Ne despartim sau ramanem impreuna by Editura Philobia

ROBERT NEUBURGER

Ne despărţim sau rămânem împreună? Cum facem bilanţul unui cuplu

Ediţia a treia revăzută şi adăugită Traducere din limba franceză de Nicolae Weisz Ilustrații de Patrick Rouchon

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NEUBURGER, ROBERT Ne despărţim sau rămânem împreună? : cum facem bilanţul unui cuplu / Robert Neuburger ; trad.: Nicolae Weisz ; red.: Cristina Rusu. - Bucureşti : Philobia, 2014 ISBN 978-606-8560-09-0 I. Weisz, Nicolae (trad.) II. Rusu, Cristina (red.) 159.922.1

«ON ARRÊTE?... ON CONTINUE?» FAIRE SON BILAN DE COUPLE ROBERT NEUBURGER © 2002, 2013, Editions Payot & Rivages NE DESPĂRŢIM SAU RĂMÂNEM ÎMPREUNĂ? CUM FACEM BILANŢUL UNUI CUPLU ROBERT NEUBURGER Ilustraţie copertă: Roxana Soare

Editor: Bianca Biagini Traducere: Nicolae Weisz Redactare: Cristina Rusu DTP: Petronella Andrei Corectură: Dorina Oprea Copertă: Roxana Soare

CUPRINS

PREFAŢĂ LA CEA DE-A TREIA EDIŢIE (2013)................. 7 PREFAŢĂ LA CEA DE-A DOUA EDIŢIE............................ 9 INTRODUCERE....................................................................... 15 CAPITOLUL I

Îl (o) mai iubeşti?.................................................................... 25 De ce se formează un cuplu?.................................................... 26 Fă-ţi propria diagramă a relaţiilor de cuplu............................. 27 CAPITOLUL II

Îţi place relaţia ta de cuplu?. .............................................. 33 Ce este apartenenţa?................................................................. 33 Diagrama apartenenţei............................................................. 36 Ce preferaţi: partenerul sau relaţia de cuplu?.......................... 40 CAPITOLUL III

Cum comunici?....................................................................... 45 Interpretări greşite şi lipsă de înţelegere.................................. 45 Cum se iau deciziile?................................................................ 51 „Relaţiile“ sexuale.................................................................... 53 3

Robert Neuburger

CAPITOLUL IV

De ce să rămâi într-o relaţie de cuplu?........................... 57 Recunoaşterea socială............................................................... 58 Securitatea................................................................................ 61 Îndeplinirea planurilor............................................................. 62 CAPITOLUL V

Natura intimităţii într-un cuplu . ..................................... 65 Din ce anume este constituită intimitatea în cuplul tău?........................................................................... 66 Schimburile afective şi intelectuale.......................................... 77 De la împărţirea sarcinilor şi a responsabilităţilor, la delegarea competenţelor şi la întrajutorare.......................... 78 Intimitate individuală şi lumea exterioară............................... 81 Ce aşteaptă fiecare din partea cuplului..................................... 85 Violenţele intime....................................................................... 86 CAPITOLUL VI

Cuplul tău este „normal“?.................................................. 89 Prin ce se distinge cuplul tău de alte cupluri?......................... 89 Normal sau nu?........................................................................ 96 După ce criterii trebuie să judecăm?...................................... 101 Demnitate şi respect............................................................... 103 CAPITOLUL VII

Cuplul tău poate evolua? ................................................. 105 Evaluarea capacităţilor de schimbare în cuplu....................... 105

Ne despărţim sau rămânem împreună?

Alegerea de soluţii în vederea evitării rupturii...................... 107 Când e cazul să consulţi un consilier marital?...................... 110 CONCLUZIE........................................................................... 113

PREFAŢĂ LA CEA DE-A TREIA EDIŢIE

(2013)

Întrebările ridicate în această carte încă de la prima sa ediţie din 2002 sunt şi acum actuale. Am constatat totuşi, din experienţa personală, că au apărut şi altele, mai noi: unele care nu au fost puse deloc cu zece ani în urmă, fiindcă pur şi simplu nu existau, şi altele – majoritatea –, care nu au fost formulate suficient de răspicat. Aşa se face că, în această a treia ediţie a cărţii mele, am ţinut cont de ele. Trei sunt temele care fac, astfel, obiectul unor întrebări su plimentare: 1) În primul rând, am completat capitolul referitor la rela ţiile cuplului cu lumea exterioară. Mi-am dat seama în primul rând că lipseau legăturile pe care fiecare partener le are cu gru pul său de apartenenţă la o identitate sexuală. Să te simţi bărbat sau să te simţi femeie implică loialitate faţă de acest suport identitar. De aici, anumite reacţii din interiorul cuplului par să aibă mai degrabă legătură cu loialitatea faţă de grupul de apartenenţă sexuală decât cu loialitatea faţă de soţ sau soţie. 2) Am afirmat că valorile cel mai des afirmate în cupluri sunt libertatea şi fidelitatea. În ziua de azi, se discută deseori despre o a treia valoare, şi anume despre încredere. Acest „mit“ mi se pare că pune câteva probleme. Adevărul e că, în 7

Robert Neuburger

zilele noastre, la temelia cuplului stă mai puţin o relaţie de încredere bazată pe responsabilitatea faţă de partener, cât o relaţie de seducţie: să te simţi bărbat, să te simţi femeie, mul ţumită relaţiei de cuplu. Asta nu înseamnă că încrederea nu-şi mai are locul. Însă ea este mai puţin un sentiment necondi ţionat, cât mai degrabă produsul vieţii de zi cu zi, al constatării că partenerul este credincios cuplului şi că merită încrederea care i se acordă. Prin urmare, nu este vorba de o încredere oarbă, ci de rezultatul unei vigilenţe înţelepte. 3) În sfârşit, o întrebare pe care cititorii mi-au pus-o de ne numărate ori: este necesar să apeleze la un consilier marital atunci când ajung la ora bilanţului? Care sunt criteriile care ar face potrivit un astfel de demers? Care ar fi motivele ce duc la consultarea unui consilier marital? Mulţumirile mele legate de aceste adăugiri se îndreaptă mai întâi către cuplurile care m-au onorat cu încrederea lor. Le mulţumesc, totodată, colegilor care, prin observaţiile lor, mi-au îngăduit să iau în considerare anumite neînţelegeri şi priorităţi ale cuplului care la început mi-au scăpat. Lectură plăcută! Bilanţ fericit! Robert NEUBURGER, februarie 2013

PREFAŢĂ LA CEA DE-A DOUA EDIŢIE

A fi bărbat, a fi femeie într-un cuplu

Fiecare epocă are altă definiţie a cuplului. A noastră nu fa ce excepţie de la regulă. Sociologii ce studiază problemele cu plului şi ale familiei au făcut constatări destul de surprinzătoa re în această privinţă. Mai întâi, dacă funcţia esenţială a cuplului a fost multă vreme aceea de a stabili, apoi de a menţine o fa milie, acum se pare că nu mai este valabil. Viaţa în cuplu şi viaţa în familie nu mai înseamnă acelaşi lucru: când nu mai suntem satisfăcuţi de viaţa noastră de cuplu, chiar dacă avem copii, nu şovăim când vine vorba să ne despărţim de partener. Totodată, se constată o separare între funcţia parentală şi viaţa de cuplu. Astfel, studii recente au arătat că multe femei, chiar şi atunci când au un partener, se hotărăsc să nu aducă pe lume un copil decât dacă se simt în stare să-l crească singure. Şi atunci, de ce să te arunci azi cu capul înainte într-o relaţie de cuplu? Din motive afective? Două persoane îşi doresc să formeze un cuplu fiindcă se iubesc. În privinţa aceasta, nu există nicio îndoială. O fi însă asta o cale potrivită de a păstra relaţia de iubire? Se pare că mulţi tineri au o altă părere, de vreme ce 9

Robert Neuburger

optează să aibă domiciliul separat. Prin urmare, fiecare la casa lui, ca şi cum viaţa de cuplu şi relaţia de iubire ar fi devenit antinomice. Din motive economice? Din perspectivă juridică, astăzi nu mai considerăm căsătoria ca fiind o sursă de beneficii inerente. Pe de altă parte, majoritatea cuplurilor tinere consideră că, dacă fiecare trebuie să contribuie la cheltuielile vieţii în comun proporţional cu veniturile sale, fiecare poate să-şi gestioneze de unul singur propriile bunuri. Din motive de ordin practic? Nu e deloc evident că viaţa în doi ar avea cine ştie ce avantaje în această privinţă. Gestionarea comună a unui cămin dă naştere deseori unor conflicte de autoritate şi de decizie. Cine va conduce? Cine va hotărî ce lucruri trebuie cumpărate? Cine hotărăşte ce programe de televiziune pot fi urmărite? A trăi în cuplu înseamnă uneori să faci rău în doi lucrurile pe care le făceai foarte bine de unul singur! Pentru a dobândi un sentiment de apartenenţă? Aceasta era ipoteza mea. Văzând astăzi ultimele statistici1 despre solidita tea instituţiei-cuplu, mă îndoiesc că lucrurile ar mai sta aşa: cel puţin un cuplu din două se destramă. Nu putem, aşadar, să considerăm apartenenţa la un cuplu ca fiind o bază de se curitate. Alte instituţii: cercurile de prieteni, cluburile sportive, cercurile religioase, sindicale sau politice, par mai fiabile şi merită o investiţie care aduce mai multă stabilitate. Ca să ne asigurăm exclusivitatea relaţiei cu celălalt? Dar se ştie de când lumea că, în ceea ce priveşte fidelitatea, căsătoria nu oferă nicio garanţie... A se vedea Jean Kellerhals, Eric Widmer, René Levy, „Mesure et démesure du couple. Cohésion, crises et résilience dans la vie des couples“ („Măsură şi lipsă de măsură în cuplu. Coeziune, conflicte şi capacitatea de adaptare în viaţa cuplurilor“), Paris, Payot, colecţia „Petite Bibliothèque Payot“, 2008. 1

Ne despărţim sau rămânem împreună?

În sfârşit, din motive ce ţin de sex? Păi atunci, de ce atâţia bărbaţi şi atâtea femei fac o diferenţă clară între viaţa afectivă şi viaţa sexuală? Mulţi se împlinesc din punct de vedere se xual mai degrabă cu un partener sau o parteneră care le sunt neutri din punct de vedere afectiv. „Prefer să fac dragoste cu cineva cu care nu am o relaţie”, îmi spunea o pacientă2! Obiec tiv, dacă stăm să punem cap la cap toate aceste „non-motive“ scoase în evidenţă de sociologi, se impune o singură concluzie: orice e preferabil unei relaţii de cuplu! De ce însă, în aceste condiţii, majoritatea oamenilor continuă, în pofida tuturor pericolelor previzibile, să-şi dorească o relaţie de cuplu? Ce mai justifică azi supravieţuirea acestei vechi instituţii? Care mai este adevărata miză a unei relaţii de cuplu în prezent? Dincolo de conflictele şi de resentimentele exprimate în cadrul şedinţelor de consiliere maritală, mi se spune, uneori indirect, alteori pe şleau: „Nu mai simt că exist ca femeie (sau ca bărbat)“. Pare din ce în ce mai clar: în zilele noastre, senti mentul că îţi trăieşti propria identitate sexuală ţi-l oferă în principal cuplul. Lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. Din punctul de vede re al bărbatului, cuplul contribuia, bineînţeles, la dezvoltarea identităţii masculine, dar într-un fel marginal, în raport cu funcţia profesională şi socială. Funcţiile cărora le era asociată o anumită putere, fie şi limitată, puteau, din acest punct de vedere, să aducă anumite satisfacţii, prin mijlocirea dominaţiei exersate asupra femeilor. Din fericire, egalitatea profesională, lupta împotriva hărţuirii sexuale au limitat aceste posibilităţi. Dar, corelativ, relaţia cu celălalt în cuplu a devenit pentru Ceea ce şi explică, pesemne, triumful recent de care s-a bucurat cartea lui Catherine Millet, „La vie sexuelle de Catherine M.“ („Viaţa sexuală a lui Catherine M.“), Paris, Seuil, 2001. 2

Robert Neuburger

bărbat sursa majoră a acestui sentiment. Cât despre femeie, aceasta nu putea să simtă că există ca atare decât în exerciţiul maternităţii, prin locul aparte pe care-l ocupa în căminul familial şi în grupul femeilor. Dar viaţa modernă nu îi mai oferă multe avantaje sau recunoaştere în această privinţă. Pri virea şi atenţia celuilalt sunt mult mai necesare decât în trecut: a fi femeie nu mai e o stare, ci o cucerire. Acest sentiment atât de căutat de acum în interiorul şi prin mijlocirea cuplului – a exista plenar ca fiinţă sexuată, fie că eşti bărbat sau femeie – nu are nimic de-a face cu o anumită realitate biologică. Ne naştem mascul sau femelă şi devenim bărbat sau femeie, aşa cum putem vedea în cazul celor care au ales homosexualitatea sau, şi mai grăitor, transsexualitatea. Identitatea sexuală nu mai trebuie să fie confundată cu acti vitatea sexuală. Într-un cuplu, oricare dintre cei doi se poate bucura de recunoaşterea deplină a propriei identităţi sexuale, dar să aibă o practică sexuală relativ redusă. Invers, a servi drept obiect al plăcerii pentru un partener sau o parteneră mai preocupat(ă) să-şi satisfacă nevoile decât de schimburile care pot însoţi actul în sine, aduce, nu e greu de bănuit, prea puţină împlinire identitară. În concluzie, nici sexualitatea, nici senti mentul de identitate sexuală nu sunt totalmente disjuncte: în interiorul cuplurilor pot fi observate neînţelegeri frecvente, în care unul din parteneri, de cele mai multe ori femeia, susţine că nu poate întreţine relaţii sexuale câtă vreme nu se simte recunoscută ca atare – lucru la care partenerul ripostează că nu vede de ce ar recunoaşte-o ca atare dacă nu întreţin relaţii sexuale! Dintre toate apartenenţele care ne susţin, fiecare confe rindu-ne câte o parcelă de identitate (filială, parentală, profe sională, fraternă), identitatea sexuală, multă vreme subestimată, 12

Ne despărţim sau rămânem împreună?

este un pilon major al sentimentului de a exista – şi încă de a exista plenar. Ceea ce numim „depresie“, lucru care nu e nimic altceva decât pierderea sentimentului de a exista3, înseamnă să punem deseori cuplul în relaţie cu o pierdere a sentimentului de apartenenţă, deseori fiind vorba despre destrămarea cu plului. Ruperea relaţiei sau dificultăţile unei relaţii de cuplu aduc cu sine multă suferinţă deoarece, pe lângă rănirea orgo liului, provocată de ruptura în sine sau de sentimentul de eşec, ne fac să ne punem sub semnul întrebării propria noastră identitate de bărbat sau de femeie. De aici decurge una dintre ambiţiile cărţii de faţă. Prin in termediul unor aspecte nu o dată modeste sau triviale, ea vi zează să înfăţişeze partea esenţială din cuplu: cum anume se operează un asemenea schimb identitar. Aş fi bucuros dacă ar permite unui cuplu, înainte ca acesta să apuce să se desexua lizeze, să aibă relaţii de tip frate-soră, pe scurt, înainte de a fi prea târziu, să refocalizeze acest cuplu asupra a ceea ce-l face să dureze: să fie o sursă identitară, să permită fiecăruia să sim tă că există nu doar ca tată sau ca mamă, sau frate şi soră, ci şi, sau mai cu seamă, ca bărbat sau ca femeie. Robert NEUBURGER, mai 2004

A se vedea Robert Neuburger, „Exister. Le plus intime et fragile des sentiments“ („A exista, Unul dintre cele mai profunde şi mai fragile sentimente“), Paris, Payot, 2012. (Notă adăugată în 2013). 3