Revista Humanitas BOOKFEST 2015 by HNews Humanitas

Ediții de colecție

Evenimente

Veste bună

Cele mai frumoase cărți, îmbogățite cu ilustrații originale ori fotografii inedite, își așteaptă, în zilele târgului, „colecționarii“.

Cititorii sunt invitați la standul Humanitas din pavilionul C2 la întâlnirea cu cei mai iubiți autori și traducători.

La Bookfest, toate titlurile Humanitas, Humanitas Fiction și Humanitas Multimedia au prețuri speciale.

pagina 14

pagina 28 www.humanitas.ro | www.libhumanitas.ro

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

32 pagini / se distribuie gratuit

Mitizarea istoriei și deconstruirea miturilor

Lucian Boia în dialog cu Radu Paraschivescu

O nouă carte a lui Lucian Boia. Și, ca de fiecare dată, un subiect nou și o privire altfel. Noutatea demersului explică interesul din ce în ce mai mare pe care îl stârnesc lucrările sale, și nu numai printre cititorii români, ci și în afara României – dovadă stând numeroasele traduceri în engleză, franceză și germană, ca și în maghiară, polonă sau bulgară.

„Omul nu trăiește numai cu pâine…“ Acum zece ani, Asociația Editorilor din România „și-a luat soarta în mâini“ și a avut curajul să pună pe picioare primul târg de carte din România care concura, prin profesionalism, bun-gust și amploare, cu cele mai importante târguri din Europa. Să ne bucurăm, așadar! Zece ani sunt suficienți pentru a vorbi de o tradiție care de-acum face parte din calendarul bucuriilor comunitare ale bucureștenilor. E bine să știți, dragi prieteni, că în preajma celor două sărbători anuale ale cărții din București (Bookfest și Gaudeamus), editorii trăiesc de fiecare dată emoțiile care-i încearcă pe actori în preajma oricărei premiere importante. Scena e aceeași, dar spectacolul care se joacă e mereu altul. Iar noi, editorii, suntem regizorii fiecărui nou spectacol. Actorii – autorii – sunt de multe ori aceiași, dar rolurile lor sunt și ele mereu altele; roluri pe care și le scriu singuri, de la un an la altul, după lungi recluziuni între patru pereți. Și-au pus acolo tot ce au simțit, gândit sau născocit mai de soi, întrebându-se de fiecare dată, înfrigurați, dacă mai au sau nu ceva de oferit. Căci ei știu că sunt chemați de fiecare dată să spună pentru noi ceea ce, simțind sau gândind, noi nu putem exprima întocmai. Iar noi, editorii? Noi le veghem autorilor de-a lungul unui an angoasele, trăim alături de ei căderile și triumfurile lor, le mângâiem depresiile, le dăm încrederea de care au nevoie pentru a ajunge la capătul drumului pe care îl deschid cu fiecare carte nouă. Tot noi, editorii, mijlocim între ei și voi, cititorii. Noi am selectat cărțile, noi suntem cei care credem în ele, noi, cei care trebuie să vă convingem că ele au frumusețea cristalului îndelung șlefuit și că sunt gata de-acum să intre în viața voastră, bucurându-vă. Noi, editorii, suntem cei care asistăm din umbră nașterea isprăvilor culturale, noi, cei care, din culise, împingem în lume cărți care adesea o schimbă. Cumpărând cartea pe care v-o propunem, creditul pe care ni-l faceți este de fiecare dată uriaș. Nu e trufie în ceea ce spun, ci cred, la capătul a douăzeci și cinci de ani de Humanitas, că nu de puține ori ne-ați permis să vă amenajăm locuirea pe acest pământ. Și ne-am străduit să vă pregătim, cum ne-am priceput mai bine, hrana aceea care nu se vede. Căci este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine…“ Gabriel Liiceanu

Radu Paraschivescu: Umblă un zvon prin lume că s-a românizat România, stimate domnule Boia. Ne puteţi spune pe scurt când și cum? Deţineţi informaţii și amănunte? Lucian Boia: Cifrele sunt cât se poate de clare. În prezent, România este mult mai românească – dacă ne referim la conţinutul ei în români etnici, cum se spune – decât a fost România Mare în perioada interbelică. Procentele sunt evidente. Acum procentul se apropie de 90 la sută etnici români, pe când în perioada interbelică, potrivit recensământului din 1930, se înregistrau aproape 72 la sută etnici români. S-au câștigat aproape douăzeci de procente de către români și s-au pierdut de către ceilalţi. R.P.: N-o fi și ăsta un motiv de mândrie? Știţi că românul e mândru imediat și din te miri ce. L.B.: Se prea poate. Cert este că, din perspectiva statului naţional, cum s-a dorit să fie România, încărcătura asta străină era cam mare. Eu am mai spus acest lucru și mi-a reproșat cineva ideea, ca și cum ăsta ar fi fost gândul meu. N-a fost gândul meu și nu mă preocupă străinii din România, dar există o discrepanţă între proiectul de stat naţional și numărul mare de „străini” deveniţi minoritari între frontierele României Mari. Mai ales dacă ne uităm la regiunile alipite în 1918. Dacă privim Transilvania în sensul continuare în pagina 3

Lucian Boia Cum s-a românizat România Editura Humanitas 13x20 cm, 144 pp., 27 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Cafea, idei, pahare din coperți Piața Presei Libere nr. 1, OP 33, 013701 București, www.humanitas.ro Președinte: Gabriel Liiceanu Director general executiv: Nicolae Ciurea Secretariat: Diana Constantinescu Altamer secretariat@humanitas.ro Telefon: 021.408.83.50, Fax: 021.408.83.51 EDITURA HUMANITAS Director general Humanitas: Lidia Bodea lidia.bodea@humanitas.ro Secretariat de redacție: Cristina Măceșaru cristina.macesaru@humanitas.ro tel.: 021.408.83.56 Redactor-șef Humanitas: Radu Gârmacea radu.garmacea@humanitas.ro Redactor-șef dezvoltare editorială: Iustina Croitoru iustina.croitoru@humanitas.ro Redactor-șef adjunct: Adina Săucan adina.saucan@humanitas.ro Director de promovare: Gabriela Maaz gabriela.maaz@humanitas.ro Director artistic: Angela Rotaru angela.rotaru@humanitas.ro Director de producție: Alexandru Nițu alexandru.nitu@humanitas.ro; tel.: 021.408.83.55 EDITURA HUMANITAS FICTION Director general Humanitas Fiction: Denisa Comănescu denisa.comanescu@humanitas.ro Redactor-șef Humanitas Fiction: Raluca Popescu raluca.popescu@humanitas.ro EDITURA HUMANITAS MULTIMEDIA Director editorial Humanitas Multimedia: Andrei Aivănoaei – andrei.aivanoaei@humanitas.ro EDITURA HUMANITAS DIGITAL Digital Sales Manager: Matei Man – matei.man@humanitas.ro LIBRĂRIILE HUMANITAS Director executiv: Laura Man laura.man@humanitas.ro Drepturi de autor: Gabriela Nica – gabriela.nica@humanitas.ro Cristina Tofan – cristina.tofan@humanitas.ro Mădălina Bucșa – madalina.bucsa@humanitas.ro Lavinia Netcu – lavinia.netcu@humanitas.ro Director de marketing: Andrei Aivănoaei andrei.aivanoaei@humanitas.ro PR Executive Humanitas: Alice Ene alice.ene@humanitas.ro PR Humanitas Multimedia: Anda Vișan anda.visan@humanitas.ro PR Humanitas Fiction: Ioana Iancu ioana.iancu@humanitas.ro; tel.: 021.408.83.59 PR Librăriile Humanitas: Bogdan Baciu bogdan.baciu@humanitas.ro Director de creație: Mihail Coșulețu mihail.cosuletu@humanitas.ro DTP: Jora Grecea jora.grecea@humanitas.ro Director de vânzări: Ionuț Trupină ionut.trupina@humanitas.ro; tel.: 021.408.83.53 Agenți de vânzări: Loredana Brașoveanu loredana.brasoveanu@humanitas.ro Samuel Măgureanu – sam@humanitas.ro George Brătan – george.bratan@humanitas.ro Ionuț Alecu – ionut.alecu@humanitas.ro Tudor Baciu – tudor.baciu@humanitas.ro Dtp: Jora Grecea Prelucrare imagini: Carmen Petrescu, Dan Dulgheru Lucrare executată la Tipografia FED Print

Târgurile de carte sunt mai mult decât suma clișeelor care le prezintă. Glosarul platitudinilor începe de obicei cu „barometru al pieței“ și se încheie cu „sărbătoarea cărții“. Pentru Humanitas, Bookfest și Gaudeamus înseamnă altceva. Premii? Și asta, dar nu numai. Popularitate reconfirmată? Da, însă doar până la un punct. Cozi la autografe și tatonări ale celebrităților? Firește, dar nu exclusiv. Târgurile înseamnă de fapt prilejul editorului de a se înfățișa ca mamoș de lumi, vieți, povești, tâlcuri, aventuri. Munca aceasta se desfășoară de obicei departe de cititori, în birouri unde miroase a fum de țigară, cafea și idei puse la copt. E o muncă anonimă, cronofagă și, paradoxal, ispititoare. În cinci zile de primăvară ori de toamnă târzie, editorul încuie ușa biroului și pleacă la târg. Acolo el reîntregește confreria încăpățânaților care, indiferenți la prorocirile Casandrelor fataliste, mizează mai departe pe forța și binele cărții. La târg,

fiecare mamoș își soarbe din ochi copiii și e convins că nu va găsi niciunde alții mai izbutiți. Humanitas vine aici, ca în fiecare an, cu un detașament de nou-născuți care vor fi încredințați spre adopție oamenilor cărora, plăcându-le să citească, le place să-și înfrumusețeze grădina vieții. Sună siropos? Posibil. Dar gândiți-vă că de mâine n-ar mai apărea cărți și nu s-ar mai naște copii. V-ar tenta o asemenea lume? Ca de obicei, târgul începe miercuri și se termină duminică. Tot ca de obicei, Humanitas își va ocupa locul între celelalte edituri. Pe o câmpie care seamănă uneori cu un deșert, târgurile de carte sapă fântâni cu apă limpede. Fapt curios, apa aceasta îți face bine fără să-ți astâmpere setea, ci făcând-o mai mare și mai mare. Vă așteptăm cu pahare din coperți. Editorii

Cehia, țară invitată la cea de-a X-a ediție a „Nu, dragi cinici, romanul n-a murit. În Franța trăiește unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Îl cheamă Milan Kundera și trebuie să-i citiți noua carte cât mai curând – ar putea fi ultima și e magistrală, solară, profundă și amuzantă“, îndemna revista L’Express la apariția celui mai recent roman al scriitorului de origine cehă, Sărbătoarea neînsemnătăţii. Seria de autor Milan Kundera a Editurii Humanitas aduce dinaintea cititorilor români o lume aparte, în chip straniu cunoscută, lipsită de vehemenţă şi încrâncenare, pe care ironia strălucitului scriitor o transformă într-una palpitantă, debordând de viaţă, idei şi tandreţe.

Milan

Kundera

DEZBATERE MILAN KUNDERA, MARELE SINGURATIC AL LITERATURII CEHE

Participă Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Vlad Russo și František Zachoval, directorul Centrului Ceh. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 23 mai, ora 13.00, la Scena Agora / Pavilionul C4. Milan Kundera Sărbătoarea neînsemnătăţii Editura Humanitas Traducere din franceză de Ioana Pârvulescu 13x20 cm, 132 pp., 22 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Mitizarea istoriei și deconstruirea miturilor continuare din pagina 1

cel mai larg (Ardealul, Crișana, Maramureșul, Banatul), aici sunt, în 1930, 58 la sută români și 42 la sută, ceilalţi. R.P.: Maghiari, germani... L.B.: Maghiari, germani și așa mai departe. Bun, asta înseamnă că românii sunt majoritari, dar în același timp ceilalţi sunt foarte numeroși. În Bucovina (fiindcă e vorba aici și de Bucovina de Nord), în Bucovina întreagă, românii au doar o majoritate relativă în 1930. Ei sunt sub 50 la sută, chiar dacă sunt mai numeroși decât oricare altă comunitate etnică. În Dobrogea, socotită împreună cu Cadrilaterul, majoritatea românească este tot relativă, tot sub 50 la sută. Prin urmare, avem o ţară cu foarte multe minorităţi. Aș spune că avem aici peisajul minoritar cel mai amestecat din întreaga Europă. De la maghiarii și germanii din Ardeal până la turcii și tătarii din Dobrogea, de la evreii, germanii și ucrainenii din Bucovina... R.P.: Cehii și slovacii din Ardeal, din zona Sălajului... L.B.: Plus sârbii, plus bulgarii din sud și așa mai departe. Avem un amestec etnic extraordinar. Pe de o parte, România este un stat naţional. Pe de altă parte, e o ţară foarte compozită din punct de vedere etnic, religios și cultural. Și foarte interesantă din această perspectivă. Evident, asta pune anumite probleme proiectului de stat naţional unitar. R.P.: Aţi spus mai devreme că v-a reproșat cineva punerea în circulaţie a unei idei. Lumea vă cam reproșează una și alta. Cum faceţi faţă acelor reproșuri care trimit la diverse agende obscure? V-aţi obișnuit cu ele? L.B.: A, da. M-am obișnuit, bineînţeles. Pur și simplu scriu ceea ce cred, scriu cum văd eu lucrurile. Nu mă feresc să spun ce cred. Măcar atâta lucru am câștigat după decembrie 1989. Dacă nici de libertate nu ne putem bucura, atunci degeaba s-a făcut tot ce s-a făcut. Mă simt un om perfect liber, iar asta înseamnă că am dreptul și chiar datoria – măcar faţă de mine însumi – să spun tot ce cred. Că alţii nu sunt de acord cu mine nu e o problemă. Așa va fi întotdeauna cu oricine. Și la fel cum nu mă deranjează opiniile diferite de ale mele, nu mă deranjează nici criticile. R.P.: Dar v-aţi simţit vreodată timorat de vreo luare de poziţie mai decisă, cu accente ameninţătoare? L.B.: Timorat nu m-am simţit. Uneori, ce-i drept, mi s-a părut că s-a sărit peste cal. De pildă, după ce mi-a apărut Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări, am văzut o emisiune la Realitatea TV, cu persoane cărora nu le dau numele. Oricum, a fost o adunare

eclectică: capi ai Bisericii, istorici, jurnaliști și așa mai departe. R.P.: Un fel de tribunal postrevoluţionar. L.B.: Da, da. Şi am fost judecat. Atâta doar că eu spusesem un lucru de domeniul evidenţei, pe care sunt gata să-l repet oricând. Mă rog, cartea mea se referea la Primul Război Mondial în ansamblu. Și cred că am dat o interpretare care își are partea ei de originalitate. Ei bine, toţi s-au năpustit asupra singurului capitol care privește România și s-au cramponat, desigur, de chestiunea Transilvaniei. Or, nu ăsta era subiectul principal al cărţii. Dar să zicem că aveau dreptul să extragă un capitol din toată lucrarea și să se ocupe doar de el. Revin. Spusesem un lucru cât se poate de evident, și anume că românii din Transilvania aveau privirile împărţite spre București și spre Viena. Erau cele două posibilităţi. Sigur, noi știm ce s-a întâmplat în 1918, însă ei au luptat decenii întregi pentru egalitatea cu celelalte popoare din Austro-Ungaria, în sensul unei federalizări a monarhiei sau pentru găsirea unei soluţii care să-i pună pe picior de egalitate cu toţi ceilalţi. Sigur că priveau și spre București. Iar până la urmă a învins tendinţa aceasta, fiindcă ăsta a fost mersul istoriei. La 1918 s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Ei bine, se pare că nu aveam dreptul să-i fac să oscileze între București și Viena. Trebuiau neapărat să privească spre București și numai spre București. Începând din Antichitate, dacă era cu putinţă. „Lucian Boia a abordat în cărţile lui teme noi, pornind pe urma unor mituri rar supuse dezbaterii.“ (din Laudatio rostită cu prilejul acordării medaliei „Konstantin Jireček“ de către Südosteuropa-Gesellschaft pentru merite deosebite în domeniul cercetării istorice) R.P.: Dincolo de calitatea cărţilor dumneavoastră și dincolo de ceea ce, de ani buni, se numește „brandul Lucian Boia“, cum credeţi că se explică interesul mereu treaz al publicului pentru România văzută prin scrierile dumneavoastră? L.B.: Pentru asta cred c-ar fi bine să faceţi o anchetă în rândul publicului. Până la urmă, cititorul decide. Știu eu ce explicaţie pot găsi? Bănuiesc că un element care contează e faptul că sunt cărţi scrise cu sinceritate și pe un ton direct. Îmi place să cred că nu folosesc limba de lemn. Mi-am croit un stil prin care mă adresez direct cititorului și încerc să fiu cât mai expresiv. Pe de altă parte, îndrăznesc să spun că sunt cărţi foarte bine documentate. Și încerc să torn toate informaţiile într-o formă literară. Într-o formă care să mă exprime și care să fie în același timp

CUM S-A ROMÂNIZAT

ROMÂNIA „Fiecare popor îşi are propria experienţă cu «ceilalţi». Puţine însă în asemenea măsură şi cu asemenea intensitate precum românii. Situat într-o regiune «deschisă» şi multă vreme vag structurată, actualul spaţiu românesc a cunoscut o diversitate de dominaţii politice şi de infuzii etnice şi culturale.“ În Vechiul Regat de dinainte de 1918, populaţia oraşelor era cât se poate de amestecată sub aspect etnic şi cultural. În perioada interbelică, România Mare cuprindea, alături de românii majoritari, o diversitate de naţionalităţi ca niciunde în Europa. Lucian Boia înfăţişează modul în care, începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, apoi în perioada comunistă şi în anii care au urmat, această diversitate a dispărut aproape cu desăvârşire. România e astăzi mai românească decât oricând. Din păcate, arată autorul, şi românii s-au „românizat”, rupându-se în mare măsură, prin izolaţionismul practicat de regimul comunist, de valorile culturii occidentale pe care se clădise România modernă.

Lucian Boia la lansarea volumului II al Jurnalului de război al reginei Maria, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

inteligibilă și agreabilă pentru cititor. Dar cred c-ar fi bine să nu mai insist. Mă cam jenez să-mi autoanalizez calităţile istorice sau literare. Constat și eu, odată cu dumneavoastră, că există un interes pentru cărţile mele, iar acest fapt mă bucură. R.P.: Din câte știţi, există un interes similar al altor popoare faţă de cărţile referitoare la propria istorie recentă? Dacă Lucik Boioglu, de pildă, ar scrie De ce e Turcia altfel?, credeţi c-ar avea un succes de public comparabil cu al dumneavoastră? L.B.: Ce pot să vă spun e că interesul este mare peste tot. Pe oameni îi preocupă istoria recentă, ba chiar și perioadele ceva mai îndepărtate ale istoriei. Există de asemenea un interes remarcabil pentru biografii. N-am de unde să știu în ce măsură ar putea să apară, într-o ţară sau alta, istorici care să scrie cum scriu eu. Dar mi s-a spus adeseori că acest tip de lucrări lipsește în unele ţări. Mă refer la cărţile care se ocupă de deconstruirea miturilor, de căutarea de alternative în interpretarea istoriei. R.P.: Asta poate și din cauză că mitizarea în alte ţări a fost mai puţin frenetică? L.B.: Nu știu dacă şi din cauza asta. E-adevărat, noi am mers destul de departe cu mitizarea istoriei pentru simplul motiv că suntem un popor complexat. Românii s-au simţit mici în raport cu ceilalţi, având totodată impresia că nu meritau să se afle într-o asemenea situaţie. Ei sunt și urmașii Romei, și urmașii dacilor, o civilizaţie care a fost amplificată în istoriografia românească. Pe urmă, românii au luptat atâtea secole pentru apărarea Europei și așa mai departe. Prin urmare, avem un contrast între faptul că ne simţim mici și dominaţi de ceilalţi și impresia pe care-o avem despre noi înșine, că reprezentăm mult mai mult. Se insistă pe ideea că e și o nedreptate la mijloc. Din această cauză, procesul de mitizare a istoriei a mers foarte departe în istoriografia și în conștiinţa românească. R.P.: Voi, apusenii, vă ridicaţi catedralele fiindcă îi puneam noi stavilă turcului. L.B.: Cam așa ceva. Revenind la întrebarea dumneavoastră, nu-mi arog nici un merit în demitizare, până la urmă. Și nu sunt chiar atât de convins de importanţa cărţilor mele, n-aș vrea să-și închipuie nimeni una ca asta. Am și eu îndoielile mele, frământările mele, neliniștile mele. Nu sunt un bloc de piatră. După cum nu sunt sigur pe implantarea mea în istoriografia

românească și a lumii. Departe de mine gândul. Însă au existat oameni care mi-au spus că lucrurile pe care le-am făcut nu prea se practică în mod curent. Am fost invitat nu demult la Universitatea din Jena. Asociaţia Germană de Studii Sud-Est Europene mi-a acordat o distincţie, o medalie, iar în Laudatio rostită cu acest prilej s-a spus și treaba asta: că am abordat chestiunea miturilor istorice într-o manieră care nu este monedă curentă. R.P.: Tocmai de aceea vă invit să ne îndreptăm atenția către un „personaj mitic“ al istoriei noastre: regina Maria. Ce înseamnă să îngrijiţi o ediţie a Jurnalului de război al reginei? Ce tip de efort presupune acest demers, mai ales pentru cineva care de obicei scrie, nu face îngrijire de ediţie? L.B.: Presupune un efort destul de mare din parte-mi, tocmai fiindcă specializarea mea nu e îngrijirea de ediţii. Îmi scriu cărţile bazându-mă pe o cercetare adeseori minuţioasă a documentelor, însă îngrijirea de ediţii reprezintă o ieșire din propriul contur. Asta chiar dacă am făcut așa ceva la Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu în arhivele Securităţii. Acum am ţinut să depun o muncă de acest tip și pentru regina Maria fiindcă m-am ocupat de personalitatea ei în ultimul an (de fapt, în ultimii doi), pentru cartea despre Balcic pe care am scris-o. Și trebuie spus că regina Maria e un personaj ieșit din comun. În plus, am considerat că merită să mă ocup de jurnalul ţinut în timpul războiului fiindcă se cam sărise peste el. Se publică de ceva vreme o ediție a însemnărilor reginei Maria, care nu cuprinde însă jurnalul ținut pe durata războiului pe motiv că a fost turnat de regină în memoriile ei, Povestea vieţii mele, scrisă mai târziu, în anii 1930. Asta e doar parţial adevărat, întrucât cea mai mare parte a Jurnalului nu intră în memoriile reginei. Cea mai mare parte este inedită și aici se spun de fapt lucrurile cele mai interesante, pe care regina nu putea să le publice cât timp mai trăiau multe dintre personajele însemnărilor. Sunt aici tot felul de detalii și de consideraţii ale ei asupra regelui Ferdinand, asupra principelui Carol, asupra oamenilor politici. Mi s-a părut că e un document care merită și trebuie să fie publicat, așa că am avut o iniţiativă în acest sens. Acum, după încheierea volumului trei, promit să nu mă mai lansez în acest tip de demersuri. O să revin la lucrările și la cărţile mele, punând punct muncii de îngrijire a textelor altora. R.P.: Ştiţi, probabil, că românii, dar nu numai ei, au un soi de fascinaţie a clasamentelor şi ierarhiilor.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

Vor să știe cine e „cel mai cel“ și „cea mai cea“. Așa stând lucrurile, care ar fi, după părerea dumneavoastră, cei mai mari trădători din istoria României? Sunteţi la curent că trădarea e o temă de discuţie frecventă și mereu actuală. L.B.: E foarte greu de stabilit o ierarhie, un clasament. S-a vorbit multă vreme de cei care au trădat în timpul Primului Război Mondial. M-am referit și eu la lucrurile acestea în „Germanofilii“. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial. Cum să vă spun, a fost și n-a fost o trădare. Atunci când s-au judecat lucrurile – și din punct de vedere strict penal, ca să spun așa – , sigur că a fost o trădare. E vorba de cazul lui Slavici sau al lui Arghezi. Sau de cazul lui Petre P. Carp, ca să mă refer la un lider politic. Însă din perspectiva istoriei lucrurile acestea sunt mai complicate. Au existat oameni care au spus atunci, în 1916, că se făcea o mare greșeală intrându-se în război alături de Antanta (ceea ce însemna și alături de Rusia) pentru eliberarea Transilvaniei. Ceilalţi, aşa-numiţii germanofili, au spus că soluţia corectă era să rămânem

neutri sau să intrăm în război alături de Puterile Centrale pentru eliberarea Basarabiei, care era mai primejduită decât Transilvania. Lucrurile au fost complicate, după cum vă spuneam. Aceiași germanofili spuneau: „Bine, veţi face România Mare sau cum se va numi, dar la ce ne va folosi dacă România asta va fi înghiţită de Rusia?“ S-a văzut cum au stat lucrurile. La sfârșitul Primului Război Mondial, România – vorba lui Carp – a avut atât de mult noroc, încât n-a mai avut nevoie de oameni politici. Dar apoi, când s-a întors roata în al Doilea Război Mondial, unii dintre cei care-l combătuseră pe Carp i-au dat dreptate – de pildă, Lovinescu, care a scos și o cărţulie în care, într-un fel, i-a cerut iertare pentru că nu-l înţelesese corect în Primul Război Mondial. Iar aici era vorba de primejdia rusească. Putem spune fără echivoc că acești oameni au fost trădători? Nu. Putem spune că au fost și totodată n-au fost. Iar la drept vorbind, trădarea cea mare s-a petrecut după al Doilea Război Mondial și a fost comisă de cei care s-au aruncat în braţele rușilor. De data asta avem de-a face cu un lucru evident.

20–24 mai 2015

R.P.: Cum gestionaţi notorietatea, domnule Boia? Aveţi conferinţe, interviuri și apariţii la televizor, sunteţi un om solicitat în permanenţă, un om urmărit cu interes. Ce faceţi, de exemplu, dacă vă vedeţi în același timp la două emisiuni de televiziune? L.B.: Au existat și asemenea potriveli, chiar dacă emisiunile fuseseră înregistrate la distanţă una de alta. Să știţi că nu gestionez prea bine notorietatea asta. Oricât ar părea de curios ce spun, dac-ar fi după mine, n-aș vorbi deloc. M-aș limita la scris. Îmi place să scriu și cred că asta e menirea mea. După fiecare înregistrare sau interviu, am un sentiment de neîmplinire. Poate exagerez, dar mi se pare că lucrurile n-au ieșit atât de bine cum ar fi putut să iasă dacă le-aș fi scris. O fi curios, mai ales pentru cineva care a predat zeci de ani la facultate, dar nu-mi place să vorbesc. Asta chiar dacă am credinţa că vorbesc acceptabil. Sunt convins că scriu mai bine decât vorbesc. Acum am intrat într-un carusel, într-un joc din care mi-e clar că nu mai pot să ies. N-am destulă forţă ca să dispar de pe radarul media. Dar repet, dac-ar fi după mine, m-aș rezuma la scris și n-aș scoate nici o vorbă.

R.P.: Închei cu o întrebare de tip oracol gimnazial. Cunosc oameni care-şi aleg câte-un slogan în viaţă. Ba chiar îl trâmbiţează. „Onoare şi umor“, „Dragoste și fericire“, „Mereu fidel“ și așa mai departe. Dumneavoastră aveţi vreun slogan? Și dacă da, mi-l puteţi dezvălui? L.B.: Sincer, nu, nu m-am gândit. Și nu-mi vine să inventez ceva acum. Nu prea îmi plac lucrurile astea. Unii dintre cei care recurg la ele par să vrea să-și dea mai multă importanţă decât au de fapt. „Iată cine sunt și ce firmă am.“ Firma mea e Lucian Boia. Sigur, dac-ar fi să aleg un cuvânt definitoriu sau o valoare fundamentală exprimabilă printr-un cuvânt, această valoare ar fi libertatea. Am mai spus-o. Dintre toate lucrurile de pe lumea asta, ţin în primul și-n primul rând la libertate. Chiar cu sacrificarea altor valori. E și greu să le ai pe toate în aceeași măsură. Însă dacă e să aleg ceva, aleg libertatea, asta este sigur. R.P.: Vă mulţumesc foarte mult pentru disponibilitate și răbdare, domnule Boia. L.B.: Vă mulţumesc și eu.

Maria, regina României Jurnal de război (1916–1918) Ediție integrală, necenzurată, în trei volume, însoțită de reproduceri după manuscrisele originale și fotografii, îngrijită de Lucian Boia Traducere din engleză de Anca Bărbulescu Ediţia de faţă reproduce textul integral al însemnărilor reginei Maria din perioada Primului Război Mondial, din care doar mai puţin de jumătate au fost preluate în memoriile sale, Povestea vieţii mele. În plus, chiar fragmentele preluate, de regulă fără mari modificări, au fost supuse totuşi unei „autocenzuri“. Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – şi uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu puteau fi făcute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a prinţului moştenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Brătianu sau a clasei politice româneşti în genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrală a Jurnalului; odată ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv să ne mulţumim cu versiunea trunchiată şi edulcorată a volumului memorialistic. Cu atât mai mult cu cât aceştia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda. Titlul Jurnal de război ne aparţine şi necesită, poate, o precizare. Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toţi aceşti ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv „sanitar“ şi umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice (nu era regină domnitoare, ci doar soţie de rege), a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma şi în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei. Lucian Boia

foto Arhivele Naționale ale României

Maria, regina României Jurnal de război (1916–1918) trei volume Editura Humanitas 15x22,5 cm, cartonate, vol.1 504 pp., 69 lei; preț special Bookfest 59 lei vol.2 496 pp., 72 lei; preț special Bookfest 62 lei vol.3 464 pp., 69 lei; preț special Bookfest 59 lei 3 volume – 210 lei; preț special Bookfest 169 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Neagu Djuvara O nouă ediție de colecție,

cu dosar iconografic de RADU OLTEAN Cine şi l-ar fi închipuit pe fermecătorul şi elegantul istoric, filozof al istoriei şi memorialist Neagu Djuvara un polemist înfocat? Totul a pornit de la Thocomerius–Negru Vodă, carte care a scandalizat, prin îndrăzneala de a supune discuţiei publice, şi nu de cabinet, o teză istorică altfel benignă, aceea că, la români, aidoma tuturor celorlalte naţiuni din Europa, Ţara Românească a fost întemeiată de un barbar, în cazul nostru un cuman. „De două veacuri, istoriografia noastră e obsedată de «continuitate», deci de permanenţă, de imobilitate; e o viziune strâmtă şi statică. Or, ceea ce a dat naştere Europei noi, cea de după Imperiul Roman, a fost Istoria în mişcare, au fost valurile succesive care, pornite din adâncul Asiei, i-au împins rând pe rând pe huni, care au pus în mişcare popoarele germanice, acestea, la rândul lor, i-au împins pe slavi, iar în urmă au venit celelalte mari valuri turanice, avarii, bulgarii, maghiarii, pecenegii, uzii, cumanii!“ spune Neagu Djuvara. Greu de

admis, chiar de către istoricii români cu bună reputaţie, că în rând cu strămoşii noştri atât de nobili stau şi nişte asiatici neşlefuiţi. Şi mai greu de admis de către apărătorii îndârjiţi ai

originilor pure, nutriți cu istoria triumfalistă din ultimele decenii ale secolului XX. Răspunsurile date de Neagu Djuvara „neprietenilor lui Negru Vodă“ nu au întârziat să apară și au fost necruţătoare, dar splendide. Cu această ediţie, „Dosarul Thocomerius“, care va fi cu siguranţă pomenit ca un exemplu de polemică aprinsă în cultura română, îi e oferit cititorului în integralitatea sa, cuprinzând şi volumul care a declanşat aşa-zisul scandal, şi pe cel în care s-au adunat replicile. Conține în plus 40 de pagini de ilustraţii (fotografii, reproduceri de artă monumentală şi reconstituiri istorice) adunate cu o admirabilă înţelegere a istoriei de Radu Oltean.

Neagu Djuvara, Thocomerius–Negru Vodă: Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti. Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă Editura Humanitas 14,5x20,5 cm, 340 pp., cartonată, 49 lei Preț special Bookfest 42 lei

Podoabe găsite în Biserica Domnească de la Curtea de Argeș.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Horia-Roman Patapievici Văzutelor tuturor și nevăzutelor Cele mai importante lucruri nu se văd. Cărțile se văd: pot fi apucate, întrebuințate. Dar sursa lor de generare și mintea din care s-au născut nu se văd: acestea două nu pot fi nici apucate, nici întrebuințate după plac. Scriitorul poate fi văzut, pipăit, îmbrâncit, adulat, ucis; dar nimeni nu poate vedea, atinge, poseda sau viola sursa cărților sale. Din scriitor, ca și din cărți, nu vedem decât corpul. Vedem corpul cărții și corpul care conține mintea. Dar nu putem vedea corpul minții. Corpul minții este

Horia-Roman Patapievici Partea nevăzută decide totul Editura Humanitas 14x20 cm, 296 pp., cartonată, 49 lei Preț special Bookfest 42 lei

un nevăzut, în timp ce corpul care conține mintea este un văzut. Văzutele și nevăzutele nu sunt separate unele de altele ca lumea în care trăim de tărâmul celălalt (de unde, in illo tempore, zeii făceau incursiuni în lumea noastră). Văzutele și nevăzutele trec prin noi și se amestecă în fiecare părticică a trupului și sufletului nostru; și la fel trec și se petrec prin toate colțurile lumii acesteia. Când citim o carte, avem în față lumea scriitorului. Când o înțelegem, am pătruns deja în corpul minții lui. Ceea ce face din lumea cărților un loc atât de minunat este posibilitatea, deschisă fiecăruia dintre noi, de a pătrunde și de a locui (un timp) în nevăzutul minții celuilalt. […] Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune: cumva, dacă suntem științifici, l-am putea ignora, deoarece știm că e superstiție; iar dacă nu suntem, ne-am putea întreține cu el, ca între ocultiști și inițiați. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Nu e în noi, precum ceva privat, de pus în surdină cum facem cu credințele noastre religioase, în spațiul public; suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei când ne scufundăm, ori aerului când ne regăsim respirația. Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutelor de care depindem sunt văzutele după care fugim ori de care fugim ori pe care le pierdem. Horia-Roman Patapievici

Ezra Pound

Modernismul & epoca modernă Traduceri din engleză de Mircea Ivănescu şi Radu Vancu Ediție îngrijită de HORIA-ROMAN PATAPIEVICI Volumul de față, acoperind poezia publicată de Ezra Pound înainte de Cantos, se deschide cu o cuprinzătoare introducere biografică, semnată de Horia-Roman Patapievici, menită să ofere, pentru prima oară în cultura noastră, o viziune de ansamblu asupra vieții şi operelor celebrului poet american. Sub aceeaşi semnătură urmează o substanţială introducere în modernismul lui Ezra Pound, cu o amplă contextualizare a operei lui Pound, în care sunt analizate legăturile subtile dintre mediul în care a creat acesta şi ideile sale filozofice.

Ezra Pound, Opere I. Poezii 1908–1920 Editura Humanitas Fiction 13x20 cm, 680 pp., cartonată, 99 lei Preț special Bookfest 89 lei

Pound a fost Proteul absolut. A fost cel mai inventiv, cel mai versatil, cel mai neastâmpărat, cel mai dificil de prins, cuprins și surprins dintre toți scriitorii moderni. Poate fi comparat doar cu Picasso, în artele vizuale, ori cu Stravinski, în muzică. Pound este marele catalizator al deceniului care culminează cu anul 1922, annus mirabilis al modernismu-

lui literar. Prin Cantos, Pound a dat poemul epic al modernității, care închide în el lumea modernă în același fel în care Homer a închis în Iliada și Odiseea lumea greacă, Vergiliu în Eneida lumea romană, iar Dante în Divina Comedie creștinătatea latină. Pound este nu doar un simptom al epocii moderne, este și o radiografie a răului din atitudinea modernistă. Toți marii moderni târăsc după ei o radiografie a răului. În același timp, modernismul este un mecanism de acces la sufletul intim. Operele moderne ne vorbesc atât de mult și de direct deoarece modernismul este un fel de a spune lucrurile până la capăt: de obicei până la capătul deplinei singurătăți. Nu spusese Duns Scot, teologul din care s-a inspirat Hopkins și în tradiția căruia se află și Pound, că persoana este ultima singurătate a omului? Pe urmele lui Pound, modernismul a încercat prin persona să ajungă la persoană, iar prin personæ să o depășească. – Horia-Roman Patapievici

Dacă asemenea unui străin prietenos într-un salon de fumat mi-ați cere ca din întâmplare și pe nepregătite o părere despre cine e omul care scrie cel mai bine poezie azi, v-aș răspunde probabil: „Ezra Pound“. Orice discuție despre poezia modernă, purtată de oameni care o cunosc, se încheie prin a-l fixa pe Ezra Pound undeva. Se poate să fie numit doar pentru a fi ocărât drept detracat sau zeflemist, poseur, ușuratic și vagabond. Sau se poate să fie clasat drept umplând azi o nișă precum aceea a lui Keats într-o epocă precedentă. Ideea e că va fi menționat. Carl Sandburg The Work of Ezra Pound, 1916

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Gabriel Liiceanu Edificiul afectiv al unei vieți Un popor care, întrerupând contactul cu trecutul, își pierde memoria nu devine dintr-odată doar foarte sărac, ci într-un mod fundamental handicapat: el nu se mai poate orienta în istorie, de vreme ce, nemaiștiind de unde vine, nu știe ce anume din trecutul lui trebuie să fie perpetuat, preluat, evitat sau corectat în vederea vieţii viitoare. El nu mai are cultul morţilor, nu mai are acte fondatoare, eroi, povești exemplare, amintirea spaimelor și bucuriilor colective. Un popor lipsit de toate acestea nu mai are în jurul a ce să se închege, nu mai are ingredientele care constituie agregatul unei personalităţi etnice și al unui profil istoric. Ceea ce rezultă din această amnezie de proporţii este o formaţiune reziduală, o strânsură de oameni pe un teritoriu moștenit nu se știe de unde și cum. Un astfel de popor este perfect pregătit pentru a fi evacuat din istorie. „Oamenii-monument“ sunt remediul acestei boli. Nu ca pe autorii marilor isprăvi cu iradiere colectivă, care și-au câștigat dreptul la statuie, trebuie să ni-i reprezentăm. Ei sunt acele fiinţe încă vii care

Gabriel Liiceanu Declarație de iubire Editura Humanitas 14,5x20,5 cm, 392 pp. cartonată, 64 lei Preț special Bookfest 55 lei

depozitează, în beneficiul tuturor, memorie. Monumentum înseamnă în primul rând „ceva ce amintește“. Dar, ca să poţi aminti, trebuie să ai mai întâi ce să amintești. Oamenii-monument sunt cei a căror biografie a înmagazinat istorie și care, putând să dea seamă de ea, au funcţia vitală de a salva o comunitate – cu o vorbă a lui Alexandru Dragomir – de la „naufragiul uitării“. Ei sunt, pe o hartă socială care se primenește mereu cu noi generaţii, așadar cu noi posibilităţi de uitare, noduri sau articulaţii de aducere aminte. fragment din capitolul dedicat lui Mircea Ivănescu M-am întrebat, citind această piesă formidabilă, ce anume ne deosebeşte pe noi, cei din generaţia mea, de o parte din generaţia tânără de astăzi. Şi răspunsul l-am primit într-unul din rândurile de început ale scrisorii, când lui Nicu Steinhardt i se pare că descoperă în câteva propoziţii ale lui Noica din Trei introduceri un sens creştin. Cultura nu e altceva, spune Noica, decât idealul devenirii noastre în celălalt, modul nostru de a le trece celorlalţi cunoştinţe, viaţă, idei. Pe scurt, cultura e iubire de cel ce vine după tine. „Îndrăgostirea“ noastră de bătrânii noştri de atunci aşa s-a produs. Ei ne-au căutat pentru că ştiau că devin în noi şi că sensul lor de a fi era în fond dincolo de ei, în acea misterioasă nevoie de a împinge viaţa mai departe, făcând-o, în cazul omului, să renască, de fiecare dată, în splendoarea altei întruchipări. Iar noi i-am căutat înfriguraţi de frigul istoriei, pentru că ştiam că fără ei vom muri de îngheţul în care intraserăm. Am simţit de la bun început că fără ei, fără deprinderile lor de „vânători culturali“, noi nu vom şti cum se urmăreşte în cultură vânatul şi că, fără lecţia lor, vom muri de foame, proşti, suficienţi şi neavând, la rândul nostru, nimic de oferit şi de trecut altora. I-am iubit aşa, vânătoreşte şi omeneşte, ca pe cei care erau în posesia marelui secret al continuităţii, fără de care nimic nu se leagă pe lumea asta şi fără de care viaţa speciei, făcută din perindarea fără sfârşit a generaţiilor, se stinge. Mânaţi de un instinct bun, am privit mai întâi înapoi, pentru a putea

căpăta apoi vederea pentru cele ce urmau să vină. În locul urii, pe care existenţa noastră pe acest pământ o provoacă în câteva suflete fragede contemporane, noi am trăit cu ei o iubire care are ceva din splendoarea iubirii pentru tatăl biblic (suntem fii ai lui Avraam) şi din care în fond ne tragem până astăzi forţa. Spre deosebire de mulţi dintre cei de azi, trişti,

Apologia vagului

Gabriel Liiceanu Despre limită în lectura autorului Editura Humanitas Multimedia 5 CD-uri, ediție integrală, 90 lei

Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sunt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. Stăm față în față cu viața noastră sau cu cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sunt strivitoare. Și totuși aici teama rămâne, la rândul ei, vagă. Ne temem mai mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Suntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni. Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucruri vagi. Gabriel Liiceanu

lipsiţi de iubire şi ignari, care nu au resimţit niciodată măreţia respectului şi care au fost obligaţi, pentru a sări, să bată de pe loc şi în gol, noi am făcut saltul având sub picioare solul ferm pe care ni l-a pregătit iubirea, primită şi întoarsă de noi, a fiecăruia dintre ei. fragment din capitolul dedicat lui Nicolae Steinhardt

Mircea Cărtărescu Ediții de colecție

„Cititorul va găsi în acest volum, reproduse integral, cele șase volume de versuri publicate de mine, la care va adăuga, poate, «dîn citit ori amintire», al șaptelea volum, Levantul, care, din motive evidente, nu și-a găsit locul aici.“

Mircea Cărtărescu, Poezia Editura Humanitas 14,5x20,5 cm, 784 pp., cartonată, 89 lei Preț special Bookfest 75 lei

Când sunt întrebat care sunt cărțile mele pe care le consider cele mai importante, răspund aproape automat Nostalgia, Levantul și Orbitor. De fiecare dată simt însă, obscur, că fac o nedreptate. Că las deoparte, uitată într-o zonă umbrită a minții, o a patra carte majoră a mea, pe care de un sfert de secol mă străduiesc s-o uit, ca pe-o iubire veche și nevindecată încă. E corpusul poemelor mele lirice, scrise în tinerețe, într-un efort continuu, halucinant și epuizant, care-a durat doisprezece ani. A fost epoca în care mi-am trăit viața, fără rest, numai și numai în poezie. Când privesc în urmă, văd imediat acea flacără strălucitoare, acea căutare disperată de forme noi, acea continuă măsurare a puterilor într-un inegal skandenberg cu poezia, care-ar fi putut face, numai ea, opera mea completă. Când, prin 1992, am hotărât să nu mai scriu poezie a fost o sinucidere simbolică în speranța unei renașteri. Mi s-a dat apoi, într-adevăr, șansa unei noi vieți în literatură, dar o viață nu separată de prima, ci izvorâtă în întregime din ea. Poezia a găsit o cale de-a curge mai depate în scrisul meu și a rămas pentru mine, mai departe, chiar dacă dizolvată într-un epic translucid, sensul vieții mele. Faptul că nici azi nu mă interesează nimic altceva, în efemerul și enigmaticul lumii, decât poezia este moștenirea acelei epoci îndepărtate. Mircea Cărtărescu

Levantul, formidabilă reactivare de forţe latente ale poeziei românești din cele mai vechi timpuri pânã azi, adevărat manifest literar postmodern, în care vedem pe viu cum o întreagă experienţă lirică e reluată cu uimitoare inventivitate și lucrează ca să dea un asemenea produs încântător. – Ovid S. Crohmălniceanu

Mircea Cărtărescu, Levantul în lectura autorului Editura Humanitas Multimedia Ilustrații de Simona Vilău audiobook

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Andrei Pleşu Lumile îngerești Trebuie să vă spun că n-am văzut niciodată îngeri. Sau că nu-mi amintesc să fi văzut. Nu fac parte dintre cei care se pot lăuda cu experienţe directe, n-am organ pentru „fenomene“. Piaţa e plină însă de cărţi pe această temă și ele se vând bine tocmai pentru că autorii lor pretind a consemna întâlniri aievea și conversaţii prelungite cu fiinţe angelice. De așa ceva n-am avut parte și nu știu dacă asta e de bine sau de rău. Cu toate acestea, găsesc că problema îngerilor este interesantă și teologic, și filozofic, și existenţial, ba mai mult, că și fără suportul contactelor nemijlocite, fără vedenii, trăiri-limită și întâmplări neobișnuite, poţi sfârși prin a înţelege că îngerii există. fragment Andrei Pleșu, Despre îngeri Editura Humanitas 14,5x20,5 cm, 280 pp., cartonată, 49 lei Preț special Bookfest 39 lei

L’enfer c’est les autres, le paradis c’est nous-mêmes Toţi acceptăm, în retorica zilnică a conversaţiei, că unele lucruri ne rămân inaccesibile. La limită, suntem chiar dispuși să recunoaștem, în rare momente ale uitării de sine, că, în definitiv, există și oameni mai inteligenţi decât noi sau, în orice caz, mai învăţaţi decât noi. Ceea ce nu putem tolera e să spunem și, mai cu seamă, să ni se spună că suntem moralmente precari, că suntem corupţi, necinstiţi, discutabili din unghi etic. Un caragialesc personaj lăuntric e gata neîncetat să-și atribuie toate defectele, cu condiţia să i se recunoască în unanimitate măcar o calitate: ţinuta morală. – fragment Andrei Pleșu, Minima moralia în lectura autorului Editura Humanitas Multimedia 5 CD-uri, ediție integrală, 90 lei

Radu Paraschivescu

Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle de tranziţie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cândva, şi florile gingaşe ale normalităţii! Andrei Pleșu Radu Paraschivescu Aforismele tranziției în lectura lui Andrei Pleșu, Editura Humanitas Multimedia audiobook, 49 lei

Perle din zodia „lacebunului“ „Noi vorbim, nu gândim e al patrulea volum pe care-l arunc pe piaţă ca să atrag atenţia că exprimarea în spaţiul public românesc suferă crâncen“, scrie Radu Paraschivescu în Argumentul care-i prefațează noul volum de perle. Acesta este și motivul pentru care miza antologiilor pe care le-a publicat din 2006 încoace și a căror esenţă e distilată în audiobook-ul Aforismele tranziţiei, în lectura lui Andrei Pleșu, este doar la prima vedere râsul. La o a doua privire, ele ies din perimetrul cărţilor de citit în vacanță, căci după ce se va stinge hohotul, va trebui să-și facă apariţia îngrijorarea. Și asta fiindcă, pe de o parte, e foarte greu ca, exprimându-te strâmb, să gândești drept, și, pe de alta, fiindcă majoritatea celor antologaţi sunt persoane publice. continuare în pagina 26 Radu Paraschivescu Noi vorbim, nu gândim Editura Humanitas 13x20 cm, 204 pp., 27 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Michel Houellebecq Supunere, un fenomen editorial de proporții, în curs de traducere în 40 de țări Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), Supunere a zguduit deja Occidentul. Un Occident pe care încă din 1998, prin Particulele elementare, Michel Houellebecq îl analizează cu scalpelul în mână punându-i în faţă mizeria morală și deruta politică.

Michel Houellebecq este cel mai important scriitor francez al momentului.

Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatură la Sorbona, mizantrop care caută cu același entuziasm pe internet meniuri de ca-

tering și servicii sexuale, asistă abulic la instalarea legitimă la putere a unui guvern musulman moderat. Viaţa lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmană, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale cărei avantaje sunt nesperate. Și de ce nu s-ar supune, când lucrurile promit să se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu este civilizaţia modernă bazată pe dezideratul „căutării fericirii“? Provocator cu program, scriitorul șochează de fiecare dată prin tușele satirice îndrăzneţe, însă întrebările subiacente aparţin unui moralist care, schiţând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eșecul proiectului iluminist și întrevede sfârșitul civilizaţiei occidentale seculare. Două romane profetice au zguduit secolul XX: 1984 şi Minunata lume nouă. Erau profetice nu în sensul că prevedeau viitorul, care le-a infirmat, ci pentru că enunţau un adevăr despre prezent. Anticipaţiile lui Houellebecq fac parte din aceeaşi familie. Houellebecq are în comun cu Huxley o curiozitate fascinată de fenomenele religioase şi cu Orwell groaza de biciul politicii şi un simţ – pe care puţini i l-au recunoscut – al ceea ce se numește common decency. Altfel – iar Dumnezeu știe cât îi iubesc pe Huxley și pe Orwell – Houellebecq e mai puternic decât ei. Emmanuel Carrère, Le Monde Michel Houellebecq are geniul detaliului semnificativ [...]. El îmbină savant concretul şi abstractul, naraţiunea şi filozofia. Forţa comică a scriitorului vine din faptul că, în loc să

Michel Houellebecq, Supunere Editura Humanitas Fiction Traducere din franceză de Daniel Nicolescu 13x20 cm, 296 pp., 39 lei

fie prizonier al spiritului timpului sau să i se împotrivească, el îl observă din exterior. Impasibilitatea lui este pur şi simplu irezistibilă. Alain Finkielkraut Când m-am întors la facultate să-mi ţin cursurile, am avut, pentru întâia oară, senzaţia că se putea întâmpla ceva important; că sistemul politic în care fusesem obișnuit să trăiesc încă din copilărie și care de o bună vreme se fisura vizibil putea să explodeze în orice clipă. Nu știu ce anume mi-a dat această impresie. Poate atitudinea studenţilor de la masterat: oricât de amorfi și apolitici ar fi fost, în ziua aceea păreau încordaţi, neliniștiţi și încercau în mod vădit

să prindă frânturi de informaţii pe smartphone-uri și pe tablete; în orice caz, erau mai neatenţi ca niciodată la cursul meu. Poate și mersul fetelor cu burka, mai neșovăielnic și mai domol decât de obicei; înaintau acum pe culoare direct, câte trei, fără să se furișeze pe lângă pereţi, de parcă ar fi fost deja stăpânele locului. În schimb m-a uluit lipsa de vlagă a colegilor mei. Părea că n-au nici o problemă, părea că nimic nu-i privește, ceea ce-mi confirma un gând pe care-l nutream de ani de zile: celor care ajung la statutul de universitari nici măcar nu le trece prin cap că o anume evoluţie politică le-ar putea perturba cariera; se simt invulnerabili. fragment

Alain Finkielkraut

Amorul, „copilul pribeag devenit rege“ „E oare de ajuns să iubeşti ca să ştii să iubeşti? Avem oare temeiuri să mai credem în dragostea care dăinuie, sau făgăduiala asta nu-i decât o

himeră, o iluzie, o păcăleală, un primejdios miraj?“ se întreabă Alain Finkielkraut, unul dintre cei mai de seamă filozofi şi eseişti francezi contemporani, care face, cu acest volum, o frumoasă reverenţă dinaintea literaturii, socotind-o una dintre cheile descifrării omenescului. Şi cum literatura ne reaminteşte că nu putem găsi drumul prin lume doar cu ajutorul raţiunii practice, autorul porneşte în căutarea răspunsurilor înarmat cu câteva fundamentale romane europene: „Putem răspunde întrebărilor de mai sus, devenite de-acum ale tuturor, prin intermediul statisticii şi al ştiinţelor sociale. Fără a subestima utilitatea unor asemenea abordări, eu am ales literatura. Iar călăuze mi-au fost, după doamna de La Fayette, Ingmar Bergman, Philip Roth şi Milan Kundera.“ Alain Finkielkraut Şi dacă dragostea ar dăinui Editura Humanitas Traducere din franceză de Vlad Russo 13x20 cm, 152 pp., cartonată, 35 lei Preț special Bookfest 29 lei

Alain Finkielkraut va vizita România în luna noiembrie a acestui an și va susține o conferinţă, la care sunt așteptați cititorii.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Papa Ioan Paul II Karol Wojtyła

„Văd în slujirea mea o cale de participare la lucrarea Mântuirii“ Timp de mai bine de patruzeci de ani (1962–2003), Karol Wojtyła, episcop al Cracoviei, devenit apoi primul papă polonez din istorie și, după moarte, sfânt al Bisericii Catolice, și-a consemnat în două agende principalele momente ale zilelor de reculegere, rugăciunile, lecturile, meditaţiile profunde, emoţionante și frământările care reflectă grija faţă de cei apropiaţi, faţă de instituţia care i-a fost încredinţată – Biserica – și faţă de problemele întregii lumi. De la prima afirmaţie categorică „Sunt întru totul în mâinile Domnului“ până la reflecţia „S-a împlinit timpul“ și la cel din urmă „Deo gratias“, îl însoţim pe Karol Wojtyła – Ioan Paul II de-a lungul unei căi spirituale impresionante, calea vieţii și slujirii sale. Deopotrivă școală teologică și școală a dragostei, acest extraordinar document ne dezvăluie taina sufletului unuia dintre cei mai iubiţi oameni ai zilelor noastre și un loc spiritual aparte în care ceea ce este omenesc și ceea ce este dumnezeiesc se îmbină în dimensiunea sfinţeniei.

„Cu toate că Isus nu s-a numit pe Sine preot, a dezvăluit până la capăt sensul preoţiei și, înainte de orice, profilul „preoţesc“ al existenţei umane. Preoţia este înscrisă în lume și în om ca poli ai existenţei profund legaţi. În preoţie, creaţia se exprimă în strictă dependenţă faţă de Creator, dar în același timp raportată la Creator și orientată către El. Omul este capabil de această raportare și orientare deoarece a fost instituit „stăpân“ al creaţiei. De asemenea, a fost dăruit cu stăpânirea de sine. Și de aceea, ca stăpân al creaţiei și stăpân al său, se poate oferi pe sine: dar din întreaga creaţie și, înainte de orice, din sine însuși. În acest sens, preoţia este o sinteză deosebită a existenţei create, care se exprimă și se articulează în om și prin om în deplinătatea sensului ei. Preoţia se naște din dragoste și aprofundează dragostea ca liant al creaturilor și liant între creaturi și Creator.“ – fragment

Ediție de colecție, cu reproduceri după manuscrisele originale și fotografii

Papa Ioan Paul II, În mâinile Domnului: Însemnări personale, 1962–2003 Editura Humanitas Traducere din polonă de Constantin Geambaşu Traducerea fragmentelor în latină şi italiană de Mariana Băluţă-Skultéty 14,5x20,5 cm, 608 pp., cartonată, 79 lei Preț special Bookfest 65 lei

Miguel de Unamuno Un poem „creștin, biblic şi… spaniol“ Traducere din spaniolă, introducere, note, comentarii, cronologie şi bibliografie de SORIN MĂRCULESCU

Miguel de Unamuno Cristul lui Velázquez Editura Humanitas 13x20 cm, 325 pp., 39 lei

Religia mea este căutarea adevărului în viaţă şi a vieţii în adevăr, chiar fiind conştient că nu le voi afla în timpul vieţii; religia mea este lupta neîncetată şi neobosită cu misterul; religia mea este lupta cu Dumnezeu, de la ivirea zorilor până la căderea nopţii, precum se spune că a luptat Iacob cu El. Şi o cânt, mai bine sau mai rău, cu vocea şi auzul pe care mi le-a dat Dumnezeu, pentru că nu o pot face raţional. Iar cei ce văd judecată şi logică, şi metodă, şi exegeză mai curând decât viaţă în aceste versuri ale mele rămână cu ale lor, căci nu le voi atinge inima cu arcuşul viorii, şi nici cu ciocanul. Miguel de Unamuno

Cristul lui Velázquez este, cu siguranță – și în pofida receptării mult prea sumare de care a avut parte în anii de după apariție –, unul din cele mai importante poeme religioase din literatura spaniolă nu numai a secolului al XX-lea, ci ocupă, cred, și un loc privilegiat în întreg spațiul poeziei hispanofone. Unamuno se înscrie într-o foarte lungă tradiție a spiritelor dubitative, însetate totuși de o certitudine a nedemonstrabilului. La toți întâlnim zbaterea omului nescindat în fapt între rațiune și afectivitate, dar avid de unificarea cu transcendentul evaziv prin argumentele greu de formulat în cuvinte ale inimii. Sorin Mărculescu

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Evenimente editoriale Adriana Bittel

Dan C. Mihăilescu

Teodor Baconschi

Trăirea pe verticală

Hedonismul postmodern

Îi datoram aproape dureros această carte. I-o datorez de mult, nu doar dinspre începutul anilor ’90, când era (încă o dată şi tot mai sălbatic) ţinta ironiilor şi a neînţelegerilor multora („Ce caută ăsta cu crucea în Parlament?!“), şi când puteam, în sfârşit, spune totul, ci tocmai dinspre finele anilor ’70 ai veacului trecut… Cursul Eminescu şi seminariile de ebraică ale lui Ioan Alexandru erau un havuz de credinţă, cultură şi înţelepciune. Ani de-a rândul l-am urmat cu Biblia-n desagă în tot felul de cămăruţe de prin mansarda Filologiei bucureştene, unde ne citea ce a tradus din Cântarea cântărilor ori scotea pe tăcute un album de autoportrete Rembrandt şi, cale de două ceasuri, în tăcerea noastră înmărmurită, ne făcea istoria Luminii, a Chipului, a mâinii care binecuvântă... Plecam literalmente halucinaţi după două ceasuri de hermeneutică terapeutică, având inima căptuşită cu ceea ce el numea „cămaşă de aloe“, armura lăuntrică prin care devii ignifug, impenetrabil la tot răul lumii, în numele triumfului pe care fratele Ioan ni-l striga la final, ca leac faţă de toată urâciunea care ne înconjura: „Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc!?“ Dan C. Mihăilescu

Acest eseu se află în mâinile dumneavoastră pentru că sunteţi sau veţi fi un client al Facebook Inc. Aveţi probabil propria pagină, ceea ce presupune că sunteţi fericitul posesor al unui computer, al unui smartphone, al unei tablete. Dorinţa de aliniere a consumatorilor români este direct proporţională cu nivelul mediu de trai: mai puţini bani, mai multe fantasme. Patetismul acestor dorinţe mi se pare firesc. Odinioară, obiectul visat era destinat unui consum personal, în orizontul ludic al reveriei egoiste. Acum, nu mai dorim jucării pentru noi şi cercul nostru restrâns de amici reali, ci terminale prin care ne conectăm, ipotetic, la întreaga lume. Orice societate umană alcătuieşte, redundant, o reţea. Indivizii sunt reuniţi în fratrii şi asociaţii diverse, valorile locuiesc laolaltă într-un imaginar mitico-religios menit să stocheze memoria comunitară, ierarhia are o verticală cu etaje interdependente. Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă – şi mai ascunsă de ea însăşi – decât acum. Şi nu e vorba despre o creştere graduală a complexităţii, ci despre o explozie cu indice ameţitor, despre o supernovă antropologică. Teodor Baconschi

Adriana Bittel Cum încărunţeşte o blondă: Povestiri Editura Humanitas 13x20 cm, 388 pp., 39 lei

Adriana Bittel Fototeca: temă cu variaţiuni Editura Humanitas 13x20 cm, 176 pp., 25 lei

Tragi-comicul bine temperat

Spectacolul de pe „ecranul interior“

Adriana Bittel. Cititoare împătimită şi prozatoare, maestră neegalată a prozei scurte. Pe lângă alte preocupări, cum ar fi crearea unei splendide fototeci, a stabilit cum (şi de ce) încărunţeşte o blondă, a avut întâlniri (tainice) la Paris, unde s-a ascuns sub un nume de cod, a urmărit-o pe Iulia în iulie şi l-a citit pe Cehov (de la anticariat), fără să se sature vreodată de el. De scris, scrie rar, dar bine, adică invers decât se procedează îndeobşte. Tot ce atinge în viaţa cotidiană devine literatură. Povestirile ei au trecut fluierând proba timpului şi n-au încărunţit deloc. Ioana Pârvulescu Dan C. Mihăilescu Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc!? Eseu confesiv despre Ioan Alexandru Editura Humanitas 13x20 cm, 132 pp.

Iată deci una din ultimele cărţi ale privirii dintr-o epocă în care nu totul putea fi privit, dar ceea ce era îngăduit devenea semnificativ şi pentru domeniul neîngăduit, acuitatea privirii fiind intensificată tocmai de interdicţie. Această carte, scrisă încă sub cenzură, suportă din plin lectura timpurilor noi, spre care, chiar cu rateurile ştiute, se îndreaptă şi România. Monica Lovinescu

Teodor Baconschi Facebook: Fabrica de narcisism Editura Humanitas 13x20 cm, 176 pp., 29 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

Dan Alexe Dacopaţi și dacopatie

Vladimir Tismăneanu

După volumul Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase, Dan Alexe revine anul acesta cu un titlu care își face cu hărnicie datoria de a arunca în aer „basnele românilor“. Un adevărat manual al rătăcirilor noastre, cartea dă glas unui șir de întrebări care trebuiau de mult puse: „Ce e de făcut cu convingerea că avem limba cea mai dulce și basmele cele mai originale? Că dacii au fondat Roma și că vorbeau latină înaintea latinilor? Că Eminescu e un meteorit fără seamăn în istoria creației literare mondiale?“ Răspunsurile vă vor da cu siguranță de gândit. Cine deschide Dacopatia și alte rătăciri românești trebuie să știe că va găsi între paginile ei atacuri excelent dirijate împotriva prostiei mitizării frenetice, excepționalismului băștinaș și clișeelor. Radu Paraschivescu

Vladimir Tismăneanu Efigii ale unui coșmar istoric Editura Humanitas 13x20 cm, 216 pp.

20–24 mai 2015

Andrei Cornea O poveste cu mai multe sfârşituri Viaţa lui Şabbatai este reconstituită de doctorul Mehmet Akif pentru prietenul său din tinereţe, voltairianul Spiros Philippidis, în anul 1923, anul Convenţiei pentru schimbul de populaţii, hotărâtă de Tratatul de la Lausanne: musulmanii din Grecia aveau să fie mutaţi în noua republică a lui Atatürk, iar creştinii ortodocşi din Asia Mică urmau să fie aduşi în Grecia. Istoria prezentului, care-i implică pe cei doi prieteni, se lasă însă acoperită de întâmplările din secolul al XVII-lea, pe care fiecare dintre ei le înţelege altfel. Iar finalul este neaşteptat… Un roman plin de volute baroce, în care adevărul istoric, şi închipuirea îşi etalează deopotrivă ispitele. Iar misterul din miezul lui „este cel al supravieţuirii“. Sfatul criticului: Nu rataţi intervenţiile Autorului, un personaj simpatic și foarte atent la poveste. Vă vor fi de folos. Ioana Pârvulescu

Dan Alexe Dacopatia şi alte rătăciri românești Editura Humanitas 13x20 cm, 356 pp.

Imre Tóth, A fi evreu după Holocaust Editura Humanitas Traducere din franceză de Gina Vieru 14,5x20,5 cm, 92 pp., cartonată, 32 lei Preț special Bookfest 29 lei

O prejudecată umilitoare

Despre ideologie, utopie și teroare

Mai merită să medităm la ceea ce Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și H.-R. Patapievici identifică drept „o idee care ne sucește mințile“? Chiar faptul că acești admirabili intelectuali critici folosesc timpul prezent este de-acum un răspuns. Dar meditația are nevoie de argumente dacă vrea să se sustragă condiției solipsiste. În volumul de față, care va fi urmat de alte două, mă ocup de caracterologia epocii totalitare din România de după 1945. Mă interesează cum s-a construit eșafodajul puterii și, mai ales, cine au fost exponenții ei. Cititorul va găsi, așadar, aici portretele liderilor PCR și ale premierilor, membri ai formațiunii politice care a monopolizat puterea, îndeosebi după alegerile măsluite din noiembrie 1946. Nu mă ocup de Petru Groza, pentru că el nu a fost un membru al elitei comuniste, ci instrumentul de tip fellow traveller al acesteia. Explorez principalele instituții comuniste, între care în primul rând partidul, aparatul de propagandă, poliția secretă. Vladimir Tismăneanu

Imre Tóth

A fi evreu după Holocaust: un vierme se ridică din praf, din cenuşă. În faţa ochilor săi se înfăţişează un spectacol nou: după căderea cortinei peste o tragedie a cărei realitate ar fi fost de neconceput chiar şi pentru imaginaţia poetică a marilor autori greci, şi nu numai greci, privirea îi este captată de perspectiva noii ere care urmează, o eră a catharsisului declanşat în gândirea Occidentului tocmai de această tragedie universală care a fost şi va rămâne pentru eternitate evenimentul numit Shoah.. Imre Tóth

Andrei Cornea Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia Editura Humanitas 13x20 cm, 340 pp., cartonată

Nu poți să fugi de întâlnirea cu această carte fără să rămâi în dezordine cu tine. Iar cine o întâlnește nu poate scăpa de sentimentul rușinii. Unul care vine – cum să spun? – de dinaintea ta. Dar acest sentiment e până la urmă singurul remediu la felul în care ne-am lăsat locuiți, într-un moment sau altul al vieții noastre, de cea mai tenace și umilitoare prejudecată care ne-a fost transmisă din moși-strămoși. Gabriel Liiceanu

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Ediţii de colecţie

J.W. Goethe Faust în traducerea lui LUCIAN BLAGA Ilustrații de Franz Xaver Simm Editura Humanitas 14,5x20,5 cm, 488 pp. cartonată, 79 lei Preț special Bookfest 65 lei

„Nimic să nu-ţi fie străin, de vreme ce e goethean...“ Există mulţi creatori care să-ţi dea seducţia aceasta? Poate Goethe singur; căci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obişnuit. Toţi ceilalţi îţi spun altceva, cum trebuie să fie lucrurile, în timp ce el îţi spune cum sunt ele, cum le vezi şi tu... Ţi-e astfel cel mai prietenos şi familiar dintre genii. E unul care nu sperie, un monstru blajin. Cum au putut face învăţaţii spre a-l confisca pentru ei, închizându-l în muzeul lor? – Constantin Noica

Marguerite Yourcenar Memoriile lui Hadrian Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din franceză de Mihai Gramatopol 13x20 cm, 296 pp., cartonată, 49 lei

„Dragul meu Marcus“ Îmbrăcând forma unei istorii personale, povestea împăratului Hadrian este o rafinată meditaţie despre moarte, dualitatea corp–spirit, dragoste, sacralitate şi timp. Unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului XX, Memoriile lui Hadrian poartă marca inconfundabilă a scriiturii lui Marguerite Yourcenar, prima femeie primită în Academia Franceză. Conceput sub forma unei scrisori testamentare adresate de împărat lui Marcus Aurelius, romanul oferă prilejul pentru o exemplară reconstituire istorică a celui de-al doilea secol al erei noastre.

O selecție densă din literatura sapiențială a Vechiului Testament

Cine au fost discipolii lui Socrate?

Traducere din ebraică și greaca veche de MONICA BROȘTEANU și FRANCISCA BĂLTĂCEANU Cu un cuvânt însoțitor de ANDREI PLEȘU

Traduceri, studii introductive, note de Francisca Băltăceanu, Alexandru Cizek, Petru Creția, Marta Guțu-Maftei, Gabriel Liiceanu, Simina Noica, Constantin Noica, Manuela Popescu, Dan Slușanschi

Cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Editura Humanitas 14,5x20,5 cm, 208 pp., cartonată, 39 lei Preț special Bookfest 32 lei

Cartea nu e dedicată „specialiștilor“, ci tuturor cititorilor dornici de învățătură și de sens. „Înțelepciunea“ cu care vă veți întâlni în paginile care urmează este în același timp „aplicată“ și inefabilă, transparentă și tainică. Ni se vorbește despre imanența cea mai compactă (cum să-ți lucrezi pământul, cum să te porți cu părinții, cu femeia ta, cu prietenii tăi, cu străinii, cu vrăjmașii, cu averea ta, cu bucuriile și nefericirile zilnice), dar ni se spune totodată că toate regulile au sens, numai în măsura în care sunt practicate ca supunere față de Cel care le-a creat odată cu întregul cosmos. Înțelepciunea trebuie trăită în patosul nemijlocit al vieții, dar cu privirea ațintită spre sursa ei trans-mundană. Înțelepciunea „…stă chiar în fața celui cuminte, dar ochii prostului caută spre capătul pământului“ – citim în Proverbe, 17, 24. Cu alte cuvinte, înțelepciunea e la îndemână, dar e dincolo de „îndemânarea“ minții omenești. Nu te poți mișca eficace și cuviincios într-un ansamblu căruia nu-i cunoști „modul de întrebuințare“. Iar modul de întrebuințare nu ține de competența ta, ci de puterea Celui care l-a instituit. – Andrei Pleșu

Profesor nu i-am fost nimănui, ar fi spus, la un moment dat Socrate. Platon, prin întreaga sa operă, dar mai cu seamă prin Dialogurile socratice, pare să nu fi făcut altceva decât să-i fi câştigat, peste vremi, maestrului şi discipoli. Cele şapte dialoguri, la capătul cărora cititorul nu dobândeşte răspunsuri, ci ştiinţa de a pune noi întrebări, sunt, în fapt, spectacolul gândirii în mişcare: există oare minune mai mare decât să vezi ceva care lasă urma propriilor paşi nevăzuţi? Acest ceva care întreabă, răspunde, infirmă orice răspuns, revine întrebând din nou şi ia act de ştiinţa neştiinţei sale – este conştiinţa. Aşa a început filozofia: povestind conştiinţa, punând în scenă spectacolul ei prodigios.

Platon, Dialoguri socratice Editura Humanitas Ilustraţii de Mihail Coșulețu 14,5x20,5 cm, 352 pp., cartonată, 59 lei

Cum pătrunde spiritul în lume? Provocat de redacția Revistei 22, care, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la nașterea Grupului pentru Dialog Social, mi-a cerut să povestesc o amintire din vremea de atunci, am căutat prin hârtii mai vechi și, într-un dosar prăfuit, am dat peste o poză de la sfârșitul lui decembrie ’89. O uitasem. Aveam 47 de ani, eram etern, fericit, inconștient și aveam o singură mirare: „Oare cum pătrunde spiritul în lume?“ Cu întrebarea asta îl înnebunisem și pe Noica ani de zile. Știam că e o întrebare la care nu există răspuns. Știam că nu se poate măsura intrarea spiritului în lume, așa cum se măsoară, de pildă, creșterea sau scăderea lichidului într-un vas. Și totuși, nu încetam să mă gândesc la asta. Poza de care vorbesc este făcută în ziua de 30 decembrie 1989, la Intercontinental, la conferința de presă prin care s-a lansat în spațiul public GDS-ul. Privind-o, mi-am amintit că în noaptea care a urmat, pe la ora 2, am scris Apel către lichele. Văd până și foaia de pe biroul meu din Intrarea Lucaci, și culoarea luminii în cameră, și țin minte și acum starea de exaltare și grație în care mă aflam. Nu știam, așadar, cum pătrunde spiritul în lume. Tot ce știam atunci era cum pătrunsese spiritul lumii în mine. Evident, prin cărțile pe care le citisem până atunci, prin biblioteca mea, prin acel paradis al culturii pe care-l locuisem, fie el și unul instalat, cum fusese, în epicentrul unui infern social. Ca să rămân în viață în deceniile acelea în care istoria ne teroriza, făcusem „comerț cu morții“. Așa răspunsese un filozof grec când fusese întrebat cu ce se ocupă: „Fac comerț cu morții“. Orice cărturar, în fond, se îndeletnicește cu citirea marilor dispăruți ai omenirii. Ei bine, voiam să-i fac și pe alții să se bucure de cei care, nemaifiind în viață, mă ajutaseră să trăiesc. Să se bucure de cărțile lor, care făcuseră să mă simt liber chiar și în anii nelibertății programate oficial. Pentru ca să-mi împlinesc un destin, mai aveam un singur pas de făcut: de vreme ce știam cum pătrunsese spiritul în mine, mi-am zis

că aș fi putut să repet mișcarea asta magică la o scară mai mare: o bibliotecă revărsată peste o țară întreagă! Dacă am reușit să-mi dau un destin, atunci poate că, privit de la înălțimea acestor douăzeci și cinci de ani, el este acesta: am reușit să revărs asupra țării mele, având alături echipa Humanitas, o formidabilă echipă de cărturari, peste trei mii de titluri în douăzeci de milioane de cărți tipărite. Iată de ce Humanitas a fost – și este – încercarea de-o viață de a da răspuns acelei întrebări de tinerețe, strădania de a face să intre în lume trupul de carne al spiritului, cartea, pesemne singurul trup al spiritului care există. Humanitas este o formă nespus de stranie de commercium, o „afacere spirituală“. Apărând, ea a trecut destul de repede la comerțul cu cei vii, cu marii vii din jurul meu. Ei se numeau: Neagu Djuvara, Lucian Boia, Andrei Pleșu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu, Vlad Zografi, Horia Patapievici, Radu Paraschivescu, Petru Creția, Andrei Cornea, Victor Ieronim Stoichiță… Câțiva îmi erau prieteni. Ceilalți mi-au devenit, după ce am început să facem împreună „comerț cu produse spirituale“. Mă uitam la ei și-mi spuneam: „Așadar prin oamenii aceștia, prin acești prieteni ai mei, pătrunde spiritul în lumea noastră! Ba, cu vremea, am început să mă legăn cu iluzia că acum, având acces la tirajele cărților lor figurate pe un grafic, pe titluri, pe luni și pe ani, acum, pentru prima oară în viață, puteam să și măsor pătrunderea spiritului în lume. Am început să cred că de-acum, din ipostaza de editor, pot să văd cum „spiritul“ intra pe sub uși, prin hornuri, prin lucarne, în casele oamenilor. Travestit, desigur, de fiecare dată într-o carte. Dar eu începusem să-l văd când sub forma unei linii colorate, urcător-coborâtoare, pe un grafic segmentat, când ca un firicel de fum care pătrundea, seara, nevăzut și insidios, prin gura sobei (sau prin calorifer…), în capul sprijinit pe pernă al cititorului necunoscut.

Apoi am început să-mi cunosc cititorii: cititorii „autorilor mei“. La târguri de carte, la lansări, pe stradă, în piețe… I-am văzut bucurându-se în fața acelor oameni care nu știau decât să scrie, dar care contau atât de mult în viața lor și care le făceau cadou, cu fiecare carte, o viață în plus, una desprinsă din viețile lor. I-am văzut iubindu-i, admirându-i, mulțumindu-le, vrând să schimbe o vorbă cu ei, încercând să le spună, repede și în cuvinte puține, ce însemnase, pentru viața lor, întâlnirea cu ei. Da, așa intra spiritul în lume: prin ochii lor umeziți, prin mâna pe care ți-o luau între mâinile lor, prin senzația pe care ți-o dădeau că ești altcineva decât ești sau că nu mai știi cine ești. O, Doamne, dar să nu credeți că totul e chiar atât de idilic! Nu tot ce gândea autorul că pusese în carte se regăsea nealterat și în mintea omului din fața lui. Uneori biata lui „operă“ devenea o coajă, un titlu stâlcit pe-o copertă, o idee care o luase razna. Iar eu eram mai totdeauna ținut responsabil pentru faptele lor. Erau târguri de carte sau lansări la care te pomeneai cu cititori indignați care-ți spuneau de la obraz: „Rușine să vă fie că-l publicați pe Djuvara ăsta care spune că ne tragem din cumani!“ Sau: „Rușine să vă fie cu Boia al d-voastră, vândut ungurilor! Să vină el să ne spună că până în ’918 Transilvania n-a fost a românilor!“ – „Păi n-a fost, doamnă!“, începeam eu timid, încercând să pun lucrurile la punct. „Vreo șapte secole a făcut parte din Regatul Ungariei, apoi, două secole și ceva, din Imperiul Habsburgic. Dar asta nu înseamnă, desigur, că, prin populația majoritară, Transilvania nu e a noastră. Și iată, de un secol, slavă Domnului, e a noastră!“ Degeaba, doamna pleca bombănind, profund și definitiv jignită. Sau, altădată, mă oprește un domn înalt, demn și cu o privire oțelită: „Am fost profesor de română, dle Liiceanu. Patapievici a spus despre Eminescu al nostru că este un cadavru! Ce-are, dom’le, cu Eminescu? Ce-are, dom’le, cu poporul român? Nu-i place, să plece, să plece, dom’le, și să ne lase!“ Sau Pleșu, și pro-

poziția însoțită și de un deget care bătea obrazul: „Ați trecut prin toate guvernele, domnu’ Pleșu! «Minima moralia», domnu’ Pleșu! «Minima moralia», zău, dă-o dracu’!“ Nici o explicație nu-i satisfăcea. Nici o încercare de a le arăta că adevărul e altul. Dacă insistai, încercând să-i scoți din eroarea în care se aflau, te alegeai cu o înjurătură. De obicei, în ultimii ani, una „de Băsescu“. (Ceva în genul: „’Ți-ai dracu’ de intelectuali ai lu’ Băsescu!“. O exista vreun autor Humanitas care să nu fi fost măcar o dată înjurat pe stradă „de Băsescu“?) Dar e și ăsta, nu credeți?, un fel al spiritului de a pătrunde în lume. Așa cum tot intrare a lui în lume e și când îl vezi, șchiopătând trist în marginea câte unui titlu stâlcit: Despre ingineri, pentru Despre îngeri a lui Andrei Pleșu, Paralele lui Iisus (cu varianta Perdelele lui Iisus) pentru Parabolele lui Iisus de Andrei Pleșu, Părul Beatricei pentru Ochii Beatricei de Horia Patapievici… N-am înțeles însă de ce tocmai cărțile mele s-au bucurat de cel mai mare succes de public la stâlcirea titlurilor: Furnalul de la Păltiniș, Ușa întredeschisă (pentru Ușa interzisă), Turnătorul meu iubit (pentru Dragul meu turnător), Scrisori către fiul lui (pentru Scrisori către fiul meu) și câte și mai câte… Lăsând acum gluma deoparte, mă-ntorc cu gândul la firul ăsta al spiritului pe care, acum un sfert de veac, împreună cu o mână de oameni minunați, am început să-l toarcem înspre lume. Și ce-mi doresc acum, la această aniversare de un sfert de veac? Ca spiritul care-a intrat în lume pe poarta Humanitas să se răsucească până când veacul va fi întreg – ba chiar și dincolo de el –, făcându-ne să credem că am scăpat de blestemul adamismului românesc și că ne-am lepădat de legenda fondatoare a meșterului Manole, potrivit căreia, într-o noapte a istoriei, dărâmăm ceea ce înaintașii noștri au făcut cu trudă și pasiune în zeci de ani. Gabriel Liiceanu 1 februarie 2015

Cele trei sloganuri ale Editurii Humanitas Cartea care dăinuie a fost prima deviză Humanitas și, atunci, la începutul anilor ’90, nimeni nu s-a gândit că e vorba despre un slogan, după cum nici impunerea formulei n-a avut nimic de-a face cu o campanie de branding, de configurare a logoului, alegere a sloganului ș.a.m.d. Dar propoziţia aceasta fondatoare e cu atât mai importantă cu cât pare să se fi impus de la sine, ca rezumat al unei ţinte spirituale care urma să treacă dinspre Gabriel Liiceanu mai întâi înspre câţiva oameni – nucleul editurii –, apoi înspre sutele de mii de cititori. Cred că Humanitas este o editură născută dintr-un proiect cultural, pe care abia apoi cei care l-au ctitorit l-au dezvoltat ca proiect de afacere, descoperind după o vreme că orice ideal, pentru a subzista, are nevoie de o infrastructură. Editura a păstrat mereu în ea marca ideală a nașterii sale și, în bună măsură (dacă nu pe de-a-ntregul), succesul și continuitatea ei

se datorează respectării acestui principiu iniţial de construcţie culturală care, treptat, s-a articulat pe regulile de funcţionare ale unei afaceri. Imaginea ideală a Editurii Humanitas se identifică de fapt chiar cu imaginea propusă acum un sfert de secol: o editură ale cărei cărţi dăinuie, ceea ce înseamnă: autori de primă mână, excelenţă, selecţie, valoare, calitate, certificat de garanţie cu termen nelimitat. O editură care oferă nu doar cărţi, ci un univers cultural, o lume în care poţi să te instalezi pentru restul vieţii. Un portofoliu pe care se sprijină, indiferent de loc și timp, instrucţia intelectuală umanistă și încrederea că marile valori ale omenirii, începând cu libertatea, se învaţă și se răspândesc cu mijloace culturale. De unde a doua deviză a editurii: Bunul gust al libertăţii, care a fost, respectând de astă dată regulile clasice ale marketingu-

lui, primul slogan Humanitas. Libertatea, recent descoperită, avea gust bun, iar produsele culturale născute în orizontul ei trebuiau să producă bucurie, să placă și să educe totodată, să aibă bun gust. Apoi, în 2010, la aniversarea a 20 de ani Humanitas, a fost adoptat un nou slogan: Ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit. Pentru prima dată, editura s-a adresat direct, prin chiar deviza ei, publicului și s-a pus în slujba unei campanii permanente pro-lectură, subînţelegând însă că nu orice carte citită înseamnă o viaţă trăită în plus, ci numai acele cărţi visate la începutul anilor ’90, cărţile care dăinuie. Lidia Bodea, director general Editura Humanitas

HUMANITAS

nu numai cărți

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Premiul Nobel pentru literatură

Patrick Modiano Un autor tradus în peste 40 de limbi și un roman distins cu Premiul Marguerite Duras în 2011 În Orizontul, ca în întregul univers romanesc al lui Patrick Modiano, „căutarea timpului pierdut“ nu are nici o urmă de nostalgie dulceagă, ci

în a-i da posibilitatea cititorului să-şi jaloneze singur etapele înţelegerii unei poveşti enigmatice, a cărei scriitură densă, în acelaşi timp realistă şi poetică, este încărcată de accente filozofice“ (L’Humanité).

Elizabeth Costello este o militantă aproape fanatică împotriva uciderii animalelor şi are păreri bine definite, dar controversate asupra raţiunii şi realismului, spiritualităţii şi sexului. Pasionată de Kafka, de mitologia greacă şi de moralitatea creştină, nu-şi menajează nici eventualii interlocutori, nici publicul. Aceeaşi relaţie spinoasă o are însă şi cu fiul ei, John, profesor universitar, şi cu Blanche, sora ei, medic misionar şi care administrează un spital în Africa. În urzeala densă a ideilor se împletesc instantanee relevante ale vieţii ei cu experienţe traumatizante ori cu epifanii.

Yasunari Kawabata Jurnal de la șaisprezece ani. Adolescentul Editura Humanitas Traducere din japoneză de Cornelia Daniela Lupșă 13x20 cm, 196 pp., 27 lei

îmblânzească sentimentele şi nici să împiedice decăderea personajelor. Senzualitatea, nostalgia, regretul şi moartea învăluie delicata ceremonie, în care cel mai simplu gest are o semnificaţie profundă. Patrick Modiano Orizontul Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din franceză de Marieva-Cătălina Ionescu 13x20 cm, 160 pp.

este mai degrabă o căutare filozofică, metafizică. Din „materia întunecată“ a trecutului țâșnesc nume și figuri care-l poartă pe Bosmans cu patruzeci de ani în urmă. Scriitor debutant trăind la Paris, întâlnește atunci din întâmplare o tânără pe nume Margaret Le Coz, se vede cu ea o vreme, o iubește, dar apoi, brusc, o pierde. Bosmans și Margaret formează unul dintre acele cupluri fragile, nesigure, obișnuite în cărțile lui Modiano. Mai mult gemeni decât iubiți, bântuiți fiecare de sentimentul ilegitimității, își oferă unul celuilalt refugiul efemer al tandreții. [...] Bosmans nu va căuta însă la nesfârșit trecutul ascuns în pliurile timpului. Va deschide larg ferestrele și ușile – și tocmai această deschidere face din Orizontul o carte luminoasă. Nathalie Crom, Télérama

J.M. Coetzee Puterea şi limitele ficţiunii în faţa singurătăţii şi morţii O scriitoare australiană care a cunoscut succesul literar în anii ’60, pentru un roman având-o ca protagonistă pe Marion Bloom din Ulise de James Joyce, ţine o serie de conferinţe pe diferite teme literare, filozofice şi morale: realismul, vegetarianismul, natura răului, colonialismul.

Yasunari Kawabata Păpădiile Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din japoneză de Andreea Sion 13x20 cm, 176 pp., 25 lei

Thomas Mann J.M. Coetzee Elizabeth Costello Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din engleză de Irina Horea 13x20 cm, 248 pp., 29 lei

Eroi și antieroi Escrocul internaţional Felix Krull își scrie, la 40 de ani, memoriile. O poveste captivantă despre furturi, amor, înșelăciuni și aventuri prin hoteluri luxoase ale Europei. Departe de a fi însă un vulgar răufăcător, Felix face parte din categoria aleșilor thomasmannieni, are har. Plăcut la înfăţișare, visător și cuviincios, cu voce frumoasă și

Yasunari Kawabata Un edificiu literar unic „Ceea ce mi s-a părut cel mai straniu când am descoperit jurnalul a fost faptul că nu-mi aminteam deloc de viaţa de zi cu zi povestită aici. M-am uitat în urmă după amintirile vechi şi m-am gândit la ce pierd oamenii odată cu trecutul lor“, nota Yasunari Kawabata în preambulul Jurnalului de la şaisprezece ani. De la primele aceste pagini, care fac dovada talentului literar, şi până la ultimele, adunate în romanul Păpădiile, Kawabata şi-a rafinat scrisul şi şi-a distilat trăirile, devenind „poetul celor mai subtile nuanţe, al evanescentului, al imperceptibilului“ (Commonweal). O mie de cocori, probabil unul dintre cele mai bune romane ale lui Kawabata, spune povestea lui Kikuji, un bărbat înconjurat de mai multe femei: evanescenta domnişoară Inamura, veninoasa Chikako, delicata doamnă Ōta – o frumuseţe matură şi melancolică –, inocenta Fumiko. Toate întâlnirile lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, însă arta subtilă a acesteia şi obiectele fragile de porţelan nu vor putea să

Yasunari Kawabata O mie de cocori Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din japoneză de George T. Șipoș 13x20 cm, 154 pp., 25 lei

Scris cu intermitenţe, Păpădiile, ultimul mare roman al lui Kawabata, o are în prim-plan pe Ineko, o tânără oarbă, a cărei maladie a început, cu manifestări ciudate și sporadice, în adolescenţă. După ce o internează într-un spital de boli mintale, mama şi iubitul fetei încearcă să cântărească urmările acţiunii lor, dar conversaţia celor doi, punctată de chinuitoare întrebări fără răspuns și dezvăluie povestea lui Ineko fără a o epuiza. „Marea artă a lui Kawabata constă, încă o dată,

Thomas Mann Mărturisirile escrocului Felix Krull Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din germană de Corneliu Papadopol 13x20 cm, 400 pp.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

o retorică fără cusur, el vorbește o mulţime de limbi străine și are un talent actoricesc înnăscut. Mai presus de orice însă, Felix are capacitatea aproape supranaturală de a convinge și a învârti pe degete pe oricine, chiar și pe cititorii lui de azi. Cel mai alert roman al lui Thomas Mann îl are ca model prim pe escrocul român George Manolescu, alias „Prinţul Lahovary“, ale cărui memorii fuseseră publicate, cu un succes uluitor, și în germană, în 1905, sub titlul Ein Fürst der Diebe (Un prinţ al hoţilor). Scrisă la începutul și la sfârșitul carierei lui Thomas Mann, între 1910 și 1913 și 1951 și 1954, cartea a rămas neterminată, ceea ce nu-i știrbește cu nimic savoarea. În ultima parte, la proces, escrocul ar fi urmat să-i convingă pe juraţi de nevinovăţia lui. Îi rămâne cititorului, pe lângă bucuria lecturii, și aceea a ghicirii verdictului. – Ioana Pârvulescu Sursa de inspirație a romanului a fost volumul de memorii Regele pungașilor al românului George Manolescu, de mare succes în Europa la începutul secolului XX. Micul domn Friedemann „Nu era, oare, viaţa în sine un bun, indiferent dacă e sau nu configurată în aşa fel încât să i se spună «fericită»? Johannes Friedemann simţea acest lucru şi îi era dragă viaţa. Nimeni nu înţelege cu câtă grijă profundă ştia să deguste bucuriile care-i erau accesibile, el, care renunţase la cea mai mare fericire ce ne poate fi dăruită. Ajunse să înţeleagă că merită să te bucuri de toate lucrurile şi că este aproape o neghiobie să împarţi întâmplările vieţii în fericite şi nefericite. Le îndrăgea pentru ele însele şi-şi spunea că odată cu împlinirea lor s-ar pierde ceea ce era mai de preţ. Da, era un epicurean micul domn Friedemann!“ fragment

20–24 mai 2015

naraţiunii graniţa dintre istorie şi mit se topeşte şi, până la urmă, dispare cu totul: pentru rebelii de la Canudos republica se preschimbă-n Antihrist, războiul pe care-l poartă capătă proporţii apocaliptice, iar de la Sfătuitor, căpetenia lor, aşteaptă, ca de la un nou Mesia, mântuirea. „De la scenariul cinematografic pe care l-am schiţat ca embrion al întregii lucrări şi până la punctul final pe care l-am pus opt ani mai târziu, romanul acesta m-a făcut să trăiesc una dintre cele mai bogate şi mai exaltante aventuri literare“, spunea Mario Vargas Llosa. Thomas Mann Micul domn Friedemann în lectura lui Victor Rebengiuc Editura Humanitas Multimedia Traducere din germană de Ion Roman audiobook, 39 lei

Knut Hamsun „Un Dostoievski norvegian“ Aşa l-a numit André Gide pe Knut Hamsun, autorul romanului Foamea, unul dintre cele mai importante romane moderniste, anticipând şi influenţând operele unor mari scriitori, de la Joyce şi Kafka la Camus. Ecranizat de două ori, romanul spune povestea unui tânăr scriitor din Christiania (Oslo de astăzi), care trăieşte cu spaima că oricare zi poate fi ultima. Fără alte mijloace de subzistenţă în afara propriei înzestrări literare, personajul se zbate să supravieţuiască înfometării perpetue la care se supune neacceptând nici o soluţie de compromis. Întâmplările traumatizante prin care trece şi ostilitatea mediilor sociale pe care le traversează, strania poveste de dragoste care îi aprinde flacăra speranţei sunt încercări spirituale din care personajul va ieşi biruitor.

Knut Hamsun, Foamea Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din finlandeză de Valeriu Munteanu 13x20 cm, 232 pp., 32 lei

Mario Vargas Llosa Capodopera unui povestitor magistral Războiul sfârşitului lumii, roman pe care Roberto Bolaño îl considera capodopera lui Mario Vargas Llosa şi pe care Harold Bloom l-a inclus printre cărţile canonului occidental, pornește de la un eveniment real din istoria Braziliei: sfârşitul secolului al XIX-lea aduce la Canudos, ţinut sărac din nord-estul ţării, sângeroasa revoltă a unei secte milenariste conduse de Antonio Sfătuitorul – conflict civil dramatic în care au pierit aproape 20.000 de oameni. Însă pe firul

Mario Vargas Llosa Războiul sfârșitului lumii Editura Humanitas Traducere din spaniolă de Mihai Cantuniari 13x20 cm, 664 pp., 59 lei

Literatură străină

Colecția „Raftul Denisei“ este coordonată de Denisa Comănescu.

Karen Blixen O poveste adevărată Nominalizată de două ori la Premiul Nobel pentru literatură, Karen Blixen și-a dobândit celebritatea datorită volumului autobiografic Din inima Africii, inclus de Modern Library în „Cele mai bune 100 de cărţi de nonficţiune din toate timpurile“.

mirositori. Priveliştile erau infinit de largi. Tot ce vedeai cu ochii respire măreţie, libertate şi o nobleţe fără egal.“ - fragment din volum

Su Tong Un scriitor contemporan de forţa lui Balzac şi Zola Romanul Lumea de orez al lui Su Tong, unul dintre cei mai renumiți scriitori chinezi contemporani, a fost ecranizat în 2004 de Jian-zhong Huang, cu Lan Shi, Zeru Tao și Kun Yang în rolurile principale.

Volumul a fost transpus într-un film multipremiat, Out of Africa, în regia Sydney Pollack, cu Meryl Streep şi Robert Redford în rolurile principale. „Am avut o fermă în Africa, la poalele colinelor Ngong… Copacii aveau un frunziş delicat şi uşor, a cărui alcătuire arăta diferit de cea a copacilor europeni; el nu creştea în arcuri sau cupole, ci în straturi orizontale, iar această formă le dădea copacilor înalţi şi solitari aspectul unor palmieri sau aerul eroic şi romantic al unor corăbii construite cu toată velatura, având pânzele strânse, iar marginilor pădurii o stranie aparenţă, de parcă întreaga pădure ar fi vibrat. Pe pajiştile marilor câmpii se întindeau, încâlcite şi golaşe, tufele de mărăcini, iar iarba mirosea iute, a cimbru şi a mirt; pe alocuri mirosul era atât de tare, încât nările te usturau. Toate florile pe care le-ntâlneai pe câmpuri sau răsărind pe plantele târâtoare şi lianele din pădurea virgină erau mărunte ca florile ce cresc prin văi – numai la începutul lungului sezon de ploi răsăreau pe câmpuri nişte crini înalţi, masivi, puternic

China, între cele două războaie mondiale. Câmpurile nesfârşite de orez ale satului lui Cinci-Dragoni au fost înecate de puhoaie, iar tânărul este nevoit să ia drumul oraşului. De cum coboară din marfarul în care a călătorit clandestin, înţelege că lumea citadină este cruntă şi nemiloasă cu dezmoşteniţii sorţii. Foamea îl aduce în faţa prăvăliei de orez a jupânului Feng, unde îşi va croi loc cu încrâncenarea şi resentimentele celui care se ştie dispreţuit. Necunoscând alt limbaj decât cel al violenţei, se înstăpâneşte treptat peste familia şi avuţia jupânului Feng, nimicind vieţile apropiaţilor săi şi distrugându-se în acelaşi timp pe sine cu frenezia celui care nu a avut nimic şi vrea să posede totul. O poveste cutremurătoare, dar în același timp fremătând de viață, imaginată și scrisă cu extremă onestitate. – Time Out

Javier Cercas Karen Blixen Din inima Africii Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din engleză de Gabriel Gafiţa 13x20 cm, 344 pp.

De aceeași autoare: Povestiri de iarnă (Editura Humanitas Fiction, 2014)

Su Tong, Lumea de orez Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din chineză de Dinu Luca 13x20 cm, 304 pp., 35 lei

Cercas este unul dintre marii scriitori contemporani, admirat de Vargas Llosa și J.M. Coetzee și recompensat cu numeroase premii spaniole și internaționale. În Legile frontierei (2012), radiografie pasionantă a unei generații proscrise, Cercas fisurează graniţa dintre realitate şi ficţiune, personajul său Zarco fiind inspirat de un delincvent iconic, Juan José Moreno Cuenca (1961–2003), cunoscut drept El Vaquilla. Romanul a obţinut, în 2014, Prix Méditerranée Etranger și Premio Mandarache.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

londoneze. Nu mai puţin spectaculoase însă sunt turbulenţele politice din epoca elisabetană şi intrigile de la Curte. Prietenia care-l leagă de tânărul şi răsfăţatul conte de Southampton şi iubirea pentru misterioasa amantă exotică evocată în sonetele dedicate Doamnei Brune îi vor modela opera şi îi vor hotărî destinul.

rorismul, pandemiile), peste toate tronând frica de ziua de azi şi de ziua de mâine. Ce nu ştiu însă instalatorii veniţi să-şi facă datoria este că, în clipa în care femeia aparent neajutorată le-a deschis uşa iar ei au trecut pragul, şi-au semnat sentinţa: ironie feroce a sorţii, vânătorul devine pradă, călăul – victimă. Povestea se sprijină, conform „mărcii Rui Zink“, pe ironie şi paradoxuri, înfrăţind parcă autorul, naratorul şi cititorul în recunoaşterea unor adevăruri tulburătoare.

Hilary Mantel

Anthony Marra

Javier Cercas, Legile frontierei Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu 13x20 cm, 320 pp.

Opera lui Javier Cercas este tradusă în peste douăzeci de ţări. Într-o Spanie care a început să se despartă de franchism prin renașterea lentă a democrației, graniţele sociale şi limitele morale sunt mai laxe ca oricând. În vârstă de şaisprezece ani, Ignacio Cañas îi cunoaşte pe charismaticul Zarco şi pe prietena lui, Tere, doi delincvenţi juvenili care îşi fac veacul într-un cartier rău famat al Geronei. Odată „frontiera“ trecută, viaţa lui Ignacio în această junglă unde singura lege e cea a armelor şi drogurilor nu va mai semăna cu nimic din ce a trăit înainte, mai ales că el se îndrăgosteşte iremediabil de frumoasa Tere. După douăzeci de ani, Ignacio e un avocat renumit şi asigură apărarea fostului său prieten, pledând în acelaşi timp pentru simbolul viu al unei revolte salutare, pentru victima unui sistem corupt şi, de ce nu, pentru zonele de umbră din propria sa tinereţe.

Rui Zink Un nou bestseller semnat de autorul romanului Cititorul din peşteră La uşa unei tinere care îşi creşte singură copilul sună doi bărbaţi: „Am venit să instalăm frica“. În fundal se profilează statul ca maşinărie prin care noua paradigmă a „culturii fricii“ generează siguranţa cetăţenilor. Frica universală a copilului (Scufiţa Roşie şi lupul), cea ancestrală (canibalismul), cele individuale şi familiale (boala, răpirea) îşi dau mâna cu fricile colective actuale (te-

Alessandro Baricco, Mătase Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din italiană de Adrian Popescu 13x20 cm, 128 pp., 23 lei

Anthony Marra Constelația fenomenelor vitale Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din engleză de Ioana Avădani 13x20 cm, 372 pp.

Un roman excepțional, tradus în 15 țări și distins cu John Leonard Prize, acordat de National Book Critics Circle. Povestea începe într-un sat acoperit de zăpadă unde Havaa, o fetiţă de opt ani, priveşte din pădure cum soldaţii ruşi, veniţi în miez de noapte, îi răpesc tatăl, acuzat de a fi complotat cu rebelii ceceni. Nu departe de ea, vecinul lor de o viaţă, Ahmed, e martor al scenei. În momentul în care soldaţii dau foc casei, acesta se teme de ce e mai rău. Dar când o găseşte pe Havaa ascunsă în pădure, alături de o ciudată valiză albastră, decide să îi găsească adăpost în singurul loc care îi trece prin minte: un spital abandonat unde – se spune – încă lucrează o doctoriţă strălucită, dar cam dusă. Pentru Sonja, talentată şi stăpână pe sine, sosirea celor doi este o nedorită povară, pe lângă lungul şir de refugiați și rebeli răniţi pe care îi tratează, în timp ce așteaptă cu disperare întoarcerea surorii sale dispărute. De-a lungul a cinci zile dramatice, viaţa ei se va schimba, o tapiserie de compasiune, trădare şi iertare ţesând laolaltă trecutul acestor trei ciudaţi tovarăşi de drum şi pecetluindu-le soarta.

militară în favoarea mătăsii. Traversând toată Europa şi Asia, el ajunge „la capătul lumii“, iar acolo, pe domeniul seniorului Hara Kei, are loc întâlnirea care îi va schimba viaţa. Pendulând între cele două lumi şi între două femei – soţia din Franţa şi iubita intangibilă din Japonia, amândouă în aşteptare –, Hervé Joncour străbate continente şi cartografiază teritoriile pline de neprevăzut ale iubirii. În 2007 romanul a fost ecranizat de François Girard, cu Michael Pitt, Keira Knightley, Alfred Molina, Sei Ashina şi Kōji Yakusho în rolurile principale.

Anthony Burgess O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare Faimosul autor al Portocalei mecanice iluminează în acest roman somptuos, impregnat de spiritul elisabetan, firele nevăzute dintre viaţa şi operele lui Shakespeare. Anthony Burgess combină

„Romanul meu preferat din 2014. O carte strălucită.“ Ann Patchett

Alessandro Baricco

Rui Zink, Instalarea fricii Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din portugheză de Micaela Ghiţescu 13x20 cm, 168 pp., 27 lei

O carte-cult tradusă în peste 40 de ţări În 1861, o epidemie care ucide viermii de mătase ameninţă să aducă ruina în înfloritorul orăşel francez Lavilledieu, unde şapte filaturi produc preţioasele fire din care se ţese senzualul şi inefabilul material. Singura soluţie este o călătorie până în îndepărtata Japonie, unde crescătoriile nu au fost afectate. Străinilor nu le este însă îngăduit să intre în Ţara Soarelui-Răsare, iar periculoasa misiune îi este încredinţată tânărului Hervé Joncour, care şi-a abandonat cariera

Anthony Burgess, Ochii doamnei mele Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din engleză de George Volceanov 13x20 cm, 292 pp., 35 lei

reconstituirea istorică şi erudiţia lingvistică cu umorul debordant, naratorul omniscient care relatează parcursul lui WS fiind un lector britanic de literatură engleză detaşat în Orient, cu înclinaţii bahice, frustrat de ignoranţa şi de lipsa de apetit intelectual a studenţilor săi. Cariera protagonistului este spectaculoasă – mănuşarul provincial ajunge actor, apoi dramaturg şi, într-un târziu, acţionar al unei trupe de teatru

Hilary Mantel, O regină pe eşafod Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din engleză de Carmen Toader 13x20 cm, 440 pp., 45 lei

Roman câștigător al Man Booker Prize, Costa Book Award, David Cohen Prize, Specsavers National Book Award: UK Author of the Year. Bestseller în principalele publicații din Marea Britanie, SUA și Germania. Inclus pe listele: Amazon, Top 5 Literature and Fiction; Amazon, Top 100 Editor’s Picks; Amazon, Celebrity Favorites; Apple’s-iTunes Bookstore, Top 10 in Fiction. Dintre toţi scriitorii britanici, Hilary Mantel este singura romancieră căreia i s-a acordat de două ori prestigiosul Man Booker Prize. Apărut în 2012 şi tradus în peste 30 de ţări, O regină pe eşafod spune povestea lui Thomas Cromwell, fiul unui fierar, ajuns principalul sfetnic al lui Henric al VIII-lea. Ambiţios, s-a înălţat în rang odată cu Anne Boleyn, a doua soţie a regelui, de dragul căreia acesta din urmă a rupt-o cu Roma şi şi-a creat propria-i Biserică. Însă faptele săvârşite de Henric au obligat Anglia să se izoleze periculos de mult, iar Anne n-a izbutit să facă ce promisese: să nască un fiu care să consolideze dinastia Tudor. Când Henric se îndrăgosteşte de tăcuta şi urâţica Jane Seymour, sfetnicul înţelege îndată că în joc este nu doar plăcerea regelui, ci şi siguranţa ţării. Înţelept şi versatil, se vede nevoit să găsească o strategie pentru a dezlega deopotrivă firele încurcate ale vieţii amoroase de la Curte, dar şi pentru a-şi conserva propriul statut şi a se menţine în graţiile regelui. „Magnific. Mantel dă viață istoriei cu o acuitate politică și psihologică egală cu a lui Tolstoi.“ Washington Post

Ismail Kadare Un autor tradus în peste 40 de țări Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. În 2005 i s-a acordat primul Man Booker International Prize, în 2009, Premio Príncipe de Asturias de las Letras şi în 2015, Jerusalem Prize.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

În primăvara lui 1377, pe malul râului Ujana cea Rea, se construiește un pod de piatră, care să-i „pună căpăstru“. Însă apa nu pare să-şi accepte înfrângerea, iar picioarele podului, la care lucrează constructorii ziua, se surpă noaptea. Să fie mâna celor care administrează plutele şi nu vor să-şi piardă câştigurile, sau podul are nevoie, cum spune străvechea baladă balcanică, de zidirea unui om între pietrele sale? Indiferent de răspuns, podul cu trei arce se întemeiază pe crimă. În cronica lui, călugărul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnând „minciuna, adică ceea ce se vede, şi adevărul, cel care nu se vede“ şi desluşind în faptele înfricoşătoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninţă Bizanţul şi Balcanii.

ea are șaptesprezece ani, iar el este un tânăr locotenent. Curând Zelda se îndrăgostește de el, deși Scott nu e bogat sau cunoscut și insistă absurd că scrisul îi va aduce faimă și avere. Când Scott își vinde primul roman unui editor, plină de speranță, Zelda se urcă în trenul de New York să se mărite cu el și apoi să înfrunte împreună orice le-o fi sortit. Urmează succesul și faima peste închipuire, care îi transformă pe cei doi în legende ale vremii lor: fiecare loc în care ajung devine o scenă – New York City, Long Island, Hollywood, Paris, Riviera franceză – unde se alătură sărbătorii continue a strălucitoarei Generații Pierdute, avându-i cap de afiș pe Ernest Hemingway, Sara și Gerald Murphy, Gertrude Stein. Totul pare nou și posibil, dar nici măcar petrecerile lui Jay Gatsby nu țin o veșnicie.

Kidō Okamoto Ismail Kadare Umbra Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din albaneză de Marius Dobrescu 13x20 cm, 200 pp., 25 lei

scândurile unui coșciug, asemenea lui Konstantin și Doruntinei, personajele din vechea baladă balcanică reluată obsesiv în paginile romanului. Ismail Kadare este unul dintre cei mai străluciți și mai înzestrați scriitori ai zilelor noastre. Alain Bosquet

Ismail Kadare Podul cu trei arce Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din albaneză de Marius Dobrescu 13x20 cm, 192 pp., 25 lei

Umbra După ce l-a redactat într-o formă semicodată între 1984 și 1986, Kadare a depus manuscrisul romanului Umbra într-o cutie de valori dintr-o bancă pariziană, având promisiunea editorului că, în cazul în care ar suferi un „accident“, romanul va vedea lumina tiparului. Într-o Albanie terorizată de dictatură, un tânăr cineast ratat are privilegiul de a călători în Occident. La întoarcere le povestește prietenilor rămași acasă crâmpeie din viața din Vest: avioane, cafenele, baruri de noapte, camere de hotel, dineuri la ambasade, serate mondene. Tânărul își consumă viața la hotarul dintre două lumi: fiecare călătorie la Paris este echivalentă cu o intrare în tărâmul celor vii, de care nu se simte legat, după cum fiecare întoarcere înțara natală înseamnă o recădere în infern, o închidere între

Lena Andersson Pasiune pură Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din suedeză de Liliana Donose Samuelsson 13x20 cm, 192 pp., 27 lei

Therese Anne Fowler Un bestseller despre Generația Pierdută și strălucirea Epocii Jazzului publicat în peste 12 țări Când nechibzuita frumusețe din Sud Zelda Sayre îl întâlnește pe F. Scott Fitzgerald în 1918,

Lena Andersson Disecția sentimentului iubirii Romancieră suedeză de prim-plan, Lena Andersson este în acelaşi timp un analist incisiv al societăţii contemporane, textele sale apărând în cele mai importante ziare din Stockholm. Prestigiosul premiu August, numit astfel în memoria lui August Strindberg, care i-a încununat în 2013 romanul Pasiune pură, i-a adus recunoaşterea internaţională prin traduceri în peste 15 limbi. De la întâlnirea cu Hugo Rask, artist plastic celebru, Ester Nilsson, tânără intelectuală independentă şi în plină forţă creatoare, nu mai doarme, nu mai citeşte, nu mai scrie, ci aşteaptă. Cu o sinceritate dezarmantă, cu umor şi o precizie lipsită de sentimentalism, romanul Lenei Andersson este o poveste despre devoţiunea totală, disperată şi despre consecinţele îndrăgostirii devenite obsesie. „Inteligență ar trebui sã fie al doilea nume al Lenei Andersson. Pasiune pură este o disecție a psihologiei întortocheate a iubirii de o luciditate care îți dă fiori.“ – M Magazine

Kidō Okamoto Fiica negustorului de sake Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din japoneză de Angela Hondru 13x20 cm, 328 pp., 34 lei

Therese Anne Fowler Z: Un roman despre Zelda Fitzgerald Editura Humanitas Fiction, „Raftul Denisei“ Traducere din engleză de Anca Peiu 13x20 cm, 400 pp., 42 lei

Franz Kafka

Eric-Emmanuel Schmitt

Realismul din spatele distopiei Lucrurile stau altfel. Aici, în colonia penitenciară, principiul după care iau hotărârile este următorul: vina e întotdeauna mai presus de orice îndoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, întrucât sunt alcătuite din mai multe capete şi mai au şi alte instanţe superioare. La noi însă nu e aşa. – fragment

Franz Kafka Colonia penitenciară în lectura lui Răzvan Vasilescu Editura Humanitas Multimedia Traducere din germană de Mihai Isbășescu audiobook, 39 lei

Un Sherlock Holmes nipon Kidō Okamoto inaugurează, prin povestirile ciclului Hanshichi torimonochō (Cazurile misterioase ale lui Hanshichi), publicate între anii 1917 şi 1937, genul poliţist în literatura niponă. De altminteri, scriitorul este considerat un Arthur Conan Doyle al Japoniei. Și nu fără motiv, căci a inventat un personaj emblematic, pe inspectorul Hanshichi, care rezolvă aparent fără efort cazurile cele mai complicate şi enigmatice. La senectute, jovialul inspector rememorează nostalgic anchetele, iar relatarea întâmplărilor trecute este un prilej de evocare plină de culoare a capitalei Edo şi a Japoniei din timpul shōgunatului Tokugawa.

Eric-Emmanuel Schmitt Oscar şi Tanti Roz în lectura lui Marius Manole Editura Humanitas Multimedia Traducere din franceză de Marieva Ionescu audiobook, 49 lei

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Serii de autor

Seriile de autor ale Editurii Humanitas Fiction sunt coordonate de Denisa Comănescu.

Isabel Allende Jocul RIPPER Editura Humanitas Fiction Traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu 13x20 cm, 368 pp., 42 lei

Isabel Allende

Eric-Emmanuel Schmitt

Mereu surprinzătoarea Isabel Allende „Jocul RIPPER este un amestec straniu: o sărbătoare literară plină de elemente din Agatha Christie, James Patterson şi Tom Clancy, o combinaţie între o poveste poliţistă şi o saga romantică“ (The Guardian). Eroina romanului, Amanda Martín, e o adolescentă precoce, obsedată de Ripper, un joc în rețea care presupune dezlegarea unor crime şi mistere. Grupului de adolescenți introvertiți, dar sclipitori, din toată lumea cu care îl joacă i se alătură bunicul fetei, de care aceasta se apropiase mai mult după divorţul părinţilor ei. Când în oraş sunt semnalate mai multe crime misterioase, Amanda va trebui să dezlege, alături de prieteni şi de bunicul său, un puzzle diabolic, care depăşeşte graniţa ficţiunii şi invadează realitatea, rezultat al unei minţi feroce şi necruţătoare. „Proza lui Isabel Allende e sclipitoare şi plină de graţie, căci autoarea are capacitatea de a scrie deopotrivă un roman de acţiune, dar şi de dragoste. Cartea te subjugă, se joacă cu mintea ta, te amuză.” – Minneapolis Star Tribute

Despre iubire sub toate chipurile Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al sufletului omenesc, reuşeşte să transpună în romanul Elixirul dragostei parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru zilele noastre. Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită pe îndelete şi însoţită de o provocare: ar putea să-şi reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?

Eric-Emmanuel Schmitt Elixirul dragostei Editura Humanitas Fiction Traducere din franceză de Doru Mareș 13x20 cm, 160 pp., 25 lei

Literatură română T.O. Bobe

Sorin Vieru

T.O. Bobe Bucla Editura Humanitas 20x20 cm, 88 pp., 23 lei

Sorin Vieru, Ultima Thule Cu desenele autorului și texte însoțitoare de Ion Mureşan, Şerban Foarţă și Ioan Es. Pop Editura Humanitas 20x20 cm, 108 pp., 42 lei

Bucla este organizată ca o biografie, mai mult, ca o apologie a personajului central, nea Gică, şi ca o monografie a lumii lui de carton şi poleială, lumea ca frizerie. Mari viziuni romantice sunt reluate aici grotesc şi parodic, adică în singurul fel în care mai pot fi reluate. Căci nea Gică nu este numai un personaj de desen animat. El este şi o mască de clovn trist. Bucla este o carte umană, de „poezie-poezie“, sensibilă şi amuzantă, care poate fi citită de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Plăcerea lecturii o egalează aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu nostalgie, suflând colbul de pe ele. Mircea Cărtărescu

Poet şi, totodată, logician, adică practicant (de marcă) al unei mult prea dificile discipline, lui Sorin Vieru nu-i este străin nici exerciţiul grafic: mâna-i acţionează în recreaţia dintre două gânduri laborioase, oarecum involuntar (sau „somnambulic“, ca acrobatul pe frânghie), dar nu aleatoriu, nu „haihui“, ci, pare-se, în prelungirea lor, a gândurilor care dau să scape, grafica suplinind, din timp în timp, lacuna gândului sau încâlcirea sa. Şerban Foarţă

Ioana Bâldea Constantinescu

Ioana Bâldea Constantinescu Dincolo de portocali Editura Humanitas 10x20 cm, 208 pp., 29 lei

Dincolo de portocali e un roman captivant, al cărui erou dispare chiar din prima pagină. Pornind pe firul recuperării acestei absenţe, cititorul-detectiv de ocazie e martor al iubirii imposibile dintre o prinţesă creştină şi un cuceritor maur în decorul Seviliei de secol VIII, al aventurilor unui ţar pasionat de gastronomie, și își bucură simțurile cu frumusețea unor peisaje exotice ori cu fascinante combinaţii de gusturi şi arome. Ascunsă bine printre paginile cărţii, o grădină cu nouă rânduri de portocali sfidând graniţa dintre realitate şi ficţiune, anume pentru ca, la rându-i, cititorul să se ascundă în ea.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Memorii/Biografii Nikos Kazantzakis

Nikos Kazantzakis Jurnal de călătorie: Rusia Editura Humanitas Traducere din neogreacă de Ion Diaconescu; prefață de Vladimir Tismăneanu 13x20 cm

Pe urmele lui Zorba Un adevărat copil al timpului său, Nikos Kazantzakis și-a trăit mare parte din viața creativă mânat de conceptul de secol XIX al „artistului ca proroc“, ceea ce, în cazul său, asemenea multor altor scriitori și intelectuali, s-a întrepătruns în mod toxic cu marile evenimente istorice ale primei părți a secolului XX. Apostolos Doxiadis

iasă de aici, ceva care să fie de folos în vreun fel secolului XXI. – Lilianna Lunghina

Una dintre cele mai bune cărţi-document ale ultimilor ani Numele meu e Lilia Lunghina. De la cinci la zece ani, cât timp am locuit în Germania, mi s-a spus Líli Márkovici. De la zece la paisprezece ani, cât am stat în Franţa, mi s-a spus Lilí Markovicí. Iar când jucam la teatrul de păpuşi al mamei mi se spunea Lilí Imali. Iată câte nume am avut. Mă gândesc că acum, la sfârşitul secolului, când ideile despre lume şi viaţă se bat cap în cap şi când ţara noastră nu prea ştie încotro se îndreaptă, poate că e un lucru important să fie păstrate cât mai multe crâmpeie din viaţa pe care am trăit-o în secolul XX şi, prin părinţii noştri, în secolul al XIX-lea. Cu cât vor fi mai mulţi cei ce vor mărturisi încercările prin care au trecut, cu atât mai multe mărturii vor fi păstrate în memoria colectivă, şi astfel vom reuşi până la urmă să recompunem din crâmpeiele astea un tablou mai mult sau mai puţin complet al omenescului vieţii, al societăţii cu chip uman, cum ne place să spunem acum. Ceva, ceva o să

România lui Caragiale văzută prin ochii unui englez Ozanne ajunge în România la puțină vreme după ce se stinge vacarmul revoluției de la Ploiești, pe care o pomenește în câteva rânduri. Este un obișnuit al Teatrului Național, înregistrează spectacolul grotesc al duelurilor între spadasinii de ocazie care se luptă pentru o birjă de față cu damele. Contemplă forfota amploaiaților și ofițerimii mărunte care-și zăngăne săbiile la promenadă pe caldarâmul plin de gropi. Se răcorește cu o bere în grădinile de vară, vrăjit de muzica lăutarilor, cot la cot cu vreun jupân Dumitrache. Admiră caleașca principelui Carol și a principesei Elisabeta la Șosea.

Anamaria Smigelschi Mai de ieri, mai de departe… Amintiri din călătorie Editura Humanitas 13x20 cm, 232 pp.

Lilianna Lunghina Cuvânt cu cuvânt Editura Humanitas Traducere din rusă de Gabriela Russo 13x20 cm, 334 pp., 45 lei

Marius Constantinescu

În pregătire

J.W. Ozanne Trei ani în România (1870–1873) Editura Humanitas Traducere din engleză de Iulia Vladimirov 13x20 cm, 176 pp.

Nikos Kazantzakis își povestește în acest jurnal propriile-i tribulații, iluziile și angoasele trăite în acele trei voiaje făcute între 1925 și 1930 în ceea ce se numea Țara Sovietelor, patria socialismului biruitor. Kazantzakis se îndreaptă spre Rusia Sovietică precum spre un Pământ al Făgăduinței. Moscova îi apare ca „Noul Ierusalim al muncitorului Dumnezeu“. Iluzii împărtășite în acei ani de atâția alți intelectuali, inclusiv André Malraux, Arthur Koestler și Walter Benjamin, ba chiar și Ludwig Wittgenstein. Aceasta era atmosfera acelor vremuri. Vladimir Tismăneanu

Lilianna Lunghina

J.W. Ozanne

Paul Morand Bucureşti Editura Humanitas Traducere din franceză de Emanoil Marcu 14,5x20,5 cm, cartonată

Cartea care ne-a aşezat pe harta destinaţiilor turistice, la 80 de ani de la apariţie Până la Paul Morand, scrierile despre Bucureşti erau mai degrabă simple dări de seamă, importante pentru cercetători români, dar lipsite de ecou în rândul publicului din alte ţări. Odată cu el însă, capitala României, cu umbrele ei istorice şi cu prezentul ei pitoresc, cu contrastele ei şi cu farmecul ei nespus, intră în atenţia unui autor capabil s-o facă cunoscută lumii întregi. Observaţiile sale despre frumuseţea şi deopotrivă despre „urâtul“ locului sunt atât de acute, încât chiar şi astăzi cititorul are sentimentul că-l însoţeşte în călătoria sa prin timpul şi spaţiul Bucureştilor. O prospeţime care nu e străină, desigur, de minunata limbă în care Paul Morand îşi exprimă elogiile sau decepţiile, exclamaţiile admirative sau ironice.

Și, desigur, petrece o noapte la stabilimentul central din Ploiești, în atmosfera colbuită și sordidă pe care o știm prea bine din „Grand Hôtel Victoria Română“. Dincolo de pitorescul burgheziei române care abia lepădase giubeaua și încerca să se deprindă cu straiul nemțesc, descrierile lui J.W. Ozanne alcătuiesc una dintre puținele cărți dedicate de un străin României în secolul al XIX-lea și ne pun în fața ochilor un tablou întreg și precis desenat al țării și oamenilor dinaintea Războiului de Independență.

Povestea celebrei mezzosoprane Viorica Cortez, vedetă a scenei lirice internaţionale de patru decenii, își poartă cititorii în culisele celor mai importante teatre de operă ale lumii, de la Metropolitan la Scala sau Arena din Verona și din viile Iașiului în palate pariziene. Alături de artistă îi regăsim pe Marina Krilovici, Plácido Domingo, Eugenia Moldoveanu, Pier Luigi Pizzi, Grace Bumbry, Jorge Lavelli, Raina Kabaivanska, Petrică Ionescu, Ileana Cotrubaș, Giorgio Gualerzi sau Leontina Văduva, care semnează un emoționat preambul al volumului. Viorica Cortez înseamnă sinceritate, generozitate, pasiune, dăruire – altminteri nu poţi fi CARMEN sau LA CORTEZ ani şi ani –, disponibilitate, deschidere spre nou şi firesc. Una dintre cele mai frumoase locuiri ale propriei persoane. Un personaj care îşi călătoreşte făptura în mod regal, care umblă înăuntrul ei cu naturaleţe princiară. Cât despre Marius Constantinescu, m-am întrebat întotdeauna de unde apare acest Puck shakespearian, care trepidează la orice idee de frumuseţe. – Dan C. Mihăilescu

Anamaria Smigelschi „Cititorule, ai în mână o carte, în care ieri e încă azi, iar departele e foarte aproape. Ți se face cadou o sursă de bucurie, melancolie și talent.“ – Andrei Pleșu Anamaria Smigelschi ne poftește s-o urmăm în lungul și-n latul lumii, din India până-n Mexic şi din Suedia până-n Egipt, într-o călătorie ce șerpuiește nu doar prin spațiu, ci și prin timp. Ghid neobosit și entuziast, autoarea se strecoară, cu ușurința celui care se simte pretutindeni ca acasă, prin palate strălucite, bazaruri încărcate de minunății, muzee care-ți taie răsuflarea și catedrale semețe, zugrăvindu-ne toate câte le vede când cu vervă și umor, când cu pioasă admirație. Gusturi, mirosuri, culori, sunete, senzații se amestecă într-o simfonie a simțurilor, nelăsându-ne o clipă de răgaz între două călătorii. Iar undeva, în spatele urzelii narative, ghicim iubirea Anamariei Smigelschi pentru acel „ieri“ din titlu, dinaintea căruia face o reverență.

Marius Constantinescu Cortez Prefață de Leontina Văduva Editura Humanitas 13x20 cm, 272 pp.

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Istorie/Religie/Eseu Paul Johnson

Alain Besançon

Jean Delumeau

În pregătire Pierre Claverie Mic tratat despre întâlnire şi dialog

Paul Johnson O istorie a evreilor Editura Humanitas Traducere din engleză de Irina Horea 13x20 cm, 744 pp., 79 lei

Alain Besançon Nenorocirea secolului: despre comunism, nazism și unicitatea „Șoah“ -ului Editura Humanitas Traducere din franceză de Mona Antohi 13x20 cm

Jean Delumeau, Religiile lumii Editura Humanitas Traducere din franceză de Angela Pagu, Carol Litman, Rodica Buburuzan, Bogdan Budeş, Dinu Luca, Florentina Vişan, Iulia Waniek, Toader Saulea, Carmen Stoean 15x22,5 cm, 740 pp., 89 lei

Editura Humanitas Traducere din franceză de Monica Broșteanu

O istorie de 4 000 de ani, de la Casa lui David până în 1980 Celebrul Paul Johnson ne prezintă o istorie provocatoare a poporului, religiei şi culturii evreieşti din cele mai vechi timpuri până în prezent. Împărţită ingenios în şapte secţiuni (Israeliţii, Iudaismul, Catedocraţia, Ghetoul, Emanciparea, Holocaustul şi Sionul), lucrarea descrie complexa interacţiune dintre istoria evreilor şi istoria mondială, arătând felul în care traiectoria civilizaţiei occidentale a fost influenţată decisiv de acest grup puţin numeros… O excelentă istorie nonacademică, pentru marele public. Library Journal

Două specii ale genului ideologic La mai puțin de un an de la apariția în Franța a Cărții negre a comunismului și intrigat de faptul că ecourile acesteia încep deja să se stingă, Alain Besançon publică acest eseu în care analizează tratamentele diferite pe care memoria istorică le aplica nazismului și comunismului. Autorul compară „amnezia“ comunismului cu „hipermnezia“ nazismului, luând ca etalon crima extremă: distrugerea evreilor din Europa. „Șoah“, termenul ebraic pentru „catastrofă“, preferat de evrei celui de „holocaust“ (care înseamnă jertfire), nu e lipsit de legătură cu acest tratament diferit; de aceea Besançon întreprinde o scurtă incursiune în filozofie și teologie, încercând să stabilească în ce constă unicitatea „Șoah“-ului.

O pledoarie pentru cunoașterea și recunoașterea „faptului religios“ Jean Delumeau invită toate marile religii ale omenirii – creştinismul (catolic, protestant, ortodox), iudaismul, islamismul, hinduismul, budismul, daoismul şi confucianismul, şintoismul, religiile Africii Negre – la o dezbatere asupra patrimoniului spiritual al umanităţii. „Oare agnosticismul va fi religia de mâine? Sau ne vom refugia, în disperare de cauză, în cetăţi doctrinale apărate de oameni înarmaţi? Lucrarea de faţă ia în considerare acest context de întrebări şi angoasă spirituală. Nu pretinde să aducă unul sau mai multe răspunsuri. Nu acesta este scopul nostru. Vrem, în schimb, să facilităm, la credincioşii din diferite religii ale lumii, dialogul şi capacitatea de a-l asculta şi pe celălalt.“

Trăirea în prezența celuilalt În atmosfera profund marcată de atentatele teroriste de la Paris, dar şi de atrocităţile comise de aşa-zisul Stat Islamic, pericolul este mare ca societăţile, deja atomizate din pricina individualismului, a omniprezentului spirit de competiţie şi a neîncrederii generale, să reacţioneze printr-o radicalizare identitară, o închistare culturală şi chiar printr-o agresivitate faţă de toţi cei percepuţi ca „intruşi“, ca „venetici“ sau doar ca lipsiţi de reacţie. Autorul cărţii de faţă a ales calea spinoasă, dar singura vrednică de om, a deschiderii şi dialogului. Este un martor cât se poate de credibil pentru valorile pe care le susţine, întrucât şi-a plătit convingerile cu viaţa. A fost asasinat la 1 august 1996, la două luni după decapitarea a şapte monahi trapişti răpiţi de la mânăstirea Notre Dame de l’Atlas din Tibhirine. Monica Broșteanu

Dumnezeu, Iahve, Allah Katia Mrowiec, Michel Kubler, Antoine Sfeir răspund la 100 de întrebări ale copiilor despre cele trei mari religii monoteiste

Printre marile religii ale lumii, există trei care predică credinţa într-un singur Dumnezeu: iudaismul, creştinismul şi islamul. Acestea s-au dezvoltat de-a lungul secolelor precum ramurile maiestuoase ale unuia şi aceluiaşi copac. Fiecare dintre ele are propriile reguli, propriile gesturi, propriile rugăciuni, propriile sărbători, adesea destul de greu de înţeles. În cartea de faţă sunt adunate răspunsurile la mai bine de o sută de întrebări primite de la copii, răspunsuri care ne ajută să ne cunoaştem mai bine religia şi să descoperim cum trăiesc şi alţi credincioşi. „Cartea aceasta îşi propune să răspundă la întrebările copiilor despre cele trei mari religii monoteiste. Ediţia originală, care a apărut în Franţa, a devenit bestseller şi a fost tradusă în mai multe ţări. Limba română este cea de-a zecea limbă în care se publică. Apariţia acestei ediţii în limba română, într-un context în care despre religie se vorbeşte în fel şi chip, este un prilej de bucurie. Căci, din păcate,

în zilele noastre religiile ni se arată de prea multe ori sub chipul rătăcirilor fundamentaliste şi sunt percepute ca o ameninţare pentru libertate. Cum să vorbeşti despre Dumnezeu când islamul pare să refuze democraţia, iudaismul se vede asimilat sionismului, iar creştinismul este respins din pricina dominării reale sau presupuse a societăţii? Răspunsul se află în această carte: despre Dumnezeu se poate vorbi prezentând cât mai exact izvoarele şi practicile acestor confesiuni religioase, fără a le înfăţişa conflictual şi fără a le pune în opoziţie cu ceea ce fiinţa umană are mai bun în ea. Pentru a descoperi adevărata bogăţie a chipului lui Dumnezeu, era necesară această diversitate de autori. Şi ce dovadă poate fi mai grăitoare pentru faptul că Dumnezeu este unul şi acelaşi, dacă nu prietenia care, datorită lui, s-a legat între noi, autorii?“ Pr. dr. Michel Kubler, autorul cărţii Mic îndreptar de credinţă

Katia Mrowiec, Michel Kubler, Antoine Sfeir Dumnezeu, Iahve, Allah Editura Humanitas Traducere din franceză de Georgeta-Anca Ionescu 20x20 cm, 184 pp., 37 lei Ediţie ilustrată

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Istorie

Ion Mihai Pacepa „O carte pe care istoria a așteptat-o“ În cartea de față generalul Ion Mihai Pacepa ia în colimator o țintă uriașă: știința dezinformării, născută și perfecționată în fosta Uniune Sovietică. El expune angrenajele unora dintre cele mai puternice campanii de dezinformare lansate de la Kremlin, rămase în mare măsură necunoscute, în ciuda urmărilor catastrofale pe care le-au avut. Cititorul va descoperi răspunsuri la multe întrebări esențiale ale epocii moderne: De ce islamul radical, jihadul și terorismul au izbucnit cu atâta forță, după o lungă perioadă de relativă acalmie? De ce s-au înmulțit manifestările de sorginte marxistă în Statele Unite și în zona NATO? Ce s-a întâmplat de fapt în Rusia după căderea Zidului Berlinului? O carte pe care „istoria a așteptat-o“, după cum spune profesorul Paul Kengor, o mină de aur din care putem extrage toate informațiile ce se cer cunoscute despre Războiul Rece.

Ion Mihai Pacepa, Ronald J. Rychlak Dezinformarea Editura Humanitas Traducere din engleză de Marius Stan

Serie coordonată de Vladimir Tismăneanu

Robert Kagan Cristian Vasile

Pornind cu precădere de la documentele de arhivă emise de autorităţile ideologice care au supervizat instituţiile culturale şi de artă şi unităţile de învăţământ, autorul surprinde dinamica vieţii intelectuale şi artistice în primul deceniu al regimului Nicolae Ceauşescu, mai ales în relaţie cu strategiile puterii în domeniul cultural-ideologic.

Robert Kagan Lumea clădită de America Editura Humanitas Traducere din engleză de S. G. Drăgan 13x20 cm, 176 pp.

Robert Kagan, unul dintre cei mai influenţi gânditori strategici americani, reafirmă importanţa Statelor Unite ca lider global, dovedind abil, cu o mulţime de exemple convingătoare, că de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până astăzi, la bine şi la rău, şi adeseori cu o mare doză de ambivalenţă, America a ridicat standardele de viaţă ale lumii, ajutând democraţia să crească şi să se dezvolte. Consilier al lui Romney şi semnatar al unor texte de căpătâi pentru preşedintele Barack Obama, Kagan ar putea susţine că este cel mai citat autor din Washington în acest moment. „Lumea clădită de America – o carte puternică, incisivă şi antrenantă – ne reaminteşte că ordinea mondială americană merită păstrată… Cartea demonstrează că declinul naţiunii este un mit, o reacţie la criza din 2008, mai degrabă decât o reală cotitură geopolitică.“ The New York Times

Istorie

Societate & civilizație Serie coordonată de Constanța Vintilă-Ghițulescu Între 1860 şi 1910, aşadar într-o perioadă care e considerată unanim perioada modernizării ţării noastre, o elită intelectuală şi profesională construieşte în rapoartele sale o altă Românie: România medicilor. Constantin Bărbulescu, care e şi istoric, e şi etnolog, e şi sociolog, îşi asumă această dificilă sarcină şi discerne, cu instrumentele celor trei discipline, între realitate şi reprezentare ideologică, retuşând, cu nuanţe mai fine, adevărata Românie a medicilor. Constantin Bărbulescu România medicilor Editura Humanitas 13x20 cm, 360 pp., 42 lei

contemporană

„Sobră, precisă, erudită, contribuţia de faţă reconstituie primul interval al epocii Nicolae Ceauşescu. Sunt încadrate, în paginile sale, biografii, instituţii, traiectorii intelectuale. Situată la confluenţa istoriei şi a ştiinţei politice, analiza lui Cristian Vasile devine un reper canonic al studiilor dedicate comunismului românesc.“ Ioan Stanomir Ștefan Bosomitu Miron Constantinescu: O biografie Editura Humanitas 15x22,5 cm, 480 pp., 59 lei

Ștefan Bosomitu Cu toate că nu a avut anvergura politică a lui Dej, Pauker sau Ceauşescu, Miron Constantinescu rămâne un personaj care apare, cu încăpăţânare, în multe momente-cheie ale istoriei partidului comunist.

Cristian Vasile Viaţa intelectuală şi artistică în primul deceniu al regimului Ceauşescu (1965–1974) Editura Humanitas 13x20 cm, 288 pp., 32 lei

„Miron Constantinescu nu a ştiut, nu a putut şi poate că nici nu a vrut să devină un Milovan Djilas al României. Nu era făcut din acea plămadă din care se nasc ereticii. A fost un activist devotat care, în circumstanţele date de loc şi de timp, a încercat, în era hruşciovistă, o liberalizare internă. A eşuat, s-a repliat, a cedat. Avem în cartea lui Ştefan Bosomitu un tezaur de informaţii, atent, circumspect şi pertinent analizate, pe baza căruia putem înţelege cum un intelectual sofisticat a putut participa la orgiile propagandistice ale eternului stalinism românesc.“ Vladimir Tismăneanu

Biblioteca

italiana

Colecție coordonată de Smaranda Bratu-Elian

Datorită farmecului ei romantic şi caracteristicilor patologice, viaţa lui Torquato Tasso, geniu incontestabil care a dominat literatura europeană o bună bucată de vreme, a devenit repede o legendă, oferind nu fără temei prilejul multor interpretări romanţate.

Torquato Tasso Lettere dal manicomio / Scrisori din casa de nebuni Editura Humanitas Traducere din italiană de George Lăzărescu și Miruna Bulumete 13x20 cm, 320 pp., 35 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Știință

Serie coordonată de Vlad Zografi

Seria de știință de la Humanitas a publicat constant cărțile marilor savanți – Einstein, Bohr, Heisenberg, Feynman, Weinberg, Mayr –, cei care știu să explice simplu ceea ce pare complicat. Vlad Zografi

Ian Stewart

Acum Dumnezeu era obosit, aşa că a proclamat: „Slavă Mie că e vineri“ – şi a făcut weekendul. A fost o idee bună. Michael Shermer Albert Einstein Cum văd eu lumea Editura Humanitas Traducere din germană de M. Flonta, I. Pârvu, D. Stoianovici 13x20 cm, 312 pp. 34 lei

Stephen W. Hawking

Ian Stewart Dă oare Dumnezeu cu zarul? Noua matematică a haosului Editura Humanitas Traducere din engleză de Alexandru Gica 13x20 cm, 512 pp., 49 lei

Cum pune lucrurile în ordine teoria haosului Cunoscut cititorilor din România prin celelalte cărţi publicate la Humanitas – Doar şase numere, De ce frumuseţea este adevărul şi Îmblânzirea infinitului –, matematicianul englez Ian Stewart dezvăluie în Dă oare Dumnezeu cu zarul? una dintre cele mai incitante aventuri ştiinţifice din ultimele decenii.

Michael Shermer

Stephen W. Hawking, Scurtă istorie a timpului: de la Big Bang la găurile negre Editura Humanitas Traducere din engleză de Michaela Ciodaru 13x20 cm, 212 pp., 29 lei Stephen W. Hawking Scurtă istorie a vieţii mele Editura Humanitas Traducere din engleză de Liliana Donose Samuelsson 13x20 cm, 136 pp., 25 lei

„Când eşti confruntat cu posibilitatea unei morţi timpurii, îţi dai seama că viaţa merită trăită.“ Stephen Hawking își trece în revistă viaţa, neocolind detaliile dureroase ale gravei maladii care, deşi l-a transformat într-un invalid, nu l-a împiedicat să gândească şi să creeze, şi opera de fizician teoretician, prezentându-și cu modestie remarcabilele contribuţii în cosmologie.

Stephen W. Hawking Leonard Mlodinow O mai scurtă istorie a timpului Editura Humanitas Traducere din engleză de Gheorghe Stratan 13x20 cm, 188 pp., 39 lei

Richard Dawkins

Simon Singh Marea teoremă a lui Fermat Editura Humanitas Traducere din engleză de Luiza Gervescu și Mihnea Moroianu 13x20 cm, 340 pp., 39 lei

Michael Shermer De ce e Darwin important: pledoaria împotriva proiectului inteligent Editura Humanitas Traducere din engleză de Alexandru Macovescu 13x20 cm, 244 pp., 34 lei

Despre controversa creaționism−evoluționism Dacă Geneza ar fi scrisă în limbajul ştiinţei moderne, probabil că ar suna cam aşa: La început – mai precis, pe 23 octombrie 4004 î.Cr., la amiază –, din fluctuaţiile spumei cuantice, Dumnezeu a creat Big Bangul, urmat de o inflaţie cosmologică şi de un univers în expansiune. Și a fost seară, și a fost dimineață […]

Richard Dawkins O curiozitate fără margini: Cum am devenit om de ştiinţă Editura Humanitas Traducere din engleză de Andreea Stănescu 13x20 cm, 304 pp., 37 lei

De la gene și pălării de safari la gramatica comportamentului Scrisă cu talent, ca toate cărţile lui Richard Dawkins, O curiozitate fără margini „este menită să devină– cum spunea Michael Shermer – o carte clasică în analele autobiografiei ştiinţifice“.

Keith Devlin Partida neterminată Editura Humanitas Traducere din engleză de Anca Florescu-Mitchell 13x20 cm, 160 pp., 25 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Eseu/Filozofie Anca Manolescu

propun totuși să dea rețete privitoare la „degustarea“ unei opere de artă. Ele au o țintă mai degrabă polemică: se îndoiesc de posibilitatea de a „savura“ un tablou în absența „înțelegerii“ sale. Ele ilustrează modul în care atât „înțelegerea“ și percepția, cât și bucuria „înțelegerii“ și bucuria percepției pot aduce, împreună, desfătarea majoră oferită de exercițiul cultural. Victor Ieronim Stoichiță

Giorgio Agamben

„O viață bună, trăită din plin“ „Mozart ne delectează tot timpul, deseori ne emoţionează, ne pune pe gânduri, ne trezeşte interesul, ne convinge cu blândeţe, ne intrigă şi ne învăluie în mister, ne întristează şi la fel de des ne consolează, produce melancolie şi introspecţie, ne oferă infinite momente de veselie şi râs. Lumea din vremea lui a avut parte de el la un preţ de nimic. El ştia asta. Şi lucrul ăsta, cred eu, a fost unul din motivele care-l făceau fericit“, scrie Paul Johnson în cartea dedicată vieții și operei lui Mozart, o lectură încântătoare, concisă, o bijuterie a genului.

R.G. Collingwood Poate găsi filozofia o ieşire din starea de descumpănire? Căutând să răspundă la întrebarea de mai sus, R.G. Collingwood, filozof britanic cu însemnate contribuţii în domeniul esteticii, al metodologiei filozofice şi al filozofiei istoriei, scrie unul dintre cele mai importante tratate de metafilozofie apărute în prima jumătate a secolului XX. Cu o eleganţă aparte a scriiturii, autorul își exprimă speranţa că, prin reconsiderarea problemei metodei sale, filozofia va păşi din nou pe calea progresului.

Anca Manolescu Modelul Antim, modelul Păltiniș: Cercuri de studiu și prietenie spirituală Editura Humanitas 13x20 cm

Titlul acestei cărți poate fi înșelător. Cititorul ar putea crede că are dinainte o lucrare de pură istorie culturală, o culegere de documente și analize, menite să devină un omagiu pios, comemorativ, adus unor grupuri de intelectuali care, în vremuri neprielnice, au încercat să-și păstreze chipul și să-și urmeze vocația. În realitate, e vorba de o reconstrucție erudită, dar intens simpatetică, a unui „model“ de viață spirituală atemporal. E vorba despre modul în care se nasc întâlnirile purtătoare de destin, despre farmecul – și rigorile – drumului tatonant spre cunoaștere, despre comuniune, împreună-căutare, dramă lumească și speranță. Andrei Pleșu

Victor Ieronim Stoichiţă

Lucian Blaga, Trilogia cosmologică Editura Humanitas 15x22,5 cm, 440 pp., 45 lei

din vedere, și o asemenea întregire decisivă se încearcă în prezentul studiu. Volumul concepţiei metafizice a crescut cu fiecare nou ţinut luat în cercetare. De astă dată se va construi cercul ultim, menit a închide în ocolul său pe toate celelalte. – Lucian Blaga

Immanuel Kant Giorgio Agamben, Nuditatea Editura Humanitas Traducere din italiană de Vlad Russo 13x20 cm, 156 pp., 27 lei

Nuditate–goliciune–dezgolire Giorgio Agamben investighează teme extrem de variate, de la relaţia dintre sărbătoare şi bulimie la cea dintre nuditatea mult prizată în epoca noastră şi corpul de slavă al preafericiţilor. O varietate câtuşi de puţin deconcertantă însă, pentru că toate eseurile converg către obsesia cardinală a filozofului italian: definirea aşezării noastre în lumea de azi şi cercetarea rădăcinilor acestei aşezări.

Paul Johnson

R.G. Collingwood Eseu despre metoda filozofică Editura Humanitas Traducere din engleză de D.G. Stoianovici 13x20 cm, 208 pp., 35 lei

„Este metafizica, în genere, posibilă?“ Ţinta mea este de a-i convinge pe toţi cei care cred că merită să te îndeletniceşti cu metafizica de faptul că este neapărat necesar ca ei să-şi întrerupă pentru o vreme orice activitate, să nu mai ţină seama de cele ce s-au înfăptuit până în prezent şi să-şi pună mai întâi de toate întrebarea: «Este metafizica, în genere, posibilă?» – Immanuel Kant „Republicarea repetată a acestei traduceri este deosebit de îmbucurătoare, în măsura în care arată cât de viu a rămas, la noi, interesul pentru filozofia lui Immanuel Kant. Cu atât mai mult cu cât textul acestei scrieri, chiar dacă nu tot aşa de arid precum cel al Criticii raţiunii pure, nu este deloc uşor de parcurs“, explică traducătorii volumului, Mircea Flonta şi Thomas Kleininger.

Lucian Blaga

Victor Ieronim Stoichiţă Cum se savurează un tablou şi alte studii de istoria artei Editura Humanitas Traducere din franceză de Ruxandra Demetrescu, Anca Oroveanu 13x20 cm, 300 pp., 42 lei

Degustarea operei de artă Știm de mult timp că opera de artă este un obiect de plăcere. Paginile ce urmează nu-și

Paul Johnson Mozart: o viaţă Editura Humanitas Traducere din engleză de Liliana Donose Samuelsson 13x20 cm, 176 pp., 29 lei

Cercul ultim Autorul acestui studiu a urmărit încă din cea dintâi tinereţe planul unui vast sistem metafizic. Ceea ce întrezărise numai vag și ca o arătare la început a luat fiinţă. Clădirea a fost durată încetul cu încetul și din mai multe părţi deodată. Acum a venit rândul cupolei. În adevăr, viziunea s-a amplificat pas cu pas, în cercuri tot mai largi, pentru ca în cele din urmă să se reverse în priveliștea desfășurată în paginile de faţă. Desigur, o teorie metafizică s-a mai propus și în Censura transcendentă și în Geneza metaforei și sensul culturii sau în Artă și valoare, dar ideile metafizice expuse în volumele anterioare, impunându-și particulare îngrădiri, privesc numai anumite fragmente sau ţinuturi ale existenţei (cunoașterea, cultura, valorile). După cum oricine va recunoaște, metafizica nu e însă împlinită fără de o viziune de ansamblu de natură „cosmologică“. Rotunjirea aceasta nu a fost pierdută nici o clipă

Immanuel Kant Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfăţişa drept ştiință Editura Humanitas Traducere din germană de Mircea Flonta și Thomas Kleininger 13x20 cm, 264 pp., 35 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

Friedrich Nietzsche „Prolog la o filozofie a viitorului“

Faptul că filozofia nu este o abstracţie rece, ci trăire, suferinţă şi sacrificiu pentru omenire îl ştia Nietzsche prea bine, şi a fost pentru el un exemplu. A fost condus în sus spre gheţarii erorii groteşti, dar viitorul era, în realitate, tărâmul iubirii sale, iar generaţiilor următoare, nouă, a căror tinereţe îi datorează infinitul, Nietzsche le va apărea ca o figură de un tragism plăpând şi onorabil, înconjurat cu flăcări de fulgerul acestei schimbări de epocă. − Thomas Mann Friedrich Nietzsche Dincolo de bine şi de rău Editura Humanitas Traducere din germană de Radu Gabriel Pârvu 13x20 cm, 248 pp.

Povestea banilor Colecție coordonată de Ștefan Liiceanu

20–24 mai 2015

Martin Heidegger Heidegger și Nietzsche Heidegger își propune în mod vădit să-l desprindă pe Nietzsche de interpretarea politizată, dar și de opiniile de largă circulaţie conform cărora acesta ar fi un scriitor cu caracter filozofico-poetic, un profet istoricist sau un premergător al existenţialismului –, scrie Lucian Ionel, traducătorul volumului.

Martin Heidegger Despre eterna reîntoarcere a aceluiaşi Editura Humanitas Traducere din germană de Lucian Ionel 13x20 cm, 280 pp., 37 lei

În afara colecțiilor

Peter L. Bernstein

Peter H. Frank

Cine nu riscă nu câştigă Recompensată cu numeroase distincţii pentru inovaţie şi pentru promovarea şi cultivarea spiritului antreprenorial în rândurile publicului larg, Împotriva zeilor: remarcabila poveste a riscului demontează cu abilitate o spaimă veche de când lumea, aceea că viitorul e o toană a zeilor şi descifrarea lui e apanajul Pythiilor de tot felul, opunându-i fascinanta poveste a unui grup de gânditori care au sfidat prometeic divinitatea şi i-au învăţat pe oameni că riscul poate fi măsurat şi viitorul poate fi pus în slujba prezentului.

Incursiune în gândirea critică pentru oameni de afaceri și nu numai O carte care te provoacă să înţelegi ce, de ce şi cum din perspectiva curiozităţii unui copil, să îţi exersezi logica şi capacitatea de detaşare în aşa fel încât să vezi cu claritate dincolo de ceea ce gândeşti, să faci conexiuni şi să analizezi situaţiile din toate perspectivele posibile, să te bucuri de joc şi să îndrăzneşti să plonjezi în cele mai dificile situaţii, fără să uiţi o clipă să pui sub semnul întrebării chiar şi chestiunile pe care ţi se pare că le cunoşti perfect. – Cristina Săvuică, Chief Happiness Officer Lugera – The People Republic

Peter L. Bernstein Împotriva zeilor: remarcabila poveste a riscului Editura Humanitas Traducere din engleză de Simona-Maria Drelciuc 15x22,5 cm, 396 pp., 55 lei

În colecția Povestea banilor au apărut: Liaquat Ahamed, Stăpânii finanţelor Mike Dash, Mania lalelelor

Peter H. Frank M-am săturat să fiu prost Editura Humanitas Traducere din engleză de Cecilia Laslo 13x20 cm, 264 pp., 37 lei

Spiritualitate Dalai Lama, Howard C. Cutler

Jean-François Revel Matthieu Ricard

Ce ne face viața mai frumoasă Cu mulţi ani în urmă, am scris: „Dacă vrei să fie fericiţi ceilalţi, arată compasiune; iar dacă vrei să fii fericit tu însuţi, arată compasiune“. Tradiţia budistă, ca multe dintre marile tradiţii spirituale ale lumii, ne îndeamnă să ne trăim viaţa cu compasiune. Astfel de tradiţii spirituale ne învaţă să ne simţim legaţi de semenii noştri şi de lumea în care trăim şi laudă slujirea celorlalţi drept una dintre cele mai înalte virtuţi. Sanctitatea Sa Dalai Lama

O carte-dialog tradusă în 21 de limbi Volumul analizează câteva teme extrem de actuale: relaţia dintre spiritualitatea religioasă şi cea laică, dintre cultura occidentală şi cea orientală, beneficiile şi slăbiciunile religiei şi ştiinţelor, situaţia politică a lumii contemporane (în special a Tibetului sub ocupaţie chineză) şi, în sfârşit, importanţa căutării unui sens al vieţii ca politică personală.

Sanctitatea Sa Dalai Lama, Howard C. Cutler Arta fericirii: manual de viață Editura Humanitas; Traducere din engleză de Anca Bărbulescu; 13x20 cm, 344 pp., 39 lei

Jean-François Revel, Matthieu Ricard Călugărul şi filozoful: budismul astăzi Editura Humanitas; Traducere din franceză de Carmen Dobre; 13x20 cm, 352 pp., 42 lei

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Carte-cadou

Aurelia Marinescu Codul bunelor maniere astăzi ediţie aniversară, revăzută, cu ilustraţii de Mădălina Răileanu Editura Humanitas 13x20 cm, 376 pp., cartonată, 59 lei Preț special Bookfest 49 lei

Aurelia Marinescu – Codul bunelor maniere astăzi Ediţie aniversară, revăzută, cu ilustraţii de MĂDĂLINA RĂILEANU În Dicţionarul explicativ al limbii române, lângă definiţia cuvântului bestseller ar trebui să se găsească coperta Codului bunelor maniere astăzi al Aureliei Marinescu. Căci cum altfel, dacă nu bestseller, să catalogăm o carte vândută în 300.000 de exemplare, mereu actuală, căutată, citită, iubită, chiar şi acum, după 20 de ani de la apariţie? Fiindcă vorbim despre recorduri exprimate în cifre rotunde, ne-am gândit să sărbătorim succesul cărţii oferindu-le celor care preţuiesc eleganţa, sub toate formele ei, o frumoasă ediţie aniversară, de colecţie, revizuită de autoare şi îmbogăţită cu desenele Mădălinei Răileanu (tânăra şi talentata ilustratoare şi coautoare a volumului Iepurele mizantrop apărut anul trecut la Humanitas Multimedia). Păstrându-şi farmecul, inteligenţa şi

Carte practică

umorul bine-cunoscute, Codul doamnei Marinescu amendează în continuare, cu aceeaşi îngăduinţă, „scăpările“ de comportament ale lumii contemporane. Şi probabil că în aceasta stă succesul cărţii: autoarea nu cade în capcana pedanteriei, nu-şi pierde cumpătul, nu arată acuzator cu degetul, nu pune o oglindă nemiloasă dinaintea societăţii, deşi cu siguranţă oricine s-ar fi simțit ispitit s-o facă. Ştiind însă că „cel mai ineficient mod de a educa pe cineva este să-i ţii discursuri moralizatoare, interminabile şi plicticoase“, autoarea preferă să le ofere cititorilor reguli de conduită simple şi limpezi, în acord cu uzanţele moderne occidentale şi româneşti, ținând seama de schimbarea deprinderilor şi a mentalităţii odată cu trecerea timpului.

Aurelia Marinescu, Codul bunelor maniere astăzi în lectura autoarei Editura Humanitas Multimedia audiobook, 39 lei

ceea ce vă trebuie. Având o experienţă de peste douăzeci de ani în domeniul parenting-ului şi fiind, la rândul său, tatăl unui băiat şi al unei fete, Steve scrie cât se poate de documentat, însă pe înţelesul oricui, povestind cu căldură şi umor despre toate provocările cu care se confruntă părinţii încă de la nașterea unui copil.

Steve Biddulph Două bestselleruri care au ajutat milioane de părinţi din întreaga lume Cum să ne creştem băieţii şi Cum să ne creştem fetele scrise de Steve Biddulph – autor tradus în peste 30 de limbi şi unul dintre cei mai bine cotaţi terapeuţi de familie din lume – sunt exact

Steve Biddulph Cum să ne creştem băieţii Editura Humanitas Traducere din engleză de Nicoleta Drăghiceanu 13x20 cm, 240 pp., 32 lei

În pregătire Steve Biddulph Cum să ne creştem fetele

continuare din pagina 9

Râsul lumii

„Am intrat în zodia «lacebunului» (La ce bun mersul la ore? La ce bun studiul? La ce bun cititul? La ce bun bibliotecile?)“, e de părere Radu Paraschivescu, fiindcă perlele culese de el în ultima vreme „vădesc același dispreţ pentru școală și cultură care face posibilă și atitudinea ultrapermisivă faţă de cea mai înjositoare formă de furt din câte există pe lume: furtul de idei, de gânduri și de fraze. […] Dacă nu ne deranjează un prim-ministru care șterpelește o sută de pagini, de ce ne-ar deranja că, odată întemniţat, un fost profesor de sport scrie într-un an de detenţie mai mult decât a scris Nicolae Iorga într-unul de libertate?“ Iar în susținerea celor de mai sus nici un argument nu-i mai puternic decât exemplele:

Este important să înţelegem că resursa TIMP este atipică în raport cu celelalte resurse! Dacă nu-l consumăm eficient, nu-l putem păstra pentru mai târziu! − Maria Grapini Trebuie să recunosc că fraza pe care am spus-o în emisiunea dumneavoastră n-am spus-o eu. − Teodor Meleșcanu Lipsa apei calde duhnește a pesedism. − Teodor Atanasiu Îi mai ţineţi minte pe turiştii sovietici din România, din decembrie 1989? Cum, nu erau turişti? Erau tirişti? Tirist, turist, nu mai contează. Erau turişti. − Gabriel Oprea

Colecție coordonată de Radu Paraschivescu

Aubrey Malone Vorbe de duh și buh Autor prolific din specia colecționarilor, Aubrey Malone adună cu râvnă de entomolog citate scăpărătoare, replici șfichiuitoare, calambururi rafinate și perle de umor involuntar ale unor personalități de ieri și de azi, și le așază, exponat după exponat, într-un fel de insectar spiritual. Tematica e bogată și variată – muzică, politică, sport, teatru și film, medicină, relații de cuplu, religie etc. −, iar autorii,

Eu sunt rocker! Eu nu am cum să iubesc sau să simpatizez măcar comuniştii! Eu am fost prizonierul minerilor. Cum să fiu eu împotriva Pieţii Universităţii? Eu am fost adus cu forţa. − Miron Cozma Din salariul de la Parlament nu mi-ar ajunge banii nici pentru coafor. − Vasilica Steliana Miron (senator PNL) Dacă ne uităm atent la investiţii, vedem că nu sunt. Sau nu sunt mari. Sau sunt mici. − Mircea Geoană Există în acest sector o mulţime de afaceri care n-au început. Iar asta e o problemă. − Victor Ponta

cu pedigree: Noel Gallagher și George Bernard Shaw, Bob Geldof și Patrick Bergin, Denis Leary și Spike Milligan, George Best și Samuel Beckett, Colin Farrell și Ronnie Drew, Peter O’Toole și Maeve Binchey, Daniel Day-Lewis și Edna O’Brien. Dacă la toate acestea adăugați faptul că traducerea a ieșit din pana lui Radu Paraschivescu, veți înțelege de ce N-ai decât să mă citezi e noua dumneavoastră carte preferată.

Aubrey Malone N-ai decât să mă citezi: vorbe de duh și buh, răutăți și bunătăți din Irlanda modernă Editura Humanitas Traducere din engleză de Radu Paraschivescu 13x20 cm, 284 pp., 35 lei

Horoscop literar Humanitas de Ioana Pârvulescu

Tot cu capul în stele, cum se cuvine, dar cu ochii în cărţile de la Bookfest, Zodierul vă reaminteşte vorba lui Seneca: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de stele strălucesc pe degeaba?“ Și ecoul scriitorului: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de cărţi strălucesc pe degeaba?” Norocul la citit e scris. Nu în stele, ci în pagină. Ca să-l găsiţi, nu vă rămâne decât să urmaţi sfatul Zodierului (e marcat cu litere cursive).

BERBEC (21 martie–20 aprilie)

TAUR (21 aprilie–20 mai)

GEMENI (21 mai–21 iunie)

RAC (22 iunie–22 iulie)

LEU (23 iulie–22 august)

FECIOARĂ (23 august–22 septembrie)

BALANŢĂ (23 septembrie–22 octombrie)

SCORPION (23 octombrie–21 noiembrie)

Munte cu munte se-ntâlnește, dar om cu carte... În plus, Scorpionul e făptura zodiacului qui miscuit utile dulci, care îmbină utilul cu plăcutul. Așa că îi prezicem că se va întâlni curând cu două dintre cărţile de acest fel: Modelul Antim, modelul Păltiniș: cercuri de studiu și prietenie spirituală de Anca Manolescu și Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia de Andrei Cornea. Cea dintâi îţi trezeşte nostalgia după un mod de a fi împreună care astăzi nu mai există. Cea de-a doua e un neaşteptat roman, ţesut pe o poveste reală şi într-adevăr senzaţională, din secolul 17. O întrebare melancolică se lasă întrevăzută şi aici: e posibil ca, vreodată, să apară o mare credinţă unificatoare, un fel de esperanto al religiei, care să-i apropie pe toţi oamenii?

SĂGETĂTOR (22 noiembrie–20 decembrie)

Întotdeauna scriitorul propune, cititorul dispune, iar Săgetătorii, buni cititori, știu să aleagă. Dar când scriitorul e Karol Wojtyła, adică Papa Ioan Paul II, omul propune, Domnul dispune. Cât despre cititor, el se binedispune, se înseninează, contaminat de harul celui care a scris În mâinile Domnului. Însemnări personale 1962–2003 (trad. de Constantin Geambaşu). Aproape aforistică, masiva carte poate fi deschisă cu folos, la orice pagină: „Care sunt «tenebrele» omenirii contemporane? Scepticismul cognitiv, când este vorba de adevăr, în acelaşi timp fascinaţia pentru «succesul tehnologic»“. Veţi înţelege, citind cartea, şi de ce Ioan Paul II a fost beatificat.

CAPRICORN (21 decembrie–19 ianuarie)

VĂRSĂTOR (20 ianuarie–18 februarie)

PEȘTI (19 februarie–20 martie)

Vrei-nu-vrei, neobositule Berbec, în preajma ta există un anume spirit de turmă. Ca să-l combaţi, nu lăsa pe mâine ce poţi citi azi. Lucian Boia, Cum s-a românizat România. Este un mic eseu limpede și convingător, care parcurge drumul de la vechiul Regat până la vechiul Primar al Sibiului, adică noul președinte Iohannis, de etnie germană, cum se știe, și trece și prin vechea și mereu noua psihoză transilvană („Vor fugi ungurii cu Ardealul?”). Și, cum Berbecilor le plac statisticile, Zodierul, care uneori se ocupă și de așa ceva, le garantează că mulţumirea va fi mare, la lectură.

Dragă Racule, cartea bună se cunoaște de dimineaţă. O ediţie de Poezii 1908–1920 din Ezra Pound, îngrijită şi prefaţată de HoriaRoman Patapievici şi tradusă de Radu Vancu şi de Mircea Ivănescu (11 poeme) se recunoaşte de dimineaţă, de la prima răsfoire: e un eveniment. Aparatul critic pus în scenă de îngrijitorul ediţiei e copleşitor (a se vedea tabelul cronologic), demn de ediţiile interbelice iniţiate de Rosetti la Fundaţia Regală şi realizate de un Vianu sau de un Eliade. Iar traducerea sună cam aşa: „În legănarea leneşă a luminilor şi adâncurilor ei schimbătoare / Nu! nu e nimic! În toate şi în tot / Nimic să fie cu adevărat al tău. / Şi totuşi, tu eşti asta“ (Portrait d’une femme). Să tot citești..

Pentru voi, Balanţe fine, care cântăriţi de atâta vreme aurul vieţii cartea e brăţară de aur. Iar pe brăţara de la mâna voastră scrie acum Dumnezeu, Iahve, Allah şi cifra 100. Trei jurnalişti, Katia Mrowiec, Michel Kubler şi Antoine Sfeir răspund la 100 de întrebări ale copiilor (trad. Georgeta-Anca Ionescu) despre necunoscutele din cele trei religii. De pildă „În ce an suntem?“ Răspunsul, firește, nu-i așa de simplu pe cât pare. Sau: „Cine l-a inventat pe Dumnezeu“? De la detaliile „tehnice“ se ajunge la probleme arzătoare în lumea de azi: fanatism, politică, religie, lucruri care, desigur, le preocupă și pe Balanţe. Iar dacă nu vor cartea pentru ele, o pot lua, cu folos, pentru copiii lor.

Mare iubitor de prieteni cum te arăţi, fidelule Capricorn, ai verificat adesea această (pre)zicere: Cartea-prietenă la nevoie se cunoaște. Ai atâţia prieteni, că nu-ţi mai încap în bibliotecă. Așa că, de data asta, Zodierul te ajută: audiobookurile ocupă loc puţin. E bine că poţi avea Levantul tău favorit cu vocea autorului, (dacă-i pui alături şi cartea Poezia, atunci s-a zis cu economia de spaţiu), Micul domn Friedemann cu vocea lui Victor Rebengiuc, Oscar și Tanti Roz cu vocea lui Marius Manole, Colonia penitenciară cu vocea lui Răzvan Vasilescu şi Aforismele tranziţiei cu vocea lui Andrei Pleşu. Acum, Capricornule, pentru tine, vocea prietenă la nevoie se cunoaște.

Zodia în care te-ai născut e de primăvară, așa că se cuvine să fii prevenit: cu o carte nu se face primăvară, oricât de bună ar fi ea. De aceea Zodierul îţi prezice măcar două. Prima, O curiozitate fără margini – te recunoşti, nu-i aşa? – de Richard Dawkins, om de ştiinţă cu ştiinţa scrisului (trad. Andreea Stănescu). E vorba chiar de povestea vieţii autorului, plină nu numai de o curiozitate fără margini, ci şi de curiozităţi, căutări, poezie, şi povestită cu inteligenţă. A doua carte pe care ţi-o recomandă Zodierul este una artistică: Paul Johnson, Mozart. O viaţă (trad. de Liliana Donose Samuelsson). Vei scăpa de multe prejudecăţi citind-o, iar asta este liniuţa de unire între cele două volume biografice, prin care faci primăvară la tine în viaţă.

De ce carte ţi-e frică nu scapi, dragă Leoaico sau dragă Leule, dar Zodierul îţi dă și antidotul proverbial (caută-l sus, la Gemeni). Așadar Rui Zink, Instalarea fricii (trad. de Micaela Ghiţescu), o carte care-ţi face frică, dar te și lecuiește de ea. O parabolă puternică despre lumea în care trăim, noi, animalele zodiacului, cu spaimele noastre zilnice, de-acasă, din călătorii, din imaginaţie, cu neliniștile personale, atavice și cu traumele sociale, dar și o parabolă despre lumea și frica în care unii dintre noi am trăit în vremurile nu demult apuse. Scrisă cu forţă și vioiciune, chiar efervescenţă, se citește în puţine ore și lasă multe urme. Chiar merită.

Cine citește de dimineaţă departe ajunge, iar Vărsătorul, plin de spirit cum îl știm, chiar așa face: citește de dimineaţă până seara. Și, pentru că are un simţ al umorului mereu însetat, ajunge la o nouă colecţie de perle culese cu abilitate de Radu Paraschivescu: Noi vorbim, nu gândim. O definiţie cât se poate de bună a lumii de azi. Iată numai trei mostre: „În România bărbatul e macho man, femeia, nu“ (O tânără). Sau: „N-a fost dragoste la prima vedere cu Robert, că la prima vedere nici nu l-am observat.“ (Altă tânără) Sau: „Nea Flavius Stoican a fost ca un tată mai mare pentru mine“ (Un fotbalist). Dacă vreţi să știţi numele lor, le puteţi găsi în carte. Zodierul garantează că toţi cei care vorbesc și nu gândesc nici nu citesc.

Ştiţi (Zodierul vorbeşte acum la plural, pentru că sunteţi doi), ştiţi asta mai bine decât oricine: cartea bună trece primejdia rea. Aici, în zodiacul literar, e liniște și domnește armonia, pentru că primejdia cărţilor proaste e complet înlăturată și totul rimează cu tot. Așadar două cărţi gemene pentru Gemeni scrise de o Geamănă, Adriana Bittel: Fototeca, o carte „a privirii“, cum a numit-o Monica Lovinescu, și Cum încărunţește o blondă, proză care, ea, nu încărunţește. E nevoie de un ochi exersat ca să știi să vezi, și de o mână talentată ca să le așterni pe hârtie (autoarea chiar scrie cu creionul, pe hârtie). Au ieșit volume de povestiri de cea mai bună calitate, scene de viaţă simple, pline de omenesc, texte care au trecut deja proba timpului și nu așteaptă decât să fie citite din nou.

Spiritul critic le caracterizează pe Fecioare, care știu că, din păcate, mare e grădina lui Dumnezeu, și multe cărţi proaste în ea. De aceea Zodierul n-ar cuteza să nu le recomande o carte nu doar frumoasă, ci și bună: Cum se savurează un tablou de Victor Ieronim Stoichiţă (trad. Anca Oroveanu şi Ruxandra Demetrescu), în care, de altfel, sunt şi multe imagini ale Fecioarei (cu pruncul). Cum se savurează, aşadar, un tablou? Încet, greu. Deşi ne extaziem şi facem cozi la expoziţii de artă, nu vedem mai nimic într-un tablou, cât despre înţelegere, o lăsăm în seama specialiştilor... Norocul Fecioarei: va savura tablourile din carte şi, simultan, cartea însăşi.

Apa trece, cărţile rămân, iar Peștii, buni înotători în apele timpului care curge, știu să-i domolească viteza zăbovind în câte o carte bună. Mărturisirile escrocului Felix Krull de Thomas Mann (trad. de Corneliu Papadopol) este cea mai surprinzătoare carte scrisă de prozatorul german, iar faptul că unul dintre modelele cărţii a fost un escroc internaţional român, despre care se vorbea mult în ziarele de pe la 1900, o face de-a dreptul picantă. Departe de a fi un vulgar răufăcător, Felix face parte din categoria aleșilor thomasmannieni, are haz şi har. La fel are şi cartea, iar Zodierul le garantează Peştilor că se vor delecta înotând în apele ei strălucitoare.

P.S. Zodierul are o singură mâhnire. Că au rămas multe cărţi noi și bune pe din afară. E vina lui, nu le-a aflat la timp. (Da, și Zodierii trăiesc în timp.) Dar știinţa lui prezice fără greș că și acestea vor fi luate în seamă și în sacoșele Humanitas!

Revista de primăvară–vară a Grupului Humanitas

20–24 mai 2015

Programul lansărilor

VINERI, 22 MAI 17.00 Anamaria Smigelschi Mai de ieri, mai de departe... amintiri de călătorie Participă: Anamaria Smigelschi, Dan C. Mihăilescu, Iustina Croitoru 17.30 Adriana Bittel Cum încărunţeşte o blondă. Povestiri Fototeca. Temă cu variaţiuni Participă: Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Lidia Bodea 18.00 Patrick Modiano Orizontul Participă: Mihaela Dedeoglu, Ioana Bot, Denisa Comănescu 18.30 Ezra Pound Opere I. Poezii 1908-1920 Participă: Horia-Roman Patapievici, Radu Vancu, Denisa Comănescu, Andreea Răsuceanu 19.00 Dan Alexe Dacopatia şi alte rătăciri românești Participă: Dan Alexe, Rodica Zafiu, Radu Paraschivescu 19.30 Petrecere Humanitas 25 de ani SÂMBĂTĂ, 23 MAI 11.30 Neagu Djuvara Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti. Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă Ediție cu documentare iconografică de Radu Oltean Participă: Radu Oltean, Cătălin Strat

12.00 Lucian Boia Cum s-a românizat România Participă: Lucian Boia, Gabriel Liiceanu 12.30 Mircea Cărtărescu Poezia Levantul (audiobook) în lectura autorului Participă: Mircea Cărtărescu, Lidia Bodea 13.00 Eveniment Milan Kundera Marele singuratic al literaturii cehe, pavilionul C4 Participă: František Zachoval, directorul Centrului Ceh, Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Vlad Russo 13.30 Horia-Roman Patapievici Partea nevăzuta decide totul Participă: Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu 14.00 Michel Houellebecq Supunere Participă: Radu Paraschivescu, Sever Voinescu, Radu Naum, Denisa Comănescu 14.30 Sesiune de autografe Teodor Baconschi, autorul volumului Facebook. Fabrica de narcisism

17.30 Javier Cercas Legile frontierei Participă: Radu Paraschivescu, Ioana Bâldea Constantinescu, Dana Jenaru, Denisa Comănescu 18.00 Radu Paraschivescu Noi vorbim, nu gândim. Nouă colecţie de perle românești Aforismele tranziţiei (audiobook) în lectura lui Andrei Pleşu Participă: Andrei Pleşu, Radu Paraschivescu, Lidia Bodea 18.30 Sesiune de autografe Sega, autorul volumului Namaste. Un roman de aventuri spirituale în Nepal, ediție specială. 19.00 Vladimir Tismăneanu Efigii ale unui coşmar istoric Participă: Vladimir Tismăneanu, Marius Stan, Ioan Stanomir, Lidia Bodea 19.30 Ion Mihai Pacepa, Ronald J. Rychlak Dezinformarea. Un fost spion-şef dezvăluie strategiile secrete de subminare a libertăţii, de atac împotriva religiei şi de promovare a terorismului Participă: Vladimir Tismăneanu, Gelu Trandafir, Cătălin Strat DUMINICĂ, 24 MAI

16.30 Anca Manolescu Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală Participă: Anca Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu

12.00 Aurelia Marinescu Codul bunelor maniere astăzi Ediţie aniversară, revăzută și adăugită Participă: Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu, Lidia Bodea

17.00 Cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Participă: Monica Broşteanu, Francisca Băltăceanu, Andrei Pleşu, Marieva Ionescu

12.30 Andrei Cornea Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia Participă: Andrei Cornea, Ioana Pârvulescu, Andrei Oişteanu, Gabriel Liiceanu

13.30 Maria, regina României Jurnal de război. 1918 (vol. III) Participă: Lucian Boia, Şerban Marin, Anca Bărbulescu, Radu Paraschivescu 14.00 Imre Tóth A fi evreu după Holocaust Paul Johnson O istorie a evreilor Participă: Andrei Oişteanu, Teodor Baconschi, Gabriel Liiceanu 14.30 Sesiune de autografe Dan Alexe, autorul volumului Dacopatia și alte rătăciri românești 15.00 Anthony Marra Constelaţia fenomenelor vitale Participă: Ioana Avădani, Elisabeta Lăsconi, Angelo Mitchievici, Denisa Comănescu 15.30 Dan C. Mihăilescu „Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc!?“ Eseu confesiv despre Ioan Alexandru Participă: Dan C. Mihăilescu, Costion Nicolescu, Lidia Bodea 16.00 Thomas Mann Mărturisirile escrocului Felix Krull Karen Blixen Din inima Africii J.M. Coetzee Elizabeth Costello Participă: Ioana Pârvulescu, Angelo Mitchievici, T.O. Bobe, Denisa Comănescu 16.30 Papa Ioan Paul II / Karol Wojtyła În mâinile Domnului. Însemnări personale, 1962–2003 Participă: Dan C. Mihăilescu, Leszek Biały, director-adjunct al Institutului Polonez, Lidia Bodea

Credite fotografice: © Emanuel Tânjală (p. 1); © Radu Sandovici (pp. 1, 3, 5-7, 12, 13, 28); Catherine Helie © Gallimard (pp. 2, 15); Arhivele Naționale ale României; © Cosmin Bumbuț (p. 8), © Sebastian Moise / Revista Cariere (p. 9); Marius Amarie©MNIR; Philippe Matsas © Flammarion (p. 11); ©David Balicki (p. 11); © Mircea Struțeanu (p. 12); ©Radu Paraschivescu (p. 12); arhiva familiei Imre Toth (p. 13); Carl Van Vechten-Library of Congress (p. 15); © Fiorella Battistini (p. 15); © Bert Nienhuis (p. 15); © Dreamstime.com (pp. 12, 13, 15-17, 19, 22, 23, 25, 26); © CORBIS / PHOTOLAND (pp. 10, 11, 16, 21-25); AGE FOTOSTOCK © CHROMORANGE (p. 25); © VISARTA/©ADAGP (p. 13).