Casa Domnului Vol.3
Casa (Gospodăria) Domnului Vol. 3 Primele civilizaţii evoluate Decăderea lor şi purificarea pământului prin intermediul potopului
Capitolul 1 Purista, consiliera Domnului, doreşte ca rugăciunile oamenilor să îi fie prezentate lui Dumnezeu sub forma unor cereri de sfaturi. Iubirea şi graţia Tatălui faţă de copiii Săi. (27 martie 1843) 1. În pofida adoraţiei pe care o simţeau cu toţii în prezenţa Celui Preaînalt, s-au lăsat cuprinşi de teamă la vederea Celui care se afla pe colină. Singurii care făceau excepţie erau Enoh şi cele patru femei extrem de pure, care se bucurau de o stare de pace beatifică în prezenţa Tatălui lor ceresc, convinşi că Acesta le va rezerva şi lor soarta marelui Sehel. Atunci, Domnul i s-a adresat Puristei: 2. „Ascultă, mult iubita Mea bucătăreasă! Ce crezi ce trebuie să facem pentru a-i elibera pe aceşti nătângi de teama lor nefirească, astfel încât să Mă recunoască drept unicul lor Dumnezeu şi Părinte autentic, fără a le prejudicia în vreun fel liberul arbitru? Este evident că dacă îmi voi revela prea brusc identitatea, acest lucru i-ar putea costa chiar viaţa (lucru valabil îndeosebi pentru femei), iar pe unii însăşi existenţa eternă! Haide, sfătuieşte-Mă şi spune-Mi ce ar trebui să fac!” 3. Această întrebare a deconcertat-o de tot pe încântătoarea Purista, care a început să suspine, imaginându-şi că Tatăl ceresc doreşte să o pedepsească dintr-un motiv sau altul. 4. Domnul a privit-o însă cu blândeţe şi i-a spus: „Priveşte-Mă, micuţa Mea, şi lasă inima ta să spună dacă am Eu aerul cuiva care doreşte să te pedepsească. Eu Mi-am păstrat dintotdeauna expresia pe care o vezi întipărită pe chip şi care va rămâne în eternitate aceeaşi, fiind adresată tuturor celor care M-au iubit, Mă iubesc şi Mă vor iubi la fel ca tine! - Ei bine, ce ai de spus, micuţa Mea?” 5. Auzind aceste cuvinte, Purista şi-a luat inima în dinţi şi a răspuns, uşor temătoare, dar cu o încredere din ce în ce mai mare: „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, ştiu că este absolut imposibil ca Tu să fii vreodată mânios sau răuvoitor; îmi dau seama acum perfect de acest lucru. În ceea ce priveşte însă întrebarea pe care mi-ai pus-o adineauri, mie, sărmanei Tale creaturi, este la fel de evident că aş da dovadă de o mare infatuare, eu, care chiar aş merita cea mai severă pedeapsă din partea Ta, dacă mi-aş propune să îţi dau vreun sfat Ţie, care eşti însăşi înţelepciunea infinită! 6. Numai gândul de a-Ţi da un sfat Ţie, care eşti Dumnezeul nostru şi Creatorul atotputernic al cerului şi al pământului, îmi dă fiori. De aceea, Te implor, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, să mă scuteşti de această obligaţie!” 7. Domnul i-a răspuns însă Puristei: „Ascultă, copila Mea, este evident că încă nu Mă cunoşti suficient de bine! De aceea, ascultă ce doresc să-ţi spun. 1