Istoria evreilor. Holocaustul - manual pentru clasele XI - XII

Istoria evreilor. Holocaustul

Manual pentru clasa a XI-a / a XII-a

Aurel Constantin Soare Irina Ema Săvuță

Maria Rados

Iuliana Maria Căplescu

1112

Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației.

Acest proiect de manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5344/2023.

119 – număr unic de telefon la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor

116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii

Aurel Constantin Soare Irina Ema Săvuță Maria Rados

Iuliana Maria Căplescu

Manual pentru clasa a XI-a / a XII-a

Istoria evreilor. Holocaustul 1112

Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației prin ordinul de ministru nr. 4031/21.03.2024.

Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și digital, și este transmisibil timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2024–2025.

Inspectoratul școlar .................................................................................................................................................................................................................................

Școala/Colegiul/Liceul

Anul Numele elevului

1 2 3 4

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:

Clasa Anul școlar

Aspectul manualului* la primire la predare

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.

• Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.

• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

Istoria evreilor. Holocaustul • Manual pentru clasa a XI-a / a XII-a

Aurel Constantin Soare, Irina Ema Săvuță, Maria Rados, Iuliana Maria Căplescu

Referenți științifici: Conf. univ. dr. Florentina Nițu, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Prof. dr. Mihai Manea, inspector școlar Municipiul București, președintele APIR-Clio, membru WHA, Historians

Without Border, HA, senior expert în predarea istoriei la Consiliul Europei

Prof. gr. didactic I Maria Mariana Gheorghe, doctor în istorie, inspector școlar la Inspectoratul Școlar al Județului

Prahova, Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Ploiești

Copyright © 2024 Grup Media Litera

Toate drepturile rezervate

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19

e -mail: contact@litera.ro

www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Renata Roșu

Corector: Carmen Bîtlan

Tehnoredactor: Vlad Panfilov

Ilustrație copertă: Shutterstock

Copertă: Lorena Ionică

ISBN: 978-630-319-884-2

Deşteaptă‑te, române!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te -adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croiește -ți altă soarte, La care să se -nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine -n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

comunitare și culturale

Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea economică, socială, culturală și științifică a României Structuri asociative reprezentative . Personalități marcante în domeniul cultural, politic și academic

Studiu de caz • Antisemitism în politica și cultura

UNITATEA

1. Utilizarea critică și reflexivă a surselor istorice pentru argumentarea unor demersuri și alegeri, în acord cu valorile societății democratice

1.1. Sistematizarea informațiilor din diferite tipuri de surse în vederea stabilirii credibilității și a validității opiniilor

1.2. Analiza comparativă a evenimentelor/proceselor/fenomenelor care au generat Holocaustul

1.3. Exprimarea opiniilor referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale

2. Asumarea propriei identități culturale și determinarea modalităților prin care interculturalitatea contribuie la promovarea acceptării celuilalt și a respectării drepturilor omului

2.1. Aprecierea valențelor dialogului intercultural în exprimarea trăsăturilor propriei identități culturale

2.2. Manifestarea unui comportament deschis față de diversitatea culturală

2.3. Demonstrarea unui comportament care valorizează interculturalitatea ca trăsătură a comunității locale

2.4. Analiza critică a consecințelor stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare

3. Implicarea responsabilă și creativă în diverse contexte de viață prin respectarea convențiilor de comunicare

3.1. Asumarea de roluri ce implică empatie și respectarea demnității umane

3.2. Raportarea critică la experiențele trecutului pentru promovarea unui comportament democratic

Surse

Aplicații pentru sistematizare și consolidare

Itemi de evaluare

Sursă

Secvență de autoevaluare

VARIANTA DIGITALĂ

Varianta digitală cuprinde integral conținutul manualului în variantă tipărită, și cuprinde, în plus, o serie de activități multimedia interactive de învățare: animat, static, interactiv

Paginile din manual pot fi vizionate pe desktop, laptop, tabletă, telefon, oferind o experiență excelentă de navigare.

AMII Static

AMII Animat

Cuprinde animații sau lme.

Cuprinde imagini, diagrame statice, hărți statice.

AMII Interactiv

Cuprinde componente educaționale extrem de interactive ce permit elevului să obțină o valoare cognitivă crescută.

Toate acestea au obiectivul de a aduce un plus de valoare cognitivă. Navigarea în varianta digitală permite parcurgerea manualului și revenirea la activitatea de învăţare precedentă.

Cuprinde o listă sau colecţie de cuvinte regionale, învechite sau puţin cunoscute, însoţite de explicaţia lor

Permite căutarea în manual .

Permite deschiderea de conţinuturi/ lecţii

Deschide ghidul de utilizarej a manualului digital

Cuprinde link-uri către alte resurse educaţionale online utile .

Permite ajustarea volumului

Permit parcurgerea manualului

Permite activarea setarilor de accesibilitate

Permite maximizarea conţinutului paginii la care este deschis manualul

SĂ NE AMINTIM!

1. Cum analizăm

A. Evenimentul istoric

1. ÎNCADRARE ÎN TIMP

2. ÎNCADRARE ÎN SPAȚIU

3. CAUZE

4. DESFĂȘURARE

5. PERSONALITĂȚI

6. DOCUMENTE

7. CONSECINȚE/URMĂRI

C. Sursa istorică vizuală

Ce se vede în imagine?

De ce te-a impresionat?

Ce mesaj ne transmite autorul?

Care este scopul pentru care a fost realizată?

Este o imagine originală?

Ce nu se vede în imagine? Când şi unde s-a întâmplat ceea ce vezi în imagine?

Care este proveniența imaginii?

B. Sursa istorică scrisă

Ce spune sursa?

Care este mesajul pe care îl transmite?

Plasați sursa istorică aici

În ce perioadă istorică se întâmplă evenimentele?

D. Sursa de pe internet

Fac parte din publicul-țintă?

Sunt de acord cu sursele alese și cu folosirea lor?

De ce a fost realizată? S C O P

Când?

Unde? O R I G I N E

Primară? Secundară? Oficială? Neoficială?

Subiectivă?

Analiza surselor de pe internet

Împărtășesc aceleași valori și convingeri cu autorul informației/cu site-ul accesat?

1. Care este publicul-țintă al informației?

2. Cine este autorul acestei informații?

• Punctele importante ale informației au referiri la surse oficiale?

3. Care este scopul site-ului sau al platformei de socializare?

• Există diversitate în informațiile prezentate?

• Cât de transparentă este alegerea de surse, informații și referințe?

2. Obiectiv și subiectiv în sursele istorice

Obiecte

Fotografii

• Filmele și fotografiile pot fi falsificate?

• Unghiul ales de fotograf sau de către regizor poate face imaginea subiectivă?

• Este un material de propagandă?

• Ce putem deduce din fotografie?

Caricaturi/postere/afișe

• Ce mesaj transmit?

• Au fost create cu scopul de a influența oamenii?

• Ce atitudini reflectă?

• De ce a fost făcut obiectul?

• Cine este autorul?

• Ce ne poate spune obiectul despre perioada, persoana sau evenimentul istoric?

Obiectiv și subiectiv în sursele istorice

Documente oficiale/de stat

• Sunt documente secrete?

• Au fost cenzurate?

• Publicul le poate consulta?

4. Autoevaluare/Evaluare

Scrisori/jurnale

• Oferă informații despre autori și opiniile lor?

• Ele sunt reacții ale autorilor la evenimentele prezentate?

• În ce scop au fost ele scrise?

Ziare

• Oferă opinii și dovezi?

• Susține o anumită poziție politică?

Este cenzurat?

3. Stereotipuri și prejudecăți

Stereotip – orice idee sau opinie generală adoptată cu privire la anumite categorii de indivizi sau anumite moduri de comportamente, menite să reprezinte întregul grup de indivizi sau comportamente

Prejudecată – opinie preconcepută, o convingere nefondată, deosebit de rezistentă la influența rațională, nebazată pe experiența reală, față de anumiți oameni sau o persoană din motive de rasă/etnie, sex, clasă socială, vârstă, handicap, religie, sexualitate, naționalitate etc .

a) Jurnalul de învățare/Jurnalul reflexiv Jurnalul reprezintă o colecție de însemnări, observații, gânduri ale unei persoane . Menționarea într-un jurnal al sarcinilor de învățare, a pașilor parcurși, a dificultăților și a reușitelor reprezintă un bun exercițiu de reflecție asupra propriului proces de învățare .

b) Fișa de observare sistematică a activității și a comportamentului

Eu Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna

Ascult activ, comunic cu profesorul și colegii

Solicit informații, adresez întrebări pentru a înțelege informațiile

Ofer informații, colaborez, mă implic

Exprim opinii, particip activ la discuții

Ordonez, argumentez, susțin cu exemple, îmi spun părerea

Îmi rezolv sarcinile de lucru

Am un vocabular civilizat, respect colegii și regulile

c) Fișa de autoevaluare – munca în echipă

• Cel mai mult mi-a plăcut etapa de documentare și selectare a informației, de prezentare pentru că . . . .

• În echipa de proiect m-am simţit pentru că

• În echipa de proiect sarcinile mele au fost . . . .

• În echipa de proiect cel mai mult am apreciat . . . .

• Colaborarea cu colegii mei din echipă a fost

• În viitoarea mea echipă, comportamentul meu va fi . . . .

• Produsul realizat de echipa noastră a fost apreciat pentru că . . . .

d) Portofoliul – „cartea de vizită a elevului” se compune din materiale obligatorii sau opționale, selectate de elev sau cerute de profesor . Portofoliul tău va conține materialele marcate în manual: fișe de lucru, proiecte, investigații, teste, autoevaluări .

În anii anteriori, ai utilizat aceste instrumente extrem de necesare unei învățări complexe și complete . Te invităm să le folosești și pe parcursul acestui an, la sfârșitul fiecărei ore, respectiv, la sfârșitul fiecărei unități de învățare

UNITATEA 1

Identitate evreiască și educația despre Holocaust în secolul al XXI-lea

 Evreii – trăsături definitorii: originea, cultura, religia  Educația despre Holocaust și provocările contemporane (antisemitism, xenofobie, genocid și amenințările la adresa normelor și a valorilor democratice)

CE VEI REUȘI SĂ FACI

• Să utilizezi critic și reflexiv sursele istorice pentru argumentarea unor demersuri și alegeri, în acord cu valorile societății democratice

• Să-ți asumi propria identitate culturală și să determini modalitățile prin care interculturalitatea contribuie la promovarea acceptării celuilalt și a respectării drepturilor omului .

• Să te implici responsabil și proactiv în diverse contexte de viață prin respectarea convențiilor de comunicare

CUM VEI REUȘI SĂ FACI

• Sistematizând informații din diferite tipuri de surse în vederea stabilirii credibilității și a validității opiniilor .

• Exprimând opinii referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/ fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale .

• Apreciind valențele dialogului intercultural în exprimarea trăsăturilor propriei identități culturale .

• Analizând critic consecințele stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare

• Asumând roluri ce implică empatie și respectarea demnității umane .

• Raportându-te critic la experiențele trecutului pentru promovarea unui comportament democratic .

Traseul probabil al Exodului evreilor

Rabinul Haim Kanievsky

Evreii – trăsături definitorii: originea, cultura, religia

Provocare

Exodul și exilul sunt caracteristicile istoriei poporului evreu În cele ce urmează, vei afla mai multe despre istoria, vitalitatea și dârzenia poporului evreu, despre specificul existenței sale, dat de identitatea sa, de religia și cultura acestuia, de contribuția pe care a avut-o la dăinuirea civilizației umane .

Repere cronologice

Secolul al XIII-lea î.H.

Exodul triburilor semite sub conducerea lui Moise

Secolul al XI-lea î.H.

Întemeierea Regatului Israel

Dicționar istoric

iudaism = doctrina religioasă a evreilor . Se poate referi de asemenea și la sistemul religios al evreilor în general .

kippa = coifură din țesătură, purtată în mod tradițional de bărbații evrei .

Pentateuh = primele cinci cărți ale Vechiului Testament .

Talmud = legea civilă și canonică evreiască, așa cum s-a păstrat de către evrei .

 Originea evreilor

Istoria evreilor începe cu peste patru mii de ani în urmă . Între mileniul al II-lea î H și secolul al XIII-lea î H s-a desfășurat un proces complex de formare a identității, a credinței și a teritoriului vechilor evrei . În Mesopotamia, din marea masă a populațiilor semitice s-a desprins un grup de triburi de păstori nomazi, având în frunte pe Avraam (tatăl popoarelor), care a emigrat apoi în Țara Canaanului . Avraam este considerat fondatorul poporului evreu . El a stabilit închinarea la un singur Dumnezeu . Relația dintre el și Dumnezeu este cunoscută ca legământ . Izvoarele egiptene i-au numit pe evrei „habiru”. Alungați de foamete, evreii conduși de cei trei patriarhi – Avraam, Isaac și Iacob – au fost nevoiți să migreze în Egipt în vremea lui Iosif, fiul lui Iacob, numit Israel („Cel ce se luptă pentru Dumnezeu”) . De aici, în secolul al XIII-lea î .H ., ca urmare a muncilor grele la ridicarea construcțiilor faraonice și a interzicerii căsătoriilor între etnii, impuse în Egipt, a avut loc exodul triburilor semite sub conducerea lui Moise . El a eliberat poporul de robia egipteană și a dat evreilor, prin revelație divină, cred ei, Cele zece porunci (Exod, 20, 2–17), care stau la baza religiei lor –iudaismul . Timp de patruzeci de ani, evreii au ,,rătăcit în pustiul” peninsulei Sinai sub conducerea lui Moise . Cele 12 triburi ale vechilor evrei s-au grupat într-o confederație, punând bazele poporului evreu . Sub conducerea lui Iosua, israeliții au trecut Iordanul și s-au stabilit în Canaan, țara făgăduită . Judecătorii lor (liderii tribali) erau garanții respectării legământului, a ritualului religios și a legii lui Dumnezeu (1200–1000 î H ) În secolul al XI-lea î H , înlăturând pericolul filistenilor și al amoriților, s-a constituit Regatul lui Israel . Datorită stăpânirilor străine ulterioare, evreii au fost alungați și obligați să emigreze în tot Imperiul Roman Aceste evenimente au marcat începutul exilului, care a durat mai mult de două mii de ani .

 Religia. Iudaismul Iudaismul este religia poporului evreu . Istoria, cultura și modul lui de viață au la bază Tanachul – Biblia evreilor –, alcătuită din trei părți componente: Tora sau Învățăturile, Neviim sau Profeții și Ketuvim sau Scrierile Această colecție de scrieri cuprinde perioadele istoriei evreilor de la facerea lumii până la moartea lui Moise, de la așezarea celor 12 triburi israeliene în Canaan și până la exilul/ robia în Babilon Ultima parte, Scrieri, începe cu Psalmii și Cărțile înțelepciunii și continuă cu referirile la întoarcerea din exil/robie . Tora (sau Învățăturile) formează prima parte a Tanachului . Mai este cunoscută sub numele de Pentateuh, respectiv primele cinci părți: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronomul . Iudaismul este prima religie care a afirmat existența unui Dumnezeu unic: Yahve . Această religie este întemeiată pe un amplu cod de conduită morală, socială și politică . Cunosc și înțeleg

Chivotul Legii din sinagoga Hurva, Ierusalim

Centrul social și religios al poporului evreu a fost sinagoga, care este lăcaș de cult și de rugăciune pentru el . Aici, evreii se întâlnesc pentru a studia și a se ruga . Clădirea trebuie să fie orientată spre Ierusalim și să conțină anumite obiecte de cult:

Chivotul Legii, Bima (platforma pentru cititorul cărților sfinte), menorah (sfeșnicul cu șapte brațe și șapte lumânări), orga etc . Sinagoga îndeplinește funcții religioase, comunitare, juridice și sociale .

 Cultura evreilor

Evreii au o cultură centrată în primul rând pe un Dumnezeu atotputernic, unic Vechii evrei au interzis reprezentarea vizuală a lui Dumnezeu și a ființelor umane . Biblia lor conține multe fapte istorice, fiind un compendiu de istorie a evreilor și diferite tipuri de literatură: nuvele, dramă, poezie lirică, meditație filozofică etc . În tradiția ebraică, acoperirea capului cu kippa este obligatorie pentru bărbați atunci când se roagă, mănâncă sau se află în sinagogă .

Un bărbat purtând tallit pe cap în timpul rugăciunii

Calendarul lor specific este lunisolar, un an obișnuit are 12 luni, iar cel bisect 13 . Evreii au restricții alimentare . Ei nu consumă carne de porc sau crustacee . De asemenea, lactatele și carnea nu sunt preparate și consumate niciodată împreună Băieții sunt circumciși la opt zile de la naștere Tranziția la adolescență pentru tinerii evrei – băieți și fete – se face când împlinesc 12–13 ani, prin ritualuri specifice: Bar Mitzvah sau Bat Mitzvah .

 Sărbători

Sărbătorile cele mai importante ale evreilor sunt strâns legate de istoria lor și acestea sunt: Hanuka, Pesach (Paștele), Yom Kipur, Purim, Roș Hașana, Seder, Sabuoth, Sukkoth .

• Fiind ziua de odihnă a Creatorului, este interzis a desfășura orice muncă Este o zi de bucurie a vieții

Sabat – Ziua de sâmbătă

• Sărbătoare simbolică prin care Dumnezeu decide soarta individului și a comunității Este zi de post obligatoriu .

Yom Kipur sau Ziua ispășirii/iertării

• Sărbătoare iudaică a Destinului ce amintește de intervenția Esterei în favoarea evreilor din Persia Este singura sărbătoare laică a poporului evreu

Purim

• Marchează crearea lumii Cuprinde două zile pline de rugăciuni

Roș Hașana sau Anul Nou evreiesc

• Sărbătoare anuală ce amintește despre ieșirea evreilor din Egipt, sub conducerea lui Moise; durează opt zile

Pesach – Paști sau Sărbătoarea azimelor

• Sărbătoarea secerișului . La ieșirea din Egipt, evreii au locuit în colibe În amintirea strămoșilor lor, evreii stau timp de șapte zile în colibe (sucat) . Sukkoth sau Sărbătoarea „Corturilor/Colibelor”

• Este o sărbătoare ținută în casele evreilor în prima noapte de Paști și comemorează ieșirea evreilor din Egipt

Seder

• Sărbătoarea ebraică a „Consacrării luminilor” Celebrează victoria macabeilor asupra grecilor

Hanuka

Cu toate persecuțiile la care au fost supuși de-a lungul istoriei, evreii au reușit să-și păstreze religia, tradițiile și cultura lor până în zilele noastre .

Analizez. Rezolv

Învață lecția folosind manualul!

Completează Fișa de învățare după modelul de mai jos .

 Cuvinte-cheie: Model: iudaism

 Întrebări: Cine a fost Moise?

 Legături cu idei anterioare

 Reflecții personale

 Ideile principale ale lecției: Evreii sunt o populație de origine semitică, creatorii primei religii monoteiste din istorie.

 Rezumatul lecției (scurte propoziții care sintetizează conținutul de idei al lecției)

Evaluez și creez

Biblioteca virtuală

Introducere în iudaism De la Abraham la statul Israel Jurnal reflexiv

 Notează două concepte pe care le-ai învățat din această lecție .

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția .

 Numește conținuturile care crezi că necesită clarificări

1. Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde următoarelor cerințe:

A „Legea lui Moise le va oferi evreilor, pentru cei 2 000 de ani de peregrinări ce aveau să urmeze, o «patrie portabilă», cum va spune Heinrich Heine, un gen de stat intangibil la nivel spiritual; acest cod avea să-i mențină uniți, în ciuda împrăștierii lor în lume, și mândri, în pofida eșecurilor repetate, zămislind necontenit, secole de-a rândul, un popor puternic ce pare indestructibil . ” (Will Durant, Moștenirea noastră orientală)

B „Exilul reprezintă în mod necesar o rupere de trecutul tribal . […] De acum încolo, majoritatea evreilor va trăi întotdeauna în afara granițelor Pământului Făgăduinței Risipiți, lipsiți de cârmuitor, de stat sau de orice aparat de sprijin, pe care l-ar fi conferit în mod firesc guvernul lor, evreii au fost obligați să găsească mijloace alternative de a-și păstra identitatea lor de un tip cu totul aparte . [ . . .] Aici, în exil, au căpătat importanță covârșitoare regulile credinței: cele ale purității, ale curățeniei, ale regimului alimentar . ”

(Paul Johnson, O istorie a evreilor)

a) Stabilește tipul de informație oferită de cele două surse istorice (Obiectivă/ Subiectivă) .

b) Identifică, în cele două surse și în textul lecției, contribuția poporului evreu la dezvoltarea culturală a lumii (scrie două exemple)

c) Realizează o scurtă prezentare, de aproximativ o pagină, despre una dintre sărbătorile religioase ale evreilor . Plecând de la această prezentare, proiectează și organizează o activitate dedicată acesteia . Implică-ți colegii de clasă, profesorii, familia .

2. Pe baza cunoștințelor din anii anteriori de la istorie, stabilește două asemănări și două deosebiri între cele trei mari religii monoteiste, pe baza diagramei Venn .

3. Pe baza cunoștințelor de la religie și a studiului primelor capitole ale Bibliei, realizează o călătorie virtuală intitulată Pe urmele patriarhilor evrei: de la Avraam la Moise . Creează un proiect și refă traseul vechilor evrei din Haran până în Canaan, Țara Făgăduinței . Folosește-te de Google Earth sau de altă aplicație (Google Maps) pentru a introduce datele călătoriei . Nu uita să completezi jurnalul de călătorie cu sentimentele și emoțiile pe care le-ai trăit în timpul călătoriei tale virtuale Editează jurnalul cu ajutorul unei aplicații informatice (Padlet, Canva, PowerPoint, Prezzi etc .) pentru a introduce și imagini reprezentative Expune jurnalul în cadrul unei conferințe virtuale .

4. Accesează surse de pe internet și completează împreună cu colegul de bancă „Floarea de nufăr”, după modelul alăturat .

Viață cotidiană

Personalități

Religie

Identitate evreiască

Lăcașuri de cult Sinagogă Sărbători Meserii Tradiții

Simboluri iudaice

* „Floarea de nufăr” este o tehnică cu ajutorul căreia se poate dezvolta o temă . Aceasta este notată în mijlocul tablei/planșei . Inițial, pe primele opt petale se trec idei/informații/personalități etc ., în sensul acelor de ceasornic . Cele opt idei/informații/personalități vor deveni teme centrale pentru alte opt petale

Educația despre Holocaust și provocările contemporane (antisemitism, xenofobie, genocid și amenințările la adresa normelor și a valorilor democratice)

Provocare

S-a întâmplat, prin urmare se poate întâmpla din nou. (Primo Levi, supraviețuitor al Shoah)

 Un european din douăzeci nu a auzit niciodată de Holocaust. Tu ai auzit?  Holocaust

Cunosc și înțeleg

Termenul derivă din cuvântul grec pentru „ofrandă complet arsă” și este în general definit ca o distrugere enormă cauzată de foc sau de alte forțe nonumane . Astăzi, Holocaustul desemnează uciderea sistematică, sponsorizată de stat, a șase milioane de bărbați, femei și copii evrei și a milioane de alți oameni de către Germania nazistă și colaboratorii săi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial . Germanii au numit aceasta „soluția finală la problema evreiască”. Shoah este cuvântul ebraic pentru „catastrofă” și este folosit pentru a descrie genocidul comis de Germania nazistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial .

 Antisemitism

„Antisemitismul este o anumită percepție referitoare la evrei, care poate fi exprimată ca fiind ură împotriva evreilor . Manifestările retorice și fizice ale antisemitismului sunt îndreptate împotriva evreilor sau neevreilor și/sau proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești și lăcașurilor lor de cult .” (Definiția de lucru a antisemitismului adoptată de IHRA – Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului – în anul 2016 și aprobată de un număr de țări și instituții guvernamentale) . În societatea de astăzi, antisemitismul nu se limitează doar la aceste manifestări .

 Xenofobie

Termenul provine de la grecescul ξενοφοβία care înseamnă „frica de străin”. Xenofobia este o atitudine, o prejudecată, un comportament de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul, motivată de discriminare, ostilitate sau prejudecată față de anumite persoane, din cauza originii, naționalității sau etniei lor reale sau percepute Xenofobia ca formă de discriminare este condamnată în lumea contemporană .

 Genocid

Avocatul Raphael Lemkin (evreu polonez) a introdus în anul 1944 termenul de genocid (genos – în greacă: familie, trib sau rasă – și -cide – în latină: ucidere)

Caracatița este o imagine antisemită comună găsită în ilustrații și desene animate antievreiești . Stereotipul prezentat este cel al evreilor care conspiră pentru a controla lumea, inclusiv politica globală, economia mondială și mass-media .

într-o lucrare asupra politicilor naziste de distrugere sistematică a evreilor europeni . După război, ONU a adoptat mai multe documente referitoare la definirea genocidului: Rezoluția 96 (I), din 11 decembrie 1946, a declarat că genocidul este o crimă la adresa dreptului ginților, pe care lumea civilizată îl condamnă; Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, din 9 decembrie 1948, definește genocidul ca o acțiune violentă comisă cu intenția de a distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios . În anul 2007, la nivelul Uniunii Europene s-a înființat un program destinat prevenirii genocidului și unirii eforturilor statelor membre cu cele ale instituțiilor europene ca să nu se mai repete inimaginabilele crime genocidare

Raphael Lemkin (1900–1959)

din ultimul război . Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a adoptat Rezoluția pentru prevenirea genocidului, la data de 31 martie 2022, invitând statele membre să sărbătorească Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Crimei de Genocid și să prevină aceste infracțiuni prin demonstrații publice, prin cooperare internațională, pentru a facilita prevenirea și reprimarea la timp a crimei de genocid .

 Amenințări la adresa normelor și a valorilor democratice

În prezent, noile tehnologii și platformele de social media pot amplifica discursul instigator la ură și pot contribui la polarizarea națională, etnică, rasială sau religioasă, prin declarații ale unor lideri politici și personalități publice din diferite state europene care neagă genocidul comis asupra evreilor în cel de-Al Doilea Război Mondial și răspândesc prejudecăți antisemite .

Antisemitismul contemporan se manifestă în viața de zi cu zi a evreilor sub multe forme: de la discursul online de incitare la ură, la profanarea sinagogilor, a cimitirelor și a memorialelor . Acesta poate duce la atacuri violente și letale, cum ar fi cele de la Școala Ozar Hatorah din Toulouse (2012) și de la Muzeul Evreiesc din Bruxelles (2014), atacul asupra Hypercasher din Paris (2015) sau atacul asupra sinagogei din Halle (2019) . În plus, evreii au fost una dintre cele mai atacate comunități în timpul pandemiei de COVID-19 .

Comisia Europeană a elaborat Strategia UE privind combaterea antisemitismului și susținerea vieții evreiești (2021–2030) Ea cuprinde trei piloni: prevenirea și combaterea tuturor formelor de antisemitism; protejarea și susținerea vieții evreiești în UE și educația, cercetarea și comemorarea Holocaustului Educația despre Holocaust reprezintă o oportunitate de a înțelege unele mecanisme și procese care duc la genocid și cum îl putem preveni De asemenea, ajută elevii să-și dezvolte puterea de recunoaștere a ramificațiilor pe care le au prejudecățile, rasismul, antisemitismul, raționamentul bazat pe stereotipuri în orice societate; să reflecteze asupra uzului și abuzului de putere, asupra rolului și a responsabilităților indivizilor, organizațiilor și națiunilor, atunci când acestea sunt confruntate cu încălcarea drepturilor omului . Elevii dobândesc o perspectivă asupra modului în care o combinație de factori poate contribui la dezintegrarea valorilor democratice și învață cum să identifice semnalele de pericol pentru a reacționa conform practicilor statului de drept . Înțelegerea problemelor actuale ale omenirii – criza refugiaților, războaiele, încălcarea drepturilor omului, conștientizarea valorii diversității într-o societate pluralistă –sunt alte aspecte pe care le dezvoltă educația despre Holocaust

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Pentru că antisemitismul lovește în esența valorilor noastre: umanitate, libertate religioasă, egalitate, antisemitismul este o otravă pentru societatea noastră . Este de datoria noastră, a tuturor, să luptăm împotriva lui, să îl împiedicăm și să îl eradicăm ” (Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, Bruxelles, 3 februarie 2021)

B „Mă tem că am trăit suficient de mult pentru a vedea lucruri pe care am crezut că istoria le va fi făcut până la urmă să dispară, dar ele erau doar în hibernare .” (Liliana Segre, supraviețuitoare a Shoah)

C „Ura care începe cu evreii nu se termină niciodată cu evreii . Facem o mare greșeală dacă considerăm că antisemitismul reprezintă o amenințare doar la adresa evreilor . Este, în primul rând, o amenințare la adresa Europei și la adresa libertăților pentru a căror realizare au fost necesare secole întregi . ” (Jonathan Sacks, Rabin-Șef al Congregațiilor Ebraice Unite din Commonwealthul britanic între anii 1991–2013)

1. Numește și definește fenomenul prezentat în sursele A, B și C .

2. Consultă surse de pe internet (IHRA) și descoperă în definiția de lucru și alte manifestări care fac parte din fenomenul numit . Tu cunoști sau ai trăit astfel de situații?

3. Descoperă și alte informații despre acest subiect pe site-ul Comisiei Europene dedicat combaterii antisemitismului .

4. Propune două soluții pentru stoparea și combaterea acestui fenomen

Evaluez și creez

1. Realizează matricea conceptuală* pentru următoarele noțiuni:

Holocaust, antisemitism, xenofobie, genocid

* Matricea conceptuală este o metodă de reprezentare a conținutului unui termen după modelul următor:

Noțiunea

Model: Holocaust

Un enunț care să ilustreze sensul noțiunii . Holocaustul trebuie să rămână pentru totdeauna în memoria noastră colectivă.

Definiția noțiunii Reprezentarea vizuală a noțiunii.

2. Consultă surse de pe internet și descoperă câteva exemple de Zile de Acțiune, cum ar fi: 21 martie – Ziua împotriva rasismului și xenofobiei . Elaborează, împreună cu alți colegi de clasă, un calendar în care să folosiți aceste zile . Asociați fiecărei date câte o imagine reprezentativă . Desenați sau realizați un afiș sau un poster pentru fiecare zi .

3. Împreună cu alți colegi de clasă construiți două mesaje publice referitoare la consecințele dramatice/tragice ale antisemitismului și xenofobiei .

4. Vizionează din Biblioteca virtuală documentarul Antisemitismul: de ce este atât de persistent și împreună cu alți colegi de clasă clasificați informațiile oferite după următoarele criterii:

a) Antisemitism;

b) Discriminare;

c) Violență;

d) Stereotipuri;

e) Multiperspectivitate .

5. Citește Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură aferentă perioadei 2021–2023 și numește trei obiective, două principii și un argument ale acesteia .

6. Redactează un referat (5–7 pagini) despre Necesitatea educației pentru Holocaust în secolul al XXI-lea . (Portofoliu)

Referatul trebuie să conțină:

• Pagină de titlu

• Cuprins

• Text

• Bibliografie

• Anexe (dacă este cazul) .

Jurnal reflexiv

 Notează două concepte pe care le-ai învățat din această lecție .

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția .

 Descrie emoțiile, sentimentele pe care le-ai trăit parcurgând această lecție .

Biblioteca virtuală

Xenofobia Antisemitismul: de ce este atât de persistent

27 ianuarie –

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

RECAPITULARE

A. Evreii – trăsături definitorii: originea, cultura, religia

1. Tu știi ce limbi au vorbit evreii de-a lungul istoriei? Accesează surse de pe internet și descoperă cele patru limbi folosite de aceștia de-a lungul timpului .

2. Consultă surse de pe internet și descoperă sensul următoarelor cuvinte care reprezintă obiceiuri și obiecte specifice civilizației iudaice .

3. Cunoști mâncăruri specifice sărbătorilor evreiești? Există asemănări între sărbătorile iudaice și cele aparținând altor religii?

B. Educația despre Holocaust și provocările contemporane

1. Este posibil ca prin studierea persecuției victimelor ideologiei naziste să înțelegem impactul încălcării drepturilor omului asupra societăților contemporane? Realizează, împreună cu alți colegi de clasă, o dezbatere despre această problemă .

2. Cunoașterea despre refugiații evrei este relevantă pentru a înțelege criza contemporană a refugiaților? Folosește diagrama Venn pentru a stabili două asemănări și două deosebiri între cele două evenimente .

Criza refugiaților evrei

Criza refugiaților din secolul al XXI-lea Asemănări

Deosebiri Deosebiri

3. Poate studierea trecutului să prevină tragedii viitoare? Dacă răspunsul tău este da, formulează două argumente prin care să îți susții punctul de vedere Dacă răspunsul tău este nu, formulează două argumente prin care să îți susții punctul de vedere .

4. Ai auzit vreodată de Efectul martorului indiferent*?

• Gândește-te dacă ai văzut vreodată pe cineva care are nevoie de ajutor, dar nu ai făcut nimic Descrie situația . Ce s-a întâmplat? Cum te-ai simțit?

• Ai văzut vreodată în practică efectul martorului indiferent? Gândește-te la situații în care cineva avea nevoie de ajutor – poate o persoană agresată, lovită sau căzută . Descrie situația . Ce consecințe a avut efectul martorului indiferent în această situație?

• Cunoști manifestări antisemite din trecut și din prezent? Ce s-a întâmplat? Cum te-ai simțit?

• Ce consecințe a avut efectul de martor indiferent în istorie? Poți să dai un exemplu?

Indiferența are întotdeauna consecințe. Acestea pot rămâne neobservate sau se poate considera că nu sunt grave. Este alegerea noastră dacă ne comportăm ca un martor indiferent sau nu.

Care este alegerea ta?

* Un martor indiferent este o persoană pasivă, care nu face nimic atunci când observă că cineva are nevoie de ajutor Efectul martorului indiferent este mai puternic atunci când oamenii fac parte dintr-un grup Acest fenomen este cunoscut și sub numele de difuzare a responsabilității Credem că altcineva va interveni să ajute, deci noi nu mai trebuie să o facem Studiile arată că atunci când este singură, o persoană care observă că cineva are nevoie de ajutor intervine pentru a oferi ajutor în proporție de 80% dintre cazuri Dar dacă face parte dintr-un grup, intervine în doar 20% din cazuri

Menora Challah Kippa Mezuzah Klezmer Hamsa Besamin Gogol mogol

EVALUARE (Portofoliu)

I. Alege varianta corectă de răspuns

1. Fondatorul poporului evreu este considerat:

a) Iacob b) Avraam c) Isaac

2. Prima religie monoteistă din lume a fost:

a) Creștinismul b) Iudaismul c) Islamul

3. Tanach-ul este compus din:

a) Tora, Neviim și Ketuvim b) Tora, Vechiul și Noul Testament c) Tora, Pentateuh și Talmud

4. Raphael Lemkin introduce în dreptul internațional, în anul 1944, noțiunea de:

a) Holocaust b) Shoah c) Genocid

II. Citește cu atenție sursa de mai jos:

„Moise nu a fost doar cel mai influent dintre toți evreii Antichității înainte de Cristos; el a fost, de asemenea, cel care urma să aibă un impact considerabil asupra lumii antice . Grecii îl puneau alături de propriii lor zei și eroi, i s-a atribuit inventarea alfabetul ebraic, socotit preludiul celui fenician și, ca urmare, a celui grecesc . . . Autorii antici nu erau doar convinși de existența lui Moise: ei îl priveau ca pe una dintre figurile formatoare ale istoriei lumii . . . Printre autorii păgâni din a doua jumătate a mileniului I î .Cr . a existat în același timp tendința de a-l privi pe Moise drept o figură malignă, creatorul unei forme de religie ciudată, îngustă, exclusivistă și antisocială Moise este strâns asociat celor dintâi tendințe de antisemitism sistematic [ . . .] Manethon (cca 250 î .Cr .) a lansat pentru prima oară legenda, extraordinar de persistentă, că Moise n-ar fi fost câtuși de puțin evreu, ci egiptean, un preot renegat din Heliopolis [ . . .] Ideea de preot egiptean răzvrătit, care conduce o răscoală a proscrișilor printre care se numără leproși și negri, a devenit matricea fundamentală a antisemitismului, calomnia străveche înflorită și repetată cu insistență uluitoare de-a lungul secolelor . ” (Paul Johnson, O istorie a evreilor)

Răspunde la următoarele cerințe:

1. Menționează, din sursă, numele celui mai influent evreu al Antichității .

2. Indică, pe baza sursei, două opinii referitoare la personalitatea menționată anterior .

3. Precizează, pe baza sursei, matricea fundamentală a antisemitismului .

4. Prezintă două caracteristici ale antisemitismului

III. Elaborează, în aproximativ două pagini, un eseu despre identitatea evreiască și educația despre Holocaust, având în vedere:

– menționarea a două trăsături definitorii ale evreilor;

– precizarea a două momente reprezentative ale istoriei evreilor;

– prezentarea a două amenințări contemporane la adresa normelor și valorilor democratice;

– formularea unui punct de vedere referitor la necesitatea educației despre Holocaust în secolul al XXI-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric

Autoevaluare

Punctaj S I = 2 p (0,5 p × 4)

Punctajul tău

S II = 3 p (0,5 p + 1 p + 0,5 p + 1 p)

S III = 4 p (1 p + 1 p + 1 p + 1 p)

Oficiu = 1 p Total = 10 p

Nu uita să completezi Fișa de observare sistematică a comportamentului și activității de la pagina 8!

Reconstituire Menora

Sulurile Torei

PROIECT (Portofoliu)

Utilizând metoda „Acvariul”* (Fishbowl), realizați o activitate cu tema:

Educația despre Holocaust în secolul al XXI-lea și provocările contemporane.

ETAPE:

1. Dispunerea mobilierului

Scaunele sunt așezate în două cercuri concentrice .

2. Constituirea grupurilor de participanți

Elevii sunt invitați să aleagă un cerc

Participanții aflați în cercul din interior vor constitui grupul de discuție, iar cei plasați în cercul din exterior – grupul de observatori

3. Prezentarea sarcinilor de lucru și stabilirea regulilor

Elevii din cercul interior vor discuta, timp de 6–8 minute, o problemă controversată .

Propuneri:

• Antisemitismul în societatea contemporană

• Xenofobia în secolul al XXI-lea

• Genocid în istoria contemporană: Holocaustul

• Motivații, responsabilitate și complicitate

• Amenințări la adresa normelor și valorilor democratice

FIȘĂ DE OBSERVARE

Date

Contribuția fiecărui elev

Relațiile dezvoltate în cadrul grupului de discuție

Consens/Conflict generat de subiectul analizat

Modalități de depășire a conflictelor

Reacțiile participanților la discuție

FIȘĂ DE DISCUȚIE

Realizarea sarcinilor de lucru (dezbaterea și observarea)

Elevii din cele două grupuri realizează sarcinile distribuite: discutarea temei propuse, respectiv completarea fișei de observare .

4. Prezentarea observațiilor

Elevii din cercul exterior prezintă datele înregistrate în fișa de observare .

5. Inversarea rolurilor și reluarea etapelor 3–5

Elevii schimbă locurile Se lansează o altă idee controversată pe care elevii din cercul interior trebuie să o discute .

REGULI DE BAZĂ

• Susținerea ideilor se face doar pe bază de argumente .

• Exprimarea acordului cu alt vorbitor impune precizarea unor argumente concrete și suficiente .

• Exprimarea dezacordului presupune respectarea aceleiași condiții

• Respectarea timpului de lucru pentru fiecare temă .

• Se pot stabili, de comun acord cu elevii, și alte reguli .

Observații

Model: Elevul 1 a fost atent, a explicat noțiunea de antisemitism etc.

Sarcini de lucru Rezolvare

1. Definirea noțiunilor: Holocaust/antisemitism etc .

2. Explicarea cauzelor apariției acestor fenomene în istorie (un exemplu)

3. Analizarea modului în care aceste fenomene pun în pericol societățile de tip democratic și societatea umană, în mod special (două exemple) .

4. Argumentarea necesității educației despre Holocaust în secolul al XXI-lea (minim un argument) .

* Prin această metodă elevii sunt puși într-o dublă ipostază: participanți la discuție sau observatori .

UNITATEA 2

Evreii în istoria universală

Așkenazi

Sefarzi

AFRICADENORD

Orientul Mijlociu

Moritz Stein Schneider (1816-1907), fondatorul studiului academic al iudaismului

 Evreii în Antichitate și în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor și apariția miturilor antievreiești în mentalul colectiv)

 Evreii în epoca modernă (statutul juridic și economic, aspecte culturale)

CE VEI REUȘI SĂ FACI

• Să utilizezi critic și reflexiv sursele istorice pentru argumentarea unor demersuri și alegeri, în acord cu valorile societății democratice.

• Să-ți asumi propria identitate culturală și să determini modalitățile prin care interculturalitatea contribuie la promovarea acceptării celuilalt și a respectării drepturilor omului.

• Să te implici responsabil și creativ în diverse contexte de viață, prin respectarea convențiilor de comunicare.

CUM VEI REUȘI SĂ FACI

• Sistematizând informații din diferite tipuri de surse, în vederea stabilirii credibilității și a validității opiniilor.

• Exprimând opinii referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/ fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale.

• Apreciind valențele dialogului intercultural în exprimarea trăsăturilor propriei identități culturale.

• Manifestând un comportament deschis față de diversitatea culturală.

• Demonstrând un comportament care valorizează interculturalitatea ca trăsătură a comunității locale.

• Asumându-ți roluri ce implică empatie și respectarea demnității umane.

• Raportându-te critic la experiențele trecutului, pentru promovarea unui comportament democratic.

SPRE

Evreii în

Antichitate și în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor și apariția miturilor antievreiești în mentalul colectiv)

Provocare

Biserica creștină, teologii, fanatismul religios al unor oameni, cultura populară, literatura medievală l-au zugrăvit pe evreu ca fiind personificarea răului şi duşmanul dintotdeauna al societăţii. De la aceste afirmații s-a ajuns la acuzaţii care au condus la izbucnirea urii populare și a unor violenţe greu de imaginat împotriva lor.  Tu de ce crezi că s-a ajuns aici?

Repere cronologice

Secolul al X-lea î.H.

Întemeierea regatului lui Solomon

Al Doilea Templu de la Ierusalim – machetă

Dicționar istoric

așkenazi = se referă la evreii care au migrat în nordul Franței și în Germania în jurul anilor 800–1000 e.n. și, mai târziu, în Europa Centrală și de Est. ghetou = cartier al unui oraș în care e constrânsă să locuiască o populație de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a unei politici de discriminare. pogrom = crime extinse contra evreilor ca grup social. sefarzi = denumire pentru evreii care au plecat din Spania și Portugalia, unii stabilindu-se în Africa de Nord și Imperiul Otoman, după ce au fost expulzați în timpul Inchizițiilor din secolele al XV-lea și al XVI-lea.

Cunosc și înțeleg

 Evreii în Antichitate În secolul al XI-lea î.H. s-a constituit Regatul lui Israel. Primul rege a fost Saul (circa 1024–1004 î.H.). Apoi, în timpul regelui David (1006–966 î.H.), s-a creat Regatul Evreilor prin unirea statelor Iudeea şi Israel. Fiul lui David, Solomon (966–922 î.H.), a realizat cea mai mare dezvoltare a statului evreilor și a construit Marele Templu din Ierusalim. După moartea lui, statul s-a împărțit. În nord, s-a format statul Israel, iar în sud, Iudeea, care au fost cucerite de străini. Pe rând, asirienii, babilonienii, perșii, macedonenii au stăpânit teritoriile locuite de evrei. În anul 63 d.H., romanii au cucerit întreaga zonă, iar în anul 70 d.H. au distrus Templul din temelii. Aceste evenimente au marcat începutul lungii perioade de exil care a durat peste două milenii.

 Evul Mediu

Fenomenul Diasporei a condus la formarea de comunități evreiești în Orientul Mijlociu, Europa și nordul Africii. Evreii europeni se vor grupa în două mari ramuri: așkenazii (vorbeau ebraica și idiș) și sefarzii (vorbeau un dialect al spaniolei – ladino). Evreii trăiau în comunităţi distincte în număr mare, aveau portul și obiceiurile diferite de majoritatea creștină, duceau o viață separată şi, în general, prosperau din ocupațiile pe care i-au lăsat să le aibă, precum comerțul, dreptul, cămătăria, finanţele şi medicina. Ei aveau propriii lor măcelari, brutari și producători de vin, iar copiii lor învățau în școli tradiționale. De asemenea, și-au păstrat tradițiile și practicile religioase și au adaptat iudaismul la diferite contexte istorice culturale. În Europa, evreii nu aveau dreptul de proprietate, nu aveau voie să depună mărturii contra creștinilor, nu puteau deține funcții publice și le erau interzise căsătoriile mixte. După secolul al XI-lea, au început să apară în mai multe oraşe occidentale acuzaţiile de blasfemie și atacuri repetate împotriva acestora. În timpul cruciadelor au început și primele masacre ale evreilor în multe regiuni ale Europei de Vest. Conciliul Lateran IV, din anul 1215, a impus evreilor portul unui semn distinctiv – broșe sau pălării – pentru a fi identificați. Acest lucru a avut un impact major, conducând la marginalizarea lor în toată perioada medievală.

Epidemiile din secolul XIV au ocazionat noi persecuții împotriva evreilor, alungaţi încetul cu încetul din diferite ţări (Anglia 1290, Franţa 1306 şi 1394, Spania 1492). Exemplul expulzărilor definitive este urmat de alţi suverani ai ţărilor occidentale, astfel încât, la sfârşitul Evului Mediu, prezenţa evreilor în ţările din Apus a rămas sporadică. Aceştia s-au refugiat în ţări din Europa Centrală şi de Est şi în regiunile stăpânite de Imperiul Otoman.

În Islam, evreii trăiau într-un mediu mai tolerant, plăteau o taxă specifică, dar erau protejați și aveau dreptul de a practica religia. Ei s-au implicat activ în viața economică, în comerțul continental și în viața științifică și culturală.  Apariția miturilor antievreiești în mentalul colectiv

În secolele al XII-lea–al XIV-lea s-a accentuat politica de segregare, de ținere la distanță a evreilor. În multe zone ale Europei, spaima terifiantă de moarte și obscurantismul locuitorilor au condus spre a-i face răspunzători pe evrei pentru tot ceea ce li se întâmplă lor. Acuzați că au pornit molime, că au otrăvit apa fântânilor, mii de evrei au fost masacrați în Franța, Austria, în teritoriile germane, în Spania, Polonia etc.

Evreii erau descriși ca fiind: falşi, tâlhari, necredincioşi, trădători, răi, perverşi, blestemați. Aceste false caracterisici aveau la bază mituri nefondate: „calomnia sângelui” (evreii răpeau și sacrificau copiii creștini în scopuri ritualice); evreii fură ostia sfințită pentru a o folosi în scop ritualic; suferă de hemoroizi; pot fi vindecați dacă se convertesc la creștinism etc. De-a lungul timpului, evreii au fost acuzaţi de deicid, ucigași ai lui Iisus Cristos, iar stereotipurile la adresa lor i-au înfățișat ca iubitori de bani și dornici de a domina lumea. Reprezentarea lor în artele grafice era sub forma scorpionului, a bufniței și a vițelului de aur.

În cei peste o mie de ani ai Evului Mediu, situaţia evreilor şi atitudinea majorităţii creştine cu privire la ei au variat în timp şi spaţiu, perioadele de înţelegere şi colaborare relativ paşnică între aceştia şi creştini alternând cu cele de respingere şi segregare.

În 1475, un copil de doi ani din orașul Trent, Simon Unverdorben, a dispărut în circumstanțe misterioase în preajma Paștelui, ducând la unul dintre cele mai faimoase procese de crimă rituală împotriva evreilor din Evul Mediu târziu, precum și la persecuția comunității evreiești a orașului și la cincisprezece execuții.

Analizez. Rezolv

Reprezentare de epocă a martiriul lui

Simon din Trent, Nürenberg, 1493

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Pentru ca evreii să se distingă de ceilalți, decretăm și poruncim cu tărie ca în centrul pieptului (al hainelor lor) să poarte o insignă ovală, de măsura unui deget în lățime și o jumătate de palmă în înălțime. Mai mult, le interzicem să lucreze în public duminica și la sărbători. [...] în Săptămâna Mare ei nu-și vor părăsi casele deloc decât în caz de urgență, iar prelații, în timpul acelei săptămâni, îi vor păzi în mod special de jignirile creștinilor.”

(Sinodul de la Narbonne, 1227, fragment din canonul 3)

B „Dacă un evreu agresează un creştin sau îl ucide, evreul nu poate opune nici un răspuns, ci el trebuie să îndure în tăcere aplicarea legii, deoarece fiind persecutorul Domnului şi ucigaşul creştinătăţii, el nu are nici un drept la bunăvoinţa creştină.”

(Culegere germană de legi din secolul al XV-lea, Codul municipal din Salzwedel)

C „Evreul [...] nu era o persoană, un anume individ, ci o tipologie. De cele mai multe ori el nu avea un nume. [...] Păcatele celor contemporani cu Iisus erau în mod deliberat puse pe seama evreimii medievale. Este important de subliniat faptul că, de-acum înainte, această ură pare a se alimenta de la sine, exercitându-se, fie că existau sau nu evrei pe un anumit teritoriu; iar dacă evreul nu mai exista, el era inventat.”

(Gina Pană, Concepţia medievală asupra evreului şi relaţia sa cu antisemitismul modern)

1. Pe baza celor trei surse, construiește un organizator grafic în care să notezi manifestări/măsuri antisemite și stereotipuri antievreiești.

2. Scrie o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect).

3. Plecând de la sursa C, elaborează un eseu de aproximativ două pagini despre apariția miturilor antievreiești în mentalul colectiv.

Evaluez și creez

1. Analizează sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe.

a) Indică, din sursa A, spațiile geografice din care au fost expulzați evreii în secolul al XIV-lea și secolul când au fost expulzați din Peninsula Iberică și Insulele Britanice.

b) Numește simbolurile care explică denumirea sursei B.

c) Precizează, din sursa C, statuia care reprezintă biserica și statuia care reprezintă sinagoga. Numește elementele cu ajutorul cărora le-ai identificat. Cum crezi că a reprezentat artistul raportul dintre ele? Această imagine poate reprezenta victoria creștinismului asupra iudaismului? Motivează-ți opinia. Poate fi considerată această reprezentare o manifestare antisemită? De ce?

d) Prezintă într-un eseu de 1–2 pagini statutul juridic al evreilor în Antichitate și Evul Mediu.

2. Vizionează filmul documentar Antisemitism și Evul Mediu din Biblioteca virtuală și răspunde la următoarele cerințe:

a) Numește două ocupații specifice evreilor în Evul Mediu.

b) Indică trei mituri antievreiești apărute în Evul Mediu.

c) Construiește un tabel cronologic care să conțină cinci date ale expulzării evreilor din statele vest-europene.

d) Indică două cauze care au contribuit la expulzarea evreilor.

Jurnal reflexiv

 Notează trei noțiuni noi învățate în această lecție.

 Numește două dificultăți pe care le-ai întâmpinat pe parcursul învățării.

 Descrie un sentiment/o stare pe care l-ai trăit prin parcurgerea acestei lecții.

B Evrei condamnați la arderea pe rug; imagine dintr-un manuscris medieval

C Catedrala Notre Dame din Paris, detaliu – statuile Ecclesia și Sinagoga

Biblioteca virtuală

Originea iudaismului – o scurtă istorie

Antisemitism și Evul Mediu

A Expulzarea evreilor

Evreii în epoca modernă (statutul juridic și economic, aspecte culturale)

Provocare

Vreți ca evreii să devină oameni mai buni și cetățeni mai utili? […] Atunci eliminați din viața socială toate discriminările […] Dați-le drepturile cetățenești și veți vedea că atunci vor deveni și ei cetățeni folositori. Trebuie terminat cu sclavagismul rușinos al evreilor!

(Honoré-Gabriel Riquetti de Mirabeau, Sur Moses Mendelssohn, sur la reforme politique de Juifs)  Emanciparea evreilor a deschis o perspectivă spre integrarea lor în cultura țărilor în care trăiau. Consideri că această cale este o modalitate de consolidare a identității evreiești?

Cunosc și înțeleg

Dicționar istoric

Haskala = reprezintă mișcarea intelectuală a evreilor europeni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea având la bază ideile iluministe.

Situaţia evreilor în vremea ghetourilor. În 1516, la Veneția a apărut primul ghetou sau structură de segregare a evreilor. Începând din secolul XVI, s-a extins practica de a-i obliga pe evreii cărora nu le era recunoscut dreptul de cetăţenie să locuiască în ghetouri. Elementele constitutive ale civilizației ghetoului au fost: o jurisdicție specială; limba, cultura și religia specifice evreilor; activitățile economice limitate. Comunitatea evreiască a fost organizată ca autonomă, cu legi proprii, completate de statute și legislație cu termen limitat. În cultura ghetoului, rabinul era cel mai influent membru al comunității și un model pentru tineri.

Ca o mișcare de protest social și economic împotriva conducerii rabinice, în Europa Răsăriteană, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a apărut hasidismul. Evreii hasidici se conduceau după tradiție și au păstrat portul specific. Fondatorul său a fost rabinul Israel Ben Eliezer, supranumit Baal Schem Tov, care promovează spiritualitatea și bucuria prin popularizarea și interiorizarea misticismului iudaic.

Emanciparea evreilor în Epoca Luminilor – Haskala (secolul al XVIII-lea). Iluminismul a adus schimbări radicale vieții din comunitățile evreiești. Franța a fost prima țară europeană care a acordat drepturi civile evreilor.

Părintele fondator al mișcării evreiești a Iluminismului, cunoscută sub numele ebraic de Haskala, a fost Moses Mendelssohn (1729–1786). Acesta a promovat mișcarea de deschidere a religiei iudaice, de reformare a acesteia, pornind din interiorul ei. Mendelssohn a considerat că mersul la sinagogă nu trebuie să fie obligatoriu, un evreu putând fi la fel de religios în propria lui casă, ca și la sinagogă.

Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, evreii din statele germanice și din Europa Centrală au manifestat o adevărată revoluție culturală. În esență, aceasta pendula între integrare și asimilare, fiind exprimată destul de clar în formula: Fii evreu la tine acasă și om în afară. Mulți evrei din Europa Occidentală s-au integrat în cultura europeană, unii s-au convertit la creștinism, alții au rămas conservatori (fideli curentului conservator iudaic).

În estul continentului nostru, europenizarea lor s-a realizat foarte lent, pentru că rusificarea (pentru cei din Imperiul Țarist) și germanizarea (pentru cei din Imperiul Habsburgic) au întârziat mișcarea reformistă. Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, modernismul Haskalei a pătruns în mijlocul comunităților conservatoare și s-a manifestat prin participarea tinerilor evrei la studii universitare în limba rusă sau germană. Astfel, unii și-au creat un univers laic, refuzând Legea iudaică, iar alții au trecut la ideile socialiste de tip nihilist.

Aspecte culturale. Contribuţia evreilor, în epoca Renașterii, la progresul ştiinţelor şi a mentalităţilor a devenit vizibilă. Evreii au desfășurat o viață culturală intensă. Astfel, Daniel Bomberg a înființat o tiparniță ebraică în Veneția, unde au fost tipărite cărți reprezentative pentru cultura poporului evreu. Cărturarii evrei (Leopold Zunz, Moritz Steinschneider, Isaak Markus Jost etc.) au elaborat lucrări

G. E. Lessing și I. K. Lavater, oaspeți în casa lui Moses Mendelssohn, pictură, Moritz Daniel Oppenheim, 1856

Theodor Herzl (1860–1904)

fundamentale pentru cultura iudaică. Migraţia evreilor în America după descoperirea noului continent a deschis o cale nouă, originală în dinamica culturii evreiești. Sionismul. Pentru a îndeplini profețiile biblice legate de întoarcerea la Sion și pentru a pune capăt exodurilor, persecuțiilor și violențelor, s-a considerat necesară reînființarea unei patrii a evreilor în Palestina, unde aceștia puteau fi în siguranță ca națiune. În 1882, prima așezare sionistă – Rishon LeZion – a fost înființată în Palestina de imigranți proveniți din orașul Moinești, care aparțineau mișcării „Hovevei Zion”. Theodor Herzl a expus în lucrarea sa „Statul evreu”, publicată în 1896, concepția pe care o avea pentru crearea unui viitor stat evreiesc, punând bazele sionismului. Mișcarea sionistă a fost înființată oficial în urma Convenției de la Kattowitz (1884) și a Congresului sionist mondial (1897). Peste două milioane de evrei din Rusia și Europa de Est au migrat în Statele Unite ale Americii după 1890 și au creat o comunitate numeroasă, liberă să își afirme și să-și susțină identitatea.

Antisemitismul. Odată cu secolul al XIX-lea, apar noi episoade de persecuție a evreilor din cauza ascensiunii naționalismului. În partea de vest a Europei, antisemitismul a devenit violent, instituționalizat, fiind adoptat de doctrine și programe ale unor partide politice de dreapta, iar în estul Europei s-a manifestat prin pogromuri și violențe populare, beneficiind de complicitatea autorităților guvernamentale (Odessa – 1871, Chișinău – 1903).

La finalul secolului al XIX-lea se conturează un nou val antisemit. În Franța, a avut loc un scandal public răsunător, provocat de presupusa vină a ofițerului evreu Alfred Dreyfus, de a fi transmis secrete de stat către Germania. Opinia publică a fost împărțită, în general, în două tabere: pro și contra evreilor. Puși în fața unor noi episoade de discriminare, mulți evrei au ales calea emigrării la sfârșitul secolului al XIX-lea. În timpul Primului Război Mondial, evreii au luptat în cadrul armatelor naționale din Europa, iar prin Tratatul Minorităților din cadrul Păcii de la Paris (1919), le-a fost recunoscut statutul de minoritate națională în țările succesorale imperiilor multinaționale, care s-au prăbușit.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Mai mult decât atât, evreii sunt un nimic, hoți și tâlhari care mănâncă zilnic cu îmbuibare și poartă felul lor de îmbrăcăminte. N-au nimic care să nu fi fost furat și de furat, bineînțeles de la noi prin intermediul cămătăriei lor blestemate. Astfel, ei trăiesc de la o zi la alta, furând împreună cu soția și copilul lor, trăiesc din furat și din jaf, bandiți și tâlhari, în cea mai mare parte nu vreau să se pună în siguranța pocăinței. Cu toate acestea, evreii au dobândit o măiestrie perfectă a artei de a minți, apoi să se arate atât de neîndemânatici și inepți cu oricine, doar un pic atenție și se poate detecta cu ușurință minciuna lor.” (Martin Luther, Despre evrei și minciunile lor)

B „Evreii doresc să încheie un contract social cu popoarele care i-au primit.” (Rabinul David Sintzheim, președintele Sanhedrinului)

C „Reforma iudaică era o asimilare religioasă inspirată de un fel de umanism raționalist. Suprimând un anume număr de legi specifice iudaismului, ea atenua sensibil diferențele care îi separau pe evrei de creștini.” (Josy Eisenberg, O istorie a evreilor)

1. Identifică stereotipuri și mesaje antisemite în sursele A și D

2. Compară evoluția manifestărilor antisemite din Evul Mediu și Epoca modernă și realizează un organizator grafic în care să evidențiezi două asemănări și două deosebiri referitoare la evoluția și caracteristicile antisemitismului în aceste perioade istorice.

3. Formulează un punct de vedere referitor la mesajul transmis de sursele B și C.

4. Completează, pe baza surselor, tabelul următor:

Cunoștințe/informații confirmate de text √

Cunoștințe/informații contrazise de text –

Cunoștințe/informații noi, nemaiîntâlnite până acum +

D Rothschild îmbrățișând globul, C. Le’Andre

Cunoștințe incerte/informații noi care merită să fie cercetate ?

5. Redactează și susține un discurs referitor la combaterea antisemitismului, bazându-te pe informațiile oferite de cele patru surse. (Portofoliu)

Evaluez și creez

1. Privește cu atenție imaginea alăturată și răspunde la următoarele cerințe:

a) Precizează secolul la care se referă imaginea.

b) Descrie personajele din imagine. Cine sunt ele? Cum ai descrie atitudinea lor?

c) Indică simbolurile folosite de autor. Poți să le explici? Care este mesajul pe care vrea să îl transmită acesta?

d) Scrie o scrisoare unui prieten în care să îi povestești evenimentul menționat.

2. Aprofundează împreună cu colegii tăi tema Evreii în Epoca modernă, utilizând metoda Mozaicul.

Pasul 1: Clasa se împarte în echipe de 4–5 elevi. Fiecare echipă primește câte o fișă de lucru, care conține sarcinile de lucru pe o anumită subtemă:

• grupa 1 – Ghetoul și nașterea antisemitismului modern

• grupa 2 – Evreii și Reforma religioasă

• grupa 3 – Iluminismul și Haskala

• grupa 4 – Iudaismul hasidic

• grupa 5 – Mișcarea sionistă

Pentru a rezolva Fișa de lucru, elevii vor consulta surse de pe internet și dicționare pentru a obține informațiile necesare rezolvării sarcinilor de lucru. Pasul 2: Fiecărui elev îi revine un număr de la 1 la 5 și responsabilitatea, prin studiu individual și discuții cu membrii echipei, de a deveni expert în subtema care i-a fost repartizată. După această etapă, se vor constitui grupurile de experți. Fiecare grupă va trebui să aprofundeze cele 5 subteme date de profesor.

Fișa de lucru pentru fiecare subtemă va conține următoarele cerințe:

a) Definește termenii din titlul subtemei.

b) Descoperă o sursă istorică scrisă și o sursă istorică vizuală ce tratează subiectul subtemei.

c) Analizează sursele descoperite, conform modelelor de la pagina 7.

d) Elaborează un text de aproximativ o pagină care să prezinte evoluția fenomenului studiat.

Pasul 3: Experții se întorc în grupurile inițiale, unde le vor împărtăși colegilor informațiile și noțiunile reținute anterior. Aceștia vor nota ideile principale, vor pune întrebări, vor cere clarificări, finalitatea demersului fiind aceea de a familiariza toți elevii cu conținutul celor cinci subteme care le-au fost repartizate.

Elevii completează, la sfârșitul activității, Jurnalul reflexiv, în care vor descrie modul în care s-au simțit și felul în care a decurs colaborarea în cadrul grupelor de lucru.

Jurnal reflexiv

 Notează trei concepte pe care le-ai învățat din această lecție.

 Menționează două dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Numește conținuturile care consideri că necesită clarificări.

Biblioteca virtuală

Ce este hasidismul iudaic? Impactul emancipării evreiești asupra antisemitismului

Napoleon Bonaparte emancipând evreii, pictură de François Louis Couché, 1806

RECAPITULARE

1. Construiește o friză/axă cronologică vizuală referitoare la istoria evreilor din Antichitate și Evul Mediu, cu ajutorul Timeline Maker sau a altei aplicații informatice. La crearea ei, folosește imagini în care să se regăsească între șapte și zece dintre cele mai importante evenimente ale istoriei evreilor din Antichitate și Evul Mediu. Nu uita să treci în axa cronologică/ friză explicațiile pentru evenimentele prezentate.

2. Analizează sursa A și reamintește-ți miturile antiiudaice și antievreiești și cauzele apariției acestora.

3. Realizează, împreună cu colegii, o investigație referitoare la istoria și evoluția ghetoului în perioada secolelor al XVI-lea – al XIX-lea, având în vedere:

• apariția și organizarea ghetoului;

• statutul juridic și economic al locuitorilor ghetoului;

• viața cotidiană în ghetou, ocupațiile locuitorilor;

• aspectele culturale.

4. Realizează un text, de aproximativ o pagină, în care să folosești următoarele concepte: Reformă, Iluminism, emancipare, antisemitism modern, mișcare sionistă.

5. Consultă surse de pe internet și descoperă informații despre celebra Afacere Dreyfus din Franța. Discută cu colegii despre acest caz. Precizați o cauză și o urmare a acestui fapt istoric pentru comunitatea evreiască. Identificați în sursa B stereotipuri antievreiești ce provin din perioada medievală.

6. Compară, cu ajutorul diagramei Venn, Haskala și Hasidismul iudaic, stabilind cel puțin două asemănări și două deosebiri.

A Reprezentare a termenului Judensau (Gravură germană în lemn din secolul al XV-lea)

Haskala Hasidism iudaic

B Litografie care îl înfățișează pe Alfred Dreyfus, un căpitan evreu acuzat în mod fals de trădare

EVALUARE (Portofoliu)

I. Alege varianta corectă de răspuns.

1. Primul Templu de la Ierusalim a fost construit de regele:

a) Saul b) David c) Solomon

2. Ghetoul a apărut pentru prima oară în Europa, la:

a) Constantinopol b) Veneția c) Madrid

3. Prima țară europeană care a acordat drepturi civile evreilor a fost:

a) Spania b) Franța c) Germania

4. Mișcarea intelectuală a evreilor europeni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a purtat numele de:

a) Hasidism b) Haskala c) Hasmonea

5. Fondatorul mişcării sioniste a fost:

a) Moses Mendelssohn b) Israel Ben Eliezer c) Theodor Herzl

II. Citește cu atenție sursa de mai jos:

„Evreii luminați se simțeau rușinați de slujbele lor religioase tradiționale: greutatea moartă a trecutului, lipsa oricărui conținut intelectual, maniera zgomotoasă și lipsită de decență în care se rugau evreii ortodocși [...] Astfel, iudaismul reformat a fost, în primul rând, o încercare de a îndepărta pata de ridicol de pe formele iudaice de practicare a religiei. Scopul era acela de a introduce o stare de spirit religioasă adecvată. Cuvintele de ordine erau Erbauung (edificare) și Andacht (devoțiune). Joseph Wolf [...] un devotat admirator al lui Mendelssohn, i-a luat drept model pe cei mai buni predicatori protestanți germani. Curând, predicile din templul din Berlin au ajuns să fie atât de bune, încât pastorii protestanți, la rândul lor, veneau să le asculte și să învețe mai multe. [...] A fost introdusă muzica de orgă, precum și muzica corală în stil european. Apoi, în 1819, templul din Hamburg a introdus o nouă carte de rugăciuni, iar schimbările estetice au pătruns în chestiuni fundamentale.[...]

S-a renunțat, astfel, la menționarea lui Mesia, precum și la întoarcerea în Țara Sfântă. Ideea era de a purifica și de a da un nou impuls iudaismului în același spirit ca și reforma lui Luther.”

(Paul

Johnson, O istorie a evreilor)

Răspunde la următoarele cerințe:

1. Numește, din sursă:

– două religii/rituri religioase;

– doi reformatori;

– un lăcaș de cult specific uneia dintre religiile menționate.

2. Precizează, pe baza sursei date, două motive pentru care evreii luminați se simțeau rușinați de slujbele lor religioase tradiționale.

3. Indică, din sursă, scopul reformării religiei menționate și două schimbări realizate în acest sens.

4. Scrie o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursă, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect).

III. Elaborează, în aproximativ două pagini, un eseu nestructurat (liber) cu tema: Evreii în istoria universală.

Se punctează utilizarea limbajului istoric adecvat (0,5 p), structurarea prezentării (0,5 p), evidenţierea relaţiei cauză-efect (0,5 p), elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia – 0,5 p), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice (0,5 p) şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată (0,5 p).

Autoevaluare

Punctaj S I = 2,5 p (0,5 p × 5)

Punctajul tău

S II = 3,5 p (1 p + 1 p + 1 p + 0,5 p)

S III = 3 p Oficiu = 1 p Total = 10 p

Nu uita să completezi Fișa de observare sistematică a comportamentului și activității de la pagina 8!

PROIECT (Portofoliu)

Activitate de învățare

Realizează, împreună cu colegii de clasă, un e-book/audiobook în care să prezentați activitatea unor personalități de origine evreiască din epoca modernă și contemporană ce și-au adus contribuția la dezvoltarea societății și culturii universale. Împărțiți-vă în cinci grupe, conform tabelului alăturat.

1. Realizarea activității pe grupe

Grupa Temă e-book/audiobook

A Filozofie și religie

B Literatură

C Știință

D Artă

E Politică

Fiecare grupă va întocmi un material care să cuprindă informații despre activitatea a 3-5 reprezentanți din grupa stabilită și rolul acestora în dezvoltarea societății și a culturii universale. Materialul va fi realizat de fiecare grupă într-o aplicație informatică (document Word sau PowerPoint care se va salva în PDF, Canva etc.). Elevii pot accesa e-bookul de pe orice dispozitiv și îl pot vedea static sau interactiv.

* Cum pot realiza un e-book în aplicația PowerPoint

Etapa I: Stabilește structura și conținutul

• Planifică conținutul: stabilește structura e-bookului, coperta, capitolele sau secțiunile, pentru a organiza informațiile.

Etapa a II-a: Creează slide-urile în PowerPoint

• Creează un nou document.

• Fiecare capitol sau secțiune a e-Book-ului tău ar trebui să înceapă cu un slide de titlu.

• Adaugă text și imagini pe slide-uri pentru a transmite informațiile dorite.

• Adaugă opțional hyperlink-uri pentru a naviga între slide-uri.

Etapa a III-a: Ajustează aspectul e-bookului

• Dimensiuni și orientare: ajustează dimensiunile slide-urilor pentru a corespunde dimensiunilor tipice ale e-bookurilor.

• Stil și fonturi: alege un design și set de fonturi (dar nu mai mult de patru) care să arate bine în format electronic.

• Exportă slide-urile. Formatul PDF este o alegere bună.

Etapa a IV-a: Salvează documentul în format PDF

• Creează un document PDF.

• Ajustează setările PDF-ului (opțional).

• Exportă documentul.

• Salvează PDF-ul într-un folder, pe computer.

Etapa a V-a

• Verifică și corectează

Poți utiliza și alte aplicații: Canva, EPUB, MOBI etc.

2. Prezentarea e-bookurilor/audiobookurilor

Aprecierea și evaluarea acestora se va face pe baza grilei de evaluare/autoevaluare, având în vedere următoarele criterii:

UNITATEA 3

Evreii în spațiul românesc în secolele XIV–XX

CE VEI REUȘI SĂ FACI

• Să utilizezi critic și reflexiv sursele istorice pentru argumentarea unor demersuri și alegeri, în acord cu valorile societății democratice.

• Să-ți asumi propria identitate culturală și să determini modalitățile prin care interculturalitatea contribuie la promovarea acceptării celuilalt și a respectării drepturilor omului.

• Să te implici responsabil și creativ în diverse contexte de viață prin respectarea convențiilor de comunicare.

 Situația comunităților evreiești până la 1866: aspecte demografice, comunitare și culturale

 Evreii în spațiul românesc în perioada 1878–1919: de la marginalizare la emancipare

 Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea economică, socială, culturală și științifică a României. Structuri asociative reprezentative. Personalități marcante în domeniul cultural, politic și academic

 Comunitățile evreiești din România

în perioada interbelică: Uniunea Evreilor Români, Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România

 Violență și retorică antisemită în România interbelică: Liga Apărării Național Creștine (LANC), Mișcarea legionară și Partidul Național Creștin

CUM VEI REUȘI SĂ FACI

• Sistematizând informații din diferite tipuri de surse în vederea stabilirii credibilității și a validității opiniilor.

• Exprimând opinii referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/ fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale.

• Apreciind valențele dialogului intercultural în exprimarea trăsăturilor propriei identități culturale.

• Manifestând un comportament deschis față de diversitatea culturală.

• Demonstrând un comportament care valorizează interculturalitatea ca trăsătură a comunității locale.

• Asumându-ți roluri ce implică empatie și respectarea demnității umane.

• Raportându-te critic la experiențele trecutului, pentru promovarea unui comportament democratic.

Situația comunităților evreiești până la

1866: aspecte demografice, comunitare și culturale

Provocare

Marea problemă pe care alte state n-au rezolvat-o încă, şi anume aceea de a-i atrage pe evrei spre meserii, este rezolvată în Moldova. O mare parte a evreilor din Iaşi trăiesc din munca mâinilor lor care sunt meseriaşi.

(Johann Ferdinand Neigebauer, consul al Prusiei la Iași, 1854)

 Cum apreciezi acest câștig reciproc pentru cele două comunități – cea românească, respectiv cea evreiască?

Repere cronologice

Prima jumătate

a secolului al XVI-lea

Atestarea documentară a primelor comunități evreiești în spațiul românesc

Prima jumătate

a secolului al XIX-lea

Inițierea mișcării de emancipare a evreilor de pe teritoriul românesc 4 decembrie 1864

Adoptarea Codului civil al lui Al. I. Cuza

Dicționar istoric

hahám-báșa = conducător spiritual al evreilor.

staroste = conducător al unei comunități urbane, cu atribuții militare, administrative și judecătorești.

Cunosc și înțeleg

Evreii ajung în Țările Române din două direcții: dinspre sud, din Imperiul Otoman, evreii sefarzi care se așază în Muntenia, în prima jumătate a secolului al XVI-lea și dinspre est și nord-est, din Polonia, Rusia și Ucraina, evreii așkenazi care se așază în localități din Moldova, în secolul al XVI-lea. În Transilvania, așezarea evreilor a început în secolele al XIV-lea – al XV-lea. Aceștia au o contribuție deosebită la dezvoltarea economică datorită ocupațiilor lor: negustori, creditori și medici la curtea principilor transilvăneni. Cel care le acordă privilegii este principele Gabriel Bethlen, în anul 1623, ei având libertatea de așezare în principat, de practicare a comerțului și libertatea de cult.

În secolul al XVII-lea, situația evreilor începe să fie reglementată prin așa-numitele „pravile” (legi), de inspirație bizantină și cu un caracter discriminatoriu pentru evrei. Astfel, evreii nu aveau dreptul de a achiziționa teren agricol, plăteau taxe mai mari decât românii, nu li s-au acordat drepturi civile etc. În Țările Române, evreii au putut să-şi ducă traiul tradiţional, fără închidere între zidurile ghetourilor şi fără măsuri restrictive împotriva lor. Informaţiile din secolele al XVI-lea – al XVII-lea nu descriu persecuţii în masă contra evreilor sau pogromuri, în acest sens lumea medievală românească deosebindu-se de cea occidentală. Până la 1700, nu au existat acţiuni represive în Țările Române.

Creșterea numerică a evreilor în spațiul românesc s-a datorat atât sporului natural, cât și fenomenului de migrație. În preajma unirii Principatelor Române (1859), conform unor statistici, în Moldova se înregistrează un număr de 124 000 de evrei, iar în Țara Românească, 8 900. În Transilvania, la finalul secolului al XVIII-lea, recensământul identifica un procent de 0,14% evrei din populație.

Evreii se vor organiza în comunități care apar, în documentele oficiale, sub numele de bresle. Satele evreiești în Europa de Est au fost numite shtetl. Breslele erau structuri social-economice care dețineau o anumită autonomie și erau organizate conform criteriului economic sau etnic. Acestea beneficiau – în schimbul obligațiilor fiscale față de domnie – de posibilitatea de a face comerț, de a se organiza și administra după jurisdicție proprie, de a-și crea o viață religioasă potrivit legii lor, incluzând dreptul de a ridica sinagogă, fără imixtiuni străine. Breslele gestionau toate necesitățile societății: religioase, culturale, de educație, sănătate, ocrotire socială, justiție. Principalele instituții care asigurau aceste funcții erau școlile evreiești (Hadarim sau Talmud Torah), tribunalul comunitar (beit-din), instituțiile de cult mozaic (sinagoga), azilele pentru bătrâni

Evreu din București, 1860

sau orfani etc. Conducerea va fi deținută de liderii comunităților, un hahám-báșa și un staroste, ce erau aleși de către membrii acestora și confirmați de către autoritățile românești.

Epoca modernă aduce noi atitudini și comportamente față de evrei în spațiul românesc. Astfel, așa cum se întâmplă și la nivel european, evreii din România inițiază mișcarea de emancipare, de dobândire a drepturilor cetățenești. Programele revoluției pașoptiste – Proclamația de la Islaz (iunie 1848) sau Dorințele partidei naționale din Moldova (august 1848) propun emanciparea graduală a evreilor prin acordarea de drepturi civile și politice în favoarea lor. Înfrângerea revoluției a împiedicat însă procesul de emancipare a evreilor din Țările Române. Totuși, evreii au beneficiat după revoluție de unele drepturi civile. După Unirea Principatelor (1859), domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care i-a numit – „români de cult mozaic”, a depus toate eforturile pentru a grăbi emanciparea israeliților (articolele 9 și 16 din Codul Civil). Dar înlăturarea lui Cuza de la domnie a însemnat pentru evrei un pas înapoi în ceea ce privește drepturile civile.

Constituția din anul 1866, prin articolul 7, va reduce șansele evreilor de naturalizare și emancipare, condiționând acordarea cetățeniei române (împământenirea) de apartenența la religia creștină. Acest moment va fi urmat de alte măsuri legislative și administrative ce au dus la marginalizarea socială a evreilor. În ceea ce îi privește pe evreii din Transilvania, aceștia sunt emancipați din punct de vedere juridic în anul 1867, când este instaurat dualismul austro-ungar.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

B „Un exemplu de viaţă citadină evreiască mai activă, în Moldova, ni-l oferă capitala principatului, Iaşi. Evreii îşi aveau aici, din vechime, cartierul lor, aşa numita «mahala jidovească» [...] Alţii mai locuiau şi în «mahalaua nemţească», iar cei bogaţi (cămătarii, zarafii, negustorii de ţesături străine, cârciumarii ş.a.) ocupau case şi prăvălii pe Uliţa Mare. Mulţimea se înghesuia în Târgul Cucului, unde era sediul hahambăşiei, în apropiere de sinagoga veche, construită între 1657 şi 1682 pe un loc al mănăstirii Aron Vodă. Această sinagogă este menţionată în 1726, pe lângă fânăria domnească, cu prilejul tulburărilor antisemite provocate sub pretextul unui aşa-zis omor ritual, căruia se pretindea a-i fi căzut victimă un copil creştin din Oniţcani (Orhei) [...] Între 1736 şi 1751, sinagoga este menţionată în documentele mănăstirii Aron Vodă, iar în 1762, a fost reclădită, având vreo 50 de enoriaşi.”

(Paul Cernovodeanu, Regimul evreilor sub fanarioți 1711–1821 în „Evreii în societatea şi conştiinţa istorică românească”)

A Sinagoga Mare din Târgu Cucului, Iași –trecut și prezent

C „Meşteşugarii evrei erau organizaţi în bresle numite poale ţedek (lucrători cinstiţi, făcători de bine), conduse de staroşti puşi sub ocrotirea hahambăşiei. Breslaşii nu aveau voie să angajeze calfe creştine şi erau obligaţi să respecte prevederile eticii şi religiei iudaice; pentru privilegiile lor, aceste bresle plăteau anumite taxe comunitare. Printre breslele meşteşugăreşti evreieşti mai cunoscute, amintim pe acelea ale «cioclilor jidoveşti» din Iaşi (1729) şi Telineşti (Orhei – 1794) şi a meşterilor ceaprazari din Iaşi (1796–1797), unită apoi cu cea a croitorilor, precum şi breasla meşterilor potcăpari şi căciulari (1797). În sfârşit, o categorie aparte o constituiau cămătarii şi zarafii, recrutaţi şi din alţi alogeni – greci, armeni, turci, întâlniţi la Iaşi, Roman, Botoşani, Târgu Trotuş, Soroca şi în alte aşezări, care compensau prin credit lipsa de capital rulant şi asigurau circulaţia banilor, a cărei asigurare pe această cale era resimţită ca o cerinţă stringentă într-o ţară care nu avea monedă proprie.”

(Paul Cernovodeanu, Regimul evreilor sub fanarioți 1711–1821 în „Evreii în societatea şi conştiinţa istorică românească”)

1. Accesează site-ul Federației Comunităților Evreiești din România – Poveștile sinagogilor, și alte site-uri de turism istoric pentru a afla informații despre zece cele mai vechi sinagogi de pe actualul teritoriu al României, având drept punct de plecare în investigația ta Sinagoga Mare din Iași (sursa A).

2. Menționează, din sursa B, o informație referitoare la cauza declanșării antisemitismului în Iași, la începutul secolului al XVIII-lea.

3. Precizează, din sursa C, două activități economice specifice comunității evreiești din spațiul românesc.

4. Identifică termenii necunoscuți din sursele B și C. Folosește aplicația https://dexonline.ro/ pentru a găsi explicațiile acestora.

5. Citește sursele B și C cu ajutorul unor lentile imaginare, respectiv: din perspectiva populației evreiești, din perspectiva populației românești și din perspectiva călătorilor străini care au vizitat Principatele Române.

Evaluez și creez

Jurnal reflexiv

 Notează trei noțiuni pe care le-ai învățat astăzi.

 Precizează două idei despre care ai dori să înveți mai mult în continuare.

 Numește o abilitate pe care consideri că ai dobândit-o în urma lecției.

Biblioteca virtuală

Shtetl Sinagoga Mare din Iași

1. Ce poți vedea în imaginea de mai sus?

2. Ce poveste ai putea spune?

3. Crezi că are legătură cu lecția studiată astăzi? De ce?

Piața Sfânta Vineri din Iași, 1845 (Litografie după un desen de J. Rey)

4. Informația oferită de această sursă este obiectivă sau subiectivă? Formulează un răspuns și două argumente care să-ți susțină răspunsul.

5. Există în localitatea ta mărturii despre existența unei comunități evreiești vechi, anterioară anului 1866? Poți da detalii despre ele?

6. Imaginea alăturată sugerează o comunitate multiculturală. Căror etnii crezi că le aparțin oamenii din imagine? Argumentează-ți răspunsul.

7. Scrie, împreună cu alți colegi de clasă, un dialog imaginar (2–3 pagini) care s-ar purta între oamenii din imagine despre meserii tradiționale, etnie, religie, aspecte de viață cotidiană, organizare comunitară etc. Pe baza acestuia, realizați apoi o scenetă referitoare la identitate culturală, diversitate etnică și confesională, dialog intercultural în spațiul românesc în perioada secolelor al XVI-lea–al XIX-lea. Invitați la spectacolul vostru profesori și colegi de la alte clase.

8. Ai reușit să descoperi în imagine pe cei doi reprezentanți ai populației evreiești?

Evreii din spațiul românesc în perioada 1878–1919: de la

marginalizare la emancipare

Provocare

Emanciparea israelită nu stă întru a libera individul, ci comunitatea; nu întru a rupe legăturile dintre israeliţi, ci întru a face ca membrii comunităţii să ia parte la toate beneficiile societăţii în mijlocul căr(ora) trăiesc. (Evreii din România în texte istoriografice – Antologie)  Ce explicație găsești pentru interesul manifestat de evrei față de comunitate?

Repere cronologice

Cunosc și înțeleg

Articolul 7 din Constituția anului 1866 punea capăt practic direcției către emanciparea evreilor şi deschidea calea unui şir lung de discriminări: „Numai străinii de rit creştin pot dobândi calitatea de român”. Ca urmare a acestei condiționări, evreii sunt excluși de la anumite profesii: medici, judecători, consilieri, ofițeri etc. Cele mai importante organizații evreiești internaționale au luat atitudine, trimițind memorii către statul român și protestând împotriva acestui articol.

Războiul de Independență a fost un nou prilej prin care evreii și-au arătat sprijinul față de statul român. Tratatul de Pace de la Berlin din 1878 a recunoscut independența României condiționat de acordarea de drepturi politice și civile evreilor. Mai exact, s-a impus modificarea articolului 7 al legii fundamentale din 1866, articol sub incidența căruia se afla situația juridică a evreilor.

Această imixtiune în politica internă a statului român a născut dispute intense. Se formează facțiuni politice care propun măsuri antievreiești, iar unele personalități marcante ale politicii și culturii românești se pronunță împotriva încetățenirii evreilor. Până la urmă s-a acceptat o soluție de compromis, în sensul că se refuză emanciparea tuturor evreilor și se oferă posibilitatea naturalizării individuale, prin lege specială. Singura excepție a fost reprezentată de cei 883 de soldați evrei ce au luptat în Războiul de Independență și li s-a acordat în bloc cetățenia română. Politica de naturalizare individuală nu a răspuns, până la urmă, aşteptărilor populaţiei evreieşti. În afara combatanţilor evrei din Războiul de Independenţă, naturalizarea individuală a fost acordată, după 1880 şi până în 1913, la 529 de persoane, din zeci de mii de solicitanţi.

Pentru că problema evreiască a fost rezolvată doar parțial de către statul român, mulți membri ai acestei comunități au ales să emigreze. Astfel, în anii 1899–1904, au emigrat 50 000 de evrei, iar până la Primul Război Mondial, numărul s-a ridicat la 90 000.

Un rol de implicare majoră în procesul de emancipare a evreilor din România l-a avut Uniunea Evreilor Pământeni (UEP), condusă de Adolphe Stern, ce avea să lupte pentru cauza evreilor, atât pentru emancipare, cât și pentru integrarea lor în societatea românească.

1/13 iulie 1866

Adoptarea Constituției României

1877–1878

Războiul de Independență 1913

Al doilea război balcanic

1916–1918

Participarea României

în Primul Război Mondial

Dicționar istoric

emanciparea evreilor = procesul prin care membrii comunității evreiești au solicitat și au obținut drepturi civile și politice identice cu cele ale populației majoritare.

Primul grup al emigranţilor „Pedeştri bucureşteni“, Bucureşti, 1903

Războaiele balcanice au determinat intensificarea acțiunilor evreilor pe plan extern în favoarea emancipării coreligionarilor lor din România. În perioada de cobeligeranță a României alături de statele Antantei în Primul Război Mondial, armata română a beneficiat de aportul militar a circa 25 000 de evrei. Drept urmare, Decretul din decembrie 1918 al guvernului liberal condus de Ion I. C. Brătianu naturaliza categorii mai largi de evrei, printre care și pe cei care luptaseră în al doilea război balcanic, respectiv, în Primul Război Mondial, dar și familiile celor mobilizați. Dezideratul încetățenirii în bloc a evreilor care locuiau în România a fost realizat prin Decretul-lege din mai 1919, care stabilea condițiile acordării „cetățeniei române populației israelite”, fapt consacrat și în articolul 7 al Tratatului minorităților din decembrie 1919. Constituția din anul 1923 finaliza lungul proces de emancipare a populației evreiești din România, extinzând drepturile politice asupra întregii populații a țării.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Art. 44 În România, deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în ceea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice, funcţiuni şi onoruri, sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitate ar fi. Libertatea şi practica exterioară a oricărui cult vor fi asigurate tuturor supuşilor pământeni ai Statului Român, precum şi străinilor şi nu se va pune nici un fel de piedică atât organizaţiei ierarhice a diferitelor comunităţi religioase, cât şi raporturilor acestora cu capii lor spirituali. Naţionalii tuturor Puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în România fără deosebire de religiune, pe piciorul unei desăvârşite egalităţi.” (Tratatul de pace de la Berlin, 1878)

B „Art. Unic. În locul art. 7 din Constituțiune, care se revisuesce, se va pune următorul:

Art. 7 Diferența de credințe religioase și confesiuni nu constitue în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le esercita.

§ I. Streinul, fără osebire de religiune, supus sau nesupus unei protecțiuni străine, poate dobândi împământenirea, cu condițiile următoare: [...]

§III. Naturalisarea nu se poate acorda decât prin lege și în mod individual.

§IV. O lege specială va determina modul prin care streinii vor putea stabili domiciliul lor pe teritoriul României.

§ V. Numai Românii sau cei naturalisați Români pot dobândi imobile rurale în România.”

(Carol Iancu, Evreii din România (1866–1919) – de la excludere la emancipare)

1. Numește tipul de informație oferită de sursele A și B.

2. Stabilește o deosebire și o asemănare privind statutul juridic al evreilor din România potrivit informațiilor din sursa A, respectiv sursa B.

3. Precizează, din sursa B, două informații referitoare la criteriile de naturalizare a evreilor din România.

4. Analizează sursa C și identifică: ocupația personajului principal din tablou și ce reprezintă cererea pe care o ține în mână. Consultă surse de pe internet și află povestea celebrului tablou.

5. Ești membru al Uniunii Evreilor Pământeni, la începutul secolului al XX-lea. Scrie un articol de presă în care să aduci argumente în sprijinul ideii de emancipare a evreilor din România, urmând a-l publica în ziarul oficial al Uniunii, denumit „Înfrățirea”. (Portofoliu)

C Detalii la Evreu cu gâscă, pictură de Nicolae Grigorescu

Evaluez și creez

1. Fotografii suprapuse. Descoperă imagini cu monumente aparținând comunității evreiești din perioada 1878–1919 din localitatea/județul în care trăiești. Suprapune aceste imagini vechi pe locurile unde au existat ele atunci. Ce observi? Mai sunt acolo? Arată la fel? Ce s-a schimbat? Dacă nu mai sunt acolo, realizează o investigație despre cauzele dispariției lor. Stabilește două asemănări și două deosebiri între imaginile de mai jos în care este reprezentat Templul Coral din București. Care este domeniul pe care îl reprezintă imaginile? A avut acesta un rol important în mișcarea de emancipare a evreilor din spațiul românesc? Oferă imaginile informații despre statutul comunității evreiești de atunci și de astăzi? Poți să oferi două exemple? Răspunde la aceste întrebări într-o scurtă prezentare având ca temă Rolul patrimoniului cultural iudaic în/și emanciparea evreilor. Postează prezentarea ta pe o rețea socială.

Templul Coral din București la sfârșitul secolului al XIX-lea

Templul Coral astăzi

2. Consultă surse de pe internet și realizează o listă cu 5–10 personalități evrei și neevrei care au susținut emanciparea populației evreiești din spațiul românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Se regăsesc pe lista ta Lazăr Șăineanu și Moses Gaster? Construiește câte un joc de rol pentru fiecare dintre aceste două personalități, după modelul următor:

Susțin următoarele idei:

Când și unde trăiesc?

.

Sunt considerat o figură importantă deoarece:

3. Realizează o dezbatere cu alți colegi de clasă, având ca temă impactul prejudecăților și al stereotipurilor asupra calității vieții populației evreiești din spațiul românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și primele două decenii ale secolului al XX-lea. Sunt .........

Jurnal reflexiv

 Notează două noțiuni pe care le-ai învățat din această lecție.

 Numește conținutul care necesită o clarificare.

 Descrie cum ai putea folosi în viitor această experiență de învățare.

Biblioteca virtuală

Simpozion

Moses Gaster Impactul emancipării evreiești asupra antisemitismului

Moses Gaster (1856–1939)

Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea economică, socială, culturală și științifică a României. Structuri asociative reprezentative. Personalități marcante în domeniul cultural, politic și academic

Provocare

Importanţa socială a testamentului lui Jacques M. Elias nu stă numai în aceea că el aminteşte tradiţiile acestei ţări în ce privește datoriile clasei avute faţă de obşte, ci şi faptul că el lasă întreaga avere pentru cultură. Se vor face din banii săi şcoli, unde se vor primi elevii fără deosebire de naţionalitate.

(Nicolae Iorga despre testamentul lui Jacques M. Elias)  Ce crezi că l-a determinat pe Jacques Menachem Elias să-și doneze averea pentru cultură?

Prima agenție de publicitate din România

Dicționar istoric

rabin = conducător religios al unei comunități mozaice, care interpretează dogmele religioase și conduce serviciile rituale.

Cunosc și înțeleg

I Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea economică și socială a României

Încă de la venirea lor în Principatele Române, evreii și-au adus o contribuție importantă la dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor. Vor introduce noi domenii în economia românească precum publicitatea, prima agenție de profil aparținând negustorului evreu David Adania (Agenția de Publicitate D. Adania –1880). În domeniul finanțelor, evreii au înființat mai multe bănci printre care: Banca Marmorosch-Blank, Banca Moldova și Banca Comercială Craiova etc.

Pentru începuturile industriei românești , evreii au un rol important. O ramură industrială prioritară pentru opțiunile economice evreiești a fost cea textilă (fabrici de postav – cea a lui Lipa Iuster din Piatra-Neamț, de bumbace colorate și nasturi de sidef – cea a lui Joseph M. Cohen din București, de frânghii –cea a lui Philip Bierman din București etc.). Tot evreii sunt cei care inaugurează primele case de modă (Au bon gout – înființată de Al. Ascher) sau primele magazine de blănuri de lux (Casa Prager – a lui Sigmund Prager, furnizor al Casei Regale). Ei înființează prima fabrică pentru produse de mobilier din fier (fabrica Cometul a lui Sigmund Prager și Leaon Abramovici), prima fabrică de nichelat (Max Haberman), prima și cea mai mare întreprindere de metalurgie și construcție de mașini (Uzinele de fier și domeniile Reșița S.A.R., îi aparțin lui Max Auschnit), fabrica de vagoane și motoare (Astra din Arad, înființată de un grup de industriași evrei conduși de Aristide Blank). Se remarcă și introducerea în România, de către evrei, a unor industrii complet noi – cea a apelor gazoase (fabrica de „băuturi gazoase și sifon” din Focșani a lui I. Reichter ) sau cea a zahărului (fabrica lui Jacques M. Elias de la Sascut). Prezența masivă a evreilor o descoperim și în exploatarea petrolului prin înființarea de companii petroliere (Jacques M. Elias, Manolo și Rafael Halfon, Ezra Semo), dar și prin introducerea, în această industrie, a primei sonde pentru extracția petrolului (Iosef Theiler, la Moinești).

II. Structuri asociative reprezentative În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în lumea comunităților evreiești apar asociații cu scop precis: înființarea și întreținerea unei școli, a unui spital sau azil, a unei sinagogi etc. De asemenea, aceste structuri asociative vor conduce lupta de emancipare pentru drepturi civile și politice ale evreilor din România. Conducerea este asigurată de personalități din elita economică și intelectuală. De fapt, aceste organizații sunt manifestări ale societății civile moderne evreiești care se așază, prin diverse activități, în slujba colectivității. Organizațiile evreiești care se disting în peisajul structurilor asociative din România au fost: Uniunea Evreilor Pământeni (1909), Uniunea Evreilor Români

(UEP, 1923), Federația Uniunii Comunităților Evreiești din România (1937), Centrala Evreilor din România (ce a funcționat între 1942 și 1944), Federația Comunităților Evreiești din România (s-a înființat după 1945 și funcționează și astăzi, promovând identitatea culturală a comunității evreiești).

III. Personalități marcante în domeniul cultural și științific

Începând cu secolul al XIX-lea, o serie întreagă de personalități din cadrul comunităților evreiești s-au remarcat în diverse domenii culturale și științifice. Astfel, sunt de amintit în domeniul științelor: David Emmanuel, Simion și Maximilian Sanielevici, Adolf Haimovici, Solomon Marcus ( matematică); Peter Freund, Alexandru Sanielevici (fizică); Lazăr Edeleanu, Radu Grigorovici (chimie); Iuliu Barasch, Maximilian Popper, Nicolae Cajal (medicină). În domeniul artelor, îi amintim pe: Constantin D. Rosenthal, Barbu Iscovescu, Iosef Iser, Marcel Iancu, Victor Brauner (pictură, grafică, sculptură); Harry Brauner, Clara Haskil, Iosif O. Sava (muzică). În literatură și critică literară, se remarcă personalități ca: Tristan Tzara, Mihail Sebastian, Constantin Dobrogeanu Gherea, Cella Serghi, Nina Cassian. În domeniul lingvisticii și al folclorului, îi amintim pe: Moses Gaster, Lazăr Șăineanu, Alexandru Graur. În științe juridice, s-au evidențiat în mod deosebit: Adolphe Stern, Wilhelm Filderman. Pentru domeniul științelor sociale (filosofie, sociologie, psihologie), îi amintim pe: Albert Speier, Henric Sanielevici, Jean Aberman. În teatru și televiziune, au performat: Maria Ventura, Theodor Danetti, Bițu Fălticineanu, Andrei Bacalu, Maia Morgenstern. În domeniul istoriografiei, au scris lucrări de referință: Samuil Goldenberg, Alexandru Vianu. În domeniul economiei, contribuții importante au avut: Mauriciu și Aristide Blank, Jacques M. Elias, Max Auschnitt, Jacob Marmorosch. În viața religioasă, trebuie amintiți marii rabini: Iacob Itzhak Niemirower, Alexandru Șafran, Moses Rosen.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „... peste tot și în orice timp ei au excelat ca meseriași. [...] îndemânarea lor, gustul lor, temeinicia muncii lor le asigură un loc de onoare aproape în toate meseriile. [...] ei sunt sticlari, tinichigii, smălțuitori, vopsitori, giuvaergii, tâmplari, olari de lux, constructori de mașini, ipsosari, fabricanți de oglinzi, în sfârșit se ocupă cu orice și muncesc din greu și cinstit în toate direcțiunile. Cum rămâne deci cu legenda că evreul nu este decât cămătar, zaraf, bancher, vânzător de mărunțișuri și altele? Ca și multe legende și aceasta trebuie să cadă, de vreme ce pe evrei îi aflăm luptând și distingându-se în toate ramurile activității omenești.”

(Alexandru Macedonski în articolul „Evreii ca meseriași”)

B „Evreii au fost aproape singurii agenţi care, pe de o parte, independent de voinţa lor, au conlucrat la prefacerea economiei noastre, pregătind-o pentru a putea fecunda forme superioare de producţie şi circulaţie, iar pe de altă parte, au însămânţat aceste tipuri noi, pe care grija interesului lor le-a făcut să se dezvolte până la cele mai înalte forme, cum sunt cele actuale.”

(Gheorghe Zane în Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație)

C „...economia noastră şi-a creat toate industriile şi anexele necesare cu contribuţia şi colaborarea spiritului de întreprindere şi hazard al evreilor, sprijinit pe capitalul semit în foarte mare parte. [...] activitatea lor desfășurată în domeniul bancar, industrial şi comercial a constituit un imens serviciu pentru ţară.”

(Eugen Țațomir, Contribuțiuni la studiul evreilor ca element producător în economia națională)

D România Revoluționară (pictură de Constantin D. Rosenthal)

1. Analizează sursa A și precizează la ce „legendă” face referire Alexandru Macedonski în articolul său.

2. Formulează, pe baza surselor B și C, un punct de vedere referitor la rolul evreilor în dezvoltarea economiei românești, susținându-l cu câte o informație selectată din cele două surse.

3. Pornind de la analiza sursei D, informează-te și identifică: Pe cine reprezintă personajul din imagine? Cu ce ocazie a fost pictat acest tablou? Ce știi despre pictorul evreu Constantin Daniel Rosenthal?

4. Pe site-ul Federației Comunităților Evreiești din România se regăsesc informații despre liderii evreilor din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Alege o personalitate și creionează un portret al evreului – ca om politic.

STUDIU DE CAZ: ANTISEMITISM ÎN POLITICA ȘI CULTURA

ROMÂNEASCĂ

DIN A DOUA JUMĂTATE A

SECOLULUI AL XIX-LEA

PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Mișcarea de emancipare a evreilor din România pentru recunoașterea drepturilor civile și politice a reprezentat una dintre cauzele manifestărilor antisemite din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atât din partea oamenilor politici, cât și din partea unor personalități ale culturii românești.

Oficializarea „chestiunii evreiești” are loc prin includerea în cadrul Constituției din 1866 a articolului 7, care menționa că „numai străinii de rit creștin pot dobândi calitatea de român”. Evreii urmau a fi tratați ca străini, iar măsurile discriminatorii luate de către autoritățile române în următorii ani stau mărturie. Astfel, în anul 1869, în perioada mandatului de ministru de interne al lui Mihail Kogălniceanu, are loc expulzarea din lumea satelor a unui număr important de evrei din Moldova.

Tratatul de la Berlin din anul 1878 condiţiona recunoaşterea internaţională a independenţei României de emanciparea politică a tuturor evreilor, ceea ce a fost perceput ca un factor de presiune externă asupra statului român şi a favorizat consolidarea antisemitismului în discursul public românesc. O reacție virulentă o va avea liberalul Vasile Conta: „Noi, dacă nu vom lupta în contra elementului jidovesc, vom pieri ca națiune.” Tot de la tribuna Parlamentului, Vasile Alecsandri este și el împotriva revizuirii art. 7, rostind contra evreilor: „Cine sunt năvălitori, de unde vin și ce vreau?[…] sunt cei mai exclusiviști din toți locuitorii pământului[…] dorind a face din țara întreagă o proprietate izraelită.”

Matei Millo în costum de teatru, rolul Moise, în piesa Lipitorile satului, foto Carol Popp de Szathmáry

Discursul antisemit nu rămâne doar apanajul clasei politice românești, acesta fiind vizibil și în exprimarea elitelor culturale ale României moderne. Atitudinea față de evrei a lui Vasile Alecsandri apare și în plan literar. Personajele de origine evreiască care apar în scrierile sale sunt negative, evreii fiind prezentați ca zgârciți, cămătari, asupritori, lipitori etc. Elocventă este piesa de teatru „Lipitorile satului” (1863). Bogdan Petriceicu-Haşdeu publică lucrarea „Studii asupra iudaismului” (1866), în care arăta că evreii sunt caracterizaţi de trei calităţi negative: tendinţa de a câştiga fără muncă, lipsa simţului de demnitate şi vrăjmăşia contra tuturor popoarelor. În ianuarie 1877, Mihai Eminescu publică seria de articole „Evreii și Conferința”, din care reiese o anumită atitudine antisemită a poetului: „Oriunde e teren pentru neagra speculaţie, evreul e acasă, iar vaietele şi plângerile contra persecuţiei sunt mofturi care să acopere de mai înainte modul neomenos în care sug pe cei pe care au căzut ca lăcusta.” Printre oamenii de cultură din această perioadă, care au avut abordări antisemite, îi mai amintim pe Cezar Bolliac, Alexandru D. Xenopol sau Nicolae Iorga.

Toate aceste manifestări antisemite vor avea drept consecință, între altele, un val de migrație a evreilor români spre Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii și Palestina. Astfel, în perioada menționată, conform unor statistici, 90 000 de evrei au plecat din țară.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, lecția și răspunde la următoarele cerințe:

1. Elaborează, în aproximativ o pagină, un eseu despre Antisemitismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la Primul Război Mondial, evidențiind originile și evoluția antisemitismului românesc, precum și modalitățile prin care acestea s-au manifestat în viața politică, în presă, cultură sau alte domenii ale vieții publice.

2. Compară manifestările antisemite din spațiul românesc cu cele din spațiul european din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și stabilește o asemănare și o deosebire.

STUDIU DE CAZ: EVREII ÎN ARMATA ROMÂNĂ (1877–1878,

1913, 1916–1918)

În Războiul de Independență (1877–1878), evreii români au avut ocazia să dovedească fidelitate față de patrie și s-au înrolat în armata ce va lupta la sud de Dunăre. Participarea lor nu s-a limitat doar la soldații care au făcut parte din armata română, la război luând parte și medici, asistente medicale sau alți voluntari. Unele statistici vorbesc de înrolarea a 883 de etnici evrei și a peste 1 000 de voluntari. De asemenea, comunitățile evreiești au susținut efortul de război al României prin donații în bani sau materiale de război (alimente, îmbrăcăminte, produse medicale etc.) Un exemplu de eroism pe frontul de luptă al Războiului de Independență este cel al lui Mauriciu Brociner, care se face remarcat în bătălia pentru cucerirea redutelor de la Grivița (1877), când a fost rănit de două ori. El a fost decorat, fiind primul evreu care a devenit ofițer în armata română și primul evreu care a primit cetățenia română.

Soldați evrei din România în Primul Război Mondial

În vara anului 1913, România a participat la al doilea război balcanic, îndreptat împotriva Bulgariei, care manifesta tendințe expansioniste. Mobilizarea și efortul de război din anul 1913 au generat o reacție favorabilă în rândurile populației evreiești, astfel încât a existat un număr considerabil de voluntari evrei în armata română. Aceștia au participat și prin colecte publice cu bani pentru ajutorarea răniților, a orfanilor sau a văduvelor de război. În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic se remarcă căpitanul Armin Iaslovici (fost combatant și în Războiul de Independență), dar și Wilhelm Filderman, viitorul lider al comunității evreiești din România în perioada interbelică, soldat al regimentului 46 infanterie în acest război.

În timpul Primului Război Mondial, România a beneficiat de contribuția aproape a 25 000 de etnici evrei de pe întreg teritoriul, ce se vor înrola în armata română. La aflarea veștii că România s-a decis să părăsească neutralitatea și să intre în război, Uniunea Evreilor Pământeni a lansat un apel către populația evreiască de a sprijini efortul general de război al țării. Mulţi s-au înrolat în armată, au participat ca sanitari pe front ori au făcut acte de caritate, participând la strângerea de fonduri pentru „Crucea Roșie”, aflată sub patronajul reginei Maria a României. Populația civilă și-a adus și ea o contribuție semnificativă. Un astfel de exemplu este cel al lui Hermann Kornhauser din Târgoviște. Acesta a procurat alimente și a ajutat prizonierii de război în decembrie 1916, când capitala țării intrase sub ocupație germană. Pentru aceste acțiuni, autoritățile de ocupație l-au condamnat la moarte și executat. Primește post-mortem, de la statul român, decorația „Virtutea Militară de Război”, clasa a II-a. Conform unor statistici, bilanțul participării evreilor români la Primul Război Mondial este de 882 de morți pe front, 740 de răniți, 449 prizonieri și peste 3 000 de dispăruți.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursa de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

„Un alt aspect care nu este legat numai de contribuţia evreilor la faptele de arme este cea a comunităţilor evreieşti în spatele frontului care au susţinut temeinic efortul de război al ţării. Deci a fost vorba nu numai de lupta cu arma în mână, ci şi de contribuţia materială. În timpul războiului a luat fiinţă un comitet de ajutorare al Uniunii Evreilor Pământeni, care avea ramificaţii în toată ţara. Acesta avea ca scop colectarea de bunuri şi bani pentru ajutorul de război. Acel comitet conlucra cu alte instituţii precum Crucea Roşie, Familia Luptătorilor, reţelele de spitale «Regina Maria» şi aşa mai departe. Implicarea a fost totală din partea comunităţilor evreieşti. Au fost puse la dispoziţia armatei române sinagogile, şcolile evreieşti, tot lanţul de instituţii tipic comunitare. Lucrul cel mai important de menţionat este faptul că în timpul războiului evreii nu erau cetăţeni români. Oamenii aceştia au luat arma în mână şi au luptat, nefiind cetăţeni.” (Marius Popescu în articolul „Evreii români în Primul Război Mondial”)

1. Menționează, din sursa dată, două informații referitoare la contribuția materială a evreilor români la efortul de război.

2. Scrie o relaţie cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa dată, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect).

3. Analizează sursa dată. Care crezi că era motivația evreilor români pentru implicarea în război? Argumentează răspunsul!

4. Consultă surse de pe internet și descoperă monumente dedicate soldaților evrei eroi care au participat la luptele purtate de armata română în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și primele două decenii ale secolului al XX-lea. Realizează, împreună cu alți colegi de clasă, un proiect de punere în valoare a acestor monumente, locuri ale memoriei comunităților evreiești, având în vedere:

– propuneri de activități pentru cunoaștere și punere în valoare a acestor monumente: afișe, pliante, broșuri, vizite, articole de revistă, postări pe rețelele sociale etc.;

– modalități de consolidare/conservare/protejare a acestor locuri ale memoriei. (Portofoliu)

Evaluez și creez

Celebra pianistă Clara Haskil, fotografie realizată în jurul anului 1920

Jurnal reflexiv

 Notează numele a trei personalități despre care ai învățat în această lecție.

 Menționează două dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Descrie modul în care vei putea utiliza această experiență de învățare în viitor.

Octav Băncilă, Evreu din Târgul Cucu

Lazăr Edeleanu –

de drumuri în industria

1. Consultă surse de pe internet și descoperă artiști evrei și neevrei care au realizat opere cu tematică evreiască (de exemplu, Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă etc.), apoi:

a) redactează un text de aproximativ o pagină cu titlul: Univers evreiesc în arta și cultura română;

b) elaborează o schiță/desen/poster/colaj care ilustrează textul tău; (Portofoliu)

c) creează o nouă povestire pornind de la ilustrația realizată.

2. Realizează, împreună cu alți colegi, un repertoriu care să conțină contribuțiile membrilor comunităților evreiești la dezvoltarea economică și culturală a României la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Organizați repertoriul pe categorii: economie, politică, științe, arte etc. (Portofoliu)

Identifică între aceste personalități pe cei care aparțin zonei/localității în care trăiți.

3. Vizionează din Biblioteca virtuală documentarele dedicate lui Lazăr Edeleanu și Clarei Haskil și elaborează, pe baza acestora, o scurtă biografie, de aproximativ două pagini, a uneia dintre cele două personalități.

4. Realizează, împreună cu alți colegi de clasă, un proiect referitor la dialogul intercultural dintre cultura română, cultura iudaică și culturile aparținând altor minorități, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele trei decenii ale secolului al XX-lea, în care să utilizezi termenii: identitate culturală, patrimoniu cultural, diversitate culturală, societate multiculturală. Postați pe o rețea socială proiectul realizat.

Biblioteca virtuală

deschizător

petrolului

Clara Haskil –un destin al extremelor

Comunitățile evreiești din România în perioada interbelică: Uniunea

Evreilor Români, Federația Uniunilor de Comunități

Evreiești din România

Provocare

Alegători evrei, (...) Acordându-ne voturile voastre, veți pune capăt nu doar nedreptăților de care suferă încă zeci de mii de evrei, dar veți distruge și germenii dușmanici care, timp de zeci de ani, au separat două elemente egal de utile și bine intenționate ale acestei țări: elementul român și elementul evreiesc, a căror colaborare va conduce în țară la bunăstare, forță și respect. (Extras din programul politic al Blocului Evreiesc, campania electorală din anul 1920)

 Dacă te-ai afla în ipostaza de a avea drept de vot și ai merge să-ți exprimi opțiunea politică, ce opinie ai avea despre o astfel de platformă electorală?

Cunosc și înțeleg

Conform Recensământului din 1930, pe teritoriul țării noastre locuiau 756 930 evrei, reprezentând 4,2% din totalul populației. Astfel, evreii din România au reprezentat o minoritate națională căreia trebuia să i se garanteze drepturi și libertăți egale cu ceilalți cetățeni ai țării, conform legii fundamentale din anul 1923, dar și în baza Tratatului minorităților semnat de reprezentanții României la Paris, în anul 1919. Pentru a se asigura de aplicarea principiului egalității cetățenești și pentru respectarea Constituției, comunitățile evreiești au militat în cadrul unor organizații politice.

Pe teritoriul Vechiului Regat, evreii erau deja organizați, din anul 1909, în cadrul Uniunii Evreilor Pământeni, condusă inițial de Adolphe Stern și apoi de liderul de necontestat al comunității iudaice din România, Wilhelm Filderman. Din anul 1923, această asociație politică a fost reorganizată și i s-a schimbat numele în Uniunea Evreilor Români, promovând integrarea socială și politică a comunităților evreiești, dar cu păstrarea autonomiei culturale și religioase.

Comunitatea evreiască din România Mare, conform recensământului din 1930

Repere cronologice

29 martie 1923

Intrarea în vigoare a Constituției Unificării

Ideologia politică a comunității evreiești, care se consolidează în perioada interbelică, a fost cea a sionismului, susținută de Partidul Național Evreiesc, al cărui lider era Avram Zissu. Astfel, vor exista propuneri electorale pentru două grupuri adverse, unioniștii și sioniștii.

Strategia electorală pe care au adoptat-o oamenii politici evrei a fost aceea de a încheia acorduri politice cu acele partide care erau dispuse să susțină doleanțele comunității evreiești. A fost cazul Partidului Național Liberal (Wilhelm Filderman sau Horia Carp au fost deputați aleși pe listele liberalilor) sau al Partidului Național Țărănesc.

Dicționar istoric

sionism = mișcare naționalistă, politică și religioasă, în rândurile burgheziei evreiești din țările europene, inițiată la sfârșitul secolului al XIX-lea, care urmărea întemeierea unui stat evreiesc autonom în Palestina.

Sub amenințarea pericolului nazist, la 29 ianuarie 1936, cele două blocuri politice, unioniștii și sioniștii, trec peste rivalități și semnează un acord în urma căruia ia naștere

Dr. Adolphe Stern (1848–1931) – primul avocat evreu, scriitor și diplomat

Consiliul Central al Evreilor din România, care îl avea ca președinte pe Wilhelm Filderman și era sprijinit de rabinul șef Jacob Niemirower. În februarie 1936, toate organizațiile evreiești de pe teritoriul României au înființat Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România, condusă de Sigmund Birman.

Între anii 1941 și 1944, Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România a fost desființată și înlocuită de Biroul Central al Evreilor din România, o instituție subordonată guvernului Ion Antonescu. După încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, Federația este reorganizată în anul 1949 și redenumită Federația Comunităților Evreiești din România, potrivit Statutului Cultului Mozaic, aprobat prin Decretul nr. 589/1949, activă și astăzi pe teritoriul României.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Aici (cotidianul sionist de limba română Mântuirea) au fost publicate revendicările Federației Sioniste din România, rezumate astfel:

«Recunoașterea naționalității evreiești în România, prin acordarea unei complete autonomii politice, culturale și religioase.

a) Prin autonomie politică se înțelege crearea unui colegiu electoral al evreilor și reprezentarea lui proporțional în corpurile legiuitoare, județ și comună.

b) Prin autonomie culturală înțelegem recunoașterea limbii ebraice ca limbă națională a evreilor; autonomia școlilor evreiești și susținerea lor de către stat în proporția contribuțiunilor populației evreiești; recunoașterea comunităților și a instituțiilor școlare, culturale și filantropice, ca persoane morale și juridice.

c) Prin autonomie religioasă cerem recunoașterea cultului evreiesc, susținerea de către stat a clerului evreiesc, precum și dreptul de a beneficia de repaosul de sâmbătă în locul repaosului de duminică.»”

(Carol Iancu, Evreii din România – de la emancipare la marginalizare, 1919–1938)

B „Art. 2 Guvernul român se angajează a da tuturor locuitorilor săi întreagă şi deplină protecţie pentru viaţa şi libertatea lor, fără deosebire de naştere, de naţionalitate, de limbă, de rasă sau de religiune.

Art. 7 România se obligă a recunoaşte ca supuși români, de plin drept şi fără o formalitate, pe evreii locuind în ţară pe teritoriile României şi care nu se pot prevala de nici o altă naţionalitate.

Art. 8 Toți supușii români vor fi egali în faţa legii şi se vor bucura de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, de limbă sau de religie.”

(Tratatul asupra minorităților, Paris, 9 decembrie 1919)

C „Art. 5 Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi.

Art. 7 Deosebirea de credințe religioase şi confesiuni, de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturi civile şi politice şi a le exercita.”

(Constituția României, Monitorul Oficial, 29 martie 1923)

1. Menționează trei revendicări prezente în programul electoral al Federației Sioniste, conform informațiilor din sursa A. Exprimă-ți opinia cu privire la justețea acestor doleanțe.

2. Analizează sursele B și C și identifică ce drepturi a obținut comunitatea evreiască din România, conform acestor documente oficiale.

3. Imaginează-ți că ești membru al unei organizații politice evreiești din perioada interbelică. Redactează un program electoral în care să ceri drepturi pentru evreii din România. (Portofoliu)

4. Accesează site-ul Federației Comunităților Evreiești din România și află mai multe informații despre activitatea acesteia cu privire la promovarea educației despre Holocaust.

Evaluez și creez

1. Investighează, împreună cu alți colegi, dacă în localitatea/județul/comunitatea ta a existat populație/comunitate evreiască în perioada interbelică și realizează un proiect de punere în valoare a locurilor memoriei comunităților evreiești, având în vedere:

a) Identificarea statutului membrilor comunității și a locurilor memoriei legate de existența acesteia.

b) Realizarea unui pliant (pe hârtie sau în format electronic) în care să prezentați aceste locuri și personalități. De exemplu, sinagoga, cimitire, monumente, rabini, doctori, avocați, ingineri, artiști, filantropi etc.

c) Cercetarea dacă printre aceștia au existat membri ai Uniunii Evreilor Pământeni, Uniunii Evreilor Români, Federației Uniunilor de Comunități Evreiești din România și/sau ai Partidului Național Evreiesc etc. și dacă au activat în administrațiile locale sau centrale ale statului român, în Parlamentul României.

d) Căutarea de informații despre activitatea lor.

e) Elaborarea unor fișe de prezentare a acestor personalități.

f) Accesarea surselor de pe internet și vizitarea muzeului de istorie pentru a obține informații despre localitatea voastră în perioada interbelică.

g) Descoperirea locurilor ce au avut legătură cu istoria evreilor.

h) Construirea unei hărți pe care sunt semnalate aceste locuri.

i) Prezentarea, într-un text de aproximativ cinci rânduri, a câte unei explicații pentru fiecare loc/monument.

j) Redactarea unui articol pentru o rețea socială, având ca temă Diversitatea și comunicarea interculturală înainte de Holocaust, în România, în primele trei decenii ale perioadei intrebelice

k) Organizarea unei expoziții cu materialele/imaginile descoperite, care să ilustreze monumente istorice, tradiții și obiceiuri ale evreilor din perioada interbelică.

l) Realizarea unor proiecte de protejare a acestor locuri ale memoriei comunității evreiești de către comunitatea locală/națională/internațională.

2. Analizează, pe baza diagramei

Venn, organizarea comunității evreiești din România în perioada 1866–1918 și 1919–1939. Stabilește două asemănări și două deosebiri. (Portofoliu)

3. Povești de viață: Iacob Isaac Niemirower. Consultă surse de pe internet și descoperă rolul pe care l-a avut primul reprezentant al evreilor în Senatul României în organizarea comunității evreiești din România în perioada interbelică.

Biblioteca virtuală

5 minute de istorie – Comunitatea evreiască

Oamenii Comunităţii Evreilor din Braşov

Jurnal reflexiv

 Notează două concepte pe care le-ai învățat din această lecție.

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Descrie cum ai putea folosi în viitor această experiență de învățare.

Membri ai Clubului Parlamentar Evreiesc din România în 1928. De la stânga la dreapta: Michel Landau, Tivadar (Theodor) Fischer, Mayer Ebner, József Fischer

1866–1918

1919–1939

Violență și retorică antisemită în România interbelică: Liga Apărării Național Creștine (LANC), Mișcarea legionară

și Partidul Național Creștin

Provocare

În România interbelică, antisemitismul a fost mai mult decât o opinie, era o pasiune pentru majoritatea oamenilor politici din toate partidele, pentru reprezentanţii clerului și pentru o parte însemnată a intelectualilor. Vei găsi răspunsuri la această problemă în cele ce urmează.

 Formulează o opinie despre retorica antisemită din această perioadă.

Repere cronologice

1923

S-a constituit Liga Apărării Naţionale Creştine

1927

A fost înfiinţată Legiunea „Arhanghelul Mihail”

1935

S-a format Partidul Național Creștin

Dicționar istoric

Iredentism = mișcare politică naționalistă care are ca scop anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate. Numerus clausus = numărul maxim de persoane din rândul unei „rase” sau etnii, care poate să fie admis într-o instituție de învățământ superior.

Cunosc și înțeleg

În România interbelică, minoritățile au reprezentat aproape 30% din populație. Evreii erau, prin ponderea lor numerică, a treia mare minoritate (13,6% din populaţia oraşelor şi doar 1,6% din cea a comunelor și satelor). După Marele Război, acuzațiile vechi asupra evreilor s-au perpetuat în perioada interbelică. Propaganda antisemită a avut ca axe principale: în Basarabia, obsesia că evreii sunt în majoritatea lor adepții iudeo-bolșevismului, iar în Transilvania, că ei sunt iredentiști. În general, studenţii, învăţătorii, profesorii, preoţii, funcţionarii guvernamentali şi populația săracă sunt cei care au format nucleul de bază al organizaţiilor de extremă dreapta.

La 4 martie 1923, în cadrul unei manifestaţii publice, s-a constituit Liga Apărării Naţional Creştine (LANC), care a reunit profesori şi studenţi ai celor patru universităţi şi delegaţii din 42 de judeţe. Preşedintele noii organizaţii a devenit A. C. Cuza, un antisemit extremist. În timpul guvernării liberale (1922–1926), în mediul universitar, de exemplu, au avut loc numeroase tulburări antievreiești la Universitatea din Iași și la cea din Cluj.

În decembrie 1922, Wilhelm Filderman, preşedintele Uniunii Evreilor Pământeni, a sesizat instituțiile statului cu privire la acţiunile antisemite. Cu toate acestea, parlamentul adoptă în 1924 Legea Mârzescu, care anula drepturile cetăţeneşti la aproape 100 000 de evrei, locuitori în imensa lor majoritate ai provinciilor ataşate și, în 1925, adoptă Legea Angelescu asupra învăţământului privat, care restrângea drepturile evreilor.

Pe fondul unei puternice retorici antisemite, pe 24 iunie 1927 a fost înfiinţată Legiunea „Arhanghelul Mihail” (LAM) sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu („Căpitanul”), apărător al ideii că evreii paralizează instinctul moral al neamurilor, că ei împrăştie toate bolile morale şi sunt adepții comunismului. O parte însemnată a intelectualilor români a aderat la ideile legionare, ca de exemplu Nae Ionescu şi Nichifor Crainic. Propaganda antisemită a înregistrat o radicalizare a ideilor extremei drepte. Prin presa lor de partid – „Cuvântul”, „Pământ strămoșesc”, „Axa”, „Buna Vestire” –, legionarii atrăgeau noi aderenți la ideile lor privind eliminarea dominaţiei evreieşti „făţişe în viaţa economică şi în presă, şi a celei oculte în viaţa politică a partidelor”, a politicianismului imoral şi decadent. LANC și LAM foloseau formațiuni paramilitare care de multe ori recurgeau la violențe împotriva evreilor. După desființarea Legiunii „Arhanghelul Mihail”, s-au pus bazele Gărzii de Fier (12 aprilie 1930), menită să dea formă acţiunii politice a mişcării legionare. Dizolvată în martie 1932, Garda de Fier şi-a

A. C. Cuza (1857–1947)

continuat acţiunea electorală sub numele de Gruparea „Corneliu Codreanu”, reuşind să trimită în Parlament reprezentanți. Interzisă de guvernul liberal, Garda de Fier nu a ezitat să-l asasineze pe prim-ministrul I. G. Duca la data de 29 decembrie 1933. Peste un an, ea a reapărut sub numele „Totul pentru Țară” și, în martie 1935, noul partid a fost trecut pe lista electorală, conducătorul grupării fiind generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul. La alegerile parlamentare din 1937, s-a situat pe locul al treilea, câștigând 15,58% din voturi.

Nereușind să se impună pe scena politică, Liga Apărării Național-Creștine a fuzionat la 14 iulie 1935 cu Partidul Național Agrar, formând Partidul Național Creștin (PNC), președinți: Alexandru C. Cuza (de onoare) și Octavian Goga (activ). PNC avea organizaţii pe întreg cuprinsul ţării. Acest partid milita pentru „numerus clausus”, revizuirea cetăţeniei acordate evreilor după 1918, întărirea ortodoxismului, combaterea luptei de clasă. PNC a jucat un rol modest în viața politică. Cel mai mare succes a fost obţinerea a 9,15% din voturi în alegerile generale din decembrie 1937 și atragerea partidului de către Carol al II-lea în manevrele sale pentru instaurarea regimului autoritar. Între 1934 şi 1938, viaţa politică este marcată printr-o avalanşă de prevederi discriminatorii, culminând cu legislaţia rasistă a guvernului Goga-Cuza (decembrie 1937 – ianuarie 1938). Acesta a impus o politică a „antisemitismului de stat” prin revizuirea cetăţeniei evreilor.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

Octavian Goga (1881–1938)

A „Antisemitismul nu este aici o noutate. El a existat dintotdeauna, chiar în România de dinainte de război, dar, începând cu anul 1919, antisemitismul s-a dezvoltat pe măsură ce numărul şi influenţa evreilor creşteau în ţară […] Această creştere numerică a avut drept consecinţă firească o revărsare a elementului israelit în multe ramuri de activitate românească, în care nu pătrunsese până atunci. De aici s-au născut nemulţumirile, ranchiunile şi tendinţele spre antisemitism, chiar la numeroase persoane fără nici o înclinaţie pentru antisemitism, dar care ameninţate de şomaj, au primit cu simpatie apariţia şi dezvoltarea unor mişcări cum este „Garda de Fier”, care, preconizând un naţionalism integral, le-a dat speranţa că vor putea păstra sau recupera locurile de muncă.”

(Heinen Armin, Legiunea „Arhanghelul Mihail”: o contribuţie la problema fascismului internaţional)

B „Art. 7. Pentru soluţionarea chestiunei jidoveşti până la eliminarea complectă a elementului jidovesc din ţară. În vederea acestei eliminări se vor lua următoarele măsuri:

a) Retragerea drepturilor politice şi înlăturarea jidanilor de la împământenire;

e) Împiedicarea expansiunei economice a elementului jidovesc prin:

1) Scoaterea jidanilor din comunele rurale.

5) Scoaterea jidanilor din funcţiuni publice.

7) Numerus clausus, legiferarea proporţionalităţii în toate ramurile de activitate culturală și economică.”

(Programul ,,Ligii Apărării Național Creștine”)

C „Eu sunt contra marilor democraţii ale Occidentului, eu sunt contra Micii Înțelegeri, eu sunt contra Înţelegerii Balcanice, n-am nici un respect pentru Societatea Naţiunilor în care nu cred. Eu sunt pentru o politică externă alăturea de Roma şi Berlin. Alături de statele revoluţiilor naţionale. În contra bolşevismului.”

(Declarația lui Corneliu Zelea Codreanu privind politica externă a Gărzii de Fier, „Buna Vestire”, 30 noiembrie 1937)

D „Pentru mine este clar şi precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populaţie este o populaţie duşmană aci pe pământul ţării, şi eu înţeleg să lupt împotriva ei prin toate mijloacele pe cari mi le va pune la dispoziţie mintea, legea şi dreptul meu românesc.”

(Extras din cuvântarea din Parlament a lui Corneliu Zelea Codreanu, [Bucureşti], 21 decembrie 1931)

Corneliu Zelea Codreanu (1899 –1938)

E „Studenţii au sosit la Oradea înarmaţi cu bâte şi ciomege, cu măciuci ca pumnii de mari, deci vădit premeditaţi să distrugă, şi deşi mai mulţi decât o mie dintre ei au fost găzduiţi de evrei, totuşi lipsiţi de orice simţ bun s-au întors contra găzduitorilor, şi deja în decursul congresului au insultat mai uşor şi mai grav zeci de evrei, au spart geamurile caselor particulare, firmelor, obloanele şi geamurile prăvăliilor, jefuindu-se în urmă mărfuri în valoare de milioane, ajungând astfel la sapă de lemn şi fără nici o bucată de pâine zeci de familii, iar după terminarea congresului, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, au pus coroana, distrugând în modul cel mai brutal patru Sinagogi, întreg aranjamentul lor, toate cărţile sfinte şi câteva suluri de Biblie, dându-le foc, murdărind şi profanând tot ce este scump, tot ce este sfânt pentru noi. ”

(Lucian Nastasă – editor, Antisemitismul universitar în România (1919–1939), Mărturii documentare)

1. Precizează tipul de informație oferită de fiecare dintre cele cinci surse.

2. Indică pentru fiecare sursă categoria în care poate fi încadrată: antisemitism, discriminare, violență, stereotipuri culturale.

3. Identifică în sursele A, B și D cauze care au generat stereotipuri, prejudecăți și manifestări antisemite.

4. Menționează, pe baza sursei C, poziția liderilor extremei drepte din România în problema relațiilor internaționale.

5. Formulează un punct de vedere referitor la antisemitismul din societatea românească în perioada interbelică, pe baza argumentelor identificate în sursele date.

6. Completează diagrama cauză-efect de mai jos folosind informațiile din sursele A–E.

Diagrama cauză‑efect

Violență și retorică antisemită în România interbelică

Biblioteca virtuală

5 minute de istorie: Corneliu Zelea-Codreanu

Jurnal reflexiv

De ce a existat violență antisemită în România?

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Numește conținutul care necesită o clarificare.

 Descrie cum ai putea folosi în viitor această experiență de învățare.

CÂND? DE CE? UNDE? CE? CINE? CUM?

Evaluez și creez

1. Realizează, împreună cu alți colegi din clasă, o investigație pe tema antisemitismului din România în perioada interbelică, având în vedere următoarele:

• Contextul istoric

• Explicarea cauzelor fenomenului antisemit din România

• Manifestările

• Consecințe pentru societatea românească.

2. Urmărește timp de o săptămână știrile de la mai multe posturi de televiziune și din rețelele sociale. Realizează un organizator grafic/schemă/diagramă în care să notezi datele referitoare la manifestările antisemite în România. Compară informațiile din lecție cu ceea ce ai descoperit pe parcursul investigației. Există asemănări în discursul public de astăzi cu cel al liderilor extremei drepte din perioada interbelică? Poți prezenta două exemple? Consideri că antisemitismul este o caracteristică a societății românești? Acest fenomen este periculos pentru societatea noastră democratică? Argumentează-ți răspunsul. Poți oferi două soluții pentru a putea combate manifestările antisemite și alte tipuri de discriminare?

PROIECT: EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV–XX

Împreună cu colegii de clasă realizați un proiect cu tema Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea economică, socială, culturală și științifică a României. Personalități marcante în domeniul cultural, politic și academic, pe baza teoriei inteligențelor multiple*. Rezolvați cerințele în funcție de tipul predominant de inteligență care vă caracterizează.

A Inteligență verbală/lingvistică

Realizați un set de cinci articole pentru ziarul/revista/blogul Comunitățile evreiești din România în perioada interbelică – economie și societate.

B Inteligență logico-matematică

Construiți un tabel/o diagramă/o schemă cronologică pentru tema: Evreii în spațiul românesc în secolele XIV–XX.

C Inteligență vizuală/spațială

Concepeți un desen/afiș/poster/album foto pentru tema: Personalități marcante în domeniul cultural, politic și academic.

D Inteligență muzicală/ritmică

Prezentați-le colegilor de clasă trei tradiții specifice comunității evreiește care să includă muzică și dansuri tradiționale.

E Inteligență corporală/kinestezică

Realizați macheta unei construcții specifice cultului mozaic din România (de exemplu, o sinagogă, Templul Coral etc.)

F Inteligență naturalistă

Redactați un proiect despre rolul evreilor din România la dezvoltarea științelor naturii și la protecția mediului.

G Inteligență intrapersonală

Redactați un jurnal/o fișă de observare în care să se regăsească emoțiile, stările, sentimentele pe care le-ați trăit parcurgând temele acestei discipline școlare.

H Inteligență interpersonală

Proiectați o activitate de tip social în care să prezentați produsele realizate în cadrul acestui proiect.

Familie de evrei din Galați între cele două războaie

Comunitatea evreiască în funcție de județ în România Mare, după recensământul din 1930 Robert Delaunay, Portretul lui Tristan Tzara, 1923

* Teoria inteligențelor multiple a fost propusă de Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. Acesta consideră că ființele umane posedă forme distincte de inteligență.

mondiale

Zicman Feider, primul profesor de zoologia vertebratelor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, creator al școlii de acarologie din România

EVALUARE (Portofoliu)

Citește cu atenție sursele de mai jos:

A „De la începutul ostilităților (anul 1916), aproximativ 25 000 de evrei serveau în armata română. La fel ca în Războiul pentru Independență din 1877 și în campania din 1913, evreii au fost din nou solidari în lupta pentru țara lor. Multe fete și femei evreice au părăsit familiile pentru a se dedica îngrijirii bolnavilor și răniților. Chiar și cele mai sărace comunități evreiești au făcut sacrificii mari, iar sume mari de bani au fost donate Crucii Roșii. Toate instituțiile evreiești au pus la dispoziție spațiul și banii lichizi pentru serviciul public. Cu toate aceste manifestări de patriotism activ, evreii au trebuit totuși să sufere multe exigențe din partea autorităților civile și militare în timpul războiului. Cu câteva luni înainte de începerea războiului, sute de familii evreiești au fost expulzate din orașele de la frontieră și aplicarea legii împotriva spionajului, aplicată rezidenților evrei nevinovați, avea adesea caracterul unei campanii sistematice.” (Carol Iancu, Evreii din România (1866–1919). De la excludere la emancipare)

B „Activitatea parlamentarilor evrei, fie că ei reprezentau diverse partide, fie că îi reprezentau nemijlocit pe evrei, se înscria în sensul întăririi democraţiei şi statului de drept. Astfel, parlamentari ca Adolf Stern (U.E.R.), pe listă a P.N.Ţ., între 1922 şi 1926; Maier Ebner, Horia Carp, Wilhelm Filderman (U.E.R.) sau toţi cei din Clubul Parlamentar Evreiesc (creat în 1928, de deputaţii M. Ebner, Theodor Fischer şi M. Landau) îmbinau fericit pledoaria lor pentru apărarea evreilor cu aceea privind interesele generale ale democraţiei. Senatorul de drept, Şef Rabinul dr. Iacob Niemirower, se afla în fruntea acestei orientări. Parlamentarii U.E.R. sau cei de orientare naţională evreiască, inclusiv sioniştii, în acţiunile lor de reprezentare specifică, în ţară sau în afară, nu rupeau niciodată interesele evreilor de cele generale ale României. În reprezentarea evreilor în viaţa politică a ţării, înjghebările politice evreieşti –U.E.P. (1909–1923), U.E.R. (1923–1940), Partidul Evreiesc (1928–1940), Blocul Evreiesc (1920–1924) – sau parlamentarii din Clubul Parlamentar Evreiesc (1928) au militat pentru aplicarea principiului egalitătii cetăţeneşti şi pentru respectarea Constituţiei.”

(Acad. Nicolae Cajal, Dr. Hary Kuller – coord., Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație)

Răspunde la următoarele cerințe:

a) Numește, din sursa A, două evenimente militare la care au participat evreii din România.

b) Precizează, din sursa B, două formațiuni politice ale evreilor din România și regimul politic pe care îl susțin.

c) Scrie o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv, efect).

d) Precizează o deosebire între statutul juridic al evreilor din România din sursa A, respectiv sursa B.

e) Prezintă, într-un text de aproximativ o pagină, situația comunităților evreiești din spațiul românesc înainte de anul 1866.

f) Stabilește două asemănări și o deosebire între practicile antisemite din politica și cultura românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și cele din România interbelică.

Se punctează utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea textului în limita de spaţiu precizată.

Autoevaluare

Punctaj a) = 0,5 p b) = 1,5 p c) = 1 p d) = 1 p e) = 2 p f) = 3 p Oficiu = 1 p Total = 10 p Punctajul tău

Nu uita să completezi Fișa de observare sistematică a comportamentului și activității de la pagina 8!

Horia Carp (1869–1943)

UNITATEA 4

Holocaustul în Europa

 Discurs antievreiesc și legislație antisemită în Germania nazistă

 Exterminarea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: lagăre, ghetouri, Holocaustul prin gloanțe, deportări, exterminări în masă

CE VEI REUȘI SĂ FACI CUM VEI REUȘI SĂ FACI

• Să utilizezi critic și reflexiv sursele istorice pentru argumentarea unor demersuri și alegeri, în acord cu valorile societății democratice.

• Să-ți asumi propria identitate culturală și să determini modalitățile prin care interculturalitatea contribuie la promovarea acceptării celuilalt și a respectării drepturilor omului.

• Să te implici responsabil și creativ în diverse contexte de viață prin respectarea convențiilor de comunicare.

• Sistematizând informații din diferite tipuri de surse în vederea stabilirii credibilității și a validității opiniilor.

• Analizând comparativ evenimentele/procesele/fenomenele care au generat Holocaustul.

• Exprimând opinii referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale.

• Apreciind valențele dialogului intercultural în exprimarea trăsăturilor propriei identități culturale.

• Manifestând un comportament deschis față de diversitatea culturală.

• Demonstrând un comportament care valorizează interculturalitatea ca trăsătură a comunității locale.

• Analizând critic consecințele stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare.

• Asumându-ți roluri ce implică empatie și respectarea demnității umane.

• Raportându-te critic la experiențele trecutului pentru promovarea unui comportament democratic.

Discurs antievreiesc și legislație antisemită în Germania nazistă

Provocare

Momentele de criză profundă ale societății germane interbelice le-au oferit naziștilor posibilitatea să ajungă la guvernarea Germaniei și să creeze o linie de gândire specifică ideologiei lor: acuzarea evreului, vinovat de toate dezastrele țării, din acest motiv fiind necesară distrugerea lui totală.

 În opinia ta, ce credibilitate aveau aceste mesaje asupra cetățenilor? Dar asupra tinerilor?

Repere cronologice

1933–1945

Adolf Hitler cancelar al Germaniei

1935

Legile de la Nürenberg 1938, noiembrie

Kristallnacht („Noaptea de cristal”)

Dicționar istoric

eugenie = teorie și practică de „curățare etnică” susținută de ideologii naziști pentru a îmbunătăți supraviețuirea și „calitatea” poporului german.

SS (Schutzstaffel) = trupe de protecție paramilitare naziste.

Printre elementele propagandei naziste antisemite s-a numărat și așa-zisul film „documentar” Der ewige Jude („Evreul etern”), lansat pentru public în noiembrie 1940

Cunosc și înțeleg

Renașterea națională, recrearea spiritului anului 1914 din Germania, lupta pentru recâștigarea demnității națiunii germane, realizarea spațiului vital pentru Reich-ul milenar, purificarea rasială, exterminarea evreilor au fost câteva dintre obiectivele stategice ale Partidului Național Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP). Viziunea lui Hitler ca lider al NSDAP a stat la baza noii ordini mondiale naziste.

Evreilor germani și altor minorități li s-a refuzat calitatea de membru al poporului german. Stâlpii regimului nazist – forțele armate, membri ai partidului NSDAP, economicul/industria, administrația publică – au fost constanți în a acorda sprijinul lor politicii de eliminare a evreilor din Germania și din Europa. Joseph Goebbles, Heinrich Himmler, Reinhart Heydrich ș.a. au venit în întâmpinarea Führerului pentru a aplica experimentul rasial în teritoriile ocupate de naziști. Propaganda urmărea să ofere cetățenilor sentimentul că poporul arian german este unit și că „liderul” Adolf Hitler poate alunga inamicii interni și externi. NSDAP a încercat constant să impresioneze omul de rând, organizând marșuri și parade cu torțe, sărbători și evenimente istorice și civice majore, cum ar fi Jocurile Olimpice din 1936, toate cu scopul de a arăta superioritatea ideologiei naziste. Mesajele împotriva evreilor erau răspândite prin intermediul radioului și al cinematografiei. În 1939, mai mult de două treimi din toate gospodăriile germane aveau un radio. În sistemul de educație, evreul era prezentat ca o rasă inferioară. Propaganda nazistă a influențat hotărâtor tinerii în ostilitatea lor față de evrei și prin organizațiile: „Tineretul hitlerist” și „Asociația Fetelor Germane”.

Pentru realizarea comunității unite a poporului arian german, omogen etnic, biologic, cultural, lingvistic și istoric (Volksgemeinschaft), Adolf Hitler și elitele național-conservatoare trebuiau să elimine minoritățile naționale din cadrul statului german: evreii, în primul rând; romii și sinti; germanii care sufereau de boli mentale, aveau un handicap fizic sever sau anomalii; homosexualii etc. Național-socialismul considera că evreii erau: principala amenințare pentru statul german rasial; întruchiparea răului absolut; autorii bolșevismului; dușmanii Reich-ului și al ideii de Germanie Mare. Germania nazistă a propagat excesiv stereotipuri negative pentru evrei, precum: ucigașul lui Cristos, corupătorul de copii, vampirul, bancherul gras, evreul iubitor de bani.

Promovarea rapidă, după ianuarie 1933, a rasismului și eugeniei a condus, într-o primă etapă, la gazarea a 70 273 de oameni (în aziluri speciale, dotate cu camere de gazare echipate de către trupele SS) și 23 000 de cetățeni uciși prin

diferite alte mijloace. În anii ce au urmat, s-au deschis noi centre de exterminare. Câteva dintre măsurile naziste împotriva evreilor demonstrează politica lor sistematică pentru distrugerea acestora: în iulie 1932, guvernul Germaniei a conceput o Lege a sterilizării, pe care a trimis-o Parlamentului; în aprilie 1933, toți evreii (cu excepția celor care au suferit pierderi în Primul Război Mondial) au fost dați afară din serviciul public și din universități; prin prevederile Legii Presei, în octombrie 1933 a fost înființată Camera de Cultură a Reich-ului, iar jurnaliștii evrei au fost dați afară.

Pe 15 septembrie 1935, la Nürenberg au fost adoptate legi de interes general – nazist: Legea pentru protejarea sângelui german, care interzicea căsătoriile și relațiile sexuale între evrei și arieni, și Legea cetățenilor Reich-ului, care a retras evreilor cetățenia germană; în octombrie 1935, toate cuplurile germane care doreau să se căsătorească trebuiau să obțină un certificat de sănătate; în decembrie 1937, Ministerul de Interne a autorizat arestarea cerșetorilor, vagabonzilor, țiganilor, alcoolicilor și a persoanelor cu boli cu transmitere sexuală; în primăvara lui 1938, antisemitismul ia amploare, Hermann Göring afirmând că evreii trebuie expropriați rapid; în primăvara și vara lui 1938 au fost date decrete care le impuneau evreilor adoptarea prenumelor evreiești Sarah și Israel și înregistrarea și declararea tuturor proprietăților și averilor, pentru a fi confiscate de statul nazist.

Ca urmare a acestor măsuri, la 9 noiembrie 1938 a avut loc „Noaptea de cristal”, un val de violențe antisemite motivat de asasinarea unui diplomat de la ambasada Germaniei din Paris. Joseph Goebbels a organizat atacuri asupra sinagogilor și companiilor evreiești. Acțiunile de violență au dus la uciderea a 100 de evrei și trimiterea în lagăre de concentrare a 30 000 de evrei. Pagubele au fost estimate la 25 000 000 de mărci germane. Pe 12 noiembrie 1938, Hitler i-a dat ordin telefonic lui Göring: „să coordoneze și să rezolve într-un fel sau altul, odată pentru totdeauna, problema evreiască”. În aprilie 1939, evreilor le-au fost confiscate toate averile pe care le mai dețineau și li s-a interzis frecventarea locurilor publice, a teatrelor și a plajelor. Copiii evrei au fost dați afară din școlile germane. Pe 30 aprilie 1939, a fost adoptată Legea de închidere a evreilor în ghetouri. Evreii și ne-evreii nu aveau voie să locuiască în aceleași clădiri.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Eu am descoperit că evreii sunt bacilii și fermentul descompunerii sociale. Și am dovedit un lucru: că un stat poate trăi fără evrei: că economia, cultura, arta etc. pot exista fără evrei, poate chiar mai bine. Aceasta este cea mai grea lovitură pe care le-am dat-o evreilor.”

(Discursul lui Adolf Hitler din 10 iulie 1941)

B „Are loc judecarea evreilor, una barbară, dar pe deplin meritată. Profeția pe care Führerul a făcut-o la adresa lor pentru că au provocat o nouă conflagrație mondială începe să se adeverească în cele mai groaznice moduri. [...] Și de data aceasta, Führerul este campionul incontestabil și heraldul unei soluții radicale.“

(Joseph Goebbels, însemnare din jurnal, 27 martie 1942)

O reclamă pentru tabloidul antisemit Der Stürmer, care prezintă o caricatură a unui evreu care sosește în Germania. Legenda de sub desen spune: „Fără o soluție la problema evreiască, nu poate exista mântuirea umanității”.

din Aachen distrusă în timpul „Nopții de cristal”

Tipografie evreiască – Berlin, noiembrie 1938

Vechea sinagogă

C „Lupta împotriva bolșevismului impune acțiuni necruțătoare, energice și riguroase, în principal împotriva evreilor, principalii susținători ai bolșevismului.”

(Feldmareșalul Wilhelm Keitel, șeful OKW, ordin emis pe 12 septembrie 1941)

D „Cu cât mor mai mulți, cu atât mai bine. […] Evreii trebuie să înțeleagă că a sosit vremea noastră. Vrem ca jumătate până la trei sferturi din toți evreii să fie trimiși la est de Vistula. Îi vom suprima pe evrei peste tot pe unde putem. Aceasta este acum întreaga miză. Evreii trebuie alungați din Reich, din Viena, de peste tot. Nu avem nevoie de evrei în Reich.” (Hans Frank, guvernatorul Guvernământului General, noiembrie 1939)

1. Precizează tipul de informație pe care îl transmite fiecare sursă.

2. Identifică în sursele A–D două stereotipuri referitoare la evrei.

3. Clasifică informațiile din cele patru surse în funcție de următoarele criterii: antisemitism, discriminare, violență, stereotipuri culturale. Argumentează alegerea făcută.

4. Redactează și susține un discurs referitor la combaterea antisemitismului pe baza informațiilor oferite de cele patru surse și de manual. (Portofoliu)

Evaluez și creez

Biblioteca virtuală

Legile de la Nürenberg

Jurnal reflexiv

Antisemitismul în Germania anilor 1930

1. Descoperă două asemănări și două diferențe între imaginile de mai jos: Pe cine crezi că reprezintă imaginile? Care crezi că este povestea copiilor?

 Notează două noțiuni pe care le-ai învățat din această lecție.

 Menționează două idei despre care ai dori să înveți mai mult în continuare.

 Descrie cum ai putea folosi în viitor această experiență de învățare.

2. Consultă surse de internet pentru a descoperi și analiza afișe/fotografii/ caricaturi ale propagandei naziste și identifică stereotipuri, prejudecăți și cauzele care le-au generat. Construiește un portofoliu de imagini ce ilustrează aceste stereotipuri. (Portofoliu)

3. Care dintre miturile antievreiești din perioada medievală au fost preluate în discursul antievreiesc al Germaniei naziste? Compară din perspectivă temporală și spațială: statutul, situația evreilor, evoluția fenomenului antisemit. Apoi, completează următorul tabel cu datele corespunzătoare, conform modelului dat:

Exterminarea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război

Mondial: lagăre, ghetouri, Holocaustul prin gloanțe, deportări, exterminări în masă

Provocare

S-a întâmplat o dată. Ar fi trebuit să nu se întâmple, dar s-a întâmplat. Trebuie să nu se mai întâmple vreodată, dar s-ar putea întâmpla. (Dr. Kathrin Meyer, Secretar Executiv IHRA)  Tu cum crezi că a fost uman posibil Holocaustul?

Cunosc și înțeleg

Pentru consolidarea rasei ariene, Germania a expulzat peste 1 000 000 de evrei și polonezi din Europa de Vest. Cucerirea Poloniei a mărit numărul de evrei din Reich cu trei milioane, la care s-au adăugat încă trei milioane din Rusia cucerită. Pentru realizarea spațiului vital arian omogen, naziștii au folosit numeroase modalități pentru exterminarea evreilor.

Lagărele de concentrare. În 1939, la declararea războiului existau 6 lagăre de concentrare (Dachau și Oranienburg – 1933; Lichtenburg, Sachsenburg, Ravensbruck – rezervat femeilor; Neuengamme). Odată cu ocuparea unei părți din Europa Răsăriteană, sistemul concentrațional s-a mărit și au apărut noi lagăre la Struthof (1939), Flosseburg și Auschwitz (1940), Gross-Rosen, Struthof-Natzwiller, Majdanek, Theresienstadt (1941).

Ghetourile au reprezentat o primă etapă a programului nazist de exterminare a evreilor. Procesul de ghetoizare a început să capete amploare după ocuparea Poloniei. Scopul creării ghetourilor a fost să izoleze populația evreiască, să confiște proprietățile evreilor, să îi exploateze obligându-i să desfășoare muncă forțată, să îi supravegheze etc. Evreii din toată zona ocupată au fost transferați, din ordinul autorităților naziste, în cartiere închise din orașe mari, în spațiile cele mai sărace, care au fost înconjurate cu ziduri de jur împrejur. Primul mare ghetou a fost înființat în Lodz (primăvara anului 1940), apoi în Varșovia (toamna 1940, care avea peste 500 000 de evrei). În total, Germania nazistă a înființat peste 1 000 de ghetouri în Europa de Est și câteva ghetouri în Europa Centrală și de Sud. În aceste ghetouri, condițiile de trai și de igienă precare au făcut ca mortalitatea să crească vertiginos.

Repere cronologice

mai 1940

Înființarea lagărului de concentrare Auschwitz I 1943

Revolta evreilor din Ghetoul din Varșovia

27 ianuarie 1945

Eliberarea ultimilor prizonieri de la Auschwitz

Copii evrei din ghetoul din Varșovia își așteaptă rândul la supă

Holocaustul prin gloanțe reprezintă a doua sursă a asasinării în masă a evreilor. El începe odată cu ocuparea și dezmembrarea Iugoslaviei de către naziști în aprilie 1941 și se referă la operațiunile de asasinare în masă a evreilor, la execuțiile masive înfăptuite de trupele SS și Wermacht pe frontul de est. Trupele germane, în special unitățile de omor mobil – Einsatzgruppe –, împreună cu voluntari din țările ocupate, au împușcat milioane de evrei civili (atât bărbați, cât și femei și copii) în satele și orașele ocupate din Europa de Est (95% din evreii din Lituania; 90% din evreii din Letonia; în Ucraina au fost numeroase masacre). Exterminarea populației evreiești a continuat până în anul 1944, fiind uciși în total aproximativ 2 milioane de oameni.

Deportarea. Evreii erau luați forțat din localități, duși la gară, încărcați în vagoane pentru vite, fără ventilație și supraaglomerate, sigilate din exterior, fără apă sau mâncare, până ajungeau la un lagăr de exterminare. Mulți au pierit din cauza condițiilor din tren.

Dicționar istoric

Soluția finală = termen folosit de autoritățile naziste germane cu referire la planul de anihilare a evreilor europeni.

Lagărele de exterminare au fost create la Chełmno (1941), Belzec, Sobibor și Treblinka (1942), Bergen-Belsen, Majdanek și Auschwitz-Birkenau/ Brzezinka (1943). În lagărul de exterminare de la Chełmno s-a început aplicarea Soluției finale, prin uciderea evreilor în dube, prin inhalarea gazelor de monoxid de carbon. Victimele au fost dezbrăcate și înghesuite în camioane, unde în scurt timp au murit sufocate. Cadavrele au fost ulterior arse în încercarea de a distruge orice dovezi lăsate în urmă. Astfel au fost uciși peste 300 000 de evrei și 5 000 de sinti și romi. Apoi, în lagărele de la Belzec, Sobibor, Treblinka, Auschwitz-Birkenau au fost construite camere de gazare permanente. În lagăre, cei sănătoși au fost puși să muncească până la epuizare, alții au fost folosiți drept cobai pentru experimente medicale, iar cei mai mulți au fost uciși. Spre finalul războiului, pe măsură ce veneau trenurile în lagărele de exterminare, victimele – bărbați, femei și copii – erau trimise direct în camerele de gazare, aici fiind ucise cu ajutorul gazului Zyklon B. Corpurile erau apoi arse în crematorii. Aproximativ 6 000 000 de evrei, dintre care circa 1 500 000 de copii, majoritatea din Polonia, au fost uciși în aceste lagăre de exterminare.

Rezistența evreiască. Evreii nu s-au lăsat duși la moarte fără să se opună; ei au organizat revolte, unele având loc în mai multe lagăre de concentrare, inclusiv la Auschwitz. Un exemplu al acestei rezistențe, dar nu singurul, este revolta evreilor din ghetoul din Varșovia. Aceasta a început pe 19 aprilie 1943, în timpul sărbătorii de Pesach, când s-a aflat că naziștii vor să-i lichideze pe locuitorii ghetoului. Rezistența a fost condusă de mai multe sute de membri ai Organizației Evreiești de Luptă (ZOB). Aceștia au rezistat eroic o lună de zile (până pe 16 mai) în fața forțelor germane. Au murit 7 000 de combatanți, restul locuitorilor au fost deportați, iar ghetoul a fost ras de pe fața pământului.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

Lista populației evreiești din fiecare țară, folosită la Conferința de la Wansee din 1942, locul unde conducătorii Germaniei naziste au ajuns la un acord cu privire la modul în care să fie coordonată ceea ce ei numeau, „Soluția finală a chestiunii evreiești”.

A „Pe strada Karmelicka, un copil de aproape un an şi jumătate stă pe o pernă. Stă aşezat în linişte. La mică distanță, o fetiță stă în picioare, supraveghind copilul. Femei şi bărbați trec prin preajma lor, nimeni nu le dă atenție; nimeni nu este interesat de cel mai tânăr cerşetor din ghetou. O micuță cerşetoare trece pe lângă ei cu o bucată de peşte uscat în mână… rupe o bucată din el şi o bagă în gura copilului. Copilul o mănâncă lacom.”

(Raport anonim, Schițe din ghetou)

B „Aceste victime – în majoritate femei, copii și bătrâni – erau duse de la casele lor, pe jos, cu căruța sau cu camionul, către locuri din afara orașelor și satelor în care locuiau – uneori nici măcar atât de departe. Acolo erau împușcate, de obicei în aceeași zi sau oră, de la distanță mică, față în față sau în ceafă, o ființă umană omorând pe alta – și totul în prezența locuitorilor din zonă, a vecinilor neevrei ai victimelor, chiar și a prietenilor. Crimele au fost coordonate de echipele speciale de ucidere germane – Einsatzkommandos, dar printre lichidatori s-au numărat trupe SS germane, trupe din Wehrmacht, militari români și eșaloane operative, unități de poliție din zonele înconjurătoare, precum și unități speciale SS formate din cetățeni locali doritori sau voluntari de origine germană.”

(Ovidiu Raețchi, Istoria Holocaustului)

C „Numărul celor uciși în principalele lagăre de muncă forțată și exterminare este estimat după cum urmează: Auschwitz-Birkenau: 1,4 milioane; Belzec: 600 000; Chełmno: 320 000; Lagărul de exterminare Majdanek: 360 000; Maly Trostineț: 65 000; Sobibór: 250 000 și Treblinka: 870 000. De aici rezultă un total de peste 3,8 milioane; dintre aceștia, 80%–90% se estimează că au fost evrei. Numai în aceste șapte lagăre au murit jumătate din numărul total de evrei uciși în întregul Holocaust.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust)

1. Construiește, pe baza surselor A–C, un tabel cu etapele exterminării evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

2. Pe baza analizării hărții de la pagina 49, indică numele a cinci lagăre de exterminare, trei lagăre de concentrare și trei ghetouri. Ce observi dacă privești localizarea lor? Numește cinci țări din care au fost aduși evrei în lagărele de exterminare din Polonia.

3. Consultă surse de internet și află informații despre „Campania narciselor” și evenimentul istoric care l-a generat.

4. Identifică, în sursele A–C, tipologii și tipare comportamentale: victime, făptași, colaboratori, martori tăcuți, salvatori. Alege din schema prezentată în manualul digital motivele care crezi că le-au influențat alegerile. Discută cu alți colegi de clasă despre aceste situații, având în vedere răspunsurile la următoarele întrebări:

• De ce credeți că, în unele zone, membri ai comunității locale au participat voluntar la asasinarea vecinilor lor evrei?

• Care a fost atitudinea adoptată de majoritatea populației față de persecutarea și uciderea evreilor?

• Cine a fost responsabil, cine a fost complice și care au fost motivațiile lor?

• Care sunt diferențele între responsabilitate și complicitate?

• Ce au făcut Aliații, țările neutre, bisericile și alții pentru a salva victimele crimelor naziste? Ar fi putut face mai mult?

Evaluez și creez

1. Analizează, împreună cu alți colegi de clasă, pe baza schemei numită Arborele lui Sapiro, Holocaustul din Europa.

2. Realizează un tur virtual al Lagărului de exterminare de la Auschwitz. Stabilește itinerariul. Construiește o hartă a călătoriei. Marchează cu un creion traseul virtual pe care îl vei parcurge. Poți lipi pe hartă simboluri/imagini ale locurilor care te-au impresionat. Completează Jurnalul de călătorie. Nu uita să scrii despre sentimentele și emoțiile pe care le-ai trăit în timpul călătoriei tale virtuale.

FRUNZELE –acțiunile părților (personajelor implicate)

SCORBURA –esența conflictului

SOLUL –mediul în care s-a iscat conflictul

3. „Cântarea a avut un rol important în viața evreiască. A venit poporul evreu la o stare de disperare atât de profundă, încât doar cântatul putea ajuta. Când cineva cântă, chiar și când cântă un cântec trist, singurătatea îi dispare, își ascultă propria voce. El și vocea lui devin doi oameni. Cântarea este o manifestare a speranței. Oamenii înainte de moartea lor nu plâng, ei cântă. Cântecul este un plâns, iar după aceea te simți liber.” (Gil Flam, Cântarea pentru supraviețuire: cântecele ghetoului din Lodz, 1940–1945) Accesează surse de pe internet și realizează un audiobook/e-book cu titlul: Și totuși au cântat – muzica și muzicieni evrei, orchestre și coruri în ghetouri și lagăre de exterminare. (Portofoliu)

4. Redactează, împreună cu alți colegi de clasă, un set de articole pentru revista școlii, cu tema: Adolescenții în timpul Holocaustului

5. Cine ascultă o mărturie, devine un martor!

Invitați la ora de istorie un supraviețuitor al Holocaustului, dacă este posibil, sau consultă împreună cu alți colegi de clasă mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului (Assia Raberman, Olga Gavor, Oliver Lustig, Octavian Fulop, Otto Adler). Analizați împreună mărturia având în vedere modelul prezentat în manualul digital.

6. Elaborează un Portofoliu care să conțină titlurile a zece dintre cele mai cunoscute și vizionate filme despre Holocaust. Vizionează împreună cu alți colegi de clasă unul dintre aceste filme și analizați-l pe baza modelului din manualul digital.

FRUCTUL –soluția conflictului

RAMURILE –efectele pentru cei din jur

TULPINA –părțile implicate

RĂDĂCINA –cauzele conflictului

Jurnal reflexiv

 Numește trei termeni pe care i-ai învățat din această lecție.

 Menționează două idei despre care ai dori să înveți mai mult în continuare.

 Descrie o emoție pe care ai trăit-o pe parcursul lecției.

Biblioteca virtuală

Auschwitz Album Eliberarea

RECAPITULARE

Să ne amintim!

1. Răspunde la următoarele întrebări:

• Cum trăiau evreii în țările lor și cum le-au fost afectate viețile de persecuțiile inițiate de naziști, de aliații și colaboratorii acestora?

• Cum a pregătit drumul spre Holocaust instaurarea dictaturii național-socialiste?

• Ce grupuri au devenit victime ale persecuției naziste și ale uciderii în masă, din ce motive și cu ce rezultate?

• Cum i-au izolat naziștii pe evrei de restul societății?

• Cum a răspuns societatea germană la acest proces?

• Cum a răspuns comunitatea internațională la politicile naziste?

• Cum au răspuns evreii la această izolare?

• Cum au radicalizat naziștii persecutarea evreilor după ce Germania a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial?

• Care este legătura dintre genocidul împotriva evreilor și celelalte atrocități comise de naziști și de colaboratorii lor împotriva romilor și sintilor?

• Cum au putut echipele mobile de ucidere (Einsatzgruppen) să omoare sute de mii de evrei după invadarea Uniunii Sovietice?

• În ce etapă au luat naziștii decizia de a încerca să ucidă toți evreii europeni?

• În ce a constat implementarea Soluției finale?

• Care au fost urmările Holocaustului?

2. Privește cu atenție imaginea A și răspunde la următoarele cerințe: Ce observi în aceasta? Crezi că în spatele porții se află oameni?

Cine sunt ei? Ce fac acolo? Ce spun? Ce simt ei? Scrie povestea acestui loc așa cum îl vezi tu.

Privește imaginea B. Îți amintește de ceva?

Arbeit macht frei! („Munca te eliberează!”) este lozinca afișată pe poarta lagărului de exterminare de la Auschwitz.

Poți să rescrii povestea? Elaborează un eseu de aproximativ două pagini în care să prezinți povestea istorică a acestui loc.

3. Tu știi cine a fost Anne Frank? Citește cartea Jurnalul Annei Frank. Selectează fragmentele care te-au impresionat cel mai mult. Discută cu colegii despre stările de spirit, gândurile și sentimentele autoarei. De ce crezi că Anne Frank întruchipează mai mult decât orice altă persoană victimele Holocaustului?

4. Caută, împreună cu alți colegi de clasă, mărturii ale supraviețuitorilor lagărelor de exterminare (Leopold Schobel, Oliver Lustig, Otto Adler etc.) referitoare la viața din lagăr. Compară relatările supraviețuitorilor și scrie un articol pentru revista școlii în care să prezinți principalele momente ale unei zile din lagăr.

5. Printre supraviețuitorii lagărului de concentrare de la Theresienstadt s-au numărat Viktor Frankl, Alice Herz Sommer, Karel Ancerl. Consultă surse de internet și descoperă mărturiile lor despre experiența din lagăr, precum și domeniile în care au performat după eliberarea din lagăr. Realizează o fișă de prezentare pentru fiecare personalitate menționată.

6. Elaborează, împreună cu alți colegi de clasă, pe baza informațiilor din manual, un proiect pentru încurajarea coeziunii sociale și a nonviolenței în societatea contemporană, respectând toate etapele de elaborare, documentare și realizare.

EVALUARE (Portofoliu)

I. Alege varianta corectă de răspuns.

1. Printre materialele de propagandă antisemită a Reich-ului german, un rol important l-a avut filmul documentar:

a) Ciuperca otrăvitoare b) Evreul etern c) Corupătorul

2. Primul lagăr de concentrare înființat în martie 1933 a fost cel de la: a) Auschwitz b) Treblinka c) Dachau

3. Aplicarea Soluției finale a fost adoptată în cadrul Conferinței de la Wansee din anul: a) 1941 b) 1942 c) 1943

4. Numărul victimelor Holocaustului prin gloanțe s-a ridicat la aproximativ: a) 2 milioane b) 3 milioane c) 4 milioane

II. Realizează o friză cronologică cu datele a patru dintre cele mai importante evenimente istorice din perioada Holocaustului în Europa.

III. Definește și construiește scurte enunțuri cu următoarele noțiuni: Holocaust, Soluție finală, Einsatzgruppe, lagăr de concentrare.

IV. Elaborează, în aproximativ două pagini, un eseu cu tema Holocaustul în Europa, având în vedere:

– menționarea a două cauze care au declanșat Holocaustul în Europa;

– precizarea a două teme ale discursului antievreiesc și a două măsuri legislative antisemite adoptate în Germania nazistă, în deceniul patru al secolului al XX-lea;

– prezentarea rolului lagărelor de concentrare în aplicarea Soluției finale;

– formularea unui punct de vedere referitor la urmările Holocaustului pentru istoria postbelică.

Se punctează utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.

Autoevaluare

Punctajul tău

Tinerii evrei eliberați din lagărul de la Buchenwald se apleacă pe geamurile unui tren, în timp ce acesta se îndepărtează de gară. Trenul, pe care scrie „Hitler kaput” [Hitler e mort], va transporta copiii la o casă OSE (Oeuvre de secours aux enfants) din Ecouis, Franța.

Nu uita să completezi Fișa de observare sistematică a comportamentului și activității de la pagina 8!

Punctaj S I = 2 p (0,5 p × 4)

S II = 1 p (0,25 p × 4)

S III = 2 p (0,5 p × 4)

S IV = 4 p (1 p × 4)

Oficiu = 1 p Total = 10 p

PROIECT (Portofoliu)

1. Privește pe rând și cu atenție imaginile, apoi răspunde la următoarele cerințe:

• Ce vezi? Ce poveste ai putea spune? Poți imagina un dialog? Scrie acest dialog în caiet.

• Ce vezi acum? Cum ai schimba povestea? Scrie povestea în caiet.

• Care este povestea adevărată? Accesează surse de internet pentru a afla detalii despre istoricul acestei fotografii și a evenimentelor pe care le ilustrează. Notează în caiet informațiile pe care le-ai descoperit.

(Fotografia 14 din Raportul Stroop este una dintre cele mai cunoscute imagini care documentează reprimarea Revoltei din Ghetoul din Varșovia, ce a avut loc în anul 1943.)

2. Ei vor fi mereu în memoria noastră... Evenimente istorice, personaje, locuri, întâmplări.

Împreună cu alți colegi de clasă, realizați o cronică vizuală a Holocaustului din Europa, sub forma unui portofoliu de imagini, conform următorului plan:

Grupa Tema Organizare

A Evreii din Germania în timpul regimului nazist, 1933–1938

3–4 elevi; 4–5 imagini

B Deportarea și lagărele de exterminare 3–4 elevi; 4–5 imagini

C Copilăria în timpul Holocaustului 3–4 elevi; 4–5 imagini

D Revolta evreilor 3–4 elevi; 4–5 imagini

E Eliberarea evreilor 3–4 elevi; 4–5 imagini

F Drepți între Popoare 3–4 elevi; 4–5 imagini

Clasa va fi împărțită în şase grupe, care vor aborda temele date mai sus. Fiecare grupă accesează surse de internet dedicate Holocaustului și selectează 4–5 imagini reprezentative pentru tema dată. Imaginile alese nu trebuie să afecteze sau să lezeze privitorul. Imaginile vor fi analizate de către grupa de elevi după modelul de la pagina 7. La finalul discuției, fiecărei fotografii i se va adăuga un text explicativ. Realizați apoi, pe baza imaginilor selectate, un set de benzi desenate, pe care le puteți prezenta colegilor voștri din clasele mai mici, în cadrul unei expoziții organizate pe 27 ianuarie – Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Completează Jurnalul reflexiv al proiectului răspunzând la următoarele întrebări:

a) Ce ştiai despre Holocaust înaintea acestei lecții?

b) Ce cunoşti acum despre Holocaust?

c) Ce ai învățat despre evreii care au fost victime în timpul Holocaustului?

d) Care este responsabilitatea individului într-o societate democratică/totalitară?

e) Care este lucrul cel mai impresionant pe care l-ai descoperit pe parcursul studierii acestei unități de învățare?

f) Care sunt întrebările pe care ți le pui după ce ai învățat despre Holocaust?

UNITATEA 5

Holocaustul în România pe teritoriile aflate sub administrație românească

și în nordul Transilvaniei

 Preliminariile Holocaustului din România (1938–1940). Primele legi antisemite și pogromurile de la Dorohoi și Galați

 Statul național legionar și măsurile antievreiești (1940–1941)

 Regimul Ion Antonescu și evreii (1941–1944)

 Distrugerea comunităților evreiești din Basarabia și Bucovina

 Holocaustul în Transnistria aflată sub administrația românească. Deportarea evreilor și a romilor (reprimare și exterminare)

 Evreii din Vechiul Regat și din sudul Transilvaniei: regimul de muncă obligatorie și planurile de deportare în Polonia

 Rezistența evreiască și eforturile de repatriere a deportaților din Transnistria

 Evreii din nordul Transilvaniei sub autoritatea statului ungar (1940–1944): expulzări, detașamentele de muncă din Ungaria și Ucraina, ghetoizare și deportare la Auschwitz și în alte lagăre de exterminare

 Judecarea și pedepsirea responsabililor pentru Holocaustul din România: Tribunalele poporului din București și din Cluj. Procesul lotului Antonescu și alte procese de condamnare a criminalilor de război

• Să analizezi comparativ evenimentele/ procesele/fenomenele care au generat Holocaustul în România.

• Utilizând critic și reflexiv sursele istorice.

• Analizând critic consecințele stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare.

Exteriorul sinagogii Grande Cahal din București, ianuarie 1941

Familie de evrei, 1940

CE VEI REUȘI SĂ FACI

CUM VEI REUȘI SĂ FACI

Preliminariile Holocaustului din România (1938–1940).

Primele legi antisemite și pogromurile de la Dorohoi și Galați

Provocare

Pentru noi, aceasta a fost o misiune sacră: să onorăm adevărul prin amintirea morților. Pentru ei este prea târziu, dar nu și pentru copiii lor – și ai noștri.

(Elie Wiesel, președintele Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului)  Ce poți face pentru ca și cei din jurul tău să se bucure de drepturi fundamentale, precum libertatea și egalitatea?

Repere cronologice

10 februarie 1938

Instaurarea regimului

autoritar

26–28 iunie 1940

Ultimatumurile URSS

adresate României

30 iunie 1940

Pogromul de la Galați

1 iulie 1940

Pogromul de la Dorohoi

4 iulie 1940

Instaurarea guvernului

Ion Gigurtu

Harta României, 1940

Cunosc și înțeleg

Viața politică românească interbelică s-a caracterizat prin radicalizarea discursului politic xenofob și extremist, precum și prin promovarea politicii antisemite la nivelul structurilor statale.

Încă de la instalarea în fruntea guvernului (29 decembrie 1937), președintele Consiliului de Miniștri Octavian Goga declara că își dorește o „Românie a românilor”. Măsurile cu caracter explicit antisemit luate de cabinetul său au culminat cu Legea revizuirii cetățeniei din 22 ianuarie 1938. Din cele 203 423 de familii evreiești care au trimis cereri de revizuire, 73 253 și-au pierdut drepturile politice, proprietățile, ori dreptul de a profesa.

În timpul regimului autoritar al regelui Carol al II-lea (1938–1940), a fost adoptată o nouă constituție ce prevedea egalitatea în fața legii a tuturor cetățenilor români, indiferent de originea etnică sau credința religioasă (art. 5), recunoscând calitatea de membru al Senatului a rabinului șef (art. 64). Autoritățile române au venit cu măsuri administrative suplimentare, care au adâncit separarea evreilor de restul populației, pe lângă dificultățile materiale și financiare cu care se luptau deja.

Tensiunile provocate de pierderile teritoriale suferite de România în vara anului 1940, precum și alimentarea zvonurilor potrivit cărora evreii ar fi umilit trupele române care se retrăgeau din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței au condus la întețirea persecuțiilor și violențelor antisemite Potrivit istoricilor, pogromurile de la Galați și Dorohoi marchează începuturile Holocaustului în România. Pe 30 iunie 1940, în apropierea gării de la Galați a avut loc prima confruntare, soldată cu victime, între autoritățile militare române și un grup numeros de refugiați evrei, români basarabeni, ruși și ucraineni, care așteptau să treacă în Basarabia.

Pe 1 iulie 1940, a urmat pogromul de la Dorohoi. Aici, violențele au început cu împușcarea militarilor evrei de către camarazii lor români, în timpul înmormântării unui soldat evreu. Agresiunile s-au extins și asupra civililor evrei din localitate, lăsând în urmă 50 de victime, potrivit estimărilor oficiale.

Pe fondul acestor tensiuni, guvernul condus de Ion Gigurtu, din care făcea parte și liderul Gărzii de Fier, Horia Sima, adopta la 8 august 1940 două decrete-legi, care consfințeau noul statut juridic al evreilor. Aceștia erau împărțiți în trei categorii, fiind excluși din rândul cetățenilor cu drepturi egale. Inspirată de principiile rasismului politic de factură nazistă, legea sângelui punea în discuție definirea calității de evreu, interzicând căsătoriile între românii de sânge și evrei.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

B „Decret-lege nr. 2650 privitor la starea evreilor din România” (8 august 1940)

1. Trecerea la creștinism a celor de religiune mozaică, după punerea în aplicare a decretului, nu schimbă calitatea de evreu astfel cum este statornicită de acest decret cu putere de lege. Cei care fac parte, la publicarea prezentului decret cu putere de lege, din comunitățile religioase evreiești, sunt socotiți de religie mozaică.

7. Evreii prevăzuți în categoria 1-a şi a 3-a nu pot fi:

a) Funcţionari publici, de orice fel, cu şi fără salariu şi colaboratori direcţi la activitatea serviciilor publice;

b) Membri în profesiunile care au prin natura lor legătură directă cu autoritățile publice, ca notari publici, avocaţi, experţi şi alte îndeletniciri asemănătoare;

c) Membri în consiliile de administrație ale întreprinderilor de orice natură, publice şi particulare [...].

11. Evreii, aparținând oricărei categorii, nu pot dobândi proprietăți rurale în România.

13. Se poate ridica atributul puterii părintești, asupra copilului său creștin, tatălui evreu, dacă se constată pe cale judecătorească, că acesta dă copilului său creștin o educațiune potrivnică principiilor religioase sau naționale.

14. Evreii din orice categorie nu pot dobândi nume românești.

16. c) Cei ce exercită activități economice și sociale de orice fel, oprite de acest decret, vor fi concediați în termen de șase luni de la data publicării decretului cu putere de lege.”

(

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37632)

1. Menționează, pe baza sursei A, categoria profesională pentru care se aplica revizuirea cetățeniei în februarie 1939.

2. Indică, pe baza sursei B, măsurile economice și sociale luate împotriva evreilor din România în august 1940.

3. Accesează site-ul USHMM , pentru a descoperi informații despre legile de la Nürenberg. Compară prevederile legilor antisemite din Germania (1935) cu cele din România (1938–1940).

4. Scrie o relaţie cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii ( cauză , respectiv efect).

5. Formulează, în aproximativ 10 rânduri, un punct de vedere referitor la impactul social, economic și politic al legilor antisemite din România (1938–1940), utilizând două informații din sursele A și B.

6. În echipe de 2–3 elevi, căutați online informații despre principiile generale, drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituția actuală a României. Redactați împreună scurte prezentări multimedia despre importanța respectării drepturilor omului și cetățeanului în zilele noastre. (Portofoliu)

A Ziarul Curentul, 14 ianuarie 1939

A Brevetul acordat lui Bril David

Jurnal reflexiv

 Notează două concepte pe care le-ai învățat din această lecție.

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Numește conținuturile care crezi că necesită clarificări.

Explozia stelară

UNDE?

CE?

DE CE?

CÂND?

Biblioteca virtuală

CINE?

Evaluez și creez

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

B „Un splendid act de dreptate românească a săvârșit Octavian Goga când, în 1938, a suprimat Adevărul, Dimineața și Lupta. Restul abia în 1940 l-am putut duce la capăt eu când, în calitate de ministru al Propagandei, am stârpit toate cotidienele și publicațiile săptămânale și lunare, evreiești, din România. Dreptul sfânt de-a vorbi în numele românismului aparține exclusiv românilor.” (Nichifor Crainic, După douăzeci de ani)

C Pogromul de la Dorohoi

„Crimele de la Dorohoi s-au petrecut pe fundalul confruntării româno-sovietice cauzate de neînțelegerile asupra amplasării exacte a noii frontiere româno-sovietice. Doi ofițeri români – căpitanul Ioan Boroș și sublocotenentul Alexandru Dragomir, ambii din Regimentul 16 artilerie – au murit în luptă. Totuși, în aceeași ciocnire, un soldat evreu, Iancu Solomon, din Regimentul 16 artilerie, a fost ucis când încerca să-și apere comandantul. Acest gest eroic le-a rămas însă necunoscut făptașilor crimelor de la Dorohoi, dintre care mulți erau înrolați în Grupul 3 grăniceri pază și în Regimentul 8 artilerie. Atacurile contra evreilor din Dorohoi au început în ziua de 1 iulie 1940, în timpul funeraliilor căpitanului Boroș și ale soldatului evreu, în cimitirul Dorohoi.”

(Raportul final al Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului în România, 2004)

Pogromul de la Dorohoi În amintirea victimelor pogromului

D De ce nu trebuie să uităm?

„Rabinul Josef Wasserman organizează anual Marșul Vieții, la Dorohoi și Iași, în memoria victimelor pogromurilor din 1940 și 1941. El este fiul lui Pinhas Wasserman, vestitul rabin și lider al obștii evreiești din Dorohoi timp de 50 de ani. El spune că astfel păstrează memoria supraviețuitorilor care se împuținează de la an la an. «Pentru mine, un singur supraviețuitor face cât o lume întreagă. Dacă el povestește cum a trecut și a rămas în viață asta este important. Dacă l-aș fi întrebat ce ar dori de la noi, de la generația noastră, mi-ar fi spus un singur lucru: «Noi am suferit, dar noi vrem numai să nu ne uitați, să nu uitați suferința noastră și voi să continuați și să povestiți generațiilor următoare. Aceasta este memoria orașului meu natal, unde eu m-am născut în 1955 și de unde am emigrat în Israel la vârsta de 14 ani», spune Rabinul Wasserman.”

(https://www.rfi.ro/cultura-122542-dorohoi-1-iulie-1940armata-romana-omoara-civili-evrei-neinarmati)

1. Ce fel de sursă este sursa A ? Ce poveste ne spune? Poți afla adevărata poveste a lui Bril David?

2. Consultă surse pe internet și întocmește o bază de date (între 3 și 5 măsuri) referitoare la primele legi antisemite adoptate în România în perioada 1 ianuarie 1938 – 6 septembrie 1940.

3. Numește practica politică prezentată în sursa B. Este democratică? Argumentează răspunsul.

4. Analizează sursa C conform metodei Explozia stelară.

5. Pe baza sursei D și a materialelor din Biblioteca virtuală, formulează un răspuns la întrebarea De ce nu trebuie să uităm?, în care să îți susții punctul de vedere cu două argumente.

Provocare

Eu am dat admitere la liceul Doamna Maria în 1940 în primăvară şi am intrat şi în toamnă când m-am dus în şcoală în clasa întâi am fost dată afară din şcoală ca toţi ceilalţi copii evrei care eram acolo. Clasa noastră era la etajul II şi, după ce a ieşit directoarea şi cu diriginta, au anunţat că copiii evrei să plece acasă până la noi ordine. (Rauth Solomon, supraviețuitoare a Holocaustului din România)

 Cum crezi că s-a simțit Rauth Solomon când a trebuit să-și părăsească colegii de școală?

Cunosc și înțeleg

Situația evreilor din România s-a agravat considerabil după învestirea cu puteri depline a generalului Ion Antonescu. Statul național legionar, creat prin cooptarea la guvernare de către Ion Antonescu a Gărzii de Fier, a continuat restructurarea etnică a societății românești prin măsuri legislative aplicate în plan politic, social, economic și cultural, dublate, totodată, de un val de teroare și violențe fizice.

Politica de „românizare” care, în viziunea guvernului Antonescu, urmărea „însănătoșirea” economiei, a avut în vedere, mai întâi, exproprierea forțată a capitalurilor și bunurilor evreiești rurale (terenuri arabile, iazuri, vii, livezi, crescătorii de animale și păsări, grădini, păduri, teascuri de ulei etc.). Pentru identificarea și controlarea întreprinderilor industriale și comerciale cu capital evreiesc s-a înființat, la 5 octombrie 1940, instituția comisarilor de românizare, alcătuită preponderent din legionari. Comisarilor de românizare le-a revenit sarcina de a facilita instituirea controlului statului asupra întreprinderilor evreiești. Procesul a avut un caracter haotic. Prin forță și violență, mulți proprietari evrei au fost obligați să renunțe la proprietățile lor, ori să le vândă pe sume derizorii.

Concedierile masive și excluderile din asociațiile/sindicatele profesionale ale evreilor, din perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941, au vizat categorii profesionale diverse: farmaciști, medici, profesori, ingineri, muncitori, artiști plastici, scriitori, compozitori, ziariști etc. Cei care au reușit să-și păstreze locul de muncă nu au beneficiat de aceleași avantaje ca salariații neevrei.

Excluderea evreilor de la serviciul militar a fost înlocuită cu plata taxelor militare și prestarea muncii obștești obligatorii. În teorie, măsura se aplica bărbaților cu vârste între 18 și 50 de ani, sub forma taberelor și coloanelor de muncă. În realitate, în numeroase cazuri, tineri sub 16 ani și vârstnici peste 50 de ani au fost nevoiți să execute diferite munci obligatorii.

Legislația antisemită nu a ocolit învățământul. Prin decretul-lege din 11 octombrie 1940, elevii și studenții evrei nu mai puteau frecventa școlile românești de stat sau particulare. Continuarea studiilor se putea face doar în cadrul școlilor particulare evreiești, deservite de personal didactic și administrativ evreiesc. Însă, certificatele de absolvire nu erau recunoscute de stat și nu reprezentau o garanție pentru dreptul absolventului de a practica vreo profesie.

Ziarul legionar Cuvântul, 30 octombrie 1940, anunțând românizarea vieții economice

Repere cronologice

4 septembrie 1940

Ion Antonescu a fost numit președinte al Consiliului de Miniștri

5 septembrie 1940

Ion Antonescu era învestit cu puteri depline

6 septembrie 1940

Abdicarea regelui Carol al II-lea

14 septembrie 1940–23 ianuarie 1941

Statul Național Legionar

21–23 ianuarie 1941

Rebeliunea legionară

Dicționar istoric

expropriere = deposedarea unei persoane fizice sau juridice de o proprietate, de un bun, în virtutea unei legi, pentru cauze de utilitate publică.

Viața religioasă a evreilor a fost profund afectată. Întrucât cultul mozaic nu mai beneficia de protecția statului, numeroase sinagogi trebuiau desființate, clădirile urmând a intra în posesia Bisericii Ortodoxe Române. Aplicarea acestor măsuri a fost întârziată de protestele Federației Uniunilor de Comunități Evreiești, în frunte cu președintele acesteia, dr. Wilhelm Filderman, și șeful rabin, dr. Alexandru Șafran. Cu toate acestea, un an mai târziu, cultul mozaic a fost exclus de la subvenția statului.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A Evrei din București așteptând să fie repartizați la muncă, 1941

Data adoptării decretelor-lege

septembrie 1940

octombrie

1940

noiembrie

1940

decembrie

1940

B Distrugerea templelor și a sinagogilor, București, noiembrie 1940

C Legislația antisemită adoptată în perioada septembrie 1940–ianuarie 1941

Măsuri

Artiștilor evrei li s-a permis să joace pe scenele teatrelor particulare evreiești, cu condiția să specifice pe firmele lor „Teatru evreiesc”.

Interzicerea arendării farmaciilor către evrei.

Trecerea proprietăților rurale evreiești în patrimoniul statului.

Prefecții de județe au primit Instrucțiunile privind procedeul de luare în primire a bunurilor rurale expropriate de la evrei.

Reglementarea situației evreilor în învățământ. Copiii născuți din ambii părinți evrei/numai tată evreu:

• nu puteau activa în calitate de personal didactic sau administrativ;

• nu puteau fi admiși ca elevi/studenți în școlile românești primare, secundare sau superioare publice sau particulare.

Crearea comisarilor de românizare.

Concedierea personalului evreiesc din domeniul sanitar. Pe firmele medicilor trebuia să scrie „Medic evreu”. Acestora li se interzicea să trateze pacienți creștini. Românizarea personalului din întreprinderi.

Românizarea caselor de film, a sălilor de cinematograf și a birourilor de voiaj și turism.

Trecerea în proprietatea statului a vaselor și ambarcațiunilor ce aparțineau evreilor/societăților evreiești. Evreii au fost excluși de la serviciul militar, obligați la muncă de folos obștesc și plata taxelor.

1. Pe baza surselor A, B și C, formulează un punct de vedere referitor la politica de românizare a guvernării național-legionare.

2. Cu ajutorul textului lecției și a surselor puse la dispoziție, organizează pe categorii (politic, social, economic, militar, cultural, religios) măsurile antisemite din perioada 1940–1941.

3. Constituiți un grup de discuții pe o rețea de socializare. Alături de colegii tăi, realizează planul unei investigații/ cercetări referitoare la „răsturnarea” valorilor umane în perioada statului național legionar.

4. Accesează colecțiile digitale ale Yad Vashem, INSHREW, USHMM pentru a descoperi și alte informații referitoare la legislația și acțiunile antisemite din România și din Europa între anii 1940–1941.

STUDIU DE CAZ: POGROMUL DE LA BUCUREȘTI

La începutul războiului, populația Bucureștiului număra aproximativ 95 000 de evrei, o comunitate numeroasă care activa în domenii variate. Pogromul de la București reprezintă momentul culminant al evoluției politicii antisemite începute în septembrie 1940, după aducerea Gărzii de Fier la guvernare. Declanșarea valului de violențe și teroare împotriva populației evreiești din capitală a avut loc simultan cu escaladarea luptei pentru putere dintre Antonescu și Mișcarea Legionară, între 21 și 23 ianuarie 1941, cunoscută în istorie sub numele de rebeliunea legionară.

Valul de violențe a început pe 20 ianuarie, prin capturarea evreilor de pe străzile Bucureștiului. În zilele următoare, bande alcătuite din membrii organizațiilor legionare și ai aparatului polițienesc, precum și simpatizanți civili ai acțiunilor antisemite au atacat cartierele evreiești Dudești și Văcărești. Sute de evrei au fost reținuți abuziv și duși în diferite locuri din zona capitalei (comisariate, prefectura de poliție, sediul legionar „Ing. Gh. Clime” din Calea Călărași, pădurea Jilava, case particulare, abatorul București etc.), unde au fost jefuiți, torturați și împușcați. În zilele pogromului au fost uciși 125 de evrei, printre victime numărându-se avocatul Millo Beiler, frații Rauch și cei doi fii ai rabinului Tzvi Guttman, Iosif și Iancu. Atacurile asupra sinagogilor au culminat pe 21 ianuarie cu incendierea sinagogii sefarde Cahal Grande, care a fost arsă în întregime. Potrivit declarației procurorului militar, desemnat de Antonescu să investigheze evenimentele, „Templul spaniol semăna cu o torță gigantică care lumina lugubru cerul Capitalei”. Din estimările Federației Comunităților Evreiești din România, în timpul pogromului au fost distruse în jur de 1 274 de clădiri comerciale și case, pierderile ridicându-se la aproximativ 383 milioane de lei. La rândul său, armata, trimisă de Antonescu să pună capăt terorii legionare, a descoperit 200 de camioane încărcate cu obiecte jefuite, bijuterii și bani.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A Sulurile Torei distruse în zilele pogromului

B Devastarea sediului Comunităţii Evreilor din Bucureşti

C „Marți, 21 ianuarie [1941]. Revoluție? Lovitură de stat? Sâmbătă noaptea a fost asasinat pe Bulevardul Brătianu un maior german […] Ieri a apărut în ziarele de dimineață un decret care desființează comisarii de românizare. După-masă am aflat că generalul Petrovicescu a fost înlocuit la Interne […] După 10 seara, vreo 5–6 000 de legionari au defilat pe Calea Victoriei strigând «Jos Rioșanu! Vrem guvern legionar!» Luni, 27 ianuarie [1941]. Marele dezastru este în Văcărești și mai ales în Dudești. Nu a rămas casă, nu a rămas cocioabă care să nu fi fost spartă, jefuită, arsă […] E atâta lume dispărută de acasă, sunt atâtea cadavre încă neidentificate. Universul de azi e plin de anunțuri mortuare evreiești. Cimitirele sunt pline de morminte noi. Numărul evreilor morți tot nu se cunoaște. Câteva sute, în orice caz.”

(Mihail Sebastian, Jurnal 1935–1944)

1. Identifică, potrivit sursei C, data declanșării rebeliunii legionare, factorii favorizanți și participanții.

2. Imaginează-ți că ești reporter de teren. Cu ajutorul surselor A, B și C, redactează o știre despre pogromul de la București.

3. Urmărește, din Biblioteca virtuală, interviul cu doamna Hava Haas, fiica rabinului Tzvi Guttman. Împreună cu colegii tăi, creează postere despre: modul de viață al evreilor bucureșteni, cronologia evenimentelor din 21–23 ianuarie 1941, implicațiile socio-economice, precum și poveștile victimelor pogromului de la București. (Portofoliu)

4. Planifică cu colegii tăi o excursie la București, pentru a vizita Memorialul Victimelor Holocaustului din România sau efectuează o vizită virtuală a acestui monument. Accesează surse de pe internet pentru a descoperi informații despre acest monument și pregătește o prezentare PowerPoint. După vizită, reală sau virtuală, nu uita să completezi Jurnalul de călătorie!

A Templul evreilor spanioli din Bucureşti, devastat și incendiat de legionari la 21 ianuarie 1941

Jurnal reflexiv

 Precizează un conținut care ți s-a părut dificil.

 Numește o noțiune pe care ai învățat-o astăzi.

 Menționează o situație pe care ai dori să o înțelegi mai bine.

Evaluez și creez

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

B „La București, medicii evrei veniți să își ofere serviciile pentru îngrijirea răniților, au fost bătuți și chinuiți de către colegii lor creștini. La Ploiești, prefectul a adunat cu arcanul pe toți evreii valizi, de la salahor până la intelectual, pentru a-i supune la munci grele de dărâmare și cărat moloz. Cu mâna evreiască, a dărâmat aproape toate casele de rugăciune și instituțiile de cultură evreiești. Pentru ca spaima să paralizeze orice încercare de rezistență sau opunere a victimelor, același prefect tolerează ca șeful poliției legionare să aresteze, în timpul slujbei la sinagogă, un grup de 60 de evrei, care sunt chinuiți sălbatic vreme de două săptămâni. Dintre aceștia s-au ales jertfele evreiești, în noaptea răzbunării legionare. În timp ce în închisoarea de la Jilava erau măcelăriți înalții demnitari ai țării, care ridicaseră glasul sau brațul împotriva nebuniei legionare, la Ploiești 11 evrei luați la nimereală, dar având în frunte pe rabinul comunității, au fost împușcați și aruncați în șanțurile șoselelor din jurul orașului. Ura legionară a amestecat în noaptea aceea durerea evreiască cu durerea țării. Pe dușumelele legiunii de jandarmi Prahova și-a dat sufletul – între rabinul Friedman și covrigarul Șmil Șmilovici – Nicolae Iorga, apostol al culturii românești și – intermitent – al intoleranței antisemite […].

Marți 21 ianuarie, pe la orele 7:00 seara o patrulă legionară s-a interesat dacă Weissmann e acasă. După 3 ceasuri a venit o bandă întreagă, să fi fost 20–25... Toți îmbrăcați la fel, cu scurte de aba și cizme, toți înarmați cu revolvere și purtând pe piept lanterne mari electrice… Pe Iosif Wiessman l-au coborât întâi jos în birouri, iar apoi l-au dus la sediul corpului muncitoresc legionar. Aici l-au chinuit vreo două ceasuri... Către dimineață, bandiții au plecat luându-l cu ei și pe Iosif Weissmann, pe care l-au împușcat...”

(Matatias Carp, Cartea neagră, Fapte și documente, Suferințele evreilor din România, 1940–1944)

1. Transcrie în caiet tabelul de mai jos și completează cadranele conform cerințelor.

Cadranul I: sunetele desprinse din imagine și din ideile textului Cadranul al II-lea: sentimentele pe care ți le-a trezit conținutul surselor

Biblioteca virtuală

Interviu – Hava Haas, fiica rabinului Guttman Memorialul virtual al Pogromului de la București

Cadranul al III-lea: stabilirea unor legături între conținutul mărturiei, pe de o parte, și cunoștințele și experiența ta de viață, pe de altă parte

Cadranul al IV-lea: analiza critică a surselor A și B

2. Împreună cu alți colegi de clasă, veți primi două lentile imaginare. Cu prima lentilă veți citi sursa de mai sus din perspectiva victimelor. Cu cea de-a doua lentilă veți citi sursa din perspectiva făptașilor. Există martori tăcuți sau salvatori în această mărturie? Ce ai descoperit? Ce au descoperit colegii tăi? Cine a fost responsabil? Cine a fost complice? Ce anume a motivat comportamentul făptașilor? Care credeți că a fost atitudinea majorității populației față de aceste evenimente?

3. Pentru ca astfel de evenimente să nu se mai repete, realizați un cod de conduită interculturală la nivelul comunității naționale. (Portofoliu)

Regimul Ion Antonescu și evreii (1941–1944)

Provocare

La noi în Bucovina se prindeau foarte multe obiceiuri de la nemţi şi întotdeauna de sărbătorile noastre veneau dânşii. Prietenele mamei, ale mătuşilor veneau la noi. Noi mergeam la dânşii. Era înţelegere şi deodată a izbucnit antisemitismul. Ura asta n-a fost de înțeles. (Ietti Leibovici, supraviețuitoare a Holocaustului din România)

 Care sunt, în opinia ta, provocările pe care le-au avut de înfruntat copiii și tinerii evrei în timpul Holocaustului?

Cunosc

și înțeleg

În perioada în care s-a aflat la conducerea României, mareșalul Ion Antonescu a aplicat sistematic o politică antisemită. Încă din primele zile de guvernare, cu prilejul unui interviu acordat ziarului italian Stampa, Antonescu afirma că își dorește să rezolve problema evreiască prin substituirea treptată a evreilor cu români. Totodată, dădea asigurări că le va permite evreilor să trăiască în România, dar fără ca aceștia să mai aibă acces la resursele țării. Însă, în România trebuie să trăiască și să fie puși în valoare mai întâi românii.

Deși împărtășea viziunea antisemită a legionarilor, Ion Antonescu dezaprobase în repetate rânduri metodele folosite de aceștia, motivând că puneau în pericol „acțiunea de redresare prin liniște și ordine”. Considera că soluționarea problemei evreiești trebuia realizată metodic și progresiv, astfel încât stabilitatea economiei românești să nu aibă de suferit.

După înlăturarea legionarilor de la guvernare, în politica antievreiască a regimului antonescian s-au distins trei etape:

I. februarie–iunie 1941. S-a continuat politica de legiferare a românizării prin înființarea Centrului Național de Românizare. Exproprierea întreprinderilor industriale și comerciale evreiești a reprezentat punctul central al acestei acțiuni, după cum chiar generalul Antonescu mărturisea la 4 decembrie 1941.

II. iunie 1941–octombrie 1942. În contextul intrării României în războiul antisovietic alături de Germania începea „opera de curățire totală”. Politica de purificare etnică a constat în evacuări, strămutări și internări în lagăre. Evreii din mediul rural și semiurban au fost concentrați în reședințele de județ. Pogromul de la Iași și „trenurile morții” au fost parte din planul de purificare etnică conceput de Antonescu. Acest plan a continuat în satele și orașele din Basarabia și Bucovina. Semnarea acordului româno-german de la Tighina a permis autorităților române să înceapă deportările masive ale evreilor din Basarabia și Bucovina în lagărele și ghetourile din Transnistria. Condițiile inumane de trai, igiena precară, lipsa resurselor materiale și financiare, epidemiile, pe lângă jafurile și violențele constante, au făcut ca numărul victimelor în rândul evreilor să fie unul considerabil. Memoriile repetate ale dr. Filderman către Ion Antonescu pentru salvarea celor care nu aveau altă vină decât că erau evrei nu l-au convins pe acesta din urmă să își revizuiască decizia.

III. noiembrie 1942–august 1944. Schimbarea raportului de forțe în desfășurarea războiului l-au determinat pe Ion Antonescu să își ajusteze concepțiile cu privire la soluționarea problemei evreiești. Astfel, Antonescu nu dă curs presiunilor Germaniei de a-i deporta pe evrei în lagărele naziste, asigurând supraviețuirea comunităților evreiești.

Repere cronologice

14 februarie 1941

Abrogarea statului național legionar

27 martie 1941

Legea pentru exproprierea imobilelor urbane evreiești

2 mai 1941

Înființarea Centrului Național de Românizare

28–30 iunie 1941

Pogromul de la Iași

17 iulie 1941

Pogromul de la Chișinău 30 august 1941

Acordul româno-german de la Tighina

Dicționar istoric

Semn obligatoriu pentru evrei introdus

în România în a doua etapă a regimului

românizare = proces complex ce a constat în excluderea evreilor din societatea românească, cu precădere în plan social-economic și politic, în timpul monarhiei autoritare și a regimului antonescian.

„trenurile morții” = sintagmă ce desemnează convoaiele de evrei ce au fost transportate cu trenul în timpul Pogromului de la Iași.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A Clasă mixtă de eleve evreice și românce la școala din Câmpulung Moldovenesc

B Scrisoarea trimisă unor prieteni din București de către Meier Moscovici în timp ce se afla în ghetoul Şargorod – Transnistria

C „[Întrebare]: Cine poartă răspunderea deportărilor din Basarabia și Bucovina, a înființării ghetourilor și a masacrului de la Odessa?

[Răspunsul lui Antonescu]: Nu au fost în Basarabia decât 2 ghetouri. Unul înființat de nemți pentru că era zona lor de operație, în apropiere de Bălți, și al doilea înființat după dispozițiunea mea la Chișinău. Nu a fost niciun ghetou în Bucovina și în restul țării. În Transnistria nu a fost niciun ghetou. Motivele care m-au determinat să fac ghetoul de la Chișinău priveau siguranța politică și militară a țării și siguranța lor proprie. [...] În confuziunea pe care o provocase începutul războiului, mulți evrei din Basarabia și Bucovina căutau să se strecoare în Țară și în special să pătrundă în București [...] O altă cauză care a determinat atât ghetourile cât și deplasarea lor a fost și una materială. Târgurile din Basarabia [...] și orașele Chișinău, Bălți și Tighina erau total distruse de bombardament și de foc, în special cartierele comerciale și cartierele evreiești. În Chișinău, numai în cartierele românești, aflate pe dealul orașului, casele erau aproape intacte. Populația românească refuza total să-i adăpostească [...] A intervenit și necesitatea de a-i pune la adăpost de o eventuală masacrare a lor. [...]”

(26 aprilie 1946. Declarația dată de Ion Antonescu în timpul anchetei, CNSAS, Dosarul P 013250, vol. 3)

D „5 septembrie 1941. Dl. Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul Statului: Am să fac o operă de curățire totală și de evrei și de toți cei care s-au strecurat la noi... încetul cu încetul, rând pe rând, trebuie să fie evacuați [...]

6 octombrie 1941 . Dl. Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul Statului: În ceea ce-i privește pe evrei, am luat măsura ca să-i scot definitiv și total din aceste regiuni. Măsura este în curs. Mai am în Basarabia aproximativ 40 000 de evrei cari, în câteva zile, vor fi trecuți peste Nistru, iar dacă circumstanțele vor permite, vor fi trecuți dincolo de Urali. Aceasta este soluția, ca să scăpăm neamul românesc de situația în care zăcea. [...]

4 decembrie 1941. Dl. Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul Statului : Am terminat cu prima etapă și cu a doua etapă, însă n-am făcut-o și pe a treia. Când trebuie să trecem la ea? Nu știu. [...]”

(Extrase din ședințele Consiliului de Miniștri, CNSAS, Dosarul P 013250, vol. 3)

1. Analizează sursele A și B. Realizează un exercițiu de imaginație așternând pe hârtie povestea nespusă a copiilor și adolescenților evrei din timpul Holocaustului.

2. Menționează, pe baza surselor C și D, metodele și mijloacele politicii antisemite în timpul regimului antonescian.

3. Compară mărturia lui Antonescu din timpul anchetării sale (sursa C) cu declarațiile pe care le-a făcut în timpul ședințelor Consiliului de Miniștri (sursa D) și descoperă neconcordanțele dintre ele.

STUDIU DE CAZ: POGROMUL DE LA IAȘI. TRENURILE MORȚII

În luna iunie 1941 a avut loc una din cele mai violente acțiuni antisemite din perioada guvernării lui Ion Antonescu, cunoscută sub numele de pogromul de la Iași. Crimele împotriva populației evreiești din Iași, care număra în jur de 45 000 de persoane, dintr-un total de aproximativ 100 000 de locuitori, au atins cote dramatice între 28 și 30 iunie.

Analizând cronologia evenimentelor, se poate observa faptul că acțiunea a fost atent planificată. De altfel, mărturisirea făcută de Ion Antonescu în ședința Consiliului de Miniștri din 5 septembrie 1941 dezvăluia rațiunile care au stat la baza măsurilor antisemite: „o politică de purificare a națiunii române”. Așadar, un plan ce urmărea să pună capăt prezenței evreilor și care a folosit metode violente, mascate prin manevre propagandistice. Este vorba despre acuzațiile lansate în spațiul public, potrivit cărora evreii ar fi fost colaboratori ai sovieticilor.

Perchezițiile, arestările, jafurile, asasinatele petrecute în zilele toride din iunie 1941, au culminat cu evacuarea evreilor ieșeni în cele două „trenuri ale morții”. Pe 30 iunie 1941, la ora 2:00 dimineața, pleca primul „tren al morții”, pe traseul Iași-Târgu Frumos-Pașcani-Lespezi-Pașcani-Roman-Pașcani-Târgu Frumos. După 24 de ore de staționare, își va continua drumul pe traseul Mircești-Săbăoani-Roman-Călărași, unde va ajunge pe 6 iulie 1941. Cel de-al doilea „tren al morții” a părăsit gara din Iași tot pe 30 iunie 1941, la ora 6.00 dimineața. A parcurs traseul Iași-Podu Iloaiei (în jur de 20 km) în 8 ore.

Potrivit Comunității evreiești, în pogromul de la Iași au fost uciși 14 850 de evrei, în timp ce autoritățile au avansat cifra de 13 266 de morți. În Rechizitoriul redactat în timpul procesului intentat celor 57 de persoane judecate pentru crime comise în timpul pogromului, printre care se numărau primarul și prefectul Iașului, se sublinia faptul că evreii au fost masacrați la Iași „pentru vina de a fi evrei”.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A Cu trenul-expres spre... moarte (Leonard Zăicescu, supraviețuitor al „trenului morții” Iași–Podu Iloaiei):

B Evrei escortați către Chestura de Poliție Iași, 29 iunie 1941

„Iași, dimineața zilei de 30 iunie, anul Domnului 1941 [...] La ordinul răcnit al roșcovanului, încins la chip și plesnind de ură și trufie, ne-am trântit cu toții, cei două mii de oameni, în scârba aceea mizerabilă, trup lângă trup, umăr lângă umăr, inimă lângă inimă. De jur-împrejur ne împresurau soldații din Wehrmacht și SS, jandarmi și polițiști în ținută de război și înarmați până în dinți. De pe lături, o mulțime de gură-cască adunată ca la spectacol, din mijlocul cărora răsunau strigăte isterice, ațâțate de patimi și ură... Câte opt, câte zece ne târam picioarele de plumb printr-un culoar viu, prin care eram obligați să trecem până la scara trenului. De-o parte și de alta a «coridorului» erau desfășurați polițiști în civil și în uniformă, jandarmi și chiar lucrători de la chefere [...] Nu scăpa nimeni «nevămuit»! Ceasuri, stilouri, portofele pline sau goale și chiar o pereche de pantofi scoși direct din picioarele prizonierului erau jefuite fără niciun fel de scrupule. — Lasă bre, acolo unde mergeți tot nu vă vor fi de trebuință. [...] O sută patruzeci și unu de oameni, atâția au fost presați într-un singur vagon de vite.”

(Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Pogromul de la Iași (28–30 iunie 1941). Prologul Holocaustului din România, 2006)

1. Menționează, pe baza surselor A și B, două momente-cheie ale pogromului de la Iași.

2. Observă cu atenție sursa B. Ce ți-a atras în mod deosebit atenția și de ce?

3. Reflectează la suferințele împărtășite de Leonard Zăicescu. Ce te impresionează cel mai mult?

4. Stabilește, pe baza surselor A și B, cine au fost responsabilii, colaboratorii și martorii tăcuți. Explică ce anume a motivat comportamentul acestora.

5. Organizează, împreună cu alți colegi de clasă, o dezbatere despre relația dintre evreii și neevreii din Iași înainte și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, folosind informațiile despre Pogromul de la Iași de pe site-urile Memorialului Victimelor Holocaustului de la Yad Vashem și iasi1941.com.

Jurnal reflexiv

 Notează trei noțiuni pe care le-ai învățat din această lecție.

 Precizează două idei despre care ai dori să înveți mai mult în continuare.

 Descrie o emoție pe care ai resimțit-o ca urmare a parcurgerii acestei lecții.

Biblioteca virtuală

Evaluez și creez

1. Realizează o investigație privind poveștile de viață ale evreilor din comunitatea ta (sat, oraș, județ) înaintea Holocaustului, în timpul regimului Ion Antonescu și după Holocaust. Îți mai aduci aminte cum se întreprinde o investigație? Întreb! Investighez! Redactez! (Portofoliu)

• Identific membri ai comunității evreiești din satul/orașul/județul meu. Îmi întreb familia, profesorii, caut documente la bibliotecă/internet.

• Vizitez sediul comunității evreiești (dacă există), lăcașurile de cult ale evreilor (sinagoga).

• Îmi redactez planul de lucru/ideile principale.

• Aleg imaginile pe care le voi folosi.

• Realizez proiectul (scriu textul, adaug fotografii, îl realizez într-o aplicație pe calculator).

• Prezint proiectul colegilor.

• Discut despre investigația mea.

Interviu cu Leizer Finkelstein, supraviețuitor al „trenurilor morții”

Tur

2. Organizează, împreună cu alți colegi de clasă, pe baza imaginilor descoperite pentru investigație, o expoziție de fotografii care să ilustreze monumente istorice, tradiții și obiceiuri ale evreilor din comunitatea ta (sat/oraș/județ).

3. Vizionează împreună cu colegii tăi interviul cu Leizer Finkelstein, supraviețuitor al „trenurilor morții” (Biblioteca virtuală). Compară informațiile desprinse din interviu cu cele din sursele de la Studiu de caz și notează-ți observațiile într-un organizator grafic.

4. Imaginează-ți că ești un ghid care are de realizat o prezentare a expoziției în fața vizitatorilor. Fă un tur virtual al Muzeului Pogromului de la Iași. Studiază imaginile și informațiile expuse. Nu uita să completezi Jurnalul de călătorie, în care să consemnezi gândurile și emoțiile tale. Pe baza acestora, fă o prezentare orală în fața clasei.

virtual al Muzeului Pogromului de la Iași

Grup de evrei arestați în timpul Pogromului de la Iași

Evrei omorâți în Pogromul de la Iași

Distrugerea comunităților evreiești din Basarabia și Bucovina

Provocare

Nu a fost niciun loc în această lume pentru noi.

(Chava Wolf-Wijnitzer, supraviețuitoare a deportărilor din Bucovina de Nord în Transnistria)

 Ai văzut vreodată pe cineva care avea nevoie de ajutor, dar nu ai făcut nimic? Cum te-ai simțit?

Cunosc și înțeleg

După abolirea robiei, în 1856, statul român se dezintereseaz ă de soarta romilor, timp de un secol La extrema cealalt ă, în 1942 – la doi ani de la venirea sa la putere – Garda de Fier începe deportarea masiv ă a romilor În num ăr egal cu al evreilor, romii sunt aduşi de pe cealalt ă parte a Nistrului, în Sud- E s t u l U c ra i n ei Sun t d e por t a ţi î n a ce as t ă re g i un e f ără a pu te a să i a c u ei n i m ic d i n efectel e personale sau obiecte de prim ă necesitate şi vor trebui s ă îndure doi ani de foamete, boli şi moarte Doar aproximativ jum ătate dintre romii deportaţi ajung s ă supravieţ uiasc ă până în martie 1944, data la care România începe evacuarea tuturor cet ăţe nilor s ăi din Transnistria

INTRODUCERE

Efectele ordinului dat de autoritățile de la București, la 21 iunie 1941, privind internarea în lagărul de la Târgu Jiu a evreilor între 18 și 60 de ani din satele dintre Siret și Prut, s-au extins în Bucovina de Sud și în județul Dorohoi. Au fost evacuați chiar și cei din comunele urbane, în timp ce femeile, bătrânii și copiii au ajuns în lagărele din Oltenia.

La câteva zile, un nou ordin prevedea arestarea evreilor. Totodată, s-a interzis circulația acestora pe străzi între orele 20:00–7:00, urmând ca orice act de rebeliune sau trădare să fie pedepsit prin împușcare. Restabilirea administrației românești în Basarabia și nordul Bucovinei, după declanșarea războiului împotriva Uniunii Sovietice, a fost însoțită de un amplu program de „purificare etnică și politică”, explicat de Mihai Antonescu în timpul ședinței de Cabinet din 8 iulie 1941, când acesta din urmă s-a pronunțat pentru „migrațiunea forțată a întregului element evreiesc, care trebuie zvârlit peste graniță”. Începea astfel operațiunea de „curățare a terenului” din Basarabia și Bucovina, realizată prin:

Chia r î n ai n te de d ez r obi r ea lo r, a e l - X I X l a i u l u l o c e s l u c o l j i m a l - ş i chia r în deceniile dinainte a celui de al doilea r ăzboi mondia l – ro mii nu e r a u c ons i d e r aţi d em n i de a co n stitui obiectul unei p olitici o f iciale a statului r o mân. Î n a bs e n ţa or ică r ei mă sur i d e i n t eg r a r e, aboli r ea r obiei semni f ică , e c i r o e d a e r a r e n o x e , ă ţ n e s e n î r e spons a b ilitate f aţă d e foş ti i r obi - a vechilo r stăpâni. Libe rtatea aco r dată conduce, a s t f el , la o nouă f o r mă de dependenţ ă ec ono mică , şi mai gr a v ă d ecât pr ecedenta. Î n căuta r ea de mijloac e de subzistenţă, mulţi dint r e r omii eli b e r aţi sun t c ons t r â nş i s ă (r e ) de s cope r e s tilul de viaţă n omad. Alţii, în cad r ul unui val d e emig r a r e isto r ică, pleacă în E ur opa de Vest, în ciuda măsu r ilo r r ep r esive adoptate de statele o ccidentale

Cei mai mulţi r omi , t o t uş i , c on ti nu ă s ă t r ăia s că l a pe r i f e r ia o r a ş elo r ş i s atelo r ro mâ n e ş ti , und e supr a v ieţ u ie s c m un ci n d c u zi u a, pr acticân d me s e r ii ma nu ale t r a d iţi on ale ,

1941

1942

ROMÂNIA

Harta lagărelor, ghetourilor și a masacrelor din România, între 1941–1942

a. Arestarea și împușcarea imediată a evreilor de către armată sau legiunile de jandarmi (Cernăuți, Noua Suliță, Vijnița, Herța, Ediniți, Bălți, Cetatea Albă etc.), culminând cu pogromul de la Chișinău.

Dicționar istoric

deportare = măsură represivă prin care un grup etnic/o persoană este trimis(ă) forțat într-o regiune îndepărtată.

Transnistria = zonă geografică între râurile Nistru și Bug, administrată de România între anii 1941 și 1944.

b. Concentrarea evreilor în ghetouri și lagăre. La 24 iulie 1941, administrația din Basarabia anunța decizia de înființare a lagărelor și a ghetourilor pentru evreii din provincie. Spre sfârșitul lunii august, în ghetouri se aflau în jur de 80 000 de evrei. Cea mai mare concentrare a populației evreiești a fost în ghetoul din Chișinău (deschis la 24 iulie 1941) și în cele trei mari lagăre din Basarabia: Secureni, Ediniți și Vertujeni. În Bucovina, violențele antisemite au culminat cu ordinul din 30 iulie 1941. Autoritățile anunțau restricții pentru evreii din Cernăuți: limitarea circulației pe străzi, obligativitatea purtării stelei galbene și afișarea tăblițelor cu înscrisul „evreu” pentru liber-profesioniști. Măsuri aspre, ce culminau cu pedeapsa cu moartea, au fost aplicate și în cazul ghetoului din Cernăuți (deschis la 11 octombrie 1941). Munca forțată, foametea, abuzurile și suferințele au dus la mii de morți în rândul evreilor.

c. Deportările. La scurt timp după ce forțele germano-române au pătruns în URSS, conform operațiunii „Barbarossa”, convoaie de evrei din Basarabia și Bucovina au fost trimise peste Nistru, fără a exista în prealabil un acord româno-german. Urmările acestor deportări pripite au fost dramatice. Din cei 25 000 de evrei izgoniți dincolo de Nistru, au supraviețuit doar jumătate.

Restul au murit din cauza înfometării, a condițiilor precare de trai, ori au fost împușcați de militarii germani care refuzau să îi primească. Intrarea Transnistriei sub administrație românească, în urma semnării acordului de la Tighina de către reprezentanții României și Germaniei, a permis deportările masive ale evreilor din Basarabia și Bucovina începând din luna septembrie 1941 și până în octombrie 1942.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A Extras din scrisoarea lui Ion Antonescu către

Mihai Antonescu în septembrie 1941:

„Trebuie să se înțeleagă de toți, că nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o luptă pe viață și pe moarte. Ori învingem noi și lumea se va purifica, ori înving ei și devenim sclavii lor [...] Ca să învingem trebuie să fim fermi într-o atitudine. Fiara asta nu poate fi îmblânzită. [...] În realitate, jidanii s-au folosit de netrebnici pentru a suge și distruge nația [...] Nu economicul primează în astfel de momente, ci viața națiunei însăși.”

(Povești de viață din timpul Holocaustului, INSHR „Elie Wiesel”)

B Evrei deportați din Basarabia

C „Acțiunea de purificare etnică se va desfășura prin îndepărtarea sau izolarea în tabere de muncă, în locuri de unde nu-și vor putea exercita influențele nefaste, a tuturor evreilor, cât și a celorlalți străini de neam a căror atitudine este îndoielnică. Dacă va fi nevoie de desăvârșirea operei de purificare etnică, guvernămintele provinciale vor aviza și la măsurile de migrațiune forțată a elementului evreiesc și a tuturor celorlalte elemente străine, care trebuiesc trecute peste graniță, aceștia neavând ce căuta în Basarabia și Bucovina.”

(Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, Pentru Basarabia și Bucovina. Îndrumări date administrației desrobitoare, material prezentat în conferința din 3 iulie 1941)

D Rauth Solomon, supraviețuitoare a Holocaustului

1. Inventariază, folosind harta de la pagina 71, lagărele și ghetourile în care au fost duși evreii din România între anii 1941–1942, precum și locația pogromurilor. Construiește un tabel cu trei coloane – Lagăr, Ghetou, Pogrom – și notează cel puțin trei exemple din fiecare categorie.

2. Descrie persoanele și acțiunile prezentate în sursa B. Cine crezi că a făcut fotografia și de ce?

3. Identifică în sursa C una din cauzele care a generat atitudini/manifestări antisemite ale guvernului antonescian.

4. Corelează informațiile oferite de sursele A, B și C și formulează un punct de vedere referitor la modul în care s-a realizat purificarea etnică în timpul regimului antonescian.

5. Analizează, împreună cu colegii tăi, interviul dat de Rauth Solomon (sursa D) în anul 2008, accesând site-ul INSHREW. Organizați în clasă o dezbatere referitoare la instrumentele folosite în timpul guvernării antonesciene pentru propagarea antisemitismului și a urii (de exemplu: prejudecățile, stereotipurile, discursul urii, distorsionarea adevărului, propaganda și manipularea violenței).

Evaluez și creez

1. Pe baza textului lecției construiește un tabel cronologic al etapelor procesului de distrugere a comunităților evreiești din Basarabia și Bucovina.

2. Analizează cu atenție sursele de mai jos.

A „Eu locuiam vis-à-vis de ultima poartă a ghetoului, la etaj, așa că de la fereastră puteam vedea tot ce se întâmpla jos, în stradă, și o parte din ce se întâmpla peste gard. Când evreii erau încolonați, gata de plecare la moarte, când o mamă bătrână își îmbrățișa plângând fiul, atunci se repezea câte unul dintre băștinașii creștini, foști vecini o viață întreagă, sau poate chiar prieteni, pentru a-i smulge legătura din mână sau pălăria din cap. Soldații râdeau pe jumătate amuzați, pe jumătate șocați, că ei, sărmanii, cari își vărsau sângele pentru țară, să nu aibă și ei dreptul de a jefui, deh, ca tot creștinul.”

(Mărturie postbelică a lui Marian Michael, fără dată. Sursa: Paul Shapiro, Ghetoul din Chișinău, 1941–1942)

B Biblioteca virtuală – Amintiri din infern: Transnistria, episodul 1

Răspunde la următoarele cerințe:

a) Numește, din sursa A, o etapă a procesului de distrugere a comunităților evreiești din Basarabia și Bucovina.

b) Indică, din sursa B, trei modalități de persecuție a evreilor din România în acea perioadă istorică.

c) Identifică în cele două surse tipare comportamentale și încearcă să descrii motivațiile din spatele lor.

d) Consultă site-ul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, secțiunea #memoriefărăură, și află și alte informații despre tema studiată.

Amintiri din infern: Transnistria, episodul 1

Jurnal reflexiv

 Notează două concepte pe care le-ai învățat din această lecție.

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Descrie sentimentele pe care ți le-a trezit parcurgerea acestei lecții.

3. Reia informațiile anterioare din manual, accesează materialele din Biblioteca virtuală, surse de pe internet și realizează o prezentare, de aproximativ 1–2 pagini, a unei comunități evreiești din Basarabia și Bucovina în primele trei decenii ale secolului al XX-lea. Precizează statutul evreilor, ocupațiile, poveștile oamenilor și modul de viață în această perioadă. Compară cu ceea ce s-a întâmplat în deceniul patru al secolului al XX-lea.

4. Construiește un repertoriu cu mărturii ale supraviețuitorilor evrei deportați din Basarabia și Bucovina. Alege una dintre mărturii și analizeaz-o după modelul prezentat în manualul digital, la pagina 55.

Reamintește-ți:

• Modul în care a ajuns la putere generalul Antonescu și extrema dreaptă în România.

• Politica antisemită a regimului antonescian.

5. Pe baza surselor prezentate în lecție, completează, după model, acest algoritm de reflecţie şi analiză referitor la distrugerea comunităților evreiești din Basarabia și Bucovina.

„Actori” (state, personalităţi, grupuri etnice/popoare, instituții religioase) implicaţi în distrugerea comunităților evreiești din Basarabia și Bucovina

Obiectivele fiecărui „actor” implicat în evenimente

Natura relaţiei dintre „actori” (competiţie, schimb, colaborare, distrugere etc.)

Acţiuni ale participanţilor la evenimente

Consecinţe ale deciziei şi acţiunii „actorilor”

Rauth Solomon

Holocaustul

în

Transnistria

aflată sub administrația românească. Deportarea evreilor și a romilor (reprimare și exterminare)

Provocare

20 februarie 1942. Dragul meu jurnal, ești singurul lucru care mi-a mai rămas... Sper că cine te va găsi îl va găsi pe tata și pe Sami, iar tu le vei povesti cum au ucis-o pe mama, cu o lună înainte să împlinească 42 de primăveri.

(Hana Meler-Faust, din Rădăuți, supraviețuitoare a deportărilor din Bucovina în Transnistria)

 Cum crezi că a reușit Hana să supraviețuiască pierderii celor dragi ei?

Repere cronologice

22 octombrie 1941

Începe masacrul de la Odessa

10 decembrie 1941

Ordinul lui Antonescu privind suspendarea temporară a deportărilor

24 iulie 1942

Decret-lege privind deportarea în Transnistria a evreilor comuniști

19 septembrie 1942

Lege privind pedeapsa cu moartea pentru evreii care se întorc fraudulos din Transnistria

Dicționar istoric

lagăr de tranzit = loc în care erau concentrați evreii înainte de deportare.

Einsatzgruppen = echipe mobile germane care au executat evrei în Transnistria și pe teritoriul URSS.

Cunosc și înțeleg

Deportarea evreilor în Transnistria a fost un proces amplu, care a început cu evreii din Basarabia și Bucovina și a continuat cu cei din Vechiul Regat și chiar din sudul Transilvaniei. Autoritățile de la București au invocat diferite pretexte pentru deplasările masive ale populației evreiești în regiunile de dincolo de Nistru: a) atitudinea dușmănoasă manifestată față de armata și locuitorii români, în perioada care a urmat cedărilor teritoriale către URSS din vara anului 1940; b) presupuse activități ilegale.

În procesul de deportare a evreilor din Basarabia și Bucovina se disting două etape:

I: august-septembrie 1941 . Evreii au fost concentrați în lagăre de tranzit (de exemplu: Secureni, Edineți, Vertijeni, Mărculești) și ghetouri . Aceasta a fost o soluție temporară, dictată de rezistența autorităților militare germane, care refuzau să primească convoaie în absența unui acord oficial. Situația în lagărele de tranzit a fost dificilă, ținând cont că numărul în creștere al celor închiși depășea posibilitățile de cazare. Rapoartele administrației lagărelor semnalau că evreii nu dispuneau de bani pentru procurarea alimentelor și a lemnelor pentru încălzit, nu aveau apă, îmbrăcăminte și nici medicamente.

II: septembrie-noiembrie 1941. A început deportarea sistematică. Autoritățile române au transmis tabele de marș cu detalii privind modul de executare a operațiunii. Trecerea Nistrului trebuia făcută în grupuri de 100 de persoane; cei care nu se puteau ține de convoi erau împușcați pe loc. Aurul și alte bunuri ale celor deportați au fost confiscate și distribuite funcționarilor locali. Evreii deportați au fost înghesuiți în locuințe părăsite, fără căldură și în condiții de igienă precare. În aceste condiții, au fost nevoiți să se organizeze singuri. Astfel, în unele cazuri au improvizat spitale, cantine pentru săraci, ateliere și brutării.

Femei evreice în Ghetoul din Chișinău

În vara anului 1942, guvernul a decis deportarea în Transnistria a evreilor comuniști/simpatizanți și a celor condamnați pentru activitate comunistă. Astfel, au fost trimiși evrei din București, Timișoara, Arad, Galați, Botoșani, Iași, precum și o parte din cei internați în lagărul de la Târgu Jiu. Totodată, au avut loc primele transferuri peste Bug, în taberele de muncă germane. Lagărele din Peciora („lagărul morții”), județul Golta (Bogdanovka, Dumanovka, Acmecetka), Vapniarka și ghetourile din Berezovka-Mostovoi sunt cunoscute pentru masacrele întreprinse în rândul evreilor de către jandarmii români, polițiștii ucraineni și unitățile germane Einsatzgruppen.

Deportarea romilor în Transnistria. Situația „romilor-problemă” (nomazi, condamnați, fără ocupație, lipsiți de mijloace de subzistență) a intrat în atenția lui Antonescu în primăvara anului 1942, când acesta a solicitat realizarea unui recensământ. La 1 iunie 1942 au fost deportați, conform unor statistici, 11 441 de romi nomazi, iar în septembrie le-au urmat în jur de 13 000 de romi sedentari. Așezați în satele din județele Balta, Golta, Berezovka și Otciakov, romii deportați au fost trimiși la muncă (agricultură, întreținerea drumurilor și a căilor ferate, tăierea copacilor în păduri etc.). Confiscarea căruțelor și a cailor i-a afectat profund. Rațiile alimentare erau insuficiente, nu primeau lemne de foc, îmbrăcăminte și nici ajutor medical. Condițiile de viață inumane au dus la moartea a cca 11 000 de romi.

În ședința de guvern de la București din 13 octombrie 1942 s-a anunțat suspendarea deportărilor dincolo de Nistru. Urmare a presiunilor exercitate de dr. Wilhelm Filderman, care înaintase guvernului note documentate cu privire la situația dramatică a conaționalilor săi, din octombrie 1943 a început repatrierea diferitelor categorii de evrei deportați.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „[...] Apariția «problemei țiganilor» ține, pe de-o parte, de evoluția naționalismului românesc, iar pe de altă parte, de modificarea regimului politic din România, petrecute în contextul politic al anului 1940. Politica față de țigani a fost în cel mai deplin sens al cuvântului creația lui Ion Antonescu. [...] Au făcut obiectul interesului guvernului doar țiganii care, pentru situația lor judiciară și socială, erau considerați periculoși și indezirabili și care, cei mai mulți dintre ei, au și fost deportați în Transnistria. [...] Guvernul Antonescu n-a avut un program care să îi vizeze pe toți țiganii. [...] Problema țiganilor n-a fost o prioritate.”

(Viorel Achim, Țiganii în istoria României)

B Evrei în ghetoul transnistrean din Grosulovo

1. Stabilește, pe baza sursei A, factorii istorici care au determinat apariția problemei romilor.

2. Realizează o diagramă Venn, pe baza surselor A și B, precum și a textului lecției, în care să compari atitudinea regimului antonescian față de problema evreilor și a romilor.

3. Reconstituie principalele momente ale Holocaustului din Transnistria, cu ajutorul unei frize cronologice.

4. Fii cercetător! Împreună cu alți colegi de clasă, ia parte la o activitate de cercetare a documentelor referitoare la Holocaustul evreilor și al romilor din Transnistria. Urmează pașii următori:

• Intră pe site-ul Centrului Național pentru Studierea Arhivelor Securității

• Organizați-vă în 5 grupe și studiați documentele din Dosarele 1–5, dedicate anchetei din timpul procesului lui Ion Antonescu.

• Notează trimiterile la documentele relevante pentru cercetarea ta. Nu uita să treci pe notițe și numărul filei unde ai descoperit informațiile.

• Împărtășește colegilor tăi ce ai descoperit; faceți schimb de idei și puncte de vedere pe marginea aspectelor cercetate.

• Elaborează un eseu despre problematica cercetată, integrând informațiile descoperite de tine.

STUDIU DE CAZ: EVREII DIN ODESSA

Evreii din Odessa escortați de trupele române

La 16 octombrie 1941 avea loc intrarea armatei române în Odessa. În primele zile de ocupație, a fost organizat un recensământ în rândul populației evreiești. În acest timp, în incinta închisorii din oraș a fost improvizat un lagăr în care au fost reținuți numeroși evrei. La 22 octombrie 1941, clădirea care adăpostea Comandamentul trupelor române, fostul sediu al poliției secrete sovietice (N.K.V.D.), a explodat. Deși fuseseră avertizați de localnici că sediul a fost minat înainte de retragerea armatei sovietice, ofițerii români trataseră cu superficialitate informația. Printre victime se număra comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, ofițeri români și germani, dar și civili. Comuniștii și evreii au fost considerați principalii responsabili pentru acest incident. La câteva ore după atentat, Ion Antonescu a cerut măsuri drastice. Generalul Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major, a ordonat spânzurarea în piețele publice a unui număr de evrei și comuniști suspecți. Al doilea ordin, transmis de Antonescu pe 23 octombrie 1941, cerea executarea a 200 de evrei pentru fiecare ofițer român sau german mort în explozie și a câte 100 de comuniști pentru fiecare soldat rănit. Un alt episod a avut loc în apropierea orașului, la Dalnic. Zeci de mii de evrei au fost executați acolo prin împușcare și incendiere, după ce au fost înghesuiți în magaziile aflate în tranșeele din zonă.

La sfârșitul lunii octombrie 1941, a început deportarea evreilor din Odessa. Îndreptându-se spre Bogdanovka, coloanele de deportați au mărșăluit circa 200 km, fără apă și mâncare, pe un timp rece și ploios. A doua etapă a deportărilor a avut loc în ianuarie 1942. Potrivit rapoartelor oficiale, aproximativ 31 000 de evrei au fost transportați cu trenul către Berezovka. O mare parte dintre ei au murit însă înainte de a ajunge la destinație din cauza temperaturilor foarte scăzute și a condițiilor foarte grele.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A Fragment din ședința Consiliului de Miniștri (13 noiembrie 1941):

„Antonescu: Represiunea a fost destul de severă?

Alexianu: A fost, domnule mareșal. Antonescu: Ce înțelegi prin «destul de severă»?

Alexianu: A fost foarte severă, domnule mareșal.

Antonescu: Am spus să se împuște câte 200 de evrei pentru fiecare mort român și 100 de evrei pentru fiecare rănit. S-a făcut așa?

Alexianu: Evreii din Odessa au fost împușcați și spânzurați pe străzi. [...]

(Raportul final, 2004)

B Fragment din mărturia lui Mihail Zaslavsky, supraviețuitor al masacrului de la Odessa: „Femeile au fost despărțite de copiii lor, bărbații au fost despărțiți de femei. Au fost obligați să intre în câte un depozit. Pe mama mea am văzut-o ultima oară cum intră în primul depozit. Eu aveam pe fratele meu cel mic în brațe. Am fost bătut, ca să-i dau drumul. Am ajuns în cel mai îndepărtat depozit, cu ceilalți bărbați. Ușile s-au închis și după puțin timp am auzit un huruit, ca de motor. Se arunca benzină peste depozitele unde eram ținuți. Apoi am văzut cum zidurile iau foc. Unde eram eu, o parte din acoperiș s-a prăbușit. M-am cățărat cum am putut și am ieșit la lumină. Afară erau mitraliere care au deschis focul asupra fugarilor. […]”

(https://romanialibera.ro)

1. Stabilește, potrivit surselor A și B, care au fost represaliile ordonate de Ion Antonescu împotriva evreilor din Odessa.

2. Analizează cele două perspective asupra masacrului de la Odessa: autorități versus victime. Notează concluziile pe care le desprinzi într-un organizator grafic și prezintă-le colegilor de clasă.

3. Urmărește filmul documentar Holocaustul din România 2: Masacrul de la Odessa. Construiește o friză cronologică a evenimentelor petrecute la Odessa în octombrie 1941, pe care să o discuți împreună cu colegii tăi.

4. Alături de colegii de clasă, alcătuiește echipe care să caute pe internet informații referitoare la viața social-economică și cultural-religioasă a comunității evreiești din Odessa înainte de război. Organizați aspectele desprinse cu ajutorul unui e-book/Padlet. (Portofoliu)

Evaluez și creez

A. Cine ascultă o mărturie, devine un martor!

A fi în prezența cuiva care a trăit nemijlocit evenimentele istorice poate oferi un grad de înțelegere a istoriei ce nu este întotdeauna atins prin alte surse.

În Biblioteca virtuală vei descoperi mărturia Chavei Wolf-Wijnitzer, supraviețuitoare a deportărilor din Bucovina de Nord în Transnistria.

1. Informează-te despre contextul istoric al perioadei. Reamintește-ți:

• Măsurile antisemite adoptate în România înainte de 6 septembrie 1940.

• Instaurarea regimului antonescian.

• Măsurile antisemite adoptate de guvernarea național-legionară.

2. Urmărește mărturia Chavei și răspunde la următoarele întrebări:

• Unde este filmat interviul? Observă atent și descrie obiectele prezente în spațiul respectiv.

• Care este melodia ce însoțește filmarea? Cum ai descrie coloana sonoră a interviului?

• Sunt prezentate documente/fotografii personale ale celui intervievat?

• Care sunt emoțiile pe care le trăiește persoana intervievată în momentul în care vorbește despre sine/familie/experiențele trăite?

• Dintre secvențele relatate, care par să trezească cele mai puternice emoții?

• Ce personaje apar menționate în timpul interviului: oameni (nume/funcții/statut social), instituții? Cum sunt prezentate acțiunile acestora în raport cu cel intervievat?

• Ce te-a impresionat cel mai tare din mărturiile prezentate și de ce?

3. Completează cu câte o informație fiecare cerc al schemei de mai jos: Eu, povestea mea, Chava Wolf-Wijnitzer.

4. Formulează cinci întrebări pe care le-ai adresa doamnei Chava Wolf-Wijnitzer sau unui supraviețuitor al lagărelor din Transnistria.*

5. Accesează site-ul romasinti.eu/ro/ Sinti & Romi din Biblioteca virtuală.

a) Analizează mărturia Mariei Stancu-Costea după modelul dat în manualul digital, la pagina 55.

b) Împreună cu colegii de clasă, organizează o dezbatere despre Holocaustul romilor din Europa și România.

* Nu uita că, pentru vorbitor, deși a trecut mult timp de la evenimentele respective, poate fi în continuare dureros să relateze experiențe personale de o asemenea intensitate. Întrebările nu trebuie să se refere doar la ceea ce i s-a întâmplat în timpul Holocaustului, ci și despre viața înainte și după Holocaust. Doar așa poți să înțelegi mai bine persoana ca întreg și maniera în care supraviețuitorul a încercat să trăiască cu experiențele sale.

Jurnal reflexiv

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Numește conținutul care necesită o clarificare.

 Descrie sentimentele pe care ți le-a trezit parcurgerea acestei lecții.

Biblioteca virtuală

Povestea Chavei Wolf -Wijnitzer

Sinti & Romi

Întoarcerea la viață

Holocaustul pentru mine

Comunitatea

Familia mea

Eu, povestea mea, Chava Wolf-Wijnitzer

Amintiri din infern – „Bunici fără copilărie”

Evreii din Vechiul Regat și din sudul

Transilvaniei: regimul de muncă obligatorie și planurile de deportare în Polonia

Provocare

Trenul gonea. Priveam prin fereastra vagonului. Niciunul dintre noi nu vorbea. Fiecare gară ne amintea de drumul pe care l-am făcut în vagoane de vite. (Sonia Follender (Palty), supraviețuitoare a deportărilor în Transnistria)  În opinia ta, care sunt beneficiile diversității culturale?

Repere cronologice

16 decembrie 1941

Înființarea Centralei Evreilor din România

Cunosc și înțeleg

Una dintre componentele politicii de purificare etnică implementată de regimul antonescian a fost și legiferarea muncii obligatorii în folos obștesc pentru evrei. S-au stabilit norme referitoare la categoriile de evrei obligați la muncă, taxele pentru cei scutiți, regimul de muncă, sistemul de organizare, instituțiile responsabile, precum și pedepsele aplicate în cazul abaterilor. Evreii puteau să fie trimiși la muncă în interiorul localităților de rezidență sau acolo unde erau evacuați, fie în detașamente exterioare de muncă. Condițiile din lagărele de muncă nu erau ușoare. Cazarea se făcea în corturi și barăci demontabile, așezate la o distanță de minimum 3 km de zonele rurale. Evreii erau obligați să își asigure singuri îmbrăcămintea, hrana, uneltele și asistența sanitară. Întrucât sistemul lagărelor de muncă s-a dovedit a fi un eșec, începând cu anul 1942 guvernul român a preferat înlocuirea lor cu detașamentele de

Evreii repartizați la muncă obligatorie

muncă. Acestea erau folosite pentru construirea de linii ferate, întreținerea drumurilor și șoselelor, ori pentru lucrări de interes militar. Iar femeile au fost obligate să muncească ca spălătorese, croitorese sau la birou. La aceste măsuri s-au adăugat Instrucțiunile generale, din iunie 1942, care au stabilit pedepse aspre pentru abaterile de care s-ar fi făcut vinovați muncitorii evrei. Abaterile „de mică importanță” erau sancționate cu pedepse fizice (25 de lovituri aplicate cu biciul sau cu bâta), în timp ce lipsa de conștiinciozitate era pedepsită cu deportarea întregii familii în Transnistria.

Planul românesc privind rezolvarea „problemei evreiești” nu a avut legătură, într-o primă etapă, cu dorința germanilor ca evreii din România să fie deportați în „lagărele morții” din Polonia. Alianța româno-germană din războiul antisovietic declanșat în anul 1941 a oferit însă guvernului de la Berlin ocazia de a propune părții române această soluție. Decizia luată de regimul nazist în Conferința de la Wannsee privind Soluția finală pentru evreii din Europa a impus accelerarea negocierilor. La 23 ianuarie 1942, dr. Gustav Richter, consilierul Ambasadei germane în problema evreilor, solicita guvernului român să stopeze migrarea evreilor „având în vedere iminenta Soluție Finală a problemei evreiești în Europa”. Câteva luni mai târziu, Ion Antonescu accepta propunerea germană privind deportarea evreilor din Vechiul Regat și sudul Transilvaniei. Documente din arhiva Ministerului de Externe german vorbesc despre faptul că, începând cu 10 septembrie 1942, aproximativ 275 000 de evrei (exceptându-i pe cei considerați „utili” economiei naționale) urmau să fie transportați „în trenuri speciale spre est”. Totodată, pe 8 august 1942, ziarul „Bukarester Tageblatt” – organ de presă al Ambasadei germane – publica articolul Rumanien wird Judenrein, care declara că „România va fi curățată de evrei”. Pregătirile pentru deportarea evreilor erau finalizate pe 19 august 1942. În acest context, dr. Wilhelm Filderman adresa un nou memoriu guvernului, cerând respingerea planului privind deportarea evreilor din România în lagărele naziste de exterminare. Presiunile interne, dar și neliniștile provocate de eșecurile militare de la Stalingrad, au determinat autoritățile române să amâne punerea în aplicare a planului german. Astfel, în ședința Consiliului de Miniștri din 13 octombrie 1942 s-a luat decizia sistării deportării evreilor, în ciuda reacțiilor nervoase ale reprezentanților Germaniei la București.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Marți, 20 ianuarie [1942].

Noul comunicat asupra evreilor, strigă vânzătorii de ziare pe stradă. Toți evreii, fără absolut nicio excepțiune, sunt obligați să lucreze 5 zile la curățarea zăpezii. Orice neregulă ce se va stabili va atrage expulzarea evreilor din țară. Evreii care vor fi găsiți fără dovada de cinci zile muncă la zăpadă vor forma primele batalioane de lucrători evrei ce vor pleca în primăvară în Transnistria.”

(Mihail Sebastian, Jurnal 1935–1944)

B 1941. Lagărul de la Teiș, desenat de Eliahu Paizer

C „[...] Am crescut într-o casă aproape asimilată. Numai mama se ducea la sinagogă de Anul Nou, numai ea postea de Yom Chipur, numai ea ținea Pesahul. [...] În vara anului 1940, când trebuia să mă înscriu în clasa a doua de liceu, directoarea școlii, Mater Grația, i-a comunicat mamei că, în conformitate cu noile legi rasiale, deși limba mea maternă e germana, nu mai am dreptul să învăț la o școală creștină. [...] – Da, dar nu eram altfel decât ceilalți oameni. De aceea nu înțeleg. De ce nu am voie să învăț mai departe? [...] Tata rămăsese atunci fără lucru. Fusese directorul societății de film «Warner Bros». [...] În iarna anului 1941-1942, tata a fost obligat, ca toți evreii bucureșteni, să presteze zile la «zăpadă». În zilele când se prezenta la «zăpadă», era scutit de prezența la detașamentul de muncă obligatorie din comuna Tudor Vladimirescu. [...] Jidanilor...– așa și-a început domnul director Gogleață cuvântarea de „bun sosit”. – Mareșalul v-a trimis aici ca să munciți și să crăpați... eu întâi v-aș lăsa să crăpați și apoi v-aș munci. În ziua de 21 ianuarie, anul trecut, am participat la sfânta noastră rebeliune legionară. M-am socotit atunci cu o mulțime dintre voi. Pe ăia i-am trimis însă spre ceruri... Greșesc... În iad. Pentru că voi, jidanii, n-aveți un Dumnezeu... Ferma asta e ferma statului. O să munciți. O să zbârnâie. Dacă nu... cu sângele vostru o să ud pământul. Apelul! Vreau să vă aud numele. Să vă văd. Așa-mi place mie. Să văd cu cine am de-a face.”

(Sonia Palty, Evrei, treceți Nistrul! Însemnări din deportare)

1. Identifică, potrivit surselor date, măsurile pe care guvernul Ion Antonescu le-a luat în privința muncii în folos obștesc a evreilor.

2. Scrie câte o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursele A și C, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect).

3. Explică consecințele măsurilor antisemite asupra vieții comunităților evreiești din România.

4. Menționează, potrivit sursei C, etichetele antisemite folosite în epocă și „justificările” utilizării acestora.

5. Redactează, cu ajutorul sursei B, o scurtă narațiune, imaginându-ți Povestea din spatele fotografiei.

6. Cu ajutorul internetului, caută pe site-ul INSHREW: Povești de viață din timpul Holocaustului. România. Vechiul regat. București. Aici vei afla povestea Soniei Follender (Palty), care avea 14 ani și 3 luni când a fost deportată în Transnistria, împreună cu familia ei, ca pedeapsă pentru încălcarea regimului de muncă obligatorie.

Împreună cu alți colegi de clasă, organizați în 4–5 echipe, căutați informații despre:

a) Viața social-economică, politică și culturală a comunității evreiești din București;

b) Măsurile luate de autoritățile române privind munca forțată a evreilor;

c) Pedepsele stabilite pentru abaterile muncitorilor evrei;

d) Contextul în care familia Soniei Follender a fost deportată în Transnistria;

e) Viața evreilor deportați în Transnistria.

Redactați scurte prezentări în PowerPoint/Canva/Prezzi pe care să le discutați apoi cu alți colegi de clasă.

Biblioteca virtuală

Sebastian – un film de Lucia Hossu Longin

Jurnal reflexiv

Interviu cu Radu Ioanid despre situația evreilor din România în perioada guvernării antonesciene

 Menționează două dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Numește conținuturile care crezi că necesită clarificări.

 Precizează ce sentimente ți-a trezit studiul acestei perioade din istoria contemporană a românilor.

1. Ești un jurnalist străin și scrii un reportaj despre evreii din Vechiul Regat și sudul Transilvaniei între anii 1940–1944. Nu cunoști, nu știi toate documentele. Cum ai prezenta cititorilor tăi aceste evenimente? Cum te-ai documenta?

Gândește-te la:

• ideea principală;

• imaginile pe care le-ai folosi;

• cuvintele care sunt potrivite;

• dimensiunea etică/morală a reportajului;

• concluzia pe care o formulezi.

Articolul trebuie să cuprindă:

• un titlu (scurt și de impact);

• introducere (o prezentare generală a subiectului, de aproximativ trei rânduri);

• cuprins (să nu depășească 10 rânduri);

• o imagine care să ajute la înțelegerea subiectului;

• concluzii.

2. Vizionează, împreună cu alți colegi de clasă, din Biblioteca virtuală, filmul documentar dedicat scriitorului Mihail Sebastian. Discutați la grupul/cercul de lectură al școlii despre viața și activitatea artistică a acestuia, apoi rezolvați următoarele cerințe:

a) Elaborează o fișă de prezentare a scriitorului.

b) Analizează Jurnalul scriitorului Mihail Sebastian, având în vedere:

– realizarea unui organizator grafic care să conțină între cinci și zece măsuri antisemite adoptate de guvernul român în perioada 1940–1944;

– descrierea reacțiilor personalităților culturale româneşti față de politica antisemită a guvernului Antonescu (de exemplu, Camil Petrescu, Mircea Eliade etc.);

– motivarea atitudinii populației din Vechiul Regat față de evrei în perioada interbelică.

c) Elaborează un eseu despre prietenia între evrei și neevrei în perioada Holocaustului din România.

d) Redactează o scrisoare către Mihail Sebastian.

3. Documentează-te despre lagărul de la Teiș. Vizionează Cântecul bărăcii. Pe baza filmului, reconstituie într-un eseu de aproximativ o pagină viața deținuților evrei din lagărul de la Teiș. (Portofoliu)

4. Cu ajutorul metodei Cubul sintetizează împreună cu colegii de clasă cunoștințele lecției de astăzi:

a) DESCRIE măsurile luate de guvernul Antonescu împotriva evreilor din Vechiul Regat și sudul Transilvaniei.

b) COMPARĂ modul de viață al evreilor din Vechiul Regat și sudul Transilvaniei cu cel al evreilor din Bucovina și Basarabia.

c) ASOCIAZĂ mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului din România cu cele ale supraviețuitorilor Holocaustului din Europa.

d) ANALIZEAZĂ cauzele și consecințele Holocaustului din România.

e) APLICĂ realizând un portofoliu de imagini despre viața evreilor din Vechiul Regat și sudul Transilvaniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

f) ARGUMENTEAZĂ de ce este important să studiem Holocaustul din România. Evaluez și creez

Mihail Sebastian (1907–1945)

5. APLICĂ

3. ASOCIAZĂ

4. ANALIZEAZĂ

2. COMPARĂ

1. DESCRIE

6. ARGUMENTEAZĂ

Rezistența evreiască și eforturile

de repatriere a deportaților din Transnistria

Provocare

În zadar încerc să râd, să mă mint […] chiar dacă vom scăpa cu viață vom fi oameni stinși, vom fi niște lumânări arse, prea slabi ca să putem reîncepe de acolo de unde am întrerupt. Zilele trec toate la fel, fără nicio schimbare.

Ce așteptăm oare, ce ne mai poate salva? (Miriam Korber Bercovici, Jurnal de Ghetou)

 Ce înseamnă, în opinia ta, „a rezista”?

Cunosc și înțeleg

Măsurile și acțiunile antisemite ale regimului antonescian i-au determinat pe evreii din România să se organizeze în lupta pentru supraviețuire. Modalitățile de rezistență au îmbrăcat forme variate. Un rol fundamental a revenit instituțiilor comunitare. În anii 1940-1941, Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România și președintele acesteia, dr. Wilhelm Filderman, împreună cu liderii locali ai comunității, și-au asumat coordonarea acestor eforturi. Ei au adoptat calea luptei legale, prin petiții, audiențe și întâlniri cu reprezentanți ai vieții politice și culturale. În memoriile adresate membrilor guvernului, dr. Filderman a apelat la argumente statistice, istorice și politice, punând accent pe demonstrarea sentimentelor patriotice ale evreilor. Totodată, i-a încurajat pe evrei să adopte un comportament pașnic și disciplinat pentru a nu fi acuzați că acționează împotriva intereselor statului. Din 1941, în activitatea de asistență socială a evreimii s-a implicat și Comisia Autonomă de Ajutorare. Autoritățile române urmăreau atent și activitatea „grupărilor tineretului haluț” (Gordonia, Hanoar Haționi etc.), bănuite că strângeau bani pentru aducerea ilegală în țară a evreilor din Polonia, Transnistria, Bucovina și Basarabia.

Pentru a scăpa de deportare, unii evrei au fost dispuși să plătească sume considerabile și să înfrunte pericolele emigrării. Cazul „Struma” este un astfel de exemplu. La 24 februarie 1942, vasul „Struma”, care transporta 769 de emigranți evrei, a fost lovit de o torpilă lansată de un submarin sovietic. Singurul supraviețuitor al dezastrului a fost un tânăr de 18 ani, David Stoliar.

În toamna anului 1942, guvernul de la București a luat decizia privind încetarea tuturor deportărilor. De pe Frontul de Est soseau știri alarmante despre oprirea ofensivei germane în fața Stalingradului. În țară, regina-mamă Elena și regele Mihai interveniseră pentru sistarea deportărilor dincolo de Nistru, în timp ce mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, și liderul țărănist Iuliu Maniu căutaseră să-l convingă pe Antonescu să renunțe la trimiterea evreilor în lagărele naziste. În acest context, rezistența evreiască s-a concentrat pe salvarea, repatrierea deportaților și pregătirea emigrării lor în Palestina. Repatrierea evreilor aflați în Transnistria s-a făcut în etape și s-a încheiat în primăvara anului 1944, când trupele sovietice se aflau în apropierea Nistrului.

Repere cronologice

24 februarie 1942

Scufundarea vasului Struma

13 octombrie 1942

Decizia guvernului de a opri deportarea evreilor

3 octombrie 1943

Primul ordin de repatriere a evreilor deportați în Transnistria

14 martie 1944

Ion Antonescu a ordonat repatrierea generală a evreilor deportați în Transnistria

Dicționar istoric

emigrare = plecare din țara de origine și stabilire în alta.

Desen al navei Struma realizat de David Stoliar

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Filderman, alături de colegii săi, a dus o luptă fermă împotriva purtării stelei galbene. La 6 septembrie, într-un memoriu către Nicodim, Patriarhul României, Filderman şi Şef Rabinul Şafran au cerut protejarea evreilor în numele religiei şi drepturilor omului. La 8 septembrie, Filderman a obţinut o audienţă la Mareşalul Antonescu. Scopul principal al întâlnirii a fost discutarea obligativităţii purtării stelei galbene, iar Conducătorul a cedat până la urmă în faţa cererii lui Filderman. [...] el a rămas exponentul principal al evreilor români, care a condus lupta împotriva reluării deportărilor în Transnistria în 1942, şi care a luat poziţie împotriva deportărilor evreilor din sudul Transilvaniei şi Banat în lagărele de exterminare naziste, aşa cum cereau germanii. Eforturile lui de salvare au fost sprijinite de acţiunile conducătorilor evrei locali din Transilvania şi Banat, iar presiunea exercitată asupra regimului Antonescu de reprezentanţii comunităţii evreieşti a contribuit la decizia guvernului de a amâna deportările în masă ale evreilor români. [...] În primăvara lui 1943 guvernul a decis să impună evreilor o nouă contribuţie excepţională în valoare de 4 miliarde de lei. [...] Filderman s-a opus plăţii şi a protestat împotriva taxei. Antonescu a găsit protestul „insolent” şi l-a deportat pe Filderman în Transnistria la sfârşitul lui mai 1943. În cele din urmă a fost eliberat după trei luni, ca urmare a protestelor din partea unor importante personalităţi politice româneşti, între care Regele Mihai, Regina Mamă Elena şi conducătorul PNŢ, Iuliu Maniu.”

(Viaţa comunităţii evreieşti sub regimul Antonescu şi reacţia ei la Holocaustul din România, în Raportul final)

B Extras din corespondența purtată de Tabacinic Gherș, lider al mișcării sioniste Gordonia: „[...] În decembrie a plecat pe ascuns un tovarăș la Cernăuți cu misiune secretă de a organiza aducerea haluțimilor și a tuturor refugiaților la București. Alaltăieri am trimis o altă activistă cu misiune secretă și ea a adus ultima parte care mai rămăsese încă în Cernăuți. Astfel am salvat pe tovarășii din orașul acesta amenințat de pericolul pogromului și nimicirea din ziua în care rușii au cucerit Berdicevul. [...]”

(Fundația W. Filderman, Suferință... Rezistență... Eroism. Culegere de documente din istoria evreilor)

C Miriam Korber-Bercovici, supraviețuitoare a Holocaustului din Transnistria

1. Precizează, folosind sursa A, trei modalități prin care a acționat Wilhelm Filderman în sprijinul evreilor din România.

2. Scrie câte o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursele A și B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv, efect).

3. Identifică, cu ajutorul surselor A, B și al informațiilor furnizate de Biblioteca virtuală, alți factori (instituții și inițiative particulare), în afara dr. Filderman, care s-au implicat în susținerea rezistenței evreiești din România.

4. Compară, cu ajutorul surselor A și B, activitatea lui Wilhelm Filderman cu cea a lui Tabacinic Gherș. Notează rezultatul observațiilor tale într-o diagramă Venn.

5. Plecând de la sursa A, realizează o scurtă biografie a conducătorului rezistenței evreiești din România, Wilhelm Filderman.

6. Elaborează un scurt eseu despre repatrierea copiilor orfani din Transnistria, pornind de la imaginea din sursa C și de la mărturia lui Miriam Bercovici din Biblioteca virtuală (Izgonire și reinventare: o mărturie despre deportarea în Transnistria). Gândește-te la amintirile acestor copii din perioada anterioară deportării, emoțiile, neliniștile resimțite de aceștia la revenirea în țară și provocările readaptării la viață în țara de unde au fost izgoniți.

Wilhelm Filderman s-a născut la data de 14 septembrie 1882, în București. Școlarizarea a realizat-o într-un liceu românesc, Liceul „Matei Basarab” din fostul cartier evreiesc. A urmat studii juridice la celebra Universitate Sorbona din Paris, obținând doctoratul în drept.

Wilhelm Filderman a luptat în armata română angrenată pe fronturile Primului Război Mondial, fiind decorat de către regele Ferdinand I cu ordinele „Coroana României” și „Virtutea Militară”. De asemenea, a făcut parte din delegația României prezentă la Paris pentru semnarea Tratatelor de Pace (1919–1920). Urmare a studiilor sale juridice, și-a adus contribuția la redactarea Tratatului privind drepturile minorităților, semnat de delegatul României la Paris, generalul Constantin Coandă, la 9 decembrie 1919.

Dr. Wilhelm Filderman (1882–1963), liderul comunității evreiești în perioada interbelică

În perioada interbelică, Wilhelm Filderman a fost ales deputat în Parlamentul României Mari în legislatura 1927–1928, unde a avut inițiative și intervenții pe marginea mai multor legi, cea mai importantă fiind Legea cultelor, votată în martie 1928. Lupta sa pentru obținerea egalității de drepturi cu etnicii majoritari români, pentru evreii din România, a dus-o din funcția de președinte al majorității organizațiilor evreiești importante (Federația Comunităților Evreiești, Uniunea Comunităților Evreiești din Regat, Uniunea Evreilor din România).

În perioada guvernării lui Ion Antonescu, Wilhelm Filderman a condus planul de emigrare masivă a populației evreiești din România spre Palestina. În iunie 1943, a fost deportat în Transnistria și închis în ghetoul de la Moghilev, după ce s-a opus colectării unui impozit special, impus de guvern asupra evreilor. Desfășoară o bogată activitate în favoarea evreilor. Organizează cu medicii un sistem de asistenţă sanitară și intervine pentru reluarea corespondenţei deportaţilor cu familiile lor din ţară. Din străinătate vin proteste, inclusiv din partea Papei, ceea ce a dus la o presiune internațională și, după trei luni, Wilhelm Filderman este eliberat. Odată cu ocupația sovietică a României, a refuzat susținerea Partidului Comunist Român și, pentru scurt timp, a fost arestat în anul 1945. Din ianuarie 1948 a ales calea exilului și a fugit la Paris, unde își va petrece restul vieții.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Art. 7. România se obligă a recunoaşte ca supuşi români, de plin drept şi fără o formalitate, pe evreii locuind în ţară pe teritoriile României şi care nu pot a se prevala de nicio altă naţionalitate.

Art. 8. Toţi supuşii români vor fi egali în faţa legii şi se vor bucura de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, de limbă sau de religie.

Deosebirea de religie, de credinţă sau de confesiune nu va putea fi o piedică pentru niciun supus român cu privire la folosinţa drepturilor sale civile şi politice, în special la admiterea în serviciile publice, în funcţiuni şi onoruri sau la exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii.”

(Tratatul privind minoritățile – Paris, 9 decembrie 1919)

B „Dacă aș părăsi România, nu aș trăda viața, libertatea și drepturile pe care le-am câștigat pentru coreligionarii mei cu prețul atâtor suferințe personale? Dacă aș pleca, nu ar fi responsabilitatea mea masacrarea evreilor? Nu aș fi direct responsabil pentru cei care au mai puțin curaj și sunt mai puțin educați? [...].”

(Wilhelm Filderman –https://moldova.europalibera)

1. Menționează, din sursa A, două drepturi înscrise în Tratatul privind minoritățile

2. Precizează, pe baza sursei A, o informație referitoare la egalitatea cetățenilor români.

3. Cercetează contextul istoric în care a fost redactat Tratatul privind minoritățile.

4. Analizează sursa B și răspunde: ai fi putut fi la fel de altruist ca dr. Wilhelm Filderman? Argumentează răspunsul!

5. Accesează https://dexonline.ro/ pentru a identifica înțelesul termenilor deportare și ghetou, la care face referire textul studiului de caz.

6. Realizează un portofoliu cu tema Lupta împotriva antisemitismului a dr. Wilhelm Filderman, în care să se regăsească informații despre memoriile adresate de acesta guvernului român în anii 1940–1943.

STUDIU DE CAZ: MĂRTURII ALE SUPRAVIEȚUITORILOR EVREI ȘI ROMI DIN TRANSNISTRIA

Miriam Korber (supraviețuitoare a Holocaustului), alături de sora sa, Sisi, și mama lor

Transnistria, sau „teritoriul de dincolo de râul Nistru”, reprezenta regiunea dintre Nistru și Bug care, conform înțelegerii româno-germane semnată la Tighina, intra sub administrație românească. Articolul 7 al acestui document făcea referire la evacuarea evreilor din Bucovina și Basarabia, dar și a evreilor localnici ucraineni. Evreii deportați în Transnistria au fost supuşi unui regim de exterminare cumplit: sufereau de foame, frig și boli, fiind înghesuiți în locuințe insalubre și mici, care nu puteau să-i adăpostească pe toți.

Un al doilea grup etnic vizat de către conducerea statului român pentru deportare în Transnistria a fost cel al romilor. Aceștia au fost aduși în Transnistria sub pretextul exploatării vastelor teritorii de aici şi a suplinirii numărului de braţe ieftine de muncă. Guvernul Antonescu a decis deportarea a două categorii de romi: cei nomazi, precum şi o parte din romii sedentari, consideraţi „periculoşi și indezirabili” pentru menţinerea ordinii publice.

Mărturiile supraviețuitorilor din Transnistria sunt cutremurătoare. Aceștia identifică acest loc ca fiind „lagărul morții”, „loc de moarte și suferință”, „infernul”, „loc al măcelului”, „zonă de selecție naturală”, „calvarul”, „iadul” etc.

La 13 octombrie 1942, Antonescu a luat hotărârea de a suspenda deportarea romilor și a evreilor. Se estimează de către unii istorici că au fost deportați în Transnistria peste 150 000 de evrei, dintre care au rămas în viață circa 70 000. În ceea ce îi privește pe romi, aceștia au fost deportați în număr de peste 25 000, supraviețuind doar 11 000.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Viaţa aici a fost un chin. Oameni morţi, mizerie, foamete, tifos, păduchi. Se dădeau păduchii la o parte, se punea o cârpă şi se mânca pe ea. Dacă mergeai la câmp, primeai tain mai mult, adică mâncare: nişte lapte covăsit. Mâncam şi rădăcini, şi din gunoaie, coji de cartofi… Speram de azi pe mâine să murim.”

(Paulina Vasile, supraviețuitoare a Holocaustului romilor din Transnistria)

B „Convoiul de deportaţi mergea pe jos câte 6–7 kilometri pe zi. Eram nemâncaţi şi cu picioarele pline de răni infectate. Doar apă reuşeam să bem – din bălţi, din urmele vitelor. Cine a fost puternic, a rezistat. Cine nu, a murit pe drum. Cadavrele rămâneau în urmă. Nimeni nu avea voie să-şi îngroape morţii. Drumul acela mi-a lăsat cea mai cruntă amintire. Imaginea unei copile de 11 luni care a murit cerând de mâncare. Era fiica surorii mele.”

(Taube Manta, supraviețuitoare a Holocaustului evreilor din Transnistria)

C „În lagăr nu era niciun fel de organizare. Teritoriul era înconjurat cu sârmă ghimpată și santinelele păzeau zi și noapte orice ieșire din lagăr ca nimeni să nu scape din acest iad. [...] Nu exista niciun mijloc de aprovizionare. Oamenii erau zdrențăroși, murdari și lihniți de foame. [...] Noaptea se auzeau țipetele disperate ale unor deținuți care aveau dureri groaznice din cauza foamei și a altor boli care bântuiau în lagăr.”

(Bety Petrescu-Șechter, supraviețuitoare a lagărului de la Peciora din Transnistria)

1. Formulează, pe baza surselor A , B și C , un punct de vedere referitor la condițiile de viață în lagărele din Transnistria, susținându-l cu câte o informație din cele trei surse.

2. Redactează o scrisoare pe care îți imaginezi că o expediezi unui copil evreu/rom supraviețuitor al Holocaustului din Transnistria.

3. Cercetează și identifică, împreună cu alți colegi de clasă, supraviețuitori ai Holocaustului sau rude ale acestora care pot împărtăși din experiența lor. Invitați personalitatea respectivă la ora de istorie și realizați o activitate de tip biblioteca vie.

Evaluez și creez

1. Consultă surse de pe internet și documentează cu câte un exemplu modalitățile de rezistență ale membrilor comunității evreilor din România în perioada Holocaustului:

a) Nerespectarea ordinelor;

b) Mișcări subterane;

c) Rezistența spirituală;

d) Orice activitate care le reda evreilor demnitatea și umanitatea în cele mai umilitoare și inumane condiții.

2. Informează-te despre situația evreilor din Transnistria și redactează un memoriu/o cerere/o petiție prin care să soliciți repatrierea acestora. Formulează în sprijinul cererii tale trei argumente ce vizează drepturile și libertățile cetățenești, demnitatea ființei umane.

3. Consultă site-ul INSHREW pentru a descoperi mărturia lui Alexandru Elias: Curajul elevilor evrei de la Liceele Cultura – București 1942. Plecând de la întrebările de mai jos, realizează împreună cu alți colegi din clasă o dezbatere referitoare la rezistența la opresiune. Amintiți-vă originea acestui principiu și pe autorul său, Jean-Jacques Rousseau.

• Care este sensul rezistenței din punctul meu de vedere?

• Cum înțeleg „lupta”?

• Cum să înveți despre rezistență în timpul Holocaustului?

• Care sunt condițiile prealabile ale rezistenței?

• Despre ce fel de rezistență știm?

• De ce este important să învățăm despre rezistenţă?

• Este posibil să se reziste unui sistem totalitar?

• Care sunt modalitățile rezistenței?

4. Accesează surse de pe internet și descoperă rolul Reginei Elena în susținerea comunității evreiești din România.

5. A fi creativ în timpul Holocaustului a fost și un protest.

Vizionează de pe site-ul Yad Vashem interviul artistei Chava Wolf-Wijnitzer despre opera sa. Picturile și poeziile ei tratează copilăria, petrecută în cea mai mare parte în ghetourile din Transnistria. Privește cu atenție culorile și simbolismul picturilor sale.

• Asociază culorile folosite de pictoriță cu emoțiile și trăirile umane.

• Ce culori folosește pentru tristețe, fericire, frică, speranță?

• Cum vizualizezi tu aceste emoții?

• Ce culori crezi că ar fi potrivite pentru un subiect atât de tragic precum Holocaustul?

Jurnal reflexiv

 Notează trei fapte pe care le-ai învățat din această lecție.

 Numește conținuturile care crezi că necesită clarificări.

 Descrie modul în care ai putea folosi această experiență de învățare în viitor.

Biblioteca virtuală

Mama regelui Mihai, Elena, a salvat mii de evrei de la moarte Izgonire și reinventare: o mărturie despre deportarea în Transnistria

Regina-Mamă Elena (1896–1982)

Rabinul Alexandru Șafran (stânga) și Wilhelm Filderman

Evreii din nordul Transilvaniei sub autoritatea statului ungar (1940–1944): expulzări, detașamentele de muncă din Ungaria

și Ucraina, ghetoizare și deportare la Auschwitz și în alte lagăre de exterminare

Provocare

Cântam bucătarului ca să primesc un cartof sau o ceapă pe care le ascundeam pentru că ne băteam pentru fiecare bucățică de pâine. (Ladislau Roth, supraviețuitor al lagărelor naziste de exterminare)

 În opinia ta, cum au reușit supraviețuitorii Holocaustului să revină la o viață normală?

Repere cronologice

5 aprilie 1944

Decret-lege privind obligativitatea purtării stelei galbene în Ungaria

7 aprilie 1944

Decret-lege privind ghetoizarea și deportarea evreilor din Ungaria în lagărele de exterminare germane

Cunosc și înțeleg

Înainte de semnarea Dictatului de la Viena (30 august 1940), populația evreiască din Transilvania număra cu aproximație 200 000 de persoane, care desfășurau preponderent activități comerciale, administrative și industriale. Conform datelor furnizate de recensământul din România (1941), 151 084 de evrei din Transilvania de Nord au trecut sub stăpânirea Ungariei în vara anului 1940. Imediat după anexare, guvernul maghiar a extins măsurile antisemite adoptate încă din 1939, precum interzicerea presei evreiești și a căsătoriilor dintre evrei și non-evrei, excluderea din funcții publice, școli și universități și revizuirea statutului cetățeniei. Sistemul muncii militarizate forțate a fost utilizat îndeosebi ca mijloc de „rezolvare” a chestiunii evreiești. Detașamente de muncă forțată au fost trimise mai întâi în lagăre de muncă din Ungaria și apoi pe linia frontului din Ucraina. Muncitorii evrei erau puși să efectueze lucrări pentru construcția, întreținerea și curățarea căilor ferate și a drumurilor, precum și marcarea teritoriilor minate.

Deși guvernul Kállay a refuzat deportarea evreilor în lagărele de exterminare naziste, în vara anului 1941 a început campania de expulzare a evreilor „străini”. O parte dintre evreii deportați au murit în masacrele din 27–28 august 1941 care au avut loc în Kameneț-Podolski.

Ocuparea Ungariei de către forțele germane a creat cadrul favorabil pentru implementarea Soluției finale. Adolf Eichmann a colaborat îndeaproape cu autoritățile maghiare în vederea elaborării planului director de ghetoizare și concentrare a evreilor. Rutenia Carpatică (Zona I) și Transilvania de Nord (Zona II) au fost primele două zone selectate pentru „dezevreizare”. Înregistrarea evreilor pe listele întocmite cu ajutorul instituțiilor evreiești și a autorităților locale a fost urmată de adunarea în clădiri aparținând comunității. De aici, evreii au fost transferați în ghetourile din orașele mari, în spații strict delimitate, insalubre și supraaglomerate. A urmat concentrarea evreilor în lagăre aflate în zone cu acces la calea ferată. Între ghetourile și lagărele de concentrare din Transilvania de Nord se numărau: Dej, Cluj, Gherla, Baia Mare, Oradea, Reghin, Satu Mare, Șimleu Silvaniei, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Vișeu de Sus, Sighetu Marmației. Deportarea evreilor din Zonele I și II a avut loc între 15 mai și 11 iunie 1944, în 4 trenuri pe zi, cu aproximativ 12 000 de persoane fiecare. Transportarea către Auschwitz și alte lagăre de exterminare s-a făcut în condiții inumane. Înghesuiți în vagoane de marfă închise cu lacăte, fără mâncare și apă, sute de oameni au murit pe drum. Unele cifre estimează că, în 24 de zile, au fost deportați 289 357 de evrei din Transilvania de Nord, în 92 de trenuri.

1944. Deportarea evreilor din Bistrița

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „[...] Vorbind în continuare despre problema evreiască, primul ministru [Kállay] arată că este conștient că împotriva evreilor trebuiesc luate și alte măsuri. Evreimea trebuie scoasă treptat, nu în ritm lent, ci accelerat, sub toate raporturile din viața maghiară. Nu este alt mijloc mai radical, decât expulzarea unui număr de 800 000 de evrei.”

(Extras din articolul Discursul primului ministru Kállay rostit la întrunirea marelui

Consiliu al partidului guvernamental, în „Tribuna Ardealului”, 22 aprilie 1942)

B „Guvernul în scurt timp va curăța țara de evrei. Evreii, fără considerare de sex și vârstă, vor fi transportați în lagăre de concentrare designate. Strângerea evreilor va fi făcută de poliție și jandarmerie. Autoritățile locale să designeze lagărele corespunzătoare. Evreii vor fi deportați. Transportul lor se va face cu trenul ca prizonieri. Evreii nu vor avea dreptul de a lua cu ei decât îmbrăcămintea ce este pe corpul lor, cel mult un schimb de lenjerie, alimente cel puțin pe 14 zile și greutatea pachetului maxim 50 kg. Nu vor avea dreptul de a duce cu ei bani, bijuterii sau obiecte de valoare.”

(Decretul-lege nr. 6163 din 7 aprilie 1944 semnat de László Baky, secretar de stat în Ministerul de Interne al Ungariei horthyste)

C 31 mai 1944. Transportarea evreilor din Șimleu Silvaniei către Auschwitz-Birkenau

1. Identifică, din sursele A și B, obiectivele politicii antisemite ale guvernului din Ungaria.

2. Compară, pe baza cunoștințelor anterioare, măsurile și acțiunile pe care guvernele de la București și Budapesta le-au adoptat împotriva evreilor în perioada 1939–1944. Notează-ți observațiile într-un organizator grafic, după modelul:

Măsuri antisemite adoptate în: Asemănări Deosebiri

România

Ungaria

3. Imaginează-ți că ești persoana care a realizat fotografia de mai sus (sursa C). Ce vezi? Ce simți? Ce auzi? Cum te simți în legătură cu această situație? Ce sentimente crezi că trăiesc oamenii din imagine?

4. Vizitează virtual Muzeul Holocaustului din Nordul Transilvaniei (Șimleu Silvaniei) și realizează, împreună cu alți colegi de clasă, o investigație referitoare la situația evreilor din nord-vestul Transilvaniei înaintea și în timpul Holocaustului. Identifică povești de viață ale evreilor din această comunitate. Cu ajutorul informațiilor de pe site-ul muzeului, însemnează, pe o hartă mută, ghetourile înființate în Transilvania de Nord și numărul evreilor adunați în fiecare dintre ele. Nu uita ca la sfârșitul vizitei să completezi Jurnalul de călătorie. (Portofoliu)

5. Citește. Scrie. Reflectează. Cu ajutorul internetului descoperă Muzeon – Storytelling Jewish History Museum. Citește Povestea despre salvarea Júliei Rosenberger. Pe o foaie A4, notează-ți traseul parcurs de Júlia în lunga sa călătorie din timpul Holocaustului. Scrie un scurt eseu în care să reflectezi cu privire la încercările prin care a trecut și modul în care a reușit să supraviețuiască.

STUDIU DE CAZ: ELIE WIESEL

Născut la data de 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmației, într-o familie de evrei ortodocși și hasidici, Elie Wiesel a frecventat de la trei ani o școală evreiască. La vârsta de 15 ani, în iunie 1944, a fost deportat împreună cu toată familia în lagărul de concentrare de la Auschwitz, apoi la Monowitz și Buchenwald, de unde a fost eliberat la finele războiului. După război, a studiat filozofia la Universitatea Sorbona (1948) și a lucrat ca jurnalist în Franța, iar din 1955, a lucrat în SUA, la New York. În anul 1956 a publicat cartea Noaptea, care tratează experiențele sale din lagărul de exterminare de la Auschwitz, din timpul Holocaustului. Cartea fost apreciată la nivel internațional și tradusă în zeci de limbi. Între anii 1972–1978, a fost profesor de studii istorice la New York și, din 1978, profesor la Boston. A scris peste 40 de cărți –romane, eseuri, piese de teatru în care a explorat Holocaustul, pe care l-a numit „cea mai mare crimă din istorie”.

S-a afirmat ca purtător de cuvânt al drepturilor omului acolo unde ele erau amenințate. În 1986, a primit Premiul Nobel pentru Pace și Medalia Prezidențială a Libertății (SUA). A înființat Fundația – Elie Wiesel pentru Umanitate (1988) pentru a cerceta problemele legate de ură și de conflictele etnice. În 1993, la deschiderea Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, D.C., a vorbit despre experiența lui, spunând: ,,Pentru cei morţi şi pentru cei vii, trebuie să aducem mărturie”. Aceste cuvinte au fost sculptate în piatră la intrarea în acest muzeu.

În ceea ce privește relațiile sale cu România, în 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „– Toată lumea jos! Lăsaţi totul în vagon! Repede! Am sărit afară. [...] În faţa noastră, flăcările. În aer, mirosul de carne arsă. Era probabil miezul nopţii. Ajunsesem. La Birkenau. [...] Obiectele dragi pe care le cărasem până aici au rămas în vagon şi cu ele, în fine, iluziile noastre. Din doi în doi metri, un SS cu mitraliera îndreptată spre noi. Ţinându-ne de mână, i-am urmat pe ceilalţi. Un gradat SS ne-a întâmpinat, cu un baston în mână. A ordonat: – Bărbaţii la stânga! Femeile la dreapta! [...] Ofiţerii SS ne-au ordonat: – Încolonaţi-vă câte cinci. S-au auzit proteste. [...] Un tânăr spunea: – Lumea trebuie să afle că există Auschwitz. S-o afle cei care ar mai putea să scape... Însă bătrânii îşi implorau copiii să nu facă prostii: – Nu trebuie să ne pierdem încrederea, chiar dacă sabia atârnă deasupra capetelor noastre. Aşa vorbeau înţelepţii. [...] M-am ciupit de obraz: eram încă viu? Eram treaz? Nu-mi venea să cred. Cum era posibil să arzi oameni, copii, şi toată lumea să tacă? Nu, nu putea fi adevărat. [...] nu credeam că în vremurile noastre mai pot fi incineraţi oameni, că omenirea nu ar fi tolerat niciodată aşa ceva... – Omenirea? Omenirii nu-i pasă de noi. Astăzi, totul este permis. Totul este posibil, chiar şi crematoriile...” (Elie Wiesel, Noaptea)

1. Pe baza surselor A–C, stabilește cărei categorii de protagoniști ai Holocaustului îi aparține Elie Wiesel: victimă, călău, colaborator, spectator, salvator

2. Alcătuiește o listă care să conțină minimum zece cărți scrise sau activități realizate de Elie Wiesel și discută, împreună cu alți colegi de clasă, la orele de literatură despre importanța/rolul acestuia în literatura universală.

3. Consultă surse multimedia și descoperă și alte detalii despre viața și activitatea lui Elie Wiesel. Indică două motive pentru care Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1986.

4. Care crezi că este mesajul pe care ni-l transmite opera și activitatea lui Elie Wiesel? Inițiază și organizează un grup de discuții, un blog sau o pagină web în care să răspunzi la această întrebare. Este modelul său un exemplu de bună practică în combaterea antisemitismului și a diverselor forme de discriminare?

5. Alcătuiește o scurtă biografie/portret/e-book/audiobook/eseu (de aproximativ două pagini) despre contribuția lui Elie Wiesel la dezvoltarea culturală a comunității evreiești, a celei românești și a lumii. (Portofoliu)

C Lagărul de concentrare Buchenwald, fotografie făcută la 16 aprilie 1945, la cinci zile după eliberarea lagărului. Elie Wiesel se află în primul rând de jos, al șaptelea din stânga, lângă stâlpul supraetajat.

B Elie Wiesel

Evaluez și creez

1. Aranjează noțiunile de mai jos cu ajutorul unei aplicații digitale (de exemplu: LucidChart, MindMeister etc.) într-o hartă conceptuală*: Dictatul de la Viena, deportare, lagăr de exterminare, ghetoizare, nordul Transilvaniei, Soluție finală, Auschwitz, expulzări, evrei, detașamente de muncă, Ungaria.

2. Ai auzit de Jurnalul Annei Frank din lecțiile anterioare. Știai că Éva Heyman a fost considerată cealaltă Anne Frank? Născută la Oradea în anul 1931, Éva avea 13 ani când a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare de la Auschwitz. A murit pe 17 octombrie 1944 la Auschwitz-Birkenau. Povestea Évei o poți afla căutând pe internet #Povești de viață din timpul Holocaustului. Transilvania de Nord. Oradea.

De ce crezi că un copil decide să țină un jurnal în circumstanțe atât de haotice, nesigure și amenințătoare? Citește Jurnalul Annei Frank sau Jurnalul Évei Heyman și formulează răspunsul într-un eseu de aproximativ două pagini.

3. Cine ascultă o mărturie, devine un martor!

Vizionează din Biblioteca virtuală mărturiile supraviețuitorilor lagărului de exterminare de la Auschwitz.

• Informează-te despre contextul istoric al perioadei.

• Reamintește-ți:

– situația Transilvaniei de Nord în urma Dictatului de la Viena;

– statutul populației evreiești din această zonă;

– măsurile adoptate de guvernul maghiar pentru implementarea Soluției Finale.

• Urmărește filmul și răspunde la întrebări conform modelului de analiză a unei mărturii filmate de la pagina 77 – mărturia Chavei Wolf.

4. Realizează, împreună cu alți colegi, un proiect de valorificare a experiențelor istorice din Holocaust, care să contribuie la încurajarea coeziunii sociale și a nonviolenței în comunitatea în care trăiți. (Portofoliu)

5. Consultă surse de pe internet și descoperă locuri ale memoriei comunităților evreiești dedicate victimelor Holocaustului din Transilvania de Nord. Salvează imaginile și organizează, împreună cu alți colegi de clasă, o expoziție de fotografii dedicată acestui tragic eveniment istoric.

Redactează pe baza acestor fotografii un articol pentru revista școlii sau pentru activitățile dedicate comemorării victimelor Holocaustului.

6. Compară cu ajutorul unei diagrame Venn situația evreilor din Transilvania de Nord cu aceea a evreilor din România în perioada 1940–1944. Stabilește două asemănări și două deosebiri. Discută împreună cu alți colegi de clasă despre:

– responsabilitate și complicitate;

– atitudinea populației din Ungaria și România față de persecutarea și uciderea evreilor;

– comportamentul făptașilor, al colaboratorilor, al martorilor tăcuți și al salvatorilor.

Biblioteca virtuală

Prof. Otto Adler Tereza Mozes și Ladislau Roth, Amintiri din Infern. Auschwitz 76

Jurnal reflexiv

 Notează trei fapte pe care le-ai învățat din această lecție.

 Numește conținuturile care crezi că necesită clarificări.

 Descrie emoțiile pe care ți le-a trezit studiul acestei lecții.

* Harta conceptuală este un organizator grafic, o tehnică de reprezentare vizuală a conceptelor/noțiunilor/ideilor și a legăturilor dintre ele.

Éva Heyman

Solidaritate și acțiuni de salvare în timpul Holocaustului: „Drepți

între Popoare”

Provocare

Cine salvează o viață, salvează Lumea întreagă. (Mishnah, Sanhedrin 4:5)

 Care este opinia ta în legătură cu această afirmație?

Cunosc și înțeleg

 Solidaritate umană cu evreii – o formă de rezistență la politicile de exterminare În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial persecuțiile, discriminările și politica nazistă de violență și eliminare sistematică contra evreilor au condus la o tragedie umană, în care unii și-au pierdut viața, alții au fost deportați sau au căutat un refugiu în alte țări. Distrugerea „rasei evreilor” trebuia realizată prin orice mijloace, nefiind îngrădită de nicio morală. Puține persoane și-ar fi putut imagina această evoluție a evenimentelor și desfășurarea lor rapidă.

În anii războiului, spre deosebire de politica oficială antievreiască, de tip nazist, existentă în multe state din Europa, unii oameni, riscându-și poziția oficială și viața, au sprijinit și au acționat în vederea salvării vieții evreilor. Solidaritatea lor s-a clădit pe morala creștină, pe relațiile personale și pe conștientizarea responsabilității pentru ceilalți semeni, fiind un răspuns la dezastrul prin care treceau evreii în timpul acestei conflagrații. Aceste acțiuni au avut drept scop salvarea vieţilor umane, reducerea suferinţei şi păstrarea şi protecţia demnităţii umane. Totodată, au vizat reducerea impactului negativ pe care îl avea războiul asupra vieţii sociale, economice, culturale şi morale. Ele au avut și un pronunţat caracter umanitar. Oferirea acestui sprijin evreilor în situațiile-limită în care se aflau a fost un imperativ moral, dar nu doar atât. Exemplele de solidaritate civică au reflectat empatia unor cetățeni față de evrei. În egală măsură, acestea constituie un angajament pentru valorile universal umane, între care solidaritatea ocupă acum cel mai important loc.

Dicționar istoric

Drept între Popoare = titlu acordat persoanelor (non-evrei) care și-au riscat viața sau libertatea lor pentru a salva evrei în timpul Holocaustului.

 Acțiuni de salvare a evreilor

Realitatea din timpul războiului era că toți evreii trebuiau eliminați, fără a exista o altă cale pentru statele care aveau o politică antievreiască. Persoanele care au salvat viața unor evrei, în ciuda tuturor dificultăților, și-au asumat mari riscuri: demiterea din funcții, pierderea serviciului, arestarea, iar uneori au plătit cu viața.

Au încercat să salveze viețile evreilor în timpul Holocaustului unele:

a) state: Danemarca;

b) organizații: Zegota (Consiliul polonez pentru ajutorarea evreilor) – a funcționat din decembrie 1942 până în 1945, când Polonia a fost eliberată;

c) comunități: Le Chambon-sur-Lignon este un sat protestant din departamentul Haute-Loire, în sudul Franței;

d) mișcări subterane: mănăstiri, diplomați (de exemplu: Raoul Wallenberg);

f) persoane fizice.

Ca exemple de acțiuni de salvare a evreilor putem menționa: ascunderea evreilor în casele salvatorilor sau pe proprietatea lor, în păduri, în cimitire, în sistemul de canalizare etc.; oferirea de alimente în mod regulat; furnizarea de documente și identități false; falsificarea certificatelor de botez de către cler; emiterea de vize sau pașapoarte de

Sala Numelor (Yad Vashem, Ierusalim)

către unii diplomați străini, contrar instrucțiunilor și politicii țărilor lor; solicitarea unor grupuri de evrei de către armată pentru efortul de război (cazul lui Oskar Schindler); sprijinirea evreilor în acțiunile lor de evadare (evreii au fost ajutați să iasă din ghetouri și închisori, să traverseze frontierele în țări neocupate sau în zone unde persecuțiile au fost mai puțin intense); salvarea copiilor (custodie, adoptare, creșterea lor în case de copii, cu condiția asigurării fondurilor necesare îngrijirii lor etc.).

 Recunoștința Statului Israel – „Drept între Popoare”

Yad Vashem – Memorialul Victimelor Holocaustului – este o instituție oficială a statului Israel înființată în anul 1953, la Ierusalim, printr-o hotărâre a Knesset-ului (parlamentul israelian). Începând din anul 1963, şi-a stabilit ca misiune să ilustreze recunoştinţa statului Israel faţă de cei care au salvat evrei, punându-şi propria viaţă în pericol. Aceşti eroi primesc titlul „Drept între Popoare”, iar numele lor sunt inscripţionate pe pereţi de piatră, în pădurea din vecinătatea Memorialului, formată din arborii plantaţi în amintirea lor.

„Drept între Popoare” (în ebraică: חסיד אומות העולם – Hasid Umot HaOlam) este un titlu acordat în timpul vieții sau post-mortem, de statul israelian, pe baza unei legi speciale a parlamentului, martirilor și eroilor neevrei care, în timpul Holocaustului, și-au riscat viața, familia și averea ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți. Există o comisie de acordare a titlului, diplomei și medaliei „Drept între Popoare”, care cercetează fiecare caz în parte și apoi hotărăște dacă acordă sau nu acest titlu. Până în prezent, acest titlu a fost acordat la aproape 28 000 de „Drepți între Popoare”, dintre care 69 de români.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „După foarte puțin timp, trenul s-a oprit în gara Roman. Ajutat de alții, m-am dat jos din tren. Eram gol pușcă. Tot ajutat de alții am fost pus să fac un duș cald. Mi-a făcut bine, foarte bine. După aceea, o doamnă de la Crucea Roșie ne-a adus bucăți de zahăr și căni cu apă curată, am revenit la viață. Mai târziu am aflat că numele ei era doamna Agarici. O femeie simplă, dar autoritară. Un nume care merită să fie binecuvântat mereu și mereu. Un om de bine! O femeie cu suflet mare!” (Adrian Radu-Cernea, Pogromul de la Iași. Depoziție de martor)

B „În acțiunea de salvare a populației evreiești din România, s-a distins în mod deosebit de mișcător Regina Mamă Elena. Cu multă duioșie, dar și cu multă energie, ea a răspuns apelurilor mele ca să obțină aprobarea guvernului român pentru trimiterea de ajutoare deportaților din Transnistria, pentru repatrierea orfanilor din Transnistria și, în sfârșit, pentru evitarea deportării restului populației evreiești în Polonia. Regina Mamă a reușit în demersurile sale, cu devotament și cu sprijinul Majestății Sale, Regele Mihai... Ea a fost o adevărată mamă pentru populația evreiască din România, populație crunt obidită în perioada Holocaustului.”

(Rabinul Șafran, interviu acordat la BBC în anul 1998)

1. Numește, pornind de la sursele date, persoanele care au primit titlul de „Drept între Popoare”.

2. Indică, pe baza surselor, câte un motiv pentru care personalitățile menționate au primit acest titlu.

3. Formulează un punct de vedere referitor la acordarea titlului de „Drept între Popoare” salvatorilor. Care este părerea ta despre recompensa ce ar trebui acordată acelor salvatori? Este necesar să fie recompensați sau ceea ce au făcut ei este doar un gest uman natural?

4. Dacă ai putea stabili patru criterii de acordare a titlului de „Drept între Popoare” care ar fi acestea? Argumentează-ți opiniile.

5. Consultă surse de pe internet pentru a descoperi și alte persoane din România care au primit titlu de „Drept între Popoare”. Ai descoperit persoane care aparțin comunității din care faci parte? Există în localitatea ta/județul tău locuri ale memoriei dedicate acestor personalități?

Aleea Celor Drepți (Yad Vashem, Ierusalim)

Traian Popovici s-a născut în 1892, într-o familie de intelectuali și preoți din Bucovina (tatăl și străbunicul său fiind preoți). A studiat la gimnaziul superior din Suceava și la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Cernăuți, pe care a absolvit-o la sfârșitul Primului Război Mondial. În anul 1914, devenea președinte al Societății Academice Junimea, iar apoi s-a înrolat ca voluntar în armata României în Marele Război de Reîntregire Națională. Doctor în drept la Universitatea Cernăuți, Traian Popovici a profesat ca avocat la Cernăuți și București. În perioada 1 august – 18 decembrie 1941, a fost numit primar de către guvernatorul militar al Bucovinei. Contrar voinței lui Traian Popovici, noul guvernator a înființat în capitala provinciei un ghetou, la 11 octombrie 1941, unde evreii au fost obligați să trăiască în condiții inumane.

Din această funcție, fiind conștient că trebuie să-i salveze pe evrei, acesta și-a asumat deliberat responsabilitatea, înfruntând politica lui Ion Antonescu. Primarul Cernăuțiului a respins barbariile executate contra populației evreiești din oraș, a protestat față de politica de ghetoizare și de deportare a evreilor. De asemenea, a emis scutiri de la deportare pentru evrei, întocmind liste cu 20 000 de persoane – cel mai mare număr de evrei salvați de la moarte de o singură persoană în timpul Holocaustului (16 569 de persoane din ghetoul din Cernăuți au fost salvate de la deportare și alți 3 120 de evrei au primit „autorizații Popovici”, ce le-au permis plece din ghetou și să se întoarcă în casele lor). Pentru acest fapt, în iarna anului 1941, el a fost destituit din funcție și rechemat la București.

În anul 1969, Memorialul Victimelor Holocaustului i-a acordat, post-mortem, titlul de „Drept între Popoare”, primul de acest fel cu care a fost cinstit un cetățean român și, implicit, Cetățenia de Onoare a Israelului. În semn de cinstire, în orașul Tel Aviv din Israel i-a fost ridicat un monument. În anul 2002, Primăria Sectorului 3 din București a numit o stradă de pe raza sa după Traian Popovici și a plasat o placă memorială pe zidul unei clădiri. La Colacu, satul său natal, și în localitatea unde a murit (Fundu Moldovei), au fost dezvelite busturi ale eroului.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Pe străzile din fața ferestrei, un pohod întreg de omenire în pribegire. Moșnegi ajutați de copii, femei cu prunci în brațe, infirmi târându-și trupurile schiloade, toți cu boccele în mână, valizii cărând în cărucioare sau roabe sau în spinare, cufere legate în pripă, așternut, boarfe, haine, se îndreptau în pelerinaj mult înspre valea de suferință a orașului, înspre gheto. Mi-am dat seama că s-a pus în mișcare roata nenorocului lor. M-am îmbrăcat și-am grăbit la primărie. Pe drum, plâns de femei, scâncet de copii, murmur de bătrâni, lacrimi și iarăși lacrimi, unele curgând șiroaie, altele uscate pe obrajii de suferință, altele prelingându-se anonim în bărbiile cărunte. «Jidovimea fusese scoasă din bârlogul ei» și hăituită, ca sălbăticiune înspre țarcul ei de poticnire. Capacitatea de cazare era minimă. [...] Un miros de sudoare înăcrită, urină și fecale, de umezeală igrasioasă, a pus stăpânire pe cartier, diferențiindu-l de restul orașului. ” (Traian Popovici, Spovedania)

B „În ceea ce mă privește, ceea ce mi-a dat putere să mă opun curentului, să fiu stăpânul propriei mele voințe și să mă opun puterii, pentru a fi în sfârșit o ființă umană adevărată, a fost mesajul familiilor de preoți care constituie strămoșii mei, un mesaj despre ce înseamnă să iubești omenirea. Ceea ce mi-a dat putere a fost educația pe care o primisem în liceul din Suceava, unde am primit lumina literaturii clasice, unde profesorii mei mi-au modelat spiritul cu valorile umanității, care luminează neobosit omul și îl diferențiază de brute.” (Traian Popovici, Spovedania)

1. Stabilește o legătură între sursa A și sursa B. Prezintă-ți punctul de vedere într-un eseu de aproximativ o pagină.

2. Plecând de la surse și de la textul lecției, realizează un e-book/audiobook în care să prezinți activitatea și personalitatea lui Traian Popovici, „Drept între Popoare”.

Traian Popovici (1892–1946)

Autorizație emisă de Traian Popovici

Evaluez și creez

1. Citește cu atenție sursa de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

Condițiile de bază stabilite de Yad Vashem pentru acordarea titlului de „Drept între Popoare”:

 Implicarea activă a salvatorului în salvarea unuia sau a mai multor evrei de la amenințarea cu moartea sau deportarea în lagărele morții.

 Riscul vieții salvatorului, libertatea sau poziția socială.

 Motivația inițială a fost legată de intenția de a ajuta evrei persecutați: nu pentru plată sau de orice fel de altă recompensă, cum ar fi convertirea religioasă a persoanei salvate, adopția unui copil etc.

 Existența mărturiei celor care au fost ajutați sau cel puțin documentația fără echivoc în stabilirea modalității de salvare și circumstanțele sale. (https://www.yadvashem.org/education/)

a) Compară, pe baza unei diagrame Venn, cele patru criterii scrise de tine cu cele patru stabilite de Yad Vashem. Precizează două asemănări și două deosebiri între ele.

b) Indică trei motive pentru care Yad Vashem nu i-a recunoscut ca „Drepți între Popoare” pe toți cei care și-au riscat viața pentru a salva evrei în timpul Holocaustului.

2. Urmărește din Biblioteca virtuală documentarul dedicat Vioricăi Agarici, apoi răspunde următoarelor cerințe și întrebări:

a) Viorica Agarici şi cei care i-au ajutat pe evrei în timpul Holocaustului pot fi caracterizați drept eroi? Argumentează-ți răspunsul.

b) În derularea evenimentelor istorice crezi că este posibil să devii aliat după ce ai fost un spectator dezinteresat? O astfel de schimbare este benefică pentru tine, pentru cei ajutați, pentru societate, în general?

3. Realizează o listă cu cinci filme artistice sau documentare reprezentative dedicate salvatorilor evreilor în timpul Holocaustului/oricărei persoane care a primit titlul de „Drept între Popoare”. Vizionează, împreună cu alți colegi de clasă, unul dintre aceste filme și realizați analiza acestuia pe baza următorului plan de idei:

• Descrieți povestea salvatorilor: cum, unde și când au salvat viața evreilor.

• De ce au salvat viața acestor oameni? Când au decis să facă acest lucru, au acționat diferit? Care a fost „punctul de cotitură”?

• De câți oameni este nevoie pentru a salva o viață?

• Ce fel de preț au plătit pentru acțiunea lor?

• Care a fost sensul actului lor pentru victime?

• Este posibil ca salvarea evreilor să fie considerată un act de rezistență?

• De ce trebuie să ne amintim de salvatori?

4. Împreună cu colegul de bancă cercetați cazul uneia dintre personalitățile studiate care au primit titlul de „Drept între Popoare” și realizați unul dintre proiectele de mai jos (Portofoliu):

• Redactați un text de aproximativ două pagini referitor la o întâlnire de după Holocaust între un salvator şi o persoană salvată de el/ea. În timpul conversaţiei, concentraţi-vă asupra reflecţiilor salvatorului asupra propriilor sale dileme, dificultăţi şi fapte din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

• Creaţi un desen care să reprezinte această persoană (sau grup) şi acţiunile sale în timpul Holocaustului.

• Scrieţi un articol de ziar sau o scurtă prezentare care elogiază activitatea salvatorului în timpul Holocaustului. Postați lucrarea voastră pe o rețea de socializare.

Prezentați colegilor proiectele realizate, prin intermediul metodei Turul galeriei.

Jurnal reflexiv

 Notează două noțiuni pe care le-ai învățat din această lecție.

 Descrie emoțiile pe care le-ai simțit pe parcursul acestei lecții.

 Gândește-te cum ai putea utiliza în viitor această experiență de învățare.

Memorialul Yad Vashem (Ierusalim, Israel)

Biblioteca virtuală

Viorica Agarici „Drepți între Popoare”

Judecarea și pedepsirea responsabililor pentru Holocaustul din România: Tribunalele Poporului din București și din Cluj.

Procesul lotului Antonescu și alte procese de condamnare a criminalilor de război

Provocare

Din mii de guri, un singur strigăt. Din mii de piepturi o singură dorinţă: Moarte criminalilor de război! Moarte ucigaşilor! Moarte lor! (Aurel Baranga, Aspecte de la procesul „criminalilor de război”, în ziarul România liberă, 21 mai 1945)

 Aceasta era atmosfera în România anilor de după război cu privire la judecarea criminalilor de război.

Tu ce părere ai? Cum vezi situația aceasta cu ochii tânărului de astăzi?

Repere cronologice

23 august 1944

România întoarce armele împotriva Germaniei naziste 19 decembrie 1944

Promulgarea decretului-lege de abrogarea a măsurilor legislative antievreiești în România, adoptate de regimul antonescian aprilie 1945

Legea privind înființarea Tribunalelor Poporului

1945–1946

Procesul generalului

Antonescu

A Avram Bunaciu

În perioada 1945–1946 a fost şef al acuzatorilor publici de pe lângă Tribunalul Poporului din Bucureşti. A fost însărcinat să organizeze Tribunalul Poporului din Cluj.

Cunosc și înțeleg

După terminarea războiului, diferite tribunale naționale au intentat urmăriri pentru crime de război, crime împotriva umanității și crime împotriva păcii. Acuzațiile se refereau la infracțiuni contra legilor și obiceiurilor războiului și se întemeiau pe regulile conflictelor militare enunțate în convenții internaționale (Convenția de la Haga din 1907, Convenția de la Geneva din 1929, Legea nr. 10 a Consiliului de Control Aliat, Acordul de la Londra – semnat la 8 august 1945).

 Înființarea Tribunalelor Poporului în România

În conformitate cu prevederile articolului 14 din Convenţia de Armistiţiu dintre România şi Naţiunile Unite (URSS, SUA şi Marea Britanie), încheiată pe 12 septembrie 1944 la Moscova, România îşi asuma obligația de a colabora cu „Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război”.

Prima reglementare a fost reprezentată de Decretul-lege nr. 50/21 ianuarie 1945 pentru urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război. În același timp, prin Decretul-lege nr. 51/1945 erau incriminate o serie de fapte denumite „dezastrul țării”, care priveau în principal deciziile politice de angajare a României în cel de-Al Doilea Război Mondial. Decretul a fost înlocuit de Legea nr. 312/21.04.1945 care prevedea două categorii de infracțiuni, și anume, „dezastrul țării” și „dezastrul țării prin săvârșirea de crime de război”. Legea reglementa imixtiunea practicilor sovietice în sistemul judiciar român, înfiinţa instituţia Tribunalului Poporului şi introducea instituţia „acuzatorilor publici”, numiţi de Consiliul de Miniştri.

În baza acestei legi au fost judecați demnitarii regimului Antonescu în perioada funcționării Tribunalului Poporului (aprilie 1945 – iunie 1946). Prin prevederile legii, comuniștii dețineau controlul Tribunalului Poporului.

 Activitatea Tribunalelor Poporului. Primele procese

Primul lot de „criminali de război” a fost adus în instanță la 14 mai 1945 și a avut în frunte pe generalul Nicolae Macici, care era urmat de ofițeri ce deținuseră funcții în Transnistria și Basarabia. După 8 zile a fost emisă sentința: pedeapsa cu moartea, comutată ulterior de regele Mihai I în muncă silnică pe viață.

Au urmat noi loturi: al ziariștilor (cuprindea 14 persoane), al autorilor masacrelor de la Iampol şi Râbniţa (12 persoane), „al odioşilor inchizitori din

Transnistria” (11 persoane), „al schingiuitorilor” şi „al autorilor masacrelor de la Mostovoi şi Berezovca – Transnistria”, „lotul poliţiştilor fascişti şi schingiuitori”, „călăii de la Siguranţă”, al călăilor din Transnistria, „al călăilor autori ai masacrelor din Bucovina şi Basarabia”, al criminalilor de război vinovaţi de decimarea evreilor etc. În general, sentinţele pronunţate au fost de: temniță grea, muncă silnică pe viaţă, degradare civică şi confiscarea averii. Mulți dintre cei judecați nu au fost prezenți și au primit pedepsele în contumacie. Politicul a intervenit în activitatea justiţiei, mergând până la hotărârea celor care vor fi judecaţi şi ce pedepse să primească.

 Procesul mareşalului Ion Antonescu

În perioada 6–17 mai 1945 au fost judecați, la București, Ion Antonescu și demnitarii regimului său. Aceștia au fost acuzați de crime de război, de atac asupra URSS-ului și război contra sovieticilor, de proces de românizare, de Holocaust (23% din rechizitoriu), de deportarea a zeci de mii de evrei în Transnistria, de înființarea lagărelor de exterminare, de numărul imens de morți din rândul evreilor și al populației rome. Sentinţa a fost pronunţată în şedinţa din 17 mai, iar alături de mareşal au mai fost condamnaţi la moarte: Mihai Antonescu, C. Z. Vasiliu, Gh. Alexianu. La data de 1 iunie 1946, sentința a fost executată, la închisoarea Jilava, prin împușcare.

 Tribunalul Poporului din Cluj – Procesul horthyștilor

În primele luni ale anului 1946, în cadrul Tribunalului Poporului din Cluj s-au desfășurat două procese în masă, care au avut ca obiect judecarea celor acuzați de crime împotriva românilor și a evreilor, în timpul administrației maghiare. În primul proces au fost judecați cei care au înfăptuit crime îndreptate împotriva românilor și a unor evrei în septembrie 1940, imediat după Dictatul de la Viena, iar în cel de-al doilea au fost judecați și condamnați cei vinovați de exterminarea evreilor din nordul Transilvaniei în primăvara anului 1944. După desființarea sa, judecarea criminalilor de război a fost preluată de Curtea de Apel Cluj (1946–1952). Majoritatea acuzaților au fost judecați în contumacie și nu și-au ispășit pedeapsa niciodată. Crimele comise de regimul antonescian contra evreilor și populației rome sunt un fapt istoric incontestabil. Ocupația sovietică și regimul comunist sub care s-au desfășurat procesele nu diminuează esența acuzațiilor din rechizitoriu referitor la Holocaust.

Studiază, cu atenție, sursele A–C și răspunde la următoarele cerințe: Analizez. Rezolv

Dicționar istoric contumacie = absență de la judecată a unui inculpat.

crime împotriva păcii = inițierea sau purtarea unui război de agresiune.

crime de război = încălcarea legilor sau a cutumelor războiului, adică: asasinatul, relele tratamente, deportarea populației civile din teritoriile ocupate, executarea ostaticilor, jefuirea proprietății publice sau private, distrugerea fără motiv a localităților.

crime împotriva umanității = asasinarea, exterminarea, deportarea sau orice act inuman comis împotriva populației civile sau orice tip de persecuție pe motive de apartenență politică, rasială sau religioasă îi timpul războiului.

B Procesul guvernului Antonescu, 1946 (Mihai Antonescu – în centrul imaginii, Ion Antonescu – în stânga)

C „Singura diferenţă dintre acuzare şi autoapărarea acuzatului Ion Antonescu consta în viziunea lor radical diferită asupra războiului: fusese acesta de „agresiune” sau de „apărare”? Dacă am adopta această perspectivă am fi nevoiţi să admitem că Antonescu, nu acuzatorii săi, avea dreptate: în fond, războiul declanşat împotriva Uniunii Sovietice fusese unul având drept scop recuperarea teritoriilor pierdute în urma ultimatumului sovietic din 1940. Totuşi, rămâne întrebarea dacă un război „drept” justifică crime împotriva umanităţii.”

(prof. univ. dr. Michael Shafir, Rădăcinile negaţionismului românesc. Procesul Ion Antonescu)

1. Studiază, cu atenție, sursele A–C și formulează un punct de vedere referitor la judecarea și pedepsirea responsabililor pentru Holocaustul din România.

2. Plecând de la sursa C, redactează un eseu de aproximativ două pagini despre cauzele și consecințele negării unor date, acțiuni și fapte despre Holocaustul din România.

NICOLAE MACICI, CONSTANTIN (PIKI) VASILIU, ION TOPOR

În perioada guvernului Ion Antonescu, politica represivă împotriva populației evreiești a fost aplicată din ordinul Conducătorului Statului și de ofițeri de carieră, majoritatea generali.

 Nicolae Macici (1886–1950) a fost condamnat pentru represiunea de la Odessa din 1941. A participat la Primul Război Mondial și în anul 1935 a fost avansat la gradul de general. În cadrul procesului desfășurat între 14 și 22 mai 1945 la ,,Tribunalul Poporului” din București, completul de judecată a considerat că, după sosirea sa la Odessa, la 23 octombrie 1941, a fost ,,organizatorul represaliilor” și a ordonat ,,acte de teroare, cruzime și suprimarea populației din teritoriile în care s-a purtat războiul și de a fi ordonat represalii colective din motive rasiale asupra populației civile din Odessa”. A fost condamnat la moarte, conform Legii nr. 312/1945, pentru „crima de dezastrul țării” și „crime de război”.

 Constantin Z. („Piki”) Vasiliu (1882–1946). Între septembrie 1938 și septembrie 1940, a fost primar al orașului Craiova. În 1938, a fost promovat la gradul de general. În timpul regimului Antonescu a îndeplinit funcțiile de inspector-general al Jandarmeriei (1940–1944) și subsecretar de stat pentru Poliție și Siguranță la Ministerul de Interne (1942–1944). A fost autorul deportării evreilor din Bucovina și Basarabia și ale deținuților din lagărul Târgu Jiu în Transnistria. A ordonat să se ia ostatici dintre conducătorii evreilor și ai comuniștilor și, în cazul producerii unor acte de rebeliune sau terorism, să fie împușcați. Prin Ordinul nr. 35 834, din 12 iunie 1943, a cerut organelor din subordine să facă cercetări asupra țiganilor trimiși în lagărele de internare din Transnistria. Tribunalul Poporului, în conformitate cu dispozițiunile art. 101 din Codul Penal, l-a condamnat la moarte pentru crime de război și a fost executat prin împuşcare la Penitenciarul Jilava, la 1 iunie 1946.

 Ion Topor (1885–1950) a fost Inspector general al Jandarmeriei (1941–1944). A coordonat prima etapă a evacuării forțate a evreilor din Bucovina, în perioada iunie-iulie 1942 și a celor din Rădăuți. Evreii au fost transportați în lagărele din regiunea Bălți, Mărculești, apoi deportați în Transnistria. Au fost puși la muncă forțată în lagăre, în condiții de supraaglomerare extremă. Bolile și foametea au condus la decesul a mii de evrei și romi. În 1945, a fost judecat de către Tribunalul Poporului și condamnat pentru crime de război.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Documentele de arhivă demonstrează în mod indubitabil faptul că autoritățile militare române, de la cel mai înalt nivel până la eşaloanele inferioare, au jucat un rol central, fiind principalii responsabili pentru tragedia populației evreieşti din Odesa.” (Ottmar Traşcă, Ocuparea orașului Odessa de către Armata română)

B „Prima măsură pe care sunt datori s-o aducă la îndeplinire va fi aceea de curățire a terenului, prin care se înțelege: exterminarea pe loc a tuturor evreilor aflați pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban; arestarea tuturor suspecților, a activiștilor de partid, a acelora care au ocupat funcțiuni de răspundere sub autoritatea sovietică și trimiterea lor sub pază la legiune.” (Generalul C. Piki Vasiliu, Declarație în fața jandarmilor la Roman, 1941)

C „Să-mi scapi Bucovina de evrei, dacă nu mă scap eu de dumneata.”

(Ion Antonescu adresându-se guvernatorului A. Rioșanu în vizita din Bucovina efectuată cu Regele Mihai între 4–6 iulie 1941)

1. Stabilește tipul de informație oferită de cele trei surse.

2. Identifică, din sursa B, o cauză a persecuțiilor împotriva populației evreiești.

3. Recunoaște în sursele de mai sus viziunile diferite referitoare la Holocaustul din România și precizează pentru fiecare sursă perspectiva pe care o susține.

Odessa – Evrei strânși pentru a fi deportați sau executați

Evaluez și creez

1. Formulează un punct de vedere referitor la situația evreilor din Odessa și Bucovina și susține-l cu două informații selectate din sursele A-C de la pagina 96.

2. Consultă pe site-ul Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington mărturia domnului Ovidiu Anca, fost ofițer al armatei române în cel de-Al Doilea Război Mondial. Mărturia sa susține sau infirmă informațiile din sursele menționate la exercițiul anterior? Argumentează-ți opiniile într-un eseu de aproximativ o pagină.

3. Citește, cu atenție, sursa de mai jos și răspunde cerințelor.

„În timpul procesului său, Ion Antonescu a recunoscut că au fost deportați în Transnistria între 150 000 și 170 000 de evrei. Dar el a pretins că prin deportare s-a intenționat, de fapt, salvarea presupușilor evrei procomuniști de furia populației și că el putea să afirme cu siguranță că, dacă nu i-ar fi trimis în Transnistria, niciunul dintre ei nu ar fi supraviețuit. În același document, Ion Antonescu afirma: I-am deportat pe evreii din Basarabia și Bucovina în Transnistria din motive politice de securitate militară și pentru propria lor siguranță.” (Raportul final)

a) Stabilește tipul de informație oferit de sursă.

b) Identifică în sursă argumentele pe care le-a formulat generalul Ion Antonescu în apărarea sa. Punctul său de vedere a fost susținut de desfășurarea evenimentelor?

4. Consultă surse de pe internet despre Procesul criminalilor de război naziști. Realizează o comparație, stabilind două asemănări și două deosebiri între procesul de la Nürenberg și procesele împotriva responsabililor pentru Holocaustul din România.

Jurnal reflexiv

 Menționează una dintre ideile discutate care ți-au reținut atenția.

 Descrie emoțiile pe care le-ai simțit pe parcursul acestei lecții.

 Indică o abilitate pe care consideri că ai dobândit-o în urma activităților de învățare.

Biblioteca virtuală

Fragment din Procesul Antonescu

Procesele de la Nürenberg (1945)

5. Accesează surse de pe internet și realizează, după modelul de mai jos, în format electronic sau pe hârtie, o axă cronologică vizuală a evenimentelor desfășurate după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, care au avut legătură cu pedepsirea responsabililor pentru Holocaustul din România. Selectează între cinci și șapte evenimente reprezentative pentru tema propusă.

Ion Antonescu (1882-1946)

23 august 1944

România se alătură Coaliției Națiunilor Unite

Regele Mihai anunță întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste

RECAPITULARE

1. Analizează, împreună cu alți colegi de clasă, pe baza schemei de la pagina 55, Holocaustul în România.

2. Realizează o descriere a imaginii de mai sus, având în vedere:

– menționarea acțiunii din fotografie; – personajele, respectiv tipologia pe care o reprezintă: făptăș, martor tăcut, colaborator, victimă. – formulează un punct de vedere referitor la responsabilitatea celor care au înfăptuit această acțiune și a celor care au decis înfăptuirea Pogromului de la Iași.

3. Cercetează și identifică membri ai comunității evreiești sau ai comunității rome din localitatea ta/județul tău. Cu ajutorul lor, realizează o investigație despre poveștile de viață ale evreilor sau romilor din comunitate înaintea Holocaustului, în timpul acestuia și după Holocaust.

4. Identifică monumente, memoriale, locuri ale memoriei comunităților din România și creează un album cu imagini reprezentative. Fiecare imagine va fi însoțită de o scurtă descriere a monumentului respectiv. Organizați în sala de clasă/școală o expoziție cu albumele realizate. (Portofoliu)

5. Accesează surse de pe internet și construiește o bază de date care să conțină între cinci și zece mărturii ale supraviețuitorilor lagărelor din Transnistria, evrei și romi.

a) Vizionează una dintre mărturii și răspunde la întrebări pe baza modelului de la pagina 55

b) Plecând de la aceste mărturii, redactează și susține în fața colegilor un discurs referitor la combaterea antisemitismului și a oricăror forme de discriminare.

6. Realizați în clasă, pe grupe, câte o cronică vizuală a Holocaustului din România, referitoare la evenimente istorice, personaje, locuri, întâmplări, care să conțină între 10 și 20 de imagini reprezentative însoțite de texte explicative. Expuneți apoi proiectele în cadrul unei expoziții a clasei și discutați pe baza acestora și a întrebărilor de mai jos.

a) Ce ştiai despre Holocaustul din România înaintea acestor lecţii?

b) Cum trăiau evreii din România înainte de Holocaust?

c) Care este lucrul cel mai impresionant pe care l-ai descoperit pe parcursul acestei unități de învățare?

d) Ce ai aflat despre evreii care au fost victime în timpul Holocaustului din România (Pogromurile de la Dorohoi, Galați, Iași, București. Trenurile morții. Deportările din Transnistria. Holocaustul romilor. Evreii din nordul Transilvaniei)?

e) Care este importanţa acestui eveniment istoric şi de ce trebuie să învăţăm despre Holocaust, respectiv despre Holocaustul din România?

f) Care sunt întrebările pe care ți le poți pune după ce ai învăţat despre Holocaust?

Pogromul de la Iaşi

EVALUARE (Portofoliu)

I. Transcrie în caiet și completează cu câte un exemplu tabelul de mai jos.

„Actori” (state, personalităţi, grupuri etnice/popoare, instituții religioase) implicaţi în Holocaustul din România

Obiectivele fiecărui „actor” implicat în evenimente Natura relaţiei dintre „actori”

Acţiuni ale participanţilor la evenimente

Consecinţe ale deciziei şi acţiunii „actorilor”

II. Elaborează, în aproximativ două pagini, un eseu despre Holocaustul în România pe teritoriile aflate sub administrație românească și în nordul Transilvaniei, având în vedere:

– menţionarea a două legi antisemite adoptate în România, între anii 1938–1940;

– precizarea unui eveniment cu consecințe tragice pentru populația evreiască din România în timpul statului național legionar;

– prezentarea unui aspect referitor la situația populației evreiești din România în timpul regimului Ion Antonescu;

– formularea unui punct de vedere referitor la practicile utilizate în nordul Transilvaniei de către autoritățile ungare şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Se punctează utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Autoevaluare

Punctaj S I = 5 p S II = 4 p (1 p × 4)

Punctajul tău

Oficiu = 1 p Total = 10 p

Nu uita să completezi Fișa de observare sistematică a comportamentului și activității de la pagina 8!

Evrei români supraviețuitori ai lagărului de la Buchenwald, mai 1945

PROIECT (Portofoliu)

„Memoria colectivă” este maniera în care un grup de persoane își aduce aminte de o experiență istorică, reflectând deseori valorile societății respective, și transferă acea memorie de la o generație la alta. O „memorie colectivă” se întruchipează, de exemplu, în zile publice de comemorare, muzee și memoriale, precum și în alte tipuri de narațiuni naționale consacrate. Te simți parte a memoriei colective referitoare la Holocaust?

Pe 9 octombrie este Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului în România. În această zi au loc diverse ceremonii în toată țara, pentru a comemora evreii și romii care au fost victime ale Holocaustului. Data a fost aleasă întrucât pe 9 octombrie 1941 a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în anul 2004.

Propune și pregătește, împreună cu alți colegi de clasă, activități pe care să le desfășurați în această zi. Puteți să vă implicați colegii, școala, familia, comunitatea locală.

În proiectarea activităților voastre, luați în considerare următorul plan de idei:

a) Explicarea modului în care influențele culturale definesc memoria și memorialele.

b) Maniera în care comunitatea locală alege să mediteze asupra propriului trecut.

c) Modul în care diferite grupuri selecționează din istorie elementele pe care le folosesc pentru a-și construi propriile narațiuni. De ce diferă aspectele-cheie ale acestor narațiuni?

d) Felul care comunitatea națională abordează aspectele dificile ale propriei istorii. Ce elemente sunt prezente și absente în diferite narațiuni despre Holocaust?

e) Modul în care comemorările locale se deosebesc de cele din alte țări. Care ar putea fi motivul pentru diferențele între ceea ce se accentuează în diferite narațiuni?

Model de proiect

Titlu: Memoria colectivă. 9 octombrie – Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România

Locul de desfășurare: școală, cimitir evreiesc, sinagogă, comunitate evreiască etc.

Pregătirea activității:

a) Documentarea pentru proiect: cărți, albume, internet, mărturii ale supraviețuitorilor, filme, membri ai comunității etc.

b) Elaborarea planului activității.

c) Împărțirea sarcinilor de lucru pe grupe.

d) Participanți: elevi, profesori, invitați (reprezentanți ai comunității evreiești sau ai comunității locale etc.).

e) Programul activității:

• Depunere de coroane, flori;

• Referate;

• Vizionare de filme documentare și artistice;

• Vizită la sinagogă.

Evaluarea activității:

 Jurnal reflexiv;

 Portofoliu;

 Prezentarea într-o aplicație informatică (Padlet, Prezzi, Canva etc.).

Detaliu al Memorialului Holocaustului din Brașov, România

UNITATEA 6

Evreii în România postbelică și memoria Holocaustului în secolul al XXI-lea

CE VEI REUȘI SĂ FACI

• Să utilizezi critic și reflexiv sursele istorice pentru argumentarea unor demersuri și alegeri, în acord cu valorile societății democratice.

• Să-ți asumi propria identitate culturală și să determini modalitățile prin care interculturalitatea contribuie la promovarea acceptării celuilalt și a respectării drepturilor omului.

• Să te implici responsabil și creativ în diverse contexte de viață, prin respectarea convențiilor de comunicare.

CUM VEI REUȘI SĂ FACI

 Comunitatea evreiască în perioada regimului comunist

 Reprezentarea Holocaustului în artă, literatură și mass-media

 Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului

 Răspunsul țărilor membre O.N.U.: Responsabilitatea de a proteja (R2P]

• Sistematizând informații din diferite tipuri de surse în vederea stabilirii credibilității și a validității opiniilor.

• Analizând comparativ evenimentele/procesele/fenomenele care au generat Holocaustul.

• Exprimând opinii referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale.

• Apreciind valențele dialogului intercultural în exprimarea trăsăturilor propriei identități culturale.

• Manifestând un comportament deschis față de diversitatea culturală.

• Demonstrând un comportament care valorizează interculturalitatea ca trăsătură a comunității locale.

• Analizând critic consecințele stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare.

• Asumându-ți roluri ce implică empatie și respectarea demnității umane.

• Raportându-te critic la experiențele trecutului, pentru promovarea unui comportament democratic.

Comunitatea evreiască în perioada regimului comunist

Provocare

Guvernele comuniste ale României au considerat comerţul cu fiinţe umane un secret de importanţă deosebită. Nici autorităţile israeliene nu au dorit să dezvăluie această pagină de istorie.

(Radu Ioanid, Securitatea şi vânzarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel)

 Cum a fost posibil acest „comerț cu ființe umane” în secolul al XX-lea?

Repere cronologice

6 martie 1945

Primul guvern comunist condus de Petru Groza

1948–1965

Epoca lui Gheorghe

Gheorghiu-Dej

1965–1989

Epoca lui Nicolae Ceaușescu

Dicționar istoric

aliya = imigrarea evreilor din diaspora în Țara lui Israel (Eretz Israel în ebraică); este cunoscută și sub numele de Shivat Tzion („Întoarcerea în Sion”).

Vasul Transilvania care va transporta evrei români spre Israel

Cunosc și înțeleg

Dinamica societății evreiești din România comunistă va fi influențată de trei factori: trecutul recent al dramei Holocaustului, apariția statului modern Israel în anul 1948 (evreii încearcă să emigreze – aliya – spre noua țară), măsurile legislative luate de noul regim politic instaurat în România.

Pentru comunitatea evreiască, perioada comunistă din România a reprezentat un interval istoric ce a cuprins trei etape: cea a tranziției (1944–1948), cea a „înghețului” (1948–1960) și cea a unei relative destinderi a terorii, dar și a unei accentuări a marginalizării populației de origine evreiască (anii ’60–‘70).

În perioada de tranziție se încearcă refacerea comunităților evreiești afectate de măsurile antisemite. Astfel, se revine la o viață tradițională în aceste comunități în ceea ce privește educația, religia, ajutorul social. Se refac structurile de organizare instituțională, în special Federația Uniunilor de Comunități Evreiești (F.U.C.E.), apar sau reapar cotidiene importante care relatează despre viața evreilor (Curierul Israelit, Mântuirea). Tot în această perioadă se intensifică mișcarea sionistă, ce avea drept obiectiv major emigrarea evreilor în Israel.

Un alt aspect este reprezentat de prezența evreilor în Partidul Comunist Român, chiar în funcții înalte ale statului român: Ana Pauker (Hanna Rabinsohn) – ministru de externe, Iosif Chișinevschi (Jakob Roitman) – vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) – secretar general în Ministerul de Interne, Leonte Răutu (Lev Oigenstein) – secretar al CC al PCR etc.

Perioada „înghețului” este caracterizată de distrugerea proprietății private prin procesele de naționalizare și colectivizare. Era distrusă lumea în care evreii excelau: cea a micilor meșteșugari. Tot în această perioadă, comuniștii preiau controlul asupra vieții din cadrul comunităților evreiești. Înlocuiesc F.U.C.E. cu Federația Comunităților Evreiești din România, în cadrul căreia vor fi promovați militanți comuniști. În ședința din 2 martie 1949, conducerea Securității ia decizia de a fi dizolvate toate organizațiile sioniste. Astfel, au urmat arestarea și judecarea câtorva sute de militanți sioniști, cel mai important nume al comunității evreiești, supus judecății statului comunist, fiind cel al lui Avram Zissu. În urma presiunilor externe, arestații pentru sionism au fost eliberați. Este și etapa primului val de aliya (1948–1952). În primii ani, guvernul român, în acord financiar cu cel din Israel, a încurajat fenomenul de migrare. Din 1952,

dându-și seama de consecința negativă pe care o are plecarea evreilor asupra economiei românești, autoritățile române sistează această înțelegere. Conform unor statistici, în anii 1948–1952, au emigrat din România spre Israel aproximativ 120 000 de evrei.

Perioada marginalizării este caracterizată de aspecte contradictorii pentru evrei. Astfel, în aparență, este o normalizare a procesului de migrare, pe de altă parte, își face apariția și se dezvoltă un antisemitism „tăcut”. Comunitatea evreiască nu își mai valorifică tradițiile culturale, se încurajează pierderea memoriei cu privire la civilizația

evreiască, trec de cenzură articole cu tușă antisemitică etc. Este și etapa celui de-al doilea val de aliya (1958–1965), ca urmare a insistențelor statului Israel asupra guvernului român să permită reîntregirea familiilor evreiești despărțite în urma primului val de emigrare din anii precedenți. Liderul comunist Gheorghiu-Dej este sfătuit de către liderul sovietic Nichita Hrușciov să primească marfă în schimbul emigranților. Astfel, statul Israel va plăti cu produse (utilaje, îngrășăminte pentru agricultură, animale etc.). Din acest al doilea val s-a înregistrat, conform unor date statistice, emigrarea a încă aproximativ 110 000 de evrei. Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu (martie 1965), acesta a aplicat politica „evrei contra valută”. Acordurile dintre România și Israel au adus bugetului românesc plus-valoare, sumele vehiculate încadrându-se între 3 000 și 9 000 de dolari/evreu. În decembrie 1989, unele statistici notează un număr de aproximativ 275 000 de evrei care au părăsit legal România.

În contextul relațiilor internaționale postbelice, trebuie menționat că România a recunoscut statul Israel și a stabilit relații diplomatice cu acesta chiar din anul constituirii sale. Însă, relațiile nu au fost liniare, ci au cunoscut o evoluție sinuoasă. Astfel, adeseori, România a urmat „directivele” Moscovei în ceea ce privește relațiile cu statul evreu, dar au existat și excepții: în contextul desfășurării „Războiului de 6 zile” (5–10 iunie 1967), România nu s-a supus ordinelor sovietice privind ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul. Drept urmare, România a primit vizitele oficiale a doi prim-miniștri israelieni (Golda Meir în 1972 și Menahem Beghin în 1977).

Analizez. Rezolv

Primirea la Nicolae Ceauşescu a primului-ministru al Israelului, Golda Meir, 5 mai 1972

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Este adevărat, a fost aliya (plecarea evreilor în Israel) și înainte de 1975. Au plecat în cei 30 de ani, înainte de 1975, sute de mii de evrei, dar cu multe și chinuitoare greutăți. Numeroși solicitanți de pașapoarte își pierdeau serviciul și nici nu li se aproba plecarea. Era deci un risc să te înregistrezi pentru plecare. Puteai rămâne muritor de foame, copiii să fie eliminați din universități și până la urmă nici să nu poți pleca. Acordarea clauzei cu sprijinul nostru a dus la înlăturarea acestor piedici și de atunci fiecare evreu care voia să plece nu întâmpina nicio piedică la obținerea pașaportului. Acordarea clauzei ne-a ușurat în același timp marea acțiune de ajutorare pentru evreii săraci, bătrâni, bolnavi din România.” (Moses Rosen, Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieții)

B „Nu au fugit, au fost lăsați să plece. Iar pentru asta au plătit o avere. Le-au fost emise acte, apoi li s-au retras, iar în final li s-au acordat. Ei nu voiau să-și părăsească țara. Nu era deloc intenția lor, însă nu au avut încotro. La fiecare stație, la fiecare punct de trecere a frontierei între România și Franța, au crezut că trenul nu va mai pleca niciodată. Cu toate acestea, pe 19 decembrie 1961, Harry și Gabriela Deleanu, cele două fiice ale lor și o bunică au reușit să ajungă la Paris. Trecuseră de Cortina de Fier, privind mereu înapoi. Dacă ar fi putut, ar fi oprit în loc, cu mâna, priveliștea care se derula neîncetat, ar fi dat orice ca aceasta să nu se schimbe. Două mii trei sute de kilometri de șine înghețate și amintirile lor smulse: România comunistă își închisese porțile peste trecutul lor.”

(Sonia Devillers, Exportații)

1. Menționează, din sursa A, o informație referitoare la motivul facilitării emigrației evreiești după anul 1975.

2. Sursa B face referire la o poveste de familie a autoarei Sonia Devillers, povestea bunicilor ei materni – Harry și Gabriela Deleanu –, evrei români ce emigrează în Franța, în anul 1961. Investighează, alături de colegii tăi, și alte povești de viață ale evreilor români care au emigrat în perioada regimului comunist din România. Îți poate fi de ajutor filmul lui Radu Gabrea Evrei de vânzare, realizat în anul 2013.

3. Accesează https://www.jewishfed.ro/ pentru afla mai multe informații despre viața comunităților evreiești din România în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Realizează un portofoliu digital (Canva sau Book Creator) în care să se regăsească informații despre civilizația comunităților evreiești din România.

Evaluez și creez

1. Compară situația comunităților evreiești din România în perioada Holocaustului și după Holocaust. Stabilește două asemănări și două deosebiri.

2. Consultă surse de pe internet (podcasturi) pentru a afla și alte informații despre activitatea membrilor comunității evreiești din România în perioada comunistă.

3. Plecând de la materialele din Biblioteca virtuală, individual sau împreună cu alți colegi de clasă, utilizând procedeul T.R.A.F. (tema, rol, auditoriu, forma), realizați un proiect despre Comunitatea evreiască din România în perioada regimului comunist.

T = TEMA

Comunitatea evreiască din România în perioada regimului comunist

R = ROL

• un jurnalist străin din perioada respectivă;

• un jurnalist român din perioada actuală;

• un supraviețuitor al Holocaustului;

• un urmaș al unui deținut evreu care a murit în lagărul de la Auschwitz;

• un activist pentru drepturile omului.

Jurnal reflexiv

 Notează două noțiuni pe care le-ai învățat din această lecție.

 Descrie emoțiile pe care le-ai simțit parcurgând această lecție.

 Gândește-te cum ai putea utiliza în viitor această experiență de învățare.

A = AUDITORIU

Posibile instituții sau persoane către care pot fi elaborate și transmise anumite mesaje în legătură cu tema respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a combaterii antisemitismului și a oricărei forme de discriminare.

• o instituție internațională;

• un grup de elevi;

• o organizație non-guvernamentală;

• un post de televiziune/radio;

• publicul larg.

F = FORMA

Biblioteca virtuală

5 minute de istorie: Emigrarea evreilor şi germanilor (1945–1989)

Adevăruri despre trecut. Al doilea exod – povestea evreilor din România comunistă

Se stabilește forma în care va fi transmis mesajul, astfel încât să atragă atenția asupra unor aspecte care au avut efecte negative asupra vieții oamenilor. În funcție de rolul stabilit și de auditoriul corespunzător, fiecare elev/grup va stabili forma pe care o va lua mesajul.

• o scrisoare;

• un interviu;

• un articol de presă;

• o cerere;

• un afiș.

Organizarea activității: grupe de 5 elevi

Timp de lucru: 15-20 de minute

Prezentare: Lucrările care se bucură de apreciere pot fi promovate și pregătite pentru publicarea în revista școlii/pentru organizarea unui concurs ori a unei expoziții tematice sau pentru activitățile dedicate comemorării victimelor Holocaustului.

Portretul oficial al rabinului Moses Rosen (1912–1994), fotografie din anul 1971

Reprezentarea Holocaustului în artă, literatură și mass-media

Provocare

Eu nu sunt filozof, dar cred că Oskar Schindler reprezintă definiția eroismului. El este dovada că un singur om poate da piept cu răul și poate produce o schimbare. Eu sunt dovada vie a acestui lucru.

(Leon Leyson, Un băiat pe Lista lui Schindler)

 Ce cunoștințe ai despre filmul artistic Lista lui Schindler realizat de regizorul american Steven Spielberg?

Cunosc și înțeleg

Problematica Holocaustului este obiectul central al multor direcții de acțiune în plan științific, artistic și literar. Pentru a menține vie memoria Holocaustului s-a apelat la instrumente de mediatizare, precum arta plastică, filmul și literatura. Toate aceste forme culturale au rolul de a transmite publicului mesajul suferinței și tragediei evreilor din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Operele artistice, cinematografice și literare care au abordat în reprezentarea lor tematica Holocaustului încearcă să lase o amprentă asupra generațiilor viitoare, opunându-se procesului de dezumanizare și distrugere lansat de naziști, și să transmită valorile toleranței, a respectării drepturilor omului.

Artiștii din întreaga lume și supraviețuitorii lagărelor au răspuns la Holocaust prin artă. Picturile, sculpturile, arhitectura memorialelor reprezintă mărturia rezistenței, victoria spiritului uman, documentând vizual trăirile din ghetouri și lagăre. Operele lui Samuel Bak (artist evreu născut în Lituania, supraviețuitor al Holocaustului) – Elegy III, Alone, Ghetto – surprind ororile Holocaustului în tușe întunecate și creative. Alice Lok Cahana (supraviețuitoare maghiară a Holocaustului) celebrează în opera sa artistică pe cei uciși în Holocaust, transformând oroarea morții lor într-o mărturie a vieții acestora: Have You Seen My Sister?, Tree of Life, No Names, Arbeit macht Frei. Un alt artist evreu, supraviețuitor al Holocaustului, este David Olère care, în operele sale, urmărește să-și exprime emoțiile, sentimentele: Les Inaptes au Travail, La nourriture des morts pour les vivants. Artiștii evrei din spațiul românesc vor fi și ei influențați de antisemitism și Holocaust, în operele lor amintind de acele vremuri cărora le-au supraviețuit. Printre ei îi regăsim pe Marcel Iancu (albumul său Pe muchie cuprinde o serie de desene în care sunt reproduse scene ale Pogromului de la București, din 21–23 ianuarie 1941, la care acesta a fost martor) și pe Aurel Mărculescu (supraviețuitor al deportării din Transnistria), care a realizat gravuri ce reprezintă filmul documentar al unei experiențe dureroase trăite în regimul concentraţionar impus de autorităţile române: Înmormântare în lagărul de la Vapniarca, Tabăra de muncă de la Savrani

Dincolo de locurile memoriei traumatice din spațiile unde s-a întâmplat efectiv Holocaustul (lagărele), s-au construit muzee și memoriale menite să documenteze acest eveniment al secolului al XX-lea, dar și să ofere vizitatorului o experiență personală a istoriei. Se pot aminti Yad Vashem – The World Holocaust Remembrance Center (Ierusalim, Israel), Sydney Jewish Museum (Sidney, Australia), United States Holocaust Memorial Museum (Washington, SUA), Monumentul Evreilor Morți în Europa (Berlin, Germania), Mémorial de la Shoah (Paris, Franța), Memoriale della Shoah (Milano, Italia), Memorialul „Pantofi pe malul Dunării” (Budapesta, Ungaria), Memorialul Holocaustului (București, România) etc.

Repere cronologice

1953

Înființarea Institutului Yad Vashem (Ierusalim, Israel)

1993

Înființarea Muzeului

Memorial al Holocaustului din SUA (Washington, SUA)

Dicționar istoric

memorial = monument sau clădire ridicate în amintirea unui eveniment sau a unei personalități.

Primo Levi, autorul cărții Mai este oare acesta un om?

„Buchenwald”. Desen de Henri Pieck

Filmul este, de asemenea, un instrument important în păstrarea memoriei și specificității istorice a Holocaustului, dată fiind accesibilitatea sa aproape universală ca mijloc de informare în masă. Tragedia Holocaustului a oferit scenariștilor și regizorilor numeroase subiecte de filme: fuga din calea armatei naziste, experiența lagărelor de exterminare, trauma trăită, viața supraviețuitorilor etc. Multe titluri de film sunt ecranizări ale unor cărți (mărturii, jurnale, scrieri memorialistice), astfel încât le vom descoperi și în secțiunea dedicată literaturii. Unele dintre cele mai influente filme dedicate Holocaustului includ: Jurnalul Annei Frank (George Stevens, 1959); Alegerea Sofiei (Alan J. Pakula, 1982); La revedere, copii (Louis Malle, 1987); Evadare din Sobibor (Jack Gold, 1987); Europa, Europa (Agnieszka Holland, 1990); Lista lui Schindler (Steven Spielberg, 1993); Viața este frumoasă (Roberto Benigni, 1997); Pianistul (Roman Polanski, 2002); Fiul lui Saul (László Nemes, 2015) etc. O listă exhaustivă a acestor capodopere cinematografice nu există. Pe lângă filmele artistice, tematica Holocaustului este abordată și în filmele documentare. Câteva exemplificări: Shoah (Claude Lanzmann, 1985); Auschwitz – Naziștii și soluția finală (Laurence Rees, 2005); Copaci roșii (Marina Willer, 2017): Einsatzgruppen: Detaşamentele morţii (2009) etc. Cinematografia românească a tratat și ea tematica Holocaustului prin filmele lui Radu Mihăileanu (Trenul vieții, 1998), Radu Gabrea (Călătoria lui Gruber, 2009), Florin Iepan (documentarul Odessa, 2013) și Radu Jude (documentarul Ieșirea trenurilor din gară, 2020).

Literatura Holocaustului are drept puncte de plecare mărturiile, jurnalele, scrierile memorialistice, care se vor transforma în apariții editoriale necesare înțelegerii cognitive și afective a acestei drame a secolului al XX-lea. Operele literare, care au drept obiectiv păstrarea memoriei Holocaustului, aparțin unor categorii diferite de autori. Sunt mărturiile victimelor, ale persoanelor care nu au supraviețuit, dar ale căror însemnări din lagăre s-au păstrat, ale persoanelor cărora li s-au povestit momente din Holocaust sau a autorilor consacrați în abordarea altor subiecte, ce au scris și ei despre Holocaust. Nici scrierile literare cu tematica Holocaustului, ca și în cazul filmelor, nu pot fi regăsite într-o listă completă. Dintre cele mai cunoscute abordări literare, pot fi amintite: Mai este oare acesta un om? (autobiografia lui Primo Levi, supraviețuitor al lagărelor naziste); Jurnalul Annei Frank (jurnalul unei tinere fete); Kaputt (autobiografia lui Curzio Malaparte în care relatează experiența sa în calitate de corespondent de război pe frontul italiano-german); Un băiat pe Lista lui Schindler (aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor, Leon Leyson); Pianistul (povestea pianistului și compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supraviețuire în ghetou și, mai apoi, într-o Varșovie distrusă); Lista lui Schindler (scrisă de Thomas Keneally, este povestea unui industriaș german, Oskar Schindler, arian pursânge, care și-a riscat viața pentru a salva de la moarte 1 100 de evrei, condamnați la exterminare în lagărele naziste) etc. Există și scritori din spațiul românesc care au abordat în operele lor tematica dramatică a Holocaustului: Elie Wiesel (Noaptea, o operă cutremurătoare ce surprinde trăirile autorului în lagărul de la Auschwitz), Oliver Lusting (Atunci, acolo... la Auschwitz, despre supraviețuirea sa, dar nu și a familiei sale în lagărul de la Auschwitz), Eva Heyman (Am trăit atât de puțin este jurnalul din captivitate al Evei Heyman, cea care va fi supranumită „Anne Frank de Oradea”) etc.

Memoria colectivă despre Holocaust este conturată și prin intermediul mass-mediei. Aceasta acționează prin căile de comunicare specifice secolului al XXI-lea: surse de pe internet (site-uri ale diferitelor memoriale, muzee sau organizații non-guvernamentale), pagini oficiale ale instituțiilor naționale și internaționale, rețele de socializare (Twitter, Facebook, TikTok, YouTube) etc. Aici sunt promovate proiecte educaționale dedicate memoriei Holocaustului, activități culturale, vernisaje, lansări de carte sau informații despre comemorarea unor zile dedicate victimelor Holocaustului.

Multitudinea de lucrări istoriografice, literare si artistice, numeroasele muzee și memoriale ale Holocaustului, informațiile regăsite în mass-media ne conduc spre o singură direcție, aceea de a continua să studiem acest eveniment al secolului al XX-lea cu toate instrumentele pe care le avem la îndemână, astfel încât generațiile prezente și cele viitoare să cunoască ce s-a întâmplat, să reflecteze la ceea ce s-a întâmplat și să se asigure că nu se va mai întâmpla niciodată.

Afișul filmului Lista lui Schindler

Anne Frank

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursa de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

„Fără această mică lucrare, viaţa mea de scriitor sau viaţa mea pur şi simplu nu ar fi fost ceea ce este: viaţa unui martor care se consideră obligat, din punct de vedere moral şi uman, să împiedice duşmanul să obţină o victorie postumă, ultima, ştergându-şi crimele din memoria oamenilor.”

(Elie Wiesel despre lucrarea sa autobiografică, Noaptea)

1. Pornește de la introspecția lui Elie Wiesel, citată în sursa de mai sus, și citește opera Noaptea pentru a înțelege obligația „martorului” de a povesti ororile trăite în lagărul de exterminare. Redactează o recenzie pe care să o postezi pe pagina unei rețele de socializare.

2. Consultă surse de pe internet pentru a descoperi desenele lui Marcel Iancu din albumul Pe muchie, care imortalizează momente ale Pogromului de la București. Alături de colegii tăi, identifică personajele principale din acest album.

3. Redactează o pagină de jurnal intitulată 24 de ore la Auschwitz.

4. Accesează surse de pe internet și realizează o listă cu filme care abordează tematica Holocaustului și au fost premiate sau nominalizate la Premiile Oscar.

5. Descoperă operele lui Samuel Bak prezentate în cadrul aplicațiilor site-ului Yad Vashem. Consultă surse de pe internet și informează-te și despre alte opere ale artiștilor despre care ai învățat în această lecție. Răspunde la următoarele cerințe:

a) Precizează evenimentul istoric care i-a inspirat și marcat pe artiști.

b) Cu ajutorul cunoștințelor de la orele de Educație plastică, analizează tablourile lui Samuel Bak din perioada 1971–1981. Tu știi ce s-a întâmplat la Ponary?

c) Stabilește două asemănări în maniera de a picta a artiștilor studiați.

Evaluez și creez

1. Vizionează documentarele din Biblioteca virtuală și află povești de viață din perioada Holocaustului. Formulează un punct de vedere referitor la rolul artei ca modalitate de supraviețuire.

2. Reprezentările academice sau populare ale Holocaustului prin filme artistice, mass-media, documentare, artă, teatru, nuvele, memoriale și muzee, dau formă memoriei colective. Realizează, împreună cu colegii, o investigație având ca tematică varietatea surselor utilizate pentru combaterea antisemitismului și a diverselor forme de discriminare. În cadrul investigației, elevii vor avea în vedere să răspundă la următoarele întrebări:

a) Cum și de ce sunt produse astfel de interpretări și reprezentări ale trecutului?

b) Cum au fost selecționate dovezile pe care se bazează?

c) Care au fost intențiile celor care le-au produs?

d) Deși există zone legitime ale dezbaterii istorice și libertatea actului artistic, toate interpretările sunt la fel de valabile?

Grupa 1 Arta (muzică, pictură, sculptură, arhitectură)

Grupa 2 Literatura (teatru, nuvele, proză, poezie etc.)

Grupa 3 Filme artistice și documentare

Grupa 4 Mass-media

Grupa 5 Memoriale și muzee

Fiecare grupă va trebui să prezinte într-o aplicație electronică (Padlet, Canva etc.) 3–5 exemple prin care aceste surse au contribuit la combaterea antisemitismului și a diferitelor forme de discriminare. Creați apoi o expoziție virtuală de tipul Turul galeriei cu aplicațiile realizate. (Portofoliu)

Jurnal reflexiv

 Numește două reprezentări artistice ale Holocaustului.

 Notează două abilități pe care le-ai dezvoltat datorită acestei lecții.

 Descrie emoțiile pe care le-ai simțit pe parcursul acestei lecții.

Biblioteca virtuală

Armonica (Muzicuța) de la Auschwitz

Arta din perioada Holocaustului

Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului

Provocare

Pentru că antisemitismul lovește în esența valorilor noastre: umanitate, libertate religioasă, egalitate, antisemitismul este o otravă pentru societatea noastră. Este de datoria noastră, a tuturor, să luptăm împotriva lui, să îl împiedicăm și să îl eradicăm.

(Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene – Bruxelles, 3 februarie 2021)

 Cu ce „arme” lupți tu pentru ca valorile enumerate de președinta Comisiei Europene să aibă continuitate în societatea europeană contemporană?

Repere cronologice

1986

La 8 iulie, Parlamentul israelian adoptă o lege care incriminează negarea Holocaustului.

1990

Guvernul francez adoptă Legea Gayssot, care declară că punerea sub semnul întrebării a amplorii sau existenței crimelor împotriva umanității este o infracțiune.

2002

România adoptă o ordonanță de urgență care incriminează negarea Holocaustului.

2007

La 26 ianuarie, ONU adoptă o rezoluție care condamnă negarea Holocaustului (Adunarea Generală a ONU declară că negarea este „echivalentă cu aprobarea genocidului în toate formele sale”).

Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului

Cunosc și înțeleg

Termenul de distorsionare face referire la operațiunea de modificare a datelor realităților istorice în scopuri politice și de propagandă. Astfel, această noțiune este specifică, cu deosebire, perioadei regimului comunist care a folosit faptele Holocaustului în interesul regimului, întreaga producție istoriografică aflându-se sub controlul cenzurii.

Negarea Holocaustului este un discurs ce neagă realitatea istorică și dimensiunea exterminării evreilor de către naziști și aliații acestora, cunoscută sub denumirea de Holocaust sau Shoah. În mod particular, negarea Holocaustului se referă la orice tentativă de a susține că Holocaustul/Shoah-ul nu a avut loc. Totodată, poate include negarea sau punerea sub semnul întrebării a principalelor mecanisme de exterminare (camerele de gazare, execuțiile în masă, înfometarea și tortura) sau negarea și punerea sub semnul întrebării a intenției de a comite genocid împotriva poporului evreu. Negarea Holocaustului constituie o expresie a antisemitismului. Încercarea de a nega genocidul împotriva evreilor constituie un efort de a exonera regimul național-socialist și antisemitismul de vina sau responsabilitatea pe care au avut-o în genocidul poporului evreu. Alte forme ale negării Holocaustului includ culpabilizarea evreilor pentru exagerarea sau crearea Shoah-ului în scopuri politice sau financiare, în sensul în care Shoah-ul ar fi fost rezultatul unei conspirații a evreilor.

Obiectivele negării Holocaustului sunt, de cele mai multe ori, reabilitarea unui antisemitism explicit și promovarea ideologiilor politice și a condițiilor ce permit tocmai repetarea tipului de eveniment pe care îl neagă. Aceasta este definiția de lucru a negării și distorsionării Holocaustului, adoptată la Plenara IHRA de la Toronto din 2013. IHRA a adoptat această definiție ca o expresie a conștientizării faptului că negarea și distorsionarea Holocaustului trebuie să fie combătute și denunțate la nivel național și internațional. România a devenit membru cu drepturi depline a IHRA din 2004, astfel încât statul român acceptă această definiție și o include în proiectele sale care vizează educația despre Holocaust.

Cei care neagă Holocaustul au motivații foarte diferite: xenofobia, naționalismul, conspiraționismul, ignoranța etc. Argumentele cele mai vehiculate de către negaționiști sunt: guvernul nazist nu a avut o politică sau o intenție oficială de exterminare a evreilor, autoritățile naziste nu au folosit lagăre de exterminare și camere de gazare pentru exterminari în masă, numărul real de evrei uciși este cu mult mai mic decât cifra acceptată de istorici (5–6 milioane), evreii au inserat această propagandă într-un complot mai mare al cărui scop era crearea unei patrii a evreilor în Palestina și susținerea statului Israel etc. Pe aceștia îi contrazice un sistem birocratic al Holocaustului foarte bine documentat chiar de către naziști: documente scrise (scrisori, note, schițe,

ordine, note de plată, discursuri, articole, memorii), mărturii (martorii oculari, supraviețuitorii, gărzile SS, comandanții lagărelor, locuitorii din zonă), fotografii (fotografii militare și din presă, fotografii civile, fotografii secrete făcute de supraviețuitori, fotografii aeriene, filmări germane și aliate), lagărele (de concentrare, de muncă forțată și de exterminare) etc.

Negaționismul contemporan a fost clasificat pe trei categorii: negaționismul integral (Holocaustul nu a existat, el este o invenție), negaționismul selectiv (Holocaustul a existat doar în Germania nazistă și în teritoriile stăpânite sau aliate cu Hitler) și negaționismul prin comparație (Holocaustul este comparat cu alte genociduri, în special cu Gulagul comunist). Prin noțiunea de trivializare a Holocaustului este desemnată utilizarea abuzivă a comparațiilor în scopul minimalizării Holocaustului, al banalizării atrocităților comise prin implementarea „Soluției finale” și al condiționării memoriei Holocaustului.

Dicționar istoric

Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) = organizaţie interguvernamentală creată în anul 1998 cu obiectivul de a încuraja activităţi legate de promovarea educaţiei, comemorării şi cercetării Holocaustului, precum şi de a asigura sprijinul politic necesar în vederea materializării acestora. În anul 2016, România a asigurat președinția acestei organizații.

Negarea, denaturarea și minimalizarea Holocaustului sunt adesea utilizate pentru a alimenta ura împotriva evreilor și în încercarea de a rescrie istoria europeană și a evreilor. Discursurile de incitare la ură legate de apologia, negarea sau minimalizarea Holocaustului sunt interzise. Astfel, în România, precum și în alte state (Austria, Belgia, Canada, Republica Cehă, Franța, Germania, Elveția, Ungaria, Israel, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia) negarea Holocaustului este ilegală.

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A „Apariţia şcolii istorice revizioniste este bomba atomică pe care istoricii au aruncat-o conştient asupra uriaşei construcţii propagandistice a meşterilor Alianţei Universale Israelite pentru că, dacă vom demonstra că la Auschwitz şi în celelalte lagăre nu s-a produs nici un genocid prin gazare, se poate pune problema revizuirii procesului de la Nürnberg. […] Această revizuire ar impune, la rîndul ei, revizuirea procesului făcut Germaniei celui de-al III-lea Reich, ceea ce ar pune în discuţie «tributul» plătit de Germania postbelică Israelului şi organizaţiilor mondiale evreieşti: de la pensii, la subvenţii de toate felurile”. (Radu Theodoru, 1995)

1. Analizează sursa A și identifică cărei categorii de negaționism aparține opinia lui Radu Theodoru. Argumentează răspunsul tău prin selectarea a două informații din sursă.

2. Sursa B face referire la mărturia lui Rudolf Höss, primul comandant al lagărului de exterminare de la Auschwitz (1940–1943). Accesează surse de pe internet pentru a descoperi și alte mărturii ale martorilor oculari, dovezi ale istoriografiei pentru a contraargumenta opiniile negaționiștilor Holocaustului.

3. Realizează propria investigație jurnalistică (apelând la sursele online din ultimii doi ani) cu privire la manifestări antisemite prin care negaționiștii Holocaustului își propagă opiniile. Identifică trei astfel de manifestări, cu motive diferite. Ce le-ai transmite celor care au astfel de păreri?

4. Elaborează, în aproximativ două pagini, un eseu despre cauzele și consecințele negării unor date, acțiuni, fapte despre antisemitism și Holocaust. Poți folosi aplicația digitală https://www.readwritethink.org/. (Portofoliu)

B O pagină din transcrierea mărturiei lui Rudolf Höss la Tribunalul Militar Internațional de la Nürenberg. La proces, Höss a depus mărturie despre gazarea evreilor de la Auschwitz.

Analizez. Rezolv

Evaluez și creez

1. Construiește un organizator grafic care să evidențieze asemănările și deosebirile referitoare la evoluția și caracteristicile antisemitismului în secolul al XX-lea și în secolul al XXI-lea. (Portofoliu)

2. Stabilește corespondența corectă dintre noțiune și definiția sa.

Revizionism istoric

„Negaționism” istoric sau negarea istoriei

Negarea Holocaustului

Antisemitism secundar

Asemănări Deosebiri

Negarea faptului că un eveniment a avut loc sau diminuarea amplorii și a impactului acestuia.

Ideea că însăși prezența evreilor le amintește altora de Holocaust și, prin urmare, evocă sentimente de vinovăție pentru aceasta, motiv pentru care evreii sunt acuzați.

A pleda pentru o revizuire a unei anumite interpretări a evenimentelor istorice pe bază de noi dovezi sau informații.

Discurs sau element de propagandă ce neagă realitatea istorică și dimensiunea exterminării evreilor de către naziști și aliaţii acestora în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cunoscută sub denumirea de Holocaust sau Shoah.

Pentru mine Holocaustul reprezintă...

Supraviețuitor al lagărelor de exterminare naziste

Jurnal reflexiv

Tânăr evreu

Tânăr neonazist susținător al teoriilor conspiraționiste

Elev român clasa a XI-a în anul 2024

 Numește două noțiuni pe care le-ai învățat în această lecție.

 Indică două conținuturi din lecție care crezi că necesită clarificări.

 Descrie opinia ta despre negarea și distorsionarea Holocaustului.

3. Recunoaște perspectivele multiple referitoare la Holocaust. Cum crezi că se poate completa schema alăturată?

4. Pe baza întrebărilor de mai jos, realizează împreună cu alți colegi de clasă o dezbatere referitoare la implicarea responsabilă și creativă a tinerilor în combaterea antisemitismului și a oricăror forme de discriminare.

• Este interesată tânăra generație de trecutul istoric?

• Cum credeți că apreciază tinerii pierderea a două treimi din populația evreiască a Europei în secolul al XX-lea?

• Considerați că tinerii cunosc modul în care evreii au participat la diferite evenimente ale vieții din orașul vostru, țara voastră sau în Europa de-a lungul veacurilor – înainte și după Holocaust?

• Apreciați faptul că prezența evreiască a contribuit la dezvoltarea Europei?

Biblioteca virtuală

De ce neagă lumea Holocaustul?

Cine neagă Holocaustul astăzi?

Răspunsul țărilor membre O.N.U.: Responsabilitatea de a proteja (R2P)

Provocare

Ura care începe cu evreii nu se termină niciodată cu evreii. Facem o mare greșeală dacă considerăm că antisemitismul reprezintă o amenințare doar la adresa evreilor. Este, în primul rând, o amenințare la adresa Europei și la adresa libertăților pentru a căror realizare au fost necesare secole întregi. (Rabinul Jonathan Sacks, Cuvântare în Parlamentul European, 27 septembrie 2016)  Ce crezi că ar trebui să facem, ca societate, pentru a apăra libertățile câștigate de-a lungul secolelor?

Cunosc și înțeleg

Pentru a preveni încălcările sistematice ale drepturilor omului, comunitatea internațională a căutat să găsească instrumente eficiente și să decidă ce modalități de acțiune se impun. Apariția normei R2P (Responsibility to Protect) a fost considerată o soluție a problemelor întâmpinate de comunitatea internațională în cazul intervențiilor umanitare, pentru a proteja populația civilă de încălcarea drepturilor sale.

Dicționar istoric

Responsabilitatea de a proteja = normă internațională care urmărește să se asigure că comunitatea internațională nu va mai eșua niciodată să acționeze în fața genocidului, a epurării etnice, a crimelor de război și crimelor împotriva umanității.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) a fost înființată în 1945 pentru a preveni conflictele între state. Dar, odată cu sfârșitul Războiului Rece, agresiunea interstatală a făcut loc în mare parte războiului și violenței în interiorul statelor, mai degrabă decât între state. În acest context, comunitatea internațională s-a angajat într-o dezbatere serioasă asupra modului de reacție la încălcările grave și sistematice ale drepturilor omului. În septembrie 1999, în Raportul său anual prezentat Adunării Generale, secretarul general al ONU, Kofi Annan, a provocat statele membre să găsească o soluție în apărarea umanității. El a repetat provocarea în Raportul Mileniului din anul 2000. Provocarea a fost preluată de Comisia Internațională pentru Intervenție și Suveranitatea Statului (ICIS), înființată de guvernul canadian, care la sfârșitul anului 2001 a emis un raport intitulat Responsabilitatea de a proteja. Raportul ICIS a formulat principiul alternativ al „responsabilității de a proteja”, concentrându-se nu pe „dreptul” legal sau moral al străinilor de a interveni, ci pe responsabilitatea tuturor statelor de a proteja persoanele aflate în pericol.

La reuniunea la nivel înalt a ONU din anul 2005, statele membre s-au angajat să respecte principiul responsabilității de a proteja, incluzându-l în documentul final al reuniunii respective (A/RES/60/1). Summitul Mondial din 2005, care a avut loc în perioada 14-16 septembrie la sediul ONU din New York, a reunit peste 170 de șefi de stat și de guvern. Agenda summitului s-a bazat pe o serie de propuneri prezentate de secretarul general Kofi Annan în raportul său intitulat In Larger Freedom Documentul final prevedea, la paragraful 138: „Fiecare stat individual are responsabilitatea de a-și proteja populația de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității. Această responsabilitate presupune prevenirea unor astfel de crime, inclusiv incitarea la săvârșirea lor, prin mijloace adecvate și soluții necesare. În paragraful 139, Documentul final a afirmat: „Comunitatea internațională, prin intermediul Națiunilor Unite, are, de asemenea, responsabilitatea de a utiliza mijloace diplomatice, umanitare și alte mijloace pașnice adecvate pentru a ajuta la protejarea populațiilor de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității. [...] Adunarea va continua să analizeze responsabilitatea de a proteja populațiile de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității și implicațiile acesteia, ținând cont de principiile Chartei și ale

Sala Adunării Generale a Națiunilor Unite din New York, SUA –a 71-a sesiune, 21 septembrie 2016

dreptului internațional. Acceptând responsabilitatea colectivă de a proteja, comunitatea internațională a emis un angajament solemn pe care nu îl poate ignora cu ușurință.

Raportul Secretarului General din 2009 (validat de Adunarea Generală care a adoptat o rezoluție de consens: A/ RES/63/308), intitulat Implementarea responsabilității de a proteja, a introdus o strategie pe trei piloni a R2P: Pilonul 1 – Fiecare stat are responsabilitatea de a-și proteja populația de patru crime de atrocitate în masă: genocid, crime de război, crime împotriva umanității și epurare etnică; Pilonul II – Comunitatea internațională mai largă are responsabilitatea de a încuraja și de a ajuta statele individuale în îndeplinirea acestei responsabilități; Pilonul III –Dacă un stat nu reușește în mod vădit să-și protejeze populațiile, comunitatea internațională trebuie să fie pregătită să întreprindă acțiuni colective adecvate, în timp util și decisiv și în conformitate cu Charta ONU.

Principiul R2P a fost invocat în mai mult de 80 de rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU privind crizele din Republica Centrafricană, Coasta de Fildeș, Republica Democrată Congo, Liberia, Libia, Mali, Somalia, Sudanul de Sud, Siria, Yemen etc. Responsabilitatea de a proteja a fost, de asemenea, invocată în peste 50 de rezoluții ale Consiliului pentru Drepturile Omului și 13 rezoluții ale Adunării Generale. Aceste rezoluții și măsurile lor preventive și – în ultimă instanță – coercitive aferente, au demonstrat că este posibilă acțiunea colectivă pentru protejarea populațiilor expuse riscului. Statele individuale și rețelele globale, cum ar fi Rețeaua globală a punctelor focale R2P, au întreprins diverse inițiative naționale pentru a se asigura că previn crimele cu atrocități în masă prin respectarea angajamentelor lor din pilonul I și pilonul II.

Analizez. Rezolv

Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

A Ambasadorii Regatului Unit, Sir Mark Lyall Grant, și al SUA, Susan E. Rice, votând Rezoluția 1973/2011 în Consiliul de Securitate al ONU

B „La 11 septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a decretat 9 decembrie drept Ziua internaţională de comemorare a victimelor crimei de genocid şi pentru prevenirea acestei crime. Data de 9 decembrie este cea la care, în anul 1948, a fost adoptată Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Scopul acestei zile este acela de a creşte gradul de conştientizare asupra importanţei acestei Convenţii şi a rolului acesteia în combaterea şi în prevenirea crimelor de genocid, cât şi de a comemora victimele acestor crime.

Prin adoptarea acestei rezoluţii, Adunarea Generală a ONU a reiterat responsabilitatea fiecărui stat în parte de a-şi proteja populaţia de crimele de genocid. În acest sens, în 2005, ONU a adoptat principiul responsabilităţii de a proteja, iar în anul 2008 a fost înfiinţat Centrul Global pentru Responsabilitatea de a Proteja. Principalul obiectiv al său este acela de a transforma principiul responsabilităţii de a proteja într-un ghid practic de acţiune în faţa atrocităţilor comise în masă. [...]

Pe parcursul anilor 2014 şi 2015, comunitatea internaţională a comemorat cele mai atroce crime petrecute în ultimul secol, precum marcarea a 100 de ani de la genocidul armenilor, 70 de ani de la eliberarea prizonierilor din lagărul de exterminare de la Auschwitz, 40 de ani de la atrocităţile comise de Khmerii Roşii în Cambodgia şi 20 de ani de la genocidele din Rwanda şi de la Srebrenica, din Bosnia şi Herţegovina.”

(

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/12/09/ziua-internationala-de-comemorarea-victimelor-crimei-de-genocid-si-pentru-prevenirea-acestei-crime-07-29-28)

1. Analizează sursa A și află informații despre cazul internațional care a necesitat adoptarea Rezoluției 1973/2011 în cadrul Adunării Generale a ONU.

2. Accesează surse de pe internet și descoperă alte cinci cazuri internaționale ce au necesitat adoptarea principiului R2P de către Adunarea Generală a ONU. Realizează un portofoliu digital (Canva sau Book Creator) cu informațiile descoperite.

3. Analizează sursa B și menționează scopul decretării unei Zile internaționale de comemorare a victimelor crimei de genocid și pentru prevenirea acestei crime. Precizează două evenimente comemorate de către comunitatea internațională care se înscriu principiului responsabilității de a proteja. Accesează surse de internet și realizează o listă cu alte evenimente ce impun comemorarea lor.

Evaluez și creez

1. Realizează în format electronic sau desenează o friză/axă cronologică în care să se regăsească 3–5 date de comemorare a victimelor Holocaustului, a antisemitismului și a altor forme de discriminare. Accesează Timeline Maker sau orice altă aplicație digitală și inițiază o friză cronologică, pe care să notezi cele cinci date. Consideri că aceste evenimente istorice au contribuit la crearea unor mecanisme internaționale de protecţie a drepturilor omului şi promovării dreptului umanitar? Poți indica și alte evenimente ale istoriei recente care necesită răspunsul statelor membre ONU privind responsabilitatea de a proteja?

Model: 27 ianuarie – Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

2. Întocmește o bază de date referitoare la organizațiile și instituțiile din secolul al XXI-lea care s-au implicat activ în combaterea antisemitismului și a oricărei forme de discriminare sau genocid.

3. Construiește un organizator grafic în care să notezi minimum cinci documente adoptate de instituții internaționale (ONU, UE etc.) referitoare la responsabilitatea de a proteja, la respectarea drepturilor și libertăților ființelor umane. (Portofoliu)

4. Identifică în comunitatea în care trăiești probleme care pot genera conflicte sau situații de excludere/marginalizare a unor grupuri de indivizi. Identifică două cauze ale acestor situații și, pe baza documentelor studiate în cadrul acestei lecții, formulează două soluții pentru rezolvarea unor astfel de probleme.

5. Studiază documentele adoptate de către ONU, UE, Consiliul Europei și diverse organisme regionale în problema responsabilității de a proteja și numește două măsuri adoptate de către comunitatea internațională pentru combaterea antisemitismului și a oricăror forme de discriminare. Formulează propria ta opinie referitoare la această problemă.

6. Realizează, împreună cu alți colegi, o dezbatere referitoare la necesitatea protejării drepturilor și libertăților de către comunitatea internațională.

Responsabilitatea de a proteja

Argumente Pro Argumente Contra

Eliberarea prizonierilor de la Auschwitz

Jurnal reflexiv

 Numește două noțiuni învățate în această lecție.

 Indică două conținuturi din lecție care crezi că necesită clarificări.

 Descrie modul în care vei putea folosi această experiență de învățare în viitor.

Biblioteca virtuală

O scurtă istorie a responsabilității de a proteja (R2P)

Responsabilitatea de a proteja

7. Consultă site-ul Ministerului Afacerilor Externe (www.mae.ro) și află care este viziunea României asupra „Responsabilității de a proteja” – R2P.

8. Completează tabelul de mai jos, cu câte un exemplu (eveniment istoric din a doua jumătate a secolului al XX-lea și primele trei decenii ale secolului al XXI-lea) care să ilustreze cei trei piloni ai R2P.

Responsabilitatea statelor de a proteja

Responsabilitatea de sprijin a comunității internaționale (asistență internațională și întărirea capacității naționale)

Responsabilitatea de acțiune a comunității internaționale (reacție decisivă și promptă)

RECAPITULARE (Portofoliu)

Realizează, împreună cu alți colegi de clasă, un proiect cu tema Evreii în România postbelică și memoria Holocaustului în secolul al XXI-lea, folosind Metoda pălăriilor gânditoare.

Pălăria albă: Informează. Caută informații despre tema pusă în discuție, face conexiuni, oferă informația.

Sarcină de lucru: Prezentarea temei Evreii în România postbelică și memoria Holocaustului în secolul al XXI-lea cu ajutorul unei aplicații informatice de tip Padlet, Prezzi, Canva etc.

Pălăria roșie: Spune ce simte Își exprimă emoțiile, sentimentele. Sarcină de lucru: Reprezentarea Holocaustului în artă, literatură și mass-media – exemple; realizarea unui portofoliu de imagini reprezentative pentru temă.

Pălăria verde: Generează idei noi. Oferă soluții alternative, idei noi, inovatoare, caută alternative.

Sarcină de lucru: Răspunsul țărilor membre ONU la combaterea antisemitismului și a oricăror forme de discriminare – alcătuirea unui repertoriu al documentelor adoptate și al unui portofoliu electronic al acestora.

Pălăria galbenă: Prezintă aspectele pozitive. Este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, explorează optimist posibilitățile.

Sarcină de lucru: Prezentarea comunității evreiești din România din a doua jumătate a secolului al XX-lea și primele trei decenii ale secolului al XXI-lea. Evenimente, personalități, locuri ale memoriei comunităților evreiești. Redactarea unor articole sau scurte prezentări ale temei care vor fi postate pe rețelele de socializare.

Pălăria neagră: Prezintă aspectele negative. Este criticul, prezintă posibile riscuri, pericole, identifică greșelile.

Sarcină de lucru: Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului. Realizarea unor eseuri despre cauzele și consecințele negării unor date, acțiuni, fapte despre antisemitism, Holocaust și crime împotriva umanității.

Pălăria albastră: Clarifică/Alege soluția corectă Este liderul, conduce activitatea, controlează discuțiile, trage concluzii.

Sarcină de lucru: Responsabilitatea de a proteja. Realizarea unei baze de date referitoare la organizațiile și instituțiile din trecut și din prezent care s-au implicat activ în combaterea antisemitismului și a oricărei forme de discriminare sau genocid

EVALUARE (Portofoliu)

I. Alege varianta corectă de răspuns.

1. Imigrarea evreilor din diaspora în Țara lui Israel se numește:

a) Aliya b) Sionism c) Exilare

2. „Evrei contra valută” este politica aplicată de:

a) Gheorghe Gheorghiu-Dej b) Nichita Hrușciov c) Nicolae Ceaușescu

3. Ziua internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este:

a) 27 ianuarie b) 9 octombrie c) 9 decembrie

4. Statele membre ale ONU s-au angajat să respecte principiul responsabilității de a proteja prin Documentul final al Summit-ului Mondial din anul:

a) 1995 b) 2005 c) 2015

II. Citește cu atenție sursa de mai jos:

Piesa centrală a Memorialului

Evreiesc al Holocaustului din Miami, SUA, realizată de Kenneth Treister

„Prezența evreilor în regimurile politice comuniste a fost minoritară. Când spunem minoritate nu ne referim doar la raportul cu populația majoritară, ci o minoritate chiar în cadrul propriilor comunități. De exemplu, în anii ’30 evreii reprezentau circa 4% din populația totală a României. În cadrul Partidului Comunist Român evreii erau al treilea grup etnic, după maghiari și români. Comunismul a fost adus în România de trupele sovietice și s-a instaurat în 6 martie 1945. În decembrie 1989, la sfârșitul comunismului, P.C.R. avea aproape 4 milioane de membri din care majoritatea covârșitoare era formată din etnici români. Nu în ultimul rând, comunitatea evreiască din România s-a raportat foarte diferit la comunism. Pe de o parte, a existat Ana Pauker. Ea a condus Ministerul de Externe (1947-1952). Pe de altă parte, a existat și Wilhelm Filderman, șef al comunităților evreiești din România timp de decenii, condamnat politic de regimul comunist. Deci, ca peste tot și întotdeauna, există o diversitate de opțiuni.”

(https://faraura.ro/index.php/portfolio-item/evreii-sunt-responsabili-pentru-comunism/)

Răspunde la următoarele cerințe:

a) Stabilește tipul de informație (subiectivă sau obiectivă) oferită de sursa dată.

b) Numește formațiunea politică menționată în sursă dată.

c) Precizează numele a doi reprezentanți ai comunității evreiești din România și funcțiile deținute de aceștia.

d) Formulează, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la comunitatea evreiească din România, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.

III. Elaborează, în aproximativ două pagini, un eseu despre Memoria Holocaustului în secolul al XXI-lea, având în vedere:

– menţionarea a două fapte istorice referitoare la Holocaustul în Europa, respectiv în România și a două asemănări între acestea;

– precizarea a două modalități de reprezentare a Holocaustului în artă, literatură și mass-media;

– prezentarea unui fapt istoric referitor la responsabilitatea de a proteja și răspunsul statelor membre ONU;

– formularea unui punct de vedere referitor la consecințele negării și minimalizării Holocaustului şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Autoevaluare

Punctaj S I = 2 p (0,5 p × 4) S II = 3 p (0,5 p + 1 p + 0,5 p + 1 p) S III = 4 p (1 p + 1 p + 1 p + 1 p) Oficiu = 1 p Total = 10 p

Punctajul tău

Se punctează utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Nu uita să completezi Fișa de observare sistematică a comportamentului și activității de la pagina 8!

RECAPITULARE FINALĂ

1. Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde la următoarele cerințe: A B

a) „1. Căsătoriile între evrei și cetățenii germani sau de sânge înrudit sunt interzise. Căsătoriile efectuate în contradicție cu această lege sunt declarate nule, chiar dacă sunt celebrate în străinătate.

2. Relațiile în afara mariajului între evrei și cetățenii germani sau de sânge înrudit sunt interzise.

3. Evreii nu au dreptul să angajeze în gospodăria lor cetățeni germani sau de sânge înrudit sub 45 de ani.

4. Este interzis evreilor să arboreze culorile naționale ale Reichului.”

(Legea asupra protecției sângelui german, 15 septembrie 1935, în Istoria lumii în texte. De la începuturi până în zilele noastre)

b) „Toți evreii trebuie să evalueze și să declare totalitatea bunurilor din teritoriul național și din străinătate aflate în posesia lor la data de intrare în vigoare a acestei ordonanțe...

Începând cu 1 ianuarie 1939 se interzice evreilor să se ocupe cu micul comerț, transporturi, agenții comerciale și, de asemenea, să exercite meseria de artizan independent.

Dacă un evreu ocupă un post de angajat într-o întreprindere comercială, el poate fi concediat cu un preaviz de șase săptămâni.” (Măsurile economice adoptate împotriva evreilor din Germania în 1938)

„Articolul 2. Sunt socotiţi evrei în înţelesul acestui decret cu putere de lege:

a) Cei de religie mozaică;

b) Cei născuţi din părinţi de religie mozaică;

c) Creștini născuţi din părinţi de religie mozaică, nebotezați...

Articolul 7. Evreii prevăzuţi în categoria 1-a şi a 3-a nu pot fi:

a) Funcţionari publici, de orice fel, cu şi fără salariu şi colaboratori direcţi la activitatea serviciilor publice;

b) Membri în profesiunile care au prin natura lor legătură directă cu autorităţile publice, ca notari publici, avocaţi, experţi şi alte îndeletniciri asemănătoare;

c) Membri în consiliile de administraţie ale întreprinderilor de orice natură, publice şi particulare;

d) Comercianţi în comunele rurale;

e) Comercianţi de băuturi alcoolice şi deţinători de monopoluri, cu orice titlu;

f) Tutori sau curatori ai incapabililor care sunt de religie creştină;

g) Militari;

h) Exploatatori sau închirietori de cinematografe, editori de cărţi, ziare şi reviste româneşti, colportori de imprimate româneşti şi deţinătorii oricăror mijloace de propagandă naţională românească:

i) Conducători, membri şi jucători în asociaţiile sportive naţionale;

j) Oameni de serviciu în instituţiile publice.”

(Decret-lege nr. 2650 privitor la starea evreilor din România din 8 august 1940)

a) Compară cele două texte pe baza următoarelor întrebări:

• Când au fost adoptate aceste legi?

• Cine sunt cei care au adoptat aceste legi?

• Care crezi că este este scopul textelor?

• Cui îi sunt adresate?

• Există diferențe de vocabular?

• Cine este considerat „inamicul”?

b) Precizează tipul de sursă și tipul de informație oferită de cele două surse.

c) Stabilește două asemănări și două deosebiri între cele două texte.

2. Construiește o axă cronologică în care să notezi între cinci și șapte date ale evenimentelor referitoare la Holocaustul din Europa.

„Germani! Apărați-vă! Nu cumpărați de la evrei!” – boicotul nazist al afacerilor evreiești, 1 aprilie 1933

Detaliu – uniformă a prizonierilor evrei din lagărele de exterminare

3. Compară, cu ajutorul diagramei Venn, Holocaustul din Germania nazistă cu Holocaustul din România, stabilind două asemănări și două deosebiri.

4. Privește cu atenție imaginile de mai jos. Identifică două asemănări și două deosebiri între acestea.

Asemănări Deosebiri

1. Copii de vârstă școlară. 1925

2. Copii evrei din ghetou

3. Copii, victime ale Holocaustului

4. Copii în secolul al XXI-lea

5. Vizitează sediul Comunității evreiești din zona în care trăiești (localitate, județ). Discută cu membrii comunității și realizează, împreună cu alți colegi de clasă, o investigație referitoare la situația comunității evreiești în perioada comunistă, având în vedere următoarele:

– realizarea unui tabel/diagramă cu numărul membrilor comunității în a doua jumătate a secolului al XX-lea și primele trei decenii ale secolului al XXI-lea;

– alyia;

– locurile memoriei evreiești din comunitate;

– tradițiile și obiceiurile specifice evreilor;

– comunicarea interculturală;

– organizarea unei expoziții de fotografii care ilustrează investigația realizată: monumente istorice, tradiții și obiceiuri etc.

6. Consultă surse de pe internet și descoperă personalități care au aparținut comunității evreiești din România comunistă. Identifică domeniile în care au activat și contribuțiile acestora la dezvoltarea economică și culturală a țării.

7. Identifică și realizează un portofoliu digital care să conțină imagini și materiale audiovizuale dedicate reprezentărilor Holocaustului în artă, literatură și mass-media.

8. Redactează un eseu nestructurat despre consecințele negării și minimalizării Holocaustului.

9. Creează cinci lentile imaginare cu care să citești Rezoluția ONU (R2P) – Responsabilitatea de a proteja.

10. Reflectează în ce măsură putem oferi răspunsuri definitive referitoare la istoria Holocaustului.

a) În aproximativ jumătate de pagină, formulează un punct de vedere argumentat, utilizând termenii istorici studiați.

b) Consideri că apariția unor surse istorice noi sau pierderea (dispariția/deteriorarea) altor surse istorice (în special cele materiale) pot influența răspunsurile pe care le căutăm?

11. Dacă ești implicat în proiecte și programe educaționale, naționale și internaționale, discută despre istoria Holocaustului cu elevi din alte regiuni ale țării/din alte țări. Dezbateți perspectivele locale, regionale sau naționale asupra acestui fenomen.

12. Împreună cu alți colegi din clasă, realizați un proiectinvestigație de grup referitor la Dialogul intercultural dintre cultura română, cultura iudaică și culturile aparținând altor minorități existente pe teritoriul României, după următorul plan:

• Identificarea a câte trei tradiții și obiceiuri ale românilor, evreilor sau ale altor minorități naționale.

• Descrierea tradițiilor și obiceiurilor identificate.

• Prezentarea a câte două meserii tradiționale, elemente de viață cotidiană, jocuri specifice copilăriei, dansuri tradiționale.

• Realizarea unui proiect care să pună în valoare locurile memoriei comunităților evreiești din localitatea/zona/ regiunea în care trăiești.

• Elaborarea, împreună cu alți colegi de clasă, a unui cod de conduită interculturală la nivelul comunității tale locale.

• Organizarea unei expoziții de fotografii care ilustrează elementele descoperite pe parcursul acestui proiect-investigație.

Sinagoga din Brașov

EVALUARE FINALĂ (Portofoliu)

1. Completează tabelul următor cu numele unor personalități ale poporului evreu despre care ai învățat pe parcursul acestui an școlar. Indică minimum un exemplu pentru fiecare domeniu.

Domeniu Antichitate Evul Mediu Epoca modernă Epoca contemporană

Politică

Religie

Literatură

Arte Științe

2. Plecând de la sursa alăturată, elaborează un eseu nestructurat, de aproximativ două pagini, cu titlul: Vină, complicitate și responsabilitate pentru Holocaustul din România și nordul Transilvaniei.

Evreii din Constanța la muncă obligatorie, 1941

Se punctează utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Autoevaluare

Punctaj S I = 5 p S II = 4 p Oficiu = 1 p Total = 10 p

Punctajul tău

Nu uita să completezi Fișa de observare sistematică a comportamentului și activității de la pagina 8!

Bibliografie selectivă

***, Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație, coord. Acad. Nicolae Cajal și Dr. Hary Kuller, București, 1996.

***, DOCUMENTE. Comisia Internațională Pentru Studierea Holocaustului în România, Editura Polirom, București, 2005.

***, Evreii din România în texte istoriografice – Antologie, Ediție de Lya Benjamin, Editura Hasefer, București, 2004.

***, Evreii din România între anii 1940-1944, Vol. I, Legislația antievreiască, Ediție de Lya Benjamin, Editura Hasefer, București, 1993.

***, Evreii din România între anii 1940-1944, Vol. II, Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri, Ediție de Lya Benjamin, Editura Hasefer, București, 1996.

***, Evreii din România între anii 1940-1944, Vol. III, 1940-1942. Perioada unei mari restriști, Coordonator științific prof. dr. Ion Șerbănescu, Editura Hasefer, București,1997.

***, Evreii din România între anii 1940-1944, Vol. IV, 1943-1944. Bilanțul tragediei. Renașterea speranței, Editura Hasefer, București, 1998.

***, Evreii în societatea și conștiința istorică românească, București, 2003.

***, Holocaust: Tinerii întreabă, supraviețuitorii răspund, ediția a II-a, Asociația Evreilor din România Victime ale Holocaustului, București, 2008.

***, Martiriul evreilor din România. 1940-1944. Documente și mărturii, Editura Hasefer, București, 1991.

***, Pogromul de la Iași (28-30 iunie 1941). Prologul Holocaustului din România, 2006

***, Raport final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, Editura Polirom, Iaşi, 2005.

***, Shoah în România. Evreii în timpul regimului Antonescu. 1940-1944. Documente diplomatice franceze inedite, Ediție de Carol Iancu, Traducere din limba franceză de Cosmina Ghehaur, Polirom, Iași, 2001.

Jean Ancel, Transnistria, Editura Atlas, București, 1998.

Jean Ancel, Contribuții la istoria României. Problema evreiască. 1933-1944, Vol. I, Partea I și a II-a, traducere din limba ebraică de Carol Bines, Editura Hasefer, București, 2001, 2 vol.; Vol. II, Partea I și a II-a, Editura Hasefer, Bucuresti, 2003, 2 vol..

Matatias Carp, Cartea neagră, Vol. 1-3, Ediția a II-a, București, Editura Diogene, 1996.

Lya Benjamin, Prigoana și rezistența în istoria evreilor din România. 19401944, Editura Hasefer, Bucuresti, 2001.

Wolfgang Benz, Brigitte Mihok, Holocaustul la periferie. Persecutarea şi nimicirea evreilor în România şi Transnistria în 1940-1944, Traducere din limba germană de Cristina Grossu-Chiriac, Editura Cartier, 2010.

I.C. Butnaru, Holocaustul uitat: Consideraţiuni istorice, politice şi sociale cu privire la antisemitismul românesc., S. l: S.n., S.a.

Carol Iancu, Evreii din România. De la excludere la emancipare. 1866-1919, Editura Hasefer, București, 1996.

Carol Iancu, Evreii din România. De la emancipare la marginalizare. 19191938, Editura Hasefer, București, 2000.

Carol Iancu, Emanciparea evreilor din România. 1913-1919. De la inegalitatea civică la drepturile de minoritate, Editura Hasefer, București, 1998.

Surse imagini

Agnes Heller, Fiorul evocării unor lumi ucise: Scriitori evrei moderni despre destinul evreilor din Europa centrală, Editura Hasefer, București, 2006.

Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, Editura Hasefer, București, 1997.

Radu Ioanid, Holocaustul în Romania: Distrugerea evreilor si romilor sub regimul Antonescu 1940-1944, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Hasefer, București 2006.

Sonia Palty, Evrei, treceţi Nistrul! , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006.

Ovidiu Raețchi, Istoria Holocaustului. Desființarea omului de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann, Editura Litera, București, 2022.

Marius Mircu, Oameni de omenie în vremuri de neomenie, Editura Hasefer, București, 1996.

Alessandra Minerbi, Istoria ilustrată a nazismului, Editura Rao, București, 2006.

Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2012.

Michael Shafir, Între negare şi trivializare prin comparaţie: Negarea Holocaustului în ţările postcomuniste din Europa Centrală şi de Est, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

Vladimir Solonari, Purificarea națiunii: dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Antonescu: 1940-1944, Traducere din limba engleză de Cătălin Drăcșineanu, Editura Polirom, București, 2015.

Paul A. Shapiro, Ghetoul din Chișinău, 1941-1942: O istorie documentară a Holocaustului in interiorul frontierelor contestate ale României, Traducere de Nicolae Drăgușin, Editura INSHR „Elie Wiesel”, Curtea Veche Publishing, București, 2016.

Surse de internet recomandate:

Yad Vashem – Memorialul Victimelor Holocaustului – Israel; Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii (USHMM); Mémorial de la Shoah, Paris; Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”; Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER)„Wilhelm Filderman”; Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord de la Șimleu Silvaniei;

https://www.osce.org/odihr/441146; https://www.edu.ro/sites/default/ files/IHRARecomandari%20 Predare%20Invatare%20Holocaust.pdf; https:// www.inshr-ew.ro/; https://www.csier.ro/index.php/resurse/ arhiva-digitala; http://www.centropa.org/centropa-cinema/story-tamarakoblik; http://www. centropa.org/centropa-cinema/story-ivan-barbul; https://www.yadvashem. org/yv/en/education/languages/r asp omanian/index; http://www.centropa. org/; https://ro.scribd.com/doc/289998291/Cartea-neagr%C4%83-Suferin%C5%A3ele-evreilor-din-Romania-1940-1944-Volumul-3-Transnistria-pdf.

Aplicații:

https://padlet. com/; https://www.lucidchart.com/;   https://www.mindmeister.com; https://www.readwritethink.org; https://www.genial.ly; //ro.scribd.com/ doc/289998291/Cartea-neagr%C4%83-Suferin%C5%A3ele-evreilor-din-Romania-1940-1944-Volumul-3-Transnistria-pdf.

© SHUTTERSTOCK; © Wikimedia Commons; p. 29 – Maria Bănuș (https://www.comunismulinromania.ro); p. 31 – Sinagoga Mare din Târgul Cucului, Iași (© www.turistiniasi.blogspot.com); p. 33 – Primul grup al emigranţilor „Pedeştri Bucureşteni“, Bucureşti, 1903 (© ACSIER); p. 36 – Prima agenție de publicitate din România (© www.aluiann.wordpress.com); p. 39 – Soldați evrei din România în Primul Război Mondial (© ICR Tel Aviv); p. 59 – Exteriorul sinagogii Grande Cahal din București, 1941 (© CSIER); p. 59 – Familie de evrei, 1940 (© CSIER); p. 62 – Brevetul acordat lui Bril David (© INSHR); p. 63 – Fragment din Ziarul Curentul, 14 ianuarie 1939 (© Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord); p. 64 – Articolul 126 despre Distrugerea templelor și sinagogilor. București, noiembrie 1940 (© INSHR); p. 65 – Devastarea sediului Comunităţii Evreilor din Bucureşti (© CSIER); p. 65 – Sinagogă din București, sulurile Torei distruse (© Yad Vashem Photo Archive, Jerusalem. 1495/9); p. 68 – Miriam Korber Bercovici – interviu – Clasă mixtă de eleve (© INSHR); p. 68 – Scrisoarea trimisă unor prieteni din București de către Meier Moscovici în timp ce se afla în ghetoul Şargorod din Transnistria (© Studienverlag, Innsbruck 2013); p. 69 – Iași, strada V. Alecsandri, 29 iunie 1941. Evrei escortați către Chestura de Poliție (© USHMM/SRI/CNSAS/Muzeul Pogromului de la Iaşi); p. 70 – Evrei omorâți în Pogromul de la Iași (© https://collections.ushmm.org/search/ catalog/pa1076529); p. 72 – Rauth Solomon, supraviețuitoare a Holocaustului (© INSHR); p. 74 – Femei evreice în Ghetoul din Chișinău (© Bundesarchiv, Bild 183B13329 / CC-BY-SA 3.0); p. 75 – Evrei în ghetoul transnistrean din Grosulovo (© https://collections.ushmm.org/search/catalog/pa23318); p. 77 – Evreii din Odessa (© Institutul Cultural Român); p. 78 – Evreii repartizați la muncă obligatorie (© https://collections.ushmm.org/search/catalog/pa1070863); p. 79 – Lagărul de la Teiș desenat de Eliahu Paizer (© INSHR); p. 80 – Mihail Sebastian (© 1000 de ani de cultură și civilizație); p. 82 – Miriam Korber Bercovici (© INSHR); p. 83 – Wilhelm Filderman (© CSIER); p. 84 – Miriam Korber Bercovici alături de sora sa, Sisi, și mama lor (© INSHR); p. 86 – Ghetoizarea evreilor din Bistrița, 1944 (© Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord); p. 87 – Transportarea evreilor din Șimleu Silvaniei către Auschwitz-Birkenau (© Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord); p. 88 – Éva Heyman (© INSHR); p. 89 – Lagărul de concentrare Buchenwald, fotografie făcută la 16 aprilie 1945, la cinci zile după eliberarea lagărului (© USHMM); p. 93 – Autorizație emisă de Traian Popovici (© www.ziaristionline.ro); p. 94 – Procesul lui Antonescu (© wikipedia.org); p. 95 – Odessa, Evrei strânși pentru a fi deportați sau executați (© USHMM/SRI/CNSAS - https://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2020/04/INSHR-EW-povestideviata-Pogromul-de-la-Iasi.pdf); p. 96 – Proclamația către țară a Majestății sale din ziarul Universul, august 1944 (© Rador); p. 98 – Pogromul de la Iași (© www.iasi1941.com); p. 99 – Anunț purtare steaua lui David, Bacău (© USHMM, prin amabilitatea Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România); p. 99 – Evrei români supraviețuitori ai lagărului de la Buchenwald, mai 1945 (© https:// collections.ushmm.org/search/catalog/pa23306); p. 102 – Vasul Transilvania care va transporta evrei români spre Israel (© www.historia.ro); p. 103 – Primirea la Nicolae Ceauşescu a primului-ministru al Israelului, Golda Meir, 5 mai 1972 (© IICCMER , Fototeca online a comunismului românesc – Cota: 44/1972)); p. 109 – O pagină din transcrierea mărturiei lui Rudolf Höss la Tribunalul Militar Internațional de la Nürenberg (© USHMM); p. 112 – Votul Rezoluției 1973/2011 în Consiliul de Securitate al ONU (© civitaspolitics.org); p. 118 – Evreii din Constanța la muncă obligatorie (© INSHR).

Manualul este prezentat în variantă tipărită și în variantă digitală. Varianta digitală are un conținut similar celei tipărite. În plus, cuprinde o serie de activități multimedia interactive de învățare (exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme, simulări).