Test de evaluare 1

cum era cea otomană să se desfăşoare. Mircea cel Bătrân a reuşit la Rovine o victorie răsunătoare pe care însă n-a putut să o fructifice. El a fost nevoit să se retragă păstrând stăpânirea doar unei părți din țară.

Subiectul al II-lea

• Are în structură o singură sursă istorică. • Conține 6 cerințe. Cerințele 1-5 sunt formulate pe baza sursei, cerința 6 este în afara sursei. • Atenția trebuie să fie concentrată pe verbele din cerințe. La fel ca și la subiectul I, verbele de tipul precizați, menționați, indicați presupun un răspuns scurt, strict pe baza sursei. • Acolo unde cerința presupune două informații, se separă cele două informații fie prin ghilimele, fie prin precizare: o informație este..., a doua informație este..., sau sunt scrise una sub alta. • Cerința 5 presupune formularea unui punct de vedere pe baza sursei și susținerea lui cu două informații din sursă. Se citește cu atenție sursa și se identifică pasajul în care se face referire la cerință. Se formulează punctul de vedere. Apoi, sunt selectate din sursă informațiile necesare susținerii punctului nostru de vedere.

Punct de vedere + informație 1: „...” + informație 2: „...”.

Sau punct de vedere + informațiile care susțin punctul de vedere sunt: „...”. • Cerința 6 implică construirea unei argumentații.

Algoritmul de rezolvare al cerinței 6 este: afirmația (premisa) + faptul istoric relevant + două informații despre faptul istoric + conectori + concluzia (care este afirmația pe care trebuia să o demonstrăm).

De exemplu:

Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia statul român modern se consolidează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.)

Afirmația: Statul român modern se consolidează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Fapt istoric relevant: Adoptarea de reforme în timpul domniei lui Alexandru

Ioan Cuza; de exemplu, Legea secularizării averilor mănăstirești.

Informații despre faptul istoric: Legea secularizării averilor mănăstirești a fost una dintre reformele fundamentale adoptate în timpul domniei lui Alexandru

Ioan Cuza. Potrivit acesteia, proprietățile bisericilor și mănăstirilor închinate din țară și neînchinate au fost trecute în proprietatea statului. Astfel, prin legea secularizării averilor mănăstirești, adoptată în anul 1863, intrau în proprietatea statului aproximativ 25% din terenurile arabile care aparținuseră până atunci

mănăstirilor. Legea prevedea compensații pentru călugării greci, însă a generat numeroase nemulțumiri. Așadar, cu ajutorul acestor terenuri intrate în proprietatea statului se va realiza în anul următor o altă mare reformă, cea agrară. Conectori: astfel, aşadar. Concluzia: În concluzie, prin măsurile adoptate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, statul român modern se consolidează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Subiectul al III-lea

• Presupune realizarea unui eseu structurat, despre o anumită temă istorică. • În fapt, se reiau cerințele din subiectele I și al II-lea într-o structură de tip eseu, care presupune: introducere, cuprins, concluzii. • Cerințele de tipul menționarea/precizarea trebuie rezolvate prin răspunsuri scurte. • Cerința de tipul prezentarea unui fapt istoric/a unui aspect/caracteristici se rezolvă în două etape și este punctată astfel: a) 2 puncte pentru menționarea faptului istoric/aspectului/caracteristicii; b) 3 puncte pentru prezentarea faptului istoric/aspectului/caracteristicii – o scurtă expunere în care sunt precizate două informații referitoare la acest fapt istoric/aspect/caracteristică și se utilizează relația cauză-efect c) 1 punct pentru precizarea doar a unei informații referitoare la aspectul menționat. • Ultima cerință a eseului este formularea unui punct de vedere și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Rezolvarea acestei cerințe este o combinație între punctele 5 și 6 ale subiectului al II-lea.

De exemplu: formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice utilizate în România, în perioada stalinistă şi susținerea acestuia printr-un argument istoric.

Se acordă 1 punct pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la practicile politice utilizate în România, în perioada stalinistă. De exemplu: practicile politice utilizate în România în perioada stalinistă sunt de tip totalitar.

Se acordă 4 puncte pentru susținerea punctului de vedere formulat printr-un argument istoric – prezentarea oricărui fapt istoric relevant, prin precizarea a două informații referitoare la acest fapt și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea (deoarece, pentru că etc.) și concluzia (aşadar, astfel etc.).

De exemplu: Deoarece comuniștii au preluat în totalitate puterea în România la 30 decembrie 1947, practicile politice utilizate în România în perioada stalinistă sunt de tip totalitar. Un fapt istoric relevant în acest sens, este înființarea poliției politice la 30 august 1948 sub denumirea Direcția Generală a Securității Poporului. Astfel, „sabia ascuțită a partidului” avea rolul „de a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitatea R.P.R. împotriva uneltirilor dușmanilor interni

și externi”. De fapt, rolul acestei instituții era acela de a impune teroarea. Prin intermediul acestei instituții de represiune, populația era controlată, erau urmărite persoanele considerate suspecte, și înăbușită orice rezistență față de măsurile regimului, precum colectivizarea, confiscarea de bunuri și proprietăți. Prin urmare, orice opoziție și rezistență sunt reprimate și zdrobite fără cruțare.

• Atenție! Eseul se încheie cu o concluzie, alta decât cea a punctului de vedere anterior.

• Rezolvarea cerințelor se va face în ordinea dată. Se punctează: – utilizarea limbajului istoric adecvat; – structurarea eseului; – respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice; – respectarea limitei de spațiu.

Modele de conectori

premisă

în primul rând în al doilea rând pe de o parte pe de altă parte pentru început din această cauză în această privință în ceea ce priveşte din acest motiv de asemenea de exemplu pentru că deoarece fiindcă spre deosebire de precum la fel ca în concluzie prin urmare de aceea aşadar ca atare în consecință

Conectori de: susținere

a explicației, de exemplificare, a comparației, a cauzalității:

concluzie (de încheiere)