naţional de Motocros! Motorul trage liniar şi este avid de turaţii, poziţia în şa

TEST

îmi convine, în ciuda faptului că măsor binişor peste 1,80 m şi uite aşa mă trezesc ghidonând vesel pe şicanele circuitului, încântat de câte de bine schimbă „japonezo-spanioloaica” direcţia! Frânele sunt responsive, mă făţâi în şa pe coborâri şi „potrivesc” motocicleta înainte de a intra pe turnante, singurul lucru care nu se leagă sunt zgâlţăielile care le simt pe urcări, chiar dacă mă las pe spate şi îi dau gaz cât cuprinde. Mă prind însă că mă aflu pe un motor de enduro, ale cărui suspensii nu digeră abordarea hopurilor unui circuit de cros. În rest, nu am de ce se mă plâng, cutia de viteze lucrează foarte bine, aş fi preferat însă un levier mai ieşit înspre exterior, mă rog, asta se poate rezolva cu un after-market. O iau prudent şi prin natură, dar vraja nu se rupe, EC 250 F mă ajută să rezolv un forestier, să mă plimb printun teren mai accidentat, cu niscaiva urcări, fără să am impresia că ies din zona de siguranţă impusă de... femurul din titan. Desigur, la toată această impresie de „pax magna” contribuie şi suspensiile, care pe acest tip de teren îşi arată nu colţii ci dimpotrivă, caracterul confortabil. Sincer, motocicleta aste e peste aşteptări, mă gândeam iniţial la un enduro cuminte şi duminical, dar e clar că resursele lui EC 250 F depăşesc cu mult „enduritul” duminical, deoarece am prins sclipirea din ochii lui Ervin Kovacs, după scurta sa tură pe bolovani, obstacole de lemn şi roţi de camion, toate abordate cu acest motor... 

Date tehnice Gas Gas EC 250 F Motor: Yamaha, un cilindru, 4 timpi, răcit cu lichid, 249,6 cmc, alezaj x cursă 77 x 53,6 mm, cutie de viteze cu 5 trepte. Ambreiaj: umed multidisc, controlat hidraulic, alimentare prin carburator Keihin FCR-MX37. Cadru: Crom-Molibden cu profil în B. Suspensii: furcă Marzocchi 45 mm Upside-Down, cursa de 295 mm, reglabilă pentru compresie şi revenire, cursa 295 mm şi monoamortizor Sachs, reglabil pentru compresie, revenire şi preîncărcare, cursa de 310 mm. Jante/caucicuri: faţă, 1.6 x 21 - Michelin 90/90 – 21, spate, 2.15 x 18 - Michelin 40/80 – 18. Frâne: faţă, disc wave de 260 mm, etrier cu 2 pistonaşe, spate, disc wave de 220 mm, etrier cu 1 pistonaş. Capacitate rezervor: 6,3 litri. Dimensiuni: L x l x h: 2.200 x 830 x 1.260 mm. Ampatament: 1.490 mm. Înălţime şa: 940 mm. Greutate (la gol): 110 kg.

APRILIE 2010

Acelaşi motor, altă ciclistică, feeling radical diferit Ce să mai spunem de consacratul propulsor de la Yamaha WR 250? Spaniolii se jură că ar fi schimbat doar reglajele carburatorului, iar cei care s-au dat şi pe WR se jură că EC 250 F oferă mai multă tracţiune la turaţii joase şi că nu mai „simt” motorul japonez. Cert este că acest motor are o caracteristică progresivă de putere şi îi place să fie turat. Foarte interesant sistemul mecanic-hidraulic pe care l-au adaptat spaniolii pentru ambreiajul acestui propulsor, care în mod obişnuit ar fi fost acţionat prin cablu. Cum prima motocicletă off-road de serie cu ambreiaj hidraulic a fost un Gas Gas, lucrurile nu puteau rămâne însă aşa, spaniolii găsind un adaptor şi pentru acţionarea prin cablu a discurilor de ambreiaj. În rest, ca notă critică am putea aminti droaia de cabluri şi comenzile luminilor şi ale semnalelor, cam masive pentru un enduro. Dar, dacă tragem line, la preţul final de 6.783 de euro, Gas Gas EC 250 F este o ofertă foarte tentantă ca maşinărie universală de enduro...

www.dirtbikezone.ro

TEHNICĂ

r e w Po

APRILIE 2010

mix

francezii de la Trusty Firm ă, ld pi de tă Ia a! ti ăş i ri ză ingine Câte şi mai câte inventea e” la seria EC de lv va er ow „p ea ar on ţi nc kit de reglaj pentru fu Diffusion au dezvoltat un l enduristului avansat, ju ra ga în n bu ai m nu et cinste, un gadg la Gas Gas. O jucărie pe eşapamentul. de hi nc /î de hi sc de ce i pe total asupra supa care îţi oferă un control text şi foto: DBZ

www.dirtbikezone.ro

TEHNICĂ

ză apoi ilor (foto 1, 2 şi 3). Urmea ngă, ur arc a re ge tra de pelor (partea stâ la place ca motorul demontarea carterului supa j a booster-ului (partea ştiut faptul că unor rideri n stil apropiat de foto 4) şi a ferestrei de reglaontaţi cu mare atenţie lor să tragă mai aprig , într-u acesta să fie mai ca dreaptă, foto 5 şi 6). Dem rin partea stângă (foto motocros, altora le place rţiunile foarte tehnice booster-ul, „extrăgându-l”poriginali sunt foarte greu „molcom”, gata pentru po t gadget se împacă es ac Cu . 7 şi 8). Întrucât rulmenţii ck, pe cel special au fost ale traseelor de enduro oi „d le tii es ch ă od m la ază de scos de pe booster-ul sto şi capra şi varza, că tot suntopreşti puţin pe marginea (foto 9). Acesta se monte montaţi doi rulmenţi 608 to 10 şi 11), după care într-unu”! E suficient să te estie care seamănă foarte la rândul său pe cilindru (foei de reglaj, pe poziţia „0” traseului, să învârţi de o chbare a frecvenţei de la him se trece la montarea bobin în detalii, trebuind să mult cu butonul de sc c pla l nu bu pă du t gla re (foto 12). Aici intrăm puţin radiourile vechi şi, gata, ai decât se pot rurile sunt mai complicate uţă, care vin luc că em un sp „plesnitura” motorului. şi un arc şi o bil a kitului de reglaj a vedea în fotografii. Există ei de reglaj, ceea ce pentru Operaţiunea de montare o Wear din Arad, în rolul ot instalate pe interiorul bobinornicar elveţian şi pot doar inaugurat service-ul All M du-l pe Sorin. Trebuie să mine este o treabă de ceas Arghezi şi biluţa: „Maestre, de l mecanicului priceput găsin stu de te es j gla re de tui kit să mă gândesc la bancul cus care nu se aplică aici. spunem că montajul aces ut aşa cum trebuie, riscaţi răspun migălos şi că, dacă nu e făcfuncţioneze aşa cum trebuie, vă facem alta” e unl al montării noului carter (foto 13, ce ai Ultimul pas este ca power valve să nu m ă, fie să rămână deschis în ntru un test. hid sc pă care se iasă în teren pe ro, se potriveşte de ai du m ), 15 nu şi 14 adică fie să ai m i este de 260 de eu material are un scop această poziţie. Prezentul nepretinzându-se o „biblie” Preţul final al kitulu din perioada 2001 – 2010 şi este pentru modelele EC degrabă un scop ilustrativ, . Aşadar, tot mersul la un  lve va il în Reţeaua Patrick Moto. nib po dis a reglajului de power ce re sp de i vă informăm atelier specializat e sfânt, nocare sunt principalii paşi ai poate „pielea” acestui kit şi easta este „plaja” de ac 6, + la -3 la e D ui. jul ta on m power

Paşii de urmat buie demontat cilindrul, Vestea bună este că nu treÎn cazul Gas Gas-ului EC t. ci doar toba de eşapamenbulară de zece şi o sculă tu o 300 Racing s-a folosit

funcţionare a reglajului de mică, cu ai valve. Cu cât valoarea e m g. ri atât motorul devine mai ap

Ervin are cuvântul

Rezultatul final - dacã ai aşa ceva pe motor, rişti sa pari mult mai profi, chiar daca nu e neaparat cazul... 54

„Când merg pe porţiuni rapide, reglez kit-ul să deschidă mai repede şi motocicleta capătă putere mai mare la deschiderea gazului. Pe porţiunile extreme, reglez kitul să deschidă mai târziu power valve şi astfel motocicleta devine mai controlabilă. Este foarte avantajos deoarece te poţi opri în timpul cursei pentru reglaje, kitul fiind foarte simplu de folosit. De obicei merg pe „0”, pentru porţiunile rapide trec pe <-2>, iar pe ce ţine de Extrem Test aleg <+2>. Dacă trec pe <-3> , motocicleta devine foarte rapidă, căpătând un comportament de crosser.” APRILIE 2010

www.dirtbikezone.ro

TUTORIAL

Te-am prins, Ah, de când visam să folosesc titlul ăsta. Acum, că v-am făcut această destăinuire, pot să vă explic care-i treaba cu „bunny up”. Greg Eyres i-a învăţat figura pe băieţii (şi fetele) de la Patrick Moto şi am ales să vă destăinuim şi vouă „secretul”.

„B

unny up” este o tehnică utilă în abordarea obstacolelor pe care le puteţi găsi în secţiunile de „Extrem Test” ale concursurilor de enduro, de folosit aşadar de către piloţii avansaţi. Avantajul abordării obstacolului din imagine prin „bunny up” este dat de faptul că se câştigă mai multe secunde decât în cazul obişnuitei căţărări pe stiva de lemne. Iar pe „Extrem Test”, fiecare secundă câştigată este preţioasă! Cum se procedează Partea teoretică este chiar simplă. Înainte cu 1 – 1,20 metri de obstacol se ridică roata faţă (foto 1 şi 2). Este extrem de important să loveşti obstacolul cu roata faţă, de sus în jos, aceasta descriind o parabolă. În acest moment se accelerează puternic, producându-se comprimarea suspensiei, fapt cât se poate de vizibil în foto 3. Corpul pilotului se mută rapid pe faţa motocicletei, suspensiile se destind şi roata spate este propulsată vertical. Această mişcare este susţinută de pilot, din corp. Se taie imediat gazul şi se trece obstacolul – mă rog, uşor de zis, mai greu de făcut, pilotul rămânând pe faţa motocicletei (foto 4, 5 şi 6). Foarte important, accelerarea, poziţionarea corpului pe faţă şi lăsarea gazului trebuie coordonate foarte rapid, în aproximativ o secundă. La fel de important, suspensiile trebuie să fie bine reglate, în special extensia acestora (rebound-ul). Mândru de manevra meseriaşă, ieşi de pe obstcol (foto 7,8 şi 9), după ce i-ai lăsat pe toţi cu gura căscată! Înainte de aceasta, Ervin vă recomandă însă o porţie zdravănă de antrenamente, nici măcar el nu s-a născut învăţat! 

7 APRILIE 2010

, iepuraSule! , Video pe www.dirtbikezone.ro Atenţi la nevoile enduristului, am realizat şi un filmuleţ, care şi-a găsit locul pe site dar şi pe pagina noastră de Facebook. Poţi vedea clar ce e de făcut şi dacă eşti atent, auzi şi când se dă gazul „de desprindere”...

www.dirtbikezone.ro

9 57

TEST ANDURANŢĂ

Transmitem din primele rânduri ale guerillei supermoto: KTM 690 Supermoto R a ajuns la 16.500 km! Aventura continuă în parametri optimi. Motorul ăsta e peste tot, îşi depăşeşte atribuţiunile de vehicul „fancy” care dă bine pe Magheru. Problemele sunt ignorabile. Află ce-i poate pielea unui aparent „dandy” de asfalt! text: Marc Sandu, foto: Bogdan Paraschiv

Rollin , roll 58

APRILIE 2010

otoru’ ăsta e ca „englejii” ăia spilcuiţi din romanele de aventuri, faci greşala să-i crezi nişte băieţi fandosiţi de salon şi îţi aplică una de nu te vezi. Iar mie îmi place asta, caracterul ascuns de „bad boy”. Cine mă vede în pantaloni mov şi tenişi roşii mergând la pas prin Dorobanţi, mă poate crede un metrosexual proaspăt urcat pe motor, dar e foarte probabil ca 24 de ore mai devreme să fii fost în costum de ploaie, 400 de kilometri... mai încolo.

Aspect Mda, nu mai e chiar nou-nouţ, au apărut nişte mici zgârieturi pe plasticile negre şi motorul are zone care nu mai strălucesc odată spălat, dar totul se rezolvă din momentul în care aplic Motorex Protect & Shine 645. Am o doză de 500 ml din 2008, încă mă mai ţine şi sunt foarte mulţumit de ea. Mai folosesc şi WD 40. Mă enervează că au scos din catalogul Power Parts protecţiile pentru cadru, alea care se pun lângă scăriţe. Pe partea stângă, cadrul a început să se

lin , rollin ... www.dirtbikezone.ro

TEST ANDURANŢĂ

„copolească” puţin – cum se zice prin Ardeal, din cauza cizmelor de cros. Fiabilitate Singurele probleme pe care le-am avut cu KTM 690 Supermoto R au o latură oarecum comică. Bordul e din prima serie, 2008, am unul nou în dulap, dar pentru că sunt ardelean, consider că stă bine acolo. Îmi aduc aminte de bordul cel nou doar când observ că actualul arată ca oglinda din baie, după un duş fierbinte. Dar şi piloţii de la viteză îşi acoperă bordurile cu power-tape la antrenamente aşa că... Totuşi, parcă aş avea nevoie de martorul de la benzină, căci aici KTM-ul mi-a făcut figura, dintâi am rămas fără benzină, după care s-a aprins şi becul galben, noroc că benzinăria era doar la doi kilometri de împins. Având în vedere că am scos şi 3,85 litri la sută, pun şi eu benzină mai des şi închid şi capitolul ăsta. Dar, nu ar fi rău să îmi meargă poziţia, să mă vadă şi cei din spate... Se pare că un contact face figuri şi ledurile poziţiei nu funcţionează constant. Cui îi pasă însă de cei din spate, oricum, sunt prea rapid, dar renunţând un pic la figuri, noaptea, asta poate fi o problemă. Hai însă că le-am epuizat pe toate. Aventuri Dacă în 2008 i-am făcut cunoştinţă cu una bucată de plajă situată între Sulina şi Sfântu Gheorghe, în 2009, Supermoto R s-a tratat cu Transfăgăraşanul, ca „vehicul de suport” pe la Red Bull Romaniacs şi cu pasul Bucin, pe la International Enduro Festival Transilvania. Straşnice drumuri pentru supermotarzi sunt în zona Sibiului şi straşnic e drumul 67 C, cu noul covor asfaltic dinspre Sebeş. La cald O primă tură pe AMCKart, urmează tura până la Sevlievo, de Paşte, apoi Târgu Mureş, după care fuga la Gheorgheni. Pe Bucin, e groasă! Plouă torenţial, nu sunt mai mult de zece grade Celsius, zăpadă a rămas berechet de peste iarnă, pe marginile şoselei, iar eu insist să mă autoeduc să fiu rapid pe asfalt umed. Şi presărat de cratere. Trebuie doar să nu bruschez motocicleta. Suspensiile duc o luptă fantastică cu gropile, iau puncte de frânare, spatele fuge, mă foiesc în şa, apoi, diiii LC4! Cu un zgomot gros şi hotârât, motorul urcă în trepte. La întoarcere, mă prinde ninsoarea, mai am de mers la Târgu Mureş, de acolo la Craiova, şi de acolo înapoi în Bucureşti. Aşa că vă rog frumos, nu mai comentaţi aiurea pentru lipsa nu ştiu cărui predicat din revistă! Concluzii În urmă cu ceva nopţi, stăteam pe mobile.de şi pe moto. it, gândindu-mă cum să-mi schimb motorul. Opţiunile luate în calcul: 990 Adventure, Superduke şi Supermoto T. Doar cu ultimul nu m-am dat, dar chiar el îmi face cel mai mult cu ochiul. Ştiu însă că sunt departe de a-l exploata 100% pe Supermoto R aşa că mai pot răbda, chiar dacă nu mi-am îndeplint targeturile de a-i pune parbriz şi top case şi merg cu un rucsac de 90 de litri, fixat cu cordeline. Când o să mă dau pe Supermoto T o să îmi aduc probabil aminte cu nostalgie de aceste momente. 

APRILIE 2010

www.dirtbikezone.ro

BAZAR

The Nerd Test la Dirt Bike Zone E duminică dupăamiaza, soarele e sus pe cer, gâzele bâzâie sau ceva asemănător, iar eu stau şi scriu la revistă. Nu mă dau nici măcar pe asfalt. Frustrantă situaţie, hai să fac cumva să o mai îndulcesc, să meditez puţin la ce echipamente am folosit de-a lungul timpului.

Cizme First Racing TB5 Pe astea le am chiar de curând, de la Patrick Moto. În primul rând, trebuie menţionat preţul foarte convenabil, de 139 de euro. E drept că aceste cizme nu au cine ştie ce sisteme sofisticate de protecţie a gleznelor, elemente de kevlar sau tălpi înlocuible, dar sunt un produs corect care poate satisface un endurist fără prea mari resurse financiare, aşa cum sunt eu... Pielea din care sunt confecţionate şi cusăturile sunt cât se poate de solide, la fel ca şi părţile de plastic, interiorul din mesh este confortabil, cizmele astea îmi dau acea senzaţie „strong” de care am nevoie când ies la enduro. Evident, merg bine la supermoto şi rezistă chiar şi la ploaie, mai mult de o oră, dar mai puţin de trei... Aş fi preferat ca şi cataramele să fie dintr-un plastic mai nobil, dar câtă vreme cizmele îşi păstrează caracterul solid, acesta e un detaliu peste care pot trece. 

Cască Airoh... cu autograf de la Stoichescu Cumpărată de la Moto Adventure, această cască a fost scoasă din uz, deoarece o purtam când am avut accidentul de la enduro şi nu o mai pun pe cap cel puţin din superstiţie. Fiind Airoh, evident e foarte uşoară, nu Mănuşi Alpinestars... portocalii am avut de ce să mă plâng de ea, am folosit-o mult şi pe asfalt... De fapt, îmi aduc aminte de un detaliu enervant, când mă dădeam la cursele de motocros (aveţi şi voi Le-am primit cadou de la un amic anul trecut şi erau departe de a fi noi, dar chiar şi aşa, mănuşile astea sunt înţelegere, cu atât pot să mă laud şi eu... ), oricât de bine un exemplu de anduranţă. Pe lângă faptul că merg la îi strângeam cureluşa, deşi e mărimea corectă, reuşea fix cu culoarea cadrului de la motor şi cu ceasul meu mereu să îmi vină peste ochi şi nu mă mai puteam Swatch portocaliu, rezistă şi iar rezistă. Pe asfalt, pe concentra la traseu, chit că trebuia să iau o mână şi să off-road, la touring, pe bicicletă şi chiar la snowboard, o aranjez. Dar, cu tot acest minus, a ştiut să aibă grijă de mi-e greu să mă despart de ele, sunt foarte confortabile mine când am căzut în cap, rămânând şi cu destul de puţine urme de la „crash”.  şi mi-au devenit practic a doua piele. 

APRILIE 2010