Armistead Maupin - Cronici din San Francisco by Editura Philobia

Armistead Maupin

Cronici din San Francisco

Traducere din limba engleză americană de Cristina Rusu şi Liviu Dascălu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MAUPIN, ARMISTEAD Cronici din San Francisco / Armistead Maupin; trad.: Cristina Rusu, Liviu Dascălu. Bucureşti: Philobia, 2012 ISBN 978-606-93046-5-5 I. Rusu, Cristina, (trad.) II. Dascălu, Liviu (trad.) 821.111-32=135.1

ISBN 978-606-93046-5-5 © 2012 – Editura PHILOBIA internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (RO) +33 625 51 13 24 (FR) Editor: Bianca Biagini Traducere: Cristina Rusu, Liviu Dascălu Redactor: Bogdan Perdivară Corector: Dorina Oprea DTP: Octavian Naghi Copertă: Cătălin Furtună

Cum să iei viaţa în piept La douăzeci şi cinci de ani, Mary Ann Singleton vedea San Francisco pentru prima oară. Venise singură în oraş, într-o vacanţă de opt zile. În a cincea noapte, după trei ceşti de Irish Coffee1 băute în clubul Buena Vista, se simţi îndeajuns de îmbărbătată ca să o sune pe mama ei, în Cleveland. — Bună, mami. Eu sunt. — A, Mary Ann! Tocmai vorbeam cu tăticu’ despre tine. Ne uitam la Mc Millan and Wife2, ştii serialul, şi acolo era un criminal în serie care strângea de gât numai secretare, şi mă tot gândeam... — Mami... — Of, bine. Acum o să-mi spui că-s nebună, că-mi fac griji din orice... Dar parcă poţi să ştii, câte nu se întâmplă în lumea asta! Gândeşte-te numai la biata Patty Hearst3, cum a stat ea închisă în dulap, cu oamenii ăia îngrozitori în jur... — Mami, e convorbire interurbană! — Ăă... da. Ei, cred că te distrezi de minune.

Cafea cu whisky irlandez (n.tr.). Serial poliţist difuzat de NBC între 17 septembrie 1971 şi 24 aprilie 1977 (n.tr.). 3 Nepoata magnatului media William Randolph Hearst şi strănepoata milionarului George Hearst. A devenit cunoscută în anul 1974, când a fost răpită de grupul radical Armata de Eliberare Simbioneză; în cele din urmă s-a alăturat răpitorilor ei, susţinându-le cauza (n.tr.). 1 2

Armistead Maupin

— Da, e incredibil! Toţi cei de aici sunt aşa de prietenoşi că-mi vine să.... — Ai fost la Top of the Mark4, cum ţi-am spus? — Nu încă. — Neapărat să te duci! Ştii, tatăl tău m-a dus acolo când s-a întors din război, din Pacificul de Sud. Eram la o petrecere... Mi-amintesc că dat cinci dolari şefului de orchestră ca să ne cânte Serenada Lunii. Pe urmă am vărsat cocteil pe cămaşa lui albă de marinar... — Mami, vrei să faci ceva pentru mine? — Cum să nu, draga mea. Da’ stai să-ţi spun până nu uit... m-am întâlnit cu domnul Lassiter la mall-ul din Ridgemont şi ştii ce mi-a zis? Cică de când ai plecat tu e aşa o harababură la birou! Aşa secretare ca tine, mai rar. — Mami, de asta te-am sunat. — Da? De ce? — Vreau să-i dai un telefon domnului Lassiter şi să-i spui că n-o să vin la serviciu luni dimineaţa. — Ce să zic, Mary Ann, crezi tu că-i bine să-ţi mai lungeşti concediul? — Nu despre asta-i vorba. — Păi atunci despre ce? — Nu mai vin acasă, mami... Linişte. Apoi, încetişor, ca de departe, în receptor se făcu auzită o voce de la televizor, care-i explica tatălui lui Mary Ann cum să scapi de hemoroizi. Mama ei rosti în cele din urmă: — Nu te prosti, scumpo. — Dar nu mă prostesc, mami. Îmi place aici. Mă simt deja ca la mine acasă. — Mary Ann, ţi-ai găsit vreun băiat pe-acolo? — Nu, nu e vorba despre asta. De mult mă gândeam să rămân aici. Top of the Mark este un bar de pe acoperişul clădirii Mark Hopkins Hotel din San Francisco, aflat la cea mai mare înălţime din centrul comercial al oraşului (n.tr.).

Cronici din San Francisco

— Hai că eşti caraghioasă! Ai ajuns în oraşul ăla doar de cinci zile! — Mami, ştiu ce simţi, dar nu are legătură cu tine sau cu tăticu’. Vreau şi eu să trăiesc pe picioarele mele, să am apartamentul meu şi toate cele. — Aha, asta era... Bine, dragă... sigur că da. De fapt, eu şi tăticu’ ne gândeam să-ţi închiriem unul dintre apartamentele noi din Ridgemont. Am auzit că primesc şi tineri, că au piscină, saună... pot să-ţi fac nişte perdeluţe drăguţe, cum am făcut pentru Sonny şi Vicki când s-au căsătorit. Nu te-ar mai deranja nimeni acolo! — Mamă, chiar nu mă asculţi? Încerc să îţi spun că sunt femeie în toată firea. — Atunci poartă-te ca atare! Nu poţi să... fugi, pur şi simplu, de familie, de prieteni şi să te duci să trăieşti cu tot felul de hipioţi şi criminali în serie!!! — Te uiţi prea mult la televizor. — Bine, şi atunci ce zici de Horoscop? — De cine? — Horoscop. Psihopatul ăla. Ucigaşul. — Mami... Zodiac îi spune. — Tot una. Şi cutremurele? Mary Ann, m-am uitat la filmul ăla cu Ava Gardner5, era să fac stop cardiac atunci când... — Îl suni sau nu pe domnul Lassiter pentru mine? Mama ei începu să plângă. — Am ştiut eu că n-o să mai vii înapoi! — Mami, hai, te rog frumos... o să mai vin. Promit! — Dar n-o să mai fii... ca înainte! — Nu, sper că nu. După ce termină convorbirea, Mary Ann ieşi din bar şi o apucă către golf prin parcul acvatic. Stătu acolo câteva minute, în bătaia Cunoscută actriţă americană. A jucat şi în filmul „Cutremurul”, care prezintă lupta pentru supravieţuire după un cutremur catastrofal ce loveşte oraşul Los Angeles (n.tr.).

Armistead Maupin

vântului răcoros, uitându-se îndelung la farul de pe Alcatraz. Îşi promise să nu se mai gândească la maică-sa, o vreme. Odată ajunsă în camera de hotel, căută numărul de telefon al lui Connie Bradshaw. Connie era însoţitoare de zbor la compania United. Mary Ann nu o mai văzuse din 1968, de la terminarea liceului. — Fantastic! chiţăi Connie. Cât timp ai de gând să stai? — Mă mut aici! — Super! Ai unde să stai? — Nu... chiar voiam să te întreb dacă n-aş putea să stau pe capul tău vreo câteva zile, până când... — Cum să nu, nicio problemă. — Connie, stai singură? Stewardesa începu să râdă. — Dar Papa e catolic?

Apartamentul lui Connie Mary Ann îşi târî geamantanul în apartamentul lui Connie, oftă şi se aruncă într-un fotoliu cu dungi de zebră. — Bine te-am găsit, Sodoma şi Gomora! Connie începu să râdă. — Pe mama ta a luat-o groaza când a auzit că vrei să te muţi în San Francisco, nu-i aşa? — Vai, Doamne, nu-mi aminti! — Biata de tine... îmi dau seama cum te simţi... Când i-am spus maică-mii că mă mut în San Francisco, i-a venit să leşine! A fost de-un milion de ori mai rău ca-n vara aia când am vrut să intru în Up With People1! — Doamne... Uitasem de asta. În ochii lui Connie stăruia o licărire nostalgică. — Da. Auzi, ce-ar fi să ne trotilăm un pic? — Cum să nu?! — Nu te mişca de aici. Mă întorc imediat. Câteva clipe mai târziu, Connie ieşea din bucătărie cu două pahare groase, fără picior, şi o sticlă de Banana Cow. Îi turnă în pahar lui Mary Ann. 1 Up With People este o organizaţie educaţională internaţională fondată în 1968, ai cărei membri călătoresc în locuri diferite de pe glob, locuiesc la familii-gazdă, se ocupă cu diverse domenii artistice, fac servicii comunitare şi îşi formează calităţi de lider (n.tr.).

Armistead Maupin

Mary Ann sorbi cu un aer prudent. — Mă uit la tine şi nu-mi vine să cred. Cine ar zice că nu eşti de-a locului? Şi apoi continuă, uitându-se la apartament: — E... drăguţ la tine. „Drăguţ” era singurul cuvânt pe care se simţea în stare să-l rostească. În apartamentul lui Connie găseai, amestecate, lămpi Tiffany cu abajur, covoare pufoase în care te afundai până la gleznă, broderii cu căţelul Snoopy, postere cu pisicuţe, boluri de salată din lemn exotic, suporturi din macrame pentru ghivece şi, spre groaza lui Mary Ann, chiar şi un Pietroi de companie2. — Am fost norocoasă, zâmbi ea mulţumită. Dacă eşti stewardesă poţi să-ţi iei o muţime de obiecte de artă din călătorii. — Îhâm. Mary Ann se întreba dacă tabloul înfăţişând un toreador îmbrăcat în catifea neagră era tot un obiect de artă pentru Connie. Stewardesa zâmbea necontenit. — E bună băutura? — Poftim? Ah... da. Merge la fix. — Îmi place de mor. Îşi mai turnă un pahar, ca pentru a-şi întări spusele, apoi se uită cu ochi mari la Mary Ann, de parcă abia atunci ar fi observat prezenţa ei în cameră: — Gagico, de cât timp nu ne-am văzut! — Da. Prea mult. Opt ani. — Opt ani... Opt ani! Te ţii bine, totuşi. Arăţi foarte... Auzi, vrei să vezi ceva scârbos? Fără să mai aştepte răspunsul, sări din fotoliu şi se apropie de o bibliotecă înjghebată din şase lăzi de plastic portocalii, din cele pentru sticle de lapte. Mary Ann văzu titluri precum Pescăruşul Pet Rock – o modă a anilor ’70, care consta în a-ţi cumpăra, în loc de un animal de companie, un „pietroi de companie”. Pachetul „Pet Rock” conţinea şi un manual cu instrucţiuni de folosinţă, accesorii, un pat de paie în care piatra să doarmă şi chiar o cuşcă de transport pentru animale (n.tr.).

Cronici din San Francisco

Jonathan Livingston, Cum să-ţi fii cel mai bun prieten, Femeia senzuală, Bucuria sexului şi Ascultă dragostea. Connie luă în mâini o carte mai voluminoasă, legată în vinilin roşu, şi i-o întinse lui Mary Ann. — Ta-naaa! — O, Doamne! Albumul din liceu? Connie dădu din cap triumfătoare şi-şi trase un scaun. Deschise albumul. — O să-ţi vină să mori când o să vezi ce păr aveai! Mary Ann descoperi fotografia ei de la terminarea liceului. Avea părul vopsit blond şi întins grijuliu cu placa. Purta obişnuitul pulover şi colierul din perle. Deşi încercase să-l ascundă sub o tonă de machiaj, parcă vedea şi acum coşul care îi ieşise exact în ziua în care trebuise să facă fotografia. Imediat sub poză se putea citi: Mary Ann Singleton „Apele liniştite sunt cele mai adânci.” Membră a clubului de activităţi extraşcolare 2,3,4; membră a Viitorilor Gospodari ai Americii 3,4; membră a clubului de dezbateri 4; admiratoare Plume and Palette 3,4.

Mary Ann scutură din cap. — Odihnească-se în pace, spuse, cu un frison. Connie avu delicateţea să nu deschidă la biografia ei, din acelaşi album. Mary Ann şi-o amintea, oricum, prea bine: şefa majoretelor, casiera clasei timp de trei ani, preşedintele organizaţiei Y pentru adolescenţi. Apele lui Connie erau repezi şi la suprafaţă. Fusese populară în liceu.

Mary Ann se sili să-şi aducă gândurile în prezent: — Şi ce faci ca să te distrezi? 9

Armistead Maupin

Connie dădu ochii peste cap, apoi aruncă: — Păi fac cam de toate. Mai bine spune-mi ce faci tu. — Mai bine nu. — Uite, de exemplu... Connie se aplecă peste măsuţa de cafea şi scoase la iveală o revistă Oui. — Citeşti aşa ceva? întrebă Mary Ann. — A, nu... Un tip a lăsat-o aici. — Aha. — Ia vezi la pagina şaptezeci. Mary Ann deschise revista la articolul „Piscine pentru ambele sexe – bine aţi venit în lumea celor mai curate orgii”. Titlul era însoţit de o fotografie sugestivă: picioare lungi, încolăcite, sâni voluminoşi şi funduri dezgolite. — Fascinant. — Chestia asta e undeva pe strada Valencia. Dai banu’ şi îţi încerci norocul. — Ai fost acolo? — Nu, dar încă n-am tăiat chestia asta de pe listă. — Pe mine să nu contezi dacă ai de gând să... Connie râse cu poftă. — Stai liniştită, scumpo. N-am sugerat că noi două... De-abia ai venit. Aşteaptă şi tu un pic. Oraşul ăsta îi face pe oameni mai relaxaţi. — N-o să fiu niciodată aşa de relaxată... sau disperată. Connie dădu din umeri, un pic afectată. Mai luă o gură de Banana Cow. — N-am vrut să spun asta, Connie... — Nu face nimic, dragă. Ştiu ce-ai vrut să zici. Hei, mi-e o foame de lup. Mergem să luăm un hamburger?

Cronici din San Francisco

După cină Mary Ann trase un pui de somn cam de o oră. Visă că se afla într-o cameră cu faianţă pe pereţi, plină de aburi. Era dezbrăcată. Mama şi tatăl ei erau şi ei acolo, uitându-se, printre aburi, la Să batem palma3. Apoi intră Connie împreună cu domnul Lassiter, care era furios pe Mary Ann şi începu să ţipe la ea. Mama şi tatăl lui Mary Ann răcneau şi ei la unul din concurenţii emisiunii prezentate de Monty Hall. — Ia cutia, urlau ei, ia cutia! Mary Ann se trezi. Merse împleticindu-se până în baie şi se spălă pe faţă cu apă rece. Deschise apoi dulăpiorul de deasupra chiuvetei şi descoperi o gamă largă de loţiuni de bărbierit: Brut, Old Spice, Jade East. Connie era şi acum o persoană foarte populară.

În original: Let’s Make A Deal, joc televizat produs la început în SUA, apoi în alte ţări (n.tr.).

Frisco1 Disco Numele discotecii la care se duceau era „Mişcă-ţi curul”. Lui Mary Ann i se părea dezgustător, dar nu-i spuse nimic lui Connie, care era prea ocupată s-o imite pe Marisa Berenson. — Şmecheria e să dai impresia că eşti foarte plictisită. — Nici nu trebuie să mă prefac. — Mary Ann, dacă vrei să faci sex, atunci mai bine... — N-am zis niciodată asta. — Doamne, dar nimeni nu spune vreodată în gura mare asta! Fii atentă la mine... în oraşul ăsta, dacă n-o să recunoşti cinstit că ai nevoie de sex, până la urmă tot o să ţi-o tragă cineva şi-o să-l doară-n plex. — Ştii că ai talent la făcut rime? Ar trebui să faci versuri pentru cântece country. — Măi, nimic nu-nţelegi, oftă Connie. Se uită la ea şi-i spuse: încearcă şi tu să nu mai păşeşti ca un general de armată care-şi inspectează trupele. Connie intră prima în discotecă şi ochi o canapea ponosită, lângă perete. Încăperea se voia foarte la modă: pereţi din cărămidă roşie, reclame luminoase la mărci de bere şi tot felul de afişe şi obiecte de decor în stil kitsch. Se aflau acolo femei cu părul vopsit roşcat şi 1

Termen popular pentru San Francisco (n.tr.).