Agrafa Rosie

AGRAFA ROªIE Povestea unui tânĉr care, pornind de la o agrafĉ de birou, a fĉcut troc pânĉ a reuüit sĉ îüi ia o casĉ

KYLE MACDONALD Traducere din limba englez© de Bogdan Od©gescu

Descrierea CIP a Bibliotecii NaƜionale a României MACDONALD, KYLE Agrafa roƔie / Kyle MacDonald ; trad.: Bogdan Odĉgescu ; red.: CrisƟna Rusu. - BucureƔƟ : Philobia, 2012 ISBN 978-606-93275-1-7 I. Odĉgescu, Bogdan (trad.)

II. Rusu, CrisƟna (red.)

821.111-4=135.1

ONE RED PAPERCLIP HOW A SMALL PIECE OF STATIONERY TURNED INTO A GREAT BIG ADVENTURE Kyle MacDonald Copyright © Kyle MacDonald 2007 AGRAFA RObIE POVESTEA UNUI TÂN R CARE, PORNIND DE LA O AGRAF DE BIROU, A F CUT TROC PÂN A REUbIT S ͳbI IA O CAS Kyle MacDonald

ISBN 978-606-93275-1-7 © 2012 – Editura PHILOBIA internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (RO) +33 625 51 13 24 (FR)

Editor: Bianca Biagini Redactor-Ɣef: Liviu Dascĉlu Redactor: CrisƟna Rusu Traducere: Bogdan Odĉgescu Corector: Dorina Oprea DTP: Petronella Andrei Coperta: Cĉtĉlin Furtunĉ

Pentru mama, tata ói toöi cei care m-au ajutat s© ajung cel care sunt acum

Dac© Dac©-öi r©mâne mintea când cei din jur ói-o pierd ki indc©-o ai te apas© sub vorbe care dor, Dac© mai crezi în tine când alöii nu mai cred ki-i ieröi ói nu te superi de îndoiala lor, Dac© de aóteptare nu osteneóti nicicând, Nici de minciuna goal© nu-öi clatini gândul drept, Dac©, izbit de ur©, nu te r©zbuni urând ki totuói nu-öi pui masc© de sfânt sau înöelept, Dac© visezi, dar visul st©pân de nu öi-l faci, Sau gândul, deói judeci, de nu öi-e un öel, Dac©-ncercând triumful sau pr©buóirea taci ki poöi, prin amândou© trecând, s© i la fel, Dac© înduri s© ai cinstitul t©u cuvânt R©st©lm©cit, naivii s© duc© în ispit©, Sau truda vieöii tale, înspulberat©-n vânt, De poate iar s-o ‘nalöe unealta-öi prea tocit©, Dac© poöi strânge toate câótigurile tale Ca s© le joci pe-o carte ói s© le pierzi aóa, ki iar©ói de la cap©t s©-ncepi aceeaói cale F©r© s© spui o vorb© de neizbânda ta, Dac© poöi gândul, nervii ói inima s©-i pui S© te slujeasc© înc© peste puterea lor, Deói în trupul rav o alt© forö© nu-i Afar© de voinöa ce le impune spor, Dac© te vrea mulöimea, deói n-ai linguóit, ki lâng© óef tu umbli ca lâng©-un oarecare, Dac© de r©i sau prieteni nu poöi s© i r©nit, Dac© nu numai unul, ci toöi îöi dau crezare, Dac© ajungi s© umpli minutul trec©tor Cu óasezeci de clipe de veónicii, Mereu, vei  pe-ntreg P©mântul deplin st©pânitor ki, mai presus de toate, un OM – copilul meu!

Rudyard Kipling (1865-1936)

Dom ói cu mine d©m colöul.

Ne trezim în mulöime.

Sute de oameni.

Ce mai, tot oraóul. Pe bune.

Ne ducem în faö© ói-i vedem pe Bert ói Pat. D©m mâna cu ei.

Fac cu mâna timorat c©tre lumea din jur, iar ceremonia începe.

Ne ridic©m în picioare pentru imnul naöional.

Mama ói tata sunt chiar în spatele nostru.

Se öin discursuri, se fac prezent©ri ociale.

Pat, primarul, ridic© o foaie de hârtie.

— oin în mân©, în acest moment, actul de proprietate al casei pe care o vedeöi în spate. Sunt onorat s©-i cer lui Kyle MacDonald s© fac© un pas în faö©, împreun© cu obiectul de schimb, ói s©-mi dea o semn©tur©, ca s© încheiem ocial tranzacöia.

Mulöimea aplaud©. Fac câöiva paói în faö©, iar peste adunare se aóterne t©cerea.

Zâmbind, predau obiectul de schimb.

Pat îmi întinde un stilou.

Semnez actul de proprietate.

Zâmbim.

Pat spune: 5

agrafa roüie

— Pentru a ocializa tranzacöia, avem nevoie de un martor.

Gord?

Gord, oöerul ecvestru1, face un pas în faö© ói semneaz© ói el actul.

— Bine ai venit în Kipling, îmi spune Pat. T©iem cu foarfeca o fund© roóie. oinându-ne de mân©, eu ói Dom urc©m sc©rile. Întind mâna spre clanö© ói deschid uóa.

M© întorc spre public ca s© mai zic ceva.

Buzele încep s©-mi tremure.

E atât de adev©rat.

Un moment perfect.

O mare de linióte.

Dom m© öine de mân©.

Le spunem „mulöumim ”.

Le facem cu mâna. ki trecem pragul.

Facem un pas în viitor.

1

În original – MounƟe – oƜer al poliƜiei cĉlare regale a Canadei – termen colocvial. (n.t.)

6

agrafa ro端ie

7

Era cea mai bun© idee n©scocit© vreodat©. Mai-mare-òimai-bun1. O idee care funcôiona. Jocul Mai-mare-òi-mai-bun e ceva între „caut© comoara ” òi „ne daôi ori nu ne daôi ”. Începeai cu un obiect mic òi colindai casele, din uò© în uò©, c©utând pe cineva dispus s©-ôi dea la schimb un obiect mai mare òi mai folositor. Dac© f©ceai târgul, mergeai la alt© uò© òi încercai s© faci înc© o afacere. Pân© la urm©, dup© atâta umblat, puteai s© te pricopseòti cu ceva mult mai mare òi mai bun decât obiectul iniôial.

De exemplu, puteai începe cu o lingur©. B©teai la uòa vecinului cu tacâmul în mân©, òi dac© aveai noroc, îôi d©dea o cizm© la schimb. Apoi mergeai la alt vecin, care putea s©-ôi spun© ceva de genul: „Hei, nu mi-ar strica o cizm©, s©pt©mâna trecut© am aruncat din greòeal© una pe fereastr©. Am un cuptor cu microunde vechi. Facem târgul? ”.

Nu-ôi r©mânea decât s© i de acord, s© iei cuptorul în braôe òi s© fugi repede la prietenii t©i ca s© te dai mare cu captura. Te alegeai òi cu o amintire grozav©, numai bun© de povestit. Dup© câteva s©pt©mâni, mama venea la tine în camer© òi întreba: 1

În original – Bigger and BeƩer. (n.t.)

9

agrafa roüie

„Auzi, nu g©sesc nic©ieri lingura aia veche din argint, l©sat© amintire de str©bunica. N-ai v©zut-o tu pe undeva? ”. Ridicai din umeri, iar ea îôi mai spunea: „Apropo, nu òtii de unde a ap©rut vechitura aia de cuptor cu microunde din garaj? ”.

Mai-mare-òi-mai-bun era un joc fabulos.

Am crescut în Port Moody, o suburbie din estul oraòului Vancouver. Prietenii de la òcoal© povesteau aventuri uimitoare legate de Mai-mare-òi-mai-bun. Într-o singur© dup©-amiaz©, pornind de la un penny, o gaòc© a reuòit s© obôin© o canapea.

Alôii au pornit de la un cârlig de rufe òi au f©cut rost de un frigider. Într-o singur© zi! Circulau zvonuri c© într-o suburbie vecin©, câôiva puòti au plecat de-acas© dimineaôa devreme cu o scobitoare òi, înainte s© se fac© noapte, s-au întors cu o maòin©. O maòin©. Desigur, nimeni n-ar  b©gat mâna în foc c© toate aceste lucruri s-au întâmplat cu adev©rat, îns© asta e mai puôin important. Poate c© era doar o legend© urban© (sau suburban©, mai precis), îns© una verosimil©. Era posibil orice.

Iar noi eram foarte porniôi s© facem totul posibil.

Eu òi prietenii mei aveam 16 ani, pe atunci. Abia ce trecuser©m de examenul auto. Permisele noastre de conducere s©ltau ner©bd©toare în buzunare. Aveam un singur lucru în cap: maòini.

Voiam s© m ca Marty McFly2. S© avem òi noi o Toyota neagr© din ’85, proasp©t ceruit©, pe care s© o parc©m în garajul din curte. Iar acesta s© stea într-o parte, cu roôile din faô© întoarse din volan în direcôia opus©, ca s©-i dea un aer de maòin© sport.

Toôi am  vrut s-o ducem cu maòina pe Jennifer, la sfâròit de s©pt©mân©, la marea petrecere de lâng© lac. Pe de alt© parte, acolo unde mergeam noi, nici nu erau drumuri. Da, cam atâtea lucruri erau posibile.

2

Marty McFly – personajul principal al seriei de lme Înapoi în viitor, jucat de Michael J. Fox. (n.t.)

10

agrafa roüie

Într-o lume posibil©, copiii noòtri vor cunoaòte, la un moment dat, un om de òtiinô© nebun, cu p©rul vâlvoi, de vârsta a doua, la volanul unui DeLorean3. Iar el va inventa un ux capacitor care s©-i trimit© din greòeal© înapoi în timp, ca s© repare toate greòelile vieôilor noastre, iar noi s© ne îndeplinim marele nostru vis, cel de a deveni scriitori de science-ction.

Dar în lumea aceasta aveam 16 ani òi nu citiser©m niciodat© c©rôi SF. ji nici nu ne trecea prin cap s© ne facem scriitori. Nici pe departe. Altceva ne interesa.

Ne-am uitat unii la alôii òi am dat din cap armativ. Aceasta urma s© e marea noapte. Avea s© se întâmple. Urma s© îndeplinim misiunea. Trebuia s© juc©m Mai-mare-òi-mai-bun pân© ne-am  luat maòini. În aceeaòi sear©. Aveam nevoie doar de o scobitoare. Cum n-am g©sit nicio scobitoare, am trecut la alt© variant©: un brad pe care l-am furat din fondul local pentru Cr©ciun.

Am luat copacul în braôe òi am b©tut la uòa primei case care înc© mai avea luminile aprinse. Dup© ce am cioc©nit, am auzit paòi. Ne-am uitat unul la cel©lalt. Era clar c© o s© ne alegem cu o maòin©. O umbr© s-a apropiat de uò© òi a ap©sat pe clanô©. Pân© dimineaô© – o maòin©. Uòa s-a deschis òi un b©rbat a ap©rut în prag. S-a uitat la copacul pe care-l ôineam în braôe, a privit ciudat înspre noi òi a zis: — Da?...

I-am explicat repede c© jucam Mai-mare-òi-mai-bun òi i-am spus despre planul nostru de a obôine o maòin© pân© la sfâròitul nopôii, aòteptând cu suetul la gur© r©spunsul s©u. Tot ce trebuia e s© accepte s© fac© un schimb. Orice.

Tipul s-a uitat din nou la brad, râzând subtil, apoi a zis: 3

Aluzie la lmul „Înapoi în viitor “. (n.t.)

11

agrafa roüie

— Îmi pare r©u, b©ieôi, chiar mi-ar pl©cea s© v© ajut, dar n-am ce face cu înc© unul.

A întins mâna spre sufragerie, ar©tând cu degetul spre cel mai bine împodobit pom de Cr©ciun al tuturor timpurilor.

Parc© era rupt din rai, ce mai. Ne-am uitat la exemplarul nostru pr©p©dit, am plecat toôi capul òi, în secunda aceea, maòinile din capul nostru s-au evaporat instantaneu.

— Poate aveôi noroc la urm©toarea cas©. Baft©! mai ad©ug© cet©ôeanul òi închise uòa. Am luat-o din loc, gândindu-ne ce s© mai facem. Era prea târziu ca s© mai juc©m Mai-mare-òi-maibun. Urma s© o lu©m de la cap©t a doua zi. Da, „urm©toarea uò© ” era planul zilei urm©toare, f©r© niciun dubiu. Pe ziua de mâine scria „vom avea maòin© ”, cu litere citeôe. Îns© a doua zi s-a tot dep©rtat òi n-am mai jucat niciodat© Mai-mare-òi-mai-bun.

Am renunôat, nu era atât de simplu cum am crezut noi la început.

Asta era acum zece ani. Au trecut zece ani de când am jucat, în acea noapte, Mai-mare-òi-mai-bun. De atunci, s-au întâmplat o mulôime de lucruri. Am terminat òcoala, am c©l©torit, am cunoscut oameni, am lucrat de-a lungul òi de-a latul P©mântului òi am tr©it o mulôime de experienôe. Am dat mâna chiar cu Al Roker4 în persoan©. În toôi aceòti ani, n-am mai terminat acea tur© de Mai-mare-òi-mai-bun. Chiar òi aòa, tot e cea mai bun© idee n©scocit© vreodat©.

La un moment dat, m-am gândit din nou la tot ce f©cea posibil jocul. S©-ôi iei maòin©, pornind de la o scobitoare. Dar cum s©

4

Al Roker (n. 1954) – star TV, cunoscut în principal ca prezentator meteo al NBC. A avut apariƜii în câteva show-uri televizate (Saturday Night Live, Late Night with Conan O ’Brien) ƕi a jucat câteva roluri cinematograce minore. (n.t.)

12

agrafa roüie

dai la schimb o scobitoare pe o maòin© în ziua de azi? Mi-am compus o mutr© neîncrez©toare òi am scrutat din nou orizontul posibilit©ôilor, de parc© asta m-ar  ajutat cu ceva. Dac© priveliòtea din faôa mea ar  fost panorama ultimelor r©m©òiôe ale unei civilizaôii extraterestre malece, proasp©t anihilate, ori dac© ochii mi-ar  fost îndreptaôi spre ô©rmul virgin òi m©turat de vânt al unei m©ri splendide òi nesfâròite, ai  jurat c© sunt protagonistul unui lm, privind curajos spre innitul de nep©truns. Nu era cazul. În faôa mea, la un metru òi jum©tate distanô©, se aa altceva: un perete. Iar acest perete avea, printre altele, rolul de a susôine tavanul unui apartament mic, cu un singur dormitor, pe care eu òi prietena mea, Dominique, îl închiriaser©m împreun© în Montreal.

Eu òi Dom ne mutaser©m în Montreal cu o var© înainte, când ea a prins un post de însoôitoare de zbor pentru o companie aerian© care a òi dat faliment, la scurt timp. Apoi òi-a g©sit un post de dietetician la un spital. Eram împreun© de trei ani. În timp ce priveam în zare òi reectam asupra aventurilor copil©reòti de alt©dat©, Dom era la lucru. În schimb, eu eram „între slujbe ”. Iar asta deja de un an, cu mici excepôii – din când în când mai lucram la câte o expoziôie comercial©, promovând produse pentru prieteni. Îns© expoziôiile astea se f©ceau din an în Paòte.

Eram un anonim, un neica-nimeni. Oare ce era în capul meu? M© holbam deja de o jum©tate de or© la un perete de c©r©mid©. Pierdusem deja aproape toat© dup©-amiaza. Am hot©rât s© m© concentrez la ordinea de zi. CV-ul. Scrisoarea de intenôie. Viitorul meu. Toat© treaba cu g©situl-unui-loc-demunc©. În curând venea scadenôa chiriei òi nu se putea s© tr©iesc pe spinarea lui Dom înc© o lun©. F©ceam asta de mai multe 13

agrafa roüie

luni. Trebuia s© pun punct. Era rândul meu s© aduc bani în cas©. M-am uitat la CV-ul meu, aòat pe ecranul calculatorului. Îmi veneau în minte termenii motivaôionali, înv©ôaôi de la profesoara de educaôie antreprenorial© din liceu. Ce zicea ea – „Trebuie s© te vinzi potenôialului angajator. Trebuie s©-ôi scoôi la iveal© calit©ôile ”. Apoi punea la proiector un òir de diapozitive òi ne înv©ôa cum s© implement©m cele cinci secrete ale unui CV perfect. ji secretele alea funcôionau, nu glum©! În mai puôin de o s©pt©mân©, toôi lucram în fast food-uri. Acum zece ani, o pung© de sandviòuri gratuite însemna c© tr©ieòti pe picior mare. Când locuieòti cu ai t©i se simplic© mult lucrurile.

Dac© nu m© adunam, Dom avea s-o termine cu mine. Trebuia s© g©sesc o soluôie. Rapid. Mi-am pus o întrebare simpl©: „Chiar vreau s© implementez cele cinci secrete ale unui CV perfect sau vreau s© fac altceva? ”. „Altceva ” suna bine. Nu aveam niciun chef s© m© „vând ” angajatorilor. N-aveam niciun chef s© m© vând, nim©nui. Voiam s© fac ceva. S© explorez. S© m© joc.

S© exist.

Doar c© lucrurile st©teau altfel acum. Nu mai eram un puòti zv©p©iat care „împrumuta ” brazi de Cr©ciun òi care locuia cu p©rinôii. Aveam 25 de ani òi eram òomer, dar eram destul de norocos s© am o prieten© care pl©tea òi partea mea de chirie, cât timp m© aam „între slujbe ”. Îmi era lehamite s© tot cer bani de la alôii. Îmi era sil© s© u „între slujbe ”. Eram s©tul de termeni eufemistici, între ghilimele, pentru statutul meu de òomer. Un singur lucru îmi doream – s© aduc bani în cas©. Doream s© am ce pune pe mas©, s© rup cercul vicios în care ne învârteam. Munceam din greu pentru bani, doar ca s©-i îndes©m cu lopata în buzunarul proprietarului. De fapt, Dom era cea care lucra din greu pentru 14

agrafa roüie

bani, în timp ce eu doar d©deam o mân© de ajutor la partea cu proprietarul. Acuma, s© pl©teòti chirie nu e chiar aòa r©u. E miòto s© poôi oricând s©-ôi faci bagajele pe ascuns în timpul nopôii òi s© zbori în alt© ôar© f©r© s© te intereseze ce laòi în urm©, nu-i aòa? S© nu m© înôelegeôi greòit, proprietarii de apartamente de închiriat sunt de multe ori oameni simpatici òi de încredere. Doar c© nu-mi doream s© nu mai am nimic de împ©rôit cu ei. Un loc unde pl©teòti chirie e doar o cas© din care înc© nu te-ai mutat. În schimb, o cas© care e a ta poate deveni un c©min – e nevoie doar de timp, grij© òi efort. Îmi doream s© ajung acas© la sfâròitul zilei, s©-mi arunc c©ciula în cuier òi, uitându-m© la tavanul de deasupra capului, s© pot zâmbi satisf©cut la gândul c© acel tavan e al meu. Un tavan doar al nostru, sub care s© putem face tot ce ne taie capul. Dac© am  vrut s© d©râm©m un perete, x asta s© facem, s© nu ne poat© opri nimeni.

Dac© începeam de jos òi ôinteam sus, timp în care totul era òi o chestie distractiv©, orice se putea întâmpla.

Dar pentru a transforma planurile în realitate, trebuia s© încep de undeva. Trebuia s© m© str©duiesc mai tare decât prima oar© când am jucat Mai-mare-òi-mai-bun, când n-am reuòit s© fac nici m©car un singur schimb. Jocul acesta se zgâia la mine de zece ani, râzându-mi în nas. M-am gândit din nou la asta. Putea s© dureze câteva s©pt©mâni pân© s©-mi g©sesc o slujb©, dar puteam s© ies în strad© ca s© joc Mai-mare-òi-maibun exact în acel moment. M-am hot©rât pe loc. Acum era momentul. Mi-am spus c© o s© devin cel mai bun juc©tor din lume. Ori asta, ori tocmai g©sisem un plan complicat de a amâna c©utarea unui loc de munc©. În orice caz, trebuia neap©rat s© încerc. Am revenit un pic cu picioarele pe p©mânt òi m-am uitat la documente. CV-ul òi scrisoarea de intenôie puteau s© 15

agrafa roüie

mai aòtepte. Aveam de reglat niòte conturi cu Mai-mare-òimai-bun. Ca s© reuòesc, trebuia s© g©sesc un obiect cu care s© încep. Ceva ce s© aduc© mai puôin cu un brad de Cr©ciun decât... ei bine, un brad de Cr©ciun. ji care s© nu se vad© de la o poòt© c© e lucru de furat.

M-am uitat la birou. Era o harababur© complet©. Lucruri aruncate claie peste gr©mad©. Un pix. O rol© de scotch. Tot felul de cabluri. Un capsator. Boxe de calculator. CV-ul ói scrisoarea de intenöie. O carte poótal©. O coaj© de banan©. O poz© înr©mat© cu un vultur în zbor. Farfurii în grade diferite de nesp©lare. M-am uitat la varianta în lucru a CV-ului ói la scrisoarea de intenöie. Dou© coli de hârtie prinse la un loc cu o agraf© roóie de birou.

O agraf© roóie.

Am scos foile din agraf© ói am ridicat-o în faöa ochilor.

Perfect.

Uite, asta-mi trebuia!

N-aveam altceva de f©cut decât s© ies ói s© fac schimb. Eram sigur c© puteam g©si pe cineva care s© aib© un lucru mai mare ói mai bun decât o agraf© roóie.

Am pus agrafa roóie pe birou ói i-am f©cut o poz©. Apoi m© preg©team s© ies din cas©. În secunda în care st©team s© trec pragul, a sunat telefonul. M-am oprit, nehot©rât. Telefonul a sunat din nou. M-am întors încet, aproape în slow motion. Lent, dezam©git, am b©tut în retragere ói-am ridicat receptorul.

— Alo, da? am spus.

— Salut, b©i.

Era Dom. — Ce faci? m-a întrebat.

— Una-alta, i-am r©spuns.

— Ai terminat de f©cut CV-ul?

16

agrafa roüie

— Nu înc©, am luat o pauz©, i-am spus.

— Mda. oi-a trebuit o pauz©. Cât timp ai lucrat la treaba asta?

M© simöeam vinovat. Dom era atât de bun© cu mine. Îmi pl©tea partea mea de chirie de luni de zile. Ar  putut s© m© arunce în strad©. Ce mai, dac© eram eu în locul ei, îmi d©deam de mult un óut în fund. Îi eram dator. Am povestit puöin ói ne-am f©cut planuri pentru cin©.

M-am întors la calculator ói am b©gat agrafa roóie în portofel. Cum de mi-a putut trece aóa ceva prin cap? Mai-mareói-mai-bun? Regl©ri de conturi cu un joc de copii? Am dat din cap autoironic ói am pornit calculatorul. O s© joc Mai-mare-óimai-bun alt©dat©. Cândva când o s© am serviciu, bani de chirie ói timp liber. Atunci puteam s© joc. Acum n-aveam timp liber: eram ocupat permanent cu c©utatul unui loc de munc©.

Ecranul calculatorului s-a însueöit ói eu mi-am concentrat atenöia la CV. În urm©toarele trei zile am ajuns la o variant© onorabil© ói, f©r© tragere de inim©, am trimis-o prin e-mail la câteva adrese cu oferte de locuri de munc© g©site pe internet.

Tot aóa mi-am trimis ói poza cu agrafa roóie, prin e-mail, ca ataóament, pentru a-mi aduce aminte de un plan distractiv, numai bun de pus în aplicare dup© ce f©ceam rost de slujb© ói, apoi, de timp liber. ki uite-aóa, pe ideea jocului a început s© se aóeze praful. Cu cât m© gândeam mai mult la angajare, cu atât mai rar îmi zbura gândul la Mai-mare-ói-mai bun. Agrafa roóie era îngropat© în portofel, între carduri, bonuri ói monede vechi. Pân© la urm© am fost chemat la interviuri pentru diferite locuri de munc©. Nimic spectaculos, dar slujbe destul de decente. Eram pur ói simplu recunosc©tor c© mi-a r©spuns cineva. M-am dus 17

agrafa roüie

la câteva din ele, dar f©r© s© m© consum prea tare. Atitudinea mea era, mai degrab©, vorba mamei, „las©-m© s© te las ”. Eram eu z©p©cit ói leneó sau pur ói simplu slujbele acestea nu erau ce c©utam? Nu-mi d©deam seama. N-am vrut s© accept ceva care nu m-ar  f©cut fericit. Doream s© pun suet în ce lucrez.

Nu voiam doar s© supravieöuiesc, ci s© m© dezvolt. R©m©sesem aproape f©r© combustibil, îns© parc© refuzam s© fac miócarea care urma s©-mi umple rezervorul.

Câteva s©pt©mâni mai târziu, am zburat cu Dom spre Vancouver, în cel©lalt colö al Canadei, pe coasta de vest, în vizit© la ai mei. O s©pt©mân© mai târziu, mama ói cu Dom au ieóit în oraó, într-o sear©, „ca între fete ”, aóa c© eu ói tata ne-am dus la v©rul meu, Ty. În timpul unei pauze de discuöii, m-am apucat s© fac ordine în portofel. Am golit pe m©suö© tot ce aveam în©untru. ki uite-aóa a ap©rut din nou agrafa roóie.

M-am gândit din nou s© încep jocul pornind de la o agraf©.

De data asta a fost altfel. Ideea n-a r©mas în capul meu. Am început s© vorbesc despre ea: — Fiöi atenöi ce idee mi-a venit.

I-am pus la curent cu Mai-mare-ói-mai-bun. I-am pus pe gânduri.

— Îmi place, a spus tata.

— ki mie, a completat Ty. — De ce ai ales o agraf© roóie? a vrut s© ótie tata.

— E prima chestie care mi-a c©zut în mân©, i-am r©spuns.

— ki când ai de gând s© o dai la schimb? a întrebat Ty. — P©i, trebuie s© pun la cale câteva lucruri înainte s© încep.

— Cum ar ? m-a întrebat tata.

18

agrafa roüie

— Am nevoie de nióte bani, mai întâi, ca pe urm© s© m© pot ocupa numai de joc. Cred c-ar trebui s© fac ói un website, s© fac o poz© mai bun© agrafei, ótii ce zic?

— P©i de ce?

Pân© la urm© m-am prins. Ce rost aveau atâtea preg©tiri?

Tot ce voiam era s© schimb o agraf© roóie pe un alt obiect.

M-am uitat la agraf©. Era un mare „dac©... ”, acolo. V©zând cum xez cu privirea micul obiect de birou, tata a rânjit. Apoi a emis vorba lui de duh preferat©: — Ce-ai face dac© nu öi-ar  fric©?

M-am gândit: da, chiar aóa, ce-aó face dac© nu mi-ar  fric©? În plus: oare s©-i spun lui taic©-meu c© m© calc© pe nervi?

— Dac© nu mi-ar  fric©, aó da agrafa asta la schimb pe ceva, i-am r©spuns.

— ki ce mai aótepöi? m-a întrebat el zâmbind. ktiam c© pot s© ies din cas© ói s© încerc s© fac schimb cu prima persoan© de pe strad©, dar parc© nu-mi suna bine.

— Nu-mi place s© m© bag în suetul oamenilor, s© trag lumea de mânec©, ótii ce zic?

Nu mi se p©rea în regul© s© umblu aiurea ói s© bat oamenii la cap. Eram sigur c© se putea ói altfel.

Am zis aóa: — ktii ce-ar  foarte tare? Dac© oamenii m-ar contacta ei pentru a face tranzacöii. Îl aveam în minte pe b©rbatul acela cu pomul de Cr©ciun fastuos, pe care l-am deranjat cu bradul nostru b©trân ói am©rât ói, în plus, ói furat.

— În loc s©-i sâcâi pe oameni, aó vrea s© m© caute ei pe mine, când or s© vrea s© fac© un schimb. În acel moment, Ty a ridicat mâinile în aer, ca ói cum tocmai s-ar  prins de o chestie extraordinar©. Era ceva care se aase sub nasul nostru tot acest timp: 19

agrafa roüie

— Craigslist5! Te-ai gândit s© pui asta pe Craigslist? Toat© lumea foloseóte Craigslist.

— Poöi face schimburi de obiecte pe Craigslist? am întrebat.

Ty a dat din cap a neîncredere, puöin în batjocur©. Auzi la el, poöi face schimburi de obiecte pe Craigslist? În timp ce ne îndreptam spre calculator, m-am uitat la calendarul de pe perete.

Era 12 iulie.

Ty a intrat pe pagina Craigslist din Vancouver. Am g©sit o secöiune denumit© „troc6 ”. La „Titlul post©rii ” am introdus: „O agraf© roóie de birou ”.

Am înc©rcat pe website o poz© cu agrafa roóie, fotograa pe care mi-o trimisesem prin e-mail. La „Descrierea post©rii ” am scris urm©toarele: S-ar putea sĉ nu vi se parĉ cine ƔƟe ce, dar în aceastĉ pozĉ e o agrafĉ. De culoare roƔie. În acest moment, agrafa stĉ pe biroul meu, lângĉ calculator. Vreau sĉ dau la schimb aceastĉ agrafĉ contra unui obiect mai mare sau mai bun: un sƟlou, o lingurĉ sau poate chiar o cizmĉ. Dacĉ promiteƜi cĉ vĉ ƜineƜi de târg, promit cĉ vin la voi sĉ facem 5

Craigslist.com – website de anunƜuri foarte popular îninƜat în 1996. În vara lui 2012, Craigslist acoperea comunitĉƜi on-line din peste 50 de Ɯĉri. (n.t.)

6 În original „barter ”. (n.t.)

20