M-am născut într-o zi albastră

Daniel Tammet

M-am născut într-o zi albastră În mintea extraordinară a unui geniu autist

Traducere din limba englez© de Cristina Rusu

Descrierea CIP a Bibliotecii NaƜionale a României TAMMET, DANIEL M-am nĉscut într-o zi albastrĉ / Daniel Tammet ; trad.: CrisƟna Rusu. - BucureƔƟ : Philobia, 2012 ISBN 978-606-93275-9-3 I. Rusu, CrisƟna (trad.)

821.111-94=135.1

BORN ON A BLUE DAY A MEMOIR OF ASPERGER ’S AND AN EXTRAORDINARY MIND DANIEL TAMMET Copyright © 2006 by Daniel Tammet MͳAM N SCUT ÎNTRͳO ZI ALBASTR ÎN MINTEA EXTRAORDINAR A UNUI GENIU AUTIST DANIEL TAMMET

ISBN 978-606-93275-9-3 © 2012 – Editura PHILOBIA internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (RO) +33 625 51 13 24 (FR)

Editor: Bianca Biagini Redactor-Ɣef: Liviu Dascĉlu Redactor: Liviu Dascĉlu Traducere: CrisƟna Rusu Corector: Dorina Oprea DTP: Petronella Andrei Coperta: Istvan Kovacs

Cuprins

Mulôumiri ...................................................................................... 5 1. 9 e albastru, cuvintele sunt roóii ........................................ 7 2. Primii ani ............................................................................. 20 3. Lovit de fulger: epilepsie ................................................... 36 4. La ócoal©............................................................................... 53 5. Ciudatul ............................................................................... 82 6. Adolescenôa ....................................................................... 100 7. Un bilet spre Kaunas ........................................................ 123 8. Îndr©gostit ......................................................................... 150 9. Darul limbilor str©ine....................................................... 171 10. O felie mare din Pi ............................................................ 185 11. Întâlnirea cu Kim Peek..................................................... 199 12. Reykjyvík, New York, acas© ............................................ 217

3

P£rinìilor mei, pentru c£ m-au ajutat s£ devin omul care sunt azi. fi lui Neil, pentru c£ este întotdeauna al£turi de mine.

Mulôumiri Vreau s© le mulôumesc urm©toarelor persoane, f©r© de care aceast© carte nu ar  fost posibil©: P©rinôilor mei, Jennifer ói Kevin, pentru toat© dragostea lor ói pentru tot ceea ce m-au înv©ôat Fraôilor mei, Lee, Steven ói Paul, ói surorilor mele, Claire, Maria, Natasha, Anna-Marie ói Shelley, pentru dragostea ói înôelegerea lor Rehan Qayoom – prietenul meu cel mai bun din anii de ócoal© Elfriede Corkhill – profesorul meu preferat Ian ói Elaine Moore, Ian ói Ana Williams ói Olly ói Ash Jeěery – cei mai apropiaôi prieteni Birut½ Ziliene – persoana la care m© gândesc când mi-aduc aminte de timpul petrecut în Lituania Sigridur KristinsdóĴir – îndrum©torul meu în înv©ôarea islandezei Suzy Seraphine Kimel ói Julien Chaumon – pentru tot ajutorul dat la crearea site-ului Optimnem.co.uk Martin, Steve, Tobby, Dan ói Nicola – echipa din spatele documentarului Brainman Andrew Lownie, agentul meu literar; Rowena Webb, Helen Coyle ói Kerry Hood, de la Hodder, pentru ajutorul ói sfaturile lor în privinôa c©rôii ki, nu în ultimul rând, partenerului meu, Neil, pentru c© este el însuói 5

1

9 e albastru, cuvintele sunt roóii

M-am n©scut pe 31 ianuarie 1979. O zi de miercuri. ktiu asta, pentru c© în mintea mea data e albastr© ói zilele de miercuri sunt întotdeauna albastre, la fel ca num©rul 9 sau sunetul vocilor care se ceart©. Îmi place data mea de naótere, pentru c© pot s© vizualizez cele mai multe dintre numerele pe care le conôine ca forme rotunde ói line, precum pietricelele de pe plaj©. Iar asta din cauz© c© sunt numere prime: 31, 19, 197, 97, 79 ói 1.979, toate sunt divizibile numai cu ele însele ói cu 1. Pot s© recunosc ecare num©r prim pân© la 9.973 dup© forma „de pietricic© ”. Aóa funcôioneaz© creierul meu.

Am o afecôiune rar©, cunoscut© sub numele de „sindromul savantului ”, despre care nu se ótiau foarte multe înainte s© e portretizat© de c©tre Dustin Hoěman, în lmul „Rain Man ”, care a luat premiul Oscar în 1988. La fel ca Raymond Babbit, personajul jucat de Hoěman, am o nevoie aproape obsesiv© de ordine ói rutin©, care-mi afecteaz© ecare aspect al vieôii.

De pild©, în ecare dimineaô©, la micul dejun, m©nânc exact 45 de grame de terci de ov©z; ca s© u sigur, cânt©resc bolul cu un cântar electronic. Apoi num©r articolele de îmbr©c©minte 7

M-am n©scut într-o zi albastr©

pe care le am pe mine în momentul în care ies din cas©. Dac© nu pot s©-mi beau ceaiul la aceeaói or©, în ecare zi, devin anxios. Ori de câte ori sunt prea stresat ói nu pot s© respir cum trebuie, închid ochii ói încep s© num©r. Faptul c© m© gândesc la numere m© ajut© s© m© calmez.

Numerele sunt prietenii mei ói îmi sunt întotdeauna al©turi.

Fiecare este unic ói are propria lui personalitate. Num©rul 11 e prietenos, iar 5 e zgomotos, 4 e în acelaói timp timid ói t©cut – e num©rul meu preferat, poate pentru c© m© reg©sesc în el. Unele sunt mari – 23, 667, 1.179 – iar altele sunt mici: 6, 13, 581. Unele sunt frumoase, ca 333, iar altele sunt urâte, ca 289.

Pentru mine, ecare num©r în parte e special.

Indiferent unde merg sau ce fac, numerele nu sunt niciodat© departe de gândurile mele. În emisiune la David LeĴerman, la CBS, i-am spus lui David c© seam©n© cu num©rul 117 – înalt ói deóirat. Ceva mai târziu, când eram în Times Square, un nume câte se poate de potrivit1 din punct de vedere numeric, mi-am ridicat privirea spre zgârie-norii din jur ói m-am simôit înconjurat de 9 – num©rul pe care-l asociez cel mai mult cu sentimentul imensit©ôii.

Experienôa mea vizual© ói emoôional© a numerelor este ceea ce savanôii numesc sinestezie. Ea const© într-o asociere a simôurilor la nivel neurologic, care se manifest© prin abilitatea de a vedea literele ói/ sau numerele în culori. Sinestezia mea e neobiónuit© ói complex©, pentru c© eu v©d numerele ca având forme, culori, textur© ói miócare. Num©rul 1, de pild©, e de un alb str©lucitor ói luminos, ca ói cum cineva mi-ar ôine un proiector în faô©. 5 e un bubuit de tunet sau sunetul valurilor sp©rgându-se de stânci. 37 e plin de cocoloaóe, ca terciul de ov©z, în timp ce 89 îmi aminteóte de z©pada care cade.

1

În englezĉ, Times Square poate însemna pĉtratul Ɵmpului sau Ɵmpul la pĉtrat. (n.tr.)

8

9 e albastru, cuvintele sunt roóii

Poate cel mai celebru caz de sinestezie a fost cel studiat timp de 30 de ani de psihologul rus A.R Luria, în anii ‘20. E vorba despre un jurnalist cu o memorie prodigioas©, pe nume kereóevski, sau „S ”, aóa cum îi spunea Luria în notiôele de la cartea sa, „The Mind of a Mnemonist ”2. Acesta avea o memorie vizual© ieóit© din comun, care-i permitea „s© vad© ” cuvintele ói numerele ca având forme ói culori diferite. „S ” putea s©-ói aminteasc© o matrice cu 50 de cifre dup© ce o studia timp de 3 minute, chiar ói dup© mai mulôi ani. Experienôele sinestezice ar  putut explica, dup© cum spune Luria, remarcabila memorie de lung© ói de scurt© durat© a lui kereóevski.

Folosindu-m© de experienôele mele sinestezice înc© din copil©ria timpurie, am crescut cu abilitatea de a opera ói de a calcula în minte numere mari, f©r© niciun efort conótient, la fel ca personajul Raymond BabbiĴ. De fapt, acesta e un talent des întâlnit la persoanele cu sindromul savantului (deseori sunt numiôi „calculatoare ambulante ”). În cartea sa „Extraordinary People ”3, Darold Treěert, un doctor din Wisconsin ói cel mai bun specialist în cercet©rile sindromului savantului, d© ca exemplu cazul unui orb cu o „capacitate de calcul miraculoas© ”: Când a fost întrebat câte boabe de porumb sunt în ecare din cele 64 de cutii, dac© ar  câte un bob în prima cutie, dou© boabe 2 3

„Mintea unui mnemonizator ”. (n.tr.) „Oameni extraordinari ”. (n.tr.)

9

M-am n©scut într-o zi albastr©

în cea de-a doua, patru boabe în a treia cutie, opt în cea de-a patra ói tot aóa, persoana respectiv© a spus imediat câte sunt în cea de-a paisprezecea cutie (8.192), în cea de-a optsprezecea (131.072) ói în cea de-a dou©zeci ói patra (8.388.608), iar în óase secunde a spus câte boabe sunt în cea de-a patruzeci ói opta cutie (140.737.488.355.328). În 45 de secunde a dat r©spunsul corect pentru toate cele 64 de cutii (18.446.744.073.709.551.616). În ceea ce m© priveóte, calculul meu matematic preferat e ridicarea la putere, adic© înmulôirea unui num©r cu el însuói, o dat© sau de mai multe ori. Înmulôirea unui num©r cu el însuói o singur© dat© se numeóte ridicare la p©trat; de pild©, p©tratul lui 72 este 72 X 72 = 5.184. P©tratele au întotdeauna o form© simetric©, în mintea mea, ceea ce le face deosebit de frumoase. Când înmulôeóti un num©r cu el însuói de dou© ori la rând, se numeóte ridicare la cub sau la puterea a treia. 51 la puterea a treia sau la cub este echivalent cu 51 X 51 X 51 = 132.651. Fiecare rezultat al unei ridic©ri la putere formeaz© în mintea mea un model vizual distinctiv. Pe m©sur© ce rezultatele sunt tot mai mari, am experienôa unor forme mentale ói culori tot mai complexe. Când ridic 37 la puterea a cincea – 37 X 37 X 37 X 37 X 37 = 69.343.957 – v©d un cerc mare compus din cercuri mai mici care se rotesc în sensul acelor de ceasornic.

Când fac o împ©rôire, v©d o spiral© care se desf©óoar© în cercuri din ce în ce mai mari ói mai deformate spre baz©. Fiecare împ©rôire produce spirale de forme ói m©rimi diferite.

Datorit© acestui mod de a-mi reprezenta calculul, pot s© împart 13 la 97 (0,1340206) ói s© dau rezultatul cu o precizie de pân© la aproape o sut© de zecimale.

Nu scriu niciodat© nimic în timp ce calculez, pentru c© întotdeauna calculez în minte ói mi-e mult mai uóor s© vizualizez 10

9 e albastru, cuvintele sunt roóii

r©spunsul folosindu-m© de sinestezie decât s© încerc s© urmez tehnica „©sta e de ôinut de minte ”, explicat© în manualele ócolare. Atunci când fac o înmulôire, v©d numerele ca dou© forme distincte. Apoi imaginea se schimb© ói apare o a treia form© – r©spunsul corect. E un proces de câteva secunde ói are loc în mod spontan, la fel ca atunci când faci un calcul automat.

Imaginea de mai sus ilustreaz© felul în care înmulôesc 53 cu 131. V©d amândou© numerele ca dou© forme diferite, situate faô© în faô©. Spaôiul dintre cele dou© forme d© naótere unei a treia forme, pe care eu o percep ca ind un nou num©r: 6.943, rezultatul înmulôirii.

Formele difer© în funcôie de operaôii. Totodat©, am emoôii ói senzaôii diferite ale numerelor. Ori de câte ori înmulôesc un num©r cu 11, simt c© cifrele se pr©buóesc în mintea mea. Cifrele 6 mi se par cel mai greu de memorat dintre toate, pentru c©, pentru mine, ele sunt nióte puncte mici negre, f©r© vreo form© sau textur© specic©. Dac© ar  s© le asem©n cu ceva, aó spune c© sunt ca nióte mici g©uri sau cr©p©turi. Am reacôii vizuale ói uneori emoôionale la ecare num©r pân© la 10.000, ca ói cum aó avea un vocabular numeric propriu, unul vizual. ki la fel cum un poet prefer© anumite asocieri de cuvinte în detrimentul altora, anumite combinaôii numerice mi se par mai frumoase decât altele: unele se potrivesc bine cu numerele mai întunecate, 11

M-am n©scut într-o zi albastr©

ca 8 sau 9, dar nu la fel de bine cu 6. Un num©r de telefon care conôine secvenôa 189 mi se pare mult mai frumos decât un num©r cu secvenôa 116.

Aceast© dimensiune estetic© a sinesteziei mele are p©rôi bune ói rele. Dac© v©d un num©r care mi se pare deosebit de frumos în vitrina unui magazin sau pe pl©cuôa de înmatriculare a unei maóini, simt un or de exaltare ói pl©cere. Pe de alt© parte, dac© cifrele nu se potrivesc cu felul în care numerele îmi apar în minte, dac©, de pild©, în vitrina unui magazin apare preôul „99 de cenôi ” scris cu roóu sau verde (în loc de albastru), mi se pare sup©r©tor ói iritant.

Nu se ótie câte persoane cu sindromul savantului au experienôe sinestezice care le ajut© în domeniile în care exceleaz©.

Motivul ar  c©, asemeni lui Raymond Babbit, mulôi sufer© de dizabilit©ôi zice ói/sau mentale grave, care-i împiedic© s© le explice celorlalôi cum fac lucrurile pe care le fac. Am mare noroc c© nu suf©r de niciunul dintre aceste handicapuri cu care sunt asociate abilit©ôile mele.

La fel ca majoritatea indivizilor cu sindromul savantului, am, de asemenea, o tulburare din „spectrul autist4 ”. Am sindromul Asperger, o form© relativ uóoar© ói funcôional© de autism, care afecteaz© o persoan© din 300 în Marea Britanie. Potrivit unui studiu din 2001 condus de National Autistic Society din Marea Britanie, aproape jum©tate din num©rul adulôilor cu sindromul Asperger sunt diagnosticaôi abia dup© vârsta de 16 ani. Eu am primit acest diagnostic la vârsta de 25 de ani, în urma unor teste ói a unui interviu clinic la Autism Research Centre5 de la Universitatea Cambridge.

4

Formele acestui handicap sunt foarte variate, specialiƕƟi ƕi bolnavii preferând sĉ vorbeascĉ despre un spectru auƟst pentru a desemna ansamblul acestor manifestĉri, decât sĉ foloseascĉ eƟcheta de auƟst. (n.tr.)

5 Centrul de cercetĉri asupra auƟsmului. (n.tr.)

12

9 e albastru, cuvintele sunt roóii

În autism, inclusiv la cei cu sindromul Asperger, interacôiunile sociale, comunicarea ói imaginaôia sunt afectate (de pild©, prin dicult©ôi în ceea ce priveóte empatia, exibilitatea gândirii sau înôelegerea abstract©). Diagnosticul nu este uóor ói nu poate  pus în urma unor teste de sânge sau a unei tomograi cerebrale; doctorii trebuie s© examineze comportamentul individului ói s© analizeze traseul s©u de dezvoltare înc© de la naótere.

Persoanele cu sindromul Asperger au de obicei bune abilit©ôi verbale ói sunt capabile s© duc© o viaô© relativ normal©.

Mulôi au un coecient de inteligenô© peste medie ói exceleaz© în domenii care implic© gândirea logic© ói vizual©. La fel ca alte forme de autism, sindromul Asperger e o tulburare mai des întâlnit© la b©ieôi decât la fete (aproximativ 80% din cei cu autism ói 90% din cei diagnosticaôi cu sindromul Asperger sunt b©rbaôi). Tr©s©tura caracteristic© e unilateralitatea intereselor, precum ói preocuparea pentru detalii ói pentru identicarea de reguli ói modele sistematice. De multe ori, au calit©ôi ieóite din comun în ceea ce priveóte memoria, numerele ói matematica. Nu ótie nimeni cu siguranô© ce anume cauzeaz© sindromul Asperger, doar c© e o afecôiune cu care te naóti.

Am avut aceast© experienô© vizual©, sinestezic© a numerelor, de când m© ótiu. Numerele sunt prima mea limb©, una în care deseori gândesc ói simt. Fiindc© mi-e greu s© înôeleg ói s© reacôionez la emoôiile celorlalôi, apelez de multe ori la numere. Dac© un prieten îmi spune c© se simte trist sau deprimat, îmi imaginez c© stau în cavitatea întunecat© a num©rului 6, iar asta m© ajut© s© tr©iesc un sentiment asem©n©tor ói s©-l înôeleg.

Dac© citesc într-un articol c© o persoan© s-a simôit intimidat© de cineva sau ceva, îmi imaginez c© stau al©turi de num©rul 9.

Ori de câte ori cineva îmi descrie un loc frumos pe care l-a 13

M-am n©scut într-o zi albastr©

vizitat, îmi amintesc de peisajele mele numerice ói de cât de fericit m© fac. Astfel, numerele m© ajut© s©-i înôeleg pe ceilalôi.

Câteodat©, cei pe care îi întâlnesc pentru prima oar© îmi amintesc de un anumit num©r, iar asta m© ajut© s© m© simt în largul meu în prezenôa lor. Dac© sunt înalôi, îmi evoc© num©rul 9, iar dac© sunt rotunjori, num©rul 3. Dac© simt tristeôe sau nelinióte, sau dac© m© g©sesc într-o situaôie nou© (când sunt óanse mai mari s© u stresat ói s© m© simt nelalocul meu), încep s© num©r. Când num©r, cifrele formeaz© cercuri ói modele coerente în mintea mea, iar asta îmi ofer© siguranô©. Apoi, pot s© m© relaxez ói s© fac faô© situaôiei în care m© g©sesc. Întotdeauna mi-a pl©cut s© m© gândesc la calendare, la toate acele numere ói forme adunate laolalt©. Fiecare zi a s©pt©mânii o asociez unei emoôii ói unei culori diferite: zilele de marôi sunt de un alb cald, iar zilele de joi sunt neclare. Calculul calendaristic – capacitatea de a spune în ce zi a s©pt©mânii cade o dat© anume – e des întâlnit la cei cu sindromul savantului.

Cred c© asta se datoreaz© faptului c© numerele din calendar sunt dispuse în mod previzibil ói ordonat, dup© zile ói luni.

De pild©, a treisprezecea zi din lun© cade întotdeauna cu dou© zile înainte de ziua s©pt©mânii în care a c©zut prima zi a lunii6.

Unele luni seam©n© între ele, cum ar  ianuarie ói octombrie, septembrie ói decembrie, februarie ói martie (prima zi a lunii ianuarie cade în aceeaói zi din s©pt©mân© ca prima zi din octombrie). Iar dac© prima zi din ianuarie dintr-un anumit an are o textur© zgrunôuroas© în mintea mea (o zi de joi), a treisprezecea zi din octombrie va avea o culoare cald© (o zi de marôi).

6

De exemplu, dacĉ 13 cade luni, prima zi din aceeaƕi lunĉ cade miercuri. (n.tr.)

14

9 e albastru, cuvintele sunt roóii

În cartea sa, „The Man Who Mistook His Wife For a Hat ”7, scriitorul ói neurologul Oliver Sacks menôioneaz© cazul gemenilor John ói Michael, atinói de o form© puternic© de autism, ca s© exemplice cât de departe pot s© mearg© unele persoane atinse de sindromul savantului cu acest calcul calendaristic.

Deói nu puteau s©-ói poarte de grħ© (au fost internaôi în diferite instituôii înc© de la vârsta de 7 ani), gemenii puteau s© calculeze ziua s©pt©mânii pentru orice dat©, pentru un interval de 40.000 de ani.

Sacks arat© c© John ói Michael se puteau juca ore întregi un joc care consta în a face schimb de numere prime. La fel ca gemenii, am fost ói eu întotdeauna fascinat de numerele prime.

Pentru mine, un num©r prim este o form© cu o textur© f©r© asperit©ôi, cu totul altfel decât numerele compuse (ne-prime), mai granulate ói mai neclare. Ori de câte ori descop©r un num©r prim, se produce un iureó de sentimente în mintea mea (în mħlocul frunôii) care e greu de descris în cuvinte. E un sentiment special, ca atunci când ai furnic©turi.

Uneori închid ochii ói îmi imaginez primele treizeci, cincizeci, o sut© de numere, în felul meu, adic© spaôial, sinestezic.

Apoi pot s© v©d cu ochii minôii frumuseôea ieóit© din comun a numerelor prime, prin felul în care ies în evidenô© atât de clar în mħlocul celorlalte numere. Tocmai din acest motiv le privesc întruna; ecare e atât de diferit de cel de dinainte ói de cel de dup©. Singur©tatea lor în mħlocul celorlalte numere face s©-mi par© cu totul speciale ói interesante.

Sunt momente, ca atunci când sunt pe punctul de a adormi, când mintea mi se umple brusc de o lumin© str©lucitoare ói nu pot vedea nimic altceva decât numere – sute, mii – trecând în vitez© prin faôa ochilor mei. E o experienô© frumoas© ói 7

„Omul care îƕi confundĉ soƜia cu o pĉlĉrie ”. (n.tr.)

15

M-am n©scut într-o zi albastr©

liniótitoare. În unele seri, când mi-e foarte greu s© adorm, îmi imaginez c© m© plimb încolo ói-ncoace prin peisaje numerice.

Asta m© face s© m© simt fericit ói în siguranô©. Nu m© simt niciodat© pierdut, pentru c© formele numerelor prime sunt ca nióte indicatoare. ki matematicienii îói petrec mult timp gândindu-se la numerele prime, parôial pentru c© nu exist© o metod© simpl© ói rapid© ca s© testezi un num©r ói s© vezi dac© e prim sau nu. Cea mai cunoscut© metod© poart© numele „ciurul lui Eratostene ”, dup© Eratostene din Cyrene, un înv©ôat grec. Metoda ciurului funcôioneaz© în felul urm©tor: noteaz© numerele pe care vrei s© le testezi, de pild© cele de la 1 la 100. Începe cu num©rul 2 (1 nu e nici num©r prim, nici compus) ói înl©tur© ecare al doilea num©r: 4, 6, 8 … pân© la 100. Apoi treci la num©rul 3 ói înl©tur© ecare al treilea num©r: 6, 9, 12 … apoi la num©rul 5 ói înl©tur© ecare al cincilea num©r: 10, 15, 20 … ói tot aóa, pân© r©mâi cu câteva numere care nu mai pot  înl©turate: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31 … Acestea sunt numerele prime; c©r©mizile universului meu numeric.

Sinestezia îmi afecteaz©, de asemenea, ói felul în care percep cuvintele ói limbajul. Cuvântul „ladder ” (scar©), de pild©, e 16

9 e albastru, cuvintele sunt roóii

albastru ói str©lucitor, în timp ce „hoop ” (cerc) e alb ói dulce.

Acelaói lucru se întâmpl© ói în cazul cuvintelor din alte limbi: „jardin ”, cuvântul francez pentru gr©din©, e de un galben neclar, iar „hnugginn ”, cuvântul islandez pentru trist, e alb cu o mulôime de puncte albastre. Cercet©torii care studiaz© sinestezia susôin ipoteza conform c©reia culoarea cuvintelor e dat© de litera iniôial©, lucru care este în general adev©rat în ceea ce m© priveóte: „yoghurt ” e un cuvânt galben8, „video ” e violet, iar „gate ” e verde9. Pot totodat© s© schimb culoarea unui cuvânt ad©ugând mental alte litere celor iniôiale: „at ” ( „la ”, „încotro ”) e un cuvânt roóu, dat dac©-i adaug litera h devine „hat ” ( „p©l©rie ”), care e un cuvânt alb. Dac© adaug litera t ca s© formez cuvântul „that ” ( „aceea ”, „acela ”) culoarea devine portocaliu. Nu toate cuvintele se supun regulii literei iniôiale: cuvintele care încep cu litera A, de pild©, sunt întotdeauna roóii, iar cele care încep cu W sunt întotdeauna albastru închis.

Unele cuvinte corespund perfect cu lucrurile pe care le descriu. Zmeura – „raspberry “ – e atât un cuvânt, cât ói un fruct roóu. Iarba ói sticla – grass ói green – sunt amândou© cuvinte verzi care descriu lucruri verzi. Cuvintele care încep cu litera T sunt întotdeauna portocalii, ca de pild© lalelele, tigrii ói copacii10 toamna, când frunzele se veótejesc.

Invers, unele cuvinte nu mi se pare c© se potrivesc cu lucrurile pe care le descriu: „geese ” – gâóte – e un cuvânt verde, dar descrie nióte p©s©ri albe (pentru mine, o alegere mai potrivit© ar  „heese ”), cuvântul „white ” – alb – e albastru, iar „orange ” – portocaliu – e clar ói luminos ca gheaôa. „Four ” – patru – e 8

„Yellow ” în englezĉ. (n.tr.) „Green ” în englezĉ. (n.tr.)

10 „Tulips ”, „Ɵger ”, „trees ”, în englezĉ. (n.tr.)

9

17

M-am n©scut într-o zi albastr©

un cuvânt albastru ói, cel puôin pentru mine, un num©r ascuôit.

Culoarea vinului e mai bine descris© de cuvântul francez „vin ”, care e violet, decât de cuvântul englez „wine ”, care e albastru.

Faptul c© v©d cuvintele în culori ói texturi diferite m© ajut© s© memorez mai bine nume ói informaôii. De pild©, îmi aduc aminte c© ciclistul care iese câótig©tor dup© ecare etap© a Turului Franôei câótig© un tricou galben (nu verde, roóu sau albastru) indc© pentru mine cuvântul „jersey ” – tricou – e un cuvânt galben. La fel, pot s©-mi amintesc c© steagul naôional al Finlandei are o cruce albastr© (pe un fundal alb) întrucât cuvântul Finlanda e albastru (la fel ca toate cuvintele care încep cu litera F). Când întâlnesc pe cineva pentru prima dat©, îmi aduc deseori aminte de numele persoanei în funcôie de culoarea cuvântului: cei cu numele Richard sunt roóii, cei cu numele John sunt galbeni, iar cei cu numele Henry sunt albi.

Acest lucru m© ajut© s© înv©ô cu uóurinô© limbi str©ine. În prezent, vorbesc 10 limbi: englez© (limba matern©), nlandez©, francez©, german©, lituanian©, esperanto, spaniol©, român©, islandez© ói gaelic©. Asociind diferitele culori ói emoôii ale unui cuvânt cu semnicaôia acestuia, m© ajut© s© dau viaô© cuvintelor. De pild©, cuvântul nlandez „tuli ” e portocaliu ói înseamn© „foc ”. Când citesc sau când m© gândesc la un cuvânt, îmi apare imediat în minte culoarea acestuia, care trimite imediat la semnicaôie. Un alt exemplu e cuvântul gaelic „gweilgi ”, un amestec între verde ói albastru închis, care înseamn© „mare ”. E un cuvânt care se potriveóte foarte bine cu culorile m©rii. Tot aóa, cuvântul islandez „rökkur ”, care înseamn© crepuscul sau amurg. E un cuvânt purpuriu, care îmi evoc© un apus de soare roóu-sângeriu. Îmi amintesc c© în copil©rie mergeam deseori la biblioteca din oraó. St©team ore întregi ca s© m© uit la ecare carte, 18

9 e albastru, cuvintele sunt roóii

c©utând în zadar una cu numele meu pe copert©. Erau atât de multe c©rôi, atât de multe nume pe copert©, c-am presupus c© trebuie s© e pe undeva ói una cu numele meu. Nu înôelegeam în acea perioad© c© trebuie s© scrii o carte ca s©-ôi apar© numele pe copert©.

Scriind despre viaôa mea, am dobândit o anumit© perspectiv©, mi-am seama cât de departe am ajuns. Mi-am urm©rit aventura vieôii, pân© în prezent. Dac© cineva le-ar  spus p©rinôilor mei, acum 10 ani, c© voi tr©i pe picioarele mele, c© voi avea o relaôie plin© de iubire, dar ói o carier©, n-ar  crezut asta. ki nici eu, probabil. În aceast© carte v© voi povesti cum am ajuns aici.

Fratele meu mai mic, Steve, a fost recent diagnosticat cu aceeaói form© de autism ca ói mine. La 19 ani, îl aóteapt© o mulôime de provoc©ri cu care m-am confruntat ói eu, de la anxietate ói singur©tate pân© la incertitudinea viitorului. Când eram copil, doctorii nu ótiau nimic despre sindromul Asperger (a fost identicat abia în 1994), prin urmare mulôi ani am crescut f©r© s© înôeleg de ce m© simôeam atât de diferit faô© de alôi copii, atât de izolat de lumea din jur. Scriind despre experienôa mea cu autismul, sper s©-i ajut pe tinerii cu aceeaói afecôiune, ca fratele meu Steven, s© se simt© mai puôin izolaôi ói s© aib© încredere c© pot tr©i în cele din urm© o viaô© fericit© ói împlinit©. Eu sunt o dovad© vie.

19