Diana Noge
Castele de nisip și valuri
Cu recunoştință, familiei şi prietenilor
3
4
Familia cosmică Cerul, tatăl, inspirația prin arcuşul sufletului inimii vibrând Pământul, mama, expirația
Canalul iubirii mama mea aşteptându-mă eu ascultătoare, ascultând-o am zăbovit să răsar din timp chiar în clipa potrivită mie dintr-o mare de dragoste înot şi acum împreună cu ea
Tatălui meu un copil prea cuminte şi bun sădind semințe de bine prin copiii lui vine mic să se adăpostească în inimile noastre
Fragment din paradis, fiului meu când ai vibrat în lungul-latul-împrejurul-înăuntrul aceleiaşi frecvențe deodată împrăştiindu-ne adunându-ne adulmecându-ne energia am fost fiecare în acasă-ul nostru pierduți găsiți explodând în liniştea vieții cordon ombilical al bucuriei legându-ne
5
Scrisoare de dragoste părinților mei Am timp acum să mulțumesc. Pentru că nu contează câte zile cât timp şi cât de aproape am fost, am simțit că au aşteptări de la mine, că ar fi bine să fiu cuminte, că au încredere în mine şi mă iubesc necondiționat. Aşa cum fac doar părinții. Pentru că dincolo de dezămăgirile pe care poate le-am provocat, am rămas înca tot copilul lor. Recunoscătoare şi mulțumită pentru tot ceea ce au făcut şi n-au făcut pentru mine. Prea rar le-am spus cât îi iubesc. Cuvintele şi gesturile au fost puține împărțite între noi şi cu toate astea destule şi pline cât pentru o viață întreagă de dragoste. Tata îmi tot spune şi îmi repetă să nu mai tot mulțumesc atât iar mama nu se opreşte din muncă din iubire pentru noi. Eu nu sunt atât de bună ca ei. În felul meu, sunt eu doar aşa cum sunt eu. Te iubesc mamă, te iubesc tată
Perspectiva fractalului Eu sunt cerul pe care zboară nori poți fi tu sau doar o altă imagine a mea completând imaginea
Perfecțiunea naivității trezirii Universul-copil la pescuit în necuprinsul ocean al infinitelor posibilități holograma clipei prinsă în strălucirea bucuriei
Noaptea în zori
cuvinte arzându-se molcom în jarul domol pământul risipit între stele şoptește lacului tăcerile calde ale singurătăților respirația cuminte din somn 6
Bogăție Castele de nisip şi valuri construind o clipă
Unui prieten între noi, cuvintele mele scrise sunt silabele paşilor împreună spre mai departe
Grădina din vis La un capăt al îmbrățişării - tu la celălalt capăt al îmbrățişării - eu, departe, înlănțuită în libertate, cu ochii închişi, deschişi spre tunelul roşu ce duce lumina din inima mea către oceanul nesfârşit al bucuriei
Întrebare În iluzia trecerii căutarea de sine a sinelui Universul iubindu-se el pe sine însuşi Perfect de imperfect Rostul se trăieşte Liber de răspunsuri
Fotoni împletiți şi nonspațiu Semințele gândurilor tale crescând în visul meu 7
Calmi
Lângă departe aproape fiind în aproape departe puterea la mijloc de linişti
Despre căutare În îmbrățişarea goală în golul îmbrățişării stă tot universul două celule sau stele şi energia dintre ele
Tu Pulsațiile energiei pure vibrând înăuntrul tău, înăuntrul meu dincolo de formă
Vibrație Cercuri de energie coborând, învăluindu-mă, înfiorându-mă, trăindu-mă, cuvântul care se rosteşte prin mine. Distanțele dintre atomii celulelor mele umplute de căldura luminii
Lecția de zbor Liberi. Călătorind împreună o bucată de timpdrum alături, înmulțind bucuria căldurii care umple spațiul materiei zburânde
8
Al şaselea simț lângă mine. Primul Fiecare clipă umplând universul ce se năştea spontan înăuntrul ei însăşi. Atât. Indiferentă fiecare clipă împlinită şi deplin liberă, uitată în bucurie cu fiecare pas făcut spre următoarea, ce venea a se naşte cuminte, în lipsa aşteptării. Clipă zglobie, veselă şi perfect alcătuită din infinite posibilități, fără să fi fost aleasă cu un scop anume, părăsită în calmul eternității. Timp spulberat în fâşii înguste, holograme rătăcite. Ne-am adăpostit în liniştea dintre ele, copii ocrotiți în brațele supremei siguranțe a trecerii.
Portocale prin păr materia mea risipindă liniştea tăcerii luminii nemirosind timpul
Zburătoarei mele suflet tăcând îmi rotunjeşti liniştea ca să mă găsesc mai aproape de mine
Aproape Eu sunt stropul de pe liniştea, de pe marginea drumului tău. tu, foamea drumului meu, copilărie dezlegată în uitare.
9
Sus Opusul meu şi cu mine urcăm într-o spirală, eu, sprijinindu-mă de el, el sprijinindu-se de mine altfel de îmbrătişare libertate împrăştiată printre nori Eu şi opusul meu din mine urcăm într-o spirală sprijinindu-mă de el, sprijinindu-se de mine altfel de înălțare bucurie împrăştiată printre nori
Bucurie Bucuria plinătății clipei a cântărit fix patru lacrimi de fericire restul e zâmbet
Zburătorul M-am făcut înger mic şi m-am ascuns în aripa ta, care se odihneşte pe patul de alături, veghindu-ți visele
Caii sălbatici Tropăind, sfîşiind verdele, răspîndesc mireasma libertății
10
Noi suntem doi poli opuşi Zilele astea- cât de singură am putut. La birou interacționând cu cât mai puțină lume. Apoi pe dealuri, prin Feleac, seara în lumina zăpezii şi prin Făget pe urmele mele. Mi-am trimis fiul de acasă. Am ascultat muzică, manele greşite. Am înotat, fără urme şi numere, doar cu o bătătură în călcâi de nota 10. Am mai citit din cartea furată de tine. Contează nu câte cărți am citit sau n-am citit, ci mai importantă e înțelepciunea simplă şi corectă de pe strada pe care am ajuns. Fac ordine şi eu prin sertarele minții. Tiparul mental pe care vreau să îl depăşesc are legatură cu o reținere care mai există în ceea ce priveşte încrederea în mine şi la capitolul notat cu 4. Încă o frică pe care să o depăşesc. Trupul e la fel de liber ca mintea, căci sunt împreună acelaşi spirit. Am spus că dau libertate pentru că vreau libertate - mai corect este a spune că fiecare îşi ia libertatea. Mă respect şi te respect. Ne hrănim la fel. Vibrăm la fel. Ne aplecăm la fel, fiecare dintre noi, spre dinăuntrul nostru, urcând mereu. Fiind atenți. Luând bucurie de unde există. Am avut diverse, am pierdut diverse, a avea e destul de bun, A FI PREZENT ACUM este un verb şi mai bun. Avem nevoie de prosperitate şi confort exact atât cât ne dorim, fără a deveni robii lucrurilor, luăm din oceanul nesfârşit tot ce ne este la îndemână. Pentru că păşim mai sus, nivelul conştiinței noastre, locul unde ne aflăm fiecare dintre noi, se vede după lumina dinăuntrul bucuriei noastre de a fi. Asta e ceea ce am văzut eu. Universul e în tine, la fel de bine cum e şi în mine. Poli opuşi, diferiți, atât de asemănători şi perfecți. Asta am găsit eu până acum. Mai caut. Îți sunt recunoscătoare. Îmi sunt recunoscătoare. Sunt bucuroasă că ne-am intersectat. Cine pe cine a atras pe cărare, nu ştie nici lupul nici Moş Crăciun. Doar că e cu luminițe. Aşa mi-am petrecut eu, cu bine, sfârşitul lumii acesteia. Scrise blonda. Forever N.
11
Călătorii A fost un trup cu care nu ştiam prea bine ce să fac. Te-ai apropiat şi am călătorit printre no(r)i. Umbre ale trecutului fâlfâind pe cerul meu şi teama de neştiutele cărări neumblate din mine. Senzații copleşitoare paralizându-mi gesturile într-o oprire mirată. Fără minte. Canale de energie erupând dinăuntrul meu şuvoaie de lumină către acele spații din tine ce aşteptau să fie călătorite. Adiere aşezând calm tandrețea liniştii printre cuvinte. Şi fără ele. Printre râsete, tristețea alinându-şi valurile, o mare şi un țărm. O apropiere ce atunci nu părea să-şi găsească rostul în pielea noastră, izbindu-se una de alta. Dincolo de timp, simțirea clipei mă umple. Înțeleg pe urmă că e mult mai mult şi asta a făcut cuvintele să se nască vii şi rotunde între noi, jocuri de copii. Ridică-ți bostanul. Aşează-ți bostanul. Într-o aripă. Într-un umăr. Tu - tot mai aproape de tine. Eu - tot mai aproape de mine. Călătorim împreună. Mai sus.
Curcubeul Curcubeul e doar o mirare mirare-n culoare când cerul se-ntreabă unde e ploaia ce-a fost * Vremea iubirii încetinind curgerea timpului * Clipa adevărată lacrimă strop de eternitate
12
7 zile sunt o pe(u)ştoaică ce (m-)am uitat să îmi aduc (a)minte? (re)devenind copii, fractalii bucuriei
Împărtăşirea unui zâmbet nu e tăierea în două între limitele pielii ființelor noastre, pentru că jupuiți fiind tăiați precis de bisturiul clipei, ne întoarcem pe dos, cu înăuntrul nostru înafară dăruiți în rotunjirea Universului
Liniştea după cuvinte După ce o să mă omor(i) cu nespusele cuvinte o să auzi şoptită liniştea dintre celulele mele, stelele Universului nu îți vor striga că eu sunt una sau tu unul ci doar că tu eşti fiind eu, eu fiind tu, noi mărunte sunete din cântecul întregului ce se alcătuieşte fără noi * Poți încerca să zbori timpul, să îl alergi, să îl urci sau să îl cobori în viteză şi poți afla că el nu există. Nici distanțele nu sunt ceea ce limitele definesc. Înauntru. Aproape. Coboară şi găseşte pierzând ceea ce nu ai avut niciodată. Mereu. * Bucuria necondiționată miroase a nimic. Are un rost simplu. Atâta tot. Liniştea pe care am adulmecat-o dincolo de limite. În ea însăşi. În noi, mărunții măreți pentru că am simțit-o, fiecare în felul lui. Haos şi ordine. Şi invers. Jocul. M-ai ajuns, nu te-am ajuns, te-am ajuns, nu m-ai ajuns. 13
Liniştea de vorbă cu pinii Dimineața ascultând respirația calmă a mării. Plutind în voia valurilor, pe spate, cu ochii mijiți spre soare, închizându-i mă cotropeşte roşul. Cerul e prea albastru. Limpezimea apei albastru-verde îmi colorează ochii din nou. Observ în linişte marea şi cerul. Să-i scriu? Nu. Imediat scrie el. Gânduri dospesc cuvinte în minte, care se rostogolesc, se coc şi plesnesc, coapte, baloane de săpun. Vin şi pleacă, până se plictisesc de indiferența tăcerii. Pe şezlong, abandonată în granițele aproape de somn, materia corpului meu se scurge lin în sufletul care se disipă între plajă şi mare, în sfere concentrice. Parcă ațipesc, când o voce, aproape, strecoară sunete de cuvinte neînțelese între liniştile mele. Înot. Mă joc în apă, umblu cu picioarele atârnând spre alge. Sunt apă în apă de vărsător. Puțin prăjită şi caldă sărată. Pe terasa camerei, privesc cerul care transportă stele, lună, lumi, înspre secunda următoare, trecută. Pasărea din pădure țipă, ciugulind o clipă respirândă, apoi croşetează marginile secundelor în dantele înalte. Ceasul nopții numără a infinit, una pe față, una pe dos. În umbra stelelor, pinii desenează haiku-uri şi luna se joacă între crengile lor, animând poveşti efemere. E fața lui sărutând sânul ei. E fața ei întoarsă spre somn. E profilul lui, cu gura deschisă în extazul orgasmului. Luna umple bucata de cer a orbitei lui dintre crengi. E o balerină cu crinolină ce se leagănă într-un leagăn. Pe o creangă mai jos, un acrobat cu alt leagăn se ridică spre ea. Plec din nou spre mare, arunc hainele pe plajă şi plutesc despletită cu fața spre stele şi cu stele pe față. Mă joc în apă, acum picioarele păşesc pe lumina lunii din adânc. Zbor prin apă. Urechile aud doar apa. Pielea se întinde, nu mai ține doar corpul, ci tot universul. Fără membrane despărțitoare, totul pluteşte în calmul distanței dintre stele. Mă întorc la pini. Între sărutul lor înnoptat, a apărut inițiala numelui meu, desenat de jumătatea lunii. Mă redescopăr zeiță. 14
Verde Pe drumul acesta- viața visatele opriri ale paşilor: respirațiile
Peisaj imaginar Între noi culorile liniştii. roşu deasupra
Alb Numărând brazii înzăpeziți, secunde înghețate crescute vertical dintr-un timp alb
Redescoperire Înlăturând cioburile am găsit frumusețea întregului
Oglinda Căutătorul poposind spre înăuntru vrăjeşte timpul înspre lumină
Dincolo de numere M-ai sărutat pe spate între aripi şi am zburat şi am uitat numărând pe sărite, am ajuns la al câtelea cer 15
Piatra mă stai când mă zbor mă zbori când mă stau
Timp de duminici Cu linişte, împletind în bucurii firescul lucrurilor simple
Nopți Cu mâini văzând visele din noi colindând universul
Noaptea aceea Mâini văzând prin spațiu umplând hrănind foamea timpului fără frică deloc. Atât de multă frică
Bucurie Jucând jocul de-a vârtejurile am căzut în cireş
Surprize
de gustat linişti împiedicate una într-alta 16
Prezent dulce Existăm simplu deodată împreună în acelaşi prezent şi ne găsim dincolo de timp- chiar în timp, unul în altul şi lângă.
Vara Febra furtunii gândurilor atingând tăcerea cerând doar încă două mişcări moment de completare în acum-ul liniştit de lângă lac
Despre vinuri şi nu numai Viu, vii. Vie, vin. Degustare rostogolită în joc şi muşcături
Despre roşu Eu sunt Universul absorbind culoarea roşie sălbatică şi dureroasă a viselor tale. Caldă îmbrățişare dizolvând prezentul. Visul visat de-adevărat, când Universul din mine revarsă printr-un tunel, din pieptul meu, lumina roşie în altă nuanță blândă, către alt Univers. Numărând universurile din noi şi din afara noastră, în câmpul unificat, ne-am încâlcit reciproc informația. Paraleli, perpendiculari, oblici, descompuşi din atomi împleticiți în energie, ne risipim deodată în alte dimensiuni. Deschidem ochii pe dinăuntru.
17
Verticala îndoită
Dorința din palmele tale arcuind coloana infinitului din mine
Femeilor
Femeile, asemenea pământului, îşi găsesc rodul în a creşte semințe de iubire, dăruire şi plămădesc pentru a trăi. Dăruiesc pentru a putea culege, crescând. Iau şi dau, dau şi iau. Plămada dragostei lor creşte şi astfel îşi împlinesc rostul. Unde se pierd pe drumul de a-şi apăra puii? Toate ştiu că fără ele n-ar putea supraviețui, nici alții nu s-ar putea naşte. Ele sunt datoare viață vieții. Gânduri bune care rodesc în femei. S-ar putea dedica tuturor femeilor care au iubit sau visat. Noi toți suntem fii şi fiice ale celor ce s-au iubit, rod al celor ce-au plantat semințe de bine dându-ne viață şi suntem hrana celor ce au nevoie de noi. Cu generozitatea părinților, fără a cere multe în schimb, putem dărui şi planta binele aşteptând rodul împlinirii noastre neştiute, într-o vreme, peste un timp. Tuturor femeilor care doresc şi în timpul dorinței aşteaptă iubirea. Tuturor femeilor care plâng, cu tandrețe le adăpostim lacrimile în locaş sfânt, până la prefacere. Naştere şi renaştere. O mamă uită adesea că binele puiului ei este prin binele ei. Găseşte puterea şi curajul să-şi trimită puiul mai departe ca să-şi găsească propriul drum. Atâtea semințe de bine ştiu sădi femeile, rămânând semn de întrebare dorinței altora. Fără a fi dorite, ce mai au de dăruit femeile? Dorim să fim dorite pentru a dărui şi dăruim chiar fără a fi dorite. Avem nevoie de reparații capitale. Dorim şi suntem uneori senzaționale.
18
Drum de toamnă Mierea luminii îndulcind molcom timpul din galbenul pădurilor * Puterea culorilor mele desenând visul tăcut * Drumul nostru este în noi şi când îl găsim se aşterne invitându-ne * Gustând tăcerile dintre cuvinte dospim timpul prezent dacă nu ai fi înțeles sunetul tăcerii tale, nu m-ai fi auzit mi-ai gustat liniştea
Lumina Ridicând vălul tăcerilor grele dintr-un zâmbet lumina
Decupaj strop de ploaie pe tâmplă alunecat în toamnă adulmecat curgând a spălat tristeți şi s-a aşezat în vitrina tandreței cu grijă de bibelou
19
Mizantrop
Spectacolul lumii văzut şi după cortină. Înțelepciune, putere, renunțare. De toate amestecate într-un zâmbet departe * Conturul dezgolind plinătatea clipei, ea stă cuminte şi străluceşte în umbră * În camera din față era linişte, acolo îmi doream să scriu. Întâi au nins petalele zăpăcite de primăvară şi după ce am intrat în casă cu picioarele lipicioase de zeama cireşelor zdrobite sub tălpi, aducând cu mine mireasma îmbrățişărilor din grădină, am adormit cu stiloul în mână, pe masa din vis.
Mac pictat
Împrăştiind roşul inima sângerând albastru
Mixed media Ochii tabloului mai aproape de iarbă
Despre distanță timpul dintre iarbă şi flori preschimbându-se în alb 20
Înflorind Tudulce otravă curgând prin venele mele
Căutare Marea dinăuntrul meu ridicându-se prin pieptul meu către cer * Culoarea ochilor mei seninul mării sufletului tău * Nisipul risipindu-se din sparta clepsidră învață să fie eu însumi * Liniştea încremenind în mine orice durere * Vis: mâinile pe tâmplele mele uitând timpul între durere şi fericire
21
* Trandafirul floare de drag darul timpului * Macul floare de clipă strop de durere arzând
Incertitudine Plecând, cu zâmbetul şi ochii uitați albastrei zile de vară sau, cine ştie, cireşelor
De o parte şi alta a palmei Umărul rotund, dăruit somnului tâmpla sprijinită de vis
Privire Ochii tăi înnoptând ochii mei înecând dorul
22
Sărut Între noapte şi zirăsărit pecete sfântă pe frunte
Anatomică Pupila roşie a unui imens ochi albastrusoarele răsărind din mare
Durere Puterea de a nu izbucni în flăcări pentru a nu mă stinge astfel vreodată, dorind sălbatic arderea
Cuprindere La început a fost foamea senzației trebuia să te simt apoi a fost setea simțirii trebuia să exişti atunci mi s-a facut dor dor de gândurile tale nesfârşit şi limpede
23
Rău Melci striviți în cochiliile lor călcați de o talpă prea groasă grăbită animalul care născând prea devreme şi-a mâncat puii spre a rămâne murind sau a muri rămânînd cu ei împreună pasărea izbindu-se de geamuri amețită însângerată negăsind ieşirea Cerul
Clepsidra Mâinile noastre cern nisip timpul trece din mâinile tale în mâinile mele şi-apoi din ale mele în ale tale mâini muritoare clepsidră de palme
Noaptea Îmi deschid obosită aripile și adorm între ele visurile mă poartă la hotarul dintre viață şi moarte acolo unde se învață timpul şi dimineața uit mereu spre-a-ncepe din nou să învăț
24
Zbor Uitându-mi proteza de trupierbiidăruind cerului ochii înălțându-mă din spațiu şi timp întru dor
Muzica Cumințenii de pământ, ghemuiți. Muzica înălțându-i
Haiku Ochii copacilor plângând durerea luminii
A fi Am venit plecând am plecat venind cânt
Toamna Durerea copacilor plângând lumina, ochi foşnind lunecători din cer, prin paşi spre pământ
25
De toamnă Toamna sfâşiind carnea copacilor umple lumea de sânge
Monolog Toamna cuvintele copacilor cad arse de soare şi se pierd în pământ ca-ntr-un blând întuneric
Zbor Lumina plânge între noi gesturi zac uitate prin copaci cuvinte despuiate împrăştiate printre frunze ascultăm întunericul susurând printre stele * Cerul a plâns şi vântul mi-a tulburat algele Ochii-mi sunt verzi. A fost furtună * Am fost întai la o masă grea de tăcere apoi la o înaltă poartă de sărut şi am redat drumul nostru columnei infinirii
26
* Oamenii nu trăiesc ei se lasă trăiți, locuiți, când de viață, când de moarte
Când toamna Când plouă oamenii poartă umbrele se acoperă cu grijă ca nu cumva să înceapă să încolțească pământul din ei * Omul copac de viață cu rădăcini în moarte * Viața nu e decât o moarte în care mai credem * A te simți inutil înseamnă a muri trăind sau a trăi murind Cine mai ştie ?
27
Copac O hamadriadă îmi locuieşte copacul trup ochi înverziți şi foşnet liniştit respirare profundă de dor cântând albastrul cu brațe înalt întinse către cer doar focul mă mai poate devora într-o îmbrățişare fierbinte
Visuri Visez mereu apa ca şi când mi-aş face provizii pentru o călătorie în deşert ori visez că îmi văd cadavrul poate pentru a fi pregătită atunci când va fi să mor Sau poate visez că trăiesc
Pricini Lumina e lacrima timpului întunericul - liniştea materiei Iar eu, ochiul neființei ce mă cutreieră * Tu eşti columna meaa vieții infinire
28
* Privirea obosită tristă amară a copilului căutând zadarnic cerul * Timpul curge spre ieri noi îmbătrânim îndreptându-ne sfioşi spre naştere * Când simt zborul rotund al dorului mă prăbuşesc fluidă spre înăuntru * Zăpada e măduva durerii dorului de primăvară * Nu ştiam de ce în dimineața aceea stelele ce cădeau uşor dispăreau dintr-o dată în mine poate dorul meu îşi potolea focul înghițindu-le * Liniştea îți încolțea din umărcreangă de măr înflorit
29
Alergare Carnea mea putrezeşte şi se desprinde de oasele obosite alerg şi-mi las bucăți de trup în urmele paşilor alerg până rămân doar cruce de oase doar alergare de necântare * Sunt zile când privirea-mi adâncă iese din mine pentru acel altceva de dincolo de lucruri şi de starea lor pierzându-se prin ele şi capul îmi cade lipsit de sprijinul vederii spre lume într-un alt fel al existenței mele tulbure cădere a sinelui Către sinea sa
Biserică Ană zidindu-mă pe mine ție în trupul acestei biserici închinare
30
Visând Eu ştiu- noi visăm frumos dar în taină căci altul decât celălalt la noi în vis de-ar pătrunde minunate lumi nesimțitor ar ucide Eu ştiu- tu visezi frumos şi în taină
Stare Uneori parcă n-aş avea cap între umerii mei fiind crescută o plantă ciudată care vede lumina dar n-o simte care aude dar nu-nțelege decât murmur de frunze planta a crescut din pământul ce sunt Dar acum, vai, nu-i mai ajung
Nebunia Cai sălbatici alergând neînfrînt prin creierul meu şerpi muşcând din carnea răsucită a acestui trup rotitor spre lumină
31
De ce ? De ce nu ştiam dacă trebuie să exist? Pentru că nu ştiam dacă întrebarea al cărei răspuns eram fusese pusă vreodată
Nucul Verdele tău amețitor mă îmbie foşnind dulce şoaptă de drag spre o lungă călătorie în miracolul vegetal şi eşti liniştit, cuminte şi singur Nucul meu drag
Poem mării Marea nu va fi găsită niciodată
Autoportret Rest de ființă explorând un univers cu şapte dimensiuni spațiul, timpul, durerea, liniştea şi tu
32
Mic poem Popasul luminii pe- frunte răsărit linişte blândă pierdută în sine şi-n timp necuprins sfâşiat de o umbră ce-ți trece pe chip Te-ai trezit
Clepsidra Corpul veştmânt al nisipului ne-nisip roşu curgător ce trebuieşte întoarsă spre aducerea aminte a timpului
Optică Ochii mei sunt pupilele ochilor mei de dinăuntru
Imposibil joc Ochii mei clepsidre imagini din ochii de afară în ochii dinăuntru, imagini din ochii dinăuntru în ochii din afară Imagini răsturnate în ochii mei De dinăuntru de afară
33
Poem de vară Ochi nevăzuți orbesc în aerul verii şi pleoapele lor multicolore se zbat o zi sau două ne-ncetat închizând taina luminii în moartea ochilor nevăzuți taina luminii pecetluită de pleoapele multicolore * Uitată în câmpia crescută invers privesc în sus cerul unde copacii îşi înfig rădăcinile căutând un alt sens verticalității
Vanitate Zăluda, zurlia dar trupeşa mă dăruiesc pentru umplerea clipei stau să-mi spui aşaaproape, mult prea departe, fericire durerea pe unde mi-o caut durere fericirea pe unde mi-o strig
Blossoming Yousweet poison You’re flowing through my veins
34
Painted poppy Spreading the red heart bleeding blue
Mixed media the painting’s eyes closer to the grass
about distance the time between the grass and the flowers turning white
Search The sea within myself rising up through my chest to the sky
Green on this road - life the dreamt stagnation of the steps breathing
35
Imaginary landscape Between us the colours of silence Red above
The rainbow Is just a wonder wonder in colour when the sky is wondering where’s the rain * The period of love slowing down the time into pleasure * My love slowing down your time into pleasure * true moment tear the drop of eternity * please forgive me for trying to become real I’ll go back to my placeInside the dream * 36
(re)writing the history of our life still trying to dream while waiting (re)writing the history of our life while dreaming still trying to wait
Rediscovery Moving apart the fragments I’ve found out the beauty of the whole
The mirror The seeker lying within enchants time unto the light
Traveling through inside ourselves and freedom not far away finding the flavour of pieces blossoming
Nights Seeing with the hands the dreams inside us wondering the universe
37
That night Hands seeing through space filling feeding the hunger of time no more fear left. So much fear left * The sound of your voice tonight so deeply heard inside my chest
Joy playing the game of spinning I fell into the cherrytree
Summer Thoughts’ storm fever reaching the silence asking for two more movements moment of completiton inside the peaceful now near the lake
Balance Woman or just goddess. Simple as that. Believing in the miracle of life. Silence and storm in peace. Useless words lost in the space, not needing them, useful hands instead of eyes. Discovering an amazing universe beautiful unlimited sky expanding our skin to protect the precious joy of our loving.
38
I am now Through solitude and silence I can hear you better I will not ask why, because I’m not asking this question I am now near
Mind photo nature’s calm revealing complete beauty and joy the boat floating
My power The power of my colours is painting the silent dream
The dream going somewhere misterious smile on your road
About time Not trying to feel younger or older, simply enjoying the power of now in the absence of fear
39
Wish wishing not to wish anything might bring what you have wished for
Spring Piece of my soul floating into the silence between the cherry trees
about distance beyond thoughts, the distance between words and actions make the difference
Entangled photons and nonlocality The seed of your thought Is growing Inside my dream
The Stone You keep me when I fly You fly me when I stay
40
41
Mulțumesc