Breviarul săptămânii” (Rampa, 20 aprilie 1936

americani din ceacul trecut, de interesul documentar al cărţilor lui și de poezia lor primitivă, sinceră, bucolică. Cred că n-am izbutit. „Walden” e o carte frumoasă, bogată, plină de umanitate, plină de încredere în viaţă – o carte salubră, care redă plantelor, peisagiilor, culorilor, un gust originar, o tinereţe de izvoare…

Mihail Sebastian

„În subsolul lui Panait Mușoiu. Ultimul umanitarist al generației de la 1890, a împlinit 75 ani. Inactuala existență a unui boem, exrevoluționar, publicist, editor și singuratic idealist” (Contemporanul, noiembrie 1939, pp. 8-10)

Așa denumita generație idealistă, de pe la sfârșitul secolului trecut, stegară a curentelor politico-sociale menite să promoveze la noi miturile anumitor iluminați din occident – e aproape cu totul dispărută.

Din extrem de puținii supraviețuitori, – poate singurul – Panait Mușoiu continuă să ducă mai departe, fără arenă, fără public, fanionul unei credințe volatilizate.

Rămas partizan al ideilor progresiste ce au învăpăiat îndepărtata lui tinereţe, Panait Muşoiu stăruie cu o admirabilă consecvenţă, cu o inalterată energie să răspândească de mai bine de o jumătate de veac cărţile şi lucrările autorilor săi favoriţi, filozofi, sociologi şi umanitarişti – Engels, Lafargue, Elisée Reclus, Kropotkin, Bertrand Russell, Paul Eidbacher, J. J.-Maréchal, Thoreau etc.

Adeptul unei concepţii de viaţă originală, care exclude superflu-ul şi tot ce constituie în genere plăcerile brute, Panait Muşoiu şi-a croit încă din tinereţe un mod de existenţă conform cu principiile sale directoare. Am crezut interesant să prezentăm cititorilor, cu prilejul aniversării de 75 de ani a bătrânului publicist – un aspect al acestei existenţe sui-generis, substanţială, evocatoare şi pitorească. Reportajul ce urmează e rezultatul unei vizite în subsolul singuratecului scriitor.