I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

ISTORIA

Noțiuni de teorie

Totalitate a evenimentelor referitoare la trecutul omenirii. Încurcătură. Povestire a evenimentelor importante, a trecutului și a evoluției unuia sau a mai multor popoare.

Întâmplare. Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu.

ISTORIE

Povestire (documentată) a unei epoci sau a unui eveniment.

Aplicații

Știință care studiază dezvoltarea treptată a societății omenești.

Povestire a faptelor din trecutul unei persoane remarcabile.

Totalitate a faptelor trecute din viața unui individ.

1. Plecând de la imaginile A, B, C și de la citatele de mai jos, formulați puncte de vedere personale și opinii referitoare la importanța studierii istoriei.

A B C

Herodot şi Tucidide, „părinții” istoriei Frederick Dielman, „Istoria”, 1896 Ban Zhao, prima femeie istoric din China, cca 1665

„După priveliștile lumii, după minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luarea noastră aminte decât Istoria.” – Mihail Kogălniceanu

„Devenim înțelepți nu datorită amintirii trecutului, ci grație responsabilității pe care o presupune viitorul.” – George Bernard Shaw

„Vine o vreme, care vine, dar mai rar în istorie, când pășim din lumea veche în cea nouă, când o epocă se sfârșește, și când sunetul unei națiuni, de mult oprimate, își găsește forța de expresie.” – Jawaharlal Nehru

„Istoria omenirii este istoria ideilor.” – Luigi Pirandello

„Istoria este învățătoarea vieții.” – Marcus Tullius Cicero

2. Citiți cu atenție sursa, apoi completați pe baza sursei citate schema alăturată. „Istoria este știința care studiază evoluția societății omenești din trecut până în prezent. Obiectul istoriei nu se limitează la evenimentele politice, cum ar fi, de exemplu, bătăliile sau faptele conducătorilor. El cuprinde și aspectele economice, sociale și culturale (uneltele, ocupațiile și organizarea oamenilor, creațiile artistice și credințele religioase, viața de zi cu zi etc.). Istoria este o relatare, o construcție a unei imagini a trecutului făcută de oameni care încearcă să descrie, să explice sau să facă înțelese timpurile care s-au scurs.” (Philippe Aries, Timpul istoriei) 3. Stabiliți domeniul căruia îi aparțin noțiunile și expresiile de mai jos, notând în dreptul acestora litera corespunzătoare.

Exemplu: Ocupațiile oamenilor – b)  Creațiile artistice  Uneltele  Viața de zi cu zi  Bătăliile  Organizarea oamenilor  Credințele religioase  Faptele conducătorilor Obiectul istoriei cuprinde: aspecte economice

a) politic; b) economic; c) social; d) cultural.

4. Matricea conceptuală constituie modalitatea de a reprezenta conținutul unui termen necunoscut. Structura unei astfel de matrici poate include: noțiunea (cuvântul), explicația înțelesului acelei noțiuni, un exercițiu de utilizare corectă a semnificației noii noțiuni într-un context și un desen care să ilustreze sensul noțiunii nou învățate.

Realizați matricea conceptuală pentru noțiunea istorie.

ISTORIE UN ENUNȚ

DEFINIȚIE REPREZENTAREA VIZUALĂ

TIMPUL ISTORIC

Noțiuni de teorie

Epoca străveche TRECUTUL OMENIRII

Epoca veche (Antichitatea)

Epoca medievală (Evul Mediu)

Epoca modernă

Epoca contemporană

Acum

Prezentul istoric VIITORUL

Dicționar

TIMP ISTORIC

CRONOLOGIE

INSTRUMENTE DE MĂSURARE A TIMPULUI CALENDAR

UNITĂȚI DE MĂSURĂ A TIMPULUI EPOCĂ ISTORICĂ Perioadă măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment. Știință auxiliară a istoriei care are ca obiect stabilirea epocilor și a datelor; succesiune în timp a evenimentelor istorice. Ceas, clepsidră, calendar etc.

Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomene astronomice periodice. An, deceniu, secol (veac), mileniu, epocă, eră.

Perioadă de timp marcată prin anumite evenimente importante. Epoca străveche (Preistoria), Epoca veche (Antichitatea), Evul Mediu, Epoca modernă, Epoca contemporană.

Înainte de era noastră/ Înainte de nașterea lui Iisus Hristos

Era noastră/ După Iisus Hristos

DECENIUL = 10 ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 91-100

MILENIUL II MILENIUL I d.Hr.

MILENIUL I

Preistoria

î.Hr.

Sec. I Sec. II Sec. III Sec. IV Sec. V Sec. VI Sec. VII Sec. VIII Sec. IX Sec. X 1-100 101-200 201-300 301-400 401-500 501-600 601-700 701-800 801-900 901-1000

Epoca antică (Antichitatea) Epoca medievală (Evul Mediu)

MILENIUL II MILENIUL III

Sec. XI Sec. XII Sec. XIII Sec. XIV Sec. XV Sec. XVI Sec. XVII Sec. XVIII Sec. XIX Sec. XX Sec. XXI 1001-1100 1101-1200 1201-1300 1301-1400 1401-1500 1501-1600 1601-1700 1701-1800 1801-1900 1901-2000 2001-2100

Epoca medievală (Evul Mediu) Epoca modernă Epoca contemporană X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000.

Aplicații

1. Completați spațiile lacunare cu informațiile corecte:

Am ___ ani. M-am născut în anul ______ care face parte din secolul ___, mileniul ___, epoca istorică ___, era ___ . 2. Stabiliți legătura corectă dintre elementele celor două coloane. Uniți printr-o săgeată anul din prima coloană cu secolul căruia îi aparține.

106 476 900 1204 2021 secolul al V-lea secolul al XIII-lea secolul al XXI-lea secolul al II-lea secolul al IX-lea

3. Precizați: o un an din deceniul șapte al secolului al XIX-lea; o un an din secolul al XX-lea; o un an din prima jumătate a mileniului III d.H. 4. Scrie cu cifre romane: o vârsta pe care o ai; o vârsta părinților tăi; o vârsta bunicilor tăi: 5. Construiți și completați o matrice conceptuală pentru noțiunile: secol, cronologie, epocă istorică.

SPAȚIUL ISTORIC

Noțiuni de teorie • Dicționar

SPAȚIU ISTORIC Loc, suprafață, întindere limitată. Limitele între care se desfășoară o acțiune. Întinderea de pământ pe care omul a cunoscut-o și a luat-o în stăpânire de-a lungul timpului (continent, țară, regiune). Spațiul istoric poate fi definit prin mediul natural – forme de relief, ape, climă etc. și evenimentele, faptele, procesele istorice legate de viața oamenilor desfășurate în acel loc.

Spațiul istoric românesc are o individualitate geografică cu un caracter unitar, de întreg, care se înscrie între marile unități geografice europene ca o entitate spațială de sine stătătoare. Din punct de vedere geografic, România se află în centrul Europei, la o distanță aproximativ egală de Munții Ural și Oceanul Atlantic. Prezența Carpaților, adevărată coloană vertebrală inelară a teritoriului României, completată de larga desfășurare a bazinului Dunării, ce strânge laolaltă peste 95% din apele ce brăzdează teritoriul românesc, precum și de vecinătatea Mării Negre constituie coordonatele specifice de care depinde modul de înfățișare și de evoluție a spațiului istoric românesc. De aici, caracterizarea acestuia de țară carpato-ponto-danubiană.

Aplicații

1. Plasați (desenați) pe harta mută a României: a) principalele elemente de relief: Munții Carpați, Dunărea, Marea Neagră; b) provinciile românești.

2. Analizați cu atenție sursele A-F și formulați cinci întrebări ale căror răspunsuri se regăsesc în aceste surse.

Redactați apoi răspunsurile la întrebările formulate.

A. România, harta reliefului B. România, harta fizică

C. România, harta administrativă D. România, harta provinciilor

E. „S-a spus de multe ori, cu drept cuvânt, că pământul locuit de români se poate asemăna cu o cetate: Ardealul cu podișul înconjurat de munți, apoi șesurile de jur împrejur până la șanțurile cetății, care sunt formate de Dunăre, Nistru și Tisa. Această țară formează o unitate armonioasă, putem spune, așadar că pământul locuit de români are o structură unitară.” (P. P. Panaitescu, Istoria românilor) F. „Istoria unui popor este în mare parte determinată de natura în sânul căreia este așezat. […] Natura reprezintă, în formele ei neclintite și înțepenite, elementul statornic în viața poporului. […] Poporul român […] locuiește astăzi o întinsă regiune […] cuprinsă între trei ape curgătoare mari, care mărginesc între ele o formă triunghiulară. Aceste ape sunt fluviul Dunărea la sud, fluviul Nistru ca latură răsăriteană și marele afluent al Dunării, Tisa, ca latură apuseană. În această regiune, românii alcătuiesc mai pretutindeni o poporație compactă. […] În mijlocul acestui triunghi de ape se ridică un alt triunghi de munți, alcătuit din puternicele lanțuri ale Carpaților.” (A.D. Xenopol, Istoria românilor)

SURSELE (IZVOARELE) ISTORICE

Noțiuni de teorie • Dicționar

SURSE (IZVOARE) ISTORICE reprezintă dovezile (documente scrise sau obiecte) care s-au păstrat în timp, pe baza cărora se pot reconstitui anumite aspecte ale trecutului.

Dovezi

Izvoare istorice Surse istorice

scrise

documente

inscripții hărți monede nescrise

locuințe

arme

unelte primare secundare

SURSELE PRIMARE

sunt acele mărturii apropiate de faptul, evenimentul despre care se vorbește și pe care îl descriu în mod direct, de la „fața locului”.

SURSELE SECUNDARE

sunt acele texte care colectează și sintetizează informații din alte surse. Prin urmare, ele prezintă opinii ale unor persoane ce nu au participat la evenimentul despre care relatează.

Aplicații

În cadrul examenului de Bacalaureat două dintre subiecte presupun analiza de surse istorice.

Subiectul I ____________________________________________________________

Citiți cu atenție sursele de mai jos. A. „Art. 5. Românii se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor.

Art. 7. Însușirea de Român se dobândește, se conservă și se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai străinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea.” (Constituția din 1866)

B. „Art. 5. Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi.

Art. 7. Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origine etnică și de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita.” (Constituția din 1923)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la cerințele de mai jos. 1. Numiți persoanele care pot dobândi împământenirea precizate în sursa A. 2 puncte 2. Precizați legea fundamentală la care se referă sursa B. 2 puncte 3. Numiți două drepturi și libertăți cetățenești precizate atât în sursa A, cât și în sursa B. 6 puncte 4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține egalitatea drepturilor politice. 3 puncte 5. Scrieți, pe foaia de examen, două informații aflate în relație cauză-efect, selectate din sursa B. 7 puncte

Subiectul al II-lea ______________________________________________________

Citiți cu atenție sursele de mai jos. „La Congresul de la Berlin, care s-a deschis la 13 iunie 1878, puterile occidentale au impus o revizuire a Tratatului de la San Stefano pentru a diminua influența Rusiei în Europa de Sud- Est, dar nu s-au atins de prevederile referitoare la România. Astfel, tratatul final, la 13 iulie, recunoștea independența României, dar impunea două condiții: eliminarea restricțiilor religioase în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile și politice din articolul 7 al Constituției din 1866 care îi afecta în primul rând pe evrei, și acceptarea „înapoierii” sudului Basarabiei către Rusia. Drept compensație, România primea înapoi Delta Dunării și Dobrogea de la est de Silistra, pe Dunăre, până la sud de Mangalia, la Marea Neagră... Cel mai important rezultat al Congresului de la Berlin pentru România a fost cu certitudine recunoașterea independenței. Aceasta a retezat în cele din urmă legătura juridică cu Imperiul Otoman de aproape patru secole. Deși suzeranitatea otomană devenise în mare măsură formală începând cu 1829, încetarea ei oficială a întărit mândria națională. În mod practic, independența le-a permis politicienilor și intelectualilor români să se concentreze asupra construirii națiunii.” (K. Hitchins, Scurtă istorie a României)

Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerințe: 1. Numiți un spațiu istoric precizat în sursa dată.

2 puncte

2. Precizați secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte 3. Menționați evenimentul diplomatic internațional și o caracteristică a acestuia, la care se referă sursa dată. 6 puncte 4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la prevederile tratatului final din 13 iulie 1878. 6 puncte 5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la importanța recunoașterii independenței României, susținându-l cu două informații selectate din sursă. 4 puncte

Rezolvări

Subiectul I ____________________________________________________________

1. Numai străinii de rituri creştine pot dobândi împământenirea. 2. Constituția din 1923. 3. libertatea conştiinței, libertatea învățământului, libertatea presei, libertatea întrunirilor 4. B 5. Cauză: deosebirea de credințe religioase şi confesiuni, de origine etnică şi de limbă

Efect: nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi politice şi a le exercita.

Subiectul al II-lea ______________________________________________________

1. Berlin, San Stefano, Europa de Sud-Est, România 2. Secolul al XIX-lea 3. Congresul de la Berlin: – s-a deschis la 13 iunie 1878; – puterile occidentale au impus o revizuire a Tratatului de la San Stefano pentru a diminua influența Rusiei în Europa de Sud-Est; – puterile occidentale nu s-a atins de prevederile referitoare la România. 4. Prevederile tratatului final: – recunoştea independența României; – eliminarea restricțiilor religioase în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor civile şi politice din articolul 7 al Constituției din 1866; – acceptarea „înapoierii” sudului Basarabiei către Rusia. 5. Recunoaşterea independenței îi permitea României să se poată dezvolta în mod liber.

Două informații în acest sens sunt: „Aceasta a retezat în cele din urmă legătura juridică cu Imperiul Otoman de aproape patru secole.” „A întărit mândria națională.” „În mod practic, independența le-a permis politicienilor şi intelectualilor români să se concentreze asupra construirii națiunii.”